III Moneda

Moneda – etalon legal de plată pentru facilitarea schimburilor, pentru

acumulări, fiind măsurătorul general de valori care poartă girul autorității
emitente – statul – și care se bucură de încredere publică.

1 – Funcția de evaluare a valorii economice

2 – Funcția de mijlocire a schimburilor de bunuri și servicii
3 – Funcția de mijlocire a plăților
4 – Funcția de mijlocire a creditului
5 – Funcția de mijlocire a economiilor
6 – Funcția de tezaurizare
7 – Funcția socială de distribuire și redistribuire a bunurilor și serviciilor

Moneda efectivă (numerarul)

Moneda convențională (ne-materială, folosită de state în tranzacțiile dintre ele)
Moneda de calcul – sau de referință (folosită pentru a măsura raportul de
drepturi și obligații dintre state fără fluctuația cursurilor monetare naționale)
Monade de cont / bancară (monedă scripturală – virtuală)
Moneda de credit (cambiile, cecurile, notele băncilor)
Moneda divizionară
Moneda fiduciară
Moneda universală (aurul - lingouri)
Moneda electronică (modernă)

Monede internaționale:

EURO – 1999 – a fost pusă în circulație

2002 – devine monedă majoritară în spațiul UE

LEUL – 1867 – Legea pentru înființarea unui nou sistem monerar și pentru
fabricarea unei monede naționale. (1868 intră în vigoare)
1867-1935 – monedele românești se bat în străinătate
1880 – înființarea BNR
1890 – adoptarea sistemului bănesc al leului

Sistemul actual – sistemul cursurilor flotante – stabilit exclusiv pe baza cererii și

ofertei de valute, ai căror purtători sunt angenții economici privați (asociat
democrației)