Facultatea ,,Economie Generală și Drept”

Referat
La disciplina:
,, Finanţe ”
Tema:

,, Formarea resurselor financiare publice

in R. Moldova “

A elaborat:
Studentul grupei EG-171 : Galiț Dumitru
Coordonator:
dr.,conf.univ. Natalia Bancila

Chișinau 2019
1
2
 Cuprins

1.Conţinutul economic al resurselor financiare publice.............................................. 3

2.Componentele resurselor financiare publice............................................................ 5

3.Tendinţe în evoluţia resurselor financiare publice................................................... 8

3
 1. Conţinutul economic al resurselor financiare publice.
Intr-o economie moderna, de regula, necesarul de resurse depaseste posibilitatile de procurare a
acestora. De asemenea, in timp ce resursele au un caracter limitat, cererea de resurse inregistreaza o
tendinta de crestere continua. Resursele, ca elemente ale bogatiei unei natiuni, include in structura lor,
alaturi de resursele materiale, umane, informationale, valutare, si resursele financiare.
Resursele financiare reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor
economico-sociale intr-o anumita perioada de timp.
La nivel national, resursele financiare includ:
- resursele financiare ale autoritatilor si institutiilor publice;
- resursele financiare ale unitatilor publice si private;
- resursele financiare ale organizatiilor fara scop lucrativ;
- resursele financiare ale populatiei.

Resursele financiare publice

Resursele Resursele Resursele

administraţiei întreprinderi asigurări-
publice -lor publice lor sociale
centrale şi
locale

Schema : Structura resurselor financiare publice

Volumul resurselor financiare ale societăţii depind de mărimea produsul intern brut, precum şi de
posibilitatea procurării unor resurse financiare externe (împrumuturi, ajutoare, donaţii). Factorii ce
influenţează asupra nivelului resurselor financiare ale societăţii sânt:
 volumul şi structura producţiei;
 nivelul preţurilor;
 raportul dintre formarea brută de capital şi consum.
Resursele financiare publice includ:
- resursele administraţiei de stat centrale, în care se cuprind impozitele şi taxele, veniturile
nefiscale, împrumuturile, precum şi alte resurse cu caracter întâmplător;
- resursele administraţiei de stat locale şi ale altor colectivităţi publice cu autonomie financiară, în
cadru cărora cheltuielile sînt acoperite prin intermediul unor resurse variate, cum sânt: impozitele,
veniturile nefiscale şi taxele cu caracter local, transferurile (subvenţiile) primite de la administraţia de
stat centrală, împrumuturile şi alte resurse;
- resursele întreprinderilor publice cu caracter industrial, comercial sau de altă natură
care obţin venituri din vânzarea produselor , efectuarea de lucrări sau prestarea de servicii. În anumite
împrejurări, resursele proprii ale acestor întreprinderi sînt completate cu resursele primite de la buget
sau procurate pe piaţa capitalului de împrumut;
- resursele asigurărilor sociale de stat, provinind în principal din cotizaţiile pentru asigurările
sociale.
Factorii care determină creşterea resurselor financiare publice pot fi sintetizaţi în următoarele
categorii:
a) factori economici care determină creşterea produsului intern brut şi pe această bază sporire
veniturilor impozabile;
4
b) factori monetari (dobândă, credit, masă monetară) care îşi transmit influenţa prin preţ. Creşterea
preţurilor (accentuarea fenomenelor inflaţioniste) determină, în anumite condiţii, creşterea salariilor
şi a profiturilor şi, implicit, sporirea resurselor din impozite directe.
c) factori sociali, a căror influenţă este tot mai puternică pe măsura accentuării rolului social al
statului, care presupune redistribuirea resurselor în scopul satisfacerii nevoilor de educaţie, sănătate
şi securitate socială.
d) factorii demografici, are determină sporirea numărului contribuabililor.
e) factorii politici şi militari care, prin măsurile de politică economică, socială sau financiară pe
care le implică, pot avea efecte multiple. Sporirea producţiei şi a veniturilor, creşterea contribuţiilor
pentru asigurările sociale, sporirea fiscalităţii, presiunii asupra bugetului public naţional. Toate
acestea influenţează nivelul resurselor financiare publice. Unele măsuri cu caracter militar, stările
conflictuale, situaţiile de război determină nevoia suplimentară de resurse financiare publice. Pe de
altă parte pot apărea chiar noi impozite generate de venituri suplimentare obţinute în timpul ori ca
urmare a războaielor.
f) factorii de natură financiară, ce sintetizează, de fapt, influenţa celorlalţi factori prin dimensiunea
cheltuielilor publice, a căror creştere determină sporirea resurselor financiare publice. În acelaşi
context, deficitul bugetar pentru a fi acoperit presupune creşterea nivelului resurselor publice.

5
 2. Componentele resurselor financiare publice.

Sistemul resurselor financiare publice diferă, din punct de vedere al structurii sale, de la un stat la
altul. Principalele trăsături caracteristice ale resurselor publice în ţările dezvoltate şi în curs de
dezvoltare, se grupează în funcţie de două criterii:
 după regularitatea cu care se încasează la bugetul public naţional;
 după provenienţa resurselor (figura 1)
După regularitatea cu care se încasează la buget, resursele financiare publice pot fi
structurate în resurse ordinare sau curente şi resurse extraordinare sau întâmplătoare.
Resursele ordinare sînt acelea la care statul apelează în mod obişnuit, în condiţii considerate
normale şi care se încasează la buget cu o anumită regularitate. În această categorie se includ:
 veniturile fiscale;
 contribuţiile pentru asigurările sociale de stat;
 veniturile nefiscale.
Veniturile fiscale sînt venituri din impozitele directe aşezate asupra venitului persoanelor fizice şi
juridice, precum şi asupra averii, din impozite pe consum, din taxe de timbru şi de înregistrare.
Veniturile nefiscale cuprind prelevările la buget cu titlul de dividend, redevenţe, chirii, arenzi etc. de la
întreprinderile şi proprietăţile de stat, veniturile de la instituţiile publice.

Structura resurselor financiare publice

grupate după:
a) provenienţă b) regularitate

impozite, taxe, contribuţie pentru

asigurările sociale
resurse ordinare (curente)
resurse interne venituri nefiscale

alte venituri

emisiunea de bani de hârtie

împrumuturi interne resurse extraordinare

resurse externe împrumuturi externe

ajutoare şi alte transferuri

nerambursabile

Fig. 1. Structura resurselor financiare publice grupate după criterii.

Resursele extraordinare sînt cele la care statul recurge în situaţii excepţionale, când resursele curente
nu acoperă cheltuielile. În grupa resurselor extraordinare se cuprind:
- emisiunea de bani de hârtie peste necesităţile reale ale circulaţiei băneşti;
- împrumuturile de stat interne şi externe;
- ajutoarele şi alte transferuri primite din străinătate;
- sumele rezultate din lichidarea participaţiilor de capital în străinătate;
- valorificarea peste graniţă a bunurilor statului etc.
Din punct de vedere al provenienţei lor, resursele financiare publice se pot grupa în resurse
interne şi resurse externe.

6
Resursele interne cuprind: impozitele, taxele, veniturile de la proprietăţile şi întreprinderile de stat,
donaţiile interne, emisiunea de bani de hârtie, împrumuturile contractate pe piaţa internă.
Resursele externe îmbracă, în principal, forma împrumuturilor de stat externe, contractele la guvernele
altor ţări, la instituţii financiare bancare internaţionale, la bănci private sau la alţi deţinători de
capitaluri băneşti. La acestea se adaugă diferite transferuri externe primite sub forma ajutoarelor ne
rambursabile din partea altor state sau a unor organisme internaţionale.
Din punct de vedere a conţinutului lor economic, principalele categorii de resurse financiare
publice sânt:
- prelevările cu caracter obligatoriu ( impozitele, taxele şi veniturile de la întreprinderi industriale,
comerciale sau de altă natură);
- resursele de trezorerie;
- resursele provenind din împrumuturi;
- finanţarea prin emisiune monetară fără acoperire.
Prelevarile cu caracter obligatoriu se prezinta sub forma veniturilor fiscale si nefiscale.
Veniturile fiscale se instituie de catre stat, in virtutea suveranitatii sale financiare, in calitatea sa de
subiect de drept public. Veniturile cu caracter fiscal reprezinta prelevari legale din veniturile create
de unitatile economice si populatie, inclusiv in legatura cu detinerea de catre acestia a unor averi
sau proprietati impozabile.
Veniturile nefiscale sunt acele venituri care revin statului de la regiile publice sau de la
institutiile publice (apar sub forma intregului profit net al acestora sau a varsamintelor unei
fractiuni din profitul net ramas dupa alimentarea fondurilor proprii, sub forma diferitor taxe, pentru
eliberarea autorizatiilor, taxele consulare, veniturilor incasate de diverse unitati sau pentru diverse
activitati, care se varsa la buget).
Resursele de trezorerie sunt utilizate pentru acoperirea temporara a deficientelor curente ale
bugetului national public. Ele prezinta urmatoarele caracteristici principale:
- sunt imprumuturi pe termen scurt, contractate pe piata de capital, prin emisiunea si plasarea
unor titluri de stat sub forma bunurilor de tezaur, a certificatelor de depozit;
- au caracter temporar si rambursabil;
- presupun un cost determinat de dobanda aferenta titlurilor de stat, precum si de cheltuielile
ocazionate de punerea si retragerea din circulatie a titlurilor respective.
Resursele provenite din împrumuturi reprezintă datorie publică pe termen mediu 2-5 ani)
şi lungi (peste 5 ani). Astăzi din împrumuturi cînd majoritatea ţărilor cu economie de piaţă se
confruntă cu deficite bugetare, împrumuturile publice au devenit un mijloc de procurare a
resurselor financiare. Gradul de îndatorare a statului şi a altor colectivităţi publice nu poate, însă
depăşi anumite limite, datorită efectelor pe termen lung ale apelării la împrumuturi.
Emisiunea monetara fara acoperire, desi constituie o modalitate de finantare a deficitului
bugetar, produce si efecte negative, pe plan economic si social, generate de inflatii.
În Republica Moldova în conformitate cu “Legea privind sistemul bugetar şi procesul
bugetar” şi “Legea bugetului de stat” resursele financiare publice sunt formate din ansamblul
veniturilor administraţiei de stat centrale, ale administraţiei de stat locale, veniturile instituţiilor
publice şi activităţilor autofinanţate, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat şi ale fondului
pentru plata ajutorului de şomaj.

7
 CLASIFICAŢIA VENITURILOR BUGETARE
Venituri curente Venituri din operaţiuni Transferuri
cu capital

Venituri Încasări Venituri din vânzarea

fiscale nefiscale capitalului fix şi din
transferuri de capital
alte impozite.
impozitele interne pe mărfuri şi servicii (TVA,
defalcările pentru asigurarea socială de stat;
impozitele pe venit;

încasări neidentificate.
amenzile şi sancţiunile administrative;
taxele şi plăţile administrative;
venituri din activitatea de antreprenoriat şi din

transferurile de capital din sursele nestatale

nemateriale;
venituri din vânzarea terenurilor şi activelor
venituri din vânzarea capitalului fix;

Transferuri pentru cheltuieli curente primite de la bugete.

nivel
Transferuri pentru cheltuielile capitale de la bugete de alt

alt nivel (de stat, raion, municipiun, sate).

Mijloace încasate prin decontări reciproce de la bugete de

Transferuri de peste hotare.

accize, etc.);

proprietate;

Resursele bugetare locale au aproximativ aceiaşi structură, cu deosebirea că pe lângă veniturile

curente şi cele din capital intervin şi transferurile obţinute din bugetul de stat şi din bugetele de alt
nivel. Transferuri se efectuează pentru plata salariilor şi contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale de
stat, pentru resursele energetice – stingerea datoriilor şi plăţile curente.
Resursele instituţiilor publice şi din activităţile autofinanţate sunt formate numai din venituri
curente. Ele sunt grupate pe domenii de activitate: învăţământ, sănătate, cultură şi artă, asistenţa
socială, sport, gospodărie comunală şi locuinţe, cercetarea ştiinţifică, agricultură, alte domenii de
activitate.
Resursele Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat cuprind venituri curente şi alocaţii de la bugetul de
stat şi se împart în fonduri: Fondul de pensii şi îndemnizaţii, Fondul de protecţie a familiilor cu copii,
Fondul de şomaj, Fondul de asigurare socială a salariaţilor, Fondul de rezervă.

8
 3. Formarea resurselor financiare publice.

Mijloacele şi metodele folosite pentru constituirea resurselor băneşti necesare diferă de la un

stat la altul şi de la o etapă la alta. Diferenţierile sînt determinate de condiţiile economice, politice şi
social specifice fiecărei ţări şi fiecărei perioade.
Ceea ce caracterizează, însă, procesul de mobilizare a resurselor la dispoziţia statului în ţările
cu economie de piaţă este faptul că cea mai mare parte a acestora se constituie ca urmare a redistribuirii
produsului intern brut.
În ţările cu economia de piaţă, resursele financiare publice sînt reprezentate în cea mai mare
măsură de veniturile cu caracter fiscal.
În ţările cu economie de piaţă, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, impozitele constituie, de
regulă, principalul canal de procurare a veniturilor publice. O sursă importantă de alimentare a
fondurilor publice de resurse financiare o constituie, pe lângă impozite, cotizaţiile pentru asigurările
sociale, suportate de muncitori, funcţionari şi alte categorii de asiguraţi, precum şi cele plătite de
întreprinzători şi de stat.
Impozitele, taxele şi cotizaţiile pentru asigurările sociale furnizează, în ţările dezvoltate din
punct de vedere economic, până la nouă zecimi din totalul veniturilor publice ale administraţiei de stat
centrale şi locale.
Veniturile ne fiscale au un nivel mai redus, atât pentru că sfera de cuprindere a sectorului public
este limitată, cît şi pentru că întreprinderile din cadrul acestuia aparţin unor ramuri mai puţin rentabile.
La constituirea veniturilor publice mai contribuie şi alte surse, cum ar fi transferurile curente,
veniturile permanente sau întâmplătoare. Ponderea acestor venituri este redusă în totalul veniturilor
publice, fiind cuprinsă între 1 şi 5%.
Încasările din impozite, taxe, contribuţii pentru asigurările sociale, veniturile de la
întreprinderile de stat nu acoperă de cît parţial cheltuielile publice, ceea ce determină apelarea la
venituri extraordinare. Ca venituri extraordinare, împrumuturile de stat sînt contractate pe piaţa internă,
cît şi pe piaţa externă. Pe piaţa internă împrumuturile de stat provin, în general, de la deţinătorii de
capitaluri băneşti temporar libere.
În măsura în care statul apelează la împrumuturi externe, rambursarea acestora şi achitarea
dobânzilor provoacă dezechilibre ale balanţelor de plată externe, dacă împrumuturile sînt utilizate în
scopuri neproductive sau pentru finanţarea unor investiţii ce nu produc mărfuri sau servicii destinate
exportului.
Emisiunea de bani de hârtie, ca venit extraordinar la care statul recurge frecvent, se realizează,
practic, printr-un împrumut solicitat de stat la banca centrală (banca de emisiune ).Statul se împrumută,
de obicei, nu pentru a produce bunuri şi servicii suplimentare, ci pentru finanţarea unor cheltuieli
curente, adică pentru consum.
În ţările în curs de dezvoltare, veniturile publice sunt, în general, aceleaşi ca şi în cazul ţărilor
dezvoltate. Proporţia în care veniturile fiscale şi cele cu caracter ne fiscal la acoperirea cheltuielilor
statului diferă în funcţie de dimensiunile sectorului public şi de eficienţa activităţii desfăşurate în
întreprinderile de stat.