CURS

TRANSFORMAREA LAPLACE

1. Definiţie, exemple şi proprietăţi

Definiţia 1.1. Funcţia f : R → C, f (t) = f1 (t) + f2 (t), t ∈ R, se numeşte original

Laplace dacă satisface următoarele condiţii:
(i) f (t) = 0 pentru orice t < 0,
(ii) pe orice subinterval finit al semiaxei reale pozitive, f are cel mult un număr finit
de discontinuităţi de speţa ı̂ntâi,
(iii) f are o creştere exponenţială, adică există numerele reale M ≥ 0 şi α ∈ R astfel
ı̂ncât
|f (t)| ≤ M eαt , (1)
pentru orice t ≥ 0.

Dacă un original Laplace satisface (1) pentru o anume valoare a lui α, cu atât mai
mult va satisface inegalitatea pentru orice valoare α0 > α. Cea mai buna caracterizare a
creşterii modulului funcţiei f o va da marginea inferioară a mulţimii tuturor numerelor
reale α pentru care are loc (1). Această margine inferioară se numeşte indice de creştere
(sau exponent de creştere) şi, ı̂n cele ce urmează va fi notat cu α0
α0 = inf{α; α ∈ R, |f (t)| ≤ M eαt , t ≥ 0}.
Să observăm că produsul cu o constantă a unei funcţii original, suma şi produsul a
două funcţii original sunt de asemenea funcţii original.

Definiţia 1.2. Fie f : R → C original Laplace. Funcţia complexă de variabilă complexă

F : D ⊆ C → C, D = {s ∈ C; Re s > α0 },
+∞
Z
F (s) = e−st f (t) dt, Re s > α0 , (2)
0
se numeşte transformata Laplace sau imagine Laplace a funcţiei f .

Observaţia 1.1. Creşterea exponenţială a funcţiei f asigură convergenţa absolută şi

uniformă a integralei (2) ı̂n orice punct s cu Re s > α0 . Într-adevăr dacă s = x + jy şi
x > α0 , putem scrie:
|f (t)e−st | ≤ M eα0 t e−xt
pentru orice t ≥ 0. Deoarece x > α0 integrala
+∞ 
Z
1 +∞ 1
e(α0 −x)t dt = e(α0 −x)t  = ,
α0 − x  0 x − α0
0
1
2 Daniela Roşu

este convergentă. Folosind criteriul de comparaţie pentru integrale improprii, deducem

convergenţa absolută şi uniformă a integralei (2) care defineşte pe F (s).

Vom nota tranformata Laplace a originalului f şi astfel

F = L[f (t)], F (s) = L[f (t)](s), Re s > α0 ,
evidenţiind astfel şi variabila t a originalului şi variabila s a transformatei. Vom mai folosi
şi notaţia
f (t) ↔ F (s), Re s > α0 .
În acest mod s-a definit o corespondenţă ı̂ntre două mulţimi: una numită clasa originalelor
şi o a doua formată din imaginile lor Laplace, numită transformare Laplace.

Exemplul 1.1. Funcţia unitate (Heaviside)

(
1, t≥0
σ(t) = (3)
0, t<0
este original Laplace cu indicele de creştere α0 = 0 iar transformata sa Laplace este
+∞ 
Z
1 +∞ 1
L[σ(t)](s) = e−st dt = − e−st  = .
s  0 s
0

Vom scrie
1
σ(t) ↔ , Re s > 0. (4)
s


Observaţia 1.2. Dacă o funcţie f satisface condiţiile (ii) şi (iii) din Definiţia 1.1, atunci
f σ este original Laplace. În cele ce urmează de multe ori vom scrie expresiile originalelor
Laplace doar pentru t ≥ 0, subı̂nţelegând condiţia (i) din Definiţia 1.1. Astfel, relaţia (4)
se scrie sub forma
1
1 ↔ , Re s > 0. (5)
s
Observaţia 1.3. Se impune să facem distincţie ı̂ntre domeniul de convergenţă a integralei
Laplace din Definiţia 1.2 şi domeniul de definiţie al funcţiei F = F (s), care ı̂n general,
este mai amplu. În Exemplul 1.1 integrala care calculează transformata Laplace a funcţiei
unitate este convergentă doar pentru Re s > 0 (mulţime pe care definim transformata sa
1
Laplace), ı̂n timp ce domeniul de definiţie al funcţiei este C \ {0}.
s
Exemplul 1.2. Funcţia f (t) = eλt σ(t), t ∈ R, λ ∈ C este original Laplace, deoarece
satisface evident condiţiile (i) şi (ii) din Definiţia 1.1, iar pentru condiţia (iii) putem
alege M = 1 şi α0 = Re λ. Imaginea sa prin transformarea Laplace este
+∞ 
Z
1 +∞ 1
F (s) = L[eλt σ(t)](s) = e(λ−s)t dt = e(λ−s)t  = ,
λ−s  0 s−λ
0
 Transformarea Laplace 3

pentru Re s > Re λ. Reţinem

1
eλt · σ(t) ↔ , Re s > Re λ. (6)
s−λ

Pornind de la Definiţia 1.2 se poate extinde clasa funcţiilor pentru care există trans-
formată Laplace, admiţând pentru f şi discontinuităţi de speţa a doua sau renunţând la
majorarea exponenţială din condiţia (iii).

Exemplul 1.3. Fie

1



 √ , t>0
t

f (t) = 



0, t<0
Aplicând, formal Definiţia 1.2, putem scrie
+∞
1 π
Z r
−st
F (s) = e √ dt = , Re s > 0,
t s
0
√
unde, pentru funcţia radical complex s considerăm ramura olomorfă care pentru s ∈ R+
se reduce la radicalul real. Putem scrie deci
1 π
r
√ · σ(t) ↔ , Re s > 0.
t s
Mai general, dacă ne reamintim funcţia Gamma a lui Euler
+∞
Z
Γ(p) = tp−1 e−t dt,
0

care este convergentă pentru p > 0, vom deduce

Γ(ν + 1)
tν · σ(t) ↔ , Re s > 0, ν > −1. (7)
sν+1
Deoarece Γ(n + 1) = n! pentru orice n ∈ N, reţinem şi
n!
tn · σ(t) ↔ , Re s > 0, n ∈ N. (8)
sn+1
Teorema 1.1. (liniaritate) Dacă f1 , f2 : R → C sunt două funcţii original având indicii
de creştere αi , i = 1, 2, iar
f1 (t) ↔ F1 (s), Re s > α1 ,
f2 (t) ↔ F2 (s), Re s > α2 ,
atunci pentru orice c1 , c2 ∈ C funcţia c1 f1 + c2 f2 este original Laplace şi
c1 f1 (t) + c2 f2 (t) ↔ c1 F1 (s) + c2 F2 (s), Re s > max{α1 , α2 }, (9)
adică
L[c1 f1 (t) + c2 f2 (t)](s) = c1 L[f1 (t)](s) + c2 L[f2 (t)](s), Re s > max{α1 , α2 }.
4 Daniela Roşu

Demonstraţie.
+∞
Z
L[c1 f1 (t) + c2 f2 (t)](s) = e−st (c1 f1 (t) + c2 f2 (t)) dt
0
+∞
Z +∞
Z
= c1 e−st f1 (t) dt + c2 e−st f2 (t) dt = c1 L[f1 (t)](s) + c2 L[f2 (t)](s),
0 0
pentru Re s > max{α1 , α2 }. 

Se cunosc formulele lui Euler


αj
 e = cos α + j sin α;

(10)
e−αj = cos α + j sin α,



de unde rezultă expresiile funcţiilor trigonometrice cu ajutorul exponenţialei

ejα − e−jα
sin α = , (11)
2j
ejα + e−jα
cos α = , (12)
2
cunoscute fiind şi formulele care dau funcţiile trigonometrice hiperbolice
eα − e−α
sh α = , (13)
2
eα + e−α
ch α = . (14)
2

Exerciţiul 1.1. Folosind proprietatea de liniaritate, să se demonstreze următoarele:

ω
sin ωt · σ(t) ↔ 2 , Re s > 0; (15)
s + ω2
s
cos ωt · σ(t) ↔ , Re s > 0; (16)
s2 + ω2
ω
sh ωt · σ(t) ↔ , Re s > 0; (17)
s2 − ω2
s
ch ωt · σ(t) ↔ , Re s > 0; (18)
s2 − ω 2
pentru orice ω ∈ C.
Soluţie. Aplicăm proprietatea de liniaritate şi folosim formula (6):
!
1  jωt  1 1 1 ω
L[sin(ωt)](s) = L[e ](s) − L[e−jωt ](s) = − = .
2j 2j s − jω s + jω s2 + ω2
!
1  jωt  1 1 1 s
L[cos(ωt)](s) = L[e ](s) + L[e−jωt ](s) = + = .
2 2 s − jω s + jω s2 + ω2
 Transformarea Laplace 5

1  ωt 1 1 1 ω
  
L[sh(ωt)](s) = L[e ](s) − L[e−ωt ](s) = − = .
2 2 s−ω s+ω s2 − ω2

1  ωt 1 1 1 s
  
L[ch(ωt)](s) = L[e ](s) + L[e−ωt ](s) = + = .
2 2 s−ω s+ω s2 + ω2
Teorema 1.2. (asemănare) Dacă f : R → C este funcţie original şi
f (t) ↔ F (s), Re s > α0 ,
atunci pentru orice a ∈ R, a > 0 are loc relaţia:
1 s
 
f (at) ↔ F , Re s > aα0 . (19)
a a
adică
1 s
 
L[f (at)](s) = L[f (t)] , Re s > aα0 .
a a
Demonstraţie.
+∞
Z
L[f (at)](s) = e−st f (at) dt.
0
Prin schimbarea de variabilă at = u avem
+∞
1 Z 1 s
 
s
L[f (at)](s) = f (u) e−u a du = L[f (t)] ,
a a a
0
s
ultima integrală fiind convergentă dacă Re > α0 deci Re s > aα0 . 
a
Teorema 1.3. (ı̂ntârzierea argumentului) Dacă f : R → C este funcţie original şi
f (t) ↔ F (s), Re s > α0 ,
atunci pentru orice t0 ∈ R, t0 > 0 are loc relaţia:
f (t − t0 ) · σ(t − t0 ) ↔ e−t0 s F (s), Re s > α0 . (20)
adică
L[f (t − t0 ) · σ(t − t0 )](s) = e−t0 s L[f (t)] (s) , Re s > α0 .

Demonstraţie. f (t−t0 )·σ(t−t0 ) este funcţia original care se anulează pentru t < t0 , iar
graficul acestei funcţii se obţine din graficul funcţiei y = f (t) prin translaţie spre dreapta
cu t0 unităţi. Transformata ei Laplace este
+∞
Z
L[f (t − t0 ) · σ(t − t0 )](s) = e−st f (t − t0 ) dt.
0
Prin schimbarea de variabilă t − t0 = u avem
+∞
Z
L[f (t − t0 ) · σ(t − t0 )](s) = e
−t0 s
e−su f (u) du = e−t0 s L[f (t)] (s) ,
0
6 Daniela Roşu

ultima integrală fiind convergentă dacă Re s > α0 . 

Exemplul 1.4. Dacă t0 > 0, fucţia

(
1, t ≥ t0
σ(t − t0 ) =
0, t < t0 ,
are transformata Laplace:
e−t0 s
σ(t − t0 ) ↔ , Re s > 0.
s
Analog, folosind (15) şi (16), găsim
1
f1 (t) = sin(t − t0 ) · σ(t − t0 ) ↔ F1 (s) = e−t0 s , Re s > 0
s2 + 1
şi
s
f2 (t) = cos(t − t0 ) · σ(t − t0 ) ↔ F2 (s) = e−t0 s , Re s > 0.
s2 +1
Teorema 1.4. (deplasare) Dacă f : R → C este funcţie original şi
f (t) ↔ F (s), Re s > α0 ,
atunci pentru orice λ ∈ C are loc relaţia:
eλt f (t) ↔ F (s − λ), Re s > α0 − Re λ. (21)
adică
L[eλt f (t)](s) = L[f (t)](s − λ), Re s > α0 − Re λ.

Demonstraţie. Să observăm că dacă f (t) este funcţie original cu indicele de creştere
α0 , atunci funcţia eλt f (t) este de asemenea original, având indicele de creştere α0 − Re λ.
Aceasta deoarece |eλt | = e( Re λ) t . Pentru Re s > α0 − Re λ putem scrie
+∞
Z +∞
Z
L[e f (t)](s) =
λt
e −st λt
e f (t) dt = e−(s−λ)t f (t) dt = L[f (t)](s − λ).
0 0


Exemplul 1.5. Consecinţe imediate ale Teoremei deplasării 1.4 şi rezultatelor din Exerciţiul
1.1 sunt următoarele:
ω
eλt sin ωt ↔ , Re s > − Re λ, (22)
(s − λ)2 + ω 2

s−λ
eλt cos ωt ↔ , Re s > − Re λ, (23)
(s − λ)2 + ω 2
valabile pentru orice ω ∈ R şi λ ∈ C.
Din (8) şi Teorema 1.4 deducem şi următorul rezultat:
n!
tn eλt ↔ , Re s > Re λ, n ∈ N. (24)
(s − λ)n+1
 Transformarea Laplace 7

Teorema 1.5. (imaginea unei funcţii periodice) Dacă o funcţie original Laplace
f : R → C este periodică cu perioada principală T , atunci
T
1 Z
f (t) ↔ e−st f (t) dt, Re s > 0. (25)
1 − e−sT
0

Demonstraţie. Avem
+∞
Z ZT +∞
Z
L[f (t)](s) = e−st
f (t) dt = e −st
f (t) dt + e−st f (t) dt, Re s > 0.
0 0 T

În ultima integrală efectuăm substituţia t = u + T , utilizăm ipoteza de periodicitate a

funcţiei f şi găsim:
+∞
Z +∞
Z +∞
Z
e−st −sT
f (t) dt = e e −su
f (u + T ) du= e −sT
e−su f (u) du = e−sT L[f (t)](s).
T 0 0

Din ultimele două relaţii rezultă

ZT
L[f (t)](s) = e−st f (t) dt + e−sT L[f (t)](s),
0
şi deducem
ZT
1
L[f (t)](s) = e−st f (t) dt.
1 − e−sT
0


Exemplul 1.6. Să determinăm transformata Laplace a funcţiei

f : R → C, f (t) = | sin t| · σ(t).
Este o funcţie periodică cu T = π şi atunci imaginea sa Laplace este
π
1 Z
F (s) = −πs
e−st sin t dt.
1−e
0
Integrând succesiv de două ori prin părţi găsim
Zπ
1 + e−πs
e−st sin t dt = ,
s2 + 1
0
iar apoi rezultă
1 1 + e−πs 1 πs
F (s) = · −πs
= 2 cth , Re s > 0.
s +1 1−e
2 s +1 2
Teorema 1.6. (derivarea originalului) Fie f : R → C o funcţie continuă pentru t > 0
şi care este original Laplace cu indicele de creştere α0 . Admitem că există derivata f 0 (t)
şi aceasta este original cu indicele de creştere α1 . Dacă
f (t) ↔ F (s), Re s > α0 ,
8 Daniela Roşu

atunci
f 0 (t) ↔ sF (s) − f (0+), Re s > max{α0 , α1 }, (26)
adică
L[f 0 (t)](s) = sL[f (t)](s) − f (0+), Re s > max{α0 , α1 },
unde f (0+) este limita la dreapta ı̂n punctul t = 0 a funcţiei f ,

f (0+) = lim f (t).

t↓0

Demonstraţie. Condiţia (ii) din Definiţia 1.1 asigură existenţa limitei f (0+). Pentru
Re s > max{α0 , α1 }, integrând prin părţi, deducem:
+∞  +∞
Z +∞ Z
L[f (t)](s) =
0
e−st 0
f (t) dt = e −st
f (t) − (−s)e−st f (t) dt =

 0
0 0

+∞
Z
−st −0·s
= lim e f (t) − e f (0+) + s e−st f (t) dt
t→+∞
0
Deoarece Re s > α0 şi

|f (t)e−st | = |f (t)||e−st | ≤ M eα0 t e−( Re s)t = M e−( Re s−α0 )t

rezultă
lim |e−st f (t)| = 0, deci şi lim e−st f (t) = 0.
t→+∞ t→+∞

Obţinem astfel
L[f 0 (t)](s) = sL[f (t)](s) − f (0+).


Teorema 1.7. Dacă funcţia f : R → C ı̂mpreună cu derivatele sale până la ordinul n

sunt originale Laplace,
f (t) ↔ F (s), Re s > α0 ,
iar f ı̂mpreună cu derivatele sale până la ordinul n − 1 sunt funcţii continue pentru t > 0,
atunci

f (n) (t) ↔ sn F (s) − sn−1 f (0+) − sn−2 f 0 (0+) − . . . − sf (n−2) (0+) − f (n−1) (0+), (27)

adică

L[f n (t)](s) = sn L[f (t)](s) − sn−1 f (0+) − sn−2 f 0 (0+) − . . . − sf (n−2) (0+) − f (n−1) (0+),

unde
f (k) (0+) = lim f (k) (t), k = 0, n − 1.
t↓0
 Transformarea Laplace 9

Demonstraţie. Folosim metoda inducţiei matematice ı̂n raport cu n. Pentru n = 1

formula (27) se reduce la (26). Presupunem proprietatea adevărată pentru n − 1 , ceea
ce ı̂nseamnă că
f (n−1) (t) ↔ sn−1 F (s) − sn−2 f (0+) − sn−3 f 0 (0+) − . . . − f (n−2) (0+).
Deoarece f n = (f (n−1) )0 , aplicăm Teorema 1.6 şi deducem
L[f n (t)](s) = sL[f (n−1) (t)](s) − f (n−1) (0+)
 
= s sn−1 L[f (t)](s) − sn−2 f (0+) − sn−3 f 0 (0+) − . . . − f (n−2) (0+) − f (n−1) (0+),
de unde rezultă evident formula enunţată. 

Teorema 1.8. (integrarea originalului) Dacă f : R → C este funcţie original şi

f (t) ↔ F (s), Re s > α0 ,
atunci are loc relaţia:
Zt
1
f (τ ) dτ ↔ F (s), Re s > max{α0 , 0}, (28)
s
0

adică  t 
Z
1
L f (τ ) dτ  (s) = L[f (t)](s), Re s > max{α0 , 0}.
s
0
Mai general,
Zt Zt1 tZ
n−1
1
dt1 dt2 . . . f (tn ) dtn ↔ F (s), (29)
sn
0 0 0
adică  
Zt Zt1 tZ
n−1
1
L dt1 dt2 . . . f (tn ) dtn  (s) = L[f (t)](s),
 
sn
0 0 0

pentru orice s ∈ C cu Re s > max{α0 , 0}.

Zt
Demonstraţie. Să observăm că dacă f este original, atunci şi f (τ ) dτ este original
0
Laplace. Fie s astfel ı̂ncât Re s > a = max{α0 , 0}. Rezultă că există ε > 0 astfel ı̂ncât
Re s = a + ε > 0. Integrala dublă generalizată
"
e−st f (τ ) dt dτ,
D

calculată pe domeniul triunghiular nemărginit D = {(t, τ ); 0 ≤ τ ≤ t < +∞}, este

absolut convergentă, deoarece
|e−st f (τ )| ≤ M e− Re s·t eα0 ·τ ≤ M e−(a+ε)(t−τ )
10 Daniela Roşu
"
iar integrala e−(a+ε)(t−τ ) dt dτ , este convergentă, dacă avem ı̂n vedere că a + ε > 0.
D
Calculăm ı̂n două moduri integrala dublă de mai sus şi găsim
" +∞
Z
 t
Z
 +∞
Z
 +∞
Z


e−st f (τ ) dt dτ = e−st  f (τ ) dτ  dt = f (τ )  e−st dt dτ. (30)

D 0 0 0 τ

Conform Definiţiei 1.2, avem

+∞
 t   t 
Z Z Z
e−st 
f (τ ) dτ  dt = L  f (τ ) dτ  (s). (31)
0 0 0
Pe de altă parte avem
+∞
Z
e−sτ
e−st dt = , Re s > a
τ
s
şi atunci
+∞
 +∞  +∞
Z Z
1 Z −sτ 1
f (τ )  e−st dt dτ = e f (τ ) dτ = L[f (t)](s). (32)
τ
s s
0 0

Înlocuim (31) şi (32) ı̂n (30) şi deducem (28). Aceasta ne spune că integrarea originalu-
lui conduce la ı̂mpărţirea cu s a imaginii Laplace. Aplicăm această proprietate pentru
Zt1
1
originalul f (t2 ) dt2 care are imaginea F (s) şi găsim
s
0
Zt Zt1
1
dt1 f (t2 ) dt2 ↔ F (s), Re s > max{α0 , 0},
s2
0 0
iar prin repetarea procedeului deducem (29), formulă ce ne spune că integrarea succesivă
de n ori a originalului are ca efect ı̂mpărţirea imaginii cu sn . 
Exerciţiul 1.2. Să se calculeze transformatele Laplace ale funcţiilor:
Rt
1. f (t) = sin 3u du t > 0;
0
Rt
2. f (t) = u2 e−4u du, t > 0.
0
Soluţie.
1. Aplicăm Teorema 1.8 şi formula (15)
3
sin 3t ↔ , Re s > 0,
s2 +9
şi avem  t 
Z
1 3
L  sin 3u du = L[sin 3t](s) = 2
.
s s(s + 9)
0

2. Folosim (24)
2
t2 e−4t ↔ , Re s > −4,
(s + 4)3
 Transformarea Laplace 11

şi prin aplicarea teoremei de integrare a originalului găsim

 t 
Z
1 2
L  u2 e−4u du = · .
s (s + 4)3
0

Definiţia 1.3. Fie f1 , f2 : R → C două originale Laplace. Funcţia f1 ∗f2 : R → C definită

prin
+∞
Z
(f1 ∗ f2 )(t) = f1 (τ ) f2 (t − τ ) dτ, t ∈ R
−∞
se numeşte produs ı̂n convoluţie a funcţiilor f1 , f2 .

Deoarece f1 (t) = f2 (t) = 0 pentru orice t < 0 rezultă că avem

 t
 Z
f1 (τ ) f2 (t − τ ) dτ, t ≥ 0


(f1 ∗ f2 )(t) = (33)
 0


0, t < 0.
Dacă ı̂n (33) efectuăm substituţia t − τ = u deducem cu uşurinţă proprietatea de comu-
tativitate a produsului ı̂n convoluţie f1 ∗ f2 = f2 ∗ f1 .

Propoziţia 1.1. Dacă f1 , f2 : R → C sunt originale Laplace având exponenţii de creştere

α1 şi, respectiv α2 , atunci produsul lor ı̂n convoluţie este original Laplace cu indicele de
creştere a = max{α1 , α2 }.

Demonstraţie. Proprietăţile (i) şi (ii) din Definiţia 1.1 rezultă imediat. Demonstrăm
proprietatea de creştere exponenţială (iii). Fie M1 > 0 şi M2 > 0 astfel ı̂ncât
|f1 (t)| ≤ M1 eα1 t şi |f2 (t)| ≤ M2 eα2 t pentru orice t ≥ 0. Atunci
|f1 (t)| ≤ M1 e(a+ε)t , |f2 (t)| ≤ M2 e(a+ε)t , t ≥ 0,
unde ε > 0 arbitrar. Atunci
|(f1 ∗ f2 )(t)| ≤ M1 M2 e(a+2ε)t
pentru orice t ≥ 0 şi pentru orice ε > 0, ceea ce dovedeşte că f1 ∗ f2 satisface condiţia de
creştere exponenţială (iii) iar indicele de creştere este a = max{α1 , α2 }. 

Teorema 1.9. (imaginea produsului ı̂n convoluţie) Dacă f1 , f2 : R → C sunt două

funcţii original şi
f1 (t) ↔ F1 (s), Re s > α1
f2 (t) ↔ F2 (s), Re s > α2 ,
atunci
(f1 ∗ f2 )(t) ↔ F1 (s) · F2 (s), Re s > max{α1 , α2 }, (34)
adică
L[(f1 ∗ f2 )(t)](s) = L[f1 (t)](s) · L[f2 (t)](s), Re s > max{α1 , α2 }.
12 Daniela Roşu

Demonstraţie. Fie domeniul triunghiular nemărginit

D = {(t, τ ); 0 ≤ τ ≤ t < +∞}.

Asemănător cu demonstraţia din Teorema 1.8, se arată că integrala dublă generalizată
"
e−st f1 (τ )f2 (t − τ ) dt dτ
D

este absolut convergentă ı̂n orice s ∈ C cu Re s > max{α1 , α2 }. Scriind această integrală
ı̂n două moduri, rezultă
+∞
 t  +∞
 +∞ 
Z Z Z Z
e−st  f1 (τ )f2 (t − τ ) dτ  dt = f1 (τ )  e−st f2 (t − τ ) dt dτ. (35)
0 0 0 τ

Observăm că
+∞
 t 
Z Z
e −st  f1 (τ )f2 (t − τ ) dτ  dt = L [(f1 ∗ f2 )(t)] (s). (36)
0 0

Pe de altă parte, efectuând substituţia t − τ = u, avem

+∞
Z +∞
Z
−st −sτ
e f2 (t − τ ) dt = e e−su f2 (u) du = e−sτ F2 (s)
τ 0

şi atunci
+∞
 +∞  +∞
Z Z Z
f1 (τ )  e−st f2 (t − τ ) dt dτ = F2 (s) e−sτ f1 (τ ) dτ = F1 (s) · F2 (s). (37)
0 τ 0

Din relaţiile (35), (36) şi (37) rezultă evident concluzia. 

Exerciţiul 1.3. Să se calculeze convoluţia t ∗ sin t şi transformata Laplace a acesteia.

Soluţie.
Zt Zt 
t Zt
0
t ∗ sin t = (t − u) sin u du = (t − u)(− cos u) du = (t − u)(− cos u) − cos u du

0
0 0 0

t
= t − sin u = t − sin t.

0

Pentru determinarea imaginii Laplace aplicăm Teorema 1.9 şi formulele (8) şi (15)
1 1 1
L[t ∗ sin t](s) = L[t](s) · L[sin t](s) = 2
· 2 = 2 2 .
s s +1 s (s + 1)
Observaţia 1.4. Se demonstrează că produsul ı̂n convoluţie are proprietatea de asocia-
tivitate
f1 ∗ (f2 ∗ f3 ) = (f1 ∗ f2 ) ∗ f3
 Transformarea Laplace 13

pentru orice funcţii original fi , i = 1, 3. Teorema precedentă se extinde pentru convoluţia

unui număr de n funcţii, astfel
f1 ∗ f2 ∗ . . . ∗ fn ↔ F 1 · F 2 · . . . · F n , Re s > max{αi }.
i=1,n

Teorema 1.10. Dacă f : R → C este funcţie original şi

f (t) ↔ F (s), Re s > α0 ,
atunci
lim F (s) = 0. (38)
Re s→+∞

Demonstraţie. Fie ε > 0 arbitrar fixat. Deoarece

α0 = inf{α; α ∈ R, |f (t)| ≤ M eαt , t ≥ 0},
rezultă că există M = M (ε) astfel ı̂ncât
|f (t)| ≤ M e(α0 +ε)t
pentru orice t ≥ 0. Scriem s = x + jy şi avem
 +∞  +∞ +∞
Z  Z Z
−st −xt
e−[x−(α0 +ε)]t dt.
 
|F (s)| = 
 e f (t) dt ≤ e |f (t)| dt ≤ M
 
0 0 0
Deci
M
|F (s)| ≤
x − (α0 + ε)
şi tinzând x → +∞ obţinem concluzia teoremei. 

Observaţia 1.5. Dacă punctul s = ∞ este singularitate aparentă pentru funcţia F (s),
atunci condiţia (38) se ı̂nlocuieşte cu
lim F (s) = 0.
s→∞
1
Un exemplu ı̂n acest sens este funcţia F (s) = care reprezintă transformata funcţiei
s
unitate σ.

Teorema 1.11. (derivarea imaginii) Dacă f : R → C este funcţie original cu expo-

nentul de creştere α0 şi
f (t) ↔ F (s), Re s > α0 ,
atunci F este olomorfă ı̂n semiplanul Re s > α0 şi are loc relaţia:
t f (t) ↔ −F 0 (s), Re s > α0 , (39)
adică
d
L [t f (t) dt] (s) = − L[f (t)](s), Re s > α0 .
ds
Mai general
tn f (t) ↔ (−1)n F (n) (s), Re s > α0 , (40)
14 Daniela Roşu

adică
dn
L [tn f (t) dt] (s) = (−1)n
L[f (t)](s), Re s > α0 .
dsn
Demonstraţie. Fie s ∈ C cu Re s > α0 . Putem scrie
+∞
Z ∞ n+1
Z
−st
e−st f (t) dt.
X
F (s) = e f (t) dt =
0 n=0 n

Notăm
n+1
Z
ϕn (s) = e−st f (t) dt
n
şi deci
∞
X
F (s) = ϕn (s). (41)
n=0
Fiind original Laplace, f are, ı̂n fiecare interval [n, n + 1], n ∈ N, cel mult un număr
finit de discontinuităţi de speţa ı̂ntâi şi prin urmare funcţia ϕn este olomorfă ı̂n domeniul
Re s > α0 şi, folosind proprietatea de derivare a unei integrale ı̂n raport cu parametru,
deducem
n+1
Z
ϕ0n (s) = −te−st f (t) dt. (42)
n
Astfel F este suma unei serii de funcţii olomorfe ı̂n domeniul Re s > α0 . Demonstrăm că
seria (41) este uniform convergentă ı̂n orice semiplan de forma Re s ≥ a > α0 , folosind
criteriul general al lui Cauchy. Fie ε > 0 arbitrar fixat. Pentru orice n, k ∈ N, avem
 n+k+1 
 Z 
−st
 
|ϕn+1 (s) + ϕn+2 (s) + . . . ϕn+k (s)| = 
 e f (t) dt
n
 
+∞ +∞
Z Z
M −nα0
≤ |e−st f (t)| dt ≤ M e−at · e(a−α0 )t dt = e ,
n n
a1
unde a1 > 0 este suficient de mic astfel ı̂ncât a − a1 > α0 . Dacă avem ı̂n vedere că
lim e−nα0 = 0, obţinem că, pentru orice ε > 0 există N = N(ε) astfel ı̂ncât pentru orice
n→∞
n ≥ N(ε) , pentru orice k ∈ N şi pentru orice s cu Re s ≥ a avem
|ϕn+1 (s) + ϕn+2 (s) + . . . ϕn+k (s)| < ε.
Aceasta demonstrează că seria (41) este uniform convergentă ı̂n orice semiplan de forma
Re s ≥ a > α0 . Rezultă că suma sa, F , este olomorfă ı̂n semiplanul Re s > α0 iar derivata
ei se calculează derivând termen cu termen seria (41), adică
∞
F 0 (s) = ϕ0n (s).
X

n=0
Folosim (42) şi deducem
 n+1  +∞
∞ Z Z
0
−te−st f (t) dt e−st (−t)f (t) dt.
X
F (s) =  =
n=0 n 0
 Transformarea Laplace 15

Deci
F 0 (s) = L[−t f (t)](s), Re s > α0 ,
ceea ce demonstrează (39).
Prin aplicarea succesivă a proprităţii (39) deducem
F (n) (s) = L[(−t)n f (t)](s), Re s > α0 ,
ceea ce demonstrează (40). 

Exemplul 1.7. Plecând de la formula (6)

1
eλt σ(t) ↔ , Re s > Re λ,
s−λ
prin aplicarea teoremei anterioare regăsim rezultatul dat de (24).
dn 1 n!
h i  
L tn eλt σ(t) (s) = (−1)n n = ,
ds s − λ (s − λ)n+1
pentru Re s > Re λ, şi n ∈ N.

Exerciţiul 1.4. Să se calculeze transformatele Laplace ale funcţiilor:

1. f (t) = t2 e5t · σ(t);
2. f (t) = t cos 3t · σ(t).
Soluţie. 00
1 2

2 5t 2 5t 00
1. L[t e · σ(t)](s) = (−1) (L[e σ(t)](s)) = = .
s−5 (s − 5)3
s2 − 9
0
s

2. L[t cos 3t · σ(t)](s) = −(L[cos 3t · σ(t)](s))0 = − = .
s2 + 9 (s2 + 9)2
Teorema 1.12. (integrarea imaginii) Dacă f : R → C este funcţie original cu expo-
nentul de creştere α0 şi
f (t) ↔ F (s), Re s > α0 ,
f (t)
atunci este de asemenea original şi are loc relaţia:
t
∞
f (t) Z
↔ F (q) dq, Re s > α0 , (43)
t s
adică " # ∞
f (t) Z
L dt (s) = L[f (t)](q) dq, Re s > α0 .
t s

Demonstraţie. Fie F (s) = L[f (t)](s) şi fie

Z∞
G(p) = F (q) dq.
s
Funcţia G este olomorfă pentru Re s > α0 şi derivata sa este
G0 (s) = −F (s).
16 Daniela Roşu

Să notăm cu g(t) originalul corespunzător imaginii G(s). Conform Teoremei 1.11, de
derivare a imaginii, avem
−G0 (s) = L [t g(t)] (s),
deci
F (s) = L [t g(t)] (s).
f (t)
Dar F (s) = L[f (t)](s) şi atunci rezultă f (t) = t g(t) adică g(t) = . În concluzie avem
t
" # ∞
f (t) Z
L dt (s) = G(p) = L[f (t)](q) dq.
t s


Exerciţiul 1.5. Să se calculeze transformatele următoarelor funcţii:

e−2t − e2t
1. f (t) = ;
t
cos at − cos bt
2. f (t) = , a, b ∈ R;
t
sin t
3. f (t) = .
t
Soluţie.
Z∞ h Z∞
e−2t − e2t
" # !
i 1 1 s−2
1. L = L e − e (q) dq =
−2t 2t
− dq = ln ;
t s s
q + 2 q − 2 s + 2
unde am ales ramura logaritmului complex care satisface ln 1 = 0.
" # ∞ ∞ !
cos at − cos bt Z Z
q q
2. L = L [cosat − cos bt] (q) dq = 2 2
− 2 dq
t s s
q +a q + b2
1 s 2 + a2
= ln 2 ;
2 s + b2
unde am ales ramura logaritmului complex care satisface ln 1 = 0.
∞ ∞
∞

sin t 1 π
 Z Z
3. L = L [sin t] (q) dq = dq = arctg q  = − arctg s.

t q 2 + 1 s 2
s s

Observaţia 1.6. Teorema 1.12 ne spune, de fapt, că

+∞ −st ∞
Z
e f (t) Z
dt = L[f (t)](q) dq, (44)
t s
0

pentru orice s ∈ C cu Re s > α0 .

În particular, dacă α0 < 0 putem alege s = 0 ı̂n (44) şi obţinem
Z∞ ∞
f (t) Z
dt = L[f (t)](q) dq. (45)
t
0 0

+∞
Z
sin t
Exerciţiul 1.6. Să se calculeze integrala: I = dt.
t
0
 Transformarea Laplace 17

Soluţie. Din formula (45) rezultă:

+∞ +∞ +∞ 
Z
sin t Z Z
1 +∞ π
dt = L[sin t](s) ds = ds = arctg s = .

2

t s +1  0 2
0 0 0


2. Determinarea originalului

În cele ce urmează vom evidenţia modalitatea de determinare a originalului Laplace f (t)
atunci când se cunoaşte transformata F (s). În condiţii dintre cele mai generale, imaginea
Laplace determină ı̂n mod unic originalul, astfel că există o corespondenţă biunivocă
ı̂ntre mulţimea originalelor şi mulţimea imaginilor, corespondenţă ce justifică şi notaţia
f (t) ↔ F (s). Pentru această afirmaţie vom face convenţia de a nu considera distincte
două originale care pe fiecare interval al axei reale pozitive diferă cel mult ı̂ntr-un număr
finit de puncte. De asemenea ne vom limita la funcţiile netede pe porţiuni.
Definiţia 2.1. Dacă pe un interval [ a, b ] există un număr finit de discontinuităţi de speţa
ı̂ntâi pentru funcţiile f şi f 0 , atunci spunem că funcţia f este netedă pe porţiuni ı̂n
intervalul [ a, b ].
Pentru orice funcţie f netedă pe porţiuni ı̂n intervalul [ a, b ] există limite laterale finite
ı̂n orice punct atât pentru f cât şi pentru f 0 .
Teorema 2.1. (Mellin-Fourier) Dacă f : R → C este funcţie original netedă pe
porţiuni, cu exponentul de creştere α0 şi
f (t) ↔ F (s), Re s > α0 ,
atunci are loc formula de inversare Mellin-Fourier:
a+j∞
1 Z
f (t) = est F (s) ds, (46)
2πj
a−j∞

pentru orice t > 0, punct de continuitate pentru f , unde a > α0 este arbitrar ales. Dacă
t nu este punct de continuitate pentru f , atunci formula de inversare este
a+j∞
f (t + 0) + f (t − 0) 1 Z
= est F (s) ds, (47)
2 2πj
a−j∞

cu a > α0 arbitrar.
Demonstraţie. Fie a > α0 este arbitrar fixat şi fie funcţia ϕ : R → R
ϕ(t) = e−at f (t), t ∈ R.
ϕ este netedă pe porţiuni, are aceleaşi puncte de continuitate ca şi f , ϕ(t) = 0 pentru
orice t ≤ 0 şi pentru orice t ≥ 0 are loc
|ϕ(t)| ≤ M e−(a−α0 )t .
18 Daniela Roşu

După cum vom vedea ı̂n Capitolul Transformarea Fourier, are loc formula integrală Fourier
+∞ +∞
 
1 Z  Z jξ(t−η)
ϕ(t) = e ϕ(η) dη  dξ, (48)
2π
−∞ −∞

ı̂n orice t > 0, punct de continuitate pentru ϕ. În punctele de discontinuitate, care sunt
1
obligatoriu de speţa ı̂ntâi, valoarea integralei din (48) este (ϕ(t + 0) + ϕ(t − 0)). Deci
2
+∞
 +∞ 
1 Z Z
e−at f (t) =  e−(a+jξ)η f (η)ejξt dη  dξ.
2π
−∞ −∞

Dacă avem ı̂n vedere că f (η) = 0 pentru η < 0 şi

+∞
Z
e−(a+jξ)η f (η) dη = F (a + jξ),
0

obţinem
+∞ +∞ +∞
 
−at 1 Z jξt  Z −(a+jξ)η 1 Z
e f (t) = e e f (η) dη  dξ = ejξt F (a + jξ) dξ.
2π 2π
−∞ 0 −∞

Rezultă
+∞
1 Z (a+jξ)t
f (t) = e F (a + jξ) dξ (49)
2π
−∞

ı̂n toate punctele de continuitate ale lui f . În punctele de discontinuitate, care sunt
1
obligatoriu de speţa ı̂ntâi, valoare integralei este (f (t + 0) + f (t − 0)). Să mai observăm
2
că ı̂n toate punctele t < 0, valoarea integralei din (49) este 0.
Dacă notăm a + jξ = s, atunci când ξ parcurge dreapta reală de la −∞ la +∞, punctul
complex s descrie dreapta paralelă la axa imaginară dusă prin punctul de abscisă a, adică
1
s descrie dreapta de la a − j∞ la a + j∞. Avem şi dξ = ds şi din (49) rezultă
j
a+j∞
1 Z
f (t) = est F (s) ds,
2πj
a−j∞

ı̂n toate punctele de continuitate ale lui f . În punctele de discontinuitate, valoare integralei
1
este (f (t + 0) + f (t − 0)). 
2
Observaţia 2.1. Deoarece formula de inversare a fost dedusă cu ajutorul formulei in-
tegrale a lui Fourier, după cum se va vedea, integrala trebuie ı̂nţeleasă ı̂n sensul valorii
principale, adică
a+j∞
Z a+jA
Z
st
e F (s) ds = lim est F (s) ds. (50)
A→+∞
a−j∞ a−jA
 Transformarea Laplace 19

În teorema precedentă se cunoaşte faptul că originalul f are transformata Laplace F .
Teorema următoare precizează ı̂n ce condiţii o funcţie complexă F = F (s) reprezintă
transformata unui original f = f (t).

Teorema 2.2. Fie F : C → C astfel ı̂ncât

(i) f este olomorfă ı̂n semiplanul Re s > α0 ;
(ii) lim F (s) = 0, uniform ı̂n raport cu argumentul lui s;
|s|→∞
(iii) fiecare a > α0 există M = M (a) > 0 astfel ı̂ncât
a+j∞
Z
|F (s)| ds ≤ M.
a−j∞

Atunci, ı̂n domeniul Re s > α0 , funcţia F = F (s) este imaginea Laplace a funcţiei
f : R → C definită prin
a+j∞
1 Z
f (t) = est F (s) ds, a > α0 . (51)
2πj
a−j∞


Definiţia 2.2. Fie G : C → C. Spunem că s0 ∈ C este pol de ordin k pentru G dacă
lim G(s) = ∞ şi lim (s − s0 )k G(s) ∈ C.
s→s0 s→s0

În acest caz, reziduul funcţiei G ı̂n polul s0 este numărul complex
1 
k
(k−1)
Rez (G(s); s0 ) = lim (s − s 0 ) · G(s) . (52)
(k − 1)! s→s0
g(s)
Dacă G : C → C, G(s) = are ı̂n s0 pol de ordin 1 sau pol simplu atunci
h(s)
g(s)
Rez (G(s); s0 ) = lim (s − s0 ) · G(s) = lim . (53)
s→s0 s→s0 h 0 (s)

Teorema 2.3. Fie F : C → C o funcţie raţională

P (s)
F (s) = , grad P ≤ 1 + grad Q.
Q(s)
Atunci ı̂n domeniul Re s > 0, funcţia F = F (s) este imaginea Laplace a originalului
f : R → C definit prin
n  
Rez est F (s); si ,
X
f (t) = t ≥ 0, (54)
i=1

unde suma este extinsă la toţi polii si ∈ C ai funcţiei raţionale F . 

20 Daniela Roşu

Corolar 2.1. Dacă F : C → C o funcţie raţională

P (s)
F (s) = , grad P ≤ 1 + grad Q,
Q(s)
ce admite numai poli simpli {sk , k = 1, n}, atunci originalul este
n
X P (si ) si t
f (t) = 0
e , t ≥ 0. (55)
i=1 Q (si )

Exemplul 2.1. Să se determine originalul funcţiei

s
F (s) = 2 , a, b > 0, a , b.
(s + a )(s2 + b2 )
2

P
Soluţie. F = admite polii simpli s1,2 = ±ja şi s3,4 = ±jb. Atunci
Q
P (s) 1
0
= ,
Q (s) 2(2s + a2 + b2 )
2

iar după (55) rezultă

1 
jat −jat
 1 
jbt −jbt

f (t) = e + e + e + e
2(b2 − a2 ) 2(a2 − b2 )
deci
1
f (t) = (cos at − cos bt) , t ≥ 0.
2(b2 − a2 )

Pentru cazul ı̂n care F este funcţie raţională o altă metodă de determinare a originalului
face apel la descompunerea ı̂n fracţii simple.
1
Exemplul 2.2. Să se determine originalul funcţiei F (s) = , a > 0.
s(s2 + a2 )2
Soluţie. Are loc descompunerea ı̂n fracţii simple.
A B C D E
F (s) = + + + + ,
s s − ja (s − ja) 2 s + ja (s + ja)2
unde coeficienţii au valorile
1 1 j 1 j
A = 4, B = − 4, C = 3, D = − 4, E = − 3.
a 2a 4a 2a 4a
Dacă ne reamintim (4), (6) şi (24),
1 1 1
↔ σ(t), ↔ eλt σ(t), ↔ teλt σ(t),
s s−λ (s − λ)2
găsim originalul
1 1  jat −jat
 1  jat −jat

f (t) = − e + e − t e + e ,
a4 2a4 4a3 j
sau, folosind formulele lui Euler (11) şi (12),
1 at
 
f (t) = 4 1 − cos at − sin at , t ≥ 0.
a 2
 Transformarea Laplace 21

În problema determinării originalului pentru funcţiile F care nu sunt de tip raţional
dar sunt olomorfe ı̂n exteriorul unui disc centrat ı̂n origine, folosim dezvoltarea ı̂n serie
Taylor a funcţiei F ı̂n vecinătatea punctului de la infinit.

Teorema 2.4. Fie F : C → C o funcţie olomorfă ı̂n exteriorul unui disc centrat ı̂n
origine, inclusiv punctul de la infinit, şi fie
∞
X an
F (s) = n+1
, |s| > r, (56)
n=0 s

dezvoltarea Taylor a funcţiei F ı̂n vecinătatea punctului de la infinit. Atunci F este

imaginea Laplace a originalului
∞
X an n
f (t) = t , t ≥ 0. (57)
n=0 n!

Exemplul 2.3. Să se determine originalul funcţiei

1 1
F (s) = e− s , s , 0.
s
Soluţie. Pentru |s| > 0 funcţia F este olomorfă. Dacă avem ı̂n vedere cunoscuta dez-
voltare ı̂n serie
∞
zn
ez =
X
, z ∈ C,
n=1 n!

deducem dezvoltarea ı̂n serie a funcţiei F

∞ ∞
1X (−1)n X (−1)n
F (s) = = .
s n=0 n!sn n=0 n!s
n+1

Atunci, din Teorema 2.4, rezultă

∞
tn
(−1)n
X
f (t) = .
n=0 (n!)2

Teorema 2.4 admite următoarea reciprocă.

Teorema 2.5. Fie f : R → C o funcţie original a cărei dezvoltare ı̂n serie de puteri
∞
an tn ,
X
f (t) = t ≥ 0,
n=0

are rază de convergenţă infinită, atunci există un număr r ≥ 0 astfel ı̂ncât imaginea
Laplace a lui f (t) este
∞
X n!
F (s) = an n+1 ,
n=0 s
ı̂n domeniul Re s > r. 
22 Daniela Roşu

Teorema 2.6. (convoluţia transformatelor) Dacă f1 , f2 : R → C sunt două funcţii

original având indicii de creştere αi , i = 1, 2, iar
f1 (t) ↔ F1 (s), Re s > α1 ,
f2 (t) ↔ F2 (s), Re s > α2 ,
atunci produsul uzual al originalelor f = f1 f2 este original şi imaginea sa Laplace este
produsul ı̂n convoluţie a imaginilor:
a+j∞
1 Z
f (t) = f1 (t)f2 (t) ↔ F (s) = F1 (p)F2 (s − p) dp, (58)
2πj
a−j∞

unde F = F (s) este olomorfă ı̂n semiplanul Re s > α1 + α2 , iar integrarea se face pe orice
dreaptă paralelă cu axa 0y, dusă prin abscisa constantă, a cu α1 < a < Re s − α2 . 

Se demonstrează că, ı̂n ipotezele de mai sus, are loc şi relaţia
b+j∞
1 Z
f (t) = f1 (t)f2 (t) ↔ F (s) = F1 (s − p)F2 (p) dp, (59)
2πj
b−j∞

unde F = F (s) este olomorfă ı̂n semiplanul Re s > α1 + α2 , iar integrarea se face pe orice
dreaptă paralelă cu axa 0y, dusă prin abscisa constantă, b, α2 < b < Re s − α1 .
Din Teorema 2.6 se poate deduce o formulă importantă ı̂n multe aplicaţii. Să facem
observaţia că, dacă
f (t) ↔ F (s), Re s > α0 ,
atunci
f (t) ↔ F (s).
Într-adevăr, este evident faptul că funcţia t 7→ f (t) este original cu indicele de creştere
α0 . Fie
+∞
Z
h i
G(s) = L f (t) (s) = e−st f (t) dt, Re s > α0 .
0
Atunci putem scrie
+∞
Z
G(s) = e−st f (t) dt = F (s), Re s > α0 .
0

Dacă aplicăm acum (58) pentru funcţiile f1 (t) = f (t) şi f2 (t) = f (t) rezultă
a+j∞
1 Z
f (t)f (t) ↔ F (p)G(s − p) dp, Re s > 2α0 ,
2πj
a−j∞

adică
+∞ a+j∞
Z
−st 2 1 Z
e |f (t)| dt = F (p)G(s − p) dp, Re s > 2α0 , (60)
2πj
0 a−j∞
 Transformarea Laplace 23

integrarea efectuându-se pe o dreaptă de abcisă a = constant, cu α0 < a < Re s − α0 .

s
Alegem s număr real s > 2α0 , cu a = , variabila de integrare va fi p = a + jy, cu
2
a = constant şi y variabil, dp = jdy, avem ı̂n vedere

F (p)G(s − p) = F (a + jy)G(s − (a + jy)) = F (a + jy)G(a − jy))

= F (a + jy)F (a + jy) = |F (a + jy)|2

şi atunci relaţia (60) devine
+∞ +∞
Z
−2at 2 1 Z
e |f (t)| dt = |F (a + jy)|2 dy, a > α0 . (61)
2π
0 −∞

În particular, dacă exponentul de creştere α0 este negativ, putem alege a = 0 şi obţinem
formula lui Parseval
+∞ +∞
Z
2 1 Z
|f (t)| dt = |F (jy)|2 dy. (62)
2π
0 −∞

3. Aplicaţii ale transformării Laplace. Metoda operaţională

Un prim aspect ce trebuie subliniat este că teoremele şi regulile da calcul stabilite ı̂n
+∞
Z
secţiunile precedente, permite determinarea unor integrale improprii de forma e−st f (t) dt,
0
unde s este privit ca parametru.

Exemplul 3.1. Să se calculeze integralele:

+∞
Z
e−t sin t
1. I = dt;
t
0
+∞
Z
2. I(a, b) = te−at sin bt dt, a > 0, b ∈ R.
0
Soluţie.
1. Fie
+∞ −st
Z
e sin t
F (s) = dt Re s > 0.
t
0
Atunci I = F (1).
sin t
Pe de altă parte F (s) reprezintă transformata Laplace a funcţiei , t > 0. Avem
t
1
sin t ↔
+1 s2
şi din Teorema 1.12 de integrare a imaginii rezultă
∞
∞

sin t Z
1 π
↔ F (s) = dq = arctg q| = − arctg s;

t q 2 + 1 2
s

s
24 Daniela Roşu

a se vedea şi Exerciţiul 1.5. Aceasta ı̂nseamnă că

+∞ −st
Z
e sin t π
dt = − arctg s, Re s > 0,
t 2
0
π π
de unde rezultă I = − arctg 1 = .
2 4
2. După definiţia transformatei Laplace, integrala reprezintă valoarea ı̂n s = a pentru
transformata funcţiei t sin bt. Avem
b
sin bt ↔ 2 , Re s > 0,
s + b2
iar din Teorema 1.11 de derivare a imaginii rezultă
!0
b 2bs
t sin bt ↔ − 2 = , Re s > 0,
s + b2 (s2 + b2 )2
şi deci
2ab
I(a, b) = , a > 0, b ∈ R.
(a2 + b2 )2

3.1. Integrarea ecuaţiilor şi sistemelor de ecuaţii diferenţiale liniare. Una din-
tre cele mai importante aplicaţii ale transformatei Laplace este metoda operţională de
rezolvare a ecuaţiilor şi sistemelor de ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi constanţi.
Fie ecuaţia de forma

x(n) + a1 x(n−1) + . . . + an−1 x0 + an x = f (t), t ≥ 0, (63)

unde ai ∈ R, i = 1, n şi f este o funcţie original. Din Teorema de existenţă şi unicitate a
soluţiei unei ecuaţii diferenţiale de ordin n, rezultă că pentru orice x0,1 , x0,2 , . . . x0,n−1 ∈ R
există o singură soluţie x a ecuaţiei (63) care satisface condiţiile iniţiale
x(0) = x0


x0 (0) = x0,1





x00 (0) = x0,2 (64)
......





x(n−1) (0) = x0,n−1 .


Mai mult se poate arăta că dacă f este o funcţie original, atunci şi soluţia x este de
asemenea original Laplace. Fie X = X(s) transformata Laplace a funcţiei x = x(t). Din
Teorema 1.6 de derivare a originalului avem
x(t) ↔ X(s)
x0 (t) ↔ sX(s) − x0
x00 (t) ↔ s2 X(s) − sx0 − x0,1
...
x(n) (t) ↔ sn X(s) − sn−1 x0 − sn−2 x0,1 − . . . − sx0,n−2 − x0,n−1 .
 Transformarea Laplace 25

Dacă notăm F = F (s) transformata Laplace a funcţiei f = f (t), atunci prin aplicarea
transformării Laplace asupra ecuaţiei (63) se obţine ecuaţia algebrică
P (s)X(s) + Q(s) = F (s), (65)
unde P este polinomul caracteristic al ecuaţiei (63),
P (s) = sn + a1 sn−1 + . . . + an−1 s + an ,
iar Q este un anumit polinom cu coeficienţi cunoscuţi, de grad cel mult n − 1. Obţinem
F (s) − Q(s)
X(s) = , Re s > A,
P (s)
cu A suficient de mare. Aflarea originalului se face folosind formula de inversare Mellin-
Fourier (46)
a+j∞
1 Z
x(t) = est X(s) ds, a > A.
2πj
a−j∞

În cazul cel mai des ı̂ntalnit ı̂n exerciţii, când X este o funcţie raţională, folosim formula
(54) din Teorema 2.3 şi găsim
n  
Rez est X(s); si ,
X
x(t) = t ≥ 0,
i=1

unde suma este extinsă la toţi polii si ∈ C ai funcţiei raţionale X.

Exemplul 3.2. Să se determine, ı̂n clasa funcţiilor original, soluţiile problemelor Cauchy:
x00 − 2x0 = et (t2 + t + 3) x00 + ω 2 x = ae−λt , a, ω, λ ∈ R
 

 

1. x(0) = 2 2. x(0) = x0
 x0 (0) = 2;
  x0 (0) = x ,

x0 , x1 ∈ R.
1

Soluţie.
1. Avem
x(t) ↔ X(s)
x0 (t) ↔ sX(s) − 2
x00 (t) ↔ s2 X(s) − 2s − 2
2! 1! 1 −3s2 + 7s − 2
et (t2 + t + 3) = t2 et + tet + 3et ↔ + + 3 = , Re s > 1.
(s − 1)3 (s − 1)2 s−1 (s − 1)3
Aplicăm transformarea Laplace asupra ecuaţiei şi rezultă
−3s2 + 7s − 2
s2 X(s) − 2s − 2 − 2(sX(s) − 2) =
(s − 1)3
de unde rezultă
2s3 − 8s2 + 9s − 1
X(s) = Re s > 2.
(s − 2)(s − 1)3
Funcţia X are s1 = 2 pol simplu şi s2 = 1 pol de ordin 3. Avem
  est (2s3 − 8s2 + 9s − 1)
Rez est X(s); 2 = lim(s − 2) = e2t ,
s→2 (s − 2)(s − 1)3
26 Daniela Roşu

iar
est (2s3 − 8s2 + 9s − 1)
!

st 1 d2
Rez e X(s); 1 = lim 2 (s − 2)3 = et (1 − t − t2 ),
2 s→1 ds (s − 2)(s − 1)3
şi deci soluţia problemei Cauchy este
x(t) = e2t + (1 − t − t2 )et .
2. Avem
x(t) ↔ X(s)
x00 (t) ↔ s2 X(s) − x0 s − x1
1
ae−λt ↔ a , Re s > λ.
s+λ
Aplicăm transformarea Laplace asupra ecuaţiei şi rezultă
a
(s2 + ω 2 )X(s) = + x0 s + x1
s+λ
deci
a s 1
X(s) = 2 2
+ x0 2 2
+ x1 2 .
(s + λ)(s + ω ) s +ω s + ω2
Cunoaştem din formulele (15), (16), originalele ultimilor doi termeni
s 1 x1
x0 2 2
↔ x0 cos ωt, x1 2 2
↔ sin ωt.
s +ω s +ω ω
Pentru primul termen se obţine uşor descompunerea ı̂n fracţii simple
!
a a 1 λ s
2 2
= 2 + 2 − 2
(s + λ)(s + ω ) λ + ω2 s+λ s +ω 2 s + ω2
iar originalul corespunză tor este
a −λt a
 
e sin ωt − cos ωt .
λ2 + ω 2 ω
În concluzie, soluţia problemei Cauchy este
a −λt a x1
 
x(t) = 2 2
e sin ωt − cos ωt + x0 cos ωt + sin ωt.
λ +ω ω ω
Aceeaşi metodă operaţională se aplică şi pentru rezolvarea unor probleme Cauchy
ataşate unor ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi variabili şi pentru integrarea sistemelor
diferenţiale.

Exemplul 3.3. Să se determine, ı̂n clasa funcţiilor original, soluţia problemei Cauchy:

tx00 (t) − 2x0 (t) − tx(t) = 0, x(0) = 1, x0 (0) = 0.

Soluţie. Avem
x(t) ↔ X(s)
x0 (t) ↔ sX(s) − 1
x00 (t) ↔ s2 X(s) − s
tx(t) ↔ −X 0 (s)
d
tx00 (t) ↔ − (s2 X(s) − s) = −2sX(s) − s2 X 0 (s) + 1.
ds
 Transformarea Laplace 27

Aplicăm transformarea Laplace asupra ecuaţiei şi rezultă

−2sX(s) − s2 X 0 (s) + 1 − 2(sX(s) − 1) + X 0 (s) = 0

sau echivalent,
(1 − s2 )X 0 (s) − 4sX(s) + 3 = 0.
Aceasta se scrie sub forma
4s 3
X 0 (s) = X(s) + ,
1−s 2 1 − s2
este o ecuaţie difrenţială liniară de ordinul ı̂ntâi şi are soluţia
C + s3 − 3s
X(s) = , C ∈ R,
(s2 − 1)2
iar originalul este
C
x(t) = (t ch t − sh t) + ch t − t sh t.
2
Exemplul 3.4. Să se determine, ı̂n clasa funcţiilor original, soluţiile sistemului:

( (
x0 (t) = −2x − y + sin t x(0) = 0
y 0 (t) = 4x + 2y + cos t; y(0) = 1.

Soluţie. Fie x(t) ↔ X(s) şi y(t) ↔ Y (s). Atunci

x0 (t) ↔ sX(s), şi y 0 (t) ↔ sY (s) − 1.

Aplicăm transformarea Laplace asupra sistemului diferenţial şi rezultă sistemul algebric
1

(s + 2)X + Y =



+1 s2
s
 4X + (s − 2)Y = 2 + 1,


s +1
cu soluţia
−s2 − 3 s3 + 3s3 + 3s + 6
X(s) = , Y (s) = .
s2 (s2 + 1) s2 (s2 + 1)
Au loc descompunerile ı̂n fracţii simple
−3 2 6 3 2s + 3
X(s) = + , Y (s) = + −
s2 s2 + 1 s2 s s2 + 1
iar originalele sunt

x(t) = −3t + 2 sin t, y(t) = 6t + 3 − 2 cos t − 3 sin t, t ≥ 0

28 Daniela Roşu

3.2. Rezolvarea ecuaţiilor integrale. Considerăm o ecuaţie Voltera

Zt
x(t) = f (t) + k(t − τ )x(τ ) dτ, t ≥ 0 (66)
0

unde f, k sunt funcţii continue cunoscute, originale Laplace. Se poate demonstra că
ecuaţia admite soluţie unică şi aceasta este de asemenea original Laplace. Să facem
observaţia că ecuaţia este echivalentă cu

x(t) = f (t) + (k ∗ x)(t), t ≥ 0 (67)

Pentru determinarea soluţiei x, prin metoda operaţională, se aplică transformarea Laplace

aupra ecuaţiei. Dacă

x(t) ↔ X(s), f (t) ↔ F (s), k(t) ↔ K(s),

F (s)
atunci obţinem X(s) = F (s) + K(s) · X(s) cu soluţia X(s) = , iar apoi se
1 − K(s)
determină originalul x.

Exemplul 3.5. Să se rezolve ecuaţiile integrale:

Zt
1. x(t) = t − (t − τ )x(τ ) dτ, t ≥ 0,
0
Zt
2. sin(t − τ )x(τ ) dτ = sin2 t, t ≥ 0.
0

Soluţie.
1. Prin aplicarea transformatei Laplace rezultă
1 1
X(s) = 2 + 2 · X(s)
s s
1
cu soluţia X(s) = 2 şi originalul x(t) = sin t, t ≥ 0.
s +1
2. Avem
1 1 1 s 2
 
2
sin t = (1 − cos 2t) ↔ − 2 = 2
,
2 2 s s +4 s(s + 4)
şi prin aplicarea transformatei Laplace asupra ecuaţiei obţinem
1 2
· X(s) = ,
s2 + 1 s(s2 + 4)
de unde
2(s2 + 1)
X(s) = ,
s(s2 + 4)
1 3 s
iar prin descompunerea ı̂n fracţii simple găsim X(s) = + · 2 . Originalul este
2s 2 s + 4
1 3
x(t) = + cos 2t, t ≥ 0.
2 2
 Transformarea Laplace 29

Exemplul 3.6. Să se rezolve următoarea ecuaţie integro-diferenţială:

t
di 1 Z
L + Ri(t) + i(τ ) dτ = u(t), t ≥ 0, i(0) = 0.
dt C
0

Soluţie. Funcţia necunoscută i(t) reprezintă intensitatea curentului ı̂ntr-un circuit ı̂n care
sunt ı̂nseriate o bobină cu inductanţa L, un rezistor cu rezistenţa R şi un condensator
de capacitate C. Dacă ı̂n circuit se aplică o tensiune u = u(t), atunci conform legii lui
Kirchhoff UL + UR + UC = u(t). În ipoteza că L, R, C sunt constante, legile lui Faraday
t
di 1 Z
ne dau UL (t) = L şi UC (t) = i(τ ) dτ , iar legea lui Ohm asigură UR = Ri(t).
dt C
0
Dacă
i(t) ↔ I(s), u(t) ↔ U (s),
aplicând transformarea Laplace ı̂n ambii membrii ai ecuaţiei găsim
11
LsI(s) + RI(s) + I(s) = U (s)
Cs
sau
s
I(s) = C 2
· U (s).
LCs + RCs + 1
Polii funcţiei I(s) sunt rădăcinile ecuaţiei LCs2 + RCs + 1 = 0
√
L R2 C 2 − 4LC
s1,2 = − ± .
2R 2LC
√
L R2 C 2 − 4LC 4L
Notăm α = şi β = cu observaţia că dacă R2 > atunci β > 0, dacă
2R √ 2LC C
4L 4LC − R2 C 2 4L
R2 < atunci β = j , iar dacă R2 = atunci β = 0.
C 2LC C
Dacă β , 0, avem s1 = −α + β, s2 = −α − β şi are loc descompunerea ı̂n fracţii simple
!
s 1 −α + β α+β
= + .
LCs2 + RCs + 1 LC 2β(s − s1 ) 2β(s − s2 )
Atunci !
1 −α + β α+β
I(s) = · U (s) + · U (s)
L 2β(s − s1 ) 2β(s − s2 )
iar originalul este
t t
 
1  −α + β Z (−α+β)(t−τ ) α + β Z (−α−β)(t−τ )
i(t) = e u(τ ) dτ + e u(τ ) dτ  .
L 2β 2β
0 0

4L L
În situaţia R2 = , avem β = 0 şi s1 = s2 = −α = − are loc descompunerea ı̂n
C 2R
fracţii simple !
s 1 1 α
= − ,
LCs2 + RCs + 1 LC s + α (s + α)2
30 Daniela Roşu

şi găsim !
1 1 α
I(s) = · U (s) − · U (s)
L s+α (s + α)2
iar originalul este
 t t

1 Z Z
i(t) =  e−α(t−τ ) u(τ ) dτ − α e−α(t−τ ) (t − τ )u(τ ) dτ  ,
L
0 0

pentru t ≥ 0.

3.3. Integrarea unor ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al doilea. Să con-
siderăm problema hiperbolică de forma
∂ 2u 2
2∂ u ∂u ∂u

− a +b +c + du = f (t, x), (t, x) ∈ [ 0, +∞) × [ 0, ` ],





 ∂t 2 ∂x 2 ∂x ∂t




 



  u(0, x) = ϕ(x)
(C.I.) ∂u


(0, x) = ψ(x), x ∈ [ 0, ` ],


∂t (68)





∂u ∂u

 

(t, 0) + β1 (t, 0) + γ1 u(t, 0) = g(t)
α1

 


∂x ∂t

(C.L.)


∂u ∂u



 α2 (t, `) + β2 (t, `) + γ2 u(t, `) = h(t), t ≥ 0,

 

∂x ∂t
unde f : [ 0, +∞) × [ 0, ` ] → R este continuă şi t 7→ f (t, x) este original Laplace, funcţiile
ϕ, ψ : [ 0, ` ] → R, g, h : [ 0, +∞) → R sunt continue, g, h sunt funcţii original, iar αi , βi , γi ,
i = 1, 2, sunt constante reale. Dorim să rezolvăm problema ı̂n clasa funcţiilor original ı̂n
variabila t. Dacă admitem că t 7→ u(t, x) este original şi notăm Lt operatorul transformării
Laplace ı̂n raport cu t, considerând pe x constantă, putem scrie
Lt [u(t, x)] (s) = U (s, x).
Din Teorema 1.6 de derivare a originalului avem
" #
∂u
Lt (t, x) (s) = s U (s, x) − u(0, x) = sU (s, x) − ϕ(x)
∂t
" #
∂ 2u ∂u
Lt 2
(t, x) (s) = s2 U (s, x) − su(0, x) − (0, x) = s2 U (s, x) − sϕ(x) − ψ(x).
∂t ∂t
Folosind proprităţile integralelor cu parametru putem scrie
+∞ +∞
" #  
∂u Z
−st ∂u ∂  Z −st
Lt (t, x) (s) = e (t, x) dt = e u(t, x) dt
∂x ∂x ∂x
0 0

∂ ∂U
= Lt [u(t, x)] (s) = (s, x) = Ux0 (s, x),
∂x ∂x
 Transformarea Laplace 31

şi, analog " #

∂ 2u ∂ 2U
Lt (t, x) (s) = (s, x).
∂x2 ∂x2
Dacă Lt [f (t, x)] (s) = F (s, x), Lt [g(t)] (s) = G(s), şi Lt [h(t)] (s) = H(s), prin aplicarea
transformatei asupra ecuaţiei şi asupra condiţiilor la limită (CL), găsim ecuaţia
a2 Ux002 (s, x) − bUx0 (s, x) + (−s2 − cs − d)U (s, x) + F (s, x) + (c + s)ϕ(x) + ψ(x) = 0, (69)
şi condiţiile (
α1 Ux0 (s, 0) + (sβ1 + γ1 )U (s, 0) − β1 ϕ(0) = G(s)
(70)
α2 Ux0 (s, `) + (sβ2 + γ2 )U (s, `) − β2 ϕ(`) = H(s).
(69) este o ecuaţie diferenţială de ordinul doi neomogenă cu coeficienţi constanţi ı̂n
variabila x, privind pe s ca un parametru. Soluţia acestei ecuaţii, care satisface condiţiile
(70) este imaginea Laplace a soluţiei problemei (68) iar aceasta poate fi determinată
folosind Teoremele 2.1 sau 2.3.

Prin acceaşi metodă se determină şi soluţia problemei parabolice

∂ 2u

∂u ∂u ∂u
− a2 2 + b (t, x) ∈ [ 0, +∞) × [ 0, ` ],


 +c + du = f (t, x),
∂t ∂x ∂x ∂t








(C.I.) u(0, x) = ϕ(x)

(71)
 α ∂u (t, 0) + γ u(t, 0) = g(t)

 

  1 1


 (C.L.) ∂x

 ∂u
 α2 (t, `) + γ2 u(t, `) = h(t), t ≥ 0,

 


∂x
unde f : [ 0, +∞) × [ 0, ` ] → R este continuă şi t 7→ f (t, x) este original Laplace, funcţiile
ϕ : [ 0, ` ] → R, g, h : [ 0, +∞) → R sunt funcţii continue, g, h sunt funcţii original, iar
αi , γi , i = 1, 2, sunt constante reale.

Exemplul 3.7. Să se determine soluţia problemei:


∂ 2u ∂ 2u ∂u π
 
− 2 −2 = 4x + 8et cos x, (t, x) ∈ [ 0, +∞) × 0,



2
,
∂t ∂x ∂t 2








 



  u(0, x) = cos x
(C.I.) ∂u π
  
 (0, x) = 2x, x ∈ 0, ,



 ∂t 2



t −t −t

 0) =
u(t,  2e − e − 3te



 
π


 (C.L.)
 u t, = πt, t ≥ 0.



2
Soluţie. Aplicăm transformarea Laplace ı̂n raport cu variabila t, considerând pe x drept
parametru. Avem
32 Daniela Roşu

u(t, x) ↔ U (s, x)
∂u
↔ sU (s, x) − u(0, x) = sU (s, x) − cos x
∂t2
∂ u ∂u
2
↔ s2 U (s, x) − su(0, x) − (0, x) = s2 U (s, x) − s cos x − 2x
∂t2 ∂t
∂ u
↔ Ux002 (s, x),
∂x2
şi obţinem ecuaţia diferenţială de ordin doi, cu coeficienţi constanţi şi neomogenă, ı̂n
variabila x (s se consideră parametru constant)
−(s2 + s + 6) 2(s + 2)
Ux002 − (s2 + 2s)U = · cos x − · x. (72)
s−1 s
Soluţia ecuaţiei omogene asociată Ux002 − (s2 + 2s)U = 0 este
√ √
s2 +2s·x s2 +2s·x
Uo (s, x) = C1 (s)e + C2 (s)e− .
Căutăm o soluţie particulară a ecuţiei neomogene de forma
Up (s, x) = A(s) cos x + B(s) sin x + C(s)x + D(s).
d2
Avem Up (s, x) = −A(s) cos x − B(s) sin x. Impunem ca Up să satisfacă ecuaţia neo-
dx2
mogenă (72) şi găsim
(s2 + s + 6) 2
A(s) = , B(s) = 0, C(s) = 2 , D(s) = 0,
(s − 1)(s + 1) 2 s
deci
(s2 + s + 6) 2
Up (s, x) = cos x + 2 x.
(s − 1)(s + 1) 2 s
Atunci
√
s2 +2s·x
√
s2 +2s·x (s2 + s + 6) 2
U (s, x) = C1 (s)e + C2 (s)e− + cos x + 2 x.
(s − 1)(s + 1) 2 s
Aplicăm transformarea Laplace asupra condiţiilor la limită (C.L.) şi găsim
 U (s, 0) = 2 − 1 − 3 s2 + s + 6

=

 s−1 s + 1 (s + 1)2 (s − 1)(s + 1)2

π π


 U s,

= 2.
2 s
Impunem ca funcţia U (s, x) să satisfacă aceste condit.ii şi obţinem C1 = C2 = 0. Rezultă
deci
(s2 + s + 6) 2
U (s, x) = cos x + 2 x.
(s − 1)(s + 1) 2 s
Determinăm originalul. Are loc descompunerea ı̂n fracţii simple
(s2 + s + 6) 2 1 3
= − −
(s − 1)(s + 1) 2 s − 1 s + 1 (s + 1)2
şi atunci obţinem originalul
π
 
t −t
u(t, x) = (2e − (1 + 3t)e ) cos x + 2tx, (t, x) ∈ [ 0, +∞) × 0, .
2
 Transformarea Laplace 33

Exemplul 3.8. Să se determine soluţia problemei:

1 ∂u ∂ 2 u

− 2 = 0, (t, x) ∈ [ 0, +∞) × [ 0, ` ], a > 0



a2 ∂t ∂x







πx
(C.I.) u(0, x) = sin , x ∈ [ 0, ` ],
`



 (

 u(t, 0) = 0
(C.L.)


u (t, `) = πt, t ≥ 0.



Soluţie. Avem
u(t, x) ↔ U (s, x)
∂u πx
↔ sU (s, x) − u(0, x) = sU (s, x) − sin
∂t `
∂ 2u 00
↔ Ux2 (s, x).
∂x2
Dacă aplicăm transformarea Laplace asupra ecuaţiei obţinem ecuaţia diferenţială de
ordin doi, cu coeficienţi constanţi şi neomogenă, ı̂n variabila x, (s se consideră constant):
s 1 πx
Ux002 − 2
U = − 2 sin (73)
a a `
s
Ecuaţia omogenă asociată Ux002 − U = 0 are soluţia
a2
√ √
s s
·x − ·x
Uo (s, x) = C1 (s)e a + C2 (s)e a .

Căutăm o soluţie particulară a ecuţiei neomogene de forma

πx πx
Up (s, x) = A(s) cos + B(s) sin .
` `
Avem
d2
 2  2
π πx π πx
2
Up (s, x) = −A(s) cos − B(s) sin .
dx ` ` ` `
Impunem ca Up să satisfacă ecuaţia neomogenă (73) şi găsim
1
A(s) = 0, B(s) =  2 ,
πa
s+ `

deci
1 πx
Up (s, x) = 2 sin ,
`

πa
s+ `
iar
√ √
s
·x − s
·x 1 πx
U (s, x) = C1 (s)e a + C2 (s)e a + 2 sin .
`

πa
s+ `

Transformarea Laplace aplicată asupra condiţiilor la limită (C.L.) ne conduce la


 U (s, 0) = 0
π
 U (s, `) = ,
s2
34 Daniela Roşu

de unde rezultă C1 = C2 = 0, deci

1 πx
U (s, x) = π 2 a2
sin .
s + `2 `
Soluţia problemei date este
a2 π 2 t πx
u(t, x) = e− `2 sin , (t, x) ∈ [ 0, +∞) × [ 0, ` ].
`