BRONȘITA ACUTĂ

A. Definiție: Este o inflamație a peretelui bronșic, limitată la mucoasă și corion, cu

tulburări ale secreției, permeabilității, sensibilității peretelui bronșic.
Principală manifestare = tusea productivă.
Se caracterizează prin debut recent, durată scurtă și este de obicei neasociată cu
modificări radiologice pulmonare.
B. Etiopatogenie: 3 cauze (virală, bacteriană, chimică)
 BRONȘITA ACUTĂ VIRALĂ:
 Este cea mai frecventă.
 Poate să apară în orice lună a anului dar cu vârfuri epidemice în funcție de virusul
incriminat:
Virusurile gripale A și B, Virusul respirator sincițial (noiembrie-februarie)
*Răspândirea de la o persoană la alta se face de obicei prin aerosoli (strănut, tuse).
*Alteori, răspândirea se produce prin contactul direct cu mâinile și obiectele
contaminate cu virus respirator sincițial sau rinovirus.

 BRONȘITA ACUTĂ BACTERIANĂ

Este produsă de bacteriile care populează normal nazofarinfele: pneumococi,
streptococi aerobi și anaerobi, etc.
Numărul bacteriilor care colonizează normal traheea este foarte mic, iar sub carina
traheală tractul respirator este practic steril.
Urmează de obicei unei infecții acute de căi respiratorii superioare de origine virală și
se recunoaște prin apariția sputei mucopurulente.

 BRONȘITA ACUTĂ CHIMICĂ

Se produce în urma expunerii incidentale sau profesionale la vapori de acizi,
amoniac sau acetonă.
C. Tablou clinic.
 Tuse seacă, iritativă inițial apoi cu expectorație—mucoasă/ mucopurulentă
 Raluri difuze care se modifică cu respirația și după tuse;
 Mai pot să apară subfebră și durere substernală cu caracter de arsură,
provocată de tuse și de mișcările respiratorii ample;
 Dispneea și cianoza apar mai rar.
D. Investigații
• Hemograma- nu aduce date diagnostice importante
- creșterea VSHului și scăderea nr de leucocite (leucopenie) poate indica o infecție
virală;
- creșterea VSHului și creșterea nr de leucocite (leucocitoză) poate indica o infecție
bacteriană.
• Examenul radiologic pulmonar– se efectuează mai ales când bolnavul este
febril; util pentru excluderea unei pneumonii interstițiale asociate.
• Examenul bacteriologic al sputei– dacă bronșita apare în cursul internării, dacă
se suprapune pe o bronșită cronică sau se diagnostighează la un bolnav tarat, cu
o boală cronică gravă.
• Probe funcționale respiratorii- la bolnavii cu obstrucție de căi aeriene sau la
cei cu dispnee și cianoză.

E. Principii de tratament
• I.1. Bronșită virală --- terapie antivirală la bolnavii cu risc crescut: tarați sau
cu BPOC, copii și tineri cu fibroză chistică (la acești bolnavi, bronșita acută
poate avea o evoluție severă).
• I.2. Bronșită bacteriană --- tratament antibacterian – antibiotic activ pe flora
nazofaringiană obișnuită și la care individul nu este alergic (penicilină,
eritromicină, tetraciclină, biseptol). Tratamentul durează 5-7 zile.
Tratamentul general și simptomatic
• Aerul inspirat de bolnav va fi umezit; se vor administra lichide multe (ceai,
compot, apă).
• În paroxismele de tuse uscată se poate prescrie codeină.
• În general, expectorantele și fluidifiantele nu influențează sindromul bronșitic,
inclusiv iodura de potasiu (efecte toxice).
 • Se pot prescrie, când tusea este productivă și frecventă, preparatele tipizate,
precum: sirop expectorant, trecid – tablete sau soluție sau bromhexin, tablete
sau soluție.
• Antihistaminicele sunt contraindicate deoarece cresc vâscozitatea expectorației.

II. Bronșita cronică

A. Definiție:
Bronșita cronică se definește prin hipersecreție cronică sau recurentă, ale cărei
consecințe sunt tuse și expectorație cel puțin 3 luni pe an, 2 ani consecutiv.
Vechii fumători (peste 20 ani de fumat) sunt de obicei și tușitori cronici.
B. Etiopatogenie
Incidența bronșitei cronice este variabilă în funcție de condițiile de macro- și
microclimat.
Cauze:
1. Endogene- locale (deviații de sept, vegetații adenoide) și generale
(mucoviscidoza);
2. Exogene- neprofesionale (fumatul, poluarea atmosferei, umiditatea),
profesionale (pulberi, minerale, etc.), infecții bronșice bacteriene și virale.
Cauza majoră= FUMATUL !!
C. Tablou clinic
1. Semne funcționale:
a). Tusea productivă, repetată în chinte în timpul zilei, este mai intensă dimineața la
trezire („tusea fumătorilor”);
b). Expectorația, semnul cardinal al bolii, mucopurulentă, în cantitate variabilă, mai
mare dimineața („toaleta bronșiilor”);
c). Edemul luetei= în bronșita tabagică.
2. Semne generale: apar numai în pusee de suprainfecție (stare subfebrilă sau febră și
astenie).
3. Semne fizice- la ascultație, raluri ronflante, sibilante și, mai rar, subcrepitante,
diseminate pe ambele arii pulmonare.
 În general, bolnavii diagnosticați cu bronșită cronică sunt supraponderali.
În stadiile avansate, boala poate evolua spre bronhopneumopatie cronică
obstructivă, cu agravarea dispneei și apariția disfuncției ventilatorii obstructive.
În formele grave, boala poate evolua spre insuficiență respiratorie acută
caracterizată de hipoxemie și hipercapnie.
 Hipoxemia= scăderea presiunii oxigenului la nivel sanguin;
 Hipercapnia= creșterea presiunii dioxidului de carbon în sânge.
D. Investigații
1. Examenul radiologic al toracelui - uneori accentuarea desenului
bronhopulmonar;
2. Alte examene:
- Sindrom inflamator- cresc valorile: VSH-ului, ale fibrinogenului,
ale proteinei C reactive, numărul de leucocite;
- Examenul sputei- prezența mucusului, polimorfonucleare neutrofile alterate și
floră microbiană;
- Explorarea funcțională respiratorie- spirometria arată o disfuncție ventilatorie
de tip obstructiv ( scade : VEMS, CV, debitul ventilator maxim pe minut).
- Hemocultura: suspicionarea unei infecții bacteriene;
- Bronhoscopie- observă peretele bronșic, examen citologic al florei bronșice;
- Bronhografie- cu Lipiodol- alterarea peretelui bronșic.

E. PRINCIPII DE TRATAMENT
I. Tratament bronhodilatator- pentru ameliorarea sindromului obstructiv.
1. Metilxantinele- Aminofilina= cea mai frecvent utilizată metilxantină.
Doza= 10-15mg/L sânge.
2. Beta-adrenergicele - Cele mai utilizate sunt cele din generația a III-a:
Salbutamol (Ventolin), Terbutalină (Bricanyl), Fenoterol (Berotec). Acestea se
administrează sub formă de aerosoli dozați.
3. Anticolinergicele – Cele mai utilizate sunt bromura de ipratropiu și oxitropiu
 II. Corticoterapia- nu are efect bronhodilatator, fiind utilizată în cazul lipsei de
răspuns la medicamentele bronhodilatatoare.
Are eficiență în cazul bolnavilor cu hiperreactivitate bronșică, relaxând
musculatura bronșică.
Ex: Prednison 30 mg/zi, Prednisolon, Metilprednisolon.
III. Drenajul bronhopulmonar- administrarea orală a unor medicamente
expectorante sau administrarea pe cale inhalatorie a unor substanțe mucolitice, sub
formă de aerosoli, care fluidifică secrețiile existente la nivel bronșic și favorizează
eliminarea lor.
IV. Ventilația mecanică- bolnavi cu BPOC, sindrom obstructiv sever,
insuficiență respiratorie acută.