Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INVESTIGATII RADIOLOGICE
EXAMINARI ENDOSCOPICE
EXAMENUL URINEI
Analiza urinei
Examenul urinei cuprinde un examen macroscopic (volum, transparenta, culoare, luciu, miros,
aspect, densitate), unul microscopic (sediment = elemente figurate, cilindri, celulele
epiteliale), examen bacteriologic si examen fizico-chimic al urinei (reactia - pH, ionograma,
compozitia chimica - uree, creatinina, clorurie, proteinurie etc. )
Determinarea densitatii
MATERIAL NECESARE
- un cilindru gradat de 100 ml, urodensimetru, hartie de filtru (pentru indepartarea eventualei
spume de la suprafata urinei).
TEHNICA:
- se toarna urina in cilindrul gradat; - se aspira spuma (daca exista) cu ajutorul hartiei de filtru;
- se introduce urodensimetrul (sa pluteasca liber in urina);
- se citeste valoarea densitatii pe scara la cifra care corespunde pe menisc, de la suprafata
urinei.
Densitatea normala = 1015 - 1025. Densitatea urinei este influentata de regimul alimentar, de
cantitatea de urina si de capacitatea de concentratie si dilutie a rinichilor.
Reactia urinei
Se determina cu hartie albastra si rosie de turnesol.
Se va determina numai din urina proaspata deoarece urina veche intra in fermentatie
amoniacala care o alcalini-zeaza.
Normal urina are o reactie acida, dar poate sa fie si alcalina sau neutra.
Aciditatea urinei in mod normal este intre 5,6 - 6,4 (pH).
Determinarea calitativa a albuminei (proteinurie)
TEHNICA:
- se toarna in fiecare eprubeta cate 5 ml urina;
- intr-una dintre ele se adauga 10 - 15 picaturi de acid sulfosalicilic. Cealalta eprubeta cu urina
serveste de martor (comparatie);
- se agita si se observa pe fond negru, comparand cu eprubeta martor.
INTERPRETARE: daca urina ramane limpede, analiza = negative. Daca prezinta opalescenta
= urina contine albumine.
In functie de aprecierea opalescentei se noteaza rezultatul pozitiv (+), una sau mai multe cruci
(slab pozitiv +; intens pozitiv ++, foarte pozitiv +++).
TEHNICA:
- se toarna in tubul Esbach urina pana la semnul „U' si se adauga reactiv pana la semnul „R'
- se astupa tubul, apoi se agita bine prin rasturnarea tubului pentru amestecarea urinei cu
reactivul;
- se lasa in stativ timp de 24 ore, apoi
- se citeste rezultatul la inaltimea stratului precipitat direct in g‰.
TEHNICA:
- se toarna urina (5 ml) intr-o eprubeta, apoi
- se adauga cateva picaturi din hidroxid de sodiu 20% sau potasiu 20%;
- se agita in forma de U.
MATERIAL NECESAR: o eprubeta, lampa de spirt, clema pentru eprubeta, reactiv Nylander,
Fehling I sau Fehling II.
TEHNICA:
- se toarna in eprubeta 5 ml urina;
- se adauga 2 ml reactiv;
- se incalzeste eprubeta la fierbere (eprubeta se va tine cu clema) = se introduce in flacara in
pozitie inclinata
- incalzirea se face la nivelul de sus al lichidului din eprubeta - in caz contrar continutul
tubului poate tasni afara.
TEHNICA:
- peste urina din eprubeta (5-6 ml) se adauga cateva picaturi de reactiv;
- se agita usor, apoi
- se prelinge pe marginea eprubetei 1 ml amoniac.
TEHNICA:
- se toarna cate 5 ml urina in doua eprubete (una din eprubete este martor);
- intr-una din ele se picura cateva picaturi de reactiv Erlich;
- se compara - dupa 1- 2 minute cu eprubeta martor.
Determinarea bilirubinei Se face prin proba Rosin, folosind ca reactiv alcool iodat 6%.
TEHNICA:
- se toarna 5-6 ml urina in eprubeta;
- se preling pe marginea eprubetei 1 - 2 ml alcool iodat.
INTERPRETARE: daca apare un inel verde la limita de separare a celor doua lichide,
bilirubina este prezenta.
Studiul cantitativ al elementelor figurate si al cilindrilor din urina se face prin testul Addis-
Hamburger:
ATENTIE! La femei nu se fac recoltari in perioada menstruala.
Examenul sangelui
Explorarea modului in care rinichiul isi indeplineste functiile sale se poate face urmarind
concentratia in sange a produselor de catabolism azotat, urmarind izoionia, izohidria, izotonia
etc.
Probele de clearance
Fluxul plasmatic renal = volumul de plasma care perfuzeaza cei doi rinichi in decurs de 1
minut. Se determina cu ajutorul clearance-ului acidului paraamino-hipuric (P.A.H.) care este
eliminat integral de catre glomeruli si de tubi la o singura trecere prin rinichi.
Clearance-ul P.A.H. se efectueaza prin perfuzarea P.A.H. in mod continuu. Determinarea
concentratiei se face fotometric. Valori normale: 500-700 ml/min.
Explorarea filtratului glomerular se face prin masurarea unor substante ca: creatinina
(endogena) sau insulina (exogena) care se elimina prin filtrarea glomerulara.
Clearance-ul creatininei endogene
Creatinina se elimina prin urina prin filtrarea glomerulara fara sa mai fie reabsorbita sau
secretata de tubi.
Reabsorbtia tubulara
Una din probele care se bucura de larga utilizare in testarea acestei functii renale este:
Clearance-ul ureei - Ureea trece prin filtrarea glomerulara, fiind partial reabsorbita la nivelul
tubilor proximali.
Pregatirea bolnavului Bolnavul este anuntat cu o zi inaintea probei; va sta culcat peste
noapte, precum si in dimineata examinarii, tot timpul probei ; nu va manca dimineata.
Efectuarea recoltarii: la ora 7 - Bolnavul este rugat sa urineze. Urina se arunca. Se da
bolnavului apoi sa ingereze 250 ml apa.
la ora 8 - Bolnavul va urina intr-un vas. Se masoara volumul urinei. Se recolteaza 5 ml sange
prin punctie venoasa. Se da bolnavului sa ingereze 250 ml apa.
la ora 9 - Bolnavul urineaza intr-un alt vas. Se masoara volumul urinei emise.
Din cele doua emisiuni de urina se trimit la laborator 10 ml (notandu-se exact volumul de
urina din cele doua emi-siuni) impreuna cu sangele recoltat.
Scintigrafia renala
Bolnavului i se injecteaza intravenos o cantitate de substanta radioactiva, cu tropism renal,
dupa care, cu aju-torul unui aparat scintigraf, se detecteaza repartizarea radiotrasorului in
parenchimul renal.
Proba cu indigo-carmin-cromocistoscopie
Aceasta proba apreciaza capacitatea de eliminare a fiecarui rinichi in parte. Se injecteaza
intravenos 4 ml solutie 0,4% indigo-carmin steril. Aparitia colorantului in urina se urmareste
prin cistoscop.
INTERPRETARE: In mod normal colorantul apare in vezica urinara la 5-7 minute de la
administrare.
Metodele utilizate in acest scop au la baza faptul ca un rinichi sanatos are capacitatea de a
produce o urina mai diluata sau mai concentrata in functie de gradul de hidratare a
organismului.
Capacitatea de dilutie si concentratie a rinichiului poate fi determinata prin mai multe probe:
Proba de concentratie
Pregatirea bolnavului. La ora 12 bolnavul primeste alimentatie solida (oua, sunca, paine,
carne) fara lichide
Recoltarea urinei. Din doua in doua ore (la orele 14, 16, 18 si 20) se colecteaza 4 esantioane
de urina. De la orele 20 pana la orele 8 urina se colecteaza intr-o singura proba. Se noteaza la
toate esantioanele de urina volumul si densitatea.
Proba de dilutie
Pregatirea bolnavului. Cu doua zile inainte, bolnavul este supus la un regim mixt alimentar;
are voie sa bea lichide cat vrea. In ziua examinarii, bolnavul va sta in repaus la pat.
Golirea vezicii si ingerarea lichidului. La ora 7,30 isi evacueaza vezica urinara (urina se
arunca). Bolnavul va ingera 1500 ml ceai sau apa timp de 1/2 h.
Recoltarea urinei. Intre orele 8-12, timp de 4 ore, se recolteaza 8 probe de urina, din 30 in 30
min. Se noteaza cantitatea si densitatea urinei din fiecare proba.
INTERPRETAREA REZULTATELOR:
In mod normal, in primele 4 ore, ca raspuns la hidratare, se elimina intreaga cantitate de lichid
ingerata.
In primele 2 ore se elimina mai mult de jumatate din cantitatea total
In cel putin una din probele de dimineata volumul urinar depaseste 300 ml, iar densitatea
urinei trebuie sa fie sub 1005 in cel putin una din probe.
Proba Zimnitki
INTERPRETAREA REZULTATELOR:
Normal, cu cat cifrele obtinute sunt mai indepartate intre ele, cu atat capacitatea de adaptare a
rinichiului este mai buna.
Punctia vezicii urinare se realizeaza prin introducerea unui ac,pe cale transabdominala,in
interiorul vezicii urinare .Este o interventie de urgenta .Se practica numai daca vezica urinara
este supradestinsa ,existand pericolul ruperii ei
Sondajul vezical reprezinta introducerea unei sonde sau cateter prin uretra in vezica urinara
realizand astfel o comunicatie intre interiorul vezicii si mediul extern.
Biopsia renala este de fapt o procedura medicala efectuata in scop diagnostic. Ea presupune
introducerea unui ac special prin flancuri (drept sau stang) cu scopul recoltarii unui fragment
tisular din parenchimul renal.