.

Reglementări europene şi naţionale în materia terorismului

VIII.2. Reglementarea terorismului la nivel internaţional

Terorismul şi reglementările ONU

 Convenţia asupra infracţiunilor şi altor acte comise la bordul aeronavelor, semnată la

Tokio în 14 septembrie 19631 - se aplică infracţiunilor comise sau actelor săvârşite de o
persoană la bordul unei aeronave înmatriculate într-un stat contractant în timp ce această
aeronavă se găseşte în zbor, fie pe suprafaţa mării libere sau a unei regiuni care nu face
parte din teritoriul vreunui stat;
 Rezoluţia nr. 2551, din 12 decembrie 1969, intitulată „Deturnarea forţată a
aeronavelor civile în zbor”2, prin intermediul cărei se invită statele să ratifice Convenţia
asupra infracţiunilor şi altor acte comise la bordul aeronavelor, semnată la Tokio în 14
septembrie 1963;
 Convenţia privind incriminarea actelor săvârşite împotriva siguranţei aeronavelor,
semnată la Montreal în 23 septembrie 19713 – stabilește față de Convenția de la Haga o
serie de noi incriminări a actelor de terorism internațional;
 Convenţia internațională contra luării de ostatici semnată la New York în 17 decembrie
19794adoptată în scopul dezvoltării unei cooperări internaţionale între state cu privire la
elaborarea şi adoptarea de măsuri eficiente, menite să prevină, să reprime şi să
pedepsească toate actele de luare de ostatici ca manifestări ale terorismului internaţional5

1
Disponibilă pe pagina de internet http://www.caa.md/files/2013_02/278.pdf, în vigoare de la 04.12.1973.
2
Disponibilă pe pagina de internet http://daccessddsny.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/256/85/IMG/
NR025685.pdf?OpenElement
3
Intrată în vigoare în 26 ianuarie 1973, disponibilă pe pagina de internet
http://www.unodc.org/documents/terrorism/Publications/Module_on_Transport/13-89032_Ebook_from_DM_9-9-
2014.pdf, UNITED NATIONS OFFICE ON DRUGS AND CRIME, Counter-Terrorism Legal Training Curriculum
MODULE 5 Transport-related (civil aviationand maritime) TerrorismOffences UNITED NATIONS, New York,
2014, p. 35.
4
În vigoare la 02.04.1990, disponibilă pe pagina de internet http://lege5.ro/Gratuit/he3dmmjq/conventia-
internationala-contra-luarii-de-ostatici-din-17121979-
5
Preambulul Convenției internațională contra luării de ostatici semnată la New York în 17 decembrie 1979.
  Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare, semnată la Viena în 26
octombrie 19796 - are ca principal obiectiv îndepărtarea riscurilor care ar putea decurge
din dobândirea si folosirea ilicită a materialelor nucleare;
 Convenţia internațională pentru reprimarea atentatelor teroriste cu bombă adoptată de
Adunarea generală a ONU la New York în 15 decembrie 19977;
 Convenţia internațională pentru suprimarea finanţării terorismului , adoptată de către
Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în New York la 9 decembrie 1999 8 - invită statele
să colaboreze pentru elaborarea și adoptarea unor măsuri eficiente destinate să prevină
finanțarea terorismului, precum și reprimarea acestuia și pedepsirea autorilor;
 Rezoluţia nr. 1373/2001 a Consiliului de Securitate O.N.U. privind combaterea
terorismului9 - reafirmând, condamnarea fără echivoc a atacurilor teroriste care au avut
loc la New York, Washington D.C. şi Pennsylvania la 11 septembrie 2001, impune o
serie de obligații statelor, printre care și prevenirea şi suprimarea finanţării actelor
teroriste, adoptarea măsurilor necesare în vederea prevenirii comiterii de acte teroriste,
inclusiv prin stabilirea unui sistem de alertă timpurie între state prin schimbul de
informaţii sau acordarea reciprocă a sprijinului pentru investigaţiile şi acţiunile penale
asociate finanţării sau sprijinirii actelor teroriste, inclusiv asistenţă în obţinerea probelor
pe care le deţin şi care sunt necesare acţiunilor penale;
 Convenţia internaţională privind reprimarea actelor de terorism nuclear – New York, 14
septembrie 200510- adoptată cu scopul de a întări urgent cooperarea internaţională
dintre state în elaborarea şi adoptarea unor măsuri practice şi eficiente de prevenire a
actelor de terorism nuclear şi de urmărire şi pedepsire a persoanelor care le comit;

VIII.2.1. Terorismul şi reglementările Consiliului Europei

6
În vigoare de la 8. 02 1987, disponibilă pe pagina de internet http://www.cncan.ro/assets/Legislatie/Tratate-
acorduri-conventii/Conventii/conventie05.pdf
7
Semnată de România la 30 aprilie 1998.
8
Semnată de către România şi ratificată prin Legea nr. 623/2002, disponibilă pe pagina de internet
http://www.legex.ro/Legea-623-2002-32717.aspx.
9
În vigoarea la 03.12.2001, disponibilă pe pagina de internet http://lege5.ro/Gratuit/gm2dmnzy/rezolutia-nr-1373-
2001-a-consiliului-de-securitate-al-organizatiei-natiunilor-unite.
10
În vigoarea la 05.07.2007, disponibilă pe pagina de internet http://www.cncan.ro/assets/Legislatie/Tratate-
acorduri-conventii/Conventii/Conventia-internationala-privind-reprimarea-actelor-de-terorism-nuclear.pdf.
  Rezoluţia 450 privind pirateria aeriană adoptată la 18 septembrie 197011
 Recomandarea 684 referitoare la terorismul internaţional adoptată în 197212
 Recomandarea 703 cu privire la terorismul internațional13
 Convenția europeană pentru reprimarea terorismului din 197714
 Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea terorismului adoptată la 16 mai 2005,
la Varșovia15
 Convenţia Consiliului Europei privind descoperirea, sechestrarea şi confiscarea
produselor care au stat la baza metodologiei privind finanţarea terorismului adoptată la 16
mai 2005, la Varșovia16
 Protocolul Adițional la Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea terorismului,
adoptat de Comitetul de Miniștri 19 Mai 201517.

Primele reglementări ale terorismului, de către Consiliul Europei au fost înregistrate

destul de târziu. Astfel, în 1970, Adunarea Parlamentară adoptă Rezoluţia 450 privind pirateria
aeriană şi în 1972 adoptă Recomandarea 684 referitoare la terorismul internaţional. În acest din
urmă document, adoptat ca urmare a atentatului din timpul Jocurilor Olimpice, Adunarea
Parlamentară recomandă crearea unui front comun european împotriva terorismului și includerea
problematicii terorismului pe agenda permanentă a Comitetului de miniștri18.
În 1973 Adunarea Parlamentară adoptă Recomandarea 703 cu privire la terorismul
internațional, prin care se recomanda Comitetului de Miniștri să invite guvernele statelor
membre să ratifice instrumentele adoptate în materie la nivelul ONU și totodată să nu acorde
teroriștilor azil sau să le ofere posibilitatea de a-și stabili reședința pe teritoriul lor.

11
Disponibilă pe pagina de internet http://heinonline.org/HOL/LandingPage?handle=hein.journals/intlm
9&div=139&id=&page.
12
Disponibilă pe pagina de internet http://www.coe.int/t/dlapil/codexter/Source/PA_Recommendation
6841972_EN.pdf.
13
Disponibilă pe pagina de internet http://www.coe.int/t/dlapil/codexter/Source/PA_Recommendation_
703_1973_EN.pdf.
14
Disponibilă pe pagina de internet http://conventions.coe.int/Treaty/EN/Treaties/PDF/Romanian/090-
Romanian.pdf. România a ratificat Convenția europeană pentru reprimarea terorismului prin Legea nr. 19 din 28
februarie 1997, publicată în M. Of. nr. 34 din 4 martie 1997.
15
Disponibilă pe pagina de internet http://www.inj.md/files/u4/_privind_prevenirea_terorismului__ 16_05_2005.pdf.
16
Disponibilă pe pagina de internet http://www.onpcsb.ro/pdf/L%20420-2006%20-%20CONV%20VARSOVIA.pdf.
17
Disponibil pe pagina de internet
https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?Ref=CM%282015%2961&Language=lanEnglish&Ver=final&Site=CM&BackCol
orInternet=C3C3C3&BackColorIntranet=EDB021&BackColorLogged=F5D383.
18
Cristian Jura, Terorismul internaţional, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p. 263.
 Recomandările adoptate de Adunarea Parlamentară nu erau însă instrumente suficiente în
prevenirea și combaterea terorismului, adoptarea unui instrument eficace și obligatoriu pentru
statele membre apărea ca o necesitate. Astfel, în 1977 la nivelul Consiliului Europei este
adoptată Convenția europeană pentru reprimarea terorismului, care propune standarde minime în
asistența reciprocă și extrădarea în cazul persoanelor acuzate a fi săvârșit acte de terorism.
Adoptarea acestei convenții reprezintă un punct de început, constituind un instrument
perfectibil, aspect reflectat și de numeroasele acte adoptate ulterior în cadrul Consiliului
Europei19.
La nivelul Consiliului Europei, a fost înfiinţat în 1997 Comitetul de Experţi pentru
evaluarea Spălării Banilor şi a Finanţării Terorismului (Moneyval)20, cu scopul de a se asigura că
statele sale membre deţin sisteme eficiente de combatere a spălării banilor şi finanţării
terorismului, respectându-se totodată standardele intenţionale relevante în acest domeniu21.
Un moment important în materie îl constituie adoptarea la Varşovia în 16 mai 2005 a
Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, instrument care aduce o serie de
inovaţii în materia prevenirii şi combaterii terorismului, în sensul că obligă statele semnatare să
incrimineze o serie de acte legate de terorism22.
Tot la 16 mai 2005 a fost adoptată la Varșovia, odată cu Convenţiei Consiliului Europei
privind prevenirea terorismului și Convenţia Consiliului Europei privind descoperirea,
sechestrarea şi confiscarea produselor care au stat la baza metodologiei privind finanţarea
terorismului23 .
În condițiile în care principalele concepte care guvernează Consiliul Europei sunt
promovarea democrației, drepturilor și libertăților fundamentale, a statului de drept,

19
Între aceste acte se înscriu și: Recomandarea 853 privind terorismul în Europa din 13 ianuarie 1979,
Recomandarea 916 privind Conferința apărarea democrației împotriva terorismului în Europa din 26 martie 1981,
Recomandarea 941 privind apărarea democrației în fața terorismului în Europa din 28 aprilie 1982
20
Statutul, organele subordonate, mandatul și modul de lucru sunt reglementate de Rezoluția Res. (2005)47,
disponibilă pe pagina de internet https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?Ref=Res%282005%2947&
Language=lanFrench&Ver=original&Site=COE&BackColorInternet=9999CC&BackColorIntranet=FFBB55&Back
ColorLogged=FFAC75, România este membră Moneyval din 1999, iar în 2008 a fost examinată în cadrul celei de-
a doua rundă de evaluare, din punct de vedere al implementării standardelor europene şi internaţionale în materia
combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.
21
A se vedea http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/moneyval/About/MONEYVAL_in_brief_en.asp.
22
Ion Ceapă, Un examen de compatibilitate între infracţiunile de terorism din dreptul intern şi reglementările
existente la nivel european, în Caiete de Drept Penal, nr. 1/2009, Bucureşti, Editura C.H. Beck, p. 51.
23
Romania a semnat Convenţia în 16 mai 2005 şi a ratificat-o în data de 21 februarie 2007.
reglementarea riguroasă a terorismului prin construirea unor politici clare și eficiente s-a impus
cu necesitate.

VIII.2.2. Terorismul şi reglementările Uniunii Europene

 Acţiunea comună 96/610/JAI a Consiliului din 15 octombrie 1996 privind crearea şi

menţinerea unui registru al competenţelor, cunoştinţelor şi expertizelor specializate în
domeniul luptei împotriva terorismului24;
 Deciziei Consiliului din 3 decembrie 1998 privind obligația Europol de a soluționa
infracțiunile săvârșite sau care pot fi săvârșite în cadrul activităților teroriste care pun în
pericol viața, integritatea fizică, libertatea persoanelor, precum și bunurile25;
 Decizia-cadru din 13 iunie 2002 nr. 2002/475/JAI privind combaterea terorismului26,
modificată prin Decizia-cadru 2008/919/JAI a Consiliului din 28 noiembrie27;
 Decizia Consiliului nr. 2007/124/CE de stabilire pentru perioada 2007-2013, în cadrul
programului general „Securitate și protecția libertăților”, a programului specific
„Prevenirea, pregătirea şi gestionarea consecinţelor terorismului şi ale altor riscuri legate
de securitate”28
 Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării
transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității
transfrontaliere29

Activitatea normativă penală a Uniunii Europene poate fi analizată şi din punctul de

vedere al sferei activităţilor ilicite care sunt combătute prin reglementări ale Uniunii Europene,
terorismul înscriindu-se în această categorie30.

24
Publicată în JO L 273, 25.10.1996.
25
Publicată în JO C 26, 30.01.1999.
26
Publicată în JO L 164, 22.06.2002, disponibilă pe pagina de internet http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32002F0475&from=RO.
27
Publicată în JO L 330/21, 9.12.2008, disponibilă pe pagina de internet http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=celex:32008F0919.
28
Publicată în JO L 58, 24.02.2007, disponibilă pe pagina de internet http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX:32007D0124.
29
Publicată în JO L 210, 6.08.2008, disponibilă pe pagina de internet http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=celex:32008D0615.
30
Steve Pers, EU justice and Home Affaires Law, Oxford University Press, New York, 2011, p. 42.
 Cooperarea antiteroristă a statelor membre UE are o tradiţie îndelungată, debutând în
anul 1967, în afara cadrului oferit de tratatele europene, prin constituirea grupului TREVI
destinat să consolideze schimbul de informaţii în aceste domenii31.
Aceste eforturi au fost urmate de adoptarea Acţiunii comune 96/610/JAI a Consiliului din
15 octombrie 1996 privind crearea şi menţinerea unui registru al competenţelor, cunoştinţelor şi
expertizelor specializate în domeniul luptei împotriva terorismului, destinată să faciliteze
cooperarea antiteroristă între statele membre ale Uniunii Europene.
În afara Deciziei Consiliului din 3 decembrie 1998, prin care se solicita EUROPOL să
acorde atenţie crimelor legate de terorism, până la atacurile din 11 septembrie 2001, poziţia UE
faţă de terorism a fost strict de natură politică. Deşi instituţiile Uniunii au condamnat terorismul,
nu a existat o strategie comună antiteroristă care să reprezinte un răspuns eficace unei astfel de
ameninţări.
Persistenţa fenomenului terorist chiar şi în unele state europene a determinat Comitetul
pentru drepturile şi libertăţile cetăţenilor, justiţie şi afaceri interne, să elaboreze în 2001 un
Raport asupra rolului UE în combaterea terorismului în scopul creării unui spaţiu comun de
libertate, securitate şi justiţie.
Consiliul European extraordinar reunit în 21 septembrie 2001, pentru a analiza situaţia
internaţională provocată de atacurile din 11 septembrie, a ajuns la un acord referitor la
problematica terorismului. Astfel, Uniunea Europeană a adoptat Decizia-cadru din 13 iunie 2002
nr. 2002/475/JAI privind combaterea terorismului, care cuprinde şi o definiţie a infracţiunilor
teroriste inclusiv a apartenenţei la un grup terorist, prevăzând şi sancţiunile corelative. Decizia-
cadru este primul instrument internaţional care defineşte actul terorist din perspectiva scopului
urmărit32. Acest instrument juridic analizează terorismul din mai multe unghiuri și propune o
serie de obiective specifice, și anume – stabilirea unor definiții apropiate ale infracțiunilor
teroriste și grupurilor teroriste, apropierea pedepselor și sancțiunilor aplicabile atât persoanelor
fizice cât și persoanelor juridice care au săvârșit infracțiuni de terorism sau sunt ținute să
răspundă pentru acestea, stabilirea unor norme jurisdicționale pentru a garanta că infracțiunile de

31
A se vedea și RikCoolsaet, EU counter terrorism strategy: value added or chimera? în International Affairs,
86/2010, Blackwell Publishing LTD/The Royal Institute of International Affairs, p. 857.
32
A se vedea: Joanna Apap, Sergio Carrera, op.cit., p. 9; Ion Ceapă, Un examen de compatibilitate într infracţiunile
de terorism din dreptul intern şi reglementările existente la nivel european, în Caiete de Drept Penal, nr. 1/2009,
Bucureşti, Editura C.H. Beck, p. 51.
terorism pot face obiectul unei urmăriri penale eficiente și nu în ultimul rând stabilirea unor
standarde comune de protecție pentru victimele infracțiunilor teroriste.
Astfel, primele trei articole definesc terorismul, grupurile teroriste precum și infracțiunile
legate de activitățile de terorism, iar următoarele articole reglementează instigarea, complicitatea
și tentativa (art. 4), regimul sancționatoriu (art. 5), răspunderea persoanelor juridice (art. 7),
competența și urmărirea (art. 9) precum și protecția și asistența victimelor (art. 10).
În mod evident Decizia-cadru nr. 2002/475/JAI reprezintă instrumentul juridic central
adoptat la nivelul Uniunii în scopul prevenirii și combaterii terorismului.
Un alt document important în materie, adoptat la nivelul Uniunii Europene, este
reprezentat de Strategia Uniunii Europene în combaterea terorismului33, construită în jurul
prevenirii, protecției, urmăririi penale și răspunsului în cazul în care are loc un atentat34.
Al doilea obiectiv strategic pentru securitatea internă a Uniunii Europene 35 îl reprezintă
prevenirea terorismului și combaterea radicalizării și a recrutării, fiind propuse trei acțiuni
principale: 1) punerea la dispoziția comunităților a unor mijloace de acțiune pentru a preveni
radicalizarea și recrutarea, 2) blocarea accesului teroriștilor la finanțare și la produse cu dublă
utilizare și urmărirea tranzacțiilor acestora, 3) protecția transporturilor.
Un rol important l-a avut şi adoptarea în 2007 a Deciziei Consiliului nr. 2007/124/CE,
Euratom, de stabilire pentru perioada 2007-2013, în cadrul programului general „Securitate şi
protecţia libertăţilor”, a programului specific „Prevenirea, protejarea şi sancţionarea
consecinţelor terorismului şi ale altor riscuri legate de securitate”36. O nouă reglementare care
prevede sprijin financiar pentru cooperarea poliţienească, prevenirea şi combaterea criminalităţii
şi gestionarea crizelor, ca parte a Fondului pentru securitate internă, urmează să fie instituită

33
Disponibilă pe pagina de internet http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/
fight_against_terrorism/l33275_fr.htm.
34
A se vedea: Laurent Moreillon, Aline Willi-Jayet, op. cit., p. 497; RikCoolsaet, EU counterterrorismstrategy:
valueadded or chimera? în International Affairs, 86/2010, BlackwellPublishing LTD/The Royal Institute of
International Affairs, p. 857.
35
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu. Strategia de securitate internă a UE în acţiune:
cinci paşi către o Europă mai sigură, COM (2010) 673 final, disponibilă pe pagina de internet
http://eurlex.europa.eu/Notice.do?mode=dbl&lng1=en,ro&lang=&lng2=bg,cs,da,de,el,en,es,et,fi,fr,hu,it,lt,lv,mt,nl,p
l,pt,ro,sk,sl,sv,&val=534356:cs.
36
Publicată în J. Of. L 58/1, disponibilă pe pagina de internet http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32007D0124&from=RO.
pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2020 prin Regulamentul (UE) nr.
513/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului37.
În decembrie 2015, Comisia Europeană a înaintat o Propunere de Directivă a
Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea terorismului, care să înlocuiască
Decizia-cadru nr. 2002/475/JAI, ca răspuns la atacurile teroriste recente care au avut un rol
devastator pentru Europa38. În acest sens, propunerea de directivă face referire directă la atacurile
întreprinse pe teritoriul european în cursul anilor 2014 și 2015, culminând cu
atacurile recente de la Paris din noaptea de 13 noiembrie 2015, impunându-se în mod
imperativ intensificarea răspunsului la nivelul UE, prin adaptarea acestuia la amenințări.
Propunerea de directivă subliniază necesitatea adoptării de dispoziții naționale în materie
de drept penal „mai coerente, cuprinzătoare și aliniate la nivelul UE pentru a se putea împiedica
și urmări penal în mod eficace infracțiunile legate de luptători teroriști străini și a se răspunde în
mod adecvat provocărilor sporite de natură practică și juridică de la nivel transfrontalier”39.

Cadrul instituțional

Din prisma cadrului instituțional, terorismul a fost inclus în mandatul Europol începând
cu anul 2000. Europol sprijină statele membre în efectuarea anchetelor în materie asigurând
schimbul de informații și acces la bazele de date Europol, sisteme de realizare a schimburilor de
date și alte platforme de experți. Tot la nivelul Europol a fost creată Rețeaua de primă reacție,
prin intermediul căreia se oferă sprijin oricărui stat membru care se confruntă cu un incident
terorist major, realizând legătura dintre experții săi naționali cu o platformă internațională a
experților în combaterea terorismului40.
De asemenea, ca urmare a atacurilor teroriste comise la Madrid la 14 martie 2004,
Consiliul European de la Bruxelles, din 25-26 martie 2004, adoptă Declarația pentru Combaterea

37
Art. 2 din Decizia nr. 457/2015 de abrogare a Deciziei 2007/124/CE, Euratom de stabilire pentru perioada 2007-
2013, în cadrul programului general "Securitate şi protecţia libertăţilor", a programului specific "Prevenirea,
pregătirea şi gestionarea consecinţelor terorismului şi ale altor riscuri legate de securitate".
38
Bruxelles, 2.12.2015, COM(2015) 625 final, disponibilă pe pagina de internet http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX: 52015PC0625&from=EN.
39
Propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea terorismului, pag. 3.
40
Europol, Analiza Europol. Raport general privind activitățile Europol, Haga, 7 mai 2012, Dosar nr. 1423-74r2, p.
87, disponibil pe pagina de internet https://www.europol.europa.eu/sites/default/files/
publications/ro_europolreviewromanian.pdf.
Terorismului prin care se stabilește și înființarea funcției de Coordonator al Uniunii Europene
pentru combaterea terorismului, având ca atribuții și coordonarea activităților Consiliului care
vizează combaterea terorismului, monitorizarea îndeaproape a punerii în aplicare a strategiei
UE de combatere a terorismului, menținerea unei viziuni de ansamblu asupra tuturor
instrumentelor aflate la dispoziția Uniunii Europene, în vederea transmiterii unor rapoarte
periodice Consiliului și pentru a da curs în mod eficace deciziilor Consiliului, coordonarea cu
grupurile de pregătire relevante ale Consiliului, cu Comisia și cu SEAE și schimbul de
informații cu acestea referitor la activitățile sale, asigurarea faptului că UE joacă un rol activ în
lupta împotriva terorismului41.
Decizia 2008/615/JAI, numită și Decizia de la Prüm, creează puncte naționale de contact
în vederea schimbului de informații cu punctele naționale de contact ale altor state membre.
Competențele punctelor naționale de contact sunt reglementate de legislația națională aplicabilă.
Astfel, în scopul prevenirii infracțiunilor teroriste, statele membre pot furniza punctelor
naționale de contact ale altor state membre, datele cu caracter personal și informațiile prevăzute
la alineatul (2)42 al Deciziei.
La începutul anului 2016, Europol a lansat Centrul european de combatere a terorismului
ca centru securizat pentru schimbul de informații între autoritățile naționale de aplicare a legii. În
esență acest Centru funcționează ca o platformă de schimb de informații și de coordonare
operațională, înființată în cadrul Europol pentru a conecta autoritățile polițienești de combatere a
terorismului43.

VIII.3. Reglementări naţionale în materia terorismului

VIII.3.1. Cadrul legislativ

41
http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/fight-against-terrorism/counter-terrorism-coordinator/.
42
Datele care urmează a fi transmise conțin numele, prenumele, data și locul nașterii, precum și o descriere a
împrejurărilor care conduc la convingerea că persoanele vizate vor săvârși infracțiuni precum cele menționate la
articolele 1-3 din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului.
43
Comisia Europeană, Fișă informativă, Agenda europeană privind securitatea: întrebări și răspunsuri, Strasbourg,
28 aprilie 2015, disponibilă pe pagina de internet http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-15-4867_ro.htm.
  O.U.G. nr. 141/200144 pentru sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de
încălcare a ordinii publice, modificată prin Legea nr. 472/200245
 O.U.G. nr. 159/200146 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-
bancar în scopul finanţării de acte de terorism – Aceste două ordonanțe de urgență
reprezentând primele demersuri legislative ca un răspuns imediat la evenimentele din
septembrie 2001, armonizându-ne legislaţia cu instrumentele europene adoptate în
materie47.
 Strategia de Securitate Naţională a României – România Europeană, România
Euroatlantică: pentru o viaţă mai bună într-o societate democratică, mai sigură şi
prosperă, adoptată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prin Hotărârea nr. 62 din
17 aprilie 200648 – care înscrie lupta împotriva terorismului între priorităţile participării
active ale statului român la construcţia securităţii internaţionale.
 Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului49, și care constituie
principalul instrument legislativ la nivelul țării noastre în materie.
 H.G. nr. 1272/2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând persoanele fizice şi juridice
suspecte de săvârşirea sau de finanţarea actelor de terorism.
 Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru
instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism cu
modificările şi completările ulterioare.
 H.G. nr. 30/2008 privind aprobarea Strategiei naţionale de apărare a ţării 50, care stabileşte
lupta împotriva terorismului şi combaterea proliferării armelor de distrugere în masă, ca
fiind un obiectiv strategic al apărării naţionale.
 H.G. nr. 271/201351 pentru aprobarea Strategiei de securitate cibernetică a României şi a
planului de acţiune la nivel naţional privind implementarea Sistemului naţional de
securitate cibernetică – defineşte terorismul cibernetic ca fiind: „activităţile premeditate

44
Publicată în M. Of. al României, Partea I, nr.691 din 31 octombrie 2001.
45
Publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 524 din 18 iulie 2002.
46
Publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 802 din 14 decembrie 2001.
47
Art. 46 din Legea 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului abrogă atât O.U.G. nr. 141/2001 cât şi
O.U.G. nr. 159/2001.
48
Administraţia prezidenţială, Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2007, disponibil pe pagina
de internet http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf.
49
Publicată M. Of. al României, Partea I, nr.1161 din 8 decembrie 2004.
50
Publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 799, din 28 noiembrie 2011.
51
Publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013.
 desfăşurate în spaţiul cibernetic de către persoane, grupuri sau organizaţii motivate
politic, ideologic ori religios ce pot determina distrugeri materiale sau victime, de natură
să determine panică ori teroare”.

VIII.3.2. Infracțiunile de terorism şi infracţiunile în legătură cu actele de terorism

Pentru a înţelege definiţia terorismului, aşa cum a fost gândită de legiuitorul intern,
trebuie să avem în vedere art. 1, art. 2, art. 32 şi art. 33 din Legea nr. 535/2004.
Astfel, art. 1 defineşte terorismul ca fiind ansamblul de „acţiuni şi/sau ameninţări care
prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională, având următoarele caracteristici: a) sunt
săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă
de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive; b) au ca
scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică; c) vizează factori umani şi/sau factori
materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt
segment aparţinând acestora; d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei,
menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite”.
În art. 2 din Legea nr. 535/2004 sunt definite caracteristicile ce trebuie îndeplinite pentru
ca faptele săvârşite de entităţile teroriste să fie sancţionate52.
Dacă art. 1 şi 2 din Legea nr. 535/2004 prevăd trăsăturile generale ale infracţiunilor de
terorism, art. 32 şi art. 33 reglementează în concret actele de terorism respectiv infracţiunile
legate de activitățile teroriste.
Răspândirea definiției terorismului în toate aceste articole a făcut dificil de înțeles acest
concept, la nivelul legislației interne. Soluția firească ar trebui să fie definirea terorismului într-
un singur articol, asigurându-se astfel, o mai mare coerență, facilitându-se și aplicarea corectă în
practică53.

52
Art. 2 Lege nr. 535/2004 prevede – Faptele săvârşite de entităţile teroriste sunt sancţionate potrivit prevederilor
prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii: a) sunt săvârşite, de regulă, cu violenţă şi produc
stări de nelinişte, nesiguranţă, teamă, panică sau teroare în domeniul populaţiei; b) atentează grav asupra factorilor
umani specifici şi nespecifici, precum şi asupra factorilor materiali; c) urmăresc realizarea unor obiective specifice,
de natură politică, prin determinarea autorităţilor statului sau a unei organizaţii internaţionale să dispună, să renunţe
sau să influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste.
53
În acest sens a se vedea și: Ion Ceapă, Un examen de compatibilitate între infracţiunile de terorism din dreptul
intern şi reglementările existente la nivel european, în Caiete de Drept Penal, nr. 1/2009, Bucureşti, Editura C.H.
Beck, p. 56; Eugenia Dumitriu, Definiția terorismului în Uniunea Europeană și România. Studiu comparat al
Deciziei-cadru nr. 2002/475/JAI și al Legii nr. 535/2004, înrevista de Drept Penal 3/2005, p. 83.
VIII.3.2.1 Acte de terorism

Art. 32 din Legea nr. 535/2004 definește infracțiunile de terorism ca fiind „faptele, care
prin natura sau prin contextul săvârșirii lor, pot aduce atingere gravă unei țări sau unei organizații
internaționale, atunci când sunt săvârșite în scopul de a intimida populația sau a constrânge o
autoritate publică sau a distruge structurile politice fundamentale, constituționale, economice ori
sociale ale unui stat sau organizații internaționale să nu îndeplinească sau să se abțină de la
îndeplinirea unui anumit act ori pentru a destabiliza grav sau a distruge structurile politice
fundamentale, constituționale, economice ori sociale ale unui stat sau organizații internaționale”.
Decizia-cadru privind combaterea terorismului enumeră în art. 1 la literele (a) – (i), actele
intenționate pe care statele trebuie să le incrimineze în dreptul intern ca infracțiuni teroriste.
Art. 32 din Legea nr. 535/2004 transpune numai o parte dintre aceste reglementări în mod
corect.
Dacă exigența incriminării atingerilor aduse unor persoane care pot cauza moartea
precum și atingerilor grave ale integrității fizice a unei persoane, este îndeplinită prin
incriminarea, în art. 32 lit. a) a omorului, omorului calificat sau vătămării corporale, toate
săvârșite bineînțeles în condițiile și scopul precizate în partea introductivă, incriminarea răpirii
sau luării de ostatici și a amenințării de a înfăptui unul dintre comportamentele enumerate de
Decizia-cadru ca fiind acte de terorism nu sunt acoperite de incriminarea în legea specială a
amenințării sau lipsirii de libertate. În acest sens se impune, de lege ferenda, preluarea corectă a
prevederilor Deciziei-cadru cu detalierea corectă a actelor de terorism specifice.
Incriminarea distrugerii54 ca modalitate de săvârșire a infracțiunii de terorism nu este
suficientă pentru a se asigura transpunerea prevederii din Decizia-cadru care se referă la
„distrugeri masive unei instalații guvernamentale sau publice, unui sistem de transport, unei
infrastructuri, inclusiv unui sistem informatic, unei platforme fixe situate pe platoul continental,
unui loc public sau unei proprietăți private, susceptibile să pună în pericol vieți umane sau să
producă pierderi economice considerabile”55.

54
Art. 32 lit. c) Legea nr. 535/2004.
55
Art. 1, alin. 1) lit. (a) din Decizia-cadru 2002/475/JAI.
VIII.3.2.2. Infracţiuni în legătură cu actele de terorism

Art. 33 din Legea nr. 535/2004 reglementează infracțiunile în legătură cu terorismul,

preluând reglementările art. 3 din Decizia-cadru, cărora le adaugă însă o serie de dispoziții, care
nu se află în reglementarea europeană, dispoziții pe care le regăsim în primul alineat56. Această
manieră de a reglementa infracțiunile asimilate activităților teroriste este discutabilă, generându-
se o serie de suprapuneri peste dispozițiile art. 32 alin. 3 lit. a)57 care sancționează fapte similare.
Considerăm că legiuitorul național ar fi trebuit să se limiteze la transpunerea dispozițiilor
Decizie-cadru, fără a mai adăuga în mod inutil reglementări ce complică incriminările58.
Art. 36 - 39 din Legea nr. 535/2004 incriminează alte fapte în legătură cu activitatea
teroristă. Parte din aceste reglementări s-au dovedit însă a fi neclare și confuze. Astfel,
ambiguitatea legii poate să conducă la adoptarea unor soluţii greşite, aşa cum frecvent s-au
înregistrat pe rolul instanţelor naţionale. În acest sens s-a dispus începerea urmării penale pentru
săvârşirea faptei prevăzute de art. 37 alin. 2 din Legea nr. 535/2004, în situaţia persoanelor care
anunţau prin telefon organele de poliţie faptul că într-o instituţie publică sunt amplasate
materiale explozive, situaţie ce nu corespundea realităţii.

Legiuitorul român nu a înțeles să transpună clauza facultativă referitoare la circumstanța

atenuantă specială în cazul desistării și colaborării cu autoritățile, conținută de art. 6 din Decizia-
cadru59.

VIII.3.2.3. Infracţiuni privind grupurile teroriste

56
Art. 33, alin. 1, lit. a) constituie infracțiune procurarea, deţinerea, confecţionarea, fabricarea, transportul sau
furnizarea, de produse cu dublă utilizare sau de produse militare, ori de substanțe explozive sau inflamabile, în
scopul producerii de mijloace distructive, dispozitive explozive de orice fel, precum și a substanțelor chimice,
biologice, radiologice ori nucleare, de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul
înconjurător.
57
Art. 32, alin. 3 lit. a) constituie infracțiune producerea, dobândirea, deținerea, transportul, furnizarea sau
transferarea către alte persoane, direct sau indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel,
precum și cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme sau dispozitive.
58
A se vedea și: Raluca-Ioana Mocanu, Fenomenul terorist. Analiza legislației anti-teroriste române, Universul
Juridic, București, 2013, p. 309.
59
Art. 6 Decizia-cadru 2002/475/JAI – „Fiecare stat membru poate lua măsurile necesare pentru ca pedepsele
prevăzute la articolul 5 să poată fi reduse, în cazul în care autorul infracțiunii: (a) renunță la activitățile teroriste și
(b) furnizează autorităților administrative sau judiciare informații, pe care acestea nu le-ar fi putut obține altfel,
ajutându-le să: (i) prevină au să limiteze efectele infracțiunii; (ii) identifice sau să-i aducă în fața justiției pe ceilalți
autori ai infracțiunii; (iii) găsească dovezi sau (iv) împiedice săvârșirea altor infracțiuni prevăzute la articolele 1-4”.
 Art. 4 pct. 3)60, 4)61, 5)62 şi 6)63 şi art. 35 din Legea nr. 535/2004 conțin reglementări
referitoare la infracțiunile în legătură cu grupările teroriste.
Art. 35 incriminează în alin. (1) fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei
asocieri în scopul săvârşirii de acte de terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a
unei astfel de asocieri; şi în alin. (2) incriminează fapta de a conduce o entitate teroristă,
transpunând în dreptul intern prevederile art. 2 din Decizia-cadru, care reglementează
infracțiunile referitoare la un grup terorist.
În urma modificărilor survenite odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 187/2012, în art.
35 din legea specială este introdus conceptul de „asociere structurată”, concept care însă nu este
definit în cadrul art. 4 din Lege, putând fi asociat cu noțiunea de „grup structurat”, prevăzut de
art. 4 pct. 3.
În Expunerea de motive a Legii nr. 187/2012, este precizat faptul că modificările Legii
nr. 535/2004 au fost realizate în scopul armonizării legislației interne cu prevederile Deciziei-
cadru 2002/475/JAI, însă aceste schimbări legislative nu și-au atins pe deplin scopul.

VIII.3.3. Organisme naţionale competente în prevenirea şi combaterea terorismului

Cooperarea în domeniul terorismului se realizează la nivelul ţării noastre prin Sistemul

Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului - SNPCT, la care participă pe lângă alte
autorităţi şi instituţii publice64, Serviciul Român de Informaţii cu rol de coordonare tehnică, rol

60
Art. 4 pct. 3 – grup structurat: un grup care nu este format aleatoriu pentru săvârşirea imediată a unui act terorist,
care nu presupune un număr mare de membri şi nu necesită stabilirea, în prealabil, a rolului acestora sau a unei
structuri.
61
Art. 4 pct. 4 – grup terorist: grupul structurat mai mare de două persoane, înfiinţat de o anumită perioadă de timp şi
care acţionează concertat pentru comiterea de acte teroriste.
62
Art. 4 pct. 5 – organizaţie teroristă: structură constituită ierarhic, cu ideologie proprie de organizare şi acţiune,
având reprezentare atât la nivel naţional cât şi internaţional şi care, pentru realizarea scopurilor specifice, foloseşte
modalităţi violente şi/sau distructive.
63
Art. 4 pct. 6– conducerea unei entităţi teroriste: îndrumarea, supravegherea, controlul sau coordonarea activităţilor
unui grup structurat, ale unei grupări sau organizaţii teroriste.
64
În cadrul CNPCT Ministerul administraţiei şi Internelor participă pe lângă SRI, conform art. 6 alin. 2 Legea nr.
535/2004 şi următoarele autorităţi şi instituţii publice: Ministerul Administraţiei si Internelor, Ministerul Apărării
Naţionale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Economiei şi Comerţului; Ministerul Agriculturii, Pădurilor ţi
Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, Ministerul Finanţelor
Publice, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Justiţiei, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi
Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Banca
pe care îl exercită prin intermediul Centrului de coordonare operativă antiteroristă, denumit în
continuare CCOA. De altfel SRI este principala autoritate naţională antiteroristă, care realizează
prin intermediul unităţilor sale activităţi informative şi tehnice de prevenire şi combatere a
terorismului65.
Un rol important în prevenirea şi combaterea terorismului îl are Direcţia de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism D.I.I.C.O.T, înfiinţată în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind specializată în combaterea
criminalităţii organizate şi terorismului.

Naţională a României, Agenţia Naţională de Control al Exporturilor, Oficiul National de Prevenire şi Combatere a
Spălării Banilor.
65
Art. 6 lit. a) din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, publicată
în M. Of. al României, nr. 33 din 3 martie 1992.