Modelul japonez de management

1. Retrospectiva istorica

Elementele dominante in formarea poporului japonez, au fost, pe de o parte,

popoarele mongoloide din nord-estul Asiei, iar pe de alta parte, triburile caucaziene Ainu
si Hokkaido. Budismul a reprezentat principalul mijloc prin care s-a realizat o schimbare
radicala culturala, care a culminat cu reforma politica numita Reforma Taiko, inceputa in
anul 64 Anii acestei reforme au fost ani de dezvoltare a feudalismului in Japonia, iar
ceea ce este interesant este paralelismul asemanarii dezvoltarii feudalismului in Japonia
si Europa Occidentala. Amandoua au fost puternic marginite si influentate de civilizatii
mai vechi si mai instruite. In timp ce Europa Occidentala avea un vecin deosebit de
rafinat, Bizantul, de la care a imprumutat numeroase traditii si idei filosofice, Japonia
avea un vecinde talia Chinei, o tara cu o cultura materiala si spirituala mult mai evoluata
si sofisticata, de la care a preluat foarte multe elemente materiale si spirituale.
Principala ocupatie era agricultura si ulterior a aparut clasa comerciantilor care au fost
marginalizati si totodata toleranti.

In 1603, dupa o perioada de razboaie interne, tara este pacificata si unificata sub
sogunatul condus de clanul Tokugawa. Noul sogun inchide si izoleaza tara fata de straini
si impune eliminarea crestinismului. Baza ideologica a regimului Tokugawa a constituit-o
filosofia scolii confuciene, care accentueaza pieta filiala si loialitatea fata de superior.
Autoizolarea a insemnat o extraordinara stabilitatea, care insa a determinat si o
inapoiere institutionala si tehnologica. Se realizeaza o specializare economica regionala
care a determinat o crestere economica, iar cresterea populatiei a determinat si ea
dezvoltarea industriala pentru a putea satisface cresterea cererii de bunuri. Cresterea
productiei a condus mai departe la largirea schimbului de marfuri si de aici la economia
monetara. Veniturile aristocratilor se evalua in orez si era dat negustorilor pentru
comercializare. Astfel ca se produce o imbogatire a comerciantilor, care reusesc sa se
integreze in aceiasi clasa cu aristocratii si sa-si consolideze pozitia sociala.

Drept al doilea miracol japonez este considerata capacitatea economiei japoneze

de a se reface extrem de rapid dupa infrangerea din cel de-al doilea razboi mondial. In
1954 Japonia a realizat un venit real per capita echivalent cu cel din anii 1936 pentru ca
in 1973 sa inregistreze chiar o crestere anuala de peste 8%. Principalele cauze care au
contribuit la aceasta crestere au fost:

- forta de munca ieftina

- actionariatul mutual

- liberalizarea concurentei

- sustinerea de catre stat a industriei

- preocuparea majora pentru educatie superioara

- bancile comerciale si-au jucat rolul de canal de legatura intre baca centrala si
intreprinderile industriale

- resursele financiare s-au indreptat preponderent pentru firme mari

- practicarea unor dobanzi mici in raport cu alte state dezvoltate

- restrictii asupra liberalizarii comertului si accesului capitalului strain

- expansiunea exporturilor prin practicarea unei rate de schimb unica a yenului fata de
dolar

De asemenea liberalizarea investitiilor straine a fost facuta in urma presiunilor

exercitate de tarile puternic dezvoltate, in anul 1973, o firma straina putand investi
pana la 50% din valoarea capitalului social al unei firme japoneze, an la care economia
era deja extrem de competitiva atat pe plan intern cat si extern.

Al treilea miracol, potrivit aprecierilor facute de unii specialisti americani, este

perioada anilor 1980. In aceasta perioada produsul national brut al Japoniei a fost al
treilea ca marime, iar potrivit previziunilor extrapolarea tendintelor de atunci conducea
la pozitia numarul unu in anii 2000. Adoptarea tehnologiilor de varf au facut ca intr-un
timp relativ scurt, Japonia sa devina lider mondial in sectoarele industriale de varf:
constructii navale, aparate foto, otel, televizoare, aparate electrice etc.

2. Valori culturale si reguli sociale

Cel mai importante valori si atitudini pe care poporul japonez le-a primit prin shintoism
ar fi

 Un respect al vietii
 O profunda apreciere a frumusetii si puterii naturii
 Iubirea puritatii si a curateniei
 Preferinta pentru simplitate si simbolism in estetica
Este interesant faptul ca religiile incorporate in Japonia au suferit un proces tipic si unic
de armonizare. Daca in SUA etica protestanta a accentuat autoincrederea, independenta
si bunastarea individuala, in Japonia etica bazata pe un amestec de shintoism,
confucianism, taoism si budism, a produs una din societatile cele mai omogene si a creat
o ideologie paternalista care a stat la baza indistrializarii, organizarii economiei si
managementului japonez.

Budismul a definit pe baza celor 4 adevaruri nobile

 conduita etica, intemeiata pe dragostea universala si compasiunea pentru toate fiintele

 Disciplina mentala
 Intelepciune prin practicarea primelor doua cai.
In timp ce budhismul se amesteca cu shintoismul, punand bazele religioase,
confucianismul pune temelia eticii, baza culturii japoneze. Pentru Confucius ca si pentru
Platon, arta de a guverna, este singurul mijloc mijloc de a asigura pacea si fericirea,
pentru un numar cat mai mare de oameni.

Reforma morala si politica infaptuita de confucieni are la baza educatia totala, respectiv
o metoda de instruire prin care sa transforme individul obisnuit intr-un om superior. In
concluzie in filosofia confuciana nobletea si distinctia nu sunt innascute ele se dobandesc
prin educatie. Bunatatea, intelepciunea si curajul sunt atributele specifice ale nobletei.
Confucius spune: Acela care este cu adevarat bun, nu este niciodata nefericit.
 Scopul de baza al societatii este sa traiesti in armonie, iar acest lucru este posibil prin
supunere si leadership. Pentru a obtine acest obiectiv, individul trebuie sa indeplineasca
doua cerinte:

 Autodezvoltarea sa ca om educat
 Confomismul cu ordinea care guverneaza relatiile cu altii

Armonizarea in stilul japonez a elementelelor de shintoism, budishm, cnfucianism

si taoism s-a regasit si a constituit baza codului bushido – codul etic al samurailor, care
sub shogunatul Tokugawa s-a tranformat in cod de etica cetateneasca.

Contributia confucianismului la bushido s-a concretizat in special in accentuarea

loialitatii ce trebuie sa existe intre discipol si maestru, sau subordonat si superior, in
toate relatiile atat in societate cat si in familie.

In aceste conditii substanta psihologiei japonezului poate fi rezumata prin

termenul amae – sentimentul de a depinde de afectiunea sau protectia altuia. Din cauza
ca in Japonia, amae este vital de importanta pentru stabilitatea emotionala si psihica a
individului, intreaga structura sociala este asezata pe indeplinirea acestei necesitati.
Rezultatul este o caracteristica sociala specifica - paternalismul sau grupismul japonez .

Japonezul nu se defineste in termenii cine este el, ci carui grup apartine. Aceasta
constituie o particularitate culturala sub numele de IE. Acesta este un grup social
constituit pe bazele unui cadru ce se refera la resedinta, organizare si management.
Ceea ce este important aici este faptul ca relatiile in acest grup social sunt considerate
ca cele mai importante comparativ cu toate celelalte relatii umane. Singura unitate de
baza a relatiei interpersonale intre doi japonezi, in sistemul irarhic vertical, este relatia
oyabun-kobun. Extinderea acestui tip de relatii dintre doua persoane produce o retea de
legaturi, asemenea unei organizatii. Principiul organizational al grupului bazat pe relatia
oyabun-kobun presupune o tratare corecta si cinstita a kobunilor, altfel oya isi va pierde
fii. Astfel in timp ce oya-ul poate avea cativa kobuni, acestia nu pot avea decat un
singur oya.

Conceptul relatiei oyabun-kobun are urmatoarele caracteristici:

 Managerul superior este mai in varsta decat cel inferior, lucrand de mai mult timp
pentru firma. Pozitia ii ofera superiorului capacitatea si competenta de a-l ajuta pe
subordonat.
 Superiorul este dispus sa ajute subordonatul in beneficiul acestuia din urma, este de
asemenea ocrotitor si protector
 Subordonatul accepta protectia si ajutorul superiorului
 Nu exista un acord explicit pentru formarea acestor relatii
 Ideal subrodonatul simte gratitudine fata de superior, pentru bunavointa si
bunatatea lui si acest sentiment este acompaniat de dorinta superiorului de a deveni un
prieten mai in varsta, cu experienta pentru el
Intr-un astfel de grup cu relatii oyabun-kobun, fiecare membru este legat intr-o
relatie bivalenta, cu doua elemente, in fata si in spate, in acord cu ordinea in cadrul
grupului. Aceste relatii bivalente formeaza sistemul de organizare in cadrul firmelor
japoneze, un sistem static, in care nimeni nu poate sa se strecoare printre alti indivizi pe
verticala si sa promoveze.
 Acest tip de relatii sunt dezvoltate nu numai prin norme sociale ci de asemenea si
prin activitati sau actiuni, concentrate pe grup. Aceste activitati au scopul de a realiza
legatura dintre generatii. Autoritatea este absoluta si respectata in compania
japoneza, datorita in principal obiceiurilor, traditiilor si relatiilor oyabun-kobun..
Superiorul trebuie sa fie un lider cald, bland si un tutore care se straduieste sa
indeplineasca in conditii bune, cele mai multe din interesele subordonatilor.El trebuie sa
fie flexibil si dispus de a acumula unele opinii ale subordonatilor, prin aceasta oferind
subordonatilor un sentiment de autoapreciere prin participare.