Le spun potecilor de drum sa ma a?

tepte
C�ci intr o Zi am s� m� �ntorc r�z�nd.
Ca Intr un vagon de tren cu ?ine drepte
Am pasul hot�r�t, ?i am sa ajung cur�nd.

Colibei de la munte, ii spun, c� �nc� o visez

?i drumul c�tre ea am sa l g�sesc precis.
Deocamdat�, termin sa o pictez
�ntocmai cum mi s a ar�tat �n vis.

P�durea, din marginea de mun?i, se aude

?i n fo?net �mi cheam� prim�verile la ea
Corabie s� mi fii, ?i punte!
?i acoperi?, peste innourarea mea.

Iar mun?ilor, c�rarea mea albastra catre cer!

Va �ndura?i ?i nu mi c�de?i inca in mare
urcare sufletului meu p�g�n �ng�dui?i,
Albe zapezi curg�nde-pe t�mple de iertare
?i st�nci de ve?nicie in ve?nicie sa �mi fi?i!