Eroii populari din legendele

românești
PETRIC FELIX IOV
Clasa a VI-a A
 Copiii citesc cu interes legende scurte, în
versuri sau în proză, despre oameni şi vremuri
de altădată, fie din curiozitate, fie din dorinţa
„evadării” în alte timpuri şi împrejurări, captivaţi
fiind de atmosferă, de arhaitatea celor povestite
sau de un mic element „senzaţional”.
Putem aminti câteva legende de inspiraţie
istorică: Traian şi podul de peste Dunăre, Negru
Vodă, Movila lui Burcel, Aprodul Purice, Din
copilăria lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi
Stroe Buzescu, Vlad Ţepeş şi solii turceşti, Ioan
Corvin şi corbul etc.
 Ștefan cel Mare
A fost domnitorul Moldovei între anii 1457 și 1504.
Ștefan-Vodă, domnitorul Moldovei, deși este
cunoscut și sub numele de Ștefan cel Mare, a fost
un om nu foarte înalt, dar care reușea să se impună
în fața celorlalți altfel decât prin statura sa. În jurul
vârstei de patruzeci de ani, purta mustață, ușor
încărunțită și îi plăcea să umble ras. Atunci când
privea în jur privirea iscoditoare devenea verde și
tăioasă, iar strângerea puternică a buzelor îi
întregea fizionomia de bărbat puternic și aspru. Îi
plăcea să umble cu haine alese, iar vestimentația
sa, formată din brocart de Veneția, giugiuman de
samur și marochinuri, era un semn al titlului de
voievod.
Ca fire, Ștefan cel Mare poate fi descris ca fiind un
om puternic, mânios și necruțător, iar în acest sens
portretul lui nu este cu nimic diferit față de
imaginea oricărui conducător feudal absolut, gata
să condamne fără prea multă judecată, iar uneori
chiar fără niciun fel de judecată. Deși este descris
ca fiind extrem de sever, era o persoana stăpână
pe sine, harnic și îi plăcea să fie implicat în mod
direct în acțiune, nu doar în actul de comandă.
Iubitor de țară și de popor, lupta alături de supușii
lui pentru a fi un exemplu pentru aceștia și pentru
a-i îmbărbăta la nevoie. Își ducea la îndeplinire cu
succes campaniile militare, fiind un adevărat meșter
în arta războaielor, motiv pentru care puține au fost
ocaziile în care nu și-a strivit dușmanii cu care era
în ostilități.
 Ștefan cel Mare este considerat o personalitate marcantă a
istoriei României, înzestrată cu mari calități de om de stat, diplomat
și conducător militar. Aceste calități i-au permis să treacă cu bine
peste momentele de criză majoră, generate fie de intervențiile
militare ale statelor vecine fie de încercări, din interior sau sprijinite
din exteriorul țării, de îndepărtare a sa de la domnie.
În timpul domniei sale Moldova atinge apogeul dezvoltării sale
statale, cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate internă,
prosperitate economică și liniște socială.
În total, Ştefan cel Mare a purtat 36 de bătălii pe parcursul
celor 47 de ani de domnie. El a câştigat 34 dintre ele, chiar dacă de
multe ori inamicii aveau o superioritate numerică zdrobitoare. Se
spune că după fiecare bătălie câștigată, el ridica câte o biserică sau
mănăstire.
Opere literare în care apare Ștefan cel Mare:
 Stejarul din Borzești – Eusebiu Camilar
 Muma lui Ștefan cel Mare – Dimitrie Bolintineanu
 Apus de soare – Barbu Ștefănescu Delavrancea
 Scrisoarea III – Mhai Eminescu
 Legenda lui Ștefan cel Mare și a Vrâncioaiei
 Pintea Viteazul
 Despre haiducul care şi-a găsit sfârşitul pe 13 august 1703
se spune că a fost împuşcat mortal în timpul unei bătălii. Pe
tema morţii sale, dar şi pe cea a puterilor sale, circulă o serie
de legende în folclorul local, fără un temei istoric, însă. Aceste
legende s-au transmis doar pe cale orală, din generaţie în
generaţie.
 Despre haiducul Pintea s-au scris numeroase texte, istoricii
au publicat studii în legătură cu personajul istoric, bazate pe
documente istorice care s-au păstrat şi care atestă existenţa şi
faptele sale. Însă în folclorul local circulă o serie de legende,
care de care mai frumoase, în legătură cu personajul istoric.
Drept dovadă poate fi considerată şi topinimia locului, care
abundă în denumiri atribuite haiducului: Izvorul Pintii, Casa lui
Pintea, Fântâna lui Pintea, Şatra Pintii, Vârfu Pintii sau Peştera
lui Pintea. De asemenea, legendele vorbesc despre
„berbinţele cu galbeni” ale lui Pintea, ascunse în peşteri sau
grotele.
 Puterea lui Pintea şi „iarba fiarelor”
 Legendele haiducului Pintea s-au perpetuat în folclorul local,
fără un temei istoric, s-au transmis pe cale orală. Una dintre
acestea se referă la puterea lui, despre care se credea că a
fost dobândită prin „magie”. De asemenea, se spune despre
Pintea că nu putea fi omorât decât dacă era împuşcat cu nouă
boabe de grâu, în locul în care cămaşa de zale de deschide
pentu a-şi putea mişca braţele. Etnograful Nicoară Mihali
explică:„Toată legenda porneşte din noaptea de Sânziene. Se
zice că există o plantă care dă în floare numai în noaptea de
Sânziene, iar cine găseşte floarea respectivă, capătă , adică
nu-i stă niciun lacăt în cale, pentru că poate să-l desfacă şi
este iscusit în mânuirea armelor. Despre o asemenea sau ,
cum mai este numită, zice legenda că ar fi găsit şi Pintea în
satul Peteritea. Acolo unde, după moartea tatălui său a fost
nevoit să lucreze la un unchi de-al său, groful Racz”, explică
etnograful Nicoară Mihali.

 Nevoile, lipsa banilor și asuprirea îi făceau în trecut pe oameni să ia calea
codrilor și iubirea armelor. Haiducii au furat de la bogati si au dat la săraci.
 Unii dintre ei au ramas in legendă. Personalităti marcante au salvat din
numeroase asperităti si pericole ale timpului natiunile din care făceau parte.
Una din aceste persoane emblematice si totodata o figură legendară pentru
Maramures este Pintea Grigore (1670-1703), zis Pintea Viteazul un vestit
haiduc din Țara Lăpușului, Maramureș.
 Era fiu de mici nobili români din Măgoaja, în comitatul Clujului, fugit să
haiducească în codrii Maramureșului. Potrivit știrilor istorice, primele apariții
ale lui Pintea sunt semnalate in Baia Sprie in anul 1694.
 In lucrarea sa, Oszoczki vorbeste de o scrisoare datată la Turda la 16
septembrie 1695, pe care Nicolae Bethlen i-ar fi adresat-o judelui orasului
Baia Mare, prin care îl informa de actiunea de jefuire intreprinsa de Pintea si
inca 35 de oameni asupra unor negustori greci in Munții Maramureșului.
Potrivit documentelor din secolul al XVII-lea, haiducii lui Pintea erau
puternic sprijiniti de locuitorii satelor maramureșene, in special de cei din
Mara si Hoteni.
 Una dintre cele mai de seama acțiuni ale lui Pintea și ale oamenilor săi
este descrisă de judele orașului Baia Sprie la 21 iulie 1698. In descrierea
inaintată judelui din Baia Mare, omul afirmă că haiducii lui Pintea au atacat
castelul din Rona, din judetul Maramureș pentru a-l jefui.
 Portretul moral, concis, ca o întruchipare a celor
mai alese virtuți - tăcut, priceput, voinic, obișnuit
cu greutățile este completat prin câteva însușiri
morale: isteț, viteaz, nebiruit.
 „Pintea a fost un viteaz mare. El a avut un cal
năzdrăvan. Apoi, oamenii împăratului o vrut să-l
prindă. El o stat călare pe cal, sus, pe Piatra
Gutâiului. Calul o stat într-un picior de dînapoi,
că ș-amu se vede în piatră urma piciorului unde
o stat calu. Apoi, odată o zburat calu de pă
Gutâi, cu Pintea călare, colo, pă Vârfu-Pchietrii
de cătă Șugătag; de-aiciuca, ca gându o zburat
pă Piatra Săpânții. C-apoi viteaz ca acela n-o
fost altu-nime.”
 Vlad Țepeș
 Vlad Tepes s-a născut în orașul
Sighișoara, în Transilvania în 1431,
fiind mai târziu domnitor al Valahiei.
Tatăl său, Vlad Dracul, a fost cavaler
în Ordinul Dragonului, ordin cavaleresc
din Estul Europei care avea ca scop
oprirea extinderii Imperiului Otoman.
 A fost căsătorit de trei ori:întâi cu o
nobilă din Transilvania-Cneajna
Bathory, apoi cu Jusztina Szilagyi și
apoi cu Ilona Nelipic, verișoară a lui
Matei Corvin.
 A avut cinci copii, patru băieți și o
fată:Radu și Vlad din prima căsătorie,
Mihail și Mihnea cel Rău din a doua și
Zaleska din a treia căsătorie. Se pare
că Radu, un descendent din Vlad
Țepeș, s-a stabilit în Moldova și a pus
bazele ramurii moldovenești a
neamului Drăculeștilor .
 Tatăl său, Vlad Dracul, fusese primit în Ordinul Dragonului. Ordinul-
care poate fi comparat cu cel al Cavalerilor de Malta sau cu cel al
Cavalerilor Teutoni-era o societate militaro-religioasă, ale cărei baze
fuseseră puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei
(mai târziu împărat al Sfântului Imperiu Roman) și de cea de-a doua
soție a sa, Barbara Cillei.
 Simbolul Ordinului era un dragon, iar scopul era apărarea
creștinismului și cruciada contraturcilor otomani. Datorită
apartenenței sale la Ordinul Dragonului, tatăl lui Vlad Țepeș era
supranumit Dracul. La rândul său, Vlad va fi înnobilat în numărul
membrilor Ordinului Dragonului în 1431 la Nürnberg de către
Sigismund de Luxemburg.
 Blazonul Ordinului Dragonului reprezenta un dragon (otomanii) si o
cruce (semn al crestinatatii), iar Vlad Dracul a purtat acest simbol
peste tot, pe steaguri, monede si sigiliu.
 Fiind un personaj nu numai istoric, ci si literar si folcloric voievodul a
fost ales de scriitorul Bram Stoker ca erou principal al romanului sau
aparut in anul 1897.De atunci, Dracula si Transilvania, taramul care
adaposteste misteriosul castel plin cu fantome si vampiri undeva in
mijlocul padurilor intunecoase, a devenit subiectul a peste 750 de
filme, documentare sau nuvele inspirate fiind de romanul scriitorului
irlandez.
 Există multe legende: una spune că transformarea lui Vlad Țepeș în Contele
Dracula însetat de sânge se datorează faptului că, potrivit obiceiului în acea
vreme, învingătorul unei lupte își potolea setea bând sângele celor învinși.
 Porecla Țepeș i s-a atribuit de pe urma execuțiilor frecvente prin tragere în
țeapă pe care le ordona. Chiar turcii îl denumeau Kazıklı Bey, (Prințul
Țepeș). Acest nume a fost menționat pentru prima oară într-o cronică
valahă din 1550 și s-a păstrat în istoria românilor
 Cunocut pentru intoleranța și cruzimea sa, Vlad era în același timp respectat
de supușii săi pentru campaniile de luptă împotriva turcilor. Era respectat
atât ca luptător cât și ca voievod ce nu tolera nedreptatea, în timpul
domniei lui ridicând câteva mănăstiri. A fost un erou adulat, dar și temut de
poporul lui. Victor Hugo în "Legende de Siecles", redă felul în care Vlad
Țepeș a întâmpinat armata sultanului Mahomed al-II-lea venită să
cucerească Țara Românească. Înaintând spre Târgoviște, oștenii armatei
turcești au fost îngroziți de priveliștea oferită deȚepeș: case arse, câmpii
pârjolite, și fântâni cu apa otrăvită.
 Totul a culminat însă cu imaginea de lângă zidurile cetății unde se
adăpostise Vlad Țepeș: o imensă pădure de cadavre. Cuprinși de frică și
îngroziți de mirosul celor 20.000 de cadavre ale prizonierilor turci înfipți în
țepe, însuți Mahomed s-a retras recunoscând victoria voievodului.
 Pentru români, Vlad Tepeș a rămas voievodul în timpul căruia puteai bea apa din fântâna Cetătii
Târgoviște, cu un pocal din aur masiv fără ca cineva să-l fure (surse istorice confirmă existenta
acestei cupe care a fost folosită până in ziua în care Vlad Tepeș a murit).
 În 1931-32, arheologul Dinu Rosetti, la ordinul Academiei Române, a cercetat Mănăstirea Snagov
pentru a descoperi trupul lui Vlad Dracula.
 Dar nu a descoperit decât câteva morminte jefuite, in interiorul mănăstirii, legendele locale
spunand ca trupul lui Vlad ar fi fost înmormântat chiar la intrarea in mănăstire. Nedând crezare
acestei legende, cercetătorul a săpat si a scos la iveală un mormant aflat in fața altarului.
Mormântul era insă gol. Continuând să sape, a găsit un altar păgân, cu oase ale animalelor
sacrificate.
 Dând o șansă legendei, a inceput să cerceteze locul de la intrarea in mănăstire, unde a găsit un
mormânt ce nu fusese jefuit, apartinând, se pare, unui nobil. Hainele care invăluiau cadavrul
arătau ca aparțineau unui om înstărit.
 A fost găsit si un inel, provenit din Nuremberg. Totuși scheletul avea și cap și, așa cum am spus
mai sus, este un lucru cert că Vlad a fost decapitat.
 Mănăstirea Snagov are insă un grad ridicat de umiditate, ceea ce face ca majoritatea rămășițelor
pământești ale celor înmormântați aici să se descompună foarte repede. Este deci foarte posibil
ca si trupul lui Vlad să se fi descompus inainte de a fi fost incepute cercetările pentru
descoperirea lui.
 Cu certitudine putem afirma că Dracula a existat. Ca voievodul Vlad Țepeș ar fi același cu
vampirul diabolic, rămâne o provocare pentru fani;cert este insă faptul că mitul vampirilor a
câstigat teren (mai ales datorita mass media) in fata istoriei.Pe lângă nenumăratele filme cu
Dracula, care nu au decât vagi legături cu adevăratul Vlad Țepeș, două încearcă să se apropie de
realitate. În anul 1979, Doru Năstase a regizat un film istoric despre viața domnitorului. În rolul
lui Vlad a jucat Ștefan Sileanu.O portretizare a copilăriei domnului încearcă Sergiu Nicolaescu, în
filmul său „Mircea” (1989)-rol jucat de Vlad Nemeș. Desigur, aceasta reprezintă doar o licență,
întrucât la moartea marelui voievod și domn, Vlad nici măcar nu se născuse. Astfel, se încearcă o
explicație asupra genezei comportamentului de mai târziu al lui Țepeș:dragostea pentru țară și
groaznica pedeapsă care i-a dat porecla.