Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
cunoscand o evolutie continua, atat in ceea ce priveste forma, structura, cat si preorgativele si atributiile.
Orice colectivitate, indiferent de marimea ei, de nivelul sau de organizare si dezvoltare, a avut in fruntea
sa un sef, fie ales, fie impus. Astazi aceasta institutie, sub diferite forme, structuri, atribute si prerogative
este prezenta in societate.
Analiza institutiei sefului statului impune precizarea categoriei de putere careia ii apartine. Includerea
acestei institutii in cadrul puterii executive sau legislative tine in mare masura de principiul pe care
aceasta se fundamenteaza, al separatiei ei sau al unicitatii. Daca puterea se fundamenteaza pe principiul
separatiei, institutia sefului statului apartine sferei executivului, de aceea ea apare sub numele de "seful
puterii executive" sau "seful executivului". Acolo unde insa statul este intemeiat pe principiul unicitatii,
aceeasi institutie este apartinatoare categoriei de putere similara cu cea a parlamentului, adica a
legislativului.
In decursul vremii, institutia sefului statului a imbracat doua forme de organizare si manifestare: uni-
personala (rege, imparat, sultan, domn, principe sau presedinte), de regula numita, dar in vremurile
moderne si aleasa; colegiala - aceasta a purtat si poarta diverse denumiri: Prezidiu, Consiliul de stat,
Consiliul prezidential.
Instituţia şefului de stat îşi are obârşia în chiar istoria lumii, a sistemelor statale.
Dintotdeauna colectivităţile umane organizate au avut un şef, recunoscut sau impus,
în contextual î m p r e j u r ă r i l o r i s t o r i c e . C u a t â t m a i m u l t , s t a t e l e , c o n c e p u t e c a m a r i
c o l e c t i v i t ă ţ i u m a n e , grupate pe teritorii mai mult sau mai puţin înti nse, delimitate prin
frontiere, au cuprins însistemul organizării lor politice şi instituţia şefului de stat. Explicarea instituţiei
şefului de stat presupune înţelegerea corectă a relaţiei popor (naţiune) organizare statală a puterii.
Explicareainstituţiei şefului de stat trebuie realizată în funcţie de structura executivului şi de locul
şefuluide stat în acest executiv.Este interesantă o observaţie în sensul căreia între şefii de state
există diferenţieri evidente, iar „preşedintele Republicii franceze nu are decât puţine
trăsături comune cu cel al Republicii italiene”
1
. Din punct de vedere constituţional instituţia şefului de stat are în vedere r e l a ţ i a p o p o r p u t e r e
i n s t i t u ţ i o n a l i z a t ă î m p r e u n ă c u r e g l e m e n t ă r i f i e s ă c o n s e r v e s e p a r a ţ i a puterilor, fie
în regimurile totalitare să justifice confuziunea acestora. Aceia care au ocupat a c e a s t ă
funcţie de şef al statului, această înaltă demnitate a statului au fost şi sunt:
r e g i , principi, regenţi, emiri, împăraţi, preşedinţi.Î n d r e p t u l p u b l i c e x i s t ă o a x i o m ă p u t e m
spune chiar o dogmă - statul nu poate ficonceput fără un şef, oricât de simbolic
a r f i r o l u l a c e s t u i a î n c a d r u l d i f e r i t e l o r s i s t e m e politice. Dacă puterea se
fundamentează pe principiul separaţiei, instituţia şefului statuluiaparţine sferei
executivului, de aceea ea apare sub numele de "şeful puterii executive" sau "şeful
executivului".Acolo unde însă statul este întemeiat pe principiul unicităţii, aceeaşi instituţie
esteaparţinătoare categoriei de putere similară cu cea a parlamentului, adică a
legislativului. Îndecursul vremii, instituţia şefului statului a îmbrăcat două forme de organizare şi
manifestare:uni-personală (rege, împărat, sultan, domn, principe sau preşedinte), de regulă
numită, dar învremurile moderne şi aleasă; colegială - aceasta a purtat şi poartă diverse denumiri:
Prezidiu,Consiliul de stat, Consiliul prezidenţial