Universitatea de stat “Aleco Russo”

Facultatea Drept și Științe Sociale

Catedra de Drept Public

ANALIZA SISTEMULUI MINISTERIAL AL REPUBLICII

MOLDOVA.STUDIU DE CAZ-MINISTERUL FINANȚELOR

TEZA DE AN
la disciplina universitară
„Drept Administrativ II”

Autor: student gr AP21Z Marin ONCEAN,Victoria BĂICEAN

Coordonator: conf.univ. d-nul Vladimir RUSU

Bălți 2018
INTRODUCERE
Actualitatea temei: Ministerele sunt principalele organe centrale de specialitate ale statului,care
conduc în limitele competenței lor,domeniile și sferele ce le-au fost încredințate.Ministerele au un
rol important pentru înfăptuirea administrației publice și rezolvarea problemelor variate ale
acesteia.
Scopul: de a demonstra că Ministerele constituie o categorie distinctă de organe în cadrul
sistemului autorităților administrației publice.

Sarcinile referatului: cercetarea Ministerelor privind : caracteristici, structură, obiective, relaţii

şi funcţii.Studiu de caz:Ministerul Justiției.

Obiectul investigat: ca obiect principal de studiu este Ministerele, în persoană. Examinările

asupra principalelor direcţii strategice, problemele actuale, etc.

Subiectul: Ministerele Republicii Moldova.

Metodologia: studierea diferitor surse informationale,Ministerele fiind principalul instrumentariu

de investigare, opinii referitor la aceasta.

Baza informaţională: incadrează sursele de informare, care sunt: Ministerele, hotărîri şi

legi,cursuri universitare,literatură de specialitate,cărți.

Structura referatului, destinaţia:

2
 .1. MINISTERELE ȘI CELELALTE AUTORITĂȚI CENTRALE DE

SPECIALITATE ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE

1.2. LOCUL ȘI ROLUL MINISTERELOR ȘI ALE CELORLALTE AUTORITĂȚI

CENTRALE DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE

Ministerele constituie o categorie distinctă de organe în cadrul sistemului autorităților

administrației publice,având rolul de organizare a executării și de executare în concret a legilor,fiind
astfel ,organe de specialitate,de resort.Mai precizăm faptul ca ele realizează această activitate pe
întreg teritoriul tării,fiind autorități centrale ale administrației publice.
Rolul determinat în societate și importanța ministerelor și celorlalte autorități centrale îl
constituie două elemente:competența material și competența teritorială.Aceste elemente defines în
principal locul acestor organe în sistemul autorităților administrației publice ca o verigă
importantă,subordonată Guvernului,ca fiind autoritatea central cu competența material general,care
coordonează și controlează întreaga activitate a minsterelor și celorlalte organe centrale de speciali-
tate ale administrației publice.
Ministerele sunt organe ale administrației publice de specialitate,care traduc în viață politica
Guvernului și exercită,în conformitate cu legea,administrația publică în domeniile de activitate de
care răspund1.Deși legislația nu prevede expres acest lucru,ministerele pot fi organizate numai în
subordonarea Guvernului și numai în baza legii2.În afară de ministere,Constituția face referire și la
alte autorități administrative,care sunt responsabile de conducerea,coordonarea și exercitarea
controluli în domeniul economiei și în alte domenii, care nu intră nemijlocit în atribuțiile ministerelor.
Organizarea și funcționarea organelor administrației publice centrale sunt determinate de Legea
cu privire la Guvern și regulamentele acestor organe aprobate de govern.
În cadrul administrației publice în Republica Moldova funcționează,potrivit legii 3,urmatoarele
ministere ca organe ale administrației publice centrale de specialitate:
 Ministerul Economiei și Infrastructurii
 Ministerul Finanțelor
 Ministerul Justiției
 Ministerul Afacerilor Interne

1
Art.107 din Constituția Republicii Moldova
2
T.Drăganu,op.cit., vol. II, p.323
3
Hotărîre Nr. 189 din 21.07.2017 pentru aprobarea listei ministerelor

3
 Ministerul Apărării
 Ministerul Educației, Culturii și Cercetarii
 Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale
 Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului
 Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene
Guvernul,la o scară inferioară comparative cu ministerele,dispune de un șir de departamente
ca autorități administrative, acestea se înființează de Parlament la propunerea Prim-
ministrului.Departamentele sunt conduse de directori generali numiți de Guvern.Astfel,pe
lângă govern actuvează următoarele autorități administrative:
 Agenția de Investigații
 Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală
 Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale
 Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare
 Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor
 Agenția Proprietăți Publice
 Agenția Relații Interetnice
 Biroul Național de Statistică
 Casa Națională de Asigurări Sociale
 Compania Națională de Asigurări în Medicină
 Serviciul de Protecție de Stat
Deci în țara noastră, la moment, activează în cadrul asministrației publice centrale 9 ministere,
11 departamente și un șir de alte instituții și organizații ca autorități administrative.În funcție
de importanța, locul și rolul lor în administrația publică central,în vederea unei bune organizări
a activităților lor, precum și pentru realizarea atribuțiilor cu maximă eficiență, acestea sunt
dotate cu resurse financiare, material și personal calificat.Pentru majoritatea dintre ele
Guvernul a stabilit structura și a plafinat numarul de funcționari prin indicarea efectivului
limită al aparatelor acestor organe.Astfel:
1. Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale – 105 de unități, comparative cu 210
de unități până la optimizare;
2. Ministerul Educației, Culturii și Cercetării – 100 de unități, comparative cu 198 de
unități până la optimizare;
3. Ministerul Economiei și Infrastructurii – 155 de unități, comparative cu 311 de unități
până la optimizare;

4
 4. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului – 121 de unități, comparativ
cu 219 de unități până la optimizare;
5. Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene – 135 de unități, comparative cu
178 de unități până la optimizare;
6. Ministerul Afacerilor Interne – 93 unități, comparative cu 158 de unități până la
optimizare;
7. Ministerul Justiției – 90 de unități;
8. Ministerul Apărării – 61 de unități, comparative cu 99 de unități până la optimizare;
9. Ministerul Finanțelor – 298 de unități, comparative cu 540 de unități până la
optimizare;
Toate organelle administrației publice centrale, în raport cu funcțiile ce le îndeplinesc,
complexitatea și responsabilitatea acestora, pot fi grupate în mai multe categorii, si
anume:
I. Organe ale administrației publice centrale cu activitate economică,din care
fac parte:Ministerul Economiei și Infrastructurii, Ministerul
Agriculturii,Dezvoltarii Regionale și Mediului, Ministerul Finanțelor;
II. Organe ale administrației publice centrale cu caracter social,cultural și
științific,din care fac parte: Ministerul Educației, Culturii și
Cercetării,Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale;
III. Organe ale administrației publice cu atribuții administrative și de ocrotire a
ordinii de drept.La aceste categorii de organe putem atribui: Ministerul
Afacerilor Externe și Integrării Europene, Ministerul Afacerilor Interne,
Ministerul Apărării, Ministerul Justiției;

1.2. LOCUL ȘI ROLUL MINIȘTRILOR,ATRIBUȚIILE ADMINISTRATIVE ALE

ACESTORA ÎN SISTEMUL ORGANELOR ADMINISTRAȚIEI PUBLICE

Numirea în funcție a miniștrilor se efectuează de Președintele Republicii Moldova în cadrul

procedurii de învestire a Guvernului pe baza votului de încredere de Parlament.Aceștia intră în
exercitarea funcțiilor după depunerea jurământului și sunt responsabili de sferele de activitate ce le-
au fost încredințate.
Funcția de ministru o pot deține numai cetățenii Republicii Moldova.Această funcție este
incompatibilă cu orice altă funcție publică sau private, cu exceptia activității științifice sau

5
didactice.Calitatea de ministru încetează în caz de demisie, de demitere, de incompatibilitate, de
expirare a mandatului sau de deces.4
Demisia intervine din propria inițiativă a ministrului, ca rezultat al demisiei Primului-ministru
sau decesului acestuia, precum și în cazul expirării votului de neâncredere Guvernului de către
Parlament.
Demiterea este înlăturarea forțată a ministrului din funcție prin revocare, pentru omisiuni,
incompetență, încălcare a legislației sau incompatibilitate.Revocarea este dispusa de Președintele
Republicii Moldova la propunerea Primului-ministru pe calea remanierilor guvernamentale.
Expirarea mandatului miniștrilor intervine în cazul alegerilor unui nou Parlament.
În cadrul administrației publice centrale,miniștrii sunt învestiți cu o dublă calitate, cea de
membri ai Guvernului și cea de șefi ai ministerelor.În calitate de membri ai Guvernului, miniștrii
participă la acțiunile colegiale ale acestuia și au un rol preponderant politic, iar în calitate de șefi ai
ministerelor aceștia au atribuții de constituire a organelor administrative centrale.
În cea de-a doua calitate, miniștrii au atribuții administrative multiple față de ministerul pe care-
l conduc .Fiecare ministru este șef ierarhic superior în ramura pe care o adminsitrează.
Miniștri iau multiple decizii pentru gestiunea serviciilor din cadrul ministerelor.Multiple decizii
sunt luate și de funcționarii subordonați lor la nivel central sau local, însă această desconcentrare se
exercită în virtutea normelor legale de instituire sau în funcție de delegările pe care ministrul este în
drept să le opereze în cazul subordonaților.
Potrivit competenților deținute, ministrul este ordonatorul de credite, gestionează bunurile de
stat, încheie contracte din numele statului etc.
Față de personalul din sistemul ministerial, miniștrii exercită ansamblul de competențe incluse
în noțiunile de putere ierarhică, putere disciplinară, putere asupra actelor de subordonare etc. În acest
sens, miniștrii promovează o politică statală de cadre, îndreptată spre completarea aparatului central
și a organelor din subordine cu specialiști de înaltă calificare, creează sistemul ramural de intruire
continua a cadrelor, organizează pregătirea specialiștilor cu studii superioare și medii de specialitatem
asigură pregatirea cadrelor, inclusive în străinătate. În virtutea acestor sarcini, ministrul, ținând cont
de prevederile legislației, este învestit cu putere de a selecta de sine stătător personalul, de a fixa
condițiile de recrutare și numire și a da instrucțiuni.
Miniștrii au atribuții regulamentare.Ei pregătesc și contrasemnează hotărârile și ordonanțele
Guvernului, în care minsterele respective sunt interesate și responsabile de executarea lor. Potrivit

4
LEGE Nr.136 din 07.07.2017 cu privire la Guvern

6
legislației, miniștrii poartă răspundere personal pentru transpunerea în viată a politicii Guvernului,
precum și pentru conducerea eficientă a domeniilor încredințate.
De asemenea, ei poartă răspundere personal pentru activitatea ministerelor pe care le conduc,
precum și răspundere solidară pentru activitatea întregului Guvern. În virtutea răspunderii specifice a
miniștrilor,aceștia sunt obligați să conlucreze cu Parlamentul, care este organul ce le asigură o
acoperire politică. Astfel, miniștrii prezintă dări de seamă Parlamentului asupra activității lor, sunt
obligați să răspundă la întrebările și interpelările formulate de deputați. La solicitare, miniștrii
participă la lucrările Parlamentului și ale organelor lui de lucru, în cadrul cărora își pot expune
opiniiile pe marginea chestiunilor examinate.

1.3 ATRIBUȚIILE COMUNE ALE TUTUROR MINISTERELOR

Din ansamblul reglementărilor care privesc organizarea și funcționarea ministerelor se poate

desprinde concluzia că acestea ecercită două categorii de atribuții: 1 – comune tuturor ministerelor și
2 – proprii, specifice fiecărui minister.
Atribuțiile comune derivă, în principal, din locul și rolul pe care îl au toate ministerele în
sistemul autorităților administrației publice centrale, ca autorități subordonate nemijlocit Guvernului,
care asigură realizarea programului său de guvernare.
Atribuțiile comune pot fi grupate în:
 Atribuții care privesc organizarea executării și executarea în contract a legilor,
decretelor Președintelui, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului.
Potrivit acestor atrbuții, ministerele inițiază sau elaborează, la dispoziția Primului-ministru,
proiecte de acte normative, legi, decrete, hotărâri și ordonanțe de a cărei pregătire este responsabil
Guvernul, asigurând fundamentarea acestora, ori, după caz, le avizează. În acest sens, miniștrii se
prevalează și de drepturile lor de a emite ordine și instrucțiuni în exercitarea atribuțiilor prevăzute de
lege pentru minister în vederea executării prevederilor legale.
 Atribuții care privesc activitățile economice și sociale.
Atribuțiile în domeniul activităților economice și sociale privesc în special probleme de analiză
a fenomenelor specifice în condițiile statului de drept și ale economiei de piață. În vederea pregătirii
și fundamentării lucrărilor de legiferare, ministerele:
- organizează și execută activități statale, în calitate de acționar al societății pe acțiuni cu
capital de stat din ramurile economice pe care le administrează;
- promovează procesul de privatizare în ramurile administrate;

7
 - organizează aplicarea politicii guvernamentale față de întreprinderile de stat din ramurile
respective ale economiei, fundamentează politica de subvenții a Guvernului;
- asigură protecția mediului și realizează alte asemenea atribuții stabilite prin lege sau prin
alte acte normative.
 Atribuții care privesc realizarea politicii externe.
În contextul realizării atribuțiilor în domeniul politicii externe din împuternicirea Guvernului,
ministerele:
- inițiază și negociază tratate internaționale, încheie convenții, acorduri și alte înțelegeri
internaționale și iau măsurile necesare de aplicare a prevederilor convențiilor și acordurilor
internaționale din domeniul propriu de activitate;
- orientează activitatea de cooperare internațională și sprijină dezvoltarea formelor de
cooperare guvernamentală și neguvernamentale;
- reprezintă interesele statului în organismele internaționale și dezvoltă relații de colaborare
cu organe și organizații similare din alte state și cu organizații internaționale de profil.
 Atribuții care vizează alte domenii.
Ministerele îndeplinesc și alte atribuții comune, care privesc:
- formarea și perfecționarea pregătirii profesionale a personalului;
- dezvoltarea cercetării științifice în domeniul propriu de activitate;
- conducerea activității unităților bugetare din subordine;
- aplicarea unitară a sistemului de salarizare în sistemul ministerului.

1.4 ATRIBUȚIILE SPECIFICE ȘI ORGANIZAREA PROPRIE A MINISTERELOR

Înființarea ministerelor este determinată de necesitățile sociale, economice, sistemul politic și

conjuctura politică a autorităților publice. Toate ministerele sunt înființate prin lege organică,
deoarece Constituția prin art.72 rezervă această problemă unei astfel de categorii de legi.
Competențele ministerelor, în mod expres, se stabilesc de Regulamentele proprii și legile din
domeniile respective.
Pe lângă atribuțiile generale pe care le au toate ministerele, acestea își justifică existența mai cu
seamă prin necesitatea realizării unor atribuții specifice fiecărui minister și asigură realizarea
obiectivelor și sarcinilor puse în seama lor.
Atribuțiile specifice fiecărui minister se compun din drepturile și obligațiile legale ale acestora,
de realizarea cărora ministrul răspunde în fața Guvernului și a Parlamentului.
Determinarea concretă a atribuțiilor fiecărui minister este fixată în următoarele acte:

8
 1. Pentru Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, funcțiile acestuia au fost
stabilite în Hotărârea Guvernului nr. 697 din 30.08.2017 cu privire la organizarea și
funcționarea acestuia.5
2. Atribuțiile Ministerului Afacerilor Interne au fost determinate prin Hotărârea
Guvernului nr. 693 din 30.08.2017 cu privire la organizarea și funcționarea acestuia.6
3. Competențele Ministerului Agriculturii,Dezvoltării Regionale și Mediului au fost
stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 695 din 30.08.2017 cu privire la organizarea și
funcționarea acestuia.7
4. Funcțiile de bază ale Ministerului Apărării se stabilesc prin regulamentul sau, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 89 din 08.02.1995 pentru aprobarea Regulamentului
Ministerului Apărării.8
5. Atribuțiile de bază ale Ministerului Economiei și Infrastructurii sunt determinate prin
Hotărârea Guvernului Nr. 690 din 30.08.2017 cu privire la organizarea și funcționarea
acestuia.9
6. Funcțiile de bază ale Ministerului Educației, Culturii și Cercetării sunt determinate prin
Hotărârea Guvernului Nr.691 din 30.08.2017 cu privire la organizarea și funcționarea
acestuia.
7. Atribuțiile Ministerului Finanțelor sunt determinate de un șir de legi ce reglementează
domeniul finanțelor publice,precum și de Hotărârea Guvernului Nr. 696 din 30.08.2017
cu privire la organizarea și funcționarea acestuia.10
8. Funcțiile de bază și drepturile Ministerului Justiției se stabilesc prin Hotărârea
Guvernului Nr. 698 din 30.08.2017 cu privire la organizarea si funcționarea acestuia.11
9. Misiunea,domeniile de activitate,funcțiile de bază și drepturile Ministerului
Sănătății,Muncii și Protecției Sociale sunt reglementate în Hotărârea Guvernului Nr. 694
din 30.08.2017 cu privire la organizarea și funcționarea acestuia.

5
Monitorul Oficial Nr. 329 din 06.09.2017
6
Monitorul Oficial Nr. 322-328 din 01.09.2017
7
Monitorul Oficial Nr.322-328 din 01.09.2017
8
Monitorul Oficial Nr. 11 din 21.02.1995
9
Monitorul Oficial Nr. 322-328 din 01.08.2017
10
Monitorul Oficial Nr. 329 din 06.09.2017
11
Monitorul Oficial Nr. 335-339 din 15.09.2017