Izotopul

Izotopul este specia de atom cu același număr atomic Z dar cu număr de

masa A diferit (adică aceleași proprietăți chimice dar proprietăți fizice diferite).
Cuvântul "izotop" provine din grecescul isos (egal) și topos (loc). Toți izotopii
unui element chimic au în învelișul electronic același număr de electroni, iar
nucleele lor au același număr de protoni; ceea ce este diferit reprezintă numărul de
neutroni.

În limbajul științific, izotopii unui element se scriu prin adăugarea unei

cratime între numele elementului și numărul său de masă, astfel: heliu-3, carbon-
12, carbon-14, oxigen-18, uraniu-238, iar prescurtat se notează folosind simbolul
elementului și numărul de masă în partea stângă sus: 3He, 12C, 14C, 18O, 238U.

Fizicianul de origine britanică,Joseph Thomson, a demonstrat în 1912

existența unor izotopi stabili care, la trecerea completă a neonului are loc o
descărcare într-un tub și o ricoșare a ionilor de neon în apropierea mijloacelor
câmpurilor magnetice și electrice;aceasta arată că elementul stabil de neon există în
mai multe forme. Cercetările despre izotopi au fost continuate de mulți oameni de
știință, mai ales de către fizicianul englez, Francis William Aston; în munca lor au
descoperit și au studiat izotopi care sunt accelerați de dezvoltarea spectografică a
masei.

Este bine cunoscut că majoritatea elementelor în stare naturală sunt compuse

dintr-un amestec de doi sau mai mulți izotopi. Printre excepții se găsește și beriliu
(Be), aluminiul (Al), fosforul (P), și sodiu (Na). Greutatea atomică chimică a unui
element este greutatea medie a unei greutăți atomice, sau masei atomice, a
izotopilor. De exemplu, greutatea atomică a clorului este 35.457, și este compusă
din clor-35 și clor-37, primul se găsește cu abundență de 76% și cel de-al doilea cu
24%. Toți izotopii elementelor cu numărul atomic mai mare de 83, după bismut
(Bi), în sistemul periodic sunt radioactivi, și puțini din izotopii gazoși, similari
potasiului-40 (K) sunt radioactivi. Aproximativ 280 de izotopi stabili găsiți
(neradioactivi) sunt cunoscuți.
 Izotopii radioactivi artificiali, cunoscuți de asemenea ca radioizotopi, au fost
produși pentru prima dată în 1933 de fizicienii francezi Marie și Pierre Joliot-
Curie. Radioizotopii sunt produși pentru bombardarea naturală găsită a atomilor cu
particulele nucleare, de asemenea ca neutronii, electronii, protonii, și particulele
alfa, folosind particule acceleratorii.

Separarea amestecurilor de izotopi

 Fundamente

Separarea izotopică se bazează pe diferențele proprietǎților fizico-chimice

ale izotopilor aceluiași element (efectul izotopic). Efectul izotopic poate consta în
diferențe ale punctului de fierbere sau de înghet, presiunii de vapori la o anumitǎ
temperaturǎ, cǎldurii de vaporizare, vâscozității, tensiunii superficiale sau
spectrelor optice de emisie .

Separarea izotopilor de hidrogen, deuteriul (hidrogen-2) și hidrogenul

obișnuit (hidrogen-1), primul separat în cantități apreciabile, este atribuită
chimistului american Harold Urey, care a descoperit deuteriul în 1932.

Înainte de 1940 multe metode au fost folosite la separarea unor mici cantități
de izotopi necesare pentru cercetări. Unele din cele mai reușite au fost metoda
centrifugă și separarea electromagnetică. Fiecare din aceste metode depind de o
mică diferență de greutate a izotopilor de separat, și cel mai eficace sunt izotopii de
hidrogen, unde diferențele de masă între două substanțe se ridică la 100%; în
contrast, diferența în masă între izotopii de carbon-12 și -13 sau între izotopii de
neon -20 și neon-22 ajunge doar la 10%, și între izotopii de uraniu-235 și uraniu-
238 doar la puțin peste 1%.

Acest factor de la 10 la 1 sau de la 100 la 1 face separarea mai îndepărtată de 10

sau de 100 de ori mai greu. În toate procesele, excluzând pe cel electromagnetic,
separarea izotopilor include o serie de etape de procesare.
 Rezultatul final al unei singure etape este separarea materialului original în
două fracțiuni, una care conține un procentaj puțin mai mare pentru izotopul mai
greu decât amestecul original și celălalt conține puțin mai mult decât izotopul mai
ușor.

Pentru a obține o concentrație apreciabilă, sau mai îmbogățită, în izotopul

dorit, este necesară separarea ulterioară a fracțiunii îmbogățite. Acest proces este
efectuat printr-un număr mare de etape. Îmbogățirea cu fracțiuni de la o etapă
devine un material brut pentru următoarea etapă, și fracțiunea epuizată, care
conține un considerabil procentaj al izotopului dorit, este amestecat cu un material
brut pentru etapa precedentă. Chiar și materialul epuizat de etapa originală este
stripat de etapa suplimentară când materialul brut (de exemplu, uraniul) este rar.

De asemenea o revărsare este extrem de flexibilă și elementul poate fi

schimbat de la o etapă a separării. De exemplu, la separarea uraniului, o mare
cantitate a materialului trebuie manipulată de la început, unde uraniul dorit-235
este amestecat de aproximativ 140 de ori cu uraniu-238; la sfârșitul procesului,
uraniu-235 este aproape pur și volumul materialului este mult mai mic.

 Metode se separare:
 Difuzie gazoasă
 Termodifuziune
 Centrifugare
 Electroliză
 Reacții chimice de schimb izotopic
 Metoda electromagnetică
 Separarea izotopica cu laser
Aplicatii
 Imbogățirea uraniului pentru utilizare în reactoarele nucleare.
 Obținerea apei grele.
 Izotopii pot servi diferitor scopuri prin marcare izotopică.
 Industrie(Producerea energiei nucleare in Centralele atomo-electrice; In
industria aeronautica si de automobile; In constructii; In industria petroliera
si a gazelor naturale, in minerit)
 In paleontologie si geologie(izotopii diferitelor elemente sunt folositi pentru
a stabili varsta unor fosile de animale care au trait cu milioane de ani in
urma, sau pentru a aprecia datele la care au avut loc diferite evenimente
geologice)

Hidrogenul este un combustibil bun pentru rachete si sudură. Arde în aer

producând cantități mari de energie și apa pura nepoluantă. Hidrogenul a fost testat
drept combustibil pentru autovehicule. Problema ridicată în acest scop a fost
depozitarea. Hidrogenul în stare gazoasă ocupa prea mult spatiu pentru a putea fi
folosit, iar hidrogenul lichid trebuie depozitat în containere izolate la -253 grade
Celsius.

 Agricultura:Îngrășămintele etichetate cu izotopi radioactivi precum fosfor-

32 sau izotopi stabili precum azot-15 ajuta la determinarea cantitatii de
îngrășământ absorbită.
 Medicină: Izotopii radioactivi pot fi injectați in pacient, iar energia emisă
este captata pe o peliculă. Imaginea rezultată este folosita la diagnosticare;
Radioterapia, Analize biochimice