BOTOSANI

CAPITOLUL I

I.1. CONDIŢII NATURALE

I.1. Aşezarea geografică

Judeţul Botoşani este aşezat în regiunea cuprinsă între râurile Siret şi Prut, în
extremitatea de nord-est a ţării, la graniţa cu Ucraina (la nord) şi Republica
Moldova (la est). La vest şi la sud se învecinează cu judeţul Suceava şi Iaşi.
Oraşul Botoşani este situat în zona de contact dintre regiunea dealurilor
înalte de pe stânga văii Siretului, în vest şi cea a dealurilor joase a Câmpiei
Moldovei ce se întinde către est. Dealurile din partea de vest a oraşului fac parte
din Podişul Sucevei - sectorul şeii Bucecea-Vorona, cu altitudini maxime de 250 m
(Dealul Suliţa) şi cu altitudini minime de 150 m în partea de sud-vest şi nord-est.
Între relieful înalt din vest, cu caracter de coastă şi cel de câmpie colinară
din est, există un culoar depresionar (uluc) în care este aşezat municipiul Botoşani.
Altitudinea medie a oraşului Botoşani este de 163 m, nedepăşind decât
excepţional 200 m, în partea vestică. Caracteristic acestei regiuni este relieful de
dealuri joase şi câmpii deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (uşor
înclinate spre sud-est) cu pante slabe, cu văi largi, cu interfluvii ca nişte platouri şi
cu energie de relief redusă, în medie 30-40 m.
Din punct de vedere, istoric oraşul Botoşani a fost atestat documentar în
"Letopiseţul de când s-a început Ţara Moldovei" cunoscut şi sub numele de
"Letopiseţul de la Bistriţa de la 1439" , dar mărturiile arheologice descoperite
întâmplător s-au organizat, în vatra actuală a oraşului, au adus la lumină vestigii
din sec II-III e.n.
 I.2. Condiţii geologice şi geomorfologice

Geologia teritoriului judeţului Botoşani prezintă mari diferenţe de la o

unitate de relief la alta, atât ca structură, litologie, cât şi ca resurse subsolice.
Dintre acestea vom prezenta doar formaţiunile geologice, care aflându-se spre
suprafaţă, au determinat caracteristicile reliefului şi prin resursele lor naturale,
prezintă interes economic.
Stratul superior, aşezat pe un soclu vechi cristalin, de vârstă cambriană,
puternic cutat şi metamorfozat, este alcătuit din sedimente paleozoice şi neozoice,
cu importante discordanţe stratigrafice între ele.
Tortonianul superior ce aflorează pe malul drept al Prutului între Hudeşti şi
Liveni, cu un facies magno-calcaros dezvoltat între Rădăuţi şi Liveni, conţine
conglomerate şi fragmente de silex puţin rulate, trecând la nord de Miorcani în
nisipuri cu găleţi de silex rulaţi, iar în partea superioară se termină cu un strat de
marne nisipoase, cenuşii albastre, bentonite gălbui cu un orizont de gipsuri.
Peste acestea urmează calcare delomitice, gresii, argile. Nisipurile formează
între Rădăuţi-Prut şi Miorcani un strat gros de 20 m la Miorcani şi Hudeşti.
Buglovianul, alcătuit din calcare recifale, aflorează pe malul drept al
Prutului, între Rădăuţi şi Stânca, reprezentând extremitatea sudică a formaţiunilor
de acelaşi tip. La sud de Mitoc calcarele apar la suprafaţa de sub cuvertura de
argile sagmatice sub forma unei coaste.
Sarmaţianul alcătuit din argile, marne, nisipuri cu intercalaţii subţiri şi
discontinui de gresii, prundişuri, bentonite, calcare valitice şi un orizont de tufuri
andezitice, formează pătura superioară a straturilor sedimentare.
La suprafaţă se întind depozite cuaternare argiloase, de prundişuri, nisipuri,
nisipuri argiloase, luturi laessoide, pe care s-au format soluri cernoziomice de mare
fertilitate. Cuaternarul alcătuit din prundişuri, nisipuri, formaţiuni laessoide
formează stratul de suprafaţă pe care s-au dezvoltat soluri de tip cernoziomice şi
unele depozite pleistocene de turbă în zona Dersca, Lozna, Cucorăni.
Relieful este predominant deluros. Unităţile sale sunt: Dealul Siretului,
Câmpia Jijiei Superioare, dispuse de la nord (partea deluroasă a Câmpiei Jijiei, cu
coline domoale ce nu depăşesc 200 m), spre est (Câmpia de lângă Prut) şi spre vest
(terasele înalte de pe malul stâng al Siretului care fac parte din zona sud-estică a
Podişului Moldovei, înălţimi de 300 m).

I.3. Condiţii hidrologice

Cursurile de apă: apele curgătoare au majoritatea direcţia de curgere nord-

vest-sud-est sunt formate din râurile Siret, Prut şi Jijia cu afluenţii lor.
Râurile, pârâurile, bălţile şi iazurile sunt puternic influenţate de
caracteristicile climei temperat-continentale.
Iazurile sunt în număr de 148, cu o suprafaţă totală de 2600 ha şi un volum
de 55.000.000 mc, mai importante fiind Dracşani, Hâneşti, Negreni, Tătărăşeni,
Mileanca, Esanca. Cursurile de apă sunt formate din Prut la est şi Siret la vest,
Başeu şi Jijia în centru, cu afluenţii importanţi: Sitna, Miletin, Dresleuca ce
formează culoare depresionare largi cu lunci extinse ce brăzdează judeţul,
determinând creşterea artificială a pisciculturii.
În zona localităţilor Stânca-Costeşti a fost construit un important nod
hidrotehnic, realizându-se una din cele mai mari acumulări din ţară, cu un volum
de 1.5 miliarde mc apă, cu o suprafaţă de 1600 ha şi o lungime de 70 km.
 Lacurile: din mulţimea iazurilor, ce conferă o frumuseţe aparte putem
aminti: Dracşani (440 ha pe valea Sitnei); Negreni (304 ha pe valea Başeu), Cal
Alb; Hâneşti; Mileanca; Havârna. Reţeaua hidrografică a judeţului Botoşani este
formată în principal de bazinul râului Prut şi afluenţii acestuia şi într-o mică
măsură de bazinul râului Siret, în nord-vestul judeţului.
Bazinul râului Prut ocupă 88% din suprafaţa judeţului, iar 12% este ocupat
de bazinul râului Siret, situat în partea vestică a judeţului. Repartiţia pe bazine
hidrografice se prezintă astfel: B.H.Prut-4382 kmp; B>H>Siret-603 kmp.
Densitatea medie a reţelei hidrografice permanente este destul de redusă
0.41/km/kmp; sursa principală de alimentare (86%) constituind-o precipitaţiile
atmosferice; există un număr de 156 lacuri de acumulare, iazuri, pepiniere
piscicole şi heleşteie din care 152 aparţin bazinului hidrografic Prut, iar 4
aparţinând bazinului hidrografic Siret; pânza freatică de mică adâncime,
interceptată între 2 şi 5 m, are un potenţial destul de scăzut, datorită structurii
litologice.
În ceea ce priveşte oraşul Botoşani, acesta este încadrat de doua râuri
principale: Sitna (principalul afluent al Jijiei-65 km) şi Dresleuca, un afluent al
Sitnei.
Din cauza acumulării de la Cătămărăşti, râul Sitna are un debit mic în
dreptul oraşului Botoşani-0.396 m³/s. În apropierea oraşului mai sunt câteva
acumulări mai mari de apă (sub formă de lacuri) şi mai multe acumulări mici (gen
iazuri).
Printre cele mari sunt de menţionat lacurile: Cătămărăşti, pe râul Sitna, în
suprafaţa de 164 ha - irigaţii, pescuit; Curteşti, pe râul Dresleuca, în suprafaţă de
39 ha - irigaţii, pescuit; Dracşani, pe râul Sitna, în suprafaţă de 574 ha - pescuit; Iaz
Stăuceni.
 I.4. Condiţii pedologice

Solurile s-au format în funcţie de condiţiile climatice, formele de relief,

litologice şi vieţuitoare, fiind variate atât ca tip dar mai ales ca stadiu de evoluţie.
În aria oraşului Botoşani rămân dominante solurile de tipul cernoziomurilor
levigate, solurile cenuşii şi regosolurile-erodisolurile. Colinele mai înalte ale
oraşului Botoşani au ca soluri specifice cernoziomurile levigate (predominant
cambice) ale silvostepei.
Argiluvisolurile (solurile brune şi cenuşii de pădure) s-au format pe argile şi
nisipuri meotiene, fiind răspândite în vestul şi sudul oraşului Botoşani, sub pădurile
de fag. Sunt favorabile vegetaţiei forestiere şi culturilor agricole în deosebi celor
cerealiere.
Molisolurile sunt reprezentate prin cernoziomul cambic, cernoziom tipic
ciocolatiu, cu orizonturi bine dezvoltate. Ca solurile azonale se întâlnesc
vertisolurile formate pe alunecări de teren şi suprafeţe restrânse de protosoluri
coluviale şi antropice, soluri hidromorfe de tip lacovişti etc.
În zona de studiu privind amenajarea dendrofloricolă predomină
cernoziomul ciocolatiu cu următoarele caracteristici:
 Orizontul A se întinde pe adâncimea 0-60 cm, este de culoare brun-
negricios, lutos, cu elemente structurale rotunjite, afânat (stratul arat
frecvent prăfuit, uneori formează talpa plugului), numeroase rădăcini
ierboase, rare crotovine; trecere treptată.
 Orizontul AC se întinde pe adâncimea 60-85 cm, este de culoare
brună, slab cenuşiu, cu eflorescenţe şi pseudomicelli de CaCO₃, lutos,
alunar până la nuciform, elemente structurale insuficient consolidate,
afânat, frecvente crotovine, rădăcini; trecere treptată.
  Orizontul C' se întinde pe adâncimea 85-110 cm, este de culoare
gălbui-cenuşiu cu pete, pseudomicelli de CaCO₃, lutos, nestructurat,
afânat, frecvente crotovine de culoare mai închisă; trecere treptată.
 Orizontul C" se întinde pe adâncimea de 110-154 cm, este de culoare
gălbui-cenuşiu, împestriţat cu pete, vinişoare şi concreţiuni albe de
CaCO₃ de 1-3 cm diametru, lutos spre luto-nisipos, fără structură,
afânat slab, compact; trecere treptată.
 Orizontul D se găseşte sub 154 cm, este un loess gălbui-cenuşiu, lutos
spre luto-nisipos.
Aceste date confirmă calificarea acestui tip de sol ca făcând parte din grupa
solurilor celor mai bogate. Circuitul bilologic activ, capacitatea de nitrificare
ridicată, textura mijlocie, structura glomerulară poroasă şi însuşirile hidrofizice
bune întregesc complexul de proprietăţi favorabile vieţii plantelor.
Regimul de umiditate şi în acest tip de cernoziom este afectat de aceleaşi
deficienţe caracteristice solurilor de stepă, începând din luna iulie, uneori şi în
aprilie-mai, rezervele de apă accesibile sunt scăzute sub limita de transpiraţie, în
vară atingându-se şi păstrându-se uneori prelungita limită de ofilire şi chiar
umiditatea de higroscopicitate.
În general însă, regimul de umiditate este mai puţin extrem decât în celelalte
soluri, aceasta manifestându-se atât prin nivelul recoltelor agricole, cât şi prin
instalarea naturală a arbuştilor pioneri ai pădurii, uneori chiar pe terenuri din zona
cernoziomurilor cambice.

I.5. Condiţii climatice

 Clima: este temperat-continentală, influenţată puternic de masele de aer din
estul continentului, fapt ce determină ca temperatura medie anuală să fie mai
redusă decât în restul ţării (8-9°C), cu precipitaţii variabile, cu ierni sărace în
zăpadă, cu veri ce au regim scăzut de umezeală, cu vânturi predominante din nord -
vest şi sud-vest.
Sub aspect geostructural, judeţul Botoşani este amplasat în întregime pe
unitatea de platformă veche numită Platforma Moldovenească. Privit în ansamblu,
teritoriul judeţului se caracterizează în cea mai mare parte printr-un relief larg
vălurit, cu interfluvii colinare, deluroase, separate prin văi cu lunci largi şi pline de
iazuri.
Densitatea medie a reţelei hidrografice are valori cuprinse între 0,43 şi 0,63
km/kmp. Fiind situat în partea de nord-est a ţării, teritoriul judeţului Botoşani este
supus influenţelor climatice continentale ale Europei de est şi mai puţin celor ale
Europei Centrale, deşi majoritatea precipitaţiilor sunt provocate de mase de aer
care se deplasează din vestul şi nord-vestul Europei.
Vecinătatea cu marea câmpie Euro-asiatică face clima judeţului Botoşani să
se caracterizeze printr-un regim al temperaturii aerului şi al precipitaţiilor cu valori
caracteristice climatului continental-excesiv.

I.6. Vegetaţia

Din punct de vedere floristic ne încadrăm în regiunea holartic, subregiunea

eurosiberiană, provincia balcano-moesică, circumscripţia floristică a Moldovei de
nord, foarte aproape de limita răsăriteană a provinciei est carpatice şi la nord-vestul
regiunii ponto-central-asiatice reprezentată prin provincia ponto-sarmatică, aşa
cum au precizat Al. Borza şi R. Călinescu.
 Pe teritoriul oraşului Botoşani se află 826 specii de plante superioare
încadrate în 389 regnuri şi 92 familii, 122 subspecii, 210 varietăţi, 182 forme şi 4
forme ecologice. Aceste valori reprezintă aproximativ 20% din totalul plantelor
superioare spontane existente în ţara noastră.
În flora ornamentală a Botoşaniului se găsesc 363 de specii lemnoase şi
ierboase, cultivate şi întreţinute de localnici, 5 subspecii, 3 grupe, 42 varietăţi şi 14
forme.
Speciile de plante superioare spontane cele mai răspândite în Botoşani
aparţin familiilor: Compositae (103), Gramineae (73), Cruciferae (52), Labiatae
(51), Leguminoasae (46), Scrophulariaceae (34), Ranunculaceae (26), Rosaceae
(26), Boraginaceae (24), Umbeliferae (22) etc.
Aceste plante se încadrează în elementul nordic în proporţie de 57%, celui
estic 24%, în vreme ce elementele sudice deţin doar 7%, iar cele vestice numai 3%
şi 9% reprezentate de alte elemente ubicviste. Din aceste date, rezultă că flora
Municipiului Botoşani este variată, ceea ce permite o valorificare ştiinţifică de
mare interes.
Multe din speciile prezentate aici au importanţă economică mare, ca de
exemplu: ghizdeiul (Latus carniculatus), lucerna (Medicago sativa), trifoiul
(Trifolium hybridum), măzăriche (Vicia sativa), zâzania (Lolium perene) etc.
În lunca Siretului se află şi importante suprafeţe sărăturoase pe care plantele
se dezvoltă mai greu şi prezintă unele adaptări specifice care le permit
supravieţuirea, dintre acestea făcând parte şi Spergularia marina, S.Media, Crypsis
aculeata, Limonium gmeline.
În porţiunile mai umede, mlăştinoase sau cu bălţi din lunca Siretului sunt
prezentate specii ale genurilor : Typha, Phragmites, Carex, Heleacharis şi specii
ruderole cu spini şi adaptări xerofilice, fără valoare economică: Lathium
strumarium, Carduns acanthoides etc.
 La Botoşani se găsesc şi 100 de specii de plante întrebuinţate în medicină şi
anume: muşeţelul (Matricaria camomilla), coada şoricelului (Achillea
millepholium), păpădia (Taraxacum officinalis), pătlagina (Plantago major) etc.
Flora meliferă este de asemenea bine reprezentată prin speciile: tei (Tilia
cordata, T.Tomentosa), muştar (Sinopsis arvense), sulfina, menta (Menta
longifolia) şi altele.
În regiunea noastră numărul de plante melifere este mare dar potenţialul
productiv este foarte modest.
Flora ornamentală este alcătuită din specii ierboase şi lemnoase răspândite
pe întregul cuprins al oraşului, în parcuri şi peluzele din lungul arterelor de
circulaţie.
Modul de grupare (asociere) a speciilor de plante existente, este hotărât de
caracterul silvostepei şi de marea intervenţie antropică asupra mediului ambiant.
De la început trebuie menţionată absenţa pădurilor.
Speciile lemnoase în floră se întâlnesc în lungul arterelor de circulaţie, în
unele parcuri şi sunt reprezentate prin arţar (Acer pseudoplatanus, A. Campestre),
plopi (Populus alba), salcii (Salix alba S. Purpurea) etc.
Principalele asociaţii vegetale spontane aparţin speciilor ierboase care în
funcţie de condiţiile pedologice şi de apă prezintă o oarecare varietate:
- Vegetaţia iubitoare de apă este reprezentată prin grupări de plante
plutitoare (natante) pe suprafaţa bălţilor cât şi de asociaţii de plante
submerse care au rădăcinile fixate pe fundul bălţilor.
- Vegetaţia de mlaştină şi palustră este dominantă de trestiişuri alcătuite din
Pragmites australis şi cupa vacii (Calysteria sepium) care este volubilă şi
urcă pe trestii, rogoz (Carex distans var. bessarobica) precum şi specii
aparţinând genurilor: Veronica, Galium, Ranunculus Egnisetum etc.
- Vegetaţia mezofilă, din locurile mai uscate formează asociaţii de
Gramineae, Leguminoasae, (Lolium, Poa, Festuca, Trifolium, Lotus,
etc.).
- Vegetaţia xerofilă se întâlneşte pe versanţii râului Sitna şi este constituită
din: Stipa capillata, pir (Agropiron) şi altele.
Primăvara devreme apar pe aceste povârnişuri firiceaua (Poa bulbosa var.
vivipara) care le acoperă dându-le o culoare verde şi creând imaginea unei
pajişti suculente dar de foarte scurtă durată.

I.7. Condiţii de climă

I.7.1. Regimul termic
I.7.1.1.Temperatura medie lunară şi anuală (ºC)
Tab. 2.1.
Luna
Staţia Anuală
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
- - 2,4 9 14,9 18,3 20,1 19,5 15,2 9,1 3,1 -1,5 8,6
Botoşani
4,1 2,6

I.7.1.2. Temperatura aerului. Media maximelor zilnice lunare (ºC)

Tab. 2.2.
Luna
Staţia Anuală
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
- - 7,0 16,0 22,0 25,1 27,5 26,5 21,9 15,4 8,0 1,4 14,7
Botoşani
4,6 0,6

I.7.1.3. Temperatura aerului. Media maximelor lunare şi anuale (ºC)

Tab. 2.3.
Luna
Staţia Anuală
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Botoşan 8, 10, 19, 25, 30, 32, 34, 34, 30, 25, 19, 11,5 35,7
i 8 6 5 8 2 8 4 5 6 7 5

I.7.1.4. Temperatura aerului. Media minimelor zilnice lunare şi anuale (ºC)

Tab. 2.4.
Luna
Staţia Anuală
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
- - - 3,8 9,3 12,7 14,6 13,7 9,5 4,1 0,4 -4,7 3,8
Botoşani
8,2 6,9 2,3

I.7.1.5. Temperatura aerului. Media minimelor lunare şi anuale (ºC)

Tab. 2.5.
Luna
Staţia Anuală
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
- - - - 3,1 7,6 10,4 8,8 3,2 - - - -22,1
Botoşani
18,9 18,8 9,2 2,1 2,5 8,3 14,4

I.7.1.6. Data ultimului îngheţ

Tab. 2.6.
Staţia Data ultimului îngheţ Data

Botoşani Cel mai târziu 21.V

Cel mai timpuriu 21.III

I.7.1.7. Datele când s-au înregistrat temperaturi ≥0 ºC şi ≥5 ºC (în aer)

Tab. 2.7.
Per.cu t≥0 ºC Per.cu t≥5 ºC
Staţia
Începutul Sfârşitul Durata Începutul Sfârşitul Durata
Botoşani 5.03 4.12 275 zile 29.03 4.11 221 zile
I.7.2. Regimul precipitaţiilor atmosferice (mm)

I.7.2.1.Regimul precipitaţiilor atmosferice (mm)

Tab. 2.8.
Luna
Anual
Staţia VII
I II III IV V VI VII IX X XI XII ă
I
Botoşan 29, 25, 25, 45, 66, 81, 81, 61, 49, 39, 33, 30, 569,00
i 3 5 9 4 1 8 1 5 7 0 6 1

I.7.3. Umiditatea relativă a aerului – media lunară şi anuală

Tab. 2.9.
Luna
Staţia Anuală
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Botoşani 82 80 70 66 65 65 65 67 70 76 92 95 73

I.7.4. Nebulozitatea
I.7.4.1. Numărul zilelor cu cer noros lunar şi anual
Tab. 2.10.
Luna
Staţia Anuală
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Botoşani 8,7 6,6 7,8 10,4 12,1 11,1 11,8 11,1 8,9 4 7,5 7,4 106,4

I.7.4.2. Numărul mediu de zile cu cer senin

Tab. 2.11.
Luna
Staţia Anuală
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Botoşani 5,7 6,0 7,8 7,1 8,6 7,9 11,7 13,0 12,7 16,0 6,9 4,9 108,3

I.7.4.3. Numărul de zile cu viteze ale vântului ≥16 m/s – media lunară şi
anuală
 Tab. 2.12.
Luna
Staţia Anuală
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Botoşani 0,5 0,9 1,0 0,1 0,1 0,2 0,2 0,2 0,5 0,2 0,2 0,4 4,5