UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA ȘTIINȚA ȘI INGINERIA

MATERIALELOR

Materiale Avansate

Avram Andra

Grupa E2
 Cuprins
1. Introducere

2. Nanotuburi de carbon.

3. Structura si defectele nanotuburilor de Carbon

3.1. Structura nanotuburilor de carbon

3.2. Defecte de retea in nanotuburi

4. Tehnici microscopice utilizate in caracterizarea nanotuburilor de carbon

5. Aplicatii ale nanotuburilor de carbon in medicina/nanomedicina

6 Concluzii.
1.Nanotuburi de carbon-Introducere

In ultimii 20 de ani, materialele cu dimensiuni nanometrice au atras atentia datorita proprietatilor

fizico-chimice. Proprietatile electrice, optice si chimice particulare ale nanomaterialelor, isi au
originea in efectele de confinare cuantica. In acest context, o atentie speciala a fost acordata sintezei
materialelor semiconductoare, care au la baza elementele grupelor II B- VI A, pentru care au fost
raportate aplicatii in domeniul ecranelor cu afisaj, markerilor pentru biologie/medicina, laserilor,
celulelor solare, tranzistorilor cu efect de camp, senzorilor optici etc Nanoparticulele
semiconductoare prezinta proprietati interesante care depind de dimensiune, conducand la
caracteristici electronice si optice unice. Functionalizarea nanoparticulelor semiconductoare cu
sisteme organice sau biomoleculare conduce la materiale hibride, cu noi proprietati fizice .

2.Nanotuburi din carbon.Generealitati

Nanotuburile de carbon se numara printre descoperirile accidentale ale stiintei, a caror nastere va
revolutiona tehnologia secolului XXI in ansamblul ei.

Nanotuburile de carbon(CNT) sunt forme alotropice de carbon, cu o nanostructure care poate avea
un raport lungime-diametru de mai mare de 10000. Aceste molecule cilindrice de carbon prezinta
proprietati ce le fac utile in mai multe aplicatii: in nanotehnologie, electronica, optica si alte domenii
de stiinta materialelor. Acestea manifesta o duritate si conductibilitate electrica foarte bune si sunt
de asemeni foarte buni conductor de caldura. Nanotuburile fac parte din familia structural a
fulerenelor si se clasifica in: nanotuburi cu un singur perete(Single Walled Carbon Nanotubes-
SWCNT) ,nanotuburi cu doi pereti(Double Walled Carbon Nanotubes-DWCNT) si nanotuburi cu mai
multi pereti (Multi Walled Carbon Nanotubes-MWCNT).
Natura legaturilor dintr-un nanotub este descrisa de chimia cuantica aplicata, in special prin
hibridizarea orbitala. Legaturile chimice din nanotuburi sunt compuse in intregime din legaturi sp2 ,
similar cu cele de grafit. Acest tip de legaturi, care sunt mai puternice decat legaturile de tip sp3
gasite in structura diamantului, asigura duritatea unica a moleculelor.

Nanotuburile se aliniaza natural in “franghii”de tip Van der Waals. Sub presiuni ridicate,
nanotuburile pot fuziona, cedand anumite legaturi sp2 pentru legaturi sp3, dand posibilitatea
producerii unor fire dure si cu o lungime nelimitata.

Nanotubul este de 100000 de ori mai subtire decat firul de par uman, rezistenta la intindere este de
100 de ori mai mare decat a otelului, iar densitatea sa este de doua ori mai mica decat a aluminiului.
Nanotuburile de carbon sunt rezistente din punct de vedere mecanic, au conductivitate excelenta si
sunt, in miniatura, exemple de fire utilizate in fabricarea compozitelor si a nanocalculatoarelor.

Aplicabilitatea nanotuburilor de carbon este larga, proprietatile lor incluzand rezistenta inalta,
rigiditate mare, densitate redusa, si structura perfecta, fac sa fie ideale pentru aplicatii medicale si
industriale: polimeri armati cu nanotuburi de carbon, nanotuburi de carbon umplute cu diferiti
atomi etc.

Gama utilizarilor posibile ale nanotuburilor de carbon este extrem de larga,dintre care amintim
posibilitatile de utilizare in medicina, pentru implanturi si ca rute de administrare; in metrologie,
pentru senzori de mare sensibilitate; in energetica, in cadrul pilelor de combustie.

Tinand cont de proprietatile excelente de conductivitate ale nanotuburilor, oamenii de stiinta din
SUA au reusit sa acopere o panza de paianjen cu acestea, creand astfel o fibra care este foarte
puternica si totodata un conductor electric foarte bun.

Firul obtinut este de 3 ori mai puternic decat panza de paianjen, una dintre cele mai puternice
substante intalnite in natura.

In teste, prototipul a fost folosit pentru a monitoriza bataile inimii si ca piston, avand capacitatea de
a ridica o greutate foarte mare, de 35 de miligrame, folosind curent electric. De asemenea, folosind
umiditatea, cercetatorii au reusit sa faca firul sa se contracte ca un muschi.
 3. Structura si defectele nanotuburilor de Carbon

3.1. Structura nanotuburilor de carbon

Nanotuburile de carbon sunt forme alotrope ale carbonului, de 50000 de ori mai subtiri decat un
fir de par. Particularitatile lor structurale le fac utile in nanotehnologie, electronica, optica si in
domeniul materialelor compozite. Nanotubul de carbon este caracterizat prin faptul ca fiecare atom
de carbon este legat covalent cu vecinii sai. Pentru descoperirea acestor molecule, Richard Smalez
de la Universitatea Rice din SUA a primit premiul Nobel pentru chimie in anul 1996. Astfel de
molecule au un diametru de 5 nm si pot avea lungimi de ordinul milimetrilor. Se caracterizeaza prin
excelente proprietati electrice si mecanice, in pofida dimensiunilor minuscule. Stabilitatea
nanotuburilor este data de legaturile stranse intre atomii de carbon. In cazul diamantului, atomii
sunt legati intr-o structura tetraedica. Nanotuburile au o structura hexagonala, asemanatoare cu a
grafitului. De fapt structura nanotubului arata ca a unei foite de grafit rulata sub forma unui cilindru.
Structura de tip sp2 este similara cu cea a grafitului si este mai puternica decat structura diamantului
care este de tip sp3. Nanotuburile se aliniaza in „sfori” de tip Wan der Waals.

3.2. Defecte de retea in nanotuburi

Ca in cazul oricarui material, existenta unor defecte in reteaua cristalelor afecteaza proprietatile
acestuia. In nanotuburi, in retea se pot afla vacante. Daca sunt in numar mare, acestea pot scadea
rezistenta la intindere cu pana la 85%. Un alt defect poate fi defectul Stone Wales, care creeaza o
pereche formata dintr-un pentagon si un heptagon prin rearanjarea legaturilor. Din cauza structurii
extreme de mici a nanotuburilor, rezistenta la intindere depinde de cel mai slab segment, ca intr-un
lant unde rezistenta celei mai slabe verigi da rezistenta maxima. Defectele in cristale afecteaza si
proprietatile electrice ale nanotuburilor, rezultand o conductivitate mai mica in regiunea cu defecte
a tubului. Este de asemenea posibil ca acea regiune sa devina semiconductoare iar o singura vacanta
monoatomica sa induca proprietati magnetice. Defectele afecteaza foarte mult si proprietatile
termice.
 4. Tehnici microscopice utilizate in caracterizarea nanotuburilor de
carbon
Nanotuburile de carbon au fost detectate pentru prima data cu un microscop electronic de
transmisie(TEM) si, de atunci, aceasta a fost una din tehnicile cele mai utilizate pentru caracterizarea
lor. In cazul nanotuburilor cu pereti multipli(MWCNT), pot fi observate diametrul, dimensiunea
porilor, numarul peretilor si structura punctelor.

In cazul nanotuburilor cu un singur perete(SWCNT), microscopul electronic de transmisie permite

observarea tendintei de realizare a unui grup. Inafara de micrografie, pot fi determinate
dimensiunea si numarul fetelor care alcatuiesc nanotuburile dar si diametrul lor. Microscopia
electronica de baleiaj(SEM), chiar daca atinge o rezolutie mai mica decat microscopia electronica de
transmisie, se utilizeaza frecvent pentru caracterizarea probelor de nanotuburi.

Microscopia electronica cu efect de sonda(SPM=Scanning Probe Microscopy), ca si microscopia

electronica cu efect de tunel (STM=Scanning Tunneling Microscopy) si microscopia de forta
atomica(AFM=Atomic Force Microscopy), se utilizeaza pentru investigarea proprietatilor electrice si
mecanice ale nanotuburilor de carbon. De exemplu, prin STM se pot obtine imagini ale
nanotuburilor cu rezolutie atomica, datorita caruia s-a putut demonstra dependenta caracterului
semiconductor sau metalic in ceea ce priveste helicitatea.

Microscopia de forta atomica se utilizeaza pentru aflarea pozitiei unui nanotub sau a unei aglomerari
in experimentele ce tin de conductivitatea electrica sau ca o conexiune locala a unui tranzistor cu
efect de camp(FET=Field Effect Transistor).

Alte metode de caracterizare a nanotuburilor de carbon Spectroscopie RAMAN - releva

proprietatile structurale si electronice ale nanotuburilor SWCNT si MWCNT Difractie de raze X –
este cea mai semnificativa tehnica dintre analizele cu radiatii X complementare fluorescentei de raze
X fiind des folosita pentru determinarea parametrilor dimensionali ai cristalelor, spatierea intre
planele cristalografice, plane de difractie, faza si constante de retea. Voltametrie ciclica – metoda
tehnica care masoara curentul simultan cu modificarea ciclica a potentialului in timp; aceasta
metoda este folosita fie pentru studiul reactiilor chimice redox in solutie, fie a proceselor ce au loc
pe un anumit electrod. Voltametria ciclica este utilizata frecvent, deoarece furnizeaza informatii
privind viteza de transfer dintre electrod si analit, privind stabilitatea analitului in sistemul dat si de
asemenea, permite estimarea potentialului normal redox.
5. Aplicatii ale nanotuburilor de carbon in medicina/nanomedicina

Nanotuburile de carbon sunt catalogate ca fiind cele mai promitatoare inventii tehnologice pentru
domeniul medical, care datorita dimensiunilor sale foarte mici se pot misca liber prin vasele de
sange, pana in interiorul peretelui celular.

Bionanotuburi

Cercetatorii de la Universitatea California au realizat bionanotuburi „inteligente”, care pot fi folosite

pentru „transportul”medicamentelor sau genelor direct la locul dorit din celula. S-a studiat
interactiunea dintre microtubuli si membrane lipidice incarcate pozitiv si s-a descoperit ca, in
anumite conditii, acestea se autoasambleaza pe microtubului.

Bionanotubul astfel obtinut este alcatuit din trei straturi. Prin controlarea sarcinii electrice a
bionanotubului se poate comuta intre doua stari. Daca se aplica o sarcina negativa, capetele
bionanotubului se deschid, iar daca se aplica o sarcina pozitiva capetele se inchid. Aceasta calitate le
face utile pentru o serie de aplicatii medicale, incepand de la transportul anumitor medicamente
pana in locul dorit(de exemplu, catre celulele canceroase) sau in ingineria genetica(in acest caz,
anumite secvente genice pot fi transportate pana in locul dorit de pe macromolecula de ADN).

Leacul pentru cancer sta in nanotuburi de carbon

In razboiul umanitatii cu cancerul a aparut o noua arma: nanotuburile de carbon, care, incalzite prin
intermediul luminii aproape de stadiul de infrarosu ard celulele canceroase din corp. Dezvoltate
de catre cercetatorii de la University of Texas Southwestern Medical Center, aceste nanotuburi sunt
mai rezistente decat otelul si pot fi atasate anticorpilor care cauta celule canceroase. Apoi, razele
luminoase sunt proiectate, incalzind tuburile pana ce cancerul este distrus.(Terapia Kanzius) Studiile
initiale pe celule animale si umane au aratat o distrugere de 100% a celulelor canceroase in 48 de
ore, in timp ce nu ataca deloc celule sanatoase. Nanotuburi de carbon pentru leziunile cerebrale

Datorita conductibilitatii lor electrice, nanotuburile de carbon pot forma legaturi foarte solide cu
membranele celulare ale neuronilor si pot vindeca astfel leziunile cauzate de exemplu, de ictus. In
laborator, cercetatorii au reusit sa creasca excitabilitatea cerebrala prin conectarea nanotuburilor de
carbon care au capacitatea de a conduce electricitatea si de a crea astfel legaturi neurologice
artificiale care duc la vindecarea leziunilor cerebrale.
6. Concluzii
Caracteristicile microscopice ale nanotuburilor de carbon le transforma pe acestea in materiale
foarte interesante pentru aplicatiile tehnologice si, intr-un mod direct, pentru cei care cred in
evoluarea sistemelor miniaturizate.

In cazul dispozitivelor de dimensiuni mari, proprietatile nanotuburilor sunt demonstrate doar in

anumite conditii si de obicei intr-o foarte mica masura decat ceea ce se asteapta de la structura lor
fascinanta. Pentru a ajunge la stadiul de utilizare in cele mai optime conditii ale materialului este
necesara o analiza minutioasa a proceselor.

Dificultatile intampinate pana la realizarea unui produs final nu sunt straine stiintei materialelor,
care doar infrunta problema trecerii de sistemele microscopice, reale sau ideale, pentru a masura
sau a prezice evolutia unui material cu comportament special.
7. Bibliografie

1.ION STAMATIN, „Nanomateriale-aplicatii in biosenzori, surse de energie,medicina, biologie.

Elemente de nanotehnologie.”, Universitatea din Bucuresti, 2008

2. Rezumat teza de doctorat MALVINA-SIMONA SCOCIOREANU „Materiale compozite de tip

polimer/nanoparticule anorganice. Sinteza si caracterizare optica”, Bucuresti, 2012

3. Rezumat teza de doctorat STANCU MIHAELA „Sinteza si caracterizarea unor nanostructuri cu

atomi de carbon”, Bucuresti, 2009

4. Rezumat teza de doctorat ALEJANDRO ANSON CASAOS „Nanotubos de carbono: estructura porosa
y sus implicaciones en el campo de la energia”, Zaragoza, 2005

5. Suport de curs- NANOBIOMATERIALE- Nanotuburi de carbon Prof. Ecaterina Andronescu,

Bucuresti, 2013

6. http://ro.scribd.com

7. http://ro.wikipedia.org