Saptamana Patimilor din Postul Pastilor

Postul Mare este impartit in doua perioade, cea a postului de patruzeci de zile, care se incheie
odata cu praznicul Floriilor, si cea care incepe cu denia de duminica seara, adica perioda Saptamanii
Patimilor. Intre aceste doua perioade exista o continuitate, insa accentul se muta de pe efortul personal
din cele patruzeci de zile de post, pe impreuna patimirea noastra cu Hristos si pe contemplarea iconomiei
rascumpararii si reinnoirii fapturii din robia pacatului, prin cruce, incununata de biruinta Invierii.

Slujbele saptamanii celei mari au o bogata incarcatura de invataturi care ne pot ajuta sa ne
conformam viata noastra vointei lui Dumnezeu si sa o acordam la ritmul liturgic si timpului sacru al
Bisericii. Acum este timpul cand trebuie sa adaugam peste tanguirea pentru pacatele noastre o alta
tanguire pentru Hristos, Cel ce se jertfeste pentru noi, asa cum ne spune icosul zilei de luni: “Peste
tanguire sa mai adaugam acum tanguire”.

Astfel ca incepand cu seara Duminicii Floriilor, intram intr-o perioada cu totul aparte, de
pregatire intensa prin post si rugaciune, pentru intampinarea celei mai mari sarbatori de pe parcursul
anului bisericesc, Invierea Domnului.

Aceasta perioada, cunoscuta ca Saptamana Mare, straluceste smerit mai ales prin randuielile
liturgice unice in tot anul, numite denii. Acestea sunt slujbe de seara care ne ofera prilejul de meditatie, de
intoarcere catre cele dinlauntrul nostru, si ne pregatesc pentru a lua parte la misterul Patimirii si al Invierii
Domnului nostru Iisus Hristos.

Mentiuni despre aceasta saptamana in biserica primara avem in Jurnalul pelerinei Egeria, scris la
sfarsitul secolului al IV-lea, unde aceasta mentioneaza ca dupa slujba din Sambata lui Lazar: „...a început
saptamana Pastilor, pe care ei o numeau ,,Saptamana Mare”.

In cele ce urmeaza, voi incerca sa prezint semnificatiile zilelor acestei saptamani, care incepe cu
denia savarsita in seara duminicii Floriilor.

La începutul Saptamanii Patimilor, Biserica face pomenirea fericitului Iosif cel "preafrumos", la
care se adauga si pomenirea smochinului neroditor. Iosif de care se face amintire in denia de luni, fiul lui
Iacov si al Rahelei din Vechiul Testament, este numit cel "preafrumos" intrucat el este vazut ca
preinchipuire a lui Hristos. De asemenea, precum oarecand patriarhul Iosif, asa si Hristos a fost urat de
confratii sai, a fost vandut pe treizeci de arginti si a zacut in groapa, precum Hristos in mormant.

Cea de a doua tema a zilei de luni, uscarea smochinului neroditor, se inscrie mai degraba in
planul pregatirii fiecaruia dintre noi in vederea apropierii de Domnul Cel Rastignit si Inviat.. Intamplarea
uscarii smochinului la porunca lui Hristos este citita la inceputul Evangheliei zilei de luni (Mt 21, 18-22).

Semnificatia acestei pericope este aceea ca Hristos va cere de la noi roadele lucrarii noastre pe
neasteptate .Crestinul trebuie sa se ingrijeasca permanent, sa aiba roade, pentru a nu-l prinde momentul
judecatii, neroditor. Sfantul Ioan Gura de Aur, talcuind această pericopa evanghelica, ne arata ca Hristos
Domnul, Care facuse numai bine pana atunci, isi arata aici, pedagogic, pentru prima data "puterea Lui
pedepsitoare", dar si ca Mantuitorul le arată ucenicilor ca patimile ce vor urma le primeste de bunavoie,
desi are putere sa "usuce" pe cei ce-L vor rastigni.

In Sfânta și Marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

In ziua de miercuri din aceasta saptamana, dumnezeiestii Parinti au hotarat sa se faca pomenire
de femeia cea pacatoasă, care a uns cu mir pe Domnul, pentru ca lucrul acesta s-a intamplat putin înainte
de mantuitoarea patima.

Aceste prime trei zile, ne pregatesc pentru Sfintele Patimi si au randuieli de slujbe asemanatoare.
Ne sunt puse inainte viata si invatatura Domnului Hristos, pentru a intelege mai deplin lucrarea de
rascumparare si negraita Sa dragoste pentru noi, care culmineaza in Sfintele Patimi.

Sfânta și Marea Joi începe cu slujba Vecerniei unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel
Mare. În această zi se face și sfințirea unui al doilea agneț, care va fi folosit apoi de-a lungul anului la
împărtășirea celor bolnavi. Acest moment amintește de prezența lui Hristos pe pământ la momentul Cinei
cele de Taină. La denia de joi seara ne atrage atentia raspunsul dupa fiecare sfanta evanghelie: „Slavă
îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie“.Aceasta expresie liturgica ne arata cat de departe merge
rabdarea dumneziasca sau mai bine spus cat de mare este dragostea dumnezeiasca indelung rabdatoare.
Iubirea indelung rabdatoare a Mantuitorului trebuie sa fie un exemplu pentru iubirea noastra care de cele
mai multe ori se opreste asupra celor ce ne raspund cu acelasi sentiment, nedepasind aceasta granita.

Si totusi uneori, omul nici macar iubirii nu este dispus sa-i raspunda cu iubire. Aceasta ne spune
troparul de la inceputul deniei din Vinerea Mare: “ Iosif cel cu bun chip,de pe lemn luand preacurat
trupul Tau,…”. Este un tropar care ne aminteste ca omul a mers pana acolo incat a pironit dumnezeirea pe
cruce, indemnandu-ne la o curatire a constiintei,la indreptare launtrica a noastra, a celor care punand
insasi Viata in mormant, am ajuns pana la a inspaimanta chiar si ostirile ingeresti.

Ultima zi a acestei saptamani, Sambata Mare,aminteste de coborarea Mantuitorului la iad prin

care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viața veșnică. Este ziua in care “ tot
trupul omenesc sa stea cu frica si nimic pamantesc in sine sa nu gandeasca”. Indemnul acestui tropar la
parasirea pamantescului din launtrul nostru ne invita la o mai mare grija fata de propria viata spirituala ca
facand aceasta sa ne apropiem cu inima curata la chemarea preotului :“ Veniti de luati lumina! Lumina lui
Hristos, lumineaza tuturor!”.

Pr. Rosu Lucian

 Bibliografie

1. Biblia sau Sfanta Scriptura, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti 2015
2. Triodul, Editura Bucuresti, 1922
3. www.ziarullumina.ro, 29 martie 2010