Evoluţia tendinţelor în domeniul formării

Înainte de 1945, în general, formarea nu era decât „iniţială”, cunoştinţele profesionale

generale fiind achiziţionate înainte de debutul carierei profesionale (prin cicluri specifice de
formare – şcoli de meserii /profesionale, universităţi tehnice etc.) urmând ca dezvoltarea
profesională să se facă la locul de muncă, după principiul „furtului meseriei” de la angajaţii
mai vechi.
O dată cu dezvoltarea managementului ştiinţific, la puţin timp după război, americanii
sunt cei care inventează Training Within Industry (TWI). TWI a reprezentat o strategie de
formare continuă, vizând dezvoltarea competenţelor profesionale ale angajaţilor şi, după
intrarea lor într-o întreprindere, asimilarea de cunoştinţe profesionale de-a lungul întregii vieţi
profesionale. Această nouă strategie de abordare a formării profesionale nu a apărut şi s-a
dezvoltat întâmplător. Ea a fost motivată de faptul că întreprinderile moderne (bazate pe un
management competitiv), spre deosebire de cele anterioare (bazate pe un management

Copyright © 2007 conf. dr. Ticu Constantin

97 tconst@uaic.ro
directiv, de tip taylorist), erau supuse unor presiuni crescânde de adaptare, de
reorganizare, de modernizare ca efect al unor schimbări tehnologice rapide şi al unui
context concurenţial tot mai dinamic. Astfel, atât cadrele superioare, cât şi cadrele de
pe palierele intermediare sau angajaţii de la baza ierarhiei trebuiau să fie capabili să
preia sarcini noi, să se adapteze unor noi moduri de organizare a muncii.
Formarea profesională continuă /permanentă a devenit atât de importantă
pentru firmele ultimelor decenii, încât au fost adoptate legi speciale de sprijinire a
acestei evoluţii. De exemplu, în Franţa a fost elaborată o lege specială, „Legea 1%”, în
iulie 1971, care specifică foarte clar că fiecare firmă trebuie să utilizeze 1% din masa
salarială anuală pentru formarea continuă a propriilor angajaţi, altminteri această sumă
este plătită ca impozit la stat.
Spre anii 1980 s-a ajuns ca unele întreprinderi, bazate pe un management
participativ, să depăşească cote de 10% din masa salarială pentru formarea
profesională a angajaţilor. În ultimele decenii s-a înregistrat şi o mutaţie în ceea ce
priveşte tematica generală a stagiilor de formare: s-a trecut de la teme centrate pe
aspecte tehnice şi tehnologice, la teme centrate a abordarea culturii organizaţionale,
managementul calităţii totale, gestiunea prin obiective, funcţionarea echipelor de
proiect, strategii de dezvoltare profesională şi organizaţională etc.
Firmele japoneze au fost cele care au pus accentul pe un alt aspect important al
formării profesionale: dezvoltarea profesională prin ocuparea unor posturi diferite pe
acelaşi palier ierarhic, prin rotaţie (policalificarea). În concepţia managerilor japonezi,
strategia occidentală de supra-specializare a unui angajat într-un domeniu îngust
reduce flexibilitatea firmei şi şansa acesteia de a face faţă cu repeziciune unor
schimbări majore de strategie, organizare sau politică managerială. În firmele japoneze
angajatul porneşte de la baza ierarhiei, ocupă succesiv posturi diferite atât progresiv,
pe nivele ierarhice cât şi orizontal, în celelalte departamente ale firmei. De exemplu,
un angajat al unei firme de componente electronice va lucra câţiva ani atât în secţiile
de producţie, cât şi în cadrul departamentului de prospectare a pieţii şi în cel de vânzări
sau contabilitate. Mizând pe o evoluţie ierarhică lentă, fiecare angajat este încurajat să
exploreze şi să se formeze pentru mai multe sectoare ale activităţii firmei şi, în final, să
alegă domeniul în care realizează cea mai bună performanţă.
Astfel, angajaţii japonezi sunt capabili să se adapteze rapid unor noi contexte
de muncă şi vin pe noile posturi cu competenţe multiple. În plus, pornind de la
experienţa anterioară în domeniile conexe şi de competenţele multiple pe care le
posedă, ei sunt încurajaţi să pună în practică idei noi, care pot duce la scăderea
costurilor de producţie sau la câştigarea de noi avantaje competitive ale produselor
/serviciilor oferite de firmă.