PROIECT DE LECȚIE

DATA: 14 MAI 2018.

UNITATEA ȘCOLARĂ: COLEGIUL NAȚIONAL „ MATEI BASARAB”

BUCUREȘTI.

CLASA: a XI-a F.

PROPUNĂTOR: PROFESOR: BĂLUȚESCU MARIUS PETRIȘOR.

ARIA CURRICULARĂ: OM ȘI SOCIETATE.

DISCIPLINA: ISTORIE INTEGRATĂ.

DOMENIUL DE CONȚINUT: RELIGIA ȘI VIAȚA RELIGIOASĂ.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: RELIGIA ÎN LUMEA

CONTEMPORANĂ.

SUBIECTUL LECȚIEI: STUDIU DE CAZ – DIVERSITATEA

RELIGIOASĂ ÎN ROMÂNIA.

TIPUL LECȚIEI: DOBÂNDIRE DE CUNOȘTINȚE.

LOCUL DE DESFĂȘURARE: SALA DE CLASĂ.

TIMPUL: 50 DE MINUTE.

COMPETENȚE GENERALE:

1. Utilizarea eficientă a comunicării și a

limbajului de specialitate;
2. Aplicarea principiilor și metodelor
adecvate în abordarea surselor istorice.

COMPETENȚE SPECIFICE:
 * 1.4. Susținerea argumentată a unui punct
de vedere într-o discuție/într-un referat pe teme de istorie;

3.4. Analiza diversității sociale, culturale și

de civilizație în istorie pornind de la sursele istorice.

COMPETENȚE DERIVATE/OPERAȚIONALE:

a. Cognitive:

C.d.1: - să identifice sensul unor noțiuni și expresii istorice: libertatea de

conștiință, toleranță religioasă, pocăință, sincretism religios, confesiune
creștină, cult religios, „New Age”, „Evanghelia Prosperității” etc. ;

C.d.2: - să utilizeze limbajul adecvat într-o expunere referitoare la un fapt

istoric privitor la problematica lecției;

C.d.3: - să susțină în mod argumentat puncte de vedere privitoare la

diversitatea religioasă în România.

b. Procedurale/psiho-motorii:

C.d.4: - să investigheze sursele istorice, avute la dispoziție, pentru a extrage

idei și judecăți de valoare proprii;

C.d.5: - să analizeze critic aspectele care facilitează sau nu toleranța religioasă

în România;

C.d.6: - să structureze informațiile istorice într-o schemă logică de idei.

c. Afectiv- atitudinale:

C.d.7: - să manifeste spirit de toleranță față de diverse convingeri religioase;

C.d.8: - să respingă punctele de vedere care implică exclusivism religios și
care propagă deținerea adevărului absolut în plan religios;

C.d.9 – să-și dezvolte puncte de vedere proprii, convingeri și sentimente

privitoare la tematica lecției;

C.d.10 – să învețe prin cooperare cu restul colegilor pentru efectuarea

sarcinilor de lucru în timpul acordat.

Notă: - competențele cognitive și cele procedurale/psiho-motorii sunt

interschimbabile. În stabilirea lor s-a folosit modelul propus de Robert Gagne
combinat cu modelul relației profesor-elev propus de R.I.Yinger.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

1 – Resurse procedurale: - organizarea elevilor – se va face pe grupe după

tipicul „coleg-coleg”; elevilor li se distribuie fișa de lectură/lucru, pe care o
vor studia atât individual, cât și pe grupe; observarea sistematică a elevilor pe
parcursul lecției;

- metode: expunerea sistematică a cunoștințelor

combinată cu prelegerea, explicația; conversația euristică; învățarea prin
descoperire; evocarea prin brainstorming.

2 – Resurse materiale: - manuale: Editura Corint (ambele); Editura

Gimnazium; Editura Niculescu;

- bibliografie: Revista „Lumina”; Iosif Țon –

„Recăderea în ritual”; Constituția României; Adevărul de week-end;
Evenimentul Zilei.
NIVELUL INIȚIAL AL CLASEI: ( în baza expectanțelor propunătorului
acestui proiect de lecție) – elevii dețin cunoștințe la nivelul cerut de programă;
pot identifica informații în surse istorice; pot argumenta puncte de vedere.

SCHEMA SECVENȚEI DIDACTICE:

1- Evocarea de către elevi a unor cunoștințe pe care le dețin sau consideră

că le dețin despre tema lecției;
2- Prezentarea aspectelor principale ale lecției;
3- Lectura și comentarea surselor istorice;
4- Evaluarea se va face atât pe parcursul lecției, cât și la sfârșitul acesteia;
elevii își prezintă propriile opinii, judecăți de valoare, pe care profesorul
la va aprecia pozitiv sau negativ. La sfârșitul lecției, plecând de la
schema de idei, elevii vor trece în revistă principalele aspecte ale lecției.

DESFĂȘURAREA LECȚIEI:

ETAPELE ACTIVITAT ACTIVITATEA METODE/PROCEDE

LECȚIEI EA ELEVILOR E
PROFESOR
ULUI
1.Momentul -
organizatoric: - Consemnarea
4 minute. absențelor și
organizarea Se pregătesc
elevilor pentru lecție.
pentru lecție;
- Se verifică
dacă există
toate
condițiile
pentru
desfășurarea
optimă a
lecției:
manuale,
 surse
bibliografice,
fișe de
lectură/lucru.
2- Prin
Reactualizarea/ brainstormin
evocarea g, profesorul
cunoștințelor cere elevilor
anterioare: -7 să evoce/să-și Conversație euristică;
minute. reamintească Elevii își vor
o serie de reactualiza/evoca
cunoștințe pe cunoștințele. Vor
care avea în vedere
consideră că principiul
le dețin caracteristic
privitoare la brainstormingului/ Brainstorming/proced
viața procedeul SVA: – eul SVA.
religioasă din „Spuneți tot ce
România. De știți, credeți că știți
exemplu: despre …”
Cum
apreciați
climatul
religios din
România?
Este tolerant
sau
intolerant?
Motivați-vă
răspunsul/opi
nia!

C.d: 1,2,3,5,7.
3. Anunțarea Profesorul va
titlului noii face o scurtă
teme; captarea introducere Ascultă și notează Expunerea.
atenției elevilor: privitoare la titlul lecției în
- 2 minute. noua lecție și caiete.
va scrie titlul
acesteia pe
 tablă.
4. Prezentarea Profesorul va
noului conținut; face o
dirijarea prezentarea a
învățării; evoluțiilor
relizarea feed- esențiale ale
back-lui: - 30 de vieții
minute. religioase din
România în
timpul
regimului
comunist și Expunerea/Prelegerea
după /Explicația;
revoluție. ( a Ascultă explicațiile
se vedea profesorului;
textul
magistral al
lecției).
Va realiza,
apoi, o Conversația euristică;
prezentare a Consultă sursele
problemelor istorice avute la
actuale care dispoziție,
afectează formându-și
buna propriile puncte de
conviețuire a vedere;
cultelor, Învățarea prin
provocările la descoperire.
care acestea
sunt chemate
să răspundă. Notează ideile
Ulterior, va principale ale
trece în lecției în caiete.
revistă „noile
religiozități”
provenite din
Occident,
manifestările
acestora;
aspectele
 legate de
„creștinismul
de cafenea”,
„Evanghelia
Prosperității”
; va
argumenta și
modul în care
se
promovează
propaganda
de tip „New
Age”, de tip
islamic în
România
(vezi textul
magistral al
lecției).

C.d: 1,2 3,
4,5,6,7,8,9,10.
*4.- Prezentarea În timpul
noului conținut; predării
dezbatere/discuț noilor
ie pe baza cunoștințe,
surselor istorice profesorul
din fișa de cere elevilor Expunere;
lectură/lucru. să citească Vor lectura fișa de
fișa de lectură/lucru; pe
lectură/lucru; baza acesteia
* Se va efectua pe baza participă la
în timpul acesteia va dezbatere/discuție, Învățare prin
predării lecției, lansa exprimându-și descoperire;
intercalată cu dezbateri/disc propriile păreri,
prezentarea uții idei, judecăți.
efectivă a noilor referitoare la
cunoștințe.* chestiuni
privitoare la Conversație
toleranța/into euristică/Problematiza
leranța re.
religioasă la
români –
S2,S3;S4;
Elevilor li se
va cere să-și
exprime
diverse
puncte de
vedere despre
„corectitudin
ea politică” și
modul în care
aceasta
afectează
viața
religioasă din
țara noastră;
Printre altele,
în funcție de
timp și de
gradul de
interes
manifestat de
către elevi,
profesorul le
va cere să-și
exprime
opinia cu
privire la
afirmația:
„Toleranța
este alegerea
personală a
individului.
Societatea nu
poate fi mai
tolerantă
decât indivizii
care o
alcătuiesc!”
 C.d:
2,3,4,5,7,8,9,1
0.
5. – Fixarea - Pe baza
cunoștințelor și schemei
evaluarea lecției, - Cu ajutorul
acestora: - 5 profesorul schemei, elevii își
minute. cere elevilor fixează ideile
să treacă în principale; Conversație euristică;
revistă ideile
principale;
- Evaluarea
se va face pe
întreg
parcursul - Pe parcursul
lecției; lecției își prezintă
profesorul propriile Învățarea prin
urmărește și comentarii, opinii, descoperire.
apreciază judecăți.
comentariile,
opiniile,
judecățile
elevilor.

C.d: 6,7,8,9.
6. – Tema Profesorul va
pentru acasă: - cere elevilor,
dacă va fi cazul: dacă va fi
- 2 minute. cazul și în
funcție de
resursele de Vor realiza tema.
timp, să Învățare prin
comenteze descoperire/investigați
afirmația: e.
„Aleg să cred
și să fiu
tolerant, nu
să am o
religie cu
 reguli obtuze
care să mă
transforme
într-un
individ
intolerant!” –
Iosif Țon.

SCHEMA LECȚIEI

- viața religioasă din România a fost influențată de evoluțiile politico-

ideologice din secolul XX dar și de la începutul mileniului III;

- regimul comunist a atacat dur bisericile creștine – ex: Biserica Greco-

Catolică a fost desființată în 1948;

- după revoluția din 1989, s-a încercat să se asigure libertatea religioasă ca și

toleranța în același plan;

- un moment important pe toleranței religioase, a deschiderii spre ecumenism,

l-a reprezentat vizita Papei Ioan Paul al II-lea în țara noastră, în 1999;

- și-n România au început să se manifeste „noile religiozități”, cum ar fi:

* „New Age”;

* „creștinismul de cafenea”;

* „Evanghelia Prosperității” etc.;

- se remarca și propaganda cercurilor islamiste – site-ul „Islamul pentru

români”, de exemplu;

- toleranța religioasă reprezintă, în cele din urmă, o alegere personală a

individului.
 FIȘĂ DE LECTURĂ/LUCRU

S.1: Art.29 (1): Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea

credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi
constrâns (…) să adere la o credință religioasă, contrar convingerilor sale.
(…).

(3): Cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit

statutelor proprii, în condițiile legii.”

- Prevederile Constituției din 2003 cu

privire la libertatea de conștiință.

S.2: „Creștinii ortodocși nu trebuie nici măcar să stea de vorbă cu un sectant!

Nici să-l bage în casă! Fiecare cult neoprotestant reprezintă un cui înfipt în
unitatea poporului român!”

- Revista „Lumina”, număr din 2006,

pagina 5.

S.3: „Biserica Ortodoxă Română este prizoniera propriilor sale prejudecăți și

îi ține pe români în întuneric spiritual. Este cea mai nereformată Biserică!”
 - Iosif Țon (fost pastor baptist,
actualmente membru al Mișcării creștine „Străjerii”) – „Recăderea în ritual”,
pagina 143.

S.4: „După Sinodul din Creta, perspectivele ecumenismului în România sunt

neclare. Nu ne rămâne decât să sperăm în cumințenia domestică a românilor,
care, de multe ori în istorie, a fost un dezavantaj, dar care, acum, ar putea fi
salvatoare. Să ne gândim numai la faptul că, în fosta Iugoslavie, croații și
sârbii, practic același popor, s-au omorât unii pe alții și din motive religioase –
sârbii fiind ortodocși, croații catolici.”

- Cristian Bădiliță – Articol în

ziarul „Adevărul de Week-end”, număr din februarie 2017, pagina 35.

S.5: „Astăzi Europa este pustiită spiritual de conceptul politicii corecte! Se

dorește oare renegarea rădăcinilor creștine ale civilizației europene? De ce?
Cui servește? Cum vom fi afectați și noi românii, care suntem gata să
îndeplinim ordinele noilor stăpâni? Greu de întrevăzut viitorul din punct de
vedere spiritual. Să ne mai mire faptul că, tot mai mulți tineri sunt sensibili la
propaganda cercurilor islamiste?”

- Teodor Baconschi– articol în

„Evenimentul Zilei”, octombrie 2016.

S.6: „Negarea sistematică a identității creștine și corectitudinea politică a

timpului nostru, tradusă prin „himericul multiculturalism, declarat între timp
falit”, ne-a adus în situația unui vulcan gata să erupă. Țările care au acordat
cel mai mult sprijin laicității anticreștine și filo-islamice, Franța și Belgia, au
cel mai mare număr de musulmani radicali. Grija de a interzice simbolurile
creștine pentru a nu ofensa musulmanii și politica de ajutoare sociale
combinată cu recunoașterea oricâtor diferențe religioase și culturale au dus la
imaginea unor state slabe. Este un eșec al politicii neomarxiste, al
umanismului corect politic.”

- Vasile Crețu – „Lumina”, 11

mai 2018.

DIVERSITATEA RELIGIOASĂ ÎN ROMÂNIA

Viața religioasă în România a fost influențată de evoluțiile politico-ideologice din secolul XX,
dar și de la începutul mileniului III. Țara noastră a trebuit să traverseze „pustiul spiritual” datorat
regimului comunist ateist. Deși, teoretic, acest regim recunoștea libertatea religioasă, în realitate,
el a atacat foarte dur bisericile creștine, precum și pe celelalte culte necreștine. O foarte gravă
atingere a libertății de conștiință a avut loc în 1948 odată cu desființarea Bisericii Greco-
Catolice, ai cărei reprezentanți au jucat un rol fundamental în afirmarea națiunii române din
Ardeal, - exemplu: Școala Ardeleană -, și-n realizarea deplinei unități naționale la 1 decembrie
1918. De asemenea, Biserica Ortodoxă a fost masiv infiltrată cu „securiști în sutană”, - exemplu
concludent: Mitropolitul Olteniei Nestor Vornicescu! Celelalte culte creștine, în special
neoprotestante au fost declarate, practic, ilegale, ele fiind considerate „instrumente ale
promovării imperialismului american”! Mai mult, în anii 80, o serie de intelectuali de marcă au
făcut parte din „Mișcarea Transcedentală”, fiind acuzați, printre altele, că pun la cale furtul de
copii și traficarea lor peste hotare!
 După 1990 s-a încercat să se asigure libertatea religioasă a cetățenilor, egalitatea tuturor
cultelor, dar au existat și există și astăzi mari dispute între Biserica Ortodoxă și cea Greco-
Catolică pe tema locașurilor de cult foste greco-catolice trecute în proprietatea Bisericii Ortodoxe
după 1948. Totodată, se observă tendința unor cercuri din Biserica Ortodoxă de a împiedica
afirmarea cultelor neoprotestante, în mod special. Deși Constituțiile postdecembriste (1991,
2003) au proclamat libertatea conștiinței, totuși, indirect, au privilegiat Biserica ortodoxă,
declarată Biserică națională, lăsându-se loc pentru interpretări de genul – celelalte Biserici n-ar fi
naționale, ci niște „produse de import”! Deși se acceptă, la nivel general, egalitatea cultelor și
principiile toleranței, nu putem să nu remarcăm persistența unor stereotipii de gândire privitoare
la cei care nu sunt ortodocși, în special, privitoare la neoprotestanți. Românii, în marea lor
majoritate, îi numesc, pe aceștia, „pocăiți”. Termenul are, în acest caz, o conotație negativă,
peiorativă, dar pocăința nu are de a face în mod absolut cu neoprotestantismul; pocăința (regretul
pentru păcatele săvârșite și angajamentul în fața lui Dumnezeu de a nu la mai săvârși) este
necesară oricărui creștin, indiferent de confesiune!

Dincolo de aceste stereotipii și prejudecăți, au existat și momente de toleranță și acceptarea a

diversității religioase. Un exemplu deosebit l-a constituit vizita papei Ioan Paul al II-lea, în
România, din 1999. A fost prima vizită a unui Papă catolic într-o țară majoritar ortodoxă după
Marea Schismă din 1054. Mai putem remarca faptul că mulți preoți ortodocși din Transilvania
predică în Biserici neoprotestante și viceversa. În Vechiul Regat acest fapt este, încă, privit cu
mare suspiciune și reticiență!

Din păcate pentru toleranța religioasă și ecumenism, un Sinod Pan-Ortodox, desfășurat în

Creta, în anul 2016, a declarat Biserica Ortodoxă drept singura Biserică adevărată,
nerecunoscând, astfel, caracterul de Biserici creștine pentru celelalte confesiuni! În aceste
condiții este greu de imaginat cum va evolua toleranța religioasă în România în anii viitori.

Cultele religioase din România se mai confruntă și cu alte probleme generate de societatea
globalistă-secularizată de astăzi. Este vădită sporirea neîncrederii multor oameni față de
bisericile instituționalizate, neîncredere alimentată permanent de mass-media care dorește mai tot
timpul să arate cazuri imorale ce-i implică pe anumiți preoți/pastori, nu Bisericile ca atare! Se
aruncă anatema per general! Avem de-a face, apoi, cu o adevărată invazie de „noi biserici”, ce
fac parte din „noua religiozitate” a mileniului III. Unele dintre ele abundă în „minuni”, - vezi
cazul Bisericii Universale -, altele promovează sincretismul de tip „New Age”. Acesta, printre
altele, ne prezintă „îmbinări originale” între creștinism și diverse religii orientale, - exemplu: unii
„predicatori” orientali budiști nu ezită să-l prezinte pe Iisus ca fiind un adevărat bodhisatva! Apar
manifestări specifice „Evangheliei Prosperității” – fenomen relativ nou chiar și-n Occident.
Această „Evanghelie” pleacă de la o serie de versete gen: „Cereți și vi se va da! Bateți și vi se va
deschide!”; „Dacă ați avea credință cât o sămânță de muștar, ați muta munții din loc!” etc..
Aceste versete sunt interpretate de „Evanghelia Prosperității” în mod literal, nu spiritualist!
Putem enumera: Biserica Evangheliei Depline, Lăcașul Bibliei etc.. Alte manifestări religioase
promovează un „aggiornamento” la gusturile tinerilor de azi. Astfel, unele culte promovează
„creștinismul de cafenea” – un fel de socializare creștină, unde, printre, altele, se cântă rock
creștin! Nu avem nimic contra rockului creștin! Dimpotrivă! Dar viața creștină presupune
suferință și, foarte posibil, martiraj pentru Hristos!

Mai recent, avem de-a face cu o propagandă foarte bine orientată a unor cercuri islamiste!
Astfel, există site-uri pe Internet, - exemplu: „Islamul pentru români” -, finanțate de guvernul
Arabiei Saudite! Aici, se prezintă Islamul într-un mod foarte atrăgător și nu-i de mirare, că unii
tineri, debusolați spiritual, se lasă amăgiți în mod dramatic de această propagandă! Deocamdată,
fenomenul nu are o răspândire foarte largă, dar remarcăm, încă odată, promovarea acestei
propagande direct de la … Mecca în limba română!

Un caz revoltător pentru viața religioasă din România și pentru toleranța creștină îl reprezintă
implicarea fățișă în politică a diverșilor „continuatori” ai lui Hristos! Nu mai departe de anul
2014, mulți preoți n-au ezitat să ceară enoriașilor să voteze un ortodox, nu un protestant „care
nu-și face semnul crucii!” De asemenea, este recunoscută simpatia pentru partidele de dreapta a
multor pastori, care, la rândul lor, n-au ezitat să-și afirme mereu sprijinul pentru candidații
dreptei! Și pe acest teren, semnalăm „toleranța și armonia” dintre Biserica Ortodoxă și
neoprotestanți!

Mai constatăm și un alt fenomen – ipocrizia religioasă! Nu ezităm să-l punctăm! Mulți români
fac mare caz de religiozitatea lor, dar se comportă exact pe dos! Alții se laudă public că sunt mari
apărători ai credinței strămoșești, de parcă Biserica Ortodoxă ar fi fost întemeiată de daci și
romani, nu de Iisus și de apostoli, cum se susține oficial! Ceea ce este, însă, trist – mulți oameni
se lasă furați de „oratoria” acestor „buni creștini”!

Este greu de spus, în cele din urmă, cât de toleranți religios sunt românii unii față de alții.
Oficial se clamează toleranța, dar, mereu auzim apelative de genul: „pocăiții ăștia”, „ortodocșii
ăștia care se închină la oase” etc.! Toleranța este, în definitiv, o alegere personală a individului!
Societatea românească nu poate fi mai tolerantă decât membrii care o alcătuiesc!

BĂLUȚESCU MARIUS PETRIȘOR.