Enigma Otiliei-Tema si viziune

Opera literara Enigma Otiliei De George Calinescu, publicat în 1938, este un roman
realist de tip balzacian, cu elemente moderniste, apartinant prozei interbelice.
Opera literara Enigma Otiliei este un roman prin creatia epica in proza, de mare intindere,
cu actiune complexa si complicata, la care participa un numar mare de persoanje intre care se
nasc conflicte puternice; actiunea romanului se desfasoara pe mai multe planuri narative, intr-un
spatiu vast si intr-un timp indelungat si ofera o imagine ampla si profunda asupra vietii.
Titlul reflecta ideea balzaciana a paternitatii, pentru ca fiecare dintre personaje determina
cumva soarta orfanei Otilia.Romanul, alcatuit din 20 de capitole, este construit pe mai multe
planuri narative, care urmaresc destinul unor personaje. Un plan urmareste lupta dusa de familia
Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei. Al doilea plan
prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia
medicina.
Prin tema, romanul este balzacian. Caracterul citadin este un aspect al modernismului.
Fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, prezentata in aspectele
esentiale, constituie fundalul pe care este proiectata formarea unui tanar care, inainte de a-si face
o cariera, traieste experienta iubirii. Roman al unei familii, este realist balzacian prin motivul
mostenirii si paternitatii.
Romanul, alcatuit din douazeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative,
care urmaresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al
membrilor familiei Tulea, al lui Stanica etc. Un plan urmareste lupta dusa de familia Tulea
pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturearea Otiliei Marculescu. Al
doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a
studia medicina, locuieste la tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia. Autorul
acorda interes si planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii ample a societatii citadine.
Actiunea romanului incepe cu venirea tanarului Felix in casa unchiului, Costache
Giurgiuveanu care este un rentier avar care locuieste cu Otilia, fiica sa vitrega. Expozitiunea este
realizata in metoda realist-balzaciana: situarea exacta in timp si spatiu, descrierea strazii in
maniera realista, detaliile topografice, notarea detaliului semnificativ.Caracteristicile
arhitectonice ale stazii si casei sunt surptinse din perspectiva naratorului.
Intriga se dezvolta pe doua planuri care se intersecteaza: mostenirea lui Giurgiuveanu si
destinul tanarului Felix.
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite. O familie a lui
Costache Giurgiuveani si Otilia Marculescu. Aici patrunde Felix care vine la Bucuresti pentru a
studia. Un alt intrus este Leonida Pascolopol, prieten al batranului, care aduce in familia
Giurgiuveanu afectiunea pentru Otilia.
Finalul romanului este realizat sub forma unui epilog si prezinta destinele personajelor
antrenate in conflictele centrale. Felix Sima a ajuns un medic renumit si profesor universitar
intrand in cercurile inalte ale societatii prin casatorie. Acesta se intalneste intamplator pe tren cu
mosierul Pascalopol de la care afla ca i-a redat libertatea Otiliei, femeia alegand sa se
racasatoreasca cu un conte bogat din Argentina. Mosierul ii arata lui Felix o fotografie cu Otilia,
in care acesta nu mai descopera fata enigmatica de odinioara, ci o femeie frumoasa. Romanul se
incheie circular, prezentandu-l pe Felix Sima pe strada Antim cu privirea atintita spre casa
parasita a batranului Costache, revenindu-i in minte replica acestuia cu care a fost intampinat in
urma cu aproximativ 10 ani, cand a venit in Bucuresti: „Nu, nu, nu, aici nu sta nimeni!”.

Naratorul relateaza la persoana a III-a si este de tip obiectiv, nu se implica in ceea ce

povesteste. Deasemenea, este omniscient si omniprezent.
Modurile de expunere intalnite sunt naratiunea, descrierea si dialogul. Naratiunea are rol
in relatarea evenimentelor din prisma inlantuirii temporale. Descrierea are rol in detaliere tehnica
detaliului semnificativ care confera veridicitate si are functie decorativa si simbolica. Dialogul
are rol in individualizarea personajelor si evidentiaza psihologia personajelor. Naratorul
caracterizeaza personajele in mod indirect si dramatizeaza actiunea sau o dinamizeaza.
In concluzie Enigma Otiliei este un roman realist balzacian prin: prezentarea critica ale
societatii bucurestene, motivul paternitatii si al mostenirii, structura, detaliul semnificativ si
naratiunea la persoana a III-a .