Evaluarea guvernăriiguvernanţei conducer ii integrate ( integrated governance) :

elemente conceptuale

Ken Coghill, On Kit Tam, Mohamed Ariff şi Cristina Neesham

Universitatea Monash, Melbourne, Australia

Rezumat

GuvernareGuvernanţa aConducerea integrată este trecută în revistă ca un concept

teoretic, iar elementele sale definitorii sunt evaluate în cadrul unui proiect pilot prezentat în
această lucrare.
GuvernareGuvernanţa aConducerea integrată este diferităenţiată de
guvernareguvernanţa aconducerea integrativă şi guvernareguvernanţa aconducerea solidară
prin faptul că ea recunoaşte rolul actorilor neguvernamentali şi relaţiile lor cu actorii
guvernamentali în elaborarea politicilor, practicilor şi acţiunilor de reglementare care se
răsfrâng asupra rezultatelor sociale, economice şi de mediu ambiant ale unei comunităţi.
Evaluarea conduceri guvernării guvernanţei i entităţilor din sectorul public şi a celor
corporative este disponibilă din mai multe surse reputate, şi este disponibil un volum limitat
de date referitoare la entităţile din societatea civilă.
Natura relaţiilor dintre actorii guvernamentali şi neguvernamentali şi efectele
acestora asupra guvernărconduceiirii şi rezultatelor obţinute au fost descrise într-o manieră
necorespunzătoare în literatura de specialitate. Se afirmă că aceste inter-relaţii au efecte
importante asupra guvernării guvernanţei conducerii , astfel că conducerea oricărei comunităţi
nu poate fi evaluată ca o simplă sumă a evaluărilor guvernării guvernanţei conducerii în
sectoarele public, corporativ şi al societăţii civile luate individual. În consecinţă, este
necesară o investigare a amploarei şi calităţilor acestor inter-relaţii ca şi a efectelor lor.
Se prezintă un proiect pilot menit să elaboreze şi să demonstreze metodele de
investigare. Plecând de la această trecere în revistă a conceptelor şi analiza datelor, se
propune un model teoretic pentru guvernare guvernanţ aconducerea integrată.

Cuvinte cheie

guvernareguvernanţaConducere, guvernare guvernanţaConducere iIntegrată, Dezvoltarea

Comunitară, GuvernareGuverna re
 1. Obiective

Scopul prezentei lucrări este : (1) clarificarea conceptului de

guvernare guvernanţa conducere integrată şi formularea unei definiţii operaţionale care ar
putea fi folosită drept bază adecvată pentru ununui instrument de evaluare, precum ar fi un
indicator simplu sau un indice agregat; (2) propunerea unei metode ipotetice pentru
măsurarea şi evaluarea conducerii guvernanţei integrate; şi (3) examinarea
conducerii guvernanţei inter-relaţiilor între cele trei sectoare ale societăţii, şi discutarea
criteriilor propuse pentru măsurarea calităţii acestor inter-relaţii.

2. Introducere

Calitatea guvernării guvernanţei conducerii este acceptată în mare măsură ca fiind un

factor primar ce influenţează performanţele organizaţiilor sociale ce furnizează o gamă
largă tot felul de bunuri şi servicii publice şi private.
O bună guvernare guvernanţa conducere este văzută ca ceva dezirabil şi necesar
pentru o funcţionare eficientă şi efectivă virtual a oricărei organizaţii, şi, de asemenea, ca un
factor cheie de care trebuie să se ţină seama de către părţile interesate în relaţiile lor cu
aceste organizaţiile. În mod similar, calitatea conducerii guvernanţei unei organizaţii este
una din cele mai importante caracteristici folosite de agenţiile externe în evaluarea
performanţei acesteia. Acesta este cazul în oricare din sectoarele societăţii: el se aplică
instrumentelor aferente entităţilor din sectorul de stat, de piaţă şi corporati stv, dar şi
organizaţiilor societăţii civile (Polanyi, 1957; Boulding, 1970; Offe, 2000).
În acest context, trebuie subliniat faptul că conducerea sau guvernare guvernanţa a se
poate exercita la mai multe nivele distincte: în cadrul unei organizaţii (indiferent de
industria sau sectorul social căreia aceasta îi aparţine); în cadrul unei industrii ( de exemplu
servicii publice, manufacturare, vânzare cu amănuntul, vânzare cu ridicata, sistemul bancar
şi financiar, asigurări şi investiţii, transporturi, servicii profesionale); sau în cadrul unui
sector mai mare al societăţii ( de exemplu sectorul guvernamental, sectorul pieţei, societatea
civilă). Acestea sunt nivelele asupra cărora se concentrează cea mai mare parte a cercetării
conducerii guvernanţei . În cele ce urmează, în secţiunea intitulată „ Conducerea în cele trei
sectoare: situaţia curentă” se face o prezentare a amploarei conceptuale şi esenţei acestei
cercetări.
Pe măsură ce noţiunii de guvernare guvernanţa conducere ( înţeleasă în mare ca fiind
actul de conducere sau exercitare a autorităţii (Kaufmann, 2004) i se acordă tot mai mult o
valoare morală (prin asocierea ei consistentă cu etica, fair-play-ul şi responsabilitatea), a
devenit tot mai importantă discutarea şi analizarea noţiunii de
guvernare guvernanţa conducere la nivelul întregii comunităţi. Mai mult, pe baza extinderii
tendinţelor de globalizare şi a imperativelor privind asigurarea unui mediu ambiant durabil,
apare şi necesitatea concentrării asupra guvernării guvernanţei conducerii globale (sau,
guvernării guvernanţei conducerea comunităţii internaţionale).
Indiferent de nivelul la care se face studiul guvernării guvernanţei conducerii (de la
local la global), calitatea conducerii guvernanţei fiecărei entităţi, considerată ca o unitate de
analiză, este percepută ca importantă date fiind externalităţile ce decurg din conducerea unei
2
entităţi şi efectele sale asupra performanţelor entităţii respective (când performanţele sunt
evaluate din perspectiva intereselor proprii ale entităţii în discuţie). Această justifică de o
manieră considerabilă depunerea de eforturi mai mari în investigarea naturii şi structurii
conducerii guvernanţei la nivelul întregii comunităţi – şi dincolo de sectorularele
guvernamentale, de piaţaă şi societatea civilă. Deci, cercetarea trebuie făcută ţinând seama
de efectele sinergice ale inter-relaţiilor dintre sectoare, şi admiţând faptul să standardul
guvernării guvernanţei conducerii unei societăţi este ceva mai mult decât simpla sumă a
indicatorilor aferenţi fiecărui sector.

3. Conceptul de conducere (guvernare guvernanţa) integrată: scopul teoretic şi

limitele

Ce înţelegem prin „guvernare guvernanţa sau conducere conducere integrată”?

Noţiunea de guvernare guvernanţa conducere a întregii-comunităţi sugerată mai sus este
desigur un important punct de plecare, el indicând corect şi precis nivelul analizei unde
trebuie plasat conceptul de guvernare guvernanţa conducere integrată. Aici este important să
reţinem că aspectele practice ale realizării cercetării în zilele noastre promovează
„comunitatea naţională” (înţeleasă ca „ţară” sau „stat” ca o entitate geografică cu graniţe
recunoscute) ca fiind o unitate de analiză mult mai accesibilă decât comunitatea
internaţională (globală). Totuşi, o examinare mai atentă a evoluţiilor globale arată că o
investigare a guvernării guvernanţei conducer ii internaţionale integrate poate fi, de asemenea,
utilă.
De ce guvernare guvernanţa conducere „integrată” şi nu
guvernare guvernanţa conducere „a întregii-comunităţi” (sau „a întregii-societăţi”)? Scopul
este dublu. În primul rând, ea subliniază faptul că, deşi studiul modului în care se exercită
autoritatea este plasat la nivelul întregii comunităţi, nu se presupune că la respectivul nivel
ar putea fi identificată o poziţie aparte a autorităţii. De exemplu, sectorularele
guvernamental, piaţa şi societatea civilă pot exercita fiecare tipuri diferite de autoritate, care
pot avea un impact asupra întregii comunităţi; totuşi, nu există un punct central deasupra
acestor sectoare, care să centralizeze toate aceste tipuri diferite de autoritate. În al doilea
rând, ideea de a fi „integrată” evidenţiază importanţa relaţiilor între diversele entităţi ce pot
fi identificate ca agenţi în realizareaîndeplinirea guvernărconducer ii.
În consecinţă, guvernare guvernanţa conducerea integrată trebuie să includă nu numai
guvernanţa conducerea fiecăruia din aceste trei sectoare (guvernamental, piaţă şi societate
civilă) considerate separat, dar şi conducerea inter-relaţiilor (inter-conexiunea, inter-
dependenţele şi interacţiunile) dintre aceste sectoare ( Coghill, Tam, Ariff & Wilkins, 2004).
Pentru a localiza guvernare guvernanţa aconducerea integrată pe harta teoriilor
curente, este necesar să discutăm şi să facem distincţia între
guvernare guvernanţa aconducerea integrată, guvernare guvernanţa aconducerea integrativă,
guvernare guvernanţa a „totală” şi guvernare guvernanţa a solidară.
Termenul de „guvernare guvernanţa conducere integrativă” a fost inventat prima oară
de Thynne (1998), plecând de la utilizarea de către Follet a noţiunii de „unitate integrativă”
în 1926 ( Thynne, 1998); şi apoi dezvoltat de Polanyi, Boulding şi Offe. Mai recent,
Douglas (2005) a folosit „guvernare guvernanţa aconducerea integrativă” pentru a se referi la
„integrarea” activă, deliberată a acţiunilor de conducere ale diverşilor jucători (pe o serie de
nivele, de la cel individual la organizaţie şi apoi la societate ca un întreg) şi în mod deosebit
prin tehnologie (Douglas, 2005). Prin luarea în considerare a unei game mai largi de acţiuni,
noţiunea de „guvernare guvernanţa conducere integrată” asigură o mai mare flexibilitate în
examinarea relaţiilor inter-sectoriale la nivelul naţional cel mai general, şi permite a vedea
3
că aceste relaţii se pot dezvolta de asemenea într-o manieră spontană. În acest sens,
guvernare guvernanţa aconducerea integrată este sinonimă cu
guvernare guvernanţa aconducerea inter-sectorială dinamică-relaţională, fără a implica
planificarea de integrare.
Guvernare Guvernanţa aConducerea integrată se deosebeşte, de asemenea, de
guvernare guvernanţa a totală, care se referă în mod anume la iniţiativele guvernului de a
încuraja existenţa unor relaţii de lucru mai strânse între departamente şi agenţii, între
nivelele de guvernare guvernanţa , şi între guverne pe plan internaţional (AUSTRAC, 2005).
În sfârşit, guvernare guvernanţa aconducerea integrată nu trebuie confundată cu
guvernare guvernanţa aconducerea solidară, care acum constituie un principiu popular de
abordare a problemelor sociale insolubile din Marea Britanie. Conform lui Bogdanor
(2005), „guvernare guvernanţa aconducerea solidară” este un obiectiv social ce trebuie
urmărit a fi atins în mod activ şi realizat de toţi jucătorii, atât din guvern cât şi societate în
sensa mai largă, actori interesaţi te în soluţionarea acestor probleme. Astfel,
guvernare guvernanţa aconducerea solidară implică „folosirea tuturoroate armelor de care
dispune agenţiileor centrale guvernamentale şi locale şi agenţiileor publice, precum şi
sectoarele private şi voluntare (Bogdanor, 2005).
4. Guvernare GuvernanţaaConducerea integrată: o definiţie operaţionalăâ

Pe baza observaţiilor prezentate mai sus, guvernare guvernanţa aconducerea integrată

poate fi definită ca totalitatea formelor de autoritate exercitate în mod tipic în fiecare din
cele trei sectoare ale societăţii, precum şi ca forme ale autorităţii exercitate la interstiţiile
dintre organizaţii, instituţii şi sectoare, şi manifestate în inter-relaţiile dintre sectoare.
Noi considerăm această definiţie ca fiind operaţională deoarece ea specifică într-o
manieră suficientă elementele sale constituente. Pentru o descriere clară a acestor elemente,
este necesară o detaliere. Prezenta lucrare se concentrează asupra furnizării unui cadru
conceptual şi metodologic pentru asigurarea unor astfel de detalieri.

5. Indicele de Guvernare GuvernanţaConducere Integrată : o ipoteză

Ca punct de plecare, se poate afirma în mod intuitiv că orice instrument indicativ

menit a fi folosit atât pentru măsurare, cât şi pentru evaluarea guvernărconducer ii integrate
într-o comunitate anume ar trebui să fie de forma:

IGI = GSGa + MSGb + GCSGc + IRGd ,

în care:
IGI = indicele de guvernare guvernanţa conducere integrată
GCSG = indicatorul de guvernare guvernanţa conducere din sectorul
guvernamental
MSG = indicatorul de guvernare guvernanţa conducere din sectorul pieţei
CSG = indicatorul de guvernare guvernanţa conducere din sectorul societăţii
civile
IRG = indicatorul de guvernare guvernanţa aconducere inter-relaţiilor

iar a,b,c,d sunt variabile de ponderare ce ar trebui să fie atribuite fiecărui indicator de
guvernare guvernanţa conducere , pentru a reflecta impactul factorilor socio-economici şi
politici asupra importanţei relative a guvernări guvernanţe conduceri i diîn fiecare din
domeniile indicate (de exemplu diferenţele naţionale între nivele sau etapele de dezvoltare
economică sau politică, diferenţele privind structura socială sau regimul politic, sau alţi
4
factori culturali precum relaţia dintre biserică, armată şi conducerea civilă în exercitarea
puterii de stat, etc.)
Deşi un indice al guvernăconducerii integrate, ca o cifră agregată, reprezintă este
obiectivul urmărit în programul nostru de cercetare ( de exemplu, în deschiderea unor
posibilităţi pentru comparaţii inter-culturale şi evaluări internaţionale sau ierarhizări),
cercetarea de faţă se concentrează mai degrabă asupra criteriilor cheie ce ar trebui să
constituie indicatorii enunţaţi mai sus luaţi individual, decât asupra importanţei IGI ca o
agregare a acestor indicatori.
În această fază a programului de cercetare, IGI este tratat ca un descriptor nedetaliat
al criteriilor sectoriale şi inter-relaţionale care, împreună cu alte informaţii relevante despre
structura şi dinamica comunităţii examinate, ar putea furniza o introspecţie utilă asupra
calităţii globale a conducerii guvernanţei practicate în respectiva comunitate. În lansarea
acestei ipoteze, modelăm ipotezele noastre pe observaţiile fenomenelor socio-economice şi
politice manifestate în Australia. Totuşi, acest model este în mod deliberat „sursă deschisă”:
ipotezele sale se lasă deschise oricărei ajustări în lumina variaţiilor din contextul socio-
economic şi politic.
Ca punct de plecare pentru metodologia propusă, în cazul stabilirii unui IGI pentru
Australia, noi avem în vedere că indicatorul de guvernare guvernanţa conducere pentru
sectorul guvernamental (CSG) ar putea fi identificat cu cifrele cele mai recente disponibile
din indicatorii de conducere prezentaţi de Institutul Băncii Mondiale. Indicatorul de
guvernare guvernanţa conducere pentru sectorul de piaţă (MSG) pentru Australia ar putea fi
nivelul de guvernare guvernanţa conducere corporativă mediu ponderat pentru primele 200
de corporaţii (ponderate conform capitalizării pieţei) ale căror cote de participare (titluri de
valoare) sunt negociate la Bursa de Valori Australiană (BVA). Indicatorul de
guvernare guvernanţa conducere aferent sectorului societăţii civile (CSG) s-ar baza pe opinia
experţilor, aşa cum s-a discutat mai sus, la fel şi pentru valorile a, b şi d.
Fiecare din aceşti factori conduc de la sine la măsurarea şi evaluarea în moduri
similare la măsurarea guvernării guvernanţei conducerii precum ar fi votul şi participarea,
credibilitatea, transparenţa şi comportamentul etic folosite în cadrul sectoarelor public şi
corporativ ( de exemplu {Kaufmann, 2003). Ponderea relativă acordată fiecăruia din factori
s-ar determina prin raportare la opinia experţilor obţinută de la actori recunoscuţi în cadrul
regimului de guvernare guvernanţa . Ca o formulă de tip sursă deschisă, aceste ponderi ar
trebui făcute cunoscute şi ar putea fi ajustate corespunzător scopului şi valorilor
utilizatorului.

6. Guvernare GuvernanţaaConducerea în cele trei sectoare: situaţia actualăde

moment

În cadrul aparatului de stat, guvernare guvernanţa aconducerea se supune permanent

examinării atente şi auditului, eşecurile guvevrnăriiăriiconducerii producând consecinţe
negative pentru factorii de conducere responsabili (Comisia Australiană pentru Serviciul
Public, 2005). Agenţiile donatoare privesc guvernare guvernanţa aconducerea ţărilor în curs
de dezvoltare ca fiind crucială pentru capacitatea acestor ţări de a realiza progresul social şi
economic şi, deci, importantă în stabilirea amploarei şi naturii asistenţei acordate de Banca
Asiatică de Dezvoltare, 2005). Guvernare Guvernanţa aConducerea corporaţiilor este atent
examinată de investitori şi consilierii în probleme de investiţii atunci când stabilesc dacă sau
nu să se cumpere acţiuni şi alte titluri de valoare ale respectivelor corporaţii (Construcţii şi
Industria de Construcţii Super, 2005). Organizaţiile religioase sunt apreciate în privinţa

5
aranjamentelor lor de guvernare guvernanţa conducere vizând tratarea unor chestiuni precum
acuzaţiile de abuz sexual săvârşit de personalul clerical (Porter, 2003).
Se dispune de un volum bogat de date referitoare la
guvernare guvernanţa aconducerea sectorului public în marea majoritate a jurisdicţiilor, şi de
asemenea privind guvernare guvernanţa aconducerea corporativă (cel puţin în statele cu
economii de piaţă extrem de dezvoltate, precum Australia). Calitatea
guvernării guvernanţei conducerii în aceste sectoare este măsurată ca o serie de indicatori
publicaţi. Dintre cele mai cuprinzătoare organisme de măsurători ale calităţii
guvernării guvernanţei de conducere în sectorul de stat menţionăm Institutul Băncii Mondiale
(Institutul Băncii Mondiale, 23005). Guvernare Guvernanţa aConducerea corporativă este
adesea măsurată pentru entităţi luate individual. Acestea pot fi agregate pentru cele mai
importante corporaţii ce acţionează în cadrul unui teritoriu pentru a obţine o aproximare a
calităţii globale a guvernării guvernanţei conducerii în sectorul pieţei (FTSE ISS, 2004/5).
În ceea ce priveşte guvernare guvernanţa a conducerea din societăţii atea civileă, se
dispune de date mai puţin bogate (Manor, 1999) şi există probleme serioase în ceea ce
priveşte colectarea şi interpretarea unor asemenea date. Se simte nevoia unei cercetări în
această zonă în foarte mare măsură rămasă neexplorată. Propunem ca, în absenţa unor date
privind guvernare guvernanţa aconducerea societăţii civile, să se procedeze la colectarea
opiniilor experţilor de la actorii recunoscuţi ai regimului politic.

7. Guvernare GuvernanţaaConducerea inter-relaţiilor dintre sectoare

În mod similar, există puţine cercetări publicate privind calitatea relaţiilor inter-
sectoriale. Acest proiect s-a concentrat pe examinarea acestor inter-relaţii, dat fiind faptul că
natura relativ eterogenă a acestui domeniu de investigare are un mai mare potenţial de a
releva criterii, instrumente , metode şi elemente decât este necesar pentru a examina
chestiunile de conducere omogenă şi responsabilitate în cadrul unui aceluiaşi sector.
Impactul guvernării guvernanţei conducerii inter-sectoriale se apreciază pornind de
laeste presupus pe baza ipoteza conformei căreia guvernare guvernanţa aconducerea întregii-
comunităţi este influenţată semnificativ de natura relaţiilor dintre sectoare, în moduri care
nu sunt paralele cu efectele oricăruia din aceste sectoare considerat independent. De
exemplu, este conceptual posibil pentru aparatul de stat să acţioneze conform celor mai
înalte standarde de guvernare guvernanţa conducere internă, respectând cel mai bine:
transparenţa şi predictibilitatea; responsabilitate; concentrarea strategică; eficienţa şi
eficacitatea; şi, participarea (Banca Asiatică de Dezvoltare, 2005), dar, totuşi, să eşueze în
asigurarea unei relaţii de tip „câştig-câştig” cu actorii corporativi din sectorul piaţă. În mod
similar, religia organizată poate fi pioasă şi teologic pură în pledoaria sa, dar să eşueze în
influenţarea corupţiei devastatoare aferente unor părtaşi din sectorul de stat, aşa cum s-a
întâmplat adesea în diverse ţări unde marea majoritate a oamenilor aderă la un sistem de
credinţă sau altul. Într-adevăr,în regiunea Firenze din Italia s-au înregistrat acţiuni ale
statului care se împacă foarte greu cu principiile creştineşti ale bisericii în anumite perioade
istorice (Hibebrt, 1974). Recent, unii s-au întrebat de ce corupţia este atât de răspândit ăe în
unele ţări în care islamismul este religia oficială de stat (Badawi, 2005).
Integrând datele referitoare la guvernare guvernanţa aconducere în cele trei sectoare
cu măsurătorile amploarei şi naturii interacţiunilor existente între ele avem posibilitatea de a
evalua guvernare guvernanţa aconducerea integrată definită ca
guvernare guvernanţa aconducerea globală a unui regim politic. În continuare, vom investiga
semnificaţia inter-relaţiilor dintre sectoare şi impactul acestora asupra
guvernării guvernanţei conducerii prin referire la: (1) un set de criterii instrumentale
6
(consideraţiuni privind calitatea procesului care furnizează cadrul analitic pentru
formularea unor întrebări cheie privind fenomenele ce ar trebui analizate); (2) o
colectarea cţie de opiniilor ale experţilor privind criteriile de sine stătătoare pentru
guvernare guvernanţa aconducerea relaţiilor inter-sectoriale; şi (3) un studiu de caz al
proiectului de reformă a legii australiene privind corporaţiile cunoscut sub denumirea de
„PRLEC9” (Programul de Reformă al Legii Economice Corporative etapa 9). PRLEC 9 a
oferit posibilitatea şi condiţiile pentru analiza atentă a jocului dintre jucătorii instituţionali
între sectoare.

8. Evaluarea guvernării guvernanţeiconduceri i inter-relaţiilor: criterii

instrumentale

Referindu-ne la exercitarea unei mari varietăţi de forme ale autorităţii (sau, acte de
guvernare guvernanţa ) în societate, este normal să ne aşteptăm ca valorile pozitive să poată
fi măsurate într-un cadru metodologic conţinând următorul set de criterii instrumentale:

1) Volumul inter-relaţiilor, definit ca fiind cantitatea (numărul) relativ de inter-relaţii

stabilite între diverşii jucători în acţiuni sociale relevante pentru aspectele de
conducere’
2) Eficacitatea, definită ca fiind capacitatea unei anume inter-relaţii de a produce
(genera, declanşa) rezultatul de guvernare guvernanţa conducere avut în vedere de
părţile angajate în respectiva relaţie sau de către întreaga comunitate (funcţie de
nivelul, sau partea, de societate afectat);
3) Calitatea de susţinere (sau Aspectul constructiv) , definit ca fiind capacitatea unei
inter-relaţii de a facilita şi/sau sprijini un anume rezultat al
guvernării guvernanţei conducerii (de obicei tradus prin instalarea unei relaţii
armonioase în care se poate observa progresul spre rezultatul avut în vedere);
4) Influenţa, definită ca fiind capacitatea unei anume inter-relaţii să aibă impact
asupra deciziilor de guvernare guvernanţa conducere într-o manieră pozitivă;
5) Implicarea, definită ca tendinţa unui actor social (fie el un individ, o organizaţie
sau o instituţie) de a-şi canaliza eforturile şi resursele pentru atingerea rezultatelor
de guvernare guvernanţa conducere prin cultivarea unor inter-relaţii semnificative
(care au influenţă) cu organizaţiile (instituţiile) din alte sectoare; şi
6) Flexibilitatea, definită ca potenţialul unei anume inter-relaţii de a să modifica e
prompt şi în mod responsabil cu simpatie variaţiile nivelului de formalitate cerut de
situaţie, pentru a furniza rezultatele scontate în ceea ce priveşte
guvernare guvernanţa aale conducerii .

Aceste criterii sunt numite instrumentale deoarece ele se referă la atribute ale inter-
relaţiilor care întăresc sau facilitează performanţele de conducere ale organizaţiilor. Ele sunt
susţinute în mod tipic de o concepţie a unei bune interconectări în reţea. Dimpotrivă,
criteriile de sine stătătoare se referă la calitatea acţiunilor (mai degrabă decât la aceea a
inter-relaţiilor) şi sunt animate de principiile unei bune guvernări guvernanţe .conduceri . În
consecinţă, este rezonabil să presupunem că aceste criteriile instrumentale capătă
semnificaţii practice corespunzătoare dacă şi numai dacă criteriile de conţinutsine stătătoare
pentru evaluarea guvernării guvernanţei conducerii sunt identificate şi aplicate corect.

9. Evaluarea guvernării guvernanţeiconducerii inter-relaţiilor: criteriile de

conţinutde sine stătătoare
7
 La acest nivel de analiză mai specific, opinia experţilor a fost colectată de la
personalul implicat în mod regulat în probleme de conducere inter-sectoriale prin însăşi
natura muncii lor. Aceşti experţi sunt, în mare vorbind, decidenţii sau reprezentanţii la nivel
executiv superior în organismele de reglementare şi organizaţiile profesionale (sau
industriale). Cu alte cuvinte, aspectele de conducere la nivelul social cel mai larg sunt parte
din afacerile lor esenţiale. Organizaţiile incluse sunt: Consiliul pentru Afaceri din Australia
(CAA), Institutul Australian al Directorilor de Companie (IADC), Comisia Australiană de
Titluri de Valoare şi Investiţii (CATVI), Grupul celor 100, Consiliul Australian al
Auditorilor-Generali (CAAG), Departamentul Finanţelor, CPA Australia, Consiliul pentru
Standarde de Auditare şi Asigurări (CSAA) şi Consiliul Australian al Super-Investitorilor
(CASI). În cazul Departamentului Finanţelor, persoana intervievată a fost un fost angajat al
Departamentului ce a fost direct implicat în procesul PRLEC9 dar a furnizat răspunsuri ca
persoană particulară.

Aceste opinii au fost colectate prin interviuri organizate în perioada iunie-august

2005. Pentru a scoate la iveală criteriile de conţinut de sine stătătoare a fost pus un număr
limitat de întrebări.
Aceste întrebări au fost:
(1) Cume credeţi că trebuie să fie ca o relaţie cu alte organizaţii pentru ca ea să fie
eficientă?
(2) Cum contribuie aceasta la o bună guvernare guvernanţa conducere ?
(3) Cum credeţi că trebuie să fie o relaţie cu alte organizaţii pentru ca ea să fie Ce
credeţi că trebuie ca o relaţie cu alte organizaţii să fie de sprijin (constructivă)?
(4) Cum contribuie ea la o bună guvernare guvernanţa conducere ?
(5) Puteţi să daţi exemple de valori împărtăşite (privitoare la buna
guvernare guvernanţa conducere ) între organizaţia Dvs. şi alte organizaţii (în fiecare
sector)?

Răspunsurile consemnate au furnizat o listă variată de criterii. Totuşi, analiza

preliminară a acestor date arată o serie de constatări semnificative. Per ansamblu, criteriile
de conţinut sine stătătoare menţionate de persoanele chestionate, în ordinea importanţei date
de ele, pot fi prezentate astfel:
1. Transparenţa
2. Responsabilitatea
3. Încrederea (siguranţa)
4. Promptitudinea
5. Disponibilitatea la compromis
6. Comportamentul etic (de exemplu nepărtinirea)
7. Ţeluri comune la nivelul interesului public
8. Respectul pentru alte opinii
9. Practici democratice (de exemplu consultarea)
10. Accesul la informaţii (accesibilitatea)
11. Continuitatea în concentrare şi depunerea de eforturi
12. Claritatea datelor primare
13. Consistenţa datelor primare
14. Perspectiva pe termen lung

8
 Comparând acest set de criterii cu cele folosite în indicatorii de
guvernare guvernanţa conducere intra-
sectorială cei mai cunoscuţi, se observă existenţa unei suprapuneri semnificative. De
exemplu, guvernare guvernanţa aconducere a din perspectiva sectorului guvernamental, este
evaluată în mod obişnuit în termeni de votare şi participare, responsabilitate, transparenţă
(prezentarea de date) , credibilitate (încredere), împreună cu criterii mai specifice,
referitoare la rolul distinctiv al conducerii guvernanţei în societate (de exemplu stabilitatea
politică, sarcina de reglementare, eforturile anticorupţie, domnia legii) (Kaufmann, 2004).
În mod similar, în
afară de unele caracteristici specifice (de exemplu managementul riscului),
guvernare guvernanţa aconducerea corporativă menţionează criterii precum transparenţa,
responsabilitatea, participarea şi practici democratice, încredere (siguranţă) şi
comportamentul etic (TFSE_ISS 2004/5).
Având în vedere cele de mai sus, se poate presupune că există un set esenţial de
criterii de evaluare împărtăşit de aspectele de guvernare guvernanţa aferente fiecărui sector
din societate, precum şi aspecte de conducere referitoare la inter-relaţiileor dintre aceste
sectoare. Acest set se referă clar la transparenţă, responsabilitate, încredere, participare
(practici democratice), sensibilitate şi etică precum şi nepărtinire.
Natura comună a guvernării guvernanţei conducerii , atât pentru sectoare cât şi pentru
relaţii, nu necesită nici un fel de demonstraţie suplimentară. Pe de altă parte, criteriile
considerate anume în cazul inter-relaţiilor merită mai multă atenţie, deoarece ele este posibil
să indice cum guvernare guvernanţa aconducerea relaţiilor inter-sectorială poate fi diferită de
guvernare guvernanţa aconducerea fiecăruia din sectoare în parte.
Pentru a înţelege mai bine importanţa celor 16 criterii de sine stătătoare identificate
mai sus pentru o bună guvernare guvernanţa conducere inter-sectorială, precum şi
modalităţile în care aceste criterii acţionează şi interacţionează în practică, cercetarea a
examinat reforma legii corporative în Australia (şi PRELC9 în special). O examinare a
PRELC9, cu sprijinul unora din participanţii la proces, ne-a ajutat să identifică
caracteristicile structurale şi relaţionale importante ale acestor criterii.
Reforma legii corporative
Programul de reformă
înainte de 1996
10. economică
Reforma legii corporative în Australia şi a legii un studiu
şi PRELC9: de caz al
corporative (PRELC)
guvernării guvernanţei conducerii relaţiilor inter-sectoriale
proces 1966
PRELC 1
Există mai multe motive importante pentru care s-a ales reforma legii corporative în
Australia ca PRELC
fiind un
3 caz relevant: PRELC 2
(1) actorii din toate cele trei sectoare se cunoşteau a fi implicaţi;
PRELC 4
(2) această fază PRELC
a reformei
5 a avut loc după o perioadă relativ scurtă, existau dovezi
documentare bune şi exista acces laPRELC
mulţi6actori individuali şi instituţionali; şi
(3) de asemenea, eal a corespuns cu unele reforme similare din alte ţări, lăsând deschisă
PRELC 7
posibilitatea unor studii comparative ulterioare.
PRELC 8

Lucrarea dede
Articolul discutare PRLEC
discuţie 9 9
PRLEC

Standarde Legea „PRLEC 9”

Internaţionale de
Contabilitate
9
Procesul PRLEC: Parcursul procesului Legea Corporaţiilor
 Programul de Reformă Economică şi a Legii Corporative (PRELC) a generat o serie
de reforme politice şi juridice în Australia începând cu anul 1996. O scurtă istorie a
Programului este prezentată în imaginea de mai sus,.
Primul act public generat de PRELC9 a fost publicarea de către Departamentul Finanţelor a
unui articol supus discuţiilorde discutare, ce cuprindea un proiect de lege, la 8 octombrie 2003
(Ministerul de Finanţe 2003). S-a acordat un răgaz de o lună pentru formularea unor observaţii
oficiale. Adoptarea Legii Sarbannes Oxley 2003 (SUA) cu un an mai înainte şi efectele sale extra-
teritoriale au influenţat de mediul politic. În mod similar, progresele înregistrate de Consiliul pentru
Standarde Internaţionale de Contabilitate pe calea promulgării unui standard internaţional de
contabilitate au modelat mediul politic pentru Ministerul de Finanţe şi pentru asociaţiile
profesionale.
Totuşi, este clar că Lucrarea supusă Dezbaterii a fost precedată de prezentări de amploare
neoficiale şi consultări implicând Ministrul de Finanţe şi personalul său, Departamentul Trezoreriei
şi organizaţii precum Consiliul pentru Afaceri din Australia şi Institutul Australian al Directorilor de
Companie. Propuneri de politică au fost înaintate de către asociaţiile industriale şi profesionale şi se
scontează că ele să fi contribuit la Lucrarea supusă Dezbaterii.
Imediat după prezentarea Lucrării supuse Dezbaterii, Comitetul Parlamentar Reunit pentru
Corporaţii şi Servicii Financiare (CPRCSF) a decis să analizeze proiectul de Lege. Legea a fost
prezentată oficial Camerei Reprezentanţilor la 4 decembrie 2003 ( Comisia Australiană pentru Titlul
de Valoare şi Investiţii (CATVI) 2004) în mai puţin de o lună după termenul de închidere pentru
observaţii. În martie 2004, CPRCSF şi-a extins analiza la Legea astfel prezentată (CPRCSF, 2004).
Au existat 65 de observaţii oficiale înaintate CPRCSF, dar în plus organismele industriale şi
profesionale au menţinut o strânsă legătură cu membrii cheie din guvern, opoziţie şi o mică parte a
membrilor din Comitet.
În aprilie 2004, deşi Legea se afla încă la Parlament, CATVI a solicitat observaţii pe
marginea lucrării de proiect, cu referire la înregistrarea unui nou auditor, raportarea auditului şi cea
financiară şi obligaţiile privind prezentarea de date şi care ar fi trebuit administrate conform
legislaţiei (CATVI, 2004).
10
 11. Evaluarea PRLEC ca proces inter-relaţional: răspunsurile la întrebările privind
criteriile instrumentale

Datele obţinute prin intervievarea persoanelor care au participat la proces arat ă [

complexitatea reţelei de actori implicaţi (Vezi Harta reţelei de actori de mai jos). Opiniile
experţilor colectate prin interviuri constau din răspunsuri la o varietate de întrebări. În
cadrul acestui format, întrebările referitoare la cele şase criterii instrumentale descrise
anterior reprezintă setul cel mai relevant pentru scopurile avute în vedere de acest studiu.

IASB
SUA
G100
CAA A
IADC

HIH RC ICAA

BAV
CPA
HIH RC
HoR ASA

CATVI CPRCSF
S

Procesul PRELC 9 : Harta reţelei de actori

În fiecare interviu, respondentul a fost solicitat să furnizeze propriile sale evaluări ale inter-
relaţiilor dintre organizaţiile implicate în PRELC 9 raportat la: (1) volumul (cantitatea) inter-
relaţiilor; (2) eficacitatea; (3) caracterul constructiv; (4) influenţa; (5) importanţa; (6) implicarea; şi
(7) flexibilitatea (formulată ca „dinamism” sau „variabilitate”). În cele ce urmează se prezintă pe
scurt unele din concluzii privind constatările preliminare.

11. 1. Volumul inter-relaţiilor

În cadrul acestei secţiuni, cei intervievaţi au fost solicitaţi să răspundă la următoarele întrebări:

(1) În desfăşurarea normală a afacerilor, cât de mult interacţionaţi cu alte organizaţii?

(2) Procesul PRELC9 a intensificat interacţiunile Dvs. cu organizaţiile din anumite sectoare?
Dacă da, despre ce sector (sectoare) este vorba şi în ce măsură?

11
 Răspunsurile celor chestionaţi pot fi clasificate în două grupe (aproape) egale: (a) puţin mai
mult de jumătate au arătat că PRELC9 a mărit volumul interacţiunilor organizaţiei lor cu organizaţii
din alte sectoare; în timp ce (b) cu puţin mai puţin decât jumătate au arătat că PRELC9 nu a condus
la nici o diferenţă semnificativă. Cei care au indicat „nicio diferenţă semnificativă” au fost în marea
lor majoritate tot atât de mulţi precum cei care au indicat un volum mare de interacţiune în
desfăşurarea obişnuită a afacerilor lor.
Unii respondenţi au arătat că volumul de interacţiune a crescut semnificativ urmare
PRELC9, fie cu guvernul fie cu organizaţii din alte sectoare decât propriul lor sector. Alţii au arătat
că, deşi nu a condus la o diferenţă semnificativă, PRELC9 a contribuit la consolidarea relaţiilor lor
deja existente.
Aceste răspunsuri confirmă faptul că PRELC9 poate fi considerat ca un fenomen
reprezentativ pentru studierea inter-relaţiilor dintre organizaţiile din aceste trei sectoare, el oferind o
ocazie deosebită pentru dezvoltarea unei game largi de astfel de inter-relaţii.
Ceea ce este interesant este faptul că atunci când s-au pus întrebări cu caracter general în
legătură cu cea ce este dezirabil pentru un bun IRG, niciunul din respondenţi nu a menţionat criteriul
„volumul inter-relaţiilor” în legătură cu oricare din celelalte criterii. Este necesară o examinare mai
îndeaproape a chestiunii pentru a vedea dacă acest criteriu este considerat a avea ca atare o relevanţă
redusă pentru un bun IRG, sau dacă omisiunea se datorează pur şi simplu faptului că marea
majoritate a organizaţiilor discutate în aceste interviuri tind să indice nivele relativ ridicate pentru
acest criteriu, ceea ce ar face pe respondenţi să considere semnificaţia acestui criteriu pentru IRG
mai în mare ca pe„ceva de la sine acceptat”.
În acest sens, unul din respondenţi a reliefat o opinie (destul de izolată) conform căreia
nivelele ridicate acordate criteriului „volum”, deşi ele se înregistrează, pot să nu fie atât de utile:
„ Cred că există multe lipsuri de credinţă în întregul acest domeniu.. Am tocmai această
teamă reală greu de descifrat că deşi cu toţii suntem activi în mod febril şi încercăm să
îmbunătăţim aceste inter-relaţii [n.n. in sens cantitativ], nu sunt convins că aceasta conduce
cu adevărat la vreun rezultat pozitiv. Aşadar este multă agitaţie cu prea puţine rezultate reale,
cred eu, şi aceasta în cea mai mare parte de timp.”

11.2. Eficacitatea

În legătură cu acest criteriu, respondenţilor li s-a cerut să arate cât de eficiente credeau ei că
sunt relaţiile organizaţiilor lor cu alte organizaţii participante, în cadrul fiecărei faze a procesului
PRELC9. În mare vorbind, procesul a fost descris de majoritatea respondenţilor ca având cel puţin
trei faze: consultarea iniţială, prezentarea propunerii, procedura legislativă şi implementarea.
Rezultatele arată că primele două faze au fost percepute în general ca fiind mult mai eficiente
decât ultimele două. Această constatare nu reprezintă o surpriză în contextul în care marea
majoritate a respondenţilor au interpretat eficacitatea nu numai în termen de capacitate de a obţine
rezultatele dezirabile din punct de vedere social, dar şi (mult mai la obiect) în termeni de capacitate
de a obţine schimbările dorite în proiectul legislativ şi de a influenţa deciziile finale. Limitările
referitoare la această din urmă capacitate (în mod deosebit cu raportare la decizii) sunt reiterate în
răspunsurile prezentate mai jos la criteriul „influenţă”. Aceasta sugerează existenţa unei conexiuni
între eficacitate şi influenţă ca criterii instrumentale, precum şi între eficacitate (ca criteriu
instrumental) şi ţelurile uzuale, înţelegere şi disponibilitatea pentru compromis (ca criterii de sine
stătătoare).
În plus, unul din criteriile cheie care au condus la o eficacitate mai mare în primele două faze
în comparaţie cu ultimele două a fost reprezentat de factorul succesiune în timp. În general s-a
considerat că legislaţia şi implementarea au fost prea grăbite, în timp ce consultării şi prezentării
proiectului li s-a acordat rezonabil mai mult timp. În acest context, eficacitatea nu a fost interpretată
12
ca fiind echivalentă cu eficienţa în timp; dimpotrivă, respondenţii au părut a fi de acord între ei că în
probleme ce prezintă un interes social mai larg, eficacitatea ar trebui să constea într-o perspectivă pe
termen lung, continuitatea concentrării şi efortului, şi asigurarea unei consultări şi participări tot mai
ample. Conform unuia din respondenţi „ guvernul a avut la dispoziţie două zile să decidă legislaţia,
şi el nu au putut nici să respecte termenul limită nici să abordeze recomandările făcute...astfel că a
ales să respecte termenul limită”. Un alt respondent a comparat Japonia, China şi Australia în
privinţa procedurilor lor publice de adoptare a legislaţiei în anumite domenii, şi a conchis că primele
două ţări „au alocat mult mai mult timp analizării problemelor” în timp ce în Australia se manifestă
o prea mare grabă pentru soluţionări rapide: „o, Dumnezeule, media o analizează într-o zi, şi apoi
cercurile politice elaborează o lege...nu este suficient să-ţi iei pulsul înainte de a te grăbi în a
soluţiona problema altcuiva din ţara asta” [sic].
Drept răspuns la întrebarea „care este opinia Dvs. generală cu privire la rezultatul oferit de
procesul PRELC9 şi legislaţia decurgând din el”, majoritatea celor chestionaţi au evaluat procesul ca
având o eficacitate moderată. De asemenea, unii au evidenţiat faptul că conferirea unei forme
juridice a inter-relaţiilor şi a procesului de consultare, deşi satisfac anumite percepţii publice despre
transparenţă şi practicile democratice, nu garantează o eficacitate reală. În mod similar, comentând
calitatea per ansamblu a PRELC9, cei mai mulţi respondenţi au definit calitatea procesului în
termeni mai degrabă de participare şi consultare decât de reducere a secvenţialităţii etapelor.

11.3. Caracteristica de sprijinire (creativitate)

Atunci când au fost solicitaţi să dea exemple atât de relaţii constructive cât şi problematice
cu organizaţiile din alte sectoare în cadrul PRELC9, respondenţii au indicat transparenţa ca fiind o
condiţie necesară pentru creativitate. Şi, lucru important, transparenţa trebuie să meargă dincolo de
procesele formale, „atunci când prezentarea de date despre organizaţie este ceva real, nu un tip de
prezentare ce implică doar bifarea unei căsuţe dintr-un chestionar”.
După cum era de aşteptat, în marea majoritate a răspunsurilor date de cei chestionaţi,
aspectul de sprijinire este asociat în mod repetat cu capacitatea de a identifica ţeluri comune la un
nivel social mai larg, deşi relaţiile problematice este posibil a se înregistra mult mai mult atunci
când există divergenţe de interese. Un fapt, totuşi, mult mai puţin scontat, a fost acela că majoritatea
respondenţilor au considerat că atât inter-relaţiile constructive cât şi cele problematice au fost unele
determinate mai degrabă de subiectul avut în vedere decât ca fiind determinate de sectorul în
discuţie. Acesta este un rezultat încurajator, deoarece el arată existenţa unei deschideri „în
principiu”, manifestată de o parte din organizaţiile implicate, de a căuta un teren comun pe o bază
socială mai largă. Acest lucru este chiar şi mai încurajator dacă avem în vedere că aceste organizaţii
(şi reprezentanţii lor) arată că ele sunt pe deplin conştiente de riscurile mari pe care şi le asumă
atunci când urmăresc obţinerea unui acord în privinţa intereselor ce se extind dincolo de graniţele ce
definesc sectoarele în discuţie.

11.4. Influenţa

În cadrul acestei categorii, respondenţilor le-au fost puse următoarele întrebări:

(1) Care au fost persoanele şi/sau organizaţiile au avut cea mai mare influenţă în cadrul
procesului PRELC9?

13
 (2) Care au fost organizaţiile (precizaţi din ce sector) care consideraţi că au rezultat a fi
influenţat cel mai mult opiniile şi acţiunile organizaţiei Dvs.?
(3) Care sunt relaţiile (cu organizaţiile şi din care sector) consideraţi că au fost cel mai mult
influenţate de opiniile sau acţiunile organizaţiei Dvs.?

Conform tuturor celor chestionaţi, în calitate de proces formal, PRELC9 a indicat o structură
clară a puterii: guvernul a fost autoritatea centrală ce a condus ordinea de zi şi procesul, iar
organizaţiile din afaceri şi organele profesionale au pretins un rol important în procesele de
consultare şi elaborare a proiectului. Aceste organizaţii nu au putut, totuşi, să influenţeze decizia
guvernului de a întări reglementarea şi de a conferi CATVI atribuţii mai mari în aplicarea legislaţiei.
În acest context, celelalte instituţii ale societăţii civile, media şi opinia publică au părut a juca un rol
mai degrabă marginal.
Totuşi, aparte de acest tip de şablon recunoscut, marea majoritate a respondenţilor au arătat
că organizaţiile lor au avut o mai mare influenţă asupra organizaţiilor din alte sectoare, dar în acelaşi
timp au fost mai influenţate de către organizaţiile din propriul lor sector. Aceste răspunsuri pot avea
două implicaţii: (1) într-o manieră mai specifică, PRELC9 a fost un proces în care organizaţiile
participante au trebuit să combine în mod deliberat un efort de reprezentare a intereselor sectoarelor
lor (sau componente ale acestora) cu un efort de a identifica un teren comun pentru interesele de
concurenţă generate de alte sectoare; şi (2) în mare, influenţa este pozitivă pentru conducere atunci
când sunt identificate ţeluri comune dincolo de graniţele fiecăruia din sectoare ( deşi aceste ţeluri
trec dincolo de interesele intra-sectoriale şi asigură o bază socială mai amplă). Fiecare din aceste
două ipoteze necesită a fi investigată mai în profunzime.

11.5. Implicarea

În ceea ce priveşte implicarea, respondenţilor li s-a cerut să răspundă la următoarele

întrebări:

(1) Cum a fost implicată organizaţia Dvs. în procedurile de luare de decizii în cadrul PRELC9?
(2) Cunoaşteţi persoane sau organizaţii care au ales să nu fie participe la procesul de înaintare de
propuneri şi consultare?

Toţi respondenţii au considerat că ei au fost foarte implicaţi în proces (în mod clar consultaţi
drept participanţi şi ca surse de observaţii). Totuşi, o largă minoritate dintre ei a considerat că
această implicare s-a tradus printr-o influenţă mică spre moderată asupra rezultatelor finale. În cea
mai mare parte a răspunsurilor, implicarea este descrisă ca fiind o funcţie de participare (consultare),
consistenţa datelor primare furnizate şi accesul la informare (accesibilitate).
„Marii absenţi” scoşi în evidenţă sunt:
a. ACTU şi AWU (probabil din cauza opoziţiei lor ideologice vizavi de un proces politic care
pare să acorde primul lor, în consultare, intereselor aparţinând „marilor afacerişti”)’
b. Investitorii instituţionali (probabil din cauza faptului că au fost conştienţi că atitudinea critică
publică putea avea un impact negativ asupra valorii împărtăşite de către companiile
criticate), şi
c. Intelectualii publici (cei din domeniul eticii, strategiei, filozofiei).

In legătură cu punctul „c”, unul din respondenţi a apreciat că „capetele” nealiniate şi

partizanii doctrinei libertăţii de conştiinţă, care ar trebui să fie mai activi şi vigilente în legătură cu
subiectele privind conducerea, adesea „ trec la absenţi” atunci când se pune chestiunea implicării în
procesele relevante de luare a unor decizii. Motivele indicate sunt o combinaţie între lipsa de
14
sensibilitate din partea acestor jucători cheie în societatea civilă şi (în cazul PRELC9) graba
guvernului de a respecta termenele sale limită, ceea ce nu a permis o dezbatere publică de mai mare
durată a subiectelor puse pe tapet.

11.6. Flexibilitatea

Flexibilitatea s-a dovedit a fi criteriul cel mai delicat şi complex dintre toate criteriile
instrumentale luate în consideraţie. În primul rând, flexibilitatea a că[pătat sensul de inter-acţiune
între procesele formale şi informale. Nu există îndoială că reţeaua care a rezultat în cadrul
procesului PRELC9 a fost deosebit de dinamică şi flexibilă.
Guvernul a instituit un forum consultativ formal denumit GCRA (Grupul Consultativ în
Reglementări ale Afacerilor), care a fost considerat de unii ca fiind semnificativ în acest proces dar
scos din discuţie de către alţii. Alte forumuri care au existat au fost periferice şi rolul lor în cadrul
PRELC9 destul de întâmplător ( de exemplu PRELC a putut părea a fi un punct pe ordinea de zi dar
nu un subiect principal de discuţie).
În cadrul procesului PRELC9, activitatea de inter-conectare în reţea a actorilor non-statali a
fost remarcabilă. Persoanele chestionate au menţionat stabilirea unui flux continuu de comunicări
prin telefon şi e-mail ca şi întâlniri formale şi informale între persoanele cheie. A existat un acord
informal între unii cu privire la care organizaţii ar trebui să facă observaţii şi formulări privind
anumite chestiuni de politică. De exemplu, organelor profesionale de contabilitate şi audit li s-a
permis să facă unele comentarii privind diversele chestiuni relevante pentru profesie, în ciuda
implicaţiilor rezultate pentru clienţii profesiei care au fost direct sau indirect reprezentaţi de alţi
actori din reţea.
Actorii din reţea au acţionat într-o gamă întreagă de nivele. O parte din actori sunt activi în
menţinerea unor relaţii pe termen lung cu politicieni cheie. O altă parte din actori au considerat
datele lor primare privind direct ministrul de finanţe şi personalul aferent biroului privat al acestuia
ca fiind cel puţin la fel se important precum observaţiile formale prezentate Ministerului de Finanţe
şi CPRCSF şi expunerile făcute în cadrul audierilor publice ale CPRCSF, Această importanţă era
legată de chestiunile privind politica contenciosului mai degrabă decât detaliile aferente reformelor
relativ non-controversate.
Reţeaua de actori a inclus eficient o sub-reţea a industriei şi organismelor profesionale care
au acţionat în sensul asigurării unui flux coordonat de date primare politice la o serie de nivele.
Elementele importante ce merită a fi menţionate cu privire la reţea includ următoarele: nu a fost
creată, condusă sau altfel controlată de către stat şi calitatea de membrii ai acesteia a fost deschisă
tuturor; interacţiunile dintre actori au fost deosebit de puternice între actorii non-statali;
interacţiunile au fost dinamice, mobile şi în schimbare conform mai multor variabile, în cel mai înalt
grad relaţiile dintre indivizi au jucat roluri cheie în cadrul şi în numele actorilor instituţionali;
diferenţele de putere între actori au avut efecte fundamentale asupra rezultatelor – statul şi-a
menţinut iniţiativa politică şi autoritatea monopolistă legislativă şi astfel a putut să reziste
presiunilor reprezentate de unele propuneri observaţii; şi, interacţiunea din cadrul reţelei acţionează
conform „logicii ceţoase” adică ele au fost puternic influenţate mai degrabă de încredere, aprecieri,
târguială şi factori similari decât de conformarea cu formulele sau regulile.
Deşi aceste concluzii indică o corelare între gradul de formalitate în inter-relaţii şi gradul de
influenţă pe care organizaţiile implicate l-ar putea exercita prin aceste inter-relaţii, echilibrul dintre
caracterul formal şi informal în procesul PRELC0 este într-o măsură semnificativă mare din
perspectiva sensibilităţii.
În general, putem spune că flexibilitatea se referă la echilibrul optim ce ar trebui asigurat
între tendinţa de formalizare de bagatelizare a relaţiilor inter-organizaţii şi tendinţa de informalizare
care generează un impact negativ asupra transparenţei. O evaluare a procesului PRELC9 furnizează
15
un bun exemplu de modul în care diversele grade de formalitate pot afecta echilibrul între diversele
criterii de sine stătătoare pentru o bună conducere a inter-relaţiilor, în acest caz într-un sens pozitiv
(formalizarea în principiu necesară pentru asigurarea transparenţei şi responsabilităţii, iar
informalizarea ca practic necesară pentru a se ajunge la decizii apropiate şi sensibile la tema
discutată într-o manieră corelată cu timpul).
PRELC9 a furnizat o imagine a modului în care o autoritate centrală recunoscută formal
poate, chiar într-un proces deliberat, să-şi vadă o parte din autoritatea transmisă prin procesele de
comunicare informală apărute într-o manieră spontană.
Respondenţilor li s-a cerut, de exemplu, să descrie gradul de (in)formalitate a inter-relaţiilor
elaborate de organizaţia lor cu ceilalţi actori în cadrul PRELC9), precum şi măsura în care această
(in)formalitate era susceptibilă să schimbe („dinamismul” sau „variabilitatea” acestor relaţii).
Dincolo de colectarea bogată de procese formale şi informale descrise de respondenţi, ar trebui să
evidenţiem observaţia periodică potrivit căreia relaţiile formale şi informale au fost adesea simultane
şi dificil de separat unele de altele. Desigur, ambele tipuri de relaţii erau necesare şi exercitate ca
atare şi ele nu s-au exclus unele pe altele. Această constatare este acum folosită pentru a revizui setul
de întrebări din categoria „flexibilitate”, pentru a elimina presupunerile de formalitate şi
informalitate ca reciproc exclusive.
Complexitatea echilibrului formal-informat în cadrul inter-relaţiilor din PRELC9 a evidenţiat
de asemenea unele posibile tensiuni între criteriile de sine stătătoare în anumite împrejurări.
Formalizarea unui proces de luare a unei decizii având acest profil (inclusiv accesul la informaţie şi
claritatea datelor primare) este privită de unii respondenţi ca o mişcare necesară şi o sursă de
încredere şi transparenţă, deşi exercitarea de influenţă „în spatele cortinei” poate fi văzută ca ceva
dăunător. La celalalt capăt al gamei, formalizarea apare ca un ecran de fum căruia îi lipseşte
substanţa, deşi asigurarea de linii directe de comunicare cu persoane cheie în procesul luării de
decizii asociază sensibilitatea informală cu furnizarea efectivă de rezultate dorite. Această gamă
largă de percepţii subliniază necesitatea ca atât relaţiile formale cât şi cele informale să lucreze
laolaltă, ca surse la fel de importante de încredere (deşi reciproc constrângându-se între ele).
Pentru a încheia aici, analiza răspunsurilor privitoare la flexibilitate a condus la o constatare
interesantă: există un al şaptelea criteriu instrumental important ce ar trebui luat în consideraţie de
către o teorie viabilă privind conducerea integrată dacă se doreşte să se ajungă la o perspectivă mai
rafinată privind conducerea relaţiilor inter-sectoriale. Acest criteriu se referă la combinarea optimă
între formalitate şi informalitate. Răspunsul experţilor au relevat şi subliniat o perspectivă în
privinţa acestei chestiuni care diferă clar de ceea ce cercetătorii au avut iniţial în vedere. Într-adevăr,
este ceva general acceptat faptul că un nivel ridicat de informalitate poate fi asociat cu limitări în
privinţa transparenţei, şi că un nivel ridicat de formalitate poate fi asociat cu limitări ale
sensibilităţii. Totuşi, după cum sugerează experţii, există o cale mai bună de a aborda această
tensionare complexă. Deşi implică un volum mai mare de muncă, un nivel ridicat de formalitate
poate fi asigurat simultan cu un nivel ridicat de informalitate, dacă agenţii sociali implicaţi înţeleg
natura inter-dependentă şi complementară (mai degrabă decât substitutivă) a relaţiilor formale şi
informale. Nimic nu poate opri procesele formale şi informale de la a avea loc la nivelul cel mai
înalt, furnizând astfel o sursă combinată şi mai puternică de încredere (siguranţă) în aceste procese
pentru toţi cei implicaţi în ele.
Din cele arătate mai sus putem conchide că cheia în asigurarea acestei combinaţii puternice
între formalitate şi informalitate constă în a avea în minte faptul că procesele formale şi informale
îndeplinesc funcţii diferite, menite să pună accente diferite pe criteriile de sine stătătoare pentru o
bună conducere. Cum unul din aspecte nu-l poate înlocui pe celălalt, toţi jucătorii ar trebui, într-un
fel, să execute toate sarcinile cerute de un aspect al ecuaţiei ca şi cum celălalt nu ar fi existat. Ei
trebuie să se abţină de la delega sarcinile aferente unui aspect către celălalt aspect, precum şi de la a
reduce volumul de date primare necesare pe baza domeniilor de suprapuneri percepute. Ipoteza
16
prezentată aici sugerează că această bază ar fi una nesănătoasă: dat fiind faptul că nu există o
capacitate reală de substituţie, nu există o suprapunere reală.

12. Calitatea inter-relaţiilor şi guvernareguvernanţaaconducerea sectorială

Pe baza celor oferite prin analiza PRELC9 a unui caz reprezentativ şi măsurabil al
conduceriiguvernanţei integrate în acţiune, noi avansăm acum ipoteza potrivit căreia calitatea inter-
relaţiilor între sectoare ( evaluată cu ajutorul celor şapte criterii instrumentale descrise mai sus) este
o condiţie necesară pentru calitatea guvernăriiguvernanţeiconducerii integrate a unei societăţi.
Totuşi, nu se poate spune că este de asemenea şi o condiţie suficientă. Şi mai simplu: în condiţiile
unei guvernăriguvernanţeconduceri sectoriale proaste, inter-relaţiile de deosebită calitate este posibil
să fie dăunătoare unei guvernăriguvernanţeconduceri integrate bune decât inter-relaţii inexistente
sau de proastă calitate. Pe de altă parte, calitatea înaltă a unei guvernăriguvernanţeconduceri
sectoriale nu poate compensa inter-relaţiile absente sau de proastă calitate, căci
guvernareguvernanţaa conducerea integrată estre sortită a fi influenţată negativ.

13. Indicatorul de guvernareguvernanţa aconducere inter-relaţiilor (IRG)

Dat fiind faptul că nu s-au identificat date anterioare care să fi măsurat sau evaluat inter-
relaţiile dintre sectoare sau actori, propunem un IRG ca o ipoteză care necesită o testare ulterioară.
Pentru a evalua calitatea acestor inter-relaţii, am considerat şase factori, descrişi drept criterii
instrumentale de evaluare a acestor inter-relaţii. Aceşti factori includeau: cantitatea (sau volumul);
eficacitatea; caracterul de sprijin (constructiv); influenţa exercitată de actorii participanţi; amploarea
implicării; dinamismul inter-relaţiilor (flexibilitatea); şi (rezultând din datele studiului de caz)
combinaţia optimă între formalitate şi informalitate.
Prin analogie, în cadrul IGI (in structura propusă în secţiunea 5 de mai sus), putem formula
ipoteza potrivit căreia IRG poate să fie exprimat şi evaluat, de asemenea, ca o agregare între:

IRE = cantitate (sau volum);

IRF = eficacitate;
IRH = sprijin (constructiv);
IRI = influenţă;
IRJ = implicare;
IRK= flexibilitate; şi
IRL = combinaţia optimă între formalitate şi informalitate

În consecinţă,

IRG = IREe + IRFf + IRh + IRIi + IRJj + IRKk + IRLl

în care e,f,g,h,i,j,k,l sunt ponderi variabile acordate fiecărui indicator inter-relaţii.

Concluzie: definiţii revizuite ale guvernărconducerii integrate

După cum am arătat iniţial, scopul acestei lucrări a fost unul triplu: clarificarea conceptului
de guvernareguvernanţaconducere integrată şi obţinerea unei definiţii operaţionale care să poată fi
folosită ca o bază adecvată pentru un instrument de evaluare, cum ar fi un indicator simplu sau un
17
indice agregat; propunerea unei metode ipotetice de măsurare şi evaluare a
guvernăriiguvernanţeiconducerii integrate; şi examinarea conduceriiguvernanţei inter-relaţiilor
dintre cele trei sectoare ale societăţii şi criterii pentru măsurarea calităţii acestor inter-relaţii.
În cadrul elaborării definiţiei operaţionale a guvernăriiguvernanţeiconducerii integrate,
această investigare a examinat dovezile empirice furnizate de un exemplu contemporan de roluri şi
relaţii ale actorilor din sectoarele public, privat şi al societăţii civile în procesul de luare a unei
decizii politice sociale cheie. Exemplul PRELC9 a arătat că fiecare sector a avut un rol semnificativ
şi mai important, că amploarea şi natura relaţiilor dintre actori, atât în cadrul sectoarelor cât şi între
sectoare, au fost de importanţă majoră.
Pe baza literaturii de specialitate şi dovezilor empirice rezultate din acest studiu de caz, am
constatat că

GuvernareGuvernanţaaconducerea integrată este totalitatea formelor de autoritate

exercitată în cadrul unui
regim politic incluzând pe cele exercitate în cadrul fiecărui sector al societăţii şi prin
intermediul inter-relaţiilor între sectoare şi actori (individuale şi organizaţionale).

Conceptual, această definiţie ar putea fi extinsă pentru aplicare atât pentru scări mai mari sau
mai mici de organizaţie, adică la nivel internaţional şi în cadrul unor regimuri politice la organizaţii
complexe precum corporaţiile mari. În consecinţă, se poate specula că la scară internaţională,
definiţia ar putea fi atunci

GuvernareGuvernanţaaconducerea integrată este totalitatea formelor de autoritate

exercitată în cadrul unei
comunităţi internaţionale sau globale incluzând pe cele exercitate în cadrul fiecărui stat
(sau al altei unităţi de organizare) şi prin inter-relaţiile dintre respectivele unităţi de
organizare.

În mod similar, în cazul organizaţiilor la scară mai mică, definiţia ar putea fi atunci

GuvernareGuvernanţaaconducerea integrată este totalitatea formelor de autoritate

exercitată în cadrul unei
organizaţii complexe inclusiv cea exercitată în cadrul fiecăruia din elementele sale
componente (individuale sau organizaţionale) şi prin inter-relaţiile dintre acele
elemente.

GuvernareGuvernanţaaConducerea integrată este un factor important în calitatea

conduceriiguvernanţei unei societăţi. Metodele prezentate în această lucrare vor permite evaluarea ei
în cadrul unui stat sau al altei societăţi conform valorilor prezentate de evaluatori şi pentru
comparaţii cu cele similar făcute între state sau alte societăţi.

BIBLIOGRAFIE

ADB (Asian Development Bank). (2005. Updated: 26 July 2005). "Governance. Promoting
sound development management”. Retrieved 10 August 2005, from
http://www.adb.org/Governance/default.asp.
18
AUSTRAC, "Whole-of-Government". Retrieved 25 August 2005 from
http://www.austrac.gov.au/whole-of-government/.

Australian Public Service Commission. (2005). "Foundations of Governance in Australian

Public Service". Retrieved 10 August 2005, from
http://www.apsc.gov.au/foundations/auditorgeneral/htm

Badawi, D. J. (2005). After the Bombs: Being Muslim in Australia. Religion Report .
Australia, Australian Broadcasting Corporation: Sunday, 7 August: 7.10 - 8.00 am.
Retrieved 8 August 2005 from http://www.abc.net.au/rn/relig/enc/default.htm

Bogdanor, V. (2005).Joined-Up Government. Oxford, Oxford University Press.

Boulding, K. E. (1970). A Primer on Social Dynamics. History as Dialectics and

Development. Glencoe, Illinois, Free Press.

Cbus (Construction and Building Industry Super). (2005). "Corporate Governance".

Retrieved 10 August 2005, from http://www.cbussuper.com.au/index.cfm?
section=9&category=88

Coghill, K., Tarn, O. K., Ariff. M. & Wilkins, L., (2004).“ Rating, Governance in
Australia", Integrated Governance Conference Proceedings 2004 (CD-ROM). Caulfield,
Monash University.(Monash Governance Research Unit)

Douglas. G. (2005). Integrative Governance. Retrieved 23 August 2005, from

http://www.integrative=thinking.com/DIG%20247%module%20A.htm

FTSE ISS. (2004/5). "The FTSE ISS Corporate Governance Index Series". Retrieved
11 August 2005, from http://www.issproxy.com/institutional/cgi/CGI factsheet3.pdf

Hibbert, C. ( 1974). The rise and fall of the House of Medici. London, Allen Lane.

Kaufmann, D. (2004). `Myths and Realities on Governance and Anti-Corruption

Worldwide'. Retrieved 29 August 2005, from
http://www.worldbank/com/wbi/governance/pdf/United National Presentation A.pdf

Kaufmann, D., A. Kraay, et al. (2003; 8 May, 2003). "Governance Matters 111:
Governance Indicators for 1996-2002 Draft". Retrieved 29 August 2005, from
http://www.worldbank.org/wbi/governance/pdf/govmatters3/pdf

Manor, J., M. Robinson, et al. ( 1999). "Civil Society and Governance.: A Concept Paper".
Retrieved 11 August 2005, from http://www.ids.ac.uk/ids/civsoc/public.doc

Offe. C. (2000). "Civil Society and Social Order: Demarcating and combining market, state
and commumity". Archives Europ&nnes de Sociologic XVI ( 1): 71-94.

Polanyi, K. ( 1957). Trade and market in the early empires: economise in history and theory.
K. Polanyi, C. M. Arensberg and H. W. Pearson. Glencoe, Illinois, Free Press.
19
Porter, M. (2003). Sexpower & the clergy . Prahran (Melbourne), Hardie Grant Books.

Thynne, I.S. (1998). Integrative Governance: Challenges for the Senior Public Service.
International Review of Administrative Sciences 64 (3):371-383.

World Bank Institute. (2005). "Governance Indicators: 1996-2004". Retrieved 11 August 2005,
from http://www.worldbank.org/wbi/governance/govdata

20