[București, 18 martie 1881]

“Iubite Tată,

M-am bucurat mult primind scrisoarea d-tale în versuri și m-am întristat asemenea aflând

din ea că nu ești tocmai bine. Altfel și eu am avut acele friguri de primăvară atât de

obicinuite în țară la noi. N-am răspuns numaidecât pentru că m-a apucat proclamarea

regatului pe dinainte și-n asemenea împrejurări noi, negustorii de gogoși și de brașoave,

adică noi gazetarii, suntem foarte ocupați. Aș dori din toată inima să vin acasă să vă văd,

dac-aș găsi vrun om de încredere care să-mi ție locul, căci negustoria asta, pe lângă că n-

aduce nimic, nici nu te îngăduie să închizi o zi două dugheana și să mai iei lumea-n cap,

ci-n toate zilele trebuie omul să-și bată capul ca să afle minciuni nouă. Dac-oi putea

scăpa, iubite tată, fie acum, fie la vară, vin desigur acasă. Îl rog pe Nicu să-mi scrie mai

des și să nu se uite la aceea că nu-i răspund, căci, dacă am așa de puțină vreme de scris

și dacă mi-e acru sufletul de cerneală și de condei, citesc totuși cu multă bucurie

scrisorile ce le primesc de la d-voastră.

Sărutându-ți mânile și dorindu-ți multă sănătate și voie bună

rămân al d-tale

supus fiu

Mihai”

Scrisori de familie sau despre familie

De la București

[tatălui său, în 18 mar. 1881, la 31 de ani]