LUCRARE DE LABORATOR

BILANŢUL TERMIC AL MOTORULUI CU ARDERE INTERNĂ ŞI

CALCULUL COEFICIENTULUI DE EXCES DE AER

I BILANŢUL TERMIC AL MOTORULUI

Generalităţi

Pentru a analiza diversele pierderi ale motorului precum şi pentru a dimensiona unele sisteme de răcire
sau de recuperare a căldurii pierdute este necesar să cunoaştem modul de distribuţie a căldurii produse
prin arderea combustibilului în cilindrii motoarelor cu ardere internă, ce parte se transformă în lucru
mecanic şi cât se transmite prin diferite căi mediului ambiant.

1. Principiul lucrării

La un anumit regim termic de funcţionare a motorului cu ardere internă se poate determina

experimental un bilanţ termic care exprimă egalitatea dintre fluxul de căldură cedat prin arderea
combustibilului şi diversele schimburi de căldură efectuate în acelaşi interval de timp între motor şi
mediul exterior, cât şi pentru producerea lucrului mecanic.

Q =Q e + Q răc + Q ga + Q in + Q conv-rad + Q rest [kW] (1)

în care toate fluxurile sunt măsurate în kW :

Q - fluxul de căldură degajat prin arderea completă a combustibilului;
Q e - fluxul de căldură transformat în lucru mecanic efectiv ;
Q răc - fluxul de căldură evacuat de fluidele de răcire ;
Q ga - fluxul de căldură conţinut în gazele arse evacuate ;
Q in - fluxul de căldură pierdut ca rezultat al arderii incomplete a combustibilului;
Q conv-rad - fluxul de căldură disipat de suprafaţa motorului, prin convecţie şi radiaţie;
Q rest - pierderile de căldură care nu sunt cuprinse în ceilalţi termeni ai bilanţului.

2. Descrierea instalaţiei

Instalaţia utilizată la desfăşurarea lucrării de laborator cuprinde un motor cu aprindere prin

comprimare, o instalaţie de frânare şi aparatura de măsurare a parametrilor necesari.
Motorul D30 este un motor diesel în patru timpi, cu doi cilindri având o putere nominală de 20 kW la
turaţia de 1800 rot/min. Pe traseul aerului de răcire a apei şi uleiului din motor se amplasează două
termocupluri care determină temperatura aerului la intrarea în radiator şi temperatura aerului la ieşirea
din radiator.
Instalaţia de frânare utilizează o frână hidraulică care măsoară frecarea care apare la mişcarea unui corp
într-un lichid. Axul frânei este antrenat de motorul care se încearcă. În timpul funcţionării apa pătrunde
în frână şi se măsoară momentul rezistent.
Cu cât debitul de apă introdus în frână este mai mare, cu atât forţa care acţionează asupra carcasei este
mai mare şi prin intermediul unui ac indicator se citeşte cuplul produs de forţele de frecare din frână,
cuplu care este echilibrat de o contragreutate montată la partea inferioară a acului indicator.

Aparatura de măsurare este constituită din următoarele indicatoare:

-vas de consum de combustibil –determină consumul de combustibil la un anumit regim de funcţionare;

-turometru inductiv- determină turaţia motorului la un anumit regim de funcţionare;

-termocupluri - determină temperatura aerului la intrarea şi ieşirea din radiatoare, temperatura mediului
ambiant, temperatura gazelor arse şi temperatura medie a suprafeţei motorului;

-debitmetru cu diafragmă pentru măsurarea debitului de aer de admisie în motor.

3. Desfăşurarea lucrării

Se porneşte motorul şi se lasă să funcţioneze în gol circa 15 ..20 de minute până ce presiunea de ulei
ajunge în limitele 2..3,5 at, iar temperatura apei din motor ajunge la 60…90°C şi aceşti parametrii
rămân constanţi.
Se cuplează motorul cu frâna hidraulică şi se deschide robinetul care asigură apa necesară încărcării
frânei.
Se declanşează umplerea vasului de consum de combustibil care măsoară timpul în care pentru un
anumit regim stabilizat de funcţionare motorul consumă 0,100 kg de motorină.
Se citeşte turaţia indicată de turometru nt.
Se citesc temperaturile indicate de termocupluri.

4. Efectuarea calculelor şi interpretarea rezultatelor

Q - Pentru determinarea fluxului de căldură degajat prin arderea combustibilului se utilizează relaţia :
Q = Cc ⋅ Qi (2)
Cc –consumul de combustibil al motorului în [kg/s]
Qi- puterea calorică inferioară a combustibilului in [kJ/kg]
Se utilizează Cc determinat de vasul de consum şi se consideră pentru motorină puterea calorică
inferioară Qi = 41870kJ/kg.
Cc = 0,100 / τ [kg/s] (3)
în care τ reprezintă timpul în care motorul a consumat 0,1kg combustibil.

Qe - Fluxul de cădură echivalent lucrului mecanic efectiv este chiar puterea efectivă a motorului
Qe=Pe. Raportul dintre Qe şi Q este chiar randamentul efectiv al motorului.
ηe = Qe/Q (4)
Q e se determină calculând puterea efectivă Pe cu formula :
Pe= (M ·n)/1360 (5)
în care M - numărul de diviziuni indicat pe cadranul frânei, cuplu care este proporţional cu
cuplul produs de motor C, în [kgf.m], legătura dintre ele fiind M =1000C/716,2.
n - turaţia motorului [rot/min]
Turaţia motorului n se determină din citirea turaţiei indicate de turometru nt prin formula
n = n t / 2,466 (6)

Qrăc – Fluxul de căldură evacuat prin instalaţiile de răcire este constituit din fluxurile de răcire a apei
şi a uleiului. Aceşti doi agenţi de răcire ai motorului preiau căldură din zona camerelor de ardere şi a
cilindrilor şi o cedează aerului (mediului înconjurător) prin radiatoarele de apă şi ulei.
Determinarea Qrăc se face măsurând suprafaţa de schimb de căldură a aerului, debitul de aer care
intră în radiator şi temperaturile de intrare şi de ieşire a aerului din zona radiatoarelor.

Q răc= m ' răc · c aer (te – ti) (7)

Debitul de aer m ' răc care intră în motor este proporţional cu turaţia motorului n exprimat în [rot/min]
şi pentru o turaţie dată se determină cu ajutorul ecuaţiei determinată experimental din caracteristica
ventilatorului axial :

m ' răc = 6,16·10 -4 .n – 0,2811 [kg/s] (8)

Căldura specifică a aerului c aer are valoarea 1,004 kJ/kg·K considerată aproximativ constantă pe
intervalul temperaturilor aerului 20..70°C .
Temperaturile aerului de intrare ti şi de ieşire te din radiator se citesc cu ajutorul termocuplurilor
conectate la aparatul de măsură. Temperatura de intrare se poate considera egală cu temperatura
mediului ambiant to.

Q ga - Fluxul de căldură conţinut în gazele arse evacuate se poate calcula în două variante:

A. Prin calculul cădurilor specifice medii, considerând ca referinţă temperatura mediului

Q ga = m ' ga ·cpmga (tga – ti) , în care (9)
m ' ga - debitul masic al gazelor arse [kg/s]
cpmga – căldura specifică medie la presiune constantă a gazelor arse [kJ/kg·grd]
tga – temperatura gazelor arse [°C]
ti– temperatura de admisie a aerului şi a combustibilului [°C], se consideră egală cu temperatura
mediului ambiant.
Practic se poate calcula debitul masic al gazelor arse din ecuaţia bilanţului masic :
m ' ga = m ' aer + Cc ( 10)
Debitul masic de aer se măsoară cu debitmetrul cu diafragmă citindu-se diferenţa coloanei de apă care
se transformă în valori de debit prin intermediului graficului .
Pentru o compoziţie a gazelor arse formată din CO2=13%, H2O=11%,N2=76% , valoarea cpmga se
determină prin interpolare funcţie de valorile măsurate ale temperaturii gazelor arse prezentate în
tabelul 1 pe intervalul de temperaturi considerat (tga – ti).

Tga [K] cp [kJ/kg⋅K]

273 1,0425
373 1,0676
473 1,0969
573 1,1221
673 1,1514
Tabelul 1. Căldurile specifice ale gazelor arse la presiune constantă la diferite temperaturi

Această compoziţie corespunde arderii complete a oxigenului, pentru λ =1, ceea ce în practică se
aseamănă cu compoziţia gazelor de evacuare emise de motoare cu aprindere prin scânteie.

B. Prin calculul entalpiilor

Q ga = m ' ga ·iga – (m ' aer·i aer+ Cc ·ic) , în care (11)
m ' ga – debitul masic de gaze arse [kg/s]
iga – entalpia specifică a gazelor arse [kJ/kg]
m ' aer - debitul masic de aer aspirat [kg/s]
i aer - entalpia specifică a aerului [kJ/kg]
ic- entalpia specifică a combustibilului [kJ/kg].

Entalpia specifică a gazelor arse se determină considerând compoziţia mai exactă a gazelor arse care
se deduce din calculul coeficientului de exces de aer şi calculând cu entalpiile masice specifice ale
gazelor componente din tabelul 2 (prin transformarea acestora din entalpii molare în entalpii masice) .

II COEFICIENTUL DE EXCES DE AER

Coeficientul de exces de aer (λ) se defineşte ca raportul dintre masa reală de aer care este arsă şi
masa de aer corespunzătoare arderii stoechiometrice.
Pentru lucrarea curentă λ se poate determina experimental pentru orice regim funcţional stabilizat de
funcţionare măsurând masa reală de aer antrenată de motor şi calculând masa stoechimetrică .
λ = mr/ms (12),
în care mr - masa reală de aer introdusă în motor,
ms-masa de aer stoechiometric necesară pentru oxidarea completă
mr = ρ m ' aer
Masa reală de aer introdusă în motor este calculată din produsul densităţii aerului la temperatura
mediului ambiant şi debitul volumic măsurat cu debitmetrul cu diafragmă.
Masa de aer care conţine oxigenul necesar oxidării complete a combustibilului se calculează după
următorul algoritm, funcţie de compoziţia combustibilului exprimat în participaţii masice elementare .
Pentru motorină c=0,857, h=0,133, o=0,01şi cantitatea de oxigen minim necesară pentru oxidare
completă este
O2 min=(c/12+h/4-o/32) [ kmol O2 /kg comb]
Masa de oxigen corespunzătoare este m O2 min = O2 min · M‚ [kg O2 /kg comb] în care M –masa
molară a O2
Masa de aer minimă care cuprinde masa de oxigen de mai sus este
m aer min = (100/23)· m O2 min [kg aer /kg comb]
Pentru Cc de combustibil se utilizează Cc· m aer min kg de aer.

Tga iCO2 iH2O iO2 iN2 i aer

[K] [kJ/kmol] [kJ/kmol] [kJ/kmol] [kJ/kmol] [kJ/kmol]

300 9495,7 10039,9 8704,3 8721,1 8658,3

350 11404,9 11727,2 10178,1 10173,9 10110,9
400 13414,5 13435,4 11681,2 11630,9 11568,8
450 15516,3 15168,8 13188,4 13100,5 13035,1
500 17701,8 16923,0 14725,0 14582,6 14514,1
550 19971,0 18698,2 16295,0 16056,4 16005,8
600 22294,7 20477,6 17886,0 17559,4 17516,1
650 24693,7 22315,6 19502,1 19070,9 19041,7
700 27143,0 24174,6 21143,3 20603,2 20588,1

Tabelul 2 .Entalpiile molare ale gazelor din compoziţia gazelor de evacuare

iga = Σ gj ·ij (13)

în care gj - participaţiile masice ale componentelor
ij- entalpia specifică a componentului j
În gazele arse masa de aer în exces este m aer ex =(λ-1) Cc· m aer min şi oxigenul aflat în exces este
m O2 ex=(23/100) m aer ex (kg O2 ).
Participaţia masică a O2 este g O2= m O2 ex/mga (14)
Participaţia masică a azotului este g N2=77%
Masa de CO2 se calculează cu formula ρVCO2=M·1,867·c·Cc/22,4 (15)
Participaţia de CO2 este raportul acestei mase la mga.
Compoziţia este astfel stabilită, restul până la 100% fiind apa. Din tabelul 2 se iau entalpiile
corespunzătoare pentru tga, prin interpolare.
La motoarele cu aprindere prin comprimare (Diesel) cum este motorul testat, coeficientul de exces de
aer este supraunitar.
ic= cpc·tc
în care cpc căldura specifică masică a combustibilului cpc =2,0 kJ/kg.K
tc –temperatura combustibilului, considerată egală cu a mediului ambiant.
Q in - Fluxul de căldură pierdut ca rezultat al arderii incomplete a combustibilului se calculează
cunoscând masa elementelor componente neoxidate total din gazele de evacuare, în special CO:

Q in = gco· m ' ga · Qico (16)

gco – participaţia masică a CO din gazele de ardere
m ' ga - debitul masic al gazelor arse
Q ico -puterea calorică a monoxidului de carbon, Qico=10 100 kJ/kg
gco pentru regimuri stabilizate ale motoarelor diesel are valoarea de circa 1000 ppm‚ adică circa
0,1%.

Q conv-rad Fluxul de căldură disipat de suprafaţa motorului, prin convecţie şi radiaţie se calculează
cu formula:
Q conv-rad = α ⋅S⋅ (tm - to) (17)

α – coeficient global de transfer de căldură prin convecţie şi radiaţie [W/ m2.grd];

S- suprafaţă totală a motorului prin care se consideră că se face schimbul prin convecţie liberă şi prin
radiaţie [m2];
tm - temperatura medie a suprafeţelor de schimb de căldură [°C];
to –temperatura mediului ambiant [°C].
Coeficientul global de transfer de căldură α se determină empiric funcţie de temperatura medie a
suprafeţelor de schimb de căldură tm astfel:
α =1,16 (4,9+5,6·10-4 tm )·10-3 (18)

Q rest - pierderile de căldură care nu sunt cuprinse în ceilalţi termeni ai bilanţului.

Q rest = Q - (Q e + Q răc + Q ga + Q in + Q conv-rad ) (19)

şi este dorit a fi cât mai mic pentru ca bilanţul să se închidă.

Rezultatele măsurărilor şi calculelor se trec în tabelul următor:

Mărimi măsurate Simbol Unitatea de Valoarea

măsură
Timpul necesar consumării a 0,1 kg combustibil τ sec
Turaţia turometrului nt rot/min
Indicaţia acului indicator al frânei M diviziuni
Temperatura aerului la intrarea în radiator ti °C
Temperatura aerului la ieşirea din radiator te °C
Temperatura gazelor de ardere tga °C
Temperatura mediului înconjurător to °C
Presiunea atmosferică po N/m2
Temperatura medie a suprafeţei motorului tm °C
Denivelarea coloanei de apă a diafragmei h mm H2O
Mărimi calculate
Consumul de combustibil al motorului (3) Cc kg/s
Fluxul de căldură degajat prin arderea Q kW
combustibilului (2)
Turaţia motorului (6) n rot/min
Puterea motorului (5) Pe kW
Randamentul efectiv (4) ηe -
Debitul aerului de răcire (8) m ' răc kg/s
Fluxul de căldură preluat de fluidele de răcire (7) Qrăc kW

Debitul masic de aer de combustie (10) m ' aer kg/s Din diagrama
diafragmei
Debitul masic al gazelor arse (9) m ' ga kg/s
A.Fluxul de căldură conţinut în gazele arse evacuate Q ga kW
(9)
Coeficientul de exces de aer (12) λ
Entalpia specifică a gazelor arse (13) iga kJ/kg
Participaţia masică a O2 (14) g O2
Participaţia masică a CO2 (15) g CO2
Participaţia masică a H2O g H2O
Participaţia masică a N2 g N2
B.Fluxul de căldură conţinut în gazele arse evacuate Q ga kW
(11)
Fluxul de căldură disipat prin convecţie şi radiaţie Q conv-rad kW
(17)
Fluxul de căldură generat de arderea incompletă (16) Q in kW
Pierderile de căldură necuprinse în alţi termeni (19) Q rest kW