Curs I 04.10.

2018

Noțiuni generale despre LEXIC

Introducere

Lingvistica este știința ce studiază limba și legile ei de dezvoltare. După cum se știe,
limba este un produs al colectivității, creat pentru aceasta în sensul că ajută la schimbul de
idei între subiecții vorbitori.

Se poate observa din definiția de mai sus că această știință studiază limba așa cum se
prezintă ea la un moment dat, descriindu-i fenomenele în simultaneitate sau urmărindu-i legile
de dezvoltare de-a lungul secolelor.

Preocuparea pentru faptele din prima categorie (simultaneitate) a dat naștere

lingvisticii sincronice, iar pentru cele din a doua, lingvisticii diacronice.

După materialul de limbă investigat, lingvistica are următoarele discipline

subordonate:

 Fonetica (fonologia)
 Lexicologia (lexicografia)
 Gramatica (morfologia și sintaxa)

Umbrelă – ține de umbră

Bucă=obraz => a îmbuca, bucate, bucătar

1. Lexicologia

= studiază sistemul lexical al limbii, adică modul în care este organizat acesta, cum
funcționează, cum se schimbă și cum se îmbogățește vocabularul unei limbi

=studiu științific al vocabularului sau al lexicului.

În limba română, termenul lexicologie este de factură neologică.

Termenul s-a format din două elemente din greaca veche: „lexis” (=cuvânt, termen,
vorbă) + „logos” (=știință).

Din punct de vedere al relațiilor temporale, lexicologia, ca și alte discipline lingvistice

are două subdiviziuni:

 Lexicologia sincronică/ descriptivă – studiază stadiul actual al sistemului

lexical
 Lexicologia diacronică/ istorică – urmărește evoluția sistemului lexical de-a
lungul vremii
salariu

=sare ( mai demult erau plătiți cu sare)

Ramurile lexicologiei

are ca obiectiv de studiu vocabularul care se constituie

din totalitatea unei limbi

1. materialitatea

2. semnificația

3. originea

În funcție de aceste coordonate, avem 3 ramuri:

1. morfonemia – studiază structura materială a componentelor vocabularului (realizarea

sonoră și grafică a cuvintelor, structura silabică & morfomatică(=variabilitatea formelor) )

2. semantica lexicală (semaseologia) – studiază sensul cuvintelor, semnificația lor și dinamica

sensurilor, evoluția, distribuirea

3. etimologia – se ocupă de biografia cuvintelor, studiind istoria unui cuvânt de la existența sa

actuală până la origini

Morfonemia și semantica se împletesc pentru că cuvintele au putut suferi în timp

schimbări de formă/sens/ambele.

Raportul dintre lexicologie și fonologie

Aspectul material al cuvintelor nu poate fi studiat fără a se face referire la structura lor
fonologică. Cuvintele au componentă silabică & silabele se constituie în foneme. Numărul
silabelor este important în ceea ce privește accentul. În cuvintele polisilabice, accentul poate fi
oxiton, paroxiton și proparoxiton, după cum se află pe ultima, penultima sau antepenultima
silabă.

Cu privire la structura cuvintelor, fonologia indică unde se află granița silabică, în funcție
de gruparea consoanelor și existența hiaturilor.

Lexicologia diacronică, în special pentru stabilirea etimologiei cuvintelor mai vechi,

apelează la datele furnizate de fonetica și fonologica istorică spre a urmări transformările prin
care a trecut forma sonoră a unor cuvinte. Tot fonologia indică procedeele de adaptare
fonetică ale neologismelor, spre a corespunde rostirii românești.