Curs III 18.10.

2018

Dicționarele ortografice au o alcătuire simplă și în principal în coloanle acestora sunt

cuprinse cuvintele care prezintă dificultăți/ imprecizii în scrierea unor forme ale lor. În
principal se fac recomandări privitoare la fapte de limbă din perioada actuală. Din când în
când, astfel de dicționare trebuie actualizate în funcție de noile norme ale limbii.
Dicționarul explicativ este o operă lexicografică ce cuprinde de obicei cuvintele cele
mai uzuale din epoca actuală cărora li se dau explicații precise, scurte, clare, pornindu-se de la
cel mai cunoscut sens actual. (ex: Dicționarul limbii române al literaturii contemporane, 1955-
1957)
Dicționarul etimologic cuprinde cuvinte a căror biografie a putut fi explicată. După
identificarea etimonului, se dau explicații în legătură cu transformările de formă suferite de-a
lungul veacurilor, precum și cu privire la primele atestări, interferențe sau variante dialectale.
Când e posibil, se fac comparații cu formele și sensurile cuvintelor din alte limbi care au
același etimon.

Familie lexicală Câmp lexical

bucă ochi
bucătărie ochelari
bucătar ocular
bucate oculist

Dicționarele mixte

Mixt se referă la îmbinarea a două secțiuni. Pe lânga partea explicativă, au la

fiecare articol și o secțiune etimologică, adesea sumară.

Ex: Dicționarul limbii române moderne (1958) căruia i-a luat locul începând din 1975
Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX)

Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române (DEXI), Chișinău, Ed. Gunivas, 2007

Dicționarul invers este o lucrare lexicografică în care materialul se organizează în

ordine alfabetică inversă, pornindu-se de la finalul cuvântului. S-a observat că organizarea
materialului lexical astfel îi poate interesa pe poeți (care își caută rima) și pe lingviști (sau
terminologi) pentru studiile privitoare la flexiune și la derivare.

Ex: Dicționar invers, București, Ed. Academiei, 1957

Dicționarul de sinonime înregistrează cuvinte care au același sens/ aproximativ

același sens. Sinonimele identice se află în planuri diferite ale exprimării, iar cele
aproximative exprimă în contexte identice nuanțe apropiate ale cuvintelor.

Ex: Luiza Sechie și M. Sechie, Dicționar de sinonime al limbii române, 1998

Doina Cobeț, Laura Manea, Dicționar general de sinonime al limbii române,

Chișinău, 2015

Dicționarul de antonime cuprinde perechi de cuvinte între care există o relație

antitetică.

Ex: M. Bucă, O. Vinter, Dicționar de antonime al limbii române, 1990, București,

Ed. Enciclopedică

În principal, în redactarea unui articol de dicționar de antonime structurarea se

face astfel:

 Se dau perechile de antonime

 Se explică sensul fiecărui component în parte
 Se dau exemple ilustrative

Ordinea componentelor în perechile antonimice e cea alfabetică, după primul termen.

Dicționarul de omonime este repertoriul de cuvinte identice ca formă (și

omofone), dar deosebite ca sens.

Ex: Gheorghe Bulgăr, Nicolae Felecan, Dicționar de omonime, București, Ed.

Vox, 1996

Dicționarul de paronime conține perechi de cuvinte apropiate formal, dar diferite

din punct de vedere al înțelesului (neologisme)

Ex: Nicolae Felecan, Dicționar de paronime, București, Ed. Vox, 1996

Dicționarul de pleonasme conține un inventar de pleonasme uzuale din limba

română, asocieri de cuvinte care nu trebuie folosite împreună.

Ex: Doina Dascălu, Dicționar de pleonasme, București, Ed. Vox, 1997

Dicționarul de neologisme aparține tipului de dicționar mixt, explicativ și

etimologic. Într-un astfel de dicționar, ar trebui să fie înregistrate împrumuturile cele mai
recente, precum și derivatele acestor împrumuturi în cadrul limbii române.
 Ex: Florin Marcu, Dicționar actualizat de neologisme (DAN), București, Ed.
Saeculum I.O., 2013

Dicționarul onomastic înregistrează și explică numele proprii de persoană

(antroponime), de animale domestice, de hidronime, de toponime, ș.a.m.d.