Batalia pentru Idlib: nodul gordian sirian si ruptura ireversibila dintre Turcia si

Rusia
Iulian Chifu,

Ceea ce era de asteptat s-a intamplat. La 9 luni de la acordurile turco-ruse care blocau avansul trupelor
guvernamentale siriene in provincia Idlib, Bashar al Assad a inceput atacul regiunii controlate de rebeli cu un
potop de bombardamente, unele asigurate chiar de Rusia.

Iar aceasta ofensiva intr-o zona controlata de Turcia a creat tensiuni si ameninta cu ruptura definitiva si
ireversibila dintre Turcia, pe de o parte, Rusia si Iran, pe de alta.

Ruptura echilibrului in Idlib: atac al fortelor guvernamentale

Bombardamentele ruso-siriene, destinate formal jihadistilor din regiune, au dus la cifre complet inacceptabile de
civili morti si raniti. Idlib e o zona in care s-a retras opozitia din intreaga Sirie, atunci cand Rusia a decis peste
noapte dizolvarea zonelor de dezescaladare si transportul opozitiei din acele regiuni. In provincia nordica Idlib,
situata aproape de granita cu Turcia, se afla peste 3 milioane de persoane din care jumatate sunt refugiati. Aici
se afla si opozitia sustinuta de Turcia, si grupari jihadiste altadata afiliate al Qaeda, dar si numerosi civili, in
tabere de refugiati supra-aglomerate.

Loviturile aeriene au fost numeroase intre 20 si 26 mai. Ursula Mueller, asistent al Secretarului General pentru
Afaceri Umanitare, a relatat in Consiliul de Securitate al ONU ca, in ultimele saptamani, violenta a dus la
refugierea a peste 270.000 rezidenti si a ucis 160 de civili
. Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului a identificat peste 149 lovituri aeriene in numeroase orase si sate
din Idlib joi, 30 mai.

Guvernul sirian, sustinut de catre Rusia, a atacat si distrus facilitati medicale, scoli si piete, in mod intentionat.
Potrivit ONU, in provincia Idlib sunt peste 1,1 milioane de refugiati interni din alte provincii siriene. Bashar al
Assad ar dori un atac pe scara larga dar nici Rusia, nici Iranul nu sustin o asemenea desfasurare din cauza fricii
de a nu antagoniza complet Turcia.

De Ramadan, atacurile lui Assad la iftar infurie credinciosii musulmani

Cea mai mare nemultumire vine de la atacul dupa apusul soarelui, stiut fiind ca suntem in luna de Ramadan,
sarbatoare religioasa musulmana ce presupune abtinerea de la mancare pe parcursul zilei. La apus, lipsa de
hrana si apa se compenseaza, la iftar. Dar cand sa se roage si sa inceapa sa manance si sa bea apa, dupa o zi
lunga de post, obositi, insetati si infometati, oameni sunt atacati cu bombe venind de la regim. Frustrarea si
nemultumirea ating cote enorme. Nu degeaba, Turcia i-a cerut imperativ Rusiei sa-l controleze pe Assad.

Acordurile din noiembrie nu au fost respectate. Incetarea focului nu avea cum sa mai dainuie. Zona
demilitarizata si retragerea insurgentilor si a armelor grele nu mai e respectata. Din 30 aprilie, au fost ucisi 291
civili si 369 de luptatori. In aceeasi perioada au murit 269 de militari guvernamentali sirieni si 22 civili din
zonele vizate de rebeli, murind de ambele parti 130 de copii. Mai mult de 200.000 de oameni din taberele de aici
au plecat in refugiu intern.

Turcia a reactionat furioasa, iar ministrul Apararii Hulusi Akar a transmis Rusiei ca trebuie sa-l controleze pe
Assad si trupele regimului. Relatia cu Turcia este de prima importanta pentru Moscova, de aceea Rusia ba
acorda sprijin, ba se codeste in fata perspectivei unei ofensive pe scara larga. Rusia anuntase prin Vladimir Putin
ca nu poate sa respinga faptul ca se apropie un atac pe scara larga, dar a insistat ca acesta nu e recomandabil
din motive umanitare. Iar eliminarea gruparii considerate teroriste Hayat Tahrir al-Sham de catre partea rusa
pare sa fi inceput.

Idlib
FOTO AFP

Tensiuni critice Turcia-Rusia in Idlib si in afacerea siriana

Nemultumirea Turciei e mai mare si are surse mai largi. Astfel, Turcia a ajuns pe linia focului, doi militari de-ai
sai intrand in raza luptelor si fiind raniti la inceputul lumii mai. Agentia turca Anadolu a vorbit chiar despre 3
alte atacuri, de unde intrebarea fireasca pe care si-o pun turcii, daca a fost un accident si modalitate de a presa
Turcia, cu acordul tacit al Rusiei si chiar a Iranului, partenerii sai in trilaterala pe Siria.

Iar reactiile ambigue ale Rusiei si Iranului vin intr-un moment neclar pentru Turcia, cand doar perspectiva
preluarii orasului Tel Rifaat, ultima rezistenta kurda la Vest de Ararat. In acest context, ar putea fi interesant
pentru Erdogan ca unele operatiuni limitate, punctuale, tintite impotriva rebelilor sai din Idlib.

Agenda turco-americana este extrem de plina, cu foarte multe teme divergente. Pe de alta parte, nemultumirea
turca e in crestere dramatica si influenteaza si perspectivele apararii in Idlib. Turcia insista pentru o zona
tampon la sud de frontiera sa, in zona kurda la Est de Eufrat, iar o asemenea permisiune (cu acord kurd)
combinata cu atacul sirian guvernamental din provincia Idlib poate schimba orientarea Ankarei.

Pana atunci achizitia de sisteme antiracheta si anti-aeriene S400 e pe masa, cu Moscova drept furnizor, iar
nemultumirile Turciei reduc doar intensitatea atacului trupelor guvernamentale siriene, nu insa si actiunea si
presiunea impotriva rebelilor controlati de Turcia.

De retinut ca, la summit-ul G20, se pregatesc deja intalnirile bilaterale turco-rusa si turco-americana, asa cum e
posibil un summit Trump-Putin. Dar preocuparea majora a Turciei, care are deja 3,6 milioane de refugiati
sirieni, este cea pentru un nou val de migranti, fiind deja vorba despre peste 200.000 de noi doritori de azil si
protectie, intr-o provincie cu numeroase tabere de refugiati supra-aglomerate. Iar aceasta perspectiva ar putea
afecta si Uniunea Europeana.