Locul activităţii de marketing în cadrul firmei

Analizând activităţile care se desfăşoară într-o întreprindere, Henry Fayol realizează o

grupare a acestora pe şase funcţiuni: tehnică, financiară, comercială, contabilă, de
securitate, administrativă. Concepţia lui Fayol a fost exprimată la începutul secolului al
XX-lea, iar predecesorii acestuia au venit cu noi abordări, ajungându-se spre sfârşitul
secolului la delimitarea a cinci funcţiuni de bază ale unei întreprinderi: cercetare-
dezvoltare, comercială, producţie, financiar-contabilă, personal.

Într-o astfel de delimitare a funcţiunilor întreprinderii, marketingul este o componentă a

funcţiunii comerciale, alături de aprovizionare şi desfacere, situaţie întâlnită de altfel şi
în structurile organizatorice ale firmelor din acea perioadă. Creşterea rolului
marketingului în cadrul organizaţiilor a condus la desprinderea acestuia de funcţiunea
comercială şi individualizarea ca o funcţiune de-sine-stătătoare, alături de celelalte
cinci: cercetare-dezvoltare, marketing, producţie, comercială, financiar-contabilă,
personal.

Importanţa activităţii de marketing în cadrul firmei este diferită, după cum urmează:
1. Marketingul este o funcţie ca oricare alta în cadrul firmei, nici una dintre funcţii
neavând un rol predominant (figura 1.14 a).
2. Marketingul este o funcţie mai importantă a firmei (figura 1.14 b).
3. Marketingul este funcţia principală a firmei (figura 1.14 c).
4. Clientul este funcţia de control a firmei, toate funcţiile trebuie să servească
clientul (figura 1.14 d).
5. Clientul, ca funcţie de control şi marketingul, ca funcţie integratoare (figura
1.14 e).

b)
a) Producţie Finanţe
Producţie Finanţe

Personal
Marketing
Marketing Personal

c) d)

Producţie
Producţie Finanţe

Marketin CLIENT
g

Marketin Personal
Personal Finanţe g
 e) Producţie

Marketing

Persona CLIENT
l

Finanţe

Fig. nr. 1.14 Locul activităţii de marketing în cadrul firmei

Concepţia modernă asupra funcţiunilor întreprinderii, întâlnită în multe definiţii ale

marketingului, naşte şi o anumită rezistenţă la nivelul firmelor, aşa-numita „rezistenţă
organizată”, din partea managerilor responsabili de celelalte funcţiuni, care consideră că
o astfel de gândire îi subordonează compartimentul de marketing. În realitate nu este
vorba de o subordonare ierarhică, ci de o schimbare a modului de gândire, crearea
convingerilor că numai gândind în spiritul marketingului poţi realiza obiectivele funcţiunii
şi pe cele ale întreprinderii.