Apariţia şi evoluţia marketingului

„Descoperirea” şi utilizarea marketingului, pe baze ştiinţific determinate, nu coincide cu

apariţia şi utilizarea anumitor elemente practice, care astăzi reprezintă componente ale
marketingului.
Astfel, se ştie că afişele au reprezentat, încă din antichitate, o modalitate grafică de
prezentare a anumitor informaţii. Astfel, pe un papirus vechi de peste 3000 de ani, descoperit la
Teba, se oferă o recompensă pentru găsirea unui sclav fugit de la stăpânul său, iar pe zidurile
oraşelor Pompei şi Herculanum, dezgropate de sub lava care le-a îngropat în anul 79, în urma
erupţiei Vezuviului, se văd, destul de bine păstrate, picturi în culoarea alb şi roşu, de forma şi
dimensiunile afişului, prin care sunt anunţate spectacole şi lupte de gladiatori sau altele prin care
se fac cunoscute unele băi de ape dulci sau sărate.
O dată cu descoperirea tiparului, la începutul secolului al XV-lea (1441) de către
Johannes Gutenberg, s-au deschis largi posibilităţi pentru dezvoltarea mijloacelor promoţionale
folosite apărând primele afişe tipărite, cum este cel din 1477 al unui oarecare William Caxton,
prin care acesta anunţă vânzarea unor mobile de biserică.
Toate aceste exemple nu fac decât să confirme un lucru şi anume că avem de-a face cu
acţiuni singulare, care nu fac parte dintr-o activitate coerentă, permanent desfăşurată. De cele
mai multe ori, aceste acţiuni erau realizate fără a se şti care este publicul vizat şi fără a se urmări
rezultatul lor. Pentru a vorbi cu adevărat de marketing, trebuie aşteptat începutul secolului al
XX-lea când în Statele Unite ale Americii încep să se pună bazele acestei ştiinţe. Principala
motivaţie a apariţiei şi evoluţiei ulterioare a marketingului o reprezintă dinamismul economico-
social. Cu cât dezvoltarea societăţii omeneşti este mai puternică, cu atât rolul marketingului la
toate nivelurile sporeşte.
Evoluţia marketingului, de la începutul acestui secol şi până în prezent, poate fi împărţită
din punct de vedere al orientării acestuia, în patru mari perioade. Orientarea marketingului spre o
anumită zonă (producţie, vânzări etc.), are în vedere influenţa pe care o are acest domeniu în
modul de utilizare efectivă, în atitudinea întreprinderii (vezi tabelul 1.1.).

ORIENTAREA PERIOADA DE TIMP ATITUDINEA PREDOMINANTĂ

 APROXIMATIVĂ

PRODUCŢIE 1900 - 1930 “Un produs bun se vinde singur”.

“O activitate promoţională bine

VÂNZĂRI 1930 - 1950 gândită îl va determina pe
consumatorul potenţional să cumpere
produsul”.

MARKETING 1950 - 1990 “Consumatorul este cel care decide”

RELAŢII 1990 - prezent “Relaţiile pe termen lung cu clienţii

sunt cele care asigură succesul”.

Tabelul 1.1. Etapele evoluţiei marketingului

Teoria şi practica de marketing au cunoscut o evoluţie extrem de rapidă, mai ales în

ultimile 3-4 decenii, în care incidenţele revoluţiei ştiinţifico-tehnice sunt receptate în toate
domeniile şi cu prioritate în domeniile nou apărute.
Evoluţia marketingului poate fi astăzi privită prin prisma unui şir de etape succesive, care
au marcat procesul de receptare în plan ideatic a dezvoltării practice a acestuia. Deşi în rândul
specialiştilor există, cu privire la periodizarea evoluţiei marketingului, mai mlte puncte de
vedere, cel care s-a impus printr-o largă recunoaştere, deoarece evidenţiază caracteristica
esenţială a fiecărei perioade, aparţine lui Robert Bartels care distinge următoarele etape:
- descoperirea marketingului - corespunde primei decade a secolului nostru;
- conceptualizarea lui - în cea de-a doua decadă, ca urmare a sesizării de către
teoreticieni a faptului, că în practică o serie de activităţi economice se desfăşoară în alt mod;
- integrarea marketingului - în deceniul al treilea;
- dezvoltarea marketingului în întreprindere - în deceniul al patrulea;
- încercările de reevaluare a marketingului - în special în a doua jumătate a
deceniului al cincilea, întrucât încheierea războiului punea altfel problemele economice decât în
perioada interbelică;
 - reconceptualizare marketingului - în deceniul al şaselea, care a însemnat nu doar
revederea vechiului concept, ci mai ales fundamentarea teoretică, care a fost apoi transpusă şi în
practică, a noii viziuni a marketingului actual, a opticii de marketing contemporan.
Această periodizare se bucură de o largă acceptare, întrucât explică în planul acţiunii
practice schimbarea mentalităţii, a comportamentului agenţilor economici, reflectată prin
procesul de trecere, în activitatea economică, de la orientarea spre producţie la orientarea spre
vânzare şi apoi la orientarea de marketing, iar în plan teoretic explică apariţia, formarea şi
cristalizarea unei noi ştiinţe economice marketingul.
Dezvoltarea intensivă a marketingului a determinat specializarea sa pe diferite domenii,
determinând o diferenţiere a modului în care el este utilizat, în funcţie de specificul pieţelor pe
care acţionează întreprinderile care îl utilizează.
Unul dintre criteriile importante de diferenţiere, ce determină specializări ale
marketingului, este: profilul activităţii economice.
Din punct de vedere al profilului activităţii economice putem vorbi în principal de:
♦ Marketing industrial (numit şi marketingul bunurilor productive sau „businees to
business” marketing);
♦ Marketingul bunurilor de consum;
♦ Marketingul agricol;
♦ Marketingul serviciilor.
Dezvoltarea marketingului, mai ales în ultimii 50 de ani, a avut în fiecare deceniu o zonă
principală de acţiune: piaţa bunurilor de consum, a serviciilor, a bunurilor productive etc. Acest
lucru a determinat şi un interes mai mare din partea specialiştilor pentru dezvoltarea conceptuală
a unor domenii specializate ale marketingului (vezi tabelul 1.2. ).

Marketingul Marketingul Marketingul Marketingul Marketingul

bunurilor de industrial social serviciilor relaţional
consum
Anii ‘50 Anii ‘60 Anii ‘70 Anii ‘80 Anii ‘90

Tabelul 1.2. Specializarea marketigului

 Viitorul marketingului este asigurat de evoluţia rapidă pe care a cunoscut-o în ultimele
decenii, de impactul considerabil pe care a demonstrat că îl are asupra societăţii umane în
ansamblu său.
Se remarcă deja câteva tendinţe în evoluţia marketingului, care pun în faţa organizaţiilor
noi probleme dar şi oportunităţi. (vezi figura 1.3.).
Pricipala tendinţă o reprezintă sporirea rolului marketingului, a importanţei lui ca urmare
a schimbărilor apărute în mediul economico- social în general, în mediul afacerilor în special, dar
şi a creşterii complexităţii afacerilor.

Fig. 1.3. Tendinţe în evoluţia marketingului

Toţi factorii analizaţi : dinamismul mediului global, internaţionalizarea afacerilor,

modificarea sistemului de valori al consumatorului, concurenţa tot mai acerbă, creşterea
complexităţii organizaţiei etc. determinată accentuarea rolului importanţei marketingului în
activitatea organizaţiei, dar impun cu necesitate restructurarea şi reevaluarea modului de
desfăşurare a activităţii de marketing, o reexaminare a căilor prin care marketingul poate fi
introdus şi acceptat ca filosofie de afaceri.