UNIVERSITATEA DE VEST

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZARE: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT/ SPORT ȘI PERFORMANȚĂ MOTRICĂ

NUME ȘI PRENUME: LAOȘ ALEXANDRA DANIELA

GRUPA: 5
AN: I

Page 1 of 7
 UNIVERSITATEA DE VEST
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT/ SPORT ȘI PERFORMANȚĂ MOTRICĂ

Holera este o boală diareică acută, produsă de Vibrio cholerae 0-1 si 0-139, este un bacil,
aerob, in formă de virgulă, patogen in condiții naturale doar pentru om. Se disting două biotipuri:
clasic și El Tor. În decurs de câteva ore, poate duce la deshidratare marcată, rapid
progresivă, afectând în mod deosebit intestinul subțire. Boala se manifestă prin tulburări
digestive ca o diaree gravă, vomitări excesive, care duc la o deshidratare rapidă a bolnavului
(exicose), prin pierdere de electroliți (substanțe minerale).
Originea holerei este in Delta Gangelui din subcontinentul indian. Acolo, în anul 1817, au
existat 7 pandemii mondiale, cea de-a șaptea (din prezent) fiind determinată de biotipul El
Tor(cel mai răspândit pe glob). El se păstrează destul de îndelungat la temperaturi joase (în
experimente - până la 127 zile), în bazinele acvatice - câteva luni; în lapte şi produse lactate - 14-
30 zile; pe suprafaţa legumelor şi a fructelor - 5-7 zile;
în intestinul muştelor - 4-5 zile; în organismele
hidrobionţilor (peşti, moluşte, broaşte, raci, crabi,
stridii etc.) - un timp mai îndelungat.). A debutat în
Indonezia în anul 1961, răspândindu-se mai târziu în
toată Asia. Această pandemie a afectat foarte puțin din
Europa, datorită faptului că, măsurile luate în privința
sănătății erau foarte bine puse la punct, salubrizarea era
la un nivel înalt.

(FIG.1- Vibrionul holeric (tipul O395 wt) văzut

la microscop electronic )
Aceasta se răspândește repede, prin pătrunderea ei în organism, holera aflându-se în fructe de
mare, apă, aceasta fiind infestată prin neglijenţă în timpul lucrărilor de exploatare şi întreţinere a
apeductului şi a reţelei de canalizare; apa din râuri, bazine acvatice şi chiar fântâni - în timpul
ploilor torenţiale cu apele ce se scurg de pe sol. Infectarea alimentelor are loc prin intermediul
mâinilor murdare, muştelor sau a apei infectate, (spre exemplu, legumele pot fi infectate, când se
udă cu apa impurificată din bazine ori folosirea excrementelor umane în calitate de
îngrăşăminte). Desigur, și alte alimente pot fi infestate și nu neapărat. Debutul acesteia e brutal,
întru cât, după un interval de 1 până la 5 zile, acesta începe să se manifeste prin: greață, vărsături
înoțite de diaree severă, toate acestea ducând la o deshidratare puternică uneori însoțită de o
prăbușire a tensiunii arteriale și scăderea volumului de urină, scăderea bruscă în greutate,
afundarea ochilor în orbite, pielea devine uscată și pliul cutanal persistent.
La copil și la subiectul vârstnic, riscul e încă și mai mare, deoarece deficitul în apă este
deosebit de rapid, marcat printr-o pierdere în greutate și printr-o înfundare a ochilor în orbite,
însoțite de un șoc hipovolemic(insuficiență circulatorie) cu hipotensiune (căderea tensiunii
arteriale) și scăderea cantitatii de urină.
Majoritatea cazurilor de holeră se produc la începutul toamnei, atunci când vibrionii se
multiplică evident în apă, deoarece ea, fiind foarte caldă, favorizează acest proces. Totodată în
acest timp pe litorale se observă o aglomeraţie sporită, care creează condiţii de încălcare a
regimului normal de alimentare, de nerespectare a regulilor de igienă personală. De menţionat, că
mai des pot fi infectate cu vibrioni holerici persoanele ce suferă de maladii a căilor biliare, a
pancreasului, maladii gastrice cu hiposecreţie ori lipsa totală a sucului gastric etc; bolnavii
psihici, alcoolici, vagabonzii şi cei ce se află în penitenciare.

Page 2 of 7
 UNIVERSITATEA DE VEST
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT/ SPORT ȘI PERFORMANȚĂ MOTRICĂ

O mare importanţă în profilaxia holerei o are protecţia sanitară a surselor de apă potabilă,
controlul sistematic al apei din râuri, lacuri, bazinele acvatice, a apelor reziduale de la fabricile
de lactate, de peşte, de la băi, spălătorii; supravegherea sanitară a pieţelor, întreprinderilor
alimentare, de alimentaţie publică şi a celor private, serviciilor comunale (hoteluri, frizerii etc),
localurilor publice (stadioane, teatre, cinematografe, parcuri etc.); dezinfectarea reziduurilor şi
combaterea muştelor. De asemenea, o importanţă primordială o are lupta cu murdăria, depistarea
precoce a pacienţilor cu diverse disfuncţii intestinale şi izolarea lor în spitalele respective.La
apariţia cazurilor de holeră în localitatea dată se anunţă carantină. Toate persoanele cu disfuncţii
intestinale sunt internate în spitalul provizoriu, unde se vor investiga la vibrionul holerei şi alţi
microbi şi se vor trata. Cei cu holeră vor fi spitalizaţi în spitalul holeric. Oamenii, care au fost în
contact cu bolnavii de holeră sau purtători de vibrioni, se izolează în spitalul (izolator), unde sunt
examinaţi clinic şi prin analize de laborator.Vesela de care s-a folosit bolnavul de holeră, lenjeria
de corp şi pat, alte obiecte contactate, maşina sanitară, ce l-a transportat, trebuie să fie
dezinfectate, folosind diverse metode în acest scop. Materiile fecale şi masele vomitive se
dezinfectează cu o soluţie de clorură de var de 10% sau soluţia de lizol de 5% timp de 30 minute.
În momentul depistării cazurilor de holeră, populaţia din localitatea dată, trebuie să respecte
strict regulile de igienă personală şi publică, trebuie să renunţe la pescuit şi scăldat în bazinele
acvatice de unde se elimină vibrioni de holeră.
Modul de transmitere cuprinde:
 Contact direct cu bolnavul
 Mâini murdare și atingerea obiectelor contaminate
 Consum de apă contaminată sau alimente
 Transport pasiv (muște).
Factorii de risc sunt și ei numeroși, și favorizează dezvoltarea infecției, sub formă epidemică,
pandemică și endemică. Dintre aceștia enumerăm: factorii de mediu (hipetermia, umiditatea
crescută, catastrofele natural), economico-sociali (igiena), biologici (muștele), proprii
(malnutriția), imunitate scăzută și purtătorii acestei boli.
Vibrionul holeric pătrunzând în tractul digestiv şi trecând bariera de aciditate gastrică, mai
departe se multiplică în intestinul subţire. Acolo elimină toxină cu denumirea de holerogen, care
catalizează activitatea unor fermenţi din epiteliul intestinal, ce la rândul său duc la secreţia
abundentă a sucurilor şi electroliţilor din partea superioară a intestinului.Deci, pe de o parte
eliminarea sporită a lichidului şi electroliţilor din intestinul subţire, pe de altă parte reabsorbţia
normală a lor în intestinul gros şi se află la baza diareei holerice. Gradul de pierdere a lichidului
şi electroliţilor ori aşa zisa deshidratare, determină gravitatea bolii.
Holera evoluează clinic de la formele de portaj, uşoare până la forme foarte grave. Perioada de
incubaţie durează de la câteva ore la 5 zile, mai frecvent 2-3 zile. Maladia, de regulă, se începe
acut cu apariţia diareei pe neaşteptate, mai ales noaptea ori spre dimineaţă.
În holera El-tor, la 1/4 din cazuri boala poate începe cu o perioadă prodromală de 24-36 ore, ce
se caracterizează prin simptome generale de intoxicaţie şi temperatură ridicată până la 38°C,
frisoane, cefalee, vertijuri, apoi apare scaunul lichid fără dureri în abdomen. Frecvenţa scaunului
este variabilă şi depinde de gravitatea maladiei - de la 2-3 ori în forme uşoare până la 30 ori şi
mai des în formele grave şi foarte grave.
Scaunul este lichid, la început are un caracter fecaloid, apoi devine de o culoare albicioasă cu
fluturaşi albi, ce este asemănător cu o fiertură de orez, de regulă, fără miros, mai rar cu un miros
de zeamă de peşte ori cartofi cruzi trecuţi prin răzătoare. Dacă maladia progresează, la scaunul

Page 3 of 7
 UNIVERSITATEA DE VEST
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT/ SPORT ȘI PERFORMANȚĂ MOTRICĂ

lichid, frecvenţa căruia se măreşte, se adaugă voma. Ultima apare spontan, fără greţuri şi masele
vomitive se elimină sub o presiune mărită, ce se compară cu o ʺfântână artezianăʺ. Frecvenţa
vomei de asemenea caracterizează gravitatea maladiei.
Prin scaunul lichid şi vomele repetate, bolnavul poate pierde o mare cantitate de apă şi săruri
minerale, ce la rândul lor duc la demineralizarea şi deshidratarea organismului de gradul I, II, III
şi IV, ori la dezvoltarea formelor uşoare, medii grave şi foarte grave. Bolnavilor cu deshidratare
de gradul I şj la o parte din cei cu deshidratare de gradul II pierderile de lichid se recuperează
prin administrări perorale. Se recomandă soluţia cu următoarea compoziţie : NaCl — 3,5,
NaHC03 — 2,5, K.C1"— 1,5, glucoza — 20 g pentru un litru de apă potabilă (glucoza ame-
liorează absorbţia sărurilor în intestinul subţire). Cei cu deshidratare de gradul III și IV, li se
administreză intravenos.
In holera El-tor mai frecvent se înregistrează portajul de vibrion, formele uşoare şi medii
(semigrave). însă, medicina încă nu poate determina care din aceste forme se poate agrava şi
pune viaţa bolnavului în pericol.
De menţionat, că în dependenţă de gradul de deshidratare, holera se mai caracterizează prin
crampe musculare, cianoză,, dereglări ale glasului până la afonie, tahicardie. De asemenea,
gradul de deshidratare în holeră se mai caracterizează prin majorarea densităţii plasmei, a
indicelui de hematocrită, prin modificare la pH în acidoză şi majorarea deficienţei bazice.
Dacă bolnavul de gradul III şi IV de deshidratare nu va fi imediat spitalizat pentru a fi supus unei
terapii intensive, el va deceda peste un timp foarte scurt. De menţionat, că toţi bolnavii de holeră
şi suspecţi la ea, se tratează în spitalul de boli infecţioase (spitalul holeric). Din păcate, în
epidemia de holeră în anul 1995, din cei decedaţi o parte s-au adresat târziu la medic.
Examenul produselor patologice constă în aducerea la laborator de materii fecale din scaunul
emis de bolnav și lichid de vărsătură. La suspecți și purtători se recoltează materii fecale direct,
prin sonda Nelaton, sau cu un tampon, sau în unele cazuri se provoacă scaunul cu un purgative
salin.
Identificarea vibronului se face prin:
 Reacția Voges-Proskauer
 Sensibilitatea la polimixină
Dat fiind rolul dominant al deshidratării în patogenia holerei, tratamentul va fi orientat mai întai
spre restabilirea echilibrului hidroelectro-litic. Tratamentul începe cat mai devreme posibil şi se
efectuează în două etape : prima — rehidratarea, a doua — corecţia pierderilor ulterioare de
electroliți estimați în condiţii de staţionare. Rehidratarea se va efectua în curs de 1—2 ore cu
volum de lichid ce corespunde deficitului iniţial de masă corporală. Tactica curativă aici este
determinată exclusiv de starea bolnavului şi mai ales de gradul de deshidratare.
Antibioticele nu joacă rolul decisiv în tratamentul bolnavilor de holeră, însă ele amplifică
efectul tratamentului patogenetic : reduc durata diareii, pierderile hidro-electrolitice şi durata
portajului de vibrioni.
Bolnavilor cu deshidratare de gradele III—IV li se administrează periodic tetraciclină cate 0,3—
0,5 g sau levomicetină cate 0,5 g la fiecare 6 ore. Durata tratamentului cu antibiotice este de 5
zile.
Purtătorii de vibrioni ce elimină agentul un timp scurt sau chiar o singură dată (excretorii
„tranzitorii") nu necesită antibiotice. Acest grup de persoane trebuie izolat pană la obţinerera
probelor negative ale examenului bacteriologic de control. Tratamentul antimicrobian se face în
caz de eliminări repetate de vibrioni holerici şi bolnavilor cu infecţii mixte, invaziuni parazitare

Page 4 of 7
 UNIVERSITATEA DE VEST
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT/ SPORT ȘI PERFORMANȚĂ MOTRICĂ

şi afecţiuni cronice la nivelul tubului digestiv. în aceste cazuri plus la tratamentul obligator al
afecţiunilor asociate se administrează tetraciclină cîte 300 mg la fiecare 6 ore, curs de 3—5 zile.
Bolnavii de holeră nu au nevoie de un regim dietetic special.
Externarea bolnavilor se face după vindecarea lor, la încheierea seriei de antibioticoterapie şi
după obţinerea rezultatelor negative ale examenului
bacteriologic.
Un antibiotic este administrat, de obicei, pentru a reduce severitatea diareei și pentru a o opri
mai devreme. De asemenea, persoanele care iau un antibiotic sunt mai puțin probabil să
răspândească infecția, astfel încat să creeze un focar de infecție. Antibioticele care pot fi utilizate
includ doxiciclină, azitromicină, trimetoprim / sulfametoxazol și ciprofloxacină. Medicii aleg
antibiotice cunoscute ca fiind eficiente împotriva bacteriilor care cauzează holera în comunitate.
Deoarece doxiciclina discolorează dinții la copiii cu vârsta sub 8 ani, se utilizează în schimb
azitromicină sau trimetoprim-sulfametoxazol. Aceste antibiotice sunt administrate pe cale orală.
Bolnavii suferă de sete chinuitoare, senzaţii permanente de vomă, convulsii musculare ale
membrelor, însoţite de dureri puternice şi excitaţie periodică. Sunt pronunţate şi alte semne de
deshidratare : colorație albastră-vineție a pielii și a mucoaselor din cauza unei insuficiente
oxigenării sângelui , reducerea turgorului cutanat, voce ştearsă pînă la afonie. Se constată
căderea tensiunii arteriale, puls slab accelerat, deseori stare de colaps cu coborarea temperaturii
pînă la 35,5-36,0°C, micșorarea volumului urinei. Limba este uscată, la palpaţia abdomenului se
determină umflături intestinale, sunt posibile dureri în epigastru şi în regiunea paraombilicală.
Hemoconcentraţia de obicei este moderată. Pe fond de hiper-natriemie se reduce concentraţia de
kaliu şi clor în sânge.
Succesul terapeutic depinde în mare măsură nu numai de calitatea rehidratării efectuate, ci şi de
recuperarea optimă a pierderilor ulterioare de apă şi săruri, care în cazurile grave se realizează
curs de câteva zile. în terapia de corecţie volumul de lichid introdus este determinat de viteza
pierderilor, adică se află în funcţie de volumul dejecţiilor şi maselor vomitive, care se estimează
la fiecare 4—6 ore şi se înregistrează.

Epidemia cu holeră din Yemen a depăşit 300.000

de cazuri în doar zece săptămâni. Comitetul
Internaţional al Crucii Roşii (ICRC) a precizat că
„situaţia scapă de sub control”, în fiecare zi apărând
câte 7.000 de noi bolnavi, relatează BBC.
Sistemul de sănătate, apă, şi salubritate al Yemen-
ului s-a deteriorat după doi ani de război între forţele
guvernamentale şi mişcarea rebelilor Houthi.
Totodată, spitalele se confruntă cu suprapopulare de pacienţi, în timp ce lipsa severă a hranei a
dus la o malnutriţie masivă, care îi face pe locuitori şi mai vulnerabili în faţa holerei.
Pe 24 iunie, UNICEF şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii declarau într-o scrisoare comună că
Yemen-ul se confruntă cu „cea mai mare epidemie de holeră din lume”, cu peste 200.000 de
cazuri. De atunci, în doar două săptămâni, numărul celor infectaţi a crescut cu 100.000,
alarmându-i pe cei de la ICRC. Epidemia a afectat aproape toată ţara, o singură provincie din
cele 23 fiind fără cazuri declarate. Reprezentaţi ai Naţiunilor Unite au subliniat că epidemia este
o consecinţă directă a războiului civil, în urma căruia aproximativ 14.5 milioane de oameni au
rămas fără acces la apă potabilă şi salubritate. Peste jumătate din instituţiile medicale din Yemen

Page 5 of 7
 UNIVERSITATEA DE VEST
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT/ SPORT ȘI PERFORMANȚĂ MOTRICĂ

nu mai funcţionează, o parte dintre acestea fiind distruse, iar 30.000 de angajaţi în domeniul
sănătăţii, de care depinde încetinirea epidemiei, nu au mai fost plătiţi de zece luni.
Holera face parte din cele zece cele mai
periculoase și letale boli din istorie, aceasta
făcând ravagii pe oriunde a fost întâlnită.
În România a fost adusă o dată cu valul
armatelor rusești, Moldova si Țara
Românească fiind primele afectate. Din
datele redate de către istorici, holera este
adusă în 1831, Iaşiul primind lovitura în
plin. La 22 mai/3 iunie 1831, în patru zile,
din 126 de oameni afectaţi de holeră, mor 54 (aşa cum notează Paul Cernovodeanu în lucrarea
„Biciul holerei pe pământ românesc“). Generalul rus Pavel Kiseleff (cel care practic conducea
Muntenia şi Moldova) hotărăşte evacuarea a două treimi din populaţia Iaşiului, însă se
înregistrează în continuare un ritm de 150-180 de morţi pe zi. Potrivit unei statistici, în 1832,
Moldova număra 1.130.000 de locuitori, din care se îmbolnăvesc de holeră 8.445, murind 5.182
de oameni. Cu toate că generalul Kiseleff a luat măsuri de carantină, pandemia de holeră trece în
Muntenia, izbucnind cu virulenţă în Bucureşti. Nefericitul oraş este descris de consulul
Lagan:„Murdăria numeroşilor săi locuitori, întinsele mlaştini ce îl înconjoară, apele stătute ce
băltesc în faţa fiecărei case, lipsa oricăror denivelări la mai mult de 20 de leghe împrejur,
neputinţa de a le imprima deodată românilor obişnuinţa ordinelor şi de a-i forţa pe boieri să
respecte măsurile luate, fac să sporească din ce în ce mai mult teama ca Bucureştii să nu
împărtăşească aceeaşi soartă ca Iaşi, cu toate că o treime din locuitorii săi s-au împrăştiat şi că
fuga nu conteneşte defel“.
Holera este un caz grav de boală intestinală, dar în zilele noastre, există numeroase tratamente
și tratamente de prevenire. Un bun exemplu naturist de tratament ar fi lămâia. Datorită vitaminei
C din aceasta, sistemul imunitar este stimulat, iar recuperarea se accelerează.

Page 6 of 7
 UNIVERSITATEA DE VEST
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT/ SPORT ȘI PERFORMANȚĂ MOTRICĂ

BIBLEOGRAFIE:
 HARRISON- PRINCIPIILE MEDICINEI INTERNE volumul I (Autori: Anthony S. Fauci,
Eugene Braunwald, Kurt J. Isselbacher, Jean D. Wilson, Joseph B. Martin, Dennis L. Kasper,
Stephen L. Hauser, Dan L. Longo)
 http://www.esanatos.com/boli/bolile-infectioase/holera-cauze-simptome-tratamen41194.php
 http://adevarul.ro/international/in-lume/criza-holera-yemen/sectiune/general/articol/ciuma-
holera-tifosul-si-gripa-in-istorie

Page 7 of 7