LICEUL TEHNOLOGIC “VICTOR MIHAILESCU CRAIU” BELCESTI

SPECIALIZAREA : TEHNICIAN IN ADMINISTRATIE

TEMA: FUNCTIA PUBLICA IN ADMINISTRATIA PUBLCA LOCALA

PROFESOR COORDONATOR: FLORARIU MARINA

ELEV: TARCAN ANTONIA-DIANA

CLASA a XII-a A

1
Cuprins:

Introducere ...................................................................................................................... 3
1. Noțiunea de funcție publică ...................................................................................... 4
2.Constituționalitatea și legalitatea funcției publice ........................................................ 5
3.Instituirea și clasificarea funcțiilor publice .................................................................. 6
4.Condițiile de acces la funcția publică ........................................................................ 9
5.Ierarhia functiilor publice ............................................................................................ 11
6.Cumulul funcției publice și incompatibilitați............................................................... 13
Concluzii......................................................................................................................... 14
Bibliografie..................................................................................................................... 16

2
 1. INTRODUCERE

Dreptul administrativ este o disciplină de învăţămînt fundamentală care asigură formarea de

ansamblu pentru profesia de jurist, precum şi o pregătire de specialitate în domeniul administrării
publice.

Dreptul administrativ reglementează relațiile sociale ce apar în activitatea administrației de

stat sau în legătură cu aceasta, adică relațiile între organele administrative și între acestea și alte
organe de stat, cele dintre administrație și cetățeni; principiile organizării și funcționării
administrației.

De asemenea, reglementează relațiile de natură conflictuală dintre autoritățile publice sau

persoanele juridice de drept privat care exercită atribuții de putere publică, precum realizarea
unui interes public, asimilate autorităților publice, pe de o parte, și cei vătămați în dreptul lor
prin acte administrative ale acestor autorități, pe de altă parte.

Viața socială a pus dintotdeauna multiple probleme, îndeosebi de ordin administrativ.

Nevoia a dus la apariția funcției publice si a funcțiilor care să o îndeplineasca. Comunitatea
umană n-ar fi avut acces la progres daca nu și-ar fi creat un întreg organism social, caruia i-a dat
viabilitate prin personalul învestit în diversitatea de funcții statornicite de-a lungul timpului.
Diversitatea sarcinilor pe care le are de îndeplinit administrația publica necesita o extrem de
variată gama de prestațiuni realizate prin serviciile publice, ca si un personal cu pregatire
profesională diversă.
Satisfacearea nevoilor cotidiene ale colectivitații, a nevoilor omului care traiește într-o
grupare organizată, ramane finalitatea esențială și singura justificare a administrației publice,
atît de diversificată, mai ales în prestațiunile sale catre populație.

3
 1. NOTIUNEA DE FUNCTIE PUBLICA

Potrivit legii, functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de

autoritatea sau institutia publica, in temeiul legii, in scopul realizarii competentelor sale.

Din definitie se pot retine urmatoarele trasaturi caracteristice:

- functia publica cuprinde un ansamblu de atributii si responsabilitati stabilite in temeiul legii;
- functia publica este creata prin lege sau alte acte normative emise pe baza si in executarea legii;
- functia publica are un caracter permanent si prezinta continuitate;
- functia publica nu constituie obiectul unei intelegeri intre parti si nu poate fi stabilita prin
contract;
- functia publica este organizata pentru a realiza competentele conferite administratiei publice;
- finantarea functiilor publice este asigurata de la bugetul de stat sau de la bugetele locale;
- atributiile stabilite prin lege sau potrivit legii dau competenta celor care indeplinesc functiile
respective, ca in regim de drept administrativ, sa faca acte juridice, operatiuni administrative sau
materiale in mod legal.

In art. 4 din Legea nr. 188/1999 sunt prevazute urmatoarele principii care stau la baza executarii
functiei publice:
- asigurarea prompta si eficienta libera de prejudecati, coruptie , abuz de putere si presiuni
politice a tuturor activitatilor efectuate de functionarii publici;
- selectarea functionarilor publici exclusiv dupa criteriul competentei;
- egalitatea sanselor la intrarea si promovarea in corpul functionarilor publici;
- stabilitatea functionarilor publici.

Notiunea de functie publica, traditional, s-a impus ca o natiune fundamentala a dreptului public,
in principal a dreptului administrativ, ea fiind strans legata de notiunea de activitate ,autoritate,
organ etc.Ea a fost definita in mai multe randuri atat de cercetatorii dreptului admnistrativ cat si
de cei ai dreptului constitutional. De aceea vom enumera doar cateva definitii si trasaturi ale
acestei notiuni expuse in diferite lucrari de specialitate:
 Grupare de atributii, puteri si competente stabilite, potrivit legii, in cadrul unui serviciu
public infiintat in scopul satisfacerii, in mod continuu si permanent, de catre functionarii
publici;
 Serviciile publice sunt dotate la infiintare cu o totalitate de atributii, de puteri si
competente de specialitate;
 Functiile unui serviciu public sunt cuprinse in statutul de functii, intocmit si aprobat
potrivit legii;
 Persoana fizica pretendenta la o functie publica trebuie sa indeplineasca conditii de studii
si de stagiu, trebuie sa aiba o investitura legala;
 Pentru munca prestata in functie publica, functionarul public primeste un salariu lunar si
alte drepturi banesti in conformitate cu legislatia.
Daca trecem peste meandrele istoriei si ne oprim numai la expresiile actuale, vom retine ca
legislatia si doctrina sunt dominate de expresia franceza „ function publique‟, precum si de cea
britanica „civil service‟ , fara a se intelege ca cele doua notiuni se suprapun; ele mai degraba
apar ca notiuni opuse, cea franceza evocand filozolia „etatica‟ , cea britanica evocand filozofia
„liberala‟.Dincolo de expresiile specifice altor limbi de ex: „offentlichen dienst‟ in germana
„functionario‟ in spaniola si portugheza; „impiegato civile‟ in italiana, doctrina si legislatia ,

4
inclusive de limba engleza sau franceza , au folosit si folosesc si alte expresii, care in limba
romana ar fi :agent public, functionar de stat , servitorul coroanei, manager public etc.
Funcţia publică reprezintă un factor de generalizare al unor posturi asemănătoare din
punctul de vedere al ariei de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii într-o instituţie din
sectorul public. De exemplu funcţiei de director într-o instituţie publică îi corespund cinci
posturi. Dacă funcţia publică exprimă în exemplul prezentat „amploarea” autorităţii şi
responsabilităţii unui director, în general posturile particularizează la nivelul fiecărui loc de
muncă autoritatea şi responsabilitatea titularului prin intermediul elementelor specifice,
respectiv obiective şi sarcini.

Funcţiile publice trebuie să fie ocupate doar de funcţionari publici, care, potrivit cadrului
legislativ specific respectă cerinţele obligatorii pentru a exercita astfel de funcţii. Managementul
public identifică două categorii de funcţii publice: de conducere, ca în exemplul de mai sus, şi
de execuţie, în special în subdiviziunile organizatorice implicate în mod direct în procesele de
realizare şi furnizare de servicii publice, respectiv în sfera de execuţie.

Deşi în sectorul public, in general,ca urmare a amploarei unor influenţe, o parte din funcţiile
publice sunt ocupate de reprezentanţi ai politicului, totuşi această situaţie nu trebuie să ne
conducă la perceperea acestui aspect ca pe unul normal, ci dimpotrivă. Realitatea a demonstrat
că astfel de implicări sunt între principalele surse de alimentare a unor disfuncţionalităţi majore
în sistem. Prin urmare trebuie facuta distinctia intre funcţia publică ocupată de funcţionarul
public şi funcţia politică.

2. CONSTITUTIONALITATEA SI LEGALITATEA FUNCTIEI PUBLICE

Fundamentele constituţionale şi legale ale funcţiei publice sunt examinate prin analiza
comparativă a legislaţiilor statelor membre ale UE sau ale Consiliului Europei. Aproape toate
constituţiile enunţă principii aplicabile dreptului funcţiei publice şi indică autoritatea
competentă pentru a le stabili. Este vorba mai ales de principiul liberului acces la funcţiile
publice. Uneori, textul constituţional este şi mai dezvoltat, stabilind nu doar regulile aplicabile
accesului la funcţia publică, ci şi regulile privind funcţionari deja numiţi. Principiile dreptului
administrativ creează modele comportamentale pentru funcţia publică. Principiile administrative
inspiră deciziile managerilor publici şi modelează comportamentul funcţionarilor publici,
formând un tot unitar.
După adoptarea Constituţiei în 1994, în Romania, au fost puse bazele juridice ale
raporturilor de funcţie publică, s-au constituit instituţii pentru politica de cadre şi instruirea
personalului din administraţia publică.
În Romania s-a dezvoltat cadrul legislativ specific funcţiilor publice şi titularilor acesteia:
Legea serviciului public; Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public;
Hotărîrea Guvernului privind aprobarea Planului de acţiuni pentru implementarea Legii cu
privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public; Hotărîrea Guvernului privind punerea
în aplicare a prevederilor legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului

5
public.Valorile funcţiei publice sunt susţinute legal. Instituţia funcţiei publice este guvernată de
principii stabilite atât de aspecte constituţionale cât şi de drept public (administrativ). Din acest
punct de vedere, putem afirma că acestea sunt valori legale Valorile legale, odată încălcate, au
consecinţe legale stipulate de prevederile disciplinare ale funcţiei publice. Funcţionarii publici
sunt subiecţii principiilor administrative stabilite prin lege.
În ceea ce privește constituționalitatea funcției publice,dacă raportăm la țările Uniunii
Europene constatăm că în fiecare din tările care au constituții scrise se regasesc principii ale
funcției publice.
Numarul articolelor din Constituție referitoare la funcția publică difera însă de la o țară la
alta, după cum diferă si tehnica sau conținutul reglementarii.
Într-un prim grup de state, majoritar cum ar fi: Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Italia,
Portugalia, Constituția prevede competența legiuitorului de a stabili regulile aplicabile funcției
public.În alte state cum ar fi Irlanda și Luxemburg atribuirea acestei competențe este implicită și
rezultă din supremația legiuitorului, care poate interveni pentru a reglementa materia.
Un al treilea grup de state se caracterizează printr-o partajare, în baza dispozițiilor
constituționale, între legislativ si executive, a regelementarii funcției publice.
Bazele constituționale ale funcției publice în Romania, în principal se regasesc în conținutul
art.39 ”Dreptul la Administrare”, alin(2) care prevede că:”Oricărui cetațean i se asigură potrivit
legii,accesul la o funcție publică ”.
Mecanismul de realizare a acestei prevederi constituționale a fost elaborat și justificat în Legea
serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995, iar mai apoi în Legea cu privire la funcția publică
și statutul funcționarului public nr.158 din 04.07.2008.

Pentru realizarea și consolidarea unui stat de drept,democratic se știe dintotdeauna, ca

trebuie realizate nu numai reforme politice, economice si sociale ci și administrative, și în
cadrul acesteia implicit o reformare a serviciilor publice.În acest context, este necesar să
subliniem că, democrația, în esența sa, consta atat în respectarea valorilor proprii, cat, mai ales,
în eficiența titularilor funcției publice, indiferent de nivelul lor.Cu alte cuvinte funcția publică
trebuie să prefigureze, pe lînga cerințele ca profesionalismul, eficiența, responsabilitatea,
onestitatea și dinamismul, și respectarea cu strictețe a reglementarilor constituționale și legale,
precum și o cat mai mare apropiere fața de nevoile cetațeanului.

3. INSTRUIREA SI CLASIFICAREA FUNCTIEI PUBLICE

Instituirea funcțiilor publice este mentionată în Legea cu privire la funcția

publica și statutul funcționarului public și Legea serviciului public.
a. Functiile publice se instituie în temeiul actelor parlamentului, Presedintelui , Guvernul și
ale altor autoritați publice, emise în limitele competenței lor, stabilite de Constituție si alte legi.
b. Statutul juridic al funcţiei publice se stabileşte potrivit nivelului organizatorico-
juridic al autorităţii publice care angajează funcţionarul, locului şi rolului acestei funcţii în
structura autorităţii publice, caracterului şi nivelului de competenţă profesională care se cer
pentru ocuparea funcţiei respective.
c. Statutul juridic al funcţiei publice include drepturile, obligaţiile, responsabilitatea
funcţionarului public, exigenţele faţă de pregătirea lui profesională.

6
d. În scopul perfecţionării sistemului de formare, selectare şi repartizare a cadrelor din
serviciul public, al organizării raţionale şi sporirii eficienţei muncii lor, diferenţierii salariilor în
raport cu complexitatea activităţii în funcţia dată, precum şi în scopul soluţionării altor chestiuni
ce ţin de serviciul public se elaborează un Clasificator unic al funcţiilor publice şi
Caracteristicile model de calificare a funcţiilor publice, aprobate de Guvern.
e. Statutul juridic al funcţiei este elaborat în temeiul Clasificatorului unic al funcţiilor
publice şi Caracteristicilor model de calificare a funcţiilor publice.

Clasificarea funcțiilor publice

Conform nivelului atribuțiilor titularului, funcțiile publice se clasifica în urmatoarele

categorii:
a) Funcții publice de conducere de nivel superior;
b) Funcții publice de conducere;
c) Funcții publice de execuție;
Este important sa menționăm că legislatorul național, alaturi de definiția funcției publice,
vine și cu definițiile de funcție de demnitate publică, funcție publică vacantă și funcție publică
temporar vacantă.
Funcția de demnitate publică este o funcție publică ce se ocupă prin mandat obținut direct în
urma alegerilor organizate sau indirect, prin numire în condițiile legii.
Funcția publică vacantă se consideră funcția publică liberă,fara titular.
Funcția publică temporar vacanta este funcția publică al carui titular au fost suspendate
raporturile de serviciu sau al carei titular a fost detașat în alta autoritate publică ori, dupa caz,
asigura interimatul unei funcții publice de conducere.
Fiecare categorie de funcții publice se împart în grupuri specificate, în clasificatorul unic al
funcțiilor publice, aprobat de Parlament.

Fara a intra intr-o polemica doctrinara cu ceilalti autori, apreciem ca definitia data de lege
este mai concisa si mai acoperitoare. Ea se raporteaza la esenta notiunii de functie publica:
ansamblul atributiilor stabilite prin lege, pentru realizarea prerogativelor de putere si de serviciu
public, care decurg din necesitatea indeplinirii unui interes public general de catre un organ sau
altul al administratiei publice. Apreciem ca legiuitorul a intuit mai bine esenta existentiala a
functiei publice: aplicarea legii si asigurarea serviciului public derivand din comandamentele si
interesele generale pe care trebuie sa le satisfaca organele administratiei publice. Afirmatia
anterioara accepta ideea ca drepturile si obligatiile sunt stabilite pentru ca titularul functiei
publice sa le aduca la indeplinire in scopul realizarii functiei de putere publica. Este insa vorba
despre drepturi si obligatii care contureaza competenta viitorului titular al functiei publice,
indiferent de persoana incadrata pe acea functie, perceputa fizic.

Suntem de acord cu faptul ca drepturile si obligatiile in realizarea competentei, ca prima

trasatura a functiei publice, sunt stabilite apri ori, pe cale unilaterala, prin norme juridice
obligatorii, de catre organele de stat ca si atributiile care definesc competenta insasi. Privite
astfel, conchidem ca ele vizeaza fiecare functie din ansamblul organizational in parte si nu unele
sau altele dintre persoanele care sunt sau vor fi incadrate; in fapt, drepturile si obligatiile se
stabilesc si exista mai inainte de numirea, repartizarea sau alegerea titularului, iar acesta, dupa
incadrare, este obligat sa le respecte. Astfel, ele vor trebui respectate atata timp cat exista
functia publica respectiva de catre toti titularii succesivi care o vor ocupa.
Pe de alta parte, abordand cealalta trasatura a functiei publice – atributii ale functiei de
stat – trebuie sa facem distinctie intre atributiile functionarului care realizeaza prin actele
indeplinite puterea publica si restul personalului dintr-un organ al statului, care este incadrat in

7
functii publice si nu realizeaza puterea de stat, cum sunt cele direct productive, administrative
sau de deservire. Nu suntem nici noi de acord cu acei autori care asimileaza aceste functii
productive la functiile publice pe considerentul ca ele contribuie la realizarea puterii de stat.
Este adevarat ca activitatile tehnice, productive, administrative sau de deservire sunt absolut
necesare si contribuie la indeplinirea activitatii organului de stat, dar, prin ele insele, acestea nu
presupun exercitarea puterii publice, nu apartin institutiei dreptului administrativ si nici
competentei de drept administrativ, ci se regasesc la toate unitatile de stat si sunt reglementate
prin alt gen de norme care nu apartin dreptului administrativ. De altfel, raporturile juridice
dintre organul respectiv si personalul tehnic, economic, administrativ, lucrul cu publicul si/sau
de deservire sunt fixate prin contracte individuale de munca, realizate de Dreptul muncii.

Trecand de la dezvoltarea din doctrina la practica dreptului, vom constata ca, indubitabil,
aceste diferente de opinii au fost transate de legiuitor si ca atare trebuie sa ne conformam vointei
acestuia. Astfel, articolul 5 alineat 2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor
publici stipuleaza, fara echivoc, faptul ca: „Personalul din aparatul de lucru al autoritatilor si
institutiilor publice, care efectueaza activitati de secretariat, administrative, de protocol,
gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire, este angajat cu contract individual de munca.
Persoanele care ocupa aceste functii nu au calitatea de functionar public si li se aplica legislatia
muncii”.

In al doilea rand, desprindem si a treia trasatura a functiei publice, abordata unilateral si

anterior: continuitatea. Ea presupune a nu se confunda functia de stat insasi cu realizarea practica
a acesteia, de catre o persoana anumita. Continuitatea functiei semnifica existenta drepturilor si
obligatiilor atata timp cat exista competenta pe care functia o realizeaza, corespunzator cu
masura legala de a organiza functia in vederea organizarii competentei respective.

In al treilea rand, prin extensie, putem asimila functiei publice si raporturile care se
stabilesc intre organul care a organizat si sustine existenta functiei publice si persoana fizica
numita sa o realizeze. Aceste raporturi sunt extrem de complexe, care contin cel putin doua
laturi aflate intr-o legatura indestructibila, fapt pentru care, profesorul Antonie Iorgovan a
denumit-o „situatie juridica”. Intrucat exista o diversitate de functii, vom spune doar ca tuturora
le sunt caracteristice cel putin doua elemente: a) titularul functiei este subiect subordonat intr-
un raport juridic de autoritate, de drept constitutional sau, dupa caz, de drept administrativ fata
de organul sau institutia publica care l-a investit; b) titularul functiei este subiect supraordonat
intr-un raport de autoritate, de drept administrativ, fata de terti, respectiv subiectele de drept in
legatura cu care realizeaza competenta.

In al patrulea rand, nu neaparat din definitie ci din analiza textelor normative incidente in
domeniu, rezulta ca functiile publice pot fi indeplinite si de catre persoane private care sunt
investite, prin autorizare, cu dreptul de a presta un serviciu public, in regim de autoritate
publica. Este vorba, in primul rand, de imputerniciti ai autoritatilor, numiti, de regula, temporar,
care sunt asimilati functionarilor publici ce indeplinesc prerogative de puteri delegate.

8
 4. CONDITIILE DE ACCES LA O FUNCTIE PUBLICA

Conform prevederilor art.54 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici,
republicata în 2007 cu modificarile si completarile ulterioare

Poate ocupa o functie publica persoana care îndeplineste urmatoarele conditii:

 a) are cetatenia româna si domiciliul în România;

 b) cunoaste limba româna, scris si vorbit;
 c) are vârsta de minimum 18 ani împliniti;
 d) are capacitate deplina de exercitiu;
 e) are o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care candideaza, atestata
pe baza de examen medical de specialitate;
 f) îndeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica;
 g) îndeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice;
 h) nu a fost condamnata pentru savârsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra
statului sau contra autoritatii, de serviciu sau în legatura cu serviciul, care împiedica înfaptuirea
justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savârsite cu intentie, care ar
face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei în care a intervenit
reabilitarea;
 i) nu a fost destituita dintr-o functie publica sau nu i-a încetat contractul individual de
munca pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;
 j) nu a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege.

Legea se impune tutror cetăţenilor, cu atât mai mult funcţionarilor administraţiei

publice care , de la lege au obţinut funcţia pe care o ocupă şi rolul pe care îl au de îndeplinit în
societate. Accesul la aceste funcţii şi statutul juridic în legătura cu deţinerea şi exercitarea
funcţiilor respective formează statutul funcţionarului public.Accesul la funcţia publică trebuie să
prevadă anumite condiţiii de bază pe care să le îndeplinească cei ce vor ocupa funcţia.Condiţiile
de acces la funcţia publică reprezintă acele “elemente specifice funcţiei publice prin care
legiuitorul urmăreşte să garanteze valorificarea profesională a viitorilor funcţionari şi să limiteze
arbitrariul în selecţie”.

În toate ţările Uniunii Europene se întâlnesc condiţii de acces la funcţia publică cu

destinaţia garantării calificării profesionale a viitorilor funcţionari şi a limitării arbitrariului în
alegerea personalului.
Condiţiile de acces într-o funcţie publică sunt prevăzute în Legea nr. 188 din 8 decembrie
1999 republicată, Cap. VI (Cariera funcţionarilor publici), Secţiunea 1(Recrutarea funcţionarilor
publici), ordinea acestora fiind stabilită de art. 54 şi sunt în număr de 10, existând şi
reglementări constituţionale referitoare la acestea.Făcând referire la legislaţia română, condiţiile
necesare pentru a accede la o funcţie publică pot fi clasificate în:
a) Condiţii generale , care vizează toate funcţiile şi demnităţile publice şi al căror izvor se
regăseşte în constituţie şi în legea cadru.
b) Condiţii speciale, care se impun anumitor categorii de funcţionari publici (de exemplu cei
din structurile de specialitate ale aparatului de stat, poliţe şi alte structuri ale Ministerului de
Interne, justiţie, cadre didactice etc).

9
 Izvorul acestor condiţii se găseşte în legile speciale care reglemnteză activitatea
funcţionarilor respectivi.În doctrina de specialitate, condiţiile de acces au fost clasificate şi în
funcţie de intervenţia aprecierii autorităţii publice, după sfera de aplicabilitate, acestea pot fi:
a) Condiţii obiective
– autoritatea se limitează să verifice doar dacă candidatul le îndeplineşte sau nu, fără a face vreo
apreciere proprie (de exemplu, existenţa unei diplome care să ateste pregătirea profesională);
b) Condiţii subiective
– permit aprecierea din partea autorităţii publice, funcţie de natura postului şi calităţile
corespunzătoare necesare.Prin instituirea unor astfel de condiţii, legiuitorul urmăreşte
îndeplinirea mai multor scopuri.
Anumite condiţii urmăresc satisfacerea unor scopuri politice, de exemplu condiţia
pozitivă prin care se constituie o legătură între ocuparea unei funcţii publice într-un stat şi
calitatea de cetăţean al statului respectiv. Altele vizează raţiuni de ordin tehnic şi administrativ
şi avem în vedere eliminarea riscului privind pătrunderea incompetenţelor şi, corelativ,
selectarea persoanelor apte să îndeplinească funcţiile publice respective. În această categorie
intră pregătirea profesională propriu-zisă, una din condiţiile succesului profesional, cât şi cele
care au în vedere profilul etic al viitorului funcţionar, capacitatea lui de a satisface, şi din punct
de vedere al rigorilor morale,demnitatea funcţiei respective. Există şi unele condiţii care vizează
raţiuni de ordin tehnic şi administrativ in care se are în vedere eliminarea riscului privind
pătrunderea incompetenţelor şi corelativ, selectarea celor mai apţi să îndeplinească funcţiile
publice respective.
Prevederile Legii 188/1999 trebuie completate cu modificările impuse de legea de
revizuire a Constituţiei României , nr. 429/2003 şi a Legii161/2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea trasparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de
afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.Prevederile constituţionale privind condiţiile de
acces la funcţia publică sunt în măsură să redefinească cadrul juridic aplicabil celor care vizează
ocuparea unei funcţii publice. În acest sens, art. 16, alin.3 din Constituţia României stipulează
că: „Funcţiile şi demnităţile publice,civile şi militare, pot fi ocupate în condiţiile legii, de
persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de
şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi”. Putem observa că sunt
cuprinse de constitutantul român în acest articol doua inovaţii şi anume, pe de o parte,
eliminarea condiţiei de a avea numai cetăţenia română pentru ocuparea unei demnităţi sau
funcţii publice, iar pe de altă parte prevederea garanţiei egalităţii dintre bărbaţi şi femei în
ocuparea demnităţilor şi funcţiilor publice. În acest fel putem justifica eliminarea condiţiei de a
avea numai cetăţenia română pentru ocuparea unei demnităţi sau funcţii publice, în condiţiile în
care această prevedere este în acord cu legislaţia europeană. Iar în ceea ce priveste garanţia
egalităţii dintre bărbaţi şi femei în ocuparea unor asemenea funcţii se constată „un curent de idei
caracteristic democraţiilor contemporane şi are semnificaţia unei discriminări pozitive în
favoarea femeilor pentru a avea un rol mai semnificativ în viaţa publică a ţării”.

10
 5. IERARHIA FUNCTIILOR PUBLICE

Funcţionarul public subordonat are obligaţia de a executa ordinele superiorului său ierarhic.
Prescripţiile superiorului ierarhic se pot prezenta sub două forme, anume prescripţii cu caracter
general, cuprinse în circulare sau instrucţiuni de serviciu, şi ordine individuale, scrise sau
verbale.

În anumite cazuri, funcţionarul subordonat nu mai are obligaţia să respecte şi să se supună

ordinelor superiorului său. Astfel, dacă ordinul are un vădit caracter ilegal ori este de natură să
prejudicieze un interes legitim public sau privat, demnitatea, drepturile sau libertăţile
fundamentale ale unei persoane, funcţionarul subordonat are nu numai dreptul, dar şi obligaţia
să refuze executarea ordinului, pentru că, altfel, va răspunde şi el alături de autorul actului.
Totodată, funcţionarul subordonat este obligat să înştiinţeze în scris conducerea serviciului
public despre motivul refuzului său de a executa ordinul primit.

Actul de numire reprezintă un act juridic unilateral emis de conducătorul autorităţii sau
instituţiei publice în care există funcţia publică ocupată. Acest act îmbracă forma scrisă şi
trebuie să conţină obligatoriu: temeiul legal al numirii, numele funcţionarului public, denumirea
funcţiei publice, data de la care urmează să exercite funcţia publică, drepturile salariale, precum
şi locul de desfăşurare a activităţii. La intrarea în corpul funcţionarilor publici, funcţionarul
public depune jurământul de credinţă în termen de 3 zile de la emiterea actului de numire în
funcţia publică definitivă. Refuzul depunerii jurământului se consemnează în scris şi atrage
revocarea actului administrativ de numire.

Intrarea în corpul funcţionarilor publici de carieră direct după absolvirea studiilor se face
numai pe o funcţie publică de debutant. Astfel, candidaţii reuşiţi la concurs sunt numiţi
funcţionari publici debutanţi prin ordin sau, după caz, dispoziţie a conducătorului autorităţii sau
instituţiei publice în a cărei organigramă se află funcţia publică vacantă.

Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea

atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea practică a funcţionarilor publici
debutanţi, precum şi cunoaşterea de către aceştia a specificului administraţiei publice şi a
exigenţelor acesteia.

11
Nomenclatorul și ierarhia funcțiilor publice din administrația publică locală
a) Funcții publice de conducere
Nr. Nivelul
Funcția
crt. studiilor
1 Secretar al unității administrativ-teritoriale
2 Director general1) S
3 Arhitect-Șef 2) S
4 Director general adjunct S
5 Director, șef compartiment, director executiv S
6 Director adjunct, contabil șef, inginer șef, șef sector, S
director executiv adjunct
7 Șef serviciu, arhitect Șef la nivel oras S
8 Șef birou, Șef oficiu S
1)Funcția publică locală se utilizează, în condițiile legii, în cadrul autorităților și instituțiilor
publice din administrația publică locală cu un număr de minimum 150 de posturi.

2) Funcția publică locală se utilizează la nivelul municipiilor și județelor.

b) Funcții publice generale de execuție
Nr. Nivelul
Funcția
crt. studiilor
1 Auditor, grad profesional superior S
grad profesional principal S
grad profesional asistent S
2 Consilier, consilier juridic, expert, S
inspector; grad profesional superior
grad profesional principal S
grad profesional asistent S
grad profesional debutant S
3 Referent de specialitate; grad profesional SSD
superior
grad profesional principal SSD
grad profesional asistent SSD
grad profesional debutant SSD
4 Referent; grad profesional superior M
grad profesional principal M

12
 grad profesional asistent M
grad profesional debutant M
Funcții publice locale, stabilite și avizate potrivit legii în cadrul aparatului de specialitate al
primarilor municipiilor, orașelor și comunelor și al instituțiilor înființate în subordinea,
coordonarea sau sub autoritatea consiliilor locale.

4. CUMULUL FUNCTIEI PUBLICE SI INCOMPATIBILITATI

Cumulul de funcţii are în vedere, în practică, de regulă, activităţi

complementare celei de bază pentru care se exercită funcţia publică, cum ar fi
cercetarea ştiinţifică şi învăţământul.

Una dintre cele mai frecvente probleme care se manifestă atât în sistemul
administrativ, cât şi în mass media este confuzia care se creează între conflictul de
interese și incompatibilităţi. Dacă pentru existența unui conflict de interese persoanele
publice trebuie să ia o decizie care să influențeze un interes personal, pentru a se
afla într-o situație de incompatibilitate un oficial public nu trebuie să ia nicio decizie,
fiind suficient faptul că ocupă concomitent două sau mai multe funcții al căror cumul
este interzis de lege.

Prin incompatibilitate se înţelege imposibilitatea exercitării anumitor

funcţii sau profesii de către un funcţionar public în condiţiile prevăzute de lege.

Incompatibilitățile reflectă acele situații în care un oficial public ocupă mai multe
funcții în același timp, deși acest cumul este interzis de lege.

Independenta functionarului public implica unele incompatibilitati. Incompatibilitatile nu

constituie doar o masura de protectie a functiei in considerarea careia a fost instituita, ci si a
celor cu care aceasta functie devine incompatibila impiedicand cumulul lor, intrucat este in
dauna celor doua functii, a impartialitatii, obiectivitatii si independentei pe care exercitiul lor
corect le presupune.

a) Incompatibilitatea intre calitatea de functionar public si alte functii publice

b) Incompatibilitatea calitatii de functionar public cu functiile din regiile autonome,

societatile comerciale ori alte unitati cu scop lucrativ (art.56, pct 2).

c) Incompatibilitatea calitatii de functionar public cu functiile private (art. 57)

d) Incompatibilitatea calitatii de functionar public cu exercitarea functiilor de demnitate

publica
Incompatibilităţile pentru funcţia de primar sunt specificate în legea 161/2003.
Articolul 87 prevede că primarul nu poate ocupa următoarele funcţii sau calități:
- consilier local;

13
- consilier judeţean;
- prefect sau subprefect;
- funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de
durata acestuia;
- preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator,
membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de
conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau
alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile
autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale,
precum şi la instituţiile publice;
- preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau
asociaţilor la o societate comercială;
- reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale
societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în
adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional;
- comerciant persoană fizică;
- membru al unui grup de interes economic;
- deputat sau senator;
- ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcţie asimilată
acestora;
- orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate,
cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii,
fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale.
- acţionar semnificativ la o societate comercială înfiinţată de consiliul local, respectiv de
consiliul judeţean. Incompatibilitatea există şi în situaţia în care soţul sau rudele de gradul I ale
alesului local deţin calitatea de acţionar - incompatibilitatea cu calitatea de ales local intervine la
data la care alesul local, soţul sau ruda de gradul I a acestuia devin acţionari (articolul 89).
Primarii, primarul general pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării
ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.

5. CONCLUZII

În Romania unul dintre principiile de baza ale funcției publice îl constituie egalitatea
accesului la funcția publică. Egalitatea accesului la funcțiile publice trebuie înțeleasa ca o
egalitate de tratament a aspiranților la funcția publică, faptul că fiecare stat impune o serie de
condiții special pentru a accede la funcția publică nu are semnificația încălcării principiului
general al liberului acces. Esența principiului general este respectată, căci toti care îndeplinesc
criterii inițiale de selecție sunt supuși la o competiție ce va determina cît mai obiectiv cu putință
pe ocupantul funcției în joc.

Concluzia care se desprinde susţine că funcţia publică apare ca o grupare de atribuţii şi de

competenţe în scopul de a satisface interese generale, întrucât orice putere socială se legitimează
numai prin finalitatea sa de interes public, neputându-se admite ca ea să fie utilizată în scopuri
personale.

14
 În continuare se analizează cadrul juridic aplicabil unor agenţi, dispoziţii legale mai
restrânse sau mai numeroase aplicabile altor categorii de angajaţi din sectorul public, în
condiţiile în care în toate statele membre ale Uniunii Europene, funcţia publică constituie, fără
îndoială, sectorul sistemului politico-administrativ cel mai marcat de tradiţia şi istoria naţională
şi cel mai puţin afectat de integrarea europeană. Până acum, nici unul dintre tratatele europene
nu a prevăzut competenţele comunitare pentru organizarea funcţiei publice. Conform doctrinei
europene, funcţia publică şi funcţionarul public sunt instituţii juridice ale dreptului public, în
general, şi ale dreptului administrativ, în particular, care s-au conturat ca atare într-o continuă
dispută între doctrină, jurisprudenţă şi reglementare.

Valorile funcţiei publice sunt susţinute legal. Instituţia funcţiei publice este guvernată
deprincipii stabilite atât de aspecte constituţionale cât şi de drept public (administrativ). Din
acest punct de vedere, putem afirma că acestea sunt valori legale. Nu înseamnă însă acelaşi
lucru cu valorile etice, chiar dacă se pot confunda uşor. Valorile etice sunt ghiduri de acţiune şi
provin dintr-o abordare de tip social. Valorile legale, odată încălcate, au consecinţe legale
stipulate de prevederile disciplinare ale funcţiei publice. Funcţionarii publici sunt subiecţii
principiilor administrative stabilite prin lege.

În sens tradițional, larg, expresia "funcție publică" este folosită pentru a desemna atît
funcționarul public, cît si ansamblul regimurilor juridice aplicabile personalului administrației
de stat.Într-o accepțiune mai restrînsa, prin funcția publica se întelege situația (pozitia) juridica a
unei persoane fizice învestita legal cu anumite atribuții pentru realizarea competențelor
(functiilor) unei autoritați publice. Aceasta consta în "ansamblul drepturilor si obligațiilor care
formează conținutul juridic complex al raporturilor dintre persoana fizică respectivă și organul
care le-a învestit."

Formarea juriştilor şi perfecţionarea lor în domeniul relaţiilor sociale apare în procesul de

organizare a executării şi executării nemijlocite a legilor şi a altor acte juridice subordonate
acestora.

Dreptul administrativ reprezintă o disciplină fundamentală a dreptului, necesar a fi

cunoscută temeinic de orişice jurist, indiferent de domeniul în care se specializează, precum şi
de cei care nu au calitatea de jurişti, dar se specializează în domeniul organizării şi funcţionării
organelor administraţiei publice.

Bibliografie:
Legea nr.158 din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,
Publicat : 23.12.2008 în Monitorul Oficial Nr. 230-232

15
1. Legea nr.443 din 04.05.1995 cu privire la Serviciul public, Publicat : 02.11.1995 în
Monitorul Oficial Nr. 61
2. Victor Guțuleac,Drept Administrativ,Chișinau 2013
3. Note de curs Drept Administrativ, Autori:V.Guțuleac,C.Elena,Chișinau 2013
4. Autoreferatul tezei de doctor în drept” Reglementarea juridică a funcției publice în statele
europene”,Razvan Viorescu,Chișinau 2009
5. Ion Creanga,Curs de Drept Administrativ,Vol.I,Chișinau 2004
6. http://www.scritub.com/stiinta/drept/FUNCTIA-PUBLICA-SI-
FUNCTIONARI2041518916.php
7. http://www.referat.ro/referate_despre/functia_publica.html
8. http://ro.scribd.com/doc/81739805/Functia-Publica-Si-Functionarul-Public
9. http://ro.scribd.com/doc/87444545/functia-publica

16