Comunicare si barierele in comunicare

Avem nevoie de comunicare căci nu suntem singuri. Suntem fiinţe sociale, trăim împreună,
avem nevoie unii de alţii. Comunicăm ca să ne cunoaştem, să ne împărtăşim emoţiile, să
schimbăm informaţii, să construim relaţii. Comunicarea interpersonală este caracteristica cea mai
importantă a omenirii şi cea mai mare realizare a sa. Este abilitatea oamenilor de a transforma
vorbele fără noimă în cuvinte, prin care ei sunt capabili să-şi facă cunoscute dorinţele, ideile şi
sentimentele. Este un proces deosebit de complex de care depinde structura reuşitelor,
miracolelor sau dezastrelor umane.

Cuvântul „comunicare“ provine din limba latină şi termenul a circulat în vocabularul vremii cu
sensul de „a împărtăşi ceva celorlalţi“. Astăzi, a comunica, a informa şi a fi informaţi reprezintă
trăsătura definitorie a existenţei fiecăruia dintre noi, devenită într-atât de pregnantă încât nici
măcar nu mai este percepută în mod conştient ca fiind o activitate distinctă. Împărtăşind în
permanenţă ceva celorlalţi sau nouă înşine, trăim într-o continuă stare de comunicare.
Comunicăm prin o multitudine de forme şi modalităţi: comunicăm direct, prin cuvânt, gest,
mimică şi comunicăm indirect, atunci când folosim aşa-numitele tehnici secundare – scriere,
tipăritură, cabluri, sisteme grafice.

Dar comunicarea a devenit, de asemenea, şi unul dintre cuvintele „la modă“, ale vremurilor
noastre, ce multiplică activităţile sau evenimentele pe care le reprezintă şi care tinde să-şi
lărgească aria de semnificaţii tocmai datorită interesului de care se bucură. Comunicarea
modernă pare a se adresa, din această perspectivă, tuturor în special şi nimănui în general.

Este important sa mentionam ca in comunicare, vorbirea si limba vorbita sunt elemente

primordiale deoarece prin intermediul lor putem transmite mesajul nostru mai departe, acesta
decurgand diferentiat, dupa gradul de cultura al partenerilor ce iau parte la convorbire.

În timpul vorbirii comunicarea nu se efectuează numai prin cuvinte, ci și prin intermediul tonului
vocii, al amplitudinii sau localizării respirației, al atitudinii noastre. De exemplu, pentru
înțelegerea unui mesaj, de cele mai multe ori este important și comportamentul interlocutorilor:
pasiv, asertiv, agresiv.

Dificultăţile în procesele de comunicare au mai multe tipuri de provenienţe, dar acest lucru nu le
face de nedepăşit. aceste obstacole apar atât în diferite domenii, clase sociale dar şi între membrii
aceleiaşi comunităţi, aceleiaşi echipe sau grup de lucru.
De asemenea sunt situaţii în care nimeni nu se implică în rezolvarea acestor „probleme” de
comunicare, asfel ele persisită în timp şi au consecinţe dintre cele mai diferite şi periculoase. Ar
fi necesar ca în fiecare instituţie, fie de stat, fie particulară să existe măcar un curs de
comunicare, iar acesta să fie urmat de fiecare persoana înainte de a deveni angajatul/angajata
acelei instituţii. Repetarea acestui curs ar fi bine sa aibă loc la o anumită durată şi angajaţii care
dau dovadă de înţelegere foarte bună a cursului şi de o aplicare exemplară a acestuia să fie
recompensaţi pentru ai stimula şi pe ceilalşi să aplice respectivele cunoştinţe.

Dintre barierele comune ridicate de oameni in calea comunicarii, cele mai cunoscute sunt:
- Diferenţele de personalitate. Fiecare om este un unicat de personalitate, pregătire, experienţă,
aspiraţii, elemente care împreună sau separat influenţeaza înţelegerea mesajelor.
Personalitatea este considerată de specialişti rezultanta a 4 factori: constituţia şi temperamentul
subiectului; mediul fizic (climat, hrană); mediul social (ţara, familia, educaţia); obiceiurile şi
deprinderile câştigate sub efectul influenţelor precedente (mod de viaţă, igienă, alimentaţie).
Important este faptul că oamenii nu se nasc cu personalitatea integrală. Ea se dezvoltă pe
parcursul vieţii sub influenta moştenirilor genetice, a mediului şi experienţei individuale. Când
ajunge la maturitate, personalitatea se definitivează, integrându-şi diferitele componente.
Unicatele de personalitate generează modalităţile diferite de comunicare.
Nu întotdeauna suntem capabili să influenţăm sau să schimbăm personalitatea celuilalt dar
trebuie să fim pregătiţi să ne studiem propria-persoana pentru a observa dacă o schimbare în
comportamentul nostru poate genera reacţii satisfăcătoare (acest tip de autoanaliza nu poate fi
agreată de oricine şi oricum).

- Diferentele de percepţie. Percepţia este procesul prin care indivizii selectează şi interpretează
senzorial stimuli şi informaţii în funcţie de propriile repere şi imaginea generală despre lume şi
viaţă. Modul în care noi privim lumea este influenţat de experienţele noastre anterioare, astfel că,
persoane de diferite vârste, naţionalităţi, culturi, educaţie, ocupaţie, sex, temperament vor avea
alte percepţii şi vor recepta situaţiile în mod diferit. Diferenţele de percepţie sunt deseori numai
rădăcina multor alte bariere de comunicare. Exista o mare probabilitate ca receptând mesajele,
oamenii să vadă şi să audă exact ceea ce s-a preconizat prin mesaj, dar nu sunt excluse nici
situaţiile de evaluare greşită (şi nu pot fi eliminate). Deci o barieră importantă în calea
interpretării obiective a mesajelor o constituie propria percepţie.
De asemenea informaţiile sunt acceptate şi în funcţie de persoana de la care provin, modul şi
situaţia cum sunt transmise (de exemplu, o observaţie privind o eroare de exprimare poate fi
acceptată sau considerată ca ameninţare, în funcţie de persoana emiţătoare: de la un prieten sau
de la un străin).