UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Conferinţa Tehnico-Ştiinţifică
a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor

16 -1 8 noiembrie

Volumul II

Chişinău 2017
 UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Conferinţa T ehnico-Ştiintifîcă
э d э

a Colaboratorilor, D octoranzilor şi
Studenţilor

16 - 1 8 noiembrie

> Facultatea Tehnologia Alimentelor (p. 3 -50)

> Facultatea Textile şi Poligrafie (p. 51 - 137)
> Facultatea Construcţii, Geodezie şi Cadastru (p. 138 - 379)
> Facultatea Urbanism şi Arhitectură (p. 380 - 443)
> Facultatea Inginerie Economică şi Business (p. 444 - 528)

Chişinău 2017
CZU 62+378.662(478-25)(082)=135.1=l 11=161.1
C 65

Conferinţa Tehnico-Ştiinţifică a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor,

16-18 noiembrie, 2017 : [a Universităţii Tehnice a M oldovei : în voi.] / Univ. Tehn. a
Moldovei. - Chişinău : Tehnica-UTM, 2018 - . - ISBN 978-9975-45-543-5.
Voi. 2. - 529 p. : fig., tab. - Texte : lb. rom., engl., rusă. - Rez.: lb. rom., engl. -
Bibliogr. la sfârşitul art. - ISBN 978-9975-45-545-9.
1 disc optic (C D -R O M ): sd., col.; în container, 15 x 15 cm.
Cerinţe de sistem: Windows 98/2000/XP, 64 Mb hard, Adobe Reader
62+378.662(478-25)(082)=135.1=111=161.1
C 65

B un de tip ar 30.05.18 F orm ă electronică

Coli de tip ar 66,0 C om anda nr. 54

U .T .M ., 2004, C hişinău, bd.Ş tefan cel M are, 168

E d itu ra „T ehnica-U T M ”
2045, C hişinău, str. Studenţilor, 9/9

ISBN 978-9975-45-543-5 © UTM, 2018

ISBN 978-9975-45-545-9 (Voi. II)
 DETERMINAREA CARACTERISTICELOR PROPRII DE VIBRAŢIE A
STRUCTURILOR DISCRETE CU APLICAREA METODELOR NUMERICE

Alina PEREVEDNIUC

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: în prezenta lucrare s-a propus să se studieze unele metode numerice de determinare a
caracteristicelor proprii de vibraţie pentru structurile discrete, principiul de selectare în dependenţă de
particularităţile structurii. Metodele studiate au la bază aproximarea formelor proprii de vibraţie şi
corectarea lor succesivă printr-o operaţie de triere.

Cuvinte cheie: Caracteristici proprii de vibraţie, pulsaţie fundamentală, formă proprie de vibraţie

introducere
Determinarea caracteristicelor proprii de vibraţie ale structurilor reprezintă o problemă fundamentală în
dinamica construcţiilor. Calculul exact al caracteristicilor proprii de vibraţie ale unei structuri prin metode
matematice tradiţionale de rezolvare este complicat, indeosebi în cazurile cînd sistemul are un număr ridicat a
gadelor de libertate.

I. Metoda RAYLEIGH
Metoda elaborată de Rayleigh are la bază legea conservării energiei şi se bazează pe aproximarea
prealabilă a formelor de vibraţie cărora urmează să li se determine pulsaţiile corespunzătoare. Se foloseşte în
special la determinarea pilsaţiei fundamentale a unui sistem oscilant cu un număr limitat sau infinit de grade
de libertate.
Rayleigh a formulat un principiu, care sună în felul următor: pulsaţia proprie a unui sistem conservativ,
care vibrează în ju n ii poziţiei de echilibru, are o valoare staţionară în vecinătatea modului propriu
corespunzător. Această valoare staţionară este totdeauna minimă pentru modul fundamental.
O aproximare satisfăcătoare a formei fundamentale se consideră deformata statică, ce provine de la
acţiunea încărcărilor gravitaţionale mg aplicate pe direcţia gardelor de libertate GLD a sistemului.
In cazul unui sistem discret cu ..n ” grade de libertate, masele о т , ...... ,m k,... ,mn efectuează mişcările
x ^ t f x ^ t ) , ...... ,xk ( t\...,x n(t)pe direcţia GLD (fig. 1).

ІТІ1 ГТІ2 r rik ІТІП

0
• •
* I *

X lW X 2 (t) *
' •
X k (t) X n (t)
■
X

Fig. 1

Expresia pulsaţiei fundamentale, care poartă denumirea de Formula lui Rayleigh sau Cîtul lui Rayleigh:
П П

„ 2 k= l r r k=l
C0VR = -- --------- = --------- (!)
Е в д Z ^ * XA 2
к= 1 к- 1

Pulsaţia obţinută va coincide cu pulsaţia fundamentală reală numai în cazul în care variaţia amplitudinilor
x k ale deformatei dinamice (1) are aceiaşi configuraţie geometrică cu forma proprie fundamentală.
Folosirea deformatei statice conduce la rezultate satisfăcătoare din punct de vedere practic, deoarece
pulsaţia obţinută este cu 0...5% mai mare decît pulsaţia exactă.
® V R A Y L E IG H — (! )\.EXA C T ,R ** G • • • 1 , 0 5 ) ^ E x

162
II. Metoda DUNKERLEY-SOUTHWELL
Această metodă poate fi aplicată pentru sisteme cu un număr finit de grade de libertate şi face posibilă
determinarea directă a pulsaţiei fundamentale de vibraţie.
Valoarea pulsaţiei obţinută prin aplicarea acestei metode are character aproximativ, care va fi cu atît mai
aproape de valoarea exactă, cu cit pulsaţiile de ordin superior sînt mai mari în raport cu pulsaţia fundamentală.
Formula pulsaţiei fundamentale, care caracterizeză metoda Dunkerley-Southwell are forma:
1 ^ i
.. 2 2 . 2
(2)
$

k = 1 ш кк
b

U nde ^ 2 2 ? • •' • • - Ф к к ’ ■’ ч ® т reprezintă pulsaţiile reale ale sistemului cu n GLD (fig. 2)

Ldn

CO22

СОkk

O Jnn

Fig. 2

Valoarea pulsaţiei fundamentale calculată cu formula Dunkerley-Southwell este inferioară valorii exacte.
® \,D U N K E R L E Y ^ (!)\ .EXACT
Folosirea concomitentă a metodei Dunkerley-Southwell şi Rayleigh permite să se delimiteze domeniul inferior şi
superior de existenţă a pulsaţiei fundamentale exacte.
D < ®1,EX < ®1,R

III. Metoda STODOLA

Se utilizează pentru determinarea simultană a formelor şi pilsaţiilor proprii ale sistemelor oscilante. Se
aplică atît sistemelor cu un număr limitat, cît şi celor cu un număr infinit de grade de libertate. Obţinerea
caracteristicelor proprii ale sistemului are la bază un proces ce permite trierea soluţiilor corespunzătoare unui
anumit mod de vibraţie. Prin metoda Stodola se determină pulsaţia cea mai joasă şi forma proprie respectivă.
Calculul pulsaţiei fundamentale se face folosind relaţia:
n

со
2 k= 1

n
(3)
Z *
xt
k=l
Unde xk - deplasări statice egale cu amplitudinile sistemului oscilant (fig. 3.1)
x*k - deplasările statice produse de forţele de inerţie, pulsaţia proprie avînd o valoare arbitrară (fig. 3.2)

163
 Fig.3.1
*
к

Fig. 3.2

Pilsaţia proprie tinde către valoarea reală prin mărimi descrescătoare:

< > > > . . . > co[J) >... > co1EX

IV. Aplicarea metodei RAYLEIGH

Se vor determina caracteristicele proprii de vibraţie pentru structurile cu 12 (fig. 4.1) şi 6 nivele (fig. 4.2),
folosind această metodă numerică. Pe direcţia GLD se aplică sarcini orizontale echivalente Qk maselor
structurii.

Fig. 4.1 Fig. 4.2

Aplicînd metoda lui Rayleigh, se obţine valoarea pulsaţiei fundamentale:

164
 Е й- Е й
®1,Я(12) S „ ■= 57,761: ® 2
Ш1Д(6) = ё? —п = 495,002
Е й а 2 Е йА 2
k=1 к= 1

^і.яог) —^,6 о 1,Я(6) = 22,249

Astfel putem determina perioada:

T(12) = — = 0,826 5; Т(6)= — = 0,282

со ГУ
Deasemenea calculul structurilor reprezentate in figura 4.1 şi 4.2 s-a efectuat în programul SCAD. Prin
urmare s-au obţinut valorile reprezentate în tabelul 1 pentru structura cu 12 nivele şi, respectiv, în tabelul 2
pentru structura cu 6 nivele.
Tabelul 1
Frecvenţa Masele modale (%)
Forma Valoarea proprie Perioada (s)
1/s Hz Mx My Mz
1 0,045 22,139 3,525 0,284 66,546 0 0
2 0,012 82,084 13,071 0,077 25,192 0 0,738
3 0,011 87,518 13,936 0,072 0,095 0 64,31
S 91,832 100 65,048
S - suma maselor moc ale

Tabelul 2
Frecvenţa Masele modale (%)
Forma Valoarea proprie Perioada (s)
1/s Hz Mx My Mz
1 0,131 7,642 1,217 0,822 64,143 0 0
2 0,029 34,572 5,505 0,182 20,815 0 0
3 0,02 51,116 8,14 0,123 0 0 72,585
S 84,958 100 72,586
S - suma maselor modale

Comparînd rezultatele obţinute, putem afirma că valorile frecvenţelor obţinute prin metoda Rayleigh
deviaza cu (0,995 - 1,007)% de cele calculate cu programul SCAD.

Bibliografie

1. Mihail Ifrim. Dinamica structurilor şi inginerie seismica. Editura Didactică şi Pedagigică Bucureşti.
2. Ray W. Clough, Joseph Penzien. Dynamics o f structures. Мосва Стройиздат 1979
3. Horea Sandi Elemente de dinamica structurilor. Editura Tehnică
4. Madalina Calbureanu, Raluca Malciu. Dinamica structurilor ţi elemente de inginerie seismică. îndrumare
de laborator. Editura Universitaria 2015
5. Aurel Stratan. Dinamica structurilor şi inginerie seismică. Timişoara 2014

165
 CONSOLIDAREA ELEMENTELOR DIN BETON ARMAT.
STUDIU DE CAZ: BLOC DE LOCUINŢE S+P+3E+PH
DIN STR. P. MOVILĂ, 5, DIN MUN. CHIŞINĂU

Катарина МАМЕЙ

Universitatea Tehnică a Moldovei

Резюме: В данной статье рассмотрены вопросы, связанные с обследованием, оценкой,

реконструкцией и усилением железобетонных элементов зданий. Были изучены факторы влияющие
на необходимость их усиления. Рассмотрен пример реконструкции существующего здания в случае
возведения дополнительных 3-х уровней. Подробно рассмотрены методы усиления железобетонных
колонн, получившие наибольшее применение в практике. Данная статья подготовлена с целью
определения оптимального способа усиления железобетонных колонн.

Ключевые слова: усиление железобетонных элементов, реконструкция, надстройка зданий,

железобетонная обойма, металлическая обойма, внешнее армирование углепластиком.

1. У с и л ен и е ж ел езо б е т о н н ы х эл ем е н т о в здан и й
Необходимость усиления основных несущих элементов зданий вызывается воздействием
следующих факторов:
- эксплуатационный износ - потеря несущей способности от воздействия эксплуатационных
нагрузок;
- изменение эксплуатационного режима, увеличение нагрузки вследствие изменения
технологических процессов, перестройка помещений или надстройка зданий;
- приобретение конструктивных дефектов, возникающих в результате неправильной эксплуатации
конструкций или динамических воздействий;
- случайные повреждения - выход из строя отдельных конструктивных элементов при
эксплуатации, транспортировке или установке технологического оборудования.2

2. О ц ен к а со сто я н и я к о н ст р у к ц и й , тр еб у ю щ и х у си л ен и е
Перед тем как осуществляется надстройка здания проводиться обследование его состояния,
несущих элементов конструкций, фундамента и основание грунта, а именно:
- определение возможности и необходимости восстановления или усиления поврежденной
конструкции;
- установление степени аварийности существующих конструкций и возможности дальнейшего их
использования;
- определение необходимости усиления существующих конструкций при возрастающей
дополнительной нагрузке.
Оценка состояния конструкций, во избежание существования возможных трещин, избыточных
деформаций, дается в результате:
- обследования конструкций «по месту», желательно с фотофиксацией;
- изучения первоначального проекта
- поверочного расчета конструкций;
- испытаний (в случае необходимости) конструкций (определения марки бетона, арматуры).
Обследование технического состояния строительных конструкций здания, находящегося на
стадии консервации по ул. П. Мовилэ, 5, мун. Кишинэу, с целью определения возможности возведения
дополнительных 3-х уровней (Рисунок 1), проводилось аттестованным экспертом в соответствии с
Постановлением Правительства Республики Молдова №936 «Положение о технической экспертизе в
строительстве».
По результатам обследования было выявлено что существующие конструкции находятся в
удовлетворительном состоянии, осадочных деформаций и других отрицательных факторов не
обнаружено.

166
 Однако, в связи с изменением конструктивных элементов реконструируемого здания, требуется
проверить несущую способность существующих колонн и по необходимости принять меры по их
усилению.
Данные, полученные в результате обследования, являются основанием для разработки рабочего
проекта.

Р и с у н о к 1. Схема здания с устройством дополнительных трех уровней.

Источник: разработано автором на основании первоначального проекта.

3. П р и н я т ы е сп о со б ы у си л е н и я ж ел езо б ет о н н ы х к о л о н н
Наибольшее распространение в практике реконструкции и усиления железобетонных колонн
получили 3 метода усиления: использование железобетонной обоймы, металлической обоймы и
усиление композитным материалом - угле волокном (Рисунок 2).

Железобетонная Металлическая Внешнее

обойма обойма армирование
ѵгле&олокном
Поперечные Адаезионннй

А А А
Р и с у н о к 2. Сечения усиленной колонны различными способами усиления.
Источник: разработано автором.

3.1. Использование железобетонных обойм

Монолитный железобетон часто применяется для усиления железобетонных конструкций. Этот
метод усиления позволяют значительно увеличить несущую способность усиливаемых конструкций и
обеспечить устойчивость к воздействию агрессивной среды.

167
 Обоймы состоят из арматуры и тонкого слоя (обычно 30— 80 мм) бетона, на мелком заполнителе,
охватывающего усиливаемый элемент с четырех сторон.

Находим требуемую суммарную площадь арматуры усиления:

N,
L - ( Rc -r cr A + Rsc-As + m - R cl-rcr A )
4г = m-R.
( 1)

Определяем несущую способность усиленной колонны. Вычисляем продольную силу:

N f =(p\_{Rc -rcl-A + Rsc ■A's + m(Rcl ■ус1 • Д + Rsl • Д д ) ] (2)

Проверяем прочность усиленной колонны:

N f > Д . если условие не выполняется, то необходимо увеличить толщину обоймы 8 , иди
диаметр дополнительной продольной арматуры.
Работы по усилению колонн железобетонной обоймой выполняются в следующей
последовательности:
- подготовку поверхности усиливаемой конструкции,
- установку арматуры и опалубки,
- укладку методом инъецирования мелкозернистой бетонной смеси и уплотнение ее,
- уход за бетоном в период достижения необходимой прочности
- разборку опалубки.

3.2. Использование металлических обойм

Металлические обоймы состоят из стоек углового профиля, соединительных планок и опорных
подкладок. В местах установки подкладок арматуру колонны обнажают и приваривают к подкладке и
стойке обоймы. Эффект усиления колонн достигается после монтажа и сварки соединительных планок.
Определяем расчетное продольное усилие N = Д - N (3)

N
Вычисляем требуемую площадь сечения вертикальных уголков, ср = 1,0: Asl = ------------ (4)
tp-Ry -m

Расчетная величина продольной силы, воспринимаемая вертикальными уголками:

N'f =<p-Ry -As l f - m > N ' (5)

Если требуется увеличить резерв прочности усиленной колонны, необходимо увеличить площадь
сечения вертикальных уголков.
Работы по усилению колонн металлической обоймой выполняются в следующей
последовательности:
- вскрывается конструкция пола до верхнего обреза фундамента или уровня плиты перекрытия;
- выравнивается поверхность бетона по граням колонны;
- устанавливаются на цементно-песчаном растворе уголки и прижимаются с помощью струбцин;
- привариваются к уголкам поперечные планки;
- привариваются вверху и внизу конструкции упорные уголки;
- заделывается цементно-песчаным раствором зазор;
- оштукатуривается поверхность усиленной колонны по сетке.

3.3. Использование углепластика

Усиление строительных конструкций углепластиком осуществляется методом внешнего
армирования — наклеиванием на поверхность высокопрочного холста из углеродной ткани с помощью

168
адгезионного клея, в поперечном направлении, для повышения несущей способности при осевом
сжатии, путем создания эффекта обоймы композитным материалом.
Необходимая толщина оболочки:

„ „ , . b-h . . 0> 8 • (sbu - 0 ,0 0 4 ) •R b,hoop

^ > 0 , 5 - ^ •(— — ), где kh = , при R b,hoop = 1 ,5 -Я ( 6)
b +h R f ' Sfu

При проектировании должно соблюдаться условие:

E f -sf < 0,75• Rf (7)

Несущая способность усиленной колонны проверяется по формуле:

D
R 'bMoP =Rb 2 ,2 5 4 - 1 + (5 5 8 ,1 8 -— ) - 1 4 0 ,6 - — - 1 ,2 5 4 [>, где ( 8)
ѵ Rъ у R.

Работы по усилению колонн внешним армированием углепластиком выполняются в следующей

последовательности:
- Поверхность колонны очищается и подготавливается для армирования.
- Дефектные и разрушенные участки восстанавливаются.
- Подготовленная поверхность увлажняется для устранения пыли.
- На поверхность наносится адгезионный клей и выполняется фиксация углеродного холста.
- В завершении выполняется нанесение специального запечатывающего слоя.

4. В ы воды
Реконструкция и усиление зданий и сооружений являются одним из основных направлений в
строительстве на ближайшее будущее в условиях ограниченности земельных участков, материалов и
ресурсов, наличия малоэтажных строений, требующих модернизации в мун. Кишинэу.
Надстройка конструкции позволяет увеличить полезную площадь зданий без уплотнения площади
застройки, а это увеличивает возможность использования городских земель более рационально. Такие
строительные решения возможны даже на густо застроенной территории, что важно при
реконструкции центральных районов города.
Рассмотренные методы будут использованы при расчетах усиления конструкций. На основе
технико-экономических и технологических показателей будет выбран оптимальный способ усиления
колонн для объекта по ул. П. Мовилэ, 5, мун. Кишинэу.

Б и б л и о гр а ф и я

1. Каталог конструктивных решений по усилению и восстановлению строительных конструкций

промышленных зданий. Москва. 1987 г.
2. Е. В. Горохов, В. В. Кузнецов, В.В. Ларионов. Реконструкция промышленных зданий и
сооружений. Москва. Стройиздат. 1988 г.
3. СР С.01.03 - 2004 «Проектирование и строительство мансард».
4. В.И. Муленкова, Д.В. Артюшин Расчет и конструирование усиления железобетонных и
каменных конструкций. Пенза 2014 г.
5. Руководство по усилению железобетонных конструкций композитными материалами. Москва.
2006 г.

169
 ЧИСЛЕННОЕ МОДЕЛИРОВАНИЕ И ОСОБЕННОСТИ ГИПАР

Г р игорий С А Р А Н Ч У К

Технический Университет Молдовы

Аннотация: Предлагается к рассмотрению один из методов решения проблем, возникающих при

проектировании пологих оболочек в форме гиперболических параболоидов, на этапах моделирования
расчетного схемы пространственных покрытію. Вначале аргументируется способ задания
архитектурных решений, которые будут служитъ в качестве исходных данных. Затем, на
конкретном примере, поэтапно приводится решение задачи. Помимо этого, обращается внимания на
особенности данного математической поверхности, а также их актуальность и способы применения
на стадии конструирования оболочки.

Ключевые слова: гипар, составная оболочка, линегОчатая поверхность, критическая точка, кривизна
Гаусса, начало гиперболоида, пространственное покрытие.

Пологие оболочки являются более эффективным решением покрытия, нежели плоские

конструкции, с точки зрения расхода материалов и сочетания несущих и ограждающих свойств. Их
применение минимизирует ступенчатость передачи нагрузки к колоннам или другим несущим
вертикальным элементам, опирающимся на фундаменты. И это верно не только в отношении широких
пролетов. Дело в том, что для небольших параметров сетки колонн хорошо освоены методы
конструирования, унификации и типизации с использованием плоских несущих элементов. Поэтому
от них полностью отказываться нельзя. А для больших площадей с минимальным количеством
внутренних опор вопросы технологии возведения становятся менее существенными по сравнению с
проблемами нерационального увеличения строительной высоты и перерасхода материалов.
Эффективность работы оболочек по сравнению с горизонтальными плоскими плитами,
воспринимающих поперечную нагрузку, заключается в их неразвертываемости, что приводит не
только перераспределению усилий, но и к их реструктуризации, заключающейся в снижении модулей
изгибающих моментов (вызывающих более значительные напряжения) за счет появления нормальных
усилий (которым соответствуют куда менее высокие модули напряжений).

1. С п о со б ф о р м у л и р о в а н и я и с х о д н ы х д а н н ы х
Гиперболический параболоид (гипар) является поверхностью двоякой отрицательной Гауссовой
кривизны, описываемой следующим каноническим уравнением:

<х;у) ( 1)

Как видно, в нем имеется всего 2 константы, определяющие форму поверхности. Для примера на
рис. 1 приведен график гипара при а=Ь=1.

Рис. 1. График поверхности при а=Ь=1

170
 Но при такой форме уравнения (1) критическая точка гипара всегда будет находится в начале
выбранной системы координат. Таким образом, число независимых параметров уравнения
поверхности можно увеличить за счет придания ненулевых значений координатам начала
гиперболоида.

(2)
а" Ь'
Теперь в уравнении гипара (2) не две, а пять независимых констант, определяющих его
геометрию в данной системе координат, где х 0,у0,z0 - координаты критической точки.
Другими словами, это значит, что существует бесконечное количество комбинаций из пяти
некомпланарных точек, через которые можно провести один единственный гипар для определенной
системы координат. Задавая их положение в пространстве, можно весьма гибко регулировать
архитектурные параметры поверхности.

2. О п р ед е л е н и е п а р а м ет р о в п о в ер х н о ст и на к о н к р ет н о м п р и м ер е
Допустим, стоит задача перекрыть окружность, радиусом 30 м, имея опоры только по ее периметру.
Решением может быть использование составной оболочки из восьми одинаковых и зеркальных гипар.

Рис. 2. План составной оболочки и расположение характерных точек

Рис. 3. Разрез А-А

171
 В таблице 1 представлены координаты пяти точек, которыми определяется архитектура
оболочки. Их расположение в пространстве которых указано на рисунках 2-4.

Таблица 1. Координаты характерных точек

Т очка X (м ) У (м) Z (м )

1 0 0 20
2 15 0 17
3 30 0 10
4 21.2132 21.2132 16
5 10.6066 10.6066 16

Для того чтобы избежать столкновения с комплексными числами, запишем уравнение (2) в форме
полинома, заменив одни константы на другие для облегчения расчетов, как указано в выражениях (4).

z (х; j ) = А х2 - В.х - Су2 + D у + Е ( 3)

1 _ 2у0
А=- J2 ? (4)
Я Ci + D=
Используя данные таблицы 1 и выражение (3), составим систему из пяти уравнений относительно
параметров поверхности.

А х О2-В х 0-С х О2+D х 0+Е-20=0

A x 152-B x 15-C x02+ D x0+E-17=0

< A x302-B x3 0 -C x 02+ D x0+ E -10=0 (5)
A x2 1 .21322-B x2 1 .2 1 3 2 -C x2 1 .21322+ D x21.2132+ E -16= 0
A x 10.60662-Bx 10.6066-C x 10.60662+ D x 10.6066+E -16=0

Решая систему (5), получаем следующие значения констант:

А = -0.0088888889 а= 10.606602
В = 0 .0666666667 Ь = 6 .123724
< С = -0.0266666724 или по формулам (4) х 0=-3.750000 ( 6)
D = 0 .4990188499 у 0=9.356601
Е = 2 0 .0000000000 z, = 17.790440

После чего можно в явном виде записать искомое уравнение гипара, проходящего через каждую
из пяти точек, координаты которых описаны в таблице 1:

(х + 3 .7 5 0 0 )2 (у-9. 3 5 6 6 )2
z(x;y)= + 17.7904 (7)
10.60662 6 .12372

Имея это уравнение (7), можно определить аппликату для любой точки в плане (см. рис. 2), с
координатами в виде двух независимых переменных (х; у ) . Таким образом, мы сможем получить
значения всех трех координат любой точки, принадлежащей этой поверхности. После чего ничто не
будет препятствовать возможности ввода данных об узлах и элементах в вычислительный комплекс
для прочностного анализа конструкций Методом Конечных Элементов, например, SCAD Office.

172
 Рис. 5. Результат численного моделирования оболочки

3. О со б ен н о с т и г и п е р б о л и ч е ск и х п а р абол ои дов
Такие оболочки являются дважды линейчатыми поверхностями. Определение положения в
пространстве прямых линий, которые в совокупности образуют гипар, позволят проектировать
покрытия такого типа из линейных элементов, что весьма облегчит этапы конструирования и
строительства оболочек в форме гипар.

Уі,2<Х>:= ( 8)

Z 12(x}= (9)

Формулы (8) и (9) являются уравнениями проекций двух пространственных прямых, полностью
принадлежащих гипару (3) и пересекающихся в точке, с координатами ') . В них

( 10)
П=у,±^ ХХ'

С их помощью становится возможным моделировать гипар только из линейных элементов.

Рис. 6. Одна восьмая оболочки, построенная из линейных элементов в двух

Б и б л и о гр а ф и я

1. Байков В. Н., Дроздов П. Ф. Железобетонные конструкции, Спецкурс. Изд. 3. Москва 1981 г.

2. Милейковский И. Е., Купар А. К. ГИПАРЫ Расчет и проектирование пологих оболочек покрытий
в форме гиперболических параболоидов. Москва, Стройиздат 1978 г.

173
 REALIZAREA UNUI MEMORANDUM PENTRU ECO CONSTRUCŢII
9

Aurelia LEAHU

Universitatea Tehnică din Moldova

Rezumat: Acest articol ştiinţific prezintă succint activitatea mea de cercetare în cadrul Tezei de Masterat,
programul „Inginerie structurală” la Universitatea Tehnică din Moldova.
Prima parte a Tezei de Masterat intitulată „Construcţia ecologică - calitate ridicată a mediului ” are ca scop
prezentarea criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească o casă ecologică în contextul de protecţie a
mediului, precum şi principiile şi tehnologiile de realizare utilizînd surse de energie regenerabile şi materiale
ecologice, ţinînd cont de încălzirea globală şi răsfrîngerea acesteia asupra sănătăţii noastre.
Partea a doua- „Construcţia ecologică cu consum redus de energie ”prezintă tehnologiile ecologice orientate
spre eficientizarea şi asigurarea autonomiei energetice prin realizarea caselor pasive sau caselor verzi. In
această parte găsim argumente ce vor influenţa la sigur asupra fiecăruia dintre noi: „De ce este bine să
construim o casă pasivă? Deoarece o casă pasivă produce mai multă energie decît consumă ”.

Cuvinte-cheie: Eco-gestiune, casa pasivă, confort, sănătate, calitatea aerului, energia solară / eoliană

Introducere

Cucerirea naturii de către om de mult timp a pierdut scopul său ştiinţific, raţionalizator şi constructiv.
Astăzi această noţiune a devenit sinonim al supravieţuirii, deoarece oamenii tot mai mult intră într-o eră de
supraconsumare şi, dacă nu vom opri sau încetini acest proces, putem ajunge la o catastrofă globală.
Utilizarea iraţională a resurselor naturale, exploatarea forestieră necontrolată şi emisiile imense în urma
întreprinderilor industriale - toate acestea, mai devreme sau mai târziu pot aduce civilizaţia la un pas
de dezastru ecologic.
O ocazie de a reflecta asupra adevăratei stări de lucruri a devenit criza energetică mondială din 1974-1975.
Chiar atunci experţii au calculat că, la ratele curente de utilizare a surselor de energie naturale (petrol, gaze şi
cărbune), ele se pot termina în următorii 50 de ani. Anume în această perioadă s-a început dezvoltarea activă
a proiectelor, care ar putea compensa efectele negative ale civilizaţiei asupra mediului. Una din priorităţi au
devenit cercetările, care vizează îmbunătăţirea eficienţei energetice în toate sferele de activitate umană, mai
ales în sectorul construcţiei, renovării şi reabilitării clădirilor.1

Eco-Casa - Casa viitorului

Casele ecologice şi sustenabile reprezintă o trăsătură caracteristică a arhitecturii contemporane în care grija
faţă de mediul înconjurător a devenit o prioritate şi, deşi acest domeniu funcţionează pe principiul inovaţiei,
acesta nu se aplică şi în categoria materialelor de construcţie.
Astăzi, în lume construcţiile ecologice sunt construite din ce în ce mai des. Astfel, tot mai multe persoane
optează pentru casele construite din materiale naturale, aşadar din resurse regenerabile. Principiul de bază al
locuinţei ecologice este că ea trebuie să aibă capacitatea de a conserva resursele naturale şi de a satisface
cerinţele de confort, de calitate a vieţii şi de sănătate. Deci, clădirea ecologică trebuie să îndeplinească aceste
criterii în timpul punerii sale în aplicare cît şi în timpul vieţii sale până la demolare.
Abordarea calităţii ridicate a mediului are mai multe obiective, care pot fi rezumate în felul următor:
• îmbunătăţirea calităţii vieţii utilizatorilor din punct de vedere al:
- confortului termic;
- calităţii aerului;
- utilizării iluminatului natural;
- izolării acustice;
- utilizării sistemelor naturale de ventilare, climatizare şi încălzire.
• Uimitarea daunelor locale / reducerea impactului asupra mediului / reducerea deşeurilor.
Calitatea ridicată a mediului (CRM) se referă la întreaga clădire şi toate fazele ciclului său de viaţă.
O casă CRM face parte dintr-o abordare globală de dezvoltare durabilă, menită să reducă impactul direct
/ indirect asupra mediului unei clădiri. Scopul casei CRM este de a promova o soluţie reală de economisire a

182
energiei pe termen atît scurt cit şi lung. în schimbul unui cost suplimentar, putem beneficia de o locuinţă
sănătoasă, utilizînd minim energie, respectând mediul său imediat şi planeta.
Principiile fundamentale ale unei construcţii ecologice sunt:
> economia resurselor;
> reducerea poluării aerului, apei şi solului;
> reducerea producţiei de deşeuri finale;
> relaţia satisfăcătoare a clădirii cu mediul imediat;
> calitatea mediilor de interior din punct de vedere al confortului şi sănătăţii.3
Calitatea mediului înconjurător este împărţită în 14 obiective grupate în 4 teme (figura 1):

Controlul im pactului asupra mediului Crearea unui mediu interior satisfăcător

r----------V ---------- 4 -----------^ ------- 4 ' \/

Eco-constnicţie Eco-gestiune Confort Sănătate

( IC л , -------------------------------------- -
r v
-Gestiunea -Confort
-Relaţii armonioase Condiţii sanitare
energiei hidrotehnic
cu mediul -Calitatea aerului
-Gestiunea apei -Confort acustic
-Alegerea integrată -Calitatea apei
a produselor, -Gestiunea -Confort vizual
4_____________ У
sistemelor şi deşeurilor -Confort olfactiv
materialelor de
construcţie -întreţinerea V J
-Şantier fără
^probleme_____ J

Fig. 1

în prezent, problema conservării energiei este pe prim plan. Deosebit de relevantă devine construirea
caselor care nu necesită costuri pentru încălzire, aşa-numitele eco-case sau casele pasive.
în climatul aspru al ţării noastre (Republica Moldova) eco-casa nu poate funcţiona fără încălzire, iar
construcţia sistemelor electrice pe baza resurselor regenerabile fără programe guvernamentale, documente de
reglementare şi stimulente fiscale pentru utilizarea surselor alternative de energie rămâne neatractivă. Dar
experienţa occidentală a dovedit că refuzul la reţele de inginerie pe scară largă şi al comunicaţiilor face
construirea eco-caselor mai ieftină în comparaţie cu alte tipuri de locuinţe.
Pentru eco-casă este caracteristic un microclimat special, fără radiatoare şi aer condiţionat, utilizarea
energiei solare şi surselor alternative de căldură, tratarea biologică autonomă a apelor uzate, utilizarea
sistemului de deşeuri biologice, folosirea apei de ploaie. Proprietăţi izolante ale pereţilor şi acoperişului,
fundamentului, eficienţa energetică a ferestrelor, sistemul de ventilaţie contribuie la păstrarea căldurii.
Prima condiţie a casei ecologice - pereţii groşi bine izolaţi. Se recomandă coeficienţii de transfer de
căldură : pereţii exteriori - 9-12, acoperiş - 14-16, fundaţie - 8-10 °C x m2/ Vt.
în eco-casele din S U A pereţii clădirilor verzi sunt fabricate din blocuri de paie şi lut. în E u ro p a de
V est, cadrul de lemn sau din piatră este izolat cu un strat gros (cel puţin 50 cm) din dale de piatră.
O altă condiţie importantă - coeficientul aerodinamic de transfer de căldură al ferestrelor - nu mai puţin
dc 1,5 °C x m2 Vt. Proiectarea profilului ferestrei ar trebui să aibă un coeficient scăzut de conductivitate
termică. Cele mai potrivite pentru eco-case sunt ferestrele din lemn cu geamuri dublu-termopan, umplut cu
gaz inert. Ferestrele cu suprafeţe mari de sticlă ar trebui să fie orientate spre sud. în timpul iernii, după apusul
soarelui, este mai bine să închidem ferestrele cu obloane, draperii grele pentru a reduce pierderile de căldură.
Un strat special de oxid de metal pe sticlă împiedică pătrunderea luminii solare şi reflectă căldura, provenind
în sediul casei.
O altă caracteristică a clădirilor verzi este ventilaţia forţată cu recuperarea căldurii.

183
 Şi, în sfârşit, o altă condiţie importantă este utilizarea panourilor solare sau colectoarelor, funcţionarea
cărora se bazează pe efectul de seră.4
Un exemplu de casă ecologică este reprezentat mai jos (figura 2):

Fig.2

S cu rt istoric

Prima casă energetic eficientă a fost construită în 1972 în M an ch ester (S tatele U n ite ale A m ericii),
după proiectul arhitecţilor Nicholas şi Andrew Isaac. Casa a fost de formă cub - această proprietate a redus
până la minim suprafaţa pereţilor exteriori, geamurile nu depăşeau 10%, pierderile de căldură au fost micşorate
printr-o soluţie arhitecturală.Un aluminiu reflector pe acoperişul plat, reducea încălzirea şi costul pentru
ventilaţie. Apa era încălzită cu ajutorul colectoarelor solare instalate pe acoperiş.
Scopul construcţiei acestei clădiri a fost identificarea efectului cumulativ de economisire a energiei în
urma utilizării soluţiilor arhitecturale şi de inginerie, care vizează economisirea resurselor energetice.
In 1979, a fost finalizat complexul «Econo-House» în O tan iem i, F in la n d a . In această clădire, în afară
de soluţii complexe arhitecturale, ţinând cont de particularităţile de climă şi de locaţie, a fost folosit sistemul
de ventilaţie care funcţiona pe radiaţia solară, căldura a fost acumulată de jaluzele speciale şi geamurile
termopan. De asemenea, în sistemul de schimb de căldură al clădirii au fost incluse o instalaţie de încălzire
geotermală şi colectoare solare.1

Fig.3

184
 Contrar aparenţelor, casele din baloţi de paie sunt foarte durabile. Construcţia acestora a început încă de la
mijlocul sec. al-XIX-lea în Nebraska, SUA, din motive de adaptare la un mediu în care nu se găsea cherestea,
iar transportul din alte zone era imposibil de efectuat. Creşterea popularităţii cimentului în perioada celui de­
al doilea Război mondial a dus la sistarea pentru un timp a acestui tip de construcţii.
începând cu anii "80, interesul pentru construcţiile
din materiale naturale, ecologice şi sustenabile începe
să fie tot mai mare. Din ce în ce mai mulţi arhitecţi şi
constructori din toate colţurile lumii ajung să lucreze
cu baloţi de baie, experimentând şi dezvoltând în
acelaşi timp noi tehnici care folosesc acest material.
In prezent, numărul acestor case este de ordinul
miilor, ele găsindu-se mai ales în ţări precum SUA,
Franţa, Marea Britanie, Olanda, Norvegia sau
Australia. Odată cu creşterea interesului pentru casele
din baloţi de paie, a apărut şi un număr tot mai mare
de companii specializate în proiectarea şi realizarea
lor.2 Un exemplu de casă din baloţi de paie este
reprezentat în figura 4:
Fig.4

C a sa p a siv ă - con su m zero de en erg ie

Casa pasivă este o casa care nu elimină noxe şi este foarte bine izolată termic, cu ferestre cu trei foi pe
geam şi protecţie solară, asigurînd un mediu sănătos de viaţă, fără diferenţe termice în acelaşi spaţiu. Instalaţia
de ventilaţie este asigurată de o pompă de căldură aer-aer care preia aerul curat din afară, introducîndu-1 într-
un schimbător de unde căldura, întîlnind aerul viciat expulzat, preia de la acesta cîteva grade, fiind ulterior
comprimat în compresorul pompei de căldură, intrind în casă la temperatura dorită de proprietar. In acest mod,
se asigură şi aerul proaspăt şi căldura necesară.
Probabil vă uitaţi suprinşi la designul acestei case, dar trebuie să ştiţi că este o locuinţă a viitorului, care
produce mai multă energie decît consumă.

Fig.5

185
 Din 2020, în Uniunea Europeană, cei care îşi vor construi case vor trebui să adere cît mai mult posibil
la politicile comunitare de reducere a consumului energetic. In consecinţă, casa din imaginile de mai jos este
un precursor al unui curent care cu siguranţă va cîştiga teren în viitor.
Casa viitorului este creaţia firmei spaniole de arhitectură Ezar şi este expusă în oraşul Malaga, din sudul
Spaniei. Arhitecţii au urmărit să sublinieze, dincolo de calităţile energetice ale proiectului, frumuseţea unui
astfel de design neconvenţional şi cum liniile futuriste se pot îmbina armonios cu accente organice. Arhitectura,
prin forma sa unică, este una pasivă, menită să diminueze consumul de energie prin optimizarea expunerii la
soare. Casa este prevăzută cu panouri solare pentru a stoca surplusul de energie, în timp ce sistemele de aer
condiţionat performante şi cele de iluminat pun umărul la consumul redus de energie.
Materialele folosite în construcţia acestui prototip de casă sunt toate reciclate şi reciclabile. Fiecare din
cele două extremităţi ale casei are pereţi acoperiţi cu vegetaţie, o alegere care aduce un plus de eleganţă
construcţiei şi o integrează foarte bine în comunitatea în care se află.
Casa este dotată şi cu un sistem de colectare a apei de ploaie care o ajută să folosească cu pînă la 50 la
sută mai puţină apă decît o casă obişnuită din prezent de aceeaşi dimensiune. Construcţia înglobează şi
tehnologia care îi permite să işi recicleze trei sferturi din deşeurile produse. Fiecare detaliu, inclusiv acustica
şi poziţionarea sistemelor de iluminat, este gîndit să ofere un confort sporit ocupanţilor. Arhitectura clădirii în
sine garantează ocupanţilor calitatea vieţii, fiind un mediu, mai intîi de toate, sănătos.5

Etichete de calitate, norme, asociaţii

In prezent în lume, realizarea construcţiilor sunt supuse unor etichete (labels) de calitate / energetice,
astfel crescînd numărul clădirilor ecologice care pentru realizarea lor utilizează surse regenerabile şi
reciclabile.

Mai jos voi expune tipurile de etichete şi ţările de unde provin acestea din urmă.

BBC-Effinergie (bâtiment basse consommation-Effinergie) - o asociaţie franceză creată în 2006, care

îşi propune să promoveze construcţia şi renovarea clădirilor cu consum redus de energie.

HQE-Effinergie (haute qualite environnementale-Effinergie) este o abordare voluntară de a controla

impactul asupra mediului generat de o clădire, asigurând în acelaşi timp ocupanţilor săi condiţii de viaţă
sănătoase şi confortabile pe întreaga durată de viaţă a clădirii.

Negawatt (Franţa) - o etichetă impusă reglementării energiei în clădirile realizate înainte de 1975.
Minergie (Elveţia) - o asociaţie elveţiană pentru profit, al cărei scop este reducerea consumului de
energie în clădire prin propunerea de utilizare raţională a energiei şi utilizarea energiilor regenerabile.

Passivhaus - o etichetă germană de performanţă energetică pentru clădiri.

Etichetele - "BUILDING AMERICA", "ZERO ENERGY HOMES", "LEADERSHIP ÎN
ENERGIE ŞI PROIECTARE ENVIRONMENTALĂ" - SUA.
LEED (Leadership in Energie si Design de Mediu) - certificare de mediu, echivalentul în America de
Nord a lui H.Q.E. (haute qualite environnementale - înaltă calitatea a mediului). LEED este unul dintre cele
mai populare programe de certificare a clădirilor verzi din întreaga lume. Dezvoltat de USGBC (Consiliul
SUA pentru Building Non-Profit pentru Construcţii Durabile), acesta include un set de sisteme de rating pentru
proiectarea, construirea, exploatarea şi întreţinerea clădirilor, locuinţelor şi cartierelor verzi.

Eticheta - "Zero Utility Cost Housing" - Japonia.

Eticheta - "HYUGAzero" utilizată în următoarele ţări: Spania, Danemarca, Austria, Suedia şi

Australia.6
Aceste etichete reprezintă documente de reglementare, un fel de normative, conform cărora sunt
realizate şi întreţinute construcţiile ecologice, construcţiile pasive, construcţiile verzi şi construcţiile "zero
energie".

186
 C o n clu zie

Casa ecologică reprezintă un concept nou în Europa, dar mai este mult pînă la atingerea standardelor pe
care le presupune o casă ecologică. Ca şi în cazul unei construcţii pasive, o casă ecologică se caracterizează
prin faptul ca nu elimină noxe, cum se întâmpla în cazul construcţiilor clasice, noxe datorate încălzirii sau altor
activităţi şi/sau tehnologii poluante.
Costurile întreţinerii se diminuează doar în situaţia în care construcţia ecologică e şi pasivă, adică nu
generează noxe, situaţie în care s-a constatat că întreţinerea, comparativ cu o casă tradiţională încălzită cu gaze,
se înjumătăţeşte în cazul caselor „verzi” şi poate ajunge pînă la un sfert, în cazul unei case pasive. Pentru
încălzirea ei se utilizează surse regenerabile - instalaţii solare, fotovoltaice, centrale eoliene, pompe de căldură.
In practică, o casă pasivă este o clădire care este practic autonomă pentru nevoile sale de încălzire. Cum
este posibil acest lucru? De fapt, casa pasivă este mulţumită de câştigul solar, de intrarea metabolică (locuitorii,
maşinile) şi o bună izolare.
Principalul avantaj al casei pasive este acela de a oferi o reducere semnificativă a costurilor de încălzire,
deoarece cazanul ar trebui să funcţioneze teoretic doar câteva zile pe an. Mai puţin consumul de energie este,
de asemenea, mai puţin poluat din punct de vedere logic.
Deci, de acum înainte ar trebui să reflectăm asupra viitorului nostru sănătos, asupra „sănătăţii planetei”,
aplicînd în practică realizarea caselor ecologice, caselor pasive si caselor „verzi” . Deoarece numai astfel putem
salva tot ce ne înconjoară şi menţine calitatea vieţii la un nivel destul de satisfăcător. Daţi împreună să oferim
planetei încă o şansă la o calitate ridicată a mediului.

B ib lio g ra fie

[1] . http://ecologv.md/md/page/case-eficiente-energetic-istoria-si-perspective-de-dezvoltare (18.11.2017)

[2] . http://www.earthsafedesign.com/case-din-baloti-de-paie/ (03.12.2017)
[3] . http://bio-habitat.forumgratuit.org/t8-la-maison-hqe-haute-qualite-environnementale
http://www.ciconsultants.com/HAUTE-OUALITE-ENVIRONNEM ENTAL.htmia 8 .ll.2 Q 1 7 )
[4] . http ://ecologv.md/md/page/eco-casa-casa-viitorului( 18.11.2017)
[5] . http://casepractice.ro/casa-viitorului/ (18.11.2017)
[6] . http://www.proietvert.fr/labels-energetique/ (03.12.2017)

187
 UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR GEODEZICE LA MONITORIZAREA
ALUNECĂRILOR DE TEREN

Ana-Maria TOPOREŢ, Livia NISTOR-LOPATENCO

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: In acest studiu au fost analizate tehnologiile geodezice pentru monitorizarea alunecărilor de teren
în scopul combaterii acestor hazarduri natural. Pentru determinarea gradului de accidentare în zona de risc
din or. Codru тип. Chişinău a fost creată reţeaua de monitorizare şi efectuate două cicluri de măsurători.
Măsurătorile au fost compensate după metoda procedeului măsurătorilor condiţionate, iar după obţinerea
tuturor datelor compensante, cu ajutorul diferenţelor de coordinate s-a concluzionat că zona studiată este
active din punct de vedere a alunecărilor şi necesită intervenţii pentru ameliorare.

Cuvinte cheie: monitorizarea, alunecări de teren, tehnologii geodezice, coordinate.

1. Introducere
Tendinţa globală de creştere a temperaturilor medii datorată efectului de seră are ca impact direct
desfăşurarea hazardurilor naturale, în special a celor geomorfologice, în această categorie fiind încadrate şi
alunecările de teren, iar Republica Moldova nu este deloc exceptată de la incidenţa dezastrelor şi catastrofelor
naturale. Hazardele geomorfologice pot fi privite ca grupuri de ameninţări asupra resurselor umane care rezultă
din instabilitatea formelor suprafeţei Pământului. Ameninţările derivă din răspunsul proceselor
geomorfologice, chiar dacă procesele respective îşi au originea la mare distanţă de zona afectată.
Odată cu evoluţia tehnologică, societatea umană a devenit capabilă să producă modificări majore pentru
împiedicarea acestor hazarde. Totodată a apărut necesitatea dezvoltării tehnologiilor geodezice care să asigure
asistenţa tehnică la monitorizarea alunecărilor de teren. Monitorizarea alunecărilor de teren este o acţiune de
o importanţă radicală pentru inginerie şi societate, deoarece poate preveni eventuale situaţii catastrofice. In
cadrul proiectelor de monitorizare se obţin date privind starea alunecărilor de teren şi despre eventuale
fenomene atipice de comportare a acestora, informaţii care permit luarea deciziilor corespunzătoare în timp
util, înainte ca acestea să devină periculoase.
In studiul dat se cercetează metodele geodezice de monitorizare alunecărilor de teren şi implementarea
lor în practică în zonele cu risc de alunecări de teren pentru determinarea gradului de accidentare şi siguranţa
exploatării ulterioare a acestor versanţi.
Scopul principal al studiului îl reprezintă determinarea gradului de accidentare în zona cu risc de alunecări
de teren din or. Codru, mun. Chişinău, prin monitorizarea versanţilor în două cicluri de măsurători.
Obiectivele studiului sunt:
- analiza celor mai importante metode de monitorizare;
- alegerea metodelor şi utilajului geodezic pentru efectuarea măsurătorilor
- satisfacerea cerinţelor tehnice pentru monitorizările de teren;
- prelucrarea datelor obţinute din teren;
- analiza datelor obţinute în urma monitorizării alunecărilor de teren din diferite zone de risc ale
municipiului Chişinău.

2. Crearea reţelei geodezice

Pentru determinarea volumului de lucru, metodologia de lucru şi instrumentele cu care să fie efectuate
lucrările se studiază documentaţia de proiect a versantului avariat şi condiţiile din teren.
In caietul de sarcini au fost specificate următoarele cerinţe pentru crearea reţelei de monitorizare,
determinarea poziţiei punctelor caracteristice reţelei de monitorizare cu o precizie de ±3mm în plan orizontal
şi ±5mm pe verticală (determinarea cotelor bornelor de control) şi prezentarea analizei valorilor deplasărilor
maselor de pământ în urma efectuării a două cicluri de măsurători. Luând în considerare aceste cerinţe s-a
decis ca reţeaua de monitorizare să fie proiectată după metoda poligonometrică, iar măsurătorile să fie
executate cu staţia totală Nikon NPR-352.
La crearea reţelei geodezice pentru monitorizarea alunecărilor de teren s-a luat decizia de a proiecta 3
repere fixe (R1,R2,R3) şi 32 puncte de control.

217
 Reperele fixe reprezintă reţeaua de referinţă faţă de care se determină deplasările punctelor de control de
aceea este necesară amplasarea lor în zone care nu sunt supuse deplasărilor cauzate de alunecări de teren, astfel
după efectuarea cercetărilor la faţa locului acestea au fost proiectate la aproximativ 110 m de zona instabilă .
Punctele de control au fost proiectate după metoda poligonometrică pentru a simplifica compensarea.
Bornele au fost îndesite pe tot teritoriul studiat supus deplasărilor maselor de pământ, astfel ca la finalizarea
elor două cicluri de măsurători sa putem face concluzii legate de deplasările maselor de pământ declanşate de
alunecările de teren.
In teren toate punctele caracteristice au fost materializate cu ajutorul bornelor de beton la adâncime de
3m

F i g . l S c h e m a reţelei d e m o n ito riza re [sursa cmtor]

3. E x ecu ta r ea m ă su ră to r ilo r şi co m p e n sa rea lor

Pentm determinarea coordonatelor punctelor caracteristice ale reţelei de monitorizare la faţa locului s-au
executat măsurători liniare, unghiulare de înaltă precizie cu ajutorul staţiei totale Nikon NPR-352.

218
 Măsurătorile unghiulare şi liniare efectuate între punctele reţelei de monitorizare se compensează
utilizând procedeul măsurătorilor condiţionate. Pentru aceasta au fost parcurşi următorii paşi:
- se calculează unghiurile orizontale din direcţiile orizontale măsurate şi se grupează pe poligoane;
- se calculează neînchiderile unghiulare în toate poligoanele, foarte important este ca acestea să nu
depăşească abaterea maximă admisibilă;
- se scriu ecuaţiile sistemului normal al corelatelor şi se rezolvă sistemul prin metoda matricială;
- se calculează valorile corelatelor după formula:

к = -N"1 W (1)

- se calculează şi compensează valorilor unghiulare;

- se trece la calculul creşterii de coordonate provizorii şi determinăm coordonatele relative pentru fiecare
poligon în parte;
- se trece la calculul şi compensarea creşterilor de coordonate;
- se calculează coordonatele definitive ale reţelei trasate provizoriu.
Aceeaşi metodă de compensare se aplică şi la al doilea ciclu de măsurători.
Aprecierea stabilităţii punctelor de control, prin măsurători geodezice cu staţia totală, se face prin
compararea valorilor coordonatelor din cele două cicluri de măsurători şi obţinem diferenţele, astfel obţinem
schimbările cauzate de alunecările de teren pe perioada studiată.
Pe baza măsurătorilor efectuate în două cicluri se prezintă tabelul cu diferenţe de coordonate.

Tabelul 1 Diferenţele de coordonate în cele două cicluri de măsurători, [sursa autor]

AX (m) AY (m) AH (m) AX (m) AY (m) AH (m)
PU N C T PUNCT
D IFE R E N Ţ E D IFE R E N Ţ E
R p .l 0.000 0.000 0.000 Br.16 0.045 0.048 0.046

Rp.2 0.000 0.000 0.000 B r.17 0.038 0.041 0.045

Rp.3 0.000 0.000 0.000 B.18 0.034 0.031 0.036
B r .l 0.000 0.000 0.000 Br.19 0.034 0.032 0.038
Br.2 0.000 0.000 0.000 Br.20 0.035 0.032 -0.026
Br.3 0.000 0.000 0.000 Br.21 0.041 0.043 -0.029
Br.4 0.000 0.000 0.000 Br.22 0.049 0.046 -0.042
Br.5 0.000 0.000 0.000 Br.23 0.037 0.039 -0.038
Br.6 0.000 0.000 0.000 Br.24 0.021 0.023 -0.027
B r.7 0.000 0.000 0.000 Br.25 0.016 0.012 -0.021
Br.8 0.014 0.016 0.023 Br.26 0.021 0.024 -0.038
Br.9 0.018 0.022 0.026 B r.27 0.031 0.036 -0.046
Br.10 0.025 0.026 0.028 Br.28 0.046 0.042 -0.053
B r .l l 0.031 0.039 0.033 Br.29 0.064 0.069 -0.057
Br.12 0.024 0.023 0.027 Br.30 0.056 0.058 -0.065
Br.13 0.011 0.013 0.009 Br.31 0.028 0.029 -0.044
Br.14 0.025 0.028 0.037 Br.32 0.019 0.014 -0.017
Br.15 0.031 0.034 0.039

In urma efectuării a două cicluri de măsurători şi compensării acestora au fost obţinute coordonatele
punctelor de control în urma analizării deplasărilor de coordonate în primul rând observăm că reperele au fost
amplasate corect în zone neexpuse alunecărilor de teren dat fiind că deplasările sunt egale cu 0. Dacă analizăm
deplasările de coordonate a punctelor de control observăm că bornele 1-7 de asemenea nu au fost influenţate
de alunecări de teren, deci zona cuprinsă de acestea nu este zonă de risc. Celelalte borne de control toate au
suferit deplasări atât în plan orizontal, cât şi vertical. Bornele 8-19 au cota de nivel mai mare ca anterior, iar
celelalte dimpotrivă au o scădere a nivelului. Aceste fenomene sunt prezentate în figura de mai jos.

219
 F ig, 2 Schema diferenţelor de coordonate [sursa autor]

4. C on clu zie

în concluzie, se poate de menţionat faptul că prezentul proiect de cercetare este unul actual, deoarece la
nivel naţional creşte necesitatea monitorizării terenurilor afectate de alunecări de teren. Realizarea unui proiect
de monitorizare a zonelor afectate de alunecări de teren este important pentru siguranţa exploatării terenurilor
din zone de risc. Putem considera ca în cadrul studiului de caz obiectivele propuse au fost realizate, prin
determinarea deplasărilor maselor de pământ din zona afectată din or Codru mun. Chişinău. Totodată este
important de precizat necesitatea studierii a mai multor zone de risc din municipiul Chişinău. In urma analizei
acestor date am puteam obţine un tablou concret cu precizie înaltă a zonelor cu risc de alunecări din municipiu,
care ar asigura la exploatarea sigură a terenurilor şi construcţiilor aflate pe ele.

B ib lio g ra fie
1. TRIFAN, Contribuţii în domeniul analizei deformaţilor şi deplasărilor construcţiilor şi terenurilor,
Bucureşti 2014;
2. HERBAN, Măsurarea şi urmărirea deformaţilor în construcţii, Bucureşti 2013;
3. ONOSE, SAVU, NEGRILĂ, RĂBOJ, Topografie, Bucureşti, 2014;
4. DRAGOMIR P. I. Bazele măsurătorilor inginereşti, 2009;
5. MANEA, „ T o p o g r a fie Bucureşti 2013;

220
 OPTIMIZĂRI PRIVIND REALIZAREA SI EXPLOATAREA REŢELELOR 5 5

DE ILUMINARE STRADALĂ CU TEHNLOGII GIS

Vasile GRAMA, Irina BÎNZARI

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: The quality o f Street lighting directiv cffects the sctfety and protection o f citizens cmd goods. This
paper highlights the application o f GIS technologv through modeling and simulation as supportfor the design,
monitoring and administration o f Street lighting networks, having as a case stady the city o f Codru, from
Chisinau City Hali. The modeling o f the lighting areas was done nsing the "Buffer" tool, cmd fo r multiple
simulations and analysis, the "Model Builder"procedare, ArcGIS software, was applied. Multiple analyzes
offer various optimization opportunities both fo r the location and operation o f Street lighting networks.

Cuvinte cheie: Tehnologii geoinformaţionale, GIS, Buffer, ModelBuilder, date spaţiale, iluminare publică,
securitate.

1. Introducere
Tehnologiile geoinformaţionale au înregistrat o creştere esenţiala în ultimii 20 ani, devenind tehnologii
puternice, importante deoarece influenţează modul în care oamenii trăiesc, învaţă şi descoperă lucruri noi. Ele
prezintă soluţii modeme de administrare a resurselor si a patrimoniului, oferă decizii strategice, aceste unelte sunt
folosite în managementul facilităţilor publice cuprinzând aici reţelele electrice. Tehnologiile IT au o aplicabilitate
vastă în sectorul electroenergetic cu scopul garantării siguranţei şi protecţiei cetăţenilor. Sistemul Informaţional
Geografic (SIG/GIS) este un segment în domeniul tehnologiei informaţionale, care oferă soluţii combinate ale
datelor cu caracter grafic si a datelor descriptive (atribute). GIS joacă un rol important în gestionarea reţelelor
electrice, deoarece permite modelarea, afişarea, interogarea şi înţelegerea datelor prin mai multe metode.
Studiul urmăreşte utilizarea tehnologii geospaţiale pentru gestionarea eficientă a iluminatului stradal cu
scopul de a garanta securitatea, iar pentru succes e nevoie de organizarea datelor specifice despre starea fizică a
reţelelor şi a normelor de exploatare. Prin urmare pentru a se lua decizii informaţiile trebuie colectate şi analizate
diverse situaţii prin instrumentele GIS, deoarece informaţiile contribuie nu numai la servicii eficiente, ci şi la
exploatarea şi întreţinerea reţelelor existente şi la planificarea celor noi. SIG creează baze de date şi dezvoltă o
hartă digitală cu date spaţiale şi date descriptive.
Este greu de imaginat operarea unei infrastructuri complexe fără a avea o imagine actualizată, chiar şi în
timp real, procesul de construire a unei soluţii GIS este o vizualizare întreagă cu toate detaliile atributive. In
momentul în care întreaga infrastructură administrativă este vizualizată în contextul geografic, datele sunt înţelese
rapid, uşor de partajat, iar deciziile sunt mult mai uşor de luat.

2. Problematica
Distribuţia de energie pentm utilizatori din mediul urban şi mral se confruntă cu probleme în mare din
cauza sistemului analog ce se foloseşte în administrarea reţelelor, fapt ce presupune multiple resurse umane si
financiare. Un sistem digital cu tehnici avansate permite analize, modelări şi planificări a sistemului de luminat
astfel încât să se creeze un mediu avantajos de trai. Implicarea sistemului geoinformaţional în monitorizarea
reţelelor electrice oferă funcţii importante precum afişarea întregului sistem de iluminat, efectuarea unei
evaluări materiale şi fizice, estimarea întreruperilor şi pierderilor, informarea despre conexiuni şi calcularea
noilor trasee de reţea. Utilizând instrumentele GIS apare posibilitatea de a înlătura sau diminua problemele
privind lipsa iluminării zonelor de interes public, eliminării factomlui uman şi sporirea eficienţii în
administrarea reţelelor, prin identificarea operativă a întremperilor, a stării funcţionale a infrastmcturii. Util
sunt aceste tehnici în cazul analizei accidentelor şi a defectelor oferind timp pentm reacţie şi uşurând alegerea
acţiunilor optime pentm minimizarea pagubelor.

221
3. M e to d o lo g ia m o d elă rii şi rep rezen tă rii
Oraşul Codru se administrează de municipiul Chişinău şi conform ultimului recesământului din anul
2014 populaţia localităţii este de 16170 de locuitori. Distanţa directă pînă la Chişinău este de 6 km. Suprafaţa
localităţii Codru este de 2636,38 hectare (ha).
Pe raza oraşului există o reţea de linii electrice aeriene de înaltă tensiune, medie şi joasă. Este asigurat
cu energie electrică prin intermediul a peste 2000 piloni. Iluminarea stradală acoperă aproximativ 90% din
totalul suprafeţei oraşului. Starea liniilor de distribuţie este satisfăcătoare şi acoperirea iluminării stradale ar
trebui îmbunătăţită. Sistemul de iluminat al oraşului Codru este format din câteva mii de corpuri de iluminat
montaţi pe piloni de 9,5 - 12 m, dintre care de la 1,5 -1,8 m sunt în pământ. Felinarul are 7-8 m, compus din
unul sau două braţe de 0,5-2 m, fiecare braţ având câte o lampă. Aproximativ 90% din totalul pilonilor au doar
un singur braţ.
GIS oferă soluţii modeme de administrare a resurselor şi de optimizare a deciziilor strategice. O etapă
iniţială este datelor necesare elaborării unei hărţi GIS cu posibilităţi de interacţiune. Pentm acumularea
informaţiilor necesare s-a folosit: 1) Harta de bază - ortofoto de înaltă rezoluţie din 2011 a municipiului
Chişinău; Date despre localizarea reţelelor acumulate din teren; Plane generale, schiţe de amplasare a reţelelor
de iluminare de la I.M. ..Lumteh" (figura 1).
Pentm a avea acces la ortofoto 2011 s-a folosit serviciul W eb Map Service (WMS). Acesta un serviciu
WEB, ce reprezintă un protocol standard care funcţionează cu ajutoml intemetului pentm a afişa imagini sau
hărţi georeferenţiate şi care sunt generate de către o bază de date GIS. Pentm a putea vizualiza setul de date
spaţiale e necesar să se deschidă fereastra ArcCatalog din ArcMap (ArcGIS Software). Se conectează către
serverul care urmează să furnizeze serviciul de vizualizare a datelor.
După dublu click pe butonul „Add WMS Server'’ din secţiunea „GIS Servers" a ferestrei „ArcCatalog"
se completează cu adresa necesară conectării. Pentm a face legătura cu datele geospaţiale de care e nevoie, în
primul rând trebuie să se completeze cu linkul de acces oferit de către geoportal la „URL", apoi Click pe
butonul „Get Layers", iar după ce se selectează toate straturile click butonul „OK". Prin acest click este
adăugată în fereastra ArcCatalog o conexiune către serverul WMS. Astfel sunt accesibile toate straturile pentm
a se putea lucra asupra unei aplicaţii (figura 2). Pentm lucru de digitizare a reţelelor de iluminare s-a ales harta
cu cea mai înaltă rezoluţie, ortofoto al municipiului Chişinău din 2011, unde se include şi teritoriul oraşului
Codru. Datorită acestei hărţi cu uşurinţă se permite vectorizarea pilonilor de iluminare publică şi reţeaua
electrică.
В Home - User\Desktop
Ш £ 3 Folder Connections
£i Ш Toolboxes
В Eţjjl Database Servers
В Q l Database Connections
Ѳ gjjl GIS Servers
S fj Add ArcGIS Server
Add ArcIMS Server
' Add WCS Server
Add WMS Server
AddWM ŢŞŞerve^_________________________
] National geospatial data fund on geoportal.md '
9 National geospatial data fund
В 9 National geospatial data fund
В @ Administrative structure
В @ Cadastre
В @ Cultural, society, demographics
В @ Elevation
В @ Environment
В Ф Geodesy
В @ Imagery and basemaps
В @ Public infrastructure
~ ТйИгиМ уип) <

Figura 1. Schema reţelei de iluminare str. V. Apelor, Figura 2. Rezultatul conexiunii WMS
str. Soarelui
Scopul este de a reda situaţia reală de amplasare a reţelelor pe teritoriul oraşului Codm si de a efectua
analize specifice. In prezent primăria administrează reţelele în format analogic, informaţia ce o deţine este doar
pe hârtie şi nu reprezintă în totalitate situaţia existentă pe teren din cauza lipsei evidenţei la zi, număml şi
caracteristicile tehnice ale reţelelor. Studiul de caz propune elaborarea unei hărţi GIS cu reprezentarea
iluminării stradale, care ar permite manipularea şi analiza fiecămi segment din reţea, astfel pot fi depistate
riscurile şi punctele slabe în întreţinere lor.
Analizând zona localităţii (figura 3) s-a constatat că teritoriul este acoperit circa 90 % cu iluminare
stradală. Pilonii de iluminare ce formează reţeaua sunt aşezaţi la distanţe diferite între 30-32 m şi 50-52 m.

222
Pentru efectuarea analizelor s-a digitizat pilonii de iluminare si a urmat completarea stratului cu date
atributive, pentru a oferi o imagine clară asupra tipului de piloni (figura 4).

Identtfy from: РТТТТГТТЯІ-1

Identified 1 feature

Figura 3. Iluminarea stradală or. Codru Figura 4. Atributele unui pilon

Un important element al oricărui sistem de iluminat din pactele de vedere conceptual este corpul de
iluminat, ce reprezintă un aparat electric, multifuncţional iar cel mai important este ca anume el redistribuie
fluxul luminos în spaţiu. Diversitatea de instalaţii se împart în două categorii, în funcţie de modul de repartizare
a luminii precum 1) Cu fază scurtă, în scopul iluminării obiectelor până la 10-15 m si 2) Cu fază lungă, în
scopul iluminării obiectelor îndepărtate, peste 20 m.
Toate străzile trebuie să deţină un număr suficient de piloni astfel suprafaţa totală va fi asigurată cu
iluminare. Pe parcursul studiului s-a constat că uneori sunt prea mari distanţele între piloni şi ca urmare sunt
segmente rău iluminate sau chiar deloc. ArcToolbox oferă instrumente care ar veni în ajutor inginerului ce
monitorizează situaţia, oferind posibilitatea de a modela zona de iluminare în jurul fiecărui pilon ca rezultat
depistarea numărului de piloni necesari pentru fiecare stradă în parte (figura 5).

Figura 5. Situaţia în teren stradela 2 Schinoasa Deal Figura 6. Fereastra instrumentului Buffer

Pentru crearea zonelor de iluminare cu ajutorul Buffer-ului, s-a aplicat instrumentul ModelBuilder.
Pentru a crea un model corect e necesar de parcurs câţiva paşi. Pentru început se deschide fereastra
M odelBuilder printr-un click din meniul standard, după ce se deschide se trage instrumentul Buffer din
ArcToolbox în fereastra de lucru. Următorul pas este de a introduce toate datele pentru o bună funcţionare a
modelului. Astfel după dublu click pe instrumentul Buffer apare fereastra în care se completează cu stratul
asupra căruia se vor face analize cu rolul de Input (date de intrare), după se completează câmpul pentru (datele
de ieşire) output se indică zona de Buffer 15 m (figura 6).
Model Builder poate fi rulat integral sau anumite procese selectate. Pentru a începe procesul de rulare
se validează modelul, dublu click la datele de ieşire (Output) se bifează la Add То Display pentru ca rezultatele
să se includă în legendă. Ca rezultat final s-a obţinut o zonă în jurul fiecărui pilon ce reprezintă suprafaţa de
iluminare, astfel cu uşurinţă din birou, de la calculator se depistează zona în care lipseşte un pilon sau se
iluminează slab şi necesită schimbarea sursei de lumină cu una mai puternică (figura 7).

223
 Punct de
alimentate

Figura 7. Rezultatul utilizăm zonei Buffer Figura 8. Punctele de alimentare

Cu ajutoml tehnologii geoinformaţionale se poate efectua monitoringul reţelelor, astfel pot fi modelate
situaţii în care se produc întreruperi din cauze meteo sau deconectări de furnizare a luminii publice, pentru a
se analiza segmentele de străzi ce nu vor fi asigurate cu lumină având în vedere amplasarea punctelor de
alimentare.

Figura 9. împărţirea în zone de alimentare energetică Figura 10. Simbolizarea pe categorii

Simbolizarea s-a făcut pe categorii, în baza numămlui ID care îl au fiecare punct, acest lucm se poate
observa în figura 9.Toate punctele îşi alimentează reţele şi pilonii proprii. Pentru a oferi o imagine clară asupra
conectărilor pe întreaga localitate reţeaua de iluminare şi pilonii sunt simbolizaţi identic cu punctul său de
alimentare.
Metoda de simbolizare pe categorii (figura 10) se face în prin: dublu clik pe stratul ce urmează a fi
simbolizat, din fereastra Lciyer Properties se alege Symbology, odată ales în partea stângă a ferestrei se afişează
tipurile de categorii pentru a simboliza. Se alege Unique values, valoare de bază după care să se simbolizeze,
în cazul dat după Nr (număr). Clik Add AII Values, se afişează toate numerele apoi se alege paleta de culori.
Dacă pe un segment de reţea are loc un accident sau transformatorul ce alimentează îşi pierde capacitatea de
lucru din diferite cauze, de exemplu meteo, atunci automat se deconectează iluminarea stradală până la
următorul segment de reţea.

4. C o n clu zii
Administrarea utilizând tehnologia GIS a reţelelor de iluminare poate fi dezvoltată într-o aplicaţie mobilă
de raportare a problemelor privind reţeaua de iluminare stradală şi ar veni în ajutor datorită posibilităţilor
oferite cetăţenilor de a se implica activ şi să contribuie la monitorizarea reţelei electrice. Această aplicaţie ar
permite oricărui utilizator vizualizarea stâlpilor de iluminare din vecinătatea lor şi să raporteze eventuale
probleme apărute. Raportarea s-ar putea face printr-o fotografie expediată de la locul accidentului direct pe
harta interactivă cu toate reţelele.

B ib lio g ra fie

1. Herbei, O., Herbei, M., SistemelnformaticeGeografice. Fundamenteteoreticeşiaplicaţii,

EdituraUniversitas, Petroşani, 2010
2. Mogoreanu, N., aparatu, S., Iluminatul public înmunicipiul Chişinău, EdituraViitorul, 2011
3. Grama V., L. Nistor-Lopatenco, A. Iacovlev. Aplicaţii cile Sistemului Geoinformaţionalpentru elaborarea
şi administrarea documentaţiei de urbanism. SINGRO 2016, Craiova 8-9 Septembrie 2016, Romania, 6.5
pagini (la editura), http://www.buletinulagir.agir.ro/numar revista.php?id= 137.

224
 CONTRIBUŢII LA CREAREA UNUI SISTEM GEOINFORMATIONAL
ELECTORAL

Vasile GRAMA, Eugen GROZA, Ana UZUM, Daniel ISTRATI

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Noile tehnologii cm creat o puternică schimbare de paradigmă atât in activitatea economică si
socială cât şi activitatea politică cile partidelor, ce se manifestă in fiecare zi, cu precădere în campanii
electorale. Convergenţa internetului, a calculatoarelor şi a instrumentelor media sociale au făcut politica un
proces imediat şi interactiv. Prezentul articol exprimă un mod de administrare a activităţii politice sin punctul
de vedere a unei formaţiuni, aplicând Tehnologia Informaţiei (TI), prin intermediul Sistemului de Informaţii
Geografice (GIS), care este o tehnologie sofisticată de cartografiere, combinând partea grafică cu partea
descriptivă a domeniului. Politicienii pot revedea dintr-o privire situaţiile politice fierbinţi sau pot determina
in care cartiere să-şi concentreze mesajul, de asemenea să monitorizeze şi să prezică unele situaţii.

Cuvinte cheie: Tehnologii GIS SIG, date spaţiale, sectoare/secţii de votare.

1. Introducere

Din punct de vedere istoric, pe durata evoluţiei timpului prin diverse metode s-a încercat redistribuirea
districtelor (sectoarelor) de vot care iniţial se baza pe hărţi desenate manual, deseori produse în mod privat.
Acest lucru a fost un proces dificil, a necesitat numeroase ore de om, ale căror rezultate echitabile fiind adesea
discutabile. "Districtele care rezultă adesea împătresc comunităţile coezive şi produc legislaturi care reflectă
diversitatea şi opiniile publicului. Astfel la zi Guvernele, partidele politice tot mai frecvent aplică tehnologii
modeme precum GIS/SIG ca platforme cu aplicaţii cartografice, ce implică cetăţenii, să ofere transparenţă
responsabilizând factorii de decizii. Având in vederea că în RM frecvenţa campaniilor electorale este una înaltă
in prezenta lucrare se propune a examina şi reflecta următoarele aspecte:
C Studiul practicilor de aplicare a Tehnologiilor GIS in managementul activităţii formaţiunilor politice
si in managementul electoral;
C Delimitarea limitelor a circumstanţelor electorale si pregătirea hărţilor GIS specific locaţiei care
conţin informaţii specifice secţiilor de votare, atât pentm autorităţi cât şi pentm formaţiuni politice;
C Crearea conceptual a unui sistem GIS politic/electoral util unei formaţiuni politice prin dezvoltarea
BD grafice şi atributive;
C Realizarea de analize spaţiale privind amplasarea obiectelor in cadml secţiei de votare, căile de acces,
găsirea celei mai apropiate secţie de votare etc.

2. Metodologia realizării
Astăzi tehnologia cartografierii WEB are un loc central în organizarea alegerilor cât si a bunei campanii
electorale, inclusive a activităţii unei formaţiuni politice privind consolidarea organizaţiilor primare si a
recrutării noilor membri. Aplicarea in acest sens a tehnologiilor spaţiale este considerată cmcial în atingerea
succesului. GIS-ul aduce eficientă la fiecare etapă de management în cadrul unei formaţiuni politice inclusive
si la fiecare pas al fenomenului de alegere, ce se exprimă prin acurateţe şi obiectivitate:
• Actualizarea hotarelor sectoarelor de votare inclusiv ale datelor demografice ..
• Determinarea optima a secţiilor de votare din punct de vedere a locaţiei, cailor de acces şi a tipului de
construcţie;
• Furnizarea simplistă si transparenta a informaţiei în special în ziua de alegeri etc.
Realizarea acestor deziderate impune urmarea a câteva etape principale in realizarea sistemului
informaţional geografic politic/electoral precum:
• Colectarea datelor/informaţiilor relevante (hărţi, rapoarte, date statistice etc.);
• Elaborarea sarcinii tehnice a sistemului informaţional geografic;
• Proiectarea sistemului GIS (a bazei de date grafice (strate tematice) şi a bazei de date atributive ;
• Selectarea software pentru crearea si dezvoltarea aplicaţiei;

225
 • Testarea modului de funcţionare a GIS politic/electoral.
Pentru realizarea sistemului propus se ia ca studiu de caz sectorul Buiucani, al municipiului Chişinău (fig.
1). Sursele de date sunt analogice (liste sectoarelor de votare, adresele secţiilor de votare (sursa CEC)) şi în
format digital (geoportal.md (fig.2); open moldova Street, google.com etc.).

Figura 1. Harta sectorului Buiucani, mun. Chişinău Figura 2. Interfaţa geoportal.md

Pentru delimitarea hotarelor sectoarelor de votare s-a ales software ArcGIS, elaborat de compania ESRI,
SUA. Având adresele clădirilor, caselor pentru fiecare sector de votare prin vectorizarea ortofotoplanului sau
creat strate tematice pentru fiecare sector (ex. Sec 87 fig. 3). Iniţial este necesar sa fie clar identificate blocurile
de locuit, casele private, adresa secţiei de votare şi căile de acces în cadrul sectorului. Etapa următoare include
actualizarea informaţiei în teren, ce presupune apariţia noilor case si completare cu date atributive precum
(număr de scări, număr de etaje, număr de apartamente, date de contact ale persoanelor cheie et.). Ca urmare
se actualizează harta (fig. 4) cu obiectele noi depistate şi se completează tabela de date atributive. Ca rezultat
se obţine o harta tematică interactivă a sectorului Buiucani, mun. Chişinău, care poate fi actualizată continuu
cu date/informaţii. Harta in comun cu baza de date (grafică si atributivă) constituie fundamentul sistemului
informaţional geografic politic/electoral.

4. Concluzie
Lucrarea data prezintă o iniţiative de promovare a tehnologiei GIS în RM pentru domeniul politic, care are
ca scop sa identifice avantajele aplicării tehnologiilor modem atât pentru autorităţi, conducerea formaţiunilor
politice şi pentm cetăţeni.

Bibliografie

1. HERBEI, O., HERB EI, M., Sisteme Informatice Geografice. Fundamente teoretice fi aplicaţii, Editura
Universitas, Petroşani, 2010;
2. Cheryl Hanewicz, U tah Valley University. Geographic Information Systems and the Politica1
Process. February 28, 2012;
3. Keith Mann, Esri. Bnilding a GIS-Based Election Support System
Connty hcmdles a broad rcmge o f election activities.

226
 CĂILE ŞI MODALITĂŢILE DE APĂRARE A DREPTURILOR FAMILIALE

Nadejda BIVOL

Universitatea Tehnică a Moldovei

A bstract: This study is to highlight the ways and means o f defending family rights that can be used by a
subject whose right has been violated. At the same tiте, this article aims to bring to light the ways o f defending
family rights, which primarily seek to re-establish relations between family members as well as to resolve
conflicts that arise between them at the level o f discussion and negotiation. Similarly, the role o f naţional
courts in the protection o f family relationships is discussed with an emphasis on the protection o f children 's
rights, as well as ways o f defending family rights that the court can apply to the culpable subject.

Key-words: ways, means, family, rights, mediator, courts, authorities, sanction.

Privită sub aspect juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii ce
izvorăsc din căsătorie, rudenie (inclusiv adopţie), precum si alte raporturi asimilate relaţiilor de familie [1,
P 7]. ’ ’ ’
Astfel, pentru păstrarea şi realizarea drepturilor familiale, legiuitorul a instituit anumite căi şi modalităţi
de apărare a acestor drepturi, atunci când ele sunt lezate.
De altfel, se disting câteva căi de apărare a drepturilor familiale:
• Prejudiciară - este calea stabilită de norma legală. In cazul apariţiei anumitor divirgenţe sau
neînţelegeri dintre membrii familiei, aceştia pot apela la anumite autorităţi publice pentru soluţionarea
conflictului apărut.

Un exemplu elocvent poate servi autoritatea tutelară în soluţionarea conflictelor apărute între membrii
familiei în ceea ce priveşte litigiu între părinţi privind numele de familie şi/sau prenumele copilului, litigiile
dintre părinţi privind educaţia şi instruirea copiilor sau în cazul modului de exercitare a drepturilor părinteşti,
în situaţia în care părinţii au divorţat şi urmează a se stabili un grafic de întrevederi dintre părinte-copil etc.
Anume prin instituirea căii prejudiciare se urmăreşte soluţionarea neînţelegerilor în familie la nivel de
discuţie şi cooperare între părţi, în evitarea emoţiilor negative şi situaţiilor de stres, precum şi protecţia
drepturilor copilului.
• Extrajudiciară - de regulă, în cazul dat, se are în vedere apărarea drepturilor familiale cu ajutorul
medierii, exercitată de către mediatori, până la adresarea în instanţa de judecată.

Instituţia medierii este întâlnită şi introdusă în sistemul de drept al RM, în scopul de a stinge diferendul
dintre părţi prin conciliere, după cunoaşterea reciprocă a avantajelor şi dezavantajelor procesului pe care ar
urma să-l poarte. Din aceste considerente, mediere are ca rezultat lămurirea unor neânţelegeri şi stingerea
parţilă a diferendului, astfel încât părţile recurg la instanţele judecătoreşti doar în privinţa acelor aspecte ce nu
au fost conciliate.
Parlamentul Europei recomandă medierea pentru că prezintă avantajul promovării modurilor de
reglementare amiabilă şi reduce costurilor financiare şi sociale ale separării sau divorţului, atât pentru familii,
cât şi pentru stat şi societate. Acordul obţinut trebuie să contribuie la o atmosferă paşnică şi o ameliorare
durabilă a relaţiilor între parteneri. M edierea familială este un dialog prin care cuplurile încearcă să schiţeze
împreună un plan în ceea ce priveşte viitorul lor şi al copiilor.
Mediatorul, ca şi facilitator al discuţiilor, are rolul de a aduce în centrul negocierilor dezideratele părţilor
astfel încât să încurajeze conturarea unui acord între cei implicaţi. In domeniul familial, deşi nu are
caracteristicile unor consultaţii terapeutice sau juridice, se doreşte o restabilire a comunicării eficiente între
părţi, prin care aceştia aleg să-şi înfrunte şi să-şi clarifice neînţelegerile.
M edierea familială poate fi aplicată în orice litigiu dintre membrii aceleiaşi familii între care există legături
de sânge sau prin căsătorie, precum şi a celor între care există sau au existat legături de familie, asa cum
prevede legislaţia naţională. Egalitatea sexelor trebuie să fie garantată în medierea familială la fel ca şi în
sistemele de justiţie familială. Scopul medierii, uneori propusă chiar de către instanţele de judecată, este de a
se ajunge la o concluzie convenabilă pentru ambele părţi, fără a se pune în discuţie vina sau responsabilitatea.
Astfel, legiuitorul a prevăzut că pot fi supuse medierii neînţelegerile dintre soţi privind continuarea
căsătoriei, exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, întreţinerea copiilor

355
şi a altor membri ai familiei inapţi de muncă, precum şi orice alte neînţelegeri ce apar în raporturile familiale
[5, art.27].
In scopul apărării dreptul de proprietate a bunurilor deţinute de către soţi, precum şi aplanarea cărorva
coflicte, aceştia pot include clauza de mediere în contractul matrimonial. In cazul dat, mediatorul va duce
tratative cu soţii sau foştii soţi privind partajarea proprietăţii comune în devălmăşie.
• Judiciară - această cale fiind exercitată prin intermediul instanţelor de judecată. Astfel, instanţele de
judecată soluţionează şi apără drepturile familiale privitor la desfacerea căsătoriei, împărţirea bunurilor lor
proprietate în devălmăşie, plata pensiei de întreţinere a copiilor şi soţului inapt de muncă ce necesită sprijin
material, precum şi privind determinarea părintelui împreună cu care vor locui copiii minori comuni conform
prevederilor art.37-38 al Codul familiei.

In scopul protecţiei drepturilor celuilalt soţ şi menţinerii relaţiilor familiale, instanţele de judecată pot
acorda un termen de împăcare în conformitate cu art.37 alin.(4) din Codul familiei, la cererea părţilor sau a
uneia dintre ele, are dreptul să amâne cercetarea pricinii de desfacere a căsătoriei, fixând soţilor un termen
pentru împăcare în limitele de şase luni.
In unele cazuri, instanţa poate declara căsătoria nulă: care a fost încheiată cu încălcarea prevederilor art. 11,
13,14 sau 15 din Codul familiei, sau a fost încheiată când soţii sau unul dintre ei nu au avut intenţia de a crea
o familie (căsătorie fictivă). Căsătoria poate fi declarată nulă în cazul în care consimţământul pentru căsătorie
a fost dat de o persoană care, la momentul acela, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le dirijeze.
Totodată, în cazurile de declarare a căsătoriei nule, conform art.44 alin.(3) lit.b) din Codul familiei, instanţa
are scopul de a proteja soţul de bună-credinţă care este în drept să ceară, în modul stabilit de legislaţia civilă,
repararea prejudiciului moral şi material cauzat.
Un rol important al instanţei este protejarea drepturilor copiilor minori, din aceste considerente la
depunerea cererii de divorţ fără consimţământul soţiei în timpul sarcinii sau în primul an după naşterea
copilului, dacă acesta s-a născut viu şi trăieşte, în conformitate cu art. 170 alin.(l) lit.d) din Codul de procedură
civilă. Mai mult ca atât, judecătorul, primind cererea cu privire la desfacerea căsătoriei, iar instanţa
judecătorească în cursul judecării cauzei clarifică dacă soţii au ajuns la o înţelegere despre întreţinerea şi
educarea copiilor în cazul divorţului. Dacă nu s-a ajuns la o asemenea înţelegere, judecătorul sau respectiv
instanţa judecătorească explică părţilor modul de soluţionare a litigiului cu privire la educaţia şi întreţinerea
copiilor.
In cazul lipsei acordului între soţi privind împărţirea bunurilor lor proprietate în devălmăşie, privind plata
pensiei de întreţinere a copiilor şi soţului inapt de muncă ce necesită sprijin material, precum şi privind
determinarea părintelui împreună cu care vor locui copiii minori comuni sau dacă se va dovedi că acest acord
lezează drepturile şi interesele copiilor minori sau ale uneia dintre soţi, instanţa judecătorească, concomitent
cu desfacerea căsătoriei în competenţa instanţei intră şi soluţionarea acestor litigii.
Dacă în cadrul judecării pricinii cu privire la desfacerea căsătoriei între soţi a apărut neânţelegeri despre
transmiterea copiilor pentru educare în viitor, instanţele judecătoreşti, vor stabili cu cine dintre părinţi vor locui
copiii minori după divorţ, vor clarifica condiţiile de educare a lor la fiecare din părinţi, atrăgând la participarea
în proces autoritatea tutelară pentru a-şi da concluzia în scopul îndeplinirii obligaţiunilor încredinţate (art.74
C.P.C., art.73 C.F.). Aceste împuterniciri ale instanţei de judecată au ca scop asigurarea şi protejarea
drepturilor, intereselor celuilalt mebru al familiei şi a copiilor.
Reieşind din sarcinile consolidării familiei, apărării drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege ale soţilor
şi copiilor, instanţele judecătoreşti analizează detaliat cazurile de desfacere a căsătoriei. In aceste scopuri ele
clarifică toate aspectele relaţiilor dintre soţi, motivele de desfacere a căsătoriei, cauzele adevărate ale
neînţelegerii dintre soţi. Aceste pricini se judecă, de regulă, cu participarea ambilor soţi [4, pct. 13].
Pe lângă căile de apărare a drepturilor familiale, legiuitorul a prevăzut şi anumite modalităţi de apărare a
drepturilor familiale prin care se înţeleg, acţiunile juridice aplicate în urma încălcării legislaţiei, cât şi în lipsa
încălcării acesteia în scopul preîntâmpinării încălcării drepturilor subiectelor raporturilor juridice familiale.
Conform doctrinei modalităţile de apărare a drepturilor familiale pot fi clasificate în felul următor [2, p.66],

1. Lipsirea permanentă sau temporară de dreptul subiectiv familial. Conform art.67 din Codul familiei,
părinţii care se eschivează de la îndeplinirea obligaţiilor părinteşti sau fac abuz de drepturile părinteşti pot fi
lipsiţi de aceste drepturi printr-o hotărâre judecătorească.

356
 Dreptul de a cere decăderea din drepturi părinteşti aparţine celălulait părinte, tutorelui copilului, autoritatea
tutelară locală/teritorială. Ca efect al decăderii din drepturi părinteşti, părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti
pot avea întrevederi cu copilul lor numai cu permisiunea autorităţii tutelare teritoriale.
Atunci când numai unul dintre părinţii copilului este decăzut din drepturi, sarcina ocrotirii minorului este
preluată de către celălalt părinte. Dacă în mod obiectiv nu este posibilă înfăptuirea ocrotirii de către celălalt
părinte (care este decedat, dispărut, pus sub interdicţie sau, din orice motive, în neputinţa de a-şi manifesta
voinţa), precum şi în situaţia în care ambii părinţi sunt decăzuţi din drepturi, copilul va beneficia de ocrotire
alternativă şi anume vor fi plasaţi în servicii de plasament în baza dispoziţiei autorităţii tutelare teritoriale. Un
asemenea mijloc de apărare a drepturilor familiale poate fi pe o perioadă determinată până la momentul
restabilirea drepturilor părinteşti, în condiţiile art. 70 CF al RM sau acest mijloc poate fi instituit petru
totdeauna în cazul neândeplinirii cerinţelor legale impuse.
Odată cu decăderea din drepturi părinteşti apare şi sancţiunea pentru părinţii decăzuţi din drepturi şi anume
posibilitatea de a fi întreţinuţi de către copii. Astfel, conform prevederilor art. 80 CF al RM legiuitorul invocă
faptul că copilul poate fi eliberat de obligaţia de a-şi întreţine părinţii inapţi de muncă care necesită sprijin
material dacă instanţa judecătorească va stabili că aceştia s-au eschivat de la îndeplinirea obligaţiilor părinteşti
faţă de acest copil, iar copiii ai căror părinţi sunt decăzuţi din drepturile părinteşti se scutesc de obligaţia
de întreţinere a acestora.
Art. 85 CF al RM reglementează cazurile de scutire a soţului (fostului soţ) de obligarea de întreţinere sau
limitarea în termen a acestei obligaţii atunci când soţul care cere întreţinerea nu şi-a îndeplinit obligaţiile
familiale sau şi le-a îndeplinit într-un mod necorespunzător cerinţelor morale şi legale, ca de exemplu
consumul în abuz de băuturi alcoolice sau substanţe stupefiante, soţul (fostul soţ) care necesită sprijin material
a avut o comportare amorală în familie sau s-a dovedit, pe cale judecătorească, că căsătoria a fost desfăcută
din culpa fostului soţ care necesită sprijin material.
2. Refuzul de a apăra dreptul prin intermediul organelor de stat. Conform art.65 din Codul familiei,
bunicii,

fraţii şi surorile copilului au dreptul să comunice cu acesta. Dacă părinţii copilului (unul dintre ei) le refuză
acest drept, autoritatea tutelară teritorială îi poate obliga să-l respecte. In cazul în care părinţii sau unul dintre
ei vor neglija hotărârea autorităţii tutelare teritoriale, persoanele interesate pot pomi în instanţa judecătorească
o acţiune privind înlăturarea impedimentelor de comunicare cu copilul.
Instanţa de judecată va respinge acţiunea privind înlăturarea impedimentelor de comunicare cu copilul a
bunicilor, fraţilor şi surorilor lui numai în cazul existenţei unui pericol pentm viaţa şi sănătatea copilului,
pentm dezvoltarea lui spirituală.
3. încetarea raporturilor juridice familiale si restabilirea situaţiei existente vână la încălcarea
dreptului. Nulitatea căsătoriei duce la încetarea raporturilor juridice din momentul încheierii actului juridic.
Conform art.41 din Codul familiei, instanţa de judecată va declara căsătoria nulă în cazul în care aceasta a fost
încheiată cu încălcarea prevederilor art. 11, 13, 14 sau 15 din Codul familiei sau când căsătoria a fost încheiată
fără intenţia de a crea o familie (căsătoria fictivă). In acest caz, se consideră că între subiecte niciodată nu au
existat raporturi juridice familiale şi se restabileşte situaţia anterioară încheierii actului juridic nevalabil.

Insă, o asemenea situaţie nefavorabilă nu este aplicabilă întodeauna ambilor subiecţi ai raportului litigios,
legiuitoml a reglementat şi situaţia când un soţ este de bună-credinţă (art.44 alin.(3) din Codul familiei). Din
aceste considerente sancţiunea este aplicată doar pentm soţul de rea-credinţă, iar celuilalt îi revine dreptul de
a cere primului plata pensiei de întreţinere, împărţirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, până
la declararea nulităţii, recunoaşterea totală sau parţială a contractului matrimonial, precum şi repararea
prejudiciului material şi moral ca urmare a declarării nulităţii căsătoriei.
4. Executarea silită a oblişatiei. De regulă, printr-un asemenea mij loc de apărarea a drepturilor familiale
se urmăreşte încasarea forţată a pensiei de întreţinere. Părinţii sunt obligaţi să-şi întreţină copiii minori şi copiii
majori inapţi de muncă care necesită sprijin material. Totodată, o asemenea cerinţă le revine şi copiilor majori
de a-şi întreţine părinţii aflaţi în dificultate financiară, precum şi întreţinerea fostului soţ după divorţ sau
obligaţia de întreţinere dintre alţi membri ai familiei. In toate cazurile, dacă subiectul întreţinerii nu-şi
îndeplineşte obligaţiile legale stabilite, cei îndreptăţiţi se pot adresa în instanţa de judecată pentm a obţine o
hotărâre judecătorească privind încasarea forţată a pensiei de întreţinere.

357
 5. La fel, Codul familiei mai prevede si aplicarea sancţiunilor. De exemplu, repararea prejudiciului
material şi moral cauzat soţului de bună-credinţă ca urmare a declarării nulităţii căsătoriei, prevăzut în art.44
alin.(3) din Codul familiei. Ca sancţiune, în art.106 din Codul familiei se prevede şi încasarea penalităţilor
drept consecinţă a nerespectării termenelor de plată a pensiei de întreţinere. Astfel, în cazul când restanţa la
pensia de întreţinere a rezultat din culpa persoanei obligate s-o achite în baza hotărârii instanţei judecătoreşti,
persoana în cauză va plăti creditorului întreţinerii o penalitate în mărime de 0,1 la sută din suma restanţei
pentru fiecare zi de întârziere.

In concluzie menţionăm, căile şi modalităţile de apărare a drepturilor familiale implementate în cadrul

sistemului de drept din Republica Moldova este unul destul de eficient din punct de vedere legislativ. Insă, în
ceea ce priveşte aplicarea acestor norme legale în practica apărării drepturilor familiale, se necesită o mai bună
pregătire a autorităţilor în domeniul dat, în special a mediatorilor. Fiind o instituţie relativ nouă pentru
Republica Moldova şi totodată destul de importantă, mediatorii urmează să aibă o pregătire mult mai avansată
în ceea ce priveşte aplanarea relaţiilor de conflict între membrii familiei. Chiar dacă, aceştia nu sunt obligaţi
să aibă un rol de psiholog în cadrul relaţiilor date, totuşi ar fi binevenit ca ei să deţină o asemenea calitate şi să
urmărească, în special, evitarea neînţelegerilor, soluţionarea problemelor familiale la nivel de discuţii şi
cooperare dintre membrii familiei, în special acolo unde sunt copii minori, iar în final, drept scop primordial
să fie păstrarea familiei sau cel puţin a relaţiilor dintre membrii familiei.

Bibliografie:
1. Albu Ioan, Dreptul Familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p.7.
2. Cebotari Valentina, Dreptul familiei, Ed.a IlI-a, Chişinău: 2014, p.66.
3. Codul Familiei al Republicii Moldova, nr.1316 din 26.10.2000. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.47-48 din 26.04.2001.
4. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la practica aplicării de
către instanţele judecătoreşti a legislaţiei în cauzele de desfacere a căsătoriei nr.10 din 15.11.1993. pct.
! 3 . ^

5. Legea cu prvire la mediere nr. 137 din 03.07.2015. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.224-
233 din 21.08.2015. art. 27

358
 MIJLOACELE DE APĂRARE ALE PÂRÂTULUI
ÎN CADRUL ACŢIUNII CIVILE 9

Maxim BÎZDÎGA

Universitatea Tehnică din Moldova

Abstract: This article deals with the subject o f the defendant's deferise in the civil action against him. It is well-
known that once the rights and legal interests o f the natural or legal person have been violated, the latter may
resort to the defense o f their rights through both extrajudicial and judicial proceedings. In this respect, the
legislator offers the defendant the opportunity to defend himselfagainst the actions taken by the applicant, the
defendant not having a passive role in the civil action brought against him. Thus, such means as the reference
and the counter-action are discussed, while the structure o f these civil procedural acts is also approached.

Keywords: civil proceedings, civil action, plaintiff defendant, reference, counter-action, defense.

Acţiunea civilă este mijlocul legal şi cel mai important de apărare a drepturilor şi intereselor legale, ocrotite
de lege, prin intermediul căreia se iniţiază activitatea instanţei de judecată pe rolul căreia se află o anumită
cauză.
Cererea de chemare în judecată fiind parte componentă a acţiunii civile, serveşte a fi un mijloc de apărare
a persoanei căreia i-a fost lezat un drept sau interes legal. Persoana care înaintează o acţiune în instanţa de
judecată este denumită reclamant, iar persoana împotriva căreia este înaintată acţiunea este denumită pârât.
In cererea de chemare în judecată, reclamantul indică circumstanţele de fapt şi circumstanţele de drept pe
care îşi întemeiază pretenţiile.
Pentru a nu deţine un rol pasiv în acţiunea intentată împotriva sa, legiuitorul oferă pârâtului astfel de căi de
apărare cum ar fi referinţa şi acţiunea reconvenţională. Aceste căi de apărare reprezintă rigori legale care au
menirea de a desfăşura un proces civil în care părţile să aibă posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi
poziţia în proces, de a-şi expune opinia vis-a-vis de orice problemă de fapt şi de drept ce are legătură tangenţială
cu cauza examinată.
Articolul 26 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova prevede: Procesele civile se desfăşoară
pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale. Egalitatea părţilor în
drepturile procedurale este garantată prin lege şi se asigură de către instanţă prin crearea posibilităţilor
egale, suficiente şi adecvate de folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru susţinerea poziţiei asupra
circumstanţelor de fapt şi de drept, astfel încât nici una dintre părţi să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă
[2,art.26],

1. Referinţa
Legislaţia în vigoare nu reglementează noţiunea de referinţă, însă prin referinţă se subînţelege un act
procesual ce urmează a fi depus de către pârât în instanţă, referinţa având un rol de combatere sau de expunere
a obiecţiilor la cererea de chemare în judecată care a fost depusă de către reclamant.
Precum a fost menţionat supra, pentru a nu defavoriza una dintre părţi în raport cu cealaltă, în cadrul
pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare, judecătorul stabileşte data până la care pârâtul urmează să prezinte
în judecată referinţa şi toate probele necesare în vederea combaterii pretenţiilor aduse de către reclamant. La
fel, legiuitorul menţionează că depunerea referinţei este obligatorie, în cazul nedepunerii referinţei în termenul
acordat de către judecător, instanţa va examina cauza bazându-se pe materialele anexate la dosar.
Neprezentarea referinţei în termeni stabiliţi nu va împiedica soluţionarea pricinii în baza materialelor anexate
la dosar.
Totodată, Codul de procedură civila prevede expres care este conţinutul unei referinţe ce urmează a fi
prezentată în judecată. Astfel, art.186 alin.(3) din Codul de procedură civilă reglementează următoarele
elemente de conţinut ale referinţei: instanţa la care se depune referinţa, numele sau denumirea reclamantului
şi revendicările lui, răspunsul la pretenţiile de fapt ale acţiunii şi probele aduse împotrivafiecărei revendicări,
alte date importante pentru soluţionarea pricinii, precum şi demersurile pârâtului.
Obiecţiile prezentate în referinţă sunt de două tipuri [4,pct.3]:
• Obiecţiile material juridice ale pârâtului sunt îndreptate spre combaterea dreptului la admiterea
acţiunii şi urmăreşte respingerea pretenţiilor materiale ale reclamantului, contestând împrejurările de
fapt sau de drept înainte de reclamant.

359
 • Obiecţiile procesual juridice sunt îndreptate spre combaterea dreptului la intentarea acţiunii şi
reprezintă declaraţii prin care pârâtul invocă lipsa dreptului pentru pornirea sau desfăşurarea de mai
departe a procesului, de aceea se exclude posibilitatea examinării pricinii de către instanţă.
Prin posibilitatea acordată pârâtului de a-şi expune poziţia vis-a-vis de cererea de chemare în judecată se
realizează respectarea principiilor fundamentale prevăzute de normele procedurii civile, astfel fiind creată
posibilitatea egală cât reclamantului, atât şi pârâtului de a "vărsa lumina” asupra cauzei examinate de instanţă.

2. Acţiunea reconvenţională
Dacă prin intermediul referinţei pârâtul se poate apăra într-un mod strict defensiv, urmând ca acţiunea
reclamantului îndreptată asupra sa să eşueze, adică să fie respinsă ca fiind neîntemeiată, abuzivă sau nefondată,
prin acţiunea reconvenţională pârâtul se apără în mod ofensiv, formulând în acest sens pretenţii proprii faţă
de reclamant.
Deşi legiuitorul nu denumeşte într-un fel anume pârâtul care depune acţiunea reconvenţională, doctrina
deseori foloseşte sintagma de reconvenient sau pârât- reconvenient [l,p.45].
Acţiunea reconvenţională la fel este o acţiune civilă depusă de către pârât împotriva reclamantului, adică
împotriva acţiunii iniţiale. Fiind analizat subiectul abordat prin prisma Codului de procedură civilă, constatăm
faptul că acţiunea reconvenţională ca şi referinţa este reglementată expres de legea organică menţionată.
Articolul 172 alin.(l) din Codul de procedură civilă prevede că până la începerea dezbaterilor judiciare,
pârâtul are dreptul să intenteze împotriva reclamantului o acţiune reconvenţională pentru a fi judecată odată
cu acţiunea iniţială.
Este de reţinut importanţa acţiunii reconvenţionale şi anume: prin intentarea acesteia pârâtul este "scutit”
de examinări îndelungate a pretenţiilor sale în cazul în care acesta se adresează cu o acţiune separată după
examinarea acţiunii iniţiale depuse de reclamant. Totodată, fiind examinate într-un proces pretenţiile cât a
reclamantului, atât şi a pârâtului prezentate în acţiunea reconvenţională, ajungem în situaţia în care are loc un
proces just, obiectiv, echitabil, ca final având loc emiterea unui act de dispoziţie al instanţei ce este obiectiv şi
care conţine soluţii pentru pretenţiile ambelor părţi.
Reieşind din cele menţionate putem sublinia trăsăturile specifice acţiunii reconvenţionale:
• este specifică doar pârâtului care ulterior capătă o dublă calitate (pârât - reclamant);
• se intentează în cadrul într-un proces care deja a fost pornit;
• fiind admisă, acţiunea reconvenţională se examinează în paralel cu acţiunea iniţială a reclamantului.
La fel este de menţionat că, intentarea unei acţiuni reconvenţionale asigură evitarea pronunţării unei hotărâri
judecătoreşti contradictorii şi care va fi imposibil de executat.
Pe lângă avantajele enumerate, acţiunea reconvenţională înregistrează şi careva dezavantaje. In acest caz,
se creează situaţia în care se dublează volumul pretenţiilor ce urmează a fi examinate, povara revenind
judecătorului care urmează să examineze circumstanţe de fapt şi de drept pe marginea a două acţiuni intentate.
Deseori pot fi înregistrate cauze când, din cauza volumului mare de pretenţii ce urmează a fi examinate, se
încalcă termenul rezonabil de judecare a cauzei, această situaţie la fel fiind atribuită în lista dezavantajelor
acţiunii reconvenţionale.
Legislaţia în vigoare reglementează şi lista exhaustivă a cauzelor în care acţiunea reconvenţională poate fi
intentată. Articolul 173 alin.(1) din Codul de procedură civilă indică că judecătorul primeşte acţiunea
reconvenţională dacă: a) aceasta urmăreşte compensarea pretenţiei iniţiale; b) admiterea ei exclude, total
sau parţial, admiterea acţiunii iniţiale; c) ea şi acţiunea iniţială sunt în conexiune, iar judecarea lor simultană
ar duce la soluţionarea rapidă şi justă a litigiilor.
De exemplu: locatorul depune o cerere de chemare în judecată împotriva locatarului privind încasarea
sumei de bani ce constituie suma pentru chiria lunară prevăzută în contractul de locaţiune, locatarul la rândul
său depune o acţiune reconvenţională prin care demonstrează că locatorul la fel se obligă să achite în beneficiul
locatarului o sumă de bani pe care cel din urmă le-a suportat cu titlul de reparaţie efectuată în imobilul
locatorului, astfel putem crea situaţia unei compensări, adică datoria cât a locatarului atât şi locatorului se
stinge prin compensare. Aceasta fiind unul din exemple care reprezintă avantajele acţiunii reconvenţionale.
Revenind la temeiurile depunerii cererii reconvenţionale şi anume la compensarea pretenţiilor, este
important ca la momentul depunerii acţiunii reconvenţionale, pârâtul se obligă să se ghideze de prevederile
Codului civil al R.M. ce ţin de stingerea obligaţiilor prin compensare. însăşi prin termenul de compensare se
desemnează situaţia în care are loc stingerea reciprocă a unei obligaţii şi a unei creanţe opuse, certe, lichide şi
exigibile. Fiind raportată la temeiul admiterii acţiunii reconvenţionale, compensarea serveşte drept mijloc de
apărare a pârâtului împotriva acţiunii iniţiale, astfel fiind admise ambele acţiuni, cât a reclamantului iniţial atât
şi a pârâtului, fiind compensate ambele obligaţii ale părţilor. Totodată la depunerea cererii reconvenţionale,

360
pârâtul trebuie să ţină cont de faptul dacă acţiunea sa nu se încadrează în unul din temeiuri prevăzute de Codul
civil al R.M. care exclude posibilitatea de a stinge obligaţia sa prin compensare, or potrivit articolului 659
alin.l Cod civil R.M. nu este admisă compensarea creanţelor [3, art.659]:
• cu termenul de prescripţie expirat; această regulă nu se aplică în cazul în care termenul de prescripţie
a expirat după data la care creanţa al cărei termen de prescripţie a expirat putea fi compensată;
• privind repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea sănătăţii sau prin cauzarea morţii;
• privind plata pensiei alimentare;
• privind întreţinerea pe viaţă;
• dacă obiectul prestaţiei este un bun insesizabil;
• când obligaţia s-a născut dintr-o faptă ilicită intenţionată;
• în alte cazuri prevăzute de lege;
Referitor la temeiul depunerii acţiunii reconvenţionale prevăzut în art.173 alin.(l) lit.b), şi anume că
admiterea acţiunea reconvenţionale exclude, total sau parţial, admiterea acţiunii iniţiale menţionăm în raport
cu primul temei unde va avea loc admiterea sau respingerea ambelor acţiuni, în al doilea caz se urmăreşte
admiterea totală sau parţială a acţiunii reconvenţionale care va avea ca efect respingerea acţiunii iniţiale, în
acest sens instanţa va acorda câştig de cauză doar unei părţi.
Legea procesual civilă a Republicii Moldova admite şi posibilitatea excluderii parţiale a celor două acţiuni
civile. Adică, pentru a accepta spre examinare o acţiune reconvenţională, este suficientă doar excluderea
parţială a acţiunii principale. Instanţa de judecată va trebui să primească spre examinare acţiunea
reconvenţională într-un asemenea caz. Refuzul de a primi spre examinare acţiunea reconvenţională în baza
art.173 alin.(l) lit.b) din Codul de procedură civilă, este inadmisibil din mai multe motive: 1) se va încălca
dreptul pârâtului la apărare; 2) există riscul să apară două hotărâri ale instanţei de judecată care să nu se
poată concilia (hotărâri contradictorii). Din aceste considerente legiuitorul indică în art.173 alin.(2) „Dacă,
în cazurile menţionate la alin.(l) lit.a) şi c), se constată că numai acţiunea principală poate fi judecată, instanţa
o judecă separat” . E lesne de observat că lit.b) în art.173 alin.(2) din Codul de procedură civilă nu este
prevăzută, deci separarea acestor acţiuni sau refuzul de a primi spre examinare pe cea reconvenţională sunt
contrare legii [1, p.47].
Ca urmare, ultimul temei de depunere a cererii reconvenţionale prevăzut în art. 173 alin.(l) lit.c) din Codul
de procedură civilă prevede că pârâtul poate intenta acţiunea reconvenţională atunci când ea este în tangenţă
sau în conexiunea cu acţiunea iniţială. După cum am menţionat anterior în context, acţiunea reconvenţională
poate avea ca avantaj examinarea rapidă şi justă a pretenţiilor ambelor părţi, iar conexiunea pretenţiilor
reclamantului şi pârâtului se rezumă la faptul că ele rezultă din acelaşi raport juridic.
Legiuitorul a prevăzut şi modalitatea de examinare a pretenţiilor părţilor în cazul în care conexiunea dintre
pretenţiile reclamantului şi a pârâtului nu este întrunită, astfel potrivit art.261 lit.h) din Codul de procedură
civilă, la cererea participanţilor la proces, instanţa poate suspenda procesul în cazul în care pricina nu poate fi
judecată înainte de soluţionarea unei alte pricini conexe [2, art.261].
Ce ţine de condiţiile de formă şi de conţinut ale cererii reconvenţionale, este de menţionat că acesteia îi
sunt aplicabile regulile generale specifice unei cereri de chemare în judecată. Lista exhaustivă a elementelor
care trebuie să conţină o cerere de chemare în judecată este reglementată de art. 166 alin.(2) din Codul de
procedură civilă. Astfel, în cererea de chemare în judecată se indică:
• instanţa căreia îi este adresată cererea;
• numele sau denumirea reclamantului, domiciliul ori sediul lui, numărul de identificare de stat (IDNO)
- pentru persoane juridice şi întreprinzători individuali şi numărul de identificare personal (IDNP) -
pentru persoane fizice; dacă reclamantul este o persoană juridică, datele bancare, numele
reprezentantului şi adresa lui, în cazul în care cererea se depune de reprezentant dacă reclamantul
locuieşte în străinătate, adresa din Republica Moldova unde urmează a i se face comunicările despre
proces;
• numărul de telefon, numărul de fax, poşta electronică sau alte date de contact ale reclamantului;
• numele sau denumirea pârâtului, domiciliul ori sediul lui;
• numărul de telefon, numărul de fax, poşta electronică sau alte date de contact ale pârâtului, în cazul în
care reclamantul dispune de aceste date;
• numele, prenumele, adresa, numărul de telefon, numărul de fax, poşta electronică sau alte date de
contact ale reprezentantului reclamantului;
• esenţa încălcării sau a pericolului de încălcare a drepturilor, libertăţilor sau intereselor legitime ale
reclamantului, pretenţiile lui;

361
 • circumstanţele de fapt şi de drept pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile şi probele de care acesta
dispune în momentul depunerii cererii;
• pretenţiile reclamantului către pârât;
• valoarea acţiunii, dacă aceasta poate fi evaluată;
• date despre respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară dacă
pentru un astfel de litigiu îndeplinirea procedurii este prevăzută de lege sau de contractul părţilor;
• documentele anexate la cerere.
In concluzie menţionăm că acţiunea reconvenţională este un mijloc facultativ de apărare a pârâtului,
aceasta fiind depusă doar în cazurile expres prevăzute, pe când referinţa este un act procesual pe care
pârâtul se obligă să îl prezinte instanţei în termeni stabiliţi. Deci referinţa şi acţiunea reconvenţională
reprezintă două căi legale de apărare a pârâtului împotriva acţiunii intentate de către reclamant. Astfel,
pârâtului fiind atribuit un rol activ în soluţionarea unei cauze prin formularea şi argumentarea poziţiei în
proces.

Bibliografie:
1. Belei Elena, Buhnaci Virgiliu, Revista Institutului Naţional al Justiţiei - Acţiunea reconvenţională în
procesul civil al Republicii Moldova, nr.4, 2014.
2. Cod de procedură civilă al Republicii Moldova, nr.225 din 30.05.2003, Monitorul Oficial nr. 130-134/415
din 21.06.2013.
3. Cod civil al Republicii Moldova, nr. 1107 din 06.06.2002, Monitorul Oficial nr.82-86/661 din 22.06.2002.
4. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-procesual-civil-partea-generala/actiunea-civila/
[Accesat: 30 noiembrie 2017].

362