06.12.

2018

Curs IX

Sinonimie

Considerații generale

Bogăția unei limbi este ilustrată nu numai de cantitatea cuvintelor, a construcțiilor și a

expresiilor specifice fixate de-a lungul timpului prin uz, ci și de volumul și de calitatea acelor
cuvinte sau sintagme expresive care denumesc aceeași noțiune și pe care ne-am obișnuit să le
numim sinonime. Ele au aproximativ același înțeles, putând fi substituite unul prin altul într-
un context dat fără ca valoarea de ansamblu a mesajului să se schimbe. Un enunț precum:
„Tatăl său și-a făcut o casă mai mare”, poate deveni „Părintele lui și-a construit o locuință mai
încăpătoare”, echivalența elementelor componente ale textelor fiind evidentă. Dpdv semantic,
sensul este același.

Limba curentă recurge adesea la asemenea echivalențe. Perechi precum timp-vreme,

oră-ceas, posibil-cu putință, a ameliora-a îmbunătăți, clar-limpede, eronat-greșit, a realiza-a
înfăptui. Evident se impune selecția atentă a celui mai potrivit termen în context, date fiind
diferențele de ordin stilistic, regional, familiar posibile în sfera de sensuri ale fiecărui cuvânt,
mai ales în exprimarea scrisă.

„spune” – nu are ce căuta într-o lucrare cu caracter științific (sinonim=a afirma)

Împrumutul ca sursă a sinonimiei lexicale

Bogăția considerabilă a sinonimelor limbii române are cauze istorice, și reflectă o

sensibilitate vie pentru puterea cuvintelor. Fondul originar latin care a păstrat și numeroase
elemente de substrat utile comunicării, a asimilat continuu elemente de contact cultural,
lingvistic, provenite din vecinătățile noastre, din conviețuirea cu alte neamuri. Au pătruns
astfel în limbă multe cuvinte slave, puține maghiare, grecești, turcești și mai bine de două
secole un număr important de cuvinte romanice mai ales din franceză și italiană, care au
contribuit la modernizarea și îmbogățirea sinonimelor. Circulația termenilor noi este evidentă
mai ales în limba cultă.

 din slavonă- termeni administrativi

 din maghiară- termeni trebuincioși (oraș, vamă)
 din greacă- termeni administrativi, verbe
 din turcă- termeni administrativi (pașă, ciubuc), vestimentație (catifea, șalvari, turban)
 din italiană- termeni bancari, muzicali (sec 19)
 anglicisme, termeni culinari (recente)

Tipuri de sinonime lexicale

Sinonimele se află în diferite grade de echivalență între ele și trebuie menționat faptul
că în general se neagă echivalența perfectă a cuvintelor coexistente în limbă, plecând de la
principiul că nu sunt tolerate de uz dubletele lexicale perfect identice, limba neadmitând acest
lux. Totuși, bogăția de sinonime din limba noastră și chiar practica lexicografică atestă unele
echivalențe sinonimice totale, ceea ce ne îndreptățește să discutăm de 3 categorii de sinonime:

1. sinonime totale

-puține la număr

-corespund semantic în toată sfera lor de înțelesuri.

În astfel de cazuri, sinonimia lexicală se stabilește între un cuvânt vechi, popular, regional
sau familiar pe de-o parte și un cuvânt literar sau uzual în limba standard de azi, pe de altă
parte. Același gen de sinonimie se mai stabilește între termenii tehnici și numirile populare
general cunoscute. ex: cupru-aramă, ucigaș-criminal, curechi-varză, lexic- vocabular, șal-
fular, ai-usturoi, oleacă-puțin.

2. sinonime parțiale

-o categorie vastă

-se întâlnesc mai ales la cuvintele vechi și polisemantice, unele sensuri ale acestora
coincizând cu sensul altor cuvinte, sau chiar cu termeni autonomi: bun-prețios-valoros, a
trimite-a expedia, priceput-destoinic.

Se poate afirma că majoritatea definițiilor din dicționarele explicative se sprijină pe

această foarte bogată categorie de sinonime parțiale.

3. sinonime aproximative

-sunt obișnuite mai ales în scrieri literare unde sunt stabilite de către viitoare apropieri ori
coincidențe de termeni, atribuindu-se valori semantice, figurate, metaforice, cuvintelor uzuale,
lărgindu-se astfel sfera semantică a cuvintelor prin anotații imprevizibile, expresive.