20.12.

2018

Curs X

Sinonimia

Cele 3 categorii de sinonime au la bază criterii semantice, contextuale și stilistice,

cantitatea posibilă de echivalențe mergând de la sinonimia deontației (semnificațiilor
obiective) până la cea a conotației (semnificații figurate, metafore)

Teodor Hristea consiferă că se poate vorbi și despre o sinonimie afixală (prefixală și

sufixală) în cazul în care afixele au aproximativ aceeași valoare semantică. (inestetic-
neestetic, inegal-neegal, amoral-imoral, apoetic-nepoetic, polițai-polițist, băiețaș-băiețel).

Când relația de echivalență semantică se stabilește între 2 sau mai multe grupuri de
cuvinte cu statut de unități frazeologice (locuțiuni, expresii), sinonimia este exclusiv
frazeologică. ex. cu luare aminte-cu băgare de seamă, a-și ieși din minți-a o lua razna-a fi dus
cu pluta, cât îi lumea-când mi-oi vedea ceafa-când o zbura porcul.

Dacă relația de echivalență ori cvasiechivalență semantică se stabilește între un cuvânt

ca unitate lexicală și un grup de cuvinte care formează o unitate frazeologică, sinonimia
trebuie considerată lexico-frazeologică. ex. a fugi-a o lua la sănătoasa, genial-de geniu, trop-
figură de stil.

Din aceste clasificări rezultă și modul în care au luat naștere sinonimele în principal
vorbindu-se despre mijloace interne și mijloace externe.

a) mijloacele externe se referă la împrumuturi din alte limbi în cele mai multe cazuri,
sinonimele au luat naștere datorită bilingvismului, adică datorită folosirii de către aceeași
vorbitori a două limbi diferite, cum e cazul, mai vechi perioade de conviețuire a românilor cu
slavii. (a vindeca-a lecui, a cuteza-a îndrăzni, nea-omăt-zăpadă)

S-au luat apoi sinonime și ca urmare a contactului obținut dintre limbi, limitat la
cunoașterea unei limbi străine numai în anumite arii teritoriale, din care cuvintele
împrumutate au pătruns în limba română sau au rămas numai în graiul respectiv, ca în cazul
influențelor maghiară, turcă, bulgară, germană, exercitate asupra limbii române. (vopsea-boia,
farbă, feșteală)

Există și situații în care sinonimele au apărut în urma cunoașterii unei limbi străine de
către anumite persoane care au exercitat o influență puternică asupra celorlalți. Este vorba
despre împrumuturile de origine latino-romanică, în special franceze, care au pătruns în
ultimele 2 secole, mai întâi în anumite stiluri literare apoi în limba literară considerată în
ansamblu: veac-secol, obștesc-comun, trup-corp.

Așadar, prin împrumut, pe lângă termenul deja existent s-a impus în limbă și
sinonimul său, desemnând aceeași clasă de obiect, dar de care s-a diferențiat semantic și
stilistic.
 b) mijloacele interne au în vedere pe de-o parte derivarea, iar pe de altă parte transferul
cuvintelor dintr-o variantă într-alta, a limbii, în cadrul procesului permanent de îmbogățire a
vocabularului unei limbi.

Prin derivare se ajunge la unele cuvinte diferite parțial și anume prin prefixele și
sufixele lor, să devină aporoximativ sinonime, deoarece afixele respective nu provoacă
schimbări mari de sens: păhărel-păhăruț, amoral-imoral-nemoral.

În privința transferării cuvintelor dintr-o variantă într-alta a limbii, pe orizontală sau

verticală, se sonstată cu ușurință răspândirea cuvintelor din unele graiuri în altele, din graiuri
în limba comună sau din limba literară în graiuri: burtă-pântece-poale.

Folosind mijloacele amintite, limba română și-a creat o sinonimie foarte bogată și
variată, posedând astăzi un nr. impresionant de sinonime pentru denumirea anumitor obiecte,
procese, calități ale acestora și ale relațiilor dintre ele.

Ar trebui considerate sinonime nu toate cuvintele care exprimă același înțeles la

nivelul diasistemului, ci numai cuvintele vii folosite de vorbitori în serii sinonimice într-o
anumită variantă concretă a limbii comune. Se afirmă că, în principiu, nici nu există sinonime
perfecte sau absolute întrucât sunt nuanțe de sens sau sunt încărcate stilistic. Se citează ca
sinonime cuvintele arbore, copac și pom, dar pom se deosebește semantic de arbore și copac
printr-o notă în plus: „face fructe comestibile”. Arbore și copac sunt cuvinte cu înțelesuri
identice dar se deosebesc prin modul lor de folosire în diverse stiluri. Cel dintâi aparține
stilului științific, iar al doilea, limbii populare. (nevastă-soție-muiere-femeie)

Sinonimele desemnează aceeași clasă de obiecte, exprimă aceeași noțiune, dar ele nu
pot supraviețui dacă nu se diferențiază sau dacă nu capătă nuanțe specifice și nu evocă o
anumită atmosferă. Chiar termeni tehnici sau cuvinte regionale care par a fi sinonime perfecte
cunosc diferențierea: aeroplan= mai vechi decât avion. haină=mai distins și e preferat
sinonimelor straie sau țoale.

La nivelul limbii standard, un bun exemplu este oferit de sinonimele substantivului

drapel:

 drapel (FR) – se folosește în armată

 steag (slavă) – se folosește în limba literară
 propor (slavă) – limbaj bisericesc
 stindard – limbaj poetic

Metoda la care se apelează pentru identificarea sinonimelor este cea a substituției, care
constă în capacitatea unui cuvânt de a fi înlocuit prin sinonimele sale în orice context. Sunt
sinonime cuvintele a frânge-a sparge- a zdrobi, cu sensul de a distruge, a nimici, dar ele nu se
pot înlocui în toate contextele deoarece nuanțele de sens sunt diferite. De exemplu, nu se
poate spune în lb română geam frânt/ rupt, ci doar geam spart. Vechi și bătrân sunt sinonime
și se pot înlocui în unele contexte: țuică veche/ bătrână, dar în altele nu: vin bătrând, femeie
veche, întocmai se petrec lucrurile și în cazul pendulă și orologiu, care nu-l pot înlocui pe ceas
în „Cât e ceasul?”.

Sinonimele se diferențiază nu numai semantic, ci și stilistic, cum este cazul lui „a

mânca” și „a hali”, cel din urmă conținând și o nuanță în plus legată de intensitatea acțiunii și
de desfășurarea rapidă.

Prezența sinonimelor în limbă este o dovadă a bogăției sale, dându-i posibilitatea de a

exprima nuanțe foarte fine. Deși sinonimia este un factor de îmbogățire a limbii, ea acționează
în același timp și ca factor negativ, provocând slăbirea poziției unor anumite elemente: a sluji-
a servi, a drege-a repara, pecete- ștampilă.

Exercițiu. Dați sinonime neologice pentru:

 amănunt- detaliu
 belșug- prosperitate, opulență
 dovadă- probă, argument, testimoniu, indiciu
 hotărâre- decizie, sentință, verdict, ordin, dispozițiune
 împrejurare- context, conjuctură, ipostază, postură
 jerfă- sacrificiu
 moarte- deces, sucombare
 nădejde- încredere, speranță
 părere- opinie, concepție, impresie, aviz, apreciere
 pedeapsă- puniție, punițiune, condamnare, sentință, sancțiune
 urmaș- succesor
 vârstă- etate
 zestre- dotă, trusou