Minciuna, moralitatea si varsta copilului

Cuprins

 Ce este moralitatea?
 Procesul dezvoltarii morale
 Dezvoltarea cognitiva si moralitatea la 3-6 ani
 Moralitatea dupa varsta prescolara
 Socializare si internalizare
 Exemplul oferit de parinti
 Cand adolescentul minte
 Motive pentru care adolescentii mint
 Tipuri de minciuni la adolescenti
 Ce e de facut atunci cand adolescentul minte?

Moralitatea este o problema ce poate fi dezbatuta din foarte multe puncte de

vedere: biologic, psihologic, cultural, educational, etc. Poate cele mai
importante dintre acestea sunt cele care arunca o lumina asupra nivelului
moralitatii la varste fragede, dar si cele care studiaza perspectiva acesteia
din punct de vedere cultural.

„E bine” sau „e rau”, „e voie” sau „nu e voie” sunt fraze pe care le-am auzit
adeseori in copilarie si pe care continuam sa le repetam copiilor nostri chiar
si dupa ce acestia au trecut de mult pragul varstei in care pot sa-si ia singuri
deciziile. Dar oare spunem aceste fraze atunci cand acestea pot fi intelese
sau in modul in care trebuie? Suntem, noi, indreptatiti sa afirmam ceea ce
este moral sau nu in universul altei persoane, asa cum este copilul nostru?
Vom incerca sa dezbatem aceasta problema in randurile acestui articol si sa
raspundem la cateva dintre intrebarile pe care le ridica notiunea de
moralitate.

Ce este moralitatea?
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, „moralitatea” este
definita drept „Insusirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul,
valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivitati din
punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduita, moravuri in conformitate
cu principiile morale; cinste, buna purtare. – Din lat. moralitas, -atis, fr.
moralite.”

Asadar, putem observa ca „moralitatea” este, mai mult, o cutuma sociala, un

set de reguli stabilit de colectivul in care traim. De aceea, moralitatea poate
diferi de la loc la loc, de la un popor la altul sau de la o regiune la alta.
Diferentele pot fi si intre generatii. Un exemplu in acest sens este casatoria
bigama a popoarelor arabe. In timp ce pentru europeni, acest lucru este
imoral, pentru cei ce traiesc in tarile arabe, aceasta este perfect normala.

Stiintific vorbind, putem defini drept „moral” orice obicei,

regula, ideologie ce este acceptata si urmata de majoritatea celor
ce traiesc intr-un grup, ca de exemplu grupul scolar, grupul cetatenilor
unui oras sau grupul locuitorilor din Romania.

Din punct de vedere psihologic, definim moralitatea drept capacitatea

individului de a restaura un echilibru intre dorintele sale interioare – ca
egocentrismul – si cerintele mediului social in care acesta traieste. Intr-un
cuvant, „a fi moral” sau nu este mai mult o chestiune de ordin
interior decat una ce poate fi influentata de catre ceilalti.

Procesul dezvoltarii morale

Freud a fost cel ce a studiat pentru prima oara procesul dezvoltarii morale.
Acesta a descoperit ca un copil isi va incheia aceasta dezvoltare in
jurul varstei de 5 sau 6 ani. Totusi, Freud a fost contrazis de unele studii
si chiar de autori contemporani lui, care au sustinut ca abia incepand cu
varsta de 6 ani se poate vorbi de o dezvoltare morala propriu-zisa.
Psihologii contemporani, insa, au rezolvat aceasta dilema, demonstrand
ca dezvoltarea morala incepe din frageda pruncie si continua
pana la varstele adulte.

Acestia din urma sustin faptul ca moralitatea este invatata prin sistemele de
recompensa pe care le primeste copilul si respectiv adultul, de-a lungul
vietii. Pentru a fi mai clar, voi folosi un exemplu: copilul este certat atunci
cand isi loveste unul din colegii de joaca si, de aceea, acesta va invata, pe
viitor, ca acest lucru nu este unul corect. Daca doriti sa cititi mai multe
despre acest tip de invatare, va recomand articolul „Tipurile de invatare si
aplicarea lor in viata de zi cu zi”.

Totusi, trebuie sa tinem cont ca posibilitatea de intelegere a unei norme – a

moralitatii – este in stransa corelatie cu dezvoltarea cognitiva a copilului.
Nu poti intelege o idee, daca nu ai un set de instrumente care sa te ajute la
intelegerea acesteia. Un copil de 4 ani, de exemplu, nu va putea intelege
notiuni precum „altruism”, „egalitate”, „colegialitate”, desi este posibil ca in
sinea lui sa le intuiasca. De aceea, in randurile care urmeaza, vom studia
moralitatea in functie de dezvoltarea cognitiva a copiilor.

Dezvoltarea cognitiva si moralitatea la 3-6 ani

Intre varsta de 3 si 6 ani este posibil sa observi la copilul tau momente in
care acesta minte sau denatureaza adevarul. Adeseori, parintii isi pedepsesc
copilul pentru acest lucru, insa tomai aici este principala greseala: copilul
inca nu a ajuns intr-un stadiu cognitiv indeajuns de dezvoltat pentru a
intelege imoralitatea unei minciuni.

Acest lucru se intampla datorita personalitatii egocentriste a copilului, ce nu

il lasa sa se gandeasca la dorintele si placerile celorlalti, singurele care
conteaza fiind doar cele pe care le simte el. Tot din cauza unei gandiri de tip
egocentric, copilul isi va proiecta propriile ganduri asupra celuilalt, crezand
ca aceleasi nevoi si dorinte le simte si persoana de langa el.

Animismul este o alta componenta dominanta a acestei varste. Datorita

acestuia, copilul nu va face diferenta intre ceea ce este real sau fantastic,
posibil si imposibil. De aceea, acesta va insufleti fiecare obiect din jurul sau,
neavand o limita clara intre ceea ce este normal si ce nu.

Drept urmare a pedepsei, in cazul aplicarii unui comportament imoral,

copilul isi va inhiba dorinta de a face acest lucru doar in prezenta celui care
ii aplica pedeapsa, neinvatand, in fapt, adevaratul sens al greselii sale. Este
recomandat sa gasiti o explicatie adecvata varstei sale, ca de exemplu prin
folosirea unor povesti, ce il vor ajuta sa inteleaga mai bine ceea ce este gresit
si ce nu.

Sfat: ofera-i copilului tau recompense si incurajari atunci cand acesta

spune adevarul. Nu intra in jocul povestilor sale fantasmagorice, deoarece
vei incuraja comportamentul. Atunci cand acesta face o fapta
imorala, nu te astepta sa inteleaga de ce este gresit, si nu il
pedepsi. Foloseste povestile si fabulele pentru a ii da exemple de actiuni
pozitive.

Moralitatea dupa varsta prescolara

Incepand cu varsta de 6 ani, copilul isi va putea interioriza normele morale,
daca acestea nu i s-au impus, iar el le-a invatat intr-un mod armonios.
Acum, el are capacitatea de a discerne intre bine si rau, de a gandi singur
care sunt consecintele unor fapte si de a face diferenta intre real si
fantastic.
Din acest moment, el isi va construi personalitatea, si implicit moralitatea,
in functie de situatiile si interactiunile la care participa si de raspunsul
primit in urma unor fapte ale sale. In continuare, metoda invatarii
vicariante este una dintre cele mai bune pe care le-ai putea folosi, in
educatia morala a fiului sau fiicei tale.

Socializare si internalizare
Personalitatea umana si, implicit, moralitatea, se construieste prin
interactiunea cu altii. Pentru a invata normele morale ale unei societati
trebuie, in primul rand, sa iei contact cu acea societate.

Socializarea se face pentru:

 invatarea in vederea unei insertii sociale favorabile

 pentru a invata un cumul de cunostinte
 pentru a observa modele sociale
 pentru dezvoltarea personalitatii.

Asadar, socializarea este, poate, cel mai important factor in

acumularea normelor morale. Este important ca un copil sa
interactioneze cu alti oameni sau alti copii de varsta sa, pentru a invata care
este conduita morala acceptata de societatea in care traieste, mediul familial
fiind insuficient pentru acest lucru. Drept urmare a unui proces de
socializare corect, in copilarie, individul va fi unul ce va putea sa fie definit
drept „integrat social”, deoarece a acumulat corect toate normele morale ale
grupului unde traieste.

In acest scop, internalizarea reprezinta procesul prin care copilul se

conformeaza normelor morale nu prin anticiparea pedepsei la care ar
conduce nerespectarea lor ci prin influenta unor factori interni.

Specific procesului de internalizare este ca sanctiunile asteptate nu vor veni

din mediul extern, ci vor fi autodistribuite de catre persoana insasi – ca de
exemplu, mustrarile de constiinta.

Asadar, pentru a fi sigur ca vei obtine atat un copil integrat social cat si unul
cu o moralitate ridicata, in conformitate cu mediul social in care acesta va
trai, trebuie sa te asiguri ca acesta va internaliza normele morale, si nu le va
respecta doar de frica unor consecinte.
Exemplul oferit de parinti
O problema des intalnita este aceea a influentei parintilor in dezvoltarea
morala a copiilor, pe care adeseori acestia nu o realizeaza. Pentru a
exemplifica mai bine aceasta problema voi folosi, din nou, exemplul
copilului cu varsta intre 3 si 6 ani, care minte.

Avand un tip de gandire egoista si nerealizand importanta minciunii sale,

lipsit de capacitatea de a decide intre bine si rau, copilul va minti din doua
motive: fie ii este frica de ce s-ar putea intampla in cazul in care ar spune
adevarul, fie urmeaza un model din viata sa, model ce este, adeseori,
reprezentat de parinti. Asadar, atunci cand iti surprinzi copilul folosind o
minciuna, este bine sa te intrebi daca acestuia nu ii este frica de tine sau
daca nu, cumva, tocmai tu esti modelul pe care il urmeaza.

In concluzia acestei idei, este important sa fim onesti fata de copil, sa

incercam sa ii explicam moralitatea pe intelesul sau si sa il incurajam sa ne
spuna adevarul de cate ori este nevoie, nu prin pedeapsa sau amenintarea
cu pedeapsa, ci prin oferirea de recompense, pentru a fi siguri ca acesta va
internaliza normele morale, pe viitor.

Sursa: http://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1263#ixzz4O2BsMVmU