NOȚIUNE ȘI CONCEPTE

1.AN BUGETAR= anul financiar pentru care se aprobă bugetul; anul bugetar este anul
calendaristic care începe de la data de 1 ianuarie și se încheie la data de 31 decembrie;

2.ANGAJAMENT BUGETAR= actul administrativ prin care se rezervă creditul bugetar în

vederea stingerii obligației de plată ce rezultă din executarea angajamentului legal;

3.ANGAJAMENTUL LEGAL= actul juridic prin care se creează, în cazul actelor administrative
sau contractelor ori se constată, în cazul legilor, hotărârile de Guvern, acordurilor, hotărârilor
judecătorești, obligația de plată pe seama fondurilor publice;

4.ARIERATE= plăți restante cu o vechime mai mare de 90 zile, calculate de la data scadenței;

5.ANGAJAREA CHELTUIELILOR= fază în procesul execuției bugetare, prin care instituția

publică își asumă obligația de a plăti o sumă de bani, rezultată în urma îndeplinirii condițiilor
stipulate într-un angajament legal pentru livrarea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de
servicii și onorarea obligațiilor de plată rezultate în baza diferitelor acte (hotărâri de Guvern,
acorduri, hotărâri jud), în limita creditelor de angajament aprobate prin Legea Bugetară anuală.

6.BUGET= documentul prin care sunt prevăzute și aprobate, în fiecare an, veniturile și
cheltuielile (sau numai cheltuielile), în funcție de sistemele de finanțare a instituțiilor publice.

7.BUGET LOCAL=documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an, veniturile și
cheltuielile unităților administrativ teritoriale;

8.CHELTUIELI BUGETARE= sunt sumele aprobate în bugetele prevăzute în ar. 1 alin( 2) din
Legea 500/2002 în limitele și potrivit destinațiilor stabilite prin bugetele respective.

9.CLASIFICAȚIE BUGETARĂ= gruparea veniturilor și a cheltuielilor bugetare într-o ordine

obligatori și după criterii unitare. OBS-clasificația bugetară nu reprezintă bază legală pentru
efectuarea angajamentelor legale și/sau efectuarea plăților.

10.COTĂ DEFALCATĂ din unele venituri ale bugetului de stat- procentul stabilit din unele
venituri ale bugetului de stat, care se alocă bugetelor locale.

11.CREDIT BUGETAR=sumă aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se
pot ordonanța și efectua plăți în cursul anului bugetar pentru angajamentele legale contractate în
cursul exercițiului bugetar și/sau din exercițiile bugetare anterioare.

12.CONTRIBUȚIE sau obligație fiscală= prelevarea obligatorie a unei părți din veniturile
persoanelor fizice și juridice, cu sau fără posibilitatea obținerii unei contraprestații.

1
13.DEFICIT BUGETAR= partea cheltuielilor bugetare ce depășește veniturile bugetare înt-un an
bugetar.

14.DESCHIDERE DE CREDITE BUGETARE= aprobarea comunicată Trezorerie Statului de

către ordonatorul principal de credite în limita căreia se pot efectua repartizări de credite
bugetare și plăți de casă din bugetele locale.

15.ECHILIBURL BUGETAR=constă în egalitatea dintre veniturile bugetare programate și

cheltuielile bugetare de efectuat în cadrul unui exercițiu bugetar. OBS-în cazul în care veniturile
programate ale secțiunii de dezvoltare sunt mai mici decât cheltuielile bugetare prevăzute
acesteia, echilibrul bugetar se poate asigura utilizând ca sursă de finanțare excendentul bugetar al
anilor precedenți.

16.ECHILIBRUL FINANCIAR= transferul de resurse financiare din unele venituri ale bugetului
de stat către unitățile administrativ-teritorial în vederea asigurării fondurilor necesare furnizării
de servicii publice, în condițiile legii.

17.EXCEDENT BUGETAR=partea de venituri bugetare ce depășește cheltuielile bugetare într-

un an bugetar.

18.EXECUȚIE BUGETARĂ=activitatea de încasare a veniturilor bugetare și de efectuare a

plății cheltuielilor aprobate prin buget;

19.EXERCIȚIUL BUGETAR= perioda egală cu anul bugetar pentru care se elaborează, se

aprobă, se execută și se raportează bugetul.

20.FONDURI PUBLICE= sumele alocate din bugetele prevăzute la art1 alin.2 L 500/2002

21.FONDURI PUBLICE LOCALE= sumele alocate din bugetele prevăzute la art1 alin 2,
precum și cele gestionate în afara buegtului local;

22.FOND DE REZERVĂ BUGETARĂ=fondul prevăzut la partea de cheltuieli a bugetelor

locale .

23.IMPOZIT= constă în prelevarea obligatorie, fără contraprestație și nerambursabilă, efectuată

de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general;

24.LEGE BUGETARĂ ANUALĂ= reprez legea care prevedere și autorizează pentru fiecare an
bugetar veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementări specifice exercițiului bugetar.
OBS- bugetele locale se aprobă prin hot a consiliilor locale

25.LEGE DE RECTIFICARE= legea prin care se modifică, în cursul exercițiului bugetar, legea
bugetară anuală.

2
26.ORDONANȚAREA CHELTUIELILOR= fază a procesului execuției bugetare prin care
ordonatorul de credite dă dispoziției conducătorului compartimentului financiar-contabil, să
efectueze plata cheltuielilor care au parcurs faza de lichidare.

27. PLATA CHELTUIELILOR= fază în procesul execuției bugetare, reprezentând actul final
prin care instituția publică achită obligațiile sale față de terți.

28.PLĂȚI RESTANTE= reprezintă sume datorate și neachitate care au depășit termenul de plată
prevăzut de actele normative sau de contract/factură. Pentru sumele datorate și neachitate,
reeșalonarea la plată, cu acordul părților, se modifica termenul de plată în mod corespunzător.

29.PROCES BUGETAR= reprezintă ansamblul etapelor consecutive de elaborare, aprobare,

executare, control și raportare ale bugetului, care se încheie cu aprobarea contului general de
execuției bugetară.

30.SISTEM BUGETAR= sistem unitar de bugete care cuprinde bugetele prevăzute la art 2 alin 2
si bugetele locale din l 500/2002

31.TAXĂ=reprezintă o sumă plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă pentru serviciile
prestate acesteia, de către un agent economic, o instituție publică sau un serviciu public.

32.VĂRSĂMÂNT= modalitate de stingere a obligației legale, prin virarea unei sume de bani,
efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară;

33.VENITURI BUGETARE=resursele bănești care se cuvin bugetelor prevăzute la art.1 alin2, în

baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuții și alte vărsăminte.

3
 CAP 1. CONCEPTUL DE FINANȚE PUBLICE

I.CONCEPT. Noțiunea de Finanțe

În limbaj comun: resursele financiare aparținând unei persoane, dar și ansamblul activităților și
profesiunilor care au ca obiect banii.

În limbaj economico-financiar:percepute ca relații sociale de natură economică ce apar în

procesul constituirii resurselor bănești necesare satisfacerii trebuințelor generale ale societății;
-mijloace de intervenție a statului în activitatea economică (sens exclusiv economic);
-fonduri puse la dispoziția statului în scopul îndeplinirii corespunzătoarea a funcțiilor sale
(sens exclusiv contabil);
- acte de dispoziție autoritară prin care se preia la bugetul statului o parte din produsul
intern brut(sens juridic)

Originea etimologică:Termenul de finanțe provine din latinescul „finis”-înseamnă generic

scadență, termen de plată.

Finanțele publice și finanțele private

Pe măsura dezvoltării economice, atât statul cât și particularii au realizat că finanțele pe
care le obțin și asupra cărora decid, trebuie gestionate separat. S-a născut astfel distincția dintre
finanțe publice și finanțe private.
Finanțele private le asociem cu agenții economici, în principal cu societățile comerciale
(principalul furnizor de bază impozabilă), în legătură cu veniturile și cheltuielile acestora.

Noțiunea de finanțe publice=acele relații sociale referitoare la formarea și întrebuințarea

fondurilor bănești care se acumulează, se concentrează în bugetele publice, și se utilizează pentru
satisfacerea nevoilor generale ale societății

Evoluția finanțelor publice

a)perioada clasică-statul(ca autoritate publică supremă) nu a intervenit normativ în acest
domeniu decât foarte rar și într-o formă particulară, atunci când a fost strict necesar.(când avea
nevoie de resurse). Nu se poate discuta despre un drept financiar fiscal pt că statul nu a elaborat
reguli în acest sens. Dacă se pregătea un nou război se instituia o obligație spontană, de
exemplu.
b) perioada modernă- perioada în care preocuparea statului pentru buna desfășurare a activităților
economice și sociale a sporit, precum și implicare acestuia în vederea influențării proceselor
economico-sociale. Statele au început să înființeze organe de specialitate. A început să se
contureze o doctrină. Statul începe să impună reglementări în special în domeniul economic,
impune protecția muncii.

4
 Definirea și caracteristicile finanțelor publice

A).Definirea finanțelor publice se face după două criterii:

- Instituțional
- Material
Din punct de vedere instituțional finanțele publice reprezintă modalitatea de exercitare a
puterii financiare publice sau cadrul de manifestare a puterii politice în societate;
Dupa criteriul material, finanțele publice sunt strâns legate de noțiunea de activitate
financiară publică și anume activitatea de formare, administrare, angajare și utilizare a fondurilor
publice ale statului, a unităților administrativ teritoriale și ale instituțiilor publice ale acestora
implicate în procesul bugetar.

Luând de bază cele două criterii, putem definii finanțele publice ca fiind un ansamblu
coerent și închegat de acte și operațiuni financiare care conferă o anumită specificitate
raporturilor sociale care apar, se nasc și se derulează (adică se materializează, se modifică și se
sting) în legatură cu constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor financiare publice necesare
asigurării funcționării si dezvoltării generale ale societății.

B).Caracteristici ale finanțelor publice:

a) finanțele publice sunt relațiile sau raporturi sociale cu un preponderent caracter și
conținut economic (deoarece ele apar și se manifestă în procesul formării, repartizării și
utilizării produsului social);
b) finanțele publice se prezintă în formă bănească ( în cadrul activităților economice
supuse legilor valorii, majoritatea relațiilor sunt relații financiare, exprimate valoric)
c) finanțele publice sunt relații fără echivalent. (adică, ele nu presupun în mod necesar
nicio contraprestație directă din partea celor doi subiecți de drept ai raportului financiar.)
d) mijloacele bănesti sub forma cărora se prezintă nu se rambursează. (adică, alocarea se
face cu titlu definitiv șiîn favoarea unor subiecte de drept predeterminate).

C).Structura finanțelor publice:

In primul rând structura finanțelor publice presupune existența a două elemente:
1. venituri publice
2. cheltuieli publice
In al doilea rând la aceste elemente principale se pot adăuga și alte elemente, nu mai
puțin importante și necesare, cum ar fi bugetul, finanțele locale, bugetele unităților administrativ-
teritoriale, împrumuturile de stat, creditul public.
Fiecare componentă a finanțelor are pe de o parte o existență de sine stătătoare iar pe de
altă parte, reprezintă o parte dintr-un întreg, dar în totalitatea lor toate aceste elemente,
componente, ale structurii finanțelor publice formează bugetul public național, denumit în

5
prezent sistem bugetar, în conținutul căruia se regăsesc toate veniturile publice și toate
cheltuielile publice care se realizează sau se efectuează într-un an financiar.

D).Funcțiile finanțelor publice:

In procesul formării, repartizării și utilizării mijloacelor bănesti ale statului, finanțele
publice împlinesc două mari funcții, și anume:
1. Funcția de repartiție
2. Funcția de control
1).Funcția de repartiție se realizează în două momente distincte și anume:
- Primul, este momentul formării resurselor, adică constituirea fondurilor bănești;
- Al doilea moment, este acela al repartizării, distribuirii fondurilor bănești;
Repartiția propriu-zisă este precedată de o inventariere a nevoilor social-economice
existente în perioada de referinţă (anul financiar), precum și de cuantificare în expresie bănească
acestora și ierarhizarea în funcție de priorități.

2).Funcția de control: având ca și scop verificarea respectării legalității și creșterii eficienței

economice, printr-o mai bună administrare a banului public.
Presupune supravegherea continuă a integrității avutului public prin verificarea
respectării criteriilor pe baza cărora se determină necesitatea și oportunitatea cheltuielilor
publice, a obligațiilor contractuale.
Cel mai utilizat mijloc este controlul financiar-se exercită atât prin intermediul organelor
reprezentative ale statului.

E).Implicarea statului în activitățile economico-sociale

Statul are menirea de a asigura cadrul juridic legislativ necesar pentru desfășurarea
optimă a activității economice și condițiile de exercitare a liberei inițiative de către agenții
economici.
Principalele mijloace prin care se asigură cadrul legislativ:
-bugetul (central și bugetele locale);
-sistemul fiscal
-programarea economică;
-creditul public;
-controlul financiar
Se acționează pe două căi (prin funcția de repartiție)
1.realizarea resurselor financiare-încasarea impozitelor și a taxelor;
2.utilizarea resurselor financiare pentru realizarea obiectivelor urmărite.

F).Activitatea financiară a statului

Este reprezentată de un complex de acțiuni și activități desfășurate în principal de
organele de stat, dar și de către agenții economici, persoane fizice sau juridice și care-
reprezentând forma relațiilor financiare- privesc constituirea, repartizarea și utilizarea fondurilor
bănești publice destinate dezvoltării și consumului social.

6
Activitatea financiară a statului este guvernată de următoarele principii:
-conducerea și orientarea activității de către stat;
-realizarea gestiunii economico-financiare și a autofinanțării;
-participarea agenților economici la constituirea fondurilor de resurse financiare;

Resursele financiare publice și cheltuielile statului se concentrează în bugetul de stat,

bugetele asigurărilor sociale și în bugetele locale

Bugetul- venituri(60-70% impozite, 15-25% cotizații pentru asigurările sociale)

-cheltuieli -47% privind asigurările sociale
Bugetul echilibrat, excedentar, deficitar

G).Organele financiare ale statului

În sens larg aparatul financiar al statului=desemnează totalitatea organelor statului care

contribuie în mod direct sau acelea care înlesnesc numai înfăptuirea activității financiare prin
care se aplică politica financiară a statului.
În sens restrâns prin aparat financiar=sistemul organismelor de specialitate financiară,
stabilite ca atare prin lege.

Totalitatea organelor statului care își desfășoară activitatea în sfera finanțelor publice
formează aparatul finaciar al statului și pot fi împărțite în două mari categorii:
a) Organe ale statului cu competență generală și cu atribuții în domeniul finanțelor
publice cum ar fi: Guvernul, Parlamentul, Banca Națională, ministerele, celelalte organe centrale,
consiliile locale, serviciile publice locale
b) Organe centrale de specialitate
-Curtea de Conturi;
-corpul de control al primului ministru,
-Comisia centrală fiscală
-Ministerul finanțelor publice-care coordonează Trezoreria public și Agenția Națională de
Administrare Fiscală-ANAF (care are în subordine Direcțiile generale regionale ale finanțelor
publice, Direcția generală a vămilor, Direcția generală de administrare a marilor contribuabili și
Direcția generală anti-fraudă fiscală- fosta gardă financiară)

1.Ministerul finanțelor publice este organul de specialitate al administrației publice

centrale, cu personalitate juridică, care funcționează în subordinea Guvernului și care aplică
strategia și programul de guvernare în domeniul economiei și finanțelor publice.
Principiile care stau la baza activității acestui organism:
-coerența, stabilitatea și predictibilitatea cadrului macroeconomic;
-armonizarea cadrului legislativ cu reglementările UE;
-transparența activității;
-asigurarea unui mediu de afaceri

7
 In subordinea Ministerului finanțelor publice funcționează Comisia Fiscală Centrală-
organ cosultativ, instituție publică, cu personalitate juridică, are misiunea de a asigura aplicarea
unitară a prevederilor codului fiscal, codului de procedură fiscală precum și a altor acte
normative aplicabile în domeniu. Competența acestui organism este limitată de următoarele
domenii:
-soluționează conflictele de competență între organele fiscale care nu sunt subordonate
unui organ fiscal comun;
-soluționarea unitară a problemelor de natură fiscală și a celor de procedură fiscală;
-determinarea cazurilor în care aplicarea scutirii de TVA pentru bunurile și serviciile
finanțate din fonduri nerambursabile nu se poate realiza conform legii.

2.Agenția națională de administrare fiscală(ANAF) este un organ de specialitate al

administrației publice centrale cu rang de instituție publică, cu personalitate juridică și cu buget
propriu în subordinea Ministerului finanțelor publice. Are în subordine Direcția generală a
vămilor și fosta gardă financiar (Direcția generală anti fraudă fiscală). Urmărește și controlează
modul de colectare a veniturilor bugetului statului.
Obiective:
-colectarea veniturior la Bugetul statului
-aplicarea unitară a prevederilor fiscale

3.Trezoreria publică sau trezoreria statului este un sistem unitar și integrat prin care statul
asigură efectuarea operațiunilor de încasări și plăți privind fondurile publice inclusiv cele privind
datoria publică, precum și a altor operațiuni ale statului în condiții de siguranță și în conformitate
cu dispozițiile legale în vigoare.
Rolul acestui organism este acela de a întări rolul finanțelor publice și de a institui,
respectiv de a asigura o diciplină bugetară fermă.

8
 CAP.2 DREPTUL FINANȚELOR PUBLICE

NOȚIUNE ȘI OBIECT DE REGLEMENTARE

Stiința juridică a finanțelor publice cuprinde și analizează 2 categorii de norme juridice:
norme juridice financiare și norme juridice fiscale, corespunzător acestea devenind obiect al dr
financiar și dr fiscal.

Dreptul financiar=fiind ansamblul de norme și reguli care reglementează relațiile de

constituirea, repartizarea și utilizarea fondurilor bănesti ale statului și ale colectivităților publice
locale în vederea satisfacerii nevoilor social-economice ale societății, precum și normele juridice
prin care se asigură cadrul legal al altor instituții importante în domeniu, precum creditul public
și controlul financiar

Normele dreptului financiar=norme de drept public

-au caracter imperativ în general;

Dreptul fiscal = format din totalitatea normelor juridice care reglementează modalitățile
de realizarea a veniturilor publice, primordial prin specificul fiscal al impozitelor, taxelor și
contribuțiiilor, dar și a altor forme de prelevare.

Cele două categorii de norme juridice: dr financiar (legislația finaciară) și dreptul

fiscal(legislația fiscală) se află într-o strânsă interdependență formând împreună un ansamblu
complex și coerent de norme juridice, dreptul finanțelor publice.
În același ansamblu se regăsește și dr bugetar, precum și dr asigurărilor sociale publice
sau dr vamal.

IZVOARELE DR FINANCIAR=acele acte normative care reglementează raporturile jurdice

incidente în domeniul financiar, aflate în strânsă legătură cu relațiile de constituire, repartizare și
utilizare a fondurilor publice și din activitățile referitoare la creditul public și controlul financiar

Principalele izvoare ale dr financiar sunt:

-Constituția României;
-Legea finanțelor publice nr.500/2002;
-Legea privind finanțele locale nr.273/2006;
-Codul fiscal adoptat prin Legea nr.571/2003;
-Codul de procedură fiscală adoptat prin O.G. nr. 92/2003;
-alte acte normative prin care sunt reglementate diferite aspecte privind domeniul finanțelor
publice (hotărâri de Guvern, ordine ministeriale);
-acte normative ale autorităților administrative locale;
-legislație europeană(trebuie făcută distincția între acte normative europene, emise de UE ce
vizează sistemul bugetar al UE și norme cu componență fiscală)

9
RAPORTURILE JURIDICE DE DR FINANCIAR
Prin raport juridic se înțelege acea relație socială reglementată de norme juridice.

Raporturile juridice financiare= relațiile sociale care iau naștere, se modifică și se sting în
legătură cu procesul constituirii,. Repartizării și utilizării fondurilor bănești ale statului, precum
și în legătură cu activitatea de creditare publică și cea legată de controlul financiar.

-se disting față de alte raporturi specifice altor ramuri de drept prin unele particularități derivând
din specificitatea care le-o conferă elementele constitutive: subiectele, obiectul și conținutul.

A)Subiectele:
1. Statul (reprezentat printr-un organ de specialitate);
2. O persoană fizică sau juridică
-Specific: poziția de subordonare a tuturor subiectelor participante față de sub principal-purtător
al autorității de stat.
-raporturile juridice de dr financiar se nasc, se modifică și se sting pe baza manifestării
unilaterale de voință a statului, exercitată prin forme și modalități prevăzute de normele de drept
financiar.

B)Conținutul raporturilor juridice financiare este format din drepturile și obligațiile subiectelor
de drept ale raportului.

Exemplu:
-dreptul la alocația bugetară a participantului la raportul colectiv cu obligația acestuia
de a utiliza banii în concordanță cu prevederile legale în vigoare;
-dr de a încasa și de a urmări încasare veniturilor bugetare ale statului;
-obligația de a plăti cu titlu de impozit, taxă sau altă contribuție.

C)Obiectul = conduita specifică la care sunt obligate subiectele raportului de dr financiar. Este
foarte variat, specific sferei complexe a normelor de dr financiar.
In funcție de obiectul concret, raporturile juridice de drept financiar pot fi clasificate în
mai multe categorii:
- Raporturi juridice bugetare
- Raporturi juridice de control financiar
- Raporturi juridice de creditare(creditul public, împrumutul public)
- Raporturi juridice de garantare,etc

10
 CAP. 3 DREPTUL BUGETAR

Dreptul bugetar =ansamblul normelor juridice care reglementează competențele și

procedurile din cadrul procesului de elaborare, aprobare, execuție și încheiere a exercițiului
bugetar central, local, a fondurilor speciale și a exercițiului bugetar european.

BUGET-DEFINIȚII LEGALE
BUGET=documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și
cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor
publice.
-Provine din franțuzescul „bujet”-pungă cu bani.

SISTEM BUGETAR-sistem unitar de bugete alcătuite din:

 Bugetul de stat;
 Bugetul asigurărilor sociale de stat;
 Bugetul fondurilor speciale (prevăzute sume de bani care vor finanța obiective speciale-
bugetul se constituie prin prelevări speciale-timbru de mediu, taxă ecologică);
 Bugetul trezoreriei statului;
 Bugetele instituțiilor publice autonome;
 Bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat (venituri
extrabugetare);
 Bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, după caz;
 Bugetul instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;
 Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale
căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice;
 Bugetul fondurilor externe nerambursabile;
 Bugetele locale.

BUGET-DEFINIȚII DOCTRINARE (pt cultura generală)

Buget public=ansamblul de documente din sectorul public, care împreună formează
sistemul de bugete, component ale sistemului bugetar.
Bugetul public național=planul financiar al statului prin care sunt prevăzute veniturile și
cheltuielile publice pentru o perioadă de timp.

TRĂSĂTURILE BUGETULUI:
 Este un act previzional;
 Este un act anual;
 Este un sistem de fluxuri financiare privind formarea resurselor bănești publice,
gestionarea, utilizarea și controlul folosirii acestora;
 Este un instrument de politică a statului în domeniul fiscalității, bugetul reflectând
politica financiară propriu-zisă a statului;
 Rolul sistemului bugetar.-participă în mod direct la exercitarea funcțiilor statului, asigură
autonomia reală a colectivităților locale, garantează realizarea efectivă a protecției

11
 sociale, a unor categorii importante din rândul populației, asigură echilibrul financiar,
monetar și valutar al statului; are un important rol stabilizator al economiei naționale.

NATURA JURIDICĂ A BUGETULUI. TEORII:

-bugetul public este un act administrativ;
-un plan financiar;
-bugetul public este o lege propriu-zisă;
-bugetul public este atât o lege, cât și un act administrativ;
-bugetul public este fie o lege, fie cel puțin un document public care a căpătat forța juridică a
unei legi.

!CONȚINUTUL BUGETULUI PUBLIC!

1.venituri publice=totalitatea resurselor bănești ale statului și unităților administrativ-teritoriale
care alimentează bugetele publice;
2.cheltuielile publice= modalitățile de repartizare și utilizare a fondurilor bănești bugetare, în
vederea desfășurării activităților necesare satisfacerii intereselor publice ale societății și constă
într-o sumă de bani alocată de la un buget public conform destinației stabilită prin acel buget.

1)Veniturile publice
a)curente ordinare sunt reprezentate în principal prin impozite si taxe. Se încasează cu
regularitate la buget, reprezintă sursa permantă a bugetului. Pot fi la rândul lor
-veniturile fiscale: impozite directe și indirecte și taxe.
- Impozitele directe se stabilesc pe baza unor criterii exterioare și au ca
obiect terenuri, clădiri, activități economice cu caracter neagricol samd.
- Impozitele indirecte se realizează sub forma impozitelor pe consum la
vânzarea diferitelor mărfuri sau la prestarea anumitor servicii cum ar fi TVA, accizele, taxele
vamale, taxele de timbru. Ele reprezintă 25%-30% din totalul veniturilor curente.
-taxe (reprezintă o sumă plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă
pentru serviciile prestate acesteia, de către un agent economic, o instituție publică sau un serviciu
public.)
-venituri nefiscale. Caracterul nefiscal este dat ca în procesul de realizarea a
venitului nu se produce o schimbare a titularului dreptului de proprietate. Sunt venituri obținute
de stat de la întreprinderi de stat, de pe domeniile sale s.m.d. Aceste venituri sunt realizate de
stat în calitatea sa de proprietar și organizator al activității. Au o pondere relativ scăzută sub 4%
la formarea veniturilor bugetului de stat.

b)venituri extraordinare-la care statul apelează numai în cazuri excepționale-acele situații

când mijloacele bănești provenite din resursele curente nu sunt suficiente (sumele obținute cu
titlu de împrumut, înstrăinarea unei prop publice, excedentele bugetare)

2.Cheltuielile publice
a) cheltuieli curente, care la rândul lor se împart în două grupe:
i) cheltuieli de personal ( salarii, detașări, impozit pe salarii, contribuții pentru
asigurări sociale)

12
 ii) cheltuieli materiale pentru servicii, pentru întreținere și gospodărire, pentru
materiale și prestări de servicii cu caracter funcțional, pentru obiecte de inventar, cărți, publicații
b) cheltuieli de capital, pot avea destinații diferite și se subîmpart în:
i) cheltuieli de investiții
ii) cheltuieli pentru rezerva de stat

Pe cele două categorii, cheltuielile sunt prevăzute și în funcție de importanța domeniilor

în care vor ajunge:
-pt apărare națională (domeniul militar, ordine publică, siguranță națională);
-pt întreținere aparatului de stat;
-pt plata datoriei publice;
-privind acordarea de subvenții sub diferite forme sectorului economic;
-privind diferite acțiuni sau activități economice;
-privind acoperirea nevoilor sociale culturale;
-pt cercetare și dezvoltare stiințifică.

CLASIFICAȚIA BUGETARĂ= operațiunea de grupare a veniturilor și cheltuielilor bugetare

într-o ordine obligatorie și după criterii unitare.
Venituri publice: sunt structurate pe capitole și subcapitole (venituri curente, venituri de
capital, venituri fiscale, nefiscale și diverse), fiecare la rândul lor cu impozitele directe(cum ar fi
cele pe profit, pe veniturile pf), indirecte(cum ar fi taxa pe valoare adăugată, accize), precum și a
celor nefiscale
Cheltuieli publice sunt structurate pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole și
alineate, după caz. Cheltuielile prevăzute în capitole și articole au o destinație exactă și limitată.

13
 Exemplu: Bugetul pe 2014

A. Venituri curente(capitol)
A.1. Venituri fiscale (subcapitol)
 Impozit pe venit, impozit pe profit, câștiguri din capital-inclusiv impozitul pe venitul
microîntreprinderilor, impozitul pe dividente
 Impozit pe salarii
 Impozite și taxe pe proprietate-taxe judiciare de timbru, taxe notariale
 Impozite și taxe pe bunuri și servicii-TVA, accize, taxe pe utilizarea bunurilor,
autorizarea utilizării unor bunuri sau activități
 Impozit pe comerțul exterior și tranzacțiile internaționale-venituri încadrate în resurse
proprii ale Uniunii Europene-taxe vamale și contribuții în sectorul zahărului
 Alte taxe și impozite fiscale
A.2. Contribuții de asigurări
A.3. Venituri nefiscale
 Venituri din proprietate-parte din veniturile regiilor autonome, venituri din concesiune și
inchirieri, dividente, dobânzi
 Vânzări de bunuri și servicii-taxe consulare, taxe vamale, venituri din învățământ,
cursuri de calificare, cercetare, amenzi, penalități, confiscări.

B.Venituri din capital-venituri din valorificarea unor bunuri-vânzarea unor bunuri din domeniul
privat.
C.Operațiuni financiare-încasări din rambursarea împrumuturilor acordate, sume plătite de la
UE sau alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări.

CLASIFICAȚIA BUGETARĂ PE CATEGORII OBLIGATORII DE CHELTUIELI

A. Cheltuieli curente
Titlul 1-Cheltuieli de personal (cap 1-cheltuieli cu salarii, cap2 …)
Titlul 2-Bunuri și servicii
Titlul 3 -Dobânzi
Titlul 4-Subvenții
Titlul 5-Fonduri de rezervă
Titlul 6-Transferuri între unități ale adminstrației publice
Titlul 7-Alte transferuri
Titlul 8-Proiecte cu finnațare din fonduri externe
Titlul 9-Asistență sociala
Titlul 10-Alte cheltuieli
B.Cheltuieli de capital
Titlul 12 -Active nefinanciare
Titlul 13-Fondul național de dezvoltare
C.Cheltuieli financiare
TItlul 14-Împrumuturi
Titlul 15-Rambursări de credite

14
 PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI BUGETAR

1.Principiul universalității. veniturile și cheltuielile trebuie înscrise în totalitate în sume

brute, în fiecare an bugetar.
Mai mult, veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei categorii de cheltuieli
bugetare în bugetul întocmit și aprobat (cu excepția donațiilor și sponsorizărilor care au stabilite
destinații distincte).

2. Principiul publicității. Informațiile legate de buget sunt publice. Bugetul este deschis și
transparent. Acest principiu presupune: dezbaterea publică a proiectelor, dezbaterea publică a
conturilor generale anuale de execuție bugetară, publicarea în Monitorul Oficial, utilizarea
mijloacelor de informare în masă samd.

3. Principiul unității(consecință a universalității) conform căruia, veniturile și cheltuielile

bugetare se înscriu în totalitate în sistemul bugetar (într-un singur document pentru a asigura
utilizarea eficientă și monitorizarea fondurilor publice).

4. Principiul anualității, conform căruia, veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate

prin lege pe o perioadă de un an (an calendaristic) care corespunde exercițiului bugetar. Toate
operațiunile de încasări și plăți efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget aparțin
exercițiului corespunzător de execuție a bugetului respectiv.

5.Principiul specializării bugetare: presupune respectarea clasificației bugetare.

(veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în buget pe surse de proveniență și
respectiv pe categorii de cheltuieli grupate după natura lor economică și destinația acestora
potrivit clasificației bugetare.)

6.Principiul unitătii monetare: toate operațiunile bugetare se exprimă în moneda

națională.

7. Reguli speciale privind cheltuielile bugetare: prevăzute expres în legea finanțelor

publice(art14), consecințe directe a celorlalte principii:
-chetuielile bugetare au destinație preciză și limitată și sunt determinate de autorizări
specifice;
- nici o cheltuiala nu poate fi scrisă, angajată în buget dacă nu există bază legală, deci
trebuie ca acea categorie de cheltuiala să fie prevăzută cu această denumire într-un act normativ;
-nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată și plătită dacă nu este aprobată
și ordonanțată conform legii.

8.Limite privind micșorarea veniturilor și creșterea cheltuielilor bugetare:

1).atunci când se fac proiecte de acte normative care vizează micșorarea veniturilor sau
majorarea cheltuielilor prevăzute în buget, inițiatorii au obligația să prevadă și mijloacele
necesare pentru acoperirea minusurilor de venituri sau creșterea de cheltuieli (se aplică în special
în cazul rectificări bugetare)

15
2).după depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament pot fi aprobate acte normative
numai cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor
bugetare aferente exercițiului bugetar pentru care s-a elaborat bugetul.

9.Principiul echilibrului. Potrivit căruia bugetul trebuie conceput în așa fel încât cele două
părți ale acestuia, venituri și cheltuieli, să se afle în echilibru, să fie corelat numeric cu
preconizarea unui excelent numeric al veniturilor față de suma cheltuielilor. Prin urmare când am
o suma mai mare la venituri am un excelent. Când am o suma mai mare la cheltuieli am un
deficit.

10.Principiul realității bugetare: presupune regula fundamentală care ne obligă la alegerea

variantelor cele mai prudente în realizarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor. De cât poate
oferi societatea și care este necesarul real pe partea de cheltuială.

Principiile specifice bugetelor locale

1.Principiul solidarității: presupune regula că la construirea bugetului se are în vedere
efortul solidar. Trebuie distribuită obligația fiscală în mod echilibrat.
2.Principiul autonomiei financiare: este de esența funcționării colectivităților locale, al
administrării acestora.
3.Principiul proporționalității: al contribuției direct proporționale cu capacitatea
contribuabilului și cu masa impozabilă
4.Principiul consultării: conform căruia modificările cu privire la sursele de venit ale
bugetelor locale, privind cheltuieli locale ar trebui să se ia pe baza consultării populației.

PROCEDURA BUGETARĂ

PROCEDURA BUGETARĂ=se întelege un ansamblu de acte și proceduri cu privire la

întocmirea(elaborarea), aprobarea bugetului, executarea bugetului, încheierea și aprobarea
contului general de execuție bugetară, precum și controlul execuției bugetare ceea ce presupune
parcurgerea a tot atâtea etape.

Ordonatorii de credite=acele pf învestite cu dreptul de a dispune (în condițiie legii)

asupra creditelor bugetare, în virtutea funcției pe care o dețin în conducerea instituției publice
sau a unui organ de stat (șefii, conducătorii instituțiilor publice-ministru pt Minister, rector pt
universitate).

Etapele procedurii bugetare:

1. Elaborarea proiectului de buget: proiectului de buget cuprinde activitatea de determinare a
veniturilor și a cheltuielilor bugetului public național.

2.Aprobarea bugetului și adoptatea legii bugetare anuale: bugetului presupune dezbaterea

proiectului în Parlament și votarea legii bugetare anuale.

16
3.Execuția bugetar (executarea bugetului): constă în realizarea veniturilor la termenele și în
cuantumurile prevăzute, precum și în efectuarea cheltuielilor potrivit destinațiilor stabilite.

4.Încheierea exercițiului financiar și controlul execuției bugetare: încheierea presupune realizarea

pe baza datelor furnizate de evidența execuției bugetare a unei dări de seamă cu privire la modul
de realizare a veniturilor și de efectuare a cheltuielilor pentru anul bugetar expirat. constă în
verificarea modului în care au fost aduse la îndeplinire prevederile cuprinse în bugetul public
național.

A)Prima etapa: elaborarea proiectului de buget

Proiectele de buget se elaborează de Guvern prin Ministerul finanțelor(centralizează
datele primite)
-până 1 august- proiectele de buget și anexele acestora definitivate se depun la Ministerul
Finanțelor Publice;
-până în 30 septembrie-depuse la Guvern pentru însușire
-până la 15 octombrie –supuse spre adoptare Parlamentului.

B)Etapa a doua: aprobarea bugetului și adoptarea legii bugetare anuale

Autoritatea competentă să aprobe bugetul = Parlamentul care o face în ședință comună pe
ansamblu pe părti, capitole, subcapitole, titluri, articole precum și alineate după caz și pe
rodonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum și creditele de angajament pentru
acțiuni multianuale.
-bugetul statului se aprobă de Parlament până cel mai târziu cu trei zile înainte de
expirarea exercițiului bugetar, ceea ce înseamna sfârsitul anului.

Parlamentul este competent să adopte și legile de rectificare, elaborate de Guvern în

contextul strategiei macroeconomice asumate de acestea.

C)Etapa a treia: executarea bugetului sau execuția bugetară

Este cea mai amplă etapă și constă în realizarea integrală și la termen a veniturilor
prevăzute și efectuarea cheltuielilor bugetare. Se derulează pe toata durata unui an financiar de la
1 ianuarie pana la 31 decembrie.
In cadrul acestei etape există o succesiune de faze si anume:
-1. repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare (în RO-4 trimeste)
-2. execuția de casă a bugetului sau operațiunile de trezorerie
-3. realizarea veniturilor bugetare (încasarea)
- 4.efectuarea cheltuielilor bugetare -ce presupune o procedură mai complexă și anume:
 Solicitarea și punerea la dispoziția ordonatorilor de credite a fondurilor bugetare alocate
 Repartizarea fondurilor bugetare pe destinatari (soc comerciale, regii autonome, instituții
publice)
17
  Transferul pentru unitățile administrativ -teritoriale în cazurile în care acestea nu își pot
acoperii cheltuielile din venituri proprii.
 Utilizarea efectivă a fondurilor bănești de către beneficiari.

Efectuarea cheltuielilor bugetare se face prin intermediul creditelor bugetare =suma de

bani aprobată prin buget reprezentând limita maximă până la care se pot odonanța și efectua plăți
în cursul anului bugetar.

D)Etapa a patra: încheierea exercițiului financiar și controlul execuției bugetare.

Execuția bugetară se încheie la 31 decembrie a fiecărui an-presupune în esență elaborarea
și aprobarea contului general anual de execuție bugetară=document care conține situația
financiară aferentă execuției bugetare încheiate, detaliată pe ordonatori de credite bugetare.

Controlul execuției- contul general de execuție bugetară se întocmește de Ministerul

finanțelor publice, apoi este prezentat Guvernului, care îl depune spre aprobare Parlamentului,
iar în paralel Curtea de Conturi efectuează un control, după care elaborează un raport, care se
depune tot la Parlament. Pe baza contului general depus de Guvern și a raportului anual al Curții
de Conturi, Parlamentul aprobă cele două acte acordând astfel descarcare de gestiune.

18
Aspecte particulare privind bugetul asigurărilor sociale de stat

Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat se face de către Guvern prin
intermediul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și al Persoanelor Vârstnice.

Bugetul are ca și venituri proprii contribuțiile angajatorilor și ale angajaților-numite

contribuții sociale obligatorii =orice contribuție care trebuie plătite în conformitate cu legislația
în vigoare pentru protecția șomerilor, asigurări de sănătate( asigurări pt accidente de muncă și
boli profesionale) sau asigurări sociale
Cheltuielile care se efectuează din bugetul asigurărilor sociale de stat pot fi grupate în
următoarele categorii:
-diferite categorii de pensii: pensii pt limită de vârstă, pensii anticipate, pensii de urmaș,
pensii anticipate parțiale;
-concedii și indemnizații pt incapacitate de muncă din cauză de boală obișnuită sau
accident în afara muncii;
- concedii și indemnizații pentru maternitate și îngrijirea copiilor;
-ajutoare acordate asiguraților pentru proteze și decese.

Aspecte particulare privind bugetul local

Ordonatorii de credite= președinții consiliilor județene, primarul general al Muncipiului

București, și ceilalți primari.
Sub aspectul procedurii prezintă anumite particularități specifice, se urmează niște pași:

1. primul pas se face pe baza scrisorii cadru (cuantifică nivelul veniturilor și cheltuielilor
pe care să se contruiască bugetul local) al Ministerului Finanțelor Publice- această scrisoare este
transmisă ordonatorilor de credite de la nivelul unităților administrativ-teritoriale care sunt
competente să elaboreze proiectului bugetului local, care se transmit Direcțiilor Generale ale
Finanțelor Publice (și mai departe Ministerului Finanțelor Publice)

2. proiectele bugetelor locale se aduc la cunoștința publică-prin afișare, publicare;

locuitorii pot astfel depune contestații inițiatorului.

3. adoptarea proiectului de buget prin hotărâre a consiliului local, județean și al munc

București

Veniturile bugetelor locale:

A)impozite și taxe locale:
 Impozitul pe clădiri
 Impozitul pe teren;
 Taxa asupra mijloacelor de transport;
 Taxe pentru eliberarea certificatelor,avizelor și autorizațiilor
 Taxe pt folosirea mijloacelor de reclame și publicitate
 Impozit pe spectacole
 Taxa hotelieră

19
  Taxe speciale( taxe instituite și care trebuie plătite de pf și pj care beneficiază de
servizii publice de la nivel local)
 Alte taxe locale
Alte categorii de venituri la bugetul local:
 Venituri din taxe pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare;
 Venitul din impozitul pe profit încasat de la regiile autonome și societățile comerciale de
sub autoritatea consiliilor județene sau a celor locale
 Venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat al unității administrativ
teritoriale
 Venituri din valorificarea bunurilor confiscate, din amenzi și alte sancțiuni
 Subvenții de la bugetul de stat și alte bugete
 Cote defalcate
 Autorizări și donații acceptate potrivit legii
 Vewituri din taxe judiciare de timbru, taxe de timbru și taxe extrajudiciare de timbru

COTE DAFALCATE= procentul stabilit din unele venituri ale bugetului de stat, care se alocă
bugetelor locale.

 47% este direcționată la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor pe

teritoriul cărora își desfășoară activitatea plătitorii de impozite
 13% la bugetul propriu al județului;
 o cotă de 22 % într-un cont distinct, deschis pe seama consiliului județean pentru
echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județului( un fond
de rezervă)

Cheltuieli ale bugetului județean

-pentru învățământ primar, gimnazial, special;
-pentru finanțarea unor instituții și activități finanaciare
-pentru asistență socială- în caz de invaliditate, pt protecția copilului
-pentru agricultură și silvicultură
-pentru susținerea programelor de dezvoltare regională
-pentur prevenirea inundațiilor

Cheltuieli ale bugetului local

-pt învățământ preșcolar, liceal..
-instituții și acțiuni sanitare
-pentru finanțarea caselor de cultură și a căminelor culturale;
-destinate asistenței sociale(cantine, centre de ajutor)
-pentru servicii publice, dezvoltare publică, repararea străzilor, salubritate

20
 RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ANTRENATĂ DE NERESPECTAREA REGULILOR
PROCEDRUII BUGETARE

Disciplina bugetară= set de reguli și principii stabilite de legislație privind exercițiul

financiar bugetar.
-nerespectarea legislației atrage după sice răspunderea juridică care poate fi:
-administrativ contravențională( pentru săvârșirea unor fapte ilegale catalogate ca fiind
contravenții- reprezintă contravenții întocmirea eronată a unor acte sau evidențe contabile
necesare pentru a stabili cheltuielile deductibile=efectuate de contribuabil și care contribuie la
reducerea venitului care va atrage după sine și o reducere a cuantumului impozitului pe venit)

-disciplinară și materială( fapte prevăzute ca abateri disciplinare pe care le pot săvârși

funcționarii publici- se pot aplica sancțiuni disciplinare; dacă prin faptă se provoacă și
prejudicii va atrage și răspunderea patrimonială- dacă se provoacă prejudiciu fie instituției fie
terțelor persoane)

-civilă
-penală

Cine este tras la răspundere?

 Cetățeni-persoane fizice;
 Persoane juridice direct sau indirect implicate în activitate bugetară a statului;
 Funcționarii publici cu atribuții și competențe în domeniu;

EVAZIUNEA FISCALĂ

Evaziunea fiscală= sustragerea în tot sau în parte, de la impunere a masei impozabile

Evaziune fiscală „legală”=modalitatea prin care contribuabilul încearcă să se plaseze

într-o poziției cât mai favorabilă pentru a putea beneficia într-o cât mai mare măsură de
avantajele oferite de reglementările fiscale în vigoare.
( se consideră că se săvârșește o asemene evaziune fiscală cât contribuabilul se scutește
de la plata unor contribuții- cea mai uzitată când contribuabilul este inclus în categoria unor
contribuabil scutiți de anumite taxe, pe hârtie)

Evaziunea fiscală frauduloasă(frauda fiscală)= sustragerea prin orice mijloace, în

întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate
bugetului de stat, bugetelor locale, bugetelor asigurărilor sociale de stat și a bugetelor fondurilor
speciale de către pf sau pj române sau străine.
-reprezintă fapte ilegale=constă în activități de diminuare a obiectului impozabil
(achiziționezi un apartament pe care îl cumperi pe hârtie mai ieftin pt a plăti un impozit mai mic;
subevaluarea cuantumului materiei impozabile)

21
Pot fi contravenții( se sancționează cu amendă):
-nedeclararea în termenul prevăzut de lege a veniturilor și a bunurilor supuse impunerii,
-neprezentarea de către contribuabil a documentelor justificative și contabile referitoare
la modul în care au fost îndeplinite obligațiile fiscale,
-neaducerea la îndeplinire a dispozițiilro date prin actul de control)
Infracțiuni:
-sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin neînregistrarea unor activități;
-sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin nedeclararea veniturilo impozabile;

22
 CAP. 4 CONTROLUL FINANCIAR

Control=analiza permanentă sau periodică a unei activități, a unei situații, pentru a

urmări mersul și pentru a lua măsuri de îmbunătățire.

Control efectuat pe mai multe planuri(forme concrete de control):

1. control finanaciar-contabil efectuat de instituții speciale create de stat-Curtea de
Conturi, Direcția Generală anti fraudă fiscală, Ministerul Finanțelor Publice.
2. propriul control efectuat de către agenții economici sau alte strucuturi organizatorice
(control intern).
3. control efectuat la cerea clientului(contribuabil), de către specialiști (auditori financiar)
din cadrul cabinetelor de audit financiar.

Controlul financiar= activitatea de verificare a actelor și operațiunilor referitoare la modul de

formare, adm și întrebuințare a banului public care aparține atât statului cât și unităților adm terit
în scopul realizării unei eficientizări a vieții economico-sociale

-verificarea modului în care se constituie veniturile și se utilizează aceste venituri(def

simplificată)

Funcțiile controlului financiar

 Funcția de evalurea: de câți bani este nevoie și de cât se poate dispune;
 Funcție preventivă a activităților sau efectelor nedorite: prin efectuare controlului se pot
anticipa diferite activități să se elimine efectele negative;
 Funcția educativă: o educare în scopul constientizării a calității de contribuabil;
 Funcția de documentare: oferă informații despre situația de fapt supusă controlului;
 Funcție recuperatorie sau represivă : de a sancționa orice nerespectare a disciplinei
bugetare și se urmărește recuperarea prejudiciului cauzat sistemului.

Obiectivele controlului financiar (cu caracter general, stabilite de legislația în domeniu):

-conducerea corectă și la zi a contabilităților;
-întocmirea documentelor justificative pentru operațiunile patrimoniale;
-constituirea și evaluarea capitalului social și a patrimoniului;
-exactitatea și realitatea înregistrărilor contabile;
-stabilirea și îndeplinirea obligațiilor financiare și fiscale față de stat;
-întocmirea balanțelor de verificare, a bilanțului contabil și a contului de profit și pierderi.

Controlul documentelor:
 Legalitatea: urmărește dacă întocmirea sub aspectul condițiilor de fond și de formă se
face cu respectarea legislației
 Realitate (exactitatea) :se urmărește dacă conținutul concordanță între ceea ce este scris
și operațiunea aferentă documentului respectiv
 Eficiența: efectuarea controlului are ca și scop sporirea eficienței.

23
 Formele controlului financiar

1.După sfera de acțiunea: controlul financiar intern și extern

2.După termenul în care se efectuează: control permanent sau control periodic;
3.După volumul lucrărilor controlate: control complet sau control parțial
4.După felul activității controlate: control de casă, de magazie, de documente, de operațiuni
financiare;
5.În funcție de organele care exercită controlul: ierarhic, de gestiune și de execuție
6.După criteriul intereselor economico-financiare protejate
a) controlul financiar propriu al instituțiilor și agenților economici: și care corespunde
controlului financiar intern; exercitat prin intermediul departamentului financiar-contabil sau al
compartimentului special de control financiar de gestiune
b) controlul financiar al statului-organizat în subordinea statului și exercitat pe linia
Ministerului Finanțelor Publice;
c) controlul financiar suprem(posterior)-exercitat de către Curtea de Conturi a României

7.După procedurile de control utilizate:

a)control prin sondaj-verificarea selectivă a documentelor și operațiunilor semnificative
în care reflectă activitatea economico-financiară;
b)controlul inopinat: verificare faptică și documentară, în principal ca urmare a unei
sesizări cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației fiscal-financiare
c)controlul încrucișat-verificare documente și operațiuni ale unei unități în corelație cu
cele ale unei alte unități.

8.După criteriul cronologic:

a)control financiar preventiv(anticipat, intern)- care poate fi financiar preventiv propriu
sau financiar preventiv delegat;
b)control financiar operativ(concomitent, inopinat);
c) control financiar post-operativ (ulterior);
d) auditul public intern

1)CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV(anticipat)= activitatea prin care se

verifică legalitatea și regularitatea operațiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a
patrimoniului public, activitate desfășurată înainte de aprobarea operațiunii respective (se
exercită pe seama propunerilor sau proiectelor operațiunilor respective).
-are 2 forme:
 controlul financiar preventiv propriu-organizat și efectuat în interiorul instituțiilor publice
și cu privire exclusiv la activitatea financiară a acelei instituții; se exercită de regulă de
conducătorul instituției sau șeful departamentului financiar-contabil;
 control financiar preventiv delegat- de către Ministerul Finanțelor Publice prin
intermediul controlorilor delagați, respectiv sunt persoane numite special de către Ministerul
Finanțelor cu această calitate de controlor financiar delegat, în general pentru fiecare instituției
publică al cărui conducătorul este ordonator principal de credite

24
 -se efectuează concret prin acordarea sau neacordarea vizei de control financiar preventiv
(semnătura și sigiliului celui ce efectuează controlul financiar ce se aplică pe documentele
controlate dacă aprobă sau respinge dacă constată neregularitate)
-acest control (și următoarele) au o reglementare expresă OUG nr.199/1999 privind
controlul intern și controlul financiar preventiv.

Nu se pot aproba operațiunile care nu au obținut viza de control financiar, pt ca viza oferă
garanție că operațiunea îndeplinește toate cerințele de legalitate. Refuzul se consemnează în scris
motivat. Totuși și într-o asemenea situație conducătorul instituției poate aproba operațiuni cu
asumarea răspunderii.

Persoanele care au atribuții de control=controlori financiari

-persoane în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu;
-este nevoie de un act special de numire în funcția de controlor financiar;
-răspund în raport de culpa lor pentru legalitatea, regularitatea și încadrarea în limitele
creditelor bugetare sau a creditelor de angajament aprobate, după caz, în privința operațiunilor
pentru care au acordat viza de control financiar propriu.
-tot calitate de funcționari au și controlorii delegați, în structura Ministerul Finanțelor
Publice; trebuie să aibă anumite competențe și aptitudini- să nu fie persoane aflate în curs de
cercetare penală, să nu fi suferit condamnări penale;
-se prevăd incompatibilități-gr de rudenie, conflict de interes ;

2)CONTROLUL FINANCIAR INTERN/ MANAGERIAL= un ansamblu de forme de

control exercitate la nivelul entității publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în
concordanță cu obiectivele acesteia și cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării
fondurilor în mod economic, eficient și eficace.
-poate fi concomitent sau ulterior
-se exercită de regulă de către conducătorul compartimentului financiar-contabil.

-acest control se efectuează prin intermediul- inspecțiilor- care pe linia Ministerului

Finanțelor Publice-indicii ale unor abateri de la legaliatea sau regularitatea în efectuarea de
operațiuni; se face la sesizare și pot fi avute în vedere efectuarea de operațiuni pe propria
răspundere a ordonatorului de credite fără viza de control financiar preventiv, sau efectuare de
operațiuni nelegale care au viză de control financiar preventiv delegat, situație rezultată în urma
efectuării unei misiuni de audit public intern.
Dacă se constată abateri de la legalitatea care au produs pagube pe seama fondurilor
publice sau a patrimoniului public se întocmește un proces verbal de inspecție ce poate fi atacat
cu contestație- împotriva deciziei de contestație se poate promova acțiune în instanță.

3) AUDITUL PUBLIC INTERN

Audit-examinarea obiectivă a ansamblului activităților desfășurate de către o entitate
economică în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului
și proceselor de conducere a acestuia.

25
 Audit public intern=activitatea funcțional independentă și obiectivă, care dă asigurări și
consiliere conducerii entității publice pentru buna administrare a veniturilor și a cheltuielilor
publice, perfecționând astfel activitățile acesteia.
-cel ce efectuează auditul, auditorul care este din afara sistemului analizează realist
situația și starea organizației respectiv pt a putea consilia, sfătui conducerea pt o mai bună
administrare a veniturilor și a cheltuielilor

Rolul-de a contribui la o mai bună gestionare a fondurilor publice, adică contribuie la

formarea și promovarea unei culturi privind realizarea unei management efectiv și eficient în
cadrul entităților publice
-reprezintă un supra-control, supraveghere a sistemului de control propriu fiecărei
entități;
-activitate independentă, chiar dacă se desfășoară în cadrul unei structuri publice;
-în Ro are o reglementare specială și care organizează activitatea de audit într-o structură
proprie, organizațională, ce cuprinde toate persoanele cu calitate de auditor.

Auditori interni
Există 2 categorii:
-auditorii interni care sunt funcționari publici, numiți de conducătorul instituției
respective;
-auditorii interni care nu au statutul de funcționari publici, ce provin din rândul categoriei
profesionale a auditorilor;

Obligație-de a respecta secretul profesional și sunt responsabili de protecția documentelor

referitoare la auditul public, de a ține o evidență strictă a documentelor.
Există incompatibilități între auditori și anumite funcții.

CONTROLUL FINANCIAR OPERATIV (concomitent)=asigură cunoașterea modului

operativ a modului în care se desfășoară activitatea curentă și se gestionează patrimoniul
-este inopinat;
-se exercită sistematic, zi de zi
-este intern și se exercită de către diferitele componente ale instituției: cenzori, consiliul
de asministrație, inspectori

CONTROLUL FINANACIAR POST-OPERATIV(ULTERIOR)-desfășurat după efectuarea

actelor sau a operațiunilor economico financiare
OBIECTIVE:
-existența și utilizarea rațională a patrimoniului și a resurselor financiare
-respectarea legislației cu caracter financiar,
-efectuarea cheltuielilor și realizarea veniturilor
-analizează situația pagubelor.

-cel mai eficient control, temeinic și amănunțit.

-îl exercită Curtea de Conturi.

26
CONTROL FINANCIAR DE STAT (posterior, extern)
Organizat și efectuat de Ministerul Finanțelor publice prin intermediul structurilor de
specialitate:
-Agenția Națională de Administrare Fiscală(ANAF)-
-Direcția Generala anti-frauda fiscală (fosta gardă financiară)
Este un control financiar extern. A fost rebotezat-inspecție economico-financiară.

Inspecția fiscală=activitatea de control prin care se verifică modul de implementare a

măsurilor de creștere a veniturilor, de reducere a cheltuielilor și de diminuare a arieratelor,
respectarea reglementărilor economico-financiare și contabile, precum și fundamentarea și
justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru subvenționarea unor
produse sau susținerea unor activități, stabilind erori și deficiențe în activitatea economico-
financiară pentru a le remedia și a le evita în viitor , precum și stabilirea obligațiilor către bugetul
general consolidat, cu excepția celor fiscale.

Se utilizează trei forme de control:

a) controlul ex-ante- verificarea fundamentării bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor
economici, a fundamentării sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru susținerea
unor activități, precum și în verificările cu privire la constituirea și asigurarea surselor de plată a
finanțărilor rambursabile garantate sau subîmprumutate de stat;
b) controlul operativ- verificarea unor activități sau operațiuni economico-financiare desfășurate
în cursul exercițiului financiar curent; acesta se poate extinde si asupra altor operatiuni relevante
aflate in derulare;
c) controlul ex-post (ulterior)-verificarea activității operatorilor, aferente exercițiilor financiare
încheiate. Controlul financiar ex-post se desfășoară la solicitarea autorităților publice cu atribuții
de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare
ale statului și ale sectorului public.

Actul de control ce se încheie este raportul de inspecție economico-financiară; prin raport

se poate constata și să se stabilească anumite sume care se cuvin bugetului general consolidat,
urmând ca aceste sume să fie înscrise într-o dispoziție emisă de organul de control, cu caracter
obligatoriu, iar sumele constate prin raport devin creanțe bugetare (datorii de plătit).
-dispoziția emisă constituie titlu executoriu.
-împotriva dispoziției se poate face plângere prealabilă, nu suspendă executarea
dispoziției obligatorii.

27
28.04.2013

Agenția Națională de Administrare Fiscală

-înființată din 2003 în subordinea Ministerului Finanțelor Publice;
-s-a reorganizat ca urmare a fuziunii și a absorbției a Autorității Naționale a Vămilor și
preluarea Gărzii Financiare care a fost desființată.
-toate au fost puse sub competența de îndrumare a ANAF:
 Direcțiile Regionale ale Finanțelor Publice
 Direcția generală anti -fraudă fiscală
 Direcția generală a vămilor
 Direcția generală de administrare a marilor contribuabili

-conform OUG nr. 74/2003 în baza căreia s-au reorganizat aceste structuri, s-a stabilit că
personalul din cadrul ANAF care ocupă funcții de inspector (anti fraudă sau fiscal) este investit
cu atribuții de putere publică.

Se stabilesc pricipalele atribuții de control ale ANAF:

-sunt competenți să efectueze controale în toate spațiile în care se produc, se depozitează
sau se comercializează bunuri sau servicii supuse impozitării;
-să verifice în condițiile legii respectarea reglementărilor legale privind circulația
mărfurilor de orice fel, pe orice fel de infrastructură de transport, inclusiv spații de transport
(gara, stație);
-să verifice legalitatea activităților desfășurate, existența și autenticitatea documentelor
justificative și să aplice sigilii pentru integritatea bunurilor;
-să dispună măsuri în condițiile legislației fiscale cu privire la confiscarea bunurilor a
căror fabricație, depozitare, transport, desfacere este ilicită;
-să constate contravenții și să aplice sancțiuni corespunzătoare;
-să sesizeze organele de urmărire penală când constată ca faptele pe care le controlează
sunt infracțiuni;
-să oprească mijloace de transport pt verficarea documentelor de însoțire a mărfii sau a
persoanelor;
- atribuții de prevenire și descoperire faptelor de fraudă și evaziune fiscală și vamală.

În cadrul ANAF funcționează Direcția Generală ati-fraudă fiscală (fosta gardă

financiară):
-este o structură din cadrul ANAF fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire,
descoperire și combatere a actelor de evazine fiscală și fraudă fiscală și vamală.
-este coordonată de un vicepreședinte;
-are componența de prevenire și control, unde lucrează inspectorii anti-fraudă (foștii
controlori de la garda financiară)
-la nivelul unităților admnistrativ-teritoriale funcționează Direcțiile Regionale anti fraudă
fiscală;
-este organizată Direcția de Combatere a Fraudelor, care conferă suport tehnic de
specialitate procurorilor în cauzele cu infracțiuni din domeniul economico-financiar-se detașează
inspectori anti-fraudă ca specialiști-acte de verificare prin dispoziția procurorului.

28
 -activitatea presupune efectuarea unui control curent, inopinat, și operațiuni de control
tematic.

CURTEA DE CONTURI
-este insituția de control financiar extern ulterior;
-este considerată o autoritatea administrativă autonomă pentru că nu se subordonează
niciunei alte autorități administrative- răspunde doar în fața Parlamentului;
-activitatea este reglementattă prin Constituție și prin legea specială.
-conform art.140 din Constituție -Curtea efectuează controlul asupra modului de formare,
administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public și asupra
gestionării patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ teritoriale.

Structura :
-este alcătuită conform art. 8 din Plenul Curții de Conturi, un secretariat general și
departamente de specialitate, iar la nivelul unităților administrativ teritoriale funcționează
Camerele de Conturi Județene.

Atribuțiile Curții de Conturi -prin acest control finaciar extern verifică următoarele aspecte
-formarea și utilizarea resurselor bugetului consolidat, precum și mișcarea fondurilor
între bugetele componente;
-constituirea, utilizarea și gestionarea fondurilor speciale și a fondurilor de tezaur;
-formarea și gestionarea datoriei publice;
-utilizarea alocațiilor bugetare;
-constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către autoritățile
administrative autonome și de către instituțiile publice înființate prin lege, precum și de
organismele autonome de asigurări sociale ale statului.
-situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului sau
al unităților administrativ-teritoriale, de către instituțiile publice, regii autonome, companiile și
societățile naționale, precum și concesionarea sau închirierea de bunuri care fac parte din
proprietatea publică;
-constituirea, utilizarea și gestionarea resurselor financiare privind protecția mediului.

Se exercită din oficiu și nu pot fi oprite decât de Parlament dacă și-a depășit atribuțiile.

Entitățile supuse controlului:

 Statul și unitățile administrativ teritoriale, în calitate de persoane jurdice de dr public cu
toate serviciile și instituțiile lor publice, autonome sau neautonome, subordonate acestora;
 BNR;
 Regiile autonome;
 Societățile comerciale la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale, instituțiile
publice sau regiile autonome dețin, singure sau împreună, integral sau mai mult de
jumătate din capitalul social;
 Organisme autonome de asigurări sociale sau de altă natură care gestionează bunuri,
valori sau fonduri publice,

29
  Alte categorii de persoane juridice, chiar și de dr privat, asociații, fundații atâta timp cât
beneficiază într-un fel sau altul de fonduri publice-se vor verfica strict aspectele legate de
fondurile respective.

În urma efectuării acestui control, Curtea poate dispune luarea unor măsuri constând în
principal în suspendarea măsurilor care contravin reglementărilor legale, blocarea fondurilor
bugetare sau special, sau acordă un timp pentru înlăturarea neregularităților constatate în
activitatea financiar-contabilă controlată.

Pe lângă atribuția finaciară-de raportate, este obligată prin Constituție să prezinte anual în
fața Parlamentului un raport public cu privire la activitatea desfășurată; tot anual trebuie să
întocmească și să depună la Parlament raportul anual de execuție bugetară(pe baza căreia se
acordă descărcare bugetară), are atribuții de avizare pt inființarea unor noi instituții sau autorități
publice.

Indiferent de tipul de control efectuat trebuie respectate anumite etape. PROCEDURA DE

CONTROL:
-selectarea unității care urmează a fi controlată și selectarea activităților care vor fi
supuse controlului;
-desemnarea și pregătirea echipei de control financiar;
-prezentarea la unitatea supusă controlului și organizarea activității de control;
-desfășurarea propriu zisă a activității de control financiar;
-redactarea și întocmirea actelor de control financiar;
-valorificarea rezultatelor de control.

Actele de control financiar:

În urma efectuării controlului se redactează astfel de acte sau în timpul controlului, de
către cel ce efectuează controlul, se consemnează entitatea supusă controlului, reprezentantul
legal, date de identificare ale celui ce efectuează controlul, indicarea autorizației care îi conferă
capacitatea de a efectua controlul, dispozițiile legale și rezultatul controlului, cu menționarea
măsurilor care se dispune a fi efectuate de cel controlat și termenul.
Actele sunt:
 procesul verbal de control financiar
 procesul verbal interimar (dacă controlul se efectuează în mai multe tranșe care va fi
încorporat în actul final)
 procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ( separat sau împreună)
 notă de constare (acte care se încheie atunci când în timpul derulării controlului cel ce
efectuează controlul ia cunoștință de o anumită situații, document a cărui existență nu
este certă până la încheierea controlului; confirmă existența acelei stări de fapt)
 note unilaterale
 notă de prezentare ( se aduce la cunoștința celui controlat diferite informații )
 raport de inspecție fiscală (act prin care se constată finalizarea și rezultatele inspecției
fiscale realizate)

30
 PARTEA II. DREPT FISCAL

Cap 5. Dreptul fiscal

Definiție= Dreptul fiscal este o ramură de drept public și poate fi definit ca fiind
ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile juridice de drept fiscal, respectiv cele
privind modalitățile de realizare la buget a veniturilor publice prin intermediul impozitelor, a
taxelor, a contribuțiilor și altor prelevări.

Principiile dreptului fiscal sunt cele ale fiscalității și le întâlnim în articolul 3 din codul
fiscal si anume:
a)neutralitatea impunerii: conform căruia măsurile fiscale se impun în mod egal
diferitelor categorii de contribuabili
b)certitudinea impunerii: presupune că fiscalitatea se bazează pe norme juridice clare
care să nu conducă la interpretări arbitrare-să fie stabilit foarte clar plătitorul, cuantumul
impunerii, termenul de plată.
c) echității fiscale: regulă în baza căreia contribuția care revine fiecăruia să fie stabilită
în raport de mărimea masei impozabile (în Ro se practică cote procentuale la stabilirea lor-165
impozit pe venit, profit; 3% din vânzarea bunurilor imobile)
d) eficienței impuneri: conform căreia impunerea să se facă în așa fel încât să fie
asigurată stabilitate fiscală, stabilitate care conferă o certitudine a colectării eficiente a
veniturilor.

Raportul juridic fiscal

Definiție= Raporturile juridice fiscale sunt relații sociale reglementate prin norme juridice
fiscale născute în legatură cu modalitățile de realizare a veniturilor publice.

Raporturile juridice fiscale sunt de două tipuri:

- raporturi juridice fiscale de drept material- născute din stabilirea veniturilor și
perceperea veniturilor;
-raporturi juridice fiscale de drept procesual fiscal- născute pe baza activităților
administrative, administrativ jurisdicționale și procesuale civile referitoare la activitatea de
administrare a impozitelor și taxelor.

Elementele raportului:
1. Ca subiecte, raportul juridic fiscal îl are pe stat și pe contribuabili.
2. Conținutul raportului juridic fiscal este format din drepturile fiscale, numite și creanțe
fiscale(def: drepturi patrimoniale care potrivit legii rezultă din raporturile de dr material fiscal) și
obligațiile specifice, numite obligații fiscale (def:) care revin fiecărui subiect al raportului.

-dr statului de a percepe impozite și taxe, de a percepe penalități, dobânzi de întârziere, de a

restitui impozite și taxe percepute în mod greșit, dr de rambursare a TVA- pot fi privite ca dr ale
celuilalt subiect.

31
-obligația de a declara veniturile și bunurile care se supun impozitării, obligația de a conduce
evidențele fiscale.

3. Obiectul:acțiunile și prestațiile concrete ale subiectelor, respectiv, stabilirea și

încasarea la buget a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și celorlalte prelevări datorate de către
contribuabili.

Dr și obligațiile care revin celor doi participanți se nasc în momentul în care se constituie
baza de impunere care le generează.

Contribuabilul:
Definiție: orice persoană fizică ori juridică, sau orice altă entitate fără personalitate
juridică ce datorează impozite, taxe contribuții și alte sume bugetului general consolidat în
condițiie legii.
-pf sau pj ce datorează în condițiile legii sume de bani la buget (def simplificată).

1.contribuabilul persoană juridică: orice entitate colectivă legal constituită- care actionând în
nume propriu sau în numele altor persoane- intră sub incidența legii fiscale devenind debitori al
bugetului. Poate fi o personă juridică română sau străină.
2.contribuabilul persoană fizică:orice persoană fizică, rezidentă sau nerezidentă în Ro, va
dobândi calitatea de contribuabil din momentul în care realizează venituri, deține și
tranzacționează bunuri sau valori, din categoria celor impuse
-persoana fizică rezidentă –condiții:
 Are domiciliul în Ro,
 centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în Ro,
 este prezentă în Ro pentru o perioadă ce depășeste 183 zile pe parcursul oricărui
interval de 12 luni consecutive,
 cetățeanul român care lucrează în străinătate ca funcționar sau angajat al Ro într-
un stat străin.

Cazierul fiscal:
-introdus în 2001
-este un sistem de evidență și urmărire a disciplinei financiare a contribuabililor;
-evidența tuturor contribuabililor (pf, pj, asociați, acționari, reprezentanțo legali ai unor
persoane juridice ) care au săvârșit fapte sancționate prin legislația financiar-fiscală;
-se pot elibera la cerere certificate de cazier fiscal.

32
 Cap 6. VENITURILE BUGETARE
-elemente componente comune și definitorii ale venitului public-

Veniturile bugetare realizate de la pj și pf se grupează în două mari categorii:

1.veniturile fiscale: provin din impozite directe(impozitul pe profit, pe salarii, taxe pt
folosirea terenurilor ce formează prop publică) și impozite indirecte( impozitul asupra
producției și circulației mărfurilor, taxe vamale, de timbur);
2.venituri nefiscale: vărsăminte din veniturile instituțiilor publice sau din profitul net al
regiilor autonome, dividente.

A). Denumirea venitului bugetar: fiecărui venit bugetar îi este atribuită o denumire generică și
denumire proprie.
Denumirea generică=categorie principală de venit bugetar: impozite, taxe, contribuții,
taxa pe valoare adăugată.
Denumire proprie: impozit pe teren, taxă hotelieră, taxă pentru folosirea mijloacelor de
publicitate;

B). Subiectul sau debitorul impunerii: este contribuabilul-pf sau pj care datorează, potrivit
legii, un anumit impozit, taxă, contribuție sistemului bugetar.

C). Faptul juridic generator al impunerii: reprezintă elementul stabilit de lege care intervine
în patrimoniul unei persoane și determină apariția obligației fiscale.
Evenimentul intervenit în patrimoniul unei persoane (de ex încheierea unui contract
individual de muncă-impozit pe salar; achiziționarea unui bun imobil-teren) care potrivit legii
este generator de obligații fiscale.

D).Obiectul sau materia impozabilă: reprezintă elementul (venitul sau bunul impozabil,
taxabil-profit la pj, venitul la pf, bunuri-terenuri, clădiri, serviciile prestate-taxe de timbru)
asupra căruia se aplică impunerea.
Pentru a se aplica legea română obiectului impunerii, este necesară existența unei legături
de teritorialitate cu RO: venitul să fie realizat în RO, locul executării este în RO și bunul este
situat tot în RO.

E). Unitatea de evaluare sau cota de impunere: elementul constând în cuantumul venitului
bugetar în raport cu baza de calcul (obiectul sau materia impozabilă).
-în sistemul fiscal român se practică ca și cote de impunere, fie o cotă fixă (o sumă de
bani), fie o cotă procentuală;
-cota fixă se folosește atunci când baza de calcul o formează obiectele (suprafața de
teren, suprafața unui imobil, capacitatea cilindrică a motorului), fapte sau acte juridice
-cota procentuală se folosește în special în situația în care baza de calcul o reprezintă o
valoare (venitul, profitul realizare, valoarea bunului deținut în unele situații). Cota procentuală
poate fi progresivă (crește odată cu creșterea bazei de calcul), proporțională (rămâne tot timpul
neschimbată, indiferent de modificările intervenite în baza de calcul) și regresivă (pe măsura ce
baza de calcul sporește ea scade).
Sunt situații când cota fixă și cea procentuală se cumulează-cazul accizelor.

33
 F) Unitatea de impunere: este unitatea în care se exprimă obiectul sau materia impozabilă-
dacă masa de impunere este venitul atunci unitatea de impunere este moneda.

G). Asieta sau modul de așezare al venitului: reprezintă modalitatea de așezare a venitului
bugetar, după obiectul sau materia impozabilă; presupune de fapt procedura de urmat urmărindu-
se stabilirea clară a obligației fiscale.
Se identifică subiectul impunerii (contribuabilul), apoi materia impozabilă, urmând ca
ținând cont de celelalte elemente să se stabilească cuantumul obligației fiscale.

Se utilizează 4 metode de așezare a venitului, în funcție de specificul obligației fiscale:

1. M. directă: metoda bazată pe probe pe care se stabilește venitul bugetar-documente,
declarații ale contribuabilului, acte emise de organul fiscal;
2. M.indirectă: nu se prea practică în Ro, modalitatea prin care în mod exclusiv, organul
fiscal identifică subiectul și masa impozabilă și stabilește obligația fiscală;
3. M. forfetară: este un procedeu prin care agentul de impunere stabilește împreună și de
acord cu plătitorul, mărirea masei impozabile;
4. M. administrativă: procedeul prin care așezarea venitului (identificarea și stabilirea) se
face exclusiv de organul fiscal pe baza datelor pe care le deține, urmând ca eventualele
nemulțumiri să fie contestate pentru rectificare.

H). Perceperea venitului bugetar-prelevarea: reprezintă obținerea de către stat-sistemul

bugetar -a sumei de bani echivalentă obligației fiscale.
Se utilizează diferite metode
1. Plata directă-contribuabilul are obligația să vireze suma de bani respectivă la termenele
stabilite în contul bugetului respectiv.
2. Metoda reținerii la sursă a impozitului-(se utilizează mai rar) în general atunci când
contriabuabilul este o pf și atunci când sumele reprezentând diferite obligații fiscale sunt
calculate, reținute și vărsate de către furnizorul de venit (angajatorul de ex la impozitul pe
salariu, plata drepturilor de autor- se editează o carte iar editura va calcula din venitul realizat
acel procent ce reprezintă dr de autor) .
3.Metoda aplicării timbrelor fiscale- este folosită în cazul unor taxe cuvenite bugetului de
stat pentru servicii prestate de instituțiile sale ( eliberarea de documente, soluționarea unor
cereri)

I). Termenul de plată: data la care sau până la care un anumit venit trebuie vărsat la buget. (de
ex impozitul pe profit-trimestrial până la data de 25 a primei luni din trimestrul următor)
Obligația se naște-la intrarea în posesie a obiectul impozabil; stingerea-expirarea
termenului de plată(scadență).
Creanțele fiscale se sting prin: încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare,
prescripție..

J). Înlesniri, drepturi și obligații ale debitorului debitorilor:

-înlesnirile constau în general în scutiri sau reduceri.
-dr și obligații rezultă din raportul juridic fiscal (obligația de oferire a tuturor
informațiilor cerute de org financiare în vedere evaluării corecte a bazei de calcul, declararea

34
obiectului sau materiei impozabil, plata în cuantum și la termenele prevăzute a veniturilor
bugetare)

K) Răspunderea debitorului: dacă contribuabilul nu își îndeplinește obligațiile fiscale atrage

după sine o răspundere juridică care poate fi administrativă, penală, civilă.
În caz de neexecutare a obligației fiscale, statul-creditor poate aplica majorări de
întârziere, executarea silită a creanțelor fiscale.

L) Calificarea venitului bugetar: reprezintă stabilirea caracterului local sau central al venitului
în funcție de destinație-avem impozite și taxe care se constituie venituri la bugetul local sau la
bugetul național.

La ora actuală, veniturile publice se realizează pe seama impozitelor, taxelor și

contribuțiilor sociale (contribuți de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de
stat, contribuții de asig sociale de sănătate, pentru concedii și indemnizații, accidente de
muncă..)
Evitarea dublei impuneri
Se elimină riscul ca un anumit contriabuabil să execute obligații fiscale duble raportat la
același obiect impozabil
Pentru a se evita o impozitare dublă, excesivă, s-a recurs la încheierea unor convenții, de
regulă bilaterale, între statele interesate, prin care este delimitată și recunoscută de comun acord,
competența statelor implicate relativ la stabilirea și perceperea impozitelor și a taxelor.

Principiile evitării dublei impuneri sunt:

a) Principiul nediscriminării fiscale: statele semnatare ale convenției se angajează
să trateze la fel rezidenții altor state cu proprii rezidenți-să nu aplice dizpoziții normative mai
împovărătoare.
b)Principiul impunerii: statul de origine calculează impozitul pentru toate
veniturile realizate de subiectul impozabil, indiferent că sunt realizate în statul de origine sau în
statul cu care s-a încheiat convenția respectivă.

Din impozitul astfel stabilit se deduce suma care a fost platită în celălalt stat, diferența
reprezentând obligația de plată a contribuabilului față de statul al cărui rezident este.

c) Principiul scutirii de impozite: statul de reședință impune doar acele venituri care
potrivit convenției sunt obținute și impozabile în acel stat fiind scutite de impunerea acelor
venituri, realizate și impozabile în statul de origine al plătitorului.

Principalele impozite române care intră sub incidența evitării dublei impuneri
-impozitul pe venitul din salarii, opere literare, artistice și științifice, din expertize;
-impozitul pe veniturile societăților comerciale constituite cu participare română sau
străină;
-impozitul pe veniturile realizate de către pf sa pj nerezidente;
-impozitul pe veniturile din închiriere de terenuri și clădiri.

35
 -impozitul pe veniturile din activități lucrative,meserii, profesii libere și impozitul asupra
venitului realizat din activități agricole.
Pentru aplicarea prevederilor convențiilor de evitare a dublei impuneri pe teritoriul
statului român, beneficiarul venitului va prezenta organelor fiscale din RO, certificatul de
rezidență fiscală, în original, eliberat de organul fiscal din țara de rezidență

IMPOZITUL

DEF=contribuție bănească, obligatorie și cu titlu nerambursabil care este datorată în

temeiul legii, la buget de către persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care le obțin,
pentru bunurile pe care le posedă, respectiv pentru mărfurile pe care le produc sau le distribuie,
ori pentru serviciile și lucrările pe care le prestează sau le execută.

Trăsăturile impozitului:
1. este o contribuție bănească-pecuniară;
2. este o contribuție obligatorie;
3. este o prelevare cu titlu nerambursabil- nu presupune o contraprestație directă,
caracterizat prin reversibilitate;
4. se datorează în conformitate cu dispozițiile legale-este legal;
5. este datorat numai pentru masa impozabilă prevăzută ca atare de lege-pentru veniturile
realizate și bunurile deținute.

Clasificarea impozitelor:

1.După modul lor de percepere(clasificarea cea mai importantă)

- impozite directe, care se percep nemijlocit de la contribuabili, de exemplu impozitul pe
profit.
- impozite indirecte, cele care se stabilesc asupra vânzării de bunuri, prestărilor de
servicii sau executărilor de lucrări și care incluzându-se în preț sunt datorate și achitate de către
comercianți sau prestatori, dar sunt suportate practic de consumatorii finali ai bunurilor și ai
serviciilor ( taxa pe valoare adaugată-TVA, taxa vamală, accizele)
Impozitele directe sunt impozite reale sau obiective, respectiv personale sau subiective.
Impozitele indirecte la rândul lor pot fi taxe generale de consumație, taxe speciale de
consumație, cum ar fi de exemplu monopolurile fiscale, accizele, taxele vamale samd.

2.După obiectul sau materia impozabilă:

- impozite pe avere ( impozitul pe clădiri),
- impozite pe venit ( impozitul pe profit),
- impozite pe cheltuieli sau pe fapte de consum ( TVA, cum ar fi impozitul suplimentar
pentru depășirea fondului total destinat plății salariilor)

3.După locul, sau nivelul la care se acumulează:

- impozite centrale, se concentrează la bugetul central al statului
- impozite locale, cele care fac venit la bugetele locale

36
 Reglementarea impozitelor directe

Impozitarea directă= care se colectează în mod direct și în raport cu valoarea veniturile

sau a bunurilor care constituie masa impozabilă, într-o perioadă determinată și de la un
contribuabil determinat.
-impozitele directe-acele venituri bugetare care sunt datorate, plătite și suportate de către
una și aceeși persoană-contribuabilul.
-impozitele directe pot fi: impozite pe venit și pe avere

1. Impozitul pe profit

Profitul=beneficiul obținut, respectiv diferența dintre veniturile obținute și cheltuielile

efectuate.
Baza de impunere=profitul anual impozabil
Profitul impozabil= diferența între veniturile obținute din orice sursă și cheltuielile
efectuate în scopul realizării veniturilor, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile
neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Contribuabilii impozitului pe profit:

 Pj române( soc comerciale, companii naționale, soc naționale, regii autonome, fundații,
asociații);
 Pj străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu sau mai multe sedii
permanente în România;
 Pj străine care realizează venituri din sau în legătură cu drepturile de proprietate
imobiliare situate în Ro sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o
pj română;
 Pj străine și pf nerezidente care desfășoară activitate în RO într-o asociere cu sau fără
personalitate juridică;
 Pf rezidente asociate cu pj române, pentru veniturile realizare atât în RO cât și în
străinătate din asocieri fără personalitate juridică;
 Pj cu sediul social în RO, înființate potrivit legislației europene

Persoanele scutite: Trezoreria statului, instituțiile publice ale statului, BNR, culte
religioase, fundații române, persoanele juridice care plătesc pentru impozitul pe venitul
microintreprinderilor, instituții de învățământ particulare, Fondurile de garantare a pensiilor
rpivate, a depozitelor în sistemul bancar, organizații non-profit.

Cota de impunere- este o cotă procentuală de 16% (excepție:pf care au investit în zone
defavorizate)
Se reglementează și situații de impunere potrivit unui impozit minim de 5% indiferent de
venitul realizat- care trebuie plătit de contribuabilii care desfășoară activități de natura cluburilor
de noapte, pariuri sportive, discoteci, cazinouri.

Sarcina calculării, reținerii și vărsării sumei de bani reprezentând impozitul pe profit

revine contribuabilului

37
 Destinația-impozitul pe profit se constituie venit la bugetul statului, putând fi prevăzute
excepții, cum ar fi impozitul pe profit care trebuie plătit de către agenți economici, societăți
comerciale și regii autonome înfiițate de consilii județene sau locale la bugetul acestora.
Plata se face trimestrial până la 25 a primei luni din următorul semestru.

2. Impozitul pe venitul microîntreprinderilor

Condiții:
-Realizează venituri, altele decât cele prevăzute în art.122 alin 6 C fiscal;
-realizează venituri altele decât cele din consultanță și management, în proporție de peste
80% din veniturile totale;
-a realizat venituri care nu au depăși echivalentul în lei a 65.000 euro;
-capitalul social al acesteia este deținut de persoane -altele decât statul și autoritățile
locale
-nu se află în dizolvare sau lichidare, înregistrate în RC sau la instituțiile judecătorești.

Nu intră în această categorie a plătitorilor, pj române care desfășoară activități în

domeniul bancar, domeniul asigurărilor și reasigurărilor, domeniul jocurilor de noroc.
Baza de impunere= suma tuturor veniturilor, indiferent din ce sursă provin.
Cota de impozitare-3%. Perioada de impozitare-un an calendaristic.
Reprezintă venit la bugetul de stat.
Plata se face trimestrial.
3. Impozitul pe dividende

Dividende=o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui

participant la acea persoană juridică, drept consecința deținerii unor titluri de participare la acea
pj.
Nu constituie dividend: o distribuire de titluri de participare, în legătură cu dobândirea
titlurilor de participare, o distribuire de prime de emisiune.
PERSOANA JURIDICĂ:
Cota de impozitare-16% asupra dividendului brut plătit unei persoane juridice române;
Se declară și se plătește la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei în care se face plata.
PERSOANA FIZICĂ-venituri din investiții
Cota de impozitare-16% din suma dividendelor.
Obligația calculării și reținerii impozitului revine pj odată cu plata dividendelor către
acționari sau asociați.
Se plătește până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata.

38