Sunteți pe pagina 1din 3

Tendințe de dezvoltare a radarelori

Elev Caporal ILIE EMIL


Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene “Traian Vuia”, Boboc

1. Cuprins

1. SCURT ISTORIC
2. PRINCIPII FUNDAMENTALE
3. COMPONENTELE RADAR-ULUI
• Modulatorul
• Emițătorul
• Comutatorul de antenă
• Antena
4. CLASIFICAREA SISTEMELOR RADAR
• Imaging Radar / Non-Imaging Radar
• Radare primare / Radare secundare
5. RADARE DIN ARMATA ROMÂNIEI
• Radarul P-18
• Radarul P-37
• Radarul tridimensional AN/FPS-117
6. CE ESTE UN RADOM?
7. AERONAVA E-3 SENTRY AWACS

2. Scurt istoric

RADAR-ul este o invenţie ce nu poate fi atribuită unui anumit savant sau unei singure naţiuni. Voi aminti în
continuare anumite repere istorice ce corespund descoperirii unor principii fundamentale sau a unor invenţii
mai importante:
1865 - Fizicianul englez James Clerk Maxwell a dezvoltat teoria luminii electro-magnetice.
1886 - Savantul german Heinrich Rudolf Hertz demonstrează existenţa undelor electromagnetice.
1904 - Inginerul german Christian Hülsmeyer, specialist în tehnica frecvenţelor înalte, inventează
„Telemobiloskop”-ul, aparat pentru evitarea coliziunilor pe mare.
1922 - Inginerii americani Albert H. Taylor şi Leo C. Young de la Naval Research Laboratory reuşesc pentru
prima dată localizarea unei nave construite din lemn.
1930 - Lawrence A. Hyland (tot de la Naval Research Laboratory), localizează pentru întâia dată un avion.
1931 - Un vapor este echipat cu un radar. Sunt folosite antene cu reflector parabolic.
1940 - Sunt dezvoltate o serie de echipamente radar în S.U.A., Uniunea Sovietică (Rusia), Germania, Franţa şi
Japonia.
Accelerate de luptele tot mai intense şi de dezvoltarea forţelor aeriene, cercetările în domeniul
tehnicii radarului au generat avansuri tehnologice semnificative în timpul celui de-al doilea război mondial.

3. Principii fundamentale
> Măsurarea distanţei cu ajutorul radarului este posibilă datorită următoarelor proprietăţi:
1. Reflexia undelor electromagnetice
Undele electromagnetice sunt reflectate dacă întâlnesc o suprafaţă conductoare electric. Dacă undele reflectate
sunt recepţionate în punctul de unde au plecat, aceasta înseamnă că pe direcţia de propagare se află un obstacol.
2. Energia electromagnetică se deplasează prin aer cu viteză constantă, aproximativ egală cu viteza luminii,
300 000 kilometri pe secundă, sau
186 000 mile pe secundă, sau
162 000 mile nautice pe secundă.
3. Energia electromagnetică se deplasează prin spaţiu în linie dreaptă, traiectoria fiind foarte puţin afectată de condiţiile
atmosferice şi meteo. Folosind antene de construcţie specială, această energie poate fi focalizată într-o anumită direcţie
dorită.

4. Componentele radarului

Un radar formator de imagine (Imaging Radar) asigură reprezentarea unei imagini a obiectului sau zonei observate.
Acest tip de radare sunt utilizate pentru cartografierea Pământului şi a altor planete, a asteroizilor, precum şi pentru
clasificarea ţintelor în cazul sistemelor militare.

Exemple tipice de radare ne-formatoare de imagine (Non-Imaging Radar) sunt vitezometrele radar (radarele poliţiei) şi
radioaltimetrele avioanelor. Un exemplu de radar secundar ne-formator de imagine îl reprezintă sistemele de imobilizare
antifurt instalate recent pe unele automobile.

5. Radarul P-18 a intrat în dotarea Forţelor Aeriene Române în anul 1977.

Radarul P-18 poate fi folosit pentru dirijarea avioanelor de vânătoare proprii la interceptare şi indicarea ţintelor
pentru sistemele de rachete sol-aer.

Acesta asigură cercetarea spaţiului aerian, descoperirea şi urmărirea mijloacelor aeriene şi furnizează datele
bidimensionale despre acestea (azimut şi distanţă).

Radarul P-37 a intrat în dotarea Forţelor Aeriene Române în anul 1975.


Radarul P-37 este destinat pentru cercetarea spaţiului aerian şi pentru supraveghere aeriană.

Radarul a fost produs de fosta URSS în tehnologie cu tuburi electronice şi asigură descoperirea şi urmărirea
mijloacelor aeriene de atac, precum şi datele bidimensionale despre acestea (azimut şi distanţă).

Radarul tridimensional AN/FPS-117 este un sistem de supraveghere a spaţiului aerian produs de compania
americană Lockheed Martin, în tehnologie Solid-State.
O reţea de antene realizează explorarea electronică în elevaţie, concomitent cu rotirea continuă în azimut, pentru a
asigura date tridimensionale în timp real despre fiecare ţintă din interiorul volumului cercetat.
i
Elev Caporal ILIE EMIL
Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene “Traian Vuia”, Boboc

S-ar putea să vă placă și