Analiza echilibrului pe baza bilantului contabil la o societate comerciala

CAPITOLUL 1
1.1 Prezentarea legislatiei din domeniu care este in vigoare , actualizata OMFP
1802/2014

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) şi ale art. 44 din Legea contabilităţii nr. 82/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ministrul finanţelor publice emite ordinul
prin care sunt aprobate “Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale
individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate”.

Se aplică de către subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin persoanelor juridice
cu sediul în România (agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică,
înfiinţate potrivit legii) şi care organizează şi conduc evidenţa contabilă proprie, astfel încât
aceasta să permită determinarea informaţiilor şi a obligaţiilor prevăzute de lege, iar persoanele
juridice cărora le aparţin să poată întocmi situaţii financiare anuale.

În aplicarea Reglementărilor contabile prevăzute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991,
entităţile trebuie să dezvolte politici contabile proprii care se aprobă de administratori.

În cazul entităţilor care nu au administratori, politicile contabile se aprobă de persoanele care au

obligaţia gestionării entităţii respective.

Prezentele reglementări prevăd formatul şi conţinutul situaţiilor financiare care se

intocmesc anual, principiile contabile şi regulile de recunoaştere, evaluarea, scoaterea din
evidenţă şi prezentarea elementelor în situaţiile financiare anuale individuale, regulile de
întocmire, aprobarea, auditarea sau verificarea, potrivit legii precum şi publicarea situaţiilor
financiare anuale, Planul de conturi general, conţinutul şi funcţiunea conturilor contabile.

Acestea se aplică de catre urmatoarele categorii de personae, ale căror valori mobiliare nu sunt
admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată:

 societăţilor (societăţi în nume colectiv, societăţi în comandită simplă, societăţi pe acţiuni,

societăţi în comandită pe acţiuni si societăţi cu răspundere limitată )
 societăţilor/companiilor naţionale;
  regiilor autonome;

 institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare;

 societăţilor cooperative şi altor persoane juridice care funcţionează pe principiile

societăţilor în baza legilor speciale de organizare;

 subunităţilor fără personalitate juridică, cu sediul în România, care aparţin persoanelor

juridice cu sediul în România, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări;

 subunităţilor fără personalitate juridică, care au sediul în străinătate, aparţin persoanelor

prevăzute la lit. a)–e), cu sediul în România, în condiţiile prevăzute de prezentele
reglementări;

 subunităţilor din România ce aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, în

condiţiile prevăzute de prezentele reglementări;

 grupurilor de interes economic, înfiinţate potrivit legii.

1.2 Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăţile comerciale

Republicată în temeiul art. XII din titlul II al cărţii a II-a din Legea nr. 161/2003 privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.279 din 21 aprilie 2003, cu modificările ulterioare, dându-se
textelor o nouă numerotare. Ulitma modificare a avut loc in 2004 si s-a publicat in Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.279 din 21 aprilie 2003, Partea I, nr.571 din 29 iunie 2004, fiind
prezentata ca Legea nr. 297/2004.

Conform Art. 5, alin.(1) din prezenta lege, actul constitutiv al societăţii presupune
urmatoarele prevederi:
 1) Societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de
societate, iar societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se
constituie prin contract de societate şi statut.

2) Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure
persoane. În acest caz se întocmeşte numai statutul.

3) Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act
constitutiv.

4) Când se încheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de
asemenea, act constitutiv. În cuprinsul prezentei legi, denumirea act constitutiv
desemnează atât înscrisul unic, cât şi contractul de societate şi/sau statutul societăţii.

5) În cazurile în care contractul de societate şi statutul constituie acte distincte, acesta din
urmă va cuprinde datele de identificare a asociaţilor şi clauze reglementând organizarea,
funcţionarea şi desfăşurarea activităţii societăţii.

6) Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, se semnează de toţi asociaţii sau, în
caz de subscripţie publică, de fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este
obligatorie atunci când:

a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;

b) se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;
c) societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.
7) Actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la oficiul registrului comerţului.

Actul constitutiv al societăţilor trebuie sa cuprindă:

a) numele şi prenumele, codul numeric personal, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia
asociaţilor persoane fizice; denumirea, sediul şi naţionalitatea asociaţilor persoane juridice;
numărul de înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de înregistrare, potrivit legii
naţionale; la societatea în comandită simplă se vor arăta asociaţii comanditari, asociaţii
comanditaţi, precum şi reprezentantul fiscal, dacă este cazul;
b) forma, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăţii;
c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;
d) capitalul social subscris şi cel vărsat, cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau
în natură, valoarea aportului în natură şi modul evaluării, precum şi data la care se va vărsa
integral capitalul social subscris. La societăţile cu răspundere limitată se vor preciza numărul şi
valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi numărul părţilor sociale atribuite fiecărui asociat
pentru aportul său;
e) asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaţi, persoane
fizice ori juridice, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau
separat;
f) partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi;
g) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate
juridică -, atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor
ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;
h) durata societăţii;
i) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.
j) clauze privind conducerea, administrarea, funcţionarea şi controlul gestiunii societăţii de către
organele statutare, controlul acesteia de către acţionari, precum şi documentele la care aceştia vor
putea să aibă acces pentru a se informa şi a-şi exercita controlul;

k) modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor;

l) avantajele rezervate fondatorilor;

m) acţiunile comanditarilor în societatea în comandită pe acţiuni;

n) operaţiunile încheiate de asociaţi în contul societăţii ce se constituie şi pe care aceasta

urmează să le preia, precum şi sumele ce trebuie plătite pentru acele operaţiuni;

1.3 Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome
și societăți comerciale
 Unitățile economice de stat, indiferent de organul în subordinea căruia își desfășoară
activitatea, se organizează și funcționează, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi, sub
formă de regii autonome sau societăți comerciale.

Unitățile economice de interes republican se organizează ca societăți comerciale prin

hotărîre a guvernului, iar cele de interes local, prin decizia organului administrației locale de stat.

Prin actul de înființare se aprobă statutul societății comerciale și se vor stabili:

a) forma juridică, obiectul de activitate, denumirea și sediul principal al societății;

b) capitalul social subscris, structura și modalitatea de constituire a acestuia;

c) modalitatea de preluare a activului și pasivului unității economice de stat care se constituie în

societate comercială.

In baza acestui act, societatea comercială se înscrie în registrul camerelor de comerț și

industrieiar acesta se va publica în Monitorul Oficial al României.

Inventarierea patrimoniului unităților economice de stat supuse transformării în societăți

comerciale, precum și evaluarea și stabilirea capitalului societăților comerciale înființate pe
această cale se fac în condițiile stabilite prin hotărîre a guvernului.

Inițial, capitalul social al societăților comerciale constituite potrivit art. 17 este deținut integral de
statul român sub formă de acțiuni sau părți sociale, în raport cu forma juridică a societății și va fi
vărsat în întregime la data constituirii societății.

Societățile comerciale înființate conform prezentei legi au un acționar, respectiv deținător de

părți sociale, unic pînă la transferul total sau parțial al acțiunilor sau părților sociale către terțe
părți din sectorul public sau privat, din țară sau din străinătate, în conformitate cu legislația
specială.

Societățile comerciale, constituite potrivit prezentei legi, vor transmite Agenției naționale pentru
privatizare un titlu de valoare egal cu 30% din cuantumul capitalului social stabilit, în termen de
30 de zile de la constituirea lor.
În temeiul titlurilor astfel primite, Agenția națională pentru privatizare va emite înscrisuri
nominative de valoare a cîte 5.000 lei pe care le va distribui în mod egal și gratuit tuturor
cetățenilor români cu domiciliul în țară, care pînă la data de 31 decembrie 1990 au împlinit vîrsta
de 18 ani. Fac excepție persoanele condamnate pentru delapidare, furt, tîlhărie, distrugere cu
intenție, înșelăciune, gestiune frauduloasă, abuz de încredere comis în dauna avutului obștesc sau
particular, speculă, omor, omor calificat, omor deosebit de grav, viol, luare de mită, arestare
nelegală și cercetare abuzivă și infracțiuni contra păcii și omenirii. Prevederile alineatului
precedent nu se aplică celor condamnați pentru sustrageri de produse agricole de pe cîmp
săvârșite pînă la 22 decembrie 1989.

Negocierea și transmiterea înscrisurilor nominative de valoare, prin acte între vii, va putea avea
loc după trecerea unui an de la publicarea prezentei legi numai între cetățenii români cu
domiciliul în țară și exclusiv prin intermediul Agenției naționale pentru privatizare, tranzacțiile
neînregistrate de aceasta fiind nule de drept.

Înscrisurile de valoare vor fi utilizate de către titular în limitele valorii lor nominale, pentru
achiziționarea de acțiuni sau părți sociale la societățile comerciale constituite prin transformarea
actualelor unități economice de stat, potrivit legislației speciale.

Guvernul va prezenta parlamentului programul și principiile acțiunii de privatizare, urmărind

formularea unor soluții fundamentate pe criterii economice și diferențiate în funcție de specificul
fiecărui sector economic și fiecărei unități, precum și crearea unui regim de protecție și de
preferință pentru salariații societăților comerciale care urmează a fi privatizate. Operațiunile cu
înscrisurile nominative de valoare sînt supuse unei taxe de timbru de 1%.

Societățile comerciale cu capital de stat întocmesc anual bugetul de venituri și cheltuieli si

bilanțul contabil și contul de profit și pierderi, în condițiile prevăzute de lege. Bilanțul
contabil și contul de profit și pierderi se publică în Monitorul Oficial al României.

1.4 Legea nr. 82/1991 – Legea contabilitatii – republicata si actualizata 2014

 Conform acestei legi contabilitatea este o activitate specializata in masurarea, evaluarea,
cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a
rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor prevazute la art. 1. În acest scop, contabilitatea
trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea
informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si alte informatii referitoare
la activitatea desfasurata, atat pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii
prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile publice si alti
utilizatori.

Contabilitatea publica cuprinde:

a) contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare, care sa reflecte incasarea veniturilor si plata
cheltuielilor aferente exercitiului bugetar;
b) contabilitatea Trezoreriei Statului;
c) contabilitatea generala bazata pe principiul constatarii drepturilor si obligatiilor, care sa
reflecte evolutia situatiei financiare si patrimoniale, precum si a excedentului sau a deficitului
patrimonial;

Contabilitatea institutiilor publice asigura informatii ordonatorilor de credite, care fac

referire la executia bugetelor de venituri si cheltuieli, la patrimoniul aflat in administrare, precum
si la intocmirea contului general anual de executie a bugetului de stat, a contului anual de
executie a bugetului asigurarilor sociale de stat, fondurilor speciale si a conturilor anuale de
executie ale bugetelor locale.

Ministerul Finantelor Publice elaboreaza si emite norme si reglementari in domeniul

contabilitatii, planul de conturi general, modelele situatiilor financiare, registrelor si formularelor
comune privind activitatea financiara si contabila, normele metodologice privind intocmirea si
utilizarea acestora.
Ministerul Finantelor Publice elaboreaza si emite norme privind contabilitatea in partida simpla.

Normele si reglementarile contabile specifice anumitor domenii de activitate se

elaboreaza si se emit de institutiile cu atributii in acest sens, cu avizul Ministerului Finantelor
Publice, dupa cum urmeaza:
a) de catre Banca Nationala a Romaniei, pentru institutiile de credit, institutiile financiare
nebancare, definite potrivit reglementarilor legale, inscrise in Registrul general, institutiile de
plata si institutiile emitente de moneda electronica, definite potrivit legii, care acorda credite
legate de serviciile de plata si a caror activitate este limitata la prestarea de servicii de plata,
respectiv emitere de moneda electronica si prestare de servicii de plata si pentru Fondul de
garantare a depozitelor in sistemul bancar;
b) de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, pentru entitatile autorizate, reglementate si
supravegheate de aceasta institutie;
c) de catre Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, pentru entitatile autorizate,
reglementate si supravegheate de aceasta institutie;
d) de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, pentru entitatile autorizate, reglementate si
supravegheate de aceasta institutie.

Persoanele care se cupa cu evident contabila a societatii, au obligatia sa conduca

contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatii financiare anuale, potrivit
reglementarilor contabile aplicabile. Subunitatile deschise in Romania de societati rezidente in
state apartinand Spatiului Economic European au obligatia sa organizeze si sa conduca
contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi, fara a intocmi situatii financiare anuale pentru
propria activitate.

Persoanele care in exercitiul financiar precedent au inregistrat cifra de afaceri neta sub
echivalentul in lei al sumei de 35.000 euro si totalul activelor sub echivalentul in lei al sumei de
35.000 euro pot opta pentru un sistem simplificat de contabilitate, aprobat prin ordin al
ministrului finantelor publice (un set de reguli de baza privind evaluarea, inregistrarea
elementelor patrimoniale utilizand un plan de conturi simplificat si prezentarea acestora in
situatiile financiare anuale ce cuprind bilant si cont de profit si pierdere simplificate, avand in
vedere si prevederile comunitare in domeniu).

Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii

ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de
document justificativ. Documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate
angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-
au inregistrat in contabilitate, dupa caz.

Contabilitatea societatii comerciale se organizeaza si se conduce, de regula, in

compartimente distincte, conduse de catre directorul economic, contabilul-sef sau alta persoana
imputernicita sa indeplineasca aceasta functie.

Contabilitatea imobilizarilor se tine pe categorii si pe fiecare obiect de evidenta.

Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric, in conditiile stabilite de
reglementarile legale.

Înregistrarea, evaluarea si prezentarea elementelor de natura activelor, datoriilor si

capitalurilor proprii se efectueaza conform reglementarilor contabile aplicabile.

În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileste cumulat de la inceputul exercitiului

financiar. Închiderea conturilor de venituri si cheltuieli se efectueaza, de regula, la sfarsitul
exercitiului financiar.
Rezultatul definitiv al exercitiului financiar se stabileste la inchiderea acestuia.
Repartizarea profitului se inregistreaza in contabilitate pe destinatii, dupa aprobarea situatiilor
financiare anuale.
Pierderea contabila reportata se acopera din profitul exercitiului financiar si cel reportat, din
rezerve, prime de capital si capital social, potrivit hotararii adunarii generale a actionarilor sau
asociatilor.

1.5 BILANTUL CONTABIL – istoric, indicatori, rol

Pentru a putea supravieţui, o întreprindere are nevoie de informaţii, fără de care procesul
decizional prin intermediul caruia se conduce o întreprindere, nu poate avea loc. Pentru obţinerea
informaţiilor este necesară realizareaunei analize a situaţiilor financiare anuale ce permite aflarea
performanţelor firmei precum si poziţiei financiare pe piata pe care aceasta o detine. De aceste
informaţii beneficiază atât întreprinderea (ca factor intern) a căror situaţii financiare sunt
analizate cât şi furnizorii, clienţii, potenţialii investitori şi orice altă persoană care doreşte să afle
informaţii despre întreprindere (ca factori externi).

Deciziile economice ce sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare au nevoie de

evaluarea capacităţii unei întreprinderi de a genera numerar sau echivalente ale numerarului, a
perioadei şi siguranţei generării lor. În ultimă instanţă de aceasta depinde, de exemplu,
capacitatea de a-şi plăti angajaţii, capacitatea de a-şi plăti furnizorii, de a plăti dobânzi, de a
rambursa credite şi de a realiza programele administrative. Utilizatorii sunt mai în măsură să
evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt
oferite informaţii concentrate asupra poziţiei financiare, performanţei şi modificărilor poziţiei
financiare a întreprinderii.

Contabilitatea este singura forma a evidentei economice care poate reflecta intreaga
activitate economica a unitatilor patrimoniale. Ea realizeaza acest lucru, nu ca un scop in sine, ci
pentru a asigura informatiile care sunt necesare fundamentarii luarii deciziilor de conducere
economica, pentru a putea asigura gestiunea patrimoniala si pentru a se cunoaste rezultatele
activitatii economice.

Pe o anumita treapta a dezvoltarii economico-sociale, activitatea economica s-a

amplificat in mod deosebit si, corespunzator, s-a amplificat informatia contabila. Au aparut mari
intreprinderi industriale, s-a dezvoltat transportul maritim apoi cel feroviar, au aparut ramuri noi
folosind unele cercetari stiintifice in domeniul fizicii si al chimiei etc.

Cresterea cantitatii si diversitatii informatiei contabile, legata de progresul economic

mondial, a ingreunat folosirea ei in conducerea activitatilor economice. Informatia contabila,
acum numeroasa si diversificata, nu putea fi folosita cu usurinta de conducatori. In aceste
conditii s-a simtit nevoia unor masuri de sistematizare si generalizare a informatiei contabile,
aceasta ducand la usurarea folosirii ei. Asa se face ca, din necesitati practice, dar si prin
contributia a numerosi reprezentanti ai gandirii contabile, contabilitatea si-a creat o serie de
posibilitati de sistematizare si generalizare a informatiei sale, dintre care cea mai importanta
lucrare a primit numele de bilant.

Asadar, bilantul reprezinta un instrument contabil despre care se vorbeste din cele mai
vechi timpuri, ca situatie finala a unei activitati desfasurate.
 Aristotel, in lucrarea ''Politica'' vorbeste despre bilantul preventiv, respectiv despre
bugetul de venituri si cheltuieli, iar autorul italian Branbilla vorbeste despre bilantul cetatii
Treviza din 1341. Alti autori mentioneaza incheierea, in anul 1368, a unui bilant al cetatii Roma,
iar mai tarziu al orasului Milano1[1].

Expresia de bilant, provine de la cuvintele latinesti 'bi' si 'lanx', care inseamna balanta cu
doua talere egale. Asa si arata bilantul din punct de vedere grafic : ca o balanta cu doua brate
egale, sau, altfel spus, are forma literei T. Are doua brate egale deoarece bilantul concretizeaza
principiul dublei reprezentari a patrimoniului unitatilor, care, la randul sau, sta la baza intregii
contabilitati.

Impreună cu celelalte documente de sinteză anuale, bilanţul contabil, are rolul de a

generaliza periodic datele contabilităţii curente şi de a stabili pe această cale o serie de indicatori
economico-financiari, ceea ce îi conferă caracterul de model contabil şi informaţional, dar şi
model de gestiune a valorilor materiale şi băneşti delimitate patrimonial. El furnizează informaţii
de reflectare şi control asupra relaţiilor de echilibru privind starea şi mişcarea patrimoniului.

Bilantul functional calculat pe cativa ani in urma, ne poate arata evolutia firmei (pozitiva sau
negative) si poate ajuta in luarea deciziilor de management in ceea ce priveste activitatea
economica a firmei.

Principiul dublei reprezentari a patrimoniului inseamna ca in bilant se afla inscris

patrimoniul dar privit din doua puncte de vedere. Pe de o parte este privit din punct de vedere al
formei sale concrete si astfel patrimoniul imbraca forma de active imobilizate si active
circulante.

Pe de alta parte, acelasi patrimoniu este privit in bilant din punct de vedere al
provenientei si astfel privit, patrimoniu imbraca forma de surse patimoniale, din acest lucru
rezultand faptul ca bilantul este un procedeu metodic specific numai contabilitatii, intocmit pe
baza principiului dublei reprezentari a patrimoniului, care sistematizeaza si generalizeaza
informatia contabila. El este o ampla lucrare de sinteza, oglinda a patrimoniului existent la un
moment dat.

1
Datorita faptului ca este o lucrare care necesita un mare volum de munca, bilantul nu se poate
intocmi prea des.

Bilantul, ca si ''Situatia patrimoniului'', se intocmeste de catre unitatile patrimoniale pe

anumite formulare specifice, tipizate de Ministerul Finantelor, pe care agentii economici le
procura de la Directia Generala a Finantelor Publice si tot de acolo, se procura si instructiunile
pentru intocmirea bilantului, intocmite de acelasi minister, in care se precizeaza cum trebuie
completat, fiecare rand si fiecare coloana. Cu timpul, cele doua parti ale bilantului au capatat si
denumiri proprii, caracteristice. Astfel, partea stanga a bilantului poarta denumirea de activ.

In cadrul activelor se reflecta patrimoniul unitatii din punct de vedere al formei sale concrete,
respectiv in activ se gasesc activele imobilizate si activele circulante. Denumirea de activ, data
partii din stanga bilantului nu este intamplatoare, ci este data de o principala caracteristica ce o
au componentele sale, respectiv ele sunt deosebit de active, in sensul ca se afla intr-o continua
miscare dintr-o stare fizica de existenta in alta. Astfel, de exemplu, activele banesti se consuma
cumparand materie prima, acesata se consuma devenind produs finit iar produsul finit se vinde
transformandu-se din nou in bani.

Partea dreapta a bilantului, a fost denumita pasiv. In aceasta parte se gaseste tot
patrimoniul, dar privit din punct de vedere al provenientei, de aici deducem ca in pasiv se gasesc
sursele patrimoniale.

Nici denumirea de pasiv, data partii din dreapta bilantului nu este intamplatoare, aceasta provine
de la o caracteristica principala ce o au componentele sale si anume tendinta lor relativ statica.
Acestea se modifica in timp, dar mult mai lent decat se petrec faptele in activ.

Bilanţul arată poziţia financiară a întreprinderii doar la un moment dat, respectiv la sfârşitul
exerciţiului financiar, însă această poziţie financiară este consecinţa rezultatelor obţinute de
întreprindere de la înfiinţare până la data bilanţului. Bilanţul caracterizează cifric şi în etalon
bănesc relaţiile de echilibru dimensional şi structural dintre mijloacele economice gestionate de
titularul de patrimoniu şi de sursele de procurare a acestor mijloace.
 Activul este o sursă controlată de întreprindere ca urmare a unor evenimente trecute şi
din care se prevede că se vor obţine beneficii economice viitoare (Cadrul general IASB şi
Ordinul 1802/2014).

Datoria este o obligaţie actuală a întreprinderii provenită din evenimente trecute şi a

cărei decontare va conduce la o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice (Cadrul
general IASB). Conform Ordinului 1802/2014, o datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii
ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de
resurse care încorporează beneficii economice2.

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele întreprinderii după

deducerea tuturor datoriilor (Cadrul general IASB). Capitalurile proprii reprezintă interesul
rezidual în activele întreprinderii după deducerea datoriilor sale (Cadrul general american şi
Ordinul 1802/2014).

Reglementările contabile naţionale au optat pentru o clasificare a elementelor de activ

in active imobilizate şi active circulante, respectând astfel cerinţele din Directiva a-IV-a. În
bilanţ, elementele de activ şi de datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv după
natură şi exigibilitate, şi deci nu după criteriul curent/ necurent. Conform OMFP nr. 1802/2014,
persoanele juridice din ţara noastră care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre
următoarele 3 criterii, denumite în criterii de mărime (total activ 3.650.000 euro, cifră de afaceri
netă 7.300.000 euro, număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar 50), întocmesc
situaţii financiare anuale care cuprind:

 bilanţul;
 contul de profit şi pierdere;
 situaţia modificărilor capitalului propriu;
 situaţia fluxurilor de numerar;
 notele explicative de la situaţiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de
mărime de mai sus întocmesc situaţii financiare simplificate care cuprind: bilanţul prescurtat,
2 Ordinul ministrului finanţelor nr. 1802/2014, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene, MO nr. 766 din 10.11.2009, punctul 20, alin 3
contul de profit şi pierdere, notele explicative la situaţiile anuale simplificate. Opţional, ele pot
întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie. Formatul
bilanţului prescurtat conform Ordinului 1802/2014 este următorul:

A. Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creanţe

III. Investiţii pe termen scurt

IV. Casa şi conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

E. Active circulante nete/datorii curente nete (B + C – D – I)

F. Total active minus datorii curente (A + E)

G. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

H. Provizioane

I. Venituri în avans

J. Capital şi rezerve

I. Capital subscris

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve
 V. Profitul sau pierderea reportat (ă)

VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

Principalii indicatori ai bilantului contabil :

a. Indicatorii de lichiditate:

 Lichiditatea curenta = active curente/ datorii curente;

 Lichiditatea imediata = (active curente – stocuri )/datorii curente.

b. Indicatorii de risc:

 Indicatorul gradului de indatorare = Capital imprumutat / Capital propriu sau

Capital imprumutat / Capital angajat Capital imprumutat = Credite peste 1 an
Capital angajat = Capital propriu + Capital imprumutat

 Gradul de acoperire al dobanzilor = Profit inainte de plata dobanzilor si a

impozitului pe profit (EBIT) / Cheltuieli cu dobanda

 Rata de indatorare globala = Datorii totale / Active totale

 Levierul = Datorii totale / Active totale

 Rata solvabilitatii generale = Active totale / Datorii curente

c. Indicatorii de activitate (de gestiune):

 Rotatia stocurilor = Costul vanzarilor / Stoc mediu (nr. de ori).

 Durata de rotatie a stocurilor = Stoc mediu / Costul vanzarilor * 365 (nr. de zile)

 Rotatia debitelor - clienti = Cifra de afaceri / Sold mediu clienti (nr. de ori)

 Durata de rotatie a debitelor - clienti = Sold mediu clienti / Cifra de afaceri * 365
(nr. de zile)
  Rotatia creditelor - furnizor = Achizitii de bunuri / Sold mediu furnizori (nr. de
ori)

 Durata de rotatie a creditelor - furnizor = Sold mediu furnizorilor / Achizitii de

bunuri*365 (nr. de zile)

 Rotatia activelor imobilizate (Viteza de rotatie in zile) = Cifra de afaceri / Active

imobilizate (365/Rotatia activelor imobilizate)

 Rotatia activelor circulante (Viteza de rotatie in zile) = Cifra de afaceri / Active

circulante (365/Rotatia activelor circulante)

 Rotatia activului total (Viteza de rotatie in zile) = Cifra de afaceri / Activ total
(365/Rotatia activului total)

d. Indicatorii de profitabilitate si solvabilitate:

 Rentabilitatea capitalului angajat = Profit inaintea platii dobanzii si a impozitului

pe profit (EBIT) / Capital angajat

 Marja profitului operational = Profit operational (EBIT) / Cifra de afaceri*100

 Marja bruta din vanzari = Profit brut din vanzari / Cifra de afaceri*100

 Marja neta din vanzari = Profit net / Cifra de afaceri*100

 Rata de impozitare efectiva = Cheltuieli cu impozitul / Profit brut (EBT)*100

 Rentabilitatea economica = Profit net / Active totale*100

 Rentabilitatea financiara = Profit net / Capital propriu*100

  Rata rentabilitatii resurselor consumate = Profit net / Cheltuieli totale

1.6 SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE

Situaţiile financiare ale unei întreprinderi reprezintă cel mai important mijloc, prin care
informaţia contabilă este pusă la dispoziţia factorilor decizionali. De aceea, întreprinderile îşi
publică situaţiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi înţelese de către
cititorul interesat. La nivel global, poziţia şi performanţa financiară a întreprinderilor este
reglementat prin modul cum are trebui întocmite situaţiile financiare cu ajutorul Standardelor
Internaţionale de Contabilitate.

Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare este elaborat de Comitetul

pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate. Acest cadru general nu constituie un Standard
Internaţional de Contabilitate şi prin urmare nu defineşte standarde privind evaluarea sau
prezentarea unor anumite elemente de evaluare sau informaţii. Prevederile acestui cadru general
nu primează în faţa standardului Internaţional de Contabilitate specific. Cadrul general
abordează:

a) obiectivul situaţiilor financiare;

b) caracteristicile calitative care determină utilitatea informaţiilor din situaţiile financiare
c) definirea, recunoaşterea şi evaluarea elementelor pe baza cărora sunt întocmite
situaţiile financiare;
d) conceptele de capital şi menţinere a nivelului capitalului.

Obiectivul principal al situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii despre poziţia

financiară, performanţele financiare şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii, în scopul
utilizării acestor informaţii de către utilizatorii interni şi externi, în vederea fundamentării unor
decizii economice.

Situaţiile financiare au ca scop general să ofere o imagine fidelă a rezultatelor şi

poziţiei financiare a unei societăţi la sfârşitul exerciţiului financiar, oferind informaţii utile unei
largi categorii de utilizatori, asigurând comparabilitatea, atât cu situaţiile financiare ale
întreprinderii pentru perioadele precedente, cât şi cu situaţiile financiare ale altor întreprinderi.
 Conform IAS 1, un set complet se situaţii financiare anuale include: bilanţul; contul de
profit şi pierdere; situaţia fluxurilor de trezorerie (numerar); politicile contabile şi notele
explicative precum si o situaţie care să reflecte după caz toate modificările capitalului propriu
ori modificările capitalului propriu.

1.7 EFECTUL TRANZACTIILOR ASUPRA BILANTULUI. MODIFICARI

BILANTIERE

Ca urmare a desfasurarii activitatii economico-financiare, in viata fiecarei entitati economice,

au loc tranzactii care dau nastere la modificari in volumul si structura elementelor bilantiere de
active, capitaluri si datorii, influentand corespunzator marimea posturilor din bilant in sensul cresterii
sau scaderii, si implicit a totalului acestuia.

Indiferent de operatiunea inregistrata, tranzactiile care au loc produc modificari care

implica cel putin doua elemente bilantiere iar datorita functionarii principiului dublei inregistrari, se
mentine permanent egalitatea bilantiera:

ACTIVE = CAPITAL PROPRIU + DATORII (pentru abordarea bilantiera in format orizontal) sau
ACTIVE – DATORII = CAPITAL PROPRIU ( in cazul abordarii bilantiere in format vertical).

Tipuri de modificari bilantiere

De regula, in literatura de specialitate, dar si in scop didactic, modificarile bilantiere sunt analizate in
prezent prin prisma ecuatiei fundamentale de forma:

A=C+D ( ecuatie specifica bilantului orizontal).

Numarul si tipul modificarilor este determinat de cele trei categorii de elemente bilantiere,
(A-active, C-capital propriu, D- datorii), de dubla posibilitate de modificare -crestere sau scadere
(+/-) a fiecarui element (x), rezultand astfel noua combinatii posibile care pot fi formalizate astfel:

1. Modificari numai in active, in sensul cresterii unui element din active si concomitent cu
aceiasi valoare scaderea unui alt element din active, rezultand o relatie de tipul: A+ x – x = C + D
Unde: „+x” este elementul din active care creste,iar „–x” este elementul din active care scade.

2. Modificari numai in capitalul propriu rezultand o relatie de tipul :

A = (C+x-x) + D

3. Modificari numai in datorii in sensul cresterii unui element si concomitent cu aceiasi

valoare scaderea altui element, rezultand o relatie de tipul :

A = C +(D+x-x)
 4. Modificari in active si in capitalul propriu in sensul cresterii rezultand o relatie de
tipul :

A+x = (C+x)+ D

5. Modificari in active si in datorii in sensul cresterii, rezultand o relattie de tipul:

A+x = C +(D+x),

6. Modificari in active si in capitalul propriu in sensul micsorarii, rezultand o relatie de

tipul:

A-x = (C-x)+D

7. Modificari in active si in datorii, in sensul micsorarii, rezultand o relatie de tipul:

A-x = C+ (D-x)

8. Modificari in capitalul propriu, in sensul cresterii si in datorii, in sensul micsorarii,

rezultand o relatie de tipul:

A = (C+x)+( D-x)

9. Modificari in capitalul propriu, in sensul micsorarii si in datorii in sensul cresterii,

rezultand o relatie de tipul:

A = (C-x)+(D+x)