REFERAT

Etica profesiei de asistent medical

 MASTERAND: RAUTA IOAN-ALEXANDRU
Etică = ethos – este considerată ştiinţa comportamentului,
moravurilor, studiul teoretic al principiilor care guvernează problemele
practice.

Asistenta medicală pe lângă îngrijirile profesioniste oferite mai are

un rol deosebit de important, şi anume urmărirea principiilor etice şi
respectarea standardelor de îngrijire integrate, într-un mod cât se poate
de responsabil şi riguros. Consumatorul de servicii trebuie să primească o
îngrijire foarte sigură şi potrivită stării în care se află.
Principii etice - stabilesc dacă acţiunile trebuie sau nu trebuie să aibă
loc şi au ca scop justificarea regulilor de urmat în îngrijirea pacientului.
Aceste principii sunt valabile în toate ţările, dar pot fi aplicate diferit, de la
ţară la ţară, în funcţie de educaţie şi model cultural.
Se identifică câteva principii şi valori etice de care trebuie să ţină
seama asistentul medical:

 autonomia
 binefacerea (beneficienţa)
 non-maleficienţa
 dreptatea
 veracitatea
 sinceritatea
 confidenţialitatea

Autonomia – conform acestui principiu, individual trebuie să i se dea

posibilitatea de a hotărî singur asupra propriilor acţiuni
Beneficienţa – reprezintă obligaţia de a face bine şi de a evita
producerea de prejudicii altor persoane. A acţiona conform acestui
principiu înseamnă a-i ajuta pe pacienţi să obţină ceea ce le este benefic şi
de a reduce riscurile. Asistentele medicale sunt obligate ” să promoveze
sănătatea, să prevină îmbolnăvirile, să redea sănătatea şi să aline
suferinţele” (I.C.N., 1973, Codul de Etică) Aceste linii de conduită
profesională se materializează în efecte benefice pentru persoana îngrijită
sănătoasă sau bolnavă.
Non-maleficienţa - prin tot ceea ce facem nu trebuie să facem rău
persoanei îngrijite.
Dreptatea - asistentul medical trebuie să trateze cu aceeaşi
responsabilitate şi profesionalism toţi pacienţii indiferent de vârstă,
condiţie socială, economică, criterii religioase, etnie
Veracitatea - obligaţia de a spune adevărul, de a nu minţi pacientul.
Relaţia între asistentul medical şi pacient trebuie să se bazeze pe adevăr.
Sinceritatea - este considerată o dovadă de respect datorată persoanei
îngrijite. Asistentele medicale au obligaţia să fie sincere şi de bună
credinţă, să spună adevărul despre boală, despre tratament, fără însă să-
şi depăşească limitele de competenţă.

Confidenţialitatea - asistenta medicală este obligată să păstreze secretul

profesional; toate informaţiile cu privire starea pacientului nu vor fi
împărtăşite altei persoane din afara echipei de îngrijire, decât cu
consimţământul pacientului, facând excepţie cazurile prevăzute în mod
expres de lege.

Etica medicala se constituie ca o teorie a moralei, ca o stiinta ce

studiaza ansamblul de cerinte, deprinderi, atitudini si obiceiuri morale
specifice activitatii medicale si care se manifesta in fapte, in mod de
comportare in cadrul profesiei medicale. Etica medicala inseamna de fapt
infruntarea responsabilitatilor, gasirea unor solutii cand datoria o cere si
actionarea in consecinta. Deontologia desemneaza acea parte a eticii care
se ocupa cu studiul datoriilor morale, al originii, naturii si formelor
acestora, in calitatea ei de componenta esentiala a constiintei morale a
oamenilor. Prin conduita etica si deontologica intelegem ansamblul de
atitudini si actiuni cerute de normele morale si cele tehnico-profesionale,
fara de care nu e posibila exercitarea profesiunii la nivelul exigentelor
societatii.

Obiectul si scopul profesiunii medicale, multiplele relatii interumane

care sunt angajate in timpul si pentru realizarea actului medical, au
implicat de la inceput o conduita profesionala cu un bogat continut etic.

Dar oare avem nevoie de etica medicala acum, la sfarsit de mileniu,

mai mult decat la inceputurile omenirii?! Noi nu incercam sa oferim o
solutie acestei probleme, indemnand prin aceasta la reflectie, insa parerea
noastra este ca, odata cu avansarea tehnologiei medicale, se impune o
sporire a moralitatii si ca avem nevoie de o etica constienta in ingrijirile
medicale. Aratam, de asemenea, ca dupa al doilea razboi mondial, cand
opinia publica mondiala a luat la cunostiinta de crimele contra comunitatii
comise de medicii fascisti, resimtim si mai mult nevoia reafirmarii
principiilor eticii profesiunii medicale.

W. Osler aprecia ca practica medicala este o arta bazata pe stiinta,

iar pentru a fi desavarsita, arta si mestesugul medicinei trebuie sa
izvorasca din dragoste. Profesorul M. Voiculescu arata ca actele medicale
trebuie analizate nu numai in privinta realizarii tehnice, dar tot atat de
mult in lumina eticii medicale, a corectitudinii lor morale, a celei mai inalte
responsabilitati fata de om. St. M. Milcu duce chiar mai departe acest
aspect, aratand ca pierderea valorii morale a stiintei medicale echivaleaza
cu o monstruozitate si devine o primejdie pentru oameni.

Multe din asistentele medicale cred ca ele nu au obligatia de a se

implica in luarea unor decizii etice. Ele cred adesea ca etica este doar o
disciplina buna la orele de curs si care nu are loc in lumea reala –si daca
totusi exista in lumea reala, atunci nu este decat o mare pacoste si
incearca sa reorienteze responsabilitatile si luarea deciziilor etice catre alte
persoane superioare in grad. Moralitatea este, contrar convingerii
acestora, o calitate universal valabila si obligatorie a tuturor cadrelor ce
activeaza in domeniul sanitar.

Ingrijirile asistentului medical trebuie sa urmareasca intotdeauna

promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirilor, satisfacerea nevoilor
pacientului in vederea recapatarii independentei cat mai curand posibil,
alinarea suferintelor. Adesea, asistentul medical trebuie sa aminteasca
colegilor sai ca obiectivul primar al ingrijirilor medicale este sa intretina,
sa sustina pacientul, si nu cel al dezvoltarii cunostiintelor medicale prin
promovarea unor tehnici care dauneaza pacientului.

Omul modern are dreptul la sanatate, fapt care conduce la concluzia

ca orice indeplinire a actului medical fara competenta maxima, cu
mediocritate, dar mai ales fara o constiinta morala autentica, atrage dupa
sine incalcarea acestui drept.

Toate ingrijirile medicale trebuie sa aiba ca punct de pornire

promovarea binelui. Hipocrate,"parintele medicinei", scria: "in boli sa
urmarim doua fapte: sa fim de folos, ori sa nu vatamam. "Nu trebuie sa-i
provocam pacientului mai mult rau decat a suferit deja. Trebuie sa ne
gandim ca devotamentul este uitarea de sine, iubirea aproapelui fara nici
o recompensa decat aceea pe care o aduce binele cu el.

S-a spus pe drept cuvant ca, in profesia medicala, iti trebuie vocatie
de preot. Ca asistent medical trebuie sa inveti sa ai dragostea de a usura
mizeriile fizice. La omul bolnav, mizeria fizica e legata de cea morala, iar
asistentul medical este menit a le usura pe amandoua.

Socotita dupa multimea si diversitatea observatiilor pe care le

contine, opera hipocratica se dovedeste a fi o veritabila enciclopedie. Dar
ceea ce se gaseste in primul rand in opera hipocratica si ramane vesnic
viu este intelegerea deosebita a suferintei umane. Hipocrate face din
aceasta prima cerinta morala a intregii profesiuni medicale, exprimand-o
sintetic astfel: "Cel care stie a se dovedi omenos cu oamenii arata in ce
masura iubeste arta sa. " Desi foarte vechi , juramantul lui Hipocrate
constituie temelia eticii medicale, simbolul inaltei responsabilitati si
profundului umanism al profesiunii noastre medicale. Acest juramant
demonstreaza apropierea deontologica a codurilor de conduita: "fa bine",
"consider in beneficiul pacientilor mei", "respecta confidentialitatea", "nu
voi face rau".

Asociatia Medicala Mondiala a elaborat de asemenea un "Cod

International de Etica Medicala". in cadrul misiunii sale umane si sociale,
asistenta medicala trebuie sa mentina permanent o atitudine morala
exemplara si sa respecte imperativele profesiunii sale. Nursa nu poate
niciodata sa indeplineasca un act medical motivata de beneficiul personal
pe care il poate scoate din acesta.

Consiliul International al Nurselor a promulgat un cod de etica

nursing, pe care toate tarile lumii l-au semnat. Este interesant faptul ca,
asistente din tari cu diverse culturi, tari avansate din punct de vedere
social sau dimpotriva, tari crestine, mahomedane sau budiste, pot fi in
aceeasi situatie si isi pot declara credintele intr-un cod comun de purtare
profesionala.

In cele ce urmeaza dorim a va prezenta cele 14 puncte inscrise in acest

cod:

1. Responsabilitatea fundamentala a asistentei medicale este

intreita: sa pastreze viata, sa inlature suferinta si sa promoveze
sanatatea.

2. Asistenta medicala trebuie sa mentina tot timpul standarde

ridicate de ingrijire nursing si sa respecte anumite reguli de conduita
profesionala.

3. Asistenta medicala nu trebuie sa fie bine pregatita numai din

punct de vedere practic, ci trebuie sa-si mentina cunostiintele teoretice si
priceperea la un nivel foarte inalt.

4. Credintele religioase ale unui pacient trebuiesc respectate.

5. Nursa are obligatia de a pastra secretul profesional. Aceasta nu

inseamna numai informatiile furnizate de pacient, dar si cele de
importanta medicala acumulate de asistente in cursul muncii lor.

6. O asistenta trebuie sa recunoasca nu numai responsabilitatile, ci

si limitarile functiei; recomanda sau da un tratament fara reteta medicala
numai in urgenta si raporteaza fiecare actiune unui medic cel mai
devreme posibil.
 7. Asistenta medicala are obligatia de a indeplini ordinele medicului
in mod constient , loial si inteligent si sa refuze sa participe la o procedura
care se abate de la etica (de exemplu la efectuarea unui avort ilegal).

8. Asistenta medicala sustine increderea medicului sau a altor

membri din echipa de ingrijire; incompetenta sau practica neetica a
colaboratorilor sai trebuie dezvaluita, dar numai unei autoritati
corespunzatoare.

9. O asistenta este indreptatita la o rasplatire justa si accepta doar

acele compensatii prevazute in contract.

10. Asistenta medicala nu trebuie sa permita ca numele ei sa fie

folosit in legatura cu reclama produselor sau cu oricare alta forma de
reclama proprie.

11. Asistenta trebuie sa coopereze si sa mentina o relatie

armonioasa cu membrii altor profesii si colegii sai.

12. In viata privata, asistenta adera la propriile standarde de etica

care se oglindesc cu mandrie si in profesia sa.

13. In conduita personala, asistenta nu trebuie sa neglijeze cu

bunastiinta modelele de purtare acceptate de comunitatea in care ea
traieste.

14. Asistenta medicala trebuie sa participe si sa imparta

responsabilitatile cu alti profesionisti ai sanatatii, in promovarea eforturilor
de a intalni nevoile de sanatate ale oamenilor.

In epoca noastra, in care tehnicizarea progresiva a medicinei tinde

sa automatizeze si sa depersonalizeze tot mai mult actul medical, acesta
ramane totusi un act complex de gandire si de actiune in care conteaza in
egala masura spiritul de analiza si capacitatea de patrundere psihologica
rezultata din contactul indelungat cu bolnavul.

Maine, ca si astazi, vor fi bolnavi si vei fi necesara tu- ca asistenta

medicala, iar viata ta va fi intotdeauna eroica, dificila, nelinistita, dar
uneori si sublima. intotdeauna viata te pune sa alegi. Ti se deschid inainte
doua drumuri: binele sau raul, viata sau moartea, frumosul sau grotescul.
Fiecare clipa din viata ta lasa o inscriptie in marea carte a universului.
Daca nu sti sa traiesti frumos, mai bine nu mai trai. De unde poti gasi
puterea de a trai frumos in mijlocul grotescului? Priveste adanc in inima ta
pentru a descoperi ca fiinta umana a fost creata sa daruiasca frumosul, sa
faca binele, sa atinga inaltimea si adancimea divinului.
 Anexa - OBLIGATII ETICE SI DEONTOLOGICE ale Asistentului Medical

Sectiunea I-a - Obligatia acordarii îngrijirilor medicale

ART. 26
Asistentul medical/moasa, în exercitarea profesiei, nu poate face discriminari pe baza rasei,
sexului, vârstei, apartenentei etnice, originii nationale sau sociale, religiei, optiunilor politice sau
antipatiei personale, fata de pacienti.

ART. 27
Asistentul medical/moasa are obligatia sa acorde asistenta medicala si îngrijirile necesare în limita
competentei sale profesionale.

ART.28
În caz de calamitati naturale (cutremure, inundatii, epidemii, incendii), sau accidentari în masa
(naufragii, accidente rutiere sau aviatice, accidente nucleare, etc), asistentul medical/moasa este
obligat sa raspunda la chemare, chiar sa-si ofere de buna voie serviciile de îngrijire, imediat ce a
luat cunostiinta despre eveniment.

ART. 29
(1) Vointa pacientului în alegerea asistentului medical/moasei trebuie întotdeauna respectata,
indiferent care ar fi sensul acesteia.
(2) Daca pacientul se afla într-o stare fizica sau psihica ce nu-i permit exprimarea lucida a vointei,
apartinatorii sau apropiatii celui suferind trebuie preveniti si informati corect pentru a hotari în
numele acestuia, cu exceptia imposibilitatii (de identificare, de comunicare, de deplasare, etc), sau
a urgentelor.

ART. 30
Daca în urma examinarii sau în cursul îngrijirilor, asistentul medical/moasa considera ca nu are
suficiente cunostiinte sau experienta pentru a asigura o asistenta corespunzatoare, va solicita un
consult cu alti colegi sau va îndruma bolnavul catre alti specialisti.

ART. 31
Bolnavul nevindecabil va fi tratat cu aceeiasi grija si atentie ca si cei care au sanse de vindecare.

ART. 32
Asistentul medical/moasa va pastra o atitudine de stricta neutralitate si neamestec în problemele
familiale (morale, materiale, etc.) ale pacientului, exprimându-si parerea numai daca interventia
este motivata de interesul sanatatii pacientului, cu consimtamântul prealabil al acestuia.

Sectiunea a II-a Respectarea drepturilor pacientului

ART. 33
(1) Pacientul are urmatoarele drepturi: dreptul la informatia medicala, dreptul la consimtamânt,
dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata, drepturi în domeniul reproducerii, drepturi
la tratament si îngrijiri medicale.
(2) Dispozitiile prezentului aliniat se completeaza cu dispozitiile Legii nr. 46/2003 privind drepturile
pacientului.

ART. 34
Nerespectarea acestor prevederi cu privire la drepturile pacientului atrage, dupa caz, raspunderea
disciplinara, contraventionala sau penala, conform prevederilor legale în vigoare si ale prezentului
Cod.

Sectiunea a III-a Consimtamântul

ART. 35
O interventie în domeniul sanatatii nu se poate efectua decât dupa ce persoana vizata sau
reprezentantul legal al acestuia si-a dat consimtamântul în scris si în cunostinta de cauza. Pacientul
are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumându-si, în scris, raspunderea
pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate
pacientului.
ART.36
Situatiile derogatorii stipulate în articolul precedent sunt: incapacitatea pacientului de a consimti;
persoanele care sufera de o tulburare mintala; situatiile de urgenta; dorintele exprimate anterior.

ART. 37
Consimtamântul pacientului sau, dupa caz, al reprezentantului legal al acestuia, este obligatoriu:
- pentru recoltarea, pastrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, în
vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord;
- în cazul supunerii la orice fel de interventie medicala;
- în cazul participarii sale la învatamântul medical clinic si la cercetarea stiintifica;
- în cazul fotografierii sau filmarii sale într-o unitate medicala.
- în cazul donarii de sânge ( vezi Legea nr. 4/1995);
- în cazul prelevarii sau transplantului de tesuturi si/sau organe (vezi Legea nr. 2/1998).

ART. 38
Consimtamântul pacientului sau al reprezentantului legal al acestuia dupa caz, nu este obligatoriu
în urmatoarele situatii:
a) când pacientul nu îsi poate exprima vointa, dar este necesara o interventie medicala de urgenta;
b) în cazul în care furnizorii de servicii medicale considera ca interventia este în interesul
pacientului, iar reprezentantul legal refuza sa îsi dea consimtamântul, asistentul medical este
obligat sa anunte medicul curant/de garda (decizia fiind declinata unei comisii de arbitraj de
specialitate);

Sectiunea a IV-a Secretul profesional

ART. 39
(1) Secretul medical este obligatoriu.
(2) Secretul profesional exista si fata de apartinatori, colegi sau alte persoane din sistemul sanitar,
neinteresate în tratament, chiar si dupa terminarea tratamentului si decesul pacientului.

ART. 40
Obiectul secretului îl constituie tot ceea ce asistentul medical/moasa, în calitatea sa de profesionist,
a aflat direct sau indirect, în legatura cu viata intima a pacientului, a familiei, a apartinatorilor,
precum si problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstante în legatura cu boala si
alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei.

ART. 41
Asistentul medical/moasa raspunde disciplinar pentru destainuirea secretului profesional, exceptie
facând situatia în care pacientul si-a dat consimtamântul expres pentru divulgarea acestor
informatii, în tot sau în parte.

ART. 42
Interesul societatii (prevenirea si combaterea epidemiilor, bolilor venerice, bolilor cu extindere în
masa) primeaza fata de interesul personal.

ART. 43
În comunicarile stiintifice, cazurile vor fi astfel prezentate, încât identitatea pacientului sa nu poata
fi recunoscuta.

ART. 44
Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate de catre asistentul medical/moasa numai în
cazul în care pacientul îsi da consimtamântul explicit sau daca legea o cere în mod expres.