Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Descoperă.ro
Descoperă Travel
Maratoanele Descoperă
DEXcoperă
Foto
Concursuri
Descoperă.ro
cauta ...
Abonează-te la newsletter
Prima pagină
D:News
Stiinta
Cultura
Natura
Lumea digitala
Istorie
Descopera in Romania
FB Twitter RSS
Prima pagină › Stiinta
vezi toate articolele din Stiinta › Stiinta
Este posibil ca omul – fiecare om – să trăiască veşnic? Unii cred că da, şi chiar o doresc;
alţii se tem că ar fi posibil; unii speră că nu, iar alţii sunt convinşi că nu se poate.
Adevărul este că o trecere a omului de la starea de făptură muritoare la cea de fiinţă
nemuritoare ar fi cea mai profundă, cea mai drastică schimbare petrecută vreodată în
istoria speciei umane. De la dreptul de moştenire şi până la sistemul de pensii şi de
asigurări de viaţă, întreg eşafodajul civilizaţiei moderne se sprijină pe realitatea că
oamenii mai şi mor, după ce au trăit o vreme… Şi, oricât de ademenitoare le pare unora
perspectiva nemuririi individuale, problemele pe care le ridică această colosală
transformare sunt de de natură să-i facă pe cei cât de cât înclinaţi spre reflecţie să se
întrebe: oare chiar e de dorit să devenim nemuritori?
Confruntaţi, timp de milenii, cu realitatea unei vieţi scurte - scurtată de boli şi de războaie
- oamenii au visat mereu să trăiască mai mult, uneori ducând la extrem această aspiraţie,
spre dorinţa de a trăi veşnic. Stau mărturie multele legende şi scrieri despre fiinţe umane
dornice să afle viaţa fără de moarte, elixirul tinereţii, secretul vieţii veşnice…
Religiile au venit în întâmpinarea acestei aspiraţii fundamentale prin ideea consolatoare a
nemuririi sufletului şi a unei vieţi de apoi, de după moarte, într-o lume de dincolo de
marele prag, o lumea în care viaţa eternă era posibilă.
Dar oamenii au continuat să aspire la nemurirea fizică individuală. Şi, după atâtea secole
în care au putut doar visa la ea, iată că a venit vremea în care se vorbeşte despre nemurire
în alţi termeni: ca despre ceva care, în scurt timp - câteva decenii - ar putea fi posibil.
Dincolo de consideraţiile filozofice sau de speculaţiile ezoterice, ar fi interesant de ştiut
ce gândesc despre acest subiect oamenii de ştiinţă, obişnuiţi, în general, să privească
lucrurile prin prisma unui pozitivism mai degrabă sceptic.
Iar beneficiind de ritmul tot mai rapid al progresului tehnologic, această nouă versiune de
Homo sapiens ar putea foarte bine să trăiască veşnic, stăpânind mecanismele care
controlează procesul de îmbătrânire, reparând pe ici-pe colo ceea ce e de reparat, la
nevoie înlocuind chiar porţiuni din organismul biologic cu sisteme artificiale eficiente şi
fiabile. Iar celor care gândesc că astfel vom deveni practic nişte cyborgi, li s-ar putea
răspunde că cyborgii sunt deja printre noi: în sensul sugerat mai sus (fiinţe umane
reparate pe alocuri cu piese artificiale), şi cei cu regulator de ritm cardiac implantat sau
cu proteză de şold sunt cyborgi.
Dar, dincolo de izbânda ştiinţifică, se află nişte întrebări pe cât de prozaice, pe atât de
importante. Iată o asemenea întrebare, pe care n-o putem trece cu vederea, oricât le-ar
displăcea unora să coboare din înaltele sfere ale cunoaşterii în grosolana materialitate a
vieţii de zi cu zi: ce am mânca toţi, dacă am fi nemuritori?
Cele 7 miliarde de oameni care populează azi planeta au deja probleme în acest sens:
suntem mulţi şi resursele Pământului, aşa cum sunt ele astăzi, nu ajung. Sporul
populaţional e încă ridicat şi ne aşteptăm să fim 9 miliarde peste doar vreo patru decenii.
Ce-o să mâncăm cu toţii, în condiţiile în care, chiar şi acum, hrana nu ajunge pentru toată
populaţia planetei?
Organizaţia Naţiunilor Unite estima, într-un raport care analiza starea lumii în anul 2010
şi îşi arunca privirea spre viitor, că în 2015, cca. 920 de milioane de persoane tot vor trăi
sub limita sărăciei - cu mai puţin de 1,25 USD pe zi (azi sunt 1,4 miliarde). Şi tot ONU
prevede că, în anul 2050, cererea de produse alimentare va fi cu 75% mai mare decât
astăzi - şi asta în condiţiile în care nu trăim şi nu mâncăm de-a pururi.
A fi sau a nu fi nemuritor?
Dar, în fine, nemurirea chiar ar fi un lucru bun pentru om, ca specie? La nivel individual,
unii şi-ar dori poate să trăiască veşnic, dar atâta vreme cât stăm cu toţii aici, pe Pământ,
nimeni nu se poate sustrage la infinit destinului speciei sale.
În simularea lui Martins, paradoxal, specia muritoare a împins-o pe cea nemuritoare spre
extincţie.
Rezultatul se datorează adaptării care are loc prin selecţie, de-a lungul generaţiilor
succesive. Schimbările/mutaţiile fac ca fiecare generaţie să fie un pic mai bine adaptată
decât cea actuală şi, pe termen lung, să o elimine pe cea ai cărei indivizi nemuritori rămân
înţepeniţi în aceleaşi tipare fiziologice şi comportamentale. În lumea naturală, dominată
de hazard şi schimbări şi, în consecinţă, de necesitatea adaptării permanente, o specie
care evoluează întruna - chiar dacă lent - are un avantaj competitiv.
Criticii acestui experiment susţin că lumea în care trăieşte azi o mare parte a populaţiei
Terrei nu mai are caracteristicile mediului natural, că factori precum schimbările
tehnologice rapide şi acumularea masivă a informaţiilor necesită un alt tip de adaptare
decât cea la mediul natural.
Posibil. Dar, dacă prelungirea duratei vieţii active (nu a vieţii pur şi simplu) prin progres
ştiinţific şi tehnologic şi prin aplicarea lui într-un sistem medical mai bun, eliminarea
sărăciei şi a foametei şi domolirea violenţei care încă scurtează nenumărate vieţi sunt
scopuri raţionale şi demne de urmărit în virtutea consecinţelor lor pentru lumea de mâine,
rămâne încă neclar în ce măsură atingerea nemuririi personale ar rezolva marile probleme
ale civilizaţiei umane.
Citeşte şi
Fii nemuritor: salveaza-ti creierul pe computer!
Una dintre cele mai mici vietati marine, o meduza de doar 5 milimetri lungime,
detine secretul tineretii vesnice. Mai mult, ea a pornit déjà lupta pentru cucerirea
marilor si oceanelor.
Este posibil ca cel mai recent proiect al Pentagonului sa fie si cel mai ambitios din
intreaga sa existenta. Agentia de Cercetare Avansata pentru Aparare (Darpa) cauta
sa rescrie legile evolutiei in beneficiu militar, creand “organisme sintetice”
teoretic nemuritoare, care pot fi totusi ucise prin simpla actionare a unui
comutator molecular.
Conform unor studii recente efectuate de psihologi din cadrul Universităţii din
Edinburgh şi Consiliul de Cercetări Medicale din Cambridge, celebrele experienţe
din preajma momentului morţii, nu sunt altceva decât simple ”manifestări ale
funcţiilor normale ale creierului înainte de moartea finală a întregului organism”.
ULTIMA ORĂ
Ce păţeşte această tânără fără centură şi fără sutien într-o maşină de raliu. VIDEO
În unele ediţii ale Noului Testament, ''Numărul Fiarei'' apare ca fiind 616.
Cartofii sunt unul dintre alimentele cele mai frecvent consumate din lume.
Ambiţiile umane de a călători pe Marte sau în altă parte a Sistemului Solar se vor
”întâlni”cu una dintre cele mai importante provocări, cum să rămână sănătoşi în
cosmos pentru perioade lungi de timp.
Pornhub, unul dintre cele mai mari site-uri din lume care găzduiesc clipuri video
pentru adulţi, a…
La limita imposibilului
Unul dintre pionierii aviatiei moderne, Orville Wright, afirma, la inceputul secolului
XX, ca "nici o masina zburatoare nu va putea vreodata sa zboare de la Paris la New
York, intrucat nici un motor nu va putea dezvolta viteza necesara; altfel, ar trebui sa se
mentina in aer timp de patru zile fara oprire".
Filozoful britanic Stephen Cave a studiat numeroase metode prin care oamenii îşi pot
imagina că vor trăi veşnic, descoperind că toate acestea se încadrează în patru
categorii.Din scrierile apostolului Pavel reiese faptul că acesta se aştepta ca învierea
credincioşilor să aibă loc în timpul vieţii sale sau la puţin timp după. Acest lucru nu s-a
petrecutFilozoful susţine că, presupunând că ar fi posibil să trăim pentru totdeauna, acest
lucru nu ar fi dezirabil, pentru că potenţialul unui viitor infinit ar răpi voinţa din spatele
oricărui act, paralizându-ne la fel ca frica de moarte. Filozoful susţine că, presupunând că
ar fi posibil să trăim pentru totdeauna, acest lucru nu ar fi dezirabil, pentru că potenţialul
unui viitor infinit ar răpi voinţa din spatele oricărui act, paralizându-ne la fel ca frica de
moarte.
Jumatate de secol mai tarziu, in 1956, dr. Richard van der Riet Wooley, astronom regal si
consultant spatial al guvernului britanic, declara transant: "Calatoria spatiala e o
prostie!". In anul urmator, Sputnik-ul se inscria nonsalant pe orbita circumterestra.
Obiectul cosmic a fost denumit ,,Planet Nine". Researchers from The University of
Nottingham have demonstrated how a species of flatworm overcomes the ageing process
to be potentially immortal. The discovery, published in the Proceedings of the National
Academy of Sciences, may shed light on the possibilities of alleviating ageing and age-
related characteristics in human cells.
NEW YORK — By 2045, humans will achieve digital immortality by uploading their
minds to computers — or at least that's what some futurists believe. This notion formed
the basis for the Global Future 2045 International Congress, a futuristic conference held
here June 15-16.
The conference, which is the brainchild of Russian multimillionaire Dmitry Itskov, fell
somewhere between hardcore science and science fiction. It featured a diverse cast of
speakers, from scientific luminaries like Ray Kurzweil, Peter Diamandis and Marvin
Minsky, to Swamis and other spiritual leaders.
According to Moore's law, computing power doubles approximately every two years.
Several technologies are undergoing similar exponential advances, from genetic
sequencing to 3D printing, Kurzweil told conference attendees. He illustrated the point
with a series of graphs showing the inexorable upward climb of various technologies.
Itskov and other so-called "transhumanists" interpret this impending singularity as digital
immortality. Specifically, they believe that in a few decades, humans will be able to
upload their minds to a computer, transcending the need for a biological body. The idea
sounds like sci-fi, and it is — at least for now. The reality, however, is that neural
engineering is making significant strides toward modeling the brain and developing
technologies to restore or replace some of its biological functions.
Brain prostheses
José Carmena and Michel Maharbiz, electrical engineers at the University of California,
Berkeley, are working to develop state-of-the-art motor BCIs. These devices consist of
pill-size electrode arrays that record neural signals from the brain's motor areas, which
are then decoded by a computer and used to control a computer cursor or prosthetic limb
(such as a robotic arm). Carmena and Maharbiz spoke of the challenge of making a BCI
that works stably over time and does not require being tethered to wires.
Mind uploading
The conference took a surreal turn when Martine Rothblatt — a lawyer, author and
entrepreneur, and CEO of biotech company United Therapeutics Corp. — took the stage.
Even the title of Rothblatt's talk was provocative: "The Purpose of Biotechnology is the
End of Death."
Rothblatt introduced the concept of "mindclones" — digital versions of humans that can
live forever. She described how the mind clones are created from a "mindfile," a sort of
online repository of our personalities, which she argued humans already have (in the form
of Facebook, for example). This mindfile would be run on "mindware," a kind of
software for consciousness. "The first company that develops mindware will have [as
much success as] a thousand Googles," Rothblatt said.
But would such a mindclone be alive? Rothblatt thinks so. She cited one definition of life
as a self-replicating code that maintains itself against disorder. Some critics have shunned
what Rothblatt called "spooky Cartesian dualism," arguing that the mind must be
embedded in biology. On the contrary, software and hardware are as good as wet ware, or
biological materials, she argued.
In parallel with the talk of brain technologies and mind-uploading, much was said about
the nature of consciousness in the universe. Physicist Roger Penrose of the University of
Oxford and others disagree with the interpretation of the brain as a mere computer.
Penrose argued that consciousness is a quantum mechanical phenomenon arising from the
fabric of the universe. Those of the "Penrose school" think uploading the brain would
have to involve quantum computers — a development unlikely to happen by 2045.
But Itskov thinks otherwise. The 32-year-old president of the Global Future 2045
Congress is dead set on living forever.
Editor's Note: This article was updated on June 19, 2013, to correct the dates of the Global Future 2045 International Congress
(it was held June 15-16, not June 14-15, as previously stated.)
Astfel, o persoană aflată în America poate participa, prin intermediul hologramei sale, la
un eveniment care are loc în Europa.
omeo.Vicentiu, zici Imagineaza-ti cum ar fi lumea daca am traii vesnic. Mi-am imaginat-
o. Cred ca tu vezi gresit problema vorbind despre producatorul de masini noi care vrea sa
faca tot timpul masini noi, de asemenea este gresit ca murim din cauza cedarii pieselor de
schimb. Eu vad ca totul este legat de memorie: daca am trai vesnic memoria noastra s-ar
umfla cu amintiri care mai de care... Deci este nevoie de o reorganizare a creierului, care
se intampla la fiecare dintre noi cand dormim. Este deranjant sa detii in memoria curenta
amintiri despre toate, fara o selectie adecvata. Cei care fac selectia despre ce-i adecvat
sau ce-i gresit pot judeca gresit ce-i important si sa reorganizeze memoria utilizand de
fapt modelul mintii proprii organizatorului. Daca toti am fi uniformi, la un atac extern ar
fi suficient un singur tipar de atac si ne-am duce toti pe copca, iar agresorul care sigur a
invatat lectia uniformitatii ne ia locul. PPe masura ce rezultatele pozitive ale clonarii vor
fi mai bine cunoscute, atunci si receptivitatea sociala fata de aceasta controversata tehnica
va creste. Asa s-a întamplat si cu fecundarea “in vitro”, care acum 20 de ani era interzisa
în SUA, dar si cu transplantul de cord, considerat “inadmisibil” în mentalul social
occidental al anilor ’60 din secolul trecut.rin clonare s-ar putea rezolva nefericitele cazuri
în care un copil suferind (de infectie renala, de exemplu) nu si-ar putea salva viata prin
transplant. Atunci, cu ajutorul clonelor donatoare de nuclei, i se va produce un “frate” de
la care i se va extirpa apoi rinichiul.
m)Tot pe lista avantajelor clonarii sunt mentionate si acele situatii în care parintii bolnavi
mai pot “supravietui” mortii doar prin clonele lor.
Toate acestea sunt doar o parte dintre avantajele în care cred partizanii clonarii. Pentru a
si le sustine, ei recurg la o serie de argumente. Unul dintre ele are în atentie disolutia unor
tabu-uri sociale: daca se permite avortul, atunci de ce nu s-ar putea permite si clonarea?
Un altul se refera la faptul ca Dumnezeu însusi ar permite clonarea, din moment ce nu se
opune “unui zigot sa se împarta în doua jumatati pentru a lua nastere doi gemeni
identici”[14]. Urmatorul argument proclonare
JSRI • No.8 Summer 2004 p.114
ofera o alta versiune vorbei populare “pofta vine mancand”. Pe masura ce rezultatele
pozitive ale clonarii vor fi mai bine cunoscute, atunci si receptivitatea sociala fata de
aceasta controversata tehnica va creste. Asa s-a întamplat si cu fecundarea “in vitro”, care
acum 20 de ani era interzisa în SUA, dar si cu transplantul de cord, considerat
“inadmisibil” în mentalul social occidental al anilor ’60 din secolul trecut.
Au fost create cinci “copii” ale ciobanescului german care in 2001 a contribuit la salvarea
ultimului supravietuitor al atentatelor din 11 septembrie, ingropat sub daramaturile
Turnurilor Gemene.
Trakr, ciobanescul german care a emotionat intreaga America, a murit in urma cu doua
luni, dar acum exista in California cinci clone perfecte ale sale. Cei cinci catelusi au fost
creati din ADN-ul acestuia de cercetatorii de la BioArts International, o companie din
California. Ideea clonarii catelului-erou i-a venit stapanului sau, fostul politist canadian
James Symington. Sfasiat de durere la gandul de a-l piede pe fidelul sau Trakr, grav
bolnav, el a profitat de o super-oferta a companiei, care prevedea o clonare gratis pentru
cainele protagonist al celei mai incredibile povesti de viata. “Ne asteptam ca invingatorul
sa fie un caine exceptional, dar nici ceva atat de simbolic din punct de vedere istoric
precum Trakr”, a declarat Louis Hawthorne, admininistratorul BioArts. Prin urmare,
duminica trecuta, Symington a primit cinci catelusi nou-nouti, botezati Trustt, Solace,
Valor, Prodigy si Deja-Vu. Procedeul clonarii a avut loc in Coreea de Sud la Sooam
Biotech Research Foundation a controversatului profesor Hwang Woo-Suk, autorul
primei clonari a unui caine in 2005.
Omul crede că poate deveni stăpânul vieţii creând fiinţe umane sau autocreându-se, în alt
mod decât o face Dumnezeu; se consideră nemuritor şi veşnic perpetuându-şi propria
fiinţă în clonii somatic identici pe care îi creează. Ca şi Dumnezeu, care a făcut om după
chipul şi asemănarea Sa, şi omul a făcut om după chipul şi asemănarea sa.
Hans Ionas (1997), unul dintre părinţii geneticii, prezenta avantajele clonării umane.
Amintesc câteva dintre ele:
În final, dar nu în cele din urmă, care ar fi drepturile unei clone? Cele ale unui
frate geamăn sau ale unui copil al originalului? Ar avea măcar drepturile unei
fiinţe umane? Iar dacă originalul ar ucide o clonă de-a lui (sau invers) ce ar fi
acest lucru din punct de vedere legal: o crimă sau o sinucidere?
BIBLIOGRAFIE / RESURSE:
Data actualizare: 09-08-2013 | creare: 31-08-2009 | Vizite:
106966
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția
drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este
interzisă!