BASM CULT

Povestea lui Harap-Albde Ion Creanga

(Eseu: Relația dintre cele doua personaje)

Ion Creanga, autorul basmului ,,Povestea lui Harap-Alb’’, aparține

epocii marilor clasici alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici si I.L
Caragiale. Este de asemenea si un reprezentant al realismului, iar printre
operele sale se mai număra si ,,Amintiri din copilărie’’, ,,Capra cu trei
iezi’’, ,,Punguta cu doi bani’’, si asa mai departe. Cele doua personaje
participante la acțiune sunt Harap-Alb si Spânul, relația dintre acesti
doi fiind de inițiat si inițiator.

Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul

elementelor de structura si de compoziție precum: titlul, conflictul,
relațiile temporale si spațiale, si perspectiva narativa.

Titlul textului este in directa relație cu conținutul, anticipând

tema basmului: lupta dintre Bine si Rau, finalizata cu triumful Binelui.
Morfologic, titlul este alcătuit din substantivul comun articulat cu
articol hotărât ,,Povestea’’ si substantivul propriu compus ,,Harap-Alb’’.
Asadar, titlul evidențiază rolul central al personajului eponim, al cărui
nume reprezintă un oximoron (Harap = sluga, rob, de culoare neagra, in
contrast cu Alb = de vita nobila). Mai mult decât atât, titlul evidențiază
povestea devenirii acestui personaj care este nevoit sa parcurga un traseu
inițiatic pentru a-si dobândi adevărata identitate.

Conflictul textului este unul dublu, fiind vorba pe de o parte de un

conflict general, specific basmului, (Bine-Rau) si pe de o alta parte, de
un conflict particular, intre Harap-Alb si Spân. Conflictul debutează in
momentul întâlnirii celor doi când fiul Craiului este păcălit de Spân si
devine sluga acestuia, fiind constrâns sa respecte cu sfințenie toate
regulile impuse. Evoluția conflictului se bazează pe toate probele la care
este supus Harap-Alb, menite sa îl duca la pierzanie dar care in cele din
urma îl fac mai puternic. Conflictul se finalizează intr-un mod pozitiv
deoarece Harap-Alb, deși este decapitat de Spân, este mai apoi readus la
viața de fata Împăratului Ros, iar Spânul sfarseste prin a fi omorât de
cal.

In ceea ce privește relațiile temporale si spatiale, putem observa

ca sunt specifice basmului, deoarece, așa cum se observa inca de la
incipit, timpul nu este clar precizat (,,Amu cică era odată’’). Spațial,
se conturează cele doua taramuri, cel al realului si cel al fabulosului,
cu câteva repere semnificative precum: curtea Craiului, podul, pădurea,
fantana, curtea Împăratului Verde, curtea Împăratului Ros.)
 Perspectiva narativa consta in prezenta unui narator omniscient,
obiectiv, care relatează la persoana a III-a, cu focalizare 0. Cu toate
acestea, mai apar si câteva notații subiective precum ,,Boboc in felul
sau’’.

Mai mult decatatat, relația dintre cele doua personaje este

evidențiata si cu ajutorul statutului social, moral si psihologic ale
acestora.

Harap-Alb este protagonistul basmului, intruchipare a binelui, dar

este un erou atipic de basm, deoarece este lipsit de insusiri
supranaturale, fiind construit realist, ca o fiinta complexa, care invata
din greseli si progreseaza. Din punct de vedere social, Harap-Alb este
infatisat la inceput ca fiind mezinul Craiului, facand parte dintr-o
familie de fita nobila. Insa, după întâlnirea cu Spânulisi pierde acest
statut, devenind sluga, ca mai apoi spre finalul textului sa isi recapete
adevărata identitate nobila, ajungând in cele din urma Imparat. Sub aspect
moral, deși este protagonistul basmului, nu este înzestrat doar cu
calitati, ci si cu defecte. Asadar, înainte de maturizarea sa da dovada de
superficialitate,judecând după aparente, fiind egoist si las, pentru ca
ulterior sa ajungă o persoana generoasa, curajoasa,înțeleapta. Psihologic,
reprezintă tipul tanarului in formare, având la început o personalitate
slaba, cu o fire introvertita, devenind mai apoi o persoana sociabila,
comunicativa, extravertita (un om puternic).

Nici antagonistul (Spanul) nu este unul tipic, intrucat nici el nu

este inzestrat cu atribute miraculoase, nefiind un zmeu sau un animal
fabulos. In ceea ce privește statului social al acestuia, se poate remarca
inca de la început prezenta unei persoane trecute prin viața deoarece
acesta stie cum sa ilpacaleasca pe fiul de Crai, prefacandu-se in sluga
pentru a-i fura identitatea. Asadar, odataajunsi la curtea Imparatului
Ros, acesta pretinde ca el este adevăratul fiu de Crai. Insa, din
nefericire pentru el, isi pierde in cele din urma acest statut, fiind dat
de gol de fata Împăratului. Moral, ca orice antagonist, este înzestrat
doar cu defecte, fiind caracterizat prin ipocrizie, lașitate, viclenie,
fiind considerat însa ,,răul necesar’’, ghid spiritual, inițiator pentru
Harap-Alb. Psihologic este inzestrat cu o personalitate puternica, chiar
daca este pusa in slujba Răului.

Nu in ultimul rand, relatia dintre fiul de Crai si Span este scoasa

in evidenta si prin intermediul secventelor semnificative.

O prima secvența semnificativa demna de mentionat este cea a

fantanii in care asistam, după întâlnirea dintre fiul Craiului si Spân, la
un botez spiritual in urma căruia fiul de Crai devine sluga, capatand
numele simbolic de Harap-Alb. După ce a fost amăgit de Spân, care ii
promite ca știe un loc cu apa rece si buna, acesta este atras in capcana
si închis intr-o fantana din care nu poate ieși, decât după ce ii promite
Spânului ca-l va asculta cu prețul vieții. Spânul ii adresează trei
întrebări fundamentale: Cine ești? De unde vi? Încotro te îndrepti?,
evidențiindu-si astfel rolul de inițiator pentru naivul fiu de Crai.
Aflând cu ce scop a pornit la drum, îl pune pe tanar sa jure pe armele
tatălui sau ca nu va dezvălui nimănui cele întâmplate, ca va fi de acum
încolo sluga lui, si case va numi Harap-Alb. Aceasta secventa surprinde
lipsa de experienta a tanarului, prin caracterizare directa: ,,Fiul
craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potrivestespanului si
se baga in fantana.’’Acesta este totodata caracterizat si indirect prin
comportamentul si prin relația sa cu Spânul ca fiind superficial si naiv.

O alta secvența semnificativa este cea din deznodământul textului in

care Harap-Alb se întoarcela curtea Imparatului Verdecu fata Împăratului
Ros. Aceastail da de gol pe Spâncare la rândul luise răzbuna pe fiul de
Crai, tăindu-i capul. Fiind îndrăgostita de el, fata îl readuce la viața,
cu apa moarta si apa vie, iar Spânul sfarseste prin a fi omorât de cal.
Simbolic, faptul ca fata îl reinvie sugerează faptul ca puterea iubirii
este capabila de orice, iar dispariția Spânului evidențiază ideea ca
maturizarea protagonistului este deplina, si nu mai are nevoie de ghid.
Traierea capului protagonistului simbolizează renunțarea la vechile
obiceiuri ale acestuia, capul fiind atât sediul rațiunii cat si al
simțurilor - moare neinițiatul, reînvie omul matur.

In opinia mea, tema textului, lupta dintre Bine si Rau se reflecta

in relația dintre cele doua personaje.

In primul rând, înainte de apariția Spânului, mezinul Craiului era

imatur, superficial, egoist. Odată ,,răul’’ apărut, fiul de Imparat este
forțat sa se schimbe, fiind supus la numeroase probe inițiatice - aducerea
,,salatilor’’ din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului si a fetei
Imparatului Ros.Un bun exemplu in acest sens ar putea fi întâlnirea cu
bătrâna (Sfânta Duminica), in care acesta da dovada de egoism pentru ca
spre finalul basmului,sa-si arate latura generoasa (ajutându-le pe
albine).

In al doilea rând, fara ,,ajutorul’’ Spânului, Harap-Alb nu si-ar fi

împlinit menirea, neavând calitatile necesare unui viitorimparat. Astfel,
Spânul practic îl forțează sa-si cunoască si sa-si depaseasca limitele,
pentru a ajunge demn de a-l urma pe unchiul sau la tron.

In concluzie, având in vedere ca Spânul îl forțează pe Harap-Alb sa

se maturizeze pentru a ajunge Imparat, pot susține intr-adevăr ca tema
textului se reflecta in relația dintre cele doua personaje.

Text reprezentativ al prozei lui Ion Creanga, basmul ,,Povestea lui

Harap-Alb’’ demonstrează, așa cum afirma G. Călinescu, ca ,,Omul de soi
bun se radeste sub orice straie si la orice vârsta.