Sunteți pe pagina 1din 1053

honoGrE v

CRESZrNA
Millard |. Erickson

G
v'
EdituraCarteaCrestine
Oradea,2004'
Original published as:
CHRISTIAN THEOLOGY

Copyright 1983,1984,1985by Baker Book House Company


Library of Congress Catalog Card Nummer: 83-071868

Publicata ini$al in tlei volume: vol. 1 (Pdrlile 1-4), 1983;vol. 2


(plrtile 5-8),1984;vol. 3 (pdrtile 9-i2), 1985
Edifia a gaptea,aprilie 1990

ln general citatele biblice sunt luate din haducerea Comilescu, insi acoio
unde sensul doctrinar a cerut-o, este redat in limba romand textul biblic pe
care l-a folosit autorul. ln acestcaz se indicd in parantezaca se foloseite
traducereaautorului (trad.aut.).ln cazul in care nu se specific; nimic,
citatele biblice sunt luate din traducerea Revised Standard Version a
Bibliei. Alte traduceri folosite de autor sunt versiunea King James (KJV),
New American Standard Bible (NASB) 9i New Intemational Version (NIV).

EdiJia in limba romAntr,publicatd sub titlul


'rEoLoGtE
CRE€TINA
Millard J. Erickson

Copyright obtinut de Editura CarteaCregtini, 1995


sh. Cuza-Vodd nr. 85,
410097,Oradea-Bihor,RomAnia,
tel. 0259/ 436738,fax 0259/ 436152.
A doua editie.

Toate drepturile rezervate asupra prezentei edigii ir limba


romAni.

Orice reproduceresau selecliede textedin aceastdcarteeste


permisddoar cu aprobareain scrisa Editurii CarteaCregtind,Oradea.

Traducerea:Elena Jorj
Editarea:SofiaGheorghe
Coperta gi tehnoredactarea:Marcel Eugen Budea

ISBN973-9317-59-3
r""nara
n"-T
primul meu profesorde teologie;
Williarn E. Hordern,
lndrumtrtorul meu de doctora!
gi Wolftart Pannenberg,
a cIrui erudigieteologicd
m-a insufletit gi m-a inspirat
Cuprins

Prefa!d

PARTEA
N\nAIA: ii'.L pe Dumnezeu
1.. Ce este teologia? 19 4.. .,Teologia'gistudiul critic
Nahtra rdtgiei'
'19 alBibliei: :'1 ;'. - : . 75
Definilefholi,jdai.' 22 Critic. fo.mei 78 .
Localizariea &olddei (sistematice) cdiicariida;rtdi s7
pe ha{a teologi-d 24
Nevoia ile teblogie 28
Linii directoarepentru evaluarea
metodelorcdtice 93
Punctul de plecare al teologiei 30
Teologia ca itiinF 33
De ce Biblia? 35
96

Tdologiagidbzofia
TipiEi de rcl;tii-38tntrd teolocie 98-
qi fllozbfie
Cabva .uente filozoficit aiir ,,
secolulal to(-lea 40
Rolul filozofiei in leologie 50 ,
5. Teologia9i limbajul ei 114
Metoda investigaliei
teologice--, :
Scenateologiei n zilelotrnoasbe. " 55
Etapele c€*et&ii t€blogice 62
Grade de a*drltate. ale
afinnatiilotteologice . 73
Cuprins

PARTEAA
DouA:CunoscAndu-L pe Dumnezeu
7. Revelatia unive$aH a lui Sferade cuprinderea inspiraiiei 186
t-rlrntnezeu t J/ Intensitateainspiraliei 189
Natura revelaliei 137 Un model de inspiralie 190
Manifestirilerevelatieigenerale 138
Realitatea9i eJicacitatea.evelaliei 10. Caracterul demn de incredere al
genetale 139 Cuvantului lui Dumnezetli
Revelaliageneraltrqi ineranla 796
responsabilitateaumanl 153
Dif erite conceplii despre
Implicaliilercvelalieigenerale 155 ineranttr 196
Importanlainerantei 199
Revelalia speciah a lui Ineranla gi fenomenele Scripturii 202
Dumnezeu 156 Definireainerantei 206
Definirea gi necesitateaievelaliei Alte probleme 211
speciale 155
Stilul revelafiei speciale 158 1 1 . Puterea Cuvantului lui
Modalit5lile prin care a fost dati Dumnezeu: autodtatea 213
revelalii spiciali 161
RevelaliaspecialS:propozilionaltr Definireaautorittrlii 214
sau peFonalS? 170 Autodtateareligioasi 215
Scriptura aa revelalie 175 Stabilirea semnificaliei 9i a
oiginii divine a Bibliei 217
9 . Consemnarea revelatiei: Lucrarea ltruntrici a
Duhului Sfant 21.8
inspiratia 177 Componenteleobieclive 9i
Definireainspiraliei 177 subiective ale autoril5tii 221
Faptul inspiraliei 176 Diferite conceplii despre
Probleme cale apar la formularea unei ilurninare 2i3
teorii a inspiraiiei 181 Biblia, raliunea ii Duhul 226
Teorii ale inspiratiei 183 Tradilie 9i autoritate 227
Metoda formultrii unei teorii a Autoritatea istoricl si cea
inspiraliei 184 normativl 228

PARTEA
A TREIA:CUM CSIC DUMNCZCU

12. Mere$a lui Durnnezeu 231. Cat de aproapesaucit de departe


Natura atdbutelor 232 esteDumrezeu: imanenta gi
rr:ne.on.lpnr: )Aq
Clasificareaalributelor 233
Atributelem5reliei 235 lmanenfa 266
Transcendenta 275

Caracterul triunic al lui


13. Bunetatea lui Dumnezeu 248
Dumnezeu: Trinitatea 281
Calitilile morale 248 Invititura biblic, 282
Dragosteagi justilia lui Dumnezeu Interpretlrilediacronice 290
- un punct de tensiune? 261
Elementeleeseniialeale unei
Cel mai bun mod de a investiqa doctrine despreTrinitate 295
atibutele lui Dumnezeu 2;2 Ciutareaanalogiilor 296
Cuprins

PARTEAAPATRA:CC fACC DUMNCZCU

Planul lui Dumnezeu 303 18. Lucrarea continuatoare a lui


Definifii cheie 303 Dumnezeu: providenla
Invitetura biblictr 304 Providentaca ptrstrare 340
Natura planului divin 308 Providentaca guvemare 345
Prioritatealogictr:Plarul lui
Durnnezeu iau ac(iunea umani? 311 Providenla Si ruge(iunea 355
Un model calvinist moderat 312 ProvidentaSi minunile 356
Diverse conceplii despreisto e 318
19. Riul gi lumea lui Dumnezeu:
17. Lucrarea de originare a lui
Dumnezeu: crcalia o problemd speciald
320
Natura problemei 360
Motive pentru studiereadoct nei
despreareaiie 320 Tipuri de solutii 362
Elementeale invillturii biblice cu Temeaiuutoare pentru operarea
privire la creatie 322 cu problema rtilui 37'il
Lucrareacreatoareultefioari a lui
Dumnezeu 327
Semnificaliateologictra dochinei 327 20. ASentii speciali ai h.ri
Doct na cleatiei Si relalia ei Dumnezeu: ingerii 380
cu gtiinta 331
lsto a doct nei 381
Unicitatealuartrii cteatoate
a lui Dumnezeu 336 ingerii buni 383
Implicalii ale doctrineidespre ingerii rii 391
creatie 337 Rolul doctlin€i despreingeri 395

PARTEA
A CINCEA:Umanitatea

Introducere la doctrina despre Concluzii privind natura chipului 449


umanltate 399 Implicaliiledoctrinei 451
Importanla doctrinei despre
umanitate 399 NatuG constitutionaH
Reprezentiri ale omului 405 a omului 454
Conceplia cregtintrdespre om 412 Conceptii de bazi despre
constitutia umani 455
Originea umanitegi 415 Considerentebiblice 460
Semnif icalia termenului Considerentefilozofice 453
'
,,odgine" 415 O altemativ* unitateacondilionald 468
Statutul lui Adam gi al Evei 416 Implicatiile unitilii condilionale 470
Conceplii despreinceputul omului 418
Vechimeaomului 424 Universalitatea umanitdtii 472
Semnificalia teoloqic: a doctrinei
creirii oinului izz Toaterasele 472
Ambele sexe 475
Toli oamenii, indiferent
23. Chipul lui Dumnezeu in om 434 de statutul lor economic 479
Pasajelerelevantedin Scripturtr 435 Cei bltrAni 481
Perspectiveasupra chipului 436 Cei nentrscuii 482
Evaluareaperspectivelor 447 Cei necisitodli 485
10 Cuprins

gAsEA:Picatul
PARTEAA

26. Natura pacatului 489 Efecteasupraptrcltosului 536


Interrelafia dintre doctrina Efecteasuprarelatiilor cu
desprepAcatgi alte doctrine 489 ceilalii oameni 539
Dificultatea discutlrii
ptcatului 491
Metode de studiere a 29. Dimensiunile pXcatului 541
picatului 491 Sfera de cuprindele a picatului 541
Termeni pentru picat 492 Intensitateapicatului 544
Natura esenliali a picatului 503 Teorii despre picatul originar 550
Pdcatuloriginan un model bibli.
27. Su$a pecatului 507 gi contempoEn 554
Diverse conceptii cu privirc la
^ sursaplcatului 507
Invetitura biblici 519 30. Dimensiunile sociale ale
' -
Implicafii ale diverselor con(eDtii pecatului 558
Remediul pentru plcat 522' Dif iaultatearecunoa$tedi
ptrcatului social 559
Consecinlele pdcatuld 524 lnvitrtura biblici 550
Consecintecare afecteazerehtia cu StrateSiipentru infrangerea
Dumneieu 525 ptrcatuluisocial 570

A gAprEA:Persoana lui CristoS


PARTEA

3 1 . Probleme contemponne Dreptatealui Isus 623


legate de metoda cristologiei 575 Implicatii ale umanitilii lui lsus 625
Istorie gi clistologie 576
Persoanagi lucrarealui Cristos 586 Unitatea persoanei lui Cristos 627
IncamareapriviH aa mit 588 Importanla gi dificultatea
prcblemei 627
Divinitatea lui Cristos 593 Materialul biblic 628
invigtrtura biblici 593 Primele inlelegeri gregite 629
lndeplrtiri istorice de la cledinta Alte incerclri de a rezolva
in deplina divinitate a lui prcblema 633
Crist6s 602 Principii de bazl ale doctrinei
Cristologiafunclionali 606 celor doul naturi intr.o singuttr
Implicatii ale divinitltii lui persoant 636
ciisto; 610
Nagterea din fecioad 647
33. Umanitatea lui C stos 612
Importanlaproblemei 641
Impo anta umanitetii lui Cdstos 612
Mlrturii biblice 613 Dovezi in favoarcanagterii
P mele erezii cu piivire la din fecioari 644
umanitatealui I3us 618 Obieclii aduse nagterii din fecioarl 649
Minimaliziri de dati recenti ale Importanla leologicl a nagterii
umanittrtii lui Isu6 621 din fecioarl 69
Cuprins 11

PARTEA
A oPrA:Lucrarea lui Cristos
36. Introducerela lucrarealui lnvdtltura Noului Testament 699
Cdstos 66"1 Semnificalia de bazi a ispigirii 704
Funcliilelui Cristos 662 Obieclii la teoria substituirii
Etapelelucdrii lui Cristos 668 penale 707
Teoriasubstituirii penale
fattr in fati cu alti teorii nO
Conceptiidespreispigile 678
ImDlicatiile isDisirii
Importanlaispegirii 678 sribstiiotive' lta
Difedteleteorii aleispdgirii 679
39. Dimensiunile ispegirii 775
Temacentralea ispegirii Pentru cine a murit Cristos? 715
Factoriide fond 696 Pentru ce a isptrgitCristos? 724

PARTEA
A NOUA:Duhul SfAnt

40. PersoanaDuhului SfAnt 733 41. Lucrarea Duhului Sfant 749


Imbortanta doctrinei desDre LucrareaDuhului Sfint in
Duhul Sfanr 734 Vechiul Testament 749
Dificult;li care apar in inteleserea LucrareaDuhului Sfant in viata
Duhulu:i sfint 734
Istoria doctrinei despre LucrareaDuhului Sfant in viata
Duhul Sfant 735- creftinului 755
Natun Duhului Sfant 743 Darurile miraculoasein prezent 759
Implicalii ale do.trinei d€spre Implicatiile lucririi
Duhul Sfant 748 Duhultd Sf6nt 764

PARTEA
A ZECEA:MiNtUiTCA

Concepiii despre mantuire 767 45 in.ph,,h,ln;nh,i.ii

aspecteleobiective 818
Detalii in care conceptiile
despremdntuire diiera 768 Unirea cu Cristos 818
Conceptii curcnte desDre
minfuire ?7t Jrstificarea 824
Adoplia 830
Etapa anterioarx mantuiiii:
predestinarea 784 Continuarea mantuirii 835
Evoluiia istoiici a doctrinei 785 Sfinfirea 835
Dif erite pergpectiveasupra
predesfinirii 790 Viata cregtintr 841
O solulie sugerate 799
lmplicaliilepredestinXrii 802 Desevargireamantuirii

Perseverareasfinlilor 849
inceputul mAntuirii:
aspectelesubiective 803 Glorificarea 859
Chemareaeficace 803
Ordinea logici: chemareeficace, Mijloacele gi sfera de
convedire,regenerare 805 cuprindere a mantuilii
Convertirea 806
Regenerarea 814 Perspectiveasupramiiloacelor
mintuirii 8A
Implicalii ale chemtrrii eficace,ale
convertidi gi ale regenertrrii 817 Sfera de cuprindere a mantuirii
12 Cuprins

PARTEA
A UNSPREZECEA:
BiSETiCA

49. Natura Bisericii 883 Ritul de initiele al Bisericiil


DeliniliaBisericii 883 botezul 937
Imagini biblice ale Bisericii 891 Concepliile de bazl desprebotez 937
Probleme speciale 897 Rezolvareaprcblemelor 944
Implicatii 903
53. Ritul permanent al Bisericii:
Cina Domnului
50. Rolul Bisericii 905 Puncte de convergenli 953
FuncliileBisericii 905 Puncte de divergenle 956
Miezul lucrtrrii Bisericii: Conceptiile maiore 959
Evanghelia 912 Tratareaproblemelor 964
CaracterulBisericii 919
54. Unitatea Biseiicii
Arqumente in favoareauniiltii
B'isedcii 970
51. ConducereaBisericii Conceplii desprenatura unitiiii
Forme de conducere lstoria gi statutul prezent al
bisedeaoc! 921 ecumenismului 977
Construiiea unui sistedl de Problefte ridicate de evanghelici
aonducerebiserieas(tr Linii clliuzitoare in vederea
pentru zilele noastre 933 acliunii 984

PARTEA
A DOUASPREZECEA:
LUCTUTiIC diN UrMi

55. Introducere iir escatologie 989 lnvierea 1027


Statutulescatologiei 989 Judecata finall 1033
Clasificareaescatologiilor 992 Irnplicaliile celei de a doua veniri
Abordiri rnodeme ale qi conse.inteleei 1035
escatologiei 994
Concluzii cu privire
- la Concepliile mileniste
escatologie 1002
ti tribulationiste 1037
Escatologie individuah Concepiiilemileniste 1037
Concepliiletribulaiioniste 1047
Moartea 1004
Stareaintermediad 1010
Implicalii ale doctrinei despre 59. Stirile finale 1054
moarte ti respeativdesDra Stareafinaltr a celor drepti 1054
stereaiitermediartr 1bt9 Stareafianltr a celor r:i 1052
Implicatiile doctrinei despre
A doua venire li sixrile'finale 106?
consecintele ei 1020
A doua venire 1020 Gdnduri de incheiere 1068
Prefatd
r
ln douizeci gi doi de ani de predarea teologieisistematicemi-am dorit
adesear.mmanual htroductiv de datd receniS,scris dintr-o perspective evanghelice.
Cu toate ce manualele scrisede Charles Hodge, Augustus Strong, Louis Berkhof gi
allii au slujit admirabil la vremea lor, ele nu au a!.ut curn sA anticipeze recentele
progresedin teologie gi din celelaltediscipline gi sd rdspun ddla ele.Teologiacregtind
reprezintd o incercarede a implini aceastdnevoie i:r zilele noastre.
Aceastdcarte estemenite sAserveascedreDt text al unui curs introductiv de
teologie sistematice pentru seminarii. Ea e-steproiectatii astfel incat se fie
completatdde lucrareain trei volume Rendings in ChristianTheologype care am
editat-o anterior, dar poate fi folositd gi independentde aceastesursd.Fiind un
manual destinat studenlilor, ea nu trateazd aminuntit toate problemele tehnice pe
care le-ar investiga cercetatoriiavansa{i,dar se ocupd de problemelepe care le
ridicd persoanelelaicein cercurilein carevor sluji mai tArziustudentiievanghelici.
Am gdsii cd e necesarsd rezist ispitei de a scrie o intreagi carte despre
subiectul fiecdrui capitol. Rezultatul negativ al acesteidecizii a fost pericolul
superficialtetii. Rezultatulei pozitiv pentru mine personalesteconturareaunor
proiectepentru mai multe zeci de cdrii. Am evitat in mod deliberat si fac din
aceastelucrare o colecliebibliografici de referinle la toate [teratura disponibili
cu privire la fiecaresubiectir:rparte (degiam prevezutcAtevasugestiicdliuzitoare
pentru studiereaunor cdrji in plus). Ca lucrarede teologiesistematicA, acesttratat
folosegterezultatele muncii considerabiledepuse de evanghelici in domeniul
exegezei.Agadar nu ne vom implica in generein tipul de exegezi detaliati care
umple paginile unei lucrdri ca CharchDogmatics de Karl Barth.
Aceastecartepomegtede la premisacd cititorul posededejacunogtinledespre
Vechiul 9i Noul Testament,precum gi despre istoria cregtinismului. Ea presupune,
de asemenea,cd cititorul deline cunogtinle rudimentare de limba greacda Noului
Testament.Totugi, celor cdrora le lipsegteaceastdbazd, ea nu li se va pirea cu
neputinji de folosit,degiin anumitelocuri va fi probabilnecesarsdconsultelucrdri
de referinli. Nu se presupun cunogtintede citire a ebraiciibiblice.Tiansliterdrile
urmeazesistemulde transliterarenetehnicace se gesegteitx Theological Dictionary
of theOId Testament.\
Cititorul atent va descopericurAnd ci structurareagi concluziile acesteicerli
1. Theologicol
Dictionaryof the Old Tbstomenl,
ed. G. lohannes Botterweck$i Helmer Ringgreo 4
vol, Grand Rapids,Eerdmans,1975,vol. 1, p. XX-XXI.

13
14 Prefali

sunt de un gen care e numit uneori clasic. Christian Thmlogy,o carte editatd de
Peter C. Hodgson gi Robert H. King, dezbatecateva doctrine traditionale ale
teologiei sistematice din perspectiva formuldrii lor clasice,a provocirilor lansate
de congtiinlamodernd gi a reformuldrilor actuale.2Fdc6ndteologieastdzi,cineva
s-ar putea sd respingi sau si nu reugeascdsd recunoascd aceastd con$tiintd
modemi, sd o recunoasc5,dar se nu o acceptesau sAnu o acceptepe deplin. Eu
am ales a doua posibilitate. Cred ce teologul trebuie si fie pe deplin congtient de
existenta acesteicongtiinte modeme, atAt in cadrul proceselor teologice, cat gi in
cadrul celor culturale - mai cuprinzdtoare -, si fie sensibil la ea gi sd o foloseasci
acolo urde este validd. Intrucat aceastecongtiintdse spriiind pe prcsupunen pe
carepersonal nu le accept gi care in anumite puncte mi se par de nesustinut - mai
ales in domeniul implicatiilor lor ultime - consider cd multe din aspecteleei nu
sunt convingttoare.
Mai concret, lncerc si abordez Scriptura intr-un mod mai degrabtr postcritic
decit critic, precritic sau necritic. Rezervele mele cu privire la utilitatea formelor
mai extreme ale metodologiei critice nu-9i au originel intr-un biblicism naiv. Ele
au izvordt mai degrabX din studiul filozofiei antice, mai ales al unui curs despre
Platon la University of Chicago 9i al unui curs despre Aristotel la Northwestim
Universiry De fiecare dati profesorul s-a pl6ns de felul in care gcoalade critich a
formei abordeazd datarea gi sistematizarea gdndirii filozofului avut in vedere.
Acest s€epticism a fost alirnentat de lucrdrile unor neteologi cum sunt Walter
Kaufmarur3gi C. S.Lewis.a
Teologiaautorului acesteicir$ esteceaa ortodoxiei* qlasice.Unii au considerat
o
9A 1:gmenea pozilie i:rseamni absolutizarea unei singure perioade in teologie.
Paul Tillich, de exemplu, spune cd fundarnentalismul vorbegte dintr-o situatie a
trecutului gi ridicl ceva finit 9i tranzitoriu la o validitate infiniti gi etem5.s Mai
bine documentatd este observalia lui Kirsopp Lake, potrivit cAreia
fundamentalismul reflectd conceplia scriitorilor biblici gi a fost cdndva suslinut de
toti cregtinii.6In incercareade a pistra echilibrul delicat dintre autoritatea biblicd
gi formularea contemporani, am ales-o pe cea dintai in punctete in care pdrea sd
se impund o alegere.
In prezent existe o controversd considerabild legati de folosirea limbalului
,,sexist"sau ,,nesexist".Degiimpirtdgescgrija de a nu excludeprin folosireaunor
substantive Sipronume jumitate din rasa umand, estebine sd nu se uite ci limba
englezi duce inci lipsi de un pronume la persoanaa treia singular de gen
comun, 9i in unele cazuri folosirea termeniior ,,fiintd umane,, sau ,,omenire,, este
improprie. Totugi, cititorul trebuie sd inteleage ci din perspectiva autorului
genul 9i sexul nu sunt echivalente.Intr-adevdr,in unele limbi nu prea existi
-ilffittiorfn*Ugy,ed.
PeterC.Hodgson 9iRobertH. Kin&philedelphia, Fortress,
1982.
3-. Walte! Kaufmann, Citiqrc of Religionand Philosoph!,card,e\ City, N.y., Doubleda, 1961,
p. 3n-396.
4.. C. S. Lewis, ,,Modem Theology and Biblical Criticism,,, in Chlistian Reflections,Cra\d Rapids,
_
Eerdmans,1974,p. 152-165.
*. ln aceastli iarte folosim teffienul o/lodor
9i derivatele lui in sensul de ,,corect din punct de
vedere doctdnar", fdre referire direcel la ortodoxia rasdriteantr - n. had.
nlictt, Slutu,-ric Tft?olqgy,Chicago,University of Chicago, 1951,vol. 1, p. 3.
9. l_3d
6. Kirsopp Lake, Tfta Religiotl ofyasteda! anil TofiottorD,Boston, Houghton, i926, p. et.
Prefati 15
relaiii intre cele doud. Astfel, dupd cum spun unele documente legale,
,,masculinultrebuie se fie inleles ca reprezentandfemininul, iar singularul ca
reprezentandpluralul, acolo unde se iere". in consecinl;,trebuie inleles ci
afunci cAndpronumelemasculinla persoanaa treia singular gi termenul ofi sunt
folosite in aceastdlucrare, ele indicd sex masculin doar acolo unde contextul
aratdclar acestlucru,
Multe persoaneau contribuit la realizareaacesteicdrti. Am o imensddatorie
fatd de numerogiteologi ale ciror lucrdri le-amcitit gi mai alesfald de cei cu care
am studiat personal.Trei din a doua categorieseremarcdprin influenla lor asupra
intelegerii mele teologice. Bemard Ramm, in prezent profesor de teologie
sistematicila American BaptistSeminaryof the West,Berkeley,California, a fost
primul meu profesor de teologie.ParticipAndla cursurile lui, interesulmeu fatd
de teologie s-a transformat in dragoste pentru acestobiect de studiu. William
Hordern, acum pregedinte al Lutheran Theological Seminary, Saskatoon,
Saskatchewan, a fost mentorul meu in programul de doctorat la Northwestern
Universitygi GarrettTheologicalSeminary(acumGarrett-EvangetcalTheological
Seminary).Nu numai cd mi-a prezentat complexitateaproblemelor teologiei
contemporane,dar deschiderealui fali de alte puncte de vedere decat ale lui
proprii 9i aprecierealui pentru ele mi-au asiguratlibertateade a-mi dezvolta cu
integdtate propria pozilie evanghelica.Wolftrart Pannenberg,cu care am avut
privilegiul sd mA angajezin studii posidoctoralela Universitateadin Miinchen,
m-a stimulat cu discememantul lui clar, profund gi petrunzAtor in domeniul
problemelorteologice.Acegti trei birbali, reprezentandpozilii teologiceextrem
de variate,au contribuit la maturizareamea teologicd9i mi-au servit ca model in
calitatealor de cercetdtori,inveletori gi persoaneindividuale. Carteade fatd este
dedicatdacestortrei teologi, ca expresiea aprecierii mele faF de ceeace am
invitat de Ia ei.
Colegi de la propriul meu institut Sidin alte locuri mi-au oferit informafii gi m-au
incurajat.Am gdsit deosebitde folositoarein specialdoud sugestiiale lui Clark
Pinnock, profesor de teologie sistematici la McMaster Divinity College,
Hamilton, Ontario: ,,Nu fi rob al exhaustivitdlii" 9i ,,Fdsd poaid fi cantateca un
imn, nu citite ca o carte de telefon." M-am strdduit sd fiu cuprinzetor,si acopir
toate domeniile teologiei, dar firi si mA ocup de ioate detaliile gi de toate
Punctelede vedere posibile. Am incercatde asemeneasd includ in materialul
faptic,acolounde a fost posibil, aplicatii practicegi note doxologice.Recunoscdnd
cu graiitudine aiutorul tuturor acestorpersoane,accepttotugi responsabilitatea
deplne pentru toate lipsurile 9i defectelecerfi.
Dorescsd mullumesc ai altora care au aiutat Ia urgentareapublicdrii acestei
cerfi.Administratia gi consiliul de conducerede la BethelCollegeand Seminary
mi-au acordatun ,,concediusabatic",caremi-a dat posibilitateasi duc Ia capeto
mareparte a lucririi. Dorescsd mulqumescin mod specialfacultdlii de teoiogie
New College,University of Edinburgh,gi mai alesdecanuluiei, Dr. A. C. Ross,gi
bibliotecaruluiei, J. V Howard, care mi-au creat unele facilteli pentru a putea
cercetagi scriein vara anului 1983.
Laurie Dimberger a dactilografiatceamai mareparte a manuscrisuluipdrJilor
1-4 asistatede Lorraine Swanson.Aletta Whitiaker a transcris De dischetede
76 Prefati
computer originalul dactilografiat al pdrlilor 5-g;ea pat Krohn au dactilografiat,
9i
de asemenea,portiuni din manuscrisul pfutilor 9_12.
Mulfi studenli au aiutat de-a lungui anilor la modelarea continutului acestei
,
ci4i, in special prin lntrebirile lor de la orele de curs. Asistentul meu de la
catedra
de Teologie,Dan EricksorL a citit intregul manuscris. Mark Moulton a citit pirlile
9--12,.Bryc9 Ka\nberg a ficut un studiu independent al principalelor subiectedin
pa{ile 1-4, iar Randy Russin domeniile acoperite de pe4ile 5:S.Tori patru mi_au
oferit comentarii din perspectiva studentului, ajutAndu-rni se le anticipez reacaiile
gi sd-ni alustez lucrarea ca atare. Tiei studenti noi m-au incurajat in mod
deosebit
sd elaborez^manuscrisulpdrgilor 1-4 9i m-au sprijinit in rugiciune: David
McCullum, Stanley Olson gi Randy Russ.
""yT multumtui speciale Bisericii Cross of Glory Baprist Church din
-_ *.
Hopkins, Minnesota, pe care am slujit-o ca pastor interimar in perioada in care am
scris pdrlile S-8._Aceastd congregatiedeosebitd,situatd intr_; zoni suburbani,
mi-a servit ca laborator bisericesc pentru conceptele teologice pe care le
dezvoltam.,Am fost din nol impresionat de interesui gi de comietenli teologici
a persoanelor laice, mai ales la gedinlele de evaluare de duminicd sea.a si i,r
cadrul studiilor biblice din zilele de miercuri, ceeace mi s-a dat posibiliiatea
sd-ni cizelez formularea gi exprimarea gandurilor din aceastdsecliune.
Personalul editorial de la Baker Book House a fost incd o iatd extrem de
serviabil 9i de incurajator. Mai concret doresc se-mi exprim consideraiia fald de
Ray Wiersma, editorul proiectului, care a sacrificat aproape doi ani pentru
.
editarea acestui enorm proiect. Munca lui meticuloasd gi itenii a contribuit rnult
la asigurarea acurateJeigi a unui stil cursiv.
Famili:rnea m-a ajutat mult irx acestproiect de durati, manifestAndinlelegere
atunci cand cerintele sarcinii pe care mi-am asumat-o gi termenele ce se cuveneau
au presupus modificdri in programul nostru obignuit. Sotia mea
l$pectate
Ginnie m-a aiutat gi in acele momente di indoiala pe care le poate intelege doar
cel care a intreprins o lucrare de acestgen.
Numirul tot mai mare de cercetdtori activi de la facultatea Bethel Theological
Seminary s-a dovedit a fi un grup de sprijin de-a lungul perioadei de timp in care
persistenla gi rebdarea erau indispensabile.
Eforhrl investit in aceasti carte va fi justificat daceea va constihri un mijloc prin
intermediu.l ciruia unii din cei careati primit pe Cristos Isus, Domnul, vegi umbla
ii
ln El, -fiind inrddicinagi 9i zidifl ln El, intirigi prin credinld, dupi irvifiturile care
tot! q{ut 9i sporind in ea cu multumiri catre Durnnezeuj, (Coloseni 2:7). in
l-u"
2 Tmotei 2:Z Pavel i-a scris catevacuvinte instructive lui Timotei, pe care eu le-am
luat drept ciliuzi in pregitrea Talogiei cregtinegi pe carele recornandgi celor care
o citesc ,,9i ce-ai auzit de la mine, in fata multor martori, incredinteazd la oameni
de ircredere care sd fie in stare sd invete gi pe altii.,,
Arden Hills, Minnesota
PARTEAINTAI

pe Dumnezeu
Studiindu-L
1. Ce este tqglggla?
2. Teologla.gi .fllozofia
3. MetodaInvestlgallolteologlce
4. Teologla.ti studldl critic at Blbllel
5. Ac{uallzareemesalululcregtln
6. Teologlasl llmbajul el
41
t l
JI
Ce esteteologia?

Natura religiei
Definireateologiei
Localizareateologiei (sistematice)pe harta teologica
Teologjasistematica
s-iteotogiabiblic6
Teologiasistematica
9i teologiaistoricd
Teologiasistematica
si teologiaflozofice
Nevoia de teologie
Punctul de plecare al teologiei
Teologiaca stiinte
De ce Biblia?

Naturareligiei
Omul este o fiinld minunati gi complexi. El este capabil sd execute lucrdri
materiale complicate, sd efectueze calcule mentale abstracte, sd realizeze
frumuseti incredibile in domeniul vizual 9i auditiv in afare de toate acestea,omul
estereligios intr-un mod incurabil. Pentru cd oriunde d5m de oameni - rispAndifi
geografic in culturi extrem de diferite gi in orice moment din cele mai indepdrtate
perioade ale istoriei inregishaie 9i pand in prezeni - gesim 9i religie.
,,Religie" esteunul dintre acei termeni pe care toli presupunem cd ii inlelegem,
hse pu1ini dinhe noi suntem ilx stare se-i definim cu adevirat. Acolo unde se
descoperdcontradiclie sau cel putrin diversitate in definitiile sau descrierile unui
obiect sau ale unei activitili, existe motive si se creadi fie ci subiectul respectiv
nu a fost suficient studiat,gAndit sau discutat,fie ci problemaesteprea bogati 9i
complexi pentru a fi cuprinsd intr-o singuri afirmafie comprehensiia.
In multe descrieri ale religiei apar anumite trdsdturi comune. Existd o credintd
i:I cevasuperior persoaneiumane individuale. Acestcevapoate fi un dumnezeu
personal,un intreg ansamblude fiinle supranaturale,o foigea naturii, un set de
valori sau rasa umani in totalitateaei (umanitatea).in mod caracteristicexistAo
distinclie inhe sacru gi secular(sauprofan). AceastAdistinctie poate fi extinsdla
persoane,obiecte,locuri gi practici. Vehemenlacu care u.eaiti distinctie este
sustinutevariazdla diferitele religii 9i printre adeptii unei religii date.l
1. Vvtllt"". P. Alston, ,,Religion", 1n Eficyclopediaof philosophy, ed. paul Edwards, New york,
MacmiIla, 1967,v ol. 7, p. 141-742.

t9
20 Studiindu-Lpe Dumnezeu

Religia implicn de reguld gi o conceptie despre lume


9i viali, adicd o
perspective asupra lumii sau o imagine generald a realiidtii in ansamblul ei, o
9i
pirere despre cum anume trebuie sd se rapoteze individul la lume ir lumina
acesteiperspective.Unei religii ii este atagatun set de practici care tin fie de
comportamentul ritual, fie de cel etic, fie de ambele. in relieie se inialnesc si
anumite atitudini sau sentimente, cum ar fi un sentiment de reJpect amestecatcL
teamegi uimfue,un sentimentde vinovdtie sau un sensal misierului. Existi un
anumit gen de rispuns sau de relafle cu obiectul care este superior persoanei
umane individuale, ca de exemplu dedicarea,inchinarea suu .ugdcirl.,ear. in firre,
existdadeseori,dar nu intotdeauna,anumite dimensiuni sociale.ln mod frecvent
se formeazd grupuri de un tip sau altul pe baza unui punct de vedere sau
angajament religios comun.3
$au fdcut incercdri pentru a se gdsi o esente comune a tuturor religiilor. De
exemplu,pe durata unei lungi pedoadedin Evul Mediu, mai alesin Apus, religia
a fost consideratidrept ctez saudogmd.Ceeace deosebeacregtinismulde iudaism
sauhinduism era un set diferit de crezuri.C6nd a avut loc Reformas-aconsiderat
cd doctrinele (sau dogmele) diferite erau acelea care deosebeau cregtinismul
protestant de romano,catolicism. PAndgi confesiunile protestante erau vazute ca
fiind diferentiate in primul rdnd prin ideile lor despre iolul suveranitetii divine gi
respectiv- al libertilii umane,desprebotez,desprestructuraconduceriibisericegii
pi alte subiecte similare.
Era firesc ca invdteturile doctrinare sd fie considerate cele mai importante de
la inceputul Evului Mediu 9i pdnl in secolul al X\rllllea. Din momentul in care
filozofia a devenit o disciplina putemicA, bine agezat6,caracterul de conceptie
despre lume gi vial; al religiei avea sI fie, bineingeles,accentuat. deoaieie
$i,
gtmlele comportamentaleerau inci in fagi, s-auspusrelativ puiine desprereligie
ca institulie sociaid sau despre fenomenul psihologic religios.
Totugi, o datd cu inceputul secolului al XX-lea a avut loc o schimbarein modul
de-inlelegerea locului pe care il ocupd religia. in lucra rea sa On Religion:Speeches
to Its Culturcd Despisers,Friedrich Schleiermachera respins ideea cd locul ieligiei
estein domeniul eticii sau dogmei. Mai degrabd,a spus Schleiermacher,religia Jste
o probleme care tine de sentiment, fie de sentiment in general, fie de sentiirentul
unei dependenJeabsolute.a Acestpunct de vederea fosidezvoltat de cetreanaliza
fenomenologici a unor gAnditori ca RudoU Otto, care vorbea despre nunmos,
conStientasacrului.sIdeea lui a fost continuate intr-o mare parie a gindirii
religioasedin secolulal XX-lea,purtind reactiaei irnpotriva categoriilorlogice
9i
a ,,ralionalismului". ,,Religia lui Isus,, care a prosperat in anii ,20, a iost o
manifestare larg rdspandite a accentului pus pe sentiment.
Formularea lui Schleiermacher era in mare parte o reaclie la conceplia
filozofici a lui Immanuel Kant. Deqi Kant era mai degrabdfiloiof decAtteoiog,

2. Ibid.
3.,,ReligioDSocialAspectsof",i^Enc|clopediaBritannica,ediliaaXV-a,Macropaedia,vol. 15,
p.604-613.
4. Friedrich Schleiermacher,Ot Religion;Speeches
to lts Culturcd Despisels,New york, Harper and
-
5. Rudolf Otto, Iie lde4 of the Holy,New \ork, Oxford University, 1958.
Ceesteteologia? 21,

celetrei critici faimoaseale lui - Criflcnrnliunii pure(7787),Criticaraliutlii practice


(1788)9i Criticn puterii de judecati (7790)- au avut un impact imens asupra
filozofiei religiei.6In prima dintre cele trei critici, el a combetut ideea ce este
posibild cunoagtereateoreticda obiectelorcare transcendexperientasenzoriald.
Bineinlelesca aceastaa inHturat posibilitateaoricdrei cunoagterireale a religiei
sau a oricdrui fundament cognitiv al ei aga cum a fost ea inleleasd in mod
tradilional.TKant a precizat cd religia este un obiect al raliunii practice. El a
consideratcd Dumnezeu,unele norme gi viala vegnici sunt necesareca postulate
fdrd de caremoralitateanu poate funcliona.sAstfel, religia a devenit o problemd
de etice.Acest punct de vedereasuprareligiei a fost aplicat teologieicregtinede
cdtreAlbrecht Riischl,carea spus cd religia esteo problemdde judecili morale.e
Prin urrnare,cum trebuie sd privim religia?Eu pretind ci religia estefiecare
dintre acestea- crez sau doctrind, sentimentsau atitudine, un mod de viate sau
un anumit gen de comportament.Cregtinismul se potrivegte tuturor acestor
criterii ale religiei. El esteun mod de existente,un anumit gen de compo{ament,
un stil de viali. Mai mult, el estetoateacesteanu numai in cadrul unei experiente
individuale izolate,ci gi in direclia producerii unor grupuri sociale.Cregtinismul
implici de asemeneaanumite sentimente,cum sunt dependenta,dragosteaqi
implinirea.$i, cu certitudine,cregtinismulimplicd un setde invildturi, un mod de
a privi realitateagi propria persoandgi o perspectivddin careintreagaexperiente
ale un sens.
Pentru ca cineva se fie un membru vrednic al unui grup poreclit dupd un
anumit conducetor, acea persoani trebuie sd adere la invdldturile acelui
conducator.De exemplu, un platonicianestecinevacareintr-o oarecaremasura
esteatagatde conceptiilesuslinutede Platon;un marxist estecinevacareaccepti
invdJiturile lui Karl Marx. In rndsurain careconducdtorula pledat gi in favoarea
unui mod de via16 indisolubil legat de mesajul pe care l-a propovdduit, este
esentialca adeptul seimite gi acelepractici.In generalfacemtotuqi deosebireintre
practicileinerente(sauesenfiale)9i celeaccidentale(sauincidentale).Agadar,un
platonician nu trebuie sA trdiascdin Atena gi sd vorbeascdgreaca clasicd;un
marxist nu trebuie se fie evreu,sd studiezela British Museum sau si mearsi cu
bicicleta.
in acelagifel, un cregtinnu trebuie sd poarte sandalesau sd aibi barbd,sau sd
iriiasci in Palestina.insd cei care pretind ci sunt cregtini vor crede ceeace a
propovdduitIsus gi vor pune in practicdceeace a poruncit El, cum ar fi: ,,Iubegte-l
pe aproapeletdu cape tine insuti." Aceastapentru ce a-L acceptape Isus ca Domn
inseamnea facecaEl sefie autoritateacaresi ne conduci vielile. Atunci ceanume
esteimplicat in a fi cregtin?JamesOrr a formulat foartebine acestlucru: ,,Celcare
credecu toate inima lui in Isus ca Fiu al lui Dumnezeuse angajeaziprin aceasta
6. A. C. Mcciffert, PrctestalltThaughtDepreKnnf, New York, Harpet 1961,il considerdin mod
evidentpe Kant ca o cumpin; in dezvoitareagendirii protestante,degi Kant a fost un filozof fi nu
un teolog.
7. Immanuel Ka t, Critica nliuilii pt!/c, ,,Analitica Transcendentali,,,cartea 1, capitolul 2,
secliunea2.
8. Immanuel Kant, Criticanliunii practice,partea1, cartea2, capitolul 2, sectiunea5.
9. Albrecht Ritschl,,,Theologyand Metaphysics", i^ ThrccEssoys, trad. in lb. engl. philip Hefner,
Philadelphia,Fortress, 1972,p.'149-215.
22 Studiindu-L pe Dumnezeu

la multe altele in plus. El devine loial anumitor concepfii despre Dumnezeu, om,
picat, rescumpdrare, despre scopul lui Dumnezeu in creatie gi istorie gi despre
destinul omenesc- agacum se gisesc ele in cregtinism."ro
Pare,agadar,rezonabil si se spr.rndcd a susJinecrezurile pe care le-a sustinut gi
propovtrduit Isus estedoar o parte din ceeacetnseamni a fi cregtinsau adept al lui
Cristos.9i tocmai studiul acestor credinte reprezintd preocuparea speiifici a
teologiei cregtine.Crezul nu estetotul in oe$tinism. Esteimplicatd gi o axperienti
sau un set de triiri, incluz6nd dragostea,umilinla, adorarea gi inchinarea. Existi
practici atat de naturd eticd, cat gi rituali sau devolionali. De asemenea,in
cregtinism existi gi dimensiuni sociale.Ele implici relatii cu alli cregtini, in cadrul
a ceea ce in mod obignuit se numegte Biserici, 9i cu necregtini, in cadrul lumii
privite i:r ansamblu, Alte discipline ale cercetirii gi cunoagterii care investigheaze
aceste dimensiuni ale cregtinismului. lnsd obligagia esenliali de a e*i^ioa,
interpreta gi organiza irrvifiturile Aceluia de la care aceasteretgie 19iia numele
aparline teologiei cregtine.
Transpunerea in viaF gi practicarea personali a religiei, inclusiv susfinerea
crezurilor doctrinare, au loc la nivelul experientei primare. Existd de asemeneaun
nivel al meditirii cu privire la ceeace are loc la nivelul primar. Disciplina care se
ocupi cu descrierea,analizarea,criticareagi organizareJdoctrineloresteteologia.
Astfel in comparatie cu religia, teologia este o activitate de nivel secundar.
Teologia estefate de religie ceeace estepsihologia fald de emoJiile umane, ceeace
este estetica fata de operele de arte, ceea ce este gtiinta poliiici fali de
comportamentul politic.

Definireateologiei
Studierea lui Dumnezeu sau gtiinla despre Dumnezeu este o bund definilie
preliminard sau de bazi a teologiei. In orice caz, Dumnezeul crestinismului esteo
fiinlS active, agacd trebuie sd existe o extindere inifiali a acesteidefinitii in agafel
incAt ea sd includi lucririle lui Dumnezeu gi relatia Lui cu ele. Astfel, teologia va
ceuta si inteleage gi creafla lui Dumnezeu, mai ales omul gi conditia lui, precum
gi lucrarea Lui rdscumplretoarc pentru omenire.
Cu toate acestea,e nevoie sd se spunl i:rci gi mai multe pentru a se ardta ce
anume face aceastd gtiinte. Prin urmare, noi propunem o definilie mult mai
complett a teologiei: ea este acea disciplind care se striduiegte si articuleze in
mod coerent doctrinele credintei cregtine,pe baza Scripturilor inainte de toate, in
contextul culturii tl general, intr-un limbai specific contemporan gi in raport cu
problemele vietii.
1. Teologia este prin urmare biblici. Aceasta ia ca sursd primari pentru
continutul ei Scripturile canonice, Vechiul 9i Noul Testament.Ceea ce nu
inseamnl ci se inspird pur 9i simplu intr-un mod lipsit de spirit critic din
semnificagiile superficiale ale Scripturilor. Teologia utilizeazd instrumentele gi
metodele cercet{rii biblice. Ea folosegte,de asemenea,informalii din alte domenii

10. JamesOr1,Tiie Cristian Viau of Godand lrreWorld,Grand Rapids,Eerdmans,1954,p.4.


Ceesteteologia? 23

ale adevSrului despre care consideri ce fac parte din revelatia generald a lui
Dumnezeu.
2. Teologia este sistematicd. Adici se inspird din intreaga Biblie. in loc si
utilizeze texte individuale izolate unele de altele, ea incearci mai degrabi si
raporteze diferitele fragmente unele la altele, se contopeasci diversele inviJituri
intr-un intreg armonios sau coerent.
3. Teologia se raporteazi de asemeneala problemele de culturi generald gi de
eruditie. Astfel, ea incearci str-giraporteze concepfia despre origini la conceptele
prezentate de gtiintd (sau mai corect, de discipline cum ar fi cosmologia),
concepfia despre natura umani la accepfiuneapsihologici a personalitetii, ideea
de providenld la ipotezele filozofiei istoriei.
4. Teologia trebuie de asemeneasi fie contemporane. in timp ce trateazi
probleme neafectate de trecerea timpului, ea trebuie sd foloseascd un limbai,
concepte Si structuri ideatice care si aibi un sens tr contextul timpului prezent.
Aici exisid un pericol. Unele teologii, in incercarea lor de a aborda probleme
moderne, au reformulat materialele bibhce intr-un mod care le-a denaturat.
Auzim astfei despre ,,pericolul de a-L modemiza pe Isus"l1,un pericol foarte real.
Totugi, in incercarea de a evita ca Isus str fie prezentat doar ca un alt liberal al
secolului al XIX-lea, mesajul este uneori formulat intr-o asemeneamaniere incat
reclamd ca persoana din secolul at XX-lea si devini o persoand a secolului intai
pentru a-L putea infelege. Drept rezultat ea se hezegtecd estecapab a se se ocupe
doar de probleme care nu mai exista. Agadar, in mod similar, trebuie evitat
pericolul opus, ,,pericolul de a ne arhaiza pe noi ingine".l,
Nu sepune nurnai problema de a sefolosi structurile ideatice din zilele noastre
pentru a exprima mesajul. Mesajul cregtin trebui.e si vizeze intrebdrile 9i
provocdrile de care ne lovim astezi. Dar chiar gi aici e nevoie de un semnal de
alarmd in legituri cu un angaiament prea drastic fate de un set dat de probleme.
Dacd prezentul tnseamni ceva diferit de trecut, atunci, dupd cAte se poate
plesupune, viitorul va fi de asemenea diferit de prezent. O teologie care se
identifici prea mult cu prezentul imediat (9i anume, cu ,,astdzi,,9i nimic altceva)
seva expune la o iegire prematurd din uz.
5. In fine, teoiogia trebuie sd fie practici. Prin aceastanoi nu in;elegem o
teologie practicd in senstehnic (9i anume, cum si sepredice, si seconsiliezC,sd se
evanghelizezeetc.), ci ideea ci teologia se raporteazd la triire, nu numai la crez.
Credinla cregtini are ceva de spus ca si ne sprijine in preocupdrile noastre
practice. Pavel, de exemplu, a dat asigurdri cu privire la ceade a doua venire a lui
11. Henry J. Cadbury The Peril of Medunizing,fcrts, New york, Macmillan, 1937.Un exemplu al
modemizlrii lui Isus. poate fi gesit in reconstih.ririle vielii lui Isus din secolul al XIX-lea. Glorge
Tyrrell spunea despre interpretarea fdcufe persoanei lui Isus Cristos de catre Adolf Hamack ce ,,Ac;l
Cristos pe care il vede Hamack, pdvind in urme prin nouesprezecesecole de intunecime catolicd,
este doar reflectarea unui chip plotestant liberal, vezut pe suprafata apei intr-o fantand adince,,,
Christiatitv at thc Cross-Roads,
Londra, Longmans, Grcen, 1910 p.,l4.
_12. Henry J. Cadbury ,,The Peril of Archaizing Ourselves,,,ll erprctation3,7949, p.331-932.
Oamenii-care se arhaizeaze pe ei ln$igi sunt cei cale incearcl sd alcdtuiasci comunitdli dupd tiparul
Bisericii Primale, dupe cum este descristr ea mai ales in Fapte 4-5 sau cei care incearcI si reiolve
problema validitltii consumdrii beuturilor alcoolice pe baza;racticii din Noul Testament, fdrd sd se
intrebein ambelecazuri in ce mesurdschimbarilesocialecareau awrt loc din vr€murile biblice p,inA
in prezent au modificat semnificalia practicilor in cauzi.
24 Studiindu-L pe Dumnezeu

Isus Cristos, iar apoi a spus: ,,MAngAiali-vidar unii pe allii cu acestecuvinte,,


(1 Tesaloniceni4:18).Estenecesartotugi sdseobservefaptul cd teologianu trebuie
sd se preocupe in prirnul rAnd de dimensiuniJepractice. Efectu'ipractic sau
aplicalia unei doctrine esteo consecinfda adevdrului aceleidochine,5i nu invers.

Localizarea
teologiei(sistematice)
pe hartateologici
Termenul de ,,teologie" esteexhem de des folosit. prin urmare, estenecesarse
identificim mai de aproape sensul cu care il folosim aici. in sensul cel mai larg,
cuvdntul cuprinde toate subiectele tratate intr-o gcoali teologici. in acest seris,
terrnenul include diverse subiecte cum sunt Vechiul Testament,Noul Testament,
istoria Bisericii, teologia sistematicd, homiletica, educaJiacregtini gi consilierea.
Un sens mai restrAns al cuvAntului se referd la acele tncerciri care trateaza
caracterul specihc doctrinar al credinfei cregtine. Aici se gesesc discipline ca
teologia biblici, teologia istorica, teologia sistematicd gi teologia fiiozofici.
Aceasta este ieologie in contrast cu istoria Bisericii ca institutie, cu interpretarea
textului biblic sau cu tehnicile practicii pastorale.in cadrui acesteicoiectii de
subiecte teologice (teologie biblici, teologie istorici etc.) noi putem delimita
teologia sistematici. Acesta este gi sensul in care va fi folosit de acum incolo
ctldnt:ul teologieln aceastd lucrare (in afard de cazul in care existA indicatii
specifice cd ar avea alt inteles). in fine, in cadrul tmlogiei sistematiceexisti diferite
doctrine, cum sunt bibliologia antropologia,cristologii 9i teologiapropriu-zisd (sau
doctrina despre Dumnezeu). Pentru a evita confuzia, atunci iana o avem in
vedere pe ultima dintre ele, vom folosi expresia,,doctrinadespre Dumnezeu,,.
Figura 1 poate aiuta la vizualizarea acestorrelafii.

Figura1
Sensuri
aletermenului,,teologie"
Scriptura
Dumnezeu
Studiibiblice fTeologiebiblice Omul
Studiiteologice Studiiistorice lTeologieistoricd Pecatul
Studiidoctrinarc ) Teologiesistematice Cristos
Studiipractice lTeologiefilozofica Mantuirea
Biserica
Lucrurile
dinurme

Teologiasistematicegi bologia biblicd

Atunci cand ne intrebdm care este relalia teologiei sistematice cu alte


lnvestigatii doctrinare, ddm peste o legdturX deosebit de skanse intre teologia
sistematicd gi teologia biblicd. Cel care se ocupd de teologia sistematictr este
depcndent de activitatea gi cunogtintele celor care lucreazi in domeniul exegetic.
Trebuie sd distingem aici trei sensuri ale expresiei ,,teologie bib1ic6,,.Teologia
- _
biblici poate fi migcareacu acelaginume, care a apirut in anii ,40, a prosperaiin
Ceesteteologia? 25

anii '50 9i a ajunssd decaddin anii '60.13


Aceasti migcarea avut multe afinitdti cu
teologianeoortodoxi. Multe dintre concepteleei de bazi au fost aspru criticate,
mai ales de cdtre JamesBarr in The Semanticsof BiblicalItnguage.14Declinul
migceriide teologiebiblicd a fost urmirit de BrevardChilds in lucrareasa Blbliccl
Thmtogyin Crlsls.lsA inceput de curAnd sd se vadd ce, in ciuda numelui ei,
migcareanu a fost intotdeauna deosebit de biblic6. De fapt, cateodati a fost
extremde nebiblicd.l6
O a doua semnificatiea denumirii de teologiebiblicd estecontinutul teologic
al Vechiului 9i Noului Testament,sau teologia care se gesegtein cdrlile biblice.
Existddoud aborddri ale ieologiei biblice astfeldefinite. Una esteabordareapur
descriptive a lui Krister Stendahl.lTEa constd dintr-o simpld prezentare a
invdldturilor teologice ale lui Pavel, Ioan gi ale celorlalti scriitori ai Noului
Testament.In mdsura in care descriein mod sistematiccredinlelereligioasedin
primul secol,ar putea fi considerati o teologiesistematici a Noului Testament.
(Cei care vid o mai mare diversitate ar vorbi despre ,,teologii ale Noului
Testament".)AceastaesteesenJialmente ceeace JohannPhilipp Gabler a numit
ieologiebiblicd intr-un sensmai larg sau teologiebiblicd ,,adeviratd". Gabler a
vorbit de asemeneadespre o altd abordare,9i anume despre teologia bibLicd
,,pure", care reprezinte delimitarea qi prezentarea invdtdiurilor biblice
neschimbitoare,ce sunt valabile pentru toate timpurile. in abordareala care ne
referim, acesteinvdlituri sunt purificate de concepteleneesenlialeintre care se
gesescexprimate in Biblie.l8Astdzi am putea considera cd aceastAabordare
contine deosebirea dintre teologia biblicd descripiive 9i teologia biblicd
normadvd.Observali totugi, ce nici una dintre acesteaborddri nu este teologie
dogmaticdsau sistematice,deoarecenu se facenici o incercarede actualizaresau
afirmarea acestorconcepteneschimbetoareintr-o formd potrivitd inlelegerii din
13. JamesSmart, The Past,Prcset and FuturcoJBiblbal Theology, Philadelphia,Westminster,1979,
p. 10, rcspinge aceastdidee, pot vit cereiateologia biblicl a fost o miqcare,acceptAndin schimb
numai cel de-al doilea senspe care l-am acordatnoi termenului de teologiebibfici.In consecintdel
estemai optimist in ceeace priveqteviitorul teologieibiblice decatBrevardChilds.
74. lames Barr, Sefiintics of Biblical lang age,New York, Oxford Universiry 1961
15. BrevardChilds, BiblicalTheolaryin C/isis,Philadelphia,Westminster1970.
16. Un exemplu esteconceplia lui w' D. Davies despre ,,trupul de la inviere" din 2 Corintcni 5,
Paul and Rabinicludaism,Londra, S.PC.K.,1955,p. 3i0-318. Cadbury comenteazecu privire la
neoortodoxie:,,Nu este cu mult diferita de tendintele de modernizare, de vreme ce adeseori
teologiaactualeesteintroduse pur gi simplu in documentelemai vechi gi apoi scoaside acolo.Este
vecheapoveste a eisegezeigi exegezei.Nu vreau se spun doar cd termenii moderni, cum ar fi
demonicsau conflict, sunt intrebuinlati pentru a descrieinvdtaturile Bibliei, impreuntr cu limbajul
mult mai filozofic, influeniat de ganditorii moderni. Chiar gi atunci cAnd limbajul este riguros
biblic, ceeace inseamneel astezinu esteegal cu ceeace insemnaatunci" (,,ThePeril of Archaizing
Ourselves",p.333).
17. Icister Stendahl, ,,Biblical Theology, Conteraporary" ,i\The Intcrpretcr'sDictiomry of thc Bible,ed.
Ceorge Buttrick, New York, Abingdon, 1962,vol.7, p.4-18-432.
18. fohann Philipp Gabler, ,,Von der richtigen Unterscheidung der biblischen und der
dogmatischenTheologieund der rechtenBestimmungihrer beider Zelle" i^ BiblischeTheologic des
Naten Testamaltsir ihrerAnfangszeiL, Marburg, N.C. Elwert, 1972,p. 272-284;]ohn Sandys-Wunsch
and l,aurenceEldredte, ,,J.P. Gablerand the Distinction BetweenBiblical and Dogmatic Theology:
Translation,Commentary and Dis.ussion of His O ginality", Scottishlournal of Theology33,1980,
p.133-158.
26 Studiindu-Lpe Dumnezeu
zi.lelenoastre. Brevard Childs a sugerat ce aceastaeste directia in care trebuie si
s:
Irdr:pJ: lgologia biblicd pe viitor.le Ori de cdte ori va ipdrea termenul de
,,teologiebiblicX" in aceastdlucrare,seva aveade obiceiin veiere aceastda doua
semnifi-aliea teologieibiblice,fie tn sensul,,adevdrat,,,fie in cel ..
,,pur
Ul-ultim sensal expresieiin discufieestepur gi simplu acelade teologiecare
estebiblice, adice intemeiatd pe invelatur e Bibriei fid;li acestora.in acEstsens
Fi
teologia sistematici de bund calitate va fi teologie biblici. Ea nu este numai
intemeiatd pe teologia biblicd; ea este teologie bibhce. Noi avem in obiectiv o
teologie biblici sistematicd. Scopul nostru este teologia biblicd
,,purd,, (din cel de
al doilea sens) actualizatd.Teologul sistematiccoinstruiegte rodul muncii
ie
ieologului biblic. Teologia biblicd este intr-un fel materialul trui cu care lucreazd
teologia sistematici.

TeologiasistematicAgi bologia istoricA


Teologia istorici este studiul teologiei, aga cum s-a dezvoltat ea de_alungul
secolelor de istorie a Bisericii. Dace teologia Noului Testament este teolo!1a
sistematice a primului secol, atunci teologia istoricd studiaza teologia sistematice
sustinutd 9i propovdduitd de diferifl ieologi pe parcursul istoriei Bisericii. ExistA
do '.dmodalitXtimajore de organizare a teotgiei istorice. Ea poate fi abordate pdn
studierea teologiei unei anumite perioade ori gcoli de teologie, sau a unui anumit
ieolog, finAndu-se seama de diverse domenii cheie ale d"octrinei. Astfel, va fi
examinatd consecutiv teologia fiecdrui secol sau a fiecXrei perioade maioie de
timp care se succede.2oAceasta ar putea fi denumiti o abordare sincronice.
Cealaltd abordare consti in a urmiri istoria gAndirii cu privire la o doctrini daid
(sau la o serie de doctrine) de-a lungul perioadelor din viala Bisericii.2lAceasta
ar
putea fi denumiti o abordare diacronice. De exemplu, ar putea fi examinatd
doctrina ispdgirii din vremurile biblice gi pAndin prezent. Apoi, in mod similar, ar
putea fi trecute ln revistd doctrina despre Biserici. Aceasii a doua metodi de
organizare a studiului teologiei istorice esteadeseoridenurnitd istoria doctrinelor,
pe cAnd prima este considerati in general istoria gAndirii cregtine.
sistematicianul hage foloaseinsemnate din studiul teolosLi istorice. in primul
rind, teologiaistoricd ne facemai congtienli9i mai autocrit-ki,mult mai lucizi in
priv-inta propriilor noastre presupuneri. Noi toli aducem in studiul Bibliei (sau at
oricdrui alt material) o perspectivd specificd, care este foarte mult influenlatd de
situatia istorice gi culturald tn care treim. F6ri a fi congtienli de acest lucru, noi
trec:m. to-t...:eel ce studiem prin filtrul propriilor noasire judecdli (sau
.preiudecdli"). O anumite interpretareapare deja chiar gi la niveiul percepliei.
rroDrema este cum anume putem noi controla gi canaliza aceastd prime
rrterpretare astfel inc6t si impiedicim ca ea sd denaturezematerialul cu care
lucrdm?Dacd.neddm seamade propriile noastrepresupuneri,putem
tine in frAu
in mod congtient aceste tendinte. Dar cum anu-e puiem s6 ne ddm seama ce
79. Chlds, BiblicalTheoIW, p.gg Qilrrn.
20. De ex., Jaroslav Pelikan, The Chfistian Tradition, Chjcago, University of Chicago 1g7I,
, cinci
volume.
21. De ex.,lruis B€rkhof,TheHistoryof ChristianDoctlines,Gra d,Rapids,Eerdmans,1949.
Ceesteteologia? 27

aceasteinterpretare este moduL nostru de a percepe adevirul, gi nu felul in care


stau lucrurile in realitate? Una din modalitili este sd studiem diversele
interpretdri gi altumatii fecute in diferite momenie din viala Bisericii. Astfel vom
vedea cd edsti nenumtrrate moduri de a privi o problemi. Vom fi de asemenea
sensibilizagila felul in care cultura influenleazd gAndirea cuiva. Este posibil sd se
studieze formulirile cristologice din secoleleal IV-lea gi al V-lea gi s6 se
recunoasci influenla pe care a avut-o metafizica greacdasupra modului in care au
fost dezvoltate categoriile folosite. Totugi, cineva poate face aceastaferd a realiza
cd propriul lui mod de a interpreta materialul biblic despre persoana lui Cristos
(9i propria lui interpretare a cristologiei din secolul al lV-lea) estegi ea afectatdde
climatul intelectual de astdzi. Neirxtelegereaacestui lucru este negreqit o miopie
htelectuali.22 Observarea felului in care cultura a influentat gandfueateologicd in
trecut ar trebui sd ne atrageatentiaasupraa ceeace ni seintampld in prezeni.
Un al doilea avantaj din domeniul teologiei istorice este c6 putem invdla sd
facem teologie studiind felul in care au fdcut-o altii inaintea noastrd. Folosirea de
cetre Toma d'Aquino a metafizicii aristoteliene in scopul teoretizerii credinfei
cregtinepoate se ne instruiasce cu privire la felul in care putem intrebuinta astdzi
ideologiilecontemporanela exprimareaconceptelorteologice.Studiereateologiei
unui JeanCalvin, Karl Barth sau Augustin ne va da un model bun gi ar trebui sd
ne inspire in activitatea noastrd.
- Un al treilea avantai oferit de teologia istorice estece ea poate asigura un mijloc
de evaluarea unei anumiteidei. Adeseorine estegreu sdobservdmimplicagiilepe
carele atragedupi sine un conceptdat. Seconstatdadeseacd unele idei carepar
atat de inedite astdziau avut de fapt un precedentin perioademai timpurii din
viala Bisericii. in incercareade a ivalui implicaliile concepliei martorilor lui
Iehovadesprepersoanalui Cristos,poatefi examinatpunctul de vederesustinut
de Arie in secolul al IV-lea gi urmdrile pe care le-a avut acesta.Istoria este
laboratorulteologiei.
in acestlaboiator poate fi apreciatdvaloareaideilor pe care le adopd sau
intentioneaze sd le adopte teologia.23Cei care nu reugescse ir:rvetede la trecut
sunt, dupd cum spunea George Santayana, condamnali sd il repete. Dacd
examindm de aproape in lumina istoriei Bisericii cateva dintre ideile noastre
,,noi", vom descopericd ele sunt de fapt doar forme noi ale unor concepliivechi.
Nici micar nu trebuie ca cineva si fie adept al unei conceplii cicliie despre
istorie2apentru a fi de acord cu autorul Eclesiastuluicd nu existdnimic nou sub
soare(Eclesiastul1:9).
22. Unii dintre teologii care dezbat subiecte ca ,,mentalitatea evreiasce,,,,,cristologia funclionau,,
gi ,,unitatea naturii umane" nu reugescsd recunoasceprezumpliile pe care le aduc ei in analiza pe
careo fac (respectivexistentialiste,funcfionalistegi behavioriste).Un alt exemplu in acestsenseste
analizalui JackRogercarc susfinece principiile inspiraliei biblice propuse de ieologii din categoria
,,Old Princeton" se bazau pe realismul generat de simlul practic scogian(,,The Church Doctrine of
BiblicalAuthority", in BiblicalAuthorit!, ed.JackRogers,Waco,Tex.,Word, 1922,p. 39). Nu exist5
inse in aceea$ilucrare Si o analza h'fel de t5ioase a prop ului punct de vedere al lui Rogers. El
,i-l
camctedzeazd doat ca fiind platonic/augustinian, opus celui aristotelian, ceeace este o simplificare
excesivi,care induce in eroare.
23. Milard J. Edckson, ,,The Church and Stable Mohor." , Christianitv Todaa,I2 o.tor^bie 1973.o.7 .
24. Conceptiileciclicedespreistoriesustin ci in loc sJ pmgresezeintr-o manierJmai mult sau mai
putin rectilinie inspre un scop, istoria repefe pur 9i simplu aceleagitipare. Conceptiile ciclice sunt de
28 Studiindu-L pe Dumnezeu

Teologiasistematicegi bologia fitozofice

Teologia sistematici intrebuinJeazdgi teologia filozoficd.rsin


accepliunea
diferililor_teologiexistdtrei contributii pe caref Jofia sau filozofia
religieiie pot
aduceteologiei.Filozofiapoate:(1.)sdofereconfinutteologiei;(2fsa
apereteologia
sausdii validezeadevdrul;(3)sdii examinezeminulios .oi."pi"i"
In secolulal XX-leaKarl Barih a reaclionatcu fermitate imp'otrivu 9i u.g.r_".,tj".
celei dintii gi
intr-o mesurdconsiderabildgi impotriva celei de a doua.Reai;ia
lui era indreptatd
,P de teologiecare a devenir efectiv o filozofie a religiei sau
AP,o:lt-t" i."ly: o
teologrenatural5. De asemenea,influenta gcoalda filozofiei analitice
Fi_arestrAns
preocupdrilela cel de-al treileatip de activitate.in acestal
treileatip de activitate
zaceuna.din foloaselemajoreale-filozofiei pentru teolog:examinarea
minulioase
a semnificaliei termenilor gi ideilor intrebuinlate in deirersul
teologic, criticarea
argumentelor gi precizareac6t mai exactda mesaiului acestui
diners pentru
oblinereaunei rnaximeclaritdJi.Dupd pdrereaacestuiscriitor,
fiiozoiia _ in cadrul
unor limite destul de restranse- indeplinegte gi a doua
functie, cantarind
afirmaliile cu pretentiede adevir pe .ur" l"-u ulru.r""tt"otogiu
din 9iu"ig.,.ar.rao po.t"
pe
_temelia a cdrei bazd este acceptatmesajul.Astfel iilo;ofia poate servi la
iusiificareapartiald a efortului tn cares-a angajit teotogia.r6Degi filozofia, aleturi
de alte disciptineale cunoagterii,poatecontribui cu cev'adin revelatia
generaldla
conceptiilor teologice,aceastdcontributie este foarte mici fate
T,tl-I,"q:*" de
revelaltaspeoalape careo avem in Biblie.

Nevoia de teologie

Esteinsd cu adeveratnevoiede teologie?Nu estesuficientsdil


iubescpe Isus?
-mesajul
Teologia pare sd aibd intr-adevir anumite dezavantaje.
Ea complicd
cregtin,fdcdnduJ confuz gi dificil pentru inlelegerealaicului.
Astfel ea pare mai
degrabd sd impiedice decAt si avantajezecomunicareaadevirulur
cregtin.Nu
g:zbina e.aBiserica- trupul lui Cristos _ in loc sd o ,rr,"urlei-OUr".rrug "at"
orsensrunrconJesionale au avut loc-din cauzaunor diferenlede inlelegeregi crez
in cazul unor problemesecundare.prin urmare,esteoareteologia
cu adevaratde
dorit gi este ea folositoare?Mai multe considerente.,rg"."ur?.A
raspunsul la
aceastdintuebareesteafirmativ
1. Teologia este importantd deoarece crezurile doctrinare
corecte sunt esentiare
obiceipesimiste.Un exemplu din domeniul religiosestehinduismul,
cu credinla lui in reincamerile
repetateale sufletului.
o_discipline care se bazeazApe contribuliile filozofiei, in loc s,
,.?.-T.]:gt"
lrmrreze .fl:r:l'ca .este
la materiarere se
bibrice De obicei o astfel de teologiefilozoficdintrebuinreazafoarte
metafLica ln-secolulal xx-lea ea a inceput sa foloseasce mult
lJgica (in ""i^"i-i".g r"." "t "rra"t.,l"i1,
devenind astfelmai mult aialiticd decAispeculativdsau con"structive.
26. toate.c; tilo..oFianu poate dovedi adevlrul teologiei.*',in", "" poate
.Cu. evalud caracterul
validirdtcr ro8icl a arsumenrelor ei caracrerutplin de
::::1111::j fl.flu"11to..n.".untrre,
semnrlcalle sdu ambiguitatea conceptelor.pe aceasD baz,r filozofia 9i
oferi dovezi in favoarea
adev;rului cre;tinismului, flrd a pretinde cil demonstreazainh_o
^urriu"a .o.,ui.,gatou.".e*hta 9i
dovezi filozofice si istoricecare pot fi aduse,insd nu atAtde concrua"r,i"
r.li .i or"." o .or,"ruri"
extremde sisurd.
Ceesteteologia? 29

pentru relatia dintre credincios gi Dumnezeu. Una dintre acestecrezuri se referd


Ia existenla gi caracterul lui Dumnezeu. Autorul Epistolei cdtre Evrei, descriindu-i
pe cei care asemenealui Abel 9i Enoh i-au fost pldculi lui Dumnezeu,a afirmat:
,,$i fdrd credinld este cu neputinti sd fim pldculi Lui! Cnci cine se apropie de
Dumnezeu,trebuie si creaddcd El estegi ce risplitegte pe cei ce-Lcaut6" (Evrei
11:6).Autorul nu vrea se spune cd cine incearci sd se apropie de Dumnezeufird
o asemeneacredinte poate fi respins din aceas6 pricine, ci ce cineva nici mecar nu
va incercasd se apropie de Dumnezeu.dacinu are deja aceastdcredhld.
Credinia in divinitatea lui Cristos pare de asemeneaesentiali penhu relatia cu
Dumnezeu. Dupi ce Isus i-a intrebat pe ucenicii Sdi ce cred oamenii despre El, le-a
mai pus gi urmetoareaintrebare:,,Dar voi cine ziceli cd sunt?" Rdspunsullui
Petru: ,,Tu egti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu", a fost intdmpinat de
aprobarealui Isus (Matei 16:13-19). Nu estesuficientsdai un sentimentinfldcerat,
pozitiv, fal6 de Isus. Tiebuie si fie corecte atat intelegerea, cat gi crezul teu. Tot
astfel,esteimportanti gi umanitatealui Isus.Prima epistoli a lui Ioan a fost scrisd
pentru a combateinveteturile unora care afirmau cd Isus nu devenise cu adevdrat
om. Ace$ti,,docetigti"susfineauci Isus pdreadoar a fi om, ci umanitateaLui era
doar o aparenta.Ioan a subliniatimpoflanta inveleturii despreumanitatealui Isus
atunci c6nda scris:,,Duhul iui Dumnezeuse-Lcunoagtelidupd aceasta:Oriceduh
care mdrturisegte ci Isus Cristos a venit in trup estede la Dumnezeu; 9i orice duh
care nu-L mdrturisegte pe Isus nu este de la Dumnezeu" (1 Ioan 4:2-3).in fine, ir
Romani 10:9-10Pavelleagecredintain invierealui Cristos(care,trebuieremarcat,
este atat un eveniment istoric, cat gi o doctrind) direct de experienla mdntuirii:
,,DacemerturiseStideci cu gura ta pe Isus ca Domn gi daci crezi in inima ta ci
Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mAntuit. Cici prin credinla din inimi se
capatd nepdhanirea [drepiaiea] 9i prin mirturisirea cu gura se ajunge la
mantuire." Acesteasunt doar catevaexemplecu privire la importanta unui crez
corect.Teologia,carese ocupd cu definireagi stabilireaunei doctrine corecte,este
in consecintdimportante.
2. Teologiaestenecesarefiindcd adevdrul gi experientasunt interrelationate.
Degi unii vor tigidui sau cel pulin vor pune sub semnul intrebdrii aceaste
conexiune, pAni la urmd adevdrul aiunge sd ne afectezeexperienta. Un om care
cadede la etajul zecepoatestriga in dreptul fiecdreiferestrepe langd caretrecein
cidere: ,,Totugio duc bine!" 9i poate chiar sd se gi simte ca atare, dar cu toate
acesteaexperienta lui va ajunge se se potriveasce in cele din urmd cu realitatea.
Putemcontinua se trhim plini de bucurie mai multe ore gi chiar zile dupd decesul
ascunsnoud al unei fiinle dragi 9i apropiate,insd gi in acestcazadeverulva iegila
iveald,av6nd un efectzdrobitor asupraexperienleinoastre.Deoarecesernnificatia
gi adevdrul credinlei cregtinevor aveaultimul cuvdnt in experienlanoastrd,noi
trebuiesi ajungemla o impicare cu ele.
3. Este nevoie de teologie 9i datoriti fapiului ci in prezent existe un mare
numdr de teorii gi multi contestatariai cregtinismului.Altemativele seculare
abundd, incluzAnd gi urnanismul, care il considerd pe om cel mai important in
Univers, gi metoda gtiinlificd, ce cautd adevdrul fdrd a recurge la revelatia din
partea unei fiinle divine. Marxismul, cu mulgii lui adepli gi apelul lui puternic la
satisfacerea unora dintre nevoile de bazhale ornului, esteevident opus conceptiei
30 Studiindu-L pe Dumnezeu

cregtine despre realitate. Alte religii concureazdacum cu cregtinismul,


gi aceasta
pani 9i in cadrul civilizaliei occidentalg odinioari presupusi
a fi feritE de
asemeneaprimeidii. Orientul nu exporH in Statele Unite numai
automobile,
aparate electronice gi camere de luaf vederi. Religiile orientale
constituie gi ele
acum o provocnre pentru teritoriul odati exclusiv al cregtinismului.
Islamul a
captat loialitatea mai multor occidentali. Numeroase cvasi'-religii
i9i lanseazd de
"91hl tr favoarea nenumdratelor sisteme bazate pe
?^t:_T:_T".
to(oerea * .pledeazd.
Jo{elor psihice proprii. Migcdriie eretice nu se limiteazi la cultele cu
rcnune (cum sunt martorii lui Iehova, mormonismul). Numeroase
grupurr,
dhtre care unele se pare cd folosescspilarea creierului gi "o.,t
olr.,t,r,ir,tii, ii utrus
acum pe indivizii care doresc o altemativi la cregtinismul prea
simptu.in fine, fr
cadrul cregtinismului existi o mare diversitate aL invaJat.ii aintre
care unele se
contrazic reciproc.
Solufia pentru confuzia creatdnu estenumai identificarea conceptiilor
- false 9i
incercarea de a le combate. Ministerul Finanlelor instruiegte
agenti care se
identifice banolotele contrafdcute. Insi aceasti instruire nu se'face
prin stuaierea
bancnotelor false, ci prin examinareaa nenumarate bancnoie veritabile.
Agentii le
privesg le pipiie, le cerceteazemhutios din toate punctele
de vedere. CAnd in
cele din urmi li se dau bancnote false, ei recunoJc imediat
diferenga. in mJ
asemenetor,o intelegere corecti a tnviliturilor doctrinare ale
cregtinismului este
singura solufle pentru confuzia creatd de numirul mare de falgi
c.reainciogi.

Punctulde plecareal teologiei


Teologul care incearcd si elaboreze o tratare sistematici a teologiei
cregtine
de la imceput o di.lemi .legatdde problema punctului ae-plecu.e.
irtam.pind er
helui oarc ca teologia.se pomeasce de ta ideea ae p,.urmezeu,
sau de ia natura 9i
nuJloacelecunoa$terii noastre despre El? Oare din punctul
de vedere il
proiel"tului nostru prezent, ar trebui iratatA mai intei doat
iru a".p* Dumnezeu
despre Scriprurd? Daci, pe de_o parte, se incepe ""'D;;;;;;;
:ll 9:"IT"
norc:,rll-ebar:a: s€poate spune cevasemnificativ despreEl fdri o examinare
,!um
""*+ revelagieidespreEp pe de altd parte, tn cazul in caresepomegte
lfi]13*,1
qe ra blbrle sau de Ia weo alti sursi_
revelatd, existenla lui Dumnezeu pare a fi
submin,indu-i-se dreptul de a mai fi considiratd cAt de c6t o ievetafle.
R::::!":e,
utenur cu careseconfruntd in acestcaz teologianu difere in esenld
de problema pe
care o are filozofia in cazul stabilirii prioriti-1ii metafizicii sau
epistemologiei. Fe
de-o.qarte, in realitate nu poate exisia o investigare u """i
o*ilt fird o decizie
Prea.latra asupra metodei de cunoagtere.pe de altd parte, metoda de cunoagtereva
depinde totugi in mare mdsurd de nltura obiectuldinvestigat.
altemative, incep6nd cu o dezbatere despre D"umnezeu,care
^ llim1 are loc
rnarnre de a se lua in considerare natura Scripturilor, a fost
adopiatd de unele
teologii tradifionale. Atunci c6nd unii incep se foloseasca
Sciiftura pentru a
discuta despre Dumnezeu firi sd formulezl o doctrind Jurp."'S"ript,.a,
""t"
evident ce apar probleme. O abordare mai comuni este ac'eea
de a se ceuta
stabilirea existentei lui Dumnezeu pe o bazi extrabiblicd
oarecare.un exemolu
Ceesteteologia? 31,

clasicin acestsensesteteologiasistematicda lui Augustus Hopkins Strong.,7El igi


incepe teologia cu existenla lui Dumnezeu, fdrd a oferi insd nici o dovadd in
favoareaei. Mai degrabd,el suslinecd ideeade Dumnezeuesteun adevir prim.
Aceastaeste o intuitie a ralir.rnii.Nu este un crAmpeide cunoaqtereintipdrit in
suflet, ci o presupunerecare este atAt de importanti incAt orice altd cunoagtere
depinde de ea. Ea ajunge si fie congtientizateca urmare a unei experienie
senzoriale,fdrd a fi derivatd insd din aceaexperientdsenzoriald.O altd formd a
acesteiabordad intrebuinteazdun tip mai empiric de teologie naturald. Toma
d'Aquino sustinea cd existenla lui Dumnezeu poate fi dovedite de raliunea
urnand, fdrd a fi sprijinitd pe vreo autoritate exterioard. BazAndu-se pe
obseruatiilelui, el a formulat cinci argumente(sau un argurnentcu cinci fafete)
pentru existentalui Dumnezeu(de ex.,argumentulmigcirii sau al transformSrii,
argumentulordinii din univers).Acestedovezi au fost formulate independentde
revelaliabiblicd 9i anterior recurgeriiIa ea.28
Desfdgurarea obignuitea argumentuluicu doud variantea acesteiabordari,cea
ralionald gi ceaempiricd,are loc cam in felul urmitor:
1. Dumnezeuexisti (acestlucru esteasumatca prim adevdr sau estestabilit
printr-un argumentempiric).
2. DurnnezeuS-arevelatpe Sinein mod specialln Biblie.
3 . AceastdrevelaJiespeciali trebuie investigatdpentru a se putea determina
conlinutul exactal revelafieilui Dumnezeu.
Existein orice cazanumite problemelegatede aceasteabordare.Prima esteci
a doua afirmalie nu urmeazdin mod necesardin cea dintdi. Tiebuie sd credem
neapdratcADurnnezeu,de a cirui existentdsuntemacum convinqi,S-arevelatpe
Sine? Deigtii nu credeau acest lucru. Argumentul, daci trebuie se existe un
argument,trebuie sd stabileascinu numai cd Dumnezeuexisti, ci qi cd estede un
asemenea caracterincat ne putem agteptain mod rezonabilIa o revelafiedin partea
Lui.
Cealalti problemi privegte identitateaacestuidumnezeu a cdrui existenlda
fost stabihte.Se presupune cd el este identic cu Dumnezeul care S-a revelat in
Scripturd.Aga sdfie insd?Multe alte religii pretind cddumnezeula cirui existenla
a fost astfel stabilite este dumnezeul revelat in scrierile lor sacre. Cine are
drepiate?Este dumnezeul argumentului cu cinci fatete a lui Toma d'Aquino
identic cu Dumnezeul lui Avraam, Isaac Ai Iacov? Cel din urmd pare si aibd
numeroasecalitdti gi caracteristicipe careprimul nu Ie posedi in mod necesar.Nu
esteoare nevoie de lncd o dovadd in favoareaafirmaliei cd dumnezeul a cirui
existentda fost stabitie gi Dumnezeul Bibliei sunt una gi aceeagifapture? 9i, la
drept vorbind, esteoare dumnezeula cdrui existenli a fost dovedite prin variate
argumente doar o singurd fiinte? Poate cd Toma d'Aquino nu a propus un
argumentcu cinci falete pentru existentaunui singur dumnezeu,ci mai degrabd
cinci argumente pentru existenla a cinci dumnezei diferili - rm creator, un
arhitect,unul carea pus totul in migcare9i agamai departe.Astfel, degiprocedura
27. August H. Shong, SystensticTheolagy, Westwood,N J., Revell,1907, p.52-70.
28. Toma d'Aquino, Summaconlra Gerfiles.Pentru un exemplu mai recent in favoareaacestei
aborddd vezi Norman Geis]le\ Philasophyof Religion,Grand Rapids, Zonder:Jar.,1974.
32 Studiindu-L p€ Dumnezeu

obignuitd este aceea de a se stabili mai intAi existenta lui Dumnezeu gi de a


prezenta apoi dovezi pentru caracterul gi originea supranaturali a Bibliei, se
poate vedea ce existi aici o pripastie logicd.
Abordarea, care este o altemative a acesteivariante, pomegte de la revelafia
speciald,de la Biblie. Cei care uzeazi de aceastdabordare iunt adeseorisceptici cu
privire la posibilitatea oricdrei cunoagteri a lui Dumnezeu in afara Bibliei sau
aparte de evenimentul Cristos; firi revelatie speciali omu.l nu poate gti dace
Dumnezeu existi sau c m anume este El. Astfel Karl Barth a respins orice tip de
teologie natuale. El i$i ilxcepe hscrarea Church Dogmaticscu dochina deipre
Cuv6nhrl lui Dumnezeu irnediat dupi inhoducere 9i nu cu dochina despre
Dumnezeu. El este preocupat de ce anume esteCuvAntul lui Dumnezeu, iar in al
doilea rAnd de cum anume esteprezentat Dumnezeu de cdtre aceasterevelatie. El
nu pomegte de la ceeace este Dumnezeu, ca apoi sd treaci Laceeace ar trebui si
fie revelafia in lumina naturii Lui.8 O exemplificare de dati recentd a acestei
aborddri poate fi gisiti in lucrarea lui Dak Moody, Word of Truth.Introducerea
consJe-in cea mai mare parte dinh-un istoric d te;logiei. porgiunea principald a
cdrfii.incepe cu revelafia. Dupi ce stabilegte natura revelafiei, Moody hece la
examinareaa ceeace esteDumnezeu in lumina acesteirevelatii.s
Slibiciunea acestei aborddri conste in dificultatea de i decide cum este
revelalia in lipsa vreunei idei prealabile despre cum este Dumnezeu. Tipul de
revelafie pe care l-ar da un Dumnezeu foarte transcendentar putea fi mult diferit
de cel pe care l-ar da un Dumnezeu imanent in lume, lucrAnd prin intermediul
proceselor ,,naturale". Daci Dumlezeu este un Dumnezeu suveran, care
controleazd totul, lucrarea Lui de inspirare a Scripturilor va fi foarte diferiti de
cum ar fi ea in cazul in care El ar permite o mare cantitate de libertate umani. in
primul caz, fiecare cuvAnt din Scripturi ar putea fi tratat ca mesajul special al lui
Dumnezeu, in timp ce, in al doilea caz, ar putea fi luat ceva mai pufin literal. Cu
alte cuvinte, felul in care interpretem Scriptura este afectat de feiul in care it
concepempe Dumnezeu.
O aitl problemd a acesteiabordiri este:in ce fel poate fi privitd Scriptura ca o
revelafie? Dacd nu L-am delimitat incd pe Dumnizeg avim noi vriun temei
pentru afata Biblia ca pe ceva mai mult decit simpld literaturd religioase? pane
nu dovedirn lntr-un fel sau altul ci Biblia are o origine supranaturalE, ea poate fi
pur gi simplu o relatare a opiniilor religioase ale mai multor autori. Este
iosibili
intemeierea unei gtiinte care sd se ocupe de lumi sau persoane fictive. gir putea
face un studiu detaliat al tdrii Minunilor, pe baza scrierilor lui Lewis Carroll.
Existe hse asemenealocuri 9i persoane?gar putea efectua de asemeneaun
studiu extensiv asupra unicomilor, pe baza literaturii care se referd la ei. Rdmdne
totugi intrebarea dacl existtr asemeneafiinte. Aceeagi problemi apare in cazul
unei teologii care, fdri a stabili mai intAi existenfa lui Dumnezetl incepe cu ceea
ce-are de spus Biblia despre El gi despre restul subiectelor teologice. Aceste
subiecte pot sl nu aibd un statut obiectiv 9i nici o existente indep"endenttrde
Iiteratura (Biblia) in care sunt dezbdtute. in acestcaz teologia noastri sistematice
nu ar fi cu nimic mai bune decat o unicomologie sistematiii.
t-?.
lal Pl*, all tch Dogtutics,Edt^bttrgtl
T.andT.Clark,1936, vol.1,partea1.
Dale Moody, The Wod of Tr th: A Sunnary of Christiatl Doctine Basedorl Biblical Reoetation,
_30.
Grand Rapids, Eerdmans, 1981.
Ceesteteologia? 33

Existd vreo solutie pentru acestimpas?Eu cred cd da. in loc sd incepem cu


Dumnezeu sau cu Biblia, cu obiectul cunoagteriisau cu mijloacelecunoagterii,
putem incepe cu ambele. DecAt sd incercim sd o dovedim fie pe una, fie pe
cealalti, putem presupune cd ambele sunt pdrti ale unei teze fundamentale,
putem se facem apoi trecereain reviste a cunogtinlelorcare decurg din aceasti
tezi gi sd verificdm dovezile careo sprijind.
De pe aceastibazdatAtDumnezeu,c6t gi revelareaLui de Sinesunt presupuse
impreune, sau poate cd ne-am putea gandi la existenla Dumnezeului care Se
reveleazdpe Sine ca la o singurd presupunere.Aceastdabordarea fost adoptate
de citre unii conservatoricaredorescsdfie loiali unei revelalii propozilionalesau
informationale despre Dumnezeu, fdrd sd fdureascdintii un argument din
domeniul teologiei naturale in favoareaexistenteiLui. Prin urmare, punctul de
plecare ar fi ceva de genul: ,,Existd un singur Dumnezeu triunic, iubitor,
atotputemic, sfant, atotgtiutor,care S-a revelat pe Sine in nature, in istorie, in
personalitateaomeneascdgi in acelefapte gi cuvinte care sunt acum pdstratein
cdrfilecanoniceale Vechiului gi Noului Testament."3r PlecAndde Ia acestpostulat
de bazd noi putem trece la elaborarea unui intreg sistem teologic prin
desfigurareaconlinutului Scripturilor.Iar acestsistem,la rAndul lui, va funcliona
ca o conceptie^desprelurne care, ca toate celelalte,poate fi testaid in privinla
adevirului ei. In timp ce nici una dintre pdrlile specificeale sistemuluinu este
demonstrateinaintea celorlalte,sistemul luat in ansamblupoate fi verificat sau
validat.

Teologiaca stiinte
Esteoare irdrept5litd referireaIa teologieca la o gtiinfd, 9i dac6 da, ce fel de
gtiinteesteea?Un alt mod de a pune aceastdintrebareestein ce mdsureopereaze
ea cu cunoa$tereagi in ce sens?
Termenul de gtiinld nu i-a fost aplicat ieologiei pAnd in secolul al XIIIlea.
Augustin a preferat termenul de sapientia(inlelepciune) celui de sclenfln
(cunoagtere). $tiinlele se ocupau de lucrurile perene,inlelepciunease raporta Ia
cele vegnice,in special la Dumnezeu in calitate de bine suprem. $tiin;a qi
cunoaqtereapot duce la inlelepciune.Totugi,pentru a se intampla acestlucru,
adevdrurile dobAndite prin ramurile gtiintei ar trebui sd fie clasificate in
conformitate cu binele suprem. Astfel inlelepciunea, incluzdnd filozofia gi
teologia,poate servi ca un principiu clasificatorpentru cunoagtere32
O datd cu Toma d'Aquino teologiaa aiuns si fie considerati regina qtiinlelor.
_
El susfineaci ea esteo gtiinte derivati. Existdunele gtiinle carepornescde Ia un
principiu cunoscutcu ajutorul luminii naturale a inteligenlei,cum sunt diferite
discipline matematice.Existd,de asemenea,gtiinte care pomesc de Ia principii
cunoscuteprin intermediul unei cunoagterimai inalte. Muzica, de exernplu,
pornegtede Ia principiile stabilite de aritmeticd.in mod similar, doctrina sicri
31. Cf. Bernard Ramn.' PrctestantChrisfianEoidetlces, Chicago, Moody, 1953,p. 33; Edward l.
C$ e11,An lntftduction Io ChristianApalogctics,
editia a IV-a, Gr;nd Rapids,Eerdmans,f952, p. 89.
32. Allgostir.,De trinitote14.3.
34 Studiindu-Lpe Dumnezeu

esteo Ftiinie, deoareceea pleacd de la principiile revelate de cdtre Dumnezeu.33Ea


estemai nobild decat alte Ftiinte. $tiinta estein parte speculativd, in parte pracdce.
Teologia intrece alte gtiinte speculative prin gradul ei mai mare de ceriitrrdir,e,
fiind tntemeiatd pe lumina cunoagterii divine, care nu poate fi indusd in eroarg in
timp c€ alte discipline derivd din lumina naturali a rafiunii omenegti, care poate
gregi.Subiectul ei principal estesuperior subiectului altor gtiinte speculative, care
hateazi lucruri accesibileminlii omenegti,fiind constituit din acelelucruri care
transcend rafiunea uman6. Teologia este de asemeneasuperioari disciplinelor
practice de vreme ce este pusd in sluiba fericirii vegnice, care este scopul ultim
inspre care poate fi direciionati gtiinta.!
Pe misurd ce domeniul pe care noi il numirn gtiinli a naturii a inceput si-gi
-
intre tn dreptud, a avut loc o limitare progresivd a nofiunii de gtiingi; pentru ca o
disciplini sd fie consideratd gtiinte hebuia se corespunde unor oiterii tot mai
rigide. Mai alesir prezent gtiinta esterestrAnsi la obiecteleexperien;ei senzoriale,
iar verificarea la ,,metoda gtiintificd", care intrebuinliazd observalia gi
experimentul, urm6nd proceduri stricte de logici inductivd. intr-un mod destul
de eviden! din aceasteperspectivd teologia nu esteconsideratdo $tiinta, deoarece
ea trateazi obiectecarese afld dincolo de percepgiasenzoriali.s
Multe din celelalte discipline intelectuale sunt din acelagi motiv in aceeagi
situatie.
.Teoria psihoanalitice despre personalitatea lui Sigmund Freud este
negtiinfifici, de vreme ce nimeni nu poate vedea,misura sau virifica entitdli cum
sunt id, ego gi superego. in incercarel de a fi privite ca gtiintifice, unele di;iphne
umaniste au manifestat tendinla de a deveni behavioriste, baz6ndu-gi meioda,
obiectelede studiu 9i concluziile mai degrabd pe ceea ce poate fi observat,
mdsurat gi verificat, decat pe ceea ce poate fi cunoscut prin introspectie. Se
pretinde ca toate disciplinele intelectuale sd se conformeze l; aceststandard.
Prin urmare, teologia se afld intr-o dilemd. Ea trebuie fie si se redefineascd
intr-un asemeneamod incAt sd implineascd criteriile gtiinfei, fie s6-9i revendice
unicitatea, neconformindu-se normelor gtiintei, abandon6nd astfel pretenlia de a
fi o gtiintd gi abandonAnd in principiu qi pretenlia de a fi cunoagterein sensul de
a implica unele afirmatii categorice cu privire la realitili obiective (adicd realitdli
careexistdindependentde cel carecunoagte).
Karl Barth a pledat cu dArzeniepentru autonomia teologiei.El remarcdcele
gasecriterii ale lui Heinrich Scholz pe care trebuie si le satisfacd teoloeia dacd
doregte sd fie acceptatdca Wisscnschnfl:3" (1) teologia trebuie sd fie liberi de
contradictii interne; (2) trebuie si existe unitate sau coerentai:r afirmaJiile ei;
(3) afirmaliile ei trebuie sd fie verificabile; (4) ea nu trebuie si suslini nici un lucru
imposibil din punct de vedere fizic ai biologic; (5) rrebuie ia fie [bera de
preiudecdti; (6) trebuie se eiste posibilitatea ca afhmaiiile ei s6 fie fragmentate in
33. Toma d'Aquino, Summr lheologica, parteal, intrebarea4, articolul 4.
34. tri,C.,articolul5.
35.- Rudolf Camap, Piilosophy a d LogicalSynfar, New york, AMS, 1929,capitolul 1, ,,The Rejection
of MetaDhvsics".
36. Teimen din limba germandinsemnAndprin derivare ,,cunoagtere,,. De obicei este tradus cu
"gtiinl5", inse intr-un sens mai larg decat exprime in mod obignuit termenul in limba engleza.
Exi*sl,A
Naturuissenschafte,(gtiinte ale naturii) $iceisteswisse schaften(Stiinte ale spiritului). De;bicei
cuvanful denota o disciplinl organizat{ a domeniului cunoagterii.
C€estet€ologia? 35

adorne gi teoreme gi si permiti dernonstralia pe acesttemei. Barth acceptdparlial


primul criteriu 9i le respingepe celelalte.,,Nu poate fi schimbatdnici o iotd aici fdrd
ca teologia sd fie tredate", scrie el. Cu toate acestea,teologia trebuie numite
,,gtiin15",dmarece asemeneatuturot celorlalte gtiinle (1) ea esteun efort omenesc
pus in sluiba cercetArii unui obiect definit al cunoagterii; (2) ea urmiregte o cale
precisi, consecventdspre cunoagtere;9i (3) ea estecapabili si-gi dea socotealdsiegi
gi oricui care estein stare si facd eforhrl de a o studia gi agadarde a urma aceaste
cale.37
Prin urmare ce vom spune despre teologie ca gtiinte? in p{imul rand trebuie sd
se observe faptul ci definitia care reduce de fapt gtiinta la Stiintele naturii gi care
tinde apoi sI limiteze cunoagtereadoar ia gtiinte esteprea mdrginitd.
In al doilea rAnd, dacd acceptdm criteriile tradilionale pentru cunoagtere,
teologia trcbuie considerati ca fiind gtiinlifice. (1) Teologia are un anumit subiect
de investigat, in primul rAnd ceeace Dumnezeu a revelat cu privire la Sine insugi.
(2) Ea se ocupi de probleme obiective. Nu exprimi numai sentimentele subiective
ale teologului sau ale cregtinului. (3) Ea are o metodologie precise pentru
investigarea subiectului ei principal. (4) Are o metodd pentru verificarea
afirmafiilor ei. (5) Existd coerentdintre afirmafiile ei despre subiectul principal.
In al treilea rand, intr-o oarecare mdsurh teologia se situeaza De un teren
comun cu alte gtiinte. (1) Ea se supune anumitor principii de bazd sau axiome.
Este in acord cu aceleagicanoaneale togicii ca gi alte discipline. (2) Ea este
comunicabilS.Ceea ce afirmd un anumit teolog poate fi infeles, observat gi
investigat 9i de ciire alfii. (3) Teologiafolosegte,cel pulin pdnd la un punct,
metodele intrebuinlate de alte discipline specifice. Ea manifeste afinii;ti
deosebite faJd de metodologia istoriei, de vreme ce face referiri la unele
evenimenteistorice, gi fati de metodologia filozofiei, de vreme ce formuleazi
pretenlii metafizice.(4) Ea are unele subiectecomune cu alte discipline. Astfel
unele afirmalii pot fi confirmate sau combdtute de gtiinlele naturii, de gtiinlele
comportamentale sau de istorie.
in acelagitimp, inse, teologia igi are statutul ei unic. Ea trateaze subiecte unice
sau subiecte comune intr-un mod unic. Ea impirtdgegte cu numeroase alte gtiinte
fiinta umani ca obiect de studiu, cu toate acesteail privegte pe om intr-o lumine
diferitd de acestea.Teologia are in vedere ceeace a revelat Dumnezeu despre om,
avAnd astfel date specifice ei. Ea definegte omul in contextul relaliei lui cu
Dumnezeu; in consecinte iI abordeazd pe acesta in cadrul unei structuri de
referinte neexaminate de nici una dintre celelalte discipline.

De ce Biblia?

Poate Fi trebuie si fie ridicatd totugi intrebarea cu privire la motivul pentru


care Biblia ar trebui ficutd sursa gi criteriul de prim rang pentru intelegerea de
cetrenoi a teologiei cregtine sau chiar a cregtinismului. Aceastacere o analizd mai
amenunfita a naturii cregtinismului.
Fiecare organizatie sau institulie are unele scopuri sau obiective sau o bazd
!7, Barth, Church Dogmati,as,
vol. 1, partea 1, p. 7-8.
36 Studiindu-Lpe Dumnezeu
definitorie. Acesteasunt in general inchegateh ceva de genul unei constitutii sau
a un€i cerfi, ce prezideazd peste structura 9i funcliile organizatiei gi determine
calificarea fieciruia in vederea accepterii ca membru. Ac-estesiandarde sunt in
vigoare atata timp cat nu sunt inlocuite sau modificate de persoane care au
autoJitatea sd le schimbe, in special cdnd este vorba de o organizalie cu caracter
legal.
Cregtinismul nu este o institutie ca atare. Degi poate lua formi institutionaH,
mi$careacunoscutdsub numele de cregtinism estetocmai aceasta,adici o migcare,
mai degrabi decdt o organizalie in sine. Astfel, in timp ce bisericile locale oot
stabili unele cerinte fale de cei ce doresc sd devind membri in trupul lor, Biseiica
universaldhebuie sAurmdreascialtceva.
Din insugi numele pe care il poartd ar hebui sd reiasd cd cregtinismul este o
.
migcar.ece Il urmeazd pe Isus Cristos. in mod logic vom privi atunci la El pentru
a stabili ce trebuie crezut 9i ce trebuie fdcug pe scurt, ce inieamnd si fii crestin. Cu
toate acestea,avem foarte putine informafii extrabiblicecu privire la ceeace a
propovdduit gi a ficut Isus. Pomind de la presupunereacd Evangheliile sunt surse
credibile de informafie istorici (o presupunere iare va fi verificJd mai t6rziu), noi
trebuie sd privim la ele pentru a gisi relatdri despre viala gi invdtdtura lui Isus.
Acele cirli la care a subscris Isus (adicd cele la cari ne referim astizi c6nd vorbim
de Vechiul Testament)trebuie privite ca surse in plus pentru cregtinismul nostru.
Dacd Isus a vestit ce avea sd fie revelat un adevlr suplimentac acela trebuie de
asemenea examinat. Daci Isus a pretins ci este dumnezeu insugi, gi daci
pretentia Lui esteadevdratd, atunci bineinteles ce nici un om nu are autorrtatea sA
abroge sau sd modifice ceeace a propoveduit El. punctul de vedere pe care l_a
propus Isus Insugi la fondarea migcirii este cel hotdrAtor, nu ceeace poate fi spus
gi invdtat de alfii care se autointituleazi cregtini intr-un anumit moment de dupd
El.
Acest lucru este adevirat gi in alte domenii. Degi poate avea loc o oarecare
.
leTleryJetaT Sireaplicare a conceptelor fondatorului unei gcoli de gAndire, existd
limite dincolo de car-e_nurnai poth ficute modificiri fird ca gcoali respectivd sd
nu-gi piardi dreptul de a mai purta numele acestuia.Astfel, tomistii sunt cei care
susginintr-un mod fidel invdliturile lui Toma d,Aquino. atunci iAnd se fac prea
multe modificiri, conceptia trebuie numitl neo-tomism.ln general acestemigcdri
,,neo" sunt in spirih:l autorului 9i iniri in accepliuneamai lirgd a concepfiei sa1e,
av6nd insd modificdri semnificative. La un moment dat diferenlele pot deveni atAt
de mari, incdt migcareanici micar nu mai poate fi consideratXo versiune ,,neo,,a
originahlui. Observali polemicile care ciriul6 printre marxisti cu privire la cine
sunt adevirafii marxigti gi cine sunt ,,revizionigtii,,. Dupd Reformd au existat
diviziuni ir cadrul luteranismului intre luteranii autentici Fi filipigti, adeplii lui
Filip Melanchthon.
Acest lucru nu inseamnd ci doctrinele vor fi mentinute i:r exact aceeasiformd
ca in vremurile biblice. A fi cu adevdrat biblic nu inseamni sd repefi clvintele
Scripturii exact agacum au fost e1escrise.De fapt, repetareacuvintelor exacteale
Scripturii poate face ca mesajul si devini chiar n;bibtic. O predici biblicd nu
constd exclusiv din citate biblice i:ngirateunul dupi alhri. Ea implicd mai degrabd
interpretarea, parafrazarea, analizarea 9i resintetizarea materialelor, aplicdndu-le
Ce est€teologia? 37

la o situafie dati. A rosti un mesalbiblic inseamnd a spune ceeace ar spune astizi


Isus (sau Pavel etc.) irx situatia de acum. Mai mult decAt atAt, Pavel 9i Isus nu au
prezentat iltotdeauna acelagi mesai in exact acelagi mod. Ei au adaptat ceea ce
aveau de spus la auditoriul 1or, folosind nuante ugor diferite pentru situatii
diferite. Un exemplu in acestsensil gisim in Epistolele lui Pavel citre Romani gi
Galateni, care trateazi de fapt acelagisubiect, insd cu mici diferente.
. Fnc6nd din Biblie sursa primari sau supremi a intelegerfi noastre, noi nu
excludem complet toate celelalte surse. Mai exact din moment ce Dumnezeu S-a
revelat pe Sine in moduri generale in domenii cum sunt natura gi istoria (dupi
flrm pare sd ne irvete Biblia lnsdgi), le putem exarnina cu folos 9i pe acesteain
vederea unor puncte suplimentare de reper pentru intelegerea revelaflei maiore.
Acesteavor fi insd de importantd secundari fati de Biblie.
6)
Teologiasi filozofia

lipuri de relatiiintre teologiesi filozofie


Cateva curentefilozoticedin secolulal Xxlea
Pragmatismul
Existentiatismul
Filozofiaanalitic6
Filozofiaprocesului
Rolul filozofieiin teologie

n
lJintre toatedisciplinelecarelin de cercetare
gi de cunoagterea
umand,
ruozohaesteprobabil ceacu careteologiaa avut celemai multe interacliuni de-a
lungul istoriei Bisericii.Teologul9i filozoful au fost adeseoripartenerid; discutii.
bxrffa.catevamohve pentru aceasta,dar motivul principal esteprobabii faptul cd
cei doi au o serie de trdsdturi comune. De exernplu, unebri ei se ocupe de aleleagi
probleme. Amdndoi au de-a face cu lucruri nevizute sau transempiiice, cel pugin
in acceptiuneafilozofiei tradilionale. Ambii sunt preocupali de vjori.
$i ambii igi
concentreazdcel putin o parte din atenlia lor asupra fiingelor umane.
Aceastdsuprapunerea fost adevirati mai aleJin perioadade inceput a istoriei
...
filozofiei, inainte ca multii ei hstari sd fi ajuns la maturitaie. Cici in zilele de
inceput multe subiecte tratate acum de altj discipline aparfineau filozofiei. Un
hdiciu in acestsensestevarietatea direcAiilor din opera aristoteliani: matematici,
psihologie, qtiinte politice qi altele. Totugi, unul cdte unul acegti listari s_au
maturizat, au aiuns de sine stetdtori, dand h rAndul lor nagterela noi listari. Cu
toatecd psihologia,sociologia,gi alte gtiinfe comportamentileau pirdsit de mult
cuibul ftlozofiei, ele incii dezbat problema cheiea filozofiei gi teologiei,aceeaa
naturii gi scopului existenJeiumane, cel putin in legeturdcu probleire etice.
intr-un senssau altul, atat filozofia c6t gileologia iniearci si $i,
irezinte o anumiH
perspectiv5integrat; asupra reaLiteiii,o an.r-ite inlelegerea viegii.Acolo unde
c€rpuFn rn partepreocupdrilesunt aceleagi, va existainevitabil un anumit schimb
oe roel.

Tipuride relatiiintre teologiesi filozofie


1. Relatia dintre teologie gi filozofie a luat diferite forme. prima de care ne vom
ocupaesteo separarecompletd;adice teologias-a delimitat de filozofie. Aceaste
38
Teologiagi filozofia 39

atitudine s-a manifestat incd de pe vremea lui Tertullian (aproximativ 160-230).


Iate renumitele lui rAnduri:

Ce legituri este intre Atena gi lerusalim?


sau intre Academie gi Biserici:
sau intre eretici qi cregtini?'

AceastA atitudine de de inteles ci filozofia nu are nimic de oferit teologiei


cregtine. De fapt, cele doui au obiective atAt de diferite, incat cregtinul este sfdtuit
sd evite in intregime contactul gi dialogul cu filozofia. Credinla nu apare din cauza
sprijinului filozofiei sau a altor surse, ci de fapt in ciuda contributiei acestor
discipline. Acest punct de vedere a apdrut gi in Evul Mediu in gAndirea urmagilor
lui Averroes care propovdduiau un concept al adevdrului dublu: 9i anume ci
adevdrul teologiei 9i cel al filozofiei sunt total diferiie gi separate.2Ca o reactie
impotriva filozofiei catolice scolastice a lui Toma d'Aquino, Martin Luther a fost
9i el inclinat sd respingd filozofia. In lucrarea sa Tnblc-Tnlk,el afirmi: ,,Si lisdm
filozofia sd rimdne in cadrul limitelor ei, aqa cum a hotdrAt Dumnezeu, iar noi sd
facem uz de ea ca de un personai ir:rtr-ocomedie."3
2. Cea de a doua atitudine care a apXrut pe plan istoric a fost cea a lui
Augustin, care a fost de perere ce teologia poate fi elucidati cu ajuiorul filozofiei.
EI a accentuat primordialitatea credinlei gi a acceptArii revelaliei biblice, insistdnd
insi gi asupra faptului ci filozofia ne poate aiuta sd inlelegen mai bine teologia
noastra cre$tind. Augustin a adoptai filozofia lui Platon, gisind in ea un vehicul
pentru teologie. De exemplu, el a fost de pdrere cd metafizica cregtini, cu
conceplia ei despre lumea supranaturala a lui Dumnezeu gi lumea creatd care
derivd din ea gi depinde de ea, ar putea fi inleleasd mai bine cu ajutorul imagisticii
lui Platon cu linia despdrtitoare. De o parte sunt Ideile nevezurc, care sunt mult
mai reale decAt obiectele perceptibile din cealalte parte. Obiectele perceptibile nu
sunt decAt umbrele amncate de acesteIdei.a Teoria platonicd despre cunoagtere a
fost gi ea adaptata la teologia lui Augustin. Platon invita cA intreaga^cunoagtere
pe care o avem este de fapt despre Ideile sau Formele pure. Intr-o stare
preexistentd sufletul nostru a fost in contact cu aceste Idei (Ideea de alb, adevdr,
scaun, etc.), fdcAndu-ne in stare si recunoaqtem aceste caLititi in obiectele
particulare sensibile din prezent.5 Augustin a adaptat aceaste parte a filozofiei
platonice la propria lui doctrini despre iluminare: lumina care lumineazd pe orice
om care vine in lume (Ioan 1:9) este Dumnezeu care imprirnd Formele in intelectul
uman.6
3. Filozofia dd nagtere uneori la teologie. Pe masuri ce teologia cregtind a

1. Tertulian,D? prdescripliaile
hacrcticorutn
7.
2. Stuart Mcclintock, ,,Averoism", in ETrcyclopeAia of Philosophv,
ed. Paul Edwards, New York,
Macmillan,1967,vol. 1, p.225.
3. Martin Luthet Tre TalrleInlk, tmd. Wlliam Hazlitt, Philadelphia,United Lutheran Publishing
House,nedatat,p.27.
4. Platon,Republicn 6.
5. Pentru o interpretare care intelege Formele sau Ideile din epistomologia lui Platon nu ca
unive$alii, ci ca pe matrici pentru particularii. vezi A. E- Taylot,,On the First Part of Plato's
Parmenides",Mind, n.s., vol.12, -1903,7.
6. Augustin, Ccfalzdlui Dtonllczcu72.25;Otl ChristionDoctritrc2.32.
4.0 Studiindu-L pe Dumnezeu

inceput sd seintAlneascdcu pigAnismul gi cu religiile necregtine,a devenit necesar


si se.gdseasceo bazi neutri pe care si se intemeieze adevdrul mesaiului cu
autoritate divini. Toma d'Aquino a gdsit o asemeneabazd in argumentele lui.
Aristotel pentru eistenta iui^Dumnezeu.zln acestcaz, filozofia a fJst capabild sd
aducd teologiei credibilitate. in plus, metafizica substanfd-accidenta lui Aristotel
a devenit temelia pentru formularea anumitor doctrine cheie, cum este cea a
prezentei reale a lui Cristos ir euharistie.
4. Teologia poate fi de asemeneaiudecatd de cdtre filozofie. De la pozigia ci
teologia poate fi validatd de cihe filozofie s-a ajuns la concluzia logici cum cd
teologia trebuie sd fie validati prin filozofie ca ii poatX fi acceptate.Deismul a
hotlrit sd accepte numai acele principii de bazi ale religiei care puteau fi
verificate 9i demonstrate de cetre ratiuna.s
S._In-unelecazuri filozofia asigurd pdni gi un continut pentru teologie. Georg
__
Hegel, de_exemplu, a intelpretat cregtinismul in termenii propriei lui fitozofii
idealiste. Rezultatul a fost o versiune in irtregime rafionalizatd a cregtinismului.
El a vizut adevdrurile cregtinismului ca fiind doar variante ale unui adevdr
universal, ale unui tipar dialectic pe care il urmdregte istoria. Si luim tinitatea,
de exemplu. Ca gAndire abstracti pur5, Dunmezeu este Tatd| transformAndu_Se
de-a pururi intr-o fiinte finite, El este Fiu| reintorcAndu-se din nou acasi
inbogifit prin aceastd existenJe, El este Duhul Sf6nt. Deoarece doctrinele
cregtinismului se potrivesc tiparului triadic al intregii istorii (teze, antitezi,
sinteze), adevirurile Ior sunt stabilite gi garantate, insi sub formd de adeviruri
universale, gi nu de realitdfi specifice. Astfef intelegerea cregtinismului a fost
modrhcata pe masure ce conjinutul lui a fost aiustat la o filozofie despre care se
credeaci esteadeveratd.e

C6tevacurentefilozofice din secolul al Xx.lea


Acum este necesar si se examineze pe scurt cateva migceri filozofice
semnificative din secolul al XX-lea. Deoareceele ne pot influentaintr-o oarecare
mdsuri gAndirea, chiar gi intr-un mod incongtient, eite bine sd'fim in stare sa le
recunoagtem 9i sd le evaludm accentele valide, c6t
9i pe cele lipsite de
valabilitate.

7. Tomad'Aquino, Sunfii contraGentiles,


8. John Toland,_Clrristianity Not Mysteriausi Or, A TreatiseShouing That Thcte Is Nothing in thc
^
GospelConlrary to Reasotl,Nor Aboty lt.RenpA'it|i^ Deistl: A Arlthology,ed,.petet Gay,Neiv yor!
Van Nostrand-Reinhold, 1968,p . 52-77,
C;o1q!9S9t, york, Humanities, 1910;
-S fle Science'ofbgic, fiad,.i^lb. engl. A. V Mller, New
,,KeveatectKeligion", in Phenomeaologyof Mind, New york, Macmillan, 1951, p. 750_7g5,Contrar
ptrredi popula!€, Hegel nu a inhebuintat niciodatd impreund termenii fezi, antitezd gi
sintezi
pentru.a-9i descrie conceptia filozofice. Singurele imprejudri in care intrebuinleaze aceiti trei
termeni in combinatie erau acelea in care se referea hgandirea lui Immanuel Kant. Teamenii au
fost de asemeneafolositi ii aceastecombinagie de cdtrelohann Fichte, Friedrich Schelling gi Karl
M: rx. Vezi Walter Ka utmaft! Hegel:A Reinterpretation,Garden City, N y, Doubleda, 1 96i, p, 168;
custav Emil Mulfer, ,,The Hegel Legend of Thesis, Antithesis, S),nthesis',,
lournal if the Hiitory of
Ideas19, 1958. 411-414.
TeologiaEi filozofia 41

Pragmatismul

Pragmatismul este poate singura filozofie specific americand. A fost cea mai
influenti filozofie in Statele Unite in primul sfert al celui de-al XX-lea secol.10Prin
influenla lui John Dewey asupra filozofiei educafionale, pragmatismul a exercitat
mult mai multe putere decat s-ar fi putut benui cu ocazia unei treceri in revisti a
elementelor sale. Aceastd influenld continud sd ddinuie, sub forma unei anumite
inclinatii existente in multe domenii ale viefii americane, la mult tirnp dupi ce
popularitatea pragmatisrnului ca miqcare distinctd a apus.
DeFi adeptii lui suslin cd el apare deja in gAndirea unor persoane ca John
Stuart Mill,11 se pare cd a inceput de fapt printr-un oarecare ,,Metaphysical Club,,,
fondat de Charles Sanders Peirce gi William James in Cambridge, Massachusetts,
in jurul anilor 1870. Este interesant faptul cd atet peirce, cAt gi James au intrat in
filozofie pe cii mai degrabd indirecte, Peirce fiind astronom gi fizician, iar James
umbldnd pe calea medicinii gi a psihologiei. Degi ideile acestei filozofii au fost un
produs de grup, primul eveniment stimulator a fost un eseu scris de peirce
despre ,,Cum sd ne formuldm clar ideile"lz. Totugi, James a fost cel care a
popularizat metoda pragmatismului, fic6nd unele schimbdri semnificative in
forma propusd de Peirce.
Factorul comun in cele cAteva variante ale pragmatismului este modul de a
aborda adevdrul. Filozofia traditionald era preocupate de o cdutare a realitilii
absolute. Se considera ce gtiinta urmdrea acelagi scop, insd intrebuinfAnd o
meiodd diferitd.l3 Pragmatismul a accentuat ce nu existd adevir absolut; mai exact
semnificatia unei idei constd numai in efectele ei practice. peirce s-a concentrat
asupra experimentelor repetabile ale comunitdlii oamenilor de gtiinfd. James, pe
de altd parie, a pus accentul pe convingerile particulare ale individului in calitatea
Iui de fiinld umani mai degrabd, decat de cdutetor intelectual.rl
Scopul, prin urmare, nu este adevdrul metafizic, afirmagiile despre natura
realitdlii ultime. Sernnificalia (pentru Peirce) sau adevdrul (pentru
Jimes) unei
afirmalii conste mai degrabd in consecin{ele ei experimentabile. peirce s-a ocupat
indeosebi de doctrina despre transsubstanliere, care era de multi vreme un
subiect de disputi gi dezacord intre rornano-catolici gi protestanli. El a observat
cd de fapt nu existi nici o diferenfd intre cele doud puncte de vedere. Aceasta
pentru ce degi adepfii lor sustin ci descriu nigte conceptii metafizice diferite, ei
de fapt sunt de acord cu privire la toate efectele percepute prin simguri.r5in mod
analog, James nu a crezut ce existe vreo diferenld reali intre atribuirea oriqinii
lumii unor forte eminamente materiale sau lui Dumnezeu, de vreme ce aceistd

10. H. S. Thayer,,,Pragmatism",in Errcyclopcdiaof phitosophV, v ol. 6, p. 430.


Donald S-Mackay,,,Pragmatism",in A HistarlJof philosophicilsyslc,rs,ed. VergiliusFerm,New
.11.
York,PhilosophicalLibrary, 7950,p. 394.
12. CharlesS. Peirce,,,How to Make Our IdeasClear",in philosophicot Writitlgsof pcircc,ed.Justus
Buchler,New York, Dovea 1955,p.23-41
13_.John Herman Rar.da]l|,jt., The Making of the Modern Mirld, edilie revizuiti, Boston, Houghton
_
Mifflin, 1940,p . 267.
14. GertrudeEzorskt ,,PragmaticTheory of Trlth",in Encyclapetlio of philosophy,vol.6, p.427.
ChadesS. Peirce,CallectedPapers,ed. CharlesHartshomeand paul Weiss,-ambridge, Mass.,
,15.
Harvard University,1934,vol. 5, paragrafele401, 402^. 2.
42 Studiindu-Lp€ Dumnezeu

problemi se ocupd doar de trecut.16Lumea esteceeace este,indiferent de curn


anume a fost ficuti. Degi cosmologul naturalist gi creajionistul teist suslin cd
ideile lor sunt diferite, in termeni practici nu existi de fapt nici o deosebire
semnificativi.
in gdndirea lui John Dewey pragmatismul a luat o alte intorsaturi.
lnstrumentalismul lui Dewey a dus la accentuarea ideii ci logica gi adevdrul
trebuie inielese in termenii capacitdtii lor de a rezolva problemedgi ai impactului
asupra valorilor 9i a dezvoitirii morale a fiinJelor umane. Religia, din punctul lui
de vedere, are valoarea instrumentali de a aduce persoanile laolaltd, intr-o
unitate a comunicirii, a unei vieti gi a unei experientj impertegite.rT Religia care
nu contribuie la aceasteunitate, cum sunt religia institugionalizati 9i dogmatizati,
trebuie respinsi. in inlelesul pragmatic, aceasta nu este o religie idevirati,
deoarece ea nu-i ajutd pe oameni, in mod individual sau colectiv, se dezvolte
valori adevdrate. Cu privire la religia ,,ad.evdratd,,,James a spus cAndva:
,,in
conformitate cu principiile pragmatice, dacd ipoteza existenlei lui Dumnezeu
produce rezultate satisfdcitoare in cel mai larg sens al cuvdntului, ea este
(adeverate>.//18
Estedificil de estimat adevirul gi validitatea pragmatismulu! intrucit scrierile
lui Peirce,James,Dewey gi ale altora congino gam{hrgi de puncte de vedere. in
plus, formele actuale ale pragmaiisrnului sunt muli mai ambigue. De fapt
pragmatismul apare chiar gi in cercurile cregtine sub forma unei intoleranle f4i
de acele probleme gi idei care nu se dovedesc a fi imediat aplicabile. Valoarea
migcdriia constati:r semnalareaimportanteilegdturi dintre ideigi acgiuni.Trebuie
stabilite totu$i anumite precaufii sau amendamente:
1. Ce inseamni sd spui ci ceva ,,functioneazd,,? Nu presupune aceasta
anumite standarde pe baza cdrora sd fie mdsurate ideile si aitiunile noastre? Si
spui, asemenealui James,cI ,,veritabil,adeveratestedoir luirul de preferat ir
sistemul nostru de gAndire, la fel cum dreptatea este doar lucrul de dorit in felul
nostru de comportament"le,nu rezolvdde fapt problema.De dorit pentru cine?si
pentru ce?Daci Hitler ar fi caStigatcet de-il boilea R;zboi Moniial, modul in
care i-ar fi tratat pe evrei ar fi fost oare drept? Ar fi putut sd fie profitabil pentru
el, lnsd nu gi pentru evrei.
2. De fapt Jamesreduceafirmatia ,,esteadevdratci X eisti,, la ,,estefolositor
sa se creadecd X existd". Cu toate acestea,in practicdnoi facem cu siguranti o
deosebire intre cele doud afirmafii. Mai muli decdt atdt, un numdr mare de
afirmalii, cum sunt cele despre evenimente trecute, par si nu aibi nici un fel de
utilitate. Prin urmare existi o limitare nel'ustificati a domeniului afirmaliilor
adeverate.
3. Care este perioada de timp necesardpentru evaluareaunor idei? Este o
idee adevdratduna care are aplicabilitateimediata?lntr-un an de acum inainte?
In zece ani? In o suti de ani? Aceasta este o intrebare care trebuie pusd.
-iZ.
E-w Ei"up"" ,,Pragmatism, Retigion, and .Expe enceable Difference,,,, ii Anelican
Philosophy and lhc Futulc,ed. Michael Novak, New york, S;ribner, tg68,p.2g1.
17. John Dewey,Reconstruction New yorl: H. Holt, 1920.
in PhilosophV,
18. William James,Pragr?,rfisnr,New York, Meridian, 1955,p. 192.
Willia$ James, The Meaning of Truth: A S?quclto pragmatistn,New york, Longmans, Green,
.1?:
1919,o. VII.
Teologiagi filozofia 43

Pragmatismul popular are tendinta se sustind ce aplicabilitateaimediate este


criteriul. Totugiceeace esteavantatospe termenscurt reiesea fi lipsit de avantaje
pe termen lung.

Existen{ialismul
Dace existenliaLismulnu a fost fondat de SorenKierkegaard(1813-1855), el a
fost cel putin anticipatde gindirea lui. Kierkegaarda reactionatimpotriva a doui
influenle maiore asupravielii lui. Una dintre ele a fost filozofia lui GeorgHegel,
potrivit cereia intreaga realitate este ralionald. Variatele concepte $i date ale
realitelii pot fi adunateintr-un sistemlogic, in cadrul ciruia individul nu are o
semnificalieultimi. Ceade a doua influenld asupralui Kierkegaarda fost biserica
de stat din lara lui de origine, Danernarca,rece gi formalisti, in cadrul cdreia
practica lipsite de viaJe era norma. Accentul de nuanld ateistepe care l-a pus
Friedrich Nietzsche (1844-1900) pe vointa uman; a contribuit de asemeneala
aparitia existentialismului,subiectivismulfiind o componentdde bazda acestuia.
In secolulal XXlea migcareaa fost reprezentatdde Martin Heidegger,Jean-Paul
Sartre,Karl Jaspersgi GabrielMarcel.
Dacd ar fi ca cineva si incerce sd rezume existenfialismulintr-o singuri
propozitie, aceasta ar fi: existenlialismul este o filozofie care accentueaza
prirnordialitateaexistenleifafd de esen1i.20 Cu alte cuvinte,intrebarea,,Este?,'are
o importanfi mai mare decAt,,Ceeste?"ins,i aceastiformulare scurtegi obscuri
nu ne estede prea mare ajutor.Prh urmare estenecesarsd examindmmai multe
principii sau teme de bazi ale acesteifilozofii: (1) iralionalismul, (2) indivi-
dualismul, (3) libertatea9i (4) subiectivismul.
1. Existd multe aspectesau dimensiuni ale tendinlei spre iralionalism. in
esente el afirmd ci realitatea nu poate fi prinsd in sau redusd la concepte
intelectuale.Ea trecedincolo de ele sau evadeazidin ele. in plus, nu esteposibil
sdsepund ideile intr-un sistemlogic.z1 Toateincercirile de acestgen sfirgescprin
distorsionareaelementelor.Adevirul nu poate fi redus intr-un mod lin la un
pachetfrumos d.eidei coerente.Atunci cand realitateaesteprivitd din punct de
vedereintelectual,apar paradoxuri gi contradictii vizibile. Nu existdun tipar al
semnificaliei,caresd poatd fi detectatde om. SemnificatiarealiteFi trebuie creatd
prin alegereaindividualS a fieciruia.22
2. Individul este de o importanta extremi. in parte aceastainseamnd
unicitateapersoanelorindividuale. Nu esteposibil sdprinzi esenlaunei persoane
prin faptul cd o pui intr-o categodegeneraldsau intr-o seriede categorii.Eu nu
sunt numai un exponent al categoriei persoanelor americane albe, de sex
masculin,cu ochi albagtri 9i agarnai departe.Chiar dacd cineva ar aduna toate
acestecaracteristici,inclusiv rdspunsuriledate la fiecare dinire intrebdrile din
MinnesotaMultiphasic PersonalityInventory,tot nu m-ar aveape mine. Ar avea
20. Helmut Kuhn, ,,Existentialism" , in A History of Philasaphical Syste $, ed. Vergilius Ferm,
New York, Philosophical Librar, 1950,p.406.
21. Eristentialism
ftom Dostoyetsky to 'nftrc,ed. Walter Kaufmann,Cleveland,Worid, 1956,p. 12.
22. Jean-PaulSartre,,,Existentialism Is a Hum ar\ism",in Existenliolistn
rotfl Dostocasky
to Sai /c:p.291;
Bcingond Nolhi gncss,New York, Philosophical Library 195Cp. 43.
44 Studiindu-L pe Dumnez€u

cel mult o descriere a mea de tip polilienesc. Exista in cadrul existenJialismului,


corespunz6nd accentului pus pe individ, gi un accent pus pe evenimentele sau
datele particulare. Orice efort de a dezvolta unele tipuii de adevdruri generale,
plecAnd de Ia acesteevenimente sau date, va avea inevitabil ca rezultat doar o
abstracfiune, care nu este realitate sau viaftr, ci mai degrabi o sirmani carapacea
ei.23
3. O alte axioma de bazd a existentialismuluiestelibertateaumanA.Eu sunt
liber- Nimic nu poate si-mi ingrddeascdcapacitateade a alege,de a-mi stabili
destlnul, cle a-mi crea lumea, ca sd zicem aga.2a Ateismul lui Sartre se bazeazd
in mare parte pe aceasteconceptie despre libertate. Daci ar fi existat un
Dumnezeu suveran,mi-ar fi uzurpat libertatea.prin urmare, El nu existd.El nu
poate exista.
Un lucru corelat cu libertatea esteresponsabilitatea.Nu trebuie si-mi pierd sau
sa-mi ingrddesclibertateaprin simpla aiceptarea ceeace gdndegte,spr:ne face
9i
mullimea. A md conforma ar insemna .lipsi de autentiaitate,r.E M;i de;rabd,
trebuie sd fim noi ingine, sd avem propriile noastreidei, ,,si ne vedem de treburile
noastre" in terminologie populard. O alte forma a lpsei de autenticitate este se
negim propria noastri [bertate ciutfurd si ne expliem acgiunile pe baza unui
anumit gen de determinism. Fiecareformi de lipsi de autenticitate conste Dractic
intr-un refuz de a accepta responsabiliiatea pentru propriul ;ostru
comportament. Avem libertate, inse tebuie si o admitem, sd o preiindem gi sd o
exercitem.26
4. Un ultim element de bazi al efstenflalismului estesubiectivismul. Vorbind
la modul general, existentialismul imparte adeverul in doul tipuri. Adevdrul
obiectiv este implicat atunci cAnd o idee rcflecH in mod corect sa;coresDunde cu
subiectul pe care il exprimd. Adevlrul obiectiv este folosit ir:rcerceter e de tipul
celor gtiintifice. Adevdrul subiectiv, pe de alttr parte, nu constd fi:r coresponde;ta
cu obiechrl.investigat, ci mai degrabein efectul icelui obiect gi al aceleiidiei asupia
subiechrlui care investigheazd.Acolo unde obiectul stdmeSteo mare pasrune
interioari sau subiectivism,acoloexisti adevdr.27 Acestaestetpul de ad"ud, "ur"
conteazi de fapl el implici persoanelecare cunosc,mai degraba decAt lucrurile.

Dintre toate filozofiile, edstentialismul a fost probabil filozofia cea mai larg
intrcbuintate Si adoptatd chiar de teologi in cursul secolului al XX-lea, mai ales in
perioada anilor '20 pdni in '50 sau ,60.InfluenJa majori a lui SsrenKierkegaard a
avut impact nu aat asupra celor contemporani lui, cat asupra celor care au heit
c1 d-9u-esau trei generatii dupi eI. Karl Barth, de "*"*pi.r, a admis influenta
gAndirii kierkegaardiene asupra celor scdsede el cu ocazii primei lui incerciri de
a alcdtui o teologie dogmaticda 9i, chiar dacd a incercat si o elimine din lucririle
23. Soren Kierkegaard, The Point of Viewfot My Work as an At].thor,New york, Harper and Row,
- .
1977\,p. 2t, 7r4, 11s.
24. {arie, Beingand Nothingless,p. 40.
25. Martin H€idegger, Beingand Tina, New york, Harper and Row, 1962,p.210,
26. Sarfte, Beiig and Nothingfiess,p.498.
Sorcl posfsc/ipt,had, in lb. engl. D. F.Swenson W. Lowde,
*2J. 5j+e€aard , Concludingutlscientifc $i
Prince-ton,NJ., Princeton University, 1941,cartea 2, partea 2, capibolul2:
28. KarlBarth, Die christlicheDognatik in Eflf@l.4 Mijnchen Chr. K aiser,1927,
Teologiaqi filozofia 45

1uiulterioare,rdmAneun semnde intrebaredacda reugitvreodatApe deplin. Esie


clar ce gi Emil Brunner 9i Reinhold Niebuhr au de ce sd-i fie recunoscdtorilui
Kierkegaard,dupi cum sepoateobservacu ugurintafaptul ci 9i gAndirealui Paul
Tillich 9i a lui Rudolf Bultmann are o temelieexistenlialisti.
Aceaste existentializare a teologiei a avut cateva efecte. Primul este
subiectivizareaadevdrului. Adevdrul este adever c6nd devine adever pentru
mine. Nu trebuie si ne g6ndim la el ca la un set obiectivde judecdli;el trebuie sd
fie asimilat de cinevapentru a putea fi consideratadevdr.2e Un al doilea efecteste
separareaadevdrului religios de alte tipuri de adevir care conlin mai multe
elementeobiective.Spre deosebirede acestealte tipuri de adevdr,revelalia nu
vine prin intermediul totalitdtii culturii umane.30Un al treilea efect al
existentialzerii teologiei este o conceplie nonsubstanliald sau neesenjialistd
desprerealitateareligioasd.Adevirul, pecatul Si mantuireanu sunt entitaf fixe,
,,blocuride realitate",sau stadii permanente.Ele sunt aparitii dinamice.3l
Existi in existenlialismunelemotive apropiatede cregtinismulbiblic Aica atare
ele au readusi:r prim plan teme careau fost uneori negliiate.Printre acesteteme
sunt natura credinleicregtinegi a adevdrului cregtinin calitatealor de subiecteale
unei preocuperi gi impliceri huntrice pasionate,libertateauman, Si necesitatea
alegerii,importanta gi unicitateapersoanelorindividuale Qi,in mod paradoxal,
absurditateagi disperareala careajungecinevaatunci candconsiderecAviata este
lipsitd de un tipar rational perceptibil.
Existd de asemenea diferite puncte cu caracter inadecvat in cadrul
existenlialismului:
1. Distinclia pe care o face existenlialistulintre o dovadd obiectivd adusd in
sprijinul unei teze gi intensitateapasiunii este demnd de luai in seami, insi
aceastepasiuneadeseorinu estealtcevadecatanxietateprovocati de insecuritate,
gi nu trebuie confundati cu mareafervoarelduntricd a dedicdrii care stA h baza
credintei cregtine.in practicd,dedicareagi actiuneaiind mai degrabi se creascd
decdtsi descreascio datd cu incredintarea.
2. Existenlialismulare dificulieu in justificareaalegerii unui anumit obiect la
care individul se se raporteze prin credintd. Dacd nu oferd o baze pentru
preferareaunui anumit obieci in defavoareatuturor celorlalte,el tinde si cadi in
subiectivism,in cadrul cdruia experienlasubiectivedevine scopin sine.
3. Existenlialismul are dificulteu in sus{inereavalorilor gi a judecdlilor Iui
etice.Dacd semnificatiaeste createprin propria alegerea cuiva, nu sunt oare
binelegi dreptaieaarbitrare?De pe bazeexistentialiste,a ajutao femeiebdtrandsi
traversezestradasar.1 a-i da in cap gi a-i smulgepogetadin rn6ni poate fi la fel de
drept. Luati in consideraregi inconsecvenialui Sartre atunci cand a semnat
ManifestulnlgerinnEl a adoptat o pozitie morala pe carea recomandat-oinsistent
9i altora,de parcdea ar fi fost intr-un fel sau altul ceacorectdin mod obiectiv,degi
29. )ohn Macquarrie,An Exisle lialist Theology: A Cornporisonof Hcidcgg and Bult,t1n,n,Londra,
SCM,1955,capitolul9.
30. Karl Barth, ,,Nol" in Nalxml Tfieologya lui Emil Brunner 9i Karl Barth, trad. in lb. engl. Pcter
Fraenkel,Londra, GeoffreyBles,The CentenaryPress,1946,p.71.
31. Emil Brunner,T,teDiaitrc-HumanEncowltcl,trad. in lb. engl. Amandus W Loos,Philadelphia,
Westminster,1943.
46 Studiindu-Lpe Dumnezeu

in cadrul concepliei lui existenlialiste se pare cA nu prea existd o baze Dentru o


asemeneaacliune.32

Filozofiaanalitice

ln cadrul filozofiei a existat intotdeauna o ramuri care s-a ocuDat de


descoperirea semnificatiei limbajului, de clarificarea conceptelor, de analizarea a
ceea ce s-a spus gi a felului ln care s-a spus. indeosebi Socrate a fost renumit
pentru_acest lucru. EI s-adescrispe sineca o moagd.El insuginu a dat nagterenici
unei idei. Ceea ce a fdcut i:r schimb a fost sA ii conducl pe alJii la adevdr prin
faptul cAia aiutat sd il descopere.
In secolul al XXlea aceastdsarcinea fost preluati intr-o manieri serioasdgi
sistematice.Bertrand Russell9i G. E. Moore indeosebi,au practicat de timouriu
analiza i:r sensul modem al cuvantului.33Filozofii din treiut au incercat sd se
pronunJe cu privire la variate subiecte: ce e drept, ce e adevarat, ce e frumos. in
vremurile modeme inse au adopiat obiectivemult mai modeste.Acest lucru se
datoreazd in parte faptului ce unele din acestesfere fin acum de domeniul unor
qtiinte speciale ln schimb filozofii se concentreazi in prezent asupra semnificatiei
limbaiului. Elucidareascopurilorlimbajului 9i a mijtoicelor prin careacestaatinge
acelescopuri cad in sarcinafilozofiei. in loc sd posede o problematici aparie,
filozofia estepreocupate de problematica tuturor celorlalte discipline, insi intr-un
mod special.Ea se ocupd de limbaiul eticii, al gtiintei al reiigei, examinind
9i
modul in care acesta funcfioneazd gi contextul i:r care iemnifici ceva. intrebiri
tipice rie carefilozofia se ocupasunt: ,,Cevrei si spui prin aceasta?,,
9i,,Ce fel de
afirmafieesteaceasl2f"s
Aceasta inseamni ci filozofia a ajuns si fie conceputi mai degrabi ca o
activitate decat ca o teorie sau un sistem cognitiv. Ludwig Wittgensteila formulat
astfel acest lucru: ,,Roadele filozofiei nu sunt cAteva <afiniafii filozofice>, ci
clarificarea afirmaliilor.":s
Au existat doud etape maiore ale filozofiei analitice in secolul al XX_lea.prima
_
a tost o etapd militantd, in care filozofi erau agresivi, ba chiar dogmatici. Ea a fost
asociati mai ales cu denumirea de ,,pozitivism logic,,, o migcaie ce a apdrut irx
urma unui seminar condus de Moritz Schlick la Universitatea din Vien; in anul
1923. Cu aceastdmigcare sunt asociate nuurele lui A.
|. Ayer, Rudolf Camap,
Herbert Feigl gi a lui Wittgenstein - cel de la inceputul activitilii sale filozofice. Ea
a instituit anumite standarde destul de rigide pentru stabilirea a ceea ce este
semnificativ. Potrivit punctului ei de vedere, exiitd numai doui tipuri de limbai
semnificativ: (1) adevtrrurile matematico-logice,in care predicatul este incorporai
i1 ca de exemplu ,,suma unghiurilor unui triunghi este de 1g0 de grade,,
11biqct,
9i (2) adevirurile empirice,-de genul ,,carteaestepe ma*,,. Adevdrurile eripirice
sunt afirmalii confirmate de datele senzoriale. Acestea sunt singurele tipuri de
limbaj care au o semnificatie. ToatecelelalteafirmaJii, anume celi ce nu sunt nici
9i
32. Francis Schaeffer,The God lrfho Is There,Downers Grove, IlI., lnte r_Va:f'ily, 196g,p,24, 56,.!24.
33. Moritz Weitz, ,,Analysis,Philosophical,,,n Enryclopcdiaof philoropny,"6. l, p. riZ_tOt.
34. FrederickFerr6,Irtlguag?,Ingicand Go(|,New york, Harper and ito"r,l,feef, p. f_2.
35. LudwigWittgenstein,TractatusLogico-philosop&rcus,Newyork,Harcou,*:ace,1922,p.77.
Teologiaqi filozofia 47

adeveruri de tip matematic Ainici afirmafii empirice sau de tip Ftiinlific confirmate
de date senzoriale, sunt literalrnente un,,nonsens// sau fraze lipsite de inleles. Ele
sunt de fapt pseudoafirmatii. Ele inhi in categorialimbajului expresiv precum cel
al artei, care exprime emotiile vorbitorului sau ale scriitorului. Forta unei afirmatii
de genul ,,universul estemai de$abd spiritual decdtmaterial" estemai aproape de
cea a inte4ecfiei ,,Uau!" sau,,Ura!" decAtde puterea afirmatiei ,,carteaeste pe
mase". La aceststatut au redus adeplii pozitivismului logic limbaiul metafizicii, al
eticii, al teologiei gi al multor alte discipline patinate de weme.$
Din acest sinopsis se poate vedea ce adeptii pozitivismului logic au impus
limbajului un amrmit standard sau critedu. Aceastaa condus la tipul de analizd
denumitl ,,filozofia limbajului ideal", care a ficut din limbajul gtiinlei paradigma
cdreia trebuia se i se conformeze orice limbaj care dorea si informeze. Aici a avut
Ioc o prescriptie, o stabilire a modului in care ar trebui si operezelimbajul.
Totugi, in a doua etapi a filozofiei analitice modeme modul de abordare este
destul de diJerit. In loc sd insiste asupra faptului cd limbajul trebuie se functioneze
intr-un anumit mod penhu a fi semnificativ filozofia incearcd acum se descrie
cum anumeopereazein realitatelimbajul. Ea pune intrebarimai degrabddec6tsl
prescrie. RecunoscAndingustimea modului de abordare anterior, filozofii celei de
a doua etape observi Iimbajul comun intrebuintat de oameni in viata de zi cu zi,
precum Siformele mai tehnicede limbaj.In loc sd steruieasuprafaptului ce orice
tip de limbaj trebuie sd funclioneze in acelagimod pentru a cepeta semnificatie, ei
pun intreberi legate de diferitele functii ale limbaiului gi de tipul de semnificalie
inerent fiecdreia dintre ele. Aceastd abordare este denumit5 ,,filozoha limbaiului
comun" sau ,,analizd func1ionald". tinta ei esteclarificarea; ea incearcese inl5ture
confuzia prin aretarealipsei de logicA qi a intrebuintarii gregite a limbajului.3T
Din perspectivateologiei,filozofia analiticdnu apareca un rival, in sensulde
a oferi o alte concepJiedespre realitatesau desprevalori. Filozoful nu este un
predicatorcaresd aibdpropriul siu amvon de la iniltimea cdruiasi faci afirmalii
definitive.$i un ultim aspect;filozofia analiticdnu esteun oponentcareanuleazi
dreptul la cuvdnt al teologiei.Ea estemai degrabaun factorbenefic,aiutandu-ipe
teologi sd dobdndeasci o mai mare precizie a lirnbajului lor Si se evite
ambiguitatea i:r exprimare. Prin urmare, filozofia analiticd poate fi de un aiutor
imediat 9i evident pentru teologie. lntrucAt cregtinismulare ca prim obiectiv
comunicarea mesaiului seu gi, avand in vedere cd sarcina explicerii conceptelor
abstracte al.e teologiei este extrem de dificild, orice ajutor in domeniul
intrebuin{irii limbajului este dezirabil.
Cu toate acestea,existd anurnite probleme legaie de filozofia analiticd:
f. in loc sd fie pur 9i simplu deicriptive, ei tlnde se devine prescripiivd in
diferitemoduri mai mult sau mai pulin subtile.Negregit,caracterulei prescriptiv
nu estecategoric(;,trebuiesi folosegtilimbajul in felul acesta"),ci sugestiv(,,dacd
doregti sd evifi confuzia, nu intrebuinta limbajul in felul urmdtor"). Cu toate
acestea, criteriile in legeturecu ce esteconfuzia9i ce esteclaritatease bazeazdgi
elepe unele presupuned.Cateodatdacestlucru tinde se fie trecut cu vederea.
2. Filozofia analitica Dare sA facA uneori delimitdri Drea stricte ale diferitelor
36. TheAge of Analvsis, ed,,Morton White, New York, New American Libnry, 1955,p. 203-2W,
Ferr6, IrrgraSe, capitolul 5.
48 Studiindu_Lpe Dumnezeu
tipuri de limbaj. U:relegenuri de limbaj, i:r specialcel teologic,pot aveasimultan
mai multe funclii diferite. O afirmalie de genul ,,IsusCriitos este Domnul cel
inviat al Bisericii" poateaveain mod simultin funcfie istorici, metafizici, eticd
9i
artisticS.
3. Filozofia analiticdnu esteo unealte cu adevirat neutr6, deoareceea nu ne
feregteintotdeauna de unele premise naturaliste, mai ales cAnd e vorba de
ei
-.9":"ntiu desprenatura limbajului. Ea nu ar trebui sd excludi posibilitateaca
limbajul si aibi referintesupraempirice.
4. Existd sfere in care nu putem fi multumiti cu trateri descriptive,
neprescriptive.Acestlucru estevalabil mai alesin domeniul eticii. Dacdfilozofia
nu contribuie intr-un anumit fel normativ la emiterea unor concluzii in aceasta
sferi atunci cine sau care disciplini o va face?Astfel, in uliimii ani filozofia s_a
indreptai inspre formularea unui numir mult mai mare de
tudecef normative ca
il] trecut pentru a-gi l'ustifica existenta.Societateacontemporananu_Sipoate
permite luxul unor sirnple descrierigi analize, p6nd filozofii analitici au fost
9i 9i
nevoifi si se schimbepenhu a evita sd fie exclugidin forfota sceneimoderne.

Filozofiaprocesului
Existede multa vreme controversein legituri cu intrebareadacdrealitatease
transforme sau are un caracter esentialmente static. Heraclit suslinea cd
transformareafaceparte din insdFiesentareaHtatii,in timp ce parmenidevorbea
de repaus complet. Maioritatea filozofilor au admis aidt schimbarea,cdt
si
permanenlain cadrul lumii existente. Cei careau aderatIa un punct de vedeie
substantialistau accentuatstdrile fixe, considerandcE transformdrilesunt doar
simple eiape de tranzitie necesareintre ele. Alfii, asemenealui Alfred North
Whitehead,au crezutce hansformdrilesunt cheiaintelegeriirealitelii. Whitehead
este tat5l filozofiei_moderne a procesului, degi filozofii
9i teologii ultedori, cum
sunt CharlesHartshome,JohnB. Cobb,jr., qi Norman pitienger,Ju fost cei carede
fapt au popularizat-o.
Spre deosebire de celelalte trei filozo{ii pe care le-am schilat, filozofia
procesului are un caracter metafizic evidenl. Degi congtienti de lipsa
de
ingdduinle fagd de metafizice a multor filozofi modernl, adepgii fiiozofiei
procesului consideri cd tipul lor de metafizicdnu estela fel de vulnerabil ca si
concepJiileesenjialiste,subsianlialistesauidealiste.Convingereacentraldir acest
caz e ce transformarea este cheia pentru inlelegerea realitdfii, de fapt cd
transformarea esterealitatea. Lumea nu e alcituiti in-esengi din substangecire se
transformd dh una in cealalti. Ea este constituitd mai degrabe din procese
dinamice.3s Noi trebuie sd fim preocupalinu at6t de lucruri, cAi de evenimente.
Realitateadivind participi la orice altd realitate.in consecinleea _ personali
sau impersonali - nu este un Migcdtor nemigcatsau o esenli neschimbetoare.
Aceasti observaliesubliniazd un principiu de baz6 al filozofiei procesului: cd
p rocess
DavidRay-cr,ffin, plilladelphia,
-l-l".T-U, :^.9t, ", ti meology:
A tntrcductory
Exposttion,
westminster,1976,p. 15.HerbertJ.Nelsona argumentatceo fiinld absolut;erfec6
ar putea fi aativtr,
simpatedca $i cu toate acesteaneschimbdtoare; ,,The Resting piace of price ss Theoiogy,,
, Haruard
TheologicalReoieu72, ^umerele 1-2, ianuarie- aprilie 1979. 1_21.
Teologiagi filozofia 49

realitateaestein esenldde un singur tip. Aici nu existddualism,nici de tip materie


- spirit, nici naturi - supranature,nici fenomen - numen, nici schimbdtor -
neschimbitor.Ceeace este adevdratdespreintreagarealitateestein consecinld
adevdratgi desprefiecareparte a ei. Astfel caracteristicile lui Dumnezeusunt cele
ale restului realitelii in general.
\4rhiteheadse gAndegteIa uniidtile de bazd ale realitelii nu ca la nigte fdrAme
de materie, ci ca la nigte momente ale experientei.Un moment al experientei
constdir:rtotdeauna din cinevacareexperimenteazd ceva.3e Existi o interconexiune
intre acestemomente. in consecin!6,fiecare moment este o functie a tuturor
celorlaltelucruri gi estelegat de ele.Chiar gi istoria estevizuti in acestfel. Ea nu
este numai o catalogarea evenimentelor trecute. Este o retrdire plenard a
trecutului in prezent. Astfel, isioria este constituitd din toate intAmplarile
trecutului agacum sunt ele inclusein prezent.intr-un sens,nimic nu estevreodata
pierdut cu adevdrat.Totul esteretinut gi integratin ceeace are loc acum.ao
De vreme ce unitetile finale ale realitdtii nu sunt persoanesau substante,ci
steri momentanesau experienlear,eu surt o realitate noue, concretdin fiecare
fractiune de secundi. ,,Eul" care exisie in acest moment este capabil si se
ingdjorezepentru ,,eul" careva fi pesteun an. Prin legituri similare de empatie,
,,eul", agacum sr:nt eu acum,estecapabilsi seingrijorezepentru uniteli viitoare
carefac parte din alte serii decAta mea proprie.a2 Astfel, degi realitateanu esteo
substanldstaticd,eanu estealcetuitenici din simplemomenteindividuale izolate.
Existdo legdturi organiceintre trecut,prezentgi viitor gi intre diferitele serii ale
acestorevenimente/sau ceeace am putea denumi persoane.
Ori de cAteori filozofia p.ocesui.,i a fost aplic;ta sau adaptati la creqtinism,
acestlucru a avut efecteconsiderabile.CredingacregtinS,de exemplu, nu este
conceputAca o esenteimuabile, permanente,mereu aceeaqi.Nu estecevace era,
a fost sau este.Ea estecevail:rdevenire,cevace va fi. Acelagilucru esteadeverat
gi cu privire la natura lui Dumnezeu.El nu are o naturi fixd, finala. Natura Lui
esteceeace faceEl, devenireaLui. Tocmaiaceadevenireesteceeace inseamni a
fi Dumnezeu.El nu esteizolat, incapabilde a intra ir:rlegeturecu ceeace nu este
Durnnezeu,de a simti ceeace seintAmpli in noi.
Existdaici o valoaresemnificafivi in accentulpus pe transformaregi pe binele
carepoate sd rezulte in urma ei. Uneod status quo-ul a fost atat de venerat de
cregtini,incat perea a fi bun prin esenla lui. in consecinli, transformareaa
iniampinat rezistentd,iar cregtinismula fost vdzut de cdtre cei din afard ca o
credinteirelevantdgi demodatd.El pirea sdseocupede intrebiri careau fost puse
cu ani in urmd 9i cu problemecareexistaude secole.Dacdinsi creqtinismuleste
adevdrat,el este cu sigurantd o credinld pentru orice vreme qi pentru toate
tirnpurile.Subliniereaci Dumnezeuestesimlitor gi nu impasibil estede asemenea
un conceptbiblic Ai il:rceunul careare o mare valoarepracticd.
Ca in cazulcelorlaltecurentefilozoficemodernepe carele-amexarninat,existd
problemesemnificativegi cu filozofia procesului:
-d
CJG6riffin, p ncess Theology,
p.16.
40. RobertB. Mellert, Whatls Ptocess ThcologyT,
New York, Paulist,1975,p.23-25.
41. CharlesHartshorne,,,Process Philosophyasa Resourcefor ChristianThought,,,in plilosopfticnl
Resorcesfor ChrisliatlTholg,tf,ed. Perry LeFevre,Nashville, Abingdon, 1968,p. 55-56.
42. lbid..o.56.
50 Studiindu-L pe Dumnezeu

1. Care estede fapt baza identititii? Dace conexiuneadintre ,,eul" din prezent,
,,eul" de acurn un an gi ,,eul" de peste un an nu se gesegteintr-o substanta sau
intr-o persoane,atunci unde este?Si presupunem cd eistd o anumiti baze pentru
deosebireaa ceeace Hartshome numegte o ,,seriepersonale" de o alta. Dar in ce
consti ea?
2. Care este criteriul pentru evaluarea transformirii? Aceastl filozofie pare sd
considereuneori cd transformarea estebund oer se.Dar esteeaintotdeauna bune?
Uneori transformarea nu este evolutie, ci deteriorare. Dupd ce criterii se face o
asemeneajudecati? Drept rtrspuns noi evidentiem faptul ci adepfii filozofiei
procesului nu insisttr asupra afirmatiei cA totul se transformd. Valorile de
exemplu, nu se transformd. Insd care este natura 1or,originea lor, locul lor, baza
lor, justificarea lor? Aceastaeste o intrebare la care se pare cd nu s-a rispuns incd
ln intregime. Cu alte cuvinte, ce scute$teacestevalori de transformarea care poate
fi intalxitx efectiv peste tot?
3. Nu edstd nici o cale de mijloc irtre accenhrlpus pe transformare ca realitate
de baztr,9i conceptia ce realitatea ultime esteo substantd statici, imobild, fixd? Se
afirmi adesea ce aceste doui alternative epuizeazi de fapt toate posibilitit e.
Merit5 se se face aici observafla ci ortodoxia clasicdnu a fost intotdeauna bazatd
pe modelul primului Migcdtor al lui Aristotel. Imaginea biblic{ despre Dumnezeu
pare a fi mai degrabe cea a unei fiinle a cirei nature nu se schimbe, dar care
experimenteaze gi simte cu al;ii 9i care este permanent activtr in lumea pe care a
creat-o.
4. CAt dureazi un moment? Hartshome spune cA noi suntem diferiti de
percoanele care eram in urme cu o fractiune de secundd. Cat de lungx este inse
aceasti cupi? Cate asemeneaclipe existe intr-o ore? Existe oare un numdr infinit
de asemeneaunitdfi chiar gi in cadrul unui timp finit? Este potrivit sAfie numite
unitifi de fapt? Degi aceastaeste o rcducere la absurd, ea aruncd totugi lumind
asupra unei anumite lipse de precizie din gAndirea filozofiei procesului.

Rolul filozofiei in teologie


La inceputul acestui capitol am remarcat diversitatea relaliilor care pot exista
ir:rtreteologie 9i filozofie. Care ar trebui sd fie rolul gi locul filozofiei in teologia
noa^strd?Eu propun doud linii directoare fundarnentale.
ln primul rAnd, in conformitate cu premisele noastre de bazi, continutul
teologiei noashe va fi fumizat mai degrabe de revelatie decit de filozofie. Astfel,
vom agteptain primul rAnd ca revelalia si ne fumizeze principiile maiore pentru
htelegerea realitdtii. Aceastane va asigura o structuri in cadrul cereiava avea loc
filozofarea noastrS.Prin urmare, atitudinea noastrd seva situa undeva intre prima
9i a doua pozitie schitateanterior (pag.38-39).$i cu toate cd ne vom folosi de
filozofie, nu va exista nici un angajament special fatd de anumit un sistem
filozofic. Mai exact, vom insista asupra autonomiei teologiei; astfel, explicarea
conlinutului revelat nu va aveanevoie se se conformeze nici unui sistem filozofic.
Cu toate acestea,teologia cregtind are o conceplie bine definittr despre lume.a3
43. JamesOrr, The Chtistitn Via, of Goddnd t1e World, Grand Rapids, Eerdmans, 1954,p. 4.
lboloSiaEifilozofia 51

Biblia afigeazi o conceplie teiste, mai exact monoteistA despre realitate.


Realitatea suprema este o Fiinld personala,atotputernicd, atotgtiutoare,
iubitoare $i sfanie - Dumnezeu. El a fdcui toate lucrurile gi fiinlele, nu
emanindu-le din fiinla Lui, ci credndu-ledin nimic, firi sd foloseascdmateriale
preexistente.Astfel, metafizica cregtineeste un dualism in cadrul cdruia existi
doud tipuri de realitdli, sau nivele ale realitdlii, supranaturalul 9i naturalul, un
dualism in care tot ce nu este Dumnezeu gi-a primit existenta de la El.
Dumnezeu pistreazd in fiinli intreaga creatiefi controleazatot ce se intample
pe mdsurd ce istoria se indreaptd spre implinirea scopului Lui. Totul este
dependentde EI. Omul, ceamai insemnatddintre creaturilelui Dumnezeu,este
- asemeneaLui - o fiinld personald, prin urmare capabilese aibe rehtii cu alte
9i
fiinte umane 9i cu Dumnezeu. Natura nu estedoar un dat neutru. Ea este sub
controlul lui Dumnezeu;$i degi,in general,funcgioneazdin moduri uniforme gi
previzibile, conforme cu legile carei-au fost imprimate de El, sepoate intampla,
de asemenea,ca El se actionezein cadrul ei in anumite feluri care contravin
acestorlegi (minunile).
Avand toate acestea ca punct de plecare, teologul cre$tin trebuie si
intrebuinteze capacitateade a rationa ce i-a fost data de Dumnezeu pentru a
cerceta temeinic implicatiile intregului adevdr revelat. Cu alte cuiinte, el
frlozofeazdde pe poziJia sau din perspectivape care i-o di revelatiadivini. in
acestsens,pozitia mea este apropiate de cea a lui Carl Henry, care susline ci
punctul de vedere biblic este punctul de plecare gi cadrul pentru totalitatea
investigaJiilorintelectuale.qEa este de asemeneain acord cu cea a lui Edwin
Ramsdellas gi Arthur Holmesa6,9i anume ci teologiacregtindestecaracterizatdde
perspectivd.
Dacd adoptdm adevdrurilebiblice ca principii de bazi ale conceplieinoastre
despre lume gi viald, se resbange in mod considerabil spectrul conceptiilor
filozoficedesprelume care sunt acceptabile.De exemplu,o conceplienatuialistd
desprelume esteexclusA,atat pentru ci ea limiteazdrialitatea la sistemulnaturii
observabile,cat gi pentru cd posibilelemanifestdridin cadrul acestuisistemsunt
Iimitatela ceeace estein conformitatecu legile lui fixe. Materialismulesteincd gi
mai combdtutde cdtrerevelaliabibljci. ln irod similar, celemai multe forme de
idealism sunt exclusede vreme ce ele tind sd nege realitatealumii materialegi
transcendentalui Dumnezeu.Edgar SheffieldBrightman vorbegtedespre patru
tipuri principale de idealism:
1. Platonic- valoareaesteobiective.Originea gi semnificafiaei sunt mai mult
decdtomenegti.
2. Berkeleian- realitateaestementah. Obiectelematerialenu au o existente
independentd,ele existddoar ca gi concepteale minfii.
3. Hegelian - realitateaeste organici, adici intregul are propriethli pe care
pirlile lui componentenu le posedd.Realitateaultimd nu estenimiciltceva
decAtmanifestarea rafiunii
44. Carl Henry God,Reaelatiotr,and Altthoit!: The Cod Wllo Spcoks
ond Sho.rjs,
Waco,Tex.,Word,
1976,vol. 1, p. 198-201,.
45. Edwin Ramsdell,flre ChristianPe$pectioc, New york, Abingdon-Cokesbury,1950.
46. Arthur Holmes,FaithSeekslJndelstandig,Grand Rapids,Eerdma^s,1971,p. 4647.
52 studiindu-Lpe Dumnezeu

4. Lotzean (sau leibnitzian) - realitateaestepersonali. Doar oersoanelesau


eurile sunt reale.aT
S-arpirea ci primul tip de idealismpoate fi asimilatde cAtreteologiacregtinA;
cel de-al patrulea tip ar putea fi adoptatcu anumite Limitdri.in oricecaz,tipurile
al doilea gi a1treilea, par incompatibile cu principiile de bazd ale teismului creqtin,
agacum au fost ele schilate mai sus. Probabil cel mai compatibil tip de metafizica
esteun anumit fel de realism,cu conditia ca acestase includd gi o dimensiune
supranaturali in loc si se lirniteze doar la nature.
Conceplia despre lume prezentatdaici este un obiectivism. Prin aceastase
intelege cd existe entitxti obiective ale adevdrului, ale binelui gi ale drepttrtii.
Dumnezeulcareste in centul conceplieidesprelumea revelati in Scripturdeste
capab se simtd emotii gi sd acfioneze.Cu toate acesteaEl esiepe deplin perfect,
complet, Fi astfel - intr-un anumit sens - neschimbdtor. Existe de asemenea
norme gi valori care au o existentd permanente. Dragostea, adevdrul gi
onestitateasunt bune pentru totdeauna;gi sunt agadeoarececorespundnaturii
neschimbitoare a lui Dumnezeu. Agadar filozofia procesului nu pare se fie o
alternativ6viabili.
De asemenea,conceptia despre lume prezentatd aici vede adevirul ca pe ceva
unitar. In loc si existe un anumit gen de adevdr (obiectiv) in domeniile gtiintifice
gi un altul (subiectiv) ir1 materie de religie, adevirul are ceva in comun cu toate
sferele. Adevtrrul este o calitate a afirmafiilor 9i a iudecdtilor care se potrivesc cu
realitatea. Pdnd 9i William James, pragmaticul, de o definitie similari pentru
adevdr: ,,Adevdrul, dupd cum vd va spune orice dictionar, esteproprietatea unora
dintre ideile noastre. Aga cum falsitatea semnificd dezacordul, adevirul semnificd
nacordul" lor cu "realitatea,. Atat pragmaticii, cAt gi intelectualigtii acceptd
aceasti definilie ca pe ceva firesc."a Dumnezeu gi realitateasunt ceeace sunt
independent de percepgia, intelegerea, aprecierea sau acceptarea cuiva. Degi
reactia celui care cunoagteeste importante, adevdrul nu este dependent de acea
reacfie.Astfel, orice gen de idealism subiectivesteexclus,agacum exclusesunt gi
anumite aspecteale efstenlialismului.
Logica este aplicabild intregului adevdr. Degi turele domenii sunt inviluite in
mister, Si din acest motiv pot fi dincolo de capacitatea noastre de a intelege
totalitatea elementelor implicate, nu se crede despre nici una dintre ele cd ar fi
contradictorii in mod inirent. GAndirea coerenti sau cel putin comunicarea
depind de aceastisupozitie.Adevirul esteo calitatea judecdfilor,9i nu cevacare
seintAmpli cu ele in urma modului in care reactiondm noi la ele sau a manierei in
care sunt intrebuintate. Astfel, gi un funclionalism radical trebuie considerat ca
ceva cu neputinle de acceptat.
Cea de-a doua noastri linie directoare este ce filozofia hebuie gandite ca o
activitate - filozofarea - mai degrabd decAt ca un set de adeviruri. Potential ea
este capabili sd funcgioneze din orice perspectivd gi cu orice set de date. Prin
urmare este o unealtd care poate fi intrebuintat; de cehe teologie. Genul de
filozofie cunoscut sub numele de filozofie analiticd urmireste clarificarea si
47. EdgarSheffieldBrightman,,,TheDefinition of Idealisn\",Iounal of Philosophy
30,1933,
p.429-435.
48. Ja es,Ptugmatisrn,
p,132,
Teologiagi filozo{ia 53

cizelarea termenilor, conceptelor gi argumentelor gesite in teologie. Noi vom face


uz de aceastddisciplinn p-retutindeniir1 acesttratat gi ii vom acorda o atentie
deosebitain capiiolul 6. In plus, filozofia fenomenologicene echipeazdcu o
metodd pentru izolarea experienlelor, clarificarea lor gi, astfel, pentru
determinareaadeveratei1ornaturi. Un exemplupentru aplicareafenomenologiei
poatefi gesit in investigareanaturii religiei de la inceputul capitolului 1. Ambele
filozofii de mai sus pot fi folositoare teologiei in mdsura in care sunt descriptive gi
analitice.Totugi,orice incercarea lor de a fi prescriptivesau normative va trebui
evaluate cu atentie in lumina premiselor lor.
Primul nostru folos in urma intrebuintdrii filozofiei va fi acelace ea ne va ajuta
si dobAndim gi si putem folosi anumite capacitdlicritice,care sunt valoroasein
toate sferele de activitate, mai ales i1 cea a investigirii intelectuale, gi care in
consecinli pot fi utilizate gi in teologie:
1. Filozofiane ascuteminteapentru intelegereaconceptelor.Oricarear fi teoria
exacti a sensului pe care il adoptem, este eseniial se ceutem intotdeauna sd
determindm cu precizie ce inielegem prin ceeace credem gi ceeace spunem.
Stabilirea validitilii anumitor idei reclami cunoagtereaprecisi a conlinutului lor.
Mai mult decAtatdt, comunicareaimDLceabilitateade a aretaaltora cu exactitate
ce esteacellucru pe careil recomandim.Nu vom fi niciodati in staresd facemsd
fie clar pentru allii ceeace nu esteclar pentru noi,
2. Filozofiane poate aiutase depistempresupuneriledin spateleunei idei sau
al unui sistemde gdndire.Daci, de exemplu,cdutdmsd combindmdoud sau mai
multe idei care depind de premise incompatibile, rezultatul va fi inevitabil o
contradictie internd, indiferint cat de atregdtoarepot perea iniJial acele idei.
Filozofiapoaterezolvasituatiadescoperindgi evaluind acelepremise.tebuie, de
asemenea/sd fim congtientici nu prea existdanalize sau estimareneutrd. Orice
critice este fecute dintr-un anumit punct de vedere.Iar validitatea DersDectivei
din care este fecuta o astfel de evaiuaretrebuie avuti in vedere atunci iAnd se
decide cdt de in serios va fi luati evaluarea respective. Am face bine dacd am
consideraci fiecareasemeneaasertiuneesteconclnziaunui silogism,chiar gi dacd
am intrebacaresunt premiseleaceluisilogism.Uneori vom gdsi cdavem de-aface
cu o entimeme- o anumite ipoteze,probabil disputatdsauindoielnici, introdusd
in secretfdrd si fi fost clarificate.
Congtientizareapremiselornoastrene va ajuta si fim mai obiectivi. De vreme
ce presupunerilenoastre ne afecteazdmodul in care percepemrealitatea,s-ar
puteasi nu fim capabili si le detectdminfluenla. Totugi,cunoagtereafaptului cd
elesunt prezente$i,dupe cates-arputeapresupune,operative,ar trebui sdne facd
sdfim in staresd compensemefectullor probabil.Acestlucru esteasemendtorcu
problemacu care se con{runti un pescaicareprinde pegtecu o lance.El zdregte
un pegtegi reactialui naturah estesd azv6rlelanceaexactin locul in careil vede.
Cu toate acestea,raliunea lui ii spune cd din cauzarefractiei luminii care trece
dintr-un mediu (apa) intr-altul (aerul) pegtelenu este acolo unde pare si fie.
Pescarultrebuie sdinfigi lanceaintr-un loc unde pegtelenu pare sd se afle. ln mod
similar un vandtor care trage cu pugca intr-un obiect in migcare trebuie si
,,tinteascd in fafd", adicd se bagd in punctul in care se va afla tinta atunci cand
glontul va ajunge acolo.Dacd ne ddm seamade premiselenoastreinseamneca
54 Studiindu-Lpe Dumnezeu

vom ajusta tl mod congtient felul ir care percepem lucrurile. Aceasta este
adevdrat atat cdnd aborddm un lucru la modul general, cat gi atunci cAnd
analizdm probleme specifice.in calitateamea de baptiit, de exemplu, voi fi impins
de citre fondul meu sd consider mai bune aceleargumente care sunt in favoarea
conceptiilor baptiste irtr-un anumit domeniu, cum ar fi de exemplu doctrina
despre Bisericl. Prin urmare, va trebui si pretind o cantitate - dupe pdrereamea -
excesivi de dovezi in favoarea acelor teorii care se potrivesc cu inclinatiile mele.
3. Filozofia ne poate ajuta sd descoperimimplicaliile unei idei. Aieseori nu
este posibil se se apreciezevaliditatea unei idei in sine. Totugi, ar putea fi posibil
se se urmdreasceimplicaliile ei. Adesea acesteimpli.catii vor putea fi puse fatd in
fale cu datele. Daci irnplicaliile se dovedesc false, principiul (sau principiile) din
care derivd ele va fi gi el fals, dacd argumentareaeste validd. O metodd de
determinare a implicafiilor este pur gi sirnplu analizarea logicd a ideilor care au
fost avansate.O altd metodi esteaceeade a se urmeri care au fost rezultatele de-a
lungul istoriei in cazurile in care au fost sustinute conceplii similare.
4. Filozofia ne face de asemeneacongtienti de necesitateatestdrii pretentiilor de
adevdr. Aserliunile prin ele irsele nu constituie un temei suficient pentru ca sd le
acceptXm; ele trebuie argumentate. Aceasta inseamni ce trebuie sd se pund
intrebarea: Care ar fi evidenJelecare ar dovedi validitatea sau falsitatea problemei
in cauze, $i in ce caz ar fi ele de tipul potrivit gi in cantitatea suficienti. E nevoie
de asemeneasd existe o apreciere a structurii logice a fiecdrui argument in parte
gi sd se determine in ce mdsurd aga-ziseleconcluzii pretinse decurg cu adeverat
din materialul analizat.ae
Peparcursulaceluitip de efort pe careil implicd teologia,nimeni nu trebuiesd
seagteptela o demonstratiecompletdsau exactd.In celmai bun cazsepoatespera
cd se va ajunge la probabilitate. Cu toate acestea, nimeni nu trebuie sd se
mullumeasci cu faptul cd a ardtatplauzibilitateaunei conceplii.Estenecesarsd se
demonsheze cA o anumite opliune este de preferat celorlalte. ln mod similat in
procesul criticarii nu este suficient se se gdseasci fisuri intr-o concepfie date.
Tiebuie sd se pund intotdeauna tntrebarea;,,Careestealtemativa?" Si ,,Prezinteea
mai puline dificultdli?" John Baillie relateazi despre o lucrare a sa in care critica
aspru un anumit punct de vedere. Profesorul lui a comentat: ,,Fiecareteorie are
dificultdlile ei, irsi tu nu ai ciutat si verifici daci o alti teorie nu are cumva mai
pufine dificultdli decit cea criticatd de tine."so
Ori de cAte ori criticdm un punct de vedere diferit de al nostru, trebuie sd
folosim criterii obiective valide. 9ar pdrea cd existd doud tipuri de criterii: criterii
pe care o conceptie le stabilegtepentru ea insigi, 9i criterii pe care toate conceptiile
similare trebuie sd le implineasci (adicd criterii universale). Nu este o cridce
dlunitoare se se scoate in evidentd diferenJa dintre punctul nostru de vedere gi
alte pozilii. Cele mai multe critici constd in fond din acuzatia cI A este diferit de
B. Insi o asemeneanemultumire esteirelevantd,dacdnu cumva s-astabilit deiacd
49. Intrebarea: ,,Cum anune dobandim cunostinte religioase?', va fi tratate intr-o oarecaremesute
in capitolul 6. Penhu o abordare recenttr a problemei dintr-o perspecdve cregtind evanghetce vezi
Jerry H. Gill, The Possibility of Religbus Knowledge,Grand Rapids, Eerdmans, 1971;Arthur Holmes,
Faith, p. 134-1,62.
50. John Baillie,In?itationto Pilgri oge,NewYork, Scribner,1942,p.15.
Teologiaqi filozofia 55

B estepunchrl de vedel€ corect, sau cl A pretinde cd este o copie a lui B. SI ludm


o ilustrafie dintr-rm domeniu total diferit se presupunem cd o echipl de fotbal
american pune accentul pe ofensivi. Daci echipa cagtigi un meci cu scorul de
40-35nu ar fi o criticd validtr str se sublinieze calitatea lndoielnictr a aDdrlrii ei. Pe
de alti parte, dactr ectripa ca$tigi cu scorul de 7-6 ar fi potrivit si se sublinieze
golaverajul ei mic, deoareceechipa nu gi-a implinit propriile ei criterii pentru un
meci bine jucat. Dar dactr echipa marcheaze49 de puncte, 9i adversara ei are 52,
ea esteexpustr la critici in virtutea unor criterii universale, de vreme ce- duptr cate
ear putea presuptme - toate echipele, indilerent de stilul lor de'joc. cautll si aibd
la sfArgihrl meciului mai multe puncte decat adversarelelor.
In capitolul coru|acrat limbajului religios se vor spune mai multe despr€
criteriile pentru evaluarea afirmafiilor 9i a sistemelor. Deocamdati este suficient
se se sublinieze ce cdteriile general lntrebuintate sunt consistenta intemi 9i
coerentaideilor sau a s€turilor de idei gi capacitatealor de a descrie 9i a ldmuri cu
exactitatetoate informatiile faptice relevante.
e
\/
-\)

Metodainvestigatiei
teologice

Scenateologicaa zilelornoastre
Etapelecercetariiteologice
'1.Colectarea materialului
bibtic
2. Armonizarea materialului
biblic
3. AnalizareasensuluiinvaEturilor biblice
4. Examinarea interpretarilor
istorice
5. ldentificarea
esenteidoctrinei
6. Aportulsurselorextrabiblice
7. Exprimarea doctrineilnlimbajcontemporan
8. Dezvoltarea unuimotivinterpretativcentral
9. Stratificarea
subiectelor
Grade de autoritateale afirmatiilorteolooice

Scenateologici a zilelornoastre
Teologizarea,asemeneatuturor celorlalte preocupiri omenegti, are loc intr-un
anumit context dat. Fiecare teolog 9i fiecare student in teologie hiiegte in
contextul unei epoci specifice gi nu intr-un vid neafectat de vreme, p.ur r.umare
teologizareatrebuiefecutein aceastdsituagie.in oriceasemenea conteit existi atAt
factori teologici, cat Si faciori neteologici (cutturali). inainte de a merge ma.i
departe, este important sd observdmanumite caracteristiciale sceneiteologice
contemporane.
1. Primul factor teologic semnificativ gi intr-o oarecare mdsuri unic in
perioada de fate este tendinta teologiilor de a avea o scurtd durate de viate.
Aceastaesteo tendinld care s-a dezvoltat progresiv Mai demult, o anumite forme
de ieologieputea persistamai multe deceniisauchiar secole,lucru carepare sd se
fi schimbat insd. ln secolul al V-lea Augustin a ficut o sinteze irxtre teoiogie
9i
filozofia platonicd (Cetatealui Dumnezeu)care a dominat pe mai multe plinuri
teologia timp de mai bine de opt sute de ani. Apoi Toma d,Aquino a contopit
teologia catolicd cu filozofia lui Aristotel (Summatheologica), fumizAnd astfei o
bazd perltlu teologie pene h Reformd, intervalul de timp fiind de aproape trei
secole.Reformatorii au dezvoltat o teologie independentdde sintezelecatolice
precedente,lucrarealui CaLvrn,Ircilitura religieicregtinefiind ceamai aminuntitd
redarea noii intelegeri a cregtinismului.Cu toate ce din cAndin cand au existat

56
Metoda investitatiei teologice 57
migcdrieretice,gi o datd cu lucrarealui JohnWesleya apdrut o intelegereoarecum
diferiti a teologiei evanghelice,timp de peste 250 de ani nu a existat nici o
personalitatesau scriereteologicdmajord care si poatd rivaliza cu influenla lui
Calvin.
Apoi, o datd cu lucrarealui Friedrich Schleiermacher, a luat na$tereteologia
liberald,nu ca o provocareexteme h adresaortodoxiei- cum a fost deismul - ci
ca un rival din interiorul Bisericii. Lucrdrile lui Schleiermacher, On Religian:
Speeches to Its Cultured Despisersgi ChristianFaith, au fost primele indicii ale
faptului cd un nou tip de teologieera pe cale si apard.rLiberilismul, cu multele
lui varietifi, avea si domine teologiaeuropeani de-a lungul secolului al XIX-lea
gi in perioadade inceput a secoluluial XX-lea,momentul lui de v6rf din America
de Nord fiind ceva mai tirziu. Dace pentru Karl Barth2secolulal XIX-lea a luat
sfdrgitin august1914,aceastdschimbarea devenitvizibild in restul lumii teologice
in anul 1919, o datd cu publicarea lucrdrii lui Der R\mnbrief (Epistolacdtre
Romani).3 Aceastaa marcatsfArgitulteologieiIiberalegi tnceputula ceeace a ajuns
se fie cunoscut sub numele de neoortodoxie.Totugi,durata supremafiei acesteias-a
dovedit a fi considerabilmai scurtddecdtceaa unora dintre teolosiileDrecedente.
in anul 1941lucrarealui Rudolf Bultmann ,,New Testamenturri trlythotogy,, u
anuntatinceputul unei migcdri (sau de fapt al unui program) numit demitizare.a
Aparitia ei aveasi aduci o inlocuire de scurteduratd - dar nu mai putin realh- a
punctului de vedereneoortodox.in 1954Emst Kdsemanna prezentaiun referat
care a cauzat renagtereacdutirii dupd Isus cel istoric, punand la indoiald
conceptialui Bultmann.sTotu$i,acestlucru nu a adus de fapt un nou sistem.El a
indicatdoar sfirgitul domina!ieianumitorsisteme.
Obseryatice s-a intAmplat in timpul acesteiperioade.Primele mari sisteme
teologicepe carele-amexaminatmai inainte au dlinuit sutede ani, insd perioada
de dominare a fiecdruia a fost mai scurtd decdtceaa celui precedent.Durata de
viatd a teologiilor devine tot mai scurte.Astfel, orice teologiecareincearcdse se
ancorezeprea tare in situatia prezentda lumii intelectualeestesortite categoric
unei iegiri timpurii din uz. Lucrul acestase vede clar indeosebi in cazul teologiei
morfii lui Dumnezeu,carea inflorit pentru o scurtdperioade- doar atat cai opinia
publicdera interesati de ea - pe la mijlocul anilor '60,iar apoi a dispirut aproape
la fel de repedecum a apdrut.Folosindun limbaj modern, timpul de iniumdtitire
al teologiilorde dat; recenti esteintr-adevdrfoarte scurt.
2. Un alt fenomendin zilelenoastreesternoarteamarilor gcolide teologie.prin
aceastanoi nu ne referim la institulii de invdtemant, ci la anumite migceri bine
definite sau Ia adunareaunor adepfi ir jurul unui set dat de invifdturi. Astdzi
1. Friedrich Schleiermachet Orr Rel{iorTj Speeches Lolts Cultured D4spisels,New york, Harper and
*
Row,195&TheChristia Faill,,2 volume, New york, Harper and Row, 1963.
2, KarlBarlh, God,Grucc,and Gospel,Edinburgh, Oliver and Boyd, 1959,p.57-58.
3, Kall Barth, Episfleto the Rofians,edilra a 6-a, had. in lb. engl. Edwyn t. Hoskyns, New york,
Oxford University,1968.in 1963E. V Z. Verlagdin Ziirich a retiplrit edifia germanboriginali - Der
Riime/brief UfioeriinderterNgchdruckilet crslen A Jlagel,en 1919.
4. Rudolf Bultman, ,,New Testament and Mytho]lo,y,' , i^ Kerygna and Myth, ed. Hans Bartsch,
New York,Harper and Row,1967,p,7-4a.
5. Emst KAsemann,,,The Probtem of the Histodcal Jesus',,1^Essa:|ls ou Ne.a.TestametltTheftes,
hlaad.
in lb. engl. W J. Montague,Londra, SCM,19&,p.15-47.
58 Studiindu-L pe Dumnezeu

efstd doar teologii individuale gi teologi individuali. Degi acestlucru nu estepe


deplin adevdrat, existe totugi o cantitate considerab e de adevdr in aceaste
generalizare.ln anul 1959,cand mi-am inceput studiile de doctorat in teologie, era
destul de ugor se-i clasifici pe teologi in tabere sau echipe. Exista echipa ortodoxd,
cea neoortodoxd, neoliberalii, demitologizatorii 9i alte grupdri. Ici-colo teologi
individuali, asemenealui Paul Tillich, sfiddnd clasificarea,neapartinand nici unui
grup. Teologia catohceera privitd - cel putin de cei din afara ei - ca o teologie mai
curand monolitice: toti teologii catolici erau tomigti.
Astdzi lucrurile sunt cu totul diferite. Ca si folosim o metaforedin domeniul
sportului, in timp ce in trecut terenul de joc era ocupat de mai multe echipe care
puteau fi ugor deosebitepdn tricourile pe care le purtau, in prezent fiecare
iucetor pare sd poarte un tricou diferit. Exisid, desigur, teologii specifice; de
exemplu: teologia speranlei gi teologia procesului. Totuli acestora le lipsegte
coerenta lduntrice 9i un set complet de doctrine, apirind de obicei sub forma
unor sisteme teologice construite pe o temi predominanti sau chiar pe o anumitd
tendinte.Migcdri cum sunt teologiaeliberirii, teologianeagrd,teologiafeministd
9i diferite teologii seculare sunt simple orientiri inspre preocupdri sociologice
specifice.Nici una dinhe acesteanu merite cu adevdrat si fie numitd sistem
teologic.
Toate acesteanu inseamne nimic altceva decat ce nu mai este oosibil si se
insugeascl teologia cuiva apehndu-se la un anumit sistem. in timp ce mai demult
au eistat diferite teologii carc gi-au elaborat amdnuntit conceptiile in legdturd cu
orice subiect, gi astfel oricine putea gesi respunsuri solide la toate intrebdrile
specifice prin apelareamasivd la un sistem, acestanu mai esie cazul astdzi. Acum
existd^maidegrabd frAnturi decAtansambluri teologice detaliate.
3. In conexiune cu cele doui puncte dezbltute este faptul ce nu par sa mai
existe giganti ai teologiei cum puteau fi gesiu pretutindeni, chiar gi numai cu o
generatie in urm6. In prirna iumdtate a secolului al XX-lea existau mari ganditori
care au formulat sisteme teologice vaste,-atent megtegugite: Karl Barth, Emil
Brunner, Paul Tillich, Rudolf Bultmann. h cercurile conservatoare birbali ca
G. C. Berkouwer in Olanda, Edward Camell si Carl Henrv in Statele Unite erau
recunosculi ca lideri. in prezent cei mai mulii dintre acegti oameni au iegit din
scenateologice activi gi nu au mai apdrut nici un fel de gdnditori care sd domine
peisaiul teoiogic aga cum au fecut-o ei. Doi ganditori care au avut realiziri
remarcabile sunt Wolftrart Pannenberggi fiirgen Moltmann, insd ei nu au strdns in
jurul lor un numdr mare de adepti. ih consecintdexisti un cerc mult mai larg de
teologi influenfi, insi influenta exercitatd de fiecare dintre ei este mai mici decdt
cea a teologilor deta mentionafi.
Teologia se face acum intr-o perioadi caracterizate, pdntre altele, de o
,,explozie a cunoagterii". Cantitatea de informalie cregte atat de repede incAt
stdpdnirea unei largi sfere de gdndire devine tot mai dificili. Cu toate cd aceasta
estevalabil mai ales pe plan tehnologic, cunogtintele biblice gi teologice sunt 9i ele
mult mai vaste decat au fost vreodati. Rezultatul este un grad mult mai inalt de
specializaredecat inainte. ln domeniul studiului biblic, de exemplu, expertii ir1
NouI Testament tind sd se specializeze in Evanghelii sau in Scrierile pauline.
Istoricii Bisericii tind sd se specializezeintr-o singurd perioadd, cum ar fi Reforma.
Metodainvestigatiei teologice 59
in consecinld, cercetareagi publicaJiile sunt adeseoriin domenii mai inguste 9i de
o rnai mare profunzirne.
Aceastainsearnndca sistematicianul va descoperi cd estedin ce in ce mai dificil
se cuprinde intreaga gamd de doctrine. A elabori o teologie completi studiatd in
profunzime, cum a ceutat sd facd, de exemplu, Karl Birth in vasta sa lucrare
Church Dogmatics,a aiuns sd fie un proiect clre se intinde pe durata unei vieti
intregi (Barth insugi a murit inainte de a-gi fi sfargit lucrarla). Elaborarea unei
teologii sistematice este complicate gi de faptul cd reclamd o cunoagterecomplete
a Scripturilor gi a evolufiei gindirii de-a lungul intregii istorii a Bisericii. Mai mult
decat atat, in ceeace privegte informaliile de ultirni ord, teologia sistematicanu se
limiteazi, de exemplu, la descoperirile recente din domeniul limbii ebraice, ci
trebuie de asemenease ia pozitie 9i fai5 de prefacerile modeme din domenii
,,seculare" cun snnt sociologia, biologia 9i numeroase alte discipline. Cu toate
acestea,sarcina trebuie indeplinitd - gi la diferite nivele, inclusiv cel elementar sau
introductiv.
Ultimele decenii au fost martore la dezvoltarea unei atmosfereintelectuale mai
degrabtr nefavorabile teologiei sistematice. ln parte acesta a fost rezultatul
perspectiveiatomiste (mai degnbe dec6tholiste)-asupracuroagterii.Congtienta
faptului cl existe nenumdrate detalii care se cer i fi stipdnite a Drovocat
sentimentulci f;r6mele gi bucdtilede informatii nu pot fi adunateefectivin nici
u1 f9l d9 intreg. Se consideraun lucru irnposibil ca cineva sd poati dobdndi o
privire de ansamblu asupra intregului cimp al teologiei sistemaaice.
Un alt factor care a pus piedici lucririi in domeniul teologiei sistematice a fost
conceptia care vedea revelalia ca pe un gir de evenimente istorice. potrivit acestui
punct de vedere, revelatia a fost intotdeauna datd in situatii istorice concrete. ln
consecinld,ceeace era revelatse limita la aceaperspectivj localizati. Mesajul se
referea mai degrabd la lucruri specifice in loc sa fie un mdnunchi de afirrnalii
universaledesprelucruri in general.Uneori eista tendintasd secreadi cd aceasti
diversitate de particularitefi nu poate fi combinati intr-un intreg armonios.
-implicitd
Tiebuie sd se observe cd aceasteperere se baza pe presupunerea ci
realitatea este incoerenta pe plan intem. in consecinta,orice incercare de
armonizare sau sistematizare ar avea inevitabil un efect de distorsionare a
realitelii analizate.
Rezultatul tuturor acestor lucruri a fost faptul ci teologia biblicd era
consideratdsuficienta, iar ceasistematicefacultativd. prin urmare,-teoloeiabiblicd
a fost substituiteteologieisistematice.6 Acest lucru a avut doud efecte.ln primul
rAnd, se considera ci teologia scrisd 9i studiati are un scop mult mai limitt. Era
acum_posibild concentrareaasupraantropologieilui pavel sau asupracristologiei
lui Matei. Acesteaerau obiective mult mai la indemAni decit incercareadi a
stabili ce,are de spus intreaga Biblie cu privire la subiectele respective. Al doilea
efect-a fost ce teologia a devenit mai degrabe descriptivi dec6t normativi.
Inbebarea nu mai era: ,,Ce credeli despre pAcat?,,,ci ,,Care credegi c6 a fost
invetdtura Pavel despre picat?,, Aceasta putea fi atunci comparate cu
-lui_
conceptiile lui Luca, Isaia gi cu ale altor scriitori biblici care au mengionatpdcatul.
C! $eu mai putea fi normativd pentru credinte teologia biblicd, mai ales atunci
cdndse afirma ci existdtensiuniintre acesteconceptij.
-iiJlr--ry
J.CuaUurt,,ThePerilof Archaizing Ourselves,,, Jrte/pretation
3,1g4g,p.332-ggg.
60 Studiindu-Lpe Dumnezeu

in acei ani teologia sistematicd a bdtut in retragere. Ea era angajati intr-o


frdmdntare Huntrice cu privire 1a propria ei naturi. Era teologia sistematicA in
fond iustificati? Cum anume putea fi ea realizaii? S-au fdcut telativ pufine in
domeniul traterii comprchensive, globale a teologiei. S-au scris eseuri despre
anumite subiecte teologice specifice,insi nu in aceamanierd sinopticd, fduritoare
de sistem care a caracterizat in mod traditional disciplina. Totu9i, in prezeni acest
lucru se schimbi. Au apdrut mai multe manuale de teologie sistematicd,iar altele
sunt ln pregitire.T Acum teologia biblici este cea care, departe de a inlocui
teologia sistematicd,este reexaminati din punctul de vedere al viabilititii ei. $i o
anumite parere oarecum profetice despre teologia biblici sustine cd ea trebuie si
devin{ mult mai asemenitoare cu teologia sistematici.s Existd unele semne care
indici o abatere de la accentul pus pe experienta imediate, fapt care a contribuit
la reaclia impotriva teologiei sistematice.e Inmullirea migcirilor eretice gi a
religiilor striine - dintre care unele sunt extrem de severetn privinla controlului
exercitat asupra adeptilor lor gi a practicilor in care sunt angaiali acegtia- ne-a
reamintit ci elementul reflexiv gi critic este indispensabil i:nreligie. A avut loc Ai o
realizare crescAndd- in parte prin aparitia ,,noii hermeneutici" - a faptului ci nu
este posibil si se formuleze o teologie doar pe baza Bibliei. Este necesar si se
abordeze problema felului in care tebuie privita Biblia 9i cea a modului in care
hebuie interpretatd.lo $i prin urmare se intahegte sfera mult mai large a
problemelor abordate traditional de teologia sistematice.
Una dintre lectiile pe care am putea se b invdFm foarte bine din scurta hecere
h reviste a situatiei recente gi prezente a ambianlei teologice pe care am fdcut-o
anterior este se ne pizim de o prea mare identificare cu oricare din orientirile
curente din cadrul culturii. Transformdrile rapide din domeniul teologiilor nu
sunt altceva decAt o reflectare a transformerilor raDide din domeniul culturii in
general. in vremuri caracterizatede transformeri at6t de rapide esteintelept pro-
babil si nu se incerce o potrivire prea exacti a teologiei cu lumea ln care ea este
exprimate. Degi in capitolul5 vom discuta problema actualizdrii mesajului cregtin,
poate ce esteintelept pe moment se facem un pas impoi, lnspre forma atemporali
a adevarului cregtin gi sA evitdm o formulare ultracontemporane a acestuia. Am
in minte doui analogii, una din domeniul sportului, iar cealaltd din cel al
mecanicii. Fundagul, in fotbal, 9i apirdtorul, in baschet,trebuie si fie atenli sd nu
joacein imediata apropiere a unui atacant extrem de rapid. DacAtotugi o vor face,
este posibil si descoperecd adversarul trece prea repede de ei gi ci nu vor reugi
se recucereascesuficient de repede terenul pierdut. Pentru a evita pericolul unei
infrAngeri la scor,apdritorul trebuie si pericliteze gansaadversarului sdu de a da
7. Exemple sunt Gordon D. Kaufman, Syster atic Theology:A Historicist Percpectioe,New yotk,
Sc bner, 1958;John Macqu.a'lie, Pi ciplcs of Christian Theology,New Yorlg Scribner, 1966; Donald
Bloesch, Essefitialsof EoangelicalTheolw,2 vol., New York, Harper and Row 1978; Dale Moodt
The Wod of Truth: A Sulrrfiary of Christian Doctine Basedon Biblical Reoelatiotl,Grand Rapids,
Eerdmans,1981.
8. Brcvard Childs, BdlrlcalThdogy in}isb,Yfiladelpli\a,Weshninster,1970, capitolul6.
9. De ex., Harold Kuhn, ,,ReasonVersus Faith: Challenging the Antithesis", Christianity Today,
10 apdlie 1981,p. 86-87.
10. Anthony This€lto^, The n o Horizar'ts:NarDTestafientHetmeneuticsand PhilosophicalDesuiption,
Grand Rapids, Eerdmans, 1980.
Metodainvestigatiei teologice 61,

o pase scurtd sau de a guta de la distanld. ln mod similar, estebine si nu existe un


joc prea mare intre pirlile unui dispozitiv mecanic, deoarecear duce la o uzuri
excesivd. Dacd insi mecanismul este prea fix, se poate se nu existe suficient joc
pentru a permite o migcarenormald a pirtilor componente,iar acestease pot
nsura.
Teologia care urrneaze si fie dezvoltate in cadrul acestei lucreri va ceuta sd
stabileascdun fel de echilibru intre esentaatemporale a doctrinelor gi formularea
lor adaptati la publicul contemporan. in mdsuri in care ea seconcenleaze asupra
celei dintAi, ea va considera ci elementele ce se qesescin cadrul Bibliei sr.rnt
normative pentru structura ei de bazi. in legdturi cu aceastatrebuie subliniat
faptul ce forma ortodoxd a teologiei nu este tJologia unei anumite pedoade, nici
chiar a uneia extrem de recente. Aceaste conceptie gregite pare sA stea la baza
caracterizirii pe care o face Brevard Childs manualului deTmlogieSistematicdallui
Louis Berkhof, gi anume ce esteo,,restaurare a dogmatici.i secoiu.luial XVII-lea,,.rt
Esteposibil ca lucrarea de fali sd le pard unora Ia fel. Negregit,includereasau
repetarea unor afirmafii din secolul al XVI-lea ale teologiei ortodoxe poate
justifica o criticd de acest gen. insi nu trebuie si se presu-puni ce o an;mitd
teologie nu este altceva decat o noue versiune a uneia piecendente numai fiindcd
sepoateintamph sAfie de acordcu aceastdteologiemii timpurie. Cele doud pot
fi mai degrabi versiuni diferite ale concepfleicregtinetraditionale. in prefald ne-am
referit la o remarcd fdcuti de Kirsopp Lake:

Estegregealape careo fac adeseoripercoaneleeducate,careau negansasAnu aibd


decatputine cunogtintede teologieistorictr,se presupunAci fundamentalismuleste
o formA noui gi ciudattrde gandire.in nlci un caz nu este aQaiaceastaeste
supravieguirea in mod par$al 9i needucata unei teologiicarea fost c6ndvaurriversal
sustinuti de toli cregtinii.Cdfi au existat,de exemplu,in bisericilecregtinedin secolul
al XV Ilea care s-au indoit de inspiralia infailibih a intregii Scdpturi? Caliva,
probabil;insi foarte pufini. Nu, eu cred cd fundamentalistulpoatesdgregeasci.Noi
suntemcei carene-amdespirtit de tradilie, nu el; 9i imi pare riu de oricineincearci
si se certe cu un fundamentalistcu privire la temelia autodtdtii. Brbliagi corpus
theologicum al Bisericiisuntde parteafundamentaligtilor.r,
O a doua leclie pe care o putem invela din trecereain reviste a sceneiteologice
contemporane este ce e posibil 9i chiar de dorit sd existe un anumit grad de
eclectism. Acest lucru nu vrea se sugerezesd se selectezeunele idei dintr-o mare
varietate de perspective care imptce puncte de plecare ce se exclud reciproc.
Tiebuie remarcat mai degrabe faptul ci problemele de astdzi sunt tratate in
general de pe o baze mai putin drasticd din punct de vedere ideologic. prin
urmare, nu se produc atAi de prompt sistemedistincte. Noi trebuie se ne pistrdm
formuldrile doctrinare suficient de flexibile ca sd putem recunoagteqi indebuinta
informafiile valide ale poziliilor cu care in general nu suntem de acord. in timp ce
trebuie sd sistematizem sau se integrem datele biblice, noi nu trebuie sd o faiem
de pe o bazdprea ingustd.
O a treia leclie care trebuie si se desprindd din analizarea situafiei prezente
11. Ch:J].ds,
Biblical Theology,pag.20.
12, KirsoppLake,TreReligionofYestedayandTomoroa.,,Boston,Houghto,1926,p.61.
62 Studiindu-L pe Dumnezeu

este importanta mentinerii unui $ad de independenlX in timput demersului


teologic. Atunci cand cineva ajunge un ,,uriag" in teologie, apare Si tendinta de
adaptare pur 9i simplu la felul lui de a aborda o anumite doctrini. Existi
sentimentul ce aceaabordare nu mai poate fi imbunetiftd in nici un fel. Acesta a
fost, de exemplu, sentimentul pe care I-a incercatJiirgm Moltmarm duptr ce a citit
lucrarea lui Karl Bafih, ChurchDogmatics- Barth a spus totul, astfel cX nu a mai
remas nimic de spus.13Atunci inse cand cineva adopte fdrd .ezerve sistemul de
gandte al unei alte persoane, el devine un discipol ln cel mai prost sens al
cuvanfuluL repetand mecanic ceea ce a ilvelat de la maestrul lui. GAndirea
independentl ceativtr qi critice irxceteazd.Dar faptul cd nu eiste superstaruri
necontestate,sau, dactr existi, atunci sunt foarte pufine, iar acesteatrebuie sl ne
indemne si fim critici cu privire la ir:rvitdtura oricui despre care citim sau auzim
gi gata se o modificim in orice punct in care credem cAo putem irnbunatiti.

Etapelecercetirii teologice
Ne intoarcem acum la sarcina de a elabora efectiv o teologie. Existe un sensin
care teologia este o art{ nu numai o gtiinF, astfel ce ea nu poate urma nigte pagi
rigizi. Cu toate acesteae nevoie ca procedurile si fie descifrate. Nu este neapdrat
necesarca umitoarele etape se fie urmate in succesiuneaprezentarii, trebuie inse
se existe o similaritate in odinea logici a pagilor fdcuJi.Cititorul va obsewa ci in
procedura pe care o vom prezenta, teologia biblic6, tr sensul ei ,,adeverat" 9i
,,ptr", este efectuati inaintea teologiei sistematice,astfel ce ordinea este exegezd
- teologie biblicd - teologie sistematici. De la exegezdnu serim direct la teologie
sistematicA.

1. Colectareamaterialuluibiblic

Prima etapi a metodei noashe teologice va consta ir1 adunarea tuturor


pasaielor biblice relevante pentru dochina care este investigatd. Aceaste etapx
implicd de asemeneao irhebuinlare atentd gi consecventda celor mai bune 9i mai
potrivite unelte gi metode pentru descifrareasensului acestorpasaie.
Inainte insi de a putea atunge la sensul pasaielor biblice, trebuie se acordim
atentie opentiilor exegezei.Uneori existl tendinta de a se crede ca metodele de
lucru sunt neutre. Totugi, h realitate existe factori interpretativi inerenti
metodologiei; din acestmotiv secereanalizareagi imbunetefrea permanenti gi cu
multe atentie a metodologiei. Am observat deia importanta cunoagterii intregului
context filozofic in care activeaze un teolog. Acest lucru este valabil 9i la nivelul
exegezei; exegehrl va dori sd se convingd de faptul ci premisele de bazd ale
uneltelor $i metodelor pe carele intrebuinteazi sunt in armonie cu ale lui. Exegeza
implicd, printre altele, consultarea unor gramatici 9i a unor dicgionare.Acest fapt
se cere analizat cu atenfie. Un exemplu este masiva gi prestigioasa lucrare
TheologicalDictionary of the New Testament(la care se face adeseori referire sub
13. Jiirgen Molknann, ,,Politics and the Praclice ot Hope" , Chtistian Cantury,17 martie 1970,p. 289.
Metodainvestigatiei teologice 63

numele de ,Kittel";.tr Fiecaredintre cei care au contribuit la aceastdlucrare


opereazdin cadrul unei tradi!il 9i al unui context care ii sunt proprii. JamesBarr a
remarcatgi a observat,ca de altfel gi Kitiel insugi,ci presupuneride acestgen se
afld gi la baza acesteilucrdri de refedn!5.15Teologulva urmdri cu perseverentd-
ca parte a demersuluipreexegetic- analizareapresupunerilorautorilor pe careii
consultd, sau, cel pufin, prezenJafactorilor care ar putea influenta ceea ce se
spune.Acest lucru esteextrem de ugor in cazul unor autori ca Rudolf Bultmann,
care gi-a ardtat fetig conceptiilefilozofice. Cu toate acesteaar trebui se se faci
cercetdriin domeniul descendenfeigi evolutiei intelectualechiar gi ale acestuigen
de autori, cu scopul de al sensibiliza pe exeget fati de posibila prezente a
presupunerilorcu careel ar putea sd nu fie de acord.
Nu numai uneltelg dar gi metodele exegezeitrebuie cercetatecu atentie. Aici
trebuie sd se insiste ca metoda se nu inleture nimic din ceeace documentele, cel
putin Ia o examinare mai superficiali, par si afirme. De vreme ce Biblia vestegte
existenta minunilor, o metodologie care presupune cd orice fenomen poate fi
explicat fdri a se recurge Ia conceptesau cauze supranaturale,va duce la o
rnterpretarecontrarecu ceeace pretinde Biblia cl s-a intamplat. Acest lucru este
adevdrat nu numai cu privire la evenimentele relatate in Biblie, ci 9i cu privire la
insugi procesul scrierii Bibliei. Daci se presupune cA existenta documentelor
poate fi complet ldmuritd doar prin urmdrirea procesului de formare a traditiei
pur gi simplu, atunci orice posibilitate a unei revelafii sau comunicdri directe din
partealui Dumnezeuva fi eliminatd.
Este posibil si apard gi situalia opuse. Poate fi adoptatd o abordare
supranaturalistd,i:r cadrul cireia Biblia esteconsiderateatat de unicd, incat acele
tipwi de criterii gi metode care sunt iixtrebuintate la interpretarea si evaluarea
altor documenteistoricesunt exclusedin interpretareaqi evaiuareaei.ln acestcaz,
Biblia va fi efectiv inl5turatd din categoriamaterialelor istorice. Dacd prima
abordareaccentueazdprea puternic caracteruluman al Bibliei, cea de-a doua se
pare cd afirmi cu prea multd tdrie caracterulei divin.
Ceeace sesugereaziaici estece modul de abordaretrebuiesi fie unul deschis
odcerei posibilitdti. Astfel, nu trebuie sd se considereci cea mai supranaturald
explicalie posibild trebuie si fie cea mai valabild, dar nici cd ea nu trebuie si fie
valabildde loc.Mai degrab6,trebuiesdsepomeascdde la presupunereacdfaptele
in cauze puteau sau nu sd seintArnple; obiectivul estesa se determine tocmai ceea
ce s-aintamplat. In particular, esteimportant si se ia in seriosceeace pretinde
textul biblic Qise se apreciezecu atenfielegiiimitateaaceleipretentii.Aceastaeste
ceea ce inlelege Hans-Georg Gadamer prin a pricepe cele spuse la vremea
respectivdin contextul lor atat de indepartat de interpret.r6Adicd interpretul ar
trebui si i:rcercesd vadd ce s-a spus de fapt, ce a inleles scriitorul sau vorbitorul
prin cele spuse 9i cum anume urma sd fie inleles mesajul strivechi de cdtre cei
cerorali se adresa,
14. Theological Dictionaryof the Nau Testamcnf,ed. Cerhard Kittel gi Gerhard Iriedrich, trad. in
Ib. engl. Geoffrey W. Bromilet 10 volume, Grand Rapids, Eerdmans,1964-1976.
york, Oxford University, 7961, p. 206-262;
^15. Jam€s Bar\ Setnafiticaof Biblical Language,New
Cerhard Kittel, Let.ogruphiaSaoa,Ileology Occasionalpapers7. Londra, S.p.C.K.,1938,versiunea
genna ei^ Deutsche Theologie5,1938,p.91-109.
16. Hans-GeorgGadamer, Tr th and Method,Londra, Sheedand Wafi'1925, p,270-273.
64 studiindu-LPeDumnezeu

Este posibil se se adoPte intr-un mod Iipsit de spirit critic, metodologia


altcuiva, firi a sepune sub semnul inbeberii daca esteintr-adevir compatibili cu
materialul examinat sau cu propriul nostru punct de vedere. Dacd procedim
astfel, ne includem oarecum inci la inceput Propriile- noastre concluzii'
Interpretarease aseamindin mulie privinle cu navigarea.In cadrul estimirilor
sale, pilotul se folosegte de unele dintre datele detinute de el, 9i anume de
informalia ci nava lui pleaci dintr-un anumit Punct intr-o anumite directie, cu o
anumite viteze,pentru o anumitd perioaddde timp. Chiar daci viteza 9i directia
vAntului gi viiezi gi direclia navei au fost determinatecu Precizie,corectitudinea
cursului va depinde de exactitateabusolei (sau, mai exact, de acuratelea
cunoqtintelorpilotului desPrebuso16,deoarecedeclinaliile busolelor sunt ugor
diferite in funigie de tipul lor). Dacd acul busolei deviazd numai cu un Srad in
plus faid de valoareaexactA,atunci dupd o suid de mile deviatianavei de Ia cusul
ei va fi de aproapedoud mile. Cu cdt estemai mareeroarea,cu atAtva fi mai mare
devialia fald de cursul intentionat. Tot astfel, o eroare neinsemnate in Premisele
unei metodologii va afectanefavorabilconcluziile.Ceeace facemnoi aici estesi
lansim un avartisment irnPotriva unei acceptiri oarbe a unui anumit set de
presupuneri;mai exact teologultrebuiesi-gi analizezecongtient9i in profunzime
metodologiagi se-gifixezecu atenliePunctul de plecare.
O datf ce teologul gi-a definit cu atentiemetodologia,esteimPortant ca el se
facd cea mai cuprinzdtoareinvestiSarePosibiH a continutului doctrinar' Ea va
hclude un studiu lingvistic atent al termenilor folosili in materialul analizat'De
exemplu, o inlelegere corectea credintei va depinde de o examinareatentd a
nume;oaselor intrebuinleri ale cuvdntului pistis din Noul Testament. Studiile
lexicalevor constitui adeseoritemeliacercetirii doctrinare.
Trebuiede asemeneasi aibi loc o examinareamenuntitda afirmatiilor ficute
despresubiectin sectiuniledidacticeale Scripturii. in timp ce studiile lexicalene
dau informalii generalecu privire la unitAtile care formeazdsensul,pasaieledin
Scripturi tr care Pavel prezinti de exemplu credinla ne vor da o in(elegere mai
protundd a sensurilor speci{iceale acestui concePt.O importanle deosebiti
irebuie atribuitd acelor pasajein care nu se face doar o referire intAmpldtoare la
subiect,ci il trateazasistematic9i in detaliu.
E necesarsd seacordeatentiegi pasajelornarative.Cu toatecdnu estela fel de
uqor se ne ocupim de ele ca de pasaieledidactice,ele arunce adeseorio lumine
speciali asupri problemei,nu atat prin definireasau explicareaconceptului,cat
prin itustrarea gi astfel clarificarealui. in acestePasajeputem vedea adevdrul
ioctrinar in actiune. in unele cazuri se Poate iniampla ca termenul pe care il
anahzem nici mecar se nu aPare intr-un pasaj relevant. De exemplu, Geneza22
descriepunereala incercarea lui Avraam; lui i s-a cerut se il aduce pe fiul lui,
Isaac,ca jertfi lui Durmezeu, ca ardere de tot. Cuvintele credintdQia crede t apar
in text; cu toate acesteaPasaiulesie o ilustrare plasticea dinamicii credintei,iar
autorul Epistolei cehe Evrei recunoaqtein renumitul caPitol despre credintd cd
decizialui Avraam de a-gijertfi fiul esteun act de credinld (11:17-19).
Atunci c6nd vom studia materialul biblic va fi important sAil examinemin
contextul fundalului istoric qi cultural al vremii. Trebuie se ne p6zim de
modemizareaBibliei. Bibliei trebuie sd i se permitd mai degrabi se sPundintai
Metodainvestigatieiteologice 65

ceeace a spuscititorilor gi auditoriului din vremeaaceeadecdtceeacecredemnoi


ci trebuiesd fi spussau ceeacecredemce ne spunenoui. Acestlucru urmeazi sd
fie discutatulterior.

2. Armonizarea
materialului
biblic
Tiebuieapoi si dezwoltim cAtevaafirmatii unificatoaredespretema doctrinara
care esteinvestigatd.In loc sd ne insugim pur gi simplu teologialui Pavel,Luca
sau Ioan in legdturi cu o anumite doctrin5, trebuie sd incercem sd contopim
variatele lor accenteintr-un intreg coerent.
Aceasta inseamne cd ne bazdm pe presupunereaci existd o unitate gi o
coerenldinhe acestecatevacerti gi acegticaliva autori. De aceeanoi vom accentua
punctelecomune dintre Evangheliilesinopticegi vom interpretarestul in aceastd
Iumind. Vom consideracd aparentelediscrepanteindica interpreteri diferite, dar
complementare,9i nu contradictii.Chiar fdrd un efort preamare saunefiresc,vom
vedeaci, dacdne agteptamsd gdsim armonie,vom deicoperiin generalcd ea este
mai mare decit in cazul in carene-amfi agteptatla paradoxuri.
Trebuieremarcatce aceastaesteproceduraurmate in mod obignuit $i in alte
domenii de cercetare.De obicei,la analizarealucrdrilor unui autor, ale unei gcoli
de gdndire sau chiar a diverselorcontribulii adusepe margineaunui subiectdal
cercetdtorulincepeprin a incercasd gaseasce un terencomun. in generalel cautd
sdvadd in ce mdsurddiferitelepasaiepot fi interpretatein agafel incdt sd reveleze
mai degrabdcoerenli decdtdiversitategi lipsd de armonie.Noi nu pleddm aici in
favoareaunei interpretdri forlate, care cautd armonie cu orice pret, Mai curAnd
pleddm in favoareaincercdrii teologului de a gisi mai degrabi elementelecare
indicd coerenJddecAtpe celecareindicd discordie.
Ca sd folosim un termen al Reformei sau un principiu al ei, in interpretare
trebuie urmdritd analoginfidei sau analogia credinlei. Trebuie sd linem cont de
Biblie in intregimea ei atunci cAnd o interpretim. Vechiul Testamentgi Noul
Testamenttrebuie abordatedin perspectivaunitdtii care existe inhe ele. Dupd
cum a spus un cercetetor:,,Contextul meu este Biblia intreag6." Aceastaeste
practicareateologieibiblice in sensul,,pur" al lui Gabler.

3. Analizareasensuluiinvdaturilorbiblice

O date ce materialul biblic a fost sintetizatintr-un intreg armonios,trebuie sd


se pune intrebarea:,,Ce inseamnddefapt acestlucru?" Atunci cAnd lucrim cu
anumiti termeni teologici ce ne sunt familiari, putem lua in consideraredoar
conotafiilepe care Ie au pentru noi acestecuvinte 9i sd ignordm sensullor exact.
Luafi ca exemplu referirile la Biserici in calitatede trup al lui Cristosqi afirmalia
lui Isus:,,Tiebuiesdve nagtetidin nou" (loan 3:7).Numerosi alti termeni biblici gi
conceptebiblice ne vin de asemeneain minte. Ce inseamnatoateacesteade fapt?
htr-un grup omogenace$titermeni pot deveni semnalecarese evoceo anumitd
reactie bazati pe un rispuns reflex. Totugi, in afara acestui cerc inchis,
comunicarea sensului acestor termeni poate fi dificili. Aici oamenii nu
impdrtesescaceeagiexperienje. Ne putem gAsi in situalia de a fi rugafi cu
66 studiindu-Lpe Dumnezeu

insistente se comunicem exact ceea ce vrem se spunem. 9i dificultatea de a


clarifica ceva cuiva poate fi un indiciu ci nici noi ingine nu prea intelegem ceeace
wem se spunem. Estefoarte greu se chrifici altora ceeace tie irxsuti nu iti esteclar.
tr momentr:l de fa!5 noi ne ocupim incd de sensul conceptelorbiblice ca atare.
Teologulva insista in mod necrutdtor asuprainhebdrii: ,,Ceinseamni acestlucru de
fapt?" Daci acesteconceptebiblice urmeaze sefie puse intr-o formd contemPorane,
esteesential ca forma ior biblicd si fie analizati cu precizie. Aitrninteri existi gansa
unei gi mai mari lipse de precizie,gi aceastaulterior irxcadrul procesului, pe misurd
ce ambiguitatea cregte.Dacd nu cunoa$temexact ce anume este ceeace vrem sd
comunicdm, sarcinava fi - poate firi si ne dim seama- mult complicati irci de la
inceput.

4. Examinareainterpreailor istorice

Cu toate ce intrebuintarea istoriei poate avea loc in oricare dintre cele cAteva
stadii ale-procesului rnetodologic, cel de fate pare se fie un moment deosebit de
poirivit. In capitolul 1 am discutat cateva dintre rolurile pe care le are teologia
istorice in cadrul teologiei sistematice.(Tiebuie observat faptu1ci noi nu studiem
formulirile timpurii doar dintr-un respectspecial fate de autoritatea tradifiei.) Un
rol cheie estecel de a ne aiuta se izolem esentadoctrinei pe care o anaiizdm (etapa
urmitoare din procesul nosbu metodologic). Vom descoperi in multe cazuri cd o
anumiti formulare a unei doctrine, care pare se fie singurul mod evident de a o
aborda cu succes,nu reprezintd de fapt singura optiune; ea este doar una dintre
multele posibilitdli existente. Acest lucru estevalabil 9i cu privire Ia interpretarea
unui text biblic dat. In ultimul rand, examinarea acestorposibilititi suplimentare
ar trebui sd adauge o firimi de modestie qi de lipse de tenacitate la stdruinta
noastri de a ne susline punctul de vedere. S-ar putea de asemenease fim irx stare
se dehctem in cadrul multelor variante elementul comun care constituie esenta
doctrinei, cu toate ce trebuie si fim atenti sd nu presupunem ci cel mai mic
numitor comun este in mod necesaresenta.
Teologia istoricd poate fi de o importanlA neml-IocitApentru creareapropriilor
noastre formule teologice. Prin studierea unei perioade foarte asemdnetoarecu a
noastra, putem gesi modele care sd poate fi adaptate i:r vederea unor formuldri
doctrinare modeme. Sau putem descoperi cd unele exprimiri cwente nu sunt
altceva decdt variatiuni pe tema unor formuldri mai vechi ale aceluiagi punct de
vedere fundamental. Putem vedea prin urlnare care au fost implicaJiile lui, cel
putin pe plan istoric. Putem inveta din exprimerile trecute ale formulirii prezente.

5. ldentificareaesenteidoctriner
Va trebui si desperfim continutul permanent, invariabil al doctrinei, de
vehiculul culturii in care ea este exprimate. Nu se pune aici problema de,,a
azvirli afari bagajul ctrltural", cum spun unii. Este mai degrabS, de exemplu,
problema separerii mesajului adresat corintenilor, in calitatea lor de cregtini ai
primului secol care triiau in Corint, de mesajul adresat lor doar in calitate de
cregtini. Acest al doilea mesai va fi adeverul de duratd din invildtura lui Pavel,
Metoda investigatiei teologice 67
care intr-o formd de exprimare adecvatese aplicd tuturor cre5tinilor din toate
timpurile 9i toaielocurile,spre deosebirede ceei cea fost valabil doar pentru acea
situatierestransd.Aceastaesteteologiabiblici ,,purd,,a lui Gabler.
in Biblie adevdrurile permu.ru.riesunt adeieori exprimate sub forrna unei
aplicatii particulare pentru o situatie specifica.Un exemplu in acestsens este
problemajertfelor.in Vechiul Testamenijertfeleerau priviie ca modalitateaprin
carese realizaispdgirea.Va trebui sd ne intrebim dacdsistemulde iertfe (arderile
de tot - miei, porumbei etc.)faceparte din esenladoctrinei sau dac; a fost pru
Si
simplu o exprimare,laun moment dat, a adevdruluide duratd cd trebuiesd existe
o jertfd inlocuitoare pentru pdcateleomenirii. Aceaste separarea adevdrului
permanentde forma trecetoareestede o asenteneaimportan[a, de aceear se va
dedicaun intregcapitol(capitolul5).

6. Apottul surselorextrabiblice
Cu toatecd Biblia estesursamajorda teologieisistematice, eanu estegi singura.
Degi intrebuinlareasurseloradilionale hebui; fimitate cu foarte mare atentie.ea
reprezintetotugi o parte semnificativda procesului.Unii evanghelici,observand
abuzurilefa
-cares-a dedat teologianatr-rrald, prin crearearrnei teologii complet
separatede Biblie, au reactionatatat de exageratincat sc apropie de ignorirca
revelalieigenerale.insi dacd Dumnezeu S-arevelat pe Sine prin doui revela(ii
complementare9i in armonieuna cu cealalti, atunci- iel putin in teorie- sepoate
invdja cAtecevadin studiereacrealieilui Dumnezeu.Revelaliagenerali va fi utild
atuncicAndarunci lurnini asuprarevelafieispecialesauo completeaziin punctele
m careaceastanu vorbegte.
Dacg,,{eexgmplu,Dumnezeul-a creatpe om dupi propriul Sdr-r chip, cum nc
.
invafd Biblia, din ce constdacestchip al lui Dr"rmneieu?Bibliu.,u sp.,n" p,.r1r.,e,
insdpare sd dea de intelesci ceeace il deosebegte pe om de restul creaturiloreste
chipul lui Durnnezeu.(in timp ce omul estedescrii ca fiincl creat,,dr-rpd chipul lui
Dumnezeu",celelaltecreaturi sunt descriseca fiind ficute ,,dupi soluJloi,,..yDe
c9 Biblia gi gtiinlele comportamentalese intersecteaziin acestpr.rnctde
:/reme
nteres 9r preocuparecomund, s-ar putea ca gtiinteleconportamcntale sd fie in
staresAne ajute sd identificdm ceeace esteunic in om, oferind astfelcel pr-rtino
intelegerepar[iali a chipului lui Dumnezeu. Firegte cd datele acestoi qtiinge
comportamentalevor trebui studiategi evaluatein mod critic pentm a ne asrgura
ca presupunerile lor sunt in armonie cu cele dobindite il urma cercetdiilor
noastrebiblice. Dacdele sunt in armonie,atunci gtiin{elccomportamentalepot fi
considerateca fiind o alte metodi pentru descoperireaadevdrului in legdtuid cu
ceeace a fdcut Dumnezeu.
$i alte sferede cercetarene vor fi de folos.Dac6creafiah.riDumnezeucuprinde
gi restuluniversului, atat cel viu cat gi cel inert, atr-rncigiiintelenaturii ar trabui sd
ne aiute sd inlelegem ce a fdcut El. MAntr-rirea(mai ales aspectecum sunt
convertirea,Jegenerareagi sfintirea) vorbegte despre structurl psihologicd a
omului. Astfel psihologia, gi rnai ales psihologia t"ligiei, o, trebui sd ajuie la
clarificareaacesteilucriri divine. Dacd,iga cum crederi, Dumnezeuesteactiv in
istorie, atunci studierea istoriei ar trebui se sporeascdinlelegereanoastre in
legdturdcu manifestdrilespecificeale providenlei Lui.
68 Studiindu-Lpe Dumnezeu

Trebuiesi observdmcd, in cursul istoriei, disciplinelenebibliceau contribuit


de fapt la cunogtintelenoastreteologice- uneori in ciuda protestelorvenite din
partea exegetilorbiblici 9i a teologilor.Nu au fost in primul rAnd considerente
exegeticecele care iau fecut pe teologi si decidi ci, din variatele semnificalii
posibile ale cuvAntului ebraic Oi' (yom),in cazul interpreterii naratiunii despre
creareauniversului interpretarea,,o perioaddde timp" ar putea fi de preferatmai
literalei gi obignuitei,,zile de 24 de ore".
Totuqi,noi trebuiese fim atenti atunci c6ndcorelim teologiacu alte discipline.
Cu toate ce revelalia speciali (pdstratepentru noi in Biblie) 9i revelalia generald
sunt in ultimd instanle in armonie una cu cealaltd,aceaarmonie este evidentd
doar atunci cAnd fiecarein parte estepe deplin inJeleasd9i corect interpretatd.
Practicins6,nu posedamniciodatdo inlelegerecompletaa vreuneiadintre aceste
surseale adevdrului lui Dumnezeu,aqacAe foarteposibil sd apard fricliuni intre
ele.

7. Exprimareadoctrineiin limbajcontemporan

O datd ce am determinatesentadoctrinei, sarcinaurmdtoareestese-i dem o


exprimarecontemporane,seinvegmdntdmadevdrulvegnicir:rtr-oforme potrivitd.
Aceastase poate face in mai multe feluri, unul dintre ele fiind gdsireaformei
actuale a intrebdrilor Ia care doctrina specifici ne oferd rispunsuri. Acest
procedeuestesimilar cu metodade corelarepe carea dezvoltat-oPaul Tillich.
Titlich gi-a caracterizatteologiaca fiind o apologeticesau o teologie care dd
rdspunsuri.lTEI a considerat ce ieologul penduleazdintre doi poli. Unul este
autoritateateologica,sursa din care izvordgteteologia. In cazul nostru, Biblia.
Acestpol estenecesarpentru cAel asigureautoritateateologiei.Celalaltpol este
ceeace Tillich numegtesituatia.Prin aceastael nu se referd la stareaspecifici a
individului sau la aspectelede moment ale principalelor evenimenteale anului.
(In lucrareade predicaregi de evanghelizarepersonaldestesuficient loc pentru
acesteprobleme.S-arputea ca acestgen de material sd constituiesubiectulunor
best-selleruricregtine,hsd nimeni nu-gi mai aduceaminte de astfelde cdrli dupd
zeceani.) Mai degrabi el se referdla arta, muzica,politica unei culturi, pe scurt,
la expresia depLinda direcliei pe care o ia gandirea, a stdrii de spirit sau a
perspectiveiunei anumite societef. Printr-o analizd a acesteisitualii se poate
vedeacaresunt intrebarilerostitesau nerostitepe carele pune cultura respectivd.
Dupi pirerea lui Tillich, efectuareaunei asemeneaanalizecadeil:rmaremesurdir.r
sarcinafilozofiei.
in aceastd abordare gen dialog (de tip intrebare-rdspuns)a procesului
elabordriiteologiei,polul auioritdlii suplinegteconlinutul teologiei.insd forma de
exprimare va fi determinatd prin corelareardspunsurilor oferite de Biblie cu
intrebirile puse de culturd. Astfel, mesajul nu este proclamat fdri a se acorda
atenliesituatieiascultatorului.Nici in manieraunui ideologcarealeargi pe stradd
strigdnd:,,Am un rdspuns!Am un rispuns! Cine are intrebarea?"Ci mai curind
o analizd a situaliei, adici a intrebdrilor existente,va conferi mesajului o formi
generald,o orientare.
17. Paul Tillich, SystematicTheology,Chicago,University of Chicago, 1951,vol. 1, p. 1-8.
Metoda investigatiei teologice
69
Este necesar sd se sublinieze din nou ci intrebdrile influenleazd
numai forrna
rdspunsului, nu oi continutul. Una dintre probremere modernismurrd
din statele
Unite de la inceputul secolului al XXlea a constat in faptul
ca acest curent a fost
prea preocupat de situalia imediati gi nu s_a putut ad-apta
atunci cdnd aceastd
situatie s-a schimbat. La baza acestei probleme s_a aflat faptul
ci modernismul
avea tendinla sA igi tragi nu numai forma, ci
9i conginutui din imprejurdrile cu
care se confrunta. Astfel, el nu numai cd gi_a reafirrnat rispunsuiile,
ci le-a gi
restructurat. El nu a oferit rdspunsul permanent intr_o formi
noud, ci a dat un
raspuns nou, un rdspuns diferit,
Analizarea unei culturi trebuie facutd cu atenlie gi in profunzime.
O tratare
superficiald va fi adeseori in$eHtoare, deoarece situilia
aparentd poate de fapt
dezmintri intrebdrile care au fost puse. putem re[ine joua'exemple
din partea^a
doud persoane cu puncte de vedere foarte djflrite. pe
de_o parte, in cadrul
analizei pe care o face culturii apusenede la miilocul
secolului ai XX_lea,Francis
>cnaeJtera observat cA in aparenti_existi o respingere a ra{iunir
gt un puternlc
accent pus pe irational, pe elementul volitiv Conceplia populard
pare sd fie aceea
ci sensul vielii sau al faptelor noastre nu este reveiat, ci creat
prir_rvornli. Acest
accentapare mai ales in cadrul existen
liaLisrnului. insa, spune Sciaeffer, societatea
are de.fapt nevoie profunde de interpretare ralionald a realitiJii.rs pe
de altd parte,
Langdon Gilkey a subliniat cd, la suprafaqii, secularismul
moiern pare si prezinte
o.filozofie in concep{ia cireia omul degine controlul deplin
asr.rpr'alucrurilor 9i a
pierdut orice simg al rnisterului sau orice fel de nevo'ie
de alitor din afard. In
realitate, argumenteazd Gilkey, existi totugi, in cadrul
experienlei omului secular
modern, anumite ,,dimensiuni ale absolutului,,, bine
definite, cirora le poate fi
adresat mesajul creqtin.re
Teologiile care incearcd sd rdspundi direct la spiritul
aparent al vremii sunt
osandite la o prdbugire bruscd imediat dup6 succesul lor
r'apid. Un exernplu cle
teol?gi: a incercat sd rdspundd direct la situagia din vre'mea er
:a:e este teologia
mor{ii lui Dumnezeu, care a beneficiat de foarte multi
atenlie, dacd nu duie,
atunci pe Ia mijlocul anilor ,60. Aceasti migcare a acceptat
secularismul aparent gi
ri.:":,:uiasca o teologie secutari. Dietrich ilonhoeffer, pe de alti parte,
1iT:.;.i,de-a dreptul
a..tost profetic atunci cand a cdticat,,harul ieftin,,. Ei gi_adat seama
cd incercarea de a rdspunde la starea de-spirit a vremii
printr-un accenr exagerat
plasat.pe- har gi prin minimalizarea legalismului
avea sd duci ia o religie
superficiald.20
Un alt mod de a erprima teza acestei sectiuni este prin
^ a spune ca ar hebui sA
rncercam s; g;sim un model care si facd doctrina
inteligiUila inu_un context
contemporan. Un model este o analogie sau o imagine,
iitrebuinlati pentru a
reprezenta sau clarifica adevdrul care este examinat
s-auexprimat. CAutarea unor
modele contemporane va constitul o parte maiora
a sarcinii teologiei sistematice
d,eteglogiabiblici, aceastalimirindu-set" -oaet"te UiULi.").
{ff_l"tttb'r".
vorlrlm alcl mai degrabi despre modele sintetice,
decet analitice. Cele analitice

l1l.-"5 S"19*f"t, TheGodWhoIs Tltctc,DownersGrove,Ili., Inrer-Varsir,1968,


19. l"an8tr p. 8Z_115.
_ p. onCitkey,NdmingtheWhittuid: Thcn"nr*"t oyCoi-L"rj,iig",I"aiu,{liorir,
1969, 247473. uorrt._u".. r,
20. DetrichBonhoeffe t, TheCost
ofDiscipleship,
Ncw york,Macmillan , 1963,
a.45_6,.
70 Studiindu-LPeDumnezeu

sunt instrumente ale inielegerii, cele sinteticesunt instrumente ale exprimerii.


Modelul sintetic ar trebui se fie unul care Poate fi inlocuit in mod liber cu altele
mai potrivite gi mai folositoare.
Ceeacepretindem noi aici nu €stecamesaiulsdfie fdcut accePtabilpentru ioti,
mai ales pentru cei care sunt iruidicinali in presupunerile seculare ale vremii.
Existeun elementin mesaiullui Isus Cristoscareva fi intotdeaunaceeace Pavel
nurnesteo ,,pricinede poticnire" sau o insulti (1 Corinteni 1:23).Evanghelia,de
exemplu, cere o renunlare la autonomia Pe care incercem si o Pistrdm cu atata
tenacitate, gi asta indiferent de veacul in care trdirn Scopul, prin ufinare, nu este
se facemmesaiulacceptabil,ci sene convingemci, in mdsurair careesteposibil,
el este cel putin inteles.
Pe mesurecevom ceutasd formulem o exPdmarecontemPoranea mesaiului,
cateva teme vor perea vrednice de explorat. Degi veacul nostru pare sa fie
caracterizatdin ce in ce mai mult de depersonalizare9i detaqare,sunt indicii cA
existeo setereaH dupd o dimensiunepersonah a viefii, careiai se Poateadresa
cu succesdoctrina despreDumnezeulcarene cunoagtePe fiecare$i se ingriieSte
de fiecaredintre noi in parte. $i cu toate cd s-a crezut ci tehnologiamodernd ar
putea rezolva problemele lumii, existi tot mai multe indicii cd s-a aiuns Ia
realizarea faptului cd problemele sunt mult mai mari gi mai infricogitoare decAt
pdreaugi ce omul insugiesteceamai mareproblemea omului. ln-contrastcu toate
acestea,puterea gi providenta lui Dumnezeu au un nou risunet Jn plus, faptul ci
dlm o infdligare diferiti teologiei noastre, ne poate da posibilitatea de a Provoca
lumea la o confruntare cu unele intrebdri pe carenu vrea se gi le Pune, dar pe care
rrahlio cX ci 1o nrrni

Astizi este la modi sd se vorbeascedespre ,,contextualizarea"mesaiului.2r


Deoareceinilial mesajul a fost exprimat intr-o formd contextualizatd, el trebuie
intai ,,decontextualizat"(trebuiegisitd esentadoctrinei).Dupd care,in orice caz,
el trebuie recontextualizat in trei dimensiuni. Pe prima dimensiune putem s-o
numim lungime, implicAndtrecereade la contextulsecoluluiI (saumai devreme)
la cel al secolului al XX-lea. Am amhtit deja acestlucru.
A doua dimensiuneestecevace am putea numi lerSime.Existdmulte culturi
difedte h cadrul unei anumite perioade de timp date. Este ceva obiSnuit se se
observe diferenla dintre Est gi Vest 9i sd se ia aminte la faptul cd, in timP ce igi
pAstreazi esenfa,cregiinismul poate lua forme de exprimare intrucatva diferite in
contexte diferite. Unele institulii au neglij'at acest lucru, iar rezultatul a fost o
grotesceexportare a unor obiceiuri vestice;de exemPlu, uneori s-au construit mici
iapele albe, cu clopotnitd, pentru inchinareacregtinedin Orient. intocmai cum
arhitectura bisericii poate lua o formd indigend, corespunzitoare unei anumite
p5rli a lumii, la fel pot gi doctrinele. Devenim din ce in ce mai congtienti de fapiul
ci deosebirile culturale cele mai insemnate sunt mai degrabd cele dintre Nord 9i
Sud, decAt cele dintre Est Si Vest, pe misure ce lumea a treia devine tot mai
proeminentd.Acestfapt poatefi deosebitde impotant Pentrucregtinism,intrucat
rispAndirealui rapidi in locuri ca Africa mutd accentulde Pe centreletraditionale
din America de Nord gi Europa. Misiunile, 9i in mod specific studiile despre
21. F. Ross-Hinsler, ,,Mission and Contexti The Cufient Debate About Contextualization",
'1978,
EainghelicolMissions Q|attetly 14, p . 23-29.
Metodainvestigatieiteologice 71,

problemele interculturale, sunt foarte congtiente de aceastd dimensiune a


procesuluide contextualizare.22
Existagi dimensiuneaindlfimii. Sepoate lucra cu teologiala diferite nivele de
abstractie,complexitategi rafinament.Ne putem gandi la aceastaca la o scardcu
treptede ios pane sus.La nivelul de sussunt superstarurileteologiei.Acegtiasunt
g6nditorii de seamd,carefac bregedeosebitde profunde gi inovatoarein teologie.
Aici se gdsesccei ca Augustin, Calvin, Schleiermacher 9i Barth.in unele cazuri ei
nu reugescsI elaborezetoate detaliile sistemuluiteologicpe carel-au descoperit,
insi ei sunt cei careincep procesul.Lucririle lor sunt lecture oblgatorie penhu
numdrul mare de teologi profesionigticareseafle cu o treaptdmai ios. Degiacegti
teologi obignuiti admire superstarurilede la nivelul superior qi aspiri sd li se
aldture,maioritateadintre ei nu vor faceniciodati parte din acelgrup select.Cu o
ireaptd mai ios sunt cei care studiazain gcolileteologicegi persoanelededicate
lucrdrii cregtine.Cu toate ce ei studiazdteologiacu competenti, acestlucru este
doar un aspectal treidi lor cregtine.in conse;intd,puterealo; de pdtrunclerein
domeniul teologieinu estela fel de mare 9i asculitdca a celor careigi dedici tot
timpul studiului.
Pe ireptele inferioare ale scerii se afl6 percoanelelaice - cei ce nu au studiat
niciodatd teologia intr-un cadru oficial. Aici se vor gisi mai mulie nivele de
instructie teologicd. Divergi factori determind la ce inillime se afld fiecare
persoandlaicd pe scard- bagajul de cunogtinteacumulateprin studiu biblic (in
cadrul serviciilor divine gi/sau orelor de gcoald duminicali), varsta sau
maturitatea, studiile pe care le are. Adevdrata contextualizarea mesajului
inseamndci el va putea fi exprimat la fiecaredintre acestenivele. Maioritatea
persoanelorangajatein lucrareacregtindvor fi solicitatesi interpretezemesajulla
nivelul celorcaresunt cam cu o treapiemai jos decaiele;acestepersoanear trebui
de asemeneasd incercesd studiezeteologiela un nivel superior cunogtinlelorlor
cu cel putin o treaptd,pentru a rdmane activi gi in cregteredin punct de vedere
intelectual.

8. Dezvoltareaunui motivinterpretativcentral
Fiecareteolog trebuie se se decidd asupraunei anumite teme care,pentru el,
este cea mai semnificativdgi de cel mai mare aiutor in abordareateologiei in
ansamblu.Se vor gdsi diferenle considerabilela gAnditorii de frunte in ceeace
privegteideea de bazd care le caracterizeazdmodul de abordarea teologiei.De
exemplu,rnulli considerece teologialui Luther pune in centrul ei mdntuireadati
prin har 9i irsugiti prin intermediul credintei. Calvin pirea sd fac6 din
suveranitatealui Dumnezeu baza teologiei lui. Karl Barth a pus accentul pe
Cuv6ntul lui Dumnezeu,careirnaccepliunealui era Isus Cristos,Cuv6ntul viu;1n
urma acestuifapt unii au numit teologialui cristomonism.paul Tillich a vorbit

-22. De exemplu,misionarul modem ia in considerarecultura specificdatunci cand decidepe care


dintre multele motive complementareale doctrinei cregtinedespre ispegireil va accentua.intr-o
culture africand,unde pdcatul esteprivit ca un inhrneric opresiv inrcbitot ar putea fi intelept si se
accentuezeputerea lui Dumnezeu de a invinge rtrul (ceeace Custaf Aulen a denumit ,,conceptia
dasice" despre ispegire),folosind acest aspect ca punct de plecare inspre celelalte motivc ale
doctdnei.
72 Studiindu-L De Dumnezeu

mult despre temelia fiinlei. Nels Ferr6, 9i gcoala lundensiane a unor gandiiori
suedezi ca Anders Nygren gi Gusiaf Aulen au pus in centru dragostea lui
Dumnezeu.OscarCulLmanna scosin evidenfi acel ,,deja,dar nu incd".
Este important pentru fiecare teolog sd formuleze un asemeneamotiv central.
Acest lucru va conferi unitate sistemului lui, 9i astfel el il va putea hansmite cu
putere. Am fost iJwAtat odatd cu prileiul unui curs introductiv despre cum trebuie
tinut un discurs, $i anume cd agacum un cogare un mAner de carepoate fi apucat,
Ia fe1gi un discurs trebuie si aibd o afirmatie sau o teze centrald cu ajutorul cereia
gi in funclie de care intregul poate fi sesizatFi inteles. Aceasti metaford i se aplicd
gi teologiei. Mai e gi faptul cd un motiv central in teologia cuiva va da un anumit
accentde bazdsau o anumite tumurd slujirii sale.
Ne pui€m imagina acestmotiv central ca pe o perspectivd din care sunt privite
datele teologice.Perspectivanu afecteazidatele,ea oferd insi un anumit unghi
sau o anumitd nuanli modului in care acestea sunt privite. intocmai cum o
anumite altitudine sau un anumit loc ne permit adeseasd percepemcu o mai
mare exactitate un peisaj, la fel gi un motiv util, integrator ne va da o intelegere
mai clard a datelor teologice.
$ar putea susfine ci orice teologie cat de cat coerentdare un motiv integrator.
S-ar putea afirma, de asemenea,cd uneori pot exista mai multe motive gi cd
acesteapot fi chiar oarecum contradictorii prin natura lor. Noi pledim aici pentru
alegerea$i intrebuinlarea congtientd $i competente a unui motiv integrator.
Tiebuie sd fim atenli insd ca nu cumva acestmotiv se devind un factor care mai
degrabd ne ircurce decat ne ajute. Motin nostru central nu trebuie si determine
niciodati interpretarea pe care o ddm unor pasaje.Altminteri am putea vorbi de
eisegezitn loc de exegezd.Chiar dacd sustinemce motivul ,,deia,dar nu ircd"
este cheia pentru inlelegerea doctrinei cregtine, nu trebuie sd ne agteptdm ca
fiecarepasaj din Scripture sd fie escatologicAi se gdsim escatologie,,in odce tufiq"
in Noul Testament. Cu toate acestea,posibilitatea abuzului legat de un motiv
interpretativ central nu trebuie si ne impiedice s5{ folosim in mod legitim.
Se poate ca motivul integrator se hebuiasce sd fie adaptat ca parte a
contextualizArii teologiei cuiva. Se prea poate ca intr-un moment diferit sau
intr-un cadru cultural sau geografic diferit teologia cuiva sd trebuiascd sh fie
organizati in jwul unui punct de sprijin inirucitva diferit. Acest lucru estevalabil
acolo unde un element major al cadrului atrage dupd sine o orientare diferitd. De
exemplu, un teolog igi structureaze asdel teologia intr-o atmosfere mai degrabe
antinomianistd decat intr-una legalisie.
Dacdne bazim motivul centralpe ceamai mare cantitateposibild de material
biblic Ai nu doar pe anumite pasaje selectate,vom putea fi siguri cd el nu ne va
denaturateologia.Rezultatulpoatefi un motiv cu un caracterlarg gi general,dar
vom puteafi tncredintaflceestecu adeveratcuprinzdtor.O alti reguldimportantX
este sa pestrdm mereu motivul central in procesul reevaluirii. Ceea ce nu
inseamndcd el va fi schimbatadeseoricu un iltul, ci ci va fi dezvoltat,reshans,
purificat sau chiar inlocuit dacdestenevoie, pentru a cuprinde intregul set de date
pe carea fost destinatse acopere.
Mofivul central in iurul cfuuia va fi construite teologia acestei lucriri este
m.drelinlui Dumnezea. Prin aceastaesteinteleasi imensitate;lui Dunmezeuvazutd
Metodainvestigatieiteologice TJ
prin prisma puterii Lui, a cunoagteriiLui gi a altor ,,atributenaturale,,haditionale
ale Lui, precum strilucirea gi splendoareanaturii Lui morale.Teologia,ca $i viata,
trebuiesd fie centratein iurul marelui Dumnezeuviu, mai degrabidecAt in jurul
omului, creatura Sa. DeoareceDumnezeu este Alfa gi Omega, inceputul gi
sfArgitul,se cuvine ca teologianoastrase aibd ca prim punct de referinlimirelia
gi bundtateaLui. O noui viziune despremirelia Dumnezeului tuturor lucrurilor
gi fiintelor estesursaaceleivitalitdti caretrebuies6inunde viala cregtini. (Mdrefia
trebuie inteleaseaici ca ceva ce cuprinde tot ceeace in mod traditional a fost
asociatcu expresia,,slavalui Dumnezeu", inse fdre conotafiade autosuficienfi,
carei se atribuia uneori acesteiexDresii.)

9. Stratificarea subiecteIor
Etapa finald a metodei teologice este aranjarea subiectelor in ordinea
importanlei lor relative. Aceastainseamndde fapt ci atunci c6nd ne schitem
teologia, trebuie sd atribuim o cifrd romani subiectelor principale, o majusculi
subiectelorsecundare,o cifri arabdsubiectelorsubordonateceloi secundaregi aga
mai departe.Estenecesarsd gtim caresunt problemelemajore. e necesarsdgtim
$i
gi ce anume poate fi tratat ca subiect secundar,cu alte cuvinte, care probleme, degi
indispensabile,nu sunt chiar atat de importanie ca diviziuniie majore. De
exemplu,escatologiaesteun domeniu major al investigdrii doctrinare.in cadrul
acestui domeniu, cea de-a doua venire este un crez major. Oarecurn mai puJin
(9i mult mai pulin clar propovdduitd in Scripiurd) esteproblema dacd
lnpoftante
Bisericava fi rdpitd inainte sau dupi necazulcel mare.Arantareaacestorsubiecte
pe bazaimportanteilor ar trebui sdne aiuteseevitemcheltuireaunor mad cantitali
de timp 9i energiepentru cevaceestede importantesecundard(sauchiar terfiarij.
De asemenea, va fi necesarsd se efectueze9i o oarecareevaluarea subiectelor
care sunt la acelaginivel in cadrul schitei.Cu toate cd au un statut egal, unele
jinjre ele au mai multe irnplicalii decat aitele. De exemplu, doctrin'a despre
Scriptureafecteazetot restul doctrinelor,deoareceele sunt derivatedin Scripturi.
Mai mult, doctrina despre Dumnezeu meritd o atentie speciaH deoareceea
formeazdcu precidere cadrul in care sunt dezvoltatetoate celelaltedoctrine. O
modificare aici va aduce o schimbare considerabili in formularea celorlalte
doctrine.
in final, hebuie sa observdrncd la un moment dat o doctrind poate necesitamai
mdte atentie decat alta. Astfel, degi nu am vrea si afirmim cd una dintre doctrine
estesuperioarl alteia in sensabsolut,putem conchidecdinh-un anumit moment una
dintre ele estede o mai mare ir:rsemnatate pentru totalitateainfdptuiritor teologicegi
chiar pentru cele eclesiastice,gi din acestmotiv meritd o mai rnare atenrre.

Gradede autoritateale afirmatiilorteologice


Teologianoastrdva fi alcetuitedin variatetipuri de afirmalii teologice,carepot
fi_clasificatepe baza derivirii lor. Este imporlant sd se atribuie fiecdrui tip de
afirmaJieun grad adecvatde autoritate.
74 studiindu-L pe Dumnez€u

1. Afimatiilor directe ale Scripturn hebuie sd 1i se acorde cea mai mare


geutate. in mdsura in care ele reprezinte cu exactitate invdtetura Bibliei, au
statutul unui cuvant direct din partea lui Dumnezeu. Tiebuie se ne asigurem cu
mare grii6 de faptul cd lucidm cu lnvetetura Scripturii, 9i nu cu o anumite
interpretare a ei care ne esteimpusi.
2. Implicatiilor directe ale Scripturii trebuie de asemeneasd li se acorde o mare
prioritate. Totugi, ele trebuie considerate mai putin autoritare decAi afirmatiile
dhecte, deoareceintroducerea unei etape suplimentare (deducfia logici) aduce cu
ea posibilitatea erorii de interpretare.
3. Implicafiile probabile ale Scripturii, adicd deductiile care sunt fecute atunci
cand una dintre presupuneri sau premise estedoar probabili, sunt ceva mai puiin
autoritare decat implicafiile directe. Degi merite consideraiie, asemeneaafumafii
trebuie sustinute cu o anumiti rezervd.
4. Concluziile inductive din Scripture diferd in ceeace privegte gradul lor de
autoritate. Firegte, in urma investigdrii inductive rezulth numai probabi.lititi.
Siguranta concluziilor inductive cregte pe mesure ce cregte propo{ia dintre
numerul de referinte luate efectiv in consideraregi numdrul total de referingecare
trateaze subiectul respectiv gi care ar putea fi luate eventual in considerare.
5. Concluziile deduse din revelatia generaH, care este mai putin specifici 9i
mai putin explicitd decAt revelatia speciali, trebuie, in consecinti, si fie
intotdeauna supuse affumatiilor mai clare gi mai explicite ale Bibliei.
6. Speculatiile fdtige, care includ adeseori ipoteze bazate pe o afirmatie
singulari sau o indicafie indirecti din Scripturi, sau derivate din pXr(i intrucAtva
obscure sau neclare ale Bibliei, pot de asemenea si fie mentionate sau
intrebuintate de teologi. Nu existd nici un reu in aceasta,atata fimp cat teologul ia
misuri pentru aJ avertiza pe cititor sau pe ascultitor de ceeace face.O problemd
serioasi apare atunci cand acestespeculatii sunt prezentate ca avand acelaFigrad
de autoritate ca afirmatiile din prima categoriemenlionate anterior.
Teologul va dori si foioseasci tot materialul legitim ce ii sti la dispozifie,
ddndu-i in fiecare caz nici mai multe qi nici mai putind crezare decat i se cuvine,
conform nahrrii surselor din care Drovine.
Teologia
si studiulcritical Bibliei

Critica formei
Cadrul
Axiomele
Aspecte pozitiveale criticiiformei
Obiectiiaduse criticiiformei
Criticaredadarii
Aparitia
si natura
disciplinei
Obiectii
adusecriticii
redacti.ii
Aspecte pozitive
alecriticiiredactSrii
Liniidirectoarepentruevaluareametodelorcritice

lJintre multi factori care au marcat tranzilia de la perioada


premodernd la cea modemtr in teologie, cel mai important a fost probabil
adoptareametodologiei critice in studiul Bibliei. Pentru lungi perioade de tirnp s-a
considerat ci sarcina exegetului este doar explicarea sensului Bibliei. Se
presupuneace difedtele cdrti ale Bibliei au fost scrisede persoanelepe seama
cdroraa fost pusd scrierealor in mod tradilional gi la data carele era atribuitd in
mod obignuit. Maioritateacregtinilorcredeaucd Biblia descrieevenimenteleaqa
cum au avut ele loc in realitate.Seinvila cdesteposibili reaLizarea unei cronologii
a Bibliei, gi intr-adevir aceastaa fost fdcutdde arhiepiscopulJamesUssher,carea
plasatcreatiain anul 4004i.Cr. S-auficut armonizdriale Evangheliilor,cu scopul
de a oferi cevade genul unei biografii a lui Isus.
Totugi,trepiat, modul de abordareal studierii Bibliei s-aschimbat.r
1. Pentru o introduceregenerau in diferitele tipuri de criticd, cititorul esteindrurnat spre se a
Guidesto Biblical Scholarshippublicate de FortressPress,Philadelphia,Norman C. Habel, Lrtc,"/y
Citicistn of LheOld Testancnt,797LCe e M,Tucke4 Fonn Citicism of theOId Tbstlnlent,197LWalter
E. Rast, Ttlditiotr Hislory nnd thc OId Tes!ancnt,1972; Ralph W. Kiein, tcxhrai Cfiticisjtjof LheOId
Testaflent, 197+ Edgar Krentz, The Histo/ical-Ctitical Method, Ig75; J. Maxwell Milier Tr?c Old
Testaflentand theHislorion,1976;Willianr.A.Beardslee,Litcnry Criticismof the NeloTestancnt(1970);
EdgarV McKnight, Wl]at Is Foffi C ticisln? ,1969;Norman PerriryW,nt Is Rcdaction Cfiticistn?
,1969;
William C. Doty, I"?tfelsin Prinitioe ChrislianitY,lgT3;Daniel patte,Wtrnt ls StntcturalExcgcsis?,1976.
Introduceri generalela Vechiul Testamentdintr-o perspecdv; conservatoaresunt Cleason L.
Archet jr., ,4 Strrtuy of Old Testancntlntto.luction,Chicago,Moody, 19649i Roland K. Harrison,
lntroducliollto the OId Testament, CrandRapids, Eerdmans,1969.O reactieconservatoarela analiza
documentarea Pentateuhuluise gdsegtein Oswald T. Allis, Trt FiucB@kso/ Moscs,philadelphia,

75
76 Studiindu-L pe Dumnezeu

Disciplina istoriografiei a dezvoltat metodologii noi. Una dintre ele a fost


critica istoricd, ce, printre altele, incerca sd verifice autenticitatea sau falsitatea
anumitor documente. Aceastemetode a fost folosite inci din vremea lui Lorenzo
Valla, care in anul 1t140a demonstrat corectitudinea affumatiei lui Nicolaus
Cusanus,potrivit cereia,,Donalia lui Constantin" nu a fost autentice.Exista
pretentia cd acest document este scris de Constantin cel Mare 9i adresat papei
Silvestru I, iar Biserica Romano-Catolicdl-a inirebuintat pentru a-gi sprijini
pretentiilecu privire la suveranitateapoliticd asupraItaliei centrale.Insd studiul
critic a1lui Valla, cel ficut de Reginald Pecockin mod independent in 1450,9i al
multor altora dupi aceea,a stabilit falsitatea documentului.
Dace aceastemetodd a putut fi folosite cu succespentru a se constata
autenticitatea sau falsitatea ,,Donaliei lui Constantin", unora li s-a pXrut rezonabil
sd susfne ce ea poatede asemeneasd Ie fie aplicatdgi cirJilor Bibliei.Oare a scris
intr-adevdr Moise cele cinci cdrli trecute in mod traditional in contul lui? Oare au
avut loc evenimenteleaga cum sunt ele descriseacolo? Critica istorici a fost
aplicati Pentateuhului, iar pe la mijlocul secolului al XIXJea ,,teoria
documentard"era deja elaborati aproapein intregime.Ea includea urmdtoarele
nrineinii zla hrzi.

1. Pentateuhul este o compilatie care are la bazi mai multe documente


diferite. Acesteasunt cunoscuteca documentul j, E, D qi P. Dovezile in
favoarea surselor multiple includ intrebuintarea diferitelor nume divine,
prezenfa dubletelor (relatiri care se repetd sau care coincid parlial) Si
varialii de ordin secundar in vocabular gi stil.
2. Pentateuhula fost alcetuit la mult timp dupd Moise.
3. Relatdrileistoricesunt in multe cazuri inexacte.De fapt unelepo{iuni sunt
tn mod clar fictive gi legendare.
4. Potrivit unor variante ale teoriei, pasajelede mai tArziu din Pentateuh poi
fi deosebitede perJiletimpurii pe bazaunei presupusedezvoltdrievolutive
a religiei.
Dacdaceastiipotezdar fi intr-un fel sau altul adevdrate,Biblia nu ar mai putea
fi consideratduna din valorile de bazA$i citatdca Fi curn ar fi demni de incredere.
Ar fi necesarmai degrabd, ca ea si fie examinatd cu scopul de a se determina ce
esteautenticAice nu. Incd de la acesteinceputuri timpwii, studiul critic al Bibliei
a devenit o procedurd foarte bine dezvoltate, implicdnd p6nd 9i folosirea
computerelor.Inzilele noastresepot distingemai multe tipuri de critice:
Presbyterian and Reformed, 1949.Punctele slabe ale criticii Pentateuhului sunt discutate dintr-un
punct de vedere secular in Walter Kaufmarm, Critique of Religionand Philosophy,Carden City, N.Y.,
Doubleday, 1961,p. 377-395.O privire de ansamblu asupra istoricitdtii Vechinlui Testament 9i asupra
intrebuintdrii metodelor critice este asiguratl de Gordon Wenham, ,,History and the Old
Testament", in Hisfory Criticism and Foith, ed,.Colin Brown, Downeis Grove, Ill., Inter-Varsity, 1976,
p. 13-75. Pentru o discutale a sulselor care stau la baza cdrtilor din Vechiul Testament vezi Cyrus
Gordon, ,,HigherCritics and ForbiddenFru\t" , Ch'istia ity Toda!,z3noiembrie1959,p.3-6.
Pentru abord{ri conservatoare ale criticii Noului Testament vezi Ceorge E. Ladd, Tra Nc.u
Testamentand Criticisfi, Grand Rapids, Eerdmans, 1967,9i Everett Hart\son, lntroductioll to the Neu
?sl4flefif, Grand Rapids, Eerdmans, 1964.Discutii despr€ istoricitatea Noului Testament pot fi gesite
in doue capitole din History,C ticismond Foilr, ed. Colin Brown: F. F. Bruce, ,,Myth and History",
p.79-100,qi R. T. France,,,TheAuthenticity of the Sayingsof Jesus",p. 101-143.
Teologia€i studiul critic al Bibliei 77

1. Critica textuali (care in trecut era uneori numitd critici inferioard) este
incercarea de a determina textul original al cdrtilor biblice. Aceasta se face prin
compararea diferitelor manuscrise existente. Conservatorii au luat adeseori
conducerea in acest domeniu.
2. Critica surselor literare este efortul de a determina diversele izvoare literare
pe care se bazeaz; cirfile din Biblie sau d in care se trag.
3. Critica formei este incercarea de a ajunge dincolo de sursele scrise ale Bibliei
la perioada traditiei orale gi de a izola formele orale care au pdtruns in sursele
scrise. Atunci cAnd acest tip de critice incearci si urmireasce istoria traditiei, ea
este numitd cdtica traditiei.
4. Critica redactdrii este studiul activitdtii autorilor biblici in dorneniul
modeldrii, modificdrii sau chiar al credrii rnaterialului in vederea obginerii
produsului final consemnatde ei.
5. Critica istorice ir:ltrebuinteaza intr-un sens tot ce s-a enumerat anterior gi, in
plus, se hspird din datele arheologice gi din cele consemnate de sursele istorice
seculare.Ea are ca scop determinarea patemitetii gi datdrii cdrlilor biblice, precum
gi stabilirea gi inierpretarea a ceea ce s-a petrecut intr-adevir pe plan istoric.
6. Critica religiilor comparate presupune ci toate religiile urneaz6 anumite
tipare comune de dezvoltare. Ea explicd istoria credin{ei iudeo-cregtine in funclie
de aceste tipare. Una dintre presupunerile comune ale acestei ramuri este ci
religiile evolueazd de la politeism la monoteism.
7. Critica structuralA incearci se investigheze relalia dintre structura de
suprafatd a scrierii 9i implicitele structuri mai profunde ale literaturii. Aceste
structuri implicite reprezintd posibilitijile literare formale cu care trebuie se
lucreze autorul.
Conceptia despre credinld gi raliune care reiese din acest text nu ingAduie ca
problema relajiei dintre conlinutul Bibliei gi realitatea istoricd sd fie ignorate sau
rezolvate cu ajutoml unei presupuneri. Prin urmare trebuie si ne folosim
intrucatya de metodele critice. Totugi au existat uneori contradiclii destul de
violente in ceea ce privegte felul in care ele trebuie sd fie intrebuinlate. Cei care Ie
accepte gi le folosesc in mod incompetent ii pot considera naivi pe cer care nu o
fac. Acegtia din urmd, in orice caz, ii considerd adesea distructivi pe criiici gi in
unele cazuri ii privesc ca pe nigte persoane care nu cred ce spune Biblia.
Atitudinea fate de aceaste problemd gi presupunerile care intrd in metodologia
cuiva vor avea un puternic efect asupra concluziilor sale teologice. Tn consecingi
va fi necesar sd examindm de aproape gi in mod critic ins69i critica biblic6.
Numirul mare gi complexitatea metodologiilor critice impiedici o examinare
mai mult decdt selectivd a unora dintre probleme. Noi am ales se ne lmitem la
Noul Testarnent,indeosebi Ia Evanghelii, gi la doud tipuri de critici, cea a formei
gi cea a redactirii, deoarece o examinare adecvatd a tuturor tipurilor de criticd ale
ambelor Testamente ar reclama mai multe volurne. Sperdm cd acest capitol va
reugi sd ilustreze mecar atitudinea catorva cercetdtori in domeniul Bibliei qi
teologi conservatori fald de metodologia criticd modernd. $i cu toate ce nu va fi
posibil sd se impdrtigeasci in cadrul paginilor unui tratat de aceastddimensiune
procesul exegetic legat de fiecare text citat, acest scurt capitol poate servr spre a
ilustra doar tipul de studiu biblic care se afld in spatele citdrii textelor in cauzi.
78 Studiindu-L pe Dumnezeu

Critica formei
Critica formei a fost in multe privinte o extensie logicd a criticii sursei, pe
misuri ce experlii biblici au ceutat sAatungedincolo de surselescrisepentru a
determina dezvoltarea iraditiei in perioada preliterari sau orali. Degi la inceput
atentia a fost concentratd asupra Evangheliilor sinoptice, ea a ajuns sd fie extinsd
gi asupra altor portiuni din Noul Testament,precum 9i asupra Vechiului
Testament.

Cadrul
Pe Ia anul 1900criticii sursei au ajuns la ceva de genul unui consensin ceeace
privegte Evangheliile. Credinta tradiiionald de pAni atunci, 9i anume cA
Evanghelia dupd Matei a fost ceamai timpurie, a ajuns sd fie inlocuiti de credinJa
h priodtatea cronologice a Evangheliei dupd Marcu. Se credea cd Evanghelia
dupi Marcu a fost scrisdintAi 9i cd Matei gi Luca s-au inspirat din ea gi dinh-o alti
surse numiti ,,Q" (de la cuvantul german Qaellc, insemnind sursd). Despre
aceastadin urme se credea cA a fost alcetuitd, in mare parte, din cuvanterile lui
Isus.ln p1us,atdt despreMatei, cat gi despreLucasecredeacd s-aubazatpe doud
surse independente, denumite inilial ,,Matei special" 9i ,,Luca special". Aceste
surseindependente erau consideratedefnetoarele materialului care segdseadoar
i:a Evangheliile respective. Luca special, de exemplu, era considerati sursa
paraboleisamariteanuluimilostiv gi a fiului retecitor.
Exista totugi presupozitia tot mai suslinute ce in spatele acestor documente
scrise se afld traditii orale. Critica formei a reprezentat incercarea de a aiunge la
acesteforme orale gi de a urmiri istoria dezvolterii lor. Astfel aceastdmetodologie
a fost numite Formgeschichte sarr,,istorra formei".2 Presupunereade baze era ci in
urma studierii tiparelor unor forme diferite aparlindnd altor literaturi se
dobAndesc cuno$tinte care ar putea fi aplicaie relaterilor din Evanghelii.
Observarea legilor dezvoltdrii formelor orale din cadrul altor culturi ar putea
duce la o inlelegere a dezvoltdrii formelor din afara Bibliei.

Axiomele

1. Istorisirile gi cuvAntdrile lui Isus au fost intdi rdsp6ndite in uniieU mici,


independente.3Atunci cand cineva privegte cu atentie, poate observa cd tranziliile
cronologice gi geografice dintre cele mai multe istorisiri din Evanghelii sunt vagi.
Se crede cd aceste tranzifii vagi sunt lucrarea unui editor care a incercat sd
contopeascdistorisirile intr-o anumite forme coerente.Ele sunt ugor de remarcat
gi extrem de abrupte la Marcu, este bdtdtoare la ochi indeosebi ftecvenla mare a
cuvAntului <ri0itoq (,,indat6"). Matei 9i Luca au fdcut o editare ceva mai abili,
ascurz6nd astfel vederii acele tranzitii imprecise, care sunt atat de evidente la
Marcu.
Trebuie de asemeneaobservat faptul ci Evangheliile prezinte cateva dintre
2. Basil Redlich,Folft Criti.ism: Its Val ea d Liflitatiotls,Lo^dra,Duckworth,1939,p.9,
3. Edgar V McKnight, What Is Form Citicbtr?, Philadelphia, Fortress, 1969,p. 18.
Teologiaqi studiul critic al Bibliei 79
acesteintampldri, araniateinsi difedt. Ceea ce impune teoria ci evangheligtii
aveaui:raintealor istorisirile ,,asemenea unei gremezide perle neingirate".Marcu
a luat acesteperle gi le-aingirat in felul in carei s-aplrut lui potrivit.
2. Acesieuniteu sau fragmentede material de sine stdtdtoarecaresegisescin
Evangheliipot fi clasificatedupd formele lor literare.aAcestprincipiu se bazeazd
pe observatiace tladiliiie oralegi opereleliterareale culturilor primitive urmeazd
tipare relativ fixe gi apar in cateva stiluri bine definite. in primul rAnd existd
cuvanterile, care includ o diversitate de subspecii:parabole,proverbe de felul
celor care se gdsescit:r Iiteratura de inlelepciune (ca cea iudaicd, greacd sau
egipteane),oracoleprofeticesau apocaliptice,prescriptii legale (incluzAndreguli
comunitare)gi cuvinte personale(de ex., ,,Eu nu am venit sd stric Legea,ci si o
implinesc").$i apoi sunt istorisirile,careinclud de asemenea mai multe subspecii:
(a) ,,Istorisirile apoftegmatice" (pe care Martin Dibelius le numegte istorisid
paradigmi) asigurdun cadru istoric pentru o cuvantaresauo declaraliea lui Isus.
(b) Istorisirile miraculoasesunt alcituite in mod caracteristicdintr-o descrierea
unei situalii istorice, incluzdnd cuvintele pe care le-a rostit Isus in momentul
respectiv gi un scurt comeniariuirxlegeturecu efectulpe care l-a avut minunea.
(c) Legendein genul povestirilor sau fragmentelorde povestiri despresfinli sau
oameni evlaviogi, aiat din traditia cregtini, cAt gi din cea necregtine.Interesul
biograficestedominant aici.Un exempluesteistorisireadesprecAntahrlcocogului
dupi lepddarealui Pehu. (d) Miturile sunt instrumenteliterare folosite pentru a
exprimaintr-o formi vremeleicdun adeversupranatutalsautranscendent.EIenu
sunt ugor de deosebitde legende.De obicei prezintd cuvintele sau faptele unei
fiinJe divine.s
3. O dati clasificate,variatele r.niie1i ale materialului din Evanghelii pot fi
stratificate.Cu alte cuvinte,ele pot fi aranjatei:r funclie de vechirnealor relativd.6
In urma acesteiaranjdrisepoatedeterminavaloareaistorici a diferitelor tipuri de
unitdli din Evanghelii.Materialul estecu atatmai demn de increderedin punct de
vedere istoric sau cu atat mai autentic, cu cat provine dintr-o perioadd mai
hdepertati.
Se pleaci de la premisa cd procesulprin care Bisericaa transmis materialele
din Evanghelii s-a supus aceloragireguli de dezvoltare care guverneazi gi
transmiterea altor materiale orale, inclusiv a basmelor populare. Dupd ce
cunoagtemproceselegi iiparele generalepe carele urmeazdtradiliile orale,va fi
posibil se stabilim care esteetapain care,dupd toate probabilitilile, a intrat un
anumit element.Lucrul acestaestegi mai valabil daci gtim gi momentelein care
au fost prezente influente specifice i:r comunitatea care a pdstrat gi a transmis
tradtia. In astfel de circumstanteeste relativ ugor sd se identifice ,,stratul de
traditie"mai timpuriu Sjmai pur.
O bandd desenatdhazlie aperute pe paginile unui ziar studenlescincepea
astfel:un student ii spuneaaltui student:,,Rectorulpoarte astdzio cravatdrogie."
In urmdtoareaimaginecel de-al doilea studentii spuneaunui al treilea:,,Rectorul
arecravatede diferite culori in combinaliecu rogu."Al treileastudenta spusunui
4. lbid.,
p.20.
5 . bA.,p.2'l-23.
b. Redli.h,FonnCriticisln,p. 73-77.
80 Studiindu-Lpe Dumnezeu

al patruleacoleg:,,Pecinsteamea,$efu,estecombinatcu Rogii.,,ln celedin urmd,


acestultim student exclami in fala unui al cincilea careil priveste uimih ,,Rectorul
esteun comunistconvins!" Dacdcinevaar aveadoar a do-uasi a patra imaeinedin
cele patru, fire se cunoasci restul anecdotei,el ar putea determina care dirtre ele
vine ilaintea celeilaltegi ar putea probabil reconstruicu destuH exactitateprima
gi a treia imagine. $i, intocmai acestui zvon, traditiile orale urmeazi tioare
evolutive precise.
Se impun cateva concluzii cu privire la materialele din Evanghelii. De
exemplu, explicati.ileparabolelor nu lin de parabole;concluzii.lemoializatoare
care apar adeseorisunt completiri ulterioare.Tlste mai probabil ca parabolele s6-gi
aibd originea in cuvantdrile lui Isus, spre deosebire de interpretdrile aplicaliiie
9i
moraliz€toare care sunt probabil creagia Bisericii care a servit ca tehaci.i
$i
rninunile pot fi stratificate. Unele sunt tipic ,,iudaice,, (vindecirile gi exorcizlrile);
se presupune ce aceste relatiri au apdrut in timpul perioadei de inceput, cAnd
Bisericase afla aproape exclusiv sub influenJd iudaicd. Altele sunt ,,ileniste,,.
Aga-zisele minuni in naturA, cum sunt potolirea furtunii gi blestemarea
smochinului, reflecte preocuperile eleniste. prin urmare ele hebuie sd fi intrat in
tradilie intr-o perioadd mai tirzie, cAnd existau influenfe grecegtiasupra Bisericii.
De weme ce tradilia minunilor temdduitoare s-a ivit hai devreme, existi o
probabilitate mai mare ca ele sd fie autentice,in comparatie cu minunile i:I nature.
4. Poatefi determinati situatia concretegitz im Leben\a Bisericii primare la
un moment dat.oUn studiu atent al Evangheliilorne va revelaproblemlle cu care
s-a confruntat Bisericaprimari, intrucAt forma tradifiei a fosi afectatade aceste
Anumite cuvinte specificeale lui Isus au fost pistrate pentru nevoile
lloblj-";
Bisericii._Inunele cazuri esteposibil chiar sd fi fost createcuvAntiii in acestscop
Si se-I fi fost atribuite lui Isus. Prin urmare ceeace avem noi in Evanehelii nu este
atat ceeace a spus gi a fdcut Isus, cat ceeace a propovdduit Biserta desore El
(kerygma).De ce oare a proclamat Bisericaceeace-a proclamat la un moment
dat? Pentru a face fatd situaliei din momentul ,"rp"itio Chiar gi in prezent,
examin6nd manuscriselepredicilor unui anumit pastor, inclusiv felul in care sunt
interpretate invdidturile lui Isus, putem adeseori descoperi situafiile
9i
problemelepe care le-a intampinat el la un moment dat al sluiirii lui. Acelasi
lucru estevalabil gi pentru Bisericaprimard. Ea propovdduia aiele mesaiecaie
implineau nevoile existente. Conform criticii formei, aceasta nu este doar o
probleme de forma, ci gi una legatede continut. Bisericanu numai ce a selectat
mesaju| ea a Si creat mesajul cu scopul de a-gi implini nevoile izvordte din
situatia prin caretrecea.
Concluziile la care a ajuns critica formei variazd. Unii critici, ca Rudolf
Bultmann, sunt foarte sceptici in legituri cu posibilitatea de a cunoagreceeace a
avut loc cu adevirat in viala gi lucrarealui Isus. Bultmann a scris cu o ocazie:
,,Cineva ar putea spune ci nici unul dintre cuvintele lui Isus nu poate fi
autentificat din cauza lipsei unor dovezi favorabile.,,Totugi, spune Bultrnann,
7. Rudolf Bulknarur, Tire History of the SynopticTradifiolr,New york, Harper and RoW 1963,p.240.
8. Rudolf Bultmann, ,,The Study of the Synoptic Gospels,,,in Rudolf B;ltmann gi Karl Kundsin,
_
Fom Criticisft: nDo Essayson New TestafientRcsJarcft,New york, Harper, 1941,p. 46 urm.
Si
9. Bultmann, History o/ the SynopticTradition,p. 4.
TeologiaEistudiul critic al Bibliei 81

aceastanu implicd un scepticismtotal: ,,Poatefi indicatd o intreagd serie de


cuvinte gesite in cele mai vechi straturi ale tradifiei, care sunt reprezentative
pentru mesajulistoric al lui Isus."10
Altii aiung la concluzii mult mai favorabilecu privire la istoricitatearelatdrilor
din Evanghelii;de prin anii '50 existdchiar o noud cdutaredupd Isus cel istoric,
care ia in consideraredatele gi concluziile criticii forrnei. Totugi, a aperut o
dificultatecareconsti in aceeace,dacdcinevaacceptemetodologiacriticii formei,
el nu poateintrebuinla pur gi simplu materialeledin Evangheliide parcdprezen;a
acolo a unei cuvanteri sau relatdri ar fi o garanlie cd materialul redi intr-adevir
ceeace s-a spus sau ceeace s-a fdcut in realitate.Dupd pdrereaunui mare numar
de critici ai formei cuvintdrile lui Isus pot foartebine se fie autentice,dar seridicd
un mare semn de intrebare cu privire la cadrul narafiunii. Toate informaliile
despresitua{iaoriginali in careau fost rostite multe dintre acestecuvantAris-au
pierdut. Intrucat ele nu puteau fi lisate in vid pur gi simplu, a fost creatun nou
schelet.ltMai mult decat atai, esteevident ci ceeace s-a scris despreIsus nu era
scris din perspectivaunui observatorneutru, ci de pe pozilia ctedinlei. A.ttotii
Evangheliilor erau dedicali lui Cristos, 9i astfel au scris din perspectivaunor
credinciogigi din dorinla de a-i influenta gi pe altii se creaddin acestIsus.12 Dacd
pozilia celor mai mulli critici ai formei estecorecta,Evangheliilear trebui vdzute
mai mult ca un fel de reclamd sau literaturd de propagandi publicatd de un
producdtor sau comerciant,$i mai pulin ca nigtebuletine de cercetarecontrolate
cu atenfiegi emisede un laboratorgtiinlific imparfial. intrebareava fi, bineinfeles,
in ce misurd sunt intr-adevdr demne de incredere acestemateriale, gi apoi
urmAtoarea- caredin punct de vederelogic ar trebui s6 fie precedentA- este:in
ce misuri metoda folositi pentru determinareaautenticitdlii lor este ea insdqi
obiectivdgi demnd de incredere.

Aspectepozitiveale criticiiformer
tebuie sd acordem atentie contribuliilor pozitive ale criticii formei. Unele
dintre ele au fost cateodatd ignorate. in parte aceastaa fost o reaclie la
descoperirileunora dintre primii adepfi ai criticii formei, descoperiricare erau
mai degrabetdgdduiri categodceale istoricitdfii Evangheliilor.Acigti primi critici
erau, de asemenea,oarecumexageratiin privinfa estimirii utilitilii metodei lor,
considerind cd ea ofere rezultatedefinitive gi categorice.in consecingda avut loc
o reaclieatat impotriva confinutului acestorconcluzii,cAt 9i impotriva gradului
de dogmatism cu care acesterezultate erau suslinute. CAtevi dintre reacliile
timpudi impotriva criticii formei au fost gi ele exagerate,considerand-odrept o
metoddcu totul gregitegi efemeri. O parte dintre ele s-au datorat asocieriicriticii
formei cu o anumite Scoaldde teologie-in teoriecel pulin, ea poate fi folositd de
persoane care au diferite teologii. Insd, prin importanta care s-a acordat
paralelismuluipe carel-a fdcut Rudolf Bultmannintre metodologiacriticii formei
9i demitizareapracticati de el, cele doui au ajuns si fie consideratein rnintea
10. Bultmann, ,,Study of the SynopticCospels",p.61.
11. lb 1.,p.43.
12. Martin Dibelius, F/o,flTraditionto Gospel,Newyork, Scribner,1935,p.31.
82 Studiindu-Lpe Dumnezeu

multor oameni drept sinonime, sau cel putin inseparabile, iar obiecfiile aduse
celei din urmX au ajuns sd fie anexatecelei dintai. Totuii, in ciuda acestui fapt, noi
trebuie si luim in discufie cAteva beneficii care au venit in urma intrebuinterii
metodologiei.
1. Critica formei a atras atentia asupra legeturii vitale dinue integrarea
faptelor gi cuvinielor lui Isus in relatdrile din Evanghelii, pe de-o parte, gi credinta
9i viala adeptilor sdi, pe de alti parte.13Poateceamai clard afirmare a acestui fapt
a fost ficute de loan: ,,Dar lucrurile acesteaau fost scrise,pentru ca voi sd credeti"
(Ioan 20;31).Nu era vorba despre un observatorneutru care scria doar dintr-o
preocupare giiintifici fali de informalie gi dorind sA o comunice Qi altora.
Evanghelia dupl Ioan a fost scrise de un om care era convins de valoarea Aceluia
in care a ajuns sd se increadi gi care dorea ca 9i allii sd devini la fel de convingi.
Nu era suficient doar se cunogti ceeace a fecut gi a spus Isus, sau chiar si crezi cd
El a fdcut gi a spus acestelucruri, ci ceeace a spus El esteadevdratgi ceeace a
ficut EI estevrednic de luat fir seami. Era mai important sddai ascultarectxintelor
Lui.
Este de asemenea evident ce scriitorii Evangheliilot nu doreau se insiste
asupranici unui aspectcu privbe la Isus carenu era semnificativpentru credintd.
De exemplu, nu ni se spune nimic despre constitulia fizicd a lui Isus (degi, firegte,
am putea presupuneci a avut o greutateideald!).Nu gtim nimic despreculoarea
ochiior gi a plrului Lui, cu toate ce putem face cAteva presupuneri bazate pe
nationalitatea Lui. Nu ni se spune nimic despre calitatea vocii Lui, despre timbrul
ei, daci vorbea lent sau repede, sau odce altceva de genul acesta.Nu suntem
informati cu privire la gesturile pe care le fdcea atunci cand invdJa sau predica.
Motivul pentru carenu ni se dau toate acesteinformatii estecd ele nu au nimic de-a
face cu obiectivele care au stat la baza scrierii Evangheliilor. Credinga cuiva nu
este afectatd de faptul ci mesajul a fost transmis repede sau lent. Continutul este
important, ideile €are au fost propovdduite, nu felul ln care au fost ele transmise.
Este evident cAs-au selectatunele lucruri din tot ceeace a fecut gi a spus Isus.
Ioan clarificd cdt se poate de bine acestlucru (Ioan 21:25).Selectiafecu6 de Ioan
reflecta scopul declarat al scrierii lui: ca cei ce aud gi citesc sd poat5 veni la
credinld. Cwiozitetile biografice au fost ornise.Iatd de ce ar fi dificil si se scrie un
articol despre infdfigarea exterioara a lui Isus. De reguld in ce4 e Bibliei nu se
gisesc elemente de interes uman.
2. Criticii formei au atras atentia asupra faptului ce Evangheliile sunt
prodlusvl grupului de credinciogi. Degi acestlucru ar putea se pari rm dezavantai
gi si ducd la scepticism, situatia se prezinta de fapi invers.laDacd Evangheliile ar
fi fost scrise de indivizi singuraiici, am fi putut avea de-a face cu ceva de genul
unei interyretdri personale care apare atunci cand cineva bAiegtesingur gi nu are
niciodati posibilitatea se-9iimpdrtdgeasci ideile cu algii gi si 1evadd reactiile. Din
astfel de situatii izvorisc de obicei inJelegeri foarte limitate gi chiar deformaie.
Insi, deoarecetradiJia a aparlinut Bisericii, Evangheliile reflecte genul de judecate
bine echilibrati care este posibild atunci cdnd ideile cuiva sunt supuse pererii
celorlalli. TendinJele perionale sunt echilibrate de aducerea aminte'gi de
interpretarea intregului grup.
I.add, Ncw Tcstamentand Oitidsft, p. 152.
Ja es Price, lnterprctitrg the Neu T*tqmen,New York, Holt, Rinehart and Winston, 1961,p. 159.
Teologiagi studiul critic al Bibliei 83

3. Critica formei ne atrage atenlia cd din materialul pe care scriitorii


Evangheliilor au ales sd il includi in scrierilelor 9i din cel pe care au ales sd il
accentueze putem invdla multe despreBisericaprimare 9i despresituafiilecu care
se confrunta ea.15Evident puteau fi incluse mult mai multe lucruri. S-au folosit
unele criterii gi cu siguranldci Duhul Sfanti-a inspirat pe autori s; consemneze
lucrurile desprecaregtiaEl cd aveause fie importantepentru Biserici de-alungul
istoriei ei, sau cel pulin intr-o perioadd mai t6rzie. Cu toate acestea,intrucet
revelaliaa venit intr-o formd pe caremai tArziu o vom descrieca antropici, ea s-a
raportat mai ales la situatii cu care Biserica se confrunta la acea datd. In
consecinte,istoria Bisericii primare estelamuritd intr-o oarecaremdsurAde cele
inclusein Evanghelii.
4. Critica forrnei,atunci candpresupunerileei nu sunt contrareperspectivelor
Si pozitiilor scriitorilor biblici, poate ajuta la confirmareaunora dintre afirmaliile
de bazd ale Scripturii. Problema presupunerilor devine aici din nou de o
importante cruciald.La un anumit moment al dezvolterii metodei,criticii formei
au crezut cd atunci cAndvor fi identificatestraturiletimpurii ale traditiei, ceeace
aveasd iasdla iveald aveasi fie mai degrabdun Isus nesupranatural,acelgen de
persoanepe care a crezut ce I-a descoperitAdolf von Harnack, un Isus care i-a
chemat pe oameni sd creaddimpreuni cu El, nu in El, al cirui mesaj a fost in
primul r6nd despreTatdl,9i nu despreSine.in oricecaz,aceastas-adovedit a fi o
agteptareiluzorie. Deoarecela nivelul a ceeace secredece sunt straturile timpurii
ale traditiei nu vedemivindu-se acestgende Isus.16 Prin urmare,a existattendinta
confirmdrii caracteruluisupranaturalal lui Isus. Alte aspectesugeratede cetre
cuvantiri gi naratiuni au fost de asemeneagasite ca fiind autentice pe baza
regulilor criticii formei.

Obiectiiadusecriticiiformei
Cu toate acesteaexista cateva puncte care trebuie abordate cu pruden{d,
puncte care se referd atAt la premisele,cAt qi la aplicareacriticii formei. Este
evidentfaptul cd existdlimiteri in ceeaceprivegteintrebuintareaefectivAa acestei
metode particulare. Trebuie sd cdutdm si stabilirn un echilibru intre o
intrebuinlare necritici a metodologiei gi o simpld renunlare la ea dh cauza
exceselorei.
1. Se pare cd existd presupunereaimpliciti cd primii creqtini,sau cei care au
peshat tradiliile gi le-au consemnatin scris,nu erau de fapt prea interesatide
istorie. Tiebuie, totugi, se se remarcefaptul cd, din contri, aceQtiaerau oameni
pentru care evenimenteleistorice erau foarte importante.rTKerygma insigi arati
importanta diferitelor evenimente.Rdstignireagi invierea, de exemplu, au fost
foate semnificativeit:rpropovdduirealui Petru (Fapte2:22-36)9i in scrierilelui
Pavel(1 Corinteni 15).
Mai muli decatatat, cei diniAi cregtiniproveneaudintr-un mediu in careideea
Iucrdrii lui Dumnezeu in istorie era foarte importante. Paqtele,de exemplu, era
15. Redlich,Fo/n C/iticisln,p.79.
1.6. Lad.d,N(ro Test1tncnL
and Citicisln, p. 158.
17. Clark Pinnock,,,TheCaseAgainst Form Criticism", Clu.istintlity
Today,16l[lie 1965,p.12.
84 studiindu-Lpe Dumnezeu

considerat cat se poate de semnificativ, deoarecein momentul acelaDumnezeu a


intervenit in istorie intr-un mod special. Legea era de asemenea consideratd
semrdficafive deoarece, in cadrul ei, Dumnezeu a votbit cu adeverat gi $i-a
exprimat voia irx momente precise ale istodei. Pdmii cregtini au cezut ce toate
acesteafac parte din marea lucrare rescumperetoarea lui Dumnezeu in istorie gi
cd evenimentele din vremea lor sunt o continuare gi o implinire a acesteilucrdri.
StephenNeill a ridicat intrebarea: de ce oare Bisericadin prima generalie a fost
atAt de putin interesatd de acflunile lui Isus gi de contextul istoric in care au fost
date irnvitdtudle Lui?18Care este cauza pentru care a existat o preocupare mult
mai mare fatd de cuvinte decet fatd de fapte?gi de ce au avut credinciogiidin a
doua generatie un interes atat de mare fafi de evenimenteleistorice in comparatie
cu cei din prima generatie?O-posibildexplicaiieestece a inceputsa se miigoreze
numArul martorilor oculari. Insd nu este oare probabil ca marto i oculari se fi
transmiso date cu acestecuvanteri 9i informalii cu privire la cadru sau context?
2. in cadrul criticii formei existdpresupunereaci scriitorii Evangheliilornu au
fost persoaneinzestrate cu abilittrti istoriografice 9i vrednice de crezarein ceeace
privegtedatele istorice.Esteinse aceastApresupunerejustificatd?Criticul formei
dd impresia ci referinlele istorice au fost areate delibe;at cu scopul de a avea un
scheletde caresd se atarnecuventerilelui Isus sau un cadru in cire acestease fie
inserate.Existe, in orice caz, mai multe probleme legate de aceastdpirere. ln
prirnul rind, ea pare se sugerezecenu segdseaudate cu privire la celeie au avut
loc. Aceastd afirmafle insi nu line seama de martorii oculari care au aiutat la
formarea gi pdstrarea tradiflei.le De asemeneatrebuie si remarcdm cd acegiiaerau
oameni care acordau o mare importanld veridicitifii. |ames price observi ci, in
mediul din care ei proveneau, tradilia era foate importanE. pe hngA aceasta,el
subliniazi faptul cd, fiind evrei, ei erau stdpAnifide o mentalitatecJnservatoare.
Erau prevdzdtorigi atenfi cu privire la ceeace credeau.Ei nu trebuiecomparaticu
autorii de basme, creduli pdnd la naivitate, din cadrul societililor primitive. Nu
trebuie uitatd nici tenacitatea memoriei orientale. Mai mult decat ;taL avAnd ir:r
vedere ceeace acegti oameni s-au dovedit a fi gata se faci gi sd sufere de dragul
lucrurilor despre care au afirmat cd sunt adevlrate; posibilitatea unei falsificdri
intentionatenu esteo presupunereiustificabili.2o
In cadrul futuror acestorlucruri avem de-a face,fire$te,cu transmitereaorale
a tradiliei. Robert Grant a subliniat faptul ci trebuie si privim la clasificareaficuti
de FredericBartlettin cadrul cireia sevorbegtedesprsdoue tipuri de transmitere
orald.21 Pe de-o parte, exista,,reproducerea repetatd,,- cinevaiepetd intruna ceea
ce a vazut sau a auzit el ilirsugi.Dupd cdte se presupune, aceastaeste ceeace s-a
intamplat in Biserica primard. Existi de asemenea$i,,evocarea in serie,,- o
tradifie estetransmisi tn lant de la o persoanela alta.in Noul Testamentnoi gesim
in primul rdnd ,,reproducerearepetat6".Acest tip de transmitereorah tinde sa
aibd mai multe acuratetedecatcelelalt.
18. StephenNeill, Thelnterprctationof theNeu Tesraftent,IB6l-1g61,New york, Oxford Universitv,
1964,p.258.
19. Vincent Taylor, Tre Foft ation of the CospelTradition, Lo\dft, Macmillan, 1933,p. 41.
20. Price,lnteryretingtheNeu'lestafieflt,p.160.
21. Robert M. Grant, A Historical Introdiction to thc N.u Tcstatnent,New york, HarDer and Row.
1963,p. 301;FredericC. Bartlett,Remcmbffing: A Study it1Expcrih. tal ancl Socialpsychology,New
York, Oxford Universiry, 1932,p. 176.
TeologiaEi studiul critic al Bibliei 85

Fiecare repovestire a unei istorisiri o cimenteaze tot mai mult in memoria


povestitorului, nai ales dace el este extrem de dedicat acestei sarcini. PAnd Ei in
zilele noastre, existi in cadrul unor gruperi nealfabetizate povestitori care pot
recita un material din memorie timp de mai multe zile.22Astfel, este foarte posibil
sd avem relatdri fidele in Evanghelii, chiar daci a existat probabil o perioadd
destul de lungd de transmitere orale antedoard. $i chiar dacd avem de-a face cu
evocarea in serie, totugi existau martorii oculari care erau probabil prezenfi pentru
a verifica exactitatea Evangheliilor. Unii critici ai formei nu au tinut seama de
perioada relativ scurtd de timp dintre evenimente gi consemnarea lor. In unele
cazuri ea nu este mai lungi de 20 de ani (sau chiar mai pulin, dacd acceptim teoria
conform cireia Epistola citre Galateni a fost scrisd mai degrabe bisericilor din
Galatia provinciald decit celor din Galatia geografici).
3. Efortul de a stratifica formele tinde si nu mai dea rezultate. intrerul sistem
depinde de aceastd etape, cu toate acestea existd unele forme care nu sunt
compatibile cu o astfel de analiz5, iar in cadrul altor faze intreprinderea este
contaminatd de artificialitate.z3 Clasificarea unor elemente ca iudaice gi prin
urmare timpurii, iar a altora drept eleniste gi prin urmare mai tArzii, pare si aibi
la bazd conceplia ci o similaritate a siilului indici o origine comuni. Nu este insd
aceaste presupunere oarecum subiectivi? Un anumit autor poate si aibd un stil
destul de diferit in situalii diferite, sau atunci cind abordeazisubiecte diferite. Un
alt aspect al acestei probleme este tendinja de a vedea o nepotrivire radicali intre
mentalitatea evreiasci gi cea elenisti; unii critici vorbesc chiar despre o denaturare
radicald a traditiei in Biserica elenistd. Cu toate acestea,pretutindeni in traditia
sinopticd se constati un caracter semitic predominant.
Existe cateva presupuneri operative in cadrul criticii formei care merite se fie
examinate mai de aproape; cum ar fi conceptia cd istorisirile miraculoase sunt in
mare parte addugiri ulterioare qi cd cristologia expliciti s-a ivit mai cr-rrind in
Biserici decAt in invilitura lui Cristos. Degi acestepresupuneri pot fi corecte, ele
nu au fost inci pe deplin confirmate pentru a indrepteti misura in care
influenleazd metoda.
4. Se consideri cA Sitz im Leben este explicalia pentru includerea sau chiar
creareamultor elemente. (Uneori este trecute cu vederea distinclia cruciald dintre
includerea unei istorisiri existente deja gi crearea unei istorisiri.) insd atunci cAnd
compardm Evangheliile cu situalia Bisericii aga cum gtim ci a fost ea in anumite
momente din perioada ei de inceput, ajungem sa descoperim unele lucruri
ciudate. Pe de-o parte, lipsesc unele probleme, pe care ne-am agtepta sd le vedem
abordate de Isus. De exemplu, ne-ar surprinde sd gdsim ecouri ale unor probleme
de care s-a ocupat Pavel in lucrarea lui, cum sunt vorbirea in limbi, circumcizia,
relafiile dintre iudei gi neamuri, sau hrana oferitd idolilor. Cu siguranfi cd i-ar fi
fost de folos Bisericii si fi avut vreun cuvent de Ia Isus cu orivire la aceste
subiecte, dar relatdrile din Evanghelii riman t;cute in chip ciudat. Dimpotrive,
sunt prezente unele probleme pe care ne-am fi agteptat ca Biserica sd nu le fi
22. Pentru date din domeniul antropologiei cu privire Ia capacitdlile de memorare alc
porestitorilor,vezi Ruth Finnegan,O,"l Llici.aturein Aftica,Londra,Clarendon,1970.p. 106,201-202;
Arican Folklorc,ed. RichardDorson,Bloomington,Indiana Universitt 1972.
2i. Pti(e,l krprclittsth.Nr./T.>l0nr l. p. l6l.
86 Studiindu-Lpe Dumnezeu

inclus. intr-o perioadi in care autoritatea apostolictrnu era incd pe deplin


stabihta, nu ne-am agtepta se gesim referinfe care si-i pund ink-; lumine
nefavorabilx pe conducitorii Bisericii primare. Cu toate acesteasunt relatate
unele incidente caretind sd compromite pozilia unora dintre acegticonducdtori.
D^eexemplu, Marcu 8:32-33consenmeazdmustrarea lui petru de cdtre Isus:
,,InapoiaMea, Satano!Fiindci tu nu te gAndegtila lucrurile lui Dumnezeu,ci la
lucrurile oamenilor." Marcu 9:19 relaleazdlipsa de credinti a ucenicilor gi in
consecinti,lipsa lor de putere.Marcu 9:34relateazi controversalor cu privire la
care dintre ei este cel mai mare. in Marcu 14:26-72 elte scoasd in relief
incapacitateaucenicilor de a vegheagi de a seruga, urmatl de tdgdduireaplind
de Iagitatea lui Petru. Acesteanu fac parte din acel gen de relatiri pe care s-ar
aqtepta cineva sd le giseascd, dacl Sih im Lebenar fi factorul hoterator in
includereapasaielor.ra Cealaltdposibilitate esteca ceeace a fost inclus qi ceeace
a fost omis sd nu fi fost determinatede Sitz im Leben,ci de griia scriitorilor gi a
celor careau transmistraditia de a reda lucrurile intr-un mod demn de incredere
gi exactdin punct de vedere istoric.
5. Dupi cAte se pare critica formei considerd cd unicitatea este criteriul
autenticitefi. O cuvantare nu poate fi consideratd un cuvant autentic din partea
lui Isus dacd existd ceva asemenitor in documentele rabinice sau in viala Biiericii
prirnare. Bultmarur ar nega autenticitatea unor cuvinte chiar gi in cazul in care ar
exista lucruri asemenetoarelor in cadrul gnosticismului sau elenismului. De pe
aceastebazd, nimic din ceeace ar fi putut spune Isus nu va fi considerat auteniic
in afari de cazul in care ar fi unic sau nu s-ar asemdnacu nimic altceva. lnsd aga
cum subliniazd F. F. Bruce, acestaeste un standard de autenticitate care ..nu ar fi
acceptatde criticii istorici care lucreazd in alte domenii".6
6. Critica formei pare se fie prea pulin ingiduitoare in privinta posibilirdtii
inspiraliei. Ea nu lase loc pentru conducere gi cdlduzire activi din partea Duhului
SfAntin procesulformdrii traditiei orale.Mai cur6nd,procesula fost suvemat de
cdtrelegile imanentecarecontroleazeforrnareaintregii tradilii orale,Lr scriitorul
a fost Iimitat la resurselepe care le avea la dispozilie. Posibilitatea ca Duhul Sfant
sd-l fi ciliuzit ln mod supranaturaf astfel incat materialul tradilional se fi fost
suplimentat sau abrogat, nu pare si fie o optiune luate in considerare de criticii
rormel.
7. in fine, posibilitatea ca unii dintre martorii oculari si fi consemnat in scris
cele observate, este ignoratd. Cum stim insi cu Matei, vamegul, de exemplu? El
era obignuit cu consemnareafaptelor. Edgar Goodspeada discutat tocmai aceastA
posibilitate in tratatullui, Mntthew,Apostleand.Euangelist.26 Nu ar fi ciudat ca nici
unul dintre cei doisprezeceucenici sd nu fi finut un jumal de un fel sau altul?
Degi critica formei oferl contributii utile in domeniul clarificdrii relatdrilor
biblice, pdrereanoastri despre capacitateaei de a evalua istoricitatea materialului
trebuie si fie temperatd de consideratiile prezentate aici.
24. Lbid.,p.160.
5. F.F.Bruce, ,,Ar€ the New TestamentDocumentsStill Reliable?',in Ear,gclical Rools,ed. Kermeth S.
Kantzer,Nashville, Thomas NelsorL 197&p. 53.
26. Edgar Goodspead, Matthaw, Arystle and Eoa gelisf, New York, Holt, Rinehart and Winston,
1959.
TeologiaEi studiul cdtic al Bibliei 87

Griticaredactirii
AparitiaSi natura dbciplinei

Critica redactdrii reprezintd o altd etapd ir.lincercarea de a inlelege Scripturile.


DeSi aceastemetodi a fost aplicatd altor porliuni din Biblie, tot Evangheliile sunt
cele care ne dau cea mai clard 9i mai deplind indicafie cu privire la utilitatea ei.
Existd diferite opinii cu privire la rnodul in care critica formei, critica traditiei qi
critica redactdrii se raporteazd una la cealalte. Norman Perrin vorbegte intr-un
asemenea mod despre critica formei incdt si includd gi critica redactirii.2T Cu o
anumitx ocazie, Grant Osborne s-a referit atat la critica tradiJiei, cdt gi la critica
redactdrii ca la nigte copii vitregi ai criticii formei;28 cu o altA ocazie el a spus
despre critica traditiei ce este latura criticd a cercetirii din cadrul procesnlui
redactdrii.2eJinAnd seama de obiectivele noastre, vom trata critica traditiei ca
parte a criticii formei.
Ierrl..end uiticn forne i, dacd dorim se fim exacti, ar trebui siJ aplicdm probabil
studiului formelor pAnd la punctul clasificerii, sau poate al stratificirii, de unde
esteposibil sd se continue apoi cu critica haditiei. Vom considera critica redactdrii
o incercare de a ajunge dincolo de constatdrile criticii sursei literare, a formei gi a
traditiei, intrebuinlAnd datele adunate de la acestea. in tirnp ce critica formei
incearcd sa meargi inapoi, dincolo de perioada prirnelor surse scrise, critica
redacterii este preocupate, asemenea criticii sursei literare, de relaJia autorilor cu
sursele scrise. Critica sursei literare considerd cA scriitorii imbini oarecum pasiv
sursele scrise intr-un produs final. Critica redactdrii consideri ci adeplii ei sunt
mult mai creativi in munca lor. Obscrv6nd diferen(ele din felul in care
Evangheliile sinoptice trateaze 9i relateaze aceleagi incidente, criticii redactdrii
examineazd rolul activ al evangheligtilor in producerea rclatirilor lor din
Evanghelii. Critica redactdrii e de pdrere cd evanghelittii au fost autori veritabili,
gi nu doar reporteri sau cronicari pe de-o parte, sau editori pe de alte parte. Ea se
bazeazdpe presupunerea ci Evangheliile au fost urmarea preocupirilor fcologlcc
pe care le-a avut fiecare dintre scriitori. AceEti oameni alr fost in realitate mai mult
teologi decAt istorici.
Disciplina care a ajuns sX fie cunoscutd sub numele dc critica redactdrii a luat
nagtere gi a inflorit dupd Al Doilea Rizboi Mondial. In fimp ce unii critici
intrebuinfau doar cAteva dintre elementele ei, trei specialigti in Noul Testament au
fost primii care i-au dat o aplicabilitate deplind. LucrAnd relativ independcnt unr.rl
de celdlalt,fiecare dintre cei trei specialigtis-a concentrat asr-rpraunei anumite cbrli -
Gunther Bornkamm asupra lui Matei3o,Hans Conzelmann asupra Iui Lucarr, gi

27. Norman Perrin, RediscaLrcritlgthc Tcachitlg


o/fsrs, Ncw York, Harpcr ancllto\r 1967,p. 15-32;
lMaI Is Redoctiotl
Ctiticivn?, p.2-3.
28. Cmnt R. Osbome, ,,The Evangelical and Traditionsgeschichle",la nnl ol thc Eoal13clicnl
Theological
Society2"1,1978,p. 117.
29. Crant R. Osborne,,,The Evangelicaland Iledaction Criticism: Critiqre ancl Methodology",
IonrnaloJtheEuattgalical
Theologicn! Society22, 1979,p . 3A5.
30. GuntherBomkamm qi allii,Tiidition andInterprctntion i Mn hdo; trad. in lb. engl. PercyScoti,
Philadelphia,Westminster,1963.
31. Hans Conzelman^, Thc Theolo*Jof St. Lrkc, trad. in lb. engl. Ccoffrcy Bus 'ell, Nen' Vrrk,
HarDerand Row' 1960.
88 Studiindu-Lpe Dumnezeu

Willi Marxsen asupra 1ui Marcu32.Marxsen a fost cel care a denumit metoda
Redaktionsgeschichte. Totugi, lucrarea lui Conzelmann a fost cea care, din multe
puncte de vedere, a avut impactul cel mai important asupra cercetdrii biblice.
Aceastas-a datorat in mare parte statutului gi importanlei lui Luca.
A eistat presupunerea destul de larg rdspdnditi, cd printre scriitorii Noului
Testament, Luca a fost probabil un model de seriozitate, competenta gi
rigurozitate istorice. Acuratetea aluziilor lui la funclionarii Imperiului roman,
evidenta lui familiaritate cu obiceiurile gi viala Imperiului, 9i vioiciunea naratiunii
din Fapte i-a fdcut -pe mulfi cercetatori se il considere, ca sd zicem aga, primul
istoric al Bisericii. Intr-un fel el era considerat mai vrednic de tncredere decAt
mul$ altii care l-au urmat. Totugi, ir1 urma investigaliilor lui Conzelmann, a iegit
la iveald o imagine diferiti despre Luca. El este vezut ca un teolog, care a
modificat tradilia cu care a lucrat in conformitate cu motivatia lui teologicd. De
exemplu, Luca plaseazi apadliile de dupd inviere ale lui Isus in Ierusalim, cati
vreme alte merturii neo-testamentarele localizeazd in general in Galileea. prin
urmare, pe parcursul scrierii, Luca nu a fost motivat in primul rAnd de dorinla de
a lucra cu o cAtmai mare exactitate istorici, ci de concepJialui teologicd cu privire
la rolul lerusalimului.
Procedura urmdritd de Conzelmann a constat in comDarareaatente a textului
lui Luca cu surselelui gi mai ales cu Marcu, procedurdce dezviluie activitatea
editoriaH a lui Luca. C6nd acest tip de analizi este aplicat celorlalte Evanghelii
sinoptice, reiese ce gi scriitorii acestoraau fost teologi maturi, care au inclus, au
extins, au comprimat, au omis gi chiar au creat material pentru relatarea lor, in
conformitate cu obiectivele lor teologice. lntr-un sens cat se poate de real acest
lucru face ca autorul si fie pur gi simplu ultima treaptd a procesului de formare a
traditiei. Astfel a devenit un lucru obignuit se se vorbeascAd,espre trei Sitze im
Leben:(1) situalia.inifialdin carea vorbit 9i a actionatlsus; (2) situatia cu cares-a
confruntat Biserica primari in cursul lucrdrii ei; gi (3) situalia in care se afld
scditorul Evangheliei in cadrul luoirii lui qi in millocul obiectivelor lui.33
Orientarea gi accentele criticii redactirii diferi intrucAwa de cele ale criticii
formei. Critica formei se concentreazl mai mult asupra unitiflor individuale gi
independente de material, avind tendinla si le rupe legdturile cu cadrul. Ea
incearci si le ir:rteleagdin forma lor cea mai elementard.Critica redacttrri! pe de
alttr parte, este mult mai preocupatd de cadru in sine, de forme ulterioare ale
tradifiei, 9i, in etapa finali, de cadrul de referingi al evanghelistului.
Unii critici ai redactdrii pomesc, asemeneacriticilor mai radicali ai formei, de
la presupunerea^cd evangheligtiinu au fost extremde preocupatide ceeacea spus
gi a fecut Isus. In urma acestuifapt, se considerdcd scriitorii Evangheliilor au
consemnat acelelucruri care au servit scopurilor lor. Norman perrin afirmd cd

o marepartea materialelordin Evangheliituebuiepusape seamamotivatiei teologice


a evanghelistului....Trebuiesi lutrmcapunct de plecarepresupunereacdEvangheliile
lz-fi-lm u**r; ruo* theEt)angelist,
trad,inlb. engl.RoyA. Harrisville,Nashville,Abingdon,
1969.
33. Joachim Rohde, Rediscoueringthe Teiching of the Elnngelists, philadelphia, Westminster, 1968,
D. 22 si urm.
Teologiaqi studiul critic al Bibliei 89

ne oferA informatii directe cu pdvire la teologia Bisericii primare gi mr despre


invitetura lui Isus cel istoric, 9i c; orice informaiie despreIsus pe careo putem deriva
din ele poate veni doar ca urmare a strictei aplicAri a unor criterii de autenticitate
foarte riguros alcetuite.!

Dacd adoptdm o asemenea pozitie este de Ia sine infeles cd nu vom mai


presupune autenticitatea imediati a unui cuvdnt care-I este atribuit h-ri Isus (cu
alte cuvinte ci a fost intr-adevir rostit de El). Mai exact, povara demonstrerii
atarnd pe umerii personei care presupune cd acele cuvinte sunt autentice.
Remarcati comentariul fdcut de Ernst Kiisemann: ,,Obligatia care ne este acum
impusi noui consti din a investiga 9i a face credibile nu posibila lipsi de
autenticitate a unitdfii individuale de material, ci dimpotrivd autenticitatea
ei."35 Perrin face o remarci asemendtoare: ,,Natura tradiliei sinoptice este de
aqa nature incdt povara demonstrdrii va apdsa asupra pretentiei la auten-
ticitate."36
in rAndurile criticilor redactirii cu o tentd mai radicali a apirut un anumit
scepticism nu lipsit de aseminare cu cel al criticilor formei, cu mult mai
extremigti. Aceasta deoarece acum multe dintre cuv6ntdrile lui Isus trebuie
intelese ca fiind de fapt cuvintele evanghelistului. Daci critica formei spune cd
Evangheliile ne transmit mai mult credinla Bisericii dec6t cuvintele lui Isus,
atunci critica redactdrii spune ce Evangheliile ne comunicd in mare masura
teologia lui Matei, Marcu, Luca gi Ioan. Credinla devine o credinli, nu in Isus aga
cum a fost El, ci in acel Isus in care s-a crezut gi in care vor evangheligtii si
credem.
in cadrul incercirilor intreprinse pentru a se determina care sunt materialele
traditionale gi care sunt cele redaclionale au fost intocmite liste destul de lunqi de
criterii. William Walker a alcatuit o listd a unor pagi care trebuie urmali atunci
cAnd se incearci si se deosebeasci materialul redacfional de cel tradi;ional.3z El
pornegte de la presupunerea (mai curAnd conservatoare) cd materialul trebuie
considerat traditional in afard de cazul in care exista un motiv temeinic pentru a
fi considerat redaclional. Criteriile Iui includ atat factori funclionali, cAt gi
lingvistici. Printre pasajele care pot fi considerate redaclionale pe baza funcliei lor
se numdrd cele care (1) explici, interpreteazd sau comenteazd in alte privinle
materialul insolitor; (2) furnizeazd, rezumate condensate ale unor tablouri
generaledespre predicarea, invifdtura, lucrarea de vindecare a lui Isus, sau faima
Lui; (3)prevestesc sau anticipeazi evenimente care urmeaze se fie relatate ultedor
in Evanghelie; (4) introduc colecfii de cuvAntdri sau de material narativ; (5) oferd
scurte- indicalii despre timp, loc sau circumstante. Fenomene lingvistice
semnificative, ce apar adeseori intr-una din Evanghelii insd rareori sau niciodatd
h celelalte, pot fi un sernn al unei origini redaclionale. in timp ce Walker pune
accentul pe dovedirea faptului cd un material este mai degrabi redaclional decdt
traditional, mulli allii ar proceda tocmai invers.
34. Perri\,I lnt ]s Rcdnctian
Criticisn?,p. 69.
35. EmstKasemann, Essiyson NeI/)Teslafic,lt
frdres, Naperville, Ill.,AlecR.Allenson,i964,p. 34.
36. Perrin,Rcdiscoocring
theTeachitlg o.fless,p.39.
37. WilliamA. Walket,,AMethodfor ldentifyingRedactional passages in Matthewon Functional
andLinguisticGrounds", CalhalicBiblicrlQ attcrly39, l9j7 , p . 76-9g.
90 Studiindu-L pe Dumnezeu

ObiecliiadusecriticiiredadArii

R. S. Barboura scosbine in evidenl5neajunsurilecriticii redactirii:38


1. Critica redacterii pare se-i inzestreze pe evangheligti cu un remarcabil
rafinament in domeniul scopului teologic Ai al metodei teologice. Aparent autorii
au inhebuintat un grad inalt de subtilitate gi abordare indirecti in araniarea Si
modificarea materialului lor, cre6nd propriile lor accentenoi pentru istorisiri gi
cuvantdri vechi. Esteaproape ca gi cum ar fi stdpanit metode modeme de stabilire
a veridicitdtii. Din acest punct de vedere ei sunt realrnente firi asemanare in
lumea anticd sau chiar 9i in ceamodemd. Pareinsi greu de crezut cd ei au posedat
un asemeneagrad de ingeniozitate9i creativitate.
2. Ctrutarea dupd Sitz im Lebenare tendinta de a sugera ce toate lucrurile din
Evanghelii sau chiar din intregul Nou Testamentsunt spuse avandu-se in vedere
un anumit audiioriu gi o anumitd problemi. Degi acest lucru este adevdrat in
legdture cu o mare parte din Noul Testament, este extrem de indoielnic cd el
trebuie considerat ir1i.rxtregimeastfel.
3. Greutatea criteriilor lingvistice sau stilistice variazd considerabil. S-ar
putea intr-adevdr sd fie semnificativ faptul cd micuful cuvAnt ttjr< (atunci) apare
de 91 de ori in Matei, de 6 ori irx Marcu, de 14 ori ir Luca gi de 10 ori tn Ioan. Dar
sdseafirme cd o anumiti expresieesteredacflonalideoareceaparede patru ori ir
Luca g,iin Fapte,insd niciodatain restul Evangheliilor,este[p;ii de temei.
4. Se presupune cateo-datdcd teologia autorului poate fi determinatd doar pe
_
bazapasajeloreditoriale.insi materialultradilional estein multe privinte la fel de
semnificativin acestsens,de vreme ce,in definitiv editorul estecel carea aless5
il includd.
5. Ca metodd, critica redactirii se lirniteazd la investigarea situatiei gi a
scopului evangheligtilor. Ea nu pune intrebiri in legdturi cu istoricitatea
materialului consemnatin lucrdrilelor. in cadrul criticii re-dactiril existe tendinla
de a se urmiri distinctia Geschichte-Historie intdlnitl in critica formei. Se
presupuneci scriitorii Evangheliilorau fost preocupalide semnificaliaistoriei,de
impactul ei asupra vieSilorgi a Bisericii (Geschichte),9i nu de faptele istoriei, de
ceeace s-a intemplat in realitate(Historie).Experienlade atunci cu Domnul cel
inviat a fost-ceacare i-a motivat pe evangheligti. Atat conceptia lor despre trecut,
cAt 9i nideidea lor pentru viitor erau modelate de aceasti eiperienli din prezent.
Duptr Perrin, Evangheliile sunt, intr-un sens, foarte asemdnitoare cu sirisorile
adresate celor gapte Biserici din primele capitole ale Apocalipsei. Cu toate ce
Evangheliile iau forma unor istorisiri 9i cuvhntdri din trecut, iar Apocalipsa se
concentreazd asupra viitorului, ceea ce este important in ambele cazuri este
mesaiul lui.Isus pentru pr€zent.3e$i, intrucat scriitorii Evangheliilor au fost pe
atunci relativ putin preocupaJi de ceeace s-a petrecut de fapt in trecut, la fel e;te
gi critica redacteriiastdzi.

Aspectepozitiveale criticiiredacteii
Am vdzut cd daci critica redactirii este luate ca rnijloc prin care se face
38. R. 5. Barbour, ,,RedactionCdticism and Practical Ther,Iogy,, ReftnnedWorld 33,1975,p. 263-265.
39. Pejrn'di,
WhatIs RedactioCriticism?,o.7B
Teologiagi studiulcdtic al Bibliei 9L

deosebireintre materialul traditional gi cel redactional,apar probleme.Aceasta


mai ales dacd pomim de la premisa cd nici un fragment nu trebuie sd fie
consideratautenticin afardde cazul in careautenticitatealui a fost demonstrate.
Nu existd insd gi anumite valori in cadrul unei intrebuin[dri atente a criticii
redactirii, in cazul in carecriteriile de autenticitatesunt fdcuternai rezonabile,iar
unele dintre presupunerile metodologice mai subiective sunt eliminate sau
restranse?
Trebuiesi observemaici ce existd cel pulin doud senstri ale termenului de
criticA a redactdrii,unul mai larg 9i unul n1airestrens.ro In sensulmai restrAns,
termenul desemneazdo gcoalateologici germand,ai cdreimembri (dintre carenu
toti sunt de nationalitategermand)seconsideri succesoriicriticilor formei.In sens
mai iarg, critica redacterii cuprinde toate lucririle in care evangheligtiinu sunt
tratati ca simpli compilatori, ci ca autori care ar.run punct de vedere al lor sau
chiar o teologieproprie. In acestal doilea sensau existatcritici ai redactdriide-a
lungul unei considerabilepdrli din istoria Bisericii, chiar inainte de aparitia
metodelor critice moderne.Ei au incercatpur gi simplu se vadi felul distinct in
care fiecareautor a adaptat 9i a aplicat materialul pe care l-a primit. Lucrarea
acestorcritici poate fi de folos pentru expertulbiblic de nuanld evanghelica.
Unii experli de acestgen au argumentatin favoareaunei intrebuintiri [mitate
a criticii redactirii. Ei observdcd Ned B. Stonehousede la WestminsterSeminary
a folosit metodeleei mai sdnitoasein timpul viefii saleinainte chiar ca gcoalade
criticd a redactdriisd fi apirut. Acegtiexperti pledeazdin favoareaintrebuin{drii
tehnicilor ei, irsi pe temeiul unor premise in armonie cu pretenliile emise de
Biblie. Critica redactdrii este consideratdmai degrabdun mijloc de elucidare a
sensuluipasajelorbiblice,decAtunul prin caresepot elaborajudecili negativecu
privire Ia istoricitate,autenticitate,9i la altelede acestgen. Grant Osborneingird
trei aspectepozitive ale criticii redactdrii:r1
1. O critici sdnAtoasea redactdrii poate ajuta la combatereaintrebuinJdrii
distructive a uneltelor criticii gi Ia confirmareaveridicitdtii textului.
2. Conturarea accentelorredacgionaleil ajutd pe cercetdtorsi determine
accentelespecificeale evangheligtilor.
3. Intrebuintarea uneltelor redacfionaleajute la solulionarea problemelor
sinoptice.
La acesteaeu ag adduga-o gi pe a patra. ObservAndfelul in care un anume
evanghelista adaptat gi a aplicat materialul pe care I-a primit, noi putem gdsi
solulii cu privire la felul in carepoatefi adaptatrnesajullui Cristosla noile situatii
pe carele intAmpindm.Deoareceacegtiautori biblici au fdcut in esentdexactceea
ce faceastdziun predicatorsau invdldtor atunci cdnd igi comunici mesajulunui
auditoriu.a2
Prin urmare, activitatea evangheligtilorcuprinde gi interpretarea.Ei luau
afirmaJiilelui Isus 9i le parafrazau,le extindeau,le condensau.Cu toate acestea
40. GeorgeB. Caird. ,,TheStudy of the Cospels.III: RedactionCriticisn" , The bipositoryTincs 87,
1976,p. 1.69
.
41. Osborne,,,TheEvangelicaland RedactionCriticism", p. 313-314.
42. Barbout,,RedactionCriticism", p. 265-266.
92 Studiindu-L pe Dumnezeu

rimAneau fideli lnvdldturii originale a lui Isus. intocmai cum un predicator sau un
scriitor din zilele noastre poate prezenta aceeagi problem{ in diferite moduri sau
poate alege aplicaiia in functie de auditoriu, evangheligtii adaptau, insd nu
denaturau, tradifia. Iar ideea cd ei au creat chiar cuvAntiri ale lui Isus, punAnd
propriile lor cuvinte gi idei h gura Lui, trebuie respinsi. R. T. France afirmd:

Concluzia pe care o tragem in urma acestor lucrud este ce, degi este de netegeduit
faptul cd evangheligtii gi predeceso i lor au adaptat, au selectat gi au rcaraniat
materialul care le-a fost transmis, nu existe nici un temei Dentru a extinde aceaste
,Jibertate" p6nd la a include c/e4le4unor noi cuvantdri atri:buite lui Isus; cd de fapt
dovezile pe care le avem noi indici ferm insprc celdlalt pol, spre un respect suficient
de mare fata de cuvAntirile lui Isus, incat sa impiedice pe oricare dintre adepfli Lui
sa-I ahibuie invetdhra lui proprie.a

Ceea ce avem, prin urmare, nt este ipsissimn acrba, ci ipsissimn ?or. Nu avem
exact cuvintele pe care le-a spus Isus, insi avem esenta celor spuse de El. Noi
avem ceea ce ar fi spus Isus daci 9ar fi adresat tocmai grupului ciruia i s-au
adresat evangheligtii. Astfel scriitorii Evangheliilor nu pot fi acuzaii de
restelmecirea sau de prezentarea eronatd a mesaiului lui Isus.

Ineranla nu prctinde ca Logia Jesu (cuohntdrile lui Isus) si conliad ipsissima verba
(intocmaicuointele)lui Isus,ci doar ipsissima vox (insigi oocea),..Atunci c6nd un scriitor
al Noului Testament citeazi cele spuse de Isus, nu inseamtrd neaperat cA Isus a spus
exact acele cuvinte. Fdri indoialtr, cuvintele exacte ale lui Isus pot fi qdsite in Noul
Testament hse nu in toate cazur e, ln primul rAnd, multe dinl-trecuv'6nt5ri au fost
rostite de citre Domnul nostru in aramaicd, motiv pentru care a lost nevoie ca ele sa
fie tradusein greaci, Mai mult decatatat, ...scdito;i Noului Testamentnu au avut la
dispozifie convenliile lingvistice pe care le avem noi astizi. Astfel cA esteimposibil si
gtim care dintre cuvantAri sunt citate exacte, care sunt discursuri parafrazate si care
sunt traduceri libere chiar.ln lumina acestordate,carear fi aceleluiruri referitoarela
cuvantdrile lui Isus care ar hage la cantar impotriva ineranlei? Doar in cazul in care
sensul pe care.l atribuiau evangheligtii cuvintelor lui Isus nu a fost intentionat de Isus,
sau dacd expresiile exacte ale lui Isus sunt astfel interpretate lncat capete un sens pe
care Isus nu l-a avut niciodatd in vedere, este ameninFte ineranta,e

Explicarea naturii exacte a lucrdrii de redactare a evanghelistului este un


aspect care separe aripa mai conservatoare din cadrul gcolii de criticd a redacliei
de cea mai sceptici. De pildd, sunt posibile mai multe pozitii in legiturd cu
originea unei cuvanteri a lui Isus care se gdsegte intr-una din Evanghelii, insd nu
gi in traditie. Una dintre ele este aceasta: dace scriitorul a fost complet dependent
de tradifie, aceasti cuvantare implici cu siguran{i un act de creafie din partea lui,
ca 9i cum gi-al impune propriul lui punct de vedere cu privire la Isus.asO a doua
conceptie este ctr o cuvantare care se gdsegte in Biblie, insd nu Si in traditie poate
se fie o materializare a incercirii credinciosului de a exprima experienta sa de
atunci cu Domnul cel inviat. Adicd este posibil si fi fost o incercare de a raporta
ll5]T*r,llJ,rtfr"r,ucity of the Safingsof )esus",p. 12S;cf. Rohde, Rediscooering,
p.2s8.
44. ?aul D. Feinb€rg,,,The Meaning of Inerrancy,.,i^ Inerruncy,ed. Norman tleisler, Grand
Rapids,Zondervan, 1979,p. 301.
45. Marxse, Ma* theEoangelist,p.9.
TeologiaEi studiul critic al Bibliei 93
felul tr carein{elegeaBisericaprimard situatia ei de atunci, (acelSitz im Lebenal
ei) la propria ei viziune despreIsus.a6 O a treia posibilitateesteci, degicuvintarea
in cauzi nu a fost rostiti de Isus in timpul lucrdrii Lui p;mantegti,ea a fost totugi
revelatdin mod specialevanghelistuluide cdtreDomnul cel inviat 9i indlfat.aT Oa
patra posibilitate este ca aceacuvantare a fost rostiti chiar de Isus in timpul
lucririi Lui pamantegti,inse nu a fost pdstrati in cadrul tradiJiei. A fost un
materialde carescriitorul Evanghelieia avut cunogtintdin afaratradiliei, probabil
datodta altor surse disponibile,a propriei lui memorii sau a notitelor lui dacd a
fost martor ocular,sau chiar printr-o revelafiedirectdde la Dumnezeu.as Separe
cd doar in cazul primelor doud pozilii existeintreb;ri cu privire la veridicitatea
Scripturii. Iar acolo unde, in contrastcu ceeace tocmai am discuiat, Scripturile
reflectdmaterialul traditional, insd intr-o formd modificatd,avernde-a facenu cu
alteratii in cuvantdrilelui Isus, ci mai degrabdcu ,,o scoaterein evidenld a unor
nuanfe diferite ale sensului" in cadrul acelorcuvdntdri.ae

Linii directoarepentruevaluareametodelorcritice
Existi catevalinii directoarecarene vor aiuta sd ne ferim de supraestimarea
utilititii 9i autoritdtii metodologiilor critice, qi de adoptarea unor forme
necorespunzdtoare ale lor.
1. Trebuie s6 ne punem in gardi impotriva presupunerilor care sunt
antisupranaturalein semnificalialor. De exemplu, dacd miraculosul (9i in mod
specificinvierealui Isus) esteconsideratneistoricdeoarececontraziceexperienla
noastri uniformd de astdzi,trebuie sd fim congtienlicd esteprezentcevadin acel
,,continuuminchis" al lui Bultmann, care considerdce toate evenimentelesunt
conectateintr-o reteacauzale.
2. Tiebuiesdfim vigilenti in privinta aparitieirationamentuluicircular.Criticii
carefolosescistorisiri din Evangheliipentru a reconstruiSitz im Lebena Bisericii
primare, iar apoi folosescacestSitz im Lebenpentru ca se expLicetocmai originea
acestoristorisiri, se fac vinovali de o gAndirecirculard.so
3. Trebuiesd fim atenli la deducliile neintemeiate.O similitudine in gAndire
esteuneori inteleasdca un indiciu in favoareaunei origini comune sau a unei
legdturi cauzale.Identificareacircumstantelortr carea fost propoviduitd o idee
este consideratduneori drept o excluderea posibilitilii ca aceaidee sd fi fost
propovdduiti in alte circumstante.Sepresupunece o cuvdntarecareexprimAun
crezal Bisericiinu a fost niciodatdrostitdde Isus.Aici estevorba despreo oremisi
ascunse,Fi anume: ,,Daci ceva face parte din inveldtura Bisericii liau din
iudaism),nu se poate sd fi ficut parte qi din invdldtura lui Isus." Caracterulunic
(ceea ce Perrin numegte ,,disimilaritate" 5l, iar Reginald Fuller ,,caracter
-G-.
P"r.in.wrotr n edaction
criticism?
, p. zB.
47. Cerald Hawthome, intr-un referattinut la intilnirea anualdla EvangelicalTheologicalSociety,
Wheaton,Illinois, decemb e 1973.
48. RobertGtrndry, Tlc Useof theOT iit St.Matthan'sGospel,Leida, Brill, 1967,p. 181-185.
49. Osborne,,,TheEvangelicaland RedactionCriticism", p.313, 322.
50. M. D. Hooker, ,,On Using the Wrong Tool",Theolov 75,1972,pag.570-581.
51. Perrin,Redr'scooc/i
g theTeachifig
of lesus,pag.15-49.
94 Studiindu-Lpe Dumnezeu

distinctiv"5,) este considerat criteriul autenticitiJii. insd aceastd presupunere,


afumati in acestfel, incepe si arate destul de arbitrar gi chiar improbabil.
4. Trebuie si fim congtienli de prezenla subiectivitefli, a arbitrarului. De
exemplu, criticii redactdrii atribuie adeseaun grad considerabil de autoritate
reconstituirii de citre ei a acelui Slfz im Leben,sa:uexplicatiilor lor in legiturd cu
originile 9i cauzele.Cu toate acestea,acesteconcluzii nu pot fi verificate sau
controlate cu atutorul vreunui mijloc independent.O modalitate de a aprecia
caracteruldemn de incredereal unei metodear fi ca ea sd fie aplicati unei lucrdri
contemporanesau de dati recent;, caz in care esteposibil ca rezultatul analizei
sd se dovedeascia fi just sau fals. C. S. Lewis sepldnge ci unele dintre analizele
9i explicatiile-ficutepe marginealucririlor lui pur gi simplu nu au fost in acord
cu oatele reale. Insa dacAacestaeste cazul cu scrierile lui Lewis, ce trebuie si
credem despre unele explicatii in legdturA cu originile elementelor din
Evanghelii?Dupi cum a spus Lewis, Marcu estemort. toncluziile criticilor lui
nu pot fi verificate.53
5. Trebuie sd fim vigilenfl in privinta prezenlei presupunerilor cu privire la o
-
relalie antiteticd dintre credinli gi raliune. De exemplu, perrin vorbegte despre
pArereace predicarea cregtind timpurie era interesate de reminiscenlele istorice gi
de ,,pdrereaopusi", 9i anume cd ar fi fost teologic motivatd.s Aceastapare s6
sugereze ci existe un conflict intre motivalia teologica (credinta) gi interesul
istoric. Acest conflict aparent este reflectat in distinclia destul de precisi dintre
Historiegi Geschichte.Iar aceastala r6ndul ei vine din distinctia ficutd de Soren
Kierkegaardintre g6ndireaobiectivh9i ceasubiectivi; el suslineacd volumul de
pasiune lduntrici sau de subiectivitate este invers proportional cu volumul
dovezilor obiective sau al certitudirrilor.ss Acest p""ci de vedere cu privire la
credinji 9i rafiune poate fi corect (cu toate ca eu nu cred aceasta).ln Lrice caz,
trebuiesd fim congtienlicd estedoar o presupunere.
6. Trebuie se observdm ci in toate acesteprobleme lucrdm mai degrabtr cu
probabiLite$decat cu ceriitudini, iar acolo unde probabilital e se cldJesc una
peste cealalti existe un efect cumulativ asupra concluziei.De exemplu, daci
lucrim cu o premisi care are o probabilitate de Z5%, atunci probabilitatea
concluziei este de 75%. Daci insi lucrdm cu doui asemenea premlse,
Probabilitatea concluziei finale este de numai 56%; la trei asemeneapremise este
de 42o/";la patru de 32o/o.lntr-ornare parte a criticii redacteriiexistdo intreagi
serie de asemeneapremise, fiecare depinzAnd de cea precedenti, gi aviind o
probabilitate ce scade in mod corespunzitor. Tlebuie si avem in vedere acest
lucru ahlnci cind evaludmconcluziili criticii redactirii.
52. ReginaldH. Fulle\ A CriticalIntrod.uction to theNeu Tcstament,Naperville, Ill., Alec R. Allenson,
7966,pag. 91-704.
C. S. Lewis, ,,Modem Theology and Biblical Criticism,,, in Cftlistkn Reflectiolls.CrandRapjd,s,
-53..
Eerdmans, 1974,p. 159-162.Vezi de asemeneac tica devastatoarea lui Walte! Kaufmann referiioare
la ,,Quellenscheid-ung"9i parodia lui pe marginea analizarii lui Fa st de Goethe, Citique of Rcligion
andPhilosophy, p.3n-388. Venind din parteaunui scriitorsecular,critica lui Kaufmann estechiar mai
impresionantd decat cea a lui lewis.
54. Perri'r, What k RcdactioflCtiticisln?, p. 40,
Soren Kierkegaard, Collcludingl)ils.icntifc Posrsc/ipf,trad. in lb. engl. D. F.Swensongi W. Lowrie,
*55.
Princetorr NJ., Princeton Unive$ity, 1941,p. 182 Si urmdtoarele.
Teologiagi studiul critic al Bibliei 95

Ar trebui sI fie evident faptul cd critica biblicd nu hebuie se aibi neapirat


rezultate negative. Atunci cand metoda este formulati cu atutorul unor
presupuneri care sunt receptive la posibilitatea supranaturalului gi a autenticititii
materialelor, gi sunt aplicate criterii care nu sunt mai stricte decat cele folosite in
alte domenii ale cercettrrii istorice, apar rezultate foarte pozitive. Astfel Joachim
Jermias afirmi cd limbajul 9i stilul Evangheliilor iinoptice arata ,,atata
cnedinciogiegi un asemenearespect fatd de traditia cuvanterilor lui Isus, incAt
suntem indr€ptititi se stabilim urmitorul principiu legat de metodd: ln tradilia
sinoptici trebuie demonstrate fipsa de autenticitate a cuvanterilor lui Isus, 9i nu
autenticitatea lor."s Acest lucru, se bazeaz6,,firegte pe premisa credibilit{ii
surselor,insd aceastepremise, atunci c6nd esteverificatl ir contrast cu datele, se
dovedegtea fi mult mai ugor de sustinut decat altemativa ei.
ln consecinli, critica bibtcd, atunci cand este folositl cu atentie gi este bazata
pe unele premise compatibile cu autoritatea deplini a Bibiiei, poate fi m1-1ocul
eficient prin care se poate arunca o razd de lumini ir:r plus asupra intelesului
Scripturii. $i cu toate cABiblia nu trebuie si satisfaci criteriile de autenticitate ale
criticii biblice pentru a fi considerate veridicd, atunci cand satisface aceste
standarde avem o confirmare suDlimentard a caracterului ei demn de incredere.

55. Joaddm Jermias,Ne@TestamentTheology,NewYork, Scribn€r,1971,vol. 1, p. 3r.


f-----l
t<
"-))

Actualizarea
mesajuluicrestin

Pericoluldemodariimesajuluicregtin
Loculpermanentei
in crestinism
O institulie
FapteleluiDumnezeu
Experienfele
Doctrinele
Un modde viala
DouAincercAride a actualizateolooia
Transformatorii
Traducatorii
Crilerii ale permanentei
Prezentauneiinvatatlride-alungulsuccederii a diferiteculturi
Aparitiaintr-uncadruuniversal
Un factorpermanent recunoscut ca baza
O legeturdindisolubilecu o experientecareesteconsideratd esenliale
Felulincareestereflectatd inveFturain punctulculminant progresive
al revelaliei

Pericoluldemodirii mesajuluicrestin
O problemdde un interesdeosebitpenhu teolog,9i bineinlelespentru intreaga
Biserice cregtine, este aparenta diferente dintre lumea Bibliei 9i lumea
contemporani. Nu numai limbajul 9i conceptelepar foarte diferite, dar in unele
cazuripAndgi intregul cadru de referinte.Incepemacestcapitol cu descriereaunei
conceptiiextremistedespreaceastddiferenld.
RudolJBultmarn a Socatlumea teologici cu eseulseu ,,New Testamentand
Mythology".t in acest eseu el observdca Noul Testamentne oferi o imagine
miticd a lumii. Acestlucru sevede cel mai bine in cosmologiasa.Dupe Bultmann,
Noul Testamentconsiderece lumea esteun edificiu cu trei etaje:deasupracerul
care 1l gizduiegte pe Dumnezeu cu ingerii Sdi, la miiloc pemantul, regedinla
omului, gi dedesubt iadul, cu Diavolul 9i demonii lui. Pdnd 9i pe pemant, se
intdmpld o seriede evenimentesupranaturale.Au loc miracole:apareDumnezeu,
iar ingerii Lui comunicd mesareqi il asistdpe om. Demoni din lumea de jos il
ndpestuiescpe om, aducandboli Si alte nenorociri,9iajungandchiar se posede
pe acestain anumite ocazii. Dumnezeu poate inspira gandurile omului sau ii
1. Rudolf Bultmann, ,,New Testamentand Mythology",in Kerygmaand Myth, ed,.Ha s Bartsch,
New York, Harper and Row, 1961,p. 1-44

96
Actualizareamesaiului cregtin 97

poate cdlduzi acliunile. El ii poate da viziuni ceregii. li poate insufla pnterea


supranaturale a Duhului Siu. Lumea este cAmpul de bitilie unde are loc o rnare
luptd intre acesteforle ale binelui 9i ale rdului. insi vine vremea, gi aceastacat de
curdnd, cAnd toate acestea vor ajunge Ia un sf6rgit cataclismic. Vor avea loc
necazurile din urmd, dupi care va veni din cer Judecitorul, mor{ii vor invia, va
avea loc judecata finald gi fiecare va trece in starea sa finald, fie cea de mAntuire
vegnic6,fie cea de condamnare vegnicd.2
Dupd Bultrnann, aceasteperspectivd mitologicd asupra lumii a fost conceptia
generald despre realitate din perioada in care a fost scrisd Biblia. Ea poate fi
regesite in miturile apocaliptice iudaice gi in miturile gnostice ale rdscumpdririi.
Cu alte cuvinte, nu existd nimic unic in cosmolosia Bibliei. Ea nu face altceva
decat sa reflecte o perspectivi proprie primului secol. Prin urmare, ideile ei cu
privire la acesteprobleme sunt invechite pentru noi cei de astizi.3
Bultmann susline cd ideea universului cu trei nivele este de neconceput pentru
cineva din zilele noastre. Copernic este cel care a adus aceaste schimbare in
mentaLitatea oricdrei persoane conftiente, raJionale 9i receptive, din vremea
noastre, sau, la drept vorbind, din orice vreme de la acest om de gtiintd incoace.
(Pur gi simplu nu este posibil se mai renasce ideea unui pimAnt plat, in ciuda
persoanelor care sunt membre ale Societdlii Pamentului Plat. Acegti oameni suslin
cd secventele spatiale sunt montaje obtinute toate intr-un studio, aga-zisele
imagini ale PdmAntului vdzut de pe Lund fiind simple ingelitorii.) pentru marea
maioritate a persoanelor de astizi, ideea antici a unui pimant plat cu patru colluri
esteimposibil de suslinut. Acelagi lucru este valabil qi cu privire la ideea c6 bolile
sunt cauzate de posesiune demonicd. Medicina modernA ne-a aritat cA bolile sunt
cauzatede bacterii gi virugi, gi nu de posesiune demonicd. Av6nd in vedere noua
noastri conceptie despre cauzalitdlile naturale, rniracolele din Noul Testament nu
mai sunt considerate miraculoase, intocmai cum ideea indlldrii lui Isus spre un loc
ceresca dispdrut o dati cu pierderea miticului univers cu trei nivele.a in mod
sirnilar, escatologia miticd biblicd este de neconceput, dacd nu pentru alt motiv
atunci pentru ci cea de-a doua venire a lui Cristos nu a avut loc. DacA agteptem
totugi ca la un moment dat sd aibd loc un sfargit al universului cunoscut de noi,
fdrd indoiald ce ne agteptdm ca el sd survini mai degrabd sub forma unei
catastrofe de genul unui holocaust nuclear, decAt prin evenimentul mitic al
reintoarcerii lui Cristos. Este imposibil ca acestemituri sd fie luate literal. Ceea ce
sugereazdBultmann este o reinterpretare a lor.s
Dacd Bultmann ridici obieclii logice impotriva ideilor pe care le consideri
mituri demodate, mai existd de asemeneagi o dificultate psihologici. Cregtinul de
rAnd, chiar cel care frecventeazd regulat serviciile religioase, triiegte in doud lumi
diferite. Duminice dimineafa, de la ora 11 pAni la pr6nz, el trdiegte intr-o lume in
carefierul securii plutegte, rdurile se opresc din cursul lor de parcd ar fi zdgdzuite,

2. Ibid., pa'. 1-2. Prin mit Bultmann intelege aceaimagisticd derivatd din lumea sensibili cu
ajutorulcdreiaomul incearcesa exprime felul in careseintelegepe sine insugi gi puterile spirituale
invizibile
3. b4.,p.3.
4. lbid.,p.4.
5. lbid.,p.5.
98 Studiindu-L pe Dumnezeu

mdgarii vorbesc,oamenii umbld pe ape, persoanemoarte invie chiar dupd mai


multe zile de la moartea lor, iar unei fecioare i se nagte un copil. insd in timpul
septemanii cregtinul se migcd intr-un mediu cu totul diferit. Un mediu in care
norma este reprezentate de tehnologie, de aplicarea descoperirilor gtiintifice
moderne.El pleaci de la bisericdin maginalui modernd,cu comenziautomate,
directie automate, servo-frane, radio-casetofon stereo cu unde AM-FM, aer
conditionat gi alte fleacuri. Merge la casalui, la fel de bine echipat5.in realitate
cele doue lumi sunt in conflict una cu cealaltd.in lumea biblici a cregtinului,
atunci cand cineva e bolnag serostescrugdciuni in vedereaunei vindeciri divine.
in lumea lui seculardoamenii merg la doctor,sau daci lucrurile seinriutdlesc la
Mayo Clinic. CAt timp poate fi mentinutd acest gen de schizofrenie? Dupi cum
vede Bultmann situatia, acesteasunt problemele.

Locul permanentei
in crestinism
Bultmarur sustine ci acesteconcepfii demodate pot gi trebuie sd fie schimbate,
insi fdcdnd aceastanu pierdem specificul cregtinismului. Este tot cregtinism. Dar,
de fapl proced6nd astfel, n-a pierdut el esentareligiei? Aici trebuie sd punem
urmdtoarea intrebare: Ce anume hebuie sd pastrem pentru ca sd menlinem urr
cregtinism veritabil, sau pentru a rdmdne cu adevdrat crestini? Teologii Fi
exponentii diferitelor segmente ale cregtinismului au sugerat respunsuri variate
cu privire la elementul de durati in cregtinism:(1) o instiiulie, (2) fapiele lui
Dumnezeu,(3) experiengele, (4) doctrinele,(5) un mod de viatd.

O institutie
Un prim raspuns este ci elementul permanent al cregtinismului este cel
institutional. Probabil ci forma tipicd a acestuirdspunseste conceptiaromano-
catolce.Pohivit acesteiconceptii,Dumnezeua dat Bisericiio cantitatedecisivdde
adevir. Revelajiaa incetato dati cu moarteaultimului apostol.De atunci incoace
Biserica nu a adiugat nimic la conlinutul revelaliei, ci doar a declarat gi a definit
ceeace fuseserevelat.Ea adaugi dogme noi, insd nu gi revelaJienoud. Biserica,in
calitate de succesoare a apostolilor cirora le fusese incredinlat adevArul, are
autoritatea de a promulga acestedogme noi prin expunerealor. Ea este de
asemenea gi interpretainfailibiLi a acestordogmeo datd ceeleau fost promulgate.
In consecinli, Bisericaeste factorul constant.Adevdrul care trebuie crezut este
inve$tura curentAa Bisericii.in timp ce dogma se poate dezvolta gi modifica,
Biserica rimAne constantd,6

Faptelelui Dumnezeu
Un alt rdspuns dat in ultimii ani estecd elementul permanent al cregtinismului
este reprezentat de anumite evenimente istorice cu caracter unic sau fapte pline
de putere ale lui Dumnezeu.Aceastaestepozifia pe careo ia gcoalade ,,teologie
6.,,Dogma",inNeruCatholicEnclclopedin,NewYork,McGraw-Hill,'1967,vol,4,p,947-948,
Actualizarea
mesaiuluicreqtin 99

biblicS"saucurentul de gandirenumit ,,Heilsgeschichte".T Celemai multe relatdri


biblicenu sunt neaperatexactesau normative,deoareceBiblia include mult mai
multelucruri dec6tacestefapte unice gi centrale.Religiabiblicd estealcdtuiti din
rdspunsulfdpturilor umane la acesteacte ale lui Dumnezeu.Astfel, majoritatea
naratiunilorsunt doar interpreteria ceeace au crezutoameniiLegdmAntuluicd a
ficut Dumnezeu.Exodul estemareleevenimental Vechiului Testamentnireata
fapti a lui Dumnezeu.Evenimenteledescriseca fiind precedenteexodului sunt
interpretareadaii de cdtre evrei trecutului lor in lumina credinlei dobAnditecu
prilejulexodului.Acesteanu sunt atat istorisiri despreceeace a ficut Dumnezeu,
ce se cer a fi luate literal, cAt parabole care exprimd credinla evreilor. Ele
reprezinteceeace seagteptauevreii sd sdvArgeascd genul de Dumnezeupe careei
il experimentaserd. Tot astfel, relatirile de dupd exod trebuie inlelese ca fiind
pdrerilelor in legdturd cu evenirnenteleulterioare,din perspectivacredinlei pe
careo dobAndiserd la exod.Ei vedeaumAnalui Dumnezeula lucru in intAmplirile
de oricefel.
Pentru aceaste gcoald de gandire existe, in esentd, doud fapte ale lui
Dumnezeu:exodul din Vechiul Testament9i ,,evenimentulCristos" din Noul
Testament. Astfel, Biblia nu este atat o relatarea faptelor lui Dumnezeu, cAt o
prezentarea religiei evreilor.A avut loc o schimbaresubtili. Accentulnu mai este
pus pe Dumnezeuin calitateaSa de referental verbelordin Biblie, ci pe credinla
evreiascigi pe mintile evreiegtiin calitatealor de subiecteale verbelor cdr{ilor
modernedespreinlelesul Bibliei. Dupd cum a subliniat Langdon Gilkey intr-un
articolclasic,schimbareaestemascatede punereaverbelor la diatezapasivi (,,a
fostconsiderat",,,s-acrezutce este",adici de citre evrei).3
Pe aceastdbazi, elementul permanentgi autoritar din cadrul cregtinismului
estereprezentatde faptele lui Dumnezeu,9i nu de relatirile biblice. Aici devine
decisivddeosebireadintre teologiabiblicS,ardtAndce credeauevreii, qi teologia
sistematicd, insumAndceeace credemnoi. Gilkey vede aceastdabordareca pe un
punct de vederecare estepe jumdtaie liberal qi modern qi pe jumdtaie biblic ai
ortodox.eIntrucat cei caresuslin acestpunct de vedereafirmi ci atunci cAndne
elabordmpropria noastrd teologiepentru prezent,sau la drept vorbind propria
noasherehgie,noi trebuiese pdsham ca normative faptelelui Dumnezeu.Ele au
avutloc o datd pentru totdeauna.Pe de alte parte,interpretirile asociatecu unele
evenimenteanterioaresau ulterioarepot fi inlocuite ugor cu unele explicagiimai
potrivitegi mai Ia zi.

Experienlele

Un alt rispuns insd estece experientelecarediinuie reprezintdesenfa,factorul


permanental cregtinismului.In timp ce convingeriledoctrinarese pot schimba,

7. G. Emest Wright 9i ReginatdH. Fuller, Bookof tlt Actso.fGad,Cardcn City, N.Y., Doubleday
1959;Bemhard Anderson, I)rldzrslardingthc Oltl Lst,.rrrcnt,editia a treia, Englewood Cliffs, N.|.:
Prentice-Hall, 1975.
8. Langdon Gilkey, ,,Cosmology,Ontolog, and the Travail of Biblical Language", Ioutnnl of
Religiotl4l, 1961, p. 194-205.
9. lbid..o. 194,198.
100 studiindu-Lpe Dumnezeu

oameniidin toatetimpurile au aceleagiexperienle.Un exempluremarcabilal unei


astfel de experiente este speranta universald a nemuririi. Harry E. Fosdick
considereci ideea biblicd despre invierea trupului este de fapt modul in care
persoaneledin acea vreme au exprimat nidejdea lor tn nemurhe. Datd fiind
conceplia iudaicd despre $eol - un loc sub scoarta pemAntului in care sdligluiesc
cei morli, ducdnd o existentdgoaldgi lipsitd de sens- nu estesurprinzetorfaptul
cA oamenii sperau ci va avea loc o revenire pe pemant, o inviere din $eol.10La
aceastas-a adeugat Si influenta zoroastrismului, care in timpul exilului a devenit
matricea in care au fost turnate agtepterile evreiegti in legiturd cu o viata de
dincolo de moarte.Astfel, nidejdea ci moarteanu va fi finald a ajunssi ia forma
familiari a unei credinle intr-o stare intermediare in perioada dintre moarte gi
ziua judecalii, intr-o inviere generaltra celor drepli gi a celor nedrepli gi o tudecati
urmati de ir:tcredinJareaacestoransambluri, formate din suflet gi trup, cerului sau
iadului. Cu excepfia unor mici modificdri, Noul Testamentprezinte aceaste
concepliede bazd.11
Fosdickgisegteci ideeaunei invieri in trup estematerialistein mod grosolan.
Dupd pirerea lui nu estenecesarsdsepdstrezeaceastddoctrintrspecifice.Esential
estesd seretind trdireacareddinuie,detag6nd-ode ceeace i-a detenninataparitia
gi de nevoia pe careo irdeplinegte ea.Aceastebeire estede fapt agteptareaunei
vieti viitoare. Aceastaagteptarepoate fi pestratdin diferite ,,structuri mentale".
FosdickesteconStientde faptul ci el schimbeanumite inlelesuri doctrinare sau
conceptuale.l2 Totugi,acestlucru nu are nici o importantd pentru el, de vreme ce
nimic din istoria umane nu pare atat de schimbdtorca gi categoriilementale.Ele
apar,se inalJd,se pribugesc Ai dispar. Ele sunt doar expresiitrecdtoareale unor
convingeriSi heiri permanente.Fosdicksugereazdcd nddejdeanemuritii poate fi
peshati, in timp ceideeainvierii in trup esteinlocuite cu un sensdoctrinar diferit.
Noul sens pe care il propune el este acela al nemudrii sufletului. Aceastd
conceptiespecificda fost propusi pentru prima daix de Origen. Fosdicksusiine
ci, bazAndu-sepe ajuiorul acesteiconcepfii,el 9i allii ca el i-au m6ngAiatpe cei
care au suferit o pierdere grea, au fdcut ca ,,perseverenfaplind de rdbdare" a celor
h va$td se conlina mai multd bucurie gi ca lupta tinerilor pentru dob6ndirea unui
caractersd aibd sens.Aceasti concepfie a;'utdla clarificarea experientei universale
a evreilor din antichitategi a cregtinilorde astdzi.t3

Doctrinele
Unii au afirmat cd permanentulgi imuabilul din cregtinismestereprezentatde
anumite doctrine care au aperut in vremurile biblice gi diinuie pani in prezent.
Spre deosebhede Fosdick,cei care sustin acestpunct de vedere insiste asupra
faptului ci, reflecfiile modeme nu pot fi substituite doctrinelor biblice. ]. Gresham
Machena fost un apirdtor iscusital acestuipunct de vedere.El ia in considerare
in special incercarea de a separa invdtetura eticd a lui Isus de doctrina care o
10. tlarry E. Fosdick,TheModet Uscof theBible,NewYork,Macmillan,1933,p.99.
11. Ibid.,p.lffi.
12. Ibid.,p.101.
13. Ibid.,p. "103.
Actualizareamesaiului creqtin 101

insojea. Unii, de exemplu, au afirmat ci prin faptul ci gi-ar.rinrdddcinat credinla


in evenirnentul vietii gi morlii lui Isus, ucenicii Lui au trecut de fapt dincolo de
intenliile Lui. Potrivit acestui punct de vedere, Isus a proclamat doar o Impdrdlie
a lui Dumnezeu, fdrd a face din Sine lnsuqi obiectul credintei. El nu S-a considerat
pe Sine Mesia. Aceaste teorie s-a dovedit totugi a fi imposibil de susfinut.rr Cu
toate cd William Wrede gi Adolf von Harnack au reconstituit un Isus lipsit de
conceptia mesianicd despre Sine, ei au fecut aceastape baza unei selectdri atente
a pasajelor. $i totugi, in ciuda acestei alegeri pline de precar-rliea unor anumite
portiuni cum ar fi Predica de pe munte, mai remane totugi o problemd irnposibil
de eradicat. Deoarece pand $i in acest pasaj, in care Isus a vorbit mai mult despre
felul de comportament care trebuie sd-i caracterizeze pe cetdlenii Impdriliei,
existi o note specificd. In timp-ce profelii spuneau: ,,Aqa vorbegte Domnul", Isus
a declarat: ,,Eu ve spun voui".In mod evident El considera cA este o Persoand care
are dreptul se dea la o parte Legea, gi aceastain virtutea propriei Sale autoritdti.l5
Dar sd lisdm de-o parte pe moment consideraliile de acest gen, qi si vedem ce
se va intAmpla dacd vom cl6di un cregtinism care pdstreaze Si aplicd numai
invdliturile etice ale lui Isus. Sd presupunem ci vom considera ci doctrinele existd
gi au fost propoviduite de Isus, dar nu suntem obligati se stdruim in ele. Avem
Iibertatea sd le ignorim (de vreme ce ele sunt acum ugor de combdtut) 9i sd ne
interesdm doar de punerea in practicd a sublimelor invildiuri etice ale lui Isus. Care
va fi insd rezultatul? Sd ludm de exemplu, regula de aur, spune Machen. Daci
intreaga societatear apLica-o(,,Totce voili se ve faca voue oarnenii, faceli-le qi voi la
fel"), ar rezolva acest lucru problemele ei cu adevdrat? in anumite cazuri regula ar
putea veni foarte bine in sprijinul rdului gi nu al binelui. Si ne gdndim, de exemplu,
la cazul mui om care vrea sd se Iasede biuturd. Fogtii lui tovardgi de petreceri, dacA
urmeazi regula, ii vor oferi ceva de beut, bineinJeles,deoarece aceastaeste ceea ce
ar vrea ei sd le faci lor altii. Astfel, regula de aur devine un obstacol redutabil in
calea inaintdrii morale. Totugi, problema aici nu este cu regula, ci cu intelegerea
scopului ei. Ca gi restul Predicii de pe munte, ea nu a fost adresati intregii lumi.
lntentia lui Isus a fost ca ea sA fie practicatd de cdtre ucenicii Sdi, cetifenii ImpdrdJiei
lui Dumnezeu. (Aici intrdm intr-o problerni de doctrind.) Ei au trecut printr-o
transformare morald gi spirituali. Dacd ei fac altora ceeace ar dori si Ie faci lor allii,
vor face ceea ce este bine, cdci lucrurile pe care le doresc ei din partea altora sunt
inalte gi curate. $i dincolo de aceasta,capacitateade a face altora ceeace vrei ca allii
si ili faci fie, presupune o transformare gi o infuzie de putere spirituali. invdldtura
eticeesteinsuficiente fire realitatea despre care vorbegte doctrina din spateleregulii
de aur. Dacd ignorim sau deforrndrn doctrina, invAtdtura eticd igi pierde
valabilitatea.r6Din aceastAcauze, experienlele despre care Fosdick vorbegte cu atata
entuziasm nu sunt posibile fdri adevirurile doctrinare care le garanteaze.

Un mod de via6

Un ultim punct de vedere plaseazd locul permanenfei in cadrul unui mod de

14. J. GreshamMachen, Christintiitynnd Libenlisl,?,Crand Rapids,Eerdmans,1923,p. 34.


15. lbid.,p.36.
16. Ibid.,p.37-38.
102 Studiindu-Lpe Dumnezeu

viatd aparte sau al unei etici aparte. MergAnd in direclia indicatd de Immanuel
Kant 9i ulterior de Albrecht Ritschl, cei caresustin acestpunct de vedere considerd
ce esentareligiei constd mai degrabd in compodament decdt in crez. Walter
Rauschenbusch a fost unul dintre susfinetoriide frunte ai acestuipunct de vedere.
Pentru a determina natura gi scopul real al cregtinismului, observe
Rauschenbusch, noi trebuiesdil vedem ix forma lui pure gi neperverdte,agacum
era el in inima lui Isus Cristos, deoarecea fost modificat considerabil de,a lungul
istoriei Bisericii.Conceptiagi ideile lui Isus desprecregtinismpot fi insumatein
expresiasimpld ,,domnialui Dumnezeu".Ea era miezul parabo).elor gi profeliilor
Lui. Ea era temeliatuturor faptelor Lui. Aceastaesteprima gi ceamai importante
dogmd a credinlei cregtine.Domnia lui Dumnezeuesteidealul socialpierdut al
cre$tinismului (Reforma din secolul al XVIlea a fost doar o reactualizare a
ieologiei pauline). Rauschenbuschmiliteaze pentru o reinnoire a spiritului gi a
obiectivelor lui Isus lnsugi.u
Dupe pdrerea lui Rauschenbusch,invdtdtura lui Isus cu privire la domnia lui
Dumnezeu in inimile omenegtinu a fost cevanou gi fdri precedent.Dace ar fi fost,
nu ar fi dobdndit niciodatd reacliapozitivA de care a avut parte. Mai exact,El a
continuat gi a prelucrat doar accentulpus de profeti pe dreptate personald gi
sociald.lslsus S-aopus conceptiilorpopulare acolounde ele veneauin conflict cu
acesteidealuri. Ceeace a propus El esteo Impdrdtiea lui Dumnezeupe pdmAnf
El nu a asociat-oniciodatecu cerul.leMiezul invdtdturii gi practicii lui Isus a fost
preocupareapentru dreptate,iustitie, egalitatesociali gi democratie.Aceastaar
trebui sd fie 9i idealul nostru.

Doui incercdride a actualizateologia


in urma concepliei despre religie care a fosi adoptath in primul capitol, ar
trebui sd fie evident faptul ci una dintre componentelemajore ale cregtinismului
estecontinutul doctrinar gi, din acestmotiv el trebuie conservat.Avand in vedere
scopudlenoastredin cadrul acestuivolum, el va fi consideratcel mai important
elementpermanent.Dace vrem sd menlinem insi caracteruladecvatal religiei
cregtine,trebuie sd inhoducem o preocupare suplimentard la acestpunct: in ce fel
am putea traduceteologiain limbaj contemporan.
Existd douh orientdri diferite in mijlocul celor care considerd ce crezurile
implicate in cregtinism sunt importante, dar au nevoie de o formulare
contemporane. (In aceastesectiune nu mai ludm in considerare acele persoane
care nu considera conceptele de mare importanF gi care prin urmare sunt
oarecum indiferente fatd de ceeace se face cu ele.) Clasificarea intrebuintatd de
William Hordern esteutiH. El denumeqtecele doui orientdri in urmdtorul fel; cea
a traducatorilor gi cea a transformatorilor.2oTraducdtoriisunt teologi care simt
17. Walter Rauschenb\tsch,
ChristianizingtheSocialOrder,New York, Macmillan, 1919,p. 49.
18. Irid., p.50 gi urm.
'19.
lbid.,p.66.
20. William Hordern, Nezu Dirccliotls in TheologyTodn!, \tol. 1, Introductiotl, Philadetphia,
Westminstet 1966.
Actualizareamesajului creEtin 103

nevoia reexprirndrii mesajului intr-o formi mai inteligibili, dar intenjioneazd sd


pdsfeze continutul, la fel ca cei care traduc dintr-o limbe in alta. in schimb
transformatorii, cum indicd gi numele lot sunt pregeii si facd modificdri destul
de serioase in confinutul mesajului pentru a-l raporta la lumea modernd. Vom
analiza mai ir:rtaiacest al doilea punct de vedere, mai radical.

Transformatorii

Transformatorul este convins cd lumea a trecut printr-o prefacere serioase de


la vrernurile biblice incoace. Fie cd se gandegte la schimbdrile tehnologice din
ultimii c6fiva ani, sau la schirnbdrile mari din domeniul gtiinlelor ftrndarnentale
din acest secol sau de mai devreme, transformatorul considerd ce lumea de astezi
pur gi simplu nu mai este cea in care a apdrut qi s-a dezvoltat cregtinismul. Mai
mult decit atat, crezurile aferente cre$tinismului, aga curn sunt ele, sunt Iegate
intr-un mod atdt de inseparabil de acea streveche conceplie despre lume, inc6t nu
pot fi sustinute independent de ea. Cu alte cuvinte, crezurile reprezinti variabila
dependentd, iar mediul intelectual mai larg, constanta independentd. Realmente
nu existd nici o posibilitate de a le re{ine prin simpla lor reformulare sau
modernizare.
Liberalii adoptd aceasta pozifie. Degi existd unii care preferd sd li se aplice
elicheta de modernigfl,pe considerentul ce actualizeaze credintele vechi, aceqtianu
cred cu adevdrat ce esenta cregtinismului este stlans legatd de doctrinele specifice
pe care le-au suslinut credinciogii din vechime. Agadar nu este necesar se se
conserve sau si se pdstreze acele doctrine.
Tiansformatorii mai cred cd omul s-a schimbat radical o dat; cu trecerea
tirnpului. Chiar daci la un moment dat este posibil ca mesal'ul sd fi fost
corespunzdtor Si de folos omului, pe lAngd ci era acceptabil, in prezent omul este
atat de diferit gi natura lui este atAt de schimbati, incAt mesajul va intAlni urechi
surde, sau chiar ostile.2r
Aici omul rnodern devine mdsura adevdrului. intrucdt adevirul este
considerat in rnare misure relatiy astdzi omul este judecitorul a ceea ce este bine
sau rdu. Nu existi deloc ideea unei revelalii de la Dumnezeu, care sd fie intr-un
fel sau altul sursa gi criteriul adevdrului. Astfel, nu existi nimic normativ in afara
experientei omenegti, nimic care si poatd judeca ideile omului. Dacd ar fi posibil
se existe vreo modificare i:r urma cdreia sA rezulte un acord intre cregtinismul
tradilional 9i gAndirea ornului modern, atunci doctrina cregtine este cea care
trebuie sd se schimbe, 9i nu omul. CuvAntul cheie este mai degrabd relevanfi,
decat autoritate. Dacd rnesajul cregtin nu se dovedegte a fi acceptabil pentru om,
atunci el poate gi trebuie si fie modificat dupe cum este necesar. Prin urmare
sursele din care se extrage conlinutul cregtinismului vor fi considerabil mai
cuprinzAtoare decit in cazul creqtinismului traditional. Trebuie consultate nu
numai cAteva documente sacre despre adever, ci mai degrabe inireaga paleti a
Iiteraturii, filozofiei 9i gtiinlelor atunci cAnd se construiegte crezul creEtin.
Un caz limpede de orientare transformatoare este teologia mor{ii lui
Dumrezeu, care a avut o viatd scurtd, dar spectaculoasi pe la mijlocul anilor'60.

21. Ibid.,p.141-142.
104 Studiindu-Lpe Dumnezeu

A fost o teologie specific americani, cu toate ce a existat ceva asemenatorgi in alte


pdrli, ca in cazul gAndirii lui lohn A. T. Robinson din Anglia. Cei mai bine
cunoscuti reprezentanfl ai migcirii au fost Thomas J. J. Altizer, William Hamilton
gi Paul Van Buren. Chiar denumirea migcerii este elocvente pentru dArzenia cu
care acegti bdrba;i au dorit si indeplineascd obiectivul lor de transformare a
mesajului cregtin. Ei erau gata si renunJe pAnd gi la credinla tradigionald in
Dumnezeu, daci ar fi fost necesar.Cu siguranti ci nici unul din elementele
cregtinismului nu ar putea fi mai important decat Dumnezeu.
Acegti teologi au consideratconceptul de Dumnezeu imposibil de sustinut.
Pentru unii dintre ei moartea lui Dumriezeu insemna lipsa de conlinut a idei.i de
Dumnezeu sau a cuvantului Dumnezeu.Urmdrind metoda filozofiei analitice,
Paui Van Buren a gdsit conceptul lipsit de semnificatieintr-o lume orientatA
empiric.z ln parte, toate acesteaau rezultat din ceeace teologii adepti ai teoriei
mortii lui Dumnezeu considerau cd este o prdbugire ir:r cadrul conceptiei
neoortodoxedespre revelalie.23 Potrivit neoortodoxiei,Dumnezeu nu poate fi
cunoscut prin nature sau cu aiutorul unor experienle la indemAna tuturor
oamenilor intr-un mod general 9i universal, ci prin intermediul gi in cadrul
intdlnirii Lui speciale9i plrsonale cu omul. insd aieasteintahire - cu neputintd
de conholat sau de provocat - nu perea se mai aibd loc in viziunea adeptilor
teoriei mo4ii lui Dumnezeu. Aparent exista o absente a prezentei lui
Dumnezeu.in plus, capaciiateaobi;nuitd de a-L experia pe bumnezeu pirea sd
fi dispdrut la- mu1li oameni moaerni. Unii cregtini h gir"r" relevant pe
Dumnezeu in cadrul anumitor decoruri. Un sanctuarliniqtit, vitralii, o orgd la
care se executa un anumit gen de muzicd, toate acesteaevoce sentimente
religioase pentru multi oameni, pur gi simplu din cauza reflexelor lor
conditionateprovocate de acegtistimuli. Unele persoanenu pot sd ascultesau
si cinte ,,O, Doamne mare" fird sd incerceun sentimentde piogenie.Totugi,un
numdr din ce in ce rnai mare de persoanecontemporanenu au o asemenea
reactie.Ei nu au avut niciodatd acestgen de trdire. Astfel - au conchisadeplii
teoriei morJii lui Dumnezeu- ,,sentimentulprezenleilui Dumnezeu,,trebuie sd
fie mai degrabdun fenomenpsihologic,decAtunul religios.
Aici se pune de asemenea9i problema a ceeace Dietrich Bonhoeffera numit
,,o lume ajunsdla maturitate". ln trecut Dumnezeua fost rezolvareaenigmelorgi
solutia problemelor. Orice lucru care nu putea fi inteles era pus pe socotealalui
Dumnezeu.Acest fapt a dus la expresia,,dumnezeulgolurilor,, - golurile fiind
lacunein cunoagtereaomului. In oricecaz,pe mesure ce cunoagtereas-a extins,
spatiul pentru Dumnezeu ca principiu explicativ s-a micgorat in mod
corespunzetor. Pentru inceput El S-a retras dintr-un anumit domeniu, iar apoi
dintr-un alt domeniu. Geologia, biologia gi psihologia L-au inliturat fiecare rAnd
pe rAnd pe Dumnezeu. Cealaltefuncfie traditionald a lui Dumnezeu, aceeade
solufie a problemelor, a avut gi ea tendinta de a dispdrea. in vremurile biblice,
atunci cdnd nevasta unui bdrbat era stearpd, se adresau rugiciuni lui Dumnezeu
ca sd-i ,,deschidipAntecul",astfelincat seli sepoatenagtecopii. Saragi Ana sunt
22. Paul Van Buren, TtreSecularMeaning of the Coslel, New york, Macmillan, 1963.
23. Wiliarn Hamilto& ,,TheDeath of God TheologiesToday,,in Thomas J. J. Altizer 9i William
Ilar Lton, RndicalThcologyand the Deathol God,Indianapolis: Bobbs-Merrill, -1966,p.27.
Actualizareamesajului cregtin 105

doud exemple biblice de seamd in acest sens. in zilele noastre, femeia merse la un
gingcolggcare ii prescrie un tratament fertilizator; $i se na$te un copil (Jau mai
mulfi). In Biblie, daci era secet;, omul se ruga lui Dumnezeu sd trimite ploaie, gi
ploua. in zilele noastre, omul modern ca.,ie un nor corespunzetor, zloard pe
deasupra lui gi il stropegte cu ioduri de argint sau ceva de genul acesta gi vine
ploaia! Dumnezeu este, cum s-ar spune, gomer. Locul farniliai pe care El il ocupa
in cadrul experienlei umane este acum ocupat de altii. El nu este necesar ca parte
a lumii, gi in consecinfd conceptul de Dumnezeu nu are sens pentru om.2l
Problema, in orice caz, nu este epuizati. Dificultatea omului nu constd numai
in neputinta de a-L cunoagte din experien{d pe Dumnezeu.2s Ci de fapt in
experierea absen{ei lui Dumnezeu. Problema rdului este reald gi serioasi. pentru
cineva care crede intr-o fiinle divind atotputernice este dezolanti priveligtea
distructivite$i naturii. $i dincolo de aceastaesteproblema rdului moral. Cruzimea
9i indiferenla omului fald de semenul lui sunt inipdimantitoare. Dacd Dumnezeu
ar fi cu adevdrat Dumnezeu, dacii El ar fi atotputernic
ai plin de dragoste, El ar
dori cu siguranid sd inliture acest gen de rdu din lume gi ar fi capabil sA o facd.
Prezenta continud a rdului, sub ambele forrne, pare sd pledeze cu tdrie gi cu
elocvente impotriva existenlei unui astfel de Dumnezeu.
Daci Van Buren gi Hamilton ajung la aceaste problemd in urma unur proces
intelectual temeinic, Altizer vine cu o abordare mult mai subiectivd, aproape
misticd. El nu accentueazd atat incetarea experierii lui Dumnezeu, cet moarfea
Dumnezeului primordial gi transcendent. Acest Dumnezeu a trecut de bund voie
printr-un proces de transforrnare de Ia o fiinli din afara lumii, care aclioneazi din
cAnd in c6nd in cadrul ei, la o fiinfd contopitd in intregime cu procesele acestei
lumi. in timp ce in teologia de facturd ortodoxi intruparla a fost consideratd actul
prin care Dumnezeu a devenit una cu rasa uman;, pentru Altizer ea nu este decat
un simbol, doar una dintr-o intreagd serie de asemenea veniri. in cursul istoriei
Dumnezeu a tot venit la om. Procesul este acum complet. insi, spre deosebire de
ortodoxie, in cadrul cdreia Dumnezeu continud sd fie Fiinla primordiald, aici El
9i
se transformd dintr-o fiinld transcendente intr-una irnanentd. El lasi in urmi
caracterul primordial al naturii Lui, iar pasul este ireversibil. Astfel moartea lui
Dumnezeu este sinuciderea Dumnezeului primordiaJ gi naqtereaunuia imanent.26
^ Adeptii teoriei morlii lui Dumnezeu recomandau o credintd cu totul seculare.
In locul descoperirii lui Dumnezeu intr-o manierd transcendente, Drin
intermediul inchinirii 9i rugdciunii, aceastdmiqcare propunea regdsirea Lui prin
intermediul activitetii, cum ar fi implicarea in migcaiea pentiu oblinerei de
drepturi civile. Acest nou cregtinism secular trebuia sd fie unul care afirmd lumea,
care speri sd Il gdseasca pe Dumnezeu in experienle seculare gi care sper6 sd
identifice o cale mai degrabi de a se bucura de Dumnezeu, decAt de a-L folosi sau
de a avea nevoie de EI.27
in cadrul acestui mod de g6ndire stanclardul este reprezentat de omul modern
9i ceea ce lui i se pare rezonabil, poate fi acceptat. Nu existi nici un cuvAnt
lbid.,p . 35-36,39.
lbid.,p.25.
26. ThomasJ.J.Altizpr, TfieGospelof ChtistinnAtlelsm,philadelphia,Westminster,1966,p. 102-112.
27. Hamilton, ,,TheDeath of God TheologiesToday",p.37,42.
106 Studiindu-Lpe Dumnezeu

autoritar din partea unui Dumnezeu care Se reveleazepe Sine din afara lumii.
Iluminareaesteceutati mai degrabdcu ajutorul viziunilor unor autori ca William
Blakegi FriedrichNietzsche.28 Adevirul vine mai curAndprin acesteviziuni decAt
prin cele ale profetilor evrei. De altfel, cAnda fost solicitat sd defineascdtemelia
ultimd a credinteilui, Altizer a spus;,,Moby Dick!" Mareabalendalbd,dispdrAnd
in ape pentru ultima oare, este cea mai completd imagine a Dumnezeului
primordial carea venit in lume.

Traducdtorii
Tiaducdtoriisunt de pdrerecd transformatoriinu au reformulatmesajul,ci l-au
inlocuit cu un altul. Un cregtinism fird Dumnezeu, sau cel pulin fdri unul
transcendent,gi fdrd un loc r.rnicdin punct de vederecalitativ pentru Isus Cristos,
nu pare vrednic de a mai fi numit astfel. Traducetorii impirtdgesc cu
transformatorii dorinfa de a vorbi lumii moderne prin cuvinte actuale gi
inteLigibile.Totugi,ei accentueaz;mult mai putemic nevoiade a aveaincredinlarea
cd ceeace se propovdduieqteestemesajulcare are autoritatedivind. Unul dintre
obiectivelelor este se pdstrezecontinutul de bazi al mesaiului. in acest sens
traducetorii sunt conservatori.Un alt obiectiv de-al lor este sd dea mesaiului o
formd noud, sd se exprime in limba ascultetorului.lntocmai cum cineva nu s-ar
gandi sdrosteascao predicdin greacabiblicdin fafacuiva carenu cunoa$teaceastd
limbe, tot aga,estede o importantecruciali sdscdpdrnde expresiilevechi 9i lipsite
de familiaritate gi si folosim sinonime din viaja contemporand.Traducitorii
incearci sdspundceeacear spuneBiblia dacdne-arfi fost adresatenoui ir:rsitualia
noastrdde astezi.n
ln cercurilecregtineconservatoare pare si existeo dorinli real6dupd acesttip
de preocupare. Popularitatea traducerilor parafrazate ale Bibliei confirmd
existentaacesteinevoi mentionate.Living Bible, versiuneaJ. B. Phillips 9i chiar
versiunea Cotton Patch fac ca evenimenteleBibliei sd pare reale. in timp ce
traducitorii gi exegeliibiblici deplAngfrecventtraducereaserecdcioase ale acestor
parafrazariale Bibliei (elenu au avut, desigur,niciodateintentia se fie traduceri),
persoanelelaice din zilele noastrele gdsescadeseorifolositoaregi edificatoare.
Succesulparafrazdrilorpoate sugerafaptul ci in trecut expertii biblici au ficut o
treabi mai bune atunci cdnd era vorba sd descoperece anume a insemnatBiblia
pentru ascultitorii iniliali, decAt atunci c6nd se punea problema si afirme ce
anumeinseamndea pentru prezent.
Traducltorul sustine ca omul nu este mdsura adevdrului. Adevdrul vine de
sus,dintr-o sursdsuperioard.DumnezeuesteCel carevorbegte,iar omul cel care
ste pe bancainculpafilor, gi nu invers. Dacd estenevoie de transformare,atunci
omul, qi nu mesajul,estecel caretrebuiesd setransforme.in timp ce traducdtorul
urmeregtesd facemesajulinteligibil sau ugor de inleles,el nu se aQteapte sa-l face
acceptabilin termenii omului modern. Existe o anumitd dimensiune ziditd in
mesajcareva fi intotdeaunao cauzdde poticnire pentru omul firesc.Existdastfel
28. ThomasJ.J. Altizer, ,,Theologyand the Death of God". in Radicalnrcobgynnd thcDcathof God,
p.98-101.
29. Hordem, N??,Directions,eol. "1,p.746-\47.
Actualizarea
mesaiuluicregtin r07
un sens in care mesajul trebuie sd fie ostil inlelegerii contemporane a realitiJii gi
critic la adresa ei. El trebuie se reprezinte o provocare la adresa ncntalitetii
contemporane, nu doar sd se adapteze la ea.30
Nu numai invdteturile doctrinare pot cauza tensiuni intre Biblie gi omr-rl
contemporan. Poate chiar mai ofensive decAt ansambh"rrilede crezuri ale Bibliei
sunt hvetdturile ei etice. Acestea par sd puni sub semnul intrebdrii nu mrmai ccea
ce crede cineva, ci gi ceea ce face gi este. Mesajul biblic va crea o fricliune - fie de
naturd doctrinard, fie eticd - o fric{iune pe care nici teologul gi nici Biserica nr-r
trebuie sd hcerce sd o inleture.
Traducdtorul trebuie sd deosebeascd cu atentic mesajul de interpretarile gi
tradiliile care au iegit din el. Cele din urmi au devenit uneori la fel de influente ca
mesajul in sine. intr-adevdr, unele persoane sunt incaDabile s6 cteosebeasci
interpretarea de mesaj. in accepliunea lor orice ircercare de reformulare a
mesajului este o falsificare gi o modificare sau abandonare a lui. Totugi, ele trebuie
sd fie atente deoarece necregtinul poate gdsi ci o anumitd interpreure este
nephcute gi, prin urmare, poate respinge mesajul. Nu existd nici o virtute - din
punctul de vedere al traducdtorului - in incercarea de a adopta pentru totdeauna
un anumit mod de exprimare al unui concept. Interpretdrile specifice
|in mai
degrabdde domeniul teologiei istorice - ceea ce s-a crezut dec6t cle cel al tcologiei
sistematice- ceea ce trebuie sd credem.
O parte din dificultdlile intampinate la actualizarea mesajului provin din
faptul cd revelaJia biblici a venit in anumite situajii specifice. Astfel mesajul a
luat o formi localizatd. Problema este se se dcscopere ce trebuia crezut
si fecut
doar in acea situatie gi ce este de o aplicabilitate mai largi. Exemplele nu lipsesc:
Este oare spelatul picioarelor o practicd ce trebuie continuati de Bisericd in
aceeagimdsurd in care este continuate practica botezului sau Cina Donrnului, sau
esteceva ce tine de situalia biblici? Este oare rnodul in care se sdvirgegte botczr-rl
esential pentru act in sine, astfel incat trebr.rie si determinim
Si se incercam sa
pestrem maniera exactd folositd in timpurile biblice? ce pr.rtenr spune despre
$i
conducerea bisericeasci? Di oare Noul Testament varianta normativi pentru
toate timpurile, sau doar nigte sugestii, pe care sd le putem adapta la nevoile
existente?
O altd complicalie decurge din faptul c6 Biblia nu elucideazi problemcle
.
Iegatede anumite doctrine. in actualizarea mesajului trebuie oare se nc limitem la
afirmaliile explicite ale Scripiurii, sau putem presupune cd scriitorii biblici ar fi
spus mai multe dacd s-ar fi confruntat cu probleme mai complexe, cum ar fi celc
cu care ne confruntim noi? Un exemplu este doctrina Trinititii, care nLl estc
tratati explicit gi direct niciieri in Scripture. Ceea ce nu inseamni cd in vremurile
biblice nu au existat concepJiile cu privire Ia Trinitate, ci ci reflectarea asupra
acestei doctrine qi enunlarea ei nu au aiuns intr-un asemenea stadiu incdt sE
pemite o formulare exacte a ei in cadrul Scripturii. prin urmare, ea nn este pe
deplin elucidati in Biblie aga cum este, de exemplu, doctrina justifichrii, pe care a
tratat-o Pavel.
O alte dificultate provine din necesitatea de a raporta revelafia biblici ta

30. Ibid.,p. 148-749.


108 Studiindu-Lpe Dumnezeu

modul mult mai complet in care inlelegem noi in prezent revelatia generale. De
exemplu,Pavelinvdla destul de clar ce tou oameniisunt pdcdtogi(el a discuiat in
detaliu natura noashe pacdtoase,coruptd gi siatutul nostru de persoanevinovate
in fata iui Dumnezeu, care decurge din aceasti naturd). El atribuia intr-un fel toate
acestealui Adam gi pdcatului lui (Romani 5:12-21).in zilele noastre,biologia,
antropologia, psihologia, sociologia 9i numeroase alie discipline ridicd noi
intrebiri cu privire la natura umand, la suflet (inclusiv dacd existe sau nu), Qicu
privire la fundamentul trdsdturilor personale.Daci ar fi se raportdm revelatia
biblici Ia cultura noastre modeme, ni s-ar ceresd rispundem la unele irtrebiri pe
care Pavel nu le-a avut de intimpinat. Dacd el le-ar fi discutat c.rm.ra prin
inspiratia pe care a avut-o nu ar fi fost tnjeles de primii s6i cititori.
In plus, unele adevdruri biblice sunt exprimate in anumite forme care sunt
lipsite de semnificalie pentru persoanele caie trdiesc in prezent. Nu uitagi ci ne
referim mai curAnd la forma in care apare un adever, decat h esentalui. Dochina
despre providenta lui Dumnezeu este hvdfdtura potrivit cdreia Dumnezeu
supravegheazigi celxuzegtetot ce existe gi tot ce se intdmpld. Pentru a ilusha
acestadevdr,Biblia Il compari pe Dumnezeucu pistorul cel bun carepoarte de
griid oilor; ea menJioneazide asemeneacd Durmezeu protejeazdpdsirile cerului,
hrdnindu-le 9i pizindu-le de pericole. Multe dintre persoanele de astdzi care
trdiescin agezdriurbanevdd rareori pdsdrigi sepoatese nu fi vdzut niciodatdun
pistor purtAnd de griid oilor lui. Dacd ar fi sd li se dea o imagine concreti despre
providente unor asemeneapersoane,ar trebui sd fie aleasdo imagistici complet
schimbatd.Care este,de exemplu, relalia provideniei lui Dumnezeu cu cibernetica
sau cu rdzboiul nuclear modetn?
Se spune uneori ci existd doi pagi pe care trebuie si-i parcurgem dace dorim
sd pestrem continutul unei irvd!5turi biblice in timp ce ii ddm o formd
contemporand: primul pas esie sa determinem insermdtatea pe care a avut-o in
contextul ei original gi al doilea pas e sd spunem ce inseamnd ea astizi. Ceeace se
propune este o traducere directe a semnificatiei trecute pentru cea din prezent.
Acest lucru estein genul unei rnetode de i:rvdlare a unei anumite limbi strdine, la
care maioritatea dintre noi am fost probabil expugi.
In cadrul acesteimetode invdldm care cuvant dintr-o anumiti limbi este
echivalent cu un anumit cuvant dintr-o alti limbd. Astfel, persoanelecare
vorbesc engleza 9i invatd germana, sunt invdlate cd echivalentul cuvAntuLui
der Stuhl drn germand este in limba englez6,the clrrir (scaunul). Noi mernordm
aceastaechivalenti. Ceutem un cuvint german in dicJionarul german-englez
pentru a gesi un echivalentin limba englezd.Insi semnificaJia\i der Stuhl nu
este,,thechair". Sensulreal al cuvAntului denotdun obiectcu un Sezut,un spdtar
gi patru picioare. ,,Thechair" estedoar particularizareaaceleisemnificalii intr-o
limbd, engleza in cazul nostru, la fel cum der Stuhl este o particularizare in
german6,Ia chaisein francezd.,lnsilla in spanioli gi agamai departe. Observali cd
noi nu incercemaici sd pledim in favoareaplatonismului. Noi nu argumentdm
cXsemnificaliareal6 a}ui der Stuhl este,,scaunitate"(prezenti in mintea tuturor
oamenilor).Noi ne referim Ia un anumit obiect.Ne referim la aceasemnificaliea
acelui obiect care este comund tuturor culturilor. Nu vrem prin urmare, sd
-3tl-a""rt"
p.obl"*e vor fi discutatemai detaliatin capitolul g.
"109
Actualizareanesajului cregtin

pleddm in favoarea inspiratiei conceptual-dinamice (opusa celei verbale).3r


Problema cu acest rnod de invdlare a unei limbi strdine este cd nu poate functiona
decAt in cazul in care ludm mai mult de doui limbi specifice deodate. Iar atunci
c6nd in oricare dintre cele doui limbi unul dintre cuvintele implicate capdtd Si
semnifica{ii diferite, exprimarea adevdrului ajunge si fie dep5gitd.
Existd gi o alte metodi de predare a unei limbi straine, care poate fi folosite
simultan in cazul persoanelor care vorbesc diferite limbi. in aceasth situalie
instructorul nu spune: ,,Der Stuhl (sau In chnisasau ln sillrr) inseamnd scaunul." EI
doar aratd sau atinge un scaun gi spune ,der Stuhl" . (Elevii vor inlelege de obicei
dupd inflexiunile vocii lui sau dupd ceea ce face ce trebuie sd repete cuvdntul dupd
el.) El atinge peretele gi spune ,,die Wnnd". De asemenea, se pot preda prin
demonstrare cuvinte care desemneazd diferite acJiuni. Conceptele abstracte, care
abunde in teologie, sunt mai dificil de exprimat, ins6 pot fi gi ele transmise o dati
ce cuvintele Qi semnificajiile mai concrete gi elementare au fost insugite.
Am adus in discufia noastri despre metodologia teologicd acest al doilea mod
de predare a unei limbi strdine in vederea atingerii unui punct crucial. In procesul
actualizdrii unei afirmalii biblice noi trebuie si introducem un pas intermediar
intre determinarea a ceea ce a insernnat ea in contextul ei original gi erprimarea a
ceea ce inseamnd in prezent. Astfel, primul mod de predare al unei limbi striine
reprezintd o metaford inadecvati. Aceasta deoarece noi trebuie sa g;sim
semnificatia esenliald care std la baza tuturor expresiilor particulare ale unei
invdldturi biblice. Astfel, dace invdtdtura biblicd este cd Dumnezeu e inillat
deasupra pdmdntului, noi trebuie sd-i descoperim elementul esenfial, qi anume cd
Dumnezeu este transcendent. El nu este limitat la un anumit punct din naturh. El
estemai degrabe dincolo de naturi. El nu are cunoagterealimitate pe care o avem
noi. Dragostea Lui, mila Lui gi toate celelalte atribute ale Lui depdgesc cr.rmult
orice lucru care se gesegtein fiinlele umane. Sd faci ca acest adever si aibd sens
pentru zilele noastre, inseamnd sd-i dai o expresie noud gi concretd, exact cum s-a
procedat in vremurile biblice. Observa{i cd noi nu dim un,,echivalent dinamic"
al afirrnaJiei biblice. Ceea ce facem in schimb este sA dem o expresie noui gi
concrete aceluiagi adevdr de duratd care a fost exprimat intr-un mod concret in
vremurile biblice prin intermediul unor expresii 9i imagini obignuite pe-atunci.

Criteriiale permanentei

Este evident pe baza celor discutate anterior ci sarcina cu adevirat importanta


a teologiei este de a ideniifica adevdrurile vegnice, esenta doctrinelor, 9i de a le
separade forma trecdtoare in care au fost exprimate, astfel incAt sd poatd fi creatd
o noui formd, Curnputem noi oare localiza gi identifica acest elemenr permanenr
sau aceasteesentd?In unele cazuri este destul de simplu, intrucit adevarul vegnic
este prezentat sub forma unei afirmajii didactice universale. Astfel de exemple
sunt destul de numeroase in Psalmi. Unul se gdsegte in Psalmul 100:5: ,,Cdci
Domnul estebun; bundtatea Lui Jine in veci, 9i credinciogia Lui din neam in neam."
ln alte cazuri adevdrul vegnic trebuie extras dintr-un pasaj narativ sau dintr-o
invdtetura dati ca rispuns la o problem; specific;. E\ista cdteva criterii cu ajutorul
110 Studiindu-L pe Dumnezeu

cirora factorii permanenti sau esentadoctrinei pot fi identificali: (1) dEinuirea unei
invdtituri de-a lungul succeddrii a diferite culturi; (2) aparitia intr-un cadrul
universa| (3) un factor permanent recunoscut servind ca baztr; (4) o legdturi
indisolubild cu o experientd care este considerate esenliah Si (5) felul in care este
reflectateinveletura irnpunctul culrninant al revelafiei progresive.

Prezentaunei invaEtui de-a lungulsuccedeii a diferiteculturi

Suntem congtienti de multitudinea culturilor prezente ir1 lumea noastrd de


astdzi,9i de perioadavastede timp carene despartede vremurile biblice.Ceeace
uitem uneori este ci perioada biblicl nu era alcdtuiti dintr-un ansamblu uniform
de situalii. Impreiurerile temporale, geografice,iingvistice gi culturale dh cadrul
Scripturilor canonice diferd in mare mdsurd. S-au scurs multe secole din
momentul scrierii primelor cdrti alre Vechiului Testament gi pAnd la scrierea
ultimelor cirfl din Noul Testament.lmprejuririle geografice 9i culturale apartin
unei largi palete ce se intinde de la cadrul pastoral al Palestinei antice panA h cel
urban al Romei imperiale. Existd anumiti diferente i:rtre limba ebraice 9i cea
greaci 9i intre culturile respective, diferenle care, degi uneori exagerate, sunt
totugi foarte reale. Daci, deci, existd o permanente a unei iravdldturi biblice de-a
lungul cAtorvacadre,se poate foarte bine si ne aflirn in posesiaunei veritabile
constanteculturale sau chiar a esenteidoctrinei. Variagiili pot fi considerateca
fdcdnd parte din forma doctrinei.
O ilustrare a permanenfei de-a lungul diferitelot culturi este principiul
ispdgirii prin iertfe gi respingerea concomitentd a oricdrui fel de indreptdliri prin
fapte. Acest principiu il gisim prezent in sistemul de jertfe al Vechiului Testament.
Il gisim, de asemenea,$i in invetAtura Noului Testamentcu privire la moartea
ispdgitoarea lui Cristos.Un alt exempluestecentralitateacredinleiin Isus Cristos
care acoperdorice prapastiedintre evrei gi neamuri. Petru a predicat-ode ziua
Cincizecimii, in Ierusalim, evreilor ce proveneau din diferite culturi. pavel a
declarat-otemniceruluidin Filipi intr-un cadru specificneamurilor (Fapte16:31).

Aparitiaintr-un cadruuniversal

Un alt procedeuprin care se poate determinaesentaunei doctrine esteacela


de a se observa care sunt elementeleprezentatelntr-o manierd universald.
Botezulnu estementionat numai in legiturS cu situaliile specificein care a fost
practicat,ci gi i:r cadrul universal al Marii insdrciniri: ,,Toatdputerea Mi-a fost
datd in cer 9i pe pdmdnt. Duceli-vi gi faceli ucenici din toate neamurile,
botez6ndu-i in Numele Tatdlui 9i al Fiului gi al SfAntului Duh. gi invdfati-i si
pAzeascdtot ce v-am poruncit. 9i iati cd Eu sunt cu voi in toate zilele, pAni la
sfargitul veacului" (Matei 28:18-20).Existd cdteva consideratii pe bazj cdrora
putem socoti acestftagment un cadru universal: (1) Afirmajia lui Isus despre
faptul cd I-a fost datd toatd autoritatea sugereazdcl, in clipa in care igi transmite
functiile gi responsabilititile ucenicilorEl are in minte o sarcindcare,dupe cate
s-ar putea presupune,trebuie indepliniti de-acuminainte p6nd i:rtr-un moment
viitor nedefinit. (2) Acel ,,din toate neamurile,, suqereazdo universalitate a
Actualizareamesaiului cregtin 111
locului qi a culturii (cf. insdrcindrii din Fapte 1:8:,,...gi-Mi ve;i fi martori ... pAni
la marginile pimantului"). (3) Faptul cd Isus va fi cu ei in toate zilele, chiar pAnd
la sfargitul veacului, sugereazi cA aceastdinsdrcinareintreiti trebuie si aibi o
aplicabilitatepermanentd.Pebazaacestuigen de consideralii,putem conchidecd
botezul nu era doar un fenomen izolat, care trebuia se aibi loc intr-o anumite
perioadd gi intr-un anumit loc. El estede o aplicabilitatepermanenti.
Pe de altd parte, incidentul spdldrii picioarelordin Ioan 13 nu estepus intr-un
cadru generalsau universal.Degi Isr-rsa spus: ,,...voi suntefi datori sd vd spdlati
picioareleunii altora" (w 14),nu se pomenegtenimic despredurata practicii.Degi
El a zis: ,,Eu v-am dat o pilde, ca gi voi sh faceli cum am fdcut Eu" (v 15),existd
motive si se creaddci nu era neapdratnecesarca exernplulLui si fie aplicat in
mod universal sub aceastd formd precisd.El nu dd de in{eles cd practica trebuie
repetatacontinuu.Motivalia actiunii Lui aparein afirmalia Lui referitoarela faptul
cArobul nr-restemai mare ca stdpAnullui (v 16).Isus irrcearcisd intipireascd in
ucenicii Lui atitudinea unui slujitor: smerenia9i dorinla de a pune pe altii pe
primul loc. In cadrul acelei culturi spdlareapicioarelor simboliza o asenenea
atitudine.Inse,intr-o altd culturd, acelagilucru ar putea fi exprimatmult mai bine
printr-un alt act. Deoarecegisim invdjdtura despresmereniegi in alte locuri din
Scripturi, fdrd a fi menlionate inse spAlareapicioarelor (Matei 20:27;23:70-72;
Filipeni 2:3),tragem concluziacd atitudinea de smerenie,gi nu actul specifical
spdlirii picioarelor,estecomponentapermanentea invdtdturii lui Cdstos.

Un factorpermanentrecunoscut
ca baz1
O invAteturd specifice,bazati pe un factor permanent recunoscut,poate la
rdndul ei sd fie permanentd.De exemplu,Isr.rsIgi bazeazdinvelatura cu privire la
permanenlacdsdtodeipe faptul ce Dumnezeul-a fdcutpe om parte bdrbiteasceSi
partefemeiascdgi pe acegtiadoi i-a declaratuna (Matei 19:4-6,citAndGeneza2:24).
Precedentulesteconsiderata fi ceva ce a avut loc o datd pentru totdeaunadar
posedi o
^semnificatiepermanentd.De aici este dedusd natura permanentAa
cisniciei. In mod sirnilar,preotia tuturor credincioqilorse bazeazdpe faptul ca
sldvitul nostruMare Preot,,astrebetutcerurile"o dati pentru totdeauna.Din acest
motiv noi putem ,,se ne apropiem...cu deplind increderede scaunul harului"
(Evrei4:14-16). Mai mult decaiatat,intrucatIsusestePreotpe vecie(Evrei7:21,24),
rdmAneintotdeaunavalabil faptul ci toJicei careseapropiede Dumnezeuprin El,
sunt mantuiti (v 25).

O legeturaindisolubila
cu o experienEcare esteconsidera6esentialA
in perspectivalui Rudolf Bultmann,Gcscfticltc al invierii (reinnoireanddejdii 9i
a deschiderii fali de viitor pe care noi o experimentdm)este independentdde
Hlsforle(intrebareadacdIsusa inviat cu adevarat).insa PavelsustinecAhdireaeste
dependentdde invierea lui Cristos.El spune:,,...dacX n-a inviat Cristos,credinta
voastre este zadarnicd,voi sunteli incd in pdcatelevoastre" (1 Corinteni 15;17).
Daci experiereade cdtrenoi a invierii esterealhgi perrnanentS, invierealui Cristos
trebuiesdfie efectivd,permanentdgi universald.Inlocuireasauschimbareain orice
712 Studiindu-Lpe Dumnezeu

fel a acesteidoctrine va fi insolitd de o schimbaresimilari i::rdomeniul trdirii. Daci


noi considerdm ce aceastaexperientd este esenfiah, abandonareaa ceeace Biblia
afirmi cd este cauza va reclama gdsirea unei alte baze pentru explicarea
rezultatului. Acea treire a noastre care este cauzatAde incredinlarea ce reul va fi
irvhs sebazeazdpe credinta intr-o anumitd lucrare supranaturald a lui Dumnezeu
finAnd de a doua venire a lui Cristos. Experientajui Fosdick avAnd la bazd
incredinlarea ce reul va fi irvins este cu totul diferitd, deoareceel o clddegtepe
ircrederea in progres, care cere un anumit gen de efort uman gi esteinsotit de un
grad corespunzAtorde nesiguranfi. Agadar,experienla lui estecladite pe o temelie
care nu este solidd gi se va dovedi a nu fi permanentA.Pe de altd parte, ori de cate
ori experienta noastrd se dovedelte a fi reald gi permanenttr,putem fi incredinjafi
ci doctrina biblicl de care e dependentd estegi ea permanente.

Felul in care esterefledate fnvat+turain punctutculminantal revelatieiprogresive

Un ultim criteriu se leagd de problema revelatiei progresive. Dacd noi il


concepempe Dumnezeu ca pe Unul care a lucrat in cadrul unui proces de
realizare a rescumpdrArii pentru om, revelAndu-Sepe Sine 9i planul Sdu in mod
trepta| vom acorda o impodante mai mare evenimentelor mai tArzii decAt celor
mai timpurii. Presupunerea este cA avem forme tranzitorii in cazurile mai
timpurii, qi cd cel din urmd caz reprezinti forma final6. Daci apare un element
absolut,putem trage concluziace ultimul caz exprimi esenladoctrinei la care
variantele mai timpurii au participai,sub forma unor anticipdri. Un exemplu ar fi
Iuoarea ispigitoare a lui Cristos. In timp ce Vechiul Testament cerea jertfe
neintrerupte irircurtea cortului, iertfe de tdmdie de doud ori pe zi in prima incepere
a cortului, gi o jertfi anuali adusd de marele preot in a doua incdpere a cortului,
ir Locul preasfAnt(Evrei9:1-10),Cristosa pus capetacestuiprocesaducandu-lla
apogeul seu (v. 12). jertfa Lui, constdnd din propriul Lui sAnge,a fost o datd
pentru totdeauna.Mai mult decatatAt,Isus a spusadeseori:,,A!i auzit ce s-azis...
dar Eu vi spun..." L:rtoate acestecazuri Isus stabileaesentadoctrinei pentru a o
pune in locul aproximdrilor ei precedente.
In unele cazuri esenta unei doctrine nu a fost percepute in intregime in
vremurile biblice. De exemplu, statutul femeilor in societate a fost irnbuneteut
lntr-un mod covargitor de cdtre Isus. in mod similar, Pavel a acordat un statut
neobignuit sdavilor. Cu toate acesteasituatia maioritdiii acelora care apartineau
acestor grupe nu s-a imbundtitit in mesura in care ar fi trebuit. Astfel, pentru a
detectaesentamodului in care asemeneapersoanear trebui sa fie tratate, noi
trebuie sd privim la principiile care au fost enuntate sau sugerate in legdturd cu
statutul lor, 9i nu la relatdrile despre feJ.ulin care au fost de fapt tratate ele il
vremurile biblice.

Noi vom incerca si ajungem la esen[amesajului, recunoscand ca revelatia are


un punct cuhninant. Nu vorbim aici despre separareamiezului de coaji - cum au
ficut unii ca Harnack - urmatd de renunlarea la coate.Nici despre ,,renunlarea la
bagaiul cultural", cum fac unii interpreti ai Bibliei din zilele noastre odentali sPre
antropologie.Noi ne referim la gisirea adevdruluispiritual cu caracteresential,pe
Actualizareamesaiului cregtin 113

care se sprijind o anumitd parte a Scripturii, gi la descoperirea aplicaJiei lui


contemporane.
Se face frecvent observalia (jusii) cd foarte putini creFtini se orienteaze inspre
genealogiile din Scripturd in vederea unor scopuri devo{ionale. insi chiar qi aceste
portiuni trebuie si aibi o anumitd semnificafie. O incercare de a parcurge direct
traseul de la,,ce a insemnat o anumitd genealogie" la,,ce inseamnd ea,,se va
dovedi a fi frustranti probabil. Trebuie si ne intrebdm in schimb: ,,Care sunt
adevirurile care stau ),abaza e1?"Ne vin in minte mai multe posibilitili: (1) toji
avem o mogtenire umand din care se trage o mare parte din ceea ce suntem; (2) cu
totii ne-arn primit viala de la Dumnezeu printr-un lung proces de dependenli;
(3) Dumnezeu lucreazd providenlial in istoria umani, realitate de care ne vom da
seama intr-un mod acut dac6 vom studia aceasteistorie si felurile lui Dumnezeu
de a se purta^cu omul. Aceste adevlruri au o semnificafie pentru situaliile noastre
din prezent. in mod similar, regulile din domeniul igienei 9i sdndtdlii din Vechiul
Testament ne vorbesc despre preocuparea lui Dumnezeu pentru sdndtatea gi
bundstarea umand 9i despre importanla ludrii unor rndsuri pentru pdstrarea acelei
bundstdri. Controlul poludrii gi adoptarea unor regimuri alimentare inlelepte ar fi
aplicaliile modeme ale adevdrului de la baza acestor reculi vetero-testamentare.
Pentru unii exegeli aceastava suna ca o alegorizare. insd-noi nu suntem in cdutare
de simbolism, de semnificalii spirituale ascunsein referinlele literale. Mai curAnd,
noi propunem ca fiecare sd se intrebe care este motivul real pentru care a fost
rostitl sau scrisi o anumitd afirma!ie.
Ficand toate acestea, hebuie se fim atenti sd recunoagtem ci inlelegerea gi
nterpretarea noastre sunt influenJate de propriile noastre circumstante istorice,
pentru ca nu cumva sd identificdm din gregeald forrna in care expunem o
invdtdturd biblice cu esenla ei permanente. Dacd nu vom recunoagte acest lucru,
vom absolutiza forma noastrd 9i nu vom fi in stare si o aducem la zi atunci cAnd
se va schimba situafia. Am audiat odatd un teolos romano-catolic trasdnd istoria
formuldrii doctdnei revelaliei. El a incercat apoi ih descrie esenta permanenta a
doctrinei 9i a expus foarte clar gi cu exactitate o conceptie din secolul al XXlea,
neoortodoxd, 9i de nuante existentialisti despre revelalie!
Este important sd observdm ci descoperirea esentei de durati nu insearnnd
studierea teologiei istorice cu scopul de a Lxtrage cel mai mic numitor comun din
variatele formuldri ale unei doctrine. Din contre, teoloeia istorice arate ce toate
formuldrile postbiblice sunt condilionale. Afirmafiile biblice insele, sunt cele de la
care trebuie se extragem esenla, gi ele sunt cele care reprezinti criteriile
permanente de validitate ale acelei esen{e.
Teologia
si limbajul
ei

Limbajulteologic si analiza verificationalA:


Acuzatiade lipsa de
semniflcalie
Limbajulteologic si analiza funclionala
Replicila acuzatiade lipsdde semnificatie
Conceptul de blik
Limbajulteologicca limbajpersonal
Limbajulteologicgi verificarea
escatologicd
Limbajulteologicca sintezdmetafizici
Limbajulteologicca mijlocde discernamantsi dedicare

T'
Diserica a fost mereu preocupatdde limbajul ei, din moment ce este
implicatd in efortul de a comunica gi esteconvinsi cAceeace are de comunicat este
de o importanti vitale. Astfel, Augustin gi chiar teologi de dinainte de el au luat i:r
seriosproblema naturii gi funcliei limbajului teologic.rin secolulal XX-leainsd,
aceastdprobleme a devenit arzetoare.9i aceastapenfu ce in secolul al Xx-lea
filozofia - care a fost adeseaun partener de conversatiepentru teologie - a inceput
seacordeo atentieprimordiale gi in unele cazuri chiar exclusivi analizei limbajului.

Limbajulteologic si analizaverificationale:Acuzatiade lipsd de


semnificalie
La inceputul secoluluial XXlea, filozofi caG. E. Moore gi BertrandRussells-au
angajatin analizarealimbajului., in parte,aceastaa fost o excrescenlia interesului
manifestat fatd de matematicdgi logica simbolicd. Totugi, doar in momentul
aparitiei migcdrii cunoscutesub numele de pozitivism logic a cdpdtatun avant
real acestinteres fale de tmbaj. Pozitivismul logic a inceput printr-un seminar
condus de Moritz Schlick la Universitateadin Viena in 1923.3La seminar au
participatdoud grupuri: oamenide qtiint6,interesatide filozofia gtiinlei,gi filozofi
1. Augustin, Despledoctrinncre1tind,3.
2. Bertrand Russell, A Hisfo/y of Westerfi Philosophy,New York, Simon and Schuster, 1945,
capitolul3l.
3. ThcAgeof Alqlysis, ed. Morton White , New York, New American Library 1955,P. 203-205.

11.4
Teologiaqi limbajul ei
115
interesali de gtiinli. Ei au analizat sensul intelesului.
Au observat cd existd dor-rd
tipuri. fundarnentale de afirrnalii cognjtive. primul tip
sunt afirmafiile n priorl,
analitice,.asemenea lui doi plus cloi fac patru. ComLinate
in aceastd rnanieri
slmoolurtle do! Qrplus.ru ingelesulde patru. predicatul
cste cuprins prin defini{ie
in_subiectul propozitiei. Astfel de afirmatii de tip matematic
sunt in mod necesar
adevdrate, insd ele nu dau informajii cu privire ia lumea
empirici.r
Celalalt tip de afirmalii este mult mai interesant. Ace'stea
. sunt atirmaliile
cevain p-redicatcarenu a fost conti""t d" .;;i".;. i;;i';;
lT,*:.1i..,::":isti
ce,,tolr cehbatari sunt necisatoriti,,este un exemplu pentru primul
tip de
afirmafii, ,,toti celibatariisunt inalti,, esteun exemph-r'peniru
cel de al doilea tip.
nu.
11".u"tu este.ofautologie. deoarecedefinilia ceiibaiarului nu contine in mod
lntrmsec nrct o rnformafie despre indllirnea lui. Veridicitatea
sau falsitateaunei
asemeneaafirmatii poate fi determinatddoar printr_o examinare
a lumii reale.
Aceastaesteo cerinli minimd.
Ce anume faceca o afirmajie si aib6
sunt semnificative prin faptul cd ele definesc _uninfeles?Afirmaliile analitlce,n priori,
termeni. Cr-rn rimane insd cu
srntehce,n posrcriori tip Stiintific)?Rdspunsuldat de pozitivismul
ll,].Tll]"
logrc este ci asemencaafirmalii .(.de
arr inleles deoareceexistd un set de informa;ii
senzorialecarevor dovedi veridicitateasau falsitatealor.5Afirmatria:
,,piatra din
** stengeeste mai grea decat piatra din mAna mea dieapta,,,
T11" are sens,
v e r j f i c a t ; . p r i ni n f o r n r a f isi e n z o r i a l eD.a c i c u p u n p r i m a
: : ^ : i l " :pe :talerul
pratra :,poi*.jj
stang al trrrci balanle gi cealaltdpe cel drept voi experimenta
senzorial,prin vedere,faptul ci talerul st6ngva cobori,in timp
ce talerul drept va
urca.Aceastaesteceeace se are in vederepiin
,,maigrea decAt,,.Acestlucrr-reste
exact.ceea ce se afirmi prin aceastdexpresie, acesti esteintregul ei inleles.
9i
Din acestpunct de vedere nu este necesarca o afirmalie sd
fie adevdrate
pentru ca^sd_aibiin{eles.Ea poate fi falsd,insi noi putem
specificaaceleh-rcmri
caresunt.in fav-oa.rea sau irnpotriva veridicititii ei. de fapt nici nu estenecesarsd
rlm in stare si facem verificarg3, atata timp cat afirmatia
este in principiu
,,cealatteparte a Lr-rniiestedin brAnzi proaspdtd-,,a
I^"lttil?tti:""lft
rosr una semmlrcativi 1fj'1ulil,
chiar inainte ca cealalte parte a Lunii si fi putut fi
investigati datoriti cdldtoriilor spaliale. Degi eri imposibil
"6 r",.,rp".t"r"
cealalta.partea Lunii, era posibil sl se specifice." onrrrri"s_arputea
vedeaacolo
ar.ti,adev.ir.rt;i gi dacacinevaar [i in sraresa arunceo privire.
:,,:i,i"j,T:]ll
>rmpladrttcuttatetehnic; nu a transformatafirmafiaintr_una
fdrd sens,la iel cum
lipsa unui telescopnu ar faceca afirmaliile despreinelelelui
Sui.,r.rra tie lipsite
Pe de.alti parte, orice afirmalie care se pretinde a ii sintetica
1:.1!:l"r: rlro,rm.aliifaptice),dar nu estemdcarin principiu verificabililadlca
::1|.1]"1*.o: prin
oate senzoriale,trebuiehliturati ca fiind literalmenteun nonsens.u
Aceastainseamnecd r-rneleafirma{ii carepar a fi fapticepot
fi lipsite de sens.
Seia in considerareaici doar ceeacc poate fi doveclitia ad&drat
sau fals. Acest
principiu, cunoscutsub numele de principiul verificabilitdtii,
a clevenitextremde
4. lbid., pap,.207-208.
Afjrmatiile a ?r/ror"i
sunt in rnod logic antcrioareexperienteisenzoriale
jndependentede ea; afirmaliile ,j
n postcriorlsunt in mod logic posterioare*i".i"a"i senzoriale$i
dependentede ea.
5. Ibid.,p.209.
6. Rudolf Carnap,pfi itosophl/
a rI Logicn!Syrtd.r,Nerv york, AMS,1979,o.17.
11.6 Studiindu-L pe Dumnezeu

important penbu filozofi. Drept rezultat multe fraze,de altfel impreslonante,au


rost aruncatela groapacomunea lucrurilor lipsite de sens.
William Hordem intreabi oarecumin glume dacd o afirma;ie de genul ,,in
ceasulmeu esteun pitic" are vreun sens.?La prima vedere, aceasti afirriaJie vrea
sd spuni ci in ceasul meu sti un pitic care face sd se invarta aretetoarele.El este
cel ce provoacepand gi ticiitul ceisului in timp ce lucreazd.Daci agfi intrebat de
unde gtiu cd afirmatia esteadevarati, mi-ar fi greu si rdspund.lnseamndoarecd
daci agindepirta capaculceasuluiagvedeainduntru pitiiul lucrind de zor? Nu,
deoarece-acestaeste un pitic invizibil. inseamni cd nrrvoi gdsi migcareaspecificd
rotilor dintate? Nu, ceasul meu are toate componentele dispozitivului mecanic
obignuit, lntrucdt acestpitic lucreazdintr-un mod imanent prin migcareaobignuitd
a rotitelor dinfate. Atunci ce inseamna afirmatia? Ea inseamnd pur gi simplu cd in
ceasulmeu existd un pitic. Este foarte probabil ci nimeni nu viinlelege, deoarece
nuexisti nici un lucru la care sdpot faceapel gi careintr-un fel sau altul si pledeze
in favoarea sau impotriva veridicitdtii afirmaliei. De vreme ce nu poate fi dbveditd
nici veridicitateagi nici falsitateaacesteiafirmatii, ea estelipsitd ie sens.
Examinate in acestfel, multe subiecte,de o mult mai mare seriozitate, de care
s-a ocrrpat in mod traditional filozofia, sunt considerate acum ca fiind lipsiie de
sens.Intrebarea dacerealitatea estede nature mentald sau materiald estefird sens,
cum estegi intrebarea daci ea estealcdtuite dint-un singur principiu ultim sau din
doud. Aceste probleme, asemeneatuturor acelora care nu pot fi rezolvate prin
recurgerea6e la definifii, ori conventii,pe de-o parte, fie la informatii senzoiiule
care sd le confirme sau sd le infirme, pe de alte parte, sunt pw qi simplu
pseudoprobleme. in timp ce cusul loi pare sd fiL influentat de dezbatiri,
implic6nd pozifii contrarg ele nu pot fi rezolvate.Dificultatea nu esteci una dintre
pozitii ar putea sXnu fie adeviratd; ea consti in faptul cd ambele sunt fdri sens.
Aceeagiproblemd este legaid Si de mutte afirmatii teologice.Degi au forma
unor afirmatii sintetice valide, ele sunt lipsite de sens.Ce vrea sd spund teologia
prin afirmaliile ei? Luali, de exemplu, propozifia: ,,Dumnezeu este un Titi
iubitor", sau ,,Dumnezeu ne iubegte agacum un tati igi iubegte copiii,,. Care este
intelesul acestor afirmalii? Ce anume pledeazd in favoarea veridicitetii acestor
afirmatii? $i, la fel de important, ce anume pledeazdimpotrivd?
John Macquarrie ne vorbegte despre un om care intr-o buni zi, pe cAnd
haversa strada, era cAt pe ce sa fie lovit de un autobuz care lui colgul.
,,Dumnezeumd iubegte,a exclamateL fiindcd autobuzul nu m-a lovit.,, Altd datd
a fost lovit gi rdnit de un autobuz,insd el a spus:,,Dumnezeumd iube$te,fiindce
autobuzul nu m-a omorAt." (llterior omul a fost calcatde un autobuz gi a murit.
Totugi,rudele indoliate au dat dovadd de o atitudine cat se poate de filozofici:
,,Dumnezeuil iubegte,fiindci l-a chemat acasedin aceastj lume nefericitd gi
pecitoasd." Tot ceea ce s-a intampht a fost vdzut ca o dovadi a dragostei
Pdrintegti a lui Dumnezeu. Nimic nu pleda impotriva ei. gi intr-o astfel de
situatie,nimic nu putea de fapt si pledezenici in favoareaei. Abordati in felul
acesta,afirmaJia,,Dumnezeuesteun Tati iubitor,, e un nonsens.Ea intr-adevdr
estelipsitd de orice sens.8
7, William Hordem, Speakingof God,New York, Macmillan, 1964,p. 61.
8. John Macquarrie, God-TaIk:Ax Examinationof the Languagcani Logicol Theology,New york,
Harper and RoW 1967,p.108-109.
Teologiaqi limbajul ei 777
Ne putem gAndi gi la alte exemple.Luafi afirmalia: ,,Dumnezeurdspundela
rugiciuni." Careesteintelesulacesteiafirmalii?inseamndea oarecddacfvom lua
un grup relativ omogen de oameni gi il impirlim in doui subgrupuri egale, ii
9i
punem pe membrii unuia dintre subgrupuri sdseroagepentru problemede mare
rmportantdpentru ei, iar pe cei din al doilea subgrup sd se gAndeascdintens Ia
lucruri importantepentru ei gi sd qi le doreascedin to;td inimi, vor favoriza oare
rezultatelein mod semnificativprirnul subgrup?Aici din nou nu-i va fi hgdduit
nici unui Iucru sd pledezeimpotriva afirmatiei. Deoarecedacd cerereanu este
indeplinitd, cregtinul de obicei are urmdtoarea replic6: ,,Nu a fost voia lui
Dumnezeu",sau,,Dumnezeua rispurs, insi rdspuniul Lui a fost negativ,,.Care
esteatunci diferenla dintre acestecrezuri gi pretentii gi afirmatia ,,in ceasulmeu
esteun pitic"? Toatesunt lipsite de sens.
John Wisdom a exprimat aceastafoarte succint intr-o parabold.qDoi
exploratoriau dat odatd din intAmplarepesteun loc defri$atintr-o jungld. Acolo
seaflau multe flori, insd Simulte buruieni. Unul dintre exploratori a spus:,,precis
cd ingrijegte vreun gridinar aceastdparceli de pdmAni.,, Cel de-al doilea
explorator nu a fost de acord cu aceisti afirmagil. Astfel cd ei gi-au intins
corturile acolo gi au urmdrit ce se petrece,insd nu au zdrit nici un gridinar. Cel
carecredeain existenlagredinarului a fost de pdrereci el trebuie sifie invizibil.
Prin-urmareau ridicat un gard de sarmdghimpati, l-au electrificatgi au patrulat
cu c6ini de pazd. Cu toate acesteanu a apirut nici un grddinar. ,,Nu existd nici
un_grddinar",a spus scepticul.,,El esteinvizibil gi intangibil,,, a ripostat celdlalt.
.Nu lasi urme, nu producenici un sunet gi vine in secreisdingrijeascdgrddina.,,
Iati un alt exemplu in care nu se admite nici o dovade contiajictorie, Antony
Flew comenteazA:,,O ipotezd fragili (credinJain gridinar sau in Dumnezeu)
poatefi astfel ucisd treptat printr-o mie de calificdri.;,10
Cu alte cuvinte, o pozitie
carereclamdrectificdri permanentepentru a se evita demonstrareafatsiiilii ei
(care,de fapt nu estedeschisdpentru posibilitateade a i se dovedi falsitateafeste
Iara sens.
Aceastaeste situafia afirmafiilor majore ale teologiei cregtine.Cregtinul
9i
necregtinullucreazi cu aceleaqidate,insd nu sunt de acordin interpretarealor. De
vremece cregtinul,teolog sau nu, nu poate sd explicesemnifica{iaafirmaliilor lui
(sd-gi dovedeasci interpretdrile) prin recurgerea la date senzoriale, aceste
afirmalii trebuieprivite ca lipsite de sens.
Pozitivismul logic este o incercarede stabilire a unui etalon precrs pentru
semnificafie,pe baza cdruia sd fie evaluat orice lirnbaj. pe baza accstui etalon,
singureleintrebuinldri incircate de sensale lirnbajului (ceeace pozitivismul logic
numegtelimbaj reprezentativ)sunt concretizatein lirnbaiul de tip matematicsau
tautologic,Fi in limbajul de tip gtiintific,carecorespunddh punitul de vedereal
principiului verificabilitdlii. Cum r6mine insi cu iestul afirmaJiilorcare apar in
cadrul teologieicregtine?Careestestatutul lor?
Pozitivismul logic recunoagtegi o altd intrebuintare a Iimbaiului dec6t cea
reprezentativ;. $i anume, intrebuinlaredexpresiv; sau emotjvA.in acestcaz
atld psVchaawlrsis,Oxford,B. Blackwelt,1957,p. 154-155.
f. ;Jr'r Wi.ao*, "C ods", i^ Pllilosophy
Antony Flew, ,,Theologyand Falsification,,,in Nel, Essnys ,I.tteology,
i, pft ilosophical
_10. ed. Antony
Flew gi Alasdair Maclntyre, New york, Macmillan, 1955,p. 97.
118 '
Studiindu-Lpe Dumnezeu

limbajul de fapt nu descrie sau denote nimic, ci mai degrabd exprimd


sentimentelevorbitorului sau scriitorului. Degi propoziliile de g-enulacestapot
avea forma gramaticald 9i prin urmare irnfdtigareaunor iudecdJi, ele exprimf de
fapt sentimentele, dispoziliile sufleteFti gi atitudinile vorbitorului. Ele sunt mai
mult ca ,,Uaul", ,,Ural", ,,Yail,"gi alte expresiisimilare.Nu esteposibil sd li se de-
monstrezeveridicitateasau falsitatea.Cia mai mareparte a istorieifilozofiei a fost
dupi cAtese pare o identuirc de ciirdituri gi mirdiiuri sofisticate.rCeeace este
adevdrat cu privhe ia enunturile filozofiei este adevirat 9i cu privire la cele ale
teologiei. Din moment ce ele nu corespund criteriilor cerute de olice intrebuinlare
reprezentative a limbajului, sunt probabil expresive. Teologul poate se creade cd
ne spune ceva cu privire la felul in care stau lucrurile, insd ir:rrealitate el de pur 5i
simplu frAu liber sentimentelorsale. Afirmajia: ,,Dumnezeuvegheazaaiupia
noastraca un tati iubitor asupra copiilor lui,, pare si-L descriepe Dumnezeu.
Totugi, in realitate, ea exprimd sentimentele calde gi pozitive pe caie cineva le are
faid de univers. Nu e nici un reu intr-o astfel de intrebuinlaie a limbajului at6ta
timp cat oamenii nu sunt feculi se creaddcd el exprimd cevafaptic. in rest poate
se aibd un efectcat se poate de purificator pentru preclicator,9i terapeuticpentru
ascultetori.r2 O asemenea clasificare a limbajului religios gi teologic poate fi
surp_ rinzitoare gi supirdtoare atat pentru ieologi gi predicatori, cAt gi pentru
credinciogii de rAnd. Ei sunt de pdrere cd atunci c6nd vorbesc sereferd intr-adevir
la ceva.TotuSi,dacasunt acceptatepremiselepozitivismului logic, ei igi exprimi
doar emofiile.
Iati insd cd mulfi filozofi au devenitnelinigtili din pricina pozitivismului logic.
Exista o anumite simplitate la aceasteabordare, in sensuf cd toate afirmatiile
puteau fi clasificateintr-o categoriesau alta. Cu toate acestea,tocmai aceastd
simplitatepirea a fi artificiali. Ea inldtura de fapt multe intrebuintari traditionale
ale limbajului, in ciuda faptului cd cei care foloseau limbajul etic Ai religios le
giseau utile gi extrem de semnificative. Ea pdrea si-si fi stabilit in mod arbitrar
propriile standardecu privire la ceeace trebuie sd fi; limbaiul, gi, din nefericire,
pe parcursul acestui proces nu a folosit o terminologie suficient de descriptivi gi
reprezentative.Aceastaintrucat expresiica ,,fird sens,,sau ,,emotiv,,implicd ele
inseleconotatii emotive.r3
Mai exista de asemeneagi o altd probleme cat se poate de importanti gi
serioasi. Ea privea statutul pe care il avea principiul verificabilitdlii. Este el o
afhmaiie analiticd?Dacdda, ahrnciel estedoir o simpld definilie, 9i oricine poate
seo combatespunand:,,Eunu definescastfelcriteriul pentru semnificafie.,,pe de
altd parte, dace esteo afLmalie sintetice,informandu-nede fapt in legeturd cu
ceva ce nu esteimplicit h definifie, trebuie se indeplineascdpiopriul Ji criteriu
pentru semnificatie. Care este irxs6 setul de date senzoriale iare ar dovedi
veridicitatea sau falsitatea acestei afirmafii? De vreme ce nu existd nici unul,
afirmalia ar pdrealipsitd de sensgi de asemeneacontradictorie.
Exponenlii pozitivismului logic au sesizat aceast{ problema gi au incercat sd
dea un rispuns. Ludwig Wittgenstein, de exemplu, a sugerat ci afirmafiile
Phit"""ehv
nndLosicat svntax,P.26-37
\:12:..
ff;:e,
13, FrededckFerr6,Irnguage,Lt gic,qfidGod,New york, Harper and Row, 1961,capitolul 4.
Teologiagi limbaiul ei 119
filozofiei lui sunt doar de naturd explicativd. In cele din urmd cineva igi dd seama
ce sunt lipsite de sens dupi ce a trecut prir ele, pe deasupra lor, peste ele. ,,Trebuie,
cum s-ar zice, si arunci scara dupe ce ai trecut peste ele."rr Trebuie sd te folosegti
de aceste afirmafii, gi apoi sd le depdqegti. Totugi, cele spuse de Wittgenstcin nu
pireau prea satisfdcitoare. Rudolf Carnap a sustinut cA o mare pafte din aceste
afirmatii sunt semnificative, nu a specificat insd in ce fel.ri A. J. Ayer a pretirs ci
principiul verificabilitdlii este intr-ade\,;r o definilie.r in acest caz, insi, el este
expus Ia dificultatea prezentate anterior. AceastArezolvare nu pArea a fi rnai buni
decdt celelalte, rezultatul fiind cd pozitivismul logic - sub forma lui ini{iald -
trebr-daabandonat sau modificat in mod considerabil.

Limbajulteologic si analizafunctionali

Filozofia analitici s-a indreptat astfel spre o alte etapd. Forma timpurie, pe care
Frederick Ferr6 o pomenea sub numele de ,,analizd dc vcrificarc", a incercat si
prescrie culrt anume trebuie folosit lirnbajul. Forma ulterioard, pe care el o
denumegte ,,analizd funclionali", a incercat in schimb sd dcscriccum anume este
folosit de fapt limbajul.rT Aici devin aparente o multitudine de intrebuinliri ale
limbajului. Aceste varietiti de limbaj sunt abordate clr o anlrniti curiozitatc
indreptati inspre modul in carc a apirut gi s-a dezvoltat limbajul. Filozoful
limbajului ar trebui sd fie caracterizat de gAndirea biologului, ai cirui scop este si
observe gi sd clasifice. Aceasti conceptie substituic o intrcbare in locul afirmatiilor
dogmaticeale pozitivigtilor logicir ,,Careestelogica judeci{ilor de acestgen?" Cu
alte cuvinte, filozofii care se concentreaze asupra analizci functionalc intreabe:
,,Curn vor fi verificate sau probatc, sau iustificate acestejudecei? Care este folosnl
gi funclia lor; ce anume fac clc?"
In lucrarea Iui de rnai tarziu, Wittgenstein s-a dovedit a fi un pionier al acestui
domeniu. in a sa Philoso1thicnl Inoesfignfiousel a vorbit despre diferite ,,jocr-rride
Iimbaj". El a ingirat diferite intrebuinfiri ale limbajuh"ri, cum ar fi emiterea unor
ordine, raportarea unui eveninent, compunerea gi prezentarea unei giume,
blestemarea, rugiciunea.l3 El a intrebr.rintat termenul de,,joc de limbaj" pentru a
sublinia faptul cd limbajul este o activitate. Problcrna principiuh.ri verificabilitilii
nu constd in criteriul pe care acest principiu il stabileqte pentru genul en.rpiric de
propozilie. Ea constd in incapacitatea de a recunoagte ca legitir.ne 9i semnificative
celelalte forme de limbaj.
Prin urmare unul dintre rolurile majore ale filozofiei este si examineze modul
in care funcfioneazd de fapt limbajul in context. $i dincolo dc aceasta, filozoful
incearci sd dezvdluie intrebuinldrile gregite ale limbajului atunci cand ele ar-rloc.
Wittgenstein spune ci ,,problemele filozofice apar atunci cAnd limbajul plcacdirr

14. Ludwig Witigenstein,Tlnclnh|sLa{ica-Plrilosophicls, Ncrv V)rk, Ilarcourt, Brace,1922,p.lE9.


1.5. Carnap,Philosophy atld LosicnlSyt]|?x,p.38.
16. A. J. Ayct L,1,rSIlaT.,
IrutlJ, nrd Lo.{ic,Ncw York, Dovcr, 1946,p. 16.
17. Ferr6,Ii//inguoge,
Logic,antl God,p.58.
18. Lud{'i8 Wittgenstein,Phibsophicnl lltr)esllqdiiio,rs,
irad. in lb. engl. G. E. M. Anscombc,c(litiir a
treia,New York, Macmillan, 1956,p. 11,12.
120 Studiindu-L pe Dumnezeu

aacantd".te ,,Confuziile care pun stipdnite pe noi apar atunci cdnd limbajul este
asemeneaunui motor care are timpi morti, gi nu atunci cand estein functiune."2o
Analiza funcgionali intrebuinteazd doud metode pentru elucidarea functiilor
limbajului neclar: metoda cazului-paradigmd gi metoda comparaliei expresive.
Metoda cazului-paradigmd irnplici gisirea unei i:rtrebuinldri clare, sirnple a
cuvintului sau a propozitiei ambigue. Aceasta va permite cuiva sd vade cum
anume funcJioneaze de flapt cuvantul sau propozitia care ridice dificultxti. De
exemplu, Ferr6 observd ce termenul solid ar pttea fi ambiguu atunci c6nd ne
gAndim la faptul cd gtiinla modernd
^neasiguri ce totul este de fapt o masd de
sarcini electrice in continui migcare. Insd dacd cineva iSi va imagina nigte pereti
de piatri sau nigte pupitre masive atunci cand intahegte cuv 6ntul solid,va rezolva
dificultatea.2l
Cea de-a doua tehnicd, comparatia expresivS,implicd compararea unei
anumite expresii cu alte forme de limbaj sau chiar cu activitef nonverbale care
indeplinesc acelagi lucru. Ferr6 folosegteexemplul unui primar care spune: ,,Cu
aceastadeclar autostradadeschisd"(sau sirnplu: ,,aceastdautostraddeste acum
deschis5"). Degi la suprafa!tr aceastaafirmatie pare sd ne informeze despre un
fapt, o examinare mai atente va dezvdlui ci ea indeplinegte de fapt acelagirol pe
care l-ar avea tdierea unei panglici sau ridicarea unei bariere. Ea de fapt efectueaza
ceva mai degrabi dec6t si raporteze ceva.z
Pentru cel ce practicd analiza funcfionald esteevident faptul cd diferitele iocuri
de lirnbaj igi au fiecare propriile lor reguli. Prcblemele apar fie atunci cAnd cineva
incalci acestereguli, fie cAnd trece de la o formi de ioc de limbaj la o alta fird si-gi
dea seama,sau incearci sd aplice regulile unui joc in cazul altuia. Un baschetbalist
care incearce se loveasce rningea cu piciorul sau o echipd de fotbal care incearci
se traverseze terenul cu aiutorul unei serii de pase cu mAna, fac un transfer ilicit
de la un joc la altul. Adeptul analizei function;le afirme ce dacdtratdm Iimbajul
teologic care relateaze despre creatia divind ca pe o affumatie despre originea
empirici a universului facem de fapt o trecerede la un ioc de limbai la altul; de ta
timbajul teologicla cel empiric.
Lipsa recunoagterii unei asemeneatreceri va avea ca rezultat confuzia. De
exemplu, este important sd se observe schimbarea in intrebuintarea limbajului
dintr-o propozitie cum este ,,gofamin iosul strizii, cand un alt gofer mi-a tdiat
calea Qi am simlit o ferbinleald sub guler" (s.n.)*.Cine nu reuge$tesd observe
schimbarea poate considera ci expresia ,,a simli o fierbinleali sub guler" este o
descrierea temperatudi tegumentare din zona gitului. De fapt, asemeneatreceri
au loc destul de frecvent in limbajul obignuit. Arnestecarea intrebuinldrilor
Iimbaiului unui joc de limbaj cu intrebuintirile limbajului unui alt ioc se numegte
o incilcare a categoriei.Ea duce la confuziegi constituieo intrebuinlare gregit5a
limbaiului.ts
19. Ibid., p. 79..
20. Ibid., p. 51..
21. Feft6, Ianguage, Logic,and God,p. (4-65.
22. Ibid.,p.65.
expresia are sensul de ,,m-am speriat foarte tare" (n.trad.)
23. IJod|der]i,Speakingof Cod, p, 49-52.
Teologiaqi limbajul ei 1.21.

in loc sd spund teologilor gi cregtinilorpracticanlice anume estegi ce anume


facelimbajul lor, filozofii analitici pe carei-am mentionat mai inainte au permis
teologilor si explice lirnbajul religios. Sarcina filozofului este se constate
caracteruladecvatal explicalieigi sdcAntdreascd in cemisuri Iimbajul estefolosit
corectsau incorect,adicdsd incercesd descopereposibileincdlciri de categorie.

Replicila acuzatiade lipsd de semnificatie

Teologii au rispuns in mai multe moduri la provocarea de a-gi clarifica


manierade a intrebuinta limbajul. Critica adusi pozitivismului Iogic a fost cd ea
esterestrictivdintr-un mod nejustificatin privinta elimindrii unui anumit numdr
de intrebuinliri ale limbajului care sunt semnificative din punct de vedere
cognitiv Esteacum de datoria teologilorsdaratece sunt acestetipuri diferite gi s6
dovedeascifaptul cd ele funclioneazi in mod semnificativin fond. Jerry Gill, in
cadrul unui rezumatutil, a descrisproblernaformulatd de cdtreempirismul logic
(saupozitivismul logic) in termenii unui silogism:
1. Orice limbaj semnificativ din punct de vedere cognitiv are fie o naturd
definitorie.fie una empirica.
2. Nici un limbaj religios nu are o naturi definitorie sau empirici.
3. Nici un limbaj religios nu esteun limbaj semlificativ din punct de vedere
cognitiv2a
Dupi pdrerealui Gill existdtrei rispunsuri principale pe care le-au formulat
teologiila acestsilogism(firegtececei careaccepteconcluziasilogismuluifdrd nici
o demonstratieresping limbajul religiosconsiderindu-l un nonsens):
1. Unii accepti premisele9i concluzia,insd susfin ci degi limbajul religios nu
este semnificativ din punct de vedere cognitiv, el este cu toate acestea
semnificativintr-un alt sens.
2. Unii respingprima premisS,insi o acceptApe ceade-adoua. Acegtioameni
cred ci limbajul semnificativdin punct de vederecognitiv nu se limiteazd
doar la cel analiticQiempiric.
3. Allii acceptdpremisa maiord dar o resping pe cea minord. Ei sustin ci
afirmaliile religioaseau de fapt un caracterempiric.2s

Conceptulde blik
Primul grup a fost alcetuit in mare parte din filozofi profesionigticare au
reflectatla natura discursului religios.R. M. Hare a raspunsla analizalimbajului
religiosfdcutdde Antony Flew prin dezvoltareaconceptuluide Dllk.Un blik este
un cadru de referinle,o interpretarea unei situa{ii,careesteacceptatefdre nici un
comentariu.Nimic nu poate se denaturezeblikul. Hare ne vorbegtedespre un
nebun care este convins cd toli donii sunt pornili sd il omoare pe e1.26 Nici o
24, JerryGill, ,,TheMeaning of ReligiousLanguage",ChristianityToday,15 ianuarie 1965,p. 16-21.
25. Ibid.
26. R. M. Hare, ,,Theologyand Falsification",in Nc?, Essays
in philosophicnt
Theolojy,ed. Flew and
122 Studiindu-Lpe Dumnezeu

dovadda cordialittrlii donilor nu poatesd-ischimbeaceastdpdrere.Mai curdnd,el


consideri cordialitatea ca fiind o dovadd a naturii diabolice a donilor. Hare
menfioneazi de asemeneablikul lui, qi anume cd manevrarea volanului va fi
urmata intotdeauna de o schimbare corespunzetoarein direcfia maqinii lui. Cine
are un blik opus crede cd sistemul de direclie va ceda gi, in consecinti, nu va
celetod niciodate cu o magind. in primul caz,blikul nu setazeazd pe investigarea
pertilor componenteale maginii; iar in al doilea caz, nici o investiqare,oric"atde
aminuntite, a proceselormecanjcenu il va influenla. prin urmare,6likul sereferd
la cadrul de referintd in care au loc cunoagterea,gandirea 9i fiptuirea. lnsd blikul
in sine nu este supus genului de verificare cireia afirmafiile lui specifice trebuie
sd i se suDund.
in teafutate,existi o oarecarevariatie printre blikuri. Unele nu par sd implice
nici un fel de investfare. De exemplu,blikul ci sistemulde direclie al maqinii lui
Hare e intact este, cum s-ar zice, o problemd de ignoranli. El nu a examinat
mecanismul. Din punci de vedere tehnic, un blik veritabil nu va fi stabilit pani
c6nd el nu se va fi uitat la dovezi gi pdnd c6nd nu gi-l menflne indiferent de ditele
obtinute.
Hare pretinde ci diferenla matord dintre conceptul lui de blik gi ceea ce
exprimd FIew prin folosirea parabolei lui Wisdom despre grddinar constd in
faptul cd blikurile tnsenmndfoarle rrrllt penhu cei carele au, pecand existenta sau
inexistenla gridinarului, dupd cAtese pare, nu a fost de mare importante pentru
cei doi exploratori. Cu toate acestea,timpul gi efortul pe care le-au investit cei doi
oameni din parabola lui Wisdom sugereazi cA existenla sau inexistenta
gredinarului a contat oarecum pentru ei.
Miezul tuturor acestor lucruri este ci blikul nu e o credinti faoticd. El este un
punct de vedere neverificat9i neverificabilcu privire la luciuri.'Este aproapeo
atitudine 9i ea inseamni foarte mult pentru persoanacereiaii aparfine. Conceptul
de blik este folositor unora dintre acei filozofi gi teologi care aciepti concluzii ci
limbaiul religios nu estesemnificativ din punct de vedere cogniHv;insd care suslin
totugi ci el are sens.Dupi plrerea lor,limbajul religios este foarte semnificativ in
contextullui gi in calitatealui de expresiea unor blikuri aparte.

Limbajulteologicca limbaj personat

Membrii celui de-al doilea grup resping prima premisd a silogismului, care
limiteaze affumaliile semnificative din punct de vedere cognitiv la cele definitorii
gi cele care sunt verificabile in mod empiric. Ei acorde un statut unic afirmaliilor
religioase gi cred cd natura personald a lirnbajului religios il face pe acesta
semnificativ din punct de vedere cognitiv.
Un exponentaI acesteipozitii esteWilliam Hordem, caregi-aexprimat pe larg
opiniile i:r cartea sa Speakingof God.Dupd ce trece in revista diferitele tipuri ale
jocului de limbaj care existd, el observd ci limbajul religios gi teologic urmeazd
tiparul limbajului personal. Nu estevorba numai despre faptul ca vorbirea despre
Maclntyre, p.99-103. Un don este un conducetor,indrumdtor sau membru al consiliului unui
colegiu din Oxford sau Cambridge, sau, cu inteles mai larg, un profesor de colegiu sau universitar.
Blrkesteun neoloeism.
Teologia!i limbajul ei
123
Dumnezeu este asemeneavorbirii despre persoaneleumane. Mai degrabi existd
o suprapunerea vorbirii noastre despre Dumnezeu cu vorbirea noastridespre alte
persoane. Dupi cum se exprimd Hordem: ,,cu toate cd nici un
ioc de limbai
omenescnu poate fi tradus in vorbire despre Dumnezeu, jocul de Iimbaj care
arati
cu cea mai pulind ambiguitaie spre Dumezeu estecel ai limbalului personaf,.zz
Hordem- insistd asupra faptului ci limitarea pozitivisti a semnificagiei este
prea ingustd. Aceastapentru cd ea reclami posibilitatea verificdrii generale,
adici
dovada trebuie sd fie accesibildgi altor persoane.Acum, in cazul unui aruncitor
la baseball care paseazd mingea prea aproape de jucitorul care urmeazd
si
arunce,nici arbihul, nici multimeali nici mdcai jucdtorul in cauzi nu pot dovedi
cd unghiul a fost cel inteniionat de el. De vreme ce intentia aruncitorului
nu
poate fi verificate de altii, pozitivismul logic presupune ci orice
acuzalie care
sustinecAac$unealui a fost una deliberati esteLipsitede sens.Totugi,
Hordem
aratd ca intentia aruncdtorului este pe deplin verificabili de citre
o sinqure
persoand - aruncdtorul insugia. Astfel, Hordem pledeazd in realitate
in favo"area
f:qryl": "d experienla senzoriale nu este singurul mijloc prin care
se poare
dobi,ndi cunoagterea;introspectiatrebuie de aJemeneaiuate^in considera're.'ii
ptus, abordareagtiintjfice in sine nu are ca rezultat o cunoagterea indivizilor.
Ea
este interesate de indivizi doar in calitatea lor de specimene ale universaliilor.
Scopul ei si generalizeze.Atunci cand gtiinfa identificd o persoanaumane
-este
individuali, ea o plaseazi intr-o serie de clase'saucategorii.'Un
om poate fi
descrisca om de afaceride vArstdmllocie, licengiatla yale]protestant,
crnstit,cu
inteligenli de 125.insd toate atestea,r,, ,," ,prn nimic despre
l1:-_",",fi:i"l.d"
morvroul unlc. ln acest moment devine evidente legetura lui
Hordern cu
existentialismul. CAnd am itxgirat toate categoriile in cire se poate
incadra un
elementchimic, am spus tot ce se poate spr.riredespreel. insjomul
nu esteun
element chimic. ,,Pentru a cunoagte p"."ourr"il noi avem
nevoie de o
metod.olo€iediferitd de cea pe care o folosim pentru a aiunge
sa cunoa$tem
lucrurile", spune Hordem.2e
gtiinla-e;te.limitatd 9i prin faptul ci ea incearci
se explic€ totul in termenii
cauzei fdrd nic.i o explicatie in termenii scopului. Daci ar fi si o spunem
in lirnbaj
aristotelian_,itiinta explicd mai degrabd in iermenii cauzei eficienL
decet in cei ai
cauzel tnale. ln orice caz, in incercareade a trata actiunile umane
ir acest fel, ea
pierde ceva esenfial. Ea ne ofere behaviorism. lnsi lmaginea pe
care ne-o dd
behaviorismul despre om esteasemeneadescrierii unei pariide
d! binard de cetre
cineva care cunoagtelegile mecanicii insd nu gtie nimic despre regulile
biliardului
dTpr-e trucurile iucetorilor. Concluzia lui Hordem "rt" .li.a,
,sau ,,Irroblemele
legate de fapte nu se limiteazd la gtiinte.,,3o
fi cunoscutepersoanele?Hordem arate destul de clar cA vorbe$te
_',^^!T Ot
:,"-tp-f 9:"1.:9t"re care.nuesteftiiniificd. Acesteicunoagterinu i sepoatedovedi
rucrvertdrcitatea/nici falsitateain cadrul jocutui de limbai al
Ftiinlei;ea esteinse
verificabild in cadrul propriului ei joc. Cunoagtereaaltor
fersoane vine in primul
27. Horde( , Spcaking of God,p.I32.
28. Ibid..o.139.
29. lbid.,p.1,48-14s.
30. lbid.,p.754.
LZ,t Studiindu-Lpe Dumnezeu

rdnd, gi chiar in mod exclusiv, in urma acliunilor lor fizice. Aceste acfiuni fizice
includ spuseleacelorpersoane.3l ii cunoa$tempe altii doar in misura in careei ni
se dezvdluie prin vorbi sau fapti, fie intenfionat, fie incongtient.3,in plus, existd
cunoagtere a unei alte persoane doar dacd ii rispundem. Noi trebuie s{
manifestdm empatie, sA ne dezviluim pe noi ingine pentru ca sd cunoagtem
cealaltApersoanA,trebuie sAavem tncredere in ea, gi trebuie si o intrebim care ii
sunt motivatiile gi intentiile.
CAnd Hordem ajunge sAaplice acestmodel al jocului limbaiului personalla
felul in care intelege el natura gi funclia limbajului teologic, el apeleazi la
revelatie. Aga cum cunoa$tem persoanele doar in mdsura in care ele ni se
reveleazd,gi Dumnezeul personalpoate fi cunoscutdoar prin descoperireaLui
de Sine. Faptele lui Dumnezeu in istorie gi cuvintele Lui pe care ni le-a dat prin
intermediul profelilor sunt cele care constituie manifestarea Lui de Sine.
Evenimentul biblic tipic al revelaiiei implica o situalie istorici ce este telmaciti
de cehe profetul inspirat ca 9i cuvAntul lui Dumnezeu pentru oameni.33Ca atare,
se ,,deschidecalea spre o relatie personald cu Dumnezeu", 9i astfel ,,Biblia devine
Cuvdntul lui Dumnezeu".s Dumnezeu este inteles in adevirurile ei particulare,
nu in cele generale. Dumnezeu este iubitor. Ce inseamni aceasta?Biblia ne
expuci ce inseamne aceastaprin relatarea specifici gi personali a morlii 1ui Isus
pe cruce - El a privit in ios la cei care erau responsabilipentru faptul cd El se
geseaacolo gi a spus:,,Tati, iartd-i, cici ei nu gtiu ce fac".ss
Mai mult dec6t atit, cunoa$tercalui Dumnezeu este o cunoagterea scopurilor
Lui. Daci in parabola despre gridinarul invizibil, grddinarul i-ar fi spus cAndva
cevadespre scopul lui unuia dintre exploratori, ar fi fost posibil sdsedeiectezeacel
scop in Bredine, degi probabil foarte vag.s Atunci cand luim ir considerare
scopurile lui Dumnezeu, esteimportant pentru noi si ne dim seamaci explicatiile
teologice au o natura diferitd de cea a explicaliilor gtiinfifice. Dupd Hordem,
relatareacreafiei din Geneza1 nu trebuie ftrteleasdca o explicalie cauzalAa originii
universului, carear putea fi tntr-un eventual conflict cu teoria gtiin$fici a evolufiei.
Ceeacene oferi in schimb aceastdrelatareesteo afirmafie de intentie gi scop- cum
cd universul a fost creat pentru scopurile lui Dumnezeu.3T
DeoareceDumnezeu estePersoand,El poate fi cunoscut doar in misura in care
noi ii rispundem. Aceasta implicd un rispuns plin de incredere din intreaga
noastrd inime. Intrucat o relatie eu-tu reclamd o descoperire de sine mutuald, o
Parte necesard a rhspunsului nostru este mirturisirea.s $i rispunsul nostru
trebuie si implice de asemeneaascultarea,de weme ce relalia cu Dumnezeu este
de aganaturd inc6t vom dori sI facem ceeace li face Lui plicere.3e
Este oare aceastecunoagteredespre care vorbegte Hordem empirici? Sub
31. Ibid.,
p.1.4047.
32. lbid.,p.I42.
33. Ibid.,p.161.
34.Ibid.,p.162.
35. lbid.,p.164-165.
36. lbid.,p.166.
37. lbid.,p.153.
38. Ibid.,p.170.
39. Ibid..o.172.
Teologiaqi limbaiul ei 1,25

unele aspecte ea pare sd fie, linind seama de cele spuse de el cu privire la


cunoa$terea de cdtre noi a altor persoane, cunoagtere ce vine h primul rAnd, sau
chiar in mod exclusiv, in urma acfiunilor lor fizice, inclusiv vorbirea. Totugi, in
realitate aceastanu este o cunoagtere cdreia sd i se poati dovedi veridicitatea sau
falsitatea prin date senzoriale. (Afirmafia cd relatarea despre creatie nu trebuie
inteleasd astfel incAt sd rezulte o contrazicere de cAtle ea a afirmatiilor cauzale
gtiinJifice, pare si indice acest lucru.) ln mod similar, el afirmd cd noi nu putem
verifica credinta cregtind numai prin a face apel la istorie. insi in timp ce istoria
singurd nu poate verifica adevdrul, nu poate exista nici verificare fdrd istorie.
Afirmaliile personale sunt verificate prin intrarea intr-o relalie cu persoana despre
care sunt fecuie afirmatiile, prin intermediul unui rdspuns dat acelei persoa;e.
Degi acest lucru depinde de istorie, el trece totugi dincolo de istorie.aoDupd cum
atestd mii de cregtini, atunci cAnd cineva ii rispunde lui Durnnezeu, prodisiunea
Evangheliei este implinitd, Duhul SfAnt vine gi se infiripi o astfel de relalie
personali cu Dumnezeu, in cadrul cdreia via!a persoanei respective este reinnoite.
Hordern ldmuregte destul de bine care esie temelia semniiicativitetii in aceastd
situa{ie: ,,Aceastd relafie in sine este verificarea afirmaliilor teologice,,.alEl spune:
,,Asemeneatuturor afirmaliilor verificabile, afirmaliile teologice sunt verificate in
cadrul experienlei noastre."a2Cu toate acesteael este atent si evite o raportare a
acestui lucru la vreun fel de sentiment reliqios mistic sau inefabil.
Afirmalia lui Hordern se bazeazi pe observaqiaimportantd cA Dumnezeu este
o persoani, un subiect, mai degrabd decAt un lucru, un obiect. Existd dimensiuni
in cunoagtereaunei persoane care efectiv nu au nici un corespondent in dorneniul
cunoagterii unui obiect fizic. Existd insd o rnare problemi care cauzeazd
prdbugirea analogiei noastre dintre cunoagterea persoanei divine gi cunoagterea
persoanelor umane. Cunoagterea altor persoane umane vine prin experienlele
senzoriale de care avem parte in urma contactului cu ceilalli. Eu poi gti ceva
despre tine fdrd ca tu si-mi spui ceva despre tine insuti. pot sd te observ, pot sd
observ caracteristicile tale fizice gi felul in care te comporti. Dacd existi o
dimensiune a relatiei care trecedincolo de simpla perceptie fizica, ea apare prin
interrnediul qi in legituri cu acea expedenti senzoriald. Dar ce putem spune
d_esprerelalia de iip eu-tu pe care o avem cu Dumnezeu? Cu siguranli nici
Hordern gi nici vreun alt creqtin, teolog sau nu, nu pretinde si aibd o experienfd
senzoriald cu Dumnezeu. Degi dezaprobi misticismul, Hordern continud sd faci
o asemenea deosebire intre cunoagterea prin experienld a lui Dumnezeu gi
cunoagtereapersoanelor umane, incdt paralelismul pe care se sprijind analogia se
prebu$e$te.Cunoagterea prin experienli este la Hordern in rnod evident mult mai
cuprinzdtoare decat experienta senzoriald cu care lucreazi gtiinta. Ea este o
experientd globald, care implicd intreaga persoand. insX in cazul ir-rcare Hordern
nu poate sd faci rnai clard gi mai specifici natura acestei experienJe, el comite
pdcatul de care se teme filozoful analitic: o trecere de la o categorie la alta, de la
experientasenzoriali Ia un sens mai larg al experienlei.

40. Ibid.,p.L74-75.
47. lbid.,p."176.
lbid.,p.777.
126 Studiindu-Lpe Dumnezeu

O altd problemd este legate de hmbaiul teologic care nu se referd la persoana


Iui Dumnezeu ca atare. Ce putem spune despre afirmagiile despre om, despre
Biseric5,despre creatia lui Dumnezeu? Cum sunt derivate ele din relatie? Sau ce
putem sp^unedespre unele dintre aspectele (atributele) naturii lui Dumnezeu?
DacI noi Il cunoagtempe Dumnezeu in cadrul relafiei 9i prin ea, ce irxseamnAsa
ai o relafie eu-tu cu un Dumnezeu triunic? Astfel problema derivirii unei mari
perf a afirmatiilor teologice meritd gi necesiti o tratare mai completi. Nu sunt
oare semnificative aceste afirmafii? Nu sunt ele legitime? Sau sunt diferite de
afirmaJiile limbajului personal, semnificafia sau lipsa lor de semrifica{ie fiind
stabilite pe vreo alte bazd?

Limbajulteologicgi verificareaescatologice

Al treilea grup care respunde la acuzatia de lipsd de semnificatie care a fost


adusi limbajului religios accepti ci orice limbaj semnificativ din punct de vedere
cognitiv este de naturi definitorie sau empirici, in timp ce respinge afirmalia cd
limbajul religios nu este nici definitoriu, nici empiric. Aceste persoane se dedicd
sarcinii de a demonstra existenla unei baze empirice pentru limbaiul religios.
Aceastaesteabordareape careeu personalo gdsescceamai satisfdcitoare,
John Hick a ficut o incercare foarte indrdzneatd.a3Acceptdnd principiul
verificabilitetii 9i cdutand sA pdstreze caracterul semnificativ i:r cazul limbaiului
cregtinismului, el introduce conceptul de ,,verificare escatologic{". Degi nu avem
i:I prezent o atestarea veridicitilii afumatiilor noastreteologice, o-vom aveaintr-o
buni zi. Dacdeiste viate dupi moarte,noi o vom experirnenta.ll vom vedeape
Dumnezeu Tatdl, agacum este El in realitate, Fi toate afirmaliile despre El vor fi
verificate prin experientd. Acelagi lucru este valabil cu privire la Isus. Astfel,
situatia afirmatiilor teologice este foarte asemdndtoarecu cea a afirmaliilor fdcute
despre cealaltdparte a Lunii anterior cdldtoriilor pe Lun5. In principiu aceste
afirmalii sunt verificabile din punct de vedere empiric ai prin urmare
semnificative.Tot ceeace este necesarpenhu a le verifica este moartea,daci
dorim sd facemacestpas.Tiebuieadmis fipiul ci Hick a fdcut o bresdcu adeverat
originald din mai multe privinle. Cu toate acestea existd anumite dificultnli
conceptuale.Ce inseamndde fapt ce acestevenimentescatologicesteempiric?in
ce fel vom avea o percepfie senzoriald a lui Dumnezeu in viitor, daci nu o avem
in prezent? $i care estenatura stdrii trupegti in careva avealoc aceastdexpedenle?
Dificultdlile conceptuale par a fi atAt de mari, incit ar putea fi de preferat si se
I5rgeascdmai degrabd conceptul de experiente decat se se susline ce va exista o
verificare empirici in viitor.
Existd doui alte ir:rcercerisemnificative de revendicare a unui statut empiric
pentru teologie. Una privegte schemateologici cregtindca pe o sintezi metafizici;
cealaltd o privegte ca pe o treaptd necesardspre discemdmAntgi dedicare.
Impreuni ele sunt de un mare aiutor in ircercarea de a rdspunde la acuzalia cd
Iimbajul teologic nu este empiric gi ca atare nu este semnificaiiv din punct de
vedere cognitiv
,$. John Hick, Faith and Knowledgeedilia a doua, Ithaca, NY, Cornell Universily, 1966,p. 169-199.
TeologiaEilimbajul ei 127
Limbajulteologicca sintezamehfizice
FrederickFerr6a insistat asuprafaptului ci cregtinismulestecognitiy cu alte
cuvinte, se poate dovedi cd premiselelui sunt adevirate. insd cu toate acestea
trebuie sd ne intrebdm ce inseamneacestlucru. Dacddiscursul teologicse referi
la realitate,la o anumiti starea lucrurilor, la fapte de un anumit gen, cum anlrme
face el acestlucru? Care estenatura acelor fapte?El nu se ocu;ie doar de fapte
naturale,care pot fi afirmate in propozijii concrete,sirnple,cum ar fi: greutaiea
specificda plumbului esternai mare decatgreutateaspecificea apei.Mai curAnd,
simbolurile teologice se referd la fapte rnetafiziced" rn or,.r-it gen. Natura
metafizicii este sintcznconceptuald.a $i un fapt metafizic este pnn urmare, un
conceptcareioacAun rol cheiein cadrul aceluisistem.
E necesareo explica{iesuplimentard.O metafizici este o conceptiedespre
,
Iume.$i fiecareare o conceptiedesprelume, deoarecefiecareareo ideein lesdturi
cu ce esterealitatea.O conceptiedesprelume esteo schemdcareimbind vaiiatele
experientepe care le avern.Este cadrul de referinld care ne dd posibilitateasi
funcJiondrnprin inlelegereadiferitelor fatete ale eiperien;ei. Aceastdconcep;ie
desprelume estepentru realitatein ansamblulei ceeacesunt regulile strategiile
9i
din fotbal pentru evenimenteleuneori confuzegi aparentcontra'dictoriichiar care
au loc in timpul unei partide.
Imaginati-ve o persoand care vede pentru prima dat6 un meci de fotbal
american,fdrd sdfi primit vreodateo cAtde micd explicaliedesprecl. Uneori cAnd
mrngea€stelovitd, toli jucitorii sendpustescca nebunii asupraei. Alteori, mingea
estelovite gi.totijucdtorii stauprin preajmdgi ii urmdrescriiogeul. Ce seintAm"pld
oare?Uneori se pare cd toti vor mingea;alteori nimeni nu o viea. C6nclceledoud
echipese aliniazi fa(d in fa!d, un jucdtor se apleacdpesteun altul, careii trimite
acestuiamingea printre picioare dupd ce primul jucdtor a strigat o serie
cle
numere. Comportamentul ulterior al acestui prim jucator este ciudat qi
imprevizibil.Uneori el poateapucastrdnsrningea,de parci ar fi din aur curat,
sau
o poate inmana unui coechipiercare o prinde cu tenacitate.Alteori, el fuge cu
spatele,gi arunc; mingeacat sepoatede repedegi de departe,ddnd impresii'cd ii
ardemiinile. Spectatorular putea foartebine sd seintrebece seintamild. (Un
alt
exempluestecel al unui profesorpe carel-am avut canderam studentla cursurile
postuniversitarepentru doctoranzi,carespuneaca nu poateinlelegegolful.
Daci
un om vrea mingea,de ce continua sd o trimitd depar6? gi daci nu o vrea, de
ce
continue_sd meargd dupd ea 9i sd o caute?)Existdinsd o explicaJiecareva da un
de pe rerenul de joc. Ea consti in regulile qi stritegia generalda
::y :","f.rr:"i
E\ist; un tipar pentru ceeace se intAmpld pe tercn, un tipar care
lolol,Y,lt.
imbini totul intr-unintregcoerenr.
Ceeace sunt regulile fotbalului pentru evenimcntelede pe terenul de
.9":9n_1iu 1oc,este
cuiva despre lume gi viate pentru inheaga diversitatea expedentelor
vietii. Esteo incercarede a imbina acesteexperienleintr_un anunit trpar
careva
da persoaneiposibilitateasi funcfionezeinir-o minieri rezonabild;o va
face in
staresdinteleagi ce se petrececu ea gi sd actionezein conformitate.intr_un mod
FrederickFerrd, Ia gutlit, Losic,a d God,p.l6l.yezi de asemcnealucrareasa BnsicModct.tl
^44-
r osophy oJKcttsto , New yorl: S(ribncr, lqb7.
128 studiindu,Lpe Dumnezeu

congtientsau incongtient,mai elementarsau mai sofisticat,fiecaredintre noi are


un anumit gen de conceptiedespre lume. $i Ferr€ susline c6, in ciuda unor
tigiduiri frecvente,nu numai ce formulareaunor astfelde sintezeesteposibili gi
necesari, dar este de asemeneaposibili 9i evaluarealor, prin a le pune intr-o
anumite ordine in care unele sunt de preferat altora. El sugereazdunele criterii
pentru evaluareamodului in care o sintezi se raporteazdla faptele pe care le
sintetizeazi.
Ferr6 dezvolte o teorie generalda semnelor(in acestcaz, unitxlile de limbaj
carealcetuiescsinteza),urmednd, 9i pe alocuri adaptdnd,schemalui CharlesW.
Morris.asSunt implicate aici trei elemente.Existi relatia dintre semn 9i inlelesul
Iti, sau.semnntica.Degi in intrebuinlarea populard acest termen a ajuns sd
desemnezeintreaga teorie a semnelor,este de folos se se reline sensul lui mai
restrans.Existi relalia dintre diferitelesemnedin cadrul sistemului,sau slrtactrcn.
Existdde asemenearelatia dintre semn gi interpret, sau,dupi cum o denumegte
Fefi6, interpretica.a6
(Morris a intrebuintat termenul de prngmntici, iar eu 1l gdsesc
de preferat.az) Oper6nd cu teologia cregtineca sintezAconceptuali, metafizicd,
Ferr6se referi la dimensiuneaei semandce.In orice caz,in evaluareasuficientei
ei semanticeinhe gi celelaltedoui dimensiuni.
Faptul cd Ferr6 vorbegte despre o clasificarea sistemelor metafizice este
probabil un lucru binevenit.a LIsAnd Ia o parte faptul ci terminologia este
atregetoarepentru un profesor,ea reflectd de asemeneamentalitateacu care
acestase apropie de sarcinalui. Suslindtoriisistemelormetafizice mai vechi au
ciutat adeseorise impune adevirul sistemuluilor gi sd-gicombatdrivalii. Ferr6
considerdcd sarcinanu esteatat de bine delimitat5,iar preferinlelenu sunt atat de
categorice.Fiecaresistem metafizic, cu o cAt de mice putere de convingeregi
atractie,are catevapuncte de rezistenld,$i toate au puncte nevralgice.Problema
estecare are mai multe puncte de rezistentegi mai pufine puncte nevralgicein
comparagiecu celelalte.
Ferr6propune doui categoriicu catedoue criterii i:r fiecarecategorie.Existi
categoriacdteriilor inteme gi categodacriteriilor externe.4e Criieriile interne se
referh mai ales la dimensiunea sintactice, la relaliile dintre semne, in timp ce
criteriileexterneprivescdimensiuneamai strict semanticd.Primul dintre criteriile
inteme este consecT]enta, absenta conhadicliei logice dintre simbolurile unui
sistem.Avem aici firegteo trdsdturdnegative.Inconsecventa esteun neaiunsgrav
insd, dupi cum subliniazd Ferr6, puline sinteze metafizice majore sunt
vulnerabile in fata acesteiacuzalii. El ia aici atitudine impotriva unor ganditori
cregtini9i a unor sistemede gAndirecregtine,care par se gdseascdo deosebiie
pldcere irL paradox. El vede consecventaca pe o caracteristicda teologiei
sistematicemereu in opozitie cu ceea ce el denumegte ,,teologia (biblice,
dominatd de paradox, sprijiniti adeseade logica ascultdrii".so in ultimd instantd,
-a5.
6666666666666666666666666666666666666666666666666666666666*-url",
W. t,torri s, Foundarionsof the Iheory o/SErs, Chicago, Universig of Chicago, 1938,p. 1-9.
46, Feft6,Languoge, Logic,and God,p.748.
47, MotrJs,Theoryof Signs,p, 6,29-42.
48. Fefte,Iinguagc,Logic,and God,p.162.
49. Ibid.,p."162-63.
50, Ibid.,p.154.FerIA folose9te,,teologiebiblicd" in primul sensal expresiei,descrisin capitolul 1,
gi anume,cel carese referi la migcareade teologiebiblice.
Teologiagi limbaiul ei 729

nimeni nu gesegtecd este posibil se creadi intr-o afirrnalie contradictorie sau un


punct de vedere contradictoriu, daci nu pentru altceva, atunci pentru simplul
fapt ce intelesul acelei afirmalii nu poate fi determinat. Mai devreme sau rnai
tarziu, toti cei care incearcd sA rdmani in contact cu realitatea, sau sl comunicc un
matedal cognitiv devin rationaligti afirmand cd dor-rdafirmafii contradictorii nu
pot fi amandoue adevirate in acelagi timp gi in aceeaqiprivinli. Consecvengaeste,
dupd cum subliniazd Ferr6, o condilie necesara, dar nu suficientd pentru
acceptareaunui sistem metafizic.
Cel de-al doilea criteriu intern este coerenla.NLr este suficient ca simbolurile
dintr-un sistem sd fie doar consecvente. Absenfa contradictiei se poate datora
faptului cd afirmatiile sunt fdrd legatura intre ele. Observati de exemplu,
urmdtoarele trei afirmatii: tocmai a crescut pretul bananelor pe piate; vantul sufli
dinspre vest in dimineala aceasta;cainele meu doarme in collul carnerei. Toate trei
pot fi adevarate. Bineinfeles ci nu existd nici o inconsecvenli logicd intre ele. Dar
nici nu existe coerentd intre ele. Ele sunt pur gi simplu trei afirmalii izolate, fdrd
legiturd intre ele. Coerentd inseamni o unitate reald, o interconexiune intre
componentele unui sistem. Acest lucru este important mai ales intr-un sistem
metafizic, care este o scheme de o qeneralitate nelirnitatd. Nu trebuie sd existe
fragmentarein cadrul sistemului
Unii au incercat sd facd din aceste criterii interne singura bazd pentru
sustinerea unei teorii. Acest lucru a fost adeverat mai ales cu privire la anumifi
idealigti, 9i intr-o oarecare misuri, cu privire la un filozof creltin conservatot
contemporan, Gordon Haddon Clark.sl Cu toate acestea, daci cregtinismul
doregte se fie considerat intr-adevir semnificativ din punct de vedere empiric, el
trcbuie se corespundd gi criteriilor externe. Altfel, sistemul se poate referi doar la
ceeace Morris numegte designata (sieri de lucruri posibile), qi nu la denotata (stdri
de lucruri efective). Un astfel de sistem ar fi asemeneaunei lucriri de beletdstice,
care este semnificativd doar intr-un sens limitat, deoarece ea nu are in vedere
lucruri reale.s2
Primul criteriu extern este nplicnbilitaten.Sinteza ,,trebuie sd fie capabili si
elucideze in mod natural gi fdrd denaturarc o anut itd experienli." Ea trebuie, curn
s-ar zice, ,,sd sune, intr-un mod sincer" in acord cu via!a.s3Trebuie sd corespundd
gi si serveascdla explicarea unei anumite realteti. Ceea ce descrie, trebuie sd fie
fdcut cu acuratete. De exemplu, includerea in conceptia cuiva despre lume a unei
perspective asupra omului ca unitate psihosomatici trebuie sd reflecte ceea ce de
fapt descoperd acel cineva cd se intAmpld cu emoliile lui atunci cand este obosit,
fldmdnd sau bolnav. Sinteza are aplicabilitate directe la o situa{ie specifica. insd pe
hlAngiaceasta,existd cel de-al doilea critedu extern, idecoarcn.Din moment ce o
conceplie despre lume este intentionate se fie o slnrczriconceptuaE, ea trebuie sd
fie teoretic capabild sd ldmureascd tocfe experienlele posibile. O conceplie care
poate imbina o gamd largd de experienfe cu mai pufind distorsionare decdt o alta,
trebuie cotatd mai bine, 9i prin urmare trebuie preferati celeilalte. In cadrul unui
curs de psihologie de pe vremea studentiei rnele, profesorul behaviorist a fost

5 1 . Gordon H. Ciark..4 CltristianVicu of Mcnnnd T1fu.$,Crand Rapids,Eerdmans,1952,p.29-31.


52. Fetft, Langunge, Lagic,atd Cad,p.147.
53. Ibid.,p . '163.
130 Studiindu-Lpe Dumnezeu

intrebat despre pdrerea lui cu privire 1a siudiile din domeniul perceptiei


extrasenzoriale de la Duke University.,,Aceledatenu sepotrivesccadrului nostru
de referinle", a replicatel, ,,agac5le ignordm." Cadrul lui de referinli aveanevoie
de o ldrgire, deoarecenu putea hmuri toate experienteleposibile. Un naturalist
poate avea o teorie foarte consistentd ir legdturd cu ceea ce este o fiinle
omeneasce/i:rsd e posibil ca el sd o giseascdpericlitate de ceeace sirnte la
nagtereaprimului lui copil. DupA cum se exprimA Ferr6, o conceplieadecvatA
despre lume va fi in stare se interpreteze toate experienlele pe baza conceptelor ei
cheie - ,,fird omisiune, denaturare sau restalrnecfue".q
Daci acestecriterii sunt indeplinite de o arurmite conceplie despre lume, nu
putem noi pretinde atunci cd sistemul este adevirat? Dace el este mult mai
eficient in a arunca o lumind asupra experientei noastre morale, senzoriale,
esteticegi religioasedecAtmodelelecareservesccaaltemative,nu putem noi trage
oareconcluziace realitateainsdgiestecel mai bine descrisdgi interpretaidde cdtre
acestmodel?
Acestanu estenumai un rnodelteoreticdesprecarediscutim. Sistemulla care
ne g6ndim are o relatie practicd cu cel care il cunoagtesau il interpreieaze.
Continutul sintezei metafizice care se gesegtein sistemul teologiei cregiine deline
o mare putere de a influenla persoana care il cunoagte.Acest model al dragostei
iertfitoare de sine, creatoare gi personale a lui Isus Cristos are, dupd cum spune
Ferr6,o imensdcapacitatede a provocaun rispuns.ssEl ofer6promiliunea iertdrii,
scop, caHuzire Si multe altele pentru viata omeneascein totalitatea ei. Aceastanu
este o pledoade in favoarea pragmatismului, filozofia care susline cd ceva este
adevdrat fiindci este realizabil.lhsd esterezonabil se ne agteptdmca un lucru
adevdrat si fie gi practic.
Ilebuie si observem in cele din urmA ce natura zuqr5virii
-prezentdreahtitii dintr-o
sinteze conceptuald nu este tocmai identicd cu cea in ifirmaliile
gtiinfificesauin celeempiricede protocolcum ar fi: ,,carteaestepe scaun".Relatia
dintre limbaj gi lucrul descris de el nu va fi intotdeauna evidentd.56lntrucdt
semnificafia unui ,,fapt" se raporteaze la sistemul de interpretare ir:rcadrul cdruia
este plasat, nu va fi intotdeauna posibil sd se stabileasci semnificatia fiecdrui
simbol in mod individual, in izolare de sistem, sau sd se dovedeascXveridicitatea
fiecdrei afirmafli in mod independent. Dace inse intregul este semnificaiiv 9i
fiecare afumalie se identuie logic cu intregul, atunci fiecare dintre elementele
componente este de asemeneasemnificativd.sT
Prin urmare, in aceast6fazi a fost introdusi teza cd limbajul teologiei cregtine
estesemnificativ din punct de vedere cognitig deoarecestatutul lui de adever este
asemeneaunui sistem metafizic.Veridicitatealui poate fi testatdprin aplicarea
diferitelor tipuri de criterii. Demonstrareafaptului cd sistemul teologic cregtin
corespundeacestorcriterii cadein sarcinaapologeticiigi dh acestmotiv se afld
dincolo de obiectivul acesteic5rii. Esenlialulaici estecdatunci cdndcinevaadoptd
premisade bazedescrisdin capitolul 1 (Dumnezeugi descoperireaLui de Sine)9i
Ibid.
55. t o I a . ,P . r 5 5 , \ 5 / ,
Ibid.,p.1&-6s.
lbid.,p.161-62.
Teologiaqi limbajul ei 131
elaboreazdsistemulcaredecurgelogic din aceapremisd,va vedeacd acel sistem
poatefi consideratsemnificativdin punct de vederecognitiv

Limbajulteologicca mijloc de discernAmentsi dedicare


Prin a observacd afirmaliile religioasesunt semnificativedin punct de vedere
cognitivin calitatede semneale unei sintezemetafizice,Ferrea facut ca intreaza
categodea afirma{iilor religioases6 fie demni de luat in seamd.Rbm6neinla
problemasemnificafieiafirmaliilor religioaseindividuale. in timp ce semnificalia
acestorafirmaJii depinde de relalia lor cu sistemul luat in aniamblu, persisti
pt?PtTi modalitdiii de a inlelege ce anume exprimi ele. Cum putem sustne
aplicabilitateagi adecvareacomponentelorsistemuluidacdnu gtirn cr-rpreciziece
inseamndacestecomponente?Problemacare se pune aici estein multe privinle
asemAndtoare cu cea pe care a subliniat-oKai Nielson in legiturd cu fideisrnul.
Fideisrnulafirmd cd noi trebuie s; acceptim anumite lucruii prin credinfd.Dar
dacdnu putem inlelege acelelucruri, atunci nu putem Eti ce anume esteceeace
hebuiesaacceptam prin credinta.*s
Ian Ramseyobservdcd limbajul religios nu esteun set cu denumiri pentru lrn
set de fapte obiective, dure, a cdror semnifica{iecompleti poate fi perceputi
imediat de cdtre nigte obseNatori pasivi.seExistd de fapt doua nivele ale
semnificaliei.Unul estecorespondentulempiric, carese afl;'la suprafafdgi poate
fi-infelesrepede.Celdlalt esteo semnificalGmai profundi .ur" d" or"-"rl"o ,"
afldin mod obiectiv acolo,insd trebuie scoasdIa lumini.
Ramseydi numeroaseexemple pentru ceeace el numegte ,,cddereafisei,,,
,,aprinderea unei luminile" sau ,,spargerea ghefii,,.@
El sereferdla situalii in care
un al doilea nivel al semnificaliei devine evident pe misurd ce se schimbi
perspectiva.Un exemplu exageratesteextrasdin psihologiagestaltiste;6r

Figura2 F i g u r a3

58. Kai Nielson,,,CanFaith ValidateGod-Talk?"Theotog!Today20,)lumerul 1, iujie 1923,p. I58_73.


I:: Rii"_"y, Religiouslanguage:A Elnpirical piacing'of Thcologicatplrlnscs,New york,
,99
Macmillan,1952 p.28.
60. Ibid.,p.30. Yezi de asemenealocrareasa Modelsand Mystc,y,Ncw york, Oxford University,
1964.
61. Ramsey,Rclglo s L guage,p.26.
LJZ Studiindu-L pe Dumnezeu

Exista diferite feluri de paine in magazinele frantuze$ti.


Unele au aceasti formA C2 ,
altelearati aga €,
alteleaga OO,

9i altele ugu (l .
^ \ r '
InsA dacd le punem pe toate laolalti,
nu avem paine frantuzeasci,
ci un francez:ffi
\€J

Alte exemple ne vin h minte. La un mom€nt dat ni se pare ce vedem de sus


treptele reversibile (vezi figura 2), iar in momentul urmdtor avem impresia ce le
vedem de jos. Cnnd o privim intr-un fel, cealalti perspective nu este evidentd, cu
toate cd obiectiv gi ea este acolo. Un alt exemplu este rata-iepure (vezi figura 3).62
La prima vedere pare a fi o rata. Insi daci intoarcem putin pagina, vedem un
iepure. Ambele imagini sunt acolo in mod obieciiy insd doar una esie vizibitd
intr-un anumit moment.
in fiecare dintre cazuri pot fi gisite mai multe semnificatii, insd e nevoie de
discerndmdnt pentru ca cea de-a doua semnificatriese poate fi vezuta. Nu este
ceva evident pentru fiecare. Cel ce a incercat se predea matematica unor copii din
clasele elementare gtie cd trebuie sd aibi loc un proces de infelegere, in ciuda
faptului cd adevirul este obiectiv prezent. Un alt exemplu este diferenla care
poate fi sesizati atunci cdnd privim foarte de aproape un mozaic ai observem doar
piesele individuale 9i cdnd facem un pas inapoi gi remarcdm modelul in
ansamblullui.
Cam acelagilucru seintdmpld gi cu lirnbal'ulreligios.Existddoud perspective,
doui nivele de semnificatie. Un anumit limbaj care are urr referent empiric evident
descrie de asemenea9i o situalie obiectivi mai pulin aparente. Un exemplu este
nagtereadin nou. Cuvdnttlnagtere, careesteimediat inteles la nivel senzorial, este
calificat sau modificat in anumite moduri ciudate sub aspect logic. Astfel el
semnificdcevamai mult decAtsimplul inlelesliteral al simbolului. Sacdlimbajul
autorului igi realizeazi cu succesobiectivele, el va provoca o intelegere a acestui
,,cevamai mult". Degi obiectiv acel ,,cevamai mult" a fost i"rtotdeaunaprezent.
Limbajul teologic se aseamind cu unele expresii de genul ,,armata vine tarandu-se
pe burte". Daci luim literal aceasteexpresie,ne putem gandi la armatd ca la un
animal ciudat, un hibrid intre un garpe gi un caine baset.6 Lucru care este
bineinleles ridicol, insd exist5 o situatie obiective h care se refere expresia.
Calificativele neobignuite ne ajuti sd intelegem aceasemnificatie.
Toate acestea sugereaze cd limbajul religios va fi intemeiat pe referenti
empirici, tnsd va inhebuinta metode neobignuite pentru a-i aduce pe cititori sau
62. Anthony Thiselton, The TwoHoizons: N@t TestamentHe fieneuthsond PhilosophicalDcscriptiotl,
Grand Rapids,Eerdmans,1980,p.418.
63. Ferr6,lnnguage,Logic,lnd God,p.14.
Teologia9i limbaiul ei 133

ascultetori Ia o deplini inlelegere a semnificatiei lui. Va comite orice fel de


incilcdri de categorie dacd sunt necesarepentru a exprima inlelesul care nu poate
fi dezvdluit printr-o simpld exegetare a sensului literal. Astfel, referindu-se Ia
Trinitate, cineva poate gisi cd il ajutd intrebuintarea unei gramatici incorecte, cum
ar fi,,El sunt trei",9i ,,Ei este una". Sau altcineva poate folosi ghicitori, jocuri de
cuvinte, analogii, ilustratii, care toate, cum s-ar zice, vor,,ciuguli pe la marginile,'
semnificatiei mai profunde 9i mai depline, in speranla cd inlelegerea va avea loc.
In acestmoment trebuie fdcuti din nou remarca lui Ramsey ce acest lucru nu este
subiectivism. Semnificalia mai deplini este intotdeauna obiectiv prezenti, degi nu
in mod evident.6{
La analiza lui Ramsey trebuie adiugat un element suplimentar. inlelegerea
despre care vorbe$te el trebuie atribuite lucrdrii de iluminare a Duhului SfAnt.
Astfel, in incercarea de a provoca inlelegerea unei alte persoane, cregtinul se poate
baza pe Duhul SfAnt gi se poate folosi de ajutorul Lui.
Observali ci scopul limbajului religios nu este numai intelegerea. El este de
asemeneamenit sd provoace dedicare.65Gisim aici un element comun, prezent in
gindirea lui Ferrd gi a altora.66Limbajul religios, cel pufin cel al creqtinismului, nu
estenumai informativ AdevAratul cregtinism este prezent numai atunci cAnd este
prezentd dedicarea, gi incd o dedicare totali. Procesul inlelegerii este un mijloc,
unul necesar de fapt, pentru atingerea acestui scop.
Sd recapitulim: noi am respins criteriul restrictiv pentru semnificativitate
propus de pozitivismul logic. Totugi, am afirmat cd, degi cunoagrerea nu esre
dobAnditi exclusiv prin experienta senzoriald (exist; revelatie directd de la
Dumnezeu Ia om), continutul ei este inteles pe baze empirice. Semnificalia se
gisegte in simboluri, care la un nivel de suprafald se referd Ia experienle
senzoriale. insd semnificalia limbajului teologic merge dincolo de orice inleles
literal din acele simboluri. Degi semnificatia este obiectiv prezenti in simboluri, ea
hebuie gisite. Ea nu poate fi extrase printr-o metodi strict gtiintifice. Am vezut ce
Hordern face tocmai aceastd specificare, degi pe baza unei perspectrve ugor
diferite. El sustine ce Imbajul religios este in esenta lui personal, gi prin urmare
nu esteverificabil prin intermediul analizei gtiinfifice. $i cu toate acestea,aga cum
a ardtat Ferr6, afirmaliile limbajului religios sunt semnificative din punct de
vedere cognitiv, nu ca afirmalii izolate legate de fapte ce privesc experienfa
senzoriald,ci ca pdrli ale unei Iargi sinteze metafizice.

64. Ramsey,Relig/orsLlng agc,p.30.


65. lbid.,p.30 9i urm.
Ferri,l,r,rsrng.,Loti(..rrdCorl.p. l6c-16h.
pe Dumnezeu
Gunoscdndu-L

7. Revelaliauniversalia lui Dumnezeu


8. Revelatiaspecialea lui Dumnezeu
9. Conservarearevelatiei:inspiratia
10, Garacteruldemnde incredereal Cuvantuluilui Dumnezeu:ineranta
11. PutereaCuvantuluilui Dumnezeu: autoritatea
f-----)
v-/
//
a
Revelatia
universala
a lui Dumnezeu

Natura revelatiei
Manifesterilerevelatieigenerale
Realitateasi eficacitatearevelatieigenerale
Teologianaturald
O analizecriticaa teologiei
naturale
Negarea revelatieigenerale
Examinarea unorpasajerelevante
Revelatiegenerald, insafdrateologienaturalia
RevelatiageneralAsi responsabilitatea umanA
lmplicatiile
revelatieigenerale

Naturarevelatiei

htrucat omul cste finit, iar Dumnezeu esteinfinit, dach ornul vrea sd-L cunoascd
pe Dumr.rezeu,acest lucru trebuie sd se infdptuiasci prin descoperirea cle Sine a h.ri
Dumnezeu fdcutd in favoarea omului. Prin aceastaintelegem manifestarea de Sine
a lui Dumnezeu fali de om, astfel incat omul sd-L poati iunoagte gi sd poate avea
pdrtdqiecu Dumnezeu. Existi doud tipuri fundamentale dc revelalie. pe ie_o parte,
revelatia generali, care este comunicarea lui Dumnezeu clespreSine fdcutd tuturor
oamenilor, din toate vremurile gi din toate locurile. Revchlja spcciald, pe de alte
parte, implce comunicdrile gi manifestirile speciale ale lui Dimnezeu adresate
unor persoane speciale,in anumite vremuri, comunicdri si manifestiri la care avem
accesacum doar prir-rconsLrltarea lrnor anumile scricri sacrc.
O examinare mai atentd a definiliei revelatiei generale descopere faptul cd
aceastdrevelalie se referd la manifestarea de Sine a lui Dumnezeu Drin naturd.
istorie gi prin fiinla lSuntrice a persoanei umane. Ea este generali in dbuA sensuri:
prin caracterul ei universal disponibil (este accesibild tutlrror persoanelor din
toate timpurile) Fi prin continutul mesajului (este maj pulin specifici gi
amdnuntitd decAt revelalia speciald). Trebuie ridicate cAteva intrebiri. Una dintre
ele privegte autenticitatea revelatiei. Existi cu adevirat aceastdautenticitate? Mai
mult, trebuie sd punem intrebdri cu privire la eficacitatea acestei revelatii. Dacd ea
exista, ce se poate face cu ea? Se poate oare constr-ri o ,,teologie naturald,,, o
c u n o a $ t e rac l u i D u n r n c z e ud i n n d t u r a ?

137
138 Cunoscindu-L pe Dumnezeu

Manifestdrilerevelalieigenerale

Existd trei manifestdri tradilionale ale revelatiei generale:natura, istoria $i


alcdtuirea fiinlei umane. insigi Scriptura prezintd ideea cd este posibili o
cunoagterea lui Dumnezeu prin intermediul ordinii fizice create. Psalmistul
spune:,,Cerurilespun slava lui Dumnezeu" (Psalrnul19:1).Iar Pavel spune: ,,In
adevir, insugirilenevizute ale Lui, putereaLui vegnicdgi dumnezeireaLui, sevdd
l6murit, de la facerealumii, cAnd te uiti cu bdgarede seamdla ele in lucrurile
ficute de El. Aga ci nu se pot dezvinovdti" (Romani1:20).Acesieagi numeroase
alte pasaie,cum sunt ,,psalmii naturii", sugereazi cd Dumnezeu a ldsat dovezi
despreSine Insugi in lumea pe care a creat-o.Revelatiagenerali estevizutd cel
mai adeseain conexiunecu caracteruluimitor gi impresionant al crealiei, care
pare se aratespre o persoanefoarte putemice gi inleleaptd,capabilasdproiecteze
9i sd producd diversitate sofisticata gi frumusele. Persoana care privegte
frumuseleaunui apus de soaregi studentul in biologie care disecdun organism
complexsunt confruntati cu semnelemire;iei lui Dumnezeu.
Cea de-a doua manifestarea revelaliei generaleesteistoria. Dace Dumnezeu
estela lucru in lume Si se indreaptdinspre anumite scopuri,ar trebui se se poatd
descopericursul pe care il ia lucrareaLui din evenimentelece alcdtuiescistoria.
Evidenleledin acestdomeniu sunt mai pulin impresionantedecatceledin nature.
In primul r6nd pentru cd istoria estemai pulin accesibilddecdt natura. Tiebuie
consultatemdrturiile istorice.Cel ce studiazi istoria,fie ce va depindede materia-
lele de mdna a doua, de inregistrdrilegi relatdrilealtora.fie cd v; hebui sd lucreze
pe bazapropriei lui experienledin domeniul istoriei- careadeseoriva reprezenta
un segment foarte limitat, probabil prea limitat pentru a-i da posibilitatea sd
descoperetiparul sau orientareagenerali.
Un exemplu des citat in legiturd cu revelalia lui Dumnezeu in istorie este
protetareapoporului evreu. Aceastamicd naliune a supravietuit de-a lungul
multor secoleintr-un mediu ostil, infruntAnd adeseao putemicd opozitie.Oricine
careinvestigheazedocumenteleistoriceva gisi un tipar remarcabil.Unii au gisit
cd unele evenimenteindividuale ale istoriei au o mare insemnetate,evenimente
cum ar fi evacuareaoragului Dunkerque 9i bdtdlia de la Midway in cel de-al
Doilea Rizboi Mondial. Cu toate acestea,evenimenteleindividuale sunt supuse
intr-o mai mare masure diferentelor de interpretare,decat proceselemai ample,
de o durati mai lungd, ale istoriei, cum ar fi protejareapoporului specialal lui
Dumnezeu.
Cea de-a treia manifestarea revelatiei generaleeste omul insugi, cea mai
insemnatddintre creatiilepemantegtiale lui Dumnezeu.Uneori revelatiagenerald
a lui Dumnezeu esteidentificatdin structura fizicd gi in capacitetilementale ale
omului. Totugi, caracterul lui Dumnezeu poate fi recunoscutcel mai bine in
calitalilemorale9i spiritualealeomului.
Oamenii emit iudeciti morale, adici, ei judecd ceea ce este bine sau riu.
Aceastaimplicd ceva mai mult decAt ceeace ne place sau nu ne place, 9i de
asemeneacevamai mult decdtconsiderentelede ordin pragmatic.Simtim adesea
ce suntem datori se facemun anumit lucru, indiferent dacdestein avantaiulsau
in dezavantajulnostru Fi cA alfi au dreptul sd faci ceva ce noud personal s-ar
Revela[iauniversali a lui Dumnezeu 129

putea se nu ne fie pe plac. in ciuda scepticismului metafizic din Critico rnlitnii


pure, Immanuel Kant susline in Criticn rcliunii practice cd imperativul moral
reclamd postulatul unei vieli de dupi moarte gi al unui garant divin al valorilor.
Alfii, asemenea lui C. S. Lewis,l Edward Carnell2 9i Frincis Schaefferi au atras
atentia in ultimii ani asupra faptului ci impulsul moral ce caracterizeaze fiintele
umane are valoarea de evidenld in favoarea existentei lui Dumnezeu. Aceqti
teologi 9i filozofi nu afirmi cd toate persoanele aderd la un cod moral dat. Mai
degraba ei accentueazi pur gi simplu existenta impulsului moral sau a congtiinlei
morale.
Revelalia generald se geseqtede asemenea gi in natlua religioasii a omului. in
toate culturile, in toate timpurile gi locurile, oamenii an crezut in existenla unei
realitif superioare lor, 9i chiar intregii rase urnane. Degi natura cxactd a crezului
Si a practicii de inchinare diferd considerabil de la o religie la alta, rnulf vdd in
aceastdtendinte universale inspre inchinarea in fala sacrului manifestarea unei
cunoagteridin trecut a lui Dumnezeu, a unui sim! lduntric al divinitdlii, care, degi
poate fi deteriorat sau denaturat, este cu toate acesteaince prezent gi operant in
expeaenta umane.

Realitatea
si eficacitatearevelatieigenerale

TeologianaturalA

Existdcatevapuncte de vederecontrastantecu privire la natura, extindereagi


_
eficacitatearevelaliei generale.Una dintre acestepozitii este teologia naturald,
careare o istorie lunge gi impresionantdin cadrul cregtinismului.Ea sustine nu
numaicd existeo revelalievalabili gi obiectivi a lui Dumnezeuin sferecum sunt
natura,istoria gi personalitateaumand,ci gi c6 estede fapt posibil s6 se oblini o
anumitd cunoagtereveritabile despre Dumnezeu din acestedomenii _ cu alte
cuvinte,sd se alcetuiascAo teologienaturald,fic6ndu-se abstracliede Biblie.
ln acestpunct de vederesunt implicate anumite presupuneri.Una dintre ele,
_
firegte,este cd existi o revelalie generalSvalabild, obieativi gi rationald - ce
DumnezeuS-a fdcut intr-adevdr cunoscutprin nature (de exemplu) gi ce sunt
obiectiv prezente anumite tipare ale semnificaliei- independent de faptul ci
cinevapercepe,inlelege gi acceptdsau nu aceasti revelafie. Cu alte cuvinte,
adevirul despreDumnezeu esterealmenteprezent in cadrul creafiei,qi nu este
proiectatdoar asupraei de caheun credincioscareil cunoagteclejape Dumnezeu
din alte surse,cum esteBiblia. 9i acestpunct de vederepresupunccd natura este
in esentdintactd- cd nu a fost denaturatein mod substanjialde citre nici un lucru
carea avut loc de la crealieincoace.Pe scurt,lumeape careo gdsimin jurul nostru
estein esenteagacum a iegit ea din mAnacreatoarea lui Dumnezeu,$r asacum a
fostea intentionat; sa fie.
1 C. S. Lewis, C/c$finisnulrcdl6Ia cscle, socictateaMisionard Romantr,Wheaton,Iilinois, 1991,
p.3-23.
2. EdwardCamell, Cfiristia Commihnetr|An,4pologcfic, Grand Rapids,Eerd ans,1957,p.80-116.
3. FrancisSchaeffetTrtcGodWhoIs Thcre,DownersCrove, Ill., Inier-Varsity,1968,p. 119_125.
1,40 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu

O a doua presupuneremajoii a teologieinaturaleesteintegritateapersoanei


care percepecrealia qi care lnvaid de la ea. Nici limitdrile naturale ale conditiei
umane gi nici efectelepecatului gi ale cdderiinu il impiedicd pe om sdrecunoasc;
gi sd interpreteze corect lucrarea Creatorului. in termenii categoriilor care
urmeazd sd fie dezvoltate ulterior in cadrul acesteilucrdri, adeplii teologiei
naturale tind si fie mai degrabd arminieni sau chiar pelagieni in gAndirea lor,
dec6tcalvinigti sau augustinieni.
Existd de asemeneagi alte presupuneri. Una dintre ele este cd existd o
concordanteintre mintea omeneasceSi creatia din jurul nostru. Ordinea din
mintea omeneascieste in esenli aceeagica gi ordinea din univers. Mintea este
capabildsd tragd concluzii bazatepe datelepe carele posedi, irxtrucatstructura
proceselorei de gandire esteinrudite cu structuracelorcunoscute.De asemenea,
este presupuse gi validitatea regulilor logicii. Principii logice cum sunt Iegea
identitdtii termenilot legeanonconhadictieigi legeatermenului mediu exclusnu
sunt numai nigte constructiimentaleabstracte,ci ele sunt conformecu realitatea
din lume. Adepfii teologieinaturaleevita stdruitor paradoxurilegi contradictiile
Iogice, considerdndu-leceva ce trebuie inHturai printr-o cercetarelogici mai
completea problemelor analizate.Un paradox esteun semn al unei ,,indigestii"
intelectuale;dacear fi fost ,,mestecat"mai bine, ar fi dispirut.
Miezul teologiei naturale cuprinde ideea ca este posibil si se ajungd la o
cunoagtereveritabili a lui Dumnezeu doar pe baza raliunii, fdrd o sincronizare
anterioarda credinlei cu crezurile cregtinismuluigi fird a se pune baza pe vreo
autoritate speciali, cum ar fi o institulie (Biserica)sau un document (Biblia).
Termenulde raJiunese referdaici Ia capacitateaomului de a descoperi,inlelege,
interpretagi evalua adeverul.
Probabil cel mai remarcabilexemplu de teologienaturald din istoria Bisericii
esteefortul masiv al lui Tomad'Aquino. Dupd d'Aquino ir:rtreguladevArapartine
unuia din doud domenii. Domeniul inferior estecel al naturii, domeniul superior
estecel al harului. in timp ce afirmaliile domeniului superiortrebuie acceptitepe
bazede autoritate,celedin domeniul inferior pot fi cunoscuteprin ralrune.
Este important sd se observesitualia istorica din care a izvordt gAndirealui
Toma d'Aquino. In ceutareardspunsurilorIa intrebhrile majore,Bisericaapelase
de secolela autoritatea Bibliei gi/sau a invildturii Bisericii. DacI una dintre
acesteasau ambele inveFu ceva, acest lucru era considerat adevdrat. Totugi,
anumite evenimenteau pus sub semnul intrebirii aceastdpretentie.Unul dintre
ele a fost tratatul lui PeterAbelard,ir.tltaulatSicet non.Eraun lucru obignuit si se
facdapel la Pirinlii Bisericiiaceastafiind o modalitatede rezolvarea problemelor
cu careseconfruntaBiserica.Totugi,Abelard a compilat o listd de 158de afirmalii
in privinla cdrora P5rinlii Bisericii nu erau de acord. El a citat argumente ale
ambelor pdrti pentru fiecare dintre acesteafirmalii. Astfel a devenit un lucru
evident ce rezolvareaproblemelornu era chiar atat de simpH incat sd fie posibile
prin simpla citare a Pdrintilor Bisericii. Ar fi fost necesarsd se gdseascdo
modalitate de a alege ori de cdte ori Pdrinlii Bisericii furnizau opinii
contradictorii.Pini gi in intrebuinlareaautoritdlii raJiuneaesteesentiald.
Dace aceastaa fost una dintre problemele interne ale Bisericii, exista de
asemenea$i una externd: gi anume contactul Bisericii cu formele culturii
Revelatiauniversali a lui Dumnezeu 747
eterogene.Pentru prirna dati Biserica avea de-a face la o scari largi cu iudei,
musulmani (mai ales in Sicilia 9i Spania), 9i chiar oameni complet pbgAni. Nu era
de nici un folos ca cineva si faci apel la autoritatea sa in fala acestor persoane.
Iudeul ar fi pomenit pur gi sirnplu de Tora, musulmanul ar fi amintit Coranul, 9i
tofi, inclusiv pdg6nul, s-ar fi uitat de-a dreptul nedumeriti atunci cend teologul
cregtin ar fi vorbit de Biblie sau Biserici. Dacd se dorea se se aibd un irnpact real
asupra acestor persoane, ar fi fost necesar si se intre pe scend neutri, unde sd nu
fie nevoie sd se apeleze la nici o autoritate speciald qi s; se rezolve problema in
termeni acceptati de toli oamenii ralionali. Acest lucru a incercat sd-l realizeze
Toma d'Aquino.a
El a afirrnat ci poate dovedi anumite crezuri prin ratiune purd: existenla lui
Dumnezeu, nemurirea sufletului omenesc Ai originea supranaturald a Bisericii
Catolice. Elementele mai specifice de doctrini - cum ar fi caracterul intreit al lui
Dumnezeu - nu ar putea fi cunoscute de o ratiune lipsitd de ajutor, insd acestea
trebuie acceptatepe bazd de autoritate. Acestea sunt adevhruri ale revelaliei, qi nu
adevdruri ale raliunii. (Desigur, daci unul dintre adevdrurile naturale stabilite de
ratiune este originea divini a Bisericii Catolice, atunci autoritatea ei este acceptatd
gi, ir consecinte, gi validitatea problemelor superioare sau revelate despre care
vorbegte ea.) Raliunea guverneaze nivelul inferior, in timp ce adevdrurile de la
n i v e l u ls u p e r i o rs u n t p r o b l e m cc a r el i n d e c r c d i n l ; .
Unul dintre argumentele traditionale pentru existenla Iui Dumnezeu este
argumentul cosmologic. Torna d'Aquin-o are trei sau poate chiar patru variante ale
acestui argument. El sund cam aga: In cadrul experientei noastre tot ceea ce
cunoagtemeste cauzat de altceva. Totuqi, nu poate exista un gir infinit al cauzelor,
deoarecedaci ar exista, seria intreagi de cauze nu ar fi inceput niciodatd. Prin
urmare, trebuie sd existe vreo cauzd necauzate (migcetor nernigcat) sau vreo fiinli
necesard. $i pe aceasta noi (sau toti oamenii) o numim Dumnezeu. Oricine
examineazdin mod onest evidenfele trebuie sd aiungd la aceasteconcluzie.
Un alt argument des intrebuinjat, 9i care se giseste de asemenea la Toma
d'Aquino, este argumentul teleologic. Acesta se concentreaze mai ales asupra
fenomenului ordinii sau scopului aparent din univers. Toma d'Aquino observd c6
diferite pdrfi ale universului manifesti o anumiti adaptaiilitate sau un
comportament care aiute h indeplinirea unor dezidcrate. CAnd un asemenea
comportament este etalat de fiinlele omenegti, noi recunoagtem cd ele au dorit in
mod serios acel scop gi s-au indreptat congtient spre el. Totuqi, nu este posibil ca
unele dintre obiectele universului nostru sA fi fecut vreun fel de planificare
congtienta. Cu siguranld stancile gi atmosfera nu au ales sd fie aga cum sunt.
Structura lor conformd cu un anumit scop sau Droiect trebuie si vini de
altundeva. Prin urmare, o anumitd fiint; inteligent; trebuie si fi orclonat lucrurile
irx aceastemanieri dezirabild. $i pe aceastd fiinfd, spune Toma d'Aquino, noi o
numim Dumnezeu,
Uneori intregul univers este vizat de cetre argumentlrl teleologic. in asemenea
cazuri universul este comparat adesea cu un mecanism. De exemplu, dacd am
gisi un ceas de mAni, zicAnd in nisipul unei plaje, arn intelege imediat ce el este
un ceas, fiindci toate elementele lui componente se potrivesc la modul ideal
q. fo.u a ,o,quino.
S|rn tnthcolasic:,
parted
L,intrcbrreJ
J dour.
1,42 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu

scopului de a inregistra9i de a mdsuraiimpul. Cu siguranli ce nu am spune:,,Ce


coincidenld remarcabildl" Noi am recunoagtenecesitateaexistentei unei anumite
persoanecapabile(sau a unor anumite persoanecapabile)care sd fi proiectat gi
realizat uimitoarea armonie dintre elementele lui componente ce se imbini unele
cu celelalte.ln mod similar, felul in care fiecareparte a naturii se irnpletegteatat
de bine cu toate celelaltegi maniera frapantd i:r care diferitele componenteale
intregului par a fi adaptate i1 vederea indeplinirii unor anumite funclii, nu pot fi
minimalizate ca o simpld ,,inlinfuire fortuitd de circumstan{e.,,Cineva trebuie sI
fi proieciat gi creat sistemeledigestive,ochii, echilibrul atmosferic multe alte
Ai
lucruri din lumea noastrd. Toate acesteapledeazdin favoarea existenJeiunui
Arhitect suprem, a unui Creator intelept gi capabil. Tiebuie se existe un
Dumnezeu.
Acesteasunt doud argumentemajore care au fost folosite in cursul istoriei la
elaborareaunei teologii naturale. AIte doue argumente care apar it:r istoria
filozofiei 9i teologiei, degi mai pulin proeminent probabil decit primele doud,
sunt argumentul antropologicqi cel ontologic.
Argumentul antropologicnu se gdse$tei:r mod explicit in gAndirealui Toma
_.
d'Aquino, cu toatecd s-arputea ca el sd se afle implicii in cead;-a patra dovadi.s
El consider; ci unele aspecteale naturii umanesunt o revelatiea luj Dumnezeu.
In formularea lui Kant (in Critica rnliunii practrce)el aparecam in felul urmetor.
Noi toti posedim un impuls moral sau un imperativlategoric. Totugi,urmarea
acestui impuls prin exercitarea unui comportament moral nu este prea bhe
respletiiein aceastdviale. Nu merite intotdeaunasdfii bun! Atunci de ce ar trebui
sd fie cineva moral? Nu ar fi mai inlelept si actionezicateodatein mod egoist?
Tiebuie si existe o anumite bazd pentru eticd gi moraH, un anumit gJn de
rdsplat5, care la rAndul ei sd implice mai mulgi factori - nemurirea uri suflet
9i
nepieritot o iudecatein viitor 9i un Dumnezeucarestabilegte spriiind valorile,
9i
care rdspldtegtebinele 9i pedepsegterdul. Astfel, ordinea morali (in contrastcu
ceanaturald)reclami existenlalui Dumnezeu.
Toateacesteasunt argumente empirice, Ele pleaci de la observareauniversului
prin experienta senzorialA.Argumen htl major n priari saurational esteargumenht
ontologic.Acestaesteun argumentde tip gAndire-purd.El nu cereca cinevasdiasi
din propria -
^lui g6ndire din imperiul g6ndirii absiracte- in domeniul experienlei
senzoriale. In Proslogion,Anselm a formulat ceea ce este fdrd indoiald-cea rnai
faimoasd variantd a argumentului. Ren6 Descartesa prezentat, de asemenea,o
versiunea lui,6 ceeace a fdcut Ei Georg Hegel intr-o fbrmd mult diferitd.Tlntr-o
perioadd mai recente, Charles Hartshorne a pledat in favoarea validitdlii
--lEf
aluf put,.rlea
argumental lui Torna
d,Aquino
suslinedefaptca,inrrucat
exisdgradede
perfecliunein univers, trebuie sd existeundeva peiiectiuneaultiml
6. Rend Descartes, Meditations, in Thc philosophicalWo*s of D6ca cs,Cambridge, Cambridge
University,1911,vol. 1, p. 180-181.
7. Georg Hegel, Irctules ot the Philosophyof Religion, Appendix: ,,Lectures on the proofs of the
F,\istence of Cod" j Ercl, clopcdiaol PhitosophicalScicncis,,,Logic',, paragraful 57;lncturca 011
the History
ol yhtlosaphy, parteaa doua, sectiuneaa doua.
Clurlu".Y:1*orne, Man,s Visionof Godand theL)gic of Thcism,Hamden, Conn., ShoeStrin&
.^9:
1941;,,Fomal Validity and Real Significance of the Ontological Argu ment' , philaophical Reuicw Sii,
't944,
p . 225-245.
Revelatia
universal;a lui Dumnezeu 143
argumentului ontologic8 Si a existat o rediscutare a lui in secolul al XXlea, atAt de
cetreteologi, cat gi de cdtre filozofi.,
Anselm formuleazd argumentul dupd cr.rm urmeaz6. Dumnezeu este cea mai
mare dintre toate fiinlele imaginabile. Acum, o fiinli care nu existA nu poate fi cea
mai mare dintre toate fiinfele imaginabile (deoarecefiin(a inexistenti din imaginatia
noastre ar fi mai mare dacd ar avea ntributul existenlel). De aceea, prin definifie,
Dumnezeu trebuie sd existe. Au existat cAteva replici la adresa acestei forrnuldri a
argumentului, multe dinhe ele merg6nd pe linia obiecfiei lrri Kant ci, in fond,
existenlanu este un atribut. O fiinle care existe nu posedd un anunit atribut sau o
anumitd calitate care ii lipsegte unei fiinle similaie care nu existi. Dacd eu imi
imaginez un dolar gi il cornpar cu un dolar adevirat, nu exista nici o diferenld in
esentalot i.rlceencesunt ei. Singura diferenli constd in faptul ci existd sau nu. Exista
o diferenJi de ordin logic intre propozitia ,,Dumnezeu este bun" (sau iubitor, sar-r
sfanl sau drept) gi propozilia ,,Dumnezeu este". Prima descrie o anumita caltate a
lui Dumnezeu; a doua este o afirmare a existenlei Lui. Esenfial aici este ca existenla
nu e un predicat necesar al celei mai rnari dintre toate fiintele imaginabile. O
asemeneafiint; poate s; e\iste - sau podte s:t nu existe.in ambele cazuii esenlaci
esteaceeagi.(Trebuie de asemenearemarcat cd Anselm lucra intr-un tipar platonic,
in careidealul este mult mai real decAt lucrurile fizice sau materiale.)

O analizAcritice a bologiei naturale

in ciuda istoriei lungi gi impundtoare a teologiei naturale, efectele ei prezente


nu par a fi prea impresionante. Dacd argumentele filozofice pentru existenta lui
Dumnezeu sunt valabile gi dacd sunt prezentate adecvat, orice persoane ralionale
ar trebui se ajungd la o convingere. Cu toate acesteanurnerogi filozofi au ridicat
obieclii impotriva acestor argumente gi mulli ieologi li s-au aldturat. Acest lucru
ar putea sA pari curios pentru unii cregtini. De ce ar trebui sd se opuna vreun
cregtin efortului de a-i convinge pe necregtini de adevdrul cregtinismului, san cel
puJin de existen(a lui Dumnezeu? Rispunsul este cd intrebuinlarea acestor dovezi
poate lucra de fapt in dezavantajul cuiva care doreqte s6 faci cea mai eficienti
prezentare posibili a cerintelor lui Cristos. DacA argumentele sunt
necorespunzitoare, atunci respingAndu-le, necredinciosul poate sA respinga gi
mesaiul cregtin, presupunAnd ci aceste argumente sunt cele mai bune temeiuri
pentru acceptarealui. Existd pericolul ca prin respingerea unei anumite forme de
pledoarie in favoarea mesajului cregtin - forme care nu are de-a face cu revelalia
biblici - necredinciosul sd respingd mesajul insugi.
Unele dintre problemele legate de argumente au de-a face cu presupunerile pe
care Ie imbrdligeaze aceste argumente. Toma d'Aquino a presupus ce nu poate
exista o regresie infinite a cauzelor. Pentru el aceasta nu a fost doar o simpli
presupunere, ci mai degrabi o axiomd sau un prim adevdr care este cunosclrt
intuitiv. Insi, in prezent, numeroase persoane ar fi in dezacord cu acest lucru. O
succesiuneliniari de cauze nu este singurul mod de a privi cauzalitatea. Unii ar
pune sub semnul intrebdrii necesitatea investigerii cauzattAtii ultime. Totugi,
chiar dacd cineva ar incerca sd o descopere, existd posibilitatea unei cauzaliteli in
9. Deex.,ThcMany-FaccdArgut cnl, ed.Iohr. H. Hick SiArthur C. McGill, New york, Macmillan,
1967.
1,44 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu
cerc, in care o cauze a sistemului inchis cauzeazdo alta. in mod similar,
presupunereacd migcareatrebuie sI aibd o cauzd sau o explicatie nu este
universal sustinute in zilele noastre. Realitateapoate foarte Line sd fie rnai
degrabddinamici decatstatice.
Existi, de asemenea, o criticdadusdprocedurii de extinderea argumentuluide
la fenomeneleobservabilela cele ce trec dincolo de experienld.in cazul ceasului
S31itin {sip, avem ceva ce poate fi con{irmat de experienlasenzoriald.putem
chiar verifica la intreprindereaal cdrui nume apare(piin coincidentd?)pe ceas,
9i
sd ne interesdmdacdei au fabricatceasul.S-arputea sd dovedim ci ei au fdcut_o,
9i probabil chiar sd stabilim data fabricdrii gi idintitatea celor careau lucrat la el.
Mai mult decai atat,noi recunoagtemfaptul cd ceasulestesimilar altor ceasuripe
carele-amvdzut inainte,purtate de aliii, oferitesprevAnzaresauprobabil chiar in
procesul.fabricirii.Astfel noi putem extrapolaanumite experientl trecute.Totugi,
i:r cazul lurnii nu avem cevacaresd poati fi verificat at6t de ugoi prin experienla
senzoriald.La creareacator lumi am fost prezenfi?premisade la carese pornegte
este cd universul face parte dintr-o clasd de obiecte (care include lulruri ca
ceasurilegi camerelede luat vederi) cu care il putem compara, astfel putem
-baza9i
emite judecili rafionalepe margineaproiectului care sti la lui. Acesi lucru
trebrriein orice caz stabilit, gi nu presupus,dacd se doregteca argumentul din
analogiacu ceasulsAaibi succes.
Mai devremes-aficut referirela o problemdsuplimentari. Si presupunemca
cinevareugegtese dovedeasci,printr-un argumentvalabil,cd aceastilume a avut
cu sigurantdo cauzi. Totugi,de aici nu se poate hage concluziaca o asemenea
cauzd trebuie sd fie infiniti. Nu se poate afirma decAt c; a exrstat o cauza
suficienti pentru a fi r{spunzdtoarede efect.loFapiul cd cineva poate ridica o
greutatede50-dekilogramenu garanteazA c6 el poite ridicao greutatemai mare
de atat. Datoriti ugurintei cu care a riclicatgreuiatea,s-ar putJa speculacd ar fi
putut ridica^cu siguranli mai mult decat atat, insd aiest lucru nu a fost
demonstrat.In mod_similar,nu poatefi doveditd existenfaunui Creatorinfinit pe
bazaexistenteiunui univers finit. Tot ceeace poatefi dovedit esteexistenlaunui
creatorsuficientde puternic Aiinlelept incat se aducdin fiinld acestumvers, care,
agade mare cum este,estetotu$i finit. Esteposibil ca DumnezeusAse fi eDuizat
cu totul in procesulcrearii universului,faiand tot ceeace putea face.Cu alte
cuvrnte,ceeace s-astabiLitesteexistentaunui dumnezeufoarti mare dar probabil
limitat, 9i nu a Dumnezeului infinit pe careil prezinti cregtinismul.E nevoie de
un argumentin plus pentru a dovedi c6 acestaesteDumnezeulcregtinismului,
9i,
mai mult decai atat, ci dumnezeii a cdror existentd este demonstrate de
argumentelelui Tomad'Aquino sunt toli aceeagi fiinfd. Dacddorim se avem o
teologienatural;, aceastatrebuie sustinutdpe bazarafiunii noastreumane (fdri a
ser-ecurge la vreo alti autoritate).
Inci de pe vre-mealui David Hume intregul conceptal cauzei are un statut
oarecumnesigur.in gAndireaunora cauzasugereazdu; fel de legdtureabsolute:
daceA estecauzalui B, atunci, ori de cAteori lre loc A, trebuiesd"aibiloc in mod
necesargi B. Hume a reliefat punctul slab al ideii de legdturi necesard.Noi nu
10. Hume, Ar EnquiryConccmig Hunan llrderstanding,sectiunea11;Cordon H. Clark,
_David A
thnstnn VtflooJMcn ond lhiflgs, Crand Rapids,Eerdmans,1c52,p. 29.
Revela[ia universal; a lui Dumnezeu 14)

avem decAt cel mult o asociere permanentd: ori de cAte ori a avut loc A in trecut,
a fost ir:rtotdeauna urmat de B. Cu toate acestea ntl existd nici o bazi empirici
pentru a se afirma ci data viitoare cAnd va avea loc A, trebuie neapdrat si aibd loc
gi B. Tot ceea ce avern este o dispozilie psihologici de a agtcpta sa aibe loc B, nu gi
o siguran[d logici.lt
Argumentul teleologic s-a ales cu o criticd speciald. De la Charles Darwin
i n c o a c eo, b i g n u i t ar e c u r g e r el a c o m p l e x i t a t epai f r u m u s e t c al u m i i o r g a n i c cn u m a i
reprezintd o argumentare elocventd pentru cei care acceptd teoria evolufiei
organice. Ei cred ci schimbirile caracteristicilor au apdrut prin varialii
intAmpldtoare, numite mutatii. Unele dintre acestea au fosi avantajoase, altele
dezavantajoase. In lupta pentru supravietuire ocazionate de fecunditatea naturii,
orice caracteristicd ce dd unei specii posibilitatea sA supravieluiasci va fi
transmisd, iar acele ramuri aile speciei cdrora le lipsegte caracteristica respectivd
voJ av€a tendinfa de a dispdrea. Astfel, procesul selecfei naturale a produs acele
calitifl remarcabile despre care argumentul teleologic pretinde cd ar indica
existenta unui proiect gi a unui proiectant. Negregit, aceastjcriticd a argr-rmentului
teleologic igi are deficiengele ei (de exempl-r, selec{ia naturald nu poate explica
adapterile anorganice observate in univers), insd ceea ce vrem noi sA accentuem
este cd acele persoane care accepti evolulia nu sunt de acord cu acea asertiune a
lui Toma d'Aquino care sustine ce concluzia argumentului teleologic are un carac_
ter convingator gi necesar.
Argumentul teleologic se Iovegte de asenenca de problema a ceea ce ar putea
-.
fi numit-,,disteleologic". Dacd se doregte ca argurnentul sd fie cu adevdrat ernpiric,
el trebuie, firegte, sd fie pus in acord cu intregul spectru al datelor. Acum, el se
sprijini pe aparentele aluzii la un Dumnezeu intelept gi binevortor, care
controleazd creafia. Dar existd de asemenea unele caraiteristici ale lumii care
9i
slrnt contrare acestor aluzii, unele aspecte ale naturii care nu par a fi foarte bune.
Catastrofele naturale, cum sunt tornadele, uraganele, cutrehurele de pimAnt,
erup;iile vulcanice gi o mullime de alte ,,acte ale lui Dumnezeu,,, cum le
denumesc societelile de asigurare, ne fac sd ne intrebdm ce fel de arhitect a
proiectat universul. Bolile cardiace, cancerul, fibroza chistic.i, scleroza multipH in
pl5ci 9i alte maladii distrugdtoare i;i varsi prdpddul asupra ornenirii. in plus,
omul se poartd intr-un mod distructiv, crud
9i nedrept cr,r aproapele lui,
cauzdndu-i durere. Dacd Dumnezeu este atotputernic
ai in intregime bun, curn
pot exista toate acestea?Prin accentuareaacestor caracteristici ale irniversr-rlui este
posibild construirea unui argument fie in favoarea inexistenfei lui Dumnezeu, fie
i:r favoarea existentei unui Dumnezeu care nu este bun. probabil cA ln acest caz
argumentul teleologic se va dovedi a fi un argument nu in favoarea existenlei Iui
Dumnezeu, ci in favoarea existenfei Diavolului. C6nd sc tine cont de aceste
considerajii, argumentul teleologic nu mai este atat de impresionant.

Negarearevelatieigenerale

Pe langd aceste obieclii filozofice, existi gi obiec[ii teologice. Karl Barth, de


exemplu, a respins atet teologia naturald, cAt gi revelalia generali. Barth a fost
11. DavidHume,A l/cntiseofH|l t 1 Nnhtrc,cartea1,partea3, sectilrnile
2_,{.
146 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu

educat in spiritul liberalismului standard provenind de la Albrecht Ritschl 9i


Adolf von Hamack, ii a fost instruit mai alesde Wilhelrn Herrmann.Liberalismul
nu a luat Biblia prea in serios,bazdnd multe dintre aserliunilesalepe un anumit
gen de teologienaturaH. Barth aveaurl motiv temeinic,provenit din experienla
lui, pentru a fi ingrijorat cu privire la credinla intr-o revelatie generale 9i h
incercarealiberalilor de a dezvoltao teologienaturaleplecAndde la ea.El a vdzut
efectul. identificdrii prea stricte a unor procese din istorie cu lucrarea lui
Dumnezeu.A fost gocatcdnd in 1914un grup de 94 de inteleciuali germani au
subscrisla politica de rdzboi a impdratului Wilhelm. Pe lista respectivda apdrut
numele mai multor profesoride teologieai lui Barth.Ei consideraucd Dumnezeu
aveasi-$i indeplineascivoia in lume prin aceastepolitice de rdzboi.Conceptialor
despre revelatie i-a fdcut extrem de lipsili de discerndmAntin ceeace priveqte
evenimenteleistorice.Impreune cu hecerealui Ernst Tioeltschde la facultateade
teologiela cea de filozofie, aceastdexperientedeceplionantdi-a ardtat lui Barth
lipsa de profunzime qi caracterulfalimentaral liberalismului.Astfel, din punct de
vedereteologic,august 1914a marcat intr-un fel sfArgitulsecolului al XIX-lea in
Europa.12 Acest process-a repetatla inceputul anilor'30. Aflandu-seintr-o crizd
economicedisperati, Germania a vazut sperantasalvirii in Partidul Nalional
Socialistal lui Adolf Hitler. Un segmentmajor al bisericii de stat i s-a ahturat
acesteimigcdri,considerAnd-omodul lui Dumnezeude a lucra in istorie.Barth a
vorbit deschisimpotriva guvemului nazist gi i:r urma acestui fapt, a fost fortat sd-gi
abandoneze catedra din Germania. In ambele cazuri evenimentele politice
ulterioareau demonstratcAtemerilelui Barth in lesdturdcu concluziileteolosice
ale liberalismului au fost bine fondate.
Esteimportant pentru noi si observdmmodul in carea inleles Barth revelalia.
Pentru Barth revelalia este rdscumperetoarein natura ei. A-L cunoagte pe
Dumnezeu,a aveainformalii corectedespreEl inseamnda intra in relalie cu El in
cadrul unei experienle salvifice. Nefiind de acord cu multi alti teologi, el
comenteazece nu este posibil si extragi din Romani L:18-32vreo afirmalie
privitoare la ,,o unire naturaldcu Dumnezeusau o cunoaqterea lui Dumnezeude
cetre om in sine gi ca atare".13ln controversape care a avut-o cu Emil Brunner,
Barth a afirmat: ,,Cum poate sd sustini Brunner cd o cunoaqterereald a
Dumnezeului celui adevdrat,oricat de imperfectdar fi ea (gi ce cunoagterea lui
Dumnezeunu esteimperfecti?),nu aducemAntuire?"1a
Barth este foarte scepticin privinla capacitetii omului de a-L cunoagtepe
Dumnezeu in afara revelaliei in Cristos. Aceasta ar insemna ch omul poate
cunoagteexistenJa, fiinJa lui Dumnezeu,f6rd a gti nimic despreharul gi indurarea
Iui Dumnezeu. Acest lucru ar prejudicia unitatea lui Dumnezeu, deoarecear
separafiinla Lui de plindtatea activitetii Lui.ls Daci omul ar putea dobandi o
anumitd cunoagterea lui Dumnezeu in afara revelaliei Lui care este in Isus
Cristos,el ar contribui cel pulin intr-o micd mdsurdla mAntuirealui, la situalia lui
12. KarI Barth, Co4 croce,and Gapel,Edinburgh, Oliver and Boyd,'1959,p.57-58.
13. Karl Barth, CLr,'chDogmatics,Edi\bLngh,T. and T. Clark, 1957,.rol.2, partea 1, p.I2I
14. KarI Barth, ,,No!", in Emil Brunner gi Karl Barth, Nnf /nl Thcolog!,trad. in lb. engl. Peter
Fraenkel,Londra: GeoffreyBles,The CentenaryPress,1946,p. 62.
15. Barth, ChurchDogftntics,vol,2, paftea 1, p.93.
Revelatiauniversali a lui Dumnezeu 1.47
spirituali inaintea lui Dumnezeu. in acest caz principiul ,,numai prin har" ar fi
comPromls.
Pentru Barth revela{ia este intotdeauna 9i in exclusivitate revelalia lui
Dumnezeu in Isus Cristos: CuvAntul devenit trup.16in afara incarndrii nu existe
revelatie. in spatele acestei pozitii se afld (probabil fdrd a fi recunoscuti de cdtre
Barth) o conceplie existenlialistd despre adevir, 9i anume, el este de la persoand Ia
persoand gi subiectiv concepjie care poatd fi pr-rsd at6t pe seama lui Soren
Kierkegaard, cat Si pe cea a lui Martin Buber Posibilitatea cunoagterii lui
Dumnezeu in afara revelaliei pline de har in Cristos ar elimina nevoia de Cristos.
Barth trebuie totuqi sd infrunte problema existentei teologiei naturale. De ce a
aperut gi de ce a persistat ea? El recunoagte faptul ci in mod traditional au fost
citate cateva pasaie biblice ca justificare pentru angaiarea in teologia naturald (de
ex., Ps. 19 9i Rom.1). Ce e de fdcut cu ele? El afirmi ci ,,linia principald,,a
Scripturii ne irxvatd ce ceea ce il unegte pe om cu Dumnezeu vine din partea lui
Dumnezeu; este harul Lui. Cum poate atunci sA existe un alt mod prin care omul
sd se poatd apropia de Dumnezeu, o altd cale cle a-L cunoagte? Existd trei moduri
posibile de a trata aparenta discrepanla dintre aceastd linie principald 9i ,,linia
secundare" a Scripturii (acele pasaje ce par s; vorbeascd despre o teologie
naturali):

1. Si se reexamineze linia principald ca sd se vadi dacd poate fi interpretatd in


aga fel incAt sd permitd linia secundare.
2. Ambele sd fie considerate valabile, insi contradictorii.
3. Sd se interpreteze linia secundard intr-un asemenea mod incat se nu
contrazici linia principali.

Prima posibilitate a fost deja eliminatd. Cum rimAne cu afirmaJia cd existi pur
gi simplu doud tendinle contradictorii, care produc un paradox? Conirar
agteptirii multora, Barth a respins.rceash alteinativd. De vreme ce mdrturia
biblicd este rnai degrabi revelalia Iui Dumnezeu decAt o idee omeneascd, nu pot
fi prezente contradiclii.r7 Rdmdne agadar numai cea de a treia posibilitite:
interpretarea liniei secundare in a9a fel incat si nu contrazici linia principali.
Interpretand Psalmul 19 Barth in(elege versetul 3: ,,$i aceasta firi uoib", fera
cuvinte, al ciror sunet si fie auzit", ca fiind adversativ fali de versetele 1 9i 2.
Astfel psalmistul neagi in versetul 3 ceea ce pare si afirme in versetele 1 9i 2.
Cerurile, zilele 9i nop{ile sunt de fapt mute. Barth mai sus}ine gi ci primele gase
versete ale psalmului trebuie inlelese in lumina versetelor 7-14. Astfel, mdrturia
pe care omul o vede in cosnos ,,nu are loc in mod independent, ci in deplini
coordonare cu gi subordonare fajd de mdrturia vorbelor 9i faptelor lui Dumnezeu
(Legea Domnului, merturia Domrului, etc.) in cadrul poporului lui Israel
9i
printre oamenii Iui Israel".18
Barth trebuie sd admitd cd llomani 1:18-32 afirmi categoric cd omul posedd
cunogtinte despre Dumnezeu. Totugi, el neage ci aceste cunogtinle despre
Dumnezeu sunt independente de revelatia divind a Evangheliei. Mai exact, el
16. Karl Barth,in Rcrlnllon, ed. John Baillie 9i Hugh Martin, Neri",York.Macmilian, 1932,p.49.
17. Barth,ChurchDoga ttics,vol. 2, pariea 1, p. 105.
18. Irid.,p. 108.
148 pe Dumnezeu
CunoscAndu-L

sustinece oamenilor pe carePavelii are in vederele-a fost deia ddruitd revelalia


divind.le La urma urmei, Pavel spune de fapt cd mdnia lui Dumnezeu se
descoperddin cer impotriva lor (v. 18). Tot in acelagicontext el spune ca este
domic sd predice Evangheliaromanilor (v. 15) 9i ci el nu se rugineazede aceastd
Evanghelie,fiindcd ea esteputerealui Dumnezeupentru ei.
Prin urmare, interpretareape care o dd Barth ambelor pasajeeste in esente
aceeagi.Persoanelein cauzi Il gdsescpe Dumnezeuin cosmos,insi acestlucru
esteposibil deoareceele Il cunoscdeja din revelagiaLui speciald.in consecinli,
ceeace s-a iniAmplat este cA acelepersoaneau inclus in ordinea creatasau au
proiectatasupraei ceeace cunogteaudespreEl din revelalie.
Este adevdrat ci in anumite porliuni ulterioare din Church DogmnticsBarth
pare sd-gifi modificat intrucAtvapozilia. in cadrul acestorporliuni el admite cd,
degi Isus Cristos este singurul Cuvdnt adevirat gi singura Lumind adevdratea
vielii, creatiacontinenumeroaselumini mai mici careii rispdndescgloria. Totugi,
Barth nu vorbegte despre acestea ca revelafii, rezervAnd acest titlu doar
Cuvdntului. El folosegtetermenul lumini. Este de asemeneanotabil faptul ci in
lucrarea lui de sintezd de mai tArziu, EoangelicalTheology,Barth nu a fdcut nici o
mentiune in legdturd cu o revelatieprin ordinea creatd.2o Astfel se pare cl ea a
avut un impact mic sau cd nu a avut nici un impact real de naturd practicdasupra
teologieilui.
Aiacul lui impotriva teologieinaturaleestede inleles,mai ales daci avem in
vedere experientalui cu ea, insi el a avut o reactieexageratd.Dupd cum vom
observa in urmetoarea secliune, Barth s-a angajat intr-o exegezd destul de
indoielnicd. Dupi cAtese pare, interpretdrilelui au decurs in mod necesardin
presupunerilelui, dintre careunele sunt dubioase:
1. Faptul cd revelalialui Dumnezeuestein mod exclusivin Isus Cristos.
2. Faptul cd revelaliei adeveratei se rdspundeintotdeaunain mod poziiiv
mai degrabddecit prin ignoraresau respingere.
3. Faptul ce natura cunoa$terii de Dumnezeu este intotdeauna res-
cumperetoaresau salvifici
Barth a adus acestepremisein interpretareape carea dat-o unor pasajebiblice
care par sd vorbeasci despre revelafia generald.Faptul cd acestepresupuneri
conduc la o schemi conceptualdde ansamblucare intampine dificultdli atunci
cand esteconfruntatdcu datele,ne duce la concluziacd una sau mai multe dintre
ele sunt nepotrivite sau neintemeiate.

Examinarea
unor pasajerelevante
Tiebuie acum si examinim mai de aproapecAtevapasajecheiecare trateazd
problema revelaliei generale,9i trebuie sd incercemse vedem exactce spun ele.
Vom strangeapoi laolaltl semnificaliileacestoraintr-o conceptiecoerentedespre
subiect.
Dintre multii psalmi ai naturii, exprimand ioti aceeagitemd fundamentald,
19. Ibid.,p.1"19.
20. Karl Barth, E.'r,gclicalTheologv:All lntrod|ction,New York, Holt, Rinehartand Winston, 1936.
Revelaliauniversal;a lui Dumnezeu 149
Psalmul 19 este probabil cel mai explicit. Limbajul folosit in acest psalm este foarte
viu. Verbul tradus ,,ei spun" este tr'1l,98 jnesapperiln). Aceasta este o formi de
"l9p (snphar).ln
participiu Piel al lui Qal sau ridicinh simpli verbul inseamni a
socoti sau a considera, sau a numira; in Piel el inseamni a povesti sau a relata.
intrebuinlarea participiului sugereazd un proces continr-ru.Verbul 1'lf (rrnggid),
'll,l
de la (ragad), inseamnd a declara sau a ardta. Verbul })ltl (ynbbia'),
imperfectul Hiphil al \l)) (nnbn'), inseamnd a revdrsa sau a emite, a face sd
clocoteascd, sau a da afar6. Exprimi mai ales ideea de curgere liberS, emisie
spontani. Verbul il -\f;^,(yechnwueh)d.ela n)fl Qhnwah)inseamnd simplu a declara,
a spune, a face cunoscut. La prima vedere aceste versete sustin cd natura creatd
vestegteslava lui Dumnezeu.
Problema reale de interpretare este legatd aici de statutul versetr-rlui 3 (v.4 in
textul ebraic), care spune literal: ,,Nu existd grai, nu existd cuvinte; vocea lor nu
este auzitd." Au fost oferite cinci explicalii rnajore ale modului in care sc
raporteaze acest verset la cel precedent:,r
1. Versetul 3 spune ci nu existe cuvinte, cd martorii sunt ticuli, martori fdrd
grai. Ei nu pot fi ar.rzili,insi pot fi remarcati pretutindeni. Totugi, dacd acesta ar fi
cazul, versetul 3 ar avea ca efect intreruperea curgerii imnului, iar versetul
urmdtor ar trebui si inceapd cu un u'aw-adversativ
2. Versetul 3 ar trebui luat ca o propozitie circumstanliald care modificd
versetul urmetor; aceastaeste interpretarea lui Georg Ewald. Versetclc ar fi atunci
traduse: ,,Fdrd voce tare ... sunctul lor a resunat pretutindeni pe intreg pimAntul."
Aceaste interpretare ridice atat probleme lexicale, cAt gi sintactici. TDk ( 'onrcr)nu
inseamnd ,,voce tare" gi EJi2(qazrtunrrr) nu inseamnd ,,sunetullor". in plus, versetul 3
nu contine nimic care si trddeze vreo subordonare intentionate fati de versetul
urmetor.
3. Versetul 3 ar trebui considerat indepcndent si adversativ. in acest mod el
neagd efectiv ceea ce au afirmat primele doud veisetc. Aceasta este pozi(ia lui
Barth. Cu toate acestea se pune intrebarca ce anume din context sugereazb o
asemeneaantitezd. In plus, ar fi de agteptat ca verbul NYI Odlsn') din versetul 4 si
apari deja in versetul 3. Mai mult decet atat, in timp ce alte interpretdri ale
versetului reclamd suplinirea unui element de vorbire, interpretarea lui Barth ar
cere atat un waw-conjunctiv cAt gi prepozifia ai, nici una dintre ele negdsindu-se
aici. Astfel interpretarea Iui pare sd fie peste misuri de cornplicatd. Legea
briciului lui Ockham ar sugera ciutarea gi apoi adoptarea unei abordiri rnai
simple care si explice totugi ln mod adecvat versetul.22
4. Interpretarea lui Martin Luther, John Calvin gi a altora a fost ce versctul3 ar
trebui tradus: ,,Nu existd nici o limbi gi nu existi cuvinte in care acest mesaj sa nu
fie auzit." Aceasta ar accentua universalitatea mesajuh-ri, el ajr.lnge la fiecare
natiune $i Ia fiecare grup lingvistic. Totugi, in acest caz ne-am agtepta se gesim
']1\r?
l'il f tn Inshon\sau:tpU l'N ( crr,nphnlr).
5. Varianta pe care o adopte Septuaginta, Campegius Vitringa gi Ferdinand
It. P".,t* "t".,tu.ii suplimentare
asupraaccstorcatorvaaborclirivezifranz Delitzsch,
ilibli.n/
Colnncntary
onthePsalrrs,GrandRapids,Eerdmans,1955, voi.l, p. 281-283.
22. Legeabriciului lui Ockham,numiti dupi William de Ockham,esiecchivalentullegii moderne
a parcimoniei: nu trebuie introduse mai multe conceptedecet sunt necesarepentru a limtlri
fenomenul,
f50 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu

Hitzig este : ,,Nu eistd nici o limbd, 9i nu existi cuvinte, a ceror voce sd nu fie
auzitd,adiceprea slabdpentru a fi auzite", sau simplu: ,,Nu existegrai gi nu existe
cuvinte prea slabeca sd fie auzite."
Ultima interpretare pare a fi cea mai de dorit din mai multe motive. in forma
,,Nu edstd grai gi nu existdcuvinte prea slabeca sd fie auzite', nu estenevoie sa
se suplineaschcuvinte lipsd. Multe depind aici de traducereaparticulei negative
'21(beli). AceastAparticule esteintrebuintate
mai alespenhu a nega un adjectiv
sau un participiu, funciionAnd in acestcaz ca gi alfa prefixai in limba greacdgi ,,a/
in englezi. Un exemplu al acesteiinhebuinliri este[.lrE ,>1 (betinnshinch)din
2 Samuel 1:21,tadus in RevisedStandardVersion ,,neuns [cu untdelemn],,.O
astfelde interpretarea Psalmului 19:3esteperfectnaturald,una carenu reclamd
inserareaunor cuvinte lipsd;mai mult decAiatit, aceast;interpretarenu numai ci
nu contraziceverseteleprecedente,dar de fapt le gi accentueizd9i le susline.
Rdmaneintrebareacu privire la legdtura dinhe versetele7-14gi primele gase
verseteale psalmului. Barth sugereazdcaprima parte se fie interpretatdin lumina
celei de a doua pdrti. In general,interpretareaunui versetin lumina contextului
Iui esteun principiu exegeticsanetos.Totugi,chiar gi in acestcaz, a sugera(cum
faceBarth) ci persoanelecare descoperl mdrturia in naturi, o descoperdpentru
ci deja cunosc Legea lui Dumnezeu,pare a fi ceva artificial. Nu existd nici un
indiciu in favoareaunei asemenealegituri sau tranzitii; in consecinta,ceeace
avem in a doua parte a psalmului esteo trecerela un alt subiecLardtandfelul in
careLegeatrecedincolo de revelaliadin cosmos.
Cel de-al doilea pasaj major care vorbegte despre revelalia generali este
Romani capitolele 1 9i 2. Porliunea deosebitde importante din capitolul 1 este
reprezentatdde versetele 78-32 care accentueazerevelaJialui Dumnezeu in
nature, fi1 timp ce 2:14-16pare sd abordezetematica revelatiei generale din
personalitateaumand.Temaepistoleiesteenuntati ir"rversetele169i 17din primul
capitol, 9i anume ci in Evangheliedreptatealui Dumnezeu este descoperitdin
urma credinlei gi spre credinld. In orice caz, aceastadreptate a lui Dumnezeu
presupunein procesulasigurdrii mdntuirii mAnialui Dumnezeudescoperitddin
ceruii impotriva oricdrei lipse de evlavie gi a oricdrei nelegiuiri din partea
oamenilor (v. 18).Pavel estepreocupatsd aratecum poate sd fie dreapti aceastd
mAniea lui Dumnezeu.Rdspunsulesteci oameniideasupracirora atArndmAnia
lui Dumnezeuau adevdrul,i:rsi il indbugeprin nelegiuirei lor (v. 18b).Dumnezeu
le-a ardtat desluqittot ceeace se poate gti despreEl. Aceasti manifestarede Sine
continue de la crearealumii incoacefiind perceptibilain lucrurile pe care le-a
fdcut Dumnezeu. Calitilile invizibile ale lui Dumnezeu, puterea vesnicd si
dumnezeireaSa,sunt vizibilein mod clar,9i,in consecinta, iei nelegiuiiinu au
nici o scuz6(v 20).Ei L-au cunoscutpe Dumnezeu,insi nu L-au onorat gi nu I-au
multumif mai exact,minlile lor au fost intunecategi ei s-au dedat la o gAndire
degartl (v.27-221.
Limbajul acestuipasai este clar gi inatacabil.Expresii cum sunt ,,cese poate
cunoagtedespreDumnezeu" (tb yucoorbu ro0 0<o0)qi,,a fost aritat,, (igcvipcooev-
v. 19) sunt greu de interpretat altfel decdt ca nigte adevdruri despreDumnezeu
carepoate fi cunoscutin mod obiectiv.ln mod similar, ,,micar cd iu cunoscutpe
Revelaliauniversalea lui Dumnezeu 151
Dumnezeu" (lvdvtcq rbu 0edu- v. 21) 9i ,,adevdrul lui Dnmnezeu" (tlu ri),riO<ucv
ro0 0eo0- v.25) indicd posedarea unei cunoagteri veritabile gi precise.
Sugesiia lui Barth cd oamenii avuti in vedere nu sunt aceia$i cu omul din
cosmos (omul in general) este gregite. Argumentul Iui este ci pasajul analizat
trebuie vizut in contextul Evangheliei despre care vorbegte Pavel in versetele 15
9i 16. Astfel, cea de-a doua parte a capitohrlui (v. 18-32) ii are in vedere pe acei
iudei gi oameni din rAndul neamurilor care au fost confrunta{i in mod obiectiv cu
revelalia divind din Evanghelie (v 16). Observali, totugi, cd Pavel nu spune ce
drEtatenluiDtrmnezeu a fost revelati celor lipsili de evlavie. Ceea ce spune el este
cA mania lui Dumnezeu este impotriva (in'L)sau asupra lor, in tirnp ce Iucrudle
care pot fi cunoscute despre El (v. 19 - este semnificativ fapiul ci Pavel nu
folosegteaici termen:ul Eannghelicsau dreptatc)suntin (iu) ei gi revelate lor (ariroi.g,
cazul dativ). Aceaste distinctie intre revelatia supranaturald a maniei h"ri
Dumnezeu (care face parte din revelalia speciale) gi revelalia puterii Lui vegnice
gi a dumnezeirii Lui in crealie este subliniata in continuare de cdtre afirmalia lui
Pavel care spune ci prima este revelati irnpotriva celor lipsili de evlavie pentru
cd (6r.6ru)cea de-a doua le este cunoscutd. Astfel, se poate deduce ca ei aveau
revelatia generali, feri ins6 a avea revelafia speciale, Evanghelia. Ei erau
congtienti de puterea vegnici gi dumnezeirea lui Dumnezeu; insi nu erau
congtienti de mAnia gi dreptatea Lui. Negregit, Pavel gtia despre judecata acestor
oameni prin revelatia speciald, insd ei se aflau in acea stare datorite respingerii
revelafieigenerale.Barth este confuz in acestpunct.
Cel de-al doilea capitol continue linia argumentdrii. Problema care pare si se
pund aici este cA toti, neamuri gi iudei deopotrivd, sunt condamnati: iudeii
deoarecenu fac ceea ce ei gtiu ci le pretinde Legea; neamurile deoarece,chiar daci
nu au Legea, cunosc destule lucruri pentru a fi rispunzetoare in fala lui
Dumnezeu de faptele lor, gi totugi nu ascultd de El. Atunci cAnd implinesc din fire
({rioo) cerinfele Legii, ei aratA cd ceea ce pretinde Legea e scris in inimile lor (v 14-15).
Astfel, fie cd au auzit Legea fie cd nu, acegti oameni cunosc adevdrr-rl lui
Dumnezeu.
Fapte 14:15-17este un pasaj care abordeaz6, de asemenea,problema revelafiei
generale.Oamenii din Listra crezuseri ci Pavel gi Barnaba sunt zei. Ei au inceput
sd li se inchine. IncercAnd sd le scoate din minte aceasteidee, Pavel le-a ardtat cd
ei trebuie si se intoarci la Dumnezeu care a ficut cerurile 9i pimAntul. Apoi El a
fdcut observalia ci degi Durnnezeu a ingdduit naJiunilor si umble pe ciile lor, El
a lesat tuturor oamenilor o mdrturie despre Sine, prin a le face bine, a aduce ploaia
gi anotimpurile roditoare gi prin a le satisface inimile cu hrani 9i bucurie.
Adevdrul cheie este cd Dumnezeu a mdrturisit despre Sine prin ocrotirea
binevoitoare a creatiei Lr-ri. Aici argumentul pare si se refere la mdrturia lui
Dumnezeu despre Sine din naturd gi (probabil chiar mai mult) din istorie.
Ultimul pasaj,de o importantd aparte penhu scopurile noastreesteFapte 17:22-31.
Aici Pavel apare inaintea wrui grup de filozofi - Societatea filozoficd din Atena cr.rm
s-ar spune - in Areopag. Doui puncte din prezentarea lui Pavel sunt de o semnificalie
aparte. In pdmul rAnd, Pavel a observat in locul de inchinare al atenienilor un altar
inchinat ,,unui dumnezeu necunoscut". El a inceput sd Ie proclarne acestdumnezeu.
Dumrezeul pe care ei il detectaseraprin speculagillelor, fera sa fi avut o revelatie
1.52 Cunosc6ndu-Lpe Dumnezeu

speciaH,^era acelagi Dumnezeu pe care el il cunogteain urma unei manifestdri


speciale.Lr al doilea rAnd,Pavela citat un poet atenian (v.28).Elementul semnificativ
aici estecdun poet pdgdn fusesein staresdajungdla un adevdrspiritual fdrd revelagia
specialda lui Dumnezeu.

RevelatiegeneralA,inse farAbobgie naturala


CAnd incepem sd adunem laolalta acestecAtevapasaje,pozilia propusi de
Calvin apare mai compaiibili cu datele biblice gi cu observatiile filozofice decAt
pozitiile propuse de Toma d'Aquino 9i Barth. ln esenlX aceasta este aceeagi
perspedive pe care ne-a dat-o Dumnezeu, o revelafle obiectivd, validi, ralionali
despre Sine tn nature, istorie gi personalitatea umand. Ea se afld acolo pentru
oricine care vrea sd o observe. Indiferent dacd cineva o observd, o ingelege o
9i
crede sau nu, ea este totugi prezentd. Cu toate c6 ar fi putut fi deteriorati de
ciderea omului, ea este prezenti in mod obiectiv Aceaita este concluzia care
trebuie trase in urma analizdrii unor pasajeca Psalmul 19:1-2gi Romirni 1:19-20.
Revelatia generald nu este ceva introdus h nature de cei care il cunosc De
Dumnezeu pe alte temeiuri; ea este deia prezente, prin crealie Si prin provide;ta
continu5 a lui Dumnezeu.
Totugi, Pavel susline cd omul nu-L percepein mod clar pe Dumnezeu i:ncadrul
revelafiei generale. Pecatul - gi ne g6ndim aici atdt la cddirea rasei umane, cAt gi
la faptele noastre rele care au loc in continuare - are un efect dublu asupia
eficacitelii revelatiei generale. Pe de o parte, pdcatul a deteriorat mdrturia
revelaliei generale.Ordinea creatdse afld acum sub blestem (Geneza3:17-19).
Pemantuldd spini 9i pilimidd omului careil ard (v. 18);femeiletrebuiesd sufere
chinul sporit al nagterii (w 16).Pavel vorbegtein Romani g:1g-25despre creatia
care a fost supusi degerticiunii (w 20); ea igi agteapteetberarea (v. ig,2L,2g).
Drept rezultat, mirturia ei este intrucdtva estompatd. De$i ea este in continuare
creatialui Dumnezeu,gi astfelcontinudsi mlrturiseascddespreEl, eanu mai este
ceeace a fost atunci cAnda iegit din mina Ficitorului. Esteo creatiedeterioratd.
Mdrturia despreFicdtor estevagi, neclari.
Efectul mult mai grav al picatului gi al cdderii estecel exercitat asupra omului
insugi. Scriptura vorbegte ln mai multe locuri despre orbirea omului gi
intunecareacapacitedilui de a inlelege.Am mentionat deja Romani 1:21,unde
Pavel spune ce oamenii L-au cunoscut pe Dumnezeu, insi au respins aceastd'
cunoagtere, respingere care a fost urmatd de orbire. ln 2 Corinteni 4:4 pavel
atribuie aceasthorbire lucrdrii lui Satan: ,,a cdror minte necredincioasd a orbit-o
dumnezeul veacului acestuia,ca sd nu vadd strilucind lumina Evansheliei slavei
Iui Cristos,careestechipul lui Dumnezeu,,.Cu toatecdpavel sereferi aici la capa-
citatea de a vedea lumina Evangheliei, aceasti orbire aveasd afectezefdri indoiali
gi capacitateade a-L vedeape Dumnezeuin creatie.
mod evident revelalia general5nu-i ingdduie necredinciosuluisa atungd
.. _In
si-L cunoasci pe Dumnezeu. Afirmatiile lui pavel cu privire la revelagiagenera-ii
(Romani 1-2) trebuie privite in lumina a ceea ce spune el despre ornul-pdcetos
(Romani 3 - toli oamenii sunt sub puterea pdcatului; nici unui nu este diept)
9i
despreimperativul vestirii lui Cristos (10:14):,,Dar cum vor chemaDe Acela in
Revelatiauniversali a lui Dumnezeu 153

care n-au crezut? 9i cum vor crede in Acela, despre care n-au auzit? $i cum vor
auzi despre El fird propovdduitor?" Astfel, in mintea lui Pavel posibilitaiea
construirii unei teologii naturale complete pare sd se afle la rnodul serios sub
semnul intrebirii.
Prin urmare este nevoie, de ceea ce Calvin numegte ,,ochelarii credinfei". El
face o analogie intre starea picdtosului gi cea a unui om care are o problemh de
vedere.r CAnd cel de-al doilea se uiti la un obiect, el il vede, insd nedeslu5it.
Obiectul ii este ncclar. Atunci insi c6nd igi pune ochelarii, el poate sd vade
limpede. in mod similar, pecetosul nu-L recunoagte pe Durnnezeu in creafie.
Atunci insd cind pdcdtosul igi pune ocl.relarii credinlei, vederea lui se
imbundteteqte gi el poate si-L perceapd pe Dumnezeu in lucrarea m6inilor Lui.
Atunci cdnd cineva este expus revelagiei speciale care se gdsegtein Evanghelie
qi ii rdspunde, rnintea lui este curelitd prin efectele regenerdrii, aceastafdcAndu-l
in stare se vadi deslugit lucrurile din jur. EI este atunci capabil sd recunoascd in
naturd teea ce a vdzut cu ugurinld in revelafia speciald. Psalmistul care a atribuit
cerurilor vestirea slavei lui Dumnezen, a vdzut litnpcde acest lucru deoarece
ajunsesesd-L cunoascd pe Dumnezeu prin revelaJia speciali, insd ceea ce a vezut
el a fost dintotdeauna acolo intr-un mod real 9i obiectir'. El nu I-a proiectat pur gi
simplu asupra creatiei, cum ar vrea Barth si credem.
Meritd sd fie observat faptul cd in Scripturi nu gdsim nimic care si constituie
un argument formal in favoarea existentei lui Dumnezeu, bazat pe dovezi
provenite din revelalia generald. Existe o ase4iune care spune ce Dumnezeu
poate fi vdzut in lucrarea mAinilor Lui, insi aceasta nu ar putea fi considerati o
dovadd formald in favoarea existenlei Lui. $i este notabil faptul cd, atunci cand
Pavel a ficut o prezentare gi a lansat un apel in fata atenienilot unii au crezut
mesajul, alJii l-au respins, iar altii gi-au exprimat interesul gi dorinla de a auzi mai
multe cu o alte ocazie (Fapte 17:32-34). Astfel concluzia cd existi o revelalie
generalS, insi ea nu poate fi intrebuinlati in scopul construirii unei teologii
naturale, pare sd se potriveasci cel mai bine cu datele complete ale Scripturii
privitoare la acest subiect.

generalesi responsabilitatea
Revelatia umani
Cum rdrnAne insd cu judecarea omului, despre care vorbegte Pavel in Romani
1Si 2? Dacd este drept din partea lui Dumnezeu sd il condamne pe om,9i dacd
omul poate deveni vinovat fdrd sd fi cunoscut revelalia speciald a lui Dumnezeu,
inseamnd oare aceasta cd omul fird revelafie- speciali poate facc ceva pentru a
evita condamnarea din partea lui Dumnezeu? in Romani 2:14 Pavel spune: ,,CAnd
neamurile, mecar cd n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta er, care n-
au o lege, i$i sunt singuri lege." Sugereazi Pavel oare cd ei ar fi putui indeplini
cerinteleLegii? Acest Iucru nu este insi posibil nici micar pentru cei care au Legea
(vezi Galateni 3:10-11, precum gi Romani 3). Pavel clarifici de asemenea in
Galateni 3:23-24 faptul cd Legea nu a fost un mijloc prin care si fim justificafi, ci

23. JeanCalvin, irodfdlurI rcligicicrcttittc,cariea1, capitolul 6, sectjunca1.


1,54 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu

un tor6clo'ydqcare sd ne facd congtienfide picatul nostru Si sd ne conduci la


credhte prin a ne aducela Cristos.
Acum, legea liuniricd pe care o are necredinciosul,indeplineqte aproape
aceeagifunctie cu cea a Legii pe care o are iudeul. Pornind de la revela;ia din
naturi (Romani 1) omul trebuie se aiunge la concluziacd existe un Dumnezeu
vegnic ai plin de putere. $i pornind de la revelajia dh el insuqi (Romani 2) el
trebuie se-gidea seamaci nu trdiegtela standardulcerut. in timp ce continutul
codului moral va fi diferjt in situatiiculturalediferite,oriceom are o puiernici
bdnuiali lduniricd ce-i goptegtecAexistdcevala caretrebuiesd adere.$iliecare ar
trebui sd aiunge h concluzia cd nu i:rdeplinegte acel standard. Cu alte cuvinte,
cunogtintele despre Dumnezeu pe care toli oamenii le au, daci nu le suprime, ar
trebui se ii aducd pe acegtiala concluzia cd sunt vinovali in relalia lor cu
Dumnezeu.
Ce s-ar intAmpla dacd cineva s-ar arunca in bralele indurdrii lui Dumnezeu,
fird a gti pe ce bazea fost pregetiteaceaindurare?Nu s-ar afla el oareintr-un fel
in aceeagisitualie ilx care au fost credinciogii din Vechiul Testament?Doctrina
despre Cristos gi lucrarea lui ispegitoarenu a fost pe deplin revelata acestor
oameni.Cu toate acesteaei gtiau cd existdresursepentru iertareapacatelorgi cd
nu puteau fi acceptalipe baza meritelor provenite de pe urma vreuneia dintre
faptele lor. Ei aveau scheletul Evangheliei fdri conginutul ei deplin. gi au fost
mantuifi. Acum, daci dumnezeulcunoscutprin nature esteacelagicu Dumnezeul
lui Avraam, IsaacAi Iacov (cum pare sd susline pavel in FapteiZ:23), atunci se
pare cd cineva care ajunge la credinta intr-un singur Dumnezeu putemlc, care nu
mai spere intr-o dreptate dob6nditd prin fapte fecute pentru a-L mullumi pe acest
DumnezeusfAnt9i caresearunci in braleleindurdrii acestuiDumnezeubun, ar fi
acceptat,agacum au fost gi credinciogiidin VechiulTestament.Bazaaccepteriiar
fi lucrarealui Isus Cristos, chiar daci persoanaimplicate nu este congiientiicd
ac€astaesteresursamdntuirii ei.2aTrebuie sd remarcdm faDiul ce temelia mantuirii
a fost evident aceeagiin Vechiul Testamentca gi in NoufTestament.MAntuireaa
fost intotdeauna insugitd prin credinfe (Galaieni 3:6-9); aceastdmAntuire se
sprijini pe faptul ci Cristosne-a eliberat de Lege (v. 10-14,19-29).Nimic nu s-a
schimbat in aceastepdvinte.
Prin urmare ce trebuie sd deducemdin afirrnalialui pavel din Romani 2:1-16?
Este de conceput faptul ci cineva poate fi m6ntuit prin credin;d fdrd sd aibd
revelaJiaspeciald?Pavelpare sdlasedeschisdaceastdposibiliiateteoreticd.Totusi,
ea este doar o posibilitate teoretic;. Este c6t se poate de djscutabil c;ti
experimenteazeintr-adevdrmantuireafird sd aibi revelaliaspeciald,daceexiste
vreunul. Pavelsugereazeir:rRomani 3 ci nimeni nu are parte de ea in acestmod.
Iar in capitolul 10 el vorbegtedesprenecesitatea predicirii Evangheliei(revelafia
speciald),astfelincat oamenii sd poaid sd creadd.Astfel estelimpede ci refuzdnd
sd rdspundd la lumina revelatiei generalepe care o posedd,bamenii sunt pe
deplin responsabilideoareceei L-au cunoscutcu adeveratpe Dumnezeu,insi au
indbugit dinadins acel adevir. Prin urmare, revelagiagenerali, ca gi Legea,
servestede fapt numai la a dovedi vinov5lia cuiva, gi nu la a-l facedrept.
L p*[l ^ui "ture exprimare a acesteiposibilitdti vezi Miltard J. Erickson, ,,Hope for Those\ /ho
Haven t Heard?Yet but ...," EoangelicalMissiansellatte y 2,7975,p.122-126.
R€velalia universald a lui Dumnezeu 155
lmplicatiile revelatiei generale

1. Existi un teren comun sau un punct de contact intre credincios gi


necredincios, sau intre Evanghelie gi g6ndirea necredinciosr-rlui.Tofi oamenii au o
anumite cunoagtere cu privire la Dumnezeu. Degi ea poate fi indbugita pane acolo
incAt si devini incongtiente sau de nerecunoscut, ea este totu$i acolo, Si vor exista
sfere alc sensibilitdtii inspre care mesajul poate fi direclionat pentru inceput.
Aceste sfere ale sensibilitetii vor varia de la o persoani Ia alta, insd ele vor fi acolo.
Existd particulariteti ale creatiei pe care credinciosul le poate indica, particularitali
careil vor face in stare pe necredincios sd recunoasci ceva din adevdrul mesajului.
Din acest motiv nu este nici necesar gi nici de dorit ca mesajul se fie indreptat
impotriva ascultetorului intr-un rnod lipsit de discerndmAnt.
2. Existd posibilitatea unei anumite forme de cunoagtere a adevdrului divin, in
afara revelaliei speciale. Putem inJelege mai multe cu privire la adevdrul special
revelat examinAnd revelafia generali. Atunci cAnd ne ocupem de revelafia
generald, inlelegem mai profund mirelia lui Dumnezeu gi pricepem mai deplin
imaginea lui Dumnezeu in orn. Acest lucru ar trebui considerat o suplimentare a
revelaJiei speciale, Qinu o substituire a ei. Denaturarea prin picat a inlelegerii de
citre om a revelatiei generale este mai mare pe mdsurd ce te apropii mai mult de
relatia dintre Dumnezeu gi om. Astfel, pdcatul produce relativ pulind confuzie in
domeniul injelegerii unor aspecte care {in de lumea fizicd, insi acest efect este cu
atat mai mare in domeniul psihologiei gi sociologiei. Cu toate acestea,tocmai in
acele Iocuri in care posibilitatea distorsiondrii este cea mai mare, inlelegerea cea
mai completi este probabild.
3. Dumnezeu este drept atunci cAnd ii condamnd pe cei care nu au auzit
niciodate Evanghelia in sensul ei deplin gi formal. Nimeni nu este cu desdvArgire
lipsit de un prilej favorabil. Toli L-au cunoscut pe Dumnezeu; dacd nu L-au
perceput efectiv este pentru ce au indbugit adevdrul. Astfel toti sunt responsabili.
Acest fapt intensifici motivaJia pentru efortul misionar, intrucat nimeni nu este
inocent. Toti au nevoie sd creadd in oferta harului care vine din partea lui
Dumnezeu, iar mesajul trebuie sd fie dus la ei.
4. Revelafia generald servegte la explicarea fenomenului universal al religiei 9i
religiilor. Toli oamenii suni religiogi, deoarece toli au un anumit gen de cunoa$tere
a lui Dumnezeu. Pornind de la aceastd revelafie neclard gi poate chiar de
nerecunoscut au fost feurite religii, care, din nefericire, sunt denaturari ale
adevdratei religii biblice.
5. Dc vreme ce atat creatia, cet gi Evanghelia sunt revelatii inteligibile 9i
coerenteale lui Dumnezeu, existi armonie intre cele doud, si o intdrire mutuali a
uneia prin cealaltA.Revelalia biblica nu este in totalitate distinctd de ceea ce se stie
d e s p r ed o m e n i u l n a t u r a l .
6. Cunoagterea autentice $i moralitatea autentica la omul care nu crede
(precum gi la cel care crede) nu sunt realiziri proprii. Adevdrul care nu vine
neapirat din revelalia speciald, este totugi adevirul lui Dumnezeu.
Cunoa$terea gi moralitatea nu sunt atat descoperirea c6t ,,dezviluirea,,
adevirului pe care Dumnezeu l-a inclus in structura intregului Siu univers,
atat fizic cat gi moral.
Revelatia
specialA
a lui Dumnezeu

Definireasi necesitatearevelatieispeciale
Stilulrevelatieispeciale
Naturapersonald a revelatiei
speciale
Naturaantropicd a revelatiei
speciale
Naturaanalogice a revelatiei
speciale
N/odalitetileprin care a fost data revelatiaspeciale
Evenimentele istorice
Vorbireadivind
incarnarea
Revelatjaspeciala:propozilionalasau personale?
Scripturaca revelatie

Definireasi necesitatearevelatieispeciale
Prin revelatiespecialdnoi infelegemmanifestareade Sinea lui Dumnezeufald
de anumite persoane in vremuri 9i locuri precise, d6nd posibilitatea acelor
persoanese intle intr-o relatie rdscumpdritoarecu El. CuvAntul ebraicpentru ,,a
revela" este ii21 (galah).Un cuvAnt g."."s. com.,n pentru acelagrrermen este
rinorci.Srr<,r
. Ambele exprimd ideeadezvdluirii unor lucruri care au fost tdinuite.
De asemenea,este frecvent folosit termenul grecesc$aucpdol,care exprimd
indeosebiideeade a facemanifest,evident un anumit lucru.
De ce a fost necesarerevelaliaspeciald?Rdspunsulconstain faptul ci omul a
pierdut relalia privilegiati pe careo avusesecu Dumnezeuinainte de cddere.Era
necesarca omul si ajungd sd Il cunoascdpe Dumnezeuintr-un mod mai deplin,
pentru a fi indeplinite incd o dati condifiile pdrtdgiei.Aceastdcunoagteretrebuia
sd treaci dincolo de revelatia initiale sau generald care era in continuare la
dispozifia omului, fiindcd acum, pe lAngdlimitarea naturaH impuse de condigia
umand, exista gi limitarea morald adusd de piceto5enia omului. Acum era
insuficientdoar sa se gtie ce Dumnezeuexjst; gisd se iunoascdceteceva despre
cum esteEl. In starealui iniliald de inocenldomul a fost inclinat in mod pozitiv
(sau,cel pufin, neutru) inspre Dumnezeugi putea sd-I rispundd intr-o manierd
directe.Ins; dupi ciclereel s-a intors de la Dumrezeu gi s-a rizvrdtit impotriva
Lui; inlelegerealui in domeniul spiritual a fost intunecatd.Relagiaomirlui cu
Dumnezeunu numai ce era inactivd,ci chiar pierdutd gi trebuia recledite.Aga ce

156
Revelatiaspeciali a lui Dumnezeu 757
situatia omului a reprezentat o problemi mult mai complicata decAt fusese inifial,
gr, in consecinte, era nevoie de o instruire mai completi.
Observali cd obiectivul revela(iei speciale a fost rela{ional. Scopul principal al
acesteirevelatii nu era acela de a ldrgi spectrul general al cunoagterii. Cunoagterea
dcspr exista in vederea cunoagterii lrri. Informalia trebuia si conducd la rela{ie; in
consecintd informatia revelatA a fost adeseori de-a dreptul selectivd. De exemplu,
cunoagtem relativ putine aminunte biografice cu privire la Isus. Nu ni se spune
nimic despre infdtigarea Lui, despre activitdtile Lui specifice, despre lucrurile
care-L interesau sau despre gusturile Lui. Detaliile caracteristice biografiilor au
fost omise, deoarece ele nu sunt semnificative pentru credinti. Fch-ri in care ne
raportdm la Isus este cu totr-rlindependent de fiptr.rl ci EI a fost inalt sau scund,
sau cA a avut o voce de tenor sau de bas. Curiogii de ocazie nu au nimic in comun
cu revelalia speciali a lui Durnnezeu.
E nevoie de un cuvant introductiv sr.rplimentar in legituri cu relalia dintre
revelafia speciald gi cea generald. De obicei se presupune ci revelatia speciale este
un fenomen de dupd cidere, reclamat de pdcdtogenia omului. Adeseori aceasti
revelatie este consrdente dc rclnediu.l Desigur, nu este posibil ca noi se cunoagtem
natura exacti a relatiei dintre Dumnezeu qi om de dinainte de cddere. pur pi
simplu nu ni se spun prea multe despre ea. Este posibil ca Adam gi Eva sd fi avut
o conqtiente de Dumnezeu atat de complete, incat sd se fi manifestat in
permanente gi oriunde, atAt in cadrul propriilor lor experiente leuntrice, cat gi in
modul in care percepcau ei natura. Dacd e aga, aceasti congtiente de El putea fi
consideratd drept revelatie generali. Totugi, nu existd nici un indiciu caie sd ne
sugereze cd aga ar sta lucrurile. Relatarea cdutarii lui Dumnezeu dupi Adam si
Eva in grddina Edenului, imediat dupd pdcdtuirea lor (Geneza 3:8), dd'jmpresia ca
aceasta era una dintr-o serie de intdlniri speciale care avuseserd loc. in plus,
instructiunile date omului (Geneza 1:28) cu privire la locul si activitatea h-ri in
cadrul crealiei sugereazi o comunicare aparte intre Crcator gi crcaturi; nu ni se
pare cA aceste instructiuni au fost dobAndite doar prin observarca ordinii create.
Dacd aga stau lucrurile, atunci, revela;ia speciali a existat in.tinte de cddere.
In orice caz, atunci cAnd picatul a intrat in rasa umand nevoia unei revelatii
speciale a devenit mult mai acutd. Prezenta nemijlociti a lui Dumnczerr, cea mai
directh gi completd formd de revelalie speciald, fr-rsesepierdut5. in plus,
Dumnezeu trebuia acum si vorbeasci despre unele subieite care inainte nu
fuseserd de actualitate. Era necesar si fie relolvate problemeJe lcgate de pdcat,
vinovdtie gi depravare; si se asigure mijloacele pentru ispdgire, rdsctrmpirare qi
reconciliere. Iar acum pdcatul dirninua capacitatea omului de a inlelege ievela(ia
generali, micgorAnd astfel eficacitatea acesteia.In consecinfi, revelalia speciali a
trebuit se devind remediul atat in ceea ce privea cunogtintele omulul despre
Dumnezeu, cAt gi felul in care se raporta la El.
Seobignuiegte sd se evidenlieze faptul cd revelalia generald este inferioari celei
speciale, in ceea ce privegte claritatea cu care sunt tratate subiectele gi rangul
subiectelor. Tocmai insuficienta revelatiei generale a reclarnat revelalia speciild.
Insd gi revelalia speciald reclamd revelatia generale.2Fdrd revelalia generald omul
1. BenjaminB. Warficld,,,ThcBiblicalIdeaof Rcvelation,,
in Th?Inspirafionnd Autho).ity
of fhc
Billc,ed.Samuet
G. Craig,Londra,Marshall.MorganandScott,1951,p- 74.
158 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu

nu ar avea acele concepte referitoare la Dumnezeu care ii dau posibilitatea sd-L


cunoascd$i sa-L inteleagepe Dumnezeul revelafiei speciale.RevelafiaspeciaH
construiegte pe fundamentul revelafiei generale. Relalia dinhe ele este oarecum
asemdnetoarecelei pe care Immanuel Kani a gesit-o intre categoriile cunoagterii gi
percepfia senzoriald: ,,Conceptele fdrx percepfii sunt goale; percepiiile fdri
conceptesunt oarbe." Cele doud tipuri de revelagieau nevoie una de cealalte.gi
ele sunt in armonie. Doar daci sunt abordate separat pare se existe un conflict
intre ele. Ele au un subiect comun gi o perspective comund, producand o
irlelegere armonioasd gi complementard.

Stilul revelalieispeciale

Natura personalda revela{ieispeciale

Trebuie si ne intrebim cu privire la stilul revelaliei speciale, la natura sau


maniera ei. Inainte de toate ea estepersonali. Un Dumnezeu personal Seorezintd
'moduri.
pe Sine insugi unor persoane.Acest fapt se poate vedea in'mai multe
Dumnezeu Se reveleazd spun6ndu-$i numele. Nimic nu este mai personal dec6t
numele cuiva. Cdnd Moise a intrebat ce trebuie sd spund despre Cel care l-a trimis
la poporul lui Israel, Iehova i-a rdspuns d6ndu-$i numele: ,,Eu sunt Cel ce sunt
(sau Eu voi fi Cel care va fi)" (Exodul 3:14).Mai mult dec6t atAt, Dumnezeu a
inhat in legdminte directe cu persoane individuale (Noe, Avraam) 9i cu natiunea
lui Israel. $i observali bhecuvAntarea care trebuie sa fie pronunpte de cXtre
Aaron gi fiii lui asupra poporului: ,,Domnul si te binecuvanteze gi sd te pezeasce!
Domnul si faci sd lumineze Fala Lui peste tine gi sd Se indure de tine! Domnul
s6-$i inalte Fala peste tine 9i se-fl dea pacea" (Numeri 6:24-26).psalmii conlin
numeroasemerturii cu privire la experienle personalecu Dumnezeu. $i obiectivul
principal al vietii lui Pavela fost o cunoagterepersonaHa lui Dumnezeu:,,gisd-L
cunosc pe El Si puierea i:rvierii Lui, 9i pdrtdgia suferinfelor Lui, qi sd md fac
asemeneacu moarteaLui" (Filipeni 3:10).
Natura intregii Scripturi estepersonald.Ceeace gisim in ea nu esteun set de
adevaruri universale, ca axiomele lui Euclid din geometrie, ci mai degrabi o serie
de afirmafii specificesau particulare cu privire la intimpldri gi fafte concrete.
Scriptura nu este nici o prezentare teologici formali, cu argumente gi
contraargumente, aga cum am gdsi intr-un manual de teologie. Nici nu existd ln
ea afirmalii din crez puse intr-o formi sistematizate. Conline elemente de crez,
insi nu o teoretizare completi a credintei cregtine.
Existi puline speculalii cu privire la subiectecare nu sunt intr-o legdturd
_.
directd cu lucrarea riscumperetoarea lui Dumnezeu gi cu relatia Lui cu omul.
Cosmologiei,de exemplu, nu i se acordd acelagiinteres cu care este abordatd
uneori in alte religii. Biblia nu face digresiuni in probleme de stricte importante
istorice. Ea nu umple golurile din cunoagtereahecutului. Ea nu se concenheazd
asupraunor detalii biografice.Ceeace reveleazdDumnezeuestein primul rdnd
propria Sa persoand, 9i mai ales acele dimensiuni ale Lui care au o deosebitA
semnificalie pentru credinld.
Revela[iaspeciali a lui Dumnezeu 1.59
Naturaantropicaa revelatieispeciale

Dumnezeul revelat este totu$i o fiinta transcendente. El este in afara


experientei noastrc senzoriale. Biblia pretinde ci Dumnezeu este nelin tat in
cunoalterea gi puterea Lui; El nu este sr.rpusbarierelor spaliu|-ri gi timpului. in
consecintd revelatia trebuie si implice o coborare pAni la noi din partea lui
Dumnezeu (in sensul bun al cuvAntului). Omul nu poate sd urce pAnd la
Dumnezeu ca sd-L investigheze; gi chiar dacd ar putea, nu L-ar injelege. Aga cd
Dumnezen S-a revelat pe Sine insuqi printr-o revelatie de formd nnfropicd. Nu
trebuie sd considerdm ci acest lucru este antropomorfisrn, ci doar o revelalie
imbrdcatd in limbaj omenesc Ai in categoriile omenegti ale gAndirii gi actiunii.'
Acest caracter antropic conste in intrebr-rinjarea lirnbilor omenegti comune
acelei perioade. Odinioard se credea ci greaca koine este o limbd speciald, de
origine divini, de vreme ce este atat de diferitd de greaca clasice. Astdzi gtim,
firegte,ci ea nu era decAt limbajul popular. in Scriptura apar idiomuri din vremea
aceea.$i ea folosegte modalititi obignuite de a descrie natura, de a mdsura timpul
S is p a l i u li i a i , r m a i d e p d r t e . r
Revela{ia este antropicA gi in sensul cA ea a venit adesea sub anumite forme
comune experientei onenegti obignuite, de zi cu zi. Visele, de exemplu, au fost un
mijloc pe care Dr-rmnezeul-a folosit frecvent pentru a Se revela pe Sine. Cu toate
acestea,putinc cxperienle sunt atat de banale pentru oarncni ca visele. Ceea ce
deosebearevclalia de obignuit Si firesc nu era genul special de experien{i carc era
intrebuinfat, ci mai degrabd unicitatea confinutr.rlui furnizat gi utilizarea unici a
aceleiexperiente. Acelagi lucru este valabil 9i cr.rprivire la incarnare. Atunci cAnd
Dumnezeu i S-a ar.ltat omului, El a folosit modalitatea unei fiinle umane
obignuite. Uneori artigtii au incercat se izoleze umanitatea lui Isus de cea a altor
persoane,infititandu-L cu un nirnb sau cu vreun alt semn distinctiv. insi, dupi
cate se pare, Isus nu
-a purtat nici un semn Vizibil care sd-L facd distinct.
Majoritatea oarnenilor Il luau drept o fiinld umand obiqnuite, de rAnd, fir-rl lui
Iosif, tAmplarul. EI a venit ca onr, nu ca inger sau in chip de fiinte a cdrei divinitate
poate fi clar recunoscuti,
Desigur, au existat revelatii care depdgeau evident Iimitele unei experienle
tipice. Vocea Tatilui gldsr.rind din cer (Ioan 12:28) a fost una dintre acestea.
Miracolele erau izbitoare prin efectul 1or. Cu toatc acestea, o marc parte a
revela{iei a avut loc sub forma unor intAmpldri firegti.

Naturaanalogicaa revelatieispeciale

Dumnezeu Se folosegtc de acele elcmente din universul cunoagtcrii umane


care pot serui ca o imagine a adevirului divin sar.rcare il pot exprima in parte.
RevelatiaLui intrebuinfeazd un limbaj analogic, care estc undeva intre ccl univoc
9i echivoc. In intrebuinlarea uni.i,ocd, un ternen este folosit doar intr-un singur
sens. In cea echivocd, el posedd sensuri complet diferite. Astfel, daca folosin
cuventul roruca substantiv pentru a dcscrie un gir de copaci, gi acelagi cuvAnt loa;

3 . BernarclRanrm,SprcinlRa,lalntian
ntd thcWo/do/Gorl,Cr.andliapicls,Eercimans,1961,p. 36 37.
4 . Ibid.,p.39.
160 CunoscAndu-Lpe Dumnezeu

ca verb care se refere h propulsarea unei berci cu ajutorul vAslelor, noi


intrebuintdm cuvAntul in mod echivoc. in intrebuinfarea univoca, un termen
folosit ca predicat cu doud subiectediferite are aceeagisemnificatiein ambele
cazuri,-cum ar fi dacd am spune/ de exemplu, bdrbatul este inalt gi cHdirea esie
inalti. In intrebuintarea analogicd existd intotdeauna cel pufin un element univoc,
insd existd de asemeneagi diferenle, ca atunci cAndspunem ceJeff alearge h cursa
de o suti de metri gi ce trenul de Chicago aleargdintre Chicago gi Elmhurst.
Ori de cate ori Dumnezeu S-arevelat pe Sine insugi, El a ales elementecare
sunt univoce in universul Lui gi in al nostru. Langdon Gilkey a evidenflat faptul
ci, in cadrul perspectiveiortodoxe,atunci candspunemcd Dumnezeuaclioneaze
sau iubegte,noi avem ir:rminte exact acelagilucru ca atunci cand spunem cd o
fiintd omeneascdactioneazesau iubegte.sCAnd spunem ce Dumnezeu a oprit
curgerea lordanului, avem in minte exact acelagilucru ca atunci cand spunem ce
genigtii din cadrul armatei au oprit curgereaunui rau. Degi ar existadiferentein
ceeace privegte metoda gi materialele folosite, actiunea ar avea in esentd acelagi
efect:apa rAului ar inceta sd mai curgd dincolo de un anumit punct. Faptelelui
Dumnezeu au loc intr-un univers spatio-temporal. Moartea lui Isus a fost, dupd
cates-a putut observa,la fel cu ceaa lui Iacov Ioan, Petru, Andrei sau a oricdrei
alte fiinte omene$ii.Dacdun medic L-ar fi consultatpe Isus cind a fost cobordtde
pe cruce,ar fi descoperitabsenlarespiraJieigi a pulsului. O electrocardiogramx
sau o electroencefalogramd ar fi ardtat absenlaactivitdtii cardiacesau cerebrale.
Iar atunci cdnd Biblia spune cd Dumnezeu iubegte, acest lucru presupune exact
acelaFigen de sentimente Ia care ne referim atunci cand vorbim despre oameni
care iubesc (in sensul lui agnpe):o preocupare constante,fipsitd de egoism, pentru
bundstareaceleilalteoersoane.
Atunci cAnd intrebuinlXm termenul analogic,noi inlelegem aici ,,acelagidin
punct de vedere calitativ"; cu alte cuvinte, diferenta estemai degrabd una de grad
decdt una de gen sau mod. Dumnezeu este putemic, la fel cum gi omul este
putemic, EI esteinse mult mai putemic decdt omul. C6nd spunem cd Dumnezeu
cunoagte,avem acelagilucru in minte ca atunci cand spunem cd omul cunoagte-
insd in tirnp ce omul cunoagte ceva, Dumnezeu cunoagte totul. Dumnezeu
iubegte, la fel gi omul, insd iubirea Lui este infinitd. Noi nu putem pricepe cu cat
posedi Dumnezeu mai mult din fiecare dintre acestecalitdti, sau ce inseamne sA
spunemcI Dumnezeuare cunoagterea omului amplificatdpane la infinit. intrucat
observim doar forme finite, este imposibil pentru noi sA pricepem conceptele
infinite. In sensulacestaDumnezeu rdm6ne mereu incomprehenibil. Acest iucru
nu inseamnecenoi nu avem informagiidespreEl, 9i lnce uneleadeverarc.De fapt,
deficienla noastrd conste in faptul cA suntem incapabili de a-L cuprinde pe
Dumnezeu in sfera cunoagterii noastre. Cu toate ce ceedcegtim noi despre El este
identic cu ceeace gtie El despreSine,gradul nostru de cunoagtereestemult mai
mic. Aceasta nu este o cunoagtereexhaustive a persoanei Lui, cum este
cunoagtereaLui despre Sine, gi ea va fi inconpletd sau neexhaustiva pane gi in
escaton.
Ceea ce face ca aceastecunoagtereanalogicl sd fie posibild esie faptul cd
5. I-angdon Gilket ,,Cosmology, Ontology, and the Travail of Biblical Language" , Iournal of
Religion41,1961,196.
Revelaliaspeciali a lui Dumnezeu L61
Dumnezeu este Cel care alege componentelepe care le intrebuinleazd.Spre
deosebirede om, Dumnezeu estebine informat in legeturdcu ambii termeni ai
analogiei.Daceomul cautesi-L inleleagdpe Dumnezeudoar cu aiutorul ratiunii
lui, prin a construi o analogiecareIl implicd pe Dumnezeugi pe om, rezultatul va
fi intotdeaunaun fel de enigmd,fiindcd el lucreazede fapt cu o ecualiecu doue
necunoscute. De exemplu,dacdcinevaar suslineci dragostealui Dumnezeueste
in comparaliecu dragosteaomului ceeaceestefiinla lui Dumnezeuin comparalie
cu fiinla omului, ar fi ca gi cum s-arspunecd x/2=y/5. Necunoscdndrelafiadintre
fiinfa Iui Dumnezeu(saunatura, sau esentaLui) gi ceaa omenirii, omul nu poate
construio analogiecaresd aibd sens.
Dumnezeu,pe de alie parte, cunoscAndpe deplin toate lucrurile, gtie agadar
care dintre elementele cunoagterii gi experienlei omenesti sunt suficient de
asemenetoare cu adevdrul divin, incAt sd poate fi folosite la construireaunei
analogiivalabile. Deoarecenoi nu avem nici o modalitate de a verifica in mod
independento asemeneaanalogie,faptul ci ea corespundeadevirului infdligatde
Dumnezeuva rimAne intotdeaunao presupunere9i,in acestsens,o problemade
credinfd.ln legdturd cu aceastatrebuie se obseruemde asen.renea i5 nu putem
estima- 9i prin urmare estetot o problemdde credinld- in ce ndsura se apropie
ideile noastreprin ceeace aproxirneazdele de ceeace se presupunece reprezinta
ele de fapt. In aceasieprivinte, teologulcarelucreazdcu revelaliaspecialdse afli
intr-o situalie similari cu ceaa cercetdtoruluidomeniului empiric, carenu poate
fi sigur cd perceptiile lui senzorialecorespundcu exactitateobiectelorpe care
pretind cd le reDrezintd.

Modalititileprin care a fost data revelatiaspeciale


Trecemacum si examinemmodurile efective,mijloacele,sau modalitdtilepdn
careDumnezeuS-arevelatpe Sine lnsugi:evenimenteleistorice,vorbirea divini
qi incarnarea.

Evenimenteleistorice
ln secolulal XX-leas-apus un accentmare pe ideeaci revelareade Sinea lui
Dumnezeupoate fi gisiie in actiuneaLui personaldin istorie sau in ,,fapteleLui
mdrete".Acestlucru esteadevdrat,deoareceDumnezeua lucrat in lumea noastri
pe cdi istoriceconcrete,afectAndlucrurile careseintAmpla.
Biblia accentueaziintreaga serie de evenimentede origine divind prin carc
Dumnezeu S-a fdcut cunoscut. Din perspectiva poporului israelit, un prim
evenimenta fost chemarealui Avraam, pe care ei il considerautatdl natiunilor.
Ddruirealui Isaacca mogtenitor,ir:rconditii cat sepoaie de improbabile,a fost un
alt act divin plin de importante. Purtareade grijd a lui Dumnezeu in mijlocul
foameteidin vremea lui Iosif nu a fost numai in beneficiul descendenJilorlui
Avraam,ci gi in favoareacelorlalti localxici din intreagazond. Poatecd cel mai
mareevenimentpentru Israel,serbetorit9i asidzi de citre evrei, a fost eliberarea
din Egipt pdntr-o seriede pl6gi care au culminat cu evenimentulPagtelui9i cr.r
162 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu

traversareaMdrii Rogii. Cucerirea Jirii promise, intoarcerea din captivitate, chiar


gi captivitatea insigi, au fost manifestdri de Sine ale lui Dumnezeu. Nagterea lui
Isus, faptele Lui nemaipomenite, moartea Lui gi mai alesinvierea Lui, fl ardtau pe
Dumnezeu la lucru. In crearea gi expansiunea Bisericii Dumnezeu a fost de
asemeneala lucru, aducdndu-$ipoporul in fiintS.
Toateacesteasunt fapte ale lui Durnnezeu gi astfel revelalii ale naturii Lui. Cele
pe carele-am evocataici, sunt spectaculoase sau miraculoase.Totugi,actiunilelui
Dumnezeu nu sunt limitate la asemeneaevenimente. Dumnezeu a fost la lucru
atat in acesteintampldri extraordinare, cdt 9i h evenimentele obignuite din istoria
poporului Lui.
Degi am vorbit despre evenimentele istorice ca mod de desfdgurarea reveLaliei
speciale,estein continuare necesarsd ne intrebdm ce inseamnd aceasta.Care este
relalia exacte dintre revelalie 9i intdmpldrile istorice? Vom examina trei puncte de
vedere diferite: (1) revelatia in istorie, (2) revelalia prin istorie gi (3) revelatia ca
istorie.
1. Primul punct de vedere care urmeazd sd fie examinat este cel al revelaliei in
istorie. Aici plasdm gindirea lui G. Emest Wright, aga cum apare ea in
binecunoscuta lui carte God WhoActs. El insisti cd elementul biblic autoritar este
naratiunea, care trebuie tlleleasd ca o relatare a evenimentelor istorice vestite de
poporul lui Israel (in Vechitrl Testament)9i de Bisericacregtini (in Noul Testament).
Revelalia are loc in cadrul unei serii de evenimente istorice. Wright este dornic se
facd distincfie intre intelegereaBibliei ca o coleclie de doctrine gi inlelegerea ei ca o
relatare istoricd. Strict vorbind, Biblia nu este Cuvantul lui Dumnezeu, ci mai
degrabd o inregistrare a faptelor lui Dumnezeu gi a rispunsului omenescIa acele
fapte. Doctrina biblicd esteextrasedin relatareaistoric6.6Atributele lui Dumnezeu,
cum sunt ele denumite, nu sunt adeveruri vegnicedate noud sub o formi didacticd
in Scripturi. Mai degrabd, ele suni deductii bazate pe modul in care a actionat
Dumnezeu. Astfel, pAnd gi conceptul de Dumnezeu este gandit nu in termenii
fiinJei gi esenlei Lui, ci mai degrabi in termenii acliunilor Lui.
Aceasti relatare istorici poate fi vlzutd in kerygma, care strebate atat Vechiul,
cdt 9i Noul Testament. Un excelent exemplu din Vechiul Testament este
Deuteronom26:5-9.in Noul Testamentgisim un exempluin mesaiullui Paveldin
Fapte 13:16-41,care, pornind de la patriarhi, atunge la David 9i apoi la Isus
Cristos. Elementul comun care unegte cele doui Testamenteeste istoria unice a
faptelor lui Dumnezeu.Cu toatece istoria faptelor lui Durrnezeu esteaFezatein
contextulistoriei universale,atributelelui Dumnezeunu sunt dedusedin aceaste
istorie universald.Wright noieazetrei atribute majore ale lui Dumnezeu,despre
careel sustinecd au fost dedusede poporul lui Israel in incercareade a explica
evenimentelecareau dus la intemeiereanaliunii lor. O primi deducfie,derivatd
din alegerealui Israel,estecADumnezeuesteun Dumnezeual harului. O a doua
deductie este ce poporul ales este ,,o comunitate a legdmdntului" uniti cu un
Dumnezeual Legii care guverneazeviala comunitari. O a treia deductie estecd
Dumnezeu este Domn peste nature, controlul Lui asupra naturii fiind o prime
mdrturie a relaliei Lui cu istoria qi cu societateaumand.T

6 . G. Emest Wright, God Who Acts:BiblicalTheolog!is Recital,Lo dra, SCM,1952,p. tO7.


7 . Ibtd..D.50-58.
Revelatiaspeciali a lui Dumnezeu '163

Wright ne atentioneazecd nu ar trebui sd presupunem totugi cd relatarea


biblici trebuie acceptatdin intregime. Relatdrileevenimenteloristorice includ
catevaconceplii care nu trebuie lrrate nd lltteram.Motivul este cA interpretarile
Pusepe seamaacestorevenimentenu au fost revelatein mod specialde cdtre
Dumnezeu.Evenimentelesunt locys-ulrevelaliei;deduc[iilenr.rsunt nimic a]tceva
decAtnigte simple deduclii. Ca atare,deducliile fdcute de scriitorii biblici sunt
pasibilede corectaregi revizuire. in cadrul relatarilor biblice e\iste materialepe
carecritica istoricd le gdsegteneautentice.Astfel, intrebuintareatuturor datelor
biblicein scopul elabordrii teologiei va fi, dupd cum se exprimA David Kelsey,
oarecumamdgitoare.Aceastapentru cd uneleparticularitdli ale conceptieidespre
Dumnezeuau fost dedusede scriitorii biblici in cursul consemndriiistoriei; altele
au fost deduse din istoria dezvoltdrii naraliunilor insigi; 9i iarigi altele au fost
dedusedin modul in caresunt structurategi organizatenarafiunile.Elementulde
autoritaterezidd in conceptelepe care le intAlnim in naratiuneaistoricd sau pe
carele extragemin mod legitim din ea.8Estesarcinastudiilor biblice sddetermine
cat anumedin ceeace esteprezentatca istorie constituieistorie reali. Iar sarcina
teologuluiestesd determinece caracteristiciale lui Dunnezeu pot fi dedr"rse din
aceaistorie reali. Revelalia,prin urmare, este in cadrul istoriei; ea nu trcbuie
confundaticu istoria.
in abordarealui Wright exisid o problemdde inconsecvenle.Pe de o parte, el
paresAspundce, intrucat categoriiledin zilele noastresunt mai degrabdccle ale
actiunii gi istoriei decat cele ale fiinlei, esenlei sau substantei,ar trebui si
reformulim conceptelebiblice, 9i anume se le punem intr-o formA care sa aibe
senspentru cei de astdzi. Aceasta pare sd implice faptul cd Wright gesegte
conceptedesprefiinfa 9i esenlalui Dumnezeuin Scripturi. Cu toate acestea,el a
insistatpe tot parcursul acesteiaborderi cd scditorii biblici nu au gar.rditin
termenii fiinlei gi esenlei. O dificultaie sr-rplimentardconsti din faptul ci a
reformulaconceptelein termenii categoriilorcontemporaneinseamni a pernite
ca interpretareaevenimentelorbiblice sd fie controlati de o presupuneredin
secolulal XX-lea.
2. Ceade a doua pozilie cu privire Ia relalia dintre revelatiegi istorie ar putea
fi caracterizatdprin expresia:revelalieprin istorie.Aici gdsimconcepfiadenun.ritd
popularneoortodoxie.Dumnezeua lucrat in cadrul istoriei, manifestAndu-Se pe
Sineprintre oameni. Totugi, evenimenteleistorice nu ar trebui identificate ctr
revelalia.eEle au fost doar mijlocul prin care a venit revelatia.Aceastadeoarece
revelalianu esteconsiderati ca fiind comunicareaunor informa[ii omului. Mai
curAnd,ea estemodalitateaprin care Dumnezeuse prezinte pe Sine.r(r Rcvelalia
este int6lnirea personald dintre Dumnezeu gi om. De exemplu, in caci.ul
incidentuluirugului aprins (Exodul 3), Moise S-aintAlnit efectivcu Dumnezeupi
L-a cunoscutintr-un mod direct. $i in anul in care a mudt impdratul Ozia, Isaia L-a
vdzut pe Dumnezeu in maiestateagi grandoareaLui (Isaia 6). insi rclrtirile
acestorevenimente nu sunt revelatie, intrucAt evenimenteleinsele nu erau
8 , David H. Kclsey,T/r?Llsesof Sctipturcfu RccctliTlcology,Philadelpllia,Fortress.1925,p. 37.
9. lohr Bai\lie, Thc ltleaof Rcaelalionin ReccntTho,rg/rl,New York, Columbia Urlivcrsit),, 1956,
P.64.
10. Emil Brunner,Reuclalio,nrrdReasorr, Philadelphia,Westminster,19,16, p. 25.
164 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu

revelatie. Astfel, cineva poate consemna cuvintele rostite de Dumnezeu, cum


pretinde ca-rteaExodului ce a ficut Moise, gi altcineva poate citi acele cuvinte; gi
poate citi despre impreturdrile evenimentului, fdrd insd ca prin aceastasi oblini
revelatie. Revelatia lui Dumnezeu a venit prin cuvintele 9i faptele lui Isus, irsd
acelecuvinte gi fapte nu au fost revelatie in sine. Asifel, fariseii nu L-au i:rtdlnit pe
Dumnezeu cAnd Isus a sdvargit minunile. De fapt, ei au sustinut cd El a fdcut ceea
ce a fecut prin puterea lui Beelzebul. Au fost multi care L-au vdzut 9i L-au auzit
pe Isus, dar care nu L-au i:ntAtnitpe Dumnezeu. Ei au plecat doar cu convingerea
ci El esteun om remarcabil. O intamphre deosebit de izbitoare estecearelatatd in
Ioan 12.CAndTatdla vorbit din ceruii, uni.iau spuscd un inger I-a vorbit lui Isus.
Allii au spus ca a tunat. Doar c6liva L-au intdlnit efectiv pe Dumnezeu in urma
acestuifaDt.
Revelilia, pdn urmare, nu este perceputd ca o intdmplare din istorie.
Evenimentul este doar coaia care irnbracd revelaJia. Mai cur6nd, revelatia este
cevaaddugat in plus la eveniment.ll Estevenirea directe a lui Dumnezeu la cineva
prin acel eveniment. Ferd aceastevenire directd evenimentul istoric este opac;
intr-adevdr, aga s-a intAmplat in cazul numeroaselor persoane care au observat,
insd au rimas indiferente. Astfef naraliunea din Biblie (sau la drepi vorbind
oricare altA parte din Biblie) nu este revelaJie ca atare, pentru simplul motiv ce
revelatia nu poate fi captatd gi consemnatd.Biblia esteo dovadd cd revelafla a avut
loc in trecut. Conceplia populari cum cd neoortodoxia considerd Biblia o
inregistrare a revelatiei este, strict vorbind, incorectd. Biblia este o evidente in
favoarea faptului cd a existat revelalie, i:rsi nu este o inregistrare a ceeace a fost
acea revelatie. Ea este, de asemenea,o dovade $i o promisiune a faptului ci
revelalia poate avea loc din nou.i2 CAnd cineva citegte Biblia, sau o aude
proclamatd, Dumnezeul care S-amanifestat pe Sine fate de o anumiti persoani in
cadrul intAmpldrii biblice respective,poatese-gireirmoiascerevelatiagi se repete
ceeace a fdcut in situagiadin Biblie. El Se poate prezentape Sine in cadrul unei
intdlniri cu persoanacarecitegtesauascult{Biblia.in acelrnomentsepoatespune
pe drept cA Biblia esteCuvdntul lui Dumnezer.r,dar nu datoriti vreunei caliteti
inerentepe careo are ea.Ea devine Cuvdnful lui Dumnezeu.r3 In orice caz,afunci
c6nd Dumnezeu igi retrage prezenta, Biblia este numai ceea ce a fost inainte:
cuvintele lui Moise, Isaia, Luca sau ale oricui altcuiva.
Potrivit acestuipunct de vedere,Dumnezeuestecu totul suveranin revelatie.
Omul nu poate face nimic ca sd-L oblige pe Dumnezeu sd Sereveleze.laOmul nu
poate nici sd prezicd mdcar cAndsau unde va ,,vorbi" din nou Dumnezeu. Cel mai
bun lucru pe care il poate face cineva este se se expund cuvintelor Scripturii, cu
doringa 9i rugdciunea ca Dumnezeu sdSemanifestepe Sine.insi Dumnezeu alege
timpul, locul 9i persoanacireia i Seva revela.in aceastiprivinld El nu esielimi-
tat la lntrebuintarea Bibliei. Dumnezeu poate vorbi printr-un tufig, printr-un c6ine
mort sau chiar prin cuvintele unui ateu. Aceasta nu inseamne cd Biserica este
insdrcinatd sd se ocupe de proclamarea cuvintelor ateilor. Ea este mai degrabd
1 1 . Ibid.,p.33.
12. Karl Barth,Ch!/c',DoS,nalics,
Edinburgh,
T. andT. Clarl 1936,vol. 1, pafiea1,p.'IZ4-25,
13. Ibid.,p.127.
74. Ibid.,p. 158-59
.
Revelatiaspeciali a lui Dumnezeu r oi)

chemati sd declare cuvintele Scripturii, intrucat in special acestea mdrturisesc


despre ceea ce a fdcut Dumnezeu Si ceea ce a promis cd va face.r5Totugi, nici un
predicator neoortodox care se respectd nu va prefata citirea Scriptluii cu cuvintele:
,,Vom asculta acum CuvAntul lui Dumnezeu." Aceasta ar fi blasfemie, ar
presupune se I se impuni lui Dumnezeu cdnd gi cui si-i vorbeascd.
Aici apare din nou, ca in cazul pozifiei lui Wright, conceplia ce realitatea gi
adevdrul sunt mai degrabd dinarnice dec6t statice sau stabile. Adevirul este
personal,nu propozifional. Revelafia e ceva ce sa intAnplri, nu ceva ce csfe.Astfel,
afunci cand neoortodoxul vorbegte de revelalie, el are in minte proccsul,ca frind
opus prodtLstLlui revelaliei (ceeace se spune sau este scris despre ea), gi ceea ce csfc
pecnlede n sc reueln,ca fiind opus celor reaalstc.Evenimentul istoric Ai, din aceasti
cauzi, relatarea acelui eveniment nu sunt revelatie. Evenimentul istoric ca ceva ce
esteobservabil gi raportabil este doar vehiculul prin care vine revelalia. Revelalia
estemai degrabd o raportare directi la Dumnezeu decAt un evenirnent observabil
care poate fi examinat prin metodele cercetdrii istodce. Ea vine prir intAmplirile
istoriei, insd nu ca intamplare istoricd. Nu trebuie identificat niciodatd canalul sau
mijlocul cu revelalia, in afard de cazurile in care, dupd cum am spus, acesteadevin
Cuvdntul lui Dumnezeu.
Aceaste conceptie permite oricat de multd criticd istorici. Critica acfioneazd
asupraevenimentelor istorice. Da1 de vreme ce aceleevenimente nu sunt revelatie,
rcvelatia este feritd de efectul potential co.roziv al criticii. in timp ce aceia care
suslin pozilia lui Wright se angajeazd in cdticd istoricd intr-o incercare de a gdsi
revelatie in cadrul istoricului, conceptia neoortodoxi permite criticii istorice sd
ceamd materialul pentru a se convinge, pe cAt posibil, de acuratelea inregistrdrii,
insd aceasta nu duce la revelafie. Ea rdmdne trtotdeauna sub controlul lui
Dumnezeu Insugi, de unde nu poate fi extrasi prin nici un efort al omului. Ea vine
numai in mXsura in care Dumnezeu o face accesibildprin harul Lui suveran.
3. Cea din urmd pozitie cu privire la relalia dintre revelatie gi istorie considera
revelafia nu in sau prin, ci ca istorie. in anii '60 a avut loc o reinnoire a acestei
concepfii prin eforturile aga-zisului cerc Pannenberg. Efortul lor conjr-rgata fost pe
drept numit Reuclntion ns History,l6 pentru ce acesti oameni suslineau cd
Dumnezeu a aclionat in istorie intr-un asemeneamod, incat evenimentele au fost
gi sunt de fapt revelare de Sine din partea Lui. Atributele lui Dumnezeu sunt
vdzute efectiv in acliunile Lui din istorie, nu doar deduse din ele. Langdon Gilkey
a ardtat ci migcarea de teologie biblicd a avut problerne cu ideea h-ri Dumnezeu
acfiondnd in istorie; ei nu au considerat faptele lui Dumnezeu din istorie ca avand
acelagisens pe care il au faptele unei persoane omenegti in cadrul istoriei.lT Totugi,
Pannenberg gi adeptii lui intrebuinteazi univoc termenul de acliuni atunci cand
vorbesc despre acliunile lui Dumnezeu in istorie gi despre actiunile omenegti
obignuite. Ei iau in sens literal actiunile lui Dumnezeu in istorie, 9i nu la modul
figurat sau in sens metaforic.ls $i de vreme ce aceste actiuni sunt evenimente
istorice ca oricare alte evenimente, ele pot fi demonstrate cu aiutorul cercetdrii
lbid.,p. 60-61.
16. Rcoclalion asHistot!, ed. Wolfhart Pannenberg,New York, Macmillan, 1968.
17. Cilkey,,,Cosmology",p. 198-200.
18. Rcl,vlalianasHislory,p.45-16.
166 CunoscAndu-Lpe Dumnezeu

istorice. invierea lui Isus - spune Pannenberg- probabil actul suprem al lui
Dumnezeuin istorie,poatefi dovediteprin ratiune,exactca oricarealt fapt istoric.
Ar trebui sd observim cd Pannenberg gi cercul lui au avut in minte istoria
universald;ei au consideratrevelatiea lui Dumnezeuintreagaistode, nu numai
evenimentelecaresunt inregistratein Scripturi.leFicdnd astfel,ei au gtersde fapt
oricedistinctiedintre revelaliageneraldgi ceaspeciald.Cu toateacestea, i!:rceeace
privegte relajia dintre istorie Si revelafie, ei au restabilit o inlelegere corecti.
ConcepliacAevenimenteleistoricenu numai ci promit sau conlin sau devin reve-
lalie, ci ci ele sunt de fapt revelafie,pare apropiatdchiar de pretenliaavansatdde
mdrturia biblic5.
In plus, Isus a sustinut cd existdo revelafleobiectivi asociaticu evenimentele
istorice.Astfel, El a afirmai ca rispuns la cererealui Filip de a le ardta pe Tatdl:
,,CineM-a vizut pe Mine, a vdzut pe Tatil" (Ioan 14:9).Mai mult decatatat, El a
plasatresponsabilitatea pe umerii celor careL-au auzit (Fi au vdzut de asemenea
minunile Lui): ,,Cineare urechi de auzit, sd audd" (de ex., Matei 11:15).Isus i-a
criticatviolent pe fariseipentru atribuireafaptelorfdcutede El lui Beeelzebul,dar
carede fapt erau lucriri ale Duhului Sf6ntprin El. Astfel Isus parease spune ce
evenimenteleistorice sunt intr-adevar revelalie.Din aceastdcauzd psalmigtii 9i
profetii vorbescde parci ei gi poporul lui Israel ar fi. vdz;rrtefectiv lucrdrile lui
Dumnezeu(de ex., Psalmul78).

VorbireadivinA

Cea de a doua modalitate majord de manifestarea revelatieiestevorbirea lui


Dumnezeu.O expresiefoarte obignuiti in Biblie 9i mai alesin VechiulTestament
este afirmatia: ,,CuvAntulDomnului mia vorbit astfel ..." (de ex., Ieremia 18:1;
Ezechiel 12;1, 8, 17, 27, 26; Osea 7:.1,;Ioel 1:1; Amos 3:1). ProfeJii posedau o
congtienlda faptului cd mesajullor nu feceaparte din propria lor creafie,ci era de
Ia Dumnezeu. Scriind Apocalipsa, Ioan incerca sd comunice mesaiul pe care
Dumnezeu i-l ddduse. Scriitorul Epistolei cdtre Evrei a fdcut obiervilia ca
Dumnezeu a vorbit adeseoriin vremurile trecute, iar acum a vorbit in mod special
prin Fiul Siu (Evrei 1:1-2).Dumnezeunu numai ci demonstreazdprin aciiunile
Lui cum esteEl; ci de asemeneavorbegte,povestindu-nedespreH fnsugi,despre
planurile Lui, desprevoia Lui.
Putem fi inclinafi sd credem ci, de fapt, vorbirea lui Dumnezeu nu este
nicidecum o modaLitate.Ea pare a fi atat de dkecti. Cu toate accesteatrebuie se
observdmcd ea esteinevitabil o modalitate,pentru ce Dumnezeuestespidtual gi
astfelEl nu poseddpdrti trupegti.De vreme cevorbireareclami anumite pirli ale
trupului, ea nu poate fi o comunicare nemijlociti de la Dumnezeu. in plus, ea vine
intotdeaunaintr-o limbi omeneasci,limba profetului saua apostolului,indiferent
dac; aceastaeste ebraica, aramaica ,u,, gruua". Totugi, dupn cate s-ar putea
presupune,Dumnezeunu are o limbA in carese vorbeascd.Astfel, hhebuintarea
limbajului indici faptul cdvorbirealui Dumnezeuestemai degrabi mediatddecAt
revelaliedirectd.?o
19. lbid.,p . '133.
20. Ramn, SpcciilReoclation,
p.54.
Revela[iaspeciali a lui Dumnezeu
"167

Vorbirea divin6 poate lua cateva forme.2rEa poate fi o vorbire ar-rdibili. Poate
fi o perceplie lduntricd a mesajului Iui Dumnezeu, aseminetor modului in care
rostesccuvintele cei ce citesc fdri voce (ei ,,and" in capul lor cuvintele pe care le
citesc). Este probabil ca in multe cazuri sd fi fost folositd aceastA modalitate.
Adeseori aceastdvorbire neaudibile a fdcut parte dintr-o alte modalitate, cum ar
fi un vis sau o viziune. in acestecazuri, profetul il auzea pe Dornnul vorbindu-i,
insd probabil cd nimeni altcineva prezent atunci nu auzea nimic. $i, in final, existd
inspiralie ,,convergentd" - in care revelalia gi inspirafia s-au contopit intr-un tot.
Dupd cum a scris autorul Scripturii, Dumnezeu a pus in rnintea lui gAndurile pe
care a dorit se le comunice. Acesta nu era un caz in care mesajul a fost unul deja
revelat,gi pe care Duhul SfAnt il aduce din nou in actualitate in mintea scriitorului,
sau un caz de direcfionare a scriitorului de cdtre Duhul SfAnt spre g6nduri cu care
acestaera deja familiar. Dumnezeu a creat gAndurile in mintea scriitorului pe
misurd ce acestascria. Acesta putea sau nu sd fie congtient de ceea ce avea loc.In
cel de-al doilea caz, este posibil ca el sd fi avut impresia ci ideile i s-au ivit pur Qi
simplu in rninte. Degi Pavel aratd uneori ci el ,,crede" cd are Duhul Iui Dumnezeu
(de ex., 1 Corinteni 7:40), existi alte cazuri in care el este mult mai categoric in a
afirma cd a primit mesajul de la Domnul (de ex., l Corinteni 11:23). Existd de
asemeneaunele cazuri, cum ar fi scrisoarea cdtre Filimon, in care Pavel nu arati
cd estecongtient de faptul ci Dumnezeu ii inspird rAndr-rrile,degi, firE indoiali, ci
acestaera cazul.
Destul de frecvent, cuvantul vorbit al lui Dumnezeu era de fapt interpretarea
unui eveniment. Degi acest eveniment era de obicei ceva ce s-a petrecut mai
demult sau chiar in momentul scrierii, existau ocazii in care interpretarea preceda
evenimentul, ca in cazul profetiei anticipative. Argumentul avansat aici, in ciuda
unor recente proteste vehemente, este ce nu numai evenimentul, ci qi
interpretarea erau revelalie de la Dumnezeu; interpretarea nu era numai
intelegerea sau produsul gAndirii unui scriitor biblic. Fdre aceastd interpretare
revelate ir:rmod special, evenimentul in sine ar fi adesea opac Ai astfel chiar mut.
El ar fi obiectul unor variate interpretdri, iar explicalia datd de Scripturi ar putea
fi atunci pur gi simplu doar o specr"rlajieomeneasci eronati. Luati, de exemplu,
un eveniment central cum este moartea lui Isus. Dach an Sti ce acest eveninent a
avut loc, insd semnifica{ia lui nu ne-ar fi fosi revelate divin, l-am putea intelege in
moduri foarte diferite, sau l-am putea considera pr-rr gi simplu o enigmd. El ar
putea fi considerat o infrAngere, lucru sustinut in aparente de citre ucenici
imediat dupi moartea lui Isus. Sau ar putea fi considerat un fel de victorie norald,
un martir murind pentru principiile lui. Fdrd cuvAntul revelat care este explicatia,
noi am putea eventual ghici doar c.l moartea lui Isus a fost o iertfe ispigitoare.
Acelagilucru este valabil 9i in legiture cu invierea. Ea ar putea fi interpretati doar
ca o reabilitare a cauzei lui Isus de citre Dumnezeu, dovedind cd El a fost
condamnat oe nedreot de iudei.
intrebarea care se pune aici este dacd interpretdrii sau explicatiei date de cetre
scriitorii biblici trebuie sd i se acorde acelagi statut ca gi evenimentului in sine.
Unii eruditi contemporani au observat cd pAni qi scriiiorii biblici par si considere
ct interpretdrile lor au acelagi statut, gi anume de cuvant divin, ca gi evenimentele
21. Ibid.,p.5o.60.
168 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu

despre care vorbesc. JamesBarr, mai ales, arati dificultatea incercdrii de a potrivi
intreaga revelaJie cu modelul revelatiei sub forme de actiuni divine in istorie. El
scoatein evidentd trei iipuri maiore de materiale care nu se potrivesc:
1. Literatura sapienliald ridicd o problemd deosebiti. Care sunt evenimentele
la care se refere acestescrieri?Barr noteazdcd pAnI gi G. Emest Wright insugi a
trebuit se recunoascddificultefle pe carele ridici acestmaterial.22 Wright scriaci
literatura de intelepciune ,,nu se potrivegte cu tipul de credinle care a fost expus
irxliteratura istodci gi profeticd".a
2. PAnd gi acele evenimente care sunt considerate ca exemplificdri ale
conceptiei ,,revelatiein istorie" prezintd dificultdli.2a$coala ,,Dumnezeu care
actioneazd"a lui Wright, considerecd anumite aspecteale formei prezente a
traditiei sunt interpretlri ale faptelor 1ui Dumnezeu sau meditalii asupra lor.
Luafi, spre exemplu, relatarea rugului aprins. Wright ar considera cd afirmatia
conform cdreia Dumnezeu S-amanifestat qi i-a vorbit lui Moise este interpretarea
pe care a dat-o Mois-eevenimentului; cu alte cuvinte, acesteanu au fost piobleme
de revelagiedivintr. in orice caz, in relatarea originali manifestarea9i vorbirea lui
Dumnezeu nu sunt prezentate ca fiind gdndurile lui Moise despre eveniment, ci
ca o comunicare directd - de la Durmezeu la Moise - a scopurilor gi intenfiilor lui
Dumnezeu. Barr afumd cd noi putem continua se sustinem cealaltdpozitie (gi
anumeci avem aici ideile iui Moise,9i nu revelatiedivind) 9i ci aceastipozilie ar
putea fi corectd,trebuie insd sd fim congtieng ce suslinand aceastdpozitie noi vom
acfiona mai degrabd.pe baze critice decdtpe baze biblice.zs
3. In final, lisAnd la o parte tipul cdrlii biblice implicate, existh foarte mult
material in Biblie in care o naraliune relateazd despre acliunile divine, insd
circumstantelesunt de o asemeneanaturd incat brmenul isforlesepotrivestedoar
daceintindem semnificalialui dincolo de intrebuhtarealui normild. Exemplein
acestsenssunt potopul 9i chiar creaJia.Cine,de exemplu,a fost prezentla creatie
ca si observe faptele lui Dumnezeu gi se le raporteze? Aceste rehtari negregit cd
au un statut intrucAtva diferit de cele ale exodului sau cuceririi Ierusalimului de
citre Nebucadnefar.De aceeaBarr susline cd revelaliamerge dincolo de faptele
lui Dumnezeu in istorie:
Sepoateridica pretentiaci o comunicaredirectdde la Dururezeula om poatela fel
de bhe sdfie denumitAmiezul traditiei, cagi revela;iaprin [in] evenimentein istorie.
DacAnoi persistAmh afirmatia cA aceastacomunicaredirecti, specificdtrebuie
subsumatdrevelatieipdn [in] evenimentein istodegi cetrebuieluatdcao interpretare
auxiliari a acesteia,a9 spune ce noi abandonXmreprezentareape care o di Biblia
problemeiin favoareaalteiacareestemai comodddin punct de vedereapologetic.26
Observatii similare au fost fecute gi de Vincent Taylor gi C. H. Dodd. Taylor
afirmi: ,,Pe temeiuri a pioi nu existd nici un motiv convingitor pentru care
22, James Bary ,,The Interpretation of Scripture. II. Revelation Through History in the Old
Testamentand in ModernTheology", Ifiterpretatio lT,'!953, p. 196.
23. Wridnl God Who Acts,p. 103.
24. BaIr intr€buinteaze expresiile ,,in istolie" 9i ,,prin istorie" cu posibilitatea de a fi schimbate
intrc ele; in acest context el se referi h ceeace noi am numit ,,revelalie in istorie,,.
25. Barr, ,,lnterpretationof Scripture",p. 197.
26. Ibid..o.201-02.
Revelatiaspeciau a lui Dumnezeu L69
Revelatiase fie gdsitdin <faptelemdrele>ale lui Dumnezeu,dar nu Ei in cuvinte.
Mai rnult decat aiat, cuvintele pot fi un mijloc mai bun de comunicaredecdt
evenimentele, carese cer a fi explicate".27Dodd faceobservaliace scriitorii biblici
,,aucrezutcu fermitate ce Dumnezeule-a vorbit, cd a vorbit urechii lor lduntrice
in sensspiritual...Interpretareape careau oferit-o ei nu a fost inventateprintr-un
procesde g6ndire. Ea a fost semnificafiape care au experimentat-oin cursul
evenimentelotcend mintea lor era deschisdatAtfald de Dumnezeu,cat gi fate de
impactulrealitdlilor exterioare".28 Trebuiesi conchidemcd pozitia careconcordd
cel mai bine cu perceptia scriitorilor biblici 9i cu pretenfiiie lor este ci directa
comunicarea adevdrului din partea lui Dumnezeuesteo modalitate a revelaliei
la fel de valabili ca ceaa faptelor Lui in istorie.

Incarnarea

Modalitateacea mai completa de revela{ieesteincarnarea.Disputa aici este


dusdpe margineaafirmatiei ce viata $i mesajullui Isus au fost o revelatiespeciali
a lui Dumnezeu.Am putea sd fim din nou inclinali sd credem cd acesteanu
constituienicidecum o modalitate,cd de fapt Dumnezeu a fost Drezentin mod
directintr-o forme nemijlociti. Dar de vremeceDumnezeunu areo formi urnand,
umanitatealui Cristos reprezintdin mod necesaro mediere a revelaJieidivine.
Acest lucru nu vrea si insemne cd umanitatea Lui a ascuns sau a incetogat
revelalia.Mai degrabi ea a fost mijlocul prin care a fost exprimate revelarea
divinitdtii. Scriptura afirmi rdspicatcd Dumnezeua vorbit prin sau in Fiul Siu.
Evrei1:1-2pune in contrastacestlucru cu formele mai timpurii ale revelajiei,gi
indic, faptulca incarnarea estesupcrioara.
Aici revelatia ca eveniment are loc in sensul ei cel mai deplin. punctul
culminant al faptelor lui Dumnezeu poaie fi gesit in via{a lui Isus. Minunile,
moartea gi invierea Lui sunt istode rescumparetoarein forma ei cea mai
condensategi mai concentratd.Avern aici de asemenearevelatie sub forrnd de
vorbire divind, intrucAt mesajelelui Isus le-au depagit pe cele ale profelilor 9i
apostolilor.Isus a indriznit chiar si-$i situezernesajrrlmai presusde celescrisein
Scripturd,nu ca pe cevacarecontraziceScriptura,ci ca pe cevace merge dincolo
de ea sau care o implinegte (Matei 5:17).Atunci c6nd vorbeau profelii, ei erau
purtdtoriai unui mesajde Ia Dumnezeugi despreDumnezeu.CAndvorbea Isus,
InsugiDumnezeuera Cel carevorbea.MesajulLui, aveaun caracternemijlocit.
Revelatiaa avut de asemeneaIoc in insdgiperfecfiuneacaracteruluiIui Isus.
El aveaun anumit caracterdumnezeiesccareputea fi deslugit.Dumnezeu trdia
intr-adevdr printre oameni gi igi desfagura utrib.rt"l" in fala lor. Acliunile,
atitudinilegi sentimentele lui Isusnu numai ca il oglindeaupe Tatil, ele aritau
cd Dumnezeu trdia efectiv printre oarneni. Sutagul de la Calvar, care vazuse
probabil multe persoanemurind prin crucificare,a vdzut ceva diferit in Isus,
carel-a determinat si exclame:,,Cu adevirat, acestaa fost Fiul lui Dumnezeu!,,
(Matei27:54).Petru, dupi pescuireaminunate, a cAzut in genunchi gi a spus:

27. VincentTaylor,,,ReligiousCcrtainty", TlrcExpasitoryTimes72,t96O,p.57.


28. C. H. Dodd, The Bibie Todat New York, Macmillan. 1947,p.351.
170 CunoscAndu-L
pe Dumnezeu

,,Doamne,pleaci de la mine, cici sunt un om pdcdtos"(Luca5:8).Acegtiaau fost


oameni care au vezut in Isus o revelarea Tatilui.
Revelaliaca act seintAl:negte aici cu revelaliain calitaiede cuvant.Isus a vorbit
cuvintele Tatdlui 9i a prezentat atributele Tatdlui. EI a fost cea mai completd
revelaJie a lui Dumnezeu, deoarece El era Dumnezeu. Ioan a putut face
uimitoareaafumatie: ,,Ceera de 1ainceput ...am auzit ...am vezut cu ochii nogtri
... am privit gi ... am pipiit cu mainile noastre" (1 Ioan 1:1).Iar Isus a putut sd
spuni: ,,CineM-a vizut pe Mine, a vAzut pe Tatdl" (Ioan 14:9).

Revelatiaspeciale:propozitionale
sau personale?
Primul rezultat al revelaliei specialeesteo cunoagterea lui Dumnezeu.Prin
aceastanoi nu intelegemdoar o cunoagterea persoaneilui Dumnezeu,ci gi a ceea
cea fdcut EI, a crealieiLui, a naturii 9i situatieiomului, a relatieidintre Dumnezeu
gi om. Trebuiede asemeneaobservatfaptul ce aceastapresupuneo informalie
rationale,obiectivd,reali, carevine de la Dumnezeula orn.
Ajungi in acestpunct este necesarsd examindm gi se evaludm cu atentie o
pozilie devenitdfoarte populare in secolulal XX-lea.Estevorba despreconceptia
cerevelatianu estecomunicareaunor informagii(saupropozifii), ci actul prin care
Dumnezeu se prezinte pe Sine Insugi. Revelafia, in acest caz, nu este
propozilionald;ea estepersonali. Concepliaunei persoanecu privire la credinle
va reflectair maremdsurdmodul in careinlelegeearevelafia.2e Dacdrevelaliaeste
consideratd o comunicare a unor adeveruri propozifionale, atunci credinla va fi
priviti ca un consimlim6nt, acelade a da crezareaceloradevdruri.Dac6,pe de
altd parte, revelatiaesteconsideratAo prezentarea unei persoane,atunci,in mod
corespunzdtor, credintava fi privitd ca un act de increderesaudedicarepersonald.
Potrivit acestuial doilea punct de vedere,teologianu esteun set de doctrine care
au fost revelate,Ea este incercareaBisericii de a exprima ceeace a gAsit ea in
revelaJia lui Dumnezeu despre Sine insuqi. Acesi punct de vede-reasupra
revelaJieia fost identificat mai ales cu neoortodoxia,insd a fost indeajuns de
rispAndit 9i in celelaltezone ale sceneiteologicea secoluluial XX-lea.El a existat
la precursorii neoortodoxiei,gi, dupd climaxul aceleimigceri,a mai supraviefuit
sub o forml oarecumdiminuata.
Ar trebui remarcatfaptul cd in cadrul neoortodoxieiar mai fi ince loc pentru
propozitii doctrinare.William Templea spuscd deginu existeadeveruri revelate,
deoareceDumnezeunu releveazdadeviruri ca atare,exis6, totugi,adevdruri ale
revelatiei.3o Pentru Emil Brunner aceastaeste ceva cu totul diferit de revelalia
propozitionah. Doctrina este legatd indisolubil de intdlnire,,ca lnsrrumenr,
context,simbol".3lAcest lucru insi nu vrea si insemneca acesteadevdruri sunt
comunicatein mod divin. CAnd cinevas-a intALnitcu Dumnezeu,el poate vorbi
despreceeace a intahit. Aceastaizvordgtedin relaJiasau comuniunei personali
29. Ba\llre,ldeaof Reaettiolr,p.85 Qiurm.
30. William Temple,Nature,Man ond Go.l,Londra,Macmillan, 1939,p. 316.
31. Emil Brunner,Thc Dioine-H lfiat1Encourrel,trad. in lb. engl. Amandus W. l,oos, Philadelphia,
Westminstet1943,p. 112-13.
Revelaliaspeciali a lui Dumnezeu 171,

dintre Dumnezeu gi om. C6nd cineva trece de Ia relalia interpersonald la


descriereaacestei relafii, adicd la a face teologie (sau, de fapt, Japredicare), are loc
o schimbare subtili in natura limbajului. in primul caz limbajul exprimd o relafie
eu-fu, cu un caracter personal. in al doilea caz, limbajul exprirnd o relalie eu-accla,
de o naturd impersonald. Cel dintAi este lirnbajul rughciunii 9i inchinirii. Cel
de-al doilea este limbajul prelegerii.3,
Dupd cum am observat mai devreme, un rezultat al acestui punct de vedere
asupra revelatiei este o anumitd capacitate de a imbriliga critica biblicd in sensul
ei cel mai deplin, in timp ce se protejeazA totugi revelalia - intrucat Biblia este
rnartorul failibil al unor fiinje umane despre Dumnezeul care li S-a prezentat. Ca
atare, in cele scrise de oameni pot exista fisuri, unele dintre ele destul de mari.
Brunner a folosit o analogie cu o placi de fonograf care face parte din vechea
marcd RCA Victor,,His Master's Voice". Sd presupunem, spr.rne el, ci cincva
cumpdrd o placd de fonograf cu Enrico Caruso. I se spune cd va auzi vocea lui
Caruso.Atr-rrci c6nd ascultd placa aude mult zgomot de fond, zgomotul pe careJ
produce acul pe placi. Totugi, persoana respective nu ar trebui si se enerveze din
pricina plicii, deoarece doar prin intermediul acelei plici poate auzi vocea
maestrului. In rnod similar, Biblia este mijlocul prin care poate fi auzite vocea
Maestrului. Este ceea ce face ca vocea Lui sd fie audibild. Cu siguranli ci existE
multe lucruri imperfecte in Biblie. Acestea sunt zgomotele inevitabile, intrucat
vocea lui Dumnezeu este auzite prin intermediul vocilor oamenilor, a unor
oameni imperfecli. Petru, Pavel, Isaia qi Moise sunt astfel de oameni. lnsd cu toate
acestea Biblia continui si fie in intregirne CuvAntul lui Dumnezeu, caci
Dumnezeu vorbegte prin acegti martori. Numai un orn nesibuit va asculta
zSomotele de fond atunci cand poate auzi vocea lui Dumnezeu. ,,Importanta
Bibliei constd in faptul cd Dumnezeu ne vorbegte prin ea".33
Conceplia cd revelatia este personale se datoreazi distincliei pe care a fdcut-o
Soren Kierkegaard intre adevdrul obiectiv gi cel subiectiv gi dezbatcrilor
existentialiste de mai tArziu. in cadrul ciutirii adevdruLri obiectiv (care vine sub
forrna unor propozilii) se incearcd definirea unui subiect prin situarea lui in
diferite clase. in orice caz, proced6ndu-se astfel, subiectul esie inevitabil limitat,
(prin ,,definirea" lui). Scopul obtinerii unor informafii obiective cu privire la un
subiect este in esenli acela de al aduce sub control. Astfel, dacd ne gAndim la
cunogtintele noastre despre Dumnezeu ca fiind obiective (propozilionale), noi il
transformdm pe Dumnezeu in ceva mai pufin dec6t Dumneic.,. il facem un /ricrri,
un obiect.
Miezul adevirului subiectiv, pe dc alte partc, este mai degrabi relalia
personald decat informatia obiectiva. Atunci cAnd accentualr cunoagtcrca
subiectivd, Barth gi altii din cadrul qcolii lui de gAndire au avut griji sd nu cadi in
capcanasubiectivismului - poziJia care sustine c6 adevdrul nu este nimic altceva
decAt reacjia sau rdspunsul subiectiv al cuiva. Pentru a evita aceasti capcani ei
sustin cA credinta ca incredere reclamd de asemeneacredinti ca gi consimtenant.
Barth, de exemplu, insisti asupra faptului ci credinla este
fiducio (increderc), dar
ci ea include de asemenea nofifin (cunoa$tere) precum gi cssclsus

32. lbid., p . 84-89.


33. Ernil Brunner,Orrrlaifr, New York, Scribner,1936,p. 10.
172 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu

(consimldmAnt).4Edward Camell exprimd aceastaspunand ce intreagacredinte


vitali se sprijini pe credinta generali. Credinla generaldeste si crezi un fapt;
credinla vitali este se te increzi intr-o persoand.El susline cd oriunde existd
incredere,existe cel putin o credinle impliciti. El mai subliniazd faptul cd nu
imbrdtigeazdpur 9i simplu prima femeiepe careo intAlnegte.Mai exacLhainte de
a imbrdtigao femeie,el are grijd sd seconvingdcd femeiarespectivdestesojia lui.
Procesul stabilirii faptului ce ea estesofla lui nu trebuie sd fie unul foarte lung, sau
detaliat sau formal. Cu toateacestea,el are loc.35
Faptul ci trebuie sd existe credinld inainte ca se poatd eista incredere este
evident din propda noashe experienld.Sd presupunemci ez trebuie sd fac o
depunere bancari in numerar, inse nu pot sd o fac personal. Eu trebuie si cer
altcuiva si face acest lucru pentru mine. Pe cine voi ruga in$? in cine md voi
i:rcrede oare, sau cui ii voi incredinla posesiunile mele sau cel putin o parte din
ele?Voi aveaincrederesau md voi baza pe o persoanddesprecare cred ce este
onesti. A crede in aceapersoanddepinde de a crede ceva despreea. Voi alege
probabil un prieten bun de a cdrui integritatenu md indoiesc.Daci situatia mea
esteatat de disperaid incat trebuie sd solicit ajutorul unui striin, voi face negregit
un fel de evaluare preliminara a onestitdtii lui cel putin, chiar daca o asemenea
judecati va fi in mod inevitabil nefinisati gi incompleti.
Tot astfel, cei care pledeazd in favoarea concepliei ce revelatia este personale
(precum9i cei carepledeazepenhu concepliace revelatiaestepropozitionah sau
hformalio-nali) admit faptul ce credinta lor trebuie se se spriiine pe o anumite
temelie.$Intrebareaestedacepunctul de vederenepropozitionalasiguri o bazd
suficientepentru credinli. Pot fi siguri oarecei careopteazdpentru acestpunct de
vedere cA Il inteblesccu adevirat pe Dumnezeul lui Avraarn,IsaacAi Iacov?ln
secolul al XIXlea Ludwig Feuerbacha subliniat (in TLeEssenceof Christianity) cd
obiectul credintei poate sd nu fie nimic mai mult decAtproiectarea sinelui aceluia
carecrede.Sauprobabil incredereacuiva poate fi pur gi simplu intr-o imagine a
tatelui, in superego-ulsiu sau ln ceva de acestgen. Pentru Camell 9i altii, care
sustin punctul de vedere propozifional sau informaliona1 despre revela{ie,
credinta constd in a crede anumite afirmalii despre Dumnezeu - cd El este
atotputemic, iubitor, omniprezent, tiunic - gi apoi in punerea increderii in
Dumnezeulastfeldefinit. Teoretic,esteposibil seseoferedovezi caresd serveasci
la confirmareasau validareaacestorafiimatii.
in orice caz, in conceptianeoortodoxl Dumnezeunu ne spune nimic despre
Sineinsugi.Noi ajungems! il cunoagtemitxcadrul iniahdrii. insd curn anumegtim
noi oare ci cel pe care Il intabdm esteDumnezeul cregtirdsmului, in afare de cazul
in care ne spune El cine este gi cum este?Existe oare anumite criterii pe baza
cdrora sd putem realiza dacd intdlnirea noastri este o intAlnire cu Dumnezeul
cregtinismului? Pdstrati in minte disculia noastrd anterioarAin legeture cu natura
personald a limbajului religios (capitolul 6). Fiindci datorite acestei naturi
personaleputem aiunge si Il cunoagtempe Dumnezeuagacum cunoagtemalte
34. Barth, ChurchDogtnatics,'rol. 1, pafiea 1, p. 268-269.
Edward Camell, Tre Casefor OrthodoxTheology,Philadelphia, Westminstet 1959,p. 29-30.
William Hordem, Trre A$e for a New ReformationTheolory, Phllad.elphia, Westminster, 1959,
P.72.
Revelafiaspeciali a lui Dumnezeu 173
fiinle omenegti.Totugi,paralelasendruiein celedin urmd, deoarecein timp cenoi
avem experientesenzoriale legate de ceilalti oameni, dupi c6te s-ar putea
presupunenoi nu avem nici una cu privire la Dumnezeu. Putem recunoatteo
persoandpe careo cunoagtem,prin a aruncao privire la fata ei, fera ca persoana
sene spundcine esteea.Acestlucru insd nu estevalabil cu privire la Dumnezeu.
Cum anumeIl recunoagtemnoi pe El ca fiind triunic Ai nu o singurd persoani?
Degi neoortodoxiasustine ce Dumnezeu este cunoscut in mod real in cadrul
iniAlnirii, 9i ci credinla evoci irnplicit increderein adevdrul anumitor pretenlii
sau afirmalii, ea nu clarifici tocmai felul in care se intample acest lucru.
Rispunsulcel mai obignuitestecd revelaJiasevalideazepe sine inu se dovedegte
pe sine). Pe lAngi aceasta,neoofiodoxul sugereazi cd aga cum cel mai bun
rXspunsla intrebarea,,Cum anumevoi gti cAsunt indregostit?"este,,Veigti pur qi
simplu", respunsulla intrebarea,,Cum anume pot se qtiu cd Dumnezeu estecel
pe careil intAlnesc?"este,,$tii pur 9i simplu".37
Emil Brunnera intempinat aceastdproblemdin Orir Fnifh.El discutdproblema
altorcirti in afaraBibliei carepretind 9i ele ci sunt CuvAntullui Dumnezeu.Cum
rdmine cu dumnezeul intAJnitprin intermediul acelorcer$?Este el Dumnezeul
cregtin?Primul rispuns al lui Brunner este ca acestecerf pur gi sirnplu nu se
adreseaziunor ne-musulmanisau ne-hindugi.Cel de-al doilea rispuns pe careil
di Brunnerestecdin acestecdrti seaudevoceaunui striin, adicdo alta vocedecat
ceape careo auzim in Biblie. Esteinsd acestaintr-adevdrun rispuns adecvat?El
spune cA vocea auzite in acestecaru poate sd fie gi ea oarecum vocea lui
Dumnezeu,insd nu esteprea clard. Sute de milioane de musulmani qi hinduEi
Sdsesc cAintahirea cu dumnezeulacelorcdrji - unele dintre ele vorbind la fel de
rAspicatca odcecartecregtine- estereald.Ei gregescoare,saune intahim noi toti
cu acelagilucru? Din nou rdspunsul lui pare sd fie doar: ,,Noi nu suntem
musulmani sau iindugi".3'r Aparent Dumnezeu gi adevirul pot fi intalniti in
diferitemoduri. Insd nu se afld aceastala un Dasde subiectivisrn?
AcestIucru ridicd o alte problem;, ceaa teologiei.Cei caresusfin cd revelalia
estepersonali sunt totugi foarte preocupati sd defineascdcorect crezul sau sd
stabileascd uneleinlelesuri doctrinarecorecte,degi,bineinleles,insistech credinta
nu estein afirmaliile doctrinare.Barth gi Brunner, de exemplu, au avut unele
disputecu privire la problemecum sunt natura gi statutul imagjnji lui Dumnezeu
in om,precumgi nagtereadin fecioaregi mormantul gol. Probabilcd fiecaredintre
ei erade pdrerecd incearcdse stabileascd doctrina corectdin acestedomenii. Ins.i
cum anume se raporteaze oare aceste afirrnalii doctrinare la revelalia
nepropozilionale,sau cum derivi ele din ea?Existd aici o probleme.Brunner a
insistatasuprafaptului cdnu existi ,,adeviruri revelate",dai ci existi ,,adevdruri
alerevelafiei".Doctrina ca simbol sustineel, este,,indisolubillegati de contextul
pe careil reprezinte", gi anume intallirea noastri personali cu Dumnezeu.3e El
spunede asemeneaci Dumnezeu,,nu ne transmiteo seriede lecturi in teologie
dogmaticdsau nu ne supune spre examinareo mdrturisire de credinld, ci ne
inslraieglrin rnod real cu privire la El insuqi.El ne spuneintr-o maniereautenticd
Ibid.,p . 8A-82.
38. Brunner,Orr lrilft, pag. 11.
39. Brunner,Dioirc-H!rrn n Encauntcr,p.110-
1 . 7A
CunoscAndu-Lpe Dumnezeu

cine esteEl gi ce vrea El pentru noi gi de la noi".aoAceastaaproapece sunAin


acelagifel ca gi adevdrurilerevelatepe careBrunner incercasi le evite cu pretul
unor mari eforturi. 9i careesteoarenatura legiturii indisolubiledintre doctrine gi
intAlnire daci nu existenici un adevdr revelat?Respunsullui estese prezinte o
analogieintre dochind gi sacramentulCinei Domnului. Dupi cum Domnul insugi
este prezent in, cu gi sub elementele Cinei Domnului (care sunt simbolurile
sacramentului),la fel gi Domnul este prezent in, cu gi sub doctrini, care este
simbolul iniahirii.al PrezenJaLui nu poatefi sustinutdfird doctrind.
Existe catevaprobleme pe care le ridicd aceasti analogie.Una dintre ele este
aceeacd incearcasd explice ceva obscur prin ceva gi mai obscur - o conceplie
despre Cina Domnului bazatd pe o metafizice invechitd sau cel putin
incomprehensibila.InsE lisdnd la o parte acest aspect, mai existd Fi o altd
dificultate. Este simplu sd se spune ce prezenlaDomnului nu poate fi susJinute
fdrd doctrind. Dar cum s-a ajuns Ia aceastddoctrind?Cum esteea derivatd din
inidlnire?Cum stabilegtecinevaci aceaformi a doctrineicarea fost prezentatdde
Brunnerestemai corectedecatceaa lui Barth?BemardRamm a subliniat cd Barth
a utilizat gasemilioane de cuvinte puse in propozitii (in ChurchDogmatics)pentru
a vorbi de intalnirea nepropozitionaH.Ramrn remarcdfaptul cd ,,relalia dintre
afirmafiile doctrinare gi iniahfue este intr-o stare de integrare nesatisficitoare in
neoortodoxie".a2John Newton Thomas vorbegte despre,,starea anormale a
Scripiurii" in gdndirealui Barth - revelaliaesteconsiderati nepropozilionaH,Si
cu toate acesteacuvintele Scripturii ii exprimi oarecum conlinutul cognitiv
Thomasse pldnge ce Barth continua sd impaceproblemeledoctrinareprin a cita
Biblia in aceeaqimanierd in care o face fundamentalistul,ale cdrui puncte de
vederele-a respins.a?
Aceastanu vrea sd sugerezecd nu poate exista o legdture intre revelatia
nepropozitionale gi propoziliile adevdrului, ci ce aceastelegdturd nu a fost
explicaid corespunzAtorde neoortodoxie.Problemavine din faptul ce se face o
separareintre revelatia propozilionald 9i cea personald.Revelafia nu estefi?
personale/fe propozifionald; ea este ambele,gi una gi cenlaltd.Ceea ce face
Dumnezeuin primul rAnd estesd Serevelezepe Slzz,insd EI faceacestlucru, cel
putin in parte, spunindu-ne cevadespre El insugi.
Dar nu ne confruntamnoi oarecu problemaimpersonahtetiiatunci cand avem
in vedere afirmaliile despre Dumnezeu?Nu ne di aceastamai degrabd relafii
impersonalede tip eu-acela,decAtrelalii de tip eu-tu?Analiza pe careo implce
acestedou6 expresiiestenu numai incompletdci gi amAgitoare.De fapt aici sunt
implicate doud variabile, intrucit trecereade la eu-tu la eu-acelaimplicd nu
numai o trecerede la personalla impersonal,ci gi o trecerede la persoanaa doua
la a treia. Sunt necesarealte doud categorii pe care le vom denumi ,,eu-tu"gi
,,ev-el/ ea".
Este posibil sa avem un limbaj la persoanaa doua (sau limbaj de adresare),
careestefoarte impersonal(eu-tu).Expresia:,,Hei,tu!" reprezinti un exemplu in
40. Ibid.
41. Ibid.,p.111-112.
42. BernardRarnm,TlzcPattarnoJA thorit!, Gl"LndRapids,Eerdmans,1957,p. 98.
43. John Newton Thomas,,,How Barth Has InfluencedMe", Theoio3yToday13,1956,p,368-369,
RevelatiasDeciaha lui Dumnezeu 175

acestsens. Este de asemenea posibil sd se vorbeasci despre o a treia persoand in


termeni personali. Limbajul de prelegere poate afiga preocupare, respect, cdldur6,
9i chiar 9i delicatele. Adicd limbajul ,,eu-el/ea". Nu trebuie sd transformdm
persoanelein obiecte c6nd trecem de Ia a le vorbi lor la a vorbi despte ele. Astfel,
afirrnatiile despre Dumnezeu nu trebuie si fie impersonalc.

Scripturaca revelatie
Daci revelalia include adeviruri propozifionale, atunci ea este de o asemenea
naturd incat poate fi consemnatd. Ea poate fi a$temute pe hefiie sa\\ consemnatiiij
scrls. $i acest document scris, in mdsura in care este o reproducere exacti a
revelatiei originare, este de asemenea revelatie prin derivare, gi este indreptdtit gi
sd fie numit astfel.
Definitia revelatiei devine aici un factor. Daci revelalia este definitd ca fiind
doar ceea ce se int6mpld efectiv procesul sau reaclaren,ah.rnci Biblia nu este
revelatie. Revelatia este ceva ce a avut loc cu mult timp in urme. Dacd, totugi, ea
este gi produsul, rezultatul sau. reoclatul, atunci Biblia poate fi numiti gi ea
revela{ie.
lntr-o manierd similare termenul discos poate sernnifica ceea ce are loc efectiv,
rostirea cuvintelot gesturile (,,vorbirea"). Poate, de asemenea,sernnifica gi cele ce
au fost spuse. Astfel, am putea foarte bine si dezbatem daci o stenogramd (sau o
inregistrare audio sau video) poate fi numitd ,,discurs". Cineva ar putea sustine
cd acesteanu sunt discursul. Acela a avut loc martea trecuti, intre orele 19 gi 30 de
minute gi orele 20. Cu toate acestea, acea inregistrare este discursul, deoarece
pdstreazi conlinutul mesajului.
Lingvistul Kenneth Pike a observat cd negarea revelatiei propozifionale se
bazeazd.pe o concepjie prea ingr-rsti despre lirnbaj. Negreqit, limbajul are o
relevanld 9i un scop social, el este destinat comunicdrii cu alli oameni $i e fdcut
pentru a-i sensibiliza. Inse el servegte de asemeneagi altor scopuri: si vorbegti cu
tine insufi, sd formulezi idei, sd depozitezi acesteidei. Conceplia neoortodoxd, cd
nu existe revelatie fdri rdspuns, ignora faptul cd degi un mesaj poate fi disponibil
pentru altii, s-ar putea ca acele persoane sh nu fie incd pregdtite sel primeascd.
Pike se folosegtede imaginea unui mare om de gtiinld care line o prelegere in fata
unui grup de absolvenfi care urmeazi cursuri postuniversitare, dintre care nicl
unul nu intelege cele spuse. Cu toate acestea prelegerea este inregistratd pe o
casetegi dupi trei ani de studiu studentii o asculti din nou gi de data aceasta o
inteleg. Totugi, mesaiul inregistrat a ramas neschimbat. Atat cu prina ocazie, cAt
gi cu cea de-a doua el a con{inut adeviruri.{
Problema de o mai mare anvergurd este natura revelaliei. Dacd revelalia este
propozilionald, ea poate fi consemnate. $i dace acestaeste cazul, atunci intrebarea
dacd Biblia este revelalie - in acest sens dedvat - este totodate o intrebare cu
privire Ia faptul daci ea este inspiratd, sau dacd a consemnat intr-adevdr ceea ce
fuseserevelat. Acesta va fi subiectul capitolului urmetor.

44. KennethL. Pike, ,,Languageand Meaning:StrangeDimensionsot'Truth", ChtistianityTad.ry,


B
mai 1961.,p . 27.
176 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu

Trebuiede asemeneasi observdmfaptul cd aceastdrevelatieesteprogresiai.


Trebuieavutd o oarecareatentiein intrebuintareaacestuitermen,deoarecea fost
uneori folosit pentru a reprezentaideeaunei dezvoltiri evolutive treptate.Noi nu
ne gdndim la acestlucru. Aceastdabordare,care a prosperatin cajrul teologiei
Iiberale,considerace unele sectiuni din Vechiul Testamentsunt efectivinveciite
9i false;ele erau privite ca nigte aproximeri imperfecteale adevirului. Ideea pe
care o sugerdm noi aici este, ci revelaJiaulterioari se clidegte pe revelaiia
anterioarb.Ii estecomplementard9i supLimentard, gi nu contradiatori;.Obseru;ti
modul in careIsus a elevat invildturile Legii prin fapiul cd le-a extins influenta,
le-a dezvoltat gi le-a interiorizat. El $i-a prefalit adeJeoriinvdfdtura cu expresra:
,,A!i auzit ...dar Eu vd spun." intr-o manierdsimilard,autorul Epistoleic6treEvrei
subliniazefaptul ci Dumnezeu,carea vorbit in trecutprin profeli, in acesteultime
zile a vorbit printr-un Fiu, carereflectdgloria Lui 9i clre poartd amprentanaturii
Lui (Evrei 1:1-3).Revelalia lui Dumnezeu este un proces, la fei cum este gi
rdscumpdrarea,gi incd un proces care s-a indreptat spre o forme tot mai
compleU.ar
Am vizut cd Dumnezeua luat initiaiiva de a ni Sefacecunoscutintr-un mod
mult mai complet decat prin revelalia generald,gi a f6cut-o intr-o manieri
potriviti cu irntelegereanoastrd.Aceastainseamndce oameniipierduli gi picdtogi
pot_aiunge sd-L cunoascdpe Dumnezeu gi apoi pot continua se creascdin
tntelegereaa ceeaceagteaptdEl de la copiii Lui gia ceeacele promite El. Deoarece
aceastdrevelatieinclude atat prezentapersonalea lui Dumnezeu,c6t gi adevirul
informalional, rltgrn capabili sd-L identificdm pe Dumnezeu,si inlelegem
l9i
catecevacu privire ta El 9i si il ardtdmqi altora.

45. Ramm, SpccialR?oelation,


p.1.67Sj vrm.
Consem narearevelatiei
:
inspiratia

Definireajnspiratiei
Faptulinspiratiei
Problemece apar la formulareauneiteoriia inspiratiei
Teoriiale inspiratiei
Metoda formulariiunei teorii a inspiratiei
Sfera de cuprinderea inspiratiei
Intensitatea
inspiratiei
Un modelde inspiratie

Definireainspiratiei

r:.r^ptl"f," Scripturii roi infelegem acea influenli supranaturala


^._lti", a
Lrunurut5Jant asupra scriitorilor Scripturii care a fdcut
ca scrierile lor sd fie o
inregistrareexactiia reveratieisau cared avut cd rezultat
raptul cd cee;rce au
scrisei esterealmenteCuvantullui Dumnezeu.
Dacd, dupd cum am sustinut ir:r capitolul precedent,
revelalra este acea
comunlcarecu omul inifiatd de Dumnezeu ce conline
adevirul pe care omul
o"P"i" cunoasci pentru a se raporta cum se cuvine la Dumnezeu,atunci
:d-:l ar
hebui si fie evident gi de ce anume esteinspiralia necesare.
Degi revelaliaadr-rce
foloaseir-rmomentul comunicdrii ei celor care o primesc,
este foarte posibil ca
acelefoloasesi dispard in cazul celor care se afli dincoro
de cercul ei imediat.
"1"^: ce Dumnezeu nu-$i repetdrevelaliapentru fiecare
P". persoandin parte,
r:ale.de a o inregistra.Ea aipuiea fi inregistraia,irresre,prntr_o
I",o::^t1,"1:*
redare_oral;sau prin fixareaei inh_o haditie precisd,gi
-intre cuiiguranfd acestlucru a
fost eficient in perioada surveniti r-rneori aparilia ?evelaliei iniliale gi
consemnarea ei in scris.Totugi,de aceastiinregistrareseleagdanumite probleme
atunci_cand.sunt implicate perioade lungi dJ timp,
intruclt traditia orald este
supusderoziunii 9i modificdrii. Cine a jucat vreoclaid
aceljoc de societatein care
o persoana goptegteo povestire alteia, care o transmite
in goaptd persoanei
178 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu

urmatoaregi agamai depariepAndce toli iucdtorii iau cunogtinli de ea,gi-aputut


faceo idee bund desprecdt de ugor poatefi deformatdtradilia orald.$i la aieeagi
concluzieva ajungegi cel careobservi felul in careserispAndesczvonurile. Degi
nu hebuie subestimati tenacitateaneobignuitl a memoriei orientale gi decizia
povestitorului de a fi credinciostraditiei, esteevidentenevoia de cevamai mult
decAto repovestireorali.
In tirnp cerevelaliaestecomunicareaadevdrului divin de la Dumnezeula om,
inspiralia seasociazemai mult cu hansmitereaaceluiadevir de la primul recipient
(recipiente)la celelaltepersoane,fie atunci, fie ulterior. Astfef revelalia ar putea fi
considerateo acliune verticald,iar inspiralia una orizontald.Tiebuiesd observdm
ci degirevelagiagi inspiratia suni de obiceiluateimpreund,esteposibil sd o avem
pe una din ele fird cealaltd.Existe cazuri de inspiraJiefdrd revelaJie.in unele
cazuri Duhul SfAnti-a determinatpe scriitorii Scripturii sd consemnezecuvintele
necredinciogilor, cuvinte care cu sigurante nu au fost revelate in mod divin. Se
preapoateca unii scriitori ai Scripturii si fi menjionatproblemecarenu le-au fost
revelatein mod special,ci erau informajii la dispoziJiaoricui care era dispus si
facdinvestigaJiilenecesare.E foarte posibil ca genealogiile,atat cele din Vechiul,
cat 9i din Noul Testament(consemnarea arborelui genealogical lui Isus) si aibd
acestcaracter.A existatgi revelatiefird inspiralie: cazuri de revelaliecarenu au
fost consemnate,deoareceDuhul Sfantnu a determinatpe nimeni sd le ound pe
hirtie. loan facetocmai aceastiobservaliein Ioan 21:25,;end afirm; ca dac; ai fi
fost scrisetoate lucrurile pe care le-a fdcut Isus, ,,cred cd nici chiar in lumea
aceastan-ar Ii putut ir:rcipeacdrlile cares-ar fi scris".Dacd,agacum am sustinut
ir capitolul precedent,toatecuvintelegi acfiunilelui Isus au fost cuvinte qi ac{iuni
ale lui Dumnezeu, atunci Duhul a fost dupd cdte se pare foarte selectiv in
inspirareaautorilor biblici.

Faptulinspiratiei

lncepemprin a observacd de la un capit Ia celdlaltal Scripturii existdpretentia


sau chiar premisa originii ei divine, sau a echivalenlei ei cu vorbirea efective a
Domnului. Acestargumentesteuneori nesocotitpe bazafaptului cd estecircular.
Existdo dilemi cu careseconfruntd oriceteologie(saude fapt orice alt sistemde
g6ndire)atunci cAndvorbegtedespreautoritateade Ia temeLiaei. Fie cdigi bazeazd
punctul de pomire pe ea ins6gi,cazin carese facevinovatd de g6ndire circulard,
fie cd se spriiini pe o cu totul alt; fundalie decat cea pe care igi intemeiazdtot
restul articolelor,cazin caresefacevinovatd de inconsecventi.Orice student care
urmeazAcursuri postuniversitarese deprinde repede sd joace asemeneafarse
dialectice necinstite. Observali, totugi, ce noi suntem vinovali de o gAndire
circularddoar i:r cazul in caremArturia Scripturii esteceacare esteautorizatesd
decidi problema. insd in mod cert trebuie sd se tind seama de pretenJia
scriitorului Scripturii ca ceva care face parte din procesul formulirii ipotezei
noashe cu privire la natura Scripturii. In cursul evaluerii ipotezei se va tine
desigur seama gi de alte considerente.Ceea ce avem aici este intrucatva
Consemnarearevelatiei: inspiratia 179

asemanator cu un proces penal. Inculpatului i se perrnite sd depuni mdrturie in


favoarea lui. Totugi, aceastemirturie nu este considerati decisivd; adicd, dupi ce
a auzit ce inculpatul se declarh ,,nevinovat",ludecitorul nu va spune imediat: ,,Eu
il gdsesc pe inculpat nevinovat." Pentru a determina credibilitatea mdrtudei
inculpatului se cer gi se analizeazd mdrturii suplimentare. insi merturia lui este
admisi.
Cdnd se rdspunde la acuzatia de a se fi utilizat un ra{ionament circular trebrjie
avut in vedere incd un element. CAnd cineva consultd Biblia pentru a determina
conceptia autorilor despre Scripturi, el nu presupunc neaperat inspiratia ei.
Aceastd persoani o poate consulta doar ca pe un document istoric care ne
ingtiinjeazd cd autorii ei l-au considerat CuvAntul inspirat al lui Dumnezeu. in
cazul acestaBiblia nu este privitd ca fiindu-gi proprir.rl ei punct de pomire. Cineva
se face vinovat de gAndire circulard doar daci pornegte de la premisa inspiraliei
Bibliei, iar apoi intrebuinleaze aceastdpremisA drept garanlic ce pretentia Bibliei
de a fi inspiratd este legitimi. Nimeni nu se face vinovat de gAndire circulard dacd
nu prezinti pretenlia scriitorilor Scripturii ca dovada ultimd. Este permis si se
intrebuinleze Biblia ca document istoric dAndu-i-se voie sd pledeze in propria sa
favoare.
Existi cateva moduri in care Biblia mirturisegtc despre originea ei divind.
Unul dintre ele este conceptia autorilor Noului Testament cu privire la Scripturile
din vremea lor, pe care noi le-am denr-rmiastizi Vechiul Tcstament. 2 petru 1:20-21
este un exemplu decisiv: ,,Fiindcd mai intai de toate, se gti| ce nici o prorocie din
Scripturd nu se talcuiegte singr-rri, Cici nici o prorocie n-a fost prin voia omului;
ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul SfAnt." petru afirmd aici
ci prorociile din Vechiul Testament nu erau de origine omeneasch.Ele nu fuseserd
produse prin voinla sau decizia omului. Ele au fost mai deqrabd cauzate sau
niscute ($epdpcvou) de Duhul lui Dr.rnnczcu. Impulsul care a dus la consemnarea
lor a fost de Ia Duhul SfAnt. Din acest motiv, cititorii lui Petru trebr-desd acr.rrde
atenlie cuvdntuh-ri profetic, intfl.rcat el nu este pur pi simplu cuvAntul omului, ci
este CuvAntul lui Dumnezeu.
Un al doilea text este al lui Pavel din 2 Timotei 3:16: ,,Toatd Scriptura este
insuflate de Dumnezeu gi de folos ca sa invete, se mustre, sd indrepte, si dea
intelepciune in dreptate Versetul acesta face parte dintr-un pasaj in care pavel il
sfdtuiegtepe Timotei sd stdruie in invd{itr-rrile pe care le primise. Pavel presupune
ci Timotei este familiarizat cu ,,scrierile sacre" (v, 15) 9i il indeamni sd stdruie in
ele deoarece ele au o inspiraJie divin.i (sau mai corect, sunt ,,tagnite din
Dumnezeu" sau,,insuflate de Dumnezer-1').Imaginea creatd aici este ca ele sunt
produse in rnod divin, intocmai cum Dumnezeu a pr.rs suflare de viate in om
(Geneza 2:7). Din acest motiv sunt necesare pentru maturizarea treptati a
credinciosului, astfel incit ornul lui Dumnezeu si poati fi ,,desdvArgit gi cu totul
destoinic pentru orice lucrare bund" (2 Tirnotei 3:17). Nu se spune nimic despre
autoritatea sau lipsa de autoritate a Scripturilor in probleme diferite de aceste
preocupdri spirituale practice, curn ar fi legitnrile dintrc Biblie
9i problemele
istorice sau giiinfifice, insd aceastdornisiune nu pare semnificative dacd se are in
vedere contextul.
180 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu

CAnd ne intoarcem la cele pJedicate de Biserica primard, gdsim o intelegere


similard a Vechiului Testament.in Fapte 1:16petru spune:,,Frigilor,trebuia sl se
implineascdScripturaspusdde Duhul Sfdntmai inainte,prin gura lui David...,,
9i
continud apoi prin a cita Psalmul 69:259i Psalmul 109:8cu privire la soartalui
Iuda. Esteremarcabilaici ci Petru nu numai cd socotestec..,vintelelui David ca
fiind demne de incredere,ci afirmi de fapt cd Dumneieu a vorbit prin gura lui
David. David a fost, ca se spunem aga,,,gura lui Dumnezeu,,.Acieagi idee, gi
anume ce Dumnezeu a vorbit prin gura profelilor, se gdsegtegi in Fapte 3:1g,21
9i
4:25. Kerygma agadar, pune semnul egal intre,,este scris in Scripturd,, gi
,,Dumnezeua spus".
Aceasta se potrlvegte foarte bine gi cu mdrturia profelilor. Ei au declarat
necontenit:,,AgavorbegteDomnul." Mica a scris:,,...ci fiecareva locui sub vita lui
gi sub smochinul lui, 9i nimeni nu-l va mai tulbura. Cdci sura Domnului ostirilor
a vorbit" (4:4).leremia a spus: ,,Iati inse cuvintele pe iare le-a rostit Dlmnul
asupra lui Israel gi asupra lui Iuda" (30:4).Isaia a afirmat: ,,Aga mla vorbit
Domnul ...9i m-a ingtiintai" (8:11).Amos a declarah,,Ascultalicuvantul acesta,pe
care-lrostegteDomnul irnpotdva voastrd,copii ai lui Israel,,(3:1).$i David a spus:
,,Duhul Domnului vorbegte prin mine, 9i cuvdntul Lui este pe lirnba mea,,
(2 Samuel23:2).Afirmalii ca acestea, careapar mereu la profeli, aiatd cd ei au fost
congtientide faptul ce erau,,manadde Duhul SfAnt,,(2 petru 1:21)
In cele din urmd, observdm pozifia pe care a sustinut-o chiar Domnul nostru
cu privire la scrierile Vechiului Testament.ln parte, noi putem deduce aceastd
pozilie din felul in care S-a raportat El la conceptia despre Biblie pe care au
susiinut-o oponenlii Lui, fariseii. (Aceastaa fost gi conceptia imbrdtigati de
maioritateaiudeilor din aceavreme.)El nu a ezitatniciodatesi corectezeideile lor
gle$ite gi sd le indrepte interpretdrile eronate ale Bibliei. Totu$i, nu le-a contestat
sau corectatniciodate conceptiadesprenatura Scripturii. Era in dezacordcu ei
doar in privinla interpreiAriipe careo-dddeauBibliei, sau a tradiliilor pe care le
adiugaserah conlinutul Scripturilor.in disculiile gi disputelecu oponenJiiLui,
Isus a citat in repetateranduri din Scripturi.Cu ocaziatriplei Saleispitiri, Isus i-a
rdspuns de fiecaredati lui Satancu un citat din Vechiul Testament.El a vorbit
despre autoritateagi permanentaScripturii: ,,Scripturanu poate fi desfiintatd,,
(Ioan 10;35);,,catevreme nu va trececerul gi pimAntul, nu va treceo iotd sau o
fr6nturd de slovd din Lege, inainte ca sh se fi intampht toate lucrurile,, (Matei
5:18).Doud lucruri erau consideratesacrein Israeluldin vremealui Isus:Templul
gi Scripturile.Isus nu a ezitat se atragdatentiaasupracaracteruluiefemeral cllui
dintai, inhucat nu aveasd nai rdmAndpiatrd pe piatrd din el (Matei 24:2).Existi
prin urmare un contrastizbitor ir:rtreatitudineaLui fald de Scripturi gi atitudinea
Lui fagdde Templu.l
Din celeprezentatepani acum putem trage concluziacd mdrturia unanimd a
scriitorilor Scripturii este cd Biblia a originat de la Dumnezeu gi este mesajul
adresat.deEl omului. Aceastaesteinspirajia Bibliei; trebuie acum sd ne intrebim
ce inseamnd ea. $i acesta este momentul in care incep sd apard diferente in
conceplii.
1. Abraharn Kuyper, Principlesof SacredTheoio8y,
Crand Rapids,Eerdmans,1954,p.441.
Consemnarea
revelatiei: inspiratia 181
Problemecareapar la formulareaunei teorii a inspiratiei
Pe agenda fiecdrei persoane care incearcd sd formuleze o teorie a inspirafiei ar
trebui si se afle cAteva intrebdri. Acestea trebuie puse neapdrat in cazul in care se
doregteo intelegeredeplini a natLrriiinspiraliei.
1. Putem se formuldm noi oare o teorie a inspiraliei? Ar trebui sd fie limpede
cA o asemeneaintrebare trebr.riepusd incd inainte de inceperea operaJiei. Unii ar
putea fi de pirere cd o asemenea operalie nu este nici necesard gi nici folositoare.
Ar trebui pur gi simplu si intrebuin{dm Biblia, firi a teoretiza pe marginea naturii
ei. Ar trebui sd fim mullumiti de faptul cd Biblia este inspirati, in loc si ne
irtrebim cum anume a fost inspirati. Totugi, acest argr-rmenteste gregit. Realitatea
estecd felul in care folosim Biblia va fi influentat de ceea ce credem despre natura
ei. O vom folosi, rnai mult sau mai putin congtient, in funcJie de o anurnitd teorie
implicitd despre natura ei. Dir acest motiv ar fi de dorit sd elaboram propria
noastrd conceplie despre inspiratie.
O alte obiectie este ci Biblia nu prezinti o doctrine conpletd despre ea insigi.
Ar trebui sd ne limitem la intrebuinlarea terminologiei gi a conceptelor biblice.
Totugi,dacd acest sfat ar fi urmat in mod consecvent,intelegerea noastri biblicd 9i
teologice ar fi sirdcith considerabil. Biblia nu folosegte termenul de Trinitate, insd
este nevoie de acest concept dacd vrern sd intelegem materialul biblic. in mod
similar, scriitorii biblici nu discutd despre ,,Q" sau Lo3ld,gi nici termenul de lstorlc
snlaificd (Heilsgeschichte)nu apare in canon. Totugi, acestca fac parte din
mecanismul analitic pe care-l intrebuinldm ca si inlelegem mai bine adevdrul
biblic. Intr-o manierd similard, pentru o inlelegere mai completd a Bibliei este
dezirabili gi necesard o intelegere mai completi a naturii inspirafiei (chiar daci
subiectul nu este dezvoltat in ScriDturd).
Obiectivul nostru nu este in primul rand si stabilim cum anume a fost
inspiratd Biblia; adica noi nu facem cerceteri cu privire la procesul sau metoda
prin care Dumnezeu a infdptuit inspiralia Bibliei. E nevoie gi dc o asemenea
cercetare,insi noi ne intrebdm in primul rAnd in ce mesuri este inspiratd Biblia.
intrebarea noastre se situeazd inlre dncd gl ctutr este Biblia inspirati; cu alte
c u v i n t e c, ca n u m e e s t ei n s p i r a ti n B i b l i c .
2. Ne asiguri oare Biblia o temelie pentru a ajunge la inlelegerea inspirafiei ei?
Daci in Biblie nu se gesegteo teorie completd de acest gen, existd oare cel pu{in o
temeliesuficiente pe care si putem construi o asemeneateorie? 9i daci da, suntem
noi oare decigi sd acceptdm gi si urrn6m punctele de vedcre ale scriitorilor
Scripturii asupra acestui subiect, sau ne simtim liberi sd criticim, si modificdm
sau sd respingem chiar modul lor de ingelegere?
3. Ar trebui oare si considerim in cadrul teoriei noastre cd cea mai importantd
este invdtitura Bibliei cu privire la ea insegi, sau sd accentuem in primul r6nd
natura Scripturii, caracteristicile pe care lc prezinta ea? Putem sd le denumim pe
acesteamaterialul didactic Ai, respectiv, fenomenele Scripturii. Se face uneori
referire la cele doua aborddri sub denumirea de abordare deductivd $i, respectiv
inductivd, insi aceastdterminologie este oarecum derutantA. Majoritatea teoriilor
despre inspirafie intrebuinteaze ambele tipuri de material. intrebarea cruciali
este:Care tip de material va fi interpretat in lumina celuilalt? Diferenlele cele ntai
182 CunoscAndu-L
pe Dumnezeu

semnificativeintre teoriile evanghelicedespre inspiralie apar probabil in acest


punct.
4. Esteoare inspiratia uniforme de la un capdtla celilalt al Bibliei, sau existe
diferite grade sau nivele de inspirafie? Nu ne intrebdm aici despre natura
materialului, ci mai degrabddesprenatura gi gradul inspiraliei. Esteposibil oare
ca in unele locuri din Biblie cuvintelecareau fost scrisesi fi fost efectivdictate,in
timp ce in alte locuri sd fi avut loc doar o dirijare a gAndurilor scriitorului, iar in
altelese fi existatpoate doar impulsul de a scrie?
5. Este oare inspiratia o calitate detectabih?Existd ceva unic in materialul
inspirat, astfel incdt sd-l putem detecta sau recunoagte ca text inspirat?
Rispunzdnd afirmativ la aceastdintrebare,unii liberali au aiunsin extremade a
spuneefectivci,,inspirat" esteegal cu ,,inspirativ,,.Gradul de inspiralie poate fi
evaluat prin investigarea misurii in care o porliune din materialul scris il inspird
pe cititor. Pe acesteconsiderente,Predicade pe munte a fost privite ca mult mai
inspiratd decdt genealogiile.Poatefi determinatdoare canonicitateaprin aceastd
metodi; pot fi gdsite,de exemplu,diferenlecalitativeintre EpistolacetreEvrei gi
Pdstorullui Hermns?Dacdse sustinecd exisiddiferite grade de inspirafiein cadrul
canonului, ar trebui sd fie posibild sortareaacelordiferenle.
6. Cum se raporteazdinspiralia la folosireasurselor?lnseamni oare ce tot ce
estescris a fost dat intr-un fel sau altul intr-o anumiti manieri imediate de cehe
Duhul SfAnt?Sau folosirea surselor ingiduie folosirea documentelor istorice,
poatechiar angajareain cercetiri extinse?
7. Dacd inspiralia include folosireasurselor,le garanteazdea oare acuratetea?
Daci scriitorul Scripturii a folosit o surse istorice ce a continut o eroare, l-a
celeuzii 9i diriiat oare Duhul SfAniintr-o asemeneamanieri incAt el sAcorecteze
aceaeroare?Sauinspiralia insemnadoar ce autorul a relatatcu exactitateceeace
se gdseain documentulintrebuinJat,chiar daci aceastapresupuneaintroducerea
unei erori?
8. Are de-afaceoareinspiralia cu modelareagi pregdtireamaterialului inainte
de inhebuintarea lui efectivdde cetre autorul Scripturii? in unele cazuri, de la
intAmplarea evenimentului9i p5ni la.onse*trurei lui in Scripturase scurgeau
perioade lungi de timp. in acestinterval comunitateacredinciogilortransmitea,
selecta, modifica, arnplifica gi condensa materialul primit. Afecteazl oare
inspirafia gi acesteprocese?S-a extins oare cilduzirea divind 9i asupra celor
intAmplatecu aceastdtraditie transmisdsau toate acesteaau fost guvemate doar
de legile firegti ale psihologieide grup gi ale formdrii tradifiei?
9. Se raporteazi oare inspiralia in linii mari sau de aproape la scriitorul
Scripturii? Cu alte cuvinte, este oare inspiralia ceva ce caracterizeazdnumai
momentul efectival scrierii,sau implicd gi experienteanterioarecareil pregdtesc
pe autor pentru acel moment? Implicd inspirafia gi formarea personalitdtii
autorului, a profilului lui, a vocabularuluilui, a intreqului lui mod de a considera
lucrurile?
10.Este oare inspiralia o calitate legatd in mod permanent de scriitorul
Scripturii, sau,ca sd zicem a$a,de funcfia de profet sau de apostol;sau esteea o
influenla speciaH aperuii h un moment dat? Daca inspiralia este o calitate
Consemnarearevelatiei: inspiratia 183
permanente, atunci, in virtutea slujbei, orice lucru pe care l-a scris un profet sau
un apostol in legdture cu o problemd de interes spiritual sau religios va fi inspirat
gi prin urmare autoritar. Astfel, orice rAnd scris de Pavel, orice scr$oare ce
trateazi despre viaja cregtini, va fi inspiratd gi ar trebui inclusi in canon doar din
pricina autorului ei. in al doilea caz, cel in care inspiralia este o influenji speciali,
va fi considerat Scripturi doar ceea ce a scris Pavel sub influenta speciald a
Duhului Sf6nt.
11. Tiebuie atribuitd inspirajia pe buni dreptate scriitorului Scripturii sau
Scripturii pe care a scris-o el? In primul caz, inspiralia ar avea de-a face mai ales
cu relatia dintre Dumnezeu gi autor. Ea ar fi ceva ce Dumnezeu face apostolului
sau profetului. in cel de-al doilea caz, accentul e pus rnai mult asupra produsului
rezultat. O alte posibilitate este se se combine acestedou; optiuni: este inspirat in
primul rAnd autorul, iar in al doilea rAnd scrierea.
12.In final, cu cAt din materialul autorului are de-a face inspiratia? Ea tine
numai de problemele legate de rdscumpdrare, astfel ci atunci cAnd scriitorul
abordeaze probleme secundare, cum sunt gtiinla $i istoria, el o face pe cont
propriu? Sau opereazh inspirajia qi in domeniul celorlalte probleme?

Teorii ale inspiratiei

Au apdrutuneleconceptiicu privirela naturainspiraliei.O scurtdprivire de


ansamblu ne va ajuta si vedem diferitele moduri in care au fost rezolvate
problemele pe care tocmai le-am ridicat.
1. Teoria intuiliei face in mare mdsuri din inspiratie o deosebite forte de
pdtrundere. Unii reprezentanli ai aripii stAngi a liberalismului suslin un asemenea
punct de vedere. Inspirafia este exercitarea unui dar deosebit, probabil unul
asemdndtor clr o abilitate artisticd, inse cu toatc acesteaeste o inzestrare naturald,
o trdsetura permanenti. Scriitorii Scripturii au fost nigte genii religioase. Poporul
evreu avea un anunit dar in domeniul religios, la fel cum unele grupuri de
oameni par si aibd aptitudini speciale pentru matematicd sau pentru limbi. Pe
aceastdbazd, inspiralia scriitorilor Scripturii nu a fost deloc diferiti in esenja ei de
ceaa altor mari gAnditori religiogi 9i filozofici, cum sunt Plato, Buddha 9i al1ii. Prin
urmare Biblia este o Iiterature rcligioasd remarcabild, care reflectd experienlele
spirituale ale poporului evreu.2
2. Teoria ilumindrii sustine ci existi o influenfi a Duhului Sfint asupra
autorilor Scripturii, dar cd ea cauzeaze doar o intensificare a puterilor lor naturale.
Nu existd o comunicare speciald a adevdrului, nici cilduzire in vederea celor
scrise, ci numai o sensibilitate gi o receptivitate sporitd in materie de probleme
spirituale. Efectr-rlDuhului este unul de intensificare sau de elevare a congtiintei
autorului. El nu este diferit de efectul substantelor stimulente pe care le iau uneori
studentii pentru ca si-gi intensifice vigilenla sau sd-gi amplifice procesele mentale.
Astfel, lucrarea de inspira[ie diferd numai in grad, nu gi in gen, de lucrarea
2. James
MariineaLl,
A SIud!ol RcliSioit:
lts Sourccs
nttdCo,rlc,rts,
Oxford,Clarendon,
1889,
p.168-171.
184 Cunoscindu-L pe Dumnezeu

Duhului cu tofi credinciogii.Rezultatulacestuitip de inspiralie esteo capacitate


sporitd de a descoperiadevirul.3
3. Teoriadinamicd accentueazd combinareaelementuluidivin pi a celui uman
in procesulinspiratiei gi al scrieriiBibliei.LucrareaDuhului lui Dumnezeuconstd
in dirijarea scriitorului spre gindurile sau conceptelepe care trebuie sd Ie aibe,
permilAnd personalitdtii distincte a scriitorului sd contribuie prin alegerea
cuvintelor gi a expresiilor.Astfel, persoanacare scrie va da expresiegendurilor
dirijate divin intr-un fel specificei.a
4. Teoriaverbald insist6asuprafaptului cd influenla Duhului SfAntse extinde
dincolo de dirijarea gdndurilor, asupra alegerii cuvintelor intrebuintate pentru
comunicareamesajului.LucrareaDuhului SfAntesteatat de intensd,incat fiecare
cuvant esteintocmaicel pe careDumnezeuvrea sdil intrebuinlezein acelmonent
pentru a exprima mesajul.De reguld se specificdcu mare grijd ci aceastanu este
totugi dictare.5
5. Teoriadictirii esteinvdldturacarespunecdDumnezeua dictat efectivBiblia
scriitorilor. Pasajelein care se mentioneazdcd Duhul ii spune cu exactitate
autorului ce sd scrie, sunt consideratevalabile pentru to;te Biblia. Aceasta
inseamndcd nu existi un stil distinctiv carepoate ii "t.jbuit diferililor autori de
cdrli biblice.Numdrul celorcaresustinefectivacestpunct de vedereestemult mai
mic decat numdrul celor cirora le este atribuit, intrucat maioritateaadepfilor
teoriei verbale depun mari efortud pentru a se disociade adepfii teoriei dictdrii.
Existeiotugi cativacarear acceptaaceastdetichetare.6 Cu toateci JeanCalvin gi al;i
reformatoriau folosit expresiadlctnrcc6nd descriauinspfuatia,pare irnprobabilca
ei si fi avut in vedereceeace estedenumit it:rrealitateprin acesttermen.t

Metodaformuldriiunei teorii a inspiratiei

Inainte de a merge mai departe, trebuie si examindrn cele doud metode


fundamentale de formulare a unei teorii a inspirafiei. Prima metodi, specificd, de
exemplu, operelor lui B. B. Warfield gi gcolii de teologie ,,princeton School,,care s-a
inspirat de la el gi de la Charles 9i A. A. Hodge, pune accentul pdncipal pe ceea
ce spun scriitorii biblici despre Biblie gi pe acea conceplie despre Biblie care reiese
din modul lor de a o folosi.s A doua abordare constd din a stabili cu ce se

3. Anguste Sabatier,Outlincsof a Philosophy o.fRe!8ior,New york, Jamespott, 1916,p. 90.


4. Augrrstus H- Strong, Systematic Theolog!],
Westwood,N.J.,Revell, 1907,p. 211 9i ;rm.
5. J. L Packet F,r,,dn,flcntalisln
a1ldtheWod of cod, crand Rapids,Eerdmani, 1OSS. p. Ze.
6. John R. Rice,Orrr God-Brcathed Book- Thc Biblc,Murfreesboro,Tenn.,Sword of the Lord, 1969,
p. 192, 261,ti !rnr.., 277 9i urm., Rice accepH termcnul dictnrc,insa dezaprobAexpresia illcflire

7. De ex., Calvin, comentandTimotei 3:16,spune cd ,,Legeagi profeFi nu reprczinti o doctrine


transmisddupe voia gi pidcereaoamenilot ci sunt diciate de Duhul Sfant,, Cotnncntorias on fhe
Epistlesto Trnothy,Titus, onclPhilemon,Grand Rapids, Eerdmans,1957,p. 137-42;cf. ]. L packer,
,,Calvin'sView of Script:Ujl:e"
i^God's Inncranftvofd,ed. JohnW. Montgomery,Minneapolis,Bethany
Fellowship,1974,p. 102,03jMarvin W. Anderco^,TheBattlet'or thcGosfet,Grind Rapids,Baker,1978,
p.76-78.
8. BenjaminB. Warfield, ,,TheBiblicalldea of Inspiration,,in lie lnspiratianand A thorityof thc
Bibl.,ed. SamuelG. Craig, Londra, Marshall,Morgan and Scott,1951,p. 131-165.
Consemnarearevelatiei: inspiratia 185

aseamdnd Biblia, din a analiza variatele moduri in care scriitorii relateaze


evenimentele, gi din a compara relaterile paralele. Aceasti a doua abordare
caracterizeazemetoda lui Dewey Beegle.,
Metoda folositd in elaborarea doctrinei despre inspiratic ar trebui si meargi in
paralel cu metoda folositd pentru formularea altor doctrine. in problema sfinfirii
credinciosului, prima metodd ar accentua pasajele biblice de naturd didacticd ce
descriu 9i definesc sfinlirea. Cea de-a doua abordare ar examina cazurile ulror
cregtini de astezi gi ar incerca sd determine care sunt lucrurile pe care le-a produs
de fapt sfintirea in viata lor. Aceastd abordare ar folosi exemple biblice (narafir.mi
9i descrieri) precum gi biografii istorice gi contemporane ale unor cregtini. In
problema desdvArgirii, cea dintdi dintre metode ar Iua in consicierare ceea ce
propovdduiesc Pavel 9i alli scriitori ai Scripturii ca doctrind in domeniul acestui
subiect, iar cea de-a doua metode ar examina daci cregtinii manifestd intr-adever
o viatA in desdvargire. in cazul in care problema ar fi dacd Isus a fost sau nu lipsit
de picat in viata Lui pdmAnteascS,prima metodi ar consulta pasajele doctrinale
scrise in scopuri didactice cum este Evrei 4:15. A doua abordare ar er.amina in
schimb relatdrile despre viala lui Isus, 9i ar punc intrebarea dacd blestemarea
smochinului, alungarea schimbdtorilor de bani din Templu, denunlarea
cdrturarilor 9i a fariseilor, cornportarnentul Lui in Grddina Ghetsimani in noaptea
in care a fost trddat, gi alte acfiuni similare au fost cu adevdrat acliunile rmei
persoane lipsite de pecat, sau daci nu cumva ar trebui mai degrabd interpretate
ca exemple de irascibilitate, mAnie 9i teami, care la un om obiFnuit ar fi nurnite
pacat.
In privinta doctrinelor tocmai enumerate, modul de abordare al acestei cirfi (9i
al celor mai mulli teologi care accentueazd autoritatea supremi a Bibliei) este
acela de a pune accentul principal pe materialul didactic ai de a acorda
fenomenelor un loc secundar. Astfel, ele vor fi interpretate in lumina materialului
didactic. Orice bun sistematician va fi consecvent in ceea ce privegte metoda pe
careo folosegte.Astfel, temelia noastrd pentru doctrina inspiraliei va fi materialul
didactic. Fenomenologia Scripturii va fi folosite pentru a aiuta la determinarea
semnificafiei materialului didactic. Un exemplu in acest sens este doctrina lipsei
de picat a lui Isus. Pasajeca Evrei 4:15 stabilesc doctrina; naraJiunile despre via{a
lui Isus ne ajuti si inlelegem ce anume este cornpatibil cu ea gi ce anume este
exclus de acest concept. Ambele aspecte sunt necesare,insi unul trebuie sd aibd
un accent special, 9i consecvenla metodologiei teologice dicteazd si se inceape
mai degrabd cu invdldturile decat cu fenomenele. invSfdturile ne vor da forma
docirinei, in timp ce fenomenele ne vor aiuta se addugdm continutul.
Trebuie spuse cAteva cuvinte despre diferenla dintre invildtura biblici dcspre
Scripturi gi fenomenele care ilumineazi natura Scriptr-rrii, intrucat existb o
confuzie considerabilh cu privire la acestedoue probleme. Prin invdtatura biblici
despreScripturd noi intelegem doctrina suslinutd de Isus gi apostoli (Fi alli autori
biblici) cu privire Ia natura Bibliei. JinAnd seama de gradul de inspiralie sau de
intensitateainspiratiei, aceastddoctrind nu este de obicei specificatd explicit, insd
adeseori poate fi dedusi din cele ce au spus ei despre Scripturi sau din felul in
care priveau ei invdldtura Scripturilor. Isus gi apostolii considerau cd Scriptura
9. DeweyBeegle,
S.J'ipturc,
Trdditiotl,
at Int'nlliriliiv,
GrandRapids,Eerdmans,1973.
186 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu

esteautoritard deoarececredeaucd Dumnezeuil lndrumasepe scriitorul biblic _


ceeace scriseseel era ceeace spuseseDumnezeu.Faptul cd eiconsiderauci pAnd
gi cele mai nesemnificative detalii sunt importante arati cd erau convingi cd
inspiratia divini se extindea chiar gi asupra celor mai mici amdnunte. De aici
putem deduce doctrina pe care au susfinut-o ei cu privire la gradul gi intensitatea
inspiragiei divine a Scripturilor.
Fenomenele,pe de altd parte, se refere mai degrabi la cum sunt in realitate
Scripturile,decAtla ceeace au crezutautorii desprepropriile lor scrierisau despre
scrierile oricui altcuiva. Aici incepem sd ne angajdm in comparareapasaielor
paralele, evaluind gradul de acuratele al scrierilor, 9i in alte ictivitili iimiiare.
Observati cu atenlie distinciia dintre materialul didactic qi fenomenein urmitorul
exemplu,care are de-a face cu doctrina sfinlirii gi a perseveririi. Faptul ci Ioan
Marcu i-a pdrisit pe Pavel gi pe Bamaba,iar mai tdrziu a redevenitfolositor,este
un fenomen (adici ceva ficut de Marcu) ce poate arunca lumind asupra acestor
doctrine.Pozilia oficiald a lui Pavelasupraacestuilucru facepartedin'materjalul
didactic;faptul ce Pavel s-aimpecat crrMarcu 9i l-a primit inapoi, cu toate ce nu
existe aici nici un comentariu explicit legat de sfingiregi perseverare,ne di
posibilitaiea sd deducem cAteceva despre acestea.in acestiaz specific noi ne
extragem cunoagtereaatAt din fenomen (Marcu a redevenit folositor), cat 9i din
invetetura lui Pavel (dedusd din faptul ci Pavel l-a gdsit din nou folositor pe
Marcu) 9i din scrierile lui Pavel (2 Timotei 4:11).Cu toate acestea,existd o
distinctie logicd intre fenomen gi materialul didactic. Aceastx distinctie ar trebui
urmarite cu grije - mai alesatunci cdndinvestigdmnatura Scripturii.Cdciin acest
caz,subiectulinvestigeriiestegi sursamaterialului didactic.

Sferade cuprinderea inspiratiei


Tiebuie se ne intrcbdm acum cu privire la sfera de cuprindere a inspiraliei, sau,
ca sa spunem aceastaintr-un mod oarecum diferil sE ne intrebem cu privire la
ceeace esteinspirat.IntreagaBiblie trebuiesdfie consideratdinspiratd,siu numai
anumite porliuni din ea?
O solugieugoari ar fi se citam 2 Timotei 3:16;,,ToatdScripturaesteinsuflati de
Dumnezeugi de folos..."Totugi,existi aici o problemdcareionstd din faptul cd in
prima parte a acestuiverse^texistdo ambiguitate.Textul sund simplu: n&oa1pcQi1
0<6rueuoroeroi r.r$ii"r.poq.ii lipsegte verb-ul copulativ ioti. Trebuie inserat oare
verbul intre 1pcQi19i 0e6nucuoroq? in acest caz textul ar spune efectiv: ,,Toatd
Scripturaesteinsuflati de Dumrezeu gi de folos.,.Sauar he6ui plasatoareverbul
copulativ dupd O<drueuoroq? Atunci propozilia ar suna: ,,Toati Slcripturainsuflatd
de Dumnezeuestede asemeneade folos," Daci seadopti prima interpretare,s-ar
afirma inspiratia intregii Scripturi. Daci se aderd li cea de-a doia, fuazaar
accentuautilitatea intregii Scripturi insuflatede Dumnezeu.in orice caz,pe baza
contextului nu se poate determina cu adevdratce anume a intentionat pavel si
transmiti. (Ce reiese din context estece Pavel avea in minte un set bine definit de
scrieri,cunoscutede Timotei din pruncie. Estegreu de crezut ca pavel a incercat
se face o distinclie intre Scriptura inspirati gi cea neinspirate din cadrul acelor
scnerl.)
Consemnareatevelatiei: inspiratia 187
Putem gdsi noi oare ajutor sr.rplimentar in ceea ce privegte aceastdproblemd in
alte doui textc citate anterior - 2 Petru 1:19-219i Ioan l0:34-35?La prima vedere
acest lucm nr-rpare realizabil, din moment ce primul se referi in mod specific la
profetie, iar cel de-al doilea la Lege. Totugi, dln Luca 24:25-27reiese cd ,,Moise gi
toti prorocii" este egal cu ,,toateScripturile", 9i din Luca 24.44-45cd,,Legea lui
Moise, Prorocii 9i Psahnii" este egal cu ,,Scripturile". in Ioan 10:34, atunci cend
Isus Se referi la Lege, El citeaza in realitate din Psalmul 82:6. in Ioan 15:25 El Se
referi la o frazd care se giseite in Psalmul 35:19 ca la ,,vorba scrisd in Legea lor,,.
In Matei 13:35 El vorbegte despre ,,ce fusese vestit prin prorocul care zice,, gi
citeazi apoi din Psalrnul 78:2. Mai nlult decat atat, pavel se referd la cAteva tipuri
diferite de pasajeprin cuvAntul ,,Lege":la Isaia 28:11-12(in 1 Corinteni 14:21);Ia
Psalmi gi Isaia (in Romani 3:19) 9i chiar la Geneza 16:15gi Z19, care sunt pasaie
narative (in Galateni 4:21-22). $i Pctm se referi la ,,cuvAntul prorociei,, (2 petrr.r
1:19)9i la orice ,,prorocie din Scriptur5" (v.20) intr-un asemeneamod inc6t ne
determini sd credem cA se are in veclere intreaga colecfie de scrieri acccptatd in
mod obignr-ritin acea vreme. Rcicse cd ,,Lege" gi ,,prorocie" erau adesea folosite
pentru a desemna intreaga Scripturd iudaici.
Poate fi extinsi oare aceast.lintelegerc a inspiraliei in aga fel incAt sd cuprindd
9i cirgile din Noul Testament? Aceasti problemi nu poate fi rezolvatd atAt de ugor.
Avem cateva indicii in favoarea crcdintei ci ccea ce ficeau acegti scriitori era de
aceeaginaturi cll ceea cc fdcuseri scriitorii din Vechir-rlTestament. O referinld
explicitd a umri autor al Noului Tcstament la scrierile unui altuia este 2 Petru 3:16.
Petru se referi aici la scrierile lui Pavel gi are in vcdere dificultatea inlelegerii unor
Iucruri din elc, pe care, spr.ureel, ,,cei negiitltori 9i nestatornici le r;stilmecesc cn
gi pc cclelnlteScripturi" . Astfel Petru pune scrierile lr-ri pavel in rAnd cu alte cdrti,
probabil familiare cititorilor, care erarr consideratc drept Scripturi. Mai mult decat
atdt,Ioan identifici celescrisede el cu Cuvintul lui Dirmnezeu: ,,Noi insd suntem
din Durnnezeu; cine cunoa$te pe Dumnezeu, ne asculti; cine nu este din
Dumnezeu, nu ne asculti. Prin aceasta cunoa5tem duhul adevdrului gi duhul
rdtdcirii" (1 Ioan 4:6). El face din cnvintelc lui un etalon. in plus, inrreaga carte a
Apocalipsei conline indicafii in legeturd cu faptul ci Ioan era congtient ce i se
poruncegte si scrie. In Apocalipsa 22:18-19 d vorbegte dcspre pedeapsa care va
cddea asupra oricui va adiuga sau va scoato ceva ciin cele ce au fost scrise in
aceastdcarte profeticd. Expresia de aici cste sinrilari avertismentului care apare de
trei ori in scrierile canonice ale Vcchir-rlrri Tcstament (Dcuteronom 4:2; 12:32;
Proverbe 30:6). Pavel a scris cA Evanghelia primiti de tesaloniceni venise prin
Duhul SfAnt (1 Tesaloniceni1:5),9i ci ci arr acccptat,oagactlm era ea in realiiate,
ca pe Cuv6ntul lui Dumnezeu (2:13).Dcai intrebarca referitoare la ce certi trcbuie
inclusein canonul Noului Testanrentesic o alti problenri, trebuie sd fie limpcde
cd acegti scriitori ai Noului Testament privcar.r Scriptrua ca pe ceva ce se extindca
din perioada profetici pane in vremea 1or.
alti intrebare care trebrric pnsi cste daci inspiratia a fost o ac{iunc specifici
_O
a Dul.u-rluiSfant in anumite momentc specifice, sau a fost o calitate permanenti
posedate in virtutea a cine cratr scriitor ii. Ca si formuldm intrebarea intr-un mocl
difcrit, a fost oarc inspiratia o activitate ilrtcrntitent.i sau continui a Dr.rhului
SfAnt?Drrpi cum am obscrvat antcric>r, r.rnac.linpozi{ii lcagi inspirafia de funcfia
188 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu

profeticasauapostolicdin sine.loPotrivit acestuipunct de vedere,atunci cdndIsus


i-a insercinat pe apostoli sd il reprezinte, El le-a dat autoritatea si defineascdgi sd
prezinteadevarul.Cei caresustin acestpunct de vedereevocdde obiceiepisodul
insircindrii apostolilorde cdtrelsus din-Matei 16:17-20, in careEl i-a dat lui petru
cheile Impdrdfiei, subliniind cd ceeace tocmai spusesepetru ii fusese revelat de
cehe Tatal ceresc,nu prin intermediul cdmii 9i sdngelui.Trimiterea din Matei
28:19-209i promisiunile legate de lucrarea de cdlduzire, invitare 9i iluminare a
Duhului SfAnt(Ioan 14-16)sunt de asemeneaconsiderateca dovezi i:r favoarea
acestui punct de vedere. Inspirafia Duhului SfAnt,conform acesteipozilii este de
fapt echivalenti cu a fi umplut cu Duhul Sf6nt. Ori de cite ori un profet sau
apostolva proclamamesajulcregti4 el va vorbi adeverul,in virtutea functiei lui
gi prin intermediul Duhului Sf6nt.
Poate fi insd acestpunct de vedere asupra inspiraliei in acord cu informafiile
din Scripturd?Reiesemai degrabdcd putereade a proroci nu era constantd.ln
Ezechiei29:1,de exemplu,existi o precizarefoarteeiacte (in acestcazexactitatea
merge pane Ia a desemnaziua) a momentului in care Cuvantul Domnului a venit
la Ezechiel.Acelagilucru estevalabil gi in cazul venirii Cuvantului lui Dumnezeu
la Ioan Botezdtorul (Luca 3:1-2).Existi de asemeneao datare precisdin cazul
Elisavetei9i al lui Zaharia (Luca1:41-42,59-79).Mai muIt,unii cari nu erau profeti
au profetit. Acest lucru a fost adevdratcu privire la Balaam(Numeri 22:28-30)
9i
Saul ( 1 Samuel 19:23-24\.
Acest caracterintermitent a fost valabil gi in cazul altor daruri supranaturale.
Capacitatea de a vorbi in Iimbi neinvdJate in prealabil a venit pe neagteptate
asupra ucenicilor (Fapte 2:4), 9i nu existd nici o indicagie ca ei ar fi continult sd
practice acest dar. In Fapte 19:11-12ciiim cd Dumnezeu a sevargit minuni
extraordinareprin mAinile lui Pavel,dar nu existdnici o indicatie cd aceastaar fi
fost o manifestareregulati. Este logic sd se presupundca insiiralia in vederea
scrierii Scripturii a fost gi ea intermitentd.
In final, observim cd au existatperioadein careapostoLiipdreausd seabatdde
la ceea ce era voia lui Dumnezeu pentru ei, gi de la prlcticarea adevdrului
spiritual. Petru, de exemplu, a fAcut un compromis prin faptul ce a renunlat se
mai mdn6ncecu neamurilecdnd au venit anumili iudei (Galateni2:11-12). pavel a
gdsitce estenecesarsAil corectezepublic (2:14-21). Totugi,nici pavel insuginu era
perfect. Una dintre cele mai mari lupte bisericegti din toate timpurile a avut loc
intre el gi Bamaba(Fapte15:38-41). Ceartadintre ei deveniseatAtde gravi incAt
au consideratcd trebuie se sedesparteunul de celilalt. Chiar dacdnoi nu suntem
in stare se determinim natura gi proporliile vinovdtiei, se pare ci pavel era cel
pufin tn parte gregit.Obiecgiacd acegtioameni au gregitin acfiunile lor,9i nu in
invildtura 1or,nu esteprea convingdtoare, de vreme ce invalarea altora se face tot
atat de mult prin a fi un exemplu ca gi prin proclamare. Din cele mai sus
mentionatetrebuie traseconcluziacd inspiralia nu a fost o problemi permanentd
gi continue legatA inseparabil de funclia de profet sau aposiol. Degi sl poate si fi
fost uneori operative 9i h alte momente decit aceli al scrierii Scripturii, cu
siguranlece inspiratia nu s-aextinsla toateenunfurile gi scrierileautorului.
10. Paul Schanz, A Christian Apology,New York, pustet, 1891-1896;cf. Honore CoppieteD
lApostels", in The Calholic Encyclopedia,
ed. Charles G. Herbermann 9i colab., New york,
EncyclopediaPress,1907, vol. 1, p. 628.
Consemnarea
revelatiei:inspiratia 189
Intensitatea
inspiratiei
UrmAtoareail:rtrebarepe care trebuie sd o punem estecu privire la problema
.
intensitetiiinspiratiei.A fost inspiralia doar o influenld generald,implicind poate
sugerareaconceptelor,saua fost atat de completdinc6tpAni gi alegereacuvintelor
reflecti intentia lui Dumnezeu?
Atunci cAnd examindm felul in care scriitorii Noului Testamentau folosit
VechiuluiTestament,apareo particularitateinteresantd,Uneori qdsim indicii care
atesti ci ei consideraufiecarecuvant ca fiind semnificativ,precum fiecaresilabd
9i
9i fiecaresemn de punctuatie. Uneori intregul lor argument se sprijind pe un
punct subtil din textul pe careil iau in considerafie.De exemplu,in Ioan 10:35Isus
Igi intemeiazi argumentul pe intrebuintareapluralului in psalmul g2:6:
,,Dacd
Legeaa nurnit <durnnezei"pe aceiacdrorale-a vorbit CuvAntul lui Dumnezeu_
gi Scriptura nu poate fi desfiintate - cum ziceti voi cd hulesc Eu, pe care Tatil
M-a sfinlit gi M-a trimis in ft-rme?$i aceastapentru cd am zis: . Sunt Fiul lui
Dumnezeu'?" in Matei 22:32, unde Isus citeazi din Exodul 3:6, ,,Eu sunt
Dumnezeullui Avraam,Durnnezeullui Isaac,gi Dumnezeullui Iacov,,,problema
depindede timpul verbului, ceeace il facesetragdconcluzia:,,Dumnezeunu este
un Dumnezeual celor morgi,ci al celor vii." in versetul44 taria argun]entr-lluise
sprijindpe sufixul posesiv:,,Domnul a zis Domnului Meri.,,in acestultim cazlsus
spune in mod expres ce atunci cAnd David rostise acestecuvinte el fusese
,,insuflatde Duhul". Dupi cate se pare David a fost cdlduzit de Duhut Sf6.ntsd
foloseascdformele specificepe care le-a folosit, pane la nivelul unui detaliu atAt
de minulioscaposesivuldin ,,DomnulMru,..{Acelagicitataparcin Fapte2:34-35.)
Iar in Galateni3:16Paveligi bazeazdargumentr-rl pe singu[rul din Geneza12:7:
,,Nu zice: <$i seminfelor" (ca gi cum ar fi vorba de rnai multe), ci ca gi cum ar fi
vorba numai de una: "$i semintei tale", adic6 Cristos.,,De vreme ce scriitorii
Noului Testamentau considerat cd acestedetalii din Vechiul Testamentsunt
autoritare(in calitate de rostiri ale lui Durnnezeuinsu5i),in mod evident ei au
consideratcd alegereacuvintelor pi chiar a formei cuvintelor a aparltnut l)uhului
Sfint.
Un alt argument cu privire la intensitateainspiraliei este faptul cd scriitorii
-,
Noului Testament l-au atribuit lui Dumnezeu r-rneleafirmagii din Vechiul
Testamentcareinifial nu au fost puse pe seamaLui in mod specific.Un exernplu
notabil esteMatei 19:4-5,unde Isus intreabi: ,,Oaren-atricitit cd Ziditorul de la
inceputi-a fdcut parte birbiteascd gi parte femeiascdgi a zis: ...?,,El continud apoi
sA citeze din Geneza2:24. Totugi, in original afirma[ia nu ii este atribuitd lui
Dumnezeu.Este doar un comentariupe margineaevenimentului credrii femeii
din birbat. insd cuvintele clin Geneza suni citate de Isus ca tiind ale lui
Dumnezeu;Isus chiar pune acestecuvinte sub forma unui citat direct.Evident,in
minteaIui Isus tot ceeace spuneaVechiulTestarnentera spusde Dumnezeu.Alte
exemplede atribuire lui Dumnezeua unor cuvinte careirri;i..I nu u, fost puse pe
seamaLui suntFapte4;25,citandPsalmul2:1-2;Fapte13:35, citandpsalm;l 16:j0;
gi Evrei 1;6-7,citand Deuteronom32:43(Septuaginia;cf. ps. 9Z:7) psalmul 104:4.
9i
Pe l6ngd acesletexte specifice,trebuie sd observim cd Isus
. $i-a prezentat
adeseoricitateledin VechiulTestamentcu formula ,,Estescris.,,El consideraci tot
790 CunoscAndu-Lpe Dumnezeu

ceea ce spunea Biblia are greutatea rostirilor lui Dumnezeu. Este autoritar.
Bineinteles ci aceastanu se referd specific Ia intrebarea in ce misuri s-a extins sau
nu lucrarea inspiratoare a Duhului Sfant asupra alegerii cuvintelor, insA aratd o
identificare totaLda scrierilor Vechiului Testamentcu Mesaiul lui Dunmezeu.
Pe baza acestui gen de material didactic, s-ar putea trage concluzia cd
inspiratia Scripturii a fosi atat de intensdincAt s-a extins chiar asupra alegerii
anumitor cuvinte. Totugi, dacd trebuie se flnem seama gi de fenomenele
Scripturii, gi de caracteristicilecirlii, atunci descoperimceva oarecum diferit.
Dewey Beeglea dezvoltat o teorie a inspiraliei caresebazeazi in primul rAnd pe
fenomene.ll El observd, de exemplu, ci in Biblie existe cateva probleme
cronologicecare sunt foarte greu de armonizat.Una dintre cele mai importante
estedomnia lui Pecah.O alta estecronologialui Avraam. Beeglefaceobservalia
ci in Fapte 7:4 $tefan spune ci pdresireaHaranului de citre Avraam a avut loc
dupd moartea tatilui sdu. Cunoagtemdin Genezaci la nagterealui Avraam,
Terahavea70 de ani (11:26)9i cI a murit in Haran la varstade 205ani (11:32);prin
urmate Avraam era de 135de ani la moarteatatilui seu.Totuqi,Avraam a pdrdsit
Haranul la vArstade 75 de ani (Geneza12:4),ceeace ar fi cu aproximativ 60 de
ani inainte de moartea tatdlui seu. Pe baza unor discrepanteatat de evidente,
Beegleconchide cu sigurante cd nu existd o autoritate a cuvintelor specifice.
Acest lucru ar implica dictarea.
Beegleobservd de asemeneace in Noul Testamentse pot gdsi citate din cdrti
nebiblice.De exemplu,Iuda 14 citeazi l Enoh 1:9 9i Iuda 9 citeazi din inellarea
lui Moise. Aceste doui cazuri prezinti o problemd pentru argumentul care spune
ci citarea in Nou.l Testament indicd credinta scriitorului in inspiraJia gi, prin
urmare, in autoritatea materialului citat. Cdci dacl materialului din Vechiul
Testament i se atribuie autoritate in virtutea faptului cE a fost citat in Noul
Testament,n-ar trebui ca aceastdautoritatesi-i fie atribuiti gi acestordoud cirli
apocrife? Beegle conchide ce citarea in Noul Testamentnu este o dovade
suficientl a inspiratiei gi a autoriteFi unui material.

Un modelde inspiralie
Dacd wem si pistrdm arnbele tipuri de considerente,va fi necesarse gesim o
modalitate de a le integra.ln conformitatecu metodologiaexpusi mai devreme,
vom da atentiein primul rdnd materialului didactic.Aceastainseamndsi tragem
concluziacd inspiralia se extinde pAnd9i la alegereacuvintelor (adicdinspiratia
esteverbale).Prin examinareafenomenelorvom defini totugi ce anumeil:rseamne
aceaalegere a cuvintelor.
Observa{icd atunci candam trasconcluziacd inspiratiaesteverbaldnoi nu am
inhebuintat argumentul abstractbazatpe natura lui Dumnezeu.Adice, afirmalia
ci de vreme ce Dumnezeuesteatotgtiutor,atotputemicai riguros in exprimare,9i
de vreme ce El a inspirat Biblia, ea trebr,riesi fie pe deplin Cuvdntul Lui, chiar
pAnl la alegereaunei anumite terminologii. Mai degrabd, pledoaria noastrd
pentru inspiratia verbald se bazeazd,pe materialul didactic, acea perspeciive
17. Beegle,Script re,Trodition,andl lallibility, p.175-97.
Consemnarearevelatiei: inspiratia 197
asupra Scriptr.rrii care a fost sustirlutA gi propovdduitd de Isr-rsgi de scriitorii
biblici, qi nu pe o deducfie abstracte ficutd pe baza naturii lui Dumnezeu.
Un lucru important care trebuie remarcat este faptul cd problema cuvinte-
contra-idei este una artificial6. Cele doui nu pot fi separate. Un anunit gAnd sau
concept nu poate fi reprezentat de fiecare cuvAut in parte care se intArnpli si se
afle in limbajul dat. Existi un numdr limitat de cuvinte care vor funcliona efectiv
Cu c6t mai precis devine gdndul, cu atat mai limitat este numdrul de cuvinte care
vor servi scopului. In cele din urmd, se ajunge la punctul in care corespunde doar
un singur cuvAnt pentru a expdma cu precizie un anumit gand. ObseNali ce noi
nu vorbim aici despre cAt de specific (cat de detaliat) este conceptul; mai degrabd,
noi vorbim despre gradul de claritate sau precizie al gAndul-ri. Ne vom referi la
primul ca la gradul de specificitate sau detaliere, iar la cel de-al doilea ca la gradul
d e p r e c i z i es a u f o c a n r l g i n d u l u i . i n n r i s u r a i n c a r e g r a d r r l d e p r e c i z i e { s a u
claritatea $i exactitatea ideii in minte) cregte,existA o descregterecorespunzdtoare
a numdrului de cuvinte care vor servi la exprimarea sensului.
Aluzia noastrd aici este ci ceea ce poate face Duhul este si dirijeze gAndurile
scriitoruh.ri Scripturii. Dirijarea efectuate de Duhul este in orice caz foarte precisi.
Dumnezeu fiind omnigtient, se poate presupune cu temei cd gAndurile Lr-ri sunt
mult mai precise decat ale noastre. Acesta fiind cazul, in vocabularr"rl scriitorului
va exista un cuvant care va comunica in modul cel mai corespunzdtor gAndul pe
care il transmite Dumnezeu (cu toate ci in sinea lui cr-rvAntulpoate fi inadecvat).
Prin crearea gAndr-rlui gi stimularea inlelcgerii scriitorului Scripturii, Duhul il va
determina de fapt pe acestasi foloseascdun anumit cuvAnt mai degrabi decAt un
oricare altul.
in timp ce Dumnezeu il dirijeazd pe scriitor si foloseascd anumite cuvinte
(precizie) pentru a exprima ideea, ideea insdgi poate fi foarte generali sau foarte
specificd. Lingvistul Kenneth Pike a nr-rmit aceasta amplitudine.r2 Nu ne putem
agtepta ca Biblia sd prezinte intotdeauna amplitudinea maximi sau foarte multe
detalii. Ea va exprima de fapt exact acel grad de detaliere sau de specificitate pe
care il urmiregte Dumnezeu, gi la amplitrrdinea dorite, tocmai conceptul pe care il
are El in vedere. Aceasta explicd flptul cd uneori Scriptura nu este atAt de detaliatd
pe cat ne-am agtepta sau am dori. intr-adevir, au existat ocazii in care Dr-rhr.rlSf6nt,
pentru a seNi scopului unei noi sitrrafii, a determinat pe unul din scriitorii
Scripturii sd reexprime nn concept la un nivcl mult mai specific decat cel initjal.

Figura4
steride congtiente
introspectie - perceptiesenzoriala- reflectare
gustativ-olfactiv - stimulivizuali- auditiv- tactil
pozilie- merime- culoare-forma - miscare
verde- rosu- galben- albastru
purpuriu- rosu intens- roguaprins- purpuriudeschis- ciresiu
12. Kenneth L. Pike, ,,Languagcand Meaninfi: StrangeDimcnsionsol Trtuth,,,Chtisti|tity Todny,S
mai 1961,p.28.
192 PeDumnezeu
Cunoscandu-L

Figura 4 ne va aiuta sd ilustrim ceea ce avem in vedere. Aceasti figuri


infdtigeazediferite nivele de specificiiate sau detaliere sau de amplitudine.
Dimensiunea specificitelii implici o migcare verticale pe diagrama' Sd
presupunemcAnoliunea avute in vedereesteculoarearolie. Aceasteidee are un
anumit grad de specificitate,nici mai mult, nici mai pulin. Nu este nici mai
specifice(de ex., rogu aprins),nici mai pulin specificd(culoare).Conceptulare o
anumiti localizare pe diagrami - atat pe verticali, Pe axa de Seneralitate-
specificitate,cat gi pe orizontald,pe nivelul lui de speciJicitate(adicd,rogu, spre
deosebirede galben sau verde). intr-un alt caz, putem avea mai multe sau mai
putine detalii intr-o imagine (o mai mare sau mai mice amplitudine, in
terminologialui Pike) 9i un focar mai precissau mai vag. Firegtece in cazul unui
focar mai pulin precis detaliul va fi estompatsau chiar se va pierde. Oricum,
acestedou5 dirnensiuni (detaliu gi focar) nu trebuie confundate. Dacd ideea este
suficient de precisi, atunci doar un singur cuvant dintr-o anumite hmbe, sau din
vocabularul unui scriitor dat, va comunica gi exprima adecvatsensul ei Unele
iimbi sunt mai bogate in distinclii, permitand mai multl Precizie.Araba, de
exemplu,are mult mai multe cuvinte pentru cimild decatare engleza.Engleza,pe
de alte parte, are mult mai multe cuvinte pentru automobil decat are araba.In
ambele cazuri multe dintre acestecuvinte sunt folosite datoriti conotaliei lor, mai
degrabddecata denotatiei.
Punctul nostru de vedere este cA inspiralia a implicat diriiarea gdndurilor
scriitorilor de citre Dumnezeu, astfel incat ele au fost tocmai Sandurile Pe care a
dorit El se Ie exprime.Uneori acesteginduri au fost foarte specifice;alteori ele au
fost mai generale.Atunci cAndau fost mai Senerale,Du[rnezeu a avut in vedere
tocmai acel grad de specificitate,Si nu altul mai mare. Uneori o mai mare
specificitatear fi putut produce confuzie.Alteori specificitateaera importanta.
Conceptulreconcilierii,de exernplu,esteunul foarte specific.
Capacitateade a lucra cu limbile originale gi de a faceo exegezdatentdestede
aiutor pentru determinareagradului de specificitate.CunoagtereaSradului de
specificitateesteimportanta deoarecein multe cazuri el are legAturecu tipul de
autoritate care trebuie atribuiti unui anumit pasai. Uneori scriitorii Noului
Testamentau aplicat un adevdr biblic intr-un mod nou. Ei l-au interPretat9i au
intrat in amenunte,adicd l-au ficut mai specific.Alteori ei l-au retinut 9i l-au
aplicat exact aga cum l-au primit. in primul caz, forma inveleturii Vechiului
Testamentnu era autoritare intr-un mod normatiDper;]Iu credinciosuldin Noul
Testament;in cel de-al doilea caz, ea era. Totugi,in ambelecazuri, relatareaera
autoritaredin punct de vedere istoric;adicdse putea determinape baza ei ce s-a
spusgi s-afecui Sice a fost normativ in situatiainitiale. Astfel, de exemplu,forma
exacti a mesajului din Leviticul a fost semnificativd pentru informarea scriitorului
Noului Testamentcu privire la ce anume fuseseobligatoriu pentru oamenii din
VechiulTestament.Pe de alte parte, forma exactea Leviticului putea sau nu sd fi
fost normativd pentru credinciogiidin Noul Testament.
Am tras concluzia cd inspiratia a fost verbald, extinzandu-sechiar asuPra
alegeriicuvintelor.Totugi,ea nu a fost numai verbale,cdciuneori gindurile pot fi
mai precise decdt cuvintele disponibile. De exemplu, un astfel de caz a fost
probabil viziunea lui Ioan pe insula Patmos,carea produs Apocalipsa.
Consemnarea
revelati€i: inspitatia 193
La acest punct se ridici de obicei obiec{ia cd inspiraiia care se extinde asupra
alegerii cuvintelor devine inevitabil dictare. Rispunsul la aceasti acuzatie ne va
obliga si discutim putin pe marginea procesului inspiraliei. Trebuie si observim
aici ci scriitorii Scripturii, cel pufin in toate cazurile in care Ie cllnoaqtem
identitatea,nu erau novici in credinli. Ei Il cunoscuserd pe Dumnezeu, invdtasere
de la EI 9i practicaserd de o vreme viala spiritr.rald.Prin urmare Dumnezeu fusesc
la lucru in viala lor de catva timp, pregitindu-i prin intermediul unor varrate
experiente familiale, sociale, educafionale gi religioase pentru sarcina pe care
aveau sd o indeplineasci. De fapt, Pavel sugereazd cd el a fost ales ince inainte de
a se fi ndscut (,,... Dumnezeu - care m-a pus deoparte din pAntecele maicii mele,
Si m-a chemat prin harr-rlSdu - ..." (Galateni 1;15)).Dumnezer-ra fost la lucru
de-a lungul intregii sale vieli rnodelinduJ gi dezvoltAndu-l pe autorul individual.
Astfel, de exemplu, experienlele pescarului Petru 9i ale medicului Luca au creat
acelgen de personalitate gi conceptie despre lurne pi via!6 care aveau si fie folosite
mai tdrziu la scrierea Scrioturii.
Se presupune uneori cd vocabularul specific unui anumit scriitor este
elementul uman din Scripturd, o limitare in cadrul cdreia Dumnezeu a trebuit sA
lucreze in mod inevitabil atunci cAnd a dat Biblia. Totugi, pe baza celor observate
recent, $tim ci vocabularul scriitorilor Scdpturii nu a fost in mod exclusiv un
factor uman. Vocabularul lui Luca a rezultat din educatia lui gi din intreaga lui
gamd de experientei in toate acestea Dumnezeu fusese la lucru, pregdtindu-l
pentru sarcina lui. Vocabularul pe care l-a avut Luca a fost vocabularul pe care a
pldnuit Dumnezeu si il aibd 9i sd il foloseasci. inzestrat cu acest fond de cuvinte
intentionate de Dumnezeu, autorul a inceput apoi sd scrie. Astfel, cu toate ce
inspiratia in sens strict se referi la influenla Duhului SfAnt in momentul efectiv al
scrierii, ea presupune un lung proces de lucrare providenfiald a lui Dumnezeu cu
autorul. Apoi, in momentul efectiv al scrierii, Dumnezeu dirijeazd gAndirea
autorului, De vreme ce Dumnezeu are acces la insugi procesele de gandire ale
fiinlei omenegti, Fi, in cazul credinciosului, il locuiegte pe individ prir.r pcrsoana
Duhului Sfdnt, acesta nu este un lucru dificil, indeosebi cAnd individul se roagi
pentru iluminare 9i dd dovadd de receptivitate. Procesul nu este mult diferit dc
telepatiamentali, degi este mai interiorizat gi mai personalizat.
Este insd posibil un asemenea control al gAndirii fdrd ca el sd fie dictare?
Amintiti-va cd scriitorr-rl Scripturii L-a cunoscut pe Dumnezeu de multi vreme,
s-a adincit in adevirul care a fost revelat, $i a cultivat viala de devoJiune. Este
posibil ca cineva care este in aceaste situatie, se ,,gAndeascd gAndurilc lui
Dumnezeu", chiar dacd i-a fost doar sugerate o noud direcJie. Fenornenologul
Edmund Husserl avea un discipol gi asistent devotat in persoana lui Eugen Fink.
Fink a scris o interpretare a filozofiei lui Husserl, pe care rnaestrul a aprobat-o.r3
Serelateazecd atunci cind Husserl a citit articolul Iui Fink, al a exclamat: ,,E ca Si
cum l-ag fi scris eu insumi!" Ca sd dau un exemplu personal: o secretari lucra de
mulli ani la o bisericS. La inceputul pdstoririi mele acolo, eu ii dictarn scrisorile.
Dupd aproximativ un an eu ii puteam spune tendinta generali a gAndirii mele, iar
ea imi putea scrie scrisorile, folosindu-mi stilul. Odatd am introdus o scrisoare pe

13. Eugen Fink, ,,Die phanomenologischcPhilosophieEdmund Husserls in der gegcnwartigcn


Krillk", Knnlstudicn38, 1933,p.319-83.
194 Cunoscindu-L pe Dumnezeu

care o redactasem impreuni cu pregediniele comitetului financiar. Secretaraera


atdi de familiarizatd cu vocabularul gi stilul fiecdruia dintre noi doi, incat a fAcut
cu succescritica sursei (fiind absolventd de seminar), identificdnd documentul M
gi documentul E. La sfirgitul celui de-al treilea an eu puteam se-i inmanez pur gi
simplu o scrisoare primite gi se-i spun sd respunde h ea, deoarece noi
discutaserdmdeja atat de multe probleme bisericegti,incat ea imi cunogteaefectiv
intentiile in maiodtatea domeniilor. Cazurile lui Eugen Fink 9i al secretareimele
dovedescce esteposibil - firi dictare - sd secunoascece anume vrea sd hansmite
o alte persoane.Observati,totugi,ce aceastapresupuneo relatieprofunde carese
intinde pe o lunge perioadI. Aga cd un scriitor al Scripiurii, date fiind
circumstantele pe care le-am descris, putea sd transmita - firi dictare - mesajul
lui Dumnezeu exact in modul in care dorea Dumnezeu ca el sd fie consemnat.
Existd, desigux portiuni din Biblie in care se vede ce Domnul a spus efectiv:
,,Scrie:"..."." Aceastaindeosebi in materialul profetic ai apocaliptic.Faptul cd
acestaeste uneori cazul nu trebuie, totugi, se ne faci si ne indoim ce procesul
descris anterior a fost cel obignuit gi normativ Nici nu trebuie se ne faca sa
considerdmmaterialul profetic ai apocalipticmai inspirat decat restul Bibliei (9i
prin urmare sd fie interpretat diferit). Mai mult decat atAt, degi am observat deja
cd existd, spre deosebire de pasajelecare prezintd indicii ale dictdrii, unele
materiale in Scripturd care nu sunt revelate in mod special (de ex., date istorice
disponibile in momentul scrierii), asemeneamateriale biblice nu sunt lipsite de
insphatia lui Dumnezeu. Nu existe, agadar,nici o corelare speciaH intre genul
literar 9i inspiralie; adicd, un anumit gen literar nu estemai inspirat decAtun altul.
Degi facem uneori discriminare iirtre anumite po4iuni din Scripturd pe baza
potentialului lor diferit de a ne edifica in diferitele tipuri de situatii, aceastanu
irseamnd cd ele reflectd grade sau tipuri diferite de inspiralie. in timp ce Psalmii
pot da mai multd satisfactiepersonali Fi pot inspha mai bine, decAt 1 Cronici,
aceastanu insearind cd ei sunt mai inspirali. Inspiratia esteprezenti independent
de aplicabilitatea imediattr.
Degi inspirafia confere o trisdture speciale scrierii, aceastehesdturd nu poate
fi intotdeauna ugor recunoscuti gi apreciati. Pe de-o parte, la materialele
devotionalegi Predicade pe munte aceastetrdseturdtinde si iasi in evidenli gi
poatefi destul de ugor identificatd.Aceastasedatoreazdparlial subiectuluilor. in
alte cazuri, cum sunt narafiunile istorice, trdsetura speciaH daid de inspirafie
poatesAUndin schimbde acurateJea inregistririi, lucru carenu esteapreciatla fel
de ugor sau de direct. Cu toate acestea,cititorul sensibilva detectaprobabil de-a
lungul intregii Biblii o anumiti treseturd care indica in mod evident inspiraJia.
Faptul cd s-ar putea sa nu fim in stare sd identificdm trdsitura specificea
inspiraflei intr-un anumit pasainu trebuie si modifice interpretarea pe care o dim
acestui pasaj. Noi nu trebuie sdil considerim mai pulin autoritar. Fiindce intreaga
Scripiuri este inspirate verbal 9i trebuie interpretatd in consecinle. Insphalia
verbali nu reclami o interpretare literald a pasajelor care au evident o nature
simbo[ce, culn este ,,cei ce ie incred in Domnul i9i innoiesc puterea, ei zboare ca
vulturii" (Isaia40:31).Estenevoie sd se ia foarte in seriossarcinainterpreterii, gi
se se face lrn efort inteligent plin de bun simt pentru a se descoperi mesajul pe
carea vrut se-l hansmit5 Dumnezeu.
Consemnarea
revelatiei: insDitatia 195
in aceastdcarte inspiralia este conceput5 ca ceva ce se refere atat la scriitot cat
9i la scriere.In primul sens, scriitorul este cel care este obiectr-rlinspiraliei. in orice
caz, pe misurd ce scriitorul redacteazi Scriptura, tr5setura inspiraliei este
transmisd gi scrierii. Ea este inspirate intr-un sens derivat.rr Aceasta se aseamdni
mult cu definirea revelaliei ca fiind atAt actul revelirii cdt gi mesajul revelat (vezi
pag. 166-167).Arn observat ci inspiraJia presupune o perioadi extinsi de Iucrare
a lui Dumnezeu cu scriitorul. Lucrul acesta nu implicd numai pregitirea
scriitorului, ci gi pregetirea materialului pe care il va folosi el. in timp cc inspira(ia
in sensul ei strict nu se referi la consemnarea gi transmiterea acestui material,
providenla care cdleuzegte acest proces nu trebuie trecuti cu vederea.

in acestcapitol noi am avut in vedere problema metodei 9i am ales sd ne bazdm


conceptiadespre inspiralie pe Biblie prin accentuareainvdJiturilor ei cu privire la
propria ei inspiratie, in timp ce am dat un loc important, dar secundat
fenornenelor Scripturii. Am incercat sX construin un model care se dea locul
cuvenit ambelor considerente.
Alte probleme care au fost ridicate in partea de inceput a acestui capitol vor fi
tratate in capitolul despre ineranfd. Acestea sunt (1) dacd inspiratia inplici
corectareaerorilor care ar fi putut fi prezente in sursele consultate gi intrebuintate,
9i (2) dacd inspiratia implicd dirijarea gAndirii 9i scrierii scriitorului de citre
Dumnezeu in cadrul tuturor subiectelor pe care le abordeazd el, sau doar in cadrul
celor mai,,religioase".
IntrucAt Biblia a fost inspirati, putem fi incredinlali de faptul c6 avem
indrumare divini. Faptul ca noi nu am trdit pe vremea cAnd au avut loc pentru
prima oari evenimentele gi invdldturile revelatoare nu ne lasd sdraci din punct de
vedere spiritual sau teologic. Noi avem o cdlduze siguri. gi suntem notivaF sA o
studiem intensiv deoarece mesajul ei este cu adevdrat CuvAntul lui Dumnezeu
adresatnoud.

14. TrebuieobseNatc212 Petru 1:20-21se referdla autori, in timp ce 2 Tirnotci 3:j 6 se referi la ceea
ceau scrisei. Astfel dilema daca inspiralia are de-a facccu scriiiorul sau cu scrierease doledeStea
fi o problemEfalsd.
10
Caracteruldemnde incredereal
CuvAntului
lui Dumnezeu:ineranta

DiferiteconceptiidespreinerantA
lmportantainerantei
lmportanlateologicd
lmpo.tantaistorica
lmportantaepistemologica
gi
Ineranta fenomenele Scripturii
Definireainerantei
Alte probleme

T
In ultima vreme inerantaBibliei a fost subiectulunor disculii aprinse
intre cregtinii conservatori.Ineranfa este doctrina care sustine cd Biblia este cu
deshvdrgiredemne de crezarein toateinvet;turile ei. Pentru cei carefac parte din
comunitateateologicdmai toleranti, aceastapare a fi o problemd irelevantd,o
rimdgili a unei conceptiiinvechitedespreBiblie.Totuqi,pentru multi evanghelici
ea esteo probLemdextrem de importanta,chiar cruciaH.Din acestmotiv reclama
o examinare atente. Intr-un sens real, ea este desivargirea doctrinei despre
Scripturi. CdcidacdDumnezeua dat o revelatiespeciali despreSinegi i-a inspirat
pe slujitorii Lui sAo consefmeze,noi vom dori sd avem asigurareace Biblia este
intr-adevero sursi demni de increderea aceleirevelafii.

Diferiteconcep!iidespreineranta

Termenulinelantdare o semnificaliediferitd pentru diferili oameni. De fapt,


existi frecventedispute cu pdvire la caredintre pozigiiar aveadreptul sd poarte
acestnume. De aceeaeste important sA rezumdm pe scurt pozitiile existenteir:r
problemaineraniei.
1. Ineranla absolutd susline ce Biblia, care cuprinde o tratare destul de
detaliati a unor problemeStiintificegi istorice,estepe deplin adevdrati. Imaginea
creatd 9i transmisd este cA scriitorii biblici au intenlionat sd dea o cantitate
considerabildde date gtiinlifice Fi istorice exacte.Astfel, aparentelediscrepante

196
Caracteruldemn de incredere al CuvAntului lui Dumnezeu: ineranta
"197

pot gi trebuie sd fie explicate. De exemplu, descrierea m6rii turnate din 2 Cronici
4:2 arati faptul cd diametrul ei era de 10 coti, in timp ce circumferinla era de 30 de
cofi. Totugi, dupi cum Ftim cu tolii, circurnferinla unui cerc este de TT(3,14159)ori
diametrul lui. Dacd - dupd cum spune textul biblic - marea turnatd era circr.rlard,
atunci aici existe o discrepante gi trebuie dati o explicaJie.l
2. Ineranta deplind susJine gi ea cd Biblia este complet adevdrati. Degi ea nu
urmdregte in prirnul rAnd si ne furnizeze date gtiinfifice gi istorice, afirrnaliile
Stiintifice Si istorice pe care le face sunt pe deplin adevdrate. Nu existi nici o
diferenli esenJiald intre aceaste pozilie 9i ineranla absoluth in ceea ce privegte
conceptiile lor despre mesajul religios,/ teologic/ spiritual. Totugi, inlelegerea
afirmaliilor gtiinlifice 9i istorice este foarte diferitd. Ineranga deplind prive$te
aceste afirmatii ca fiind fenomenale; adicd sunt relatate in felul in care se
infdtigeazdochiului omenesc. Ele nu sunt neapArat exacte; de fapt, sunt descrieri
populare, implicind adeseori consideralii generale sau aproximdri. Cu toate
acesteasunt corecte. Ce invate ele este in esent; corect prin modul in care inva!i.2
3. Ineranla limitatd considere gi ea cd Biblia este inerantd 9i infailibilS in
materie de doctrine gi mantuire. Totuqi, se face o delimitare exacti a problemelor
nonempirice, revelate, pe de-o parte, de cele empirice, naturale, pe de alti parte.
Referirile la probleme gtiinlifice qi istorice din Biblie reflectd infelegerea specificd
perioadei in care a fost scrisd Biblia. Scriitorii Bibliei erau supugi limitdrilor din
vremea lor. Revelatia qi inspiralia nu i-au ridicat deasupra cunoagterii obignuite.
Dumnezeu nu le-a revelat gtiinta sau istoria. In consecinfi, Biblia poate foarte bine
sd contina ceea ce noi am numi erori in acestedomenii. Totusi, acest lucru nu are
o importantd prea mare. Biblia nu-gi propune sd dea invifdturi in dorneniul
gtiintei Fi istoriei. Pentru scopurile pentru care a fost dati Biblia, ea este pe deplin
demni de incredere gi inerantd.3
4. Ineranfa de scop susjine ci Biblia igi realizeazi scopul in mod inerant.
Scopul revelaliei biblice este sd-i aduce pe oameni intr-o pdrtigie personald cu
Cristos, gi nu sd comnnice adeviruri. Ea realizeazd in mod efectiv acest scop.
Totu$i,nu este potrivit sd se asociezeineranfa cu domeniul faptic. Astfel, ineran!a
fapticd este un termen impropriu. Adevdrul nu este imaginat ca o calitate a
afirmafiilor, ci ca un mijloc in vederea realizirii unui scop. Aceastd pozilie are
implicit o conceplie pragmaticd despre adevdr.a
5. Toate pozitiile de mai sus doresc sd relini i:rtr-un fel sau altul tcrmenul gi
ideea de ineranli. Totugi, cei care pledeazd in favoarea teoriei revelaliei adaptate
nu pretind sau nu doresc si foloseascd termenul. Aceasti pozifie accentueaze
ideea cd Biblia a venit prin canale omenegti $i astfel este afectati de lipsurile
naturii omenegti. Acest lucru este adeverat nu numai in privinta problemelor
istorice gi qtiintifice, ci gi in cea a problernelor religioase 9i teologice. Pavel, de

1. Harold Lindsell,Ilt Bnttlet'orthc Biblc,Crand Rapids,Zonder.ran,1976, p.165-166.


2. RogerNicole, ,,TheNature of Inerrancy", i^ Incrrnncyntld Cotnltro,iScrsc,cd. Roger Nicole Si
j. RamseyMichaels,Grand Rapids.Baker,1980,p.71-95.
3. Daniel P Fullet ,,BenjaminB. Warficld's View of Faith and Hisk)ry", Uullctinal thc Et)o gelicttl
Theolagicol
Socicly77,1968,p. 75-83.
4. JackRogers,,,TheChurch Doctrineof BiblicalAuthority", in Bibli.d/11rtlrolity,ed. JackRogers,
Waco,Tex.,Word, 1977,p. 41-46.Vezi de asemeneagi JamesOr \ Reoclatian and I spi.riror, Grand
Rapids,Eerdmans,reediiaH in 1952,p. 217 218.
198 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu

exemplu/ a exprimat uneori in cadrul inviliturilor lui doctrinare conceplii


rabiniceobignuite.Fapt carenu estesurprinzdtor,de vreme ce Pavela fost educat
ca un rabin. Aga ci, pAnd9i in problemede doctrini, Biblia conline un amestecde
elementerevelationalegi nerevelafionale.Putem gisi contradiclii gi revizuiri in
cadrul inveleturilor lui Pavel atunci cdnd e vorba de unele subiecteca invierea.
W. D. Davies,de exemplu,susfinecd Pavelgi-aschimbatconcepliadespreinviere
in timpul scursintre scrierealui L Corinteni gi ceaa lui 2 Corinteni.Nu exisidnici
o posibilitate de armonizare a irxvetetuii lui despreacestsubiect din 1 Corinieni 15
cu ceadin 2 Corinteni 5.s$i nici nu estenevoiede acestlucru. In mod aseminetor,
Paul Jewettgdsegtein scrierilelui Pavelcu privire Ia statutul femeii un amestecde
idei revelatein mod divin gi de idei omene$ti.6
Conceptiarabinicd iipicd esteprezenteImpede in cele scrisede el. Cu toate
acestea,existdgi locuri in carerdzbaterevelalialui Dumnezeu,careaducenoutdti
in acestdomeniu. in Pavel a existat o lupie intre incercarealui de a pricepe
Cuvintul lui Dumnezeu gi educaJiape care a primit-o ca iudeu de formalie
rabinicd. Unii sunt chiar de pdrere ci Isus nu numai ci nu cunosteavremea
revenirii Lui, ci a gi gregit in aceastdprivinld. El a crezut gi a propoviduit cd
revenireaLui va avealoc in timpul viejii asculdiorilor Lui, gi binein{elescd ea nu
a avut loc atunci.
6. Existdapoi pozitia celorcaresusJincd revelaJiaestenepropozilionald.Dupd
pdrerealor, Biblia in sine nu este revelatie.Functia ei este mai degrabd si ne
indrepte inspre intAlnirea^de la persoani-la-persoand care este revelatia, decat sd
ne transmiti afirmatii. In general, in epistemologienumai afirmaliile sunt
calificate ca,,adevdrate". Despre persoane sau experiente se spune ci sunt
autenticesau,,veridice".Astfel cAinheaga problemda adevarului sau a falsitatii
nu are nici o aplicabilitate.Biblia contineerori, insd acesteanu sunt Cuvdntul lui
Dumnezeu;ele sunt pur gi simplu cuvintele lui Isaia,Matei sau Pavel.prezenta
erodlor nu militeazdsub nici o forme irnpotriva utilitdtii funclionalea Bibliei.T
7. in cele din urmd, exista pozitia cire susline cd ineranla este o problemd
fuelevanti. Aceastepozitie are multe in comun cu cea precedentd(degi ea nu
sustineneaperatce revelatiaestenepropozitionald).Din diferite motive, intreaga
problemi a ineranlei este privid ca fiind falsi sau derutantd. in primul rdnd,
,,inerant"esteun termen negatiwAr fi mult mai bine s6 se foloseasieun termen
pozitiv pentru a se descrieBiblia.Mai departe,inerantanu esteun conceptbiblic.
In Biblie a gregi este o probleme spirituaH sau rnorald,mai degrabddecAtuna
intelectuald.Ineranlane distrageatengiade la problemelereale.Fdcindu-nesi ne
concentrdmatentiaasupra unor mici detalii ale iextului gi indernnAndu-nesd ne
cheltuim energia in incercarea de a rezolva discrepanfe minore, aceaste
preocuparepentru inerantAne distrage ateniia de la ascultareaa ceeace Biblia
incearcdsdne spuni de fapt desprerelalia noastrdcu Dumnezeu.Ea impiedici de
asemeneacercetareabiblicd. Dacd exegetul este legat de ideea ci Biblia este

5. W. D. Davies,Paulond Rabbinicludaism,Londra,S.PC.K.,1955,p. 311.


6. Paul King Jewett, Man as Male and Fctnrlc,Grand Rapids, Ee;dmans, 1975,p.112-II4,719,
134-'t39
, 1.45-147
.
7. EmilBrunner,On''Fait,NewYork,Scribner,7936,p.9-70;ReoelationandReason,philadelphia,
Westminster,1944 p. 36-37.
Caracteruldemn de incredere al Cuvintului lui Dumnezeu: ineranta 199
complet lipsite de erori, el nu este pe deplin liber sd investigheze Scripturilc.
Aceastaeste un d pr-iori inutil 9i nefolositor, care devine o povare pcntru excgeza
impartiald.Ea mai este gi artificiali 9i impusi din exterior. Nu numai cj l.Rnc
intrebdri pe care autorul biblic nu le-a pus, dar gi pretinde rispunsr-lri carc sa
arboreze o exactitate specificd doar perioadei noastre ltiintifice. in plns, ea
reprezintd o pozilie care este foarte recenta in cadrul Bisericii cregtine. Problema
inerantei nu a fost discutatA de cdtre teologii de pAni acr"rm.Ea a aperut din cauza
faptului cd un anumit punct de vedere filozofic a fost impus asupra studiului
Bibliei. In final, aceasti problernd este ddundtoarc Bisericii. Ea creeazi clezbinare
intre cei care altfel au foarte multe in comun. Ea face o problemi majord din ceea
ce ar trebui sd fie cel mult un fleac 8

lmportantainerantei
De ce ar trebui si fie preocupati Biserica de inerantd? Mai ales daci avcm in
vedereconsiderentele adr-rsede ultima pozifie, nu ar fi rnai bine sd se alrandonezc
pur 9i simplu accst subiect gi,,sd se avanseze in ceea ce privegte rezolvarea
problemelor la indemAnd"? Drept risprrns remarcAm faptul c; la taza cliscr,rliei
desprc inerante se afld in mare parte o preocupare foarte practici. Un student cle
seminar care slujea in calitate de pistor al unei bisericuJe rurale a rezumat bine
preocupareaadunirii lui atunci cAnd a spus: ,,Membrii bisericii mcle m6 intreabi:
uDacdo spune Biblia, pot sd o cred?"" Prcocuparea fafd de caracterul demn de
incredere sau temcinicia Scripturilor este o exemplificare a ceea ce Helmut
Thielickea numit ,,instinctul spiritual al copiilor lui Dumnezeu".' intr-adevir,
problema daci Biblia este sau nu ir intrcgime demni de crezare este importanti
din punct de vederc teologic, istoric Ai epistemologic.

lmpoftantateolagice

Dupd cum am notat in capitolul consacratinspirafiei, Isus, pavel 9i allii au privit


gi au intrebuintat detaliile din Scripturd ca fiind demne de ir.rcredere.Aceasta
pledeazdin favoarea unei conceplii despre Biblie in cadrul cdreia ea esteconsiderati
complet inspirati de Dumnezeu, chiar pAnd la alegerea detaliilor in cadrul unui
text. In acestcaz, urmeazA anumite implicalii. Daci Dr.rmnezeuestc omnigcient, El
trebuiesi cunoasci toate lucrudlc. El nu poate fi ignorant sau gregit intr-o anurniti
problemh.Mai mult decat atat, dacd EI este omnipotent, este in stare si influcnteze
in aqafel lucrarea autorr.rlui biblic, incAt ninic eronat si nu intre in produsul final.
$i fiind o fiinJd demni de incredere sau corectd,El va dori cu sigurantd se foloseasce
acestecapacititi intr-un asemenca mod incAt omul si nu fie indus in eroarc de
Scripturi. Astfel, conceptia noastre desprc inspiralie irnpune ir mod logic ineranfa
Bibliei.Ineranla este un corolar al doctrinei inspirafiei depline. Prin urmare, daci ar
trebrd demonstrat faptul ch Biblia nu este pe deplin demnd de incredere, ar fi in
pedcol gi conceptia noashi despre inspiratie.
8. DavidHubbard,,,TheIrrclcvancvof Inerrancy", in Bibtic,ll
/lliro,.it!,,ed_JackRoltcrs,p. 151
181.
9. Heln'rut
Thielickc,
A Li|tlt:Excicisc
JorYautrg
Tlcologiars,
CrandRapids, Eerdmans, 1962,p. 25-26.
200 CunoscAndu-Lpe Dumnezeu

Impotlanla istoricd
Bisericaa susfinut de-a lungul istoriei ineranta Bibliei. Degi nu a eistat o teorie
complet elaborati pAnd in vremurile modeme, a existat in schimb, de-a lungul
perioadei istoriei Bisericii, o sedinte generalSin caracterul pe deplin demn de
incredere al Bibliei. Augustin, de exemplu, a scris:

Am invdtat sd acord acestrespectgi aceasteonoarenumai ctrrlilor canoniceale


Scdpturii: eu cred cu tide doar despreele cd autorii au fost in inhegime lipsiti de
eroare.9i dacein acestescried sunt surprinsde ceva ce mi se pare u h opus
adevdrului,nu ezitsapresupunfie cdmanuscrisul estecu gregeli,fie ci traducltorul
nu a prins sensulcelorspuse,fie ci eu insumi nu am reu$itsele inlelet,ro

in mod similar Martin Luther a spus: ,,Scripturilenu au gregit niciodate...


Scripturile nu pot gregi... Este un 1ucru sigur ci Scriptura nu s-ar contrazrce pe
sine;ea pare doar si se contrazici pentru ipocritii necugetali9i insensibili.,,rl
Ar tlebui, firegte, obsewat cd anumite pdrti ale acestor formuldri sunt in
reguld. ln timp ce Augustin a subliniat desavArgita exactitate gi temeinicie a
Bibliei, el a adoptat o interpretare mai degrabd alegorici a ei; prin alegorizare el a
indepdrtat aparentele dificultdti din sensul superficial al textului. Nici Luther nu
a fost intotdeauna un model de consecvenli.In plus, JeanCalvin nu numai in
Inudgdturalui - un tratat de teologie sistematici - ci gi in comentariile lui asupra
Eibliei, a remarcat 1ascriitorii Noului Testamento anumite libertate in modul de
a folosi citatele din Vechiul Testament.l2Cu toate acestea,se vede limpede ci
de-a lungul istoriei ei, Biserica a crezut cd Biblia este lipsiti de orice fel de
inadvertenle.Nu.este foarte clar dacdea a inteles,u,, .,r, piir, u."u"ta exactceea
ce inteleg inerantigtii contemporani prin termenul de lnerinld. Oicare ar h caztl,
noi gtim cd ideea ineranlei in general nu este un element recent.
Fiind la acest subiect, trebuie se notdm pe scurt impactul pe care l-a avut
inerantape plan istoric. Cea mai buni procedurdesteaceeade a observacare ar
fi implicaliile abandonirii ineranlei isupra altor domenii doctrinare. Existi
dovezi cd atunci cAnd un teolog, o gcoaldsau o migcareincep prin a considera
ineranta bib[ce o problemi perifericd sau oplionald gi abandoneazeaceastA
doctrine, adeseoricontinui si abandonezesau sA denaturezealte doctrine De
careBisericale-aconsideratmaiore,cum sunt divinitatea lui Cristosgi Trinitatea.
De vreme ce, dupi cum am argumentatin primul capitol al acesteicerfl, istoria
este laboratorul ir care teologia igi testeazeideile, trebuie sd conchidem ca
indepertarea de credinla in veridicitatea complete a Bibliei este un pas foarte
grav, nu numai din perspectiva a ceeace inseamnd ea pentru aceastedoctrind in
cauzd,ci mai mult din perspectivaa ceeace li se intAmpld altor doctrine ca o
consecintd.l3
10. Augustin, Scnsodlca 82.3.
11. Martin Luther, l{e/,te, editia Weimar (WA), vol. 34.1,p. 356.
12. Qalvin,lnodldtura religieicrEtine, cartea1, capitol;I6 sectiunea3; cf. Edward A. Dowe,
_.lean ir.,
TheKnozoledge of God ilt Caloin's Theology,New York, Columbia University, 1952,p. 100-105.
13. Richard Lovelace, ,,Inerrancy: Some Historical perspectives,., ia Inenancy ind Cotnnon Sense,
ed. RogerNicole 9i J. RamseyMichaels,p. 26-36,
Caracteruldemn de incredere al CuvAntului
lui Dumnezeu: ineranta 201
rmpoftanta epistemologicA

^- i:o"11.."" jli:ternologicd este simpte: Cum anume cunoagtem noi?


aser{iuni Unele
din Biblie pot fi supuse, cel pufin in mocl
potential, r-rirerverificiri sau
infirm-xri indepenclente. Cu alte cuvrnte,
referir e la probleme istorice sau
gtiintifice,por fi g;isirc - in iimirelc
merodelor iirr,."' ,iti,ii"ii, i.e qi a clarelor
d i s p o n i b i l e- a d e v d r a t es a u I a l s e .A l t e p r o b l e m e ,
c u m s u n t a f i r m a g i i l ed o c t r i n a r e
despre natura lui Dumnezeu
9i despre ispdgire, ,r""r.""J J"_""rul experientei
noastre senzoriale. Noi nu le putem-verifica
empiric vericticiiaiea sau vaUaitatea.
Acum, dacd Biblia s-ar doveclia fi gregiti
in acele domenii in care afirnaliile ei pot
fi verificate, pe ce bazd am continr,ra _
logic vorbind _ "i_i-."rp""_ caracterul
demn de incredere in domenii in care nu
putem verifica ceea ce spune?
sd formuldm aceasta intr_un. alr mJd
Te;eri; ;;;r;;;,",." sustlnerea
veridicitetii afirmalii teologrce.este cd Biblia propoviduiegte
_oricdrei afirmatia
p;;;ff ";il #,Y:ff ::Ti'i"T,:#,T*;fj[il,:':.
respectivd. Dacd totugi am trar
stilri;i."t
Nu am rnai putea continua !1.,T:^T":
sA sustinem alte afirmafii aoo, p" Uuru faptului
Bibliare propoviduiegte.Nu cd aceiearte"fi.;tii,-;; ci
rii""iiii" ri false,ci noi
nu mai putem fi siguri ci ele sunt adevdrate.
Noi trebuic iie sa imbriflgim
a-gnosticismul in ceeacelc privegte,fie sdgisim o alti bora p".,i..,
n f" ,.,"1i.,". O"
f":! abrogatp_rincipir-u ca.once lucru pe carel propovdctuiegteBiblia
::::::^i
esrern mod necesaradev6rat,simplul fapt cd Biblia
invali acesieafirmalii esteun
sine pentru a ie sus(ine.Bineinlelesc? li.,"lro
fT::1y"li.i"*
m contrnuareaceste T
afirmafii, insi nu pe bazaautoritdfii Bibliei. ioot" ra ".,"1i.,:
"r;;'i;izati)
Aceasti probtemi este considerati """".i
i;i .il';; un fet de
,,teoriedomino" -,,gregit in una, gresit in toate).,, lbt"Fi,
";;;ri" esteo analizi
destul de superficiala.intrucat ceilare pun_astfel
p;;;;;";;g*eaza ca tor
afirmatiilor sunt fatse;ei pur gi simplu .".d-t;;;;;;ntru
11st1l
acestora. suslinerea
O descrieremai exacti a pozifiei lor ar putea fi
toate".Ferd indoiald, esteposibil ca toate afirm;tiile "liUtiein una, nesigur in
,,gregit
ain care sunt supuse
evaludriiempirice sd fie ad-evdrate, insi unele dintre cele ';;ri;lJiiilit
transcendentes; nrj fie.
Totusi, in acest caz, ar exista.cel
pr;;ir" on.^u1itto.
transcendente. insd dacd unele din prima.pufin
categoriese dovedescu fi fulr", p" ."
ba,/Aam con.tinud noi s,rle su5(inempe cclelrdnsccndentc?
ri,." g, canclam ascrrltao prelegeredcspreun
--,-T subiectdestul de ezotericcu
pnvrre la care suntem cu totul ne$tiutori.S_ai
putea ca vorbitorul sd tacd multe
afirmaJiicare.si.cadi in afara experrentet
noastre.Nu avem nici o modalitate de
a evaluaveridicitatealor. Ceeace spune cl
suni foarte p.of.,r.rJ,lu. ,_o, p.rt"o "a
fie pur si simplu doar bolboroseali b.-b"rti.;.4;;;;;;;;;1"".
cateva minute vorbitorul abordeazd "" ca pentru
do_"rii;-;; .o-." .t,.t"- ti.,"
familiarizali.Moment in caredescoperim
c6tevaafirmalii ".orlat". C" rrom ga.,ai
atunci_despreceletalteafirmaJii, a iiror
veridicitnt" .u o pui"- verifica? Firi
indoiali vom trage concluzia ci gr In ceea
ce le privcgte pot exista lnexactititi.
Credibilitatea,odatd compromisi, nu esteugor
de redobAnclitsau de pistrat in
alteprobleme.
14. Dewey Beegle,Scriptutc,Ttndition,and l,foltibility,
Crand Rapids,Ecrdnans, i923, p. 219_222.
202 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu

Firegte cd cineva poate susline in continuare afirmaliile teologice printr-o


distinclie ldcutd nd hoc, declar6nd cA autoritatea biblicd are de-a face doar cu
adevdruriletranscendentesau doctrinare.FdcAndastfel,DersoanaresDectiveva
feri asemeneaafirmafii de o posibila combatere.Va apirea insd suspiciuneacd
credinta a devenit nimic altceva decat,ca sd-l parafrazdmpe Mark Twain, ,,sd
crezi ceeace nu gtii cd nu este aga". Care este pretul adoptdrii unui asemenea
expedient?E posibil ca imunitateain fata contestdriise fi fost asigurati cu prelul
semnificativitdlii afirmafiei cd invdpturile biblce sunt adevarate. Cdci dacd nu
esteingiduit ca ceva sd i se opuni veridicitdlii invildturilor biblice, estecevain
favoarealor? (O afirmalie cognitivd esteuna carepoatesI fie adevdratesau false,
gi de aceeatrebuie sd fie posibil sd se specificece ar putea fi in favoareasau
impotriva ei.) Degi aceastapoatesembnain aparenlecu principiul verificabilitilii
din pozitivismul logic, existd o considerabilddiferenfi, deoarecein acest caz
mijloaceleverifictrrii (9i astfel mdsura semnificaJiei)nu sunt neaperat9i in mod
exclusivdate senzoriale.
Dacd cineva renuntd la afirmalia: ,,tot ceeace invali Biblia esteadevdrat",in
mod logic el poate lua o pozilie pur fideistd,9i anume ,,Eucred acestelucruri nu
pentru cd ele se afld in Biblie, ci pentru cd aleg si le cred", sau ,,eu aleg sd cred
toate afirmaliile din Biblie cdrora nu le-a fost (sau nu le poate fi) demonsirati
falsitatea".Sau el poate gdsi o cale independentdde a stabili acestedoctrine. ln
trecutaceastaa urmat catevadirectii.Unii teologiliberali au continuatsddezvolte
fundamentul pentru doctdnele lor pe socotealaunei anumite filozofii a religiei.
Degi Karl Barth gi neoortodocaiiau clddit verificarea doctrinelor pe prezenla
directd 9i personalS a lui Dumnezeu, Barth gia intitulat forma revizutd a
principalei sale opere ChurchDogmatics,ceeace sugereazi cI el incepea sd-gi
spdiine parlial concepliilepe autoritateaBisericii.Wolfhart Pannenberga cautat
si intemeiezeteologiape istode,intrebuinlAndmetodesofisticatede istoriografie.
In misura in care evanghelicii abandoneazdpozilia care susfine ci tot ceeace
i:rvald sau afirmd Scripturaesteadevdrat,sevor ceutaalte bazepentru doctrind.
Acestlucru ar putea avealoc prin renagterea unei filozofii a religiei,sau - ceeace
estemai probabil date fiind orientarea ,,relalionali" actuald - printr-o intemeiere
a teologieipe gtiinlele comportamentale,ca de exemplu psihologia religiei. insi
oricarear fi forma pe care o va lua o asemeneaalternative,va existaprobabil o
micqorarea listei de doctrine, inhucat este dificil sd se clideasci Tiinitatea sau
na$tereadin fecioari a lui Cristos pe un argument filozofic sau pe dinamica
relatiilor interpersonale.

Inerantasi fenomeneleScripturii

Esteevident cd credinla in ineranla Scripturilor nu esteo concluzieinductivi


Ia cares-aajunsir urma examindriituturor pasajelordin Biblie.Prin insigi natura
ei, o asemeneaconcluzie ar fi cel mult probabili. Iar doctrina despre ineranla
biblicdnu estenici afirmati gi nici propovdduitdexplicit in Biblie.Mai degrabd,ea
este un corolar al doctrinei despre inspiralia deplind a Bibliei. Acea conceplie
despreBiblie,carea fost sustinuti gi propovdduitdde scriitorii Scripturii, implice
Caracteruldemn de incredere al Cuvintului lui Dumnezeu: ineran[a 203

deplina veridicitate a Bibliei. Aceasta insd nu ne rezolvd problerna naturii


ineranlei biblice. Aga cum cunoagterea faptului cd Dumnezeu S-a revelat pe Sine
nu ne poate asigura cunoagterea continutului mesajului Siu, afirmalia cd Biblia
este fdre gregeald nu ne spune exact ce anume ar atrage dupi sine o asemenea
lipsd de gregeald.
Sd ne uitdm acum la fenomenele Scripturii. Iar aici ddm de unele dificultati
potentiale. Unele dintre acesteasunt aparente discrepanle intre pasaje paralele din
Evanghelii, sau din Samuel, impirali gi Cronici. Se pare cd existd aici sr.rficiente
probleme incAt sd ne determine se reconsiderdm in ce fel anume se raporteazi ele
la doctrina noastrd despre Scriptura. in Marcu 618ni se relateaz; ci Isus a spus
ucenicilor Sii sd ia un toiag, in timp ce dupd Matei 10:9-10qi Luca 9:3 EI a interzis
acest lucru. In relatarea despre intrarea triumfald in Ierusalim a Iui Isus, Luca
mentioneaze cd mullimea striga ,,Slave in locurile preainalte", in timp ce restul
Evangheliilor consemneazd cuvintele ,,Osana in cerurile prealnalte". Toate cele
patru Evanghelii prezintd diferit conlinutul inscripfiei de deasupra crucii lui Isus.
Dupd Matei ea era ,,Acesta este Isus, impdratul iudeilor"; dupi Marcu ,,impiratul
iudeilor"; dupi Luca ,,Acesta este impiratul iudeilor"; dup6 Ioan ,,Isus din
Nazaret,imp;ratul iudeilor".
Existi de asemenea qi probleme legate de cronologia Bibliei in mai multe
Iocuri. De exemplu, domniile impdraJilor lui Israel sunt datate in funclie de
domniile impdrafilor lui Iuda, insd aici apar c6teva discrepanle reale. Cronologia
lui $tefan in legdturi cu gedereaisraelililor in Egipt (ci au fost robili timp de patru
sute de ani - Fapte 7:6) nu coincide cu relatarea din Exodul. Existi de asemeneagi
probleme grave legate de unele cifre. in pasaje paralele,2 Samuel 10:18 vorbcgte
despre 700 de cai de tresure, in timp ce in 1 Cronici 19;18 sunt 7000 de care de
lupte;2 Samuel 8:4 se referd la 1700 de cildrefi 9i 20.000 de pedegtri, in timp cc
l Cronici 18:4 vorbegte de 7000 de cdldreli 9i 20.000 de pedestri;2 Samuel 24:9
mentioneazd 800.000 de oameni de rdzboi ai lui Israel 9i 500.000 de oameni dc
rdzboi ai lui luda, in timp ce 1 Cronici 21:5 afirmi ca erarr 1.10U.000cle birba{i ai
lui Israel gi 470.000 de bdrbali ai lui Iuda. Existi qi discrepan{e etice care sar in
ochi. Potrivit lui 2 Samuel 24:1, Domnul a fost mAnios impotriva lui Israel 9i l-a
incitat pe David sd comite pecatul numirdrii poporului; insd potrivit lui 1 Cronici
21:1 Satana s-a sculat impotriva Iui Israel, incitdndr-r-l pe David sa nlrmerc pc
Israel. $i despre Dumnezeu, care nu ispitegte gi nici nu poate fi ispitit (Iacov 1:j 3),
se spune ce a trimis un duh riu asupra lui Saul (1 Samuel 1E;10);drept rezultat
Saul a incercat sd il omoare pe David. Acestea gi numeroase alte dificlrlteti
sugereazi faptul cd trebuie efectuat un anumit efort pentru a impeca datele din
Biblie cu pretenlia ca ea este pe dcplin ineranti. Cum trebuic tratate aceste
fenomene?CAteva strategii au fost folosite in trecut de cdtre teologii conservatorj,
gi ele sunt utilizate 9i in prezent.
1. Abordarea abstractd este reprezentate de B. B. Warfield, care a susllnur o
conceptie inalte despre Scripturd. El a avut tendinla sd-gi sprijine pledoaria in
prirnul rAnd pe consideratia doctrinard a inspiraliei Scripturii. Degi a fost
congtientde probleme (Henry Preserved Smith l-a ficut foarte congtient de ele) 9i
a oferit rezolvdri pentru unele dintre ele, el lnclina se creadd ce nu trebr-tie
explicate toate. Ele sunt doar dificulteti. Greutatea dovezilor in favoarea
204 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu

inspiraJieigi prin urmare a ineranteiBibliei esteatat de mare,incat nici un volum


de date de acestgen nu o poateumbri. in ciuda faptului cdWarfietds-aconcentrat
asupradisciplinei exegezeiNoului Testament,el nu s-asimtit impins sd atenueze
acestedificultdti. El a putut continua se susuneinerantain ciuda lor.15
2. Abordarea armonioase este reprezentatede Thy WordIs Truth, a \iEdward,
J. Young,16precum Si de Inspirationof the HoIy Scriptures,a lui Louis Gaussen.
Credinla h ineranJaBibliei se bazeazddin nou pe invdteiura doctrinard despre
inspiratie. Cei care pledeazdin favoareaacesteiaborddri sustin cd dificultdlile
prezentatede diferitele fenomenepot fi rezolvate,gi ei incearci si facd aceasta.
Intrebuinland orice informatie disponibild,ei armonizeazipasajelecontradictorii
gi sugereazesolutii pentru enigme.
Un exemplu pe careil putem gesi la Gaussenare de-a facecu felul morlii lui
Iuda. Dupi cum se gtie prea bine, existdo discrepanteevidenti intre Matei 27:5,
unde se spune cd Iuda s-a sinucisspAnzurAndu-se, 9i Fapte 1:18,unde se afirmd
cd ,,a cdzut cu capul in ;'os,a pleznit in doud prin mijloc, 9i i s-au versat toate
meruntaiele".Gaussenne prezintd o intamphre a unui bdrbat din Lion care s-a
sinucis.Pentru ca sd fie sigur de rezultaLel s-aagezatpe pervazul exterioral unei
ferestrede la etajul patru gi gi-atras un glont in gure.Gaussenobservdcd ar putea
fi date trei relatiri cu privire la rnoarteaacelui om, dintre careuna sd o pund pe
seamaglontelui, alta pe seamacederii, gi o a treia pe seamaambilor factori. El
sustinece toate acesterelatdri ar fi corecte.In mod sirnilar,speculeazdel,Iuda s-a
spanzuratqi a cezutcu capui in jos.Dupd cates-arputeapresupune,deqiGaussen
nu seexpdme atat de explicit, frAnghias-arupt gi Iuda s-arostogolitin cedere.Ne
lipsegteaceasteinformagiespecificdcare ar faceca toate detaLiileistorisirii sd fie
explicabile.lTAici nu existi nici o contradiclie.Alte pasajesunt tratateasemdnetor.
Explicalia pe care o dd Harold Lindsell in legeturd cu discrepanla dintre
diametrul gi circumferinla merii turnate din 2 Cronici 4;1-2esteun exemplu de
acelagigen; el considerd cd circumferinJaeste luate prin mesurarealungimii
muchiei inteme a bazinului, in timp ce diametrul esteluat de la cerculformat de
muchia extem5.1sin fiecare dintie cazuri autorul oferd cate o ipotezd care
urmdregtesd rezolvedificultateain nldeidea cd are succesin efortul depus.
3. Abordareaarmonizirii moderateurmeazdpdnd la un punct stilul aborderii
armonioase.Problemelesunt luate in serios gi se depune un efort pentru a le
rezolvasaupentru a micgoradificultitile, in mesurain;are acestlucruiste posibil
intr-un mod rezonabil,cu aiutorul datelor existente.Everett Harrison este unul
dintre cei carepledeazdin favoareaacesteipozitii. El observi cd ineranla,deginu
estepropoveduite explicit de Biblie,estecu toate acesteaun corolar al inspiraliei
depline. Este o concluzie la care au ajuns mintile cucernicein urma studierii
Scripturii. El incearcdsi ofere rezolvdri pentru multe dintre pasajeleproblemd.
Totugi, nu va incerca si forleze o rezolvare prematurd a problemelor.Cateva
dintre datelerelevantenu sunt disponibilein prezent,pot insd sd devind astfelin
15. BenjaminB. Warfield, ,,TheRealProblemof Inspiration", in Tie InspirationandA thorityof Lhe
Bibl?,ed. SamuelG. Craig, Londra, Marshall, Morgan and Scott,1951,p.219-2n.
16. Edward J. Young, Thy WordIs Truth,G$nd Rapids,Eerdmans,1957.
17. Louis Gauss€n, ?,l e lnslimtion ol LheHoly Scripturcs,Chicago, Moody, '1949,p. 2L4-2'15.
78. Li^dsell, Battlefor the Bible,9.1,65-166
Caracteruldemn de incredere al CuvAntului lui Dumnezeu: ineranta 205
viitor pe mesure ce cercetdrile arheologice 9i filologice inainteazi. Altele pot fi
pierdute. Probabil cd dace am avea toate datele am fi in stare sd rezolvdm toate
problemele.re
4. O a patra pozitie a fost prezentate de Edward Camell ca o posibilitate, cu
toate ce nu existd nici o dovadd ci el ar fi adoptat-o efectiv Aceastd pozitie este
relativ simpld gi este o extindere a unei tactici folosite la o scard micd de citre
mulli teologi. Dacd am fi fortati se o facem, spune Carnell, am putea adopta
pozitia cd inspiralia nu garanteazd decAt doar o reproducere exacti a surselor pe
care le-a intrebuintat scriitorul Scriptr.rrii, insi fdri o corectare a lor. Astfel, daci
sursa a continut o referinla eronatd, scriitorul Scripturii a consemnat acea eroare
exact aga cum era ea in sursd.20PAnAgi Harrison a sugerat cd aceastepozilie poate
fi convenabili uneori,2r iar James Orr spusese cu multi ani mai devreme ci acolo
unde au existat lacune in cadrul surselor, Duhul SfAnt nu le-a umplut neapdrat.22
Carnell a observat ci Warfield, in dezbaterea pe care a avut-o cu Smith, a fost
nevoit se recunoascd faptul ce in anumitc puncte afirmaliile biblice mr sunt lipsite
de eroare; doar inregistrarea lor de la sursa originald este inerantd. De exemplu,
acestacste probabil cazul cu discursurile lui Elifaz din Teman gi or ale celorlalti
prieteni ai lui krv. Existd de aserneneacateva cazuri evidente in care Biblia redi
afirmalii eronate, cum ar fi ,,Nu este Dumnezeu!" - aceastaeste, firegte, afirmatia
unui nebun (Psalmul 14:1;53:1).Am avut odati un coleg care a cerut studentilor
lui si rispundi cu ,,adevdrat" sau ,,fals" la afirmajia: ,,Toatc lucrurile din Biblie
sunt adeverate." Cu toate ce el credea cu putere in ineranla biblicd, rispunsul dat
de el a fost,,fals", intrr-rcAtBiblia expune multe afirmajii eronate fdcute de oameni
neinspirali (din punctul de vedere al colegului meu, relatarea acelor afirmalii
eronate era bineinjeles ineranti). Aceastd linie de g6ndire poate fi extinse pentru
a explica multe din problemele care pot fi intAlnite in Biblie. De exemplu, existi
posibilitatea ca cronicarul sd se fi bazat pe o sursi failibila gi eronatd atunci cAnd
a redactat lista cu numirul carelor de rdzboi si a cdldretilor.
5. in cele din urmd, existe conceplia ca Biblia gregegte.Aceasta este o pozitie
directe Si a fost bine formulatd de Dewey Beegle, precum 9i de allii care, spre
deosebire de Beegle, nu pretind si fie evanghelici. Beegle afirmd in esenld ci
trebuie si recunoaqtem ci Biblia conjine probleme reale 9i imposibil de rezolvat.
Trebuie sd le spunem pe nume gi se admitem cd Biblia conline erori. in loc si
incercim sA le inletr.uem prin explicatii, ar trebui si acceptdm faptul cd ele existi
gi cd sunt reale, gi si ne construim doctrina despre inspiralie cu aceste lucruri in
minte.'3 Doctrina noastrd despre inspiratie nu ar trebui dezvoltate intr-o maniere
abstracti sau n prlori. Altminteri, noi adoptdm pur gi simplu o conceplie gi dictdm
ce trebuie si insemne ca. Mai degrabi, trcbuic si vedem ce a produs inspirafia
Bibliei gi apoi si deducem de acolo natura inspiraliei. Orice ar fi inspirafia, ea mr
esteverbali. Noi nu putem privi inspiratia ca pe un fenomen care se extinde pAni
gi asupra alegerii cuvintelor dintr-un text.

19. EverettHarrison, ,,The I'henomenaof Scripture", '\n Reoclntiott


n,rd flc Bibl., cd. Cart Henrt
GrandRapids,Baker,1959,p.237-250.
20. Edward Carnell,T/e C1scfor OrthodoxThrology,Philadelphia,Westminster,1959,p. 109,111.
21. Harrison,,,Phenomenaof Scripture",p. 249.
22. Orr, RcL)clnliantd lttspilatiott, p. 179-181.
23. Bccgle,5.fip1&,'c,
? n(lition,and I nfollibilitv,p.195-197.
206 CunoscAndu-L
pe Dumnezeu

Este necesaracum sd luim una dintre acestepozitii $i se o dezvolt;m. ln


termenii posibilititilor legate de fenomenelepe care tocmai le-am examinat,
punctul de vederecarese apropie cel mai mult de al meu estecel al lui Harrison.
Pozitia lui Warfield, aga cum a fost ea prezentatdaici, pune in modul cuvenit
accentul pe invdtitura Scripturii mai degrabd decdt pe fenomene. Totugi,
procedAndastfel, ea nu reugegtesA dea suficienti atentie fenomenelor.pentru
exegetaceasteomisiune pareprobabil vecindcu iresponsabilitatea. Esteprea ugor
se declardmsimple dificultdli in loc sd le numim pasaieproblematexteca celepe
care le-am observat. $coala aborddrii armonioase a fdcut in multe cazuri o
adevdrati Iavoare cauzei cercedrii biblice prin gdsireaunor solulii creative la
probleme. Totugi, a se insista irn favoarea reconcilierii tuturor problemelor prin
utilizareadatelor disponibilein prezentmi separe cd duce la o utilizare forlati a
materialului. Unele sugestii,cum esteceaa lui Gaussencu privire la moartealui
Iuda, par a fi aproapeincredibile.Estemai bine si admitem cd nu avem incd toate
rdspunsurile. Aceastd abordare umild va face Biblia mai vrednicd de crezare
probabil decAt faptul cd le cerem oamenilor sA accepte unele din explicaliile
oferite, sau faptul cd in cadrul procesului le sugerdm cd integritateadoctrinei
despreineranla biblicd depinde de acceptareaunor astfel de solulii inventate.
Propunerealui Carnell aremulte aspectecareseo recomande,mai alescd aproape
toti teologii ar admite ce au adoptat acestexpedient,cel pulin intr-o anumita
mdsurd.2a Totugi, problemele inerente adoptdrii acestei aborddri sunt
considerabiledupd cum sugereaz5Carnell.in realitate,noi am putea fi convingi
ce deiinem adevdrul numai dacd suntem siguri ci pasajulin cauzi nu folosegte
surse. Este insd intr-adevir foarte dificil sd se stabileascdacest lucru. in
consecinti, doctrina despre inspiralia gi autoritateaBibliei ar deveni numai o
doctrini formald a cdrei aplicareestenesigurd.Punctul de vedere al lui Beegle
pare sd se lndrepte in mod consecvent inspre concluzia ci revelalia nu este
propozitionald,o pozifie careseafld in afaraconceptieiortodoxedesprerevelatie.
Astfel,prin eliminare,eu ajung la un punct de vedereasemenetorcu cel pe careil
suslineHarrison, insd cu amrmiteparticularitdti.F

Definireainerantei
Putem specificaacum modul in care intelegemineranga:Biblia, atunci cand
esteinterpretatecorectin lumina nivelului la careau ajunscultura gi mijloacelede
comunicaredin vremeain care a fost scrise,gi avAndin vedere scopurilepentru
care a fost date, este cu totul demnd de crezarein tot ceeace afirme. Aceaste
defini;ie reflectd pozilia ineranlei depline, care, dupd cum am subliniat la
24. Calvin argumenteazi ce citareaVechiului Testamentde cetreun scriitor al Noului Testament
nu garanteazdcorectitudineatextului citat. inse in asemeneacazud arzumenful scditorului Noului
Testamentnu sesprijind pe un lucru incorectdin citat. Astfel,in timp cJluca poatecita dintr-un text
_septuagintei
inexact din Septuaginta,argumentatealui se bazeazi pe ceva din te\tuI care este
absolutcorect- Co,nmentary uponActsof theAposdcs, Gmnd Rapids,E erdmans,It4g,\/il.\ p.263- 4;
cf. Coffine tary or the B@kof theProphetIsaith, Grand Rapids,Eeidmans,1g56, vol.2, p.364.
25. Vezi Everett Harrison, ,,Criteria of Biblical lnerrancy,,, Clristianity Today,20ian:ua e 7959,
p."16-77.
Caracteruldemn de incredere al CuvAntului lui Dumnezeui ineranta 207

inceputul capitolului, se afla intre ineranla absolute gi ineranta lirnitatd. Este


necesar acum si se intre in aminunte gi sd se explice aceasie definilie. Intentia
noastrd aici nu este sA incercdm se ne ocupam de toate problemele. Mai curAnd,
vom nota cateva principii gi cAteva ilustratii care ne vor ajuta si definim mai bine
ineranta Si se inHturdm cAteva dintre dificultdti.
1. Ineranta se referi la ceea ce este afirmat sau sustinut, mai degrabd decAt la
ceea ce este relatat doar. Accasta incorporeazi argumentul valid din sugestia Iui
Camell. Biblia prezintd afirmafii false fdcute de persoane pdgAne. Prezenla acestor
afirmalii in Scripturd nu inseamnd cA ele sunt adeverate; ea garanteaze numai ce
ele sunt corect prezentate. Aceeagi observalie poate fi ficuta gi cu privire la
anumite afirmatii ale unor oameni evlaviogi care nu au vorbit inspirati de Duhul
SfAnt. Se poate ca $tefan, in cuvAntarea lui din Fapte 7, si nu fi fost inspirat, cu
toate ce era plin de Duhul Sfant. Astfel, afirmatia lui de ordin cronologic din
versetul 6 nu este neaperat fdrA gregeala. Se pare cd nici Pavel 9i Petru nu erau
Iipsili de neajunsul de a face uneori afirmalii incorecte. Totu$i, atunci cAnd unr-rl
dintre scriitorii biblici ia un lucru, indiferent din ce sursi, 9i il incorporeazi irr
mesajlrl lui in chip de afirmatie, gi nu doar ca simpli relatare, acel lucru trebuie
considerat a fi vrednic de crezare. Aceasta nu garanteazA canonicitatea cerFi
citate. Necredinciogii, lipsili de revelalie speciald sau inspiralie, pot totugi se se
afle in posesia adevdrului. Doar pentru ce cineva sustine ce tot ceea ce se giseste
in Biblie este adevirat, nu este obligatoriu si se afirme cd tot adeverul este in
Biblie. Referirile lui Iuda la doud cirfi necanonice nu creeazd neaperat o
problemd, deoarece nu se pretinde ca cineva sd creadd nici cd prin aceastaIuda a
afirmat un neadevdr gi nici ci Enoh gi Ineltarea lui Moise sunt certi inspirate de
Dumnezeu care trebuie incluse in canonul Vechiului Testament.
Se ridici intrebarea: Se aplicd oare ineran(a gi altor moduri verbale, in afara
indicativului? Biblia cuprinde intrebiri, dorinle gi porunci, precum gi aserliuni. in
orice caz, acesteanu pot fi evaluate de obicei ca fiind adevdrate sau false. Astfel,
ineranla pare se nu li se aplice gi lor. Totugi, in cadrul Scripturii existe asertilrni sau
afirmalii (exprirnate sau sugerate) legate de o intrebare, o dorinte sau o porunc; a
cuiva. In timp ce despre afirmalia ,,Iubi!i pe vrijmagii vogtri!" nu se poate spune
cd este adeviratd sau falsd, aserliunea: ,,IsLrsa spus: "Iubiti pe vrejmagii vogtri!>"
poate fi evaluatd ca fiind adevdrati sau falsi. Dar, ca afirmatie a Scripturii, ca estc
ineranti.
Observafi cA noi ne ocupem aici de aserliunile sau afirmaliile vorbitorr-rlui sau
scriitorului gi nu de intenlia h-ri. in cercurile evanghelice se dd mare atcnlie
intenliei scriitorului - mesajul nu poate gi nu trebuie indreptat intr-o directie total
diferiti de cea intentionate de scditor. Evanghelicii obiecteazi mai ales cu privire
la practica interpretdrii unui pasaj prin prisma a ceeace g5seFtesau aduce cititorul
in el gi nu prin prisma a ceea ce a vrut autorul sd exprime. Aceasta este o practici
cat se poate de condamnabili.26 Accentul cade pe ceea ce a intentionat se afirme
autorul.
Existd anumite probleme care decurg din noliunea de intentie. Una din aceste
26. Dc ex., E. D. Hirsch, Validity in ltrtcrprefntior,Ncw Haven, Conn., Yale Universiry 1967;cf.
Walter Kaiser, ,,Legitimate Hermeneutics", in Incrrnncy,ed. Norman L. Gcislcr, Grand Rapids,
Zo derna^, 1979,p. 177-747.
208 CunoscAndu-L
pe Dumnezeu

problemeestecAea restrangeuneori in mod nejustificatsemnificaliapasajuluila


intentia cenhaH unici. De exemplu, atunci cAndIsus a spus cd nici o vrabie nu
cadepe pemant fdrd voia Tatalui (Matei 10:29),scopul Lui nu a fost sd invete ce
Dumnezeuvegheazdasupravribiilor. El a vrut sdafirme cd Dumnezeuvegheazd
asupra copiilor Lui dintre oameni (w 31: ,,Decinu vd temeli; voi sunteli mai de
pret decatmulte vrdbii.") Cu toateacestea, Isusa afirmat c6Dumnezeuprotejeazd
vrdbiile 9i se ingrijegtede ele; de fapt veridicitateaafirmaJieilegate de grija lui
pentru oameni depinde de veridicitateaafirmatiei desprevrdbii. Astfel, referirea
h vrebii constituie o afirma;ie, 9i Isus a intenlionat ii o rosteasci,chiar dac6
scopulLui a fost sd inveJedespreprovidenJalui Dumnezeufa{i de oament.
O alte probleme pe care o ridicd accentuareano;iunii de intentie a autorului
este ca nu se iau in consideraredatele apdrute anterior formulirii de citre
psihologia secolului al Xx-lea a conceplieisaledespreincongtient.$tim acum cd
noi comunicim in mare parte intr-un mod incongtient.Alunecareafreudiani,
Iimbajul trupului gi alte tipuri de comunicareincongtientddezviluie adeseorimai
Iimpede ceeace credemcu adevdratdecatafirmaliile noasheintentionate.Astfel
ce nu trebuie se restrangemrevela{iagi inspiralia lui Dumnezeula problernede
care scriitorul Scripturii era congtient.Pareintru totul posibil ca, atunci cand a
scrisdespremareaviziune pe carea avut-ope insula Patmos,Ioan se fi comunicat
mai mult decata ii:lfelesde fapi.
2. tebuie sd iudecim veddicitatea Scripturii prin prisma a ceea ce au
insemnatafhmatiile ei in contextulcultural in careau fost ele exprimate.Ar trebui
si judecdmBiblia in funclie de formelegi standardelepropriei culturi. CdutAndsd
lnlelegem ceeace s-a spus, noi nu trebuie si folosim standardeanacronice.De
exemplu,nu ar trebui se ne agteptdmca regulile modernecarestipuleazdredarea
exactda unui citat cu careveaculnostru - un veacal tiparului gi al distribuirii in
masd - este atat de obi$nuit, sd fi fosi prezente in primul secol. Trebuie de
asemeneasi recunoagtemci in vremurile strdvechi numerele erau adeseori
intrebuintate simbolic, gi aceastaintr-o mdsurd mult mai mare dec6t i:r cultura
zilelor noastre.Numele pe care perinlii le alegeaupentru copiii lor purtau de
asemeneao semnificatiespeciald,lucru rareori valabil asiezi.Cuvantul ft are cu
precddereo singurd semnificatiein limba gi cultura noashi. in vremurile biblice
insi, el aveaun sensmai larg, aproapeechivalentcu ,,descendent,,. prin urmare,
existdo diferenle considerabildinire cultura noastre9i ceadin vremurile biblice.
Atunci cand vorbim de ineranli noi ne referim la faptul c6 ceeace afirmi Biblia
esteintru totul adev;ratin termeniiculturii din vremeaei.
3. Aserliunile Bibliei sunt pe deplin adevdrateatunci cand sunt judecatein
concordantd cu scopul pentru care au fost scrise. Aici exactitateava vana
(specificitateadesprecare am scris mai devreme)in funclie de intentia cu care a
fost redactatmaterialul.Sdpresupunemun caz ipoteticin careBibliarelateazio
bitilie in care au fost implicali 9.476de oameni. Cum ar ardta oare o relatare
corecti (sauinfaiJibild)?10.0000ar fi exact?9.000?9.500?9.480?9.475?Saunumai
9.476s-arincadrain limitele unei relatdricorecte?Rdspunsulestecd totul deoinde
de scopulscrierii.Dac; raportulesteun documentmilitar oficialpe cur" un ofig",
trebuie si-l supuni spre examinaresuperiorului lui, numdrul trebuie s6 fie exact.
Estesingurul mod in caresepoateconstatadacdau existatsaunu dezertori.Dace,
Caracteruldemn de incredere al Cuvintului lui Dumnezeu: ineranta 209

pe de altd parte, relatarea are doar scopul de a da o anumiti idec despre marinrea
bdtelei, atunci un mrmdr rotund ca 10.000 estc adecvat gi corect. Acelagi lucru
este valabil qi cu privire la marea turnatd din 2 Cronici 4:2. Dacd se dau
dimensiunile pentru a asigura un plan dupA care si poate fi construiti o
reproducere exactd, atunci este important sA se $tie daci reproduccrea trebuie
construiti cu un diametru de 10 cofi sar"ro circumferin{d de 30 de co1i. Daci insi
scopul este doar acela de a da o idee despre mirimea obiectului, atunci
aproximarea datd de cronicar este suficientd gi poate fi considerati intru totul
adevaratd. Gdsim adesea aproxirniri in Biblie. Nu exista nici o contradiclie r.eali
intre afirmatia din Numeri 25:9 ci au murit 24.000de persoane cu ocazia urgiei gi
afirmalia lui Pavel din 1 Corinteni l0:8 ci au murit 23.000. Ambele sunt
aproximdri, gi, av6nd in vedere scopul relatdrii, ambele sunt adecvate, gi prin
urmare pot fi considerate adevdrate.
Chiar 9i in cultura noastrd este o practici obignuiti sA se dca aproximeri. Se
presupunem cd venitul meu brut in anul care a trecut a fost dc 25.137,69$(o cifri
pur ipotetice). $i sd presupunem cd rnd intrebali care a fost venitul meu brut pe
anul trecut, iar eu rdspund: ,,Doudzeci gi cinci de mii de dolari." Am spus
adevirul sau nu? Depinde de situatie gi de imprejuriri. Daci faccJi parte din
cercul meu de prieteni gi intrebarea este pusd intr-o discutie neoficiali, arnicali,
despre costul vietii, am spus adevirul. Daci insd intrcbarea vine din partea unui
agent financiar care efectueazd o revizic contabild, atunci nu am spus adevirul.
Deoarece in cea de-a doua situafie, pentru ca declarafia si fie adecvatd gi prin
urmare adevdratd, este nevoie de o mai mare specificitate dec6t in prim.r.
Acest Iucru nu se aplicd numai in cazul intrebuinlirii nunerelor, ci 9i in cel al
unor probleme ca celc legate de succesiunea cronologici in naraliunile istorice,
succesiune care a fost modificatd ocazional in Evanghelii. in unele cazuri a fost
necesardo schimbare a cuvintelor folosite, pentru ca sa se comunice acelagiinJeles
unor persoane diferite. Astfel Luca are ,,Slavd in locurile prealnalte" acolo unde
Matei gi Marcu au ,,Osana in cerurile preainalte"; prima expresie are o rezonantd
mai buni pentru cititorii dintre neamuri ai lui Luca, decat ar fi avut a doua.
Scriitorii biblici au practicat pAni gi cxtinderea gi comprimarea, modalitd{i de
exprimare folosite de predicatorii din zilele noastrc fdrd si fie insi invinuifi de
infidelitate fald de text.
4. Relatdrile unor evenimente istorice sau ale unor problcme gtiinlifice sunt
ficute mai degrabd cu ajutorul unr"ri limbaj fenomenal, decAt cu al unuia tehnic.
Adicd, scriitorul relateazd lucrurile aga cum se infigigeazd ele privirii. Aceasta este
practica obiqnuitd in orice gen de scriere popr-rlarh(spre deosebirc de cea tehnicd).
Un exemplu comun in favoarea acestei practici are de-a face cu rdsiritul soarelui.
Atunci cAnd meteorologul de la gtirile de seard afirmi ci soarcle va risiri in
dimineala urmetoare la orele 6 9i 37 minute, el a fdcut o grcgeald, dintr-r-rn punct
de vedere strict tehnic, deoarece se gtie de pe vremea lui Copernic ci nu soarclc se
miqcd, ci pemantul. Cu toate acesteanu este nici o problemi cu aceastd expresie
populare. De fapt, pAni gi in cercurile gtiinjifice expresia risdritul soarcluia devenil
un fel de idiom; degi oamenii de gtiintd folosesc in mod regulat expresia, ei nu o
inleleg in sens literal. in mod similar, relatirile biblice nu fic nici un efort pentru
a fi exacte din punct de vedere gtiinfific; ele nu incearci, de exemplu, si
270 CunoscAndu-Lpe Dumnezeu

teoretizeze cu privire la cele intAmplate atunci cand au cdzut zidurile Ierihonului,


cand s-aoprit raul Iordan, sau c6nd a plutit fierul de la secure.Scriitorul a relatat
pur gi simplu ce se vedea, cum anume s-au infiligat lucrurile privirilor. fntr-un
sens, principiul ci Biblia intrebuinteaze mai degrabl un limbaj popular, decat
unul tehnic estedoar un subpunct al principiului anterior, gi anume cd asertiunile
Bibliei sunt pe deplin adeverate atunci cand sunt judecate in conformitate cu
scopulpentru careau fost scrise.)
5. Dificulti{ile ivite ln explicarea textului biblic nu trebuie considerate indicii
ale erorii inainte de a fi cercetate.$a sugerat deia cd nu trebuie si propunem cu
prea mare ugurinli o anumite solutie pentru o problemd. Este mai bine sd
agteptam pAnd la aparilia celorlalte date, cu increderea cd dace arn avea toate
datele, problemele ar putea fi rezolvate. in unele cazuri e posibil ca datele si nu
apardniciodatd.O datAceun zecimant a fost excavat,el a fost excavat;fie cd acest
lucru a fost fdcut cu atentie de cahe o echipi experimentatd de arheologi, fie cd a
fost fdcut cu buldozerul, sau de cehe nigtehofi carecdutauvestigii valoroasedin
metale pretioase.Totugi,putem gisi hcurajare in faptul ci difiiultilile sunt pe
cale de a se rezolva pe misurd ce apar mai multe date. Cdteva din problemile
mari ale secolului trecut, cum este de exemplu identitatea lui Sargon cel
mentionatde Isaia (20:1),au fost explicatesatisficdtorgi fdre aiustdriartificiale.gi
pane 9i enigma mortii lui Iuda pare sd aibd in prezent o solulie acceptabild9i
rezonabild.
CuvAntul specific din Fapte 1:18 care a dat nagteredificultXlilor legate de
moartea lui Iuda este npnvriq.Pentru o lungd perioadd de timp termenul a fost
inJelesdoar ca ,,acidea cu capul in jos". Totugi,cercetarea papirusurilor in secolul
XX a dezviluit cd acestcuvant are o alid semnificatie in $eaci koine. El inseamnd
gi ,,a te unrfla".zz Acum este posibil sd se emite o ipoteza cu privire la sfdrgitul
vietii lui Iuda care pare se line cont de toate datele, insd fdrd artificialitatea care se
gdsegtein felul irxcarea mdnuit Gaussenproblema.Iuda s-aspanzuratgi a trecut
o.perioadi de timp pAnd la descoperirel lui. lntr-o astfel de situalie organele
viscerale sunt primele care intri in putrefacfie, cauz6nd o umflare a abdomenului
caracteristicdcadawelor care nu au fost imbdlsdmate curn trebuie (gi chiar 9i celor
imbilsdmate, daci procesul nu a fost repetat dupe c6teva zile). gi astfel,
,,umflAndu-se (Iuda), a pleznii in doud prin mijloc ai i s-au versat toate
mdruntaiele".Deginu existi nici o modalitatede a gti daci lucrurile s-auperecur
intr-adeverastfel,aceastapare a fi o rezolvareacceptabili9i adecvatda problemei.
Prin urmare, trebuie se continuem si lucrdm la rezolvarea oricdror tensiuni
care se gesescin conceptia pe care o avern despre Biblie. Aceasta va implica o
consultare a celor mai bune materiale in domeniul lingvistic Ai arheologic.
Arheologia, in special, a confitmat cd esenta Scripturilor scrise este demni de
incredere. In fond, e mai ugor de crezut acum in ineranta fapticd a Bibliei decAtera
in urmi cu un secol.in acelagitimp, trebuiesi ne ddm bine seamacd nu va exista
niciodatd o confirmare completd a tuturor afirmaliilor sau chiar gi numai o
rezolvare a tuturor cazurilor probleme. Din acestmotiv nu trebuie si incercim sd
ddm explicalii pline de fantezie,pe care datele nu le iusiifici. Este mai bine ca
27. G. AbbotFsmith, A Mtnual GteekLexiconof the Neu Testament,Edinburgh, T. and T. Clark, 1932,
Caracteruldemn de incredere al Cuv6ntului lui Dumnezeu: ineranta 21.1
astfel de dificultdli si fie ldsate nerezolvate, in incredinlarea - bazatd pe doctrina
Scripturii - cd ele vor fi inldturate pe mdsuri ce apar date suplimentare.
Acum ca am definit ineranla in mod specific, trebuie si observdm anumite
elemente pe care definiJia noastri nu le include. Doctrina despre ineranld nu ne
spune intr-un nl.od n priori ce fel de material va con{ine Biblia. Nicr nu ne spune
cum trebuie sd interpretam pasajele individuale. (Aceasta este de domeniul
hermeneuticii.) $i mai ales, ineranla nu trebuie inleleasd ca maxime specificitate.
Mai curAnd, doctrina noastre despre inerantd pretinde numai ci afirmafiile pe
care le susline Biblia sunt cu totul demne de crezare atunci cAnd sunt interpretate
corect in func{ie de sensul avut de ele in cadrul lor cultural qi de scopul cu iur" o.,
fost scrise.

Alte probleme
1. Este cuvantul ineranld un termen bun sau trebuie evitat? Existd anumite
problemecaredecurgdin el. Una dintre ele estecd acestcuvint tinde sd implice o
specificitate extreme, pe care cuvinte cum sunt: corectitudine, fidelitate,
veddicitate,caractervrednic de crezaregi - intr-o masurdmai mica - acuratetenu
o sugereaza. Ateta timp cat inerantanu esteinleleasdca rigurozitategtiintifice,ea
poatefi un termen folositor.Totugi,atunci cAndingirdm caracteristicileScripturii,
ineranta ar trebui sd fie ultima din serie; cele de dinaintea ei ar trebui sd fie
suficiente.Degi Biblia nu gregegte,lucrul cu adeveratimportant cu privire Ia ea
este ce ne invafd adevdrul. Mai mult decat atat, nu trebuie s6 considerdmci
inerantainseamndcd Biblia ne spune totul despreun subiectdat. Tratareaei nu
esteexhaustive,ci doar suficientdpentru a realizascopurileintentronate.
Deoarecetermenul inernnlda devenit obignuit, este probabil intetept sd fie
folosit.Pe de alte parte, nu estesuficientpur gi simplu, se se intrebr-dniezeacest
termen,de vreme ce, dupd cum am vdzut, difedte persoaneii asociazddiferite
semnificatii.Afirrna{ia lui William Hordern se potrivegte aici ca o atenlionare:
,,Atatfundamentalistului,cat gi neconservatoruluii separe adeseaci tipul nou de
conservatorincearci sd spuni: <Biblia este ineranti, inse aceastamr inseamni
bineintelesce estefdrAeroare.)"r3Trebuiesi explicdmcu grijd cevrem si spunem
atuncicAndfolosim termenul,astfelincat sanu existenici o neinJelegere.
2. Trebuiede asemeneasi definim ce intelegemprin eroare.Dacd nu facem
acestlucru, dacdnu avem cdtevaIimite fixe caresi separein mod clar afirma{iile
veridicede propoziliile false,semnificatiatermenului inerantese va pierde. Dacd
existdun,,coeficientinfinit de elasticitatea limbajului,,,astfelincat cuvantul
ueridicsd poaId.fiinterpretat intr-un sensputin mai larg, gi tot mai larg, in celedin
urmd el ajunge si includi orice, gi prin urmare nimic. Dacd este necesarca o
credintdsd aibd sens(in cazul acesta,credintain ineranfaBibliei), trebuie s6 fim
pregetifl sd stabilim ce anume ne-ar determinasd renuntdm la ea. prin urmare,
trebuiesdfim gata si aretim ce anume s-arconsideraa fi o eroare.Aceleafirma{ii
din Scripturi carecontrazicin mod clar faptele(sausunt contrazisede ele)trebuie
26. William Hordern, Ncro Dictiatnry ij Thcatt)gyTorlny,';ol. 1, tntro(l1rction,philadelphia,
Westminsier,1966,p. 83-
272 CunoscAndu-Lpe Dumnezeu

considerate erori. Dacd Isus nu a murit pe cruce, dacd El nu a linigtit furtuna de


pe mare, daci zidurile lerihonr.rlui nu au cdzut, dacd poporul lui Israel nu gi-a
lasat lanlurile in Egipt Si nu a plecat in vederea htrdrii in Jara promisd, atunci
Biblia gregeqte.In toate acesteanoi putem vedea in actiune o formd rnodificatd a
principiului verificabilitdfii, insd fdri acele dimensiuni extreme care se dovedesc
a fi at6t de distrr"rgdtoarepentru acest principiu, aga cum este el aplicat de pozi-
tivismul logic; aceasta pentru ce in cazul de fald mijloacele verificdrii nu se
limiteazd la datele senzoriale.
3. Doctrina despre ineranfi se referd in sensul ei strict numai la manuscrisele
originale, insd in sens derivat se referd gi la copii gi traduceri, in masura in care
acestea reflecta originalul. Acest punct de vedere este adeseori ridiculizat
spunAndu-se ce este un subterfugiu, in timp ce se scoate in evidenle faptul cd
nimeni nu a vezut originalele inerante.,eTotugi, dupd cum a subliniat Carl Henry,
nici originalele gregite ne le-a vdzut nimeni.3o Fard indoiale, ideea ci numai
originalele sunt inerante poate fi folositd ca o portild de scepare.S-ar putea sugera
ce toate erorile aparente sunt pur gi simplu erori de copiere; ele nu au fost
prezente in originale, furigAndu-se ulterior in documente. in realitate, ideea ci
ineranta se referi numai la originale este rareori folositi astfel. Critica textuali
esie o gtiin!5 suficient de dezvoltatd, astfel incAt numdrul acelor pasaje din Biblie
in cazul cdrora apar probleme la citirea textului este relativ mici de fapt, in multe
dintre pasajele problemd nu existe grelrtdti ivite Ia citire. Astfel avem o irnagine
destul de clari despre felul in care au fost formulate originalele. Mar exact, ceea ce
se afirmh prin ideea cd numai originalele sunt inerante este faptul cd inspiralia nu
s-a extins Si asupra copigtilor gi traducitorilor. Degi providenla divini a fost fdri
indoiale activi, nu era acelagi gen de ac{iune a Duhului SfAnt ca in cazul scrierii
textului original.
Cu toate acestea, trebuie sd reafirmim cd traducerile $i copiile sunt gi ele
CuvAntul lui Dumnezeu, in misura in care pdstreaze mesajul originar. C6nd
spunem cd ele sunt Cuvantul lui Dumnezeu, bineinteles cd nu avem in minte
procesul originar de inspiralie al scriitorului biblic. Mai degrabi, ele sunt
Cuvintul lui Dumnezeu intr-un sens derivat care este aplicat produsului. Aga c6
a fost posibil ca Pavel sd-i scrie lui Timotei ce toate Scdptura este inspirate, degi
fird indoiali cd Scriptura la care se referea el era o copie gi probabil pi o traducere
(Septuaginta).
Intr-o lume in care existe atat de multe conceplii eronate Fi atat de multe opinii,
Biblia este o sursi siguri de cilSuzire. Deoarece atunci cAnd este corect
interpretati, te poli baza in iniregime pe tot ceea ce invatd ea. Ea este o autoritate
sigur6, vrednicd de crezare gi demnd de incredere.

29. Beetle, Scripturc, Trndition,and Infallibility,p. 156-159.


30. Expusin Harrison, ,,PhenonenaofScripture", p.239.
TT
Puterea Cuv6ntului
luiDumnezeu:
autoritatea

Definireaautoritatii
Autoritaieareligioase
Stabilireasemnificaliei gi a originiidivinea Bibtiei
Lucrarealeunficea DuhuluiSfant
Componentele obiectivesi subiectiveale autoritatii
Diferiteconcepliidespreiluminare
Conceptia luiAugustin
Conceptia luiDanielFuller
Conceptia luiJeanCalvin
Biblia,ratiunea gi Duhul
Tradiliegi autoritate
Autoritatea istoricasi cea normativa

rbumnezeu penhu noi, posedi dreptul suprelmde a defini ce treblie si credem qi


cum trebuie se ne comportdm.
, Autoritatea este un subiect care iscd in prezent mari controverse in societatea
,{oashi. $i aceastanu numai i:r sfera autbritdgii biblice sau religioase, ci gi in
idomenii mai extinse. Chiar 9i societdfile care din punct de vedere formal sunt incd
'b_lganizatedupi un model bazat pe autoritate, admit cd vechea structura
,Phamidala,irxcare autoritatea era orientate de susin
tos, nu mai estecaracteristici
?entru ele, cel putin sub forma lui tradifionald. Oamenii se impotrivesc formelor
dictatorialesau arbitrarede exercitarea autorite[i. Autoritdtij extemei se refuzd
adeseori recunoagterea $i supunerea dandu-se irntaietatea propriei pdreri ca
tiudpcati finaH. ln domeniul religiei existi chiar o reacJieputemicA irnpotriva
tiltstitutionalizeri.i, in timp ce se insiste adesea asupra ptrrerii individuate. De
:q5e,mplu,multi romano-catolici pun la indoiali conceplia traditionali despre
iiiailibilitatea autorite$i papale. Pe lAngd aceasta,existiiulgimea preteniiilo; la
tautoritate aflate in competitie unele cu altele.
21.4 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu

Definireaautoritatii
Prin autoritate noi intelegemdreptul de a impune credinta gi/sau actiunea.
_
Termenulare o gamdlargd de aplicafii.Ne putem gandi la autoritatein domeniul
guvemamental,iurisdicfional.Un exemplu aici ar fi un rege sau un imperat care
aredreptul si impund o acliune.Totugi,ea poatelua $i forme mai pulin imperiale.
Polilistul care dirijeazd circulafia gi proprietarul de pemant care pretinde ca
oameniisd nu peirundd pe proprietatealui exercitdo putere legitima.
Cele descrisear putea fi denumite autoritate imperiali. Eiistd de asemenea
ceva ce am putea numi ,,autoritatein materie de adevdr,,.l Cineva poate fi
recunoscut de altii drept o ,,autoritate,,intr-un anurnit domeniu in virtutea
cunostinlelorpe care le are. Fondul lui de cunogtinletn acel domeniu estemai
maredecAtcel al multor altora.Ca urmare a acestuifapt, el estecapabilsdprescrie
o credin!; gi,/sauo actiunepotrivitd. (Un documentioate de ase'menea prescrie,
in virtutea informaliei pe careo conline,o credinli 9i/sau o actiune.)Acesttip de
autoritate nu este de obicei suslinut sau exercitat.El este posedat. Este apoi
recunoscutgi acceptat de ceilal(i. Poate ce ar fi mai exact sd se spund ci o
asemeneapersoanAesteo autoritate,gi nu cd ea posedaautoritate.Autoritatea in
materie de adevir este o functie a cunoagteriipe.ure o posedi cineva gi prin
urmare esteintrinsece,pe cand autoritateaimperiald esteo funclie a poziliel pe
careo ocupd cineva9i prin urmare esteextrinsecd.
Ar trebui si fim atengisdnu confunddmautoritateacu forJa.Degiin mod ideal
dreptul de a prescriegi capacitateade a impune credintd gi acliune ar trebui si
coincidd,in practicdnu seinidmpld intotdeaunaaga.De exemplu,succesorullegal
al unui tron sau o persoani oficiali aleasdconformlegilor staLlui respectivpot fi
alungali printr-o
^loviturdde stat.Un impostor sau ui uzurpator poaie funciiona
tn locul altcuiva.in cazul autorite$i in miterie de adevdrnu existi in realitatenici
o fortd h afard de un ultimatum implicii: ,,Urma!i ceeace ve spun eu gi vefi fi
c;liuziti in adevdr;nesocotili ceeace ve spun gi va rezulta co*uzie gi eroaie.,,
Medicul careii prescriepacientului un tratiment nu are in realitatenrci o Dutere
sd-i impund prescriplia.El spune de fapi: ,,Dacdvrefi si fiJi sdnitos, atrmcifaceli
urmdtoarele."
in legdturd cu aceasta,este de asemeneaimpotant se se pAstrezedistinciia
_.
dinhe autoritate gi autodtarism. O persoani, un document sau o institulie cu
autoritate sunt cele care posedd autodtatea gi in consecinld au dreptul si
defineascdo credintd sau sd prescrieo practici. Autoritaristul, pe de alti parte,
esteo persoane care incearcd sd-giinfiltreze opiniile sau sd-giimpund preferlntele
intr-un. mod_steruitor, dogmatic sau chiar intolerant. Cei neiniliali sau ugor
impresionabili sunt adeseori determinaJi cu ugurintd sd urmeze o persoana
autoritadste,uneori mult mai ugor decAtpot fi convingisd urmezepe cinevacare
dispunede o mai mare autodtate
Este de asemeneaimportant sd se faci distincfie intre posedareaautoriteFi gi
recunoagtereaei. Dacd cele doud sunt prea strans asociate,sau prima estemdsurati
prin ceadea doua, problernaauto tefii devine extrem de subiective.ExisteDersoane

1. Bernard Ramm, T,}le Pattern of Alnhoity, Grand Rapids, Eerdmans, .t957,p. 10, "12,
PutereaCuvintului lui Dumnezeu: autodtatea 2t5
carenu accepti autoritatealegald,carenu lin seamade regulile de circulaJie,sau care
resping opinia expertilor. Dintr-un anumit motiv ei preferi propria lor opinie. insd
faptul cd nu reugescsd recunoascdautoritateanu abrogeaceastdautoritate.
Autoritatea poate fi exercitatedirect de cel care o posede.Ea poate fi inse
delegat;, 9i in mod frecvent chiar este.Adeseori cel careposeddin mod legitim
autoritateanu o poate exercitadirect. Astfel ci este necesarsd se delege acea
autoritate unei persoanesau unei instituJii care o poate exercita.De exemplu,
ceiateniiStatelorUnite aleg deputati caresdii reprezinte,acegtideputati voteaza
legi gi creeazi institufii care sd aplice acelelegi. Acliunile angajalilor autorizati
corespunzdtorde cdtre asemeneainstitulii au aceeagigreutategi autoritate ca 9i
ceaa cetdteniloringigi. Esteposibil ca un expert sd nu fie in stare se-giprezinte
ideile intr-o manierddirectdoricui esteinteresatde ele.El poateinsi si-gi expund
cunogtintele inh-o carte.Contirutul cd{ii - de weme ceconsti din invdldturileIui -
va aveaaceeagigreutatepe carear avea-oideile lui prezentatepersonal.
Lipsa eficacitdliisau a succesuluipe termen scuit nu trebuie se ne determine
sdne indoim de legiiimitatea unei autoriteti. Adeseoriideile, mai ales daci sunt
inedite, sunt greu acceptate.Nici nu se dovedescintotdeauna eficiente intr-o
perioadescurtd.Pe termenlung inse,adevdrataautoritateseva impune de la sine.
Ideile lui Galileo Galilei au fost inifial consideratebizare 9i chiar periculoase.
Teoriarelativitdtii a lui Einstein perea ciudate,iar aplicabilitateaei indoielnicd.
Totugi, timpul le-a demonstrat valoarea.Isus a avut la inceput relativ pr.r(ini
convertiti, nu a fost respectatde conducdtorii (autodteule) din vremea Lui,
9i
pAndla urmd a fost executat.in celedin urrnd insd, orice genunchise va pleca gi
oricelimbi va mirturisi cine 9i ce esteEl (Filipeni 2:10-11).

Autoritateareligioase

Cand ne intoarcern la problema specificda autodtdtii religioase,intrebarea


cruciali este:Existe oare vreo persoani, vreo institutie sau vreun document care
sd aibddreptul de a prescriecrezul gi practicain cazul unor problemereligioase?
In sensabsolut, dace existi o fiinld supremd,superioari omului sau celorlalte
fiinle sau lucruri din ordinea creata,ej are dreptul sd determine ce trebuie sA
credem gi cum trebuie sd treim. Din perspeitiva cre$tini Dumnezeu este
autoritateain acesteprobleme,datorite a cine esteEl. El esteceamai importanti
fiintd, ceacarea existatdintotdeauna,chiar inainte ca noi sau odcarealte fiinle sd
fi venit in existenti. El estesingr-rrafiinli careare putereapropriei ei existenJein
eainsigi. El nu depinde de nimeni sau de nimic in ceeace privegteexistentaLui.
Mai mult decetatat, Et esteautoritateasupremi qi din cauzaa ceeace a fdcui. El
ne-a creat pe noi, precum gi tot restul lumii, gi ne-a rescumpdrat.El rnai este
autoritatealegitimi - ceacareare dreptul s; prescriece trebuie si credemgi cum
trebuiesd ne purtdm - 9i din pricina activitdtii Lui continue in lume gi in vielile
noastre.El Igi pdstreazi creaJiain fiinfe. EI continuesene dea viali, ii pasi de noi
gi seingrijegtede nevoile noastre.
O alt6 intrebare se ridicd in acestmoment: Cun anume exerciteDumnezeu
aceastA autoritate?O exercitdEl in rnod direct sau indirect?Unii vor sustinecAo
zl,o CunoscAndu-Lpe Dumnezeu

facedirect.Aici ii gdsimpe neoortodocai.Pentru ei autoritatealui Dumnezeueste


exercitatdprintr-un act direct de revelalie,o manifestarede Sinecareestede fapt
o intAlnire nemiilocitd dintre Dumnezeu gi om. Biblia nu este Cuvantul lui
Dumnezeu prin ea insdgi. Ea este numai un instrument, un obiect, prin care
Dumnezeuvorbegtesau Se intAlnegtecu oamenii.in acesteocazii autoritateanu
esteBiblia,ci DumnezeulcareSereveleazdpe Sine.Bibliei nu i-a fost atribuitd sau
infiltratl nici o calitatepermanentS.Nu a existatnici o delegarea autoritelii.
Existi gi alfii care considerd ci autoritatea lui Dumnezeu esteexercitatdintr-un
mod nemijlocit. Prinhe ei sunt diferite tipuri de ,,spiritigti", antici Si modemi.
Acegtiasunt persoanecareagteaptevreun cuvdnt sau o anumite cihuzire direct
de la Dumnezeu.Dupi pdrerealor Dumnezeuvorbegteindivizilor. Acest lucru
poate avea loc separatde Biblie sau i:t mare parte ca o adiugire la Biblie. Unii
carismaticiextremigti cred intr-o revelatie dhecid gi specialade Ia Dumnezeu.
Totugi, nu numai carismaticii lac parte din aceastdcategorie. Una dintre
intrebdrile puse in 1979lntr-un sondaj Gallup a fost: ,,Dacddumneavoastre ingive
v-ali verifica propriile convingeri religioase, care ar fi UNA dintre acestepatru
autoritdti religioase spre care v-ati indrepta in primul rAnd?" Cele patru
posibiliie$ erau: ce spune Biserica, ce spun unii lideri religiogi marcanli, ce-mi
spuneDuhul Sfantmie personal,gi ce spuneBiblia. Dintre cei chestionafi27lo au
rispuns cd ar recurgein primul rAndla Duhul SfAnl 40%au indicat Biblia.in orice
caz,dintre persoaneleintre 18 9i 29 de ani un procentaimai mare (36lo)decAtcel
carea indicai Biblia (31lo)a alesDuhul Sfdnt.,Degimulli cregtiniar considerafird
indoiali cd lucrareadirecte a Duhului SfAntesteun mijloc de cdlduzire,2T%dtn
publicul general gi 36% dn adullii tineri cred cd aceastelucrare este criteriul
major de evaluarea convingerilorreligioase.
Allii considerdce autoritateadivind a fost delegatdunei (unor) persoanesau
unei instiiutii. Un prim exemplu aici esteBisericaromano-catolce.Bisericaeste
vAzutd ca reprezentantalui Dumnezeu pe pdmant. CAnd vorbegteBiserica,ea
vorbestecu aceeagiautodtate cu care ar vorbi Domnul insugi. Potrivit acestei
concepfii, dreptul de a controla mijloaceleharului 9i de a defini adevdrul in
problemeledoctrinarea fosi delegatapostolilor9i succesorilor1or.Aqadar,de la
Biserice putem noi invila care este intentia lui Dumnezeu pentru om. DeQi
Bisericanu descoperd adevtrurinoi,ea faceexplicitceeaceesteimplicitin tradilia
revelatoareprimitd de la primii apostoli.3
Un interesant punct de vedere contemporan este ce autoritatea religioasi
apartine profetilor prezenli in Bisericd.De-a lungul istoriei, diverse migceri au
avut asemeneaconducitori profetici. Mahomed a crezutcd esteun profet special
trimis de Dumnezeu. Printre anabaptigtiisecolului al XVI-lea au existat profefi
careau proclamataga-zisemesajeprimite de la Dumnezeu.aSepare cd in ultimii
ani a avut loc o aparilie masivd de asemeneapersoanegi miFdri. Au apdrut
2. Rezultate dir, ChristianityTod|V- datele sondajului Galup in legeturAcu opinia religioasd
ame cane- fumizate de Walter A. Elwell, autor al lui ,,Beliefand the Bible:A Crisis of Authoritv?,,.
Chistienit! Todoy,21 martie 1980,p. 20-23.
3. S.E. Donlon, ,,Authority,Ecclesiastical",
in Nau CotholicEncVclorydia, New york, Mccraw-Hi ,
1967,vo\.1,p."1115.
4. Albert Henry Newman, .4 History of Anti-Pedobaltisr,,philadelphia, American Baptist
PublicationSociery 1892 p.62-67.
PutereaCuvantului lui Dumnezeu: autoritatea 217
diverse secte,conduse de lideri carismatici care pretind ci au un mesaj special de
la Dumnezeu. Sun Myung Moon qi Biserica unificirii, fondatd de cl, este un
exemplu izbitor, insa sunt multe alte exemple care ne vin de asemenea in minte.
PAnd 9i in cadrul migcdrii evanghelice traditionalc mulli oarneni considerd
cuvAntul anumitor vorbitori cu ,,nume sonore" de aproape aceeagivaloare cu a
Bibliei.
Acest volum sustine cA Dumnezelr insrqi cste aUtorifatea ultimx in probleme
religioase. El are dreptul - atat in virtutea a cine este El, cAt gi a ceea ce face El -
si stabileasci etalonul pentru credinli gi practici. Totugi, in problernele majore El
nu-$i exerciti alrtoritatea direct. Mai exact, El a delegat acea ar-ltoritate prin
crearea unei chr{i, Biblia. Pentru ce transmite mesajul Lui, Bibli.r.rre aceeaqi
autoritate pe care s-ar aqtepta Dumnezeu se I-o recunoaqtem in cazul in care ne-
ar vorbi in persoani.

Stabilireasemnificatieisi a originii divine a Bibliei


Revelalia este acea acliune prin carc Dumnezeu ii face cunoscut omului
adevdml Lui. Inspiratia pistreazd revelafia, fdcAnd-o accesibild intr-o mdsura mai
mare. Ea garanteazd faptul cd ceea ce spr"rneBiblia este exact ceea cc ar spune
Dumnezeu dacd ar vorbi in mod direct. ln acestlangestetotuqi nr:r'oiede incd un
element. Pentru ca Biblia si funclioneze ca Ei cum ne-ar vorbi Dumnezeu, cititorul
Bibliei trebuie sA inteleagd semnificalia Scripturii, gi trebuie si fie convins de
originea gi paternitatea ei divini. Existd diverse idei cu privire la cum anumc se
realizeazd aceasta.
1. Pozilia tradilionald romano-catolicd este ce prin Bisericd noi ajungem s.l
intelegem Biblia 9i sd fim convingi de paternitatea ei divini. Dupi cum am
observat mai devreme, Toma d'Aquino a pretins cd estein stare se stabileasceprin
dovezi ralionale originea divini a Bisericii catolice. Avindu-gi originea divini
stabiliti, Biserica poate apoi sA ne certifice originea divind a Scripturilor. Biserica,
cea care a fost prezentd inaintea Bibliei, ne-a dat Biblia. Ea a dccis care cirJi sd fie
canonizate (adici incluse in Biblie). Ea atestd faptul cd acestecdrti au originat de
Ia Dumnezeu gi prin urmare intrr-rchipeazi mesajul Lui pentru noi. in plus,
Biserica furnizeazd interpretarea corecte a Bibliei. Acest lucru este deosebit de
important. La ce ne folosegte si avem o revelajie infailibili, ineranti de la
Dumnezeu, dacd nu avem o inlelegere inerantd a acelei revelalii? De vrerne ce
toatd inlelegerea omeneasca este limitate Fi din aceast; cauzi supusi gregelii, este
nevoie de ceva mai rnult. Biserica, gi in ultimA instante papa, ne dau adevdratul
inleles al Bibliei. Infailibilitatea papei este complementul logic al infailibilitilii
Bibliei.
2. Un alt grup accentueaze faptul cd raliunea umand este miilocul de stabilire
a sernnificatiei gi a originii divine a Bibliei. Sub o formd extremd acest punct de
vedere este reprezentat de rationali$ti. Certitudinea cd Biblia este de inspiralie
divini vine in urma examindrii dovezilor. Se pretinde cd Biblia posedd anumite
caracteristici ce vor convinge cu privire la inspiralia ei divini pe oricine care o
exarnineazi. Una clin dovezile majore este profetia inplinitd - lucruri destul de
218 pe Dumnezeu
CunoscAndu-L

improbabile, care au fost prezise in trecutul indepertat, aiung in cele din urmd sd
aibd loc. Aceste evenimente,spune argumentul,nu puteau fi prezise doar prin
intelegereasau pregtiinta omeneascd.In consecinid,Dumrezeu hebuie sd le fi
revelat gi si fi dirijat scriereaacesteice{i. Alte dovezi care certifice inspiratia
divind a Bibliei sunt caracterul supranatural al lui Isus gi minunile.s Interpretarea
este de asemenea o functie a raliunii omenegti. Semnificalia Bibliei este
determinate prin examinarea manualelor de gramatici, a lexicoanelor, a
contextului istoric Ai aga mai departe.Studiul critic Atiinlific este mijlocul de a
stabili semnificalia Bibliei.
3. A treia pozifie, gi pe aceastao vom adopta noi, susline cd existdo lucrare
l5untrici a Duhului Sfant, iluminand inlelegerea ascultdtorului sau cititorului
Bibliei, realizAndcomprehensiuneasemnificaJieiei, gi creAndo certitudine legati
de adevirul gi originea ei divind.

Lucrarealiuntrici a DuhuluiSfant
Exista cateva motive pentru care este necesard iluminarea sau merturia
Duhului Sfant pentru ca omul sI priceapi semnificalia Bibliei 9i sd fie sigur de
adevdrul ei. (Nici Bisericagi nici raJiuneaumand nu pot realiza acestlucru.) ln
pdmul rand, existi diferenla ontologice dintre Dumnezeu gi om. Dumnezeu este
transcendent; El trece dincolo de categori.ilenoastre de cunoagtere.El nu poate fi
niciodati priceput pe deplin cu aiutorul conceptelornoastre limitate sau prin
vocabularul nostru omenesc.EI poate fi inteles, inse nu pe deplin. Corelat cu
transcendentalui Dumnezeu este caracterullimitat al omului. El este o fiinld
limitatd atai ir ceea ce priveste momentul originii lui in timp, cAt gi in ceea ce
privegte misura il:r care poate pricepe informagia.ln consecinld,el nu poate
formula concepte de amploarea naturii lui Dumnezeu. Aceste limitdri sunt
inerente conditiei umane. Ele nu sunt un rezultat al cdderii sau al pXcatului
omenescindividual, ci al relaliei Creator-creature.Nici o conotalie morald sau nici
un stigmat moral nu 1eeste atagat.
Totugi,dincolo de acestelimitdri existi qi altele care rezulte din picitogenia
omului gi a rasei umane. Acesteanu sunt inerente naturii umane, ci mai degrabd
rezulte din efectelepdgubitoare ale pdcatului asupra puterilor noetice ale omului.
Biblia mirturisegte ir numeroasemoduri 9i insistent despre acestobstacol in calea
inlelegerii umane, mai ales acolo unde estevorba de probleme spirituale.
Motivul final pentru care este necesari lucrarea speciald a Duhului SfAnt este
faptul cd omul are nevoie de siguranld in ceeace privegte problemeledivine.
Deoarecenoi ne ocupdmaici de problemede viald gi moarte (spiritualdgi eternd),
estenecesarsd avem mai mult decdt o simpld probabilitate.Nevoia noastrdde
sigurantdestedirect proporlionah cu importanli a ceeaceestein joc;in probleme
de insemnetate eterni avem nevoie de o sigurantd pe care rationamentul omenesc
nu o poate da. DacI cinevatrebuie sd decidi ce fel de magindsd-gicumpere,sau
in ce fel si-gi zugriveasce locuinla, ingirarea avantajelor fiecirei opfiuni este de
5. William Paley, A Vieu of the k)idences of Chtistianit! 8i Hone Paulinae, Londra, Longman,
Brown, GreerL and Longrnans, 1850.
PutereaCuvantului lui Dumnezeu: autoritatea 219
obicei sr-rficiente.(Opliunea cu cele mai multe avantaje sc dovedepte a fi de obicei
cea mai bun;i.) Dac;i insa se pune intrebarcape cine si crczi sau ce s.i crezi cu
privire la propriul teu destin etern, nevoia de a fi sigur este mult mar mare.
Pentru a intelege ce face Duhul Sf;nt trebuie acum sd examindm mai de
aproape ce are de spus Biblia cu privire la condilia umand, indeosebi despre lipsa
capacitetii omului de a recunoa;te 9i inlelege adevirul fdri ajutorul Duirul-ri. in
Matei 13:13-159i Marcu 8:18 Isus vorbegte despre cei care aud dar nu infeleg
9i
despre cei care privesc dar nu vdd. Starea lor este descrisi foarte realist de la un
capdt la celdlalt al Noului Testament. Inimile lor au devenit insensibile, ei sunt tari
de urechj gi umbla cr-rochii inchigi (Matci l3:15). Ei il cunosc pe Dumnezeu, dar
nu 1l onoreaz; ca Dumnezeu, gi astfel devin superficiali in gindirea lor gi minfile
lor necugetate sunt intunecate (Rom. 1:21).Romani 11:8pune starea lor pe seama
lui Dumnezeu care ,,le-a dat un duh de adormire, ochi ci sd nu vadd gi urechi ca
sd n-audi". in consecinld ,,ochii lor sunt intunecati,,(v. 10). in 2 Corinteni 4:4
Pavel atribuie starea lor dumnezeului acestei lumi care,,a orbit mintile
necredinciogilor, ca si-i opreascd sd vadd lumina Evangheliei slavei lui Cristos,,.
Todteacestcte\te, precum gi numeroasealtc aluzii, pledeazair favoarea nevorr
unei anumite lucrdri speciale a Duhulrri pentru a mari perceptia
Si intelegerea
omului.
in 1 Corinteni 2:14 Pavel ne spune ci omuJ natural (omul care nicr nu percepe,
9i nrci nu in{elege) nu a primit darurile Duhuh-ri lui Dumnezeu. in originil g;sim
cuvdntul 6i1opou, care nu inseamnd doar a ,,primi,, ceva, ci mai-degribd a
,,accepta"ceva, a considera binevenit acest lucru, fie cd este vorba de un dar sau
de o idee.6 Omul firesc nu accepta darurile Duhului deoarece el gesegie cd
infelepciunea lui Dumnezeu este o nebunie. El nu este capabil sd Jinleteaga
(yvcivau)fiindci trebuie si o discearni sau sd o investigheze
irivorpi.rcrau)in mJd
spiritual (nveuparLrriq).Prin urmare, problema nu este numai cd omul firesc nu e
doritor sd accepte darurile gi inlelepciunea h.ri Dumnezelr, ci gi ci fdrd ajutorul
Duhului SfAnt, omul natural nu este in stare si le injeleagi.
in contextul imediat al lui 1 Corinteni 2:14 exista dove?i care sprijind afirmalia
ci omul nu poate intelege fird ajutorul Duhului. in vcrsetul 11 citim ci numai
Duhul lui Dumnezeu infelege lucrurile lui Dumnezeu. pavel aratd qi in 7:20-21c6
lumea- nu Il poate cunoagte pe Dumnezeu prin intermediul inlelepciunii ei,
irhutAt Dumnezeu a prostit intelepciunea accsiei lumi. intr-adcvir, inlelepciunea
lumii este o nebunie pentru Dumnezeu (3:19).Darurile Duhului sunt imidrte$ite
in cuvinte invdJate (6u6ar;oiq)nu de la intelepciunea omeneascd, ci cle la Duhul
(2;13). In urma tutr.rror acestor consideretrie se pare ci pavel nu spune ca
persoanelpneduhovnicegti infeleg, dar nu acceptd. Mai degrabd, ele nu accepti,
cel putin in parte, fiindcd nu infeleg.
Aceasti sldre esle ins; depigiti cind Duhul Sfant incepc \,i lucre,/c in om.
_
Pavel vorbegte despre a avea ochii inimii luminali (neQoruopiuoug), folosind un
pjlr participiu, sugerAnd ci ceva a avut loc $i rim6ne in vigoare (Efes.
P:t^f:.j
1:18).In 2 Corinteni 3 el vorbegtedespre indepirtarea vilului dc pe minte (v 16),
astfel incAt si poati fi priviti gloria Domnului (w 18). Deqi inilial iextul se referca

William-F Arndt qi F. Wilbur Gingrich, e djtori, A Creek-Engtisll


L/.)iicon
oJthe NaiuT?stnnrcnt,
.6-.
editiaa IV-a,Chicago,University of Chicago,1957,p.176.
220 CunoscAndu-L
pe Dumnezeu

la israeliti (v. 13), Pavel l-a extins acum asupra tuturor oamenilor (v. 16), intrucAt
in restul capitolului 9i in primele Saseversete ale capitolului 4 cadrul este
uriversal. Noul Testamentse referi la aceaste uminare a omului in diferiie alte
moduri: ca la tdierea imprejur a inimii (Rom. 2:29),la a fi umplut cu inlelepciune gi
pricepere spirituali (CoI. 1:9),a primi darul inlelegerii pentru a-L cunoagtepe Isus
Cristos (1 Ioan 5:20), a auzi glasul Fiului lui Dumnezeu (Ioan 10:3). Ceea ce irx
prealabil pirea a fi o nebunie (1 Cor. 1:18;2:14)9i o piatrd de poticnire (1 Cor. 1:23),
ii apare acum credinciosului ca puterea lui Dumnezeu (1 Cor. 1:18),o inlelepciune
a lui Dumnezeu tainicd gi linutd ascunsd(7:24;2:7),ca hmd gandul lui Crisios (2:16).
Cele descrisede noi aici reprezinteo lucrare a Duhului careare loc o singurd
date - regenerarea. Ea creeazd o diferentd absolutd intre credincios gi
necredincios. Mai existd tnsd ir viala credinciosului o lucrare a Duhului Sfant
care continue, o lucrare descrisi gi explicateamanuntit de Isus in mesatulLui
adresatucenicilordin Ioan 14-16.Aici Isus promite venireaDuhului Sfani (14:16,
26; 15.26;16:7,13).ln unele locuri Isus afirmd ci El insugi il va trimite pe Duhul
de la Tatdl (Ioan 15:26:16:7).ln prima parte a mesaiului El a vorbit despre
trimiterea Duhului de citre Tatdl in numele lui Isus (14:16,26). in declaratia
finali El vorbegte pur gi sirnplu despre venirea Duhului SfAnt (16:13).Prin
urmare se poate vedea cd Duhul a fost trimis atat de Tatel,cat gi de Fiul, gi cd a
fost necesarca Isus se pleceintai h Tatdl (observaJifolosireaabundentd,agadar
accentuate,a lui tyr,i din 16:7 9i 74:72- ,,EtsMd duc Ia Tatdl").7Duhul Sfdnt
trebuia sdia locul lui Isus dar se-$iindeplineascigi propriile Lui func1iispecifice.
Care sunt acestefunclii pe care le indeplinegte Duhul SfAnt?
1. Duhul SfAnt ii va invdJa pe credinciogi toate lucrurile gi le va aduce aminte
de iot ce i-a invetai Isus (14:26).
2. Duhul Sfant Il va mirturisi pe Isus.Uceniciivor fi gi ei martori ai lui Isus,
deoareceei au fost cu El de 1aincepttt (75:26-27).
3. Duhul Sfdnt va dovedi (il€11o) lumea vinovatd in ce privegte picatul,
dreptatea gi judecata (16:8). Spre deosebire de inuruprior,care poate
sugera pur gi simplu o mustrare nemeritate (Maiei 16:22)salufdri efect
(Luca 23:40),acestcuvint specificimplicX o mustrare care aduce cu sine
convingere.s
4. Duhul Sfaniii va cdlduzipe credinciogiin tot adevirul. El nu va vorbi de la
El, ci va spune tot ce va fi auzit (Ioan 16:13).in cadrul acestuiprocesEl ll
va glorifica de asemeneape Isus (16:14).
Relineti mai ales ctr Duhul Sfdnt estedenumit Duh al adeverului (14:17).in
relatarealui Ioan cu privire la afkmaliile lui Isus nu se vorbegtedespre Duhul
adevirat (til,n0€q
sau ri.l,q0uvriv),
ci despreDuhul adevdrului (rrtqd.l.n0€[oe).
Aceasta
s-ar putea sX nu fie altceva decAt traducerea literali a unei expresii aramaice in
greac5,Totugi, ideea cd lnsdgi natura Duhului este adevirul, este probabil mai
adecvate.Duhul este ce1care comunici adevdrul. Lumea nu este irx stare se 1l
p,iuo, simpli primire, spre deosebire de 6€1oprcu, acceptare),
Iilu."e_9ot
7. A. T. Robertson, A Gnnlnar of lhe GreekNaToTestdmentifl the Light of Historical Reseatch,edilia a
V-a, Londra, Hodder and Stong]\tor., 1923,p. 67G77.
8. RichardTrench,Synony s of lheNeu Testarrerf,Grand Rapids,Eerdmans,1953,p. 13-15.
PutereaCuvantului lui Dumnezeu: autoritatea ZZ1,

deoareceea.nici nu-L vede gi nici nu-L cunoapte. Credinciogii, pe de alte parte, il


cunosc_(1r.u<,roro), pentru cd El rdmAne cu ei gi va fi in ei. (Existi o anumitd discufic
in jurul problemei dacd timput verbului final din versctul 12 trebuie inleles ca
viitor sau prezent. iorar- [,,va fi"] pare sd aibd o bazd textuald oarecum mai buni
decAt(o;uv [,,este"].Se poate ca iorou sd fi fost preschimbatin ioiuv in incercarea
de a armoniza aceastd formd verbali cu timpul prezent al l-ri;riuro.)
Sd rezumim rolul Duhului aga cum este el descris in Ioan 14-16. El cilduzeste
in adevir, aducAndule aminte ucenicilor cnvintele lui Isus, fir6 si vorbeasci ic
la El, ci vorbind ceea ce aude, convingdnd, mArturisindu-L pe Isus. Astfel slujirea
Lui este irevocabil imbinatd cu adevirul ctjvin. insa." ".,l^" se inlelege prin
aceasta?Se pare ci nu este atat de nult o noud slujire, sau addugarea unui adevir
nou, necunoscut in prealabil, cAt o acfiune a Duhuiui Sfant in ]eg"hturi cu ade.!,irul
deja revelat. Astfel, Iucrarea Duhului Sfant implica elucidarea adevirului,
aducAnd credinld 9i convingere, insi nu o revelafie noui.
Trebuie inleles insi acest pasai ca unul care se referd la intreaga Bisericd de-a
.
lungul tuturor perioadelor din viaga ei, sau acesteinvetdturi cu privire la lucrarea
Duhului SfAnt li se aplici nurnai ucenicilor din zilele luilsus? Daca se adopti acest
al doilea punct de vedere, cdlduzirea ucenicilor in adevir de cdtre Duhul ie referi
doar la rolul pe care l-au avut ei in redactarea Bibliei, si nu la vreo lucrarc de mai
t6rziu. Evident mesajul a fost dat initial gruprrlui c.rre era adunat efectiv in jurul
lui Isus. Existi anumite texte care stabilesc cert acest lucru (de ex., 14:g-11).Totugi,
in cazul majoritilii lor, lipsesc elementele care se reclame o interpretare restrictiva.
Intr-adevir, mai multe invdtdturi din Ioan 14-16 (de ex., I4i7-7;15:1-17) sr-rnt
comunicate 9i in alte pirli din Biblie. Evident, ele nu se limitau numai la primii
ascultitod, intrucat implicd promisiuni revendicate
9i porunci acceptite de
intreaga Biserici de-a lungul intregii ei istorii. Este logic si se conchidd c6
i n v i t , i t r r r i l cr c f e r i t o a r el a l u c r a r e aD u h u l u i , u n t s i o c n t r t rn o i .
De fapt, ceea ce se invale in Ioan 14-16cu privire Ia ciliuzirea crcdinciogilor in
_
adevdr de cdtre Duhul se gdsegte gi altundeva in Biblie. pavel indcosebi,
mentloneazi cd mesajr.rl Evangheliei a venit initial la tesaloniceni prin Duhr-rl
SfAnt..Elspune cd acest mesaj nu a venit numai prin cuvinte; ci qi ,,in putere gi in
Duhr-rlSfAnt 9i cu deplini convingere" (1 Tes. 1:5). C6nd tesalonicenii au primit
(ropo2,aB6vrcq) cuvAntul, ei l-au acceptat (i6tiao0e)nu ca pe cuvdntul oamenilor, ci
ca pe ceea ce este de fapt, CuvAntul lui Dumnezerr
a2:13).Diferenta dintre o
primire indiferentd a mesajului gi o acceptare reali
9i activi este intelease ca o
lucrarea Duhului Sfant.Mai mult decat atAi, pavel se roagd ca efesenii (Efes.3:14-19)
sd.fie inidrili cu.putere prin Duhul in omul dinliun"tm gi si aibd puterea si
priceapi (roio.x.oB€o0aL) 9i si cunoascd (1r,r,iuci.) dragostea lui Cristos care depdgegte
(r!repp ,/,ouoav)cunoagterea (lvcjoccoq). Implicatia eite ci Duhul Sf6nt va comunrca
efeseniloro cunoagterea dragostei lui Crisios care ctcpagegtecunoagtereaobignuiti.

Gomponentele
obiectivesi subiectiveale autoritatii
Existd agadar ceea ce Bernard Ramm a numit un tlpar al autoritdtii. Cuvantul
obiectiv, Scriptura scrisd, impreune cu acel cuvint subiectiv iluminarea gi
convingerea liuntricd a Duhr-rlui Sf6nt, constituie autoritatea pentru cregtin.
222 Cunoscindu-L pe Dumnezeu

Ortodoxia scolasticddin secolulal XV[-lea a afirmat ce autoritateaesteBiblia


singurd.in unele cazuri aceastaa fost 9i pozilia fundamentalismuluiamericandin
secolul al XXlea. Cei care suslin aceastepozitie v6d in Biblie o dimensiune
obiectivd care aduce pe cineva automat in contactcu Dumnezeu; de aici poate
rezultao concepfiesacramentalddespreBiblie.Seconsideri de asemeneace Biblia
ca revelaliegi ci pdstrareinspiratd iacelei revelalii are o eficacitateintrinsece.O
simple prezentare a Bibliei sau expunere la influenta Bibliei are o valoare in sine,
deoarececuvintele Bibliei au putere in ele insele. Secredecd citirea zilrricl a Bibliei
este ceva valoros prin sine gi pentru sine. Vecheazicale ,,un mer zilnic il line la
distantdpe medic" are o replici teologicd:,,un capitol zilnic il ginela disianta pe
Diavol." Un potential pericol aici estece Biblia poatedeveni aproapeun fetig.e
Pe de alid parte, existd unele grupuri care consideri cA Duhul Sfdnt este
autoritateaprincipal5 penhu cregtin.Anumite grupuri carismatice,de exemplu,
cred ce profetia speciald are loc ir zilele noastre.Noi mesajede la Dumnezeu sunt
date de Duhul SfAnt.In maioritateacazurilor se crede cd ele explicd adeverata
semnificagie a anumitor pasajebiblice.Agadat argumentulacesto;grupuri estece
i!:l timp ce Biblia este autoritard,in practicdsensulei va fi adeseorineclar f5re
acJiuneaspecialda Duhului SfAnt.lo
In realitateimbinarea acestordoi factori este cea care constituieautoritatea.
Ambii sunt necesari.Cuvantul scris, interpretat corect este baza obiectivd a
autoritdtii. Lucrarea ltruntricd de iluminare gi convingere a Duhului Sfant este
dimensiuneasubiectivi. Aceastddubld dimensiunepreintAmpindpropovdduirea
unui adevdr searbed, rece 9i sec, pe de^-oparte, 9i o hiperexcitabilitate gi o
infldcirare necugetatd,pe de alte parte. Impreund, cei doi factori produc acea
maturitate care esteatAt de necesardvielii cregtine- o minte rece,lucidd gi o inimi
calda(nu o inime receFi o minte infierbAntatd).Dupd cum s-aexprimat un pistor
intr-un mod cam trangant: ,,Daci ai Biblia fdri sd ai Duhul, te vei usca. Daci ai
Duhul fdrd sdai Biblia,vei exploda.ins5 dacdai atatBiblia,cat ti Duhul impreune,
te vei maturiza."
Cum se compard aceastdconceplie despre Scripturi cu conceplia despre Biblie
a neoortodoxiei? In aparentd,cel putin celor care privesc de pe o pozilie ortodoxi
scolastici, cele doue I se par foarte asemdnetoare.Experienla, pe care
neoortodoxul o numeste revelatie este de fapt ceea ce irntelegemnoi prin
iluminare. In momentul in care cineva devine convins de adevdr, are loc
iluminarea. Negregit, iluminarea nu va avea intotdeauna loc intr-un mod
dramatic. Uneori convingerea apare intr-un mod progresiv gi mai linigtit. Totugi,
fdcdnd absiracliede drama care poate fi legate de situalie, exista alte diferenle
semnificativeinhe conceptia neoortodoxAcu privire la revelalie gi conceptia
noastri cu Drivire Ia iluminare.
9. A. C. McGiffert, ProtestantTho ght Bet'orc Kart, New York, Harper, 1961,p.146.
10. Intr-o anumittr biserice era nevoie sd se ia o decizie cu privire la doud Dlanuri ce au fost
propusein vedereaconstruirii unui nou sanctuar.Unul dintre membri suslineac; Domnul i-a spus
cI adunareatrcbuie se adopte planul carear fi dus la realizareaunei cltrdiri mai mari. Et sebaza pe
fapful ce raportul dintre numerul de locuri in cazul planului clldirii mari 9i numirul de locuri din
planul clddirii mai mici era de cinci la trei, tocmai raportul dintre numdrul care reprezentaocaziile
in careIoas ar fi trebuit sAloveascdcu segelilein pimant la indemnul lui Elisei gi numtrrul ocaziilor
in careIoas a lovit efectiv in pdmant (2 Imp. 13:18-19). PAni la urmi adunareas-a divizat din cauza
neinieiegerilorcu privire la a;eastaproblemtr$i la altelesimilare.
PutereaCuvenhlui lui Dumnezeu:autoritatea 2ZB
in primul rdnd, in conceplia noastre ortodoxd confinutul Bibliei este in mod
obiectiv CuvAntul lui Dumnezeu. Ceeace spun acestescrieri esteintr_adevir ceea
ce Dumnezeune spune noud, indiferent dicd cinevale citegtesau nu, le tntelege
sau nu ori 1e accepti sau nu. Neoortodoxul, pe de altd parte, nu considerdii
revelagiaesteir-rprimul r6nd o comunicare a informaJiei, ci mai degrabd prezenfa
rur Lrumnezeutrsugr. ln consecintd,Biblia nu esteCuvantul lui Dumnezeu intr-un
anumit mod obiectiv. Mai degrabd, ea devine Cuv6ntul lui Dumnezeu. CAnd
revelatia sub formi de intAlnire se sfArgegte,Biblia redevine din nou cuvantul
oamenilorcare au scris-o.insd, tn concepliaortodox; prezenhte aici, Biblia este
mesajul lui Dumnezeu; ce ne spune ea este ceeace .re sproe El, indiferent daci
cinevao citegtesau nu, o aude sau nu, o intelegesau nu, ori ii r5spundesau nu,
Statutulei de revelatienu depinde de rdspunsulcuiva la ea.Ea esteceeace este.
Aceasta inseamn5, in continuare, ci Biblia are o semnificafie definitd
9i
obiecdve care este-(sau cel pulin ar trebui sd fie) aceeagipenirr, fieca.e. in
conceptia neoortodoxd, de vreme ce nu existd adevdruri revelate, ci numai
adevdruri ale revelafiei, felul in care o persoand interpreteaze o intAlnire cu
Dumnezeu poate fi diferit de inlelegerea unei alte p"rrou.,". De fapt, nici
interpreterile pe care le-au dat evenimentelor autorii Scripturii nu au fost
inspirate divin. Ceeace au scris ei a reprezentatdoar propria'lor incercare
de a
relata cele experimentatede ei. Din aieastdcauzd,nu este posibili impdcarea
unor diferenle de intelegere prin citarea cuvintelor Bibliei. in cel mai b-trn caz,
cuv_inteleScripturii pot doar sd arate inspre evenimentul propriu_zis al revelatiei.
Insi, i:r cadrul conceptiei prezentate aici - de vreme ce cuvintele Scripturii suni
in
mod obiectiv revelalia lui Dumnezeu- o persoandcare caute se arate unei alte
persoane care este intelegerea corecti, poate ardta spre conlinutul
Bibliei.
5emmtrcalEde bazi a unui pasaiva fi aceeagipentru fiecare,degi aplicatia
s_ar
putea sd fie diferitd de la o persoani la alta.
In plus, deoareceBiblia are o semnificatieobiectivd pe care alungem
sd o
intelegem prin procesul ilumindrii, aceastdiluminare trebuie sd aibd un anumit
etect permanent. O datd ce semnificalia este intelease,noi o delinem (in afari
de
cazul in careuitem) htr-un mod mai mult sau mai putin permanent.Ceeace nu
vrea sd insemne cAnu poate exista o iluminare mai piofundd, care sd ne dea
o mai
buntr inlelegerea unui anumit pasaj,ci mai degraba ca nu hebuie se existe
o
rernnoue a umrndrii, intrucat semnificalia (la fel ca gi revela{ia) este
de o
asemeneanature incat persistdgi poatefi relinuid.

Diferiteconceptiidespreiluminare
Conceptialui Augustin

in istoria Bisericii au existatdiferite conceptiicu privire la iluminare. pentru


Augustin
-iluminarea a fdcut parte din pio."rri general de dobdndire a
cunogtintelor. Augustin a fost un platoniciary sau cel
lugin un neo-platonician.
Platon a invXtat cd realitatea consti din Forme sau'Idli. Toate pirticulariile
empirice existenteigi iau realitateade la acestea.Astfel, toate lucrurile albe
sunt
224 PeDumnezeu
cunoscandu-L

albe deoareceparticipe Ia Forma sau Ideeade alb' AceasteTormede alb nu este


albi in sine, inse este, cum s-ar sPune, formula albului. in mod similar, toate
tipurile de saresunt saredoar pentru ce Participdla Ideeade s6ratsau surlt mani-
festdri aie lui NaCl, formula sdrii. Singurul motiv pentru care suntem capab i se
cunoagtem ceva este pentru ce recunoagtem Ideile sau Formele (unii ar spune
universaliile) in particularii. Fere o cunoaqterea Ideilor noi nu am fi caPabili sd
abstractizdm cele experimentate gi si formulSm vreo concePtie. l:r viziunea lui
Platon sufletul cunoagte Formele pentru ca a fost in contact cu ele inainte si fi
intrat in aceasti Iume a experientei senzoriale 9i a particulariilor. Augustin,
i.ntrucat nu accepta preexistenla sufletului, a adoptat un alt mod de abordare.
Dumnezeu imprimi Formele asuPra minlii individului, fdcAnd astfel posibili
recunoagtereaacestor calit5ti in particularii, 9i dand minln criterii in vederea
abstractizariigi a evaluarii. ln timp ce Platon credeacd noi recunoagtemFormele
datorite unei experiente unice din trecut, Augustin credeacd Dumnezeu imP m;
in permanenteacesteconcepteasuPraminfii.lt
Contrar opiniei curente, el observd cd existd trei, 9i nu doud, comPonente irir
procesul de dobindire a cunoa9terii. Trebuie, desigur, sAexiste cel care cunoaite
;i obiectul cunoagterii. in plus, trebuie sd existe mediul cunoagterii. Pentru ca si
auzim, trebuie si existe un mediu (de ex., aerul) care se conduce undele sonore.
Sunetul nu poate fi transmis in vid. in acelagimod, noi nu putem vedea decat Prin
intermediui luminii. in intuneric deplin nu exista vedere, cu toate cd Poate fi
prezente o persoana caPabile se vade gi un obiect vizibil. La fel este 9i irx ceeace
privegte intreaga cunoagtere: pe lAngn cel care cunoalte 9i obiectul cunoagterii
trebuie sd existe o anumitd cale de accesla Idei sau Forme, altminteri nu va exista
cunoagtere.Acest lucru este valabil Pentru percePtia senzoriala, gandire 9i orice
alt mod de a cunoa$te.Astfel, Dumnezeu estecea de-a treia parte din procesul de
dobdndire a cunoagterii, deoareceEl ilumineazi intruna mintea prin imprimarea
Formelor sau a ldeilor asupraei. CunoagtereaScripturii estela fel. Iluminarea cu
privire la semnificafia gi adevdrul Bibliei este pur 9i simplu un caz special de
activitate a lui Dumnezeu in cadrul procesului general de achizitionare a
cunoagteriide cetreom.12
Degi Augustin a explicat Procesul Prin care dobandim cunoagterea,el nu a
facut nici o diferentiere intre cregtin 9i necregtin. Doue scurte observatii vor scoate
tn relief problemele din aceastdconceptie: (1) epistemologia lui Augustin nu este
compatibile cu antropologia lui Potrivit ceruia omul este de o totale Pecdtoqenie;
gi (2) el nu ia in considerare invetetura biblici ce afumd cA Duhul Sfant
infeptuiegie o lucrare specialdin relalia cu credinciogii.

Conceplialui DanielFuller

Daniel Fuller a propus o concePlieinedite cu Privire la ce anume este implicat


i:n lucrarea de iluminare a Duhului Sfant. Aceastdconceptie Pare se se bazeze in
exclusivitate pe L Corinteni 2:13-14,gi mai ales Pe propozifia: ,,omul firesc nu
primegte lucrurile Duhului lui Dumnezeu". Fuller sustine ci aici nu este vorba
11. Augostrn Cetatealui D lnnezeu9.16.
1. 12tDe libercatuittio2.12.34.
12. Augustin Solilo{ni,a
Puter€aCuvantului lui Dumnezeu: autoritatea .4.4J

despreinjelegerea textului biblic, ci de acceptareainveldturilor lui. El consideri ci


bilopou este cuvAntul crucial, intrucAt nu denotd numai o receptionare a
invitdturilor lui Dumnezeu, ci gi o acceptare benevold a lor. Astfel, problema
omului firesc nu este ca el nu intelege ce spune Biblia, ci cA nu doreqte s6-i urmeze
invdtdturile. Iluminarea, agadar, este procesul prin care Duhul SfAnt induplecd
vointa omului ca si accepte invdliturile lui Dumnezeu.
Continu6nd interpretarea lui 1 Corinteni 2:14,prin a-gi exprima convingerea ci
problema de bazd a necredinciosului este ci nu doregte sd iccepte invildtura lui
Dumnezeu, Fuller trage concluzia neintemeiate cd pdcatul a afectat grav voinla
omului, insi nu gi ralir"rnealui. Aceasta inscamna, spune Fuller, ci un exponent al
teologiei biblice descriptive, cat de cet obiectiv va fi in stare sd ajungd mii ugor la
semnificalia r.rnui text decat cineva care consideri cd Biblia este autoritare intr-un
fel sau altul. Primul nu va fi prea afectat de factorii subiectivi, cieoarecepe el il
intereseazedoar se constate ce a invAtat Isus sau pavcl. El nu este in nici un fel
obligai sd urmezc acele invdldturi sau si asculte de ele. Credinciosul, pe de altd
parte, poate descoperi o coliziune intre invetatura Bibliei qi propriile lui
presupuneri. El va fi tentat, probabil fdri sd-9i dea seama, si introduci in text un
anumrt sens pe care se agteapte se-l giseasci acolo. Tocmai angajamentul lui faj6
de Scripturi face mai probabili o inlelegere gregitd.r3
Existe cateva dificultili legate de conceptia lui Fuller cum ce iluminarea este
lucrarea pe care o face Duhul SfAnt cu vointa omr-rlui (9i numai cu voinla lui). pe
IAngd faptul ci Fuller i9i bazeaze punctul de vedere pe o singurd porJiune din
Scripture, el a presupus cd numai voinfa omului, este afectati de pecat nu gi
ratiunea lui. Deoarece inJelegereanecredinciosului nu este distorsionitd de p6cat
9i deoarece,spre deosebire de cregtin, acesta nu are vreun interes personaliegat
de ceeace spune Scriptura, el poate fi impar{ial gi poate ajunge la inlelesul real al
textului biblic. Este insi aceasta intr-adevir aga?Cati necredincioqi sunt atat de
impartiali gi de neimplicaji? Cel care examineaze invitdturile lui Isus trebuie si
aibd un anumit interes fate de ele. Oare acel interes in sine nuJ poate determina
si giseasci acolo un inleles pe care e1il consideri mai acceptabil decat intelesul
real?Pe de alti parte, tocmai angajamentul credinciosului ii itArnegte acestuia un
mteres9r o preocupare mai serioasi fafd de Biblie. Acest angajament poate implica
o dorinld de a urma Scriptura oriunde ar duce ea. Seriozitatea convinqerii
cregtinului cd Biblia este CuvAnhrl lui Dumnezeu ar trebui si-l facd ne acestamult
mai sarguincios in incercarea de a determina cu credinciogie adevdrata ei
semnificatie. Daci cineva L-a acccptat pe Cristos ca Domn, nu va fi el dornic sd
stabileascein mod precis ce anume a declarat Domnul? in final, textele biblice
(citateIa p. 219-220)care arate ce necredinciosul este reticent - cel pulin in parte -
fiindci nu inlelege, iar faptul cd Duhul SfAnt deschide atit inimj, cAt mintca,
Si
par greu de armonlzat cu conceptia lui Fuller cum ci pdcatul nu a afcctat in mod
s e r i o sr a l i u n c co m u l u i , c j n u m . r i r o i n l a l r r i .

Conceptialui Jean Calvin

Conceptia lui Jean Calvin cu privire la iluminare este mai adecvate decat cea a
DanielFrrller,,,TheHoly Spirit'sRolein Biblicallnterprctation,,,
in Scj.iptlltc,
Ttaditian,
antl
,13.
llttcrprelntion,
ed.W.WardCasque SiWilliamSanfordLasorGrandRapids, Ecrdmans,.197B, p.189{98.
226 pe Dumnezeu
Cunoscandu-L

lui Augustin sau Fuller.Calvin, firegte,a crezutin depravareatotali a omului gi a


vorbit despreea.Aceastainseamni cdintreaganaturd umand,inclusiv raliunea,a
fost afectatd negativ de cddere. Omul in stare naturald nu este capabil se
recunoascdadevarul divin gi sd rispundi la el. lnsi, atunci c6nd are loc
regenerarea,,,ochelari.icredinlei" imbundtdlesc mult vederea spirituald a omului
respectiv.Totugi,chiar gi dupd regeneraremai esteincA nevoie de o permanenta
dezvoltareprogresivi, pe carenoi o numim de obiceisfinlire. in plus, Duhul SfAnt
lucreazi in interiorul vietii credinciosului, mdrturisind despre adevdr gi
contracarandefectelepicatului, astfelincAt sd poatl fi vezut intelesul inerent al
Bibliei. Aceastdconceptiecu privire Ia iluminare pare se se armonizezecel mai
bine cu invdliturile biblice,9i din acestmotiv sepledeazi aici in favoareaei.ra

Biblia,ratiuneagi Duhul
In acestmoment se ridicd intrebarealegatdde relagiadintre autoritateabiblicd
gi raliune. Nu existi oareaici posibilitateavreunui conflict?in aparenli Biblia este
autoritatea,ins6 sunt intrebuintate diverse mijloace de interpretarepentru a-i
smulgeinJelesul.DacAra$uneaestemiilocul de interpretare,nu esteoareratiunea
adevirata autoritate, mai degrabddecAtBiblia, de vreme ce ea vine de fapt la
Biblie de pe o pozilie de superioritate?
Aici trebuie sa se facd o distinclie intre autoritatealegislativd gi autoritatea
juridici. in cadrul guvemului federal CamereleCongresului produc legislaiia,
insd sistemuljudecdtoresc(culminAndcu CurteaSupremd)estecel caredecidece
inseamni legislalia.Ele sunt ramuri separateale puterii executive,fiecareavAnd
propria ei autoritate.
Acesta pare sd fie un bun mod de a ne imagina relalia dintre Scripturd gi
raliune.Scripturaesteautoritateanoastri legislativdsupremd.Eane dd conlinutul
credinteinoastregi al codului nostru comportamentalgi practic. Raliuneanu ne
spune continutul credinlei noastre.Ea nu descoperdadevdrul. Chiar gi ceeace
invdlim din revelatiageneraldestetot o problerndde revelafie,mai degrabi decdt
una de deducfie logicd mediatd de teologianaturali. Desigur,setul de informalii
obtinut din revelatia generale acopere inevitabil o arie largd gi este ceva
suplimentarpentru revelaliaspeciald.
Totugi, cAnd ajungem si stabilirn ce anume inseamni mesatul gi - intr-o etape
ulterioari - daci esteadeverat,noi hebuie sdne folosim de capacitateanoastrdde
a rajiona. tebuie sd intrebuinldm cele mai bune metode de interpretare sau
hermeneutice.$i apoi, prin examinareagi evaluarearationalda dovezilor,trebuie
si decidemdaci crezul cregtinesteadeverat.Aceastao numim apologeticd.Degi
existi o dimensiunea autoexplcerii in cadrul Scripturii, Scripturasingura nu ne
va da inlelesul Scripturii. Prin urmare nu existi nici o inconsecventdin a
consideracd Scriptura esteautoritateanoashd supremein sensulci ea ne spune
ce si facem gi ce si credem,gi in a intrebuinla diverse metode hermeneuticeSi
exegeticepentru a i se determinaintelesul.
Am observatcd iluminarea de cdtreDuhul SfAntfl ajutd pe cel carecitegtesau
14. .|eanCalvin, lnua'fdl ra rcIigiei cre€tifie,cartea 1, capitolele 7 Si 9.
Puterea
Cuventuluilui Dumnezeu:autoritatea 227

audeScriptura si o inleleagi 9i dd convingereacd ea este adevdrategi ce este


CuvAntul lui Dumnezeu. Acest lucru nu trebuie considerat insd ceva ce ne
scutegtede intrebuinlareametodelor hermeneutice.Acestemetode joacd un rol
complementar,gi nu unul competitiv O conceplie despre autoritate care
accentueazdcomponenta subiective se bazeaz| aproape in exclusivitate pe
mirturia lduntricda Duhului. O conceptiecareaccentlreazicomponentaobiectivi
considerdci Biblia singuri esteautoritatea;aceasteconcepjiesebazeazdexclusiv
pe metodelede interpretare,minimalizAndmdrturia liuntrici a Duhului. in oricc
caz,Duhul lui Dumnezeu lucreazdadeseoriintr-un mod mijlocit mai degrabi
decAtintr-unul direct. Prin faptul ci furnizeazl.d.ovezipe care raliunea le poate
evaluaEl creeazdcertitudinea cd Scriptura este de naturd divin6. El duce de
asemeneala o infelegerea textului prin intermediul lucrdrii de interpretare a
exegetului.Pdndgi Calvin, cu putemicul seu accentpus pe mdrturia lduntricd a
Duhului SfAnt,a airasatentiaasupraindicijlor in favoireairedibilitilii Scripturiirs
gi in comentariilelui el a folosit tot ce fusesemai bun in eruditia clasicapentru a
aiungela sermificatia Bibliei. Aqadar,exegetulgi apologetr.rlvor intrebuinta cele
mai br.rnemetodegi informafii, insd impreund cu o rugdciunecontinui pentru ca
Duhul Sf6ntsd lucrezeprin acestemijloace.

Traditiesi autoritate
Acum cA am examinat relatia dintre Biblie gi raliune, trebuie si ne intrebdm
cum anume se raporteazd traditia la problema autoritilii. Functioneaza ea oare ca
o autoritate legislativi, furnizAnd continut credintei cregtine? Sunt unii care cred
cd revelatia a continuat in cursul istoriei Bisericii, astfel incat opiniile pdrinfilor
Bisericii au o considerabild greutaie. Altii considerd cd rolul tradiliei este mai
pulin formal, dau insd un respect considerabil Pirinlilor Bisericii, sau chiar ii
venereazd- dacd nu pentru alt motiv atunci pentru ca au fost mai aproape de
levelatia initiald, qi prin urmare au fost capabili sd o inteleage gi si o explice mai
bine decAtsuntem noi cei care triim la atAteasecoledupi acele e.i,enimente.Unele
grupuri, rnai ales bisericile independente, repudiazi fdgigorice folosire a tradifiei,
evitdnd-o in favoarea unei increderi totale in Scripturd.
Ar trebui observat faptul cd pAni gi cei care nu cinstesc tradilia sunt frecvent
afectali de traditie, chiar dacd intr-o formd intrucAtva diferitd. Directorul unui
seminar baptist a spus odate cu ironie; ,,Noi, baptiqtii, nu urmem tradifia. Suntem
insd legaJide pozifia noastla baptiste istorice!" Tradilia nu trebuic sd fie neapdrat
veche,cu toate ce trebuie sd fie cel putin atet de veche incat s6 poatd fi inregistrate
gi transmisd. O anumith traditie poate avea o origine recentd. De fapt, la r.rn
moment dat toate traditiile au fost de origine recente. Unii dintre vorbitorii gi
Iiderii cunosculi ai cercurilor cre$tine igi creeazi propria lor tradilie. La ctrept
vorbind, anumite expresii cheie ale lor pot fi de-a dreptul canonizate printie
adeplii lor.
Tradijia are un rol pozitiv: ea ne poate ajuta sd intelegem Scriptura gi aplicatia
ei. Pirintii Bisericii au ceva de spus, insd scrierile lor trebuie privite ci nigte
15. lbid.,cartea1,capitolul8.
228 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu

comentariiasupra textului, nu ca text biblic in sine.Ar trebui si le consultdmaga


cum consultdmalte comentarii.In acestfel ei func{ioneazeca autoriteti iudiciare.
Autoritatealor vine din intrebuinlareagi elucidareade citre ei a Scripturii. Lor nu
trebuie sd 1i se irgiduie niciodatd sd inlocuiasci Scriptura. Ori de cAte ori o
traditie, indiferent cAesteo inveldturd strdvechesau cea a unui recunoscutlider
de astdzi, intre in conflict cu semnificalia Bibliei, tradilia trebuie sd faci loc
Scripturii.

Autoritateaistorici si cea normative


Existi 9i o altd distincJiecare trebuie fdcutd gi dezvoltata.Ea are de-a facecu
felul in careBiblia esteautoritardpentru noi. Biblia are negregitautoritatease ne
spund care a fost voia lui Dumnezeu pentru anumite persoaneindividuale sau
grupuri careau trdit in vremurile biblice.intrebareaasuprac;reia ne concentrem
atentia aici este urmetoarea:Ceeace a fost obligatoriu pentru acei oameni este
oare obligatoriu gi pentru noi?
Estenecesarsd sefaci deosebireaintre doud tipuri de auiodtate:ceaistoricegi
cea normative. Biblia ne informeazi cu privire la ce le-a Doruncit Dumnezeu
oamenilordin Bibtie gi ce agteapidEl de linoi. in misura in careBiblia ne invatd
ce s-a intampht in vremurile biblice 9i ce li s-a poruncit oamenilor din acele
vremuri, ea are autoritate pe plan istoric. Are ea insd gi autoritate normativd?
Suntem noi obligali sA intreprindem aceleagiacfiuni care le-au fost poruncite
acelor oameni? Aici estenevoie de o atentie deosebitdpentru ca si nu se identifice
prea repedevoia lui Dumnezeupentru aceioamenicu voia lui Dumnezeupentru
noi. Va fi necesarsAse determinecareesteesenlapermanentda mesajuluigi care
esteforma temporarda expresieilui. Cititorul igi va reaminti cein capitolul despre
actualizareacredintei (p. 110-112)au fost date unele linii directoare.Este foarte
posibil ca ceva si aibi autoritate pe plan istoric fdri si aibd 9i autoritate
normativd.
l PARTEAATREIA

GumesteDumnezeu
12. MAr4ialui Dumnezeu
13. Bunitatea lui Dumnezeu
14, Cet de aproapesau cat de departeeste Dumnezeu:
imanentasi transcendenta
15. Caracterultriunic al lul Dumnezeu:Trinitatea
4l n)
)LA
lui Dumnezeu
Mdretia

Naturaatributelor
Clasificareaatributelor
Atributelemareliei
Soiritualitatea
Personalitatea
Viata
lnfinitatea
Constanla

lJoctrila despreDumnezeuestepunctul centralal unei mad perf din


restul teologiei. Conceplia cuiva despre Dumnezeu poate fi imaginatd chiar
fumizAndintregul scheletpentru teologiagi viala persoaneirespective.Ea dd o
culoareapartestilului in lucrare gi filozofiei de viate Pe careIe are cineva.
Problemesau dificultdli la doud nivele evidentiazefaptul ca existenevoiaunei
inJelegericorectea lui Dumnezeu.Primul estenivelul popular sau practic. ]. B.
Phillips,in carteasa Yotl GodIs TooSmall,a relielat catevaconceptiidenaturate
foafterespanditedespreDumnezeu.lUnii oameni Il vid pe Dumnezeuca pe un
fel de poliJist ceresc care cauti prileiuri pentru a se dezldntui impotriva
persoanelorcare gregescAi se abat de Ia drumul drept. O cunoscutdmelodie
populareenunte acestpunct de vedere:,,Dumnezeute va pedepsipentru aceasta;
Dumnezeute va pedepsipentru aceasta.N-are rost sAfugi gi sdte ascunzi,cici El
gtieunde egti!" Societd{ilede asigurdri,prin clauzelecareapar sub denumireade
,,acliuniale lui Dumnezeu" - intotdeaunaintdrnplSricatastrofice- par sAaibd in
minte imaginea unei fiinfe puternice Fi reuvoitoare. Conceplia opusd, cd
Dumnezeuar fi ca un bunic, estegi ea respanditd.In acestcaz Dumnezeu este
conceputca un indulgent gi drigu! gentlemanbetran/carenu ar vrea cu nici un
chip sddiminuezepldcereape careo au in viald fiinlele omene$ti.Acestea9i multe
alteconcepliifalsedespreDumnezeusecer a fi corectatein cazul in carevrem ca
viatanoastrdspirituald si aibi o semnificaliereald9i profunzime.
Problemecare apar la un nivel mai sofisticatsubliniazdde asemeneanevoia
unei conceplii corectedespre Dumnezeu.ConceptiaBibliei despreDumnezeu a
fost adeseoriproblematicd.In Bisericaprimard doctrina despreTrinitatea creato
1. B. Phillips, yolr/ Godls TooSrii?ll,New York, Macmillan, 1961.

231.
232 CumesteDumnezeu

tensiunedeosebitd9i a dus la discutii. Degi acestsubiectspecificnu a incetat cu


desivArgiresd mai prezinte dificulteji, in zilele noastreau ajunsin prim-plan alte
probleme.Una dintre ele estelegatdde relalialui Dumnezeucu ciealiaSa.Este
oare El atat de separatgi indepdrtai de crealie (transcendent)inc6t nu lucreazi
prin ea gi prin urmare nu sepoategti nimic despreEl din crealie?Saupoatefi gesit
tn societateaumani gi in proceselenaturii? intrebdri specificecare s-au ridicat in
legdturAcu aceastdproblemd sunt: Lucreazdoare Dumlezeu prin intermediul
procesuluide evolufie?gi; Trebuieimaginat; oaretranscendenga lui Dumnezeuin
primul rAnd cu ajutorul unor categoriispaJiale?O altAproblememajord are de-a
facecu natura lui Dumnezeu.EsteEl stabil gi neschimbatorin esenle?Sau cregte
gi Se dezvoltd asemenea restului universului, dupd cum susline teologia
procesului?$i apoi sunt problemeleridicate de teologiasperanfei,care a sugerat
cd Dumnezeu trebuie imaginat in primul r6nd in raport cu viitorul gi nu cu
trecutul. Aceste probleme gi altele pe lAngd ele reclamd o gindire clard gi o
enuntareatentea conceplieidespreDlurnezeu.
In incercareade a-L intelege pe Dumnezeu s-au ficut multe erori, unele dintre
ele opuseprin natura lor. Una esteo analizdexcesivd,in cursul cdreiaDumnezeu
este supus unei adevaratevivisecJii.Atributele lui Dumnezeu sunt expuse gi
clasificateintr-o manierd similari celei care apare intr-un manual de anatomie.2
Este posibil sd se faci o problemE excesiv de speculative din studierea lui
Dumnezeu;gi in acestcaz tinta va fi concluziaspeculativdin sine, gi nu o relatie
mai stransecu El. Lucrurile nu ar trebui si se intAmple aga.De fapt, studierea
naturii lui Dumnezeu ar trebui vizutd ca o unealte in slujba unei mai bune
inlelegeria Lui 9i pornind de aici, a unei relalii personalemai strinse cu El. Apoi,
nu trebuie sd existe o evitare a cercetarilor gi reflectdrii cu privire la intrebarea cum
esteDumnezeu.$i astfelnu va existatentaliade a alunecain gregealaopusi: aceea
de a generalizain agamisurd concepliadespreDumnezeuincat rdspunsulnostru
sd devind pur gi simplu un sentimentcald fatd de ceeace Phillips a numit ,,pata
lunguiald" (Dumnezeul nefocalizat),3sau ceeace unii au denumit ,,credinf; in
marele orice-arfi". Prin urmare, cercetareanaturii lui Dumnezeunu ar trebui sd
fie nici efori speculativ prestat in zona care este dincolo de ceea ce a revelat
Dumnezeu,gi nici un salt mistic inspre un cevanedeslugitgi nedefinit.

Naturaatributelor
Atunci cAndvorbim despre atributelelui Dumnezeu,noi ne referim la acele
caltef ale Lui careconstituieceeace esteEl. Ele sunt insegicaracteristicilenaturii
Lui. Nu ne referim aici la lucrurile pe care le infdptuiegteEl, cum sunt crearea,
cdlduzirea9i pdstrarea,nici la rolurile corespunzitoareacestorape carele are El -
aceleade Creator,Cdlduzd,Pistrdtor.
Atributele sunt cantali ale intregii Dum.nezeiri. Ele nu trebuie confundate cu
proprietdtile,carc,Iehnic vorbind, sunt trdsiturile distinctive ale diferitelor persoane

2. De ex.,StephenChamock,Disco,r,'scs upontheExistcnce
andAttribulcsof God,Cra d Rapids,
Bakerretipirittr1979.
3. Phillips,yo / cod/s TooSnall,p, 63-66.
M;retia lui Dumnezeu 233

ale Trinitdtii. PropdetAtile sunt fr-rncfii (generale), activiteti (mai specifice) sau
acliuni (celemai spccifice) ale mernbrilor individuali ai Dumnezeirii.
At butele sunt caliteti permanente.Ele nu pot fi dobdndite sau picrdute. Ele
sunt intdnseci. Astfel, sfinlenia nu este un atribut (o caractcristicd permanent;,
inseparabild)al lui Adam, insi este un atribut al lui Dumnezeu. Atributele lui
Dumnezeu sunt dimensiuni esenfiale gi inerente aparlinAnd insegi naturii Lui.
in timp ce modul in care il inlelegem noi pe Dumnczeu este fdri indoiale filtrat
prin propria noastrd structura mentali, atributele Lui nr.rsunt conceptiile noastre
proiectate asupra Lui. Ele sunt caracteristici obiective ale naturii Lui. in fiecare
situajie biblici in carc sunt descrise atributele lui Dumnezeu este evident ch elc fac
parte din insigi natura Lui. in timp ce autorul i9i exprimi adescori reactia sau
rdspunsul la acesteatributc, atribr.rtelegi rispunsrrl sunt foarte ciar deosebite unul
de celdlalt.
Atdbutele sunt inseparabile de fiinja sau escn!a lui Dumnezeu. Uncle teologii
mai timpurii lc-au vizut oarecum lipsite sar-rcel pufin distingindu-se intr-un
anumit fel de substanta sau fiinta, sau csenla de bazi.i in multe cazuri aceasti idec
era ir:rtemeiatapc conceptia aristoteliand desprc substan{i ti atribut. Alti teologi
au intrat in extrema opusd, negAnd efectiv ci Dr.rmnezer-larc o esenta. in acest caz
ahibutele sunt infeligate ca un fel de colcclie de calitAti. Elc sunt concepute ca
nigte perF sau segmentc ale lui Dumnczeu.. Este mai bine si se conccapa
atribr.rtelelui Dumnezcu ca fiind natura Lui,9i nr-ro colcctie de perti constitutive
gi nici ceva pe ldngd esenla Lui. Astfel, Dumnezeu este dragostea Lui, sfinlenia
Lui gi puterea Lui. Acestea nu sunt altceva decet diferite moduri dc a privi fiinla
unificate, pe Dumnezeu. Dumnezeu estc foarte complex, gi aceste conceptc sunt
doar incerciri de a prinde diferite aspecte sau fatete obiectivc ale fiinJei Lr-ri.
Prin urmare, atunci cAnd vorbim despre incomprehcnsibilitatea lui Dumnczeu
nor nu vrem sA spunem ci existi o fiin{.i sau o esenti necunoscrlt"i dincolo de sau
in spatele atributelor Lui. Mai dcgrabi vrem si spunem c.i nr-l-I cunoagtem
ca[tetile sau natura in mod complct gi exhaustiv. Noi il cunoaitem pc Dumnezeu
doar agacum S-a revelat El pe Sine. Degi revelalia Lui de Sine estc firi indoiali
concordanti_cu natura Lui deplini, Qi estc exacti, ea nu cstrj u releldlte
exhaustivi. In plus, noi nu injelegem in intregime sau nLr cunoa5ten.rpe dcplin
ceea ce ne-a revelat El despre Sinc. Din aceasfi cauzd existA, gi va exista
intotdeauna, o noti de mister in cunoastcrea lui Dumnczcu.

Clasificareaatributelor

1. in inccrcarea de a-L intelege mai bine pe Dumnezeu au fost inventate


diverse sisteme de clasificare a atributelor Lui. Un sistem carc se 96seqtemai ales
in scrierile teologilor reformali vorbc9tc desprc atribute comunicabilc 'si
necomunicabile.6 Atributele comunicabile sunt acele caItati alc ]ui Dumnezeu
4. WilliamC. T. Shcdd,DoS,,rnii. Tr.o/osr//,
Grand Rapids,Zonclerr,an,
rctip;riii in 1971,\,ol_l,
p.158.
5. Charnock,Eirislc,r.i,nnd Attribut.saf God.
6. Louis Berkhof,Systcrinli.Tr.olo3y,crand ltapids, Eerdmans,1953,p.55.
234 CumesteDumnezeu

carepot fi regesitemdcarin parte in creaturileLui omeneFti.Aici intrd dragostea,


care, degi infinitl Ia Dumnezeu, existe cel putin irn forme partiald gi la om. De
asemenea,intri chiar gi omnipotenla, intrucAt omul are cel putin un anumit grad
de putere. Atributele necomunicabile,pe de alte parte, sunt acelecalitati unice
care nu pot fi regesite la fiinlele omenegti. Un exemplu in acest sens este
omniprezenta. Dumnezeu este pretutindeni in mod simultan. Nici mdcar
ceHtorind cu avionul cu reactiesau cu rachetaomul nu poate fi pretutindeni in
mod simultan.
2. O a doua pereche de categorii sunt cahtetile imanente sau intranzitive gi
cahteuleemanatesau tranzitive.Primelesunt celecarerimdn in cadrul naturii lui
Dumnezeu. Un exemplu il constituie spiritualitatea Lui. Atributele emanate sau
tranzitive sunt cele care ies din natura lui Dumnezeu gi opereazd in afara ei,
afectAndcreatia. Mila lui Dumnezeu este un atribut tranzitiv. Nu are nici un sens
sd ne gAndimla mila lui Dumnezeusau sd vorbim despreea fdrd a Jineseamade
fiinlele createfald de careEl igi arati aceastdmild.7
3. Str6ns legatd de clasificareaprecedentegi uneori combinate cu ea este
distincjia dintre calitdflle absolute qi cele relative. Atributele absolute ale lui
Dumnezeu sunt cele pe care El le are in Sine insugi. Et a posedatdintotdeauna
acestecatteti, independentde obiectelecrealieiLui. Atributele relative,pe de alte
parte, sunt cele care se manifestdprin intermediul relatiei Lui cu algi subiecfi gi
fal6 de obiectele nehsufletite. Infinitatea este un atribut absolut; eternitatea Fi
omniprezenta sunt atribute relative reprezentand relatia naturii Lui nelimitate cu
obiectele finite ale creatiei. O problemi legatd de aceastdclasificare are de-a face
cu statutul acestoratribute relative inainte de actul crealiei lui Dumnezeu.Oare
Dumnezeunu le-a avut inainte de momentul creatiei,astfelincat natura divine a
suferit in momentul acelao anumitd schimbare?Sauatributelerelative sunt doar
aplicareaatributelor absolute unor situafii ftr care sunt prezente obiecte create?8
4. Ultima noastrd clasificareeste cea care imparte ahibutele in naturale gi
morale. Atributele morale sunt cele care irn contextul uman s-ar raporta la
conceptul de bine (ca fiind opus celui de rdu). Exemple in acestsenssunt sfinlenia,
dragostea,mila gi credhciogia.Atributele naturalesunt superlativelenon-morale
ale lui Dumnezeu, cum sunt cunoagtereagi puterea Lui.e Unii obiecteazd
impotdva acesteiclasificdrispunAndca ahibutelemorale sunt la fel de ,,naturale"
ca cele naturale, datoriti faptului ce sunt parte integrantd din natura lui
Durnnezeu.lo
Cu unele modificlri, acestultim sistemde clasificareva fi cel inhebuintat in
studiul de fa!i. insi in loc de natural gi moral noi vom folosi termenii atribute ale
mdrelieigi atribute ale bundtdlii. Ne vom ocupa in primul rind de calitdiile
mdreliei, care cuprind spiritualiiatea, personalitatea, viafa, infinitatea gi
imuabilitatea.

7, AugustusH. Strong, SwtenaticTheology,


Westwood, NJ., Revell,1907, p.24749.
8. tbid.
9. EdgarY Mullins,TfieChistianReligio,l
in lts DocttblalExprcssion,
Philadelphia,
Judson,1927,
p.222.
10. BerkhotS/stsruficTheology,
p.55,
M;retia lui Dumnezeu 235

Atributelemeretiei
Spiritualitatea

Dumnezeuesteduh; adicd El nu esfc alcituit din nratericsi nu Doscdi o naturA


fizicd. Lucrul acesta este afirntaL cirt sc puatu de .l.rr d. tsru in Ioan ;1:24:
,,Dumnczeuestc Duh;9i cine se inchini Lui, trebuic si I se inchine in dulr gi in
adevir." Reiesede aserneneadin diverseic aluzii la invizibilitatca Llri (Ioan 1:l[.];
1 Tin. 1:17;6:15-16).
Una dintre consecintcle spiritualit;tii lui Dr.rrnnezcueste c:r El nu are linitirile
pe care Ie implicd un tmp fizic. in primr.rl rAnd, El nu estc limitat la o anumitd
localizare geograficd 9i spaliali. Acest fapt cste srjbinlcles in aiirmalia lui Isris:
,,vine ceasul cAnd nu vd vefi inchina Tati]ui nici pe muntcle acesta, nici in
Ierusalin" (Ioan 4:21).Lua!i in considcrar.epi afirmafia lui pavel din Fapte 17:2.1:
,,Dumnezcrr, care a ficut lumea gi tot ce este in ea, cste Donnul cerirlui 9i aJ
pdmAntului, gi nu locuiegte in templc ficrLte dc m6ini.,,Mai mult dccat atat,
Dumnezeunn estc destmctibil, cun estenrarcna.
Existi, bincinleles, nLLnteroasepasajc care sugereaz.i ci I)trmnczctr are
caracteristicifizice, cum sunt mAinile sau picioarelc. Cum trcbuic sd prirrin1 accste
referintc? Se pare ci cel mai bine c si le tratinl ca antxrpomorfisme, inccrcir i de
a exprima adevdrul dcspre Dumnezeu prin analogii umanc. l-lxistd,c.lcascn.renea,
cazrui in carc Dumnezeu a apArut sub formi fizici, mai ales in Vechiul '[estamcnt.
Acesteatrebuie intelescca teofanii, sau manifest.iri tcmporarc ale lui DumnezeLi.
Parea fi cel mai corectse se accepteafirnraliilc ciare cu privire la spiritualitateagi
invizibilitatcalui Dumrczcrr gi in lumina lor si se intcr.pretezcantropomorfismele
t i t e o [ a n i i l el .n t r - a d e r . i r l,s L t :i n s u ; i , r . ] r , i t , l cl l . l rc , i r r . rc l r r l rt r r r, r f ( ,t . t i c.i. 1 1 . ' 1n, i \ i
oase(Luca 24:39).
In vremurile biblice doctrina desprc spiritualitatealui Dumnezcu a fost opusi
practicirii idolatriei 9i a adoririi naturii. Dumnezeu, fiind cluh, nlr purca rr
reprezentatprin nici un obiect fizic sau prin nici o imagine fizici. Iar fapnrl ci El
nu este limitat de o
^localizare geografici cra opus icleii c.1 Dumnezeu poate fi
cuprins gi controlat. h1 zilele noastre, mormonii sr.rstinci ntL numai Dunnezcu
Fiul, ci 9i Tatdl posedd un trup fizic, degi Duhul Sfirrt nu are rLnul. Dc fapt,
mormonismul afirmi ci un trup imaterial nu poatc cxista.l Acest lucru este
contrazisclar de invitiiura lliblici desprc spiritualitatea1ui Dunrnezeu.

Personalitatea

Degiunora ar putea si li se pard ci spiritualitateaimplici pcrso11atrtatc, nu este


neapirat aga.Ceorg Hegcl, a cirui filozofic a influcr.rlat o marc par.te c.lintcologia
secoluluial XIXlea, credeain Absolut, un spirit sau o mintc inteirsdcarc cupr.indc
toatelucrurile in sine. in netafizica lui Hcgcl realitatcain ansanrblul ci este o
mireate minte gAnditoarc, Si tot ccea ce majoritafca oamcnilor considcrd a fi
obiecte gi persoane finite sunt numai ginduri in mintea Abso|-rtului. Ibtrrgi, nu
11.James E.Talmage,AStudyo.fthcArtictcs
ty'fnrllr,
eL1.
a 36n, S,rlit_ake
Citv,Chlrr.hoflcslrs
Christof Latter-dav
Saints.1957.D.48.
236 Cum esteDumnezeu

existdde fapt congtientdde sine la aceastefiinld, nici vreo personalitatela caresd


te poti raporta.l2Nici in unele religii orientalenu existdo divinitate personald.in
hinduism realitatea esle Brahma,intregul ale cerui pirli individuale sau Atman
suntem. Nu te raportezi la realitate prin a pdvi irx afara ta, ca la o persoand
individuald. Mai degrabd te retragi, in tine insufi, printr-un proces de
contemplare. Scopul acestui proces este sd-Ji pierzi identitatea gi congtiinla
individuali, si fii de fapt absorbit de irtreg. Niraana este stadiul in care toate
ndzuinleleindividuale inceteazi gi omul se odihnegtepur qi simplu.13
Perspectivabiblica estetotal di{eritd. Aici Dumnezeuestepersonal.EI esteo
fiinfi individuaH, cu congtienle de sine gi voinld, capab e sd simid, se aleagi 9i sd
aibi o relalie reciprocdcu alte fiinte personale9i sociale.
Faptul ci Dumnezeu are personaLitateeste indicat in cAteva moduri in
Scripturd.Unul dintre acesteaestece Durnnezeuare un nume.El are un nume pe
care $i-1 atribuie gi prin care Se reveleazd.Cind Moise se intreabd cum ar trebui
sd rdspunde atunci c6nd israelitii vor cerenumele Dumnezeului care l-a trimis,
DumnezeuSe identifici pe Sine ca ,,Eu sunt" sau ,,Eu voi fi" (Yahweh,Iehova,
Domnul - Ex. 3:14).Prin aceastaEl demonstreazici nu esteo fiinti absbacte,
hcognoscibild,sau o for;i fdrd nume. Iar acestnume nu estefolosit doar ca sd se
referela Dumnezeu sau ca sd-L descde.El estefolosit gi ca formuld de adresare.
Geneza 4:26 aratd cd oamenii au inceput se cheme numele Domnului, 9i
Geneza12:8 se refere la faptul ce Avraam a construit un altar qi I-a chemat
numele. Psalmul 20 vorbegtedespre a te bizui pe numele Domnului (v 7) 9i
contineo invocarea Lui (v. 9). Conform lui Exodul20:7,numele Lui trebuierostit
gi tratat cu respect.Marelerespectacordatnumelui Lui esteun indiciu in favoarea
personalitdtii lui Dumnezeu. Daci ar fi implicat un obiect sau un loc, nu ar fi
nevoie de un asemenearespect.Cu persoaneleinsd estealtfel.Numele ebraicenu
erau simple denumiri care se distinga o persoanede alta. in societateanoastra
impersonaH se pare cd acestaesle cazul. Numele sunt rareori alese pentru
semnificalialor; mai degrabdpdrinlii aleg un nume pentru cd le placesau pentru
cdesteIa modd.Practicaevreiasciera hsA total diferitd.Un nume era alescu foarte
mulin grijd 9i fin6ndu-se cont de semnificalia lui. pe cdnd ir:rsocietateanoasha un
numir poate fi la fel de eficient ca un nume, sau probabil chiar mai eficient, evreii
consideraucd numele esteo intruchiparea persoaneicareil poarti.ra
Nurnelespecificepe care$i le ia Dumnezeuindicd aspectulpersonalal naturii
Lui. Ele se referd la relalia Lui cu persoanele,mai degrabd decAt Ia relalia cu
natura. Dumnezeu nu este descrisca o fiinld care lucreazdin primul r6nd cu
natura.Degicu sigurantece acestaestecazul in anumitepasaje,cum sunt psalmii.
Nu existi insd acelgen de accentpus pe nature caresegisegiela multe religii din
iur. Accentulestepus mai degrabi pe preocupareaLui de a dirija gi modela viala
celorcareI se inchind, atit dh punct de vedereindividual, cat gi social.
O alti dovadd in favoareanaturii personalea lui Dumnezeuesteactivitateain

o/R?lEiry, New york, Humanities, 1962,vol1,p.90-


12. Georg Hegel, L"ctureson the Philosophy
105.
13. G. T. Manle, ,,Hinduism", in The World's Religioks,ed,.J. N. D. Anderson, Grand Rapids,
Eerdmans,1955,p. 107.
14. Walter Eichrodt,Treologyof theOldTestamert,philadelphia,Westminster,1967,vol.2, p.40-45.
Mire(ia lui Dumnezeu 237
careSeangajeazi. Se spune in Biblie ca EI cunoagte persoanele umane Fi comunice
cu ele. Primele imagini despre relalia Lui cu omul (Gen. 3) aratd ci Dumnezeu
vine la Adam gi Eva gi vorbegte cu ei; ni se di impresia cd aceastaa fost o practicd
regulatd. Cu toate cd aceastd reprezentarc a lui Dumnezeu este fird indoiald
antropomorfd, ea ne invate totugi cd El este o persoane care s-a raportat la alte
persoane ca atare. EI este descris ca o fiinti care posede toate capacitelile asociate
cu personalitatea: El cunoagte, El simte, El voiegte, El actioneaze.
Existd cateva implicatii care rezultd de aici. Deoarece Dumnezeu este o
persoand (intr-adevdr, El este prezentat ca Tatel nostru), relafia pe care o avem cu
EI are o notd de cilduri gi infelegere. Dumnezeu nu este un birou sau un
departament; EI nu este o magina sau un computer care rispunde mecanic la
nevoile oamenilor. El este un Tatd care cunoa$te, care iubeEte, care este bun. Te
po{i apropia de El. i te poli adresa, gi El la r6ndul Lui ili vorbegte.
Mai rnult, relatia noastrA cu Dumnezeu nu este numai o relalie unilaterald.
Dumnezeu este, negregit, un- obiect al respectului gi reverenlei. insd El nu doar
primeSte Fi accepti ceea ce Ii oferim noi. El este o fiin!6 vie, care rispunde in
acelagifel, El nu este doar o fiinfi despre care auzim, ci una pc care o int6lnim gi
o cunoaqtem.
Dumnezeu trebuie sd fie tratat ca o fiinJd, nu ca un obiect sau ca o forfd. El nu
este ceva care poate fi folosit sau manipulat. Degi gdndirea gi practica noastrd
trideazd uneori o asemenea conceptie, aceasta nu este compatibilA cu imaginea
biblici. Ideea cd Dumnezeu este ceva ce poate fi folosit sau care ne rezolvd noud
problemele gi vine in intAmpinarea nevoilor noasffe nu este religie. Astfel de
incerciri de a-L exploata aparlin mai degrabd domeniului magiei sau tehnologiei.
Dumnezeu este un scop in Sine, nu un mijloc pentru implinirea unui scop. El
esteimportant pentru noi din cauza a ceeace esteEl in Sine, nu doar pentru ceeace
/nceEI. Motiva;ia primei porunci, ,,Sanu ai alti dumnezei afari de Mine" (Ex. 20:3),
estedate in versetul precedent: ,,Eu sunt Dornnul, Dumnezel tdu, care te-a scosdin
lara Egiptului, dir casa robiei." Noi rdstdLmdcirnpasajul dacd afirrndrn cd israelilii
trebuiau sd-L pund pe Dumnezeu pe primul loc din cauza a ceeace fdcuse El cd ei
erau nevoili sd-L faci din recunogtinle singurul lor Dumnezeu. Mai degrabd, ce a
fdcut El dovedea ceea ce este EI; din cauza a ceea ce este El, trebuie iubit 9i slujit
intr-un mod exclusiv gi suprem. Dumnezeu ca persoand trebuie iubit pentru ceeace
este,nu pentru ceea ce poate se facd pentru noi.

Viala

Dumnezeu este viu. El este caracterizat de viatd. Acest lucru este afirrnat in
Scripture in cAteva moduri diferite. il gisim in aserfiunea c.i El esfe. Tocmai
numele Lui, ,,Eu sunt" (Ex. 3:14), indicd faptul cA EI este un Dumnezeu vi!r. Este
de asemeneasemnificativ cd Scriptura nu aduce argumente in favoarea existentei
lui Dumnezeu. Ea pur gi sirnplu o afirmd sau, rnult mai des, o presupune doar.
Evrei 11:6spune cd oricine,,se apropie de Dumnezeu trebuie sd creadd cd El este
gi ce rdspleteFte pe cei ce-L cautd". Astfel, existenta este considerati un aspect
fundamental al naturii Lui. (Lds6nd la o parte intrebarea daci existenta este sau
nu un predicat, Biblia face intr-adevir foarte clar faptul ci Dumnezeu existi.)
238 CumesteDumnezeu
Aceastdcaracteristicia lui Dumnezeureiesegi din diferenfa fdcutd adeseori
intre El gi alti dumnezei.El estedescrisca Dumnezeulcel viu, spre deosebirede
obiecteleneinsufletite din metal sau piatri. Ieremia 10:10se referd la El ca la
adeviratul Dumnezeu, Dumnezeul cel viu, care controleazenatura, pe de alte
parte, ,,Dumnezeii care n-au ficut nici cerurile, nici pdmAntul vor pieri de pe
piment Side sub ceruri" (v. 1l). loan5:26vorbegte despreDumnezeuca despreo
fiinJdcareareviald in sine, iar 1 Tesaloniceni1:9prezinie diferentadintre idolii de
la cares-au intors tesaloniceniiSi ,,Dumnezeulcel viu si adevdrat,,
Nu numai cd acestDumnezeuare viafi, dar EI are un gen de viali diferii de
-fiinle
cel al oricdrei alte fiinle vii. in timp ce toate celelalte igi au viala in
Dumnezeu,El nu igi derivd viala din nici o altd sursdexterni. Ei nu esteniciodatd
lrfi;igat ca Unul care a fost adus in fiinfd. Dupd cum am observatanterior,Ioan
5:26afirmi cd El are viata in Sine.Adjectivul a-grlcI seaplicd frecvent,implic6nd
ci nu a existat o vreme i:r care El sd nu fi existat.in plus, ni se spune c6
,,la
inceput", tnainte ca orice altceva sA fi existat,Dumnezeu era deja ln existenfd
(Gen. 1:1).Prin urmare nu este posibil ca El sd-$i fi derivat eisienla din orice
atlceva.
Mai mult decdtatdt continuareaexistenleilui Dumnezeunu depinde de nimic
din afara Lui. Toatecelelaltecreaturi,atata timp cat sunt vii, au nevoie de ceva
care se le susfine viala. Hrand, cilduri, proteciie, toate sunt necesare.ln Matei
6:25-33Isus observd cd pdsirile 9i florile depind de griia Tatilui. in cazul lui
Dumnezeuinsd, nu existd nici o indicalie privitoare li o asemeneanevoie. Din
contre,Pavelneagi faptul cd Dumnezeuar ivea nevoiede cevasi cd ar fi sluiit de
mdini omenegti(Fapte17:25).El existd,indiferent daci celelalteexisti sau n;. La
fel cum El a existat inainte ca orice altceva sd fi venit in fiinfe, iot agaEl poate
continua se existeindependentde oricealtceva.
Degi Dumnezeuesteindependent,in sensulci nu are nevoie de nimic altceva
pentru existenta Lui, acest lucru nu inseamnd ce este distant, indiferent sau
neimplicat.Dumnezeuare relalii cu noi, inse datorite alegeriiLui, gi nu pentru ci
esteconstransde vreo nevoie.Prin urmare faptul cd El ire intr_adevdr-relaliicu
noi estecu atat mai mult un motiv pentru a-L glorifica.El a actionatgi continud sI
actionezemotivat d,engape,o dragostealtruistdgi nu una siliti.
Uneori se spune despre viala lui Dunnezeu cd este auto-cauzatd.Este
preferabilsd ne referim la El ca la Cel necauzat.lnsdqinatura Lui esteaceeade a
exista. Nu este necesar ca El sd-$i doreascd propria Sa existentd. pentru
Dumnezeua nu existaar fi o contradiclielogici. Noi nu prezentdmaici din nou
aga-zisulargument ontologic pentru existenta lui Dumnezeu. Mai degrabd,
spunem doar cd dacd Dumnezeu este aga cum este El descris in Scriptu;d, El
trebuiesi existe.
O trtelegere adecvatea acestuiaspectal naturii lui Dumnezeu trebuie sd ne
eliberezede ideea cd Dumnezeu are nevoie de noi. Dumnezeu a ales sd ne
foloseascdpentru a-$i realizascopurile,9i in acestsensEl are acum nevoie de noi.
In orice caz,daci dorea,El putea se ne evite. El ar fi putut sd se lipseasci de noi;
gi daci ar alegeastfel,ar putea si-$i realizezescopuriJefdr5 noi. Eite spre folosul
nostru cd ne permite se II cunoagtemFi sd ii sluiim, gi estepierdereanoastrddacd
respingemacestprilei. Uneori ne estedat se auzim unele cuvinte care exorimd
Miletia lui Dumnezeu 239
aga-zisulsindrom ,,bietul Dumnezeu", gi anume,dacdDumnezeunr$i schimbi
felul de-asepurta qi nu ne trateazealtfel,El ne va pierde,spre mareaLui pagubS.
Dar Dumnezeunu are nevoie de noi. El nu estenorocosci ne are;noi sunten cei
norocogi9i cei favorizafi.
Noi triim intr-o lume a imprejurdrilor neprevdzute. Multe din ceea ce
cunoaqtemqi credem sunt conditionatede cuvdntul dacri.Vom n1aitrii alti zece
ani, dacdsdndtateanoastrenu se va qubrezi.Vom aveao bdtraneteliniStitd,dacd
investitiile noastre gi programul nostru de pensionarenr-l vor equa.Vom fi in
siguranli, daci mijloacelede apdrareale guvernului nostru nr"rvor da greg.Ne
vom bucura de tovdrdgiaprietenilor nostri, dacdnu li se va intampla ceva.Vorn
ajungeIa urmetoareaintAlnire, daci nu ni se va strica magina.insi in cazul lni
Dumnezeuestecu totul altceva.Nu existdnici un ,,dacd".Nu trebuiesii se sFuna:
,,Dumnezeuva fi, dacd ..." Dumnezeueste9i va fi, punctl Existdun singur lucru
sigur,gi acelaestecAexistdun Dumnezeu$i va existaintotdeauna

lnfinitatea

Dumnezeu este infinit. Aceasta nu inseamnd numai ci Dumnezeu este


nemdrginit,ci qi ce El nu poate fi mdrginit. In aceasteprivintd, Dumnezeu este
diferit de orice altceva expedmentatde noi. PAnd gi acele Iucruri despre care
simlul realiteii ne-a spus cAndvacd sunt infinite ti fdrd margini, Ie vedem acum
limitate.Inainte energiapdreainepuizabild.In ultimii ani am devenit conqtienticd
tipurile de energiecu caresuntemfamiliarizaJiau limite extremde precise,iar noi
ne apropiem de acele limite mult mai repede decAt ne-am imaginat. Tot aga
oceanulpdrea a fi cAndvao sursdinepuizabildde hrand, gi un loc de aruncarea
gunoaieloratat de vast, incat nu putea fi contaminat.Cu toate acesteadevenim
congtientic; resurselelui gi capacitatealui de a absorbi lucrurile poluante sunt
finite. Infinitatealui Dumnezeuinse vorbegtedespreo fiinli nelirnitatd.
Caracterulinfinit al lui Dumnezeupoate fi privit din mai multe r-rnghiuri.Noi
gAndimin primul rdnd in termeni de spatiu.Aici avem ceeace in mod tradigional
estecunoscutsub numele de imensitatesau onniDrezente.Dumnezeu nu este
supuslimitirilor spatiale.Prin aceastanoi nu ingele[emdoar Iimitareacauzati dc
a fi intr-un anumit loc - daceun obiect se afld intr-un loc nu poate fi in altul. De
fapt, esteimpropriu si ne gandim la Dumnezeuca fiind prezentin spatirr.Toate
obiectelefinite au o localizare.Ele sunt undeva.Acestlucru le impiedicd in mod
necesarsefie intr-un alt loc. Mdrimea obiectelorfinite semisoard prin cAtde mult
spatiu ocupe ele. in cazul Iui Dumnezeu insi problema situdrii in spatiu sau a
localizirii nu esteaplicabili. DumnezeuesteCel carea adus spatiul (9i tirnpul) in
fiinld. El era inainte de a fi spatiul. El nu poate fi localizatintr-un punct anume.
Nu poate exista nici un fel de reprezentarea localizdrii Lr.riintr-un sistem de
coordonate.Aceastapare si fie o functie a imaterialitetiisauspiritualitelii Lr.ri.Nu
existdun trup fizic care sd fie localizatintr-un anumit punct. Gdndifi-vd aici la
afirmalia lui Pavel cd Dumnezeu nu locuiegtein sanctlrarefdcute de mAini
omeneSti, deoareceEl esteDomnul cerulrrigi al pim6ntului; El a fdcr.rtlumea gi tot
ceestein ea (Fapte17:24-25).
Un alt aspectal infinitilii lui Dumnezeuin spaliu estefaptul cd nu existi nici
M0 Cum esteDumnezeu
un loc in care El sd nu poate fi gdsit. Ne confruntim aici cu tensiuneadintre
imanenta lui Dumrezeu (El esie pretutindeni) 9i transcendenlaLui (El nu este
oriunde).Dar esenlialul este ce niceieri in cadrul crealiei bumnezeu nu e
inaccesibil. Ieremia il citeazd pe Dumnezeu spunand: .Sunt Uu numai un
Dumnezeu-deaproape,...gi nu sunt Eu gi un Dumnezeude departe?,,(Ier.23:23).
Se pare cd implicalia este cd a fi un Dumnezeu apropiat nu eiclude posibilitatea
ca El si fie 9i indepdrtat.El umple rot cerul gi tot pimantul (v.24).Aitfel, nimeni
nu sepoate ascundein ,,locuri tainice,,,againcAtsdnu poatdfi vezut. Dumnezeu
vorbegtedesprecer ca desprescaunulLui de domnie,iai desprepim6nt cadespre
aqternutul picioarelor Lui; ideea ci omul ll poate limiti pe Dumnejeu
construindu-l un loc in care sa locuiasci este, prin urmare, curatd nebunie.
Psalmistula descoperitcenu poatefugi de prezen;i lui Dumrezeu _ oriunde s_ar
fi dus, Dumnezeuar fi fost acolo(ps.139:Z-12).Indiferent dacdel ar fi urcat ftr cer
sau s-ar fi culcat in LocuinJa Morfilor, Dumnezeu ar fi fost acolo. Isus insugi a d.us
acestconceptcu un pas mai departe.Atunci c6nd a dat Marea trimitere, El le_a
poruncit uc€nicilorSdi sd meargdca martori pretutindeni,chiar pAndla marginile
pdrnAntului, 9i El avea sd fie cu ei pdni la sfdrgitul veacului (Matei 2g:i9_20,
Fapte1:8).Astfel, Et a ardtatde fapt cd nu estelirniiat nici de spatiu gi nici de timp.
Aici, ca gi in multe alte privinte, existe o deosebire clarf intre Dumnezeu ii
falgii dumnezei.Aceastase vede lirnpede in controversadintre Ilie preogiilui
9i
Baalde pe Muntele Carmel.Una dintre batjocurilestrigatede IIie adversaritorlui
cdnd Baalnu a rdspunsa fost cd probabil el esteplecaiintr-o cdlitorie. Daci Baal
era undeva departe,el nu putea sd fie prezent t;todatd ca sd tdmite foc din cer.
Iehova insd nu- are aceastdproblemd. Ei poate fi in nenumdrate locuri gi poate fi
implicat in multe situalii diferite in mod simultan.
Pentru mulli dintre noi anumite locuri au o conotaliesacrd.poatecd au primit
o binecuvantarespeciali de la Dumnezeu cand ne-am aflat intr_un anumit loc
geografic. Dacd, mutAndu-ne intr-un alt loc, lucrurile nu merg la fel de
bhe
putem fi tentaf se credemci Dumnezeunu seafli acolo.Saupolte cd o anumitd
casl de inchinare, sau un loc special dintr-o clddire a dob6ndit o semnificatie
! l
deosebitdpentru noi datoritd unei lucriri din trecut a lui Dumnezeu.S_arputea
si ni gre]r sd ne adaptlm la o schimbare,insi problemaestepsihologici,
qi nu :e fari
teologica.Dumnezeunu estelegat de loc. El nu i fost hsat in urmd. I,utem
s6-L gdsim oriunde ne-am afla. Noi nu suntem limitati la a ne ir:rchinaLui iltr-un
sanrtuar. Este bine se ne strangem cu alti credinciori intr_un loc obignuit de
inchinare,insi Dumnezeu nu esteimpiedicat sd Se ini6lneasci cu nor pentru ca
noi nuam fost capabili si mergemin acelloc special. Dumnezeunu int6mpind
$i
nici,o.dificultatein a Seocupa de nevoile gi problemell careapar in locuri exirem
de diferite in acelagimoment. TotuSi,El nu Semigcd dintr-un ioc in altul ca un fel
de ,,Superman"divin carezboardcu o vitezdinfinite. Ci El are pur gi simplu acces
la intreaga crealie in orice moment.
":re infinit gi in raport cu timpul. Timpul nu I se aplicd Lui. El era
^ P"-l"ruL
inainte de a fi inceput timpul. intrebarea:eat de batran este dumnezeu? este
incorectd.El nu estemai behan decit acum un an, deoareceinfinit plus unu nu
este mai mare decAi infinii. EI pur 9i simplu nu este limitat de dimensiunea
timpului.
Mirelia lui Dumnezeu 241,

Dumnezeu este Cel care a fost intotdeauna. El era, El este, El va fi. Psalmul
90:1-2 spune: ,,Doamne, Tu ai fost locul nostru de adipost, din neam in ncam.
Inainte ca si se fi ndscut muntii, gi inainte ca sd se fi fdcut pdmAntul, din vegnicie
in vegnicie, Tu egti Durnnezeu." Iuda 25 spune: ,,singurului Dumnezeu,
Mantuitorului nostru, prin Isus Cristos, Domnul nostru, sd fie slavd, mdrelie,
putere gi step6nire, mai inainte de toti vecii, 9i acum 9i in veci". Un g6nd similar
se gisegte in Efeseni 3:21. Folosirea unor expresii ca ,,Cel diriiii 9i Cel de pe urmd"
9i ,,Alfa 9i Omega" servesc Ia comunicarea aceleiagiidei (Isaia 44:6; Apoc. 1:8; 21:6;
22:13).
Dumnezeu este in afara timpului. El nu cregte sau Se dezvolti. Nu existd
varialii in natura Lui in diferite momente din existenla Lui. Interesele,
cunogtintele, activitdtile 9i chiar 9i personalitdjile oamenilor se schimbd de la
copilerie la tinerete, la viata adulte gi la betranefe. La Dumnezeu insd nu existi o
asemeneaschimbare. El a fost intotdeauna ceea ce este- (in ultima parte a acestui
capitol vom discuta caracterulLui neschimb;tor gi consfantaLui.)
Faptul cd Dumnezeu nu este legat de timp nu inseamni ce El nu este congtient
de succesiuneamomentelor din timp. El gtie ce are loc acum in experien{a urnand.
El este congtient de faptul ci evenimentele au loc intr-o anumita ordine. Cu toate
acesteaEl este la fel de congtient de toate momentele din acea ordine in nod
simultan. Aceaste transcendenta peste timp a fost comparate cu o persoani care
std intr-o turli privind o paradd. Ea vede toate pdrlile paradei trecAnd rind pe
rind de diferitele portiuni ale traseului qi nu numai segmentul care este in dreptul
ei. Ea igi di seama de ceea ce se intdmpld in fiecare punct al traseului. La fel
Dumnezeu gtie gi El ce se intAmpld, ce s-iint;mplat 9i ce se va intampla in fiecare
moment din timp. Cu toate acestea,in fiecare moment de pe axa timpul El este
congiient Si de distincJia dintre ceea ce se intAmplS in prezent, ceea ce a avut loc gi
ceeace va avea loc.15
Existd o ordine succesivd in actele lui Dumnezeu gi existi o ordine logicd in
deciziile Lui, deqi nu existd nici o ordine temporald in ceea ce privegte voinla Lui.
Deliberarea $i vointa Lui nu se manifestd in timp. El a determinat din vegnicie
ceea ce face acum. Astfel acliunile Lui nu sunt in nici un sens reactii la
evenimente. El nu ajunge sd fie Iuat prin surprindere, sau nu are de fdcut planuri
pentru intampleri neprevezute. Teologia speranfei a pus accentul pe
transcendenla luj Dumrezeu peste timp, imaginAndu-gi-L inainte de toate ca pe
Dumnezeul viitorului. in timp ce in teologia haditionale a existat tendinla de a
privi la Dumnezeu prin prisma evenimentelor trecute, teologia sperantei
accentueazeceea ce va fi El gi ceea ce va face EI.r6
Infinitatea lui Dumnezeu poate fi de asemenea dedusi din investigarea
obiectelor cunoagtedi Lui. inlelegerea Lui este incomensurabild (ps. 147:5).
Scriitorul Proverbelor spune cd ochii Domnului sunt in orice loc, urmdrindu-i pe
cei rdi 9i pe cei buni (Prov. 15:3). Isus a spus cA nici o vrabie nu poate cddea pe
pdmAnt fdrd voia Tatdlui (Matei 10:29),9i cd pdnd 9i firele de pdr de pe capetele
-tS.
ri"-rilurrl",n".., nibficnlWordsfor7 l1c,Napervitle,
Ill., AlecR. Allenson,1962,maiatescritica
fdcuticd4ii lui Osca.Cullmann.ChristondTine,Thc Prit itiocChristianCo ccutiotl of Titncantl
Hrsfo/y,Philadelphia, Westminster,1950.
16. Jrir8en Moltmann,TheTheolog.! ofHope,New York,HarperandRow,1967.
242 CumesteDumnezeu

ucenicilorsunt numdrate toate (v 30).Evrei 4:13spune cd ,,nici o fepture nu este


ascunsdde Ef ci totul estegol gi descoperitinainteaochilor Aceluia cu careavem
a face". Noi toti suntem complet transparentiinaintealui Dumnezeu.El ne vede
Si ne cunoagtepe deplin. EI cunoagtefiecareadevdr,p6nd gi adevirurile care nu
au fost il:rcedescoperitede om, deoareceEl estecel caie le-a zidit in crealie. de
$i
aceeaEl cunoagtefiecareposibilitatereald,chiar daci numdrul posibilitedlor pare
a fi nelimitat.
in lumina acestei cunoagterini se descoperi un factor in plus, care este
inlelepciunealui Dumnezeu. Prin aceastase inlelege ci Dumneleu aclioneazd
stepanindtoate datele gi valorile corecte.CunoscAndtoate lucrurile, Dumnezeu
gtie ce este bine. in Romani 11:33 Pavel descrie elocvent cunoagterea gi
inlelepciunea lui Dumnezeu: ,,O, ad6ncul bogiliei, ielelepciunii qi gtiintei l;i
Dumnezeu!CAt de nepdtrunsesunt iudecdJileLui, 9i cAt dJ neinlelesesunt cdile
Lui!" Psalmistul descrielucrdrile lui Dumnezeu,ca unele ce sunt infeDtuite cu
hlelepciune(Ps.104:24).
Atunci cind noi oamenii actiondm o facem uneori intr-un mod neintelept
numai penhu cd nu avem toate datele.Evenimenteleulterioarepot dovedi faotul
c; actiunile noastre au fost neinlelepte. Daci am fi cunoscut anumite date
relevante,fird indoiald am fi actionatdiferit. putem alegesd mergem cu maEina
pe un drum care pare se fie intr-o stare excelentd,nestiind ca el eite foarte oiost
mai incolo. Uneori perspectivanoastraestedenaturati sau limitati. Iluziile optice
sunt un exemplu ir acestsens,ca de pildd o fotografie fdcuid unei persoaneale
cdreipicioare sunt mai aproapede aparatul de fotografiat decit resiul corpului.
Fotografia_ddimpresia ci persoanaare picioareuriage.in plus, lipsa experiengei
poate produce actiuni sau decizii eronate.Un copil, de exemplu, clruia i se dd
posibilitateasd aleagdil:rtreo moneddde cinci cenli 9i alta de zececen1i,o va alege
adeseoripe ceade cinci cenfi,numai pentru ce estemai mare.
Dumnezeuinsd are accesla toati informafia.Astfel judecdlileLui sunt ficute
cu inJelepciune. El nu trebuie si-$i revizuiascd niciodatd o anumiti estimare
datoriti dobAndirii unei informalii suplimentare. El vede toate lucrurile in
perspectivalor potrivitd; astfel El nu acordi nici unui lucru o valoare mai mare
sau mai micd decdt cea care i se cuvine. prin urmare, cineva se poare ruga cu
incredere, gtiind cd Dumnezeu nu va indeplini ceva ce nu estebun. ahiar daA noi
nu suntem destul de inlelepli sd vedem toate datele,sau toate rezultatelela care
ne pot duce ideile noashesau actiunilenoastreplinuite, putem aveaincrederecd
Dumnezeugtieceeace estecel mai bun.
In sfdrgit, infinitatea lui Dumnezeu poate fi de asemeneavizutd din
perspectivaa ceeace itx mod tradilional estenumit omnipotentalui Dumnezeu.
Prin aceastanoi inlelegem ci Dumnezeuestecapabil sd ficd toate lucrurile care
poi fi obiectepotrivite pentru exercitareaputerii Lui. Acestlucru estepropoveduit
in Scripturl in mai multe moduri. intr-unul din numele Lui, .lq \x-1,a^Sttaddail,
existedovada puterii nelimitate a lui Dumnezeu.CAndDumnezeui S-aaretatlui
Avraam ca sh-$i reafirme legdmAntul, EI S-aidentificat pe Sine spun6nd: ,,Eu sunt
Dumnezeulcel atotputernic" (Gen.17:1).Noi vedem omnipotentalui Dumnezeu
gi ln faptul ci El invinge problemeaparentinsurmontabile.ln Geneza1g:10-14, de
exemplu,citim desprepromisiunealui Dumnezeucd Sarava aveaun fiu, cu toate
Mirelia lui Dumnezeu 243

cd ea era trecutd de vArsta procredrii. Aceastd pronisiunc fusese dati cu douizeci


gi cinci de ani in urmi, 9i nu fusese incd impliniti. CAnd Sara a auzit din nou
promisiunea, ea a rAs. Domnul a replicat: ,,Pcntru ce a rAs Sara, zicAnd: <Cu
adevdrat si mai pot avea copil eu, care sunt bitrAnd?" Este oare ceva prea grer.r
pentru Domnul?" In mod similar, promisiunca din Ieremia 32:15 cd in Iuda se vor
cumpdra gi se vor vindc din nou ogoare pare incredibild, avand in vedere
iminenta cddere a Ierusalimului in mAna babilonienilor. Totugi, credinla lui
leremia este puiernici: ,,Ah! Doamne Dumnezeule, ... nimic nu este de mirat dil.r
partea Ta" 6'. 17).9i dupi ce a vorbit despre cdt dc grer.reste pentru un bogat sh
intre in Inpirefa lui Durmrezeu, Isus rispunde la intrebarea ucenicilor Sdi
referitor la cine poatc fi mAntuit in final: ,,La oameni lncrul acesta este cu
neputinld, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinli" (Matei 19:26).
Aceaste putere a lui Dumnczeu este manifestatd in cAteva moduri diferite.
Referirile la puterea lui Dnmnezeu asupra naturii sunt foarte dese, mai ales in
Psalmi, fiind de multe ori insotite de afirmarea faptului ci Dumnezeu a creat
intregul univers. in vremurile biblice aceasti putere asupra naturii a fost frecvent
demonstrati prin minuni - de la nagtcre.r lui Isaac, pldgile din Egipt 9i fierul
plutitor de la securedin timpul lui Elisei \2imp.6:5-7). penA Ia minunile pe care
le-a fdcut Isus in naturd cum sunt potolirea furtunii (Marcu 4:35-41) 9i umblarea
pe apd (Matei 14:22-33).De asemenea,puterea lui Dumnezeu poate fi vdzutA clar
datoritd controlului pe care il exercita El asupra cursului istoriei. Pavel a vorbit
despre faptul cd pentru toli oamenii Dumnezeu ,,a agezat anumite vremi gi a pus
anumite hotare locuinlei lor" (Fapte 1726). Probabil cea mai uimitoare, in multe
privinte, este puterea manifestatd de Durnnezeu in via{a gi personalitatea umand.
Adevdrata mdsuri a puterii divine nu este capacitatea lui Dumnezeu de a crea sau
de a ridica o stancd mare. Din multe puncte de vedere schimbarea personalitilii
omenegti este mai dificili. in timp ce gigantice instalalii mecanice pot efectua
extraordinare munci fizice, nu este atat de ugor si se modifice natura umand. Cu
toate acestea,Isus a spus referitor la mAntuire: ,,La oameni lucrul acesta este cu
neputinta, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinte" (Matei 19:26). Nu
trebuie sd disperim niciodatd, crez6nd cd este imposibil si schimbi natura umani,
fie cd este vorba de propria noastri naturd, fie de cea a altora, deoarece Dumnezeu
poateIucra in mod eficient p6ni gi in accstdomeniu.
Toate acesteainseamnd cd voia lui Dumnezeu nu este niciodati impiedicatd.
Ceea ce alege sd facd, El duce la bun sfArgit, deoarece are abilitatea si o faca.
Psalmul 115:3spune necredinciogilor: ,,Dumnezeul nostru este in cet EI face tot ce
vrea." Trebuie sd fie prezente trei elemente dacd vrem se sevargim o actiune eticA.
Trebuie sd existe cunoagterea a ceea ce trebuie fdcut, voinfa de a face lucrul
rcspectiv gi capacitatea de a face ceea ce ne-am propus. Putem egua la oricare
dintre aceste puncte. Este posibil sd nu Stim ce este corect si facem, sau sd gtim
insd sA nu alegern sd facem acel lucru, sau cste posibil siL il cunoagtem 9i sd il
alegem, inse sd nu fim capabili sd il facem. in orice caz, trei factori din natura lui
Dumnezeu se intalnesc intotdeauna pentru a realiza o actiune corectd: El este
intelept, aga cd gtie ce si faci; El este bun, 9i de aceeaalege sd faci ce este bine; EI
esteputernic, gi de aceea este in stare sd facd ceea ce doregte sA faca.
Existd, totugi, anumite trdsituri ale acestei atotputernicii a lui Dumnezeu. El
2M Cum esteDumnezeu
nu poatesd facdin mod arbitrar oricelucru pe careni-l imagindm noi. El poate se
infipiuiascd numai acelelucruri care sunt obiectepotrivitJ pentru manifestarea
puterii Lui. Astfel, El nu poate si faci lucruri absurdedin punct de vedereloqic
sau contradictorii.El nu poatesA facAcercuripdtratesau triunghiuri cu pailu
colluri. El nu poate sAfacainexistenteceleintimplate in trecut,de"pis-ar puiea sa
Steargdefecteleacestorevenimentesau chiar amintirea lor. El nu poate actrona
contrarnaturii Lui - El nu poatefi crud sau nepdsdtor.El nu poatesi nu facdceea
ce a promis. Cu referirela faptul ci Dumnezeufaceo promisiunegi o confirmd cu
un jurimAnt, scriitorul Epistolei cdtre Evrei spune: ,,pentruca piin doud lucruri
carenu se pot schimba,9i in careestecu neputinli ca Dumnezeusd minti,
[noi]
si gesim o puternicdimbdrbdtare"(Evrei 6;18).Toateaceste,,neputinge,,insi nu
sunt slibiciuni, ci dovezi ale tiriei Lui. NeputinJade a faceriul siu de a mingi sau
de a greQiestemai degrabdun semnal unei puteri concrete,decdtal esecului.
Un alt aspectal puterii lui Dumnezeuesie faptul ci El este liber.in timo ce
Dumnezeunu poatesAnu-9i lind promisiunile,inilial EI nu a fost constrAnssi facd
acelepromisiuni. Nimic din Scripturi nu sugereazdcd voinla lui Dumnezeu ar fi
d€termhad sau legata de factori extemi de orice fel. Dimpotrive, este ceva
obignuit si se pund pe seama,,bunei pldceri a voii Sale,,(<rl6oria)deciziile si
acliuniJeLui. Pavelle atribuiein specialvoii lui Dumnezeu(Efes.l:5, 9; FiUp.2:13j.
Deciziile gi acfiunile lui Dumnezeu nu sunt determinate prin ]uarea in coniiderare
a vreunui factor din afara Lui insugi. Ele sunt pur gi simplu o probleme care
iine
de propria Lui alegereliberd.

Constanta
in mai multe locuri din Scripturi, Dumnezeu este descris ca fiind
neschimbitor. in Psalmul 102, psalnnistulcompare natura lui Dumnezeu cu
cerurile gi pim6ntul: ,,Elevor pieri, dar Tu vei rd'mdne:...Sevor schimba.Dar Tu
rdm6i Acelagi,gi anii Tni nu se vor sfArgi,,(v.26-22).psalmul 33;tt subliniazi
permanentagAndurilor lui Dumnezeu: ,,Dar sfaturile Domnului ddinuiesc oe
vecie,9i planurile inimii Lui din neam irxneam.,, chiar dac6poporul Lui nu a
$i
respectatporuncile Lui, Dumnezeu insugi spune: ,,Eu sunt Domnul, Eu nu md
schirnb" (Mal. 3:6). Iacov spune cd la Dumnezeu ,,nu este nici schimbare,nici
umbrd de mutare" (Iacov 1:17).
AceastdconstanJddivind implicd mai multe aspecte.in primul rAnd,nu existi
.
nici o schimbare cantitativd. Dumnezeu nu poate crestein nici un domeniu.
deoareceEl estedejaperfectiunea.Nici nu poatedescregte, deoarecedac; ar face-o,
ar inceta sd mai fie Dumnezeu.Nu existdde asemeneavreo schimbarecalitativi.
N:tur: juiPynezeu nu treceprin modificiri. Din aceastacauzdDumnezeunu_gi
schimbi gAndul,planurile sauactiunile,intrucdt acesteasespriiini pe natura Lui,
carerdm6neneschimbatd,indiferent ce se intAmpld.intr-adevir, in Numeri 23:19
argumentuladus este-cdde vreme ce Dumrezeunu esteom, acliunile Lui trebuie
sd fie nealterabile. in plus, intentiile ca gi planurile lui Dumnezeu sunt
intotdeaunaconsecvente, pentru simplul motiv cl voia Lui nu seschimbd.Astfel,
DumnezeuesteintotdeaunacredincioslegimAntului Lui cu Avraam,de exemplu.
El-l-a alespe Avraam 9i $i-a dat lui cuvdntul, gi El nu S-arrizgAndi sau nu g'i_ar
cdlcapromisiunea.
Mire[ia lui Dumnezeu 245

Ce vom face atunci cu acele pasaje in care Dumnezeu pare sd Se rdzgindeasch


sau sd Se ciiascd de ceea ce a fdcut? Aceste pasaie pot fi explicate in cAteva
moduri:

1. Unele din ele trebuie inJelese ca antropomorfisme gi antropopatisme. Ele


sunt simple descrieri ale acfiunilor 9i sentimentelor lui Durnnezeu in
termeni omenegti, 9i dintr-o perspectivd omeneascA. Aici se includ
descrierile in cadrul cdrora Dumnezeu experinenteazd durerea gi regretul.
2, Cele ce par a fi rdzgdndiri pot sd fie noi stadii in realizarea planului lui
Dumnezeu. Un exemplu in acest sens este oferta de mAntuire pe care
Dumnezeu o face neamurilor. Deqi face parte din planul ini{ial al lui
Dumnezeu, ea a apdrut ca o intorsdturd bruscd in cursul evenimentclor
premergatoare.
3. Unele aga-ziserizgAndiri sunt schimbdri ale orientirii rezr-rltanddin faptul
cd omul s-a angajat intr-o relalie diferitd cu Dumnezeu. Dumnezeu nu S-a
schimbat cAnd a picdtuit Adam; mai degrabd omul a cizut in dizgralia lui
Dumnezeu. Lucru care este valabil qi in sens invers. Luali, de exemplu,
c . r z u lc e t A t i N
i i n i v e . D u m n e z e ua s p r r s :, , i n c ; p a t r u z c c id e z i l e y i N i n i v c r a
fi nimicite in nfari de cszul in cnre se oor pocdi." Ninive s-a pocdit 9i a fost
crulatd. Cel care s-a schimbat a fost omr-rl,gi nu planul lui Dumnezeu.

Unele interpretdri ale doctrinei despre constanla divini, exprimate in tcrmenii


imrabilitdlii, s-au inspirat de fapt puternic din conceptul grecescde imobilitate gi
sterilitate. Aceasta Il face pe Dumnezeu inactiv insd conceptia biblicd nr.reste ci
Dumnezeu este static, ci ci El e statornic. El este activ gi dinamic, insd intr-r-rn mod
statornic $i consecvent cu natura Lui. De ceea, de ce ne ocupdm noi aici este
caracterulvrcdnic de crczare al lui Dumnezeu. El va fi acclapi ri nr,iine. ca gi
astdzi. El va actiona dupi curn a promis. El igi va irnplini angajamentele.
Credinciosul se poate baza pe aceasta (PlAngeri 3:22-23;1 Ioan 1:9).
In zilele noastre ideea unui Dumnezeu care nu se schimbd a fost pusd la
indoiald de rnigcarea cunoscuti sub numele de teologia procesului. Teza ei
fundamentald este cd realitatea este procesuali. Aceasta nu inseamnd cd totul este
ill proces. Existd principii neschimbetoare ale procesului gi forme abstracte
neschimbdtoare,insi a fi real inseamni a fi in proces.rT
Mai mult decat atat, realitatea este organicd sau interdependentd. Decat se ne
gdndim la evenimentele gi entitetile concrete prin prisma a ceea ce sunt ele in sine
qi prin sine, noi trebuie sd ni le imagindm in relalie cu tot ceea ce le preccdd. in
timp ce independenta a fost adeseori vezutA ca ceva de dorit, teologia procesului
reliefeazd interdependenta. Nu numai cd interdependenlei i se di inteietate sau
pdoritate ca unui lucru ideal, ci ea este considerati gi o caracteristicd ontologice.
Ea este un fapt inevitabil al realitdtii.ts
Interdependenla se aplicd gi la Dumnezeu. Dumnezeu nu trebuie imaginat ca
o fiinld de o imr"rabilitate impasibild, detagati. Mai degrabi, El este inr-rdit cu
lumea gi implicat in ea. Calitatea sau atributr.rl principil al lui Dumnczeu este
jr.
,17. JohnB.Cobb, $iDavidRayCriffin,ProccssThcology: phjlaclclphia,
Altlttrcdu.tolyErpos;tiol,
Westminster1976,
p. 14.
18.lbid..a.21,.
246 Cum esteDumnezeu

dragostea;ea esteceamai deplind expresiea inrudirii Lui cu lumea.Dupd adeplii


teologiei procesului, il"t mod iraditional, Dumnezeu a fost considerat impasibil: El
nu simte cu adevirat pasiunea;El iubegtefdri pasiune.reinsd Dumnezeutrebuie
privit mai degrabd ca o persoand care are un respuns cu adevirat plin de
tntelegere fate de cei pe care ii iubegte.
Intrim aici in ceeace poarte uneori denumireade teism bipolar.roCei doi poli
sau cele doud aspecte a1e lui Dumnezeu sunt, dupa Charles Hartshorne,
neschimbetoarea Lui esenli abstractdgi actualitateaLui concretd,sau,in termenii
lui Alfred North Whitehead,natura Lui primordiali gi natura Lui ulterioari. ln
actualitatea Lui concretd (natura Lui ulterioard) Dumnezeu este sensibil gi
receptiv la proceseledin lume.21Acest lucru limiteaze caracterulabsolut al lui
Dumnezeu. Omniscien{a divini insearnne cd in fiecare moment dat din viata Sa
divind Dumnezeu cunoa$tetot ceeace este cognoscibil in acel moment. Totugi, in
fiecare moment din viala lui Dumnezeu existd evenimente noi, neprevizibile in
lume care devin cognoscibiledoar in acel moment. Cunoagterealui Dumnezeu
inainteazdcu fiecarenoud deciziegi acliunein lume. Drept rezultat,alte conceptii
tradilionale despre Dumnezeu hebuie de asemeneamodificate. Suveranitatea
divin5, de exemplu,nu mai trebuieconsideratiabsolutd.Omul trebuieconsiderat
acum ca unul careia parte la determinareaviitorului.z
Cum vom rdspunde la aceasteprovocare?Sar putea sA observdmce intr-o
mare mdsurd critica pe care teologia procesuluio aduce unei anumite pe4i ale
ortodoxiei clasiceesteiustificatd.Negregit,Dumnezeua fost adeseoridescrisca o
persoani statictr,izolaii, neimplicatd in lume. Ceeace, am spune noi, nu este
conceptia biblicd.
Inse,cdutand sd corectezeaceastderoare,adeplii teologieiprocesuluiau avut
o reactie exageratd. Dependenla de procesele lumii compromite intr-un mod
extrem de serios dimensiunile absolute sau de nedescris ale lui Dumnezeu. in
timp ce BibIa il descrie pe Dumnezeu ca pe o fiinle implicati in lume, ea il descrie
de asemenea gi ca premergAtor creatiei gi avdnd un statut independent.
Transcendenta veritabild, cum este ea invetati in Biblie, exclude iipurile de
limitdri pe care le impune teologia procesului. O mai ampld evaluare a concepliei
ci Dumnezeu este dependent de proceseledin lume ar necesitao analize a
filozofiei procesului pe care se ba;eaza ea, gi ar trece dincolo de scopul cdrlii
noastre. Este suficient si spunem cd, oricare ar fi meritele acesteiconceptii, ea nu
poatefi consideratdconcepliabiblicd.
Existi gi alte probleme.Adeplii teologieiprocesuluiau recunoscutcd trebuie
se existeaspecteale reahtetil carenu se schimb6.Dacdnu ar fi aga,conceplia1or
ar fi contradictorie 9i prin urmare falsd, deoarece insdgi teoria procesului ar fi
destituitdin celedin urmd. Ea ar ajungesd fie relaiivizati. Insd aceastdchestiune
a principiilor neschimbitoarenu esteniciodatd pe deplin dezvoltatd.Care este

19. Ibid.,P. tA-45.


20. lbid.,p.47,
21. Afred North Vfh ibhead, Processanil Realify, New York, Macm illan, 1929,p. 524, 530.
22. Daniel Day Williams, ,,How DoesGod Act? An Essayin Whitehead'sMetlphysics,,,in process
a1ldDioinit!: TheHartshorlrcFestschrift,
ed.William L. ReeseQiEugeneFreeman,La Salle.Ill., Open
Co.urt,1964,p.777.
Mirelia lui Dumnezeu 247
statutul lor? Cum se raporteaze ele la Dumnezeu? Dacd exista principii ale
realtetii care nu se schimbd,nu se poate ca in mod similar ceva din natura lui
Dumnezeusi fie vegnicAi absolut?
Cu toatece teologiaprocesuluiigi propune sd-Lpriveascdpe Dumnezeuca pe
o fiinli personali, spre deosebire de impersonalul migcdtor nemigcat din
metafizicagreacd,esteindoielnic daceacestaesteintr-adevir necesar.Dumnezeu
paresdfie cevamai mult decatun aspectal realitdtii.Nu e clarificatin ce senseste
EI o fiinle personald,care actioneaze.Astfel, degi existAun punct iustificat in
obiectiape care o ridicd teologia procesului fatd de adoptarea unor modele
metafizicegrecegtide cdtreuneleelementedin cadrul ortodoxieiclasice,imaginea
Iegitimddin aceaobiectie poate fi prezentatdmai bine printr-o interpretarecu
credinciogiea conceptieibiblice despreDumnezeu.Acestlucru va facesi se evite
dezavantajele careinsotescteologiaprocesului.
Dumnezeu este un Dumnezeu mdref. Realizareaacestui fapt i-a migcat pe
scriitorii biblici, cum ar fi psalrnigtii.$i aceastdrealizareil mitcd pe credinciosul
din zilelenoastre,fdcAndul sd se aldturecompozitorului gi si proclame:

O, Doamne mare, cAndprivesc eu lumea


Ce ai creat-oprin al Tdu cuvAnt,
9i fiintele ce-mpodobescnatura,
Cum le-ntregiicu bratul Tiu cel sfinl

Atunci iti cant, mdret StApanitor,


Ce mare egti, ce mare eiti!
Atunci iF cant mAretStlpanitot
Ce mare egti,Ce mare egti!
13
Bundtatea
lui Dumnezeu

Calit itile morale


Puritateamorale
1. Sfinlenia
2. Drepiatea
3. Justltia
Integritatea
1.Autenticitatea
2. Onestitatea
3. Credinciogia
Dragoslea
1. Bundvoin,ta
2. Harul
3. lndurarea
4. lndelungarabdare
Dragosteas.ijustilia lui Dumnezeu- un punct de tensiune?
Cel mai bun mod de a investigaatributelelui Dumnezeu

Calititile morale

Daci singurele ahibute ale lui Dumnezeu ar fi cattaf e merefei pe care le-am
descris in capitolul precedent, El ar putea fi, in mdsura irn care se pbate irnagina
acest lucru, o fiinftr imorald sau amoralii, exercit6ndu-$i puterea 9i cunoagtarea
intr-un mod capricios sau chiar crud. lnsi noi avem de-a face cu un Dumnezeu
bun, unul in care sepoate aveai:rcredere-gicarepoate fi iubit. El posedd gi atribute
ale bunitdfii, pe lAnge ceb ale merejiei. ln acesi capitol vo* utriliru calitagil" Lrri
morale, cu alte cuvinte, caracteristicile lui Duurnezeu ca fiintd moraH. pentru a
inlesni studiul nostru vom impirli atributele Lui morale de bazi in puritate,
integritategi dragoste.

Puitatea moralA
Prin puritate morali ne referim la absoluta separarea lui Durnnezeu de orice
firddelege sau r5u. Puritatea Lui morald conginedi-urensiunile(1) sfinieniei,
(2) dreptdlii 9i (3) justigiei.

z4:8
Bunitatea lui Dumnezeu 1/10

1. Sfln[enin
Existd doui aspecte fundamentale ale sfinleniei lui Dumnczeu. prirnul aspect
este unicitatea lui Dumnezeu. (Acest aspect al sfinfeniei lui Dumnezeu ar putea fi
considerat un alt atribut al mdrefiei, in acest caz din domcnir.rl probicmelor
morale.) Dumnezeu este totalmente separat de intreaga creatie. Louis Berk}rof a
numit acest lucru ,,sfinlenia maiestuoasd a lui Dumnezeu.r Unicitatea Iui
Dumnezeu este afirmatd in Exodul 15:11: ,,Cine este ca Tinc intre dumnezei,
Doamne? Cine este ca Tine, maiestuos in sfinfenie, nemaipomenit in fapte
glorioase gi ficitor de minuni?" (trad. aut.). Exprimhri simiiarc ale mircJiei,
solemnitdtii gi splendorii lui Dumnezeu se gdsesc in 1 Samuel 2:2 qi Isaia 57:15.
Isaia L-a vizut pe Dornnul ,,gez6ndpe un scaun de domnie foarte inalt,,. Temeliile
pragurilor s-au zguduit gi clddirea s-a umplut de fum. Serafimii strigarr: ,,SfAnt,
sfant, sfant este Domnul ogtirilor" (Isaia 6:1-4).CuvAntul ebraic pentru,,sfAnt,,
(A)11 - qndosh) inseamnd ,,scos" sau ,,retras de la intrebuinlarea cornuni,
obignuitd". Verbul dc la care vine sugere azir,,a Iita" sau ,,a separa,,. in timp ce 1n
religiile popoarelor din jr-rrul Israelului adjectivul slnf cra iplicat cr-rugr-rrinfd
obiectelor, acfiunilor gi personalul-ri implicat in inchinare, in inihi.arca h-ri Israel
in cadrul legimAntului el era foarte des folosit in legitrui cu Divinitatea insagi.
Sacralitatea lui Dumnezeu estc adeseo tranirnisi obicctelor si locr.rrilor
asociate cu El. De exemplu, cu ocazia intAlnirii rugului aprins i s-a spus lui Moisc
si-gi scoatd incilfimintea deoarece pimAntul pe care cilca era sfant
1Ex.3;. in
n.Iod asemdndtot c6nd Dumnezeu a cobo16t pe Muntele Sinai, accsta era scparat
de tabdra israelitilor. Nimeni in afard de Moise nu trebuia s.i urce pe munte sau si
atingA mecar poalele lui (Ex. 19). Restrictii similare au fost date gi in cee.rce privca
cortul Si ulterior Templul. Locul preasfAnt era desperit printr-o perdea clc Locul
sfAnt (Ex. 26:33; 1 imp. 6:16). Aciesul era interzis pentru toti in afari de marele
preot, iar acesta intra doar o dati pe an. Rcaclii corecfa ?.r1i de sfinfcnia lui
Dumnezeu, gi de izolarea Lui, este una dc infiorare, reverentd gi ticere.
,,Si laude
oamenii Numele Tdu cel rnare gi infricogat, cdci este sfAnt!,, (ps.99:3).
Celdlalt aspect al sfinleniei lui Dumnezeu este pruitatea sau bun.ltatca Lui
_
absolutd. Aceasta inseanni cd El este neatins 9i ncpdiat de rdul din lume. El nu ia
parte in nici un fel la el. Observali modul in care Hab.rcuc {1:13) se adreseazd l-ri
Dumnezeu:.,Ochii T;i sunt a).rdc cur.rtic.i nu pot s; v,rciarjul. n rr poli s; privelti
9i -in
nelegiuirea!" In Iacov 1:13 se spune ci Dumnezeu nu poate fi ispitit ii i.rc;'raul.
aceasteprivintd Dumnezeu este complet diferir de dumnezeii altor religii. Acei
dumnezei s-au angajat frecvent in acelagi tip de actc picdtoase pe care le-au fdcut
adepfii lor Iehova insi nu comitea asemeneaacte. Iov 34:12 spune: ,,Nu, negregit,
Dumnezeu nr-rsdvdrgegtefdrddelegea;Cel Atotputernic nu calii dreptatea.,,
Perfecfiunea lui Dumnezeu este standardul pentru caracterul nostru moral gi
motivatia pentru practica religioasd. Intregul cod rnoral decurge din sfinlenia
Lui. Poporului Israel i s-a spus: ,,Cdci Eu sr.rntDomnul Dumneieul vostru; voi
si vd sfinjili, 9i fili sfinli, cici Eu sunt sfant; sd nu vd faceti necurati prin toate
aceste taratoare care se tarisc pe pdrnAnt. Cdci Er-rsunt Domnul, carc v-anl scos
din fara Egiptului, ca sd fiu Dumnezeul vostru,
Fi se fiti sfin(i; cdci Eu sunt sfAnt,,
(Lev. 11;44-45).Acelagi g6nd este exprimat in Levitic 19:2
9i in Matei 5:4g.
1. LorlisBerkhof,Systenntic Thcolaty,
GrandRapids,Eerdmans,1953, p.73.
250 Cum esteDumnezeu

Datoritd ireprogabilititii lui Dumnezeu, se aFteapteceva similar din partea


acelor obiectesau persoanecare sunt puse de o parte pentru El. Preolii trebuie
se fie fere weun cusur fizic. Acelagilucru estevalabil pentru animalelede iertfa.
Cei carevin sd seinchine nu trebuie sd aducdanimalebolnave,ci unele perfecte,
fdrh nici un cusur (Lev. 1:3, 10;3:1,,6; 4:3).
Avem aici o dimensiune fundamentaldgi extrem de importantd a naturii lui
Dumnezeu.Sfinlenialui Dumnezeuesteaccentuatlde-ah.rngulinhegii Biblii, dar
mai ales in descrierile din Vechiul Testament.Importanta ei reiese atat din
nenumerateleranduri in carese facereferireIa ea,cdi gi din accentulcu careeste
ea propoveduite. Unii au sugerat cd este cel mai important atribut unic al lui
Dumnezeu.2 Indiferent dace aceasta este sau nu o deductie leqitime sau
dezirabili, sfinfeniaestecel pufin un atribut foarte important al iui Du'mnezeu.$i
ea are implicagii covdrgitoare.
O problemd subliniatdirxrepetaterAnduri in Biblie estefaptul ci credinciosul
trebuie sd fie asemenealui Dumnezeu.Astfel, deoareceDumnezeuestesfant, gi
adeptii Lui trebuiesd fie sfinfi. Am remarcatdetareferinteledin Levitic 11:44-45 Si
Matei 5:48.Nu numai ce Durnnezeupersonalnu comite nici un fel de fdrddeleee
gi estelipsit de rdutate morah, ci El;ste 9i incapabilde a tolera prezenlariulii.
El este,cum s-ar zice, alergic la pdcat 9i la riu. Prin urmare, cei care sunt ai Lui
trebuiesXcauteaceeagisfinteniecaracterisdce naturii Lui.Isaia, dupi ceL-a vdzut
pe Dumnezeu,gi-adat foarte bine seamade propria lui necurdlie.EI a strigat cu
disperare:,,Vaide mine! Sunt pierdut, cecisunt un om cu buze necurate,loiuiesc
in mijlocul unui popor tot cu buze necurate, gi am vezut cu ochii mei pe
Impiratul, Domnul ogtirilor!" (Isaia6:5).ln mod similar Petru,cu ocaziapescuiiii
miraculoase,realizAndcine gi ce esteIsus, a spus: ,,Doamne,pleacdde ia mine,
cecisunt un om pdcdtos"(Luca5:8).CAndcinevanu igi masoardpropria sfinlenie
cu etalonul lui sau al altor oameni, ci cu cel al lui Dumnezeu, nevoia unei
schimbdri complete a stAri.isale morale gi spirituale devine evidentd.
Pavelaccentueazd faptul cI cei pe careDumnezeui-a chematca sd fie poporul
Lui trebuie de aceea sd se separe de lucrurile necurate gi sd fie cu totu_lifinti
(2 Cor.6:74-7:1).Aceeagiidee se regdsegtein 1 Tesaloniceni3:1.3 4:2. printr-o
9i
referire evidentd la cerinfa Vechiului Testameniir:rlegdturd cu o curdSiedesdvArgiti
9i lipsa oricirei vini, Pavel observd cd Bisericatrebuie de asemeneas6 fie complet
sfAnti: ,,ca sd inf5lifeze inaintea Lui aceastd Biserici, sldvitd, fdr6 pate, i;ri
zbArciturd sau altceva de felul acesta,ci sf6nti 9i fdrd prihand" (Efes.5:27).pe lAngd
intelegereafaptului cd noi trebuie-sd fim sfinli, inchinarea gi reverenla sunt gi ele
consecintenaturale ale faptului ci Il vedem pe Dumnezeu in curdlia Lui desdvdrgitl
gi in sfinlenia Lui. Psalmul99:9 spune: ,,lndtati-L pe Domnr Durnnezeul nostru, 9i
inchinaJi-vl pe muntele Lui cel sf6nt! Cdci Domnul Dumnezeul nostru, estesfant!,,
Un gAnd foarte asemenitor se gesegtein Apocalipsa 15:4: ,,Cine nu se va teme,
Doamne, gi cine nu va sldvi Numele Tdu? Cdci numai Tu esii Sfant.,,

2- Dreptitea
Cea de-a doua dimensiunea puritdtii morale a lui Dumnezeuestedreptatea
Lui. Aceastaeste,cum s-ar zice,sfinJenialui Dumnezeuaplicatdrelaliilor Lui cu
-Ill1lig.r.*o
ff . St- ng,Systematic
Theotoy,Westwood,
NJ.,Revel p.2g7.
t,I9OZ,
Bunitatealui Dumnezeu 2s1
celelaltefiinte. Dreptatealui Dumnezeuinseamnd,inainte de toate,ci Legealui
Dumnezeu,fiind o expresieadevdratda nafurii Lui, estela fel dc perfectdcum este
EI. Psalmul 19:7-9exprind acestlucrlr in felul urmdtor: ,,LegeaDomnului este
desdvirgitdgi invioreazdsufletr.rl;mirturia Domnului esteadevdrati 9i di injelep-
ciunecelui negtiutor.OrAndr-ririleDomnului sr"rntfdrd prihani gi veselescinima;
poruncileDomnului sunt curategi lumineazi ochii. Fricade Domnr"rlestecurate,
gi tine pe vecie;judecd{ileDomnului sunt adeverate,toate sunt drepte." Cu alte
cuvinte,Dumnezeuporuncegtedoar ceeace este drept, gi care prin urmare va
aveaun efectpozitiv asupracredinciosuluidispus si asculte.
Dreptatealui Dumnezeu inseamnd de asemeneace aqiunile Lui, sunt in
concordanta cu Legeape careEl lnsugi a stabilit-o.El Secomportdin conformitate
cu ceeace a9teaptede la allii. El este traducereain actiune a pretentiilor Lui.
Astfel,sepoatevedea din Biblie cd prin acliunile Lui, Dumnezeuinfdptuiegtece
estecorect.De exernplu, Avraarn Ii spune lui Iehova; ,,Sd omori pe cel bun
impreundcu cel rxu, agaca cel bun se aibd aceeagisoarti ca cel rdu, departe de
Tine aga ceval Departe de Tinel Cel ce judecd tot pemantul nu va face oare
dreptate?"(Cen.18;25).Domnul Insugispune:,,Eusunt Domnul, carefac mild, ju-
decate9i dreptate pe pdmAnt! Cdci in aceastagesescpldcere Eu" (Ier. 9:24).
DeoareceDumnezeu este drept, fiind Ia inillimea standardului Legii Lui, noi
putemaveaincrederein El. El esteonestin fapteleLui. Nu trebuiesi ne fie teamd
sdintrXmintr-o relatiecu El.
O intrebare care a constituit subiectul unor dezbateri de-a Iuneul istoriei
gAndiriicregtineesteurmetoarea:Ce anumefaceca anumite actiuni sifie drepte,
iar altele greqite?In vremurile medievale o anumitd $coaH de gandire, cea a
realigtilor,a sustinut cd Dumnezeualegeceeace estedrept tocmai pentru cd este
drept.3Ceeace El numegtebun nu ar putea fi denumit altfel, deoareceexisteun
bine intrinsecin bun5tate$i un riu inerent in cruzime. O altd $coalede gdndire,
ceaa nominaligtilor,a afirmat cd alegerealui Durnnezeuestecea care face ca o
actiunese fie dreapt6. Dumnezeu nu alege o acliune din cauza vreunei valori
intrinsecia actiunii respective.rMai degrabdalegereaLui suverandestecea care
faceca aceaacliune sa fie dreapta.El ar fi putut alegealtceva;dacdar fi procedat
astfel,binelear fi fost intru totul diferit de ceeace este.De fapt, pozitia biblicd se
situeaz6intre realism gi nominalism. Binelenu esteceva arbitrar,incat cruzimea
gicrimaar fi fost Ia locul lor dacdDumnezeuar fi declarata9a.in l-rareadeciziilor
Dumnezeuurmdregteun standardobiectivpentru bine gi rdu, unul carefaceparte
din insXgistructurarealitdlii. insi aceststandardla careDumnezeuaderenu este
in afaraLui - estepropda Lui naturi. El decide in concordanli cu realitatea,9i
acearealitateesteEI Insu$i.
Totugi,enunful nostru cd Legea lui Dumnezeu, cerinlele Lui de la noi gi
judecdtileLui morale sunt in concordanlacu natura Lui, 9i cd actiunile Lui se
conformeazipropriului Lui standard,pare sd ridice o intrebare suplimentari:
EsteDumnezeuegoist?Am fost invdlafi ca egoismul este o forme cumplitd a
pecatulni- o cdutarea propriei noastrebundstdrigi a propriului confort in ciuda
sauchiarin dauna celorlalli. Unii merg atat de departeincdt afirrnd cd egoismul
3. De ex.,AnselmCrrlDcusholto1.72.
4. Wiliiam de Ockham,Rcpo/lafio,cartea3. intrebdrile13C,12CCC.
252 Cum esteDurnnezeu

este principiul de la rddicina pecatului, insdgi baza lui.5 Cu toate acestea,


Dumnezeupare sd violeze aici propda Lui poruncd datd impotriva egoismului.
IntrucAt cel mai inalt scop al lui Dumnezeu estedupe cdte se pare propria Lui
glorie. Nu este oare acestatocmai un exemplu al acelui egocentrismpe care
Dumnezeu il interzice sau chiar il condamne h altii?
Trebuiesdprivim mai de aproapela pAcatulegocentrismuluiagacum il gisim
Ia fiingele umane. Esenla pdcatului nu sti in faptul cd ne preferem pe noi ingine in
locul altora,ci in faptul cd preferdmun anumit lucru finit in locul lui Dumnezeu,
plasdnd ceva de o valoare limitatd in locul pe care hebuie se il ocupe valoarea
supremi, Domnul. Astfel, a fi preocupatde o altd persoandmai degrabi dec6tde
Dumrezeu estegregit,chiar dacaar puteapdreaun act altruist din patea noastre.
Prima mare porunci estesd Il iubim pe Domnul cu toate inima noastre,cu toate
mintea noastre,cu tot sufletul nostru gi cu toat6 putereanoastrd(Luca 10:27).A
doua poruncdestesi il iubim pe aproapelenoshu cape noi ingine.A pune a doua
poruncdin locul celei dintai estegregitgi esteun pdcat.
Astfel, a face din propria Lui glorie obiectivul suprem nu este in conflict in
cazul lui Dumnezeu cu porunca Lui irnpotriva egocentrismului. in realitate,
faptul ci El facedin gloria SaobiectivulLui supremimplinegteporunca.Astfel ci
Dumnezeunu a spusde fapt: ,,FaceJi cum spun Eu, nu cum fac Eu." Fiind ceamai
mare valoare din univers, sursa din care derivd toate celelalte, Dumnezeu trebuie
sdaleagdpropria Lui glorie inainte de oricealtceva.ln calitateaLui de unice fiinte
infinitA, aceastaesteceeace trebuie sAfaceEl. A pune altcevape primul loc ar fi
de fapt idolatrie.

3. Justitiu
Am observatcd Dumnezeuinsugi aclioneaziin conformitatecu LegeaLui. De
asemenea, El igi conduceimpdrilia lx concordantdcu LegeaLui. Adi;a pretinde
ca algii si i se conformeze.Dreptatea descrisdin sectiuneaprecedentdeste
dreptateapersonaldsau individuald a lui Dumnezeu.JustitiaLui estedreptatea
Lui oficiald, pretentia Lui ca alJi agenli morali se adere de asemeneala aceste
standarde.Cu alte cuvinte, Dumnezeu este ca iudecetorul care, in calitate de
persoand private, adere Ia legea societdtii, iar prin capacitatealui oficiald
administreazdaceeagilege,aplicdnd-oaltora.
Scriptura exprimd in mod clar faptul ce pdcatulare consecinleprecise.Aceste
consecintetrebuie sd apard mai devreme sau mai tArziu. In Genesa2:17 citim
avertizarea pe care Dumnezeu o face lui Adam 9i Evei: ,,dar din pomul
cunogtinteibinelui gi rdului sdnu mdndnci,cdciin ziua in carevei mAncadin el,
vei muri negregit." Avertismentesimilare se repetd de la un capet la celelalt al
Scripturii, inclusiv in afirmalia lui Pavelcd ,,platapdcatului estemoartea" (Rom.
6:23).Deuteronom7:10,Psalmul 58:119i Romani 12:19,aratetoate ci Dumnezeu
va pedepsi pecaiul, intrucat acestameriti se fie pedepsit in mod intrinsec. El
este o dezmembrarea insegi structurii economiei spirituale divine, 9i aceastd
dezmembraresau acestdezechilibruirebuie tndreptat neapdrat.Nu numai rdul,
igi va primi in cele din urmd risplata, ci gi binele. Deuteronom 7:9 exprimd
foarte clar acestlucru; ,,Si gtii dar ci Domnul, Dumnezeul tdu, este singurul
5. slron8, sy<I.matu.I hcology,p.567-573.
Bunitatealui Dumnezeu 253

Dumnezeu. El esteun Dumnezeu credincios9i igi line legirnAntul 9i indurarea


pdnd la al miilea neam de oameni fald de cei ce-L iubesc gi pizesc poruncile
Lui."
JustitiaIui Dumnezeuinseamndci El estenepirtinitor in administrareaLegii
Lui. El nu manifeste favoritism sau pargialitate.Nu este important cine este o
anumitd persoand.Singurul considerentin stabilireaconsecintelorsau a rdspldlii
este ce a fdcut sau nu a fdcut acea persoani. O dovadd a impartialiteFi lui
Dumnezeuestefaptul ci El i-a condamnatpe iudecetoriidin vremeabiblici, care,
degi insercinali si-L sluieasci in calitate de reprezentanliai Lui, au acceptatca
mita sd le schimbehotdrArile(de ex., L Samuel8:3;Amos 5:12).Motivul pentru
condamnarealor a fost ci fiind just, Dumnezeu a agteptat acelagi gen de
comportamentdin parteacelor caretrebuia si administrezeLegeaLui.
Totugi,uneori sentinlalui Durnnezeunu pare a fi justd.Cei careau triit o viafi
pdcitoase nu sunt intotdeauna pedepsili, iar cei drep{i par si rdm6n6 adesea
nerispletili. Psalmul 73 mediteazi la aparentaprospedtatea celor rii. Ei sunt
senitoqi gi ir:raparentdscutili de necazurileprin care trec alti oameni. Aceastd
observalieesteadeseagi a noastrd.In trecut auzeamadeseorisloganul ,,crimanu
rcnteaze".insd crima adesearenteazd,gi uneori chiar foarte bine! $efii crirnei
organizateacumuleazdde multe ori cantitatienormede bogetii pAmantegtiSi pot
fi gi sdnitogi pe deasupra,in timp este posibil ca r-rniicredinciogiextrem de
virtuogi sd experimentezeserecia,o sdnetateprecari sau moarteatragicda celor
dragi. $i aceastdaparentdnedreptatepoate continua ani la rdnd. Cum poate sd
ingiduie acestlucru un Dumnezeujust?
Aceastdproblemdfaceparte din problemamai ampld a riului careva fi tratati
extensivin capitolul 19. Totugi,pe moment ne va fi de ajutor sd observim ce a
descoperitpsaLmistul.Cand a intrat in sanctuarullui Dumnezeu,a aflat despre
sfargiiulcelor rai. El a vezut cd in celedin urmi ei aveausi fie distrugi (Ps.73:77-
20,27).Pede altd parte, psalmistulaveasd fie cdlduzit de sfatul Iui Dumnezeugi
sd fie primit in glorie in cele din urmi (v. 24).Justitialui Dumnezeu nu trebuie
evaluatape termen scurt. in cadrul acesteiviefi ea va fi adeseoriincompletdsau
imperfectd.Insd viafa pdmAnteascd nu estetotul. Existdo viatA de dincolo, 9i pe
parcursulintregii vegniciijustiJialui Dumnezeuva fi completd.6
La fel ca in cazul sfinleniei,Dumnezeuagteapt;de la adeplii Lui ca acegtiasd
dea dovadd de dreptatea9i de iustitia Lui. Noi trebuie se adoptAm ca standard
pentrunoi LegeaLui gi precepteleLui. Trebuies;-i tratam pe altii impartial gi just
(Amos5:15,24;Iacov 2:9)intrucAt aceastaesteceeace faceInsugi Dumnezeu.

Integritatea

Grupul de atributepe carele clasificim aici sub numele de integritateare de-a


face cu problema adevdrului. Existd trei dimensiuni ale sinceritetii:
(1) autenticitatea - a fi adevdrat; (2) onestitatea - a spune adevirul; 9i
(3)credhciogia- a te dovedi adevirat. Cu toatece noi ne gindim la sinceritatein
primul rAnd ca la rostireaadevdrului, autenticitateaestedimensiuneade bazd a
sinceriieFi.Celelaltedoud derivi din ea.
6. C.S.Lewis,The Problel of Pain,New york, Macmillan,1962,p. 144-154.
'rEA
Cum esteDumnezeu

1.-Autentiritntea
Dimensiunea fundamentali a integriiefi divine este autenticitatea lui
Dumnezeu. El este un Dumnezeu real. Multe dintre considerentele citate in
legeture cu atributele viefii se aplicd 9i aici. in contrast cu nenumiraJii dumnezei
mincinogi sau falgi pe care i-a intdlnit poporul Israel, Domnul lor esteDumnezeul
adeverat.AutenticitateaLui, realitateaLui estedesemnatiprin adiectivul erecesc
d,Lrpr.vdq,carecorespundecuvantului ebraic nnN (cmcth).
In Ieremia 10 profetul descriecu o considerabild dozd de umor obiectelela care
seinchind unii oameni. Ei cioplesc idoli cu propriile lor mAini, iar apoi incep si li
se inchine, cu toate cd aceste obiecte ficute de ei insisi nu sunt in stire s6
vorbeascdsau sd meargd(w 5). DespreDomnul insi se spune:,,DarDomnul este
Dumnezeucu adevirab esteun Dumnezeuviu gi un impdrat vegnic,,(v 10).ln
Ioan 17:3IsusI SeadreseazdTatilui ca singurului Dumnezeuadevirat (ri.l,1ouvdq).
Referinlesimilare existi in 1 Tesaloniceni1:9;1 Ioan 5:209i Apocalipsa3:7 9i 6:10.
Dumnezeu este real; El nu este fabricat sau construit sau o imitatie, cum sunt
tot restulpretendenlilorla divinitate. intr-o lume in caresunt atat de multe lucruri
artificiale, Dumnezeul nostru este real. El este ceeace Dare a fi. ln aceastaconstd
ceamaimale parte a sincerititii Lui. Vice-pregedintele pentru problemepublice al
unui colegiu cregtin obignuia sa spund: ,,Relaliile publice inseamni in proportie
de nouizeci la sute sd fii ceea ce spui ce egti, 9i in proporlie de zece la suti str
afirmi cu modestieacestlucru." Dumnezeunu numai cipare sd posedecalititile
mdrefiei 9i ale bunatefi pe care le examinim noi, ci El conjine de iapt in fiinla iui
aceleatribute.

2. Oftestitntea
Onestitatea este cea de-a doua dimensiune a sinceritdtii lui Dumnezeu.
Dumnezeu reprezinte lucrurile aga cum sunt el