Teologie Crestina - Millard J Erickson

honoGrE v
CRESZrNA
Millard |. Erickson
G
v'
EdituraCarteaCrestine
Oradea,2004'
Original published as:
CHRISTIAN THEOLOGY
Copyright 1983,1984,1985by Baker Book House Company

Library of Congress Catalog Card Nummer: 83-071868
Publicata ini$al in tlei volume: vol. 1 (Pdrlile 1-4), 1983;vol. 2

(plrtile 5-8),1984;vol. 3 (pdrtile 9-i2), 1985
Edifia a gaptea,aprilie 1990
ln general citatele biblice sunt luate din haducerea Comilescu, insi acoio
unde sensul doctrinar a cerut-o, este redat in limba romand textul biblic pe
care l-a folosit autorul. ln acestcaz se indicd in parantezaca se foloseite
traducereaautorului (trad.aut.).ln cazul in care nu se specific; nimic,
citatele biblice sunt luate din traducerea Revised Standard Version a
Bibliei. Alte traduceri folosite de autor sunt versiunea King James (KJV),
New American Standard Bible (NASB) 9i New Intemational Version (NIV).
EdiJia in limba romAntr,publicatd sub titlul

'rEoLoGtE
CRE€TINA
Millard J. Erickson
Copyright obtinut de Editura CarteaCregtini, 1995

sh. Cuza-Vodd nr. 85,
410097,Oradea-Bihor,RomAnia,
tel. 0259/ 436738,fax 0259/ 436152.
A doua editie.
Toate drepturile rezervate asupra prezentei edigii ir limba

romAni.
Orice reproduceresau selecliede textedin aceastdcarteeste

permisddoar cu aprobareain scrisa Editurii CarteaCregtind,Oradea.
Traducerea:Elena Jorj
Editarea:SofiaGheorghe
Coperta gi tehnoredactarea:Marcel Eugen Budea
ISBN973-9317-59-3
r""nara
n"-T
primul meu profesorde teologie;
Williarn E. Hordern,
lndrumtrtorul meu de doctora!
gi Wolftart Pannenberg,
a cIrui erudigieteologicd
m-a insufletit gi m-a inspirat
Cuprins
Prefa!d
PARTEA
N\nAIA: ii'.L pe Dumnezeu
1.. Ce este teologia? 19 4.. .,Teologia'gistudiul critic
Nahtra rdtgiei'
'19 alBibliei: :'1 ;'. - : . 75
Definilefholi,jdai.' 22 Critic. fo.mei 78 .
Localizariea &olddei (sistematice) cdiicariida;rtdi s7
pe ha{a teologi-d 24
Nevoia ile teblogie 28
Linii directoarepentru evaluarea
metodelorcdtice 93
Punctul de plecare al teologiei 30
Teologia ca itiinF 33
De ce Biblia? 35
96
Tdologiagidbzofia
TipiEi de rcl;tii-38tntrd teolocie 98-
qi fllozbfie
Cabva .uente filozoficit aiir ,,
secolulal to(-lea 40
Rolul filozofiei in leologie 50 ,
5. Teologia9i limbajul ei 114
Metoda investigaliei
teologice--, :
Scenateologiei n zilelotrnoasbe. " 55
Etapele c€*et&ii t€blogice 62
Grade de a*drltate. ale
afinnatiilotteologice . 73
Cuprins
PARTEAA
DouA:CunoscAndu-L pe Dumnezeu
7. Revelatia unive$aH a lui Sferade cuprinderea inspiraiiei 186
t-rlrntnezeu t J/ Intensitateainspiraliei 189
Natura revelaliei 137 Un model de inspiralie 190
Manifestirilerevelatieigenerale 138
Realitatea9i eJicacitatea.evelaliei 10. Caracterul demn de incredere al
genetale 139 Cuvantului lui Dumnezetli
Revelaliageneraltrqi ineranla 796
responsabilitateaumanl 153
Dif erite conceplii despre
Implicaliilercvelalieigenerale 155 ineranttr 196
Importanlainerantei 199
Revelalia speciah a lui Ineranla gi fenomenele Scripturii 202
Dumnezeu 156 Definireainerantei 206
Definirea gi necesitateaievelaliei Alte probleme 211
speciale 155
Stilul revelafiei speciale 158 1 1 . Puterea Cuvantului lui
Modalit5lile prin care a fost dati Dumnezeu: autodtatea 213
revelalii spiciali 161
RevelaliaspecialS:propozilionaltr Definireaautorittrlii 214
sau peFonalS? 170 Autodtateareligioasi 215
Scriptura aa revelalie 175 Stabilirea semnificaliei 9i a
oiginii divine a Bibliei 217
9 . Consemnarea revelatiei: Lucrarea ltruntrici a
Duhului Sfant 21.8
inspiratia 177 Componenteleobieclive 9i
Definireainspiraliei 177 subiective ale autoril5tii 221
Faptul inspiraliei 176 Diferite conceplii despre
Probleme cale apar la formularea unei ilurninare 2i3
teorii a inspiraiiei 181 Biblia, raliunea ii Duhul 226
Teorii ale inspiratiei 183 Tradilie 9i autoritate 227
Metoda formultrii unei teorii a Autoritatea istoricl si cea
inspiraliei 184 normativl 228
PARTEA
A TREIA:CUM CSIC DUMNCZCU
12. Mere$a lui Durnnezeu 231. Cat de aproapesaucit de departe

Natura atdbutelor 232 esteDumrezeu: imanenta gi
rr:ne.on.lpnr: )Aq
Clasificareaalributelor 233
Atributelem5reliei 235 lmanenfa 266
Transcendenta 275
Caracterul triunic al lui

13. Bunetatea lui Dumnezeu 248
Dumnezeu: Trinitatea 281
Calitilile morale 248 Invititura biblic, 282
Dragosteagi justilia lui Dumnezeu Interpretlrilediacronice 290
- un punct de tensiune? 261
Elementeleeseniialeale unei
Cel mai bun mod de a investiqa doctrine despreTrinitate 295
atibutele lui Dumnezeu 2;2 Ciutareaanalogiilor 296
Cuprins
PARTEAAPATRA:CC fACC DUMNCZCU
Planul lui Dumnezeu 303 18. Lucrarea continuatoare a lui

Definifii cheie 303 Dumnezeu: providenla
Invitetura biblictr 304 Providentaca ptrstrare 340
Natura planului divin 308 Providentaca guvemare 345
Prioritatealogictr:Plarul lui
Durnnezeu iau ac(iunea umani? 311 Providenla Si ruge(iunea 355
Un model calvinist moderat 312 ProvidentaSi minunile 356
Diverse conceplii despreisto e 318
19. Riul gi lumea lui Dumnezeu:
17. Lucrarea de originare a lui
Dumnezeu: crcalia o problemd speciald
320
Natura problemei 360
Motive pentru studiereadoct nei
despreareaiie 320 Tipuri de solutii 362
Elementeale invillturii biblice cu Temeaiuutoare pentru operarea
privire la creatie 322 cu problema rtilui 37'il
Lucrareacreatoareultefioari a lui
Dumnezeu 327
Semnificaliateologictra dochinei 327 20. ASentii speciali ai h.ri
Doct na cleatiei Si relalia ei Dumnezeu: ingerii 380
cu gtiinta 331
lsto a doct nei 381
Unicitatealuartrii cteatoate
a lui Dumnezeu 336 ingerii buni 383
Implicalii ale doctrineidespre ingerii rii 391
creatie 337 Rolul doctlin€i despreingeri 395
PARTEA
A CINCEA:Umanitatea
Introducere la doctrina despre Concluzii privind natura chipului 449

umanltate 399 Implicaliiledoctrinei 451
Importanla doctrinei despre
umanitate 399 NatuG constitutionaH
Reprezentiri ale omului 405 a omului 454
Conceplia cregtintrdespre om 412 Conceptii de bazi despre
constitutia umani 455
Originea umanitegi 415 Considerentebiblice 460
Semnif icalia termenului Considerentefilozofice 453
'
,,odgine" 415 O altemativ* unitateacondilionald 468
Statutul lui Adam gi al Evei 416 Implicatiile unitilii condilionale 470
Conceplii despreinceputul omului 418
Vechimeaomului 424 Universalitatea umanitdtii 472
Semnificalia teoloqic: a doctrinei
creirii oinului izz Toaterasele 472
Ambele sexe 475
Toli oamenii, indiferent
23. Chipul lui Dumnezeu in om 434 de statutul lor economic 479
Pasajelerelevantedin Scripturtr 435 Cei bltrAni 481
Perspectiveasupra chipului 436 Cei nentrscuii 482
Evaluareaperspectivelor 447 Cei necisitodli 485
10 Cuprins
gAsEA:Picatul
PARTEAA
26. Natura pacatului 489 Efecteasupraptrcltosului 536

Interrelafia dintre doctrina Efecteasuprarelatiilor cu
desprepAcatgi alte doctrine 489 ceilalii oameni 539
Dificultatea discutlrii
ptcatului 491
Metode de studiere a 29. Dimensiunile pXcatului 541
picatului 491 Sfera de cuprindele a picatului 541
Termeni pentru picat 492 Intensitateapicatului 544
Natura esenliali a picatului 503 Teorii despre picatul originar 550
Pdcatuloriginan un model bibli.
27. Su$a pecatului 507 gi contempoEn 554
Diverse conceptii cu privirc la
^ sursaplcatului 507
Invetitura biblici 519 30. Dimensiunile sociale ale
' -
Implicafii ale diverselor con(eDtii pecatului 558
Remediul pentru plcat 522' Dif iaultatearecunoa$tedi
ptrcatului social 559
Consecinlele pdcatuld 524 lnvitrtura biblici 550
Consecintecare afecteazerehtia cu StrateSiipentru infrangerea
Dumneieu 525 ptrcatuluisocial 570
A gAprEA:Persoana lui CristoS

PARTEA
3 1 . Probleme contemponne Dreptatealui Isus 623

legate de metoda cristologiei 575 Implicatii ale umanitilii lui lsus 625
Istorie gi clistologie 576
Persoanagi lucrarealui Cristos 586 Unitatea persoanei lui Cristos 627
IncamareapriviH aa mit 588 Importanla gi dificultatea
prcblemei 627
Divinitatea lui Cristos 593 Materialul biblic 628
invigtrtura biblici 593 Primele inlelegeri gregite 629
lndeplrtiri istorice de la cledinta Alte incerclri de a rezolva
in deplina divinitate a lui prcblema 633
Crist6s 602 Principii de bazl ale doctrinei
Cristologiafunclionali 606 celor doul naturi intr.o singuttr
Implicatii ale divinitltii lui persoant 636
ciisto; 610
Nagterea din fecioad 647
33. Umanitatea lui C stos 612
Importanlaproblemei 641
Impo anta umanitetii lui Cdstos 612
Mlrturii biblice 613 Dovezi in favoarcanagterii
P mele erezii cu piivire la din fecioari 644
umanitatealui I3us 618 Obieclii aduse nagterii din fecioarl 649
Minimaliziri de dati recenti ale Importanla leologicl a nagterii
umanittrtii lui Isu6 621 din fecioarl 69
Cuprins 11
PARTEA
A oPrA:Lucrarea lui Cristos
36. Introducerela lucrarealui lnvdtltura Noului Testament 699
Cdstos 66"1 Semnificalia de bazi a ispigirii 704
Funcliilelui Cristos 662 Obieclii la teoria substituirii
Etapelelucdrii lui Cristos 668 penale 707
Teoriasubstituirii penale
fattr in fati cu alti teorii nO
Conceptiidespreispigile 678
ImDlicatiile isDisirii
Importanlaispegirii 678 sribstiiotive' lta
Difedteleteorii aleispdgirii 679
39. Dimensiunile ispegirii 775
Temacentralea ispegirii Pentru cine a murit Cristos? 715
Factoriide fond 696 Pentru ce a isptrgitCristos? 724
PARTEA
A NOUA:Duhul SfAnt
40. PersoanaDuhului SfAnt 733 41. Lucrarea Duhului Sfant 749

Imbortanta doctrinei desDre LucrareaDuhului Sfint in
Duhul Sfanr 734 Vechiul Testament 749
Dificult;li care apar in inteleserea LucrareaDuhului Sfant in viata
Duhulu:i sfint 734
Istoria doctrinei despre LucrareaDuhului Sfant in viata
Duhul Sfant 735- creftinului 755
Natun Duhului Sfant 743 Darurile miraculoasein prezent 759
Implicalii ale do.trinei d€spre Implicatiile lucririi
Duhul Sfant 748 Duhultd Sf6nt 764
PARTEA
A ZECEA:MiNtUiTCA
Concepiii despre mantuire 767 45 in.ph,,h,ln;nh,i.ii
aspecteleobiective 818
Detalii in care conceptiile
despremdntuire diiera 768 Unirea cu Cristos 818
Conceptii curcnte desDre
minfuire ?7t Jrstificarea 824
Adoplia 830
Etapa anterioarx mantuiiii:
predestinarea 784 Continuarea mantuirii 835
Evoluiia istoiici a doctrinei 785 Sfinfirea 835
Dif erite pergpectiveasupra
predesfinirii 790 Viata cregtintr 841
O solulie sugerate 799
lmplicaliilepredestinXrii 802 Desevargireamantuirii
Perseverareasfinlilor 849
inceputul mAntuirii:
aspectelesubiective 803 Glorificarea 859
Chemareaeficace 803
Ordinea logici: chemareeficace, Mijloacele gi sfera de
convedire,regenerare 805 cuprindere a mantuilii
Convertirea 806
Regenerarea 814 Perspectiveasupramiiloacelor
mintuirii 8A
Implicalii ale chemtrrii eficace,ale
convertidi gi ale regenertrrii 817 Sfera de cuprindere a mantuirii
12 Cuprins
PARTEA
A UNSPREZECEA:
BiSETiCA
49. Natura Bisericii 883 Ritul de initiele al Bisericiil

DeliniliaBisericii 883 botezul 937
Imagini biblice ale Bisericii 891 Concepliile de bazl desprebotez 937
Probleme speciale 897 Rezolvareaprcblemelor 944
Implicatii 903
53. Ritul permanent al Bisericii:
Cina Domnului
50. Rolul Bisericii 905 Puncte de convergenli 953
FuncliileBisericii 905 Puncte de divergenle 956
Miezul lucrtrrii Bisericii: Conceptiile maiore 959
Evanghelia 912 Tratareaproblemelor 964
CaracterulBisericii 919
54. Unitatea Biseiicii
Arqumente in favoareauniiltii
B'isedcii 970
51. ConducereaBisericii Conceplii desprenatura unitiiii
Forme de conducere lstoria gi statutul prezent al
bisedeaoc! 921 ecumenismului 977
Construiiea unui sistedl de Problefte ridicate de evanghelici
aonducerebiserieas(tr Linii clliuzitoare in vederea
pentru zilele noastre 933 acliunii 984
PARTEA
A DOUASPREZECEA:
LUCTUTiIC diN UrMi
55. Introducere iir escatologie 989 lnvierea 1027

Statutulescatologiei 989 Judecata finall 1033
Clasificareaescatologiilor 992 Irnplicaliile celei de a doua veniri
Abordiri rnodeme ale qi conse.inteleei 1035
escatologiei 994
Concluzii cu privire
- la Concepliile mileniste
escatologie 1002
ti tribulationiste 1037
Escatologie individuah Concepiiilemileniste 1037
Concepliiletribulaiioniste 1047
Moartea 1004
Stareaintermediad 1010
Implicalii ale doctrinei despre 59. Stirile finale 1054
moarte ti respeativdesDra Stareafinaltr a celor drepti 1054
stereaiitermediartr 1bt9 Stareafianltr a celor r:i 1052
Implicatiile doctrinei despre
A doua venire li sixrile'finale 106?
consecintele ei 1020
A doua venire 1020 Gdnduri de incheiere 1068
Prefatd
r
ln douizeci gi doi de ani de predarea teologieisistematicemi-am dorit
adesear.mmanual htroductiv de datd receniS,scris dintr-o perspective evanghelice.
Cu toate ce manualele scrisede Charles Hodge, Augustus Strong, Louis Berkhof gi
allii au slujit admirabil la vremea lor, ele nu au a!.ut curn sA anticipeze recentele
progresedin teologie gi din celelaltediscipline gi sd rdspun ddla ele.Teologiacregtind
reprezintd o incercarede a implini aceastdnevoie i:r zilele noastre.
Aceastdcarte estemenite sAserveascedreDt text al unui curs introductiv de
teologie sistematice pentru seminarii. Ea e-steproiectatii astfel incat se fie
completatdde lucrareain trei volume Rendings in ChristianTheologype care am
editat-o anterior, dar poate fi folositd gi independentde aceastesursd.Fiind un
manual destinat studenlilor, ea nu trateazd aminuntit toate problemele tehnice pe
care le-ar investiga cercetatoriiavansa{i,dar se ocupd de problemelepe care le
ridicd persoanelelaicein cercurilein carevor sluji mai tArziustudentiievanghelici.
Am gdsii cd e necesarsd rezist ispitei de a scrie o intreagi carte despre
subiectul fiecdrui capitol. Rezultatul negativ al acesteidecizii a fost pericolul
superficialtetii. Rezultatulei pozitiv pentru mine personalesteconturareaunor
proiectepentru mai multe zeci de cdrii. Am evitat in mod deliberat si fac din
aceastelucrare o colecliebibliografici de referinle la toate [teratura disponibili
cu privire la fiecaresubiectir:rparte (degiam prevezutcAtevasugestiicdliuzitoare
pentru studiereaunor cdrji in plus). Ca lucrarede teologiesistematicA, acesttratat
folosegterezultatele muncii considerabiledepuse de evanghelici in domeniul
exegezei.Agadar nu ne vom implica in generein tipul de exegezi detaliati care
umple paginile unei lucrdri ca CharchDogmatics de Karl Barth.
Aceastecartepomegtede la premisacd cititorul posededejacunogtinledespre
Vechiul 9i Noul Testament,precum gi despre istoria cregtinismului. Ea presupune,
de asemenea,cd cititorul deline cunogtinle rudimentare de limba greacda Noului
Testament.Totugi, celor cdrora le lipsegteaceastdbazd, ea nu li se va pirea cu
neputinji de folosit,degiin anumitelocuri va fi probabilnecesarsdconsultelucrdri
de referinli. Nu se presupun cunogtintede citire a ebraiciibiblice.Tiansliterdrile
urmeazesistemulde transliterarenetehnicace se gesegteitx Theological Dictionary
of theOId Testament.\
Cititorul atent va descopericurAnd ci structurareagi concluziile acesteicerli
1. Theologicol
Dictionaryof the Old Tbstomenl,
ed. G. lohannes Botterweck$i Helmer Ringgreo 4
vol, Grand Rapids,Eerdmans,1975,vol. 1, p. XX-XXI.
13
14 Prefali
sunt de un gen care e numit uneori clasic. Christian Thmlogy,o carte editatd de
Peter C. Hodgson gi Robert H. King, dezbatecateva doctrine traditionale ale
teologiei sistematice din perspectiva formuldrii lor clasice,a provocirilor lansate
de congtiinlamodernd gi a reformuldrilor actuale.2Fdc6ndteologieastdzi,cineva
s-ar putea sd respingi sau si nu reugeascdsd recunoascd aceastd con$tiintd
modemi, sd o recunoasc5,dar se nu o acceptesau sAnu o acceptepe deplin. Eu
am ales a doua posibilitate. Cred ce teologul trebuie si fie pe deplin congtient de
existenta acesteicongtiinte modeme, atAt in cadrul proceselor teologice, cat gi in
cadrul celor culturale - mai cuprinzdtoare -, si fie sensibil la ea gi sd o foloseasci
acolo urde este validd. Intrucat aceastecongtiintdse spriiind pe prcsupunen pe
carepersonal nu le accept gi care in anumite puncte mi se par de nesustinut - mai
ales in domeniul implicatiilor lor ultime - consider cd multe din aspecteleei nu
sunt convingttoare.
Mai concret, lncerc si abordez Scriptura intr-un mod mai degrabtr postcritic
decit critic, precritic sau necritic. Rezervele mele cu privire la utilitatea formelor
mai extreme ale metodologiei critice nu-9i au originel intr-un biblicism naiv. Ele
au izvordt mai degrabX din studiul filozofiei antice, mai ales al unui curs despre
Platon la University of Chicago 9i al unui curs despre Aristotel la Northwestim
Universiry De fiecare dati profesorul s-a pl6ns de felul in care gcoalade critich a
formei abordeazd datarea gi sistematizarea gdndirii filozofului avut in vedere.
Acest s€epticism a fost alirnentat de lucrdrile unor neteologi cum sunt Walter
Kaufmarur3gi C. S.Lewis.a
Teologiaautorului acesteicir$ esteceaa ortodoxiei* qlasice.Unii au considerat
o
9A 1:gmenea pozilie i:rseamni absolutizarea unei singure perioade in teologie.
Paul Tillich, de exemplu, spune cd fundarnentalismul vorbegte dintr-o situatie a
trecutului gi ridicl ceva finit 9i tranzitoriu la o validitate infiniti gi etem5.s Mai
bine documentatd este observalia lui Kirsopp Lake, potrivit cAreia
fundamentalismul reflectd conceplia scriitorilor biblici gi a fost cdndva suslinut de
toti cregtinii.6In incercareade a pistra echilibrul delicat dintre autoritatea biblicd
gi formularea contemporani, am ales-o pe cea dintai in punctete in care pdrea sd
se impund o alegere.
In prezent existe o controversd considerabild legati de folosirea limbalului
,,sexist"sau ,,nesexist".Degiimpirtdgescgrija de a nu excludeprin folosireaunor
substantive Sipronume jumitate din rasa umand, estebine sd nu se uite ci limba
englezi duce inci lipsi de un pronume la persoanaa treia singular de gen
comun, 9i in unele cazuri folosirea termeniior ,,fiintd umane,, sau ,,omenire,, este
improprie. Totugi, cititorul trebuie sd inteleage ci din perspectiva autorului
genul 9i sexul nu sunt echivalente.Intr-adevdr,in unele limbi nu prea existi
-ilffittiorfn*Ugy,ed.
PeterC.Hodgson 9iRobertH. Kin&philedelphia, Fortress,
1982.
3-. Walte! Kaufmann, Citiqrc of Religionand Philosoph!,card,e\ City, N.y., Doubleda, 1961,
p. 3n-396.
4.. C. S. Lewis, ,,Modem Theology and Biblical Criticism,,, in Chlistian Reflections,Cra\d Rapids,
_
Eerdmans,1974,p. 152-165.
*. ln aceastli iarte folosim teffienul o/lodor
9i derivatele lui in sensul de ,,corect din punct de
vedere doctdnar", fdre referire direcel la ortodoxia rasdriteantr - n. had.
nlictt, Slutu,-ric Tft?olqgy,Chicago,University of Chicago, 1951,vol. 1, p. 3.
9. l_3d
6. Kirsopp Lake, Tfta Religiotl ofyasteda! anil TofiottorD,Boston, Houghton, i926, p. et.
Prefati 15
relaiii intre cele doud. Astfel, dupd cum spun unele documente legale,
,,masculinultrebuie se fie inleles ca reprezentandfemininul, iar singularul ca
reprezentandpluralul, acolo unde se iere". in consecinl;,trebuie inleles ci
afunci cAndpronumelemasculinla persoanaa treia singular gi termenul ofi sunt
folosite in aceastdlucrare, ele indicd sex masculin doar acolo unde contextul
aratdclar acestlucru,
Multe persoaneau contribuit la realizareaacesteicdrti. Am o imensddatorie
fatd de numerogiteologi ale ciror lucrdri le-amcitit gi mai alesfald de cei cu care
am studiat personal.Trei din a doua categorieseremarcdprin influenla lor asupra
intelegerii mele teologice. Bemard Ramm, in prezent profesor de teologie
sistematicila American BaptistSeminaryof the West,Berkeley,California, a fost
primul meu profesor de teologie.ParticipAndla cursurile lui, interesulmeu fatd
de teologie s-a transformat in dragoste pentru acestobiect de studiu. William
Hordern, acum pregedinte al Lutheran Theological Seminary, Saskatoon,
Saskatchewan, a fost mentorul meu in programul de doctorat la Northwestern
Universitygi GarrettTheologicalSeminary(acumGarrett-EvangetcalTheological
Seminary).Nu numai cd mi-a prezentat complexitateaproblemelor teologiei
contemporane,dar deschiderealui fali de alte puncte de vedere decat ale lui
proprii 9i aprecierealui pentru ele mi-au asiguratlibertateade a-mi dezvolta cu
integdtate propria pozilie evanghelica.Wolftrart Pannenberg,cu care am avut
privilegiul sd mA angajezin studii posidoctoralela Universitateadin Miinchen,
m-a stimulat cu discememantul lui clar, profund gi petrunzAtor in domeniul
problemelorteologice.Acegti trei birbali, reprezentandpozilii teologiceextrem
de variate,au contribuit la maturizareamea teologicd9i mi-au servit ca model in
calitatealor de cercetdtori,inveletori gi persoaneindividuale. Carteade fatd este
dedicatdacestortrei teologi, ca expresiea aprecierii mele faF de ceeace am
invitat de Ia ei.
Colegi de la propriul meu institut Sidin alte locuri mi-au oferit informafii gi m-au
incurajat.Am gdsit deosebitde folositoarein specialdoud sugestiiale lui Clark
Pinnock, profesor de teologie sistematici la McMaster Divinity College,
Hamilton, Ontario: ,,Nu fi rob al exhaustivitdlii" 9i ,,Fdsd poaid fi cantateca un
imn, nu citite ca o carte de telefon." M-am strdduit sd fiu cuprinzetor,si acopir
toate domeniile teologiei, dar firi si mA ocup de ioate detaliile gi de toate
Punctelede vedere posibile. Am incercatde asemeneasd includ in materialul
faptic,acolounde a fost posibil, aplicatii practicegi note doxologice.Recunoscdnd
cu graiitudine aiutorul tuturor acestorpersoane,accepttotugi responsabilitatea
deplne pentru toate lipsurile 9i defectelecerfi.
Dorescsd mullumesc ai altora care au aiutat Ia urgentareapublicdrii acestei
cerfi.Administratia gi consiliul de conducerede la BethelCollegeand Seminary
mi-au acordatun ,,concediusabatic",caremi-a dat posibilitateasi duc Ia capeto
mareparte a lucririi. Dorescsd mulqumescin mod specialfacultdlii de teoiogie
New College,University of Edinburgh,gi mai alesdecanuluiei, Dr. A. C. Ross,gi
bibliotecaruluiei, J. V Howard, care mi-au creat unele facilteli pentru a putea
cercetagi scriein vara anului 1983.
Laurie Dimberger a dactilografiatceamai mareparte a manuscrisuluipdrJilor
1-4 asistatede Lorraine Swanson.Aletta Whitiaker a transcris De dischetede
76 Prefati
computer originalul dactilografiat al pdrlilor 5-g;ea pat Krohn au dactilografiat,
9i
de asemenea,portiuni din manuscrisul pfutilor 9_12.
Mulfi studenli au aiutat de-a lungui anilor la modelarea continutului acestei
,
ci4i, in special prin lntrebirile lor de la orele de curs. Asistentul meu de la
catedra
de Teologie,Dan EricksorL a citit intregul manuscris. Mark Moulton a citit pirlile
9--12,.Bryc9 Ka\nberg a ficut un studiu independent al principalelor subiectedin
pa{ile 1-4, iar Randy Russin domeniile acoperite de pe4ile 5:S.Tori patru mi_au
oferit comentarii din perspectiva studentului, ajutAndu-rni se le anticipez reacaiile
gi sd-ni alustez lucrarea ca atare. Tiei studenti noi m-au incurajat in mod
deosebit
sd elaborez^manuscrisulpdrgilor 1-4 9i m-au sprijinit in rugiciune: David
McCullum, Stanley Olson gi Randy Russ.
""yT multumtui speciale Bisericii Cross of Glory Baprist Church din
-_ *.
Hopkins, Minnesota, pe care am slujit-o ca pastor interimar in perioada in care am
scris pdrlile S-8._Aceastd congregatiedeosebitd,situatd intr_; zoni suburbani,
mi-a servit ca laborator bisericesc pentru conceptele teologice pe care le
dezvoltam.,Am fost din nol impresionat de interesui gi de comietenli teologici
a persoanelor laice, mai ales la gedinlele de evaluare de duminicd sea.a si i,r
cadrul studiilor biblice din zilele de miercuri, ceeace mi s-a dat posibiliiatea
sd-ni cizelez formularea gi exprimarea gandurilor din aceastdsecliune.
Personalul editorial de la Baker Book House a fost incd o iatd extrem de
serviabil 9i de incurajator. Mai concret doresc se-mi exprim consideraiia fald de
Ray Wiersma, editorul proiectului, care a sacrificat aproape doi ani pentru
.
editarea acestui enorm proiect. Munca lui meticuloasd gi itenii a contribuit rnult
la asigurarea acurateJeigi a unui stil cursiv.
Famili:rnea m-a ajutat mult irx acestproiect de durati, manifestAndinlelegere
atunci cand cerintele sarcinii pe care mi-am asumat-o gi termenele ce se cuveneau
au presupus modificdri in programul nostru obignuit. Sotia mea
l$pectate
Ginnie m-a aiutat gi in acele momente di indoiala pe care le poate intelege doar
cel care a intreprins o lucrare de acestgen.
Numirul tot mai mare de cercetdtori activi de la facultatea Bethel Theological
Seminary s-a dovedit a fi un grup de sprijin de-a lungul perioadei de timp in care
persistenla gi rebdarea erau indispensabile.
Eforhrl investit in aceasti carte va fi justificat daceea va constihri un mijloc prin
intermediu.l ciruia unii din cei careati primit pe Cristos Isus, Domnul, vegi umbla
ii
ln El, -fiind inrddicinagi 9i zidifl ln El, intirigi prin credinld, dupi irvifiturile care
tot! q{ut 9i sporind in ea cu multumiri catre Durnnezeuj, (Coloseni 2:7). in
l-u"
2 Tmotei 2:Z Pavel i-a scris catevacuvinte instructive lui Timotei, pe care eu le-am
luat drept ciliuzi in pregitrea Talogiei cregtinegi pe carele recornandgi celor care
o citesc ,,9i ce-ai auzit de la mine, in fata multor martori, incredinteazd la oameni
de ircredere care sd fie in stare sd invete gi pe altii.,,
Arden Hills, Minnesota
PARTEAINTAI
pe Dumnezeu
Studiindu-L
1. Ce este tqglggla?
2. Teologla.gi .fllozofia
3. MetodaInvestlgallolteologlce
4. Teologla.ti studldl critic at Blbllel
5. Ac{uallzareemesalululcregtln
6. Teologlasl llmbajul el
41
t l
JI
Ce esteteologia?
Natura religiei
Definireateologiei
Localizareateologiei (sistematice)pe harta teologica
Teologjasistematica
s-iteotogiabiblic6
Teologiasistematica
9i teologiaistoricd
Teologiasistematica
si teologiaflozofice
Nevoia de teologie
Punctul de plecare al teologiei
Teologiaca stiinte
De ce Biblia?
Naturareligiei
Omul este o fiinld minunati gi complexi. El este capabil sd execute lucrdri
materiale complicate, sd efectueze calcule mentale abstracte, sd realizeze
frumuseti incredibile in domeniul vizual 9i auditiv in afare de toate acestea,omul
estereligios intr-un mod incurabil. Pentru cd oriunde d5m de oameni - rispAndifi
geografic in culturi extrem de diferite gi in orice moment din cele mai indepdrtate
perioade ale istoriei inregishaie 9i pand in prezeni - gesim 9i religie.
,,Religie" esteunul dintre acei termeni pe care toli presupunem cd ii inlelegem,
hse pu1ini dinhe noi suntem ilx stare se-i definim cu adevirat. Acolo unde se
descoperdcontradiclie sau cel putrin diversitate in definitiile sau descrierile unui
obiect sau ale unei activitili, existe motive si se creadi fie ci subiectul respectiv
nu a fost suficient studiat,gAndit sau discutat,fie ci problemaesteprea bogati 9i
complexi pentru a fi cuprinsd intr-o singuri afirmafie comprehensiia.
In multe descrieri ale religiei apar anumite trdsdturi comune. Existd o credintd
i:I cevasuperior persoaneiumane individuale. Acestcevapoate fi un dumnezeu
personal,un intreg ansamblude fiinle supranaturale,o foigea naturii, un set de
valori sau rasa umani in totalitateaei (umanitatea).in mod caracteristicexistAo
distinclie inhe sacru gi secular(sauprofan). AceastAdistinctie poate fi extinsdla
persoane,obiecte,locuri gi practici. Vehemenlacu care u.eaiti distinctie este
sustinutevariazdla diferitele religii 9i printre adeptii unei religii date.l
1. Vvtllt"". P. Alston, ,,Religion", 1n Eficyclopediaof philosophy, ed. paul Edwards, New york,
MacmiIla, 1967,v ol. 7, p. 141-742.
t9
20 Studiindu-Lpe Dumnezeu
Religia implicn de reguld gi o conceptie despre lume

9i viali, adicd o
perspective asupra lumii sau o imagine generald a realiidtii in ansamblul ei, o
9i
pirere despre cum anume trebuie sd se rapoteze individul la lume ir lumina
acesteiperspective.Unei religii ii este atagatun set de practici care tin fie de
comportamentul ritual, fie de cel etic, fie de ambele. in relieie se inialnesc si
anumite atitudini sau sentimente, cum ar fi un sentiment de reJpect amestecatcL
teamegi uimfue,un sentimentde vinovdtie sau un sensal misierului. Existi un
anumit gen de rispuns sau de relafle cu obiectul care este superior persoanei
umane individuale, ca de exemplu dedicarea,inchinarea suu .ugdcirl.,ear. in firre,
existdadeseori,dar nu intotdeauna,anumite dimensiuni sociale.ln mod frecvent
se formeazd grupuri de un tip sau altul pe baza unui punct de vedere sau
angajament religios comun.3
$au fdcut incercdri pentru a se gdsi o esente comune a tuturor religiilor. De
exemplu,pe durata unei lungi pedoadedin Evul Mediu, mai alesin Apus, religia
a fost consideratidrept ctez saudogmd.Ceeace deosebeacregtinismulde iudaism
sauhinduism era un set diferit de crezuri.C6nd a avut loc Reformas-aconsiderat
cd doctrinele (sau dogmele) diferite erau acelea care deosebeau cregtinismul
protestant de romano,catolicism. PAndgi confesiunile protestante erau vazute ca
fiind diferentiate in primul rdnd prin ideile lor despre iolul suveranitetii divine gi
respectiv- al libertilii umane,desprebotez,desprestructuraconduceriibisericegii
pi alte subiecte similare.
Era firesc ca invdteturile doctrinare sd fie considerate cele mai importante de
la inceputul Evului Mediu 9i pdnl in secolul al X\rllllea. Din momentul in care
filozofia a devenit o disciplina putemicA, bine agezat6,caracterul de conceptie
despre lume gi vial; al religiei avea sI fie, bineingeles,accentuat. deoaieie
$i,
gtmlele comportamentaleerau inci in fagi, s-auspusrelativ puiine desprereligie
ca institulie sociaid sau despre fenomenul psihologic religios.
Totugi, o datd cu inceputul secolului al XX-lea a avut loc o schimbarein modul
de-inlelegerea locului pe care il ocupd religia. in lucra rea sa On Religion:Speeches
to Its Culturcd Despisers,Friedrich Schleiermachera respins ideea cd locul ieligiei
estein domeniul eticii sau dogmei. Mai degrabd,a spus Schleiermacher,religia Jste
o probleme care tine de sentiment, fie de sentiment in general, fie de sentiirentul
unei dependenJeabsolute.a Acestpunct de vederea fosidezvoltat de cetreanaliza
fenomenologici a unor gAnditori ca RudoU Otto, care vorbea despre nunmos,
conStientasacrului.sIdeea lui a fost continuate intr-o mare parie a gindirii
religioasedin secolulal XX-lea,purtind reactiaei irnpotriva categoriilorlogice
9i
a ,,ralionalismului". ,,Religia lui Isus,, care a prosperat in anii ,20, a iost o
manifestare larg rdspandite a accentului pus pe sentiment.
Formularea lui Schleiermacher era in mare parte o reaclie la conceplia
filozofici a lui Immanuel Kant. Deqi Kant era mai degrabdfiloiof decAtteoiog,
2. Ibid.
3.,,ReligioDSocialAspectsof",iÊnc|clopediaBritannica,ediliaaXV-a,Macropaedia,vol. 15,
p.604-613.
4. Friedrich Schleiermacher,Ot Religion;Speeches
to lts Culturcd Despisels,New york, Harper and
-
5. Rudolf Otto, Iie lde4 of the Holy,New \ork, Oxford University, 1958.
Ceesteteologia? 21,
celetrei critici faimoaseale lui - Criflcnrnliunii pure(7787),Criticaraliutlii practice

(1788)9i Criticn puterii de judecati (7790)- au avut un impact imens asupra
filozofiei religiei.6In prima dintre cele trei critici, el a combetut ideea ce este
posibild cunoagtereateoreticda obiectelorcare transcendexperientasenzoriald.
Bineinlelesca aceastaa inHturat posibilitateaoricdrei cunoagterireale a religiei
sau a oricdrui fundament cognitiv al ei aga cum a fost ea inleleasd in mod
tradilional.TKant a precizat cd religia este un obiect al raliunii practice. El a
consideratcd Dumnezeu,unele norme gi viala vegnici sunt necesareca postulate
fdrd de caremoralitateanu poate funcliona.sAstfel, religia a devenit o problemd
de etice.Acest punct de vedereasuprareligiei a fost aplicat teologieicregtinede
cdtreAlbrecht Riischl,carea spus cd religia esteo problemdde judecili morale.e
Prin urrnare,cum trebuie sd privim religia?Eu pretind ci religia estefiecare
dintre acestea- crez sau doctrind, sentimentsau atitudine, un mod de viate sau
un anumit gen de comportament.Cregtinismul se potrivegte tuturor acestor
criterii ale religiei. El esteun mod de existente,un anumit gen de compo{ament,
un stil de viali. Mai mult, el estetoateacesteanu numai in cadrul unei experiente
individuale izolate,ci gi in direclia producerii unor grupuri sociale.Cregtinismul
implici de asemeneaanumite sentimente,cum sunt dependenta,dragosteaqi
implinirea.$i, cu certitudine,cregtinismulimplicd un setde invildturi, un mod de
a privi realitateagi propria persoandgi o perspectivddin careintreagaexperiente
ale un sens.
Pentru ca cineva se fie un membru vrednic al unui grup poreclit dupd un
anumit conducetor, acea persoani trebuie sd adere la invdldturile acelui
conducator.De exemplu, un platonicianestecinevacareintr-o oarecaremasura
esteatagatde conceptiilesuslinutede Platon;un marxist estecinevacareaccepti
invdJiturile lui Karl Marx. In rndsurain careconducdtorula pledat gi in favoarea
unui mod de via16 indisolubil legat de mesajul pe care l-a propovdduit, este
esentialca adeptul seimite gi acelepractici.In generalfacemtotuqi deosebireintre
practicileinerente(sauesenfiale)9i celeaccidentale(sauincidentale).Agadar,un
platonician nu trebuie sA trdiascdin Atena gi sd vorbeascdgreaca clasicd;un
marxist nu trebuie se fie evreu,sd studiezela British Museum sau si mearsi cu
bicicleta.
in acelagifel, un cregtinnu trebuie sd poarte sandalesau sd aibi barbd,sau sd
iriiasci in Palestina.insd cei care pretind ci sunt cregtini vor crede ceeace a
propovdduitIsus gi vor pune in practicdceeace a poruncit El, cum ar fi: ,,Iubegte-l
pe aproapeletdu cape tine insuti." Aceastapentru ce a-L acceptape Isus ca Domn
inseamnea facecaEl sefie autoritateacaresi ne conduci vielile. Atunci ceanume
esteimplicat in a fi cregtin?JamesOrr a formulat foartebine acestlucru: ,,Celcare
credecu toate inima lui in Isus ca Fiu al lui Dumnezeuse angajeaziprin aceasta
6. A. C. Mcciffert, PrctestalltThaughtDepreKnnf, New York, Harpet 1961,il considerdin mod
evidentpe Kant ca o cumpin; in dezvoitareagendirii protestante,degi Kant a fost un filozof fi nu
un teolog.
7. Immanuel Ka t, Critica nliuilii pt!/c, ,,Analitica Transcendentali,,,cartea 1, capitolul 2,
secliunea2.
8. Immanuel Kant, Criticanliunii practice,partea1, cartea2, capitolul 2, sectiunea5.
9. Albrecht Ritschl,,,Theologyand Metaphysics", i^ ThrccEssoys, trad. in lb. engl. philip Hefner,
Philadelphia,Fortress, 1972,p.'149-215.
22 Studiindu-L pe Dumnezeu
la multe altele in plus. El devine loial anumitor concepfii despre Dumnezeu, om,
picat, rescumpdrare, despre scopul lui Dumnezeu in creatie gi istorie gi despre
destinul omenesc- agacum se gisesc ele in cregtinism."ro
Pare,agadar,rezonabil si se spr.rndcd a susJinecrezurile pe care le-a sustinut gi
propovtrduit Isus estedoar o parte din ceeacetnseamni a fi cregtinsau adept al lui
Cristos.9i tocmai studiul acestor credinte reprezintd preocuparea speiifici a
teologiei cregtine.Crezul nu estetotul in oe$tinism. Esteimplicatd gi o axperienti
sau un set de triiri, incluz6nd dragostea,umilinla, adorarea gi inchinarea. Existi
practici atat de naturd eticd, cat gi rituali sau devolionali. De asemenea,in
cregtinism existi gi dimensiuni sociale.Ele implici relatii cu alli cregtini, in cadrul
a ceea ce in mod obignuit se numegte Biserici, 9i cu necregtini, in cadrul lumii
privite i:r ansamblu, Alte discipline ale cercetirii gi cunoagterii care investigheaze
aceste dimensiuni ale cregtinismului. lnsd obligagia esenliali de a e*iîoa,
interpreta gi organiza irrvifiturile Aceluia de la care aceasteretgie 19iia numele
aparline teologiei cregtine.
Transpunerea in viaF gi practicarea personali a religiei, inclusiv susfinerea
crezurilor doctrinare, au loc la nivelul experientei primare. Existd de asemeneaun
nivel al meditirii cu privire la ceeace are loc la nivelul primar. Disciplina care se
ocupi cu descrierea,analizarea,criticareagi organizareJdoctrineloresteteologia.
Astfel in comparatie cu religia, teologia este o activitate de nivel secundar.
Teologia estefate de religie ceeace estepsihologia fald de emoJiile umane, ceeace
este estetica fata de operele de arte, ceea ce este gtiinta poliiici fali de
comportamentul politic.
Definireateologiei
Studierea lui Dumnezeu sau gtiinla despre Dumnezeu este o bund definilie
preliminard sau de bazi a teologiei. In orice caz, Dumnezeul crestinismului esteo
fiinlS active, agacd trebuie sd existe o extindere inifiali a acesteidefinitii in agafel
incAt ea sd includi lucririle lui Dumnezeu gi relatia Lui cu ele. Astfel, teologia va
ceuta si inteleage gi creafla lui Dumnezeu, mai ales omul gi conditia lui, precum
gi lucrarea Lui rdscumplretoarc pentru omenire.
Cu toate acestea,e nevoie sd se spunl i:rci gi mai multe pentru a se ardta ce
anume face aceastd gtiinte. Prin urmare, noi propunem o definilie mult mai
complett a teologiei: ea este acea disciplind care se striduiegte si articuleze in
mod coerent doctrinele credintei cregtine,pe baza Scripturilor inainte de toate, in
contextul culturii tl general, intr-un limbai specific contemporan gi in raport cu
problemele vietii.
1. Teologia este prin urmare biblici. Aceasta ia ca sursd primari pentru
continutul ei Scripturile canonice, Vechiul 9i Noul Testament.Ceea ce nu
inseamnl ci se inspird pur 9i simplu intr-un mod lipsit de spirit critic din
semnificagiile superficiale ale Scripturilor. Teologia utilizeazd instrumentele gi
metodele cercet{rii biblice. Ea folosegte,de asemenea,informalii din alte domenii
10. JamesOr1,Tiie Cristian Viau of Godand lrreWorld,Grand Rapids,Eerdmans,1954,p.4.

Ceesteteologia? 23
ale adevSrului despre care consideri ce fac parte din revelatia generald a lui
Dumnezeu.
2. Teologia este sistematicd. Adici se inspird din intreaga Biblie. in loc si
utilizeze texte individuale izolate unele de altele, ea incearci mai degrabi si
raporteze diferitele fragmente unele la altele, se contopeasci diversele inviJituri
intr-un intreg armonios sau coerent.
3. Teologia se raporteazi de asemeneala problemele de culturi generald gi de
eruditie. Astfel, ea incearci str-giraporteze concepfia despre origini la conceptele
prezentate de gtiintd (sau mai corect, de discipline cum ar fi cosmologia),
concepfia despre natura umani la accepfiuneapsihologici a personalitetii, ideea
de providenld la ipotezele filozofiei istoriei.
4. Teologia trebuie de asemeneasi fie contemporane. in timp ce trateazi
probleme neafectate de trecerea timpului, ea trebuie sd foloseascd un limbai,
concepte Si structuri ideatice care si aibi un sens tr contextul timpului prezent.
Aici exisid un pericol. Unele teologii, in incercarea lor de a aborda probleme
moderne, au reformulat materialele bibhce intr-un mod care le-a denaturat.
Auzim astfei despre ,,pericolul de a-L modemiza pe Isus"l1,un pericol foarte real.
Totugi, in incercarea de a evita ca Isus str fie prezentat doar ca un alt liberal al
secolului al XIX-lea, mesajul este uneori formulat intr-o asemeneamaniere incat
reclamd ca persoana din secolul at XX-lea si devini o persoand a secolului intai
pentru a-L putea infelege. Drept rezultat ea se hezegtecd estecapab a se se ocupe
doar de probleme care nu mai exista. Agadar, in mod similar, trebuie evitat
pericolul opus, ,,pericolul de a ne arhaiza pe noi ingine".l,
Nu sepune nurnai problema de a sefolosi structurile ideatice din zilele noastre
pentru a exprima mesajul. Mesajul cregtin trebui.e si vizeze intrebdrile 9i
provocdrile de care ne lovim astezi. Dar chiar gi aici e nevoie de un semnal de
alarmd in legituri cu un angaiament prea drastic fate de un set dat de probleme.
Dacd prezentul tnseamni ceva diferit de trecut, atunci, dupd cAte se poate
plesupune, viitorul va fi de asemenea diferit de prezent. O teologie care se
identifici prea mult cu prezentul imediat (9i anume, cu ,,astdzi,,9i nimic altceva)
seva expune la o iegire prematurd din uz.
5. In fine, teoiogia trebuie sd fie practici. Prin aceastanoi nu in;elegem o
teologie practicd in senstehnic (9i anume, cum si sepredice, si seconsiliezC,sd se
evanghelizezeetc.), ci ideea ci teologia se raporteazd la triire, nu numai la crez.
Credinla cregtini are ceva de spus ca si ne sprijine in preocupdrile noastre
practice. Pavel, de exemplu, a dat asigurdri cu privire la ceade a doua venire a lui
11. Henry J. Cadbury The Peril of Medunizing,fcrts, New york, Macmillan, 1937.Un exemplu al
modemizlrii lui Isus. poate fi gesit in reconstih.ririle vielii lui Isus din secolul al XIX-lea. Glorge
Tyrrell spunea despre interpretarea fdcufe persoanei lui Isus Cristos de catre Adolf Hamack ce ,,Ac;l
Cristos pe care il vede Hamack, pdvind in urme prin nouesprezecesecole de intunecime catolicd,
este doar reflectarea unui chip plotestant liberal, vezut pe suprafata apei intr-o fantand adince,,,
Christiatitv at thc Cross-Roads,
Londra, Longmans, Grcen, 1910 p.,l4.
_12. Henry J. Cadbury ,,The Peril of Archaizing Ourselves,,,ll erprctation3,7949, p.331-932.
Oamenii-care se arhaizeaze pe ei ln$igi sunt cei cale incearcl sd alcdtuiasci comunitdli dupd tiparul
Bisericii Primale, dupe cum este descristr ea mai ales in Fapte 4-5 sau cei care incearcI si reiolve
problema validitltii consumdrii beuturilor alcoolice pe baza;racticii din Noul Testament, fdrd sd se
intrebein ambelecazuri in ce mesurdschimbarilesocialecareau awrt loc din vr€murile biblice p,inA
in prezent au modificat semnificalia practicilor in cauzi.
Isus Cristos, iar apoi a spus: ,,MAngAiali-vidar unii pe allii cu acestecuvinte,,

(1 Tesaloniceni4:18).Estenecesartotugi sdseobservefaptul cd teologianu trebuie
sd se preocupe in prirnul rAnd de dimensiuniJepractice. Efectu'ipractic sau
aplicalia unei doctrine esteo consecinfda adevdrului aceleidochine,5i nu invers.
Localizarea
teologiei(sistematice)
pe hartateologici
Termenul de ,,teologie" esteexhem de des folosit. prin urmare, estenecesarse
identificim mai de aproape sensul cu care il folosim aici. in sensul cel mai larg,
cuvdntul cuprinde toate subiectele tratate intr-o gcoali teologici. in acest seris,
terrnenul include diverse subiecte cum sunt Vechiul Testament,Noul Testament,
istoria Bisericii, teologia sistematicd, homiletica, educaJiacregtini gi consilierea.
Un sens mai restrAns al cuvAntului se referd la acele tncerciri care trateaza
caracterul specihc doctrinar al credinfei cregtine. Aici se gesesc discipline ca
teologia biblici, teologia istorica, teologia sistematicd gi teologia fiiozofici.
Aceasta este ieologie in contrast cu istoria Bisericii ca institutie, cu interpretarea
textului biblic sau cu tehnicile practicii pastorale.in cadrui acesteicoiectii de
subiecte teologice (teologie biblici, teologie istorici etc.) noi putem delimita
teologia sistematici. Acesta este gi sensul in care va fi folosit de acum incolo
ctldnt:ul teologieln aceastd lucrare (in afard de cazul in care existA indicatii
specifice cd ar avea alt inteles). in fine, in cadrul tmlogiei sistematiceexisti diferite
doctrine, cum sunt bibliologia antropologia,cristologii 9i teologiapropriu-zisd (sau
doctrina despre Dumnezeu). Pentru a evita confuzia, atunci iana o avem in
vedere pe ultima dintre ele, vom folosi expresia,,doctrinadespre Dumnezeu,,.
Figura 1 poate aiuta la vizualizarea acestorrelafii.
Figura1
Sensuri
aletermenului,,teologie"
Scriptura
Dumnezeu
Studiibiblice fTeologiebiblice Omul
Studiiteologice Studiiistorice lTeologieistoricd Pecatul
Studiidoctrinarc ) Teologiesistematice Cristos
Studiipractice lTeologiefilozofica Mantuirea
Biserica
Lucrurile
dinurme
Teologiasistematicegi bologia biblicd
Atunci cand ne intrebdm care este relalia teologiei sistematice cu alte

lnvestigatii doctrinare, ddm peste o legdturX deosebit de skanse intre teologia
sistematicd gi teologia biblicd. Cel care se ocupd de teologia sistematictr este
depcndent de activitatea gi cunogtintele celor care lucreazi in domeniul exegetic.
Trebuie sd distingem aici trei sensuri ale expresiei ,,teologie bib1ic6,,.Teologia
- _
biblici poate fi migcareacu acelaginume, care a apirut in anii ,40, a prosperaiin
Ceesteteologia? 25
anii '50 9i a ajunssd decaddin anii '60.13

Aceasti migcarea avut multe afinitdti cu
teologianeoortodoxi. Multe dintre concepteleei de bazi au fost aspru criticate,
mai ales de cdtre JamesBarr in The Semanticsof BiblicalItnguage.14Declinul
migceriide teologiebiblicd a fost urmirit de BrevardChilds in lucrareasa Blbliccl
Thmtogyin Crlsls.lsA inceput de curAnd sd se vadd ce, in ciuda numelui ei,
migcareanu a fost intotdeauna deosebit de biblic6. De fapt, cateodati a fost
extremde nebiblicd.l6
O a doua semnificatiea denumirii de teologiebiblicd estecontinutul teologic
al Vechiului 9i Noului Testament,sau teologia care se gesegtein cdrlile biblice.
Existddoud aborddri ale ieologiei biblice astfeldefinite. Una esteabordareapur
descriptive a lui Krister Stendahl.lTEa constd dintr-o simpld prezentare a
invdldturilor teologice ale lui Pavel, Ioan gi ale celorlalti scriitori ai Noului
Testament.In mdsura in care descriein mod sistematiccredinlelereligioasedin
primul secol,ar putea fi considerati o teologiesistematici a Noului Testament.
(Cei care vid o mai mare diversitate ar vorbi despre ,,teologii ale Noului
Testament".)AceastaesteesenJialmente ceeace JohannPhilipp Gabler a numit
ieologiebiblicd intr-un sensmai larg sau teologiebiblicd ,,adeviratd". Gabler a
vorbit de asemeneadespre o altd abordare,9i anume despre teologia bibLicd
,,pure", care reprezinte delimitarea qi prezentarea invdtdiurilor biblice
neschimbitoare,ce sunt valabile pentru toate timpurile. in abordareala care ne
referim, acesteinvdlituri sunt purificate de concepteleneesenlialeintre care se
gesescexprimate in Biblie.l8Astdzi am putea considera cd aceastAabordare
contine deosebirea dintre teologia biblicd descripiive 9i teologia biblicd
normadvd.Observali totugi, ce nici una dintre acesteaborddri nu este teologie
dogmaticdsau sistematice,deoarecenu se facenici o incercarede actualizaresau
afirmarea acestorconcepteneschimbetoareintr-o formd potrivitd inlelegerii din
13. JamesSmart, The Past,Prcset and FuturcoJBiblbal Theology, Philadelphia,Westminster,1979,
p. 10, rcspinge aceastdidee, pot vit cereiateologia biblicl a fost o miqcare,acceptAndin schimb
numai cel de-al doilea senspe care l-am acordatnoi termenului de teologiebibfici.In consecintdel
estemai optimist in ceeace priveqteviitorul teologieibiblice decatBrevardChilds.
74. lames Barr, Sefiintics of Biblical lang age,New York, Oxford Universiry 1961
15. BrevardChilds, BiblicalTheolaryin C/isis,Philadelphia,Westminster1970.
16. Un exemplu esteconceplia lui w' D. Davies despre ,,trupul de la inviere" din 2 Corintcni 5,
Paul and Rabinicludaism,Londra, S.PC.K.,1955,p. 3i0-318. Cadbury comenteazecu privire la
neoortodoxie:,,Nu este cu mult diferita de tendintele de modernizare, de vreme ce adeseori
teologiaactualeesteintroduse pur gi simplu in documentelemai vechi gi apoi scoaside acolo.Este
vecheapoveste a eisegezeigi exegezei.Nu vreau se spun doar cd termenii moderni, cum ar fi
demonicsau conflict, sunt intrebuinlati pentru a descrieinvdtaturile Bibliei, impreuntr cu limbajul
mult mai filozofic, influeniat de ganditorii moderni. Chiar gi atunci cAnd limbajul este riguros
biblic, ceeace inseamneel astezinu esteegal cu ceeace insemnaatunci" (,,ThePeril of Archaizing
Ourselves",p.333).
17. Icister Stendahl, ,,Biblical Theology, Conteraporary" ,i\The Intcrpretcr'sDictiomry of thc Bible,ed.
Ceorge Buttrick, New York, Abingdon, 1962,vol.7, p.4-18-432.
18. fohann Philipp Gabler, ,,Von der richtigen Unterscheidung der biblischen und der
dogmatischenTheologieund der rechtenBestimmungihrer beider Zelle" i^ BiblischeTheologic des
Naten Testamaltsir ihrerAnfangszeiL, Marburg, N.C. Elwert, 1972,p. 272-284;]ohn Sandys-Wunsch
and l,aurenceEldredte, ,,J.P. Gablerand the Distinction BetweenBiblical and Dogmatic Theology:
Translation,Commentary and Dis.ussion of His O ginality", Scottishlournal of Theology33,1980,
p.133-158.
zi.lelenoastre. Brevard Childs a sugerat ce aceastaeste directia in care trebuie si
s:
Irdr:pJ: lgologia biblicd pe viitor.le Ori de cdte ori va ipdrea termenul de
,,teologiebiblicX" in aceastdlucrare,seva aveade obiceiin veiere aceastda doua
semnifi-aliea teologieibiblice,fie tn sensul,,adevdrat,,,fie in cel ..
,,pur
Ul-ultim sensal expresieiin discufieestepur gi simplu acelade teologiecare
estebiblice, adice intemeiatd pe invelatur e Bibriei fid;li acestora.in acEstsens
Fi
teologia sistematici de bund calitate va fi teologie biblici. Ea nu este numai
intemeiatd pe teologia biblicd; ea este teologie bibhce. Noi avem in obiectiv o
teologie biblici sistematicd. Scopul nostru este teologia biblicd
,,purd,, (din cel de
al doilea sens) actualizatd.Teologul sistematiccoinstruiegte rodul muncii
ie
ieologului biblic. Teologia biblicd este intr-un fel materialul trui cu care lucreazd
teologia sistematici.
TeologiasistematicAgi bologia istoricA

Teologia istorici este studiul teologiei, aga cum s-a dezvoltat ea de_alungul
secolelor de istorie a Bisericii. Dace teologia Noului Testament este teolo!1a
sistematice a primului secol, atunci teologia istoricd studiaza teologia sistematice
sustinutd 9i propovdduitd de diferifl ieologi pe parcursul istoriei Bisericii. ExistA
do '.dmodalitXtimajore de organizare a teotgiei istorice. Ea poate fi abordate pdn
studierea teologiei unei anumite perioade ori gcoli de teologie, sau a unui anumit
ieolog, finAndu-se seama de diverse domenii cheie ale d"octrinei. Astfel, va fi
examinatd consecutiv teologia fiecdrui secol sau a fiecXrei perioade maioie de
timp care se succede.2oAceasta ar putea fi denumiti o abordare sincronice.
Cealaltd abordare consti in a urmiri istoria gAndirii cu privire la o doctrini daid
(sau la o serie de doctrine) de-a lungul perioadelor din viala Bisericii.2lAceasta
ar
putea fi denumiti o abordare diacronice. De exemplu, ar putea fi examinatd
doctrina ispdgirii din vremurile biblice gi pAndin prezent. Apoi, in mod similar, ar
putea fi trecute ln revistd doctrina despre Biserici. Aceasii a doua metodi de
organizare a studiului teologiei istorice esteadeseoridenurnitd istoria doctrinelor,
pe cAnd prima este considerati in general istoria gAndirii cregtine.
sistematicianul hage foloaseinsemnate din studiul teolosLi istorice. in primul
rind, teologiaistoricd ne facemai congtienli9i mai autocrit-ki,mult mai lucizi in
priv-inta propriilor noastre presupuneri. Noi toli aducem in studiul Bibliei (sau at
oricdrui alt material) o perspectivd specificd, care este foarte mult influenlatd de
situatia istorice gi culturald tn care treim. F6ri a fi congtienli de acest lucru, noi
trec:m. to-t...:eel ce studiem prin filtrul propriilor noasire judecdli (sau
.preiudecdli"). O anumite interpretareapare deja chiar gi la niveiul percepliei.
rroDrema este cum anume putem noi controla gi canaliza aceastd prime
rrterpretare astfel inc6t si impiedicim ca ea sd denaturezematerialul cu care
lucrdm?Dacd.neddm seamade propriile noastrepresupuneri,putem
tine in frAu
in mod congtient aceste tendinte. Dar cum anu-e puiem s6 ne ddm seama ce
79. Chlds, BiblicalTheoIW, p.gg Qilrrn.
20. De ex., Jaroslav Pelikan, The Chfistian Tradition, Chjcago, University of Chicago 1g7I,
, cinci
volume.
21. De ex.,lruis B€rkhof,TheHistoryof ChristianDoctlines,Gra d,Rapids,Eerdmans,1949.
Ceesteteologia? 27
aceasteinterpretare este moduL nostru de a percepe adevirul, gi nu felul in care

stau lucrurile in realitate? Una din modalitili este sd studiem diversele
interpretdri gi altumatii fecute in diferite momenie din viala Bisericii. Astfel vom
vedea cd edsti nenumtrrate moduri de a privi o problemi. Vom fi de asemenea
sensibilizagila felul in care cultura influenleazd gAndirea cuiva. Este posibil sd se
studieze formulirile cristologice din secoleleal IV-lea gi al V-lea gi s6 se
recunoasci influenla pe care a avut-o metafizica greacdasupra modului in care au
fost dezvoltate categoriile folosite. Totugi, cineva poate face aceastaferd a realiza
cd propriul lui mod de a interpreta materialul biblic despre persoana lui Cristos
(9i propria lui interpretare a cristologiei din secolul al lV-lea) estegi ea afectatdde
climatul intelectual de astdzi. Neirxtelegereaacestui lucru este negreqit o miopie
htelectuali.22 Observarea felului in care cultura a influentat gandfueateologicd in
trecut ar trebui sd ne atrageatentiaasupraa ceeace ni seintampld in prezeni.
Un al doilea avantaj din domeniul teologiei istorice este c6 putem invdla sd
facem teologie studiind felul in care au fdcut-o altii inaintea noastrd. Folosirea de
cetre Toma d'Aquino a metafizicii aristoteliene in scopul teoretizerii credinfei
cregtinepoate se ne instruiasce cu privire la felul in care putem intrebuinta astdzi
ideologiilecontemporanela exprimareaconceptelorteologice.Studiereateologiei
unui JeanCalvin, Karl Barth sau Augustin ne va da un model bun gi ar trebui sd
ne inspire in activitatea noastrd.
- Un al treilea avantai oferit de teologia istorice estece ea poate asigura un mijloc
de evaluarea unei anumiteidei. Adeseorine estegreu sdobservdmimplicagiilepe
carele atragedupi sine un conceptdat. Seconstatdadeseacd unele idei carepar
atat de inedite astdziau avut de fapt un precedentin perioademai timpurii din
viala Bisericii. in incercareade a ivalui implicaliile concepliei martorilor lui
Iehovadesprepersoanalui Cristos,poatefi examinatpunctul de vederesustinut
de Arie in secolul al IV-lea gi urmdrile pe care le-a avut acesta.Istoria este
laboratorulteologiei.
in acestlaboiator poate fi apreciatdvaloareaideilor pe care le adopd sau
intentioneaze sd le adopte teologia.23Cei care nu reugescse ir:rvetede la trecut
sunt, dupd cum spunea George Santayana, condamnali sd il repete. Dacd
examindm de aproape in lumina istoriei Bisericii cateva dintre ideile noastre
,,noi", vom descopericd ele sunt de fapt doar forme noi ale unor concepliivechi.
Nici micar nu trebuie ca cineva si fie adept al unei conceplii cicliie despre
istorie2apentru a fi de acord cu autorul Eclesiastuluicd nu existdnimic nou sub
soare(Eclesiastul1:9).
22. Unii dintre teologii care dezbat subiecte ca ,,mentalitatea evreiasce,,,,,cristologia funclionau,,
gi ,,unitatea naturii umane" nu reugescsd recunoasceprezumpliile pe care le aduc ei in analiza pe
careo fac (respectivexistentialiste,funcfionalistegi behavioriste).Un alt exemplu in acestsenseste
analizalui JackRogercarc susfinece principiile inspiraliei biblice propuse de ieologii din categoria
,,Old Princeton" se bazau pe realismul generat de simlul practic scogian(,,The Church Doctrine of
BiblicalAuthority", in BiblicalAuthorit!, ed.JackRogers,Waco,Tex.,Word, 1922,p. 39). Nu exist5
inse in aceea$ilucrare Si o analza h'fel de t5ioase a prop ului punct de vedere al lui Rogers. El
,i-l
camctedzeazd doat ca fiind platonic/augustinian, opus celui aristotelian, ceeace este o simplificare
excesivi,care induce in eroare.
23. Milard J. Edckson, ,,The Church and Stable Mohor." , Christianitv Todaa,I2 o.tor^bie 1973.o.7 .
24. Conceptiileciclicedespreistoriesustin ci in loc sJ pmgresezeintr-o manierJmai mult sau mai
putin rectilinie inspre un scop, istoria repefe pur 9i simplu aceleagitipare. Conceptiile ciclice sunt de
Teologiasistematicegi bologia fitozofice
Teologia sistematici intrebuinJeazdgi teologia filozoficd.rsin

accepliunea
diferililor_teologiexistdtrei contributii pe caref Jofia sau filozofia
religieiie pot
aduceteologiei.Filozofiapoate:(1.)sdofereconfinutteologiei;(2fsa
apereteologia
sausdii validezeadevdrul;(3)sdii examinezeminulios .oi."pi"i"
In secolulal XX-leaKarl Barih a reaclionatcu fermitate imp'otrivu 9i u.g.r_".,tj".
celei dintii gi
intr-o mesurdconsiderabildgi impotriva celei de a doua.Reai;ia
lui era indreptatd
,P de teologiecare a devenir efectiv o filozofie a religiei sau
AP,o:lt-t" i."ly: o
teologrenatural5. De asemenea,influenta gcoalda filozofiei analitice
Fi_arestrAns
preocupdrilela cel de-al treileatip de activitate.in acestal
treileatip de activitate
zaceuna.din foloaselemajoreale-filozofiei pentru teolog:examinarea
minulioase
a semnificaliei termenilor gi ideilor intrebuinlate in deirersul
teologic, criticarea
argumentelor gi precizareac6t mai exactda mesaiului acestui
diners pentru
oblinereaunei rnaximeclaritdJi.Dupd pdrereaacestuiscriitor,
fiiozoiia _ in cadrul
unor limite destul de restranse- indeplinegte gi a doua
functie, cantarind
afirmaliile cu pretentiede adevir pe .ur" l"-u ulru.r""tt"otogiu
din 9iu"ig.,.ar.rao po.t"
pe
_temelia a cdrei bazd este acceptatmesajul.Astfel iilo;ofia poate servi la
iusiificareapartiald a efortului tn cares-a angajit teotogia.r6Degi filozofia, aleturi
de alte disciptineale cunoagterii,poatecontribui cu cev'adin revelatia
generaldla
conceptiilor teologice,aceastdcontributie este foarte mici fate
T,tl-I,"q:*" de
revelaltaspeoalape careo avem in Biblie.
Nevoia de teologie
Esteinsd cu adeveratnevoiede teologie?Nu estesuficientsdil

iubescpe Isus?
-mesajul
Teologia pare sd aibd intr-adevir anumite dezavantaje.
Ea complicd
cregtin,fdcdnduJ confuz gi dificil pentru inlelegerealaicului.
Astfel ea pare mai
degrabd sd impiedice decAt si avantajezecomunicareaadevirulur
cregtin.Nu
g:zbina e.aBiserica- trupul lui Cristos _ in loc sd o ,rr,"urlei-OUr".rrug "at"
orsensrunrconJesionale au avut loc-din cauzaunor diferenlede inlelegeregi crez
in cazul unor problemesecundare.prin urmare,esteoareteologia
cu adevaratde
dorit gi este ea folositoare?Mai multe considerente.,rg"."ur?.A
raspunsul la
aceastdintuebareesteafirmativ
1. Teologia este importantd deoarece crezurile doctrinare
corecte sunt esentiare
obiceipesimiste.Un exemplu din domeniul religiosestehinduismul,
cu credinla lui in reincamerile
repetateale sufletului.
o_discipline care se bazeazApe contribuliile filozofiei, in loc s,
,.?.-T.]:gt"
lrmrreze .fl:r:l'ca .este
la materiarere se
bibrice De obicei o astfel de teologiefilozoficdintrebuinreazafoarte
metafLica ln-secolulal xx-lea ea a inceput sa foloseasce mult
lJgica (in ""i^"i-i".g r"." "t "rra"t.,l"i1,
devenind astfelmai mult aialiticd decAispeculativdsau con"structive.
26. toate.c; tilo..oFianu poate dovedi adevlrul teologiei.*',in", "" poate
.Cu. evalud caracterul
validirdtcr ro8icl a arsumenrelor ei caracrerutplin de
::::1111::j fl.flu"11to..n.".untrre,
semnrlcalle sdu ambiguitatea conceptelor.pe aceasD baz,r filozofia 9i
oferi dovezi in favoarea
adev;rului cre;tinismului, flrd a pretinde cil demonstreazainh_o
ûrriu"a .o.,ui.,gatou.".e*hta 9i
dovezi filozofice si istoricecare pot fi aduse,insd nu atAtde concrua"r,i"
r.li .i or"." o .or,"ruri"
extremde sisurd.
Ceesteteologia? 29
pentru relatia dintre credincios gi Dumnezeu. Una dintre acestecrezuri se referd

Ia existenla gi caracterul lui Dumnezeu. Autorul Epistolei cdtre Evrei, descriindu-i
pe cei care asemenealui Abel 9i Enoh i-au fost pldculi lui Dumnezeu,a afirmat:
,,$i fdrd credinld este cu neputinti sd fim pldculi Lui! Cnci cine se apropie de
Dumnezeu,trebuie si creaddcd El estegi ce risplitegte pe cei ce-Lcaut6" (Evrei
11:6).Autorul nu vrea se spune cd cine incearci sd se apropie de Dumnezeufird
o asemeneacredinte poate fi respins din aceas6 pricine, ci ce cineva nici mecar nu
va incercasd se apropie de Dumnezeu.dacinu are deja aceastdcredhld.
Credinia in divinitatea lui Cristos pare de asemeneaesentiali penhu relatia cu
Dumnezeu. Dupi ce Isus i-a intrebat pe ucenicii Sdi ce cred oamenii despre El, le-a
mai pus gi urmetoareaintrebare:,,Dar voi cine ziceli cd sunt?" Rdspunsullui
Petru: ,,Tu egti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu", a fost intdmpinat de
aprobarealui Isus (Matei 16:13-19). Nu estesuficientsdai un sentimentinfldcerat,
pozitiv, fal6 de Isus. Tiebuie si fie corecte atat intelegerea, cat gi crezul teu. Tot
astfel,esteimportanti gi umanitatealui Isus.Prima epistoli a lui Ioan a fost scrisd
pentru a combateinveteturile unora care afirmau cd Isus nu devenise cu adevdrat
om. Ace$ti,,docetigti"susfineauci Isus pdreadoar a fi om, ci umanitateaLui era
doar o aparenta.Ioan a subliniatimpoflanta inveleturii despreumanitatealui Isus
atunci c6nda scris:,,Duhul iui Dumnezeuse-Lcunoagtelidupd aceasta:Oriceduh
care mdrturisegte ci Isus Cristos a venit in trup estede la Dumnezeu; 9i orice duh
care nu-L mdrturisegte pe Isus nu este de la Dumnezeu" (1 Ioan 4:2-3).in fine, ir
Romani 10:9-10Pavelleagecredintain invierealui Cristos(care,trebuieremarcat,
este atat un eveniment istoric, cat gi o doctrind) direct de experienla mdntuirii:
,,DacemerturiseStideci cu gura ta pe Isus ca Domn gi daci crezi in inima ta ci
Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mAntuit. Cici prin credinla din inimi se
capatd nepdhanirea [drepiaiea] 9i prin mirturisirea cu gura se ajunge la
mantuire." Acesteasunt doar catevaexemplecu privire la importanta unui crez
corect.Teologia,carese ocupd cu definireagi stabilireaunei doctrine corecte,este
in consecintdimportante.
2. Teologiaestenecesarefiindcd adevdrul gi experientasunt interrelationate.
Degi unii vor tigidui sau cel pulin vor pune sub semnul intrebdrii aceaste
conexiune, pAni la urmd adevdrul aiunge sd ne afectezeexperienta. Un om care
cadede la etajul zecepoatestriga in dreptul fiecdreiferestrepe langd caretrecein
cidere: ,,Totugio duc bine!" 9i poate chiar sd se gi simte ca atare, dar cu toate
acesteaexperienta lui va ajunge se se potriveasce in cele din urmd cu realitatea.
Putemcontinua se trhim plini de bucurie mai multe ore gi chiar zile dupd decesul
ascunsnoud al unei fiinle dragi 9i apropiate,insd gi in acestcazadeverulva iegila
iveald,av6nd un efectzdrobitor asupraexperienleinoastre.Deoarecesernnificatia
gi adevdrul credinlei cregtinevor aveaultimul cuvdnt in experienlanoastrd,noi
trebuiesi ajungemla o impicare cu ele.
3. Este nevoie de teologie 9i datoriti fapiului ci in prezent existe un mare
numdr de teorii gi multi contestatariai cregtinismului.Altemativele seculare
abundd, incluzAnd gi urnanismul, care il considerd pe om cel mai important in
Univers, gi metoda gtiinlificd, ce cautd adevdrul fdrd a recurge la revelatia din
partea unei fiinle divine. Marxismul, cu mulgii lui adepli gi apelul lui puternic la
satisfacerea unora dintre nevoile de bazhale ornului, esteevident opus conceptiei
cregtine despre realitate. Alte religii concureazdacum cu cregtinismul,

gi aceasta
pani 9i in cadrul civilizaliei occidentalg odinioari presupusi
a fi feritE de
asemeneaprimeidii. Orientul nu exporH in Statele Unite numai
automobile,
aparate electronice gi camere de luaf vederi. Religiile orientale
constituie gi ele
acum o provocnre pentru teritoriul odati exclusiv al cregtinismului.
Islamul a
captat loialitatea mai multor occidentali. Numeroase cvasi'-religii
i9i lanseazd de
"91hl tr favoarea nenumdratelor sisteme bazate pe
?^t:_T:_T".
to(oerea * .pledeazd.
Jo{elor psihice proprii. Migcdriie eretice nu se limiteazi la cultele cu
rcnune (cum sunt martorii lui Iehova, mormonismul). Numeroase
grupurr,
dhtre care unele se pare cd folosescspilarea creierului gi "o.,t
olr.,t,r,ir,tii, ii utrus
acum pe indivizii care doresc o altemativi la cregtinismul prea
simptu.in fine, fr
cadrul cregtinismului existi o mare diversitate aL invaJat.ii aintre
care unele se
contrazic reciproc.
Solufia pentru confuzia creatdnu estenumai identificarea conceptiilor
- false 9i
incercarea de a le combate. Ministerul Finanlelor instruiegte
agenti care se
identifice banolotele contrafdcute. Insi aceasti instruire nu se'face
prin stuaierea
bancnotelor false, ci prin examinareaa nenumarate bancnoie veritabile.
Agentii le
privesg le pipiie, le cerceteazemhutios din toate punctele
de vedere. CAnd in
cele din urmi li se dau bancnote false, ei recunoJc imediat
diferenga. in mJ
asemenetor,o intelegere corecti a tnviliturilor doctrinare ale
cregtinismului este
singura solufle pentru confuzia creatd de numirul mare de falgi
c.reainciogi.
Punctulde plecareal teologiei

Teologul care incearcd si elaboreze o tratare sistematici a teologiei
cregtine
de la imceput o di.lemi .legatdde problema punctului ae-plecu.e.
irtam.pind er
helui oarc ca teologia.se pomeasce de ta ideea ae p,.urmezeu,
sau de ia natura 9i
nuJloacelecunoa$terii noastre despre El? Oare din punctul
de vedere il
proiel"tului nostru prezent, ar trebui iratatA mai intei doat
iru a".p* Dumnezeu
despre Scriprurd? Daci, pe de_o parte, se incepe ""'D;;;;;;;
:ll 9:"IT"
norc:,rll-ebar:a: s€poate spune cevasemnificativ despreEl fdri o examinare
,!um
""*+ revelagieidespreEp pe de altd parte, tn cazul in caresepomegte
lfi]13*,1
qe ra blbrle sau de Ia weo alti sursi_
revelatd, existenla lui Dumnezeu pare a fi
submin,indu-i-se dreptul de a mai fi considiratd cAt de c6t o ievetafle.
R::::!":e,
utenur cu careseconfruntd in acestcaz teologianu difere in esenld
de problema pe
care o are filozofia in cazul stabilirii prioriti-1ii metafizicii sau
epistemologiei. Fe
de-o.qarte, in realitate nu poate exisia o investigare u """i
o*ilt fird o decizie
Prea.latra asupra metodei de cunoagtere.pe de altd parte, metoda de cunoagtereva
depinde totugi in mare mdsurd de nltura obiectuldinvestigat.
altemative, incep6nd cu o dezbatere despre D"umnezeu,care
^ llim1 are loc
rnarnre de a se lua in considerare natura Scripturilor, a fost
adopiatd de unele
teologii tradifionale. Atunci c6nd unii incep se foloseasca
Sciiftura pentru a
discuta despre Dumnezeu firi sd formulezl o doctrind Jurp."'S"ript,.a,
""t"
evident ce apar probleme. O abordare mai comuni este ac'eea
de a se ceuta
stabilirea existentei lui Dumnezeu pe o bazi extrabiblicd
oarecare.un exemolu
Ceesteteologia? 31,
clasicin acestsensesteteologiasistematicda lui Augustus Hopkins Strong.,7El igi

incepe teologia cu existenla lui Dumnezeu, fdrd a oferi insd nici o dovadd in
favoareaei. Mai degrabd,el suslinecd ideeade Dumnezeuesteun adevir prim.
Aceastaeste o intuitie a ralir.rnii.Nu este un crAmpeide cunoaqtereintipdrit in
suflet, ci o presupunerecare este atAt de importanti incAt orice altd cunoagtere
depinde de ea. Ea ajunge si fie congtientizateca urmare a unei experienie
senzoriale,fdrd a fi derivatd insd din aceaexperientdsenzoriald.O altd formd a
acesteiabordad intrebuinteazdun tip mai empiric de teologie naturald. Toma
d'Aquino sustinea cd existenla lui Dumnezeu poate fi dovedite de raliunea
urnand, fdrd a fi sprijinitd pe vreo autoritate exterioard. BazAndu-se pe
obseruatiilelui, el a formulat cinci argumente(sau un argurnentcu cinci fafete)
pentru existentalui Dumnezeu(de ex.,argumentulmigcirii sau al transformSrii,
argumentulordinii din univers).Acestedovezi au fost formulate independentde
revelaliabiblicd 9i anterior recurgeriiIa ea.28
Desfdgurarea obignuitea argumentuluicu doud variantea acesteiabordari,cea
ralionald gi ceaempiricd,are loc cam in felul urmitor:
1. Dumnezeuexisti (acestlucru esteasumatca prim adevdr sau estestabilit
printr-un argumentempiric).
2. DurnnezeuS-arevelatpe Sinein mod specialln Biblie.
3 . AceastdrevelaJiespeciali trebuie investigatdpentru a se putea determina
conlinutul exactal revelafieilui Dumnezeu.
Existein orice cazanumite problemelegatede aceasteabordare.Prima esteci
a doua afirmalie nu urmeazdin mod necesardin cea dintdi. Tiebuie sd credem
neapdratcADurnnezeu,de a cirui existentdsuntemacum convinqi,S-arevelatpe
Sine? Deigtii nu credeau acest lucru. Argumentul, daci trebuie se existe un
argument,trebuie sd stabileascinu numai cd Dumnezeuexisti, ci qi cd estede un
asemenea caracterincat ne putem agteptain mod rezonabilIa o revelafiedin partea
Lui.
Cealalti problemi privegte identitateaacestuidumnezeu a cdrui existenlda
fost stabihte.Se presupune cd el este identic cu Dumnezeul care S-a revelat in
Scripturd.Aga sdfie insd?Multe alte religii pretind cddumnezeula cirui existenla
a fost astfel stabilite este dumnezeul revelat in scrierile lor sacre. Cine are
drepiate?Este dumnezeul argumentului cu cinci fatete a lui Toma d'Aquino
identic cu Dumnezeul lui Avraam, Isaac Ai Iacov? Cel din urmd pare si aibd
numeroasecalitdti gi caracteristicipe careprimul nu Ie posedi in mod necesar.Nu
esteoare nevoie de lncd o dovadd in favoareaafirmaliei cd dumnezeul a cirui
existentda fost stabitie gi Dumnezeul Bibliei sunt una gi aceeagifapture? 9i, la
drept vorbind, esteoare dumnezeula cdrui existenli a fost dovedite prin variate
argumente doar o singurd fiinte? Poate cd Toma d'Aquino nu a propus un
argumentcu cinci falete pentru existentaunui singur dumnezeu,ci mai degrabd
cinci argumente pentru existenla a cinci dumnezei diferili - rm creator, un
arhitect,unul carea pus totul in migcare9i agamai departe.Astfel, degiprocedura
27. August H. Shong, SystensticTheolagy, Westwood,N J., Revell,1907, p.52-70.
28. Toma d'Aquino, Summaconlra Gerfiles.Pentru un exemplu mai recent in favoareaacestei
aborddd vezi Norman Geis]le\ Philasophyof Religion,Grand Rapids, Zonder:Jar.,1974.
32 Studiindu-L p€ Dumnezeu
obignuitd este aceea de a se stabili mai intAi existenta lui Dumnezeu gi de a

prezenta apoi dovezi pentru caracterul gi originea supranaturali a Bibliei, se
poate vedea ce existi aici o pripastie logicd.
Abordarea, care este o altemative a acesteivariante, pomegte de la revelafia
speciald,de la Biblie. Cei care uzeazi de aceastdabordare iunt adeseorisceptici cu
privire la posibilitatea oricdrei cunoagteri a lui Dumnezeu in afara Bibliei sau
aparte de evenimentul Cristos; firi revelatie speciali omu.l nu poate gti dace
Dumnezeu existi sau c m anume este El. Astfel Karl Barth a respins orice tip de
teologie natuale. El i$i ilxcepe hscrarea Church Dogmaticscu dochina deipre
Cuv6nhrl lui Dumnezeu irnediat dupi inhoducere 9i nu cu dochina despre
Dumnezeu. El este preocupat de ce anume esteCuvAntul lui Dumnezeu, iar in al
doilea rAnd de cum anume esteprezentat Dumnezeu de cdtre aceasterevelatie. El
nu pomegte de la ceeace este Dumnezeu, ca apoi sd treaci Laceeace ar trebui si
fie revelafia in lumina naturii Lui.8 O exemplificare de dati recentd a acestei
aborddri poate fi gisiti in lucrarea lui Dak Moody, Word of Truth.Introducerea
consJe-in cea mai mare parte dinh-un istoric d te;logiei. porgiunea principald a
cdrfii.incepe cu revelafia. Dupi ce stabilegte natura revelafiei, Moody hece la
examinareaa ceeace esteDumnezeu in lumina acesteirevelatii.s
Slibiciunea acestei aborddri conste in dificultatea de i decide cum este
revelalia in lipsa vreunei idei prealabile despre cum este Dumnezeu. Tipul de
revelafie pe care l-ar da un Dumnezeu foarte transcendentar putea fi mult diferit
de cel pe care l-ar da un Dumnezeu imanent in lume, lucrAnd prin intermediul
proceselor ,,naturale". Daci Dumlezeu este un Dumnezeu suveran, care
controleazd totul, lucrarea Lui de inspirare a Scripturilor va fi foarte diferiti de
cum ar fi ea in cazul in care El ar permite o mare cantitate de libertate umani. in
primul caz, fiecare cuvAnt din Scripturi ar putea fi tratat ca mesajul special al lui
Dumnezeu, in timp ce, in al doilea caz, ar putea fi luat ceva mai pufin literal. Cu
alte cuvinte, felul in care interpretem Scriptura este afectat de feiul in care it
concepempe Dumnezeu.
O aitl problemd a acesteiabordiri este:in ce fel poate fi privitd Scriptura ca o
revelafie? Dacd nu L-am delimitat incd pe Dumnizeg avim noi vriun temei
pentru afata Biblia ca pe ceva mai mult decit simpld literaturd religioase? pane
nu dovedirn lntr-un fel sau altul ci Biblia are o origine supranaturalE, ea poate fi
pur gi simplu o relatare a opiniilor religioase ale mai multor autori. Este
iosibili
intemeierea unei gtiinte care sd se ocupe de lumi sau persoane fictive. gir putea
face un studiu detaliat al tdrii Minunilor, pe baza scrierilor lui Lewis Carroll.
Existe hse asemenealocuri 9i persoane?gar putea efectua de asemeneaun
studiu extensiv asupra unicomilor, pe baza literaturii care se referd la ei. Rdmdne
totugi intrebarea dacl existtr asemeneafiinte. Aceeagi problemi apare in cazul
unei teologii care, fdri a stabili mai intAi existenfa lui Dumnezetl incepe cu ceea
ce-are de spus Biblia despre El gi despre restul subiectelor teologice. Aceste
subiecte pot sl nu aibd un statut obiectiv 9i nici o existente indep"endenttrde
Iiteratura (Biblia) in care sunt dezbdtute. in acestcaz teologia noastri sistematice
nu ar fi cu nimic mai bune decat o unicomologie sistematiii.
t-?.
lal Pl*, all tch Dogtutics,Edt^bttrgtl
T.andT.Clark,1936, vol.1,partea1.
Dale Moody, The Wod of Tr th: A Sunnary of Christiatl Doctine Basedorl Biblical Reoetation,
_30.
Grand Rapids, Eerdmans, 1981.
Ceesteteologia? 33
Existd vreo solutie pentru acestimpas?Eu cred cd da. in loc sd incepem cu

Dumnezeu sau cu Biblia, cu obiectul cunoagteriisau cu mijloacelecunoagterii,
putem incepe cu ambele. DecAt sd incercim sd o dovedim fie pe una, fie pe
cealalti, putem presupune cd ambele sunt pdrti ale unei teze fundamentale,
putem se facem apoi trecereain reviste a cunogtinlelorcare decurg din aceasti
tezi gi sd verificdm dovezile careo sprijind.
De pe aceastibazdatAtDumnezeu,c6t gi revelareaLui de Sinesunt presupuse
impreune, sau poate cd ne-am putea gandi la existenla Dumnezeului care Se
reveleazdpe Sine ca la o singurd presupunere.Aceastdabordarea fost adoptate
de citre unii conservatoricaredorescsdfie loiali unei revelalii propozilionalesau
informationale despre Dumnezeu, fdrd sd fdureascdintii un argument din
domeniul teologiei naturale in favoareaexistenteiLui. Prin urmare, punctul de
plecare ar fi ceva de genul: ,,Existd un singur Dumnezeu triunic, iubitor,
atotputemic, sfant, atotgtiutor,care S-a revelat pe Sine in nature, in istorie, in
personalitateaomeneascdgi in acelefapte gi cuvinte care sunt acum pdstratein
cdrfilecanoniceale Vechiului gi Noului Testament."3r PlecAndde Ia acestpostulat
de bazd noi putem trece la elaborarea unui intreg sistem teologic prin
desfigurareaconlinutului Scripturilor.Iar acestsistem,la rAndul lui, va funcliona
ca o conceptie^desprelurne care, ca toate celelalte,poate fi testaid in privinla
adevirului ei. In timp ce nici una dintre pdrlile specificeale sistemuluinu este
demonstrateinaintea celorlalte,sistemul luat in ansamblupoate fi verificat sau
validat.
Teologiaca stiinte
Esteoare irdrept5litd referireaIa teologieca la o gtiinfd, 9i dac6 da, ce fel de
gtiinteesteea?Un alt mod de a pune aceastdintrebareestein ce mdsureopereaze
ea cu cunoa$tereagi in ce sens?
Termenul de gtiinld nu i-a fost aplicat ieologiei pAnd in secolul al XIIIlea.
Augustin a preferat termenul de sapientia(inlelepciune) celui de sclenfln
(cunoagtere). $tiinlele se ocupau de lucrurile perene,inlelepciunease raporta Ia
cele vegnice,in special la Dumnezeu in calitate de bine suprem. $tiin;a qi
cunoaqtereapot duce la inlelepciune.Totugi,pentru a se intampla acestlucru,
adevdrurile dobAndite prin ramurile gtiintei ar trebui sd fie clasificate in
conformitate cu binele suprem. Astfel inlelepciunea, incluzdnd filozofia gi
teologia,poate servi ca un principiu clasificatorpentru cunoagtere32
O datd cu Toma d'Aquino teologiaa aiuns si fie considerati regina qtiinlelor.
_
El susfineaci ea esteo gtiinte derivati. Existdunele gtiinle carepornescde Ia un
principiu cunoscutcu ajutorul luminii naturale a inteligenlei,cum sunt diferite
discipline matematice.Existd,de asemenea,gtiinte care pomesc de Ia principii
cunoscuteprin intermediul unei cunoagterimai inalte. Muzica, de exernplu,
pornegtede Ia principiile stabilite de aritmeticd.in mod similar, doctrina sicri
31. Cf. Bernard Ramn.' PrctestantChrisfianEoidetlces, Chicago, Moody, 1953,p. 33; Edward l.
C$ e11,An lntftduction Io ChristianApalogctics,
editia a IV-a, Gr;nd Rapids,Eerdmans,f952, p. 89.
32. Allgostir.,De trinitote14.3.
esteo Ftiinie, deoareceea pleacd de la principiile revelate de cdtre Dumnezeu.33Ea

estemai nobild decat alte Ftiinte. $tiinta estein parte speculativd, in parte pracdce.
Teologia intrece alte gtiinte speculative prin gradul ei mai mare de ceriitrrdir,e,
fiind tntemeiatd pe lumina cunoagterii divine, care nu poate fi indusd in eroarg in
timp c€ alte discipline derivd din lumina naturali a rafiunii omenegti, care poate
gregi.Subiectul ei principal estesuperior subiectului altor gtiinte speculative, care
hateazi lucruri accesibileminlii omenegti,fiind constituit din acelelucruri care
transcend rafiunea uman6. Teologia este de asemeneasuperioari disciplinelor
practice de vreme ce este pusd in sluiba fericirii vegnice, care este scopul ultim
inspre care poate fi direciionati gtiinta.!
Pe misurd ce domeniul pe care noi il numirn gtiinli a naturii a inceput si-gi
-
intre tn dreptud, a avut loc o limitare progresivd a nofiunii de gtiingi; pentru ca o
disciplini sd fie consideratd gtiinte hebuia se corespunde unor oiterii tot mai
rigide. Mai alesir prezent gtiinta esterestrAnsi la obiecteleexperien;ei senzoriale,
iar verificarea la ,,metoda gtiintificd", care intrebuinliazd observalia gi
experimentul, urm6nd proceduri stricte de logici inductivd. intr-un mod destul
de eviden! din aceasteperspectivd teologia nu esteconsideratdo $tiinta, deoarece
ea trateazi obiectecarese afld dincolo de percepgiasenzoriali.s
Multe din celelalte discipline intelectuale sunt din acelagi motiv in aceeagi
situatie.
.Teoria psihoanalitice despre personalitatea lui Sigmund Freud este
negtiinfifici, de vreme ce nimeni nu poate vedea,misura sau virifica entitdli cum
sunt id, ego gi superego. in incercarel de a fi privite ca gtiintifice, unele di;iphne
umaniste au manifestat tendinla de a deveni behavioriste, baz6ndu-gi meioda,
obiectelede studiu 9i concluziile mai degrabd pe ceea ce poate fi observat,
mdsurat gi verificat, decat pe ceea ce poate fi cunoscut prin introspectie. Se
pretinde ca toate disciplinele intelectuale sd se conformeze l; aceststandard.
Prin urmare, teologia se afld intr-o dilemd. Ea trebuie fie si se redefineascd
intr-un asemeneamod incAt sd implineascd criteriile gtiinfei, fie s6-9i revendice
unicitatea, neconformindu-se normelor gtiintei, abandon6nd astfel pretenlia de a
fi o gtiintd gi abandonAnd in principiu qi pretenlia de a fi cunoagterein sensul de
a implica unele afirmatii categorice cu privire la realitili obiective (adicd realitdli
careexistdindependentde cel carecunoagte).
Karl Barth a pledat cu dArzeniepentru autonomia teologiei.El remarcdcele
gasecriterii ale lui Heinrich Scholz pe care trebuie si le satisfacd teoloeia dacd
doregte sd fie acceptatdca Wisscnschnfl:3" (1) teologia trebuie sd fie liberi de
contradictii interne; (2) trebuie si existe unitate sau coerentai:r afirmaJiile ei;
(3) afirmaliile ei trebuie sd fie verificabile; (4) ea nu trebuie si suslini nici un lucru
imposibil din punct de vedere fizic ai biologic; (5) rrebuie ia fie [bera de
preiudecdti; (6) trebuie se eiste posibilitatea ca afhmaiiile ei s6 fie fragmentate in
33. Toma d'Aquino, Summr lheologica, parteal, intrebarea4, articolul 4.
34. tri,C.,articolul5.
35.- Rudolf Camap, Piilosophy a d LogicalSynfar, New york, AMS, 1929,capitolul 1, ,,The Rejection
of MetaDhvsics".
36. Teimen din limba germandinsemnAndprin derivare ,,cunoagtere,,. De obicei este tradus cu
"gtiinl5", inse intr-un sens mai larg decat exprime in mod obignuit termenul in limba engleza.
Exi*sl,A
Naturuissenschafte,(gtiinte ale naturii) $iceisteswisse schaften(Stiinte ale spiritului). De;bicei
cuvanful denota o disciplinl organizat{ a domeniului cunoagterii.
C€estet€ologia? 35
adorne gi teoreme gi si permiti dernonstralia pe acesttemei. Barth acceptdparlial

primul criteriu 9i le respingepe celelalte.,,Nu poate fi schimbatdnici o iotd aici fdrd
ca teologia sd fie tredate", scrie el. Cu toate acestea,teologia trebuie numite
,,gtiin15",dmarece asemeneatuturot celorlalte gtiinle (1) ea esteun efort omenesc
pus in sluiba cercetArii unui obiect definit al cunoagterii; (2) ea urmiregte o cale
precisi, consecventdspre cunoagtere;9i (3) ea estecapabili si-gi dea socotealdsiegi
gi oricui care estein stare si facd eforhrl de a o studia gi agadarde a urma aceaste
cale.37
Prin urmare ce vom spune despre teologie ca gtiinte? in p{imul rand trebuie sd
se observe faptul ci definitia care reduce de fapt gtiinta la Stiintele naturii gi care
tinde apoi sI limiteze cunoagtereadoar ia gtiinte esteprea mdrginitd.
In al doilea rAnd, dacd acceptdm criteriile tradilionale pentru cunoagtere,
teologia trcbuie considerati ca fiind gtiinlifice. (1) Teologia are un anumit subiect
de investigat, in primul rAnd ceeace Dumnezeu a revelat cu privire la Sine insugi.
(2) Ea se ocupi de probleme obiective. Nu exprimi numai sentimentele subiective
ale teologului sau ale cregtinului. (3) Ea are o metodologie precise pentru
investigarea subiectului ei principal. (4) Are o metodd pentru verificarea
afirmafiilor ei. (5) Existd coerentdintre afirmafiile ei despre subiectul principal.
In al treilea rand, intr-o oarecare mdsurh teologia se situeaza De un teren
comun cu alte gtiinte. (1) Ea se supune anumitor principii de bazd sau axiome.
Este in acord cu aceleagicanoaneale togicii ca gi alte discipline. (2) Ea este
comunicabilS.Ceea ce afirmd un anumit teolog poate fi infeles, observat gi
investigat 9i de ciire alfii. (3) Teologiafolosegte,cel pulin pdnd la un punct,
metodele intrebuinlate de alte discipline specifice. Ea manifeste afinii;ti
deosebite faJd de metodologia istoriei, de vreme ce face referiri la unele
evenimenteistorice, gi fati de metodologia filozofiei, de vreme ce formuleazi
pretenlii metafizice.(4) Ea are unele subiectecomune cu alte discipline. Astfel
unele afirmalii pot fi confirmate sau combdtute de gtiinlele naturii, de gtiinlele
comportamentale sau de istorie.
in acelagitimp, inse, teologia igi are statutul ei unic. Ea trateaze subiecte unice
sau subiecte comune intr-un mod unic. Ea impirtdgegte cu numeroase alte gtiinte
fiinta umani ca obiect de studiu, cu toate acesteail privegte pe om intr-o lumine
diferitd de acestea.Teologia are in vedere ceeace a revelat Dumnezeu despre om,
avAnd astfel date specifice ei. Ea definegte omul in contextul relaliei lui cu
Dumnezeu; in consecinte iI abordeazd pe acesta in cadrul unei structuri de
referinte neexaminate de nici una dintre celelalte discipline.
De ce Biblia?
Poate Fi trebuie si fie ridicatd totugi intrebarea cu privire la motivul pentru

care Biblia ar trebui ficutd sursa gi criteriul de prim rang pentru intelegerea de
cetrenoi a teologiei cregtine sau chiar a cregtinismului. Aceastacere o analizd mai
amenunfita a naturii cregtinismului.
Fiecare organizatie sau institulie are unele scopuri sau obiective sau o bazd
!7, Barth, Church Dogmati,as,
vol. 1, partea 1, p. 7-8.
definitorie. Acesteasunt in general inchegateh ceva de genul unei constitutii sau
a un€i cerfi, ce prezideazd peste structura 9i funcliile organizatiei gi determine
calificarea fieciruia in vederea accepterii ca membru. Ac-estesiandarde sunt in
vigoare atata timp cat nu sunt inlocuite sau modificate de persoane care au
autoJitatea sd le schimbe, in special cdnd este vorba de o organizalie cu caracter
legal.
Cregtinismul nu este o institutie ca atare. Degi poate lua formi institutionaH,
mi$careacunoscutdsub numele de cregtinism estetocmai aceasta,adici o migcare,
mai degrabi decdt o organizalie in sine. Astfel, in timp ce bisericile locale oot
stabili unele cerinte fale de cei ce doresc sd devind membri in trupul lor, Biseiica
universaldhebuie sAurmdreascialtceva.
Din insugi numele pe care il poartd ar hebui sd reiasd cd cregtinismul este o
.
migcar.ece Il urmeazd pe Isus Cristos. in mod logic vom privi atunci la El pentru
a stabili ce trebuie crezut 9i ce trebuie fdcug pe scurt, ce inieamnd si fii crestin. Cu
toate acestea,avem foarte putine informafii extrabiblicecu privire la ceeace a
propovdduit gi a ficut Isus. Pomind de la presupunereacd Evangheliile sunt surse
credibile de informafie istorici (o presupunere iare va fi verificJd mai t6rziu), noi
trebuie sd privim la ele pentru a gisi relatdri despre viala gi invdtdtura lui Isus.
Acele cirli la care a subscris Isus (adicd cele la cari ne referim astizi c6nd vorbim
de Vechiul Testament)trebuie privite ca surse in plus pentru cregtinismul nostru.
Dacd Isus a vestit ce avea sd fie revelat un adevlr suplimentac acela trebuie de
asemenea examinat. Daci Isus a pretins ci este dumnezeu insugi, gi daci
pretentia Lui esteadevdratd, atunci bineinteles ce nici un om nu are autorrtatea sA
abroge sau sd modifice ceeace a propoveduit El. punctul de vedere pe care l_a
propus Isus Insugi la fondarea migcirii este cel hotdrAtor, nu ceeace poate fi spus
gi invdtat de alfii care se autointituleazi cregtini intr-un anumit moment de dupd
El.
Acest lucru este adevirat gi in alte domenii. Degi poate avea loc o oarecare
.
leTleryJetaT Sireaplicare a conceptelor fondatorului unei gcoli de gAndire, existd
limite dincolo de car-e_nurnai poth ficute modificiri fird ca gcoali respectivd sd
nu-gi piardi dreptul de a mai purta numele acestuia.Astfel, tomistii sunt cei care
susginintr-un mod fidel invdliturile lui Toma d,Aquino. atunci iAnd se fac prea
multe modificiri, conceptia trebuie numitl neo-tomism.ln general acestemigcdri
,,neo" sunt in spirih:l autorului 9i iniri in accepliuneamai lirgd a concepfiei sa1e,
av6nd insd modificdri semnificative. La un moment dat diferenlele pot deveni atAt
de mari, incdt migcareanici micar nu mai poate fi consideratXo versiune ,,neo,,a
originahlui. Observali polemicile care ciriul6 printre marxisti cu privire la cine
sunt adevirafii marxigti gi cine sunt ,,revizionigtii,,. Dupd Reformd au existat
diviziuni ir cadrul luteranismului intre luteranii autentici Fi filipigti, adeplii lui
Filip Melanchthon.
Acest lucru nu inseamnd ci doctrinele vor fi mentinute i:r exact aceeasiformd
ca in vremurile biblice. A fi cu adevdrat biblic nu inseamni sd repefi clvintele
Scripturii exact agacum au fost e1escrise.De fapt, repetareacuvintelor exacteale
Scripturii poate face ca mesajul si devini chiar n;bibtic. O predici biblicd nu
constd exclusiv din citate biblice i:ngirateunul dupi alhri. Ea implicd mai degrabd
interpretarea, parafrazarea, analizarea 9i resintetizarea materialelor, aplicdndu-le
Ce est€teologia? 37
la o situafie dati. A rosti un mesalbiblic inseamnd a spune ceeace ar spune astizi

Isus (sau Pavel etc.) irx situatia de acum. Mai mult decAt atAt, Pavel 9i Isus nu au
prezentat iltotdeauna acelagi mesai in exact acelagi mod. Ei au adaptat ceea ce
aveau de spus la auditoriul 1or, folosind nuante ugor diferite pentru situatii
diferite. Un exemplu in acestsensil gisim in Epistolele lui Pavel citre Romani gi
Galateni, care trateazi de fapt acelagisubiect, insd cu mici diferente.
. Fnc6nd din Biblie sursa primari sau supremi a intelegerfi noastre, noi nu
excludem complet toate celelalte surse. Mai exact din moment ce Dumnezeu S-a
revelat pe Sine in moduri generale in domenii cum sunt natura gi istoria (dupi
flrm pare sd ne irvete Biblia lnsdgi), le putem exarnina cu folos 9i pe acesteain
vederea unor puncte suplimentare de reper pentru intelegerea revelaflei maiore.
Acesteavor fi insd de importantd secundari fati de Biblie.
6)
Teologiasi filozofia
lipuri de relatiiintre teologiesi filozofie

Cateva curentefilozoticedin secolulal Xxlea
Pragmatismul
Existentiatismul
Filozofiaanalitic6
Filozofiaprocesului
Rolul filozofieiin teologie
n
lJintre toatedisciplinelecarelin de cercetare
gi de cunoagterea
umand,
ruozohaesteprobabil ceacu careteologiaa avut celemai multe interacliuni de-a
lungul istoriei Bisericii.Teologul9i filozoful au fost adeseoripartenerid; discutii.
bxrffa.catevamohve pentru aceasta,dar motivul principal esteprobabii faptul cd
cei doi au o serie de trdsdturi comune. De exernplu, unebri ei se ocupe de aleleagi
probleme. Amdndoi au de-a face cu lucruri nevizute sau transempiiice, cel pugin
in acceptiuneafilozofiei tradilionale. Ambii sunt preocupali de vjori.
$i ambii igi
concentreazdcel putin o parte din atenlia lor asupra fiingelor umane.
Aceastdsuprapunerea fost adevirati mai aleJin perioadade inceput a istoriei
...
filozofiei, inainte ca multii ei hstari sd fi ajuns la maturitaie. Cici in zilele de
inceput multe subiecte tratate acum de altj discipline aparfineau filozofiei. Un
hdiciu in acestsensestevarietatea direcAiilor din opera aristoteliani: matematici,
psihologie, qtiinte politice qi altele. Totugi, unul cdte unul acegti listari s_au
maturizat, au aiuns de sine stetdtori, dand h rAndul lor nagterela noi listari. Cu
toatecd psihologia,sociologia,gi alte gtiinfe comportamentileau pirdsit de mult
cuibul ftlozofiei, ele incii dezbat problema cheiea filozofiei gi teologiei,aceeaa
naturii gi scopului existenJeiumane, cel putin in legeturdcu probleire etice.
intr-un senssau altul, atat filozofia c6t gileologia iniearci si $i,
irezinte o anumiH
perspectiv5integrat; asupra reaLiteiii,o an.r-ite inlelegerea viegii.Acolo unde
c€rpuFn rn partepreocupdrilesunt aceleagi, va existainevitabil un anumit schimb
oe roel.
Tipuride relatiiintre teologiesi filozofie

1. Relatia dintre teologie gi filozofie a luat diferite forme. prima de care ne vom
ocupaesteo separarecompletd;adice teologias-a delimitat de filozofie. Aceaste
38
Teologiagi filozofia 39
atitudine s-a manifestat incd de pe vremea lui Tertullian (aproximativ 160-230).

Iate renumitele lui rAnduri:
Ce legituri este intre Atena gi lerusalim?

sau intre Academie gi Biserici:
sau intre eretici qi cregtini?'
AceastA atitudine de de inteles ci filozofia nu are nimic de oferit teologiei

cregtine. De fapt, cele doui au obiective atAt de diferite, incat cregtinul este sfdtuit
sd evite in intregime contactul gi dialogul cu filozofia. Credinla nu apare din cauza
sprijinului filozofiei sau a altor surse, ci de fapt in ciuda contributiei acestor
discipline. Acest punct de vedere a apdrut gi in Evul Mediu in gAndirea urmagilor
lui Averroes care propovdduiau un concept al adevdrului dublu: 9i anume ci
adevdrul teologiei 9i cel al filozofiei sunt total diferiie gi separate.2Ca o reactie
impotriva filozofiei catolice scolastice a lui Toma d'Aquino, Martin Luther a fost
9i el inclinat sd respingd filozofia. In lucrarea sa Tnblc-Tnlk,el afirmi: ,,Si lisdm
filozofia sd rimdne in cadrul limitelor ei, aqa cum a hotdrAt Dumnezeu, iar noi sd
facem uz de ea ca de un personai ir:rtr-ocomedie."3
2. Cea de a doua atitudine care a apXrut pe plan istoric a fost cea a lui
Augustin, care a fost de perere ce teologia poate fi elucidati cu ajuiorul filozofiei.
EI a accentuat primordialitatea credinlei gi a acceptArii revelaliei biblice, insistdnd
insi gi asupra faptului ci filozofia ne poate aiuta sd inlelegen mai bine teologia
noastra cre$tind. Augustin a adoptai filozofia lui Platon, gisind in ea un vehicul
pentru teologie. De exemplu, el a fost de pdrere cd metafizica cregtini, cu
conceplia ei despre lumea supranaturala a lui Dumnezeu gi lumea creatd care
derivd din ea gi depinde de ea, ar putea fi inleleasd mai bine cu ajutorul imagisticii
lui Platon cu linia despdrtitoare. De o parte sunt Ideile nevezurc, care sunt mult
mai reale decAt obiectele perceptibile din cealalte parte. Obiectele perceptibile nu
sunt decAt umbrele amncate de acesteIdei.a Teoria platonicd despre cunoagtere a
fost gi ea adaptata la teologia lui Augustin. Platon invita cA intreaga^cunoagtere
pe care o avem este de fapt despre Ideile sau Formele pure. Intr-o stare
preexistentd sufletul nostru a fost in contact cu aceste Idei (Ideea de alb, adevdr,
scaun, etc.), fdcAndu-ne in stare si recunoaqtem aceste caLititi in obiectele
particulare sensibile din prezent.5 Augustin a adaptat aceaste parte a filozofiei
platonice la propria lui doctrini despre iluminare: lumina care lumineazd pe orice
om care vine in lume (Ioan 1:9) este Dumnezeu care imprirnd Formele in intelectul
uman.6
3. Filozofia dd nagtere uneori la teologie. Pe masuri ce teologia cregtind a
1. Tertulian,D? prdescripliaile
hacrcticorutn
7.
2. Stuart Mcclintock, ,,Averoism", in ETrcyclopeAia of Philosophv,
ed. Paul Edwards, New York,
Macmillan,1967,vol. 1, p.225.
3. Martin Luthet Tre TalrleInlk, tmd. Wlliam Hazlitt, Philadelphia,United Lutheran Publishing
House,nedatat,p.27.
4. Platon,Republicn 6.
5. Pentru o interpretare care intelege Formele sau Ideile din epistomologia lui Platon nu ca
unive$alii, ci ca pe matrici pentru particularii. vezi A. E- Taylot,,On the First Part of Plato's
Parmenides",Mind, n.s., vol.12, -1903,7.
6. Augustin, Ccfalzdlui Dtonllczcu72.25;Otl ChristionDoctritrc2.32.
4.0 Studiindu-L pe Dumnezeu
inceput sd seintAlneascdcu pigAnismul gi cu religiile necregtine,a devenit necesar

si se.gdseasceo bazi neutri pe care si se intemeieze adevdrul mesaiului cu
autoritate divini. Toma d'Aquino a gdsit o asemeneabazd in argumentele lui.
Aristotel pentru eistenta iui^Dumnezeu.zln acestcaz, filozofia a fJst capabild sd
aducd teologiei credibilitate. in plus, metafizica substanfd-accidenta lui Aristotel
a devenit temelia pentru formularea anumitor doctrine cheie, cum este cea a
prezentei reale a lui Cristos ir euharistie.
4. Teologia poate fi de asemeneaiudecatd de cdtre filozofie. De la pozigia ci
teologia poate fi validatd de cihe filozofie s-a ajuns la concluzia logici cum cd
teologia trebuie sd fie validati prin filozofie ca ii poatX fi acceptate.Deismul a
hotlrit sd accepte numai acele principii de bazi ale religiei care puteau fi
verificate 9i demonstrate de cetre ratiuna.s
S._In-unelecazuri filozofia asigurd pdni gi un continut pentru teologie. Georg
__
Hegel, de_exemplu, a intelpretat cregtinismul in termenii propriei lui fitozofii
idealiste. Rezultatul a fost o versiune in irtregime rafionalizatd a cregtinismului.
El a vizut adevdrurile cregtinismului ca fiind doar variante ale unui adevdr
universal, ale unui tipar dialectic pe care il urmdregte istoria. Si luim tinitatea,
de exemplu. Ca gAndire abstracti pur5, Dunmezeu este Tatd| transformAndu_Se
de-a pururi intr-o fiinte finite, El este Fiu| reintorcAndu-se din nou acasi
inbogifit prin aceastd existenJe, El este Duhul Sf6nt. Deoarece doctrinele
cregtinismului se potrivesc tiparului triadic al intregii istorii (teze, antitezi,
sinteze), adevirurile Ior sunt stabilite gi garantate, insi sub formd de adeviruri
universale, gi nu de realitdfi specifice. Astfef intelegerea cregtinismului a fost
modrhcata pe masure ce conjinutul lui a fost aiustat la o filozofie despre care se
credeaci esteadeveratd.e
C6tevacurentefilozofice din secolul al Xx.lea

Acum este necesar si se examineze pe scurt cateva migceri filozofice
semnificative din secolul al XX-lea. Deoareceele ne pot influentaintr-o oarecare
mdsuri gAndirea, chiar gi intr-un mod incongtient, eite bine sd'fim in stare sa le
recunoagtem 9i sd le evaludm accentele valide, c6t
9i pe cele lipsite de
valabilitate.
7. Tomad'Aquino, Sunfii contraGentiles,

8. John Toland,_Clrristianity Not Mysteriausi Or, A TreatiseShouing That Thcte Is Nothing in thc
^
GospelConlrary to Reasotl,Nor Aboty lt.RenpA'it|i^ Deistl: A Arlthology,ed,.petet Gay,Neiv yor!
Van Nostrand-Reinhold, 1968,p . 52-77,
C;o1q!9S9t, york, Humanities, 1910;
-S fle Science'ofbgic, fiad,.i^lb. engl. A. V Mller, New
,,KeveatectKeligion", in Phenomeaologyof Mind, New york, Macmillan, 1951, p. 750_7g5,Contrar
ptrredi popula!€, Hegel nu a inhebuintat niciodatd impreund termenii fezi, antitezd gi
sintezi
pentru.a-9i descrie conceptia filozofice. Singurele imprejudri in care intrebuinleaze aceiti trei
termeni in combinatie erau acelea in care se referea hgandirea lui Immanuel Kant. Teamenii au
fost de asemeneafolositi ii aceastecombinagie de cdtrelohann Fichte, Friedrich Schelling gi Karl
M: rx. Vezi Walter Ka utmaft! Hegel:A Reinterpretation,Garden City, N y, Doubleda, 1 96i, p, 168;
custav Emil Mulfer, ,,The Hegel Legend of Thesis, Antithesis, S),nthesis',,
lournal if the Hiitory of
Ideas19, 1958. 411-414.
TeologiaEi filozofia 41
Pragmatismul
Pragmatismul este poate singura filozofie specific americand. A fost cea mai
influenti filozofie in Statele Unite in primul sfert al celui de-al XX-lea secol.10Prin
influenla lui John Dewey asupra filozofiei educafionale, pragmatismul a exercitat
mult mai multe putere decat s-ar fi putut benui cu ocazia unei treceri in revisti a
elementelor sale. Aceastd influenld continud sd ddinuie, sub forma unei anumite
inclinatii existente in multe domenii ale viefii americane, la mult tirnp dupi ce
popularitatea pragmatisrnului ca miqcare distinctd a apus.
DeFi adeptii lui suslin cd el apare deja in gAndirea unor persoane ca John
Stuart Mill,11 se pare cd a inceput de fapt printr-un oarecare ,,Metaphysical Club,,,
fondat de Charles Sanders Peirce gi William James in Cambridge, Massachusetts,
in jurul anilor 1870. Este interesant faptul cd atet peirce, cAt gi James au intrat in
filozofie pe cii mai degrabd indirecte, Peirce fiind astronom gi fizician, iar James
umbldnd pe calea medicinii gi a psihologiei. Degi ideile acestei filozofii au fost un
produs de grup, primul eveniment stimulator a fost un eseu scris de peirce
despre ,,Cum sd ne formuldm clar ideile"lz. Totugi, James a fost cel care a
popularizat metoda pragmatismului, fic6nd unele schimbdri semnificative in
forma propusd de Peirce.
Factorul comun in cele cAteva variante ale pragmatismului este modul de a
aborda adevdrul. Filozofia traditionald era preocupate de o cdutare a realitilii
absolute. Se considera ce gtiinta urmdrea acelagi scop, insd intrebuinfAnd o
meiodd diferitd.l3 Pragmatismul a accentuat ce nu existd adevir absolut; mai exact
semnificatia unei idei constd numai in efectele ei practice. peirce s-a concentrat
asupra experimentelor repetabile ale comunitdlii oamenilor de gtiinfd. James, pe
de altd parie, a pus accentul pe convingerile particulare ale individului in calitatea
Iui de fiinld umani mai degrabd, decat de cdutetor intelectual.rl
Scopul, prin urmare, nu este adevdrul metafizic, afirmagiile despre natura
realitdlii ultime. Sernnificalia (pentru Peirce) sau adevdrul (pentru
Jimes) unei
afirmalii conste mai degrabd in consecin{ele ei experimentabile. peirce s-a ocupat
indeosebi de doctrina despre transsubstanliere, care era de multi vreme un
subiect de disputi gi dezacord intre rornano-catolici gi protestanli. El a observat
cd de fapt nu existi nici o diferenfd intre cele doud puncte de vedere. Aceasta
pentru ce degi adepfii lor sustin ci descriu nigte conceptii metafizice diferite, ei
de fapt sunt de acord cu privire la toate efectele percepute prin simguri.r5in mod
analog, James nu a crezut ce existe vreo diferenld reali intre atribuirea oriqinii
lumii unor forte eminamente materiale sau lui Dumnezeu, de vreme ce aceistd
10. H. S. Thayer,,,Pragmatism",in Errcyclopcdiaof phitosophV, v ol. 6, p. 430.

Donald S-Mackay,,,Pragmatism",in A HistarlJof philosophicilsyslc,rs,ed. VergiliusFerm,New
.11.
York,PhilosophicalLibrary, 7950,p. 394.
12. CharlesS. Peirce,,,How to Make Our IdeasClear",in philosophicot Writitlgsof pcircc,ed.Justus
Buchler,New York, Dovea 1955,p.23-41
13_.John Herman Rar.da]l|,jt., The Making of the Modern Mirld, edilie revizuiti, Boston, Houghton
_
Mifflin, 1940,p . 267.
14. GertrudeEzorskt ,,PragmaticTheory of Trlth",in Encyclapetlio of philosophy,vol.6, p.427.
ChadesS. Peirce,CallectedPapers,ed. CharlesHartshomeand paul Weiss,-ambridge, Mass.,
,15.
Harvard University,1934,vol. 5, paragrafele401, 402^. 2.
42 Studiindu-Lp€ Dumnezeu
problemi se ocupd doar de trecut.16Lumea esteceeace este,indiferent de curn

anume a fost ficuti. Degi cosmologul naturalist gi creajionistul teist suslin cd
ideile lor sunt diferite, in termeni practici nu existi de fapt nici o deosebire
semnificativi.
in gdndirea lui John Dewey pragmatismul a luat o alte intorsaturi.
lnstrumentalismul lui Dewey a dus la accentuarea ideii ci logica gi adevdrul
trebuie inielese in termenii capacitdtii lor de a rezolva problemedgi ai impactului
asupra valorilor 9i a dezvoitirii morale a fiinJelor umane. Religia, din punctul lui
de vedere, are valoarea instrumentali de a aduce persoanile laolaltd, intr-o
unitate a comunicirii, a unei vieti gi a unei experientj impertegite.rT Religia care
nu contribuie la aceasteunitate, cum sunt religia institugionalizati 9i dogmatizati,
trebuie respinsi. in inlelesul pragmatic, aceasta nu este o religie idevirati,
deoarece ea nu-i ajutd pe oameni, in mod individual sau colectiv, se dezvolte
valori adevdrate. Cu privire la religia ,,ad.evdratd,,,James a spus cAndva:
,,in
conformitate cu principiile pragmatice, dacd ipoteza existenlei lui Dumnezeu
produce rezultate satisfdcitoare in cel mai larg sens al cuvdntului, ea este
(adeverate>.//18
Estedificil de estimat adevirul gi validitatea pragmatismulu! intrucit scrierile
lui Peirce,James,Dewey gi ale altora congino gam{hrgi de puncte de vedere. in
plus, formele actuale ale pragmaiisrnului sunt muli mai ambigue. De fapt
pragmatismul apare chiar gi in cercurile cregtine sub forma unei intoleranle f4i
de acele probleme gi idei care nu se dovedesc a fi imediat aplicabile. Valoarea
migcdriia constati:r semnalareaimportanteilegdturi dintre ideigi acgiuni.Trebuie
stabilite totu$i anumite precaufii sau amendamente:
1. Ce inseamni sd spui ci ceva ,,functioneazd,,? Nu presupune aceasta
anumite standarde pe baza cdrora sd fie mdsurate ideile si aitiunile noastre? Si
spui, asemenealui James,cI ,,veritabil,adeveratestedoir luirul de preferat ir
sistemul nostru de gAndire, la fel cum dreptatea este doar lucrul de dorit in felul
nostru de comportament"le,nu rezolvdde fapt problema.De dorit pentru cine?si
pentru ce?Daci Hitler ar fi caStigatcet de-il boilea R;zboi Moniial, modul in
care i-ar fi tratat pe evrei ar fi fost oare drept? Ar fi putut sd fie profitabil pentru
el, lnsd nu gi pentru evrei.
2. De fapt Jamesreduceafirmatia ,,esteadevdratci X eisti,, la ,,estefolositor
sa se creadecd X existd". Cu toate acestea,in practicdnoi facem cu siguranti o
deosebire intre cele doud afirmafii. Mai muli decdt atdt, un numdr mare de
afirmalii, cum sunt cele despre evenimente trecute, par si nu aibi nici un fel de
utilitate. Prin urmare existi o limitare nel'ustificati a domeniului afirmaliilor
adeverate.
3. Care este perioada de timp necesardpentru evaluareaunor idei? Este o
idee adevdratduna care are aplicabilitateimediata?lntr-un an de acum inainte?
In zece ani? In o suti de ani? Aceasta este o intrebare care trebuie pusd.
-iZ.
E-w Ei"up"" ,,Pragmatism, Retigion, and .Expe enceable Difference,,,, ii Anelican
Philosophy and lhc Futulc,ed. Michael Novak, New york, S;ribner, tg68,p.2g1.
17. John Dewey,Reconstruction New yorl: H. Holt, 1920.
in PhilosophV,
18. William James,Pragr?,rfisnr,New York, Meridian, 1955,p. 192.
Willia$ James, The Meaning of Truth: A S?quclto pragmatistn,New york, Longmans, Green,
.1?:
1919,o. VII.
Pragmatismul popular are tendinta se sustind ce aplicabilitateaimediate este

criteriul. Totugiceeace esteavantatospe termenscurt reiesea fi lipsit de avantaje
pe termen lung.
Existen{ialismul
Dace existenliaLismulnu a fost fondat de SorenKierkegaard(1813-1855), el a
fost cel putin anticipatde gindirea lui. Kierkegaarda reactionatimpotriva a doui
influenle maiore asupravielii lui. Una dintre ele a fost filozofia lui GeorgHegel,
potrivit cereia intreaga realitate este ralionald. Variatele concepte $i date ale
realitelii pot fi adunateintr-un sistemlogic, in cadrul ciruia individul nu are o
semnificalieultimi. Ceade a doua influenld asupralui Kierkegaarda fost biserica
de stat din lara lui de origine, Danernarca,rece gi formalisti, in cadrul cdreia
practica lipsite de viaJe era norma. Accentul de nuanld ateistepe care l-a pus
Friedrich Nietzsche (1844-1900) pe vointa uman; a contribuit de asemeneala
aparitia existentialismului,subiectivismulfiind o componentdde bazda acestuia.
In secolulal XXlea migcareaa fost reprezentatdde Martin Heidegger,Jean-Paul
Sartre,Karl Jaspersgi GabrielMarcel.
Dacd ar fi ca cineva si incerce sd rezume existenfialismulintr-o singuri
propozitie, aceasta ar fi: existenlialismul este o filozofie care accentueaza
prirnordialitateaexistenleifafd de esen1i.20 Cu alte cuvinte,intrebarea,,Este?,'are
o importanfi mai mare decAt,,Ceeste?"ins,i aceastiformulare scurtegi obscuri
nu ne estede prea mare ajutor.Prh urmare estenecesarsd examindmmai multe
principii sau teme de bazi ale acesteifilozofii: (1) iralionalismul, (2) indivi-
dualismul, (3) libertatea9i (4) subiectivismul.
1. Existd multe aspectesau dimensiuni ale tendinlei spre iralionalism. in
esente el afirmd ci realitatea nu poate fi prinsd in sau redusd la concepte
intelectuale.Ea trecedincolo de ele sau evadeazidin ele. in plus, nu esteposibil
sdsepund ideile intr-un sistemlogic.z1 Toateincercirile de acestgen sfirgescprin
distorsionareaelementelor.Adevirul nu poate fi redus intr-un mod lin la un
pachetfrumos d.eidei coerente.Atunci cand realitateaesteprivitd din punct de
vedereintelectual,apar paradoxuri gi contradictii vizibile. Nu existdun tipar al
semnificaliei,caresd poatd fi detectatde om. SemnificatiarealiteFi trebuie creatd
prin alegereaindividualS a fieciruia.22
2. Individul este de o importanta extremi. in parte aceastainseamnd
unicitateapersoanelorindividuale. Nu esteposibil sdprinzi esenlaunei persoane
prin faptul cd o pui intr-o categodegeneraldsau intr-o seriede categorii.Eu nu
sunt numai un exponent al categoriei persoanelor americane albe, de sex
masculin,cu ochi albagtri 9i agarnai departe.Chiar dacd cineva ar aduna toate
acestecaracteristici,inclusiv rdspunsuriledate la fiecare dinire intrebdrile din
MinnesotaMultiphasic PersonalityInventory,tot nu m-ar aveape mine. Ar avea
20. Helmut Kuhn, ,,Existentialism" , in A History of Philasaphical Syste $, ed. Vergilius Ferm,
New York, Philosophical Librar, 1950,p.406.
21. Eristentialism
ftom Dostoyetsky to 'nftrc,ed. Walter Kaufmann,Cleveland,Worid, 1956,p. 12.
22. Jean-PaulSartre,,,Existentialism Is a Hum ar\ism",in Existenliolistn
rotfl Dostocasky
to Sai /c:p.291;
Bcingond Nolhi gncss,New York, Philosophical Library 195Cp. 43.
44 Studiindu-L pe Dumnez€u
cel mult o descriere a mea de tip polilienesc. Exista in cadrul existenJialismului,

corespunz6nd accentului pus pe individ, gi un accent pus pe evenimentele sau
datele particulare. Orice efort de a dezvolta unele tipuii de adevdruri generale,
plecAnd de Ia acesteevenimente sau date, va avea inevitabil ca rezultat doar o
abstracfiune, care nu este realitate sau viaftr, ci mai degrabi o sirmani carapacea
ei.23
3. O alte axioma de bazd a existentialismuluiestelibertateaumanA.Eu sunt
liber- Nimic nu poate si-mi ingrddeascdcapacitateade a alege,de a-mi stabili
destlnul, cle a-mi crea lumea, ca sd zicem aga.2a Ateismul lui Sartre se bazeazd
in mare parte pe aceasteconceptie despre libertate. Daci ar fi existat un
Dumnezeu suveran,mi-ar fi uzurpat libertatea.prin urmare, El nu existd.El nu
poate exista.
Un lucru corelat cu libertatea esteresponsabilitatea.Nu trebuie si-mi pierd sau
sa-mi ingrddesclibertateaprin simpla aiceptarea ceeace gdndegte,spr:ne face
9i
mullimea. A md conforma ar insemna .lipsi de autentiaitate,r.E M;i de;rabd,
trebuie sd fim noi ingine, sd avem propriile noastreidei, ,,si ne vedem de treburile
noastre" in terminologie populard. O alte forma a lpsei de autenticitate este se
negim propria noastri [bertate ciutfurd si ne expliem acgiunile pe baza unui
anumit gen de determinism. Fiecareformi de lipsi de autenticitate conste Dractic
intr-un refuz de a accepta responsabiliiatea pentru propriul ;ostru
comportament. Avem libertate, inse tebuie si o admitem, sd o preiindem gi sd o
exercitem.26
4. Un ultim element de bazi al efstenflalismului estesubiectivismul. Vorbind
la modul general, existentialismul imparte adeverul in doul tipuri. Adevdrul
obiectiv este implicat atunci cAnd o idee rcflecH in mod corect sa;coresDunde cu
subiectul pe care il exprimd. Adevlrul obiectiv este folosit ir:rcerceter e de tipul
celor gtiintifice. Adevdrul subiectiv, pe de alttr parte, nu constd fi:r coresponde;ta
cu obiechrl.investigat, ci mai degrabein efectul icelui obiect gi al aceleiidiei asupia
subiechrlui care investigheazd.Acolo unde obiectul stdmeSteo mare pasrune
interioari sau subiectivism,acoloexisti adevdr.27 Acestaestetpul de ad"ud, "ur"
conteazi de fapl el implici persoanelecare cunosc,mai degraba decAt lucrurile.
Dintre toate filozofiile, edstentialismul a fost probabil filozofia cea mai larg
intrcbuintate Si adoptatd chiar de teologi in cursul secolului al XX-lea, mai ales in
perioada anilor '20 pdni in '50 sau ,60.InfluenJa majori a lui SsrenKierkegaard a
avut impact nu aat asupra celor contemporani lui, cat asupra celor care au heit
c1 d-9u-esau trei generatii dupi eI. Karl Barth, de "*"*pi.r, a admis influenta
gAndirii kierkegaardiene asupra celor scdsede el cu ocazii primei lui incerciri de
a alcdtui o teologie dogmaticda 9i, chiar dacd a incercat si o elimine din lucririle
23. Soren Kierkegaard, The Point of Viewfot My Work as an At].thor,New york, Harper and Row,
- .
1977\,p. 2t, 7r4, 11s.
24. {arie, Beingand Nothingless,p. 40.
25. Martin H€idegger, Beingand Tina, New york, Harper and Row, 1962,p.210,
26. Sarfte, Beiig and Nothingfiess,p.498.
Sorcl posfsc/ipt,had, in lb. engl. D. F.Swenson W. Lowde,
*2J. 5j+e€aard , Concludingutlscientifc $i
Prince-ton,NJ., Princeton University, 1941,cartea 2, partea 2, capibolul2:
28. KarlBarth, Die christlicheDognatik in Eflf@l.4 Mijnchen Chr. K aiser,1927,
Teologiaqi filozofia 45
1uiulterioare,rdmAneun semnde intrebaredacda reugitvreodatApe deplin. Esie

clar ce gi Emil Brunner 9i Reinhold Niebuhr au de ce sd-i fie recunoscdtorilui
Kierkegaard,dupi cum sepoateobservacu ugurintafaptul ci 9i gAndirealui Paul
Tillich 9i a lui Rudolf Bultmann are o temelieexistenlialisti.
Aceaste existentializare a teologiei a avut cateva efecte. Primul este
subiectivizareaadevdrului. Adevdrul este adever c6nd devine adever pentru
mine. Nu trebuie si ne g6ndim la el ca la un set obiectivde judecdli;el trebuie sd
fie asimilat de cinevapentru a putea fi consideratadevdr.2e Un al doilea efecteste
separareaadevdrului religios de alte tipuri de adevir care conlin mai multe
elementeobiective.Spre deosebirede acestealte tipuri de adevdr,revelalia nu
vine prin intermediul totalitdtii culturii umane.30Un al treilea efect al
existentialzerii teologiei este o conceplie nonsubstanliald sau neesenjialistd
desprerealitateareligioasd.Adevirul, pecatul Si mantuireanu sunt entitaf fixe,
,,blocuride realitate",sau stadii permanente.Ele sunt aparitii dinamice.3l
Existi in existenlialismunelemotive apropiatede cregtinismulbiblic Aica atare
ele au readusi:r prim plan teme careau fost uneori negliiate.Printre acesteteme
sunt natura credinleicregtinegi a adevdrului cregtinin calitatealor de subiecteale
unei preocuperi gi impliceri huntrice pasionate,libertateauman, Si necesitatea
alegerii,importanta gi unicitateapersoanelorindividuale Qi,in mod paradoxal,
absurditateagi disperareala careajungecinevaatunci candconsiderecAviata este
lipsitd de un tipar rational perceptibil.
Existd de asemenea diferite puncte cu caracter inadecvat in cadrul
existenlialismului:
1. Distinclia pe care o face existenlialistulintre o dovadd obiectivd adusd in
sprijinul unei teze gi intensitateapasiunii este demnd de luai in seami, insi
aceastepasiuneadeseorinu estealtcevadecatanxietateprovocati de insecuritate,
gi nu trebuie confundati cu mareafervoarelduntricd a dedicdrii care stA h baza
credintei cregtine.in practicd,dedicareagi actiuneaiind mai degrabi se creascd
decdtsi descreascio datd cu incredintarea.
2. Existenlialismulare dificulieu in justificareaalegerii unui anumit obiect la
care individul se se raporteze prin credintd. Dacd nu oferd o baze pentru
preferareaunui anumit obieci in defavoareatuturor celorlalte,el tinde si cadi in
subiectivism,in cadrul cdruia experienlasubiectivedevine scopin sine.
3. Existenlialismul are dificulteu in sus{inereavalorilor gi a judecdlilor Iui
etice.Dacd semnificatiaeste createprin propria alegerea cuiva, nu sunt oare
binelegi dreptaieaarbitrare?De pe bazeexistentialiste,a ajutao femeiebdtrandsi
traversezestradasar.1 a-i da in cap gi a-i smulgepogetadin rn6ni poate fi la fel de
drept. Luati in consideraregi inconsecvenialui Sartre atunci cand a semnat
ManifestulnlgerinnEl a adoptat o pozitie morala pe carea recomandat-oinsistent
9i altora,de parcdea ar fi fost intr-un fel sau altul ceacorectdin mod obiectiv,degi
29. )ohn Macquarrie,An Exisle lialist Theology: A Cornporisonof Hcidcgg and Bult,t1n,n,Londra,
SCM,1955,capitolul9.
30. Karl Barth, ,,Nol" in Nalxml Tfieologya lui Emil Brunner 9i Karl Barth, trad. in lb. engl. Pcter
Fraenkel,Londra, GeoffreyBles,The CentenaryPress,1946,p.71.
31. Emil Brunner,T,teDiaitrc-HumanEncowltcl,trad. in lb. engl. Amandus W Loos,Philadelphia,
Westminster,1943.
in cadrul concepliei lui existenlialiste se pare cA nu prea existd o baze Dentru o

asemeneaacliune.32
Filozofiaanalitice
ln cadrul filozofiei a existat intotdeauna o ramuri care s-a ocuDat de

descoperirea semnificatiei limbajului, de clarificarea conceptelor, de analizarea a
ceea ce s-a spus gi a felului ln care s-a spus. indeosebi Socrate a fost renumit
pentru_acest lucru. EI s-adescrispe sineca o moagd.El insuginu a dat nagterenici
unei idei. Ceea ce a fdcut i:r schimb a fost sA ii conducl pe alJii la adevdr prin
faptul cAia aiutat sd il descopere.
In secolul al XXlea aceastdsarcinea fost preluati intr-o manieri serioasdgi
sistematice.Bertrand Russell9i G. E. Moore indeosebi,au practicat de timouriu
analiza i:r sensul modem al cuvantului.33Filozofii din treiut au incercat sd se
pronunJe cu privire la variate subiecte: ce e drept, ce e adevarat, ce e frumos. in
vremurile modeme inse au adopiat obiectivemult mai modeste.Acest lucru se
datoreazd in parte faptului ce unele din acestesfere fin acum de domeniul unor
qtiinte speciale ln schimb filozofii se concentreazi in prezent asupra semnificatiei
limbaiului. Elucidareascopurilorlimbajului 9i a mijtoicelor prin careacestaatinge
acelescopuri cad in sarcinafilozofiei. in loc sd posede o problematici aparie,
filozofia estepreocupate de problematica tuturor celorlalte discipline, insi intr-un
mod special.Ea se ocupd de limbaiul eticii, al gtiintei al reiigei, examinind
9i
modul in care acesta funcfioneazd gi contextul i:r care iemnifici ceva. intrebiri
tipice rie carefilozofia se ocupasunt: ,,Cevrei si spui prin aceasta?,,
9i,,Ce fel de
afirmafieesteaceasl2f"s
Aceasta inseamni ci filozofia a ajuns si fie conceputi mai degrabi ca o
activitate decat ca o teorie sau un sistem cognitiv. Ludwig Wittgensteila formulat
astfel acest lucru: ,,Roadele filozofiei nu sunt cAteva <afiniafii filozofice>, ci
clarificarea afirmaliilor.":s
Au existat doud etape maiore ale filozofiei analitice in secolul al XX_lea.prima
_
a tost o etapd militantd, in care filozofi erau agresivi, ba chiar dogmatici. Ea a fost
asociati mai ales cu denumirea de ,,pozitivism logic,,, o migcaie ce a apdrut irx
urma unui seminar condus de Moritz Schlick la Universitatea din Vien; in anul
1923. Cu aceastdmigcare sunt asociate nuurele lui A.
|. Ayer, Rudolf Camap,
Herbert Feigl gi a lui Wittgenstein - cel de la inceputul activitilii sale filozofice. Ea
a instituit anumite standarde destul de rigide pentru stabilirea a ceea ce este
semnificativ. Potrivit punctului ei de vedere, exiitd numai doui tipuri de limbai
semnificativ: (1) adevtrrurile matematico-logice,in care predicatul este incorporai
i1 ca de exemplu ,,suma unghiurilor unui triunghi este de 1g0 de grade,,
11biqct,
9i (2) adevirurile empirice,-de genul ,,carteaestepe ma*,,. Adevdrurile eripirice
sunt afirmalii confirmate de datele senzoriale. Acestea sunt singurele tipuri de
limbaj care au o semnificatie. ToatecelelalteafirmaJii, anume celi ce nu sunt nici
9i
32. Francis Schaeffer,The God lrfho Is There,Downers Grove, IlI., lnte r_Va:f'ily, 196g,p,24, 56,.!24.
33. Moritz Weitz, ,,Analysis,Philosophical,,,n Enryclopcdiaof philoropny,"6. l, p. riZ_tOt.
34. FrederickFerr6,Irtlguag?,Ingicand Go(|,New york, Harper and ito"r,l,feef, p. f_2.
35. LudwigWittgenstein,TractatusLogico-philosop&rcus,Newyork,Harcou,*:ace,1922,p.77.
adeveruri de tip matematic Ainici afirmafii empirice sau de tip Ftiinlific confirmate
de date senzoriale, sunt literalrnente un,,nonsens// sau fraze lipsite de inleles. Ele
sunt de fapt pseudoafirmatii. Ele inhi in categorialimbajului expresiv precum cel
al artei, care exprime emotiile vorbitorului sau ale scriitorului. Forta unei afirmatii
de genul ,,universul estemai de$abd spiritual decdtmaterial" estemai aproape de
cea a inte4ecfiei ,,Uau!" sau,,Ura!" decAtde puterea afirmatiei ,,carteaeste pe
mase". La aceststatut au redus adeplii pozitivismului logic limbaiul metafizicii, al
eticii, al teologiei gi al multor alte discipline patinate de weme.$
Din acest sinopsis se poate vedea ce adeptii pozitivismului logic au impus
limbajului un amrmit standard sau critedu. Aceastaa condus la tipul de analizd
denumitl ,,filozofia limbajului ideal", care a ficut din limbajul gtiinlei paradigma
cdreia trebuia se i se conformeze orice limbaj care dorea si informeze. Aici a avut
Ioc o prescriptie, o stabilire a modului in care ar trebui si operezelimbajul.
Totugi, in a doua etapi a filozofiei analitice modeme modul de abordare este
destul de diJerit. In loc sd insiste asupra faptului cd limbajul trebuie se functioneze
intr-un anumit mod penhu a fi semnificativ filozofia incearcd acum se descrie
cum anumeopereazein realitatelimbajul. Ea pune intrebarimai degrabddec6tsl
prescrie. RecunoscAndingustimea modului de abordare anterior, filozofii celei de
a doua etape observi Iimbajul comun intrebuintat de oameni in viata de zi cu zi,
precum Siformele mai tehnicede limbaj.In loc sd steruieasuprafaptului ce orice
tip de limbaj trebuie sd funclioneze in acelagimod pentru a cepeta semnificatie, ei
pun intreberi legate de diferitele functii ale limbaiului gi de tipul de semnificalie
inerent fiecdreia dintre ele. Aceastd abordare este denumit5 ,,filozoha limbaiului
comun" sau ,,analizd func1ionald". tinta ei esteclarificarea; ea incearcese inl5ture
confuzia prin aretarealipsei de logicA qi a intrebuintarii gregite a limbajului.3T
Din perspectivateologiei,filozofia analiticdnu apareca un rival, in sensulde
a oferi o alte concepJiedespre realitatesau desprevalori. Filozoful nu este un
predicatorcaresd aibdpropriul siu amvon de la iniltimea cdruiasi faci afirmalii
definitive.$i un ultim aspect;filozofia analiticdnu esteun oponentcareanuleazi
dreptul la cuvdnt al teologiei.Ea estemai degrabaun factorbenefic,aiutandu-ipe
teologi sd dobdndeasci o mai mare precizie a lirnbajului lor Si se evite
ambiguitatea i:r exprimare. Prin urmare, filozofia analiticd poate fi de un aiutor
imediat 9i evident pentru teologie. lntrucAt cregtinismulare ca prim obiectiv
comunicarea mesaiului seu gi, avand in vedere cd sarcina explicerii conceptelor
abstracte al.e teologiei este extrem de dificild, orice ajutor in domeniul
intrebuin{irii limbajului este dezirabil.
Cu toate acestea,existd anurnite probleme legaie de filozofia analiticd:
f. in loc sd fie pur 9i simplu deicriptive, ei tlnde se devine prescripiivd in
diferitemoduri mai mult sau mai pulin subtile.Negregit,caracterulei prescriptiv
nu estecategoric(;,trebuiesi folosegtilimbajul in felul acesta"),ci sugestiv(,,dacd
doregti sd evifi confuzia, nu intrebuinta limbajul in felul urmdtor"). Cu toate
acestea, criteriile in legeturecu ce esteconfuzia9i ce esteclaritatease bazeazdgi
elepe unele presupuned.Cateodatdacestlucru tinde se fie trecut cu vederea.
2. Filozofia analitica Dare sA facA uneori delimitdri Drea stricte ale diferitelor
36. TheAge of Analvsis, ed,,Morton White, New York, New American Libnry, 1955,p. 203-2W,
Ferr6, IrrgraSe, capitolul 5.
48 Studiindu_Lpe Dumnezeu
tipuri de limbaj. U:relegenuri de limbaj, i:r specialcel teologic,pot aveasimultan
mai multe funclii diferite. O afirmalie de genul ,,IsusCriitos este Domnul cel
inviat al Bisericii" poateaveain mod simultin funcfie istorici, metafizici, eticd
9i
artisticS.
3. Filozofia analiticdnu esteo unealte cu adevirat neutr6, deoareceea nu ne
feregteintotdeauna de unele premise naturaliste, mai ales cAnd e vorba de
ei
-.9":"ntiu desprenatura limbajului. Ea nu ar trebui sd excludi posibilitateaca
limbajul si aibi referintesupraempirice.
4. Existd sfere in care nu putem fi multumiti cu trateri descriptive,
neprescriptive.Acestlucru estevalabil mai alesin domeniul eticii. Dacdfilozofia
nu contribuie intr-un anumit fel normativ la emiterea unor concluzii in aceasta
sferi atunci cine sau care disciplini o va face?Astfel, in uliimii ani filozofia s_a
indreptai inspre formularea unui numir mult mai mare de
tudecef normative ca
il] trecut pentru a-gi l'ustifica existenta.Societateacontemporananu_Sipoate
permite luxul unor sirnple descrierigi analize, p6nd filozofii analitici au fost
9i 9i
nevoifi si se schimbepenhu a evita sd fie exclugidin forfota sceneimoderne.
Filozofiaprocesului
Existede multa vreme controversein legituri cu intrebareadacdrealitatease
transforme sau are un caracter esentialmente static. Heraclit suslinea cd
transformareafaceparte din insdFiesentareaHtatii,in timp ce parmenidevorbea
de repaus complet. Maioritatea filozofilor au admis aidt schimbarea,cdt
si
permanenlain cadrul lumii existente. Cei careau aderatIa un punct de vedeie
substantialistau accentuatstdrile fixe, considerandcE transformdrilesunt doar
simple eiape de tranzitie necesareintre ele. Alfii, asemenealui Alfred North
Whitehead,au crezutce hansformdrilesunt cheiaintelegeriirealitelii. Whitehead
este tat5l filozofiei_moderne a procesului, degi filozofii
9i teologii ultedori, cum
sunt CharlesHartshome,JohnB. Cobb,jr., qi Norman pitienger,Ju fost cei carede
fapt au popularizat-o.
Spre deosebire de celelalte trei filozo{ii pe care le-am schilat, filozofia
procesului are un caracter metafizic evidenl. Degi congtienti de lipsa
de
ingdduinle fagd de metafizice a multor filozofi modernl, adepgii fiiozofiei
procesului consideri cd tipul lor de metafizicdnu estela fel de vulnerabil ca si
concepJiileesenjialiste,subsianlialistesauidealiste.Convingereacentraldir acest
caz e ce transformarea este cheia pentru inlelegerea realitdfii, de fapt cd
transformarea esterealitatea. Lumea nu e alcituiti in-esengi din substangecire se
transformd dh una in cealalti. Ea este constituitd mai degrabe din procese
dinamice.3s Noi trebuie sd fim preocupalinu at6t de lucruri, cAi de evenimente.
Realitateadivind participi la orice altd realitate.in consecinleea _ personali
sau impersonali - nu este un Migcdtor nemigcatsau o esenli neschimbetoare.
Aceasti observaliesubliniazd un principiu de baz6 al filozofiei procesului: cd
p rocess
DavidRay-cr,ffin, plilladelphia,
-l-l".T-U, :^.9t, ", ti meology:
A tntrcductory
Exposttion,
westminster,1976,p. 15.HerbertJ.Nelsona argumentatceo fiinld absolut;erfec6
ar putea fi aativtr,
simpatedca $i cu toate acesteaneschimbdtoare; ,,The Resting piace of price ss Theoiogy,,
, Haruard
TheologicalReoieu72, ûmerele 1-2, ianuarie- aprilie 1979. 1_21.
realitateaestein esenldde un singur tip. Aici nu existddualism,nici de tip materie

- spirit, nici naturi - supranature,nici fenomen - numen, nici schimbdtor -
neschimbitor.Ceeace este adevdratdespreintreagarealitateestein consecinld
adevdratgi desprefiecareparte a ei. Astfel caracteristicile lui Dumnezeusunt cele
ale restului realitelii in general.
\4rhiteheadse gAndegteIa uniidtile de bazd ale realitelii nu ca la nigte fdrAme
de materie, ci ca la nigte momente ale experientei.Un moment al experientei
constdir:rtotdeauna din cinevacareexperimenteazd ceva.3e Existi o interconexiune
intre acestemomente. in consecin!6,fiecare moment este o functie a tuturor
celorlaltelucruri gi estelegat de ele.Chiar gi istoria estevizuti in acestfel. Ea nu
este numai o catalogarea evenimentelor trecute. Este o retrdire plenard a
trecutului in prezent. Astfel, isioria este constituitd din toate intAmplarile
trecutului agacum sunt ele inclusein prezent.intr-un sens,nimic nu estevreodata
pierdut cu adevdrat.Totul esteretinut gi integratin ceeace are loc acum.ao
De vreme ce unitetile finale ale realitdtii nu sunt persoanesau substante,ci
steri momentanesau experienlear,eu surt o realitate noue, concretdin fiecare
fractiune de secundi. ,,Eul" care exisie in acest moment este capabil si se
ingdjorezepentru ,,eul" careva fi pesteun an. Prin legituri similare de empatie,
,,eul", agacum sr:nt eu acum,estecapabilsi seingrijorezepentru uniteli viitoare
carefac parte din alte serii decAta mea proprie.a2 Astfel, degi realitateanu esteo
substanldstaticd,eanu estealcetuitenici din simplemomenteindividuale izolate.
Existdo legdturi organiceintre trecut,prezentgi viitor gi intre diferitele serii ale
acestorevenimente/sau ceeace am putea denumi persoane.
Ori de cAteori filozofia p.ocesui.,i a fost aplic;ta sau adaptati la creqtinism,
acestlucru a avut efecteconsiderabile.CredingacregtinS,de exemplu, nu este
conceputAca o esenteimuabile, permanente,mereu aceeaqi.Nu estecevace era,
a fost sau este.Ea estecevail:rdevenire,cevace va fi. Acelagilucru esteadeverat
gi cu privire la natura lui Dumnezeu.El nu are o naturi fixd, finala. Natura Lui
esteceeace faceEl, devenireaLui. Tocmaiaceadevenireesteceeace inseamni a
fi Dumnezeu.El nu esteizolat, incapabilde a intra ir:rlegeturecu ceeace nu este
Durnnezeu,de a simti ceeace seintAmpli in noi.
Existdaici o valoaresemnificafivi in accentulpus pe transformaregi pe binele
carepoate sd rezulte in urma ei. Uneod status quo-ul a fost atat de venerat de
cregtini,incat perea a fi bun prin esenla lui. in consecinli, transformareaa
iniampinat rezistentd,iar cregtinismula fost vdzut de cdtre cei din afard ca o
credinteirelevantdgi demodatd.El pirea sdseocupede intrebiri careau fost puse
cu ani in urmd 9i cu problemecareexistaude secole.Dacdinsi creqtinismuleste
adevdrat,el este cu sigurantd o credinld pentru orice vreme qi pentru toate
tirnpurile.Subliniereaci Dumnezeuestesimlitor gi nu impasibil estede asemenea
un conceptbiblic Ai il:rceunul careare o mare valoarepracticd.
Ca in cazulcelorlaltecurentefilozoficemodernepe carele-amexarninat,existd
problemesemnificativegi cu filozofia procesului:
-d
CJG6riffin, p ncess Theology,
p.16.
40. RobertB. Mellert, Whatls Ptocess ThcologyT,
New York, Paulist,1975,p.23-25.
41. CharlesHartshorne,,,Process Philosophyasa Resourcefor ChristianThought,,,in plilosopfticnl
Resorcesfor ChrisliatlTholg,tf,ed. Perry LeFevre,Nashville, Abingdon, 1968,p. 55-56.
42. lbid..o.56.
1. Care estede fapt baza identititii? Dace conexiuneadintre ,,eul" din prezent,
,,eul" de acurn un an gi ,,eul" de peste un an nu se gesegteintr-o substanta sau
intr-o persoane,atunci unde este?Si presupunem cd eistd o anumiti baze pentru
deosebireaa ceeace Hartshome numegte o ,,seriepersonale" de o alta. Dar in ce
consti ea?
2. Care este criteriul pentru evaluarea transformirii? Aceastl filozofie pare sd
considereuneori cd transformarea estebund oer se.Dar esteeaintotdeauna bune?
Uneori transformarea nu este evolutie, ci deteriorare. Dupd ce criterii se face o
asemeneajudecati? Drept rtrspuns noi evidentiem faptul ci adepfii filozofiei
procesului nu insisttr asupra afirmatiei cA totul se transformd. Valorile de
exemplu, nu se transformd. Insd care este natura 1or,originea lor, locul lor, baza
lor, justificarea lor? Aceastaeste o intrebare la care se pare cd nu s-a rispuns incd
ln intregime. Cu alte cuvinte, ce scute$teacestevalori de transformarea care poate
fi intalxitx efectiv peste tot?
3. Nu edstd nici o cale de mijloc irtre accenhrlpus pe transformare ca realitate
de baztr,9i conceptia ce realitatea ultime esteo substantd statici, imobild, fixd? Se
afirmi adesea ce aceste doui alternative epuizeazi de fapt toate posibilitit e.
Merit5 se se face aici observafla ci ortodoxia clasicdnu a fost intotdeauna bazatd
pe modelul primului Migcdtor al lui Aristotel. Imaginea biblic{ despre Dumnezeu
pare a fi mai degrabe cea a unei fiinle a cirei nature nu se schimbe, dar care
experimenteaze gi simte cu al;ii 9i care este permanent activtr in lumea pe care a
creat-o.
4. CAt dureazi un moment? Hartshome spune cA noi suntem diferiti de
percoanele care eram in urme cu o fractiune de secundd. Cat de lungx este inse
aceasti cupi? Cate asemeneaclipe existe intr-o ore? Existe oare un numdr infinit
de asemeneaunitdfi chiar gi in cadrul unui timp finit? Este potrivit sAfie numite
unitifi de fapt? Degi aceastaeste o rcducere la absurd, ea aruncd totugi lumind
asupra unei anumite lipse de precizie din gAndirea filozofiei procesului.
Rolul filozofiei in teologie

La inceputul acestui capitol am remarcat diversitatea relaliilor care pot exista
ir:rtreteologie 9i filozofie. Care ar trebui sd fie rolul gi locul filozofiei in teologia
noa^strd?Eu propun doud linii directoare fundarnentale.
ln primul rAnd, in conformitate cu premisele noastre de bazi, continutul
teologiei noashe va fi fumizat mai degrabe de revelatie decit de filozofie. Astfel,
vom agteptain primul rAnd ca revelalia si ne fumizeze principiile maiore pentru
htelegerea realitdtii. Aceastane va asigura o structuri in cadrul cereiava avea loc
filozofarea noastrS.Prin urmare, atitudinea noastrd seva situa undeva intre prima
9i a doua pozitie schitateanterior (pag.38-39).$i cu toate cd ne vom folosi de
filozofie, nu va exista nici un angajament special fatd de anumit un sistem
filozofic. Mai exact, vom insista asupra autonomiei teologiei; astfel, explicarea
conlinutului revelat nu va aveanevoie se se conformeze nici unui sistem filozofic.
Cu toate acestea,teologia cregtind are o conceplie bine definittr despre lume.a3
43. JamesOrr, The Chtistitn Via, of Goddnd t1e World, Grand Rapids, Eerdmans, 1954,p. 4.
lboloSiaEifilozofia 51
Biblia afigeazi o conceplie teiste, mai exact monoteistA despre realitate.

Realitatea suprema este o Fiinld personala,atotputernicd, atotgtiutoare,
iubitoare $i sfanie - Dumnezeu. El a fdcui toate lucrurile gi fiinlele, nu
emanindu-le din fiinla Lui, ci credndu-ledin nimic, firi sd foloseascdmateriale
preexistente.Astfel, metafizica cregtineeste un dualism in cadrul cdruia existi
doud tipuri de realitdli, sau nivele ale realitdlii, supranaturalul 9i naturalul, un
dualism in care tot ce nu este Dumnezeu gi-a primit existenta de la El.
Dumnezeu pistreazd in fiinli intreaga creatiefi controleazatot ce se intample
pe mdsurd ce istoria se indreaptd spre implinirea scopului Lui. Totul este
dependentde EI. Omul, ceamai insemnatddintre creaturilelui Dumnezeu,este
- asemeneaLui - o fiinld personald, prin urmare capabilese aibe rehtii cu alte
9i
fiinte umane 9i cu Dumnezeu. Natura nu estedoar un dat neutru. Ea este sub
controlul lui Dumnezeu;$i degi,in general,funcgioneazdin moduri uniforme gi
previzibile, conforme cu legile carei-au fost imprimate de El, sepoate intampla,
de asemenea,ca El se actionezein cadrul ei in anumite feluri care contravin
acestorlegi (minunile).
Avand toate acestea ca punct de plecare, teologul cre$tin trebuie si
intrebuinteze capacitateade a rationa ce i-a fost data de Dumnezeu pentru a
cerceta temeinic implicatiile intregului adevdr revelat. Cu alte cuiinte, el
frlozofeazdde pe poziJia sau din perspectivape care i-o di revelatiadivini. in
acestsens,pozitia mea este apropiate de cea a lui Carl Henry, care susline ci
punctul de vedere biblic este punctul de plecare gi cadrul pentru totalitatea
investigaJiilorintelectuale.qEa este de asemeneain acord cu cea a lui Edwin
Ramsdellas gi Arthur Holmesa6,9i anume ci teologiacregtindestecaracterizatdde
perspectivd.
Dacd adoptdm adevdrurilebiblice ca principii de bazi ale conceplieinoastre
despre lume gi viald, se resbange in mod considerabil spectrul conceptiilor
filozoficedesprelume care sunt acceptabile.De exemplu,o conceplienatuialistd
desprelume esteexclusA,atat pentru ci ea limiteazdrialitatea la sistemulnaturii
observabile,cat gi pentru cd posibilelemanifestdridin cadrul acestuisistemsunt
Iimitatela ceeace estein conformitatecu legile lui fixe. Materialismulesteincd gi
mai combdtutde cdtrerevelaliabibljci. ln irod similar, celemai multe forme de
idealism sunt exclusede vreme ce ele tind sd nege realitatealumii materialegi
transcendentalui Dumnezeu.Edgar SheffieldBrightman vorbegtedespre patru
tipuri principale de idealism:
1. Platonic- valoareaesteobiective.Originea gi semnificafiaei sunt mai mult
decdtomenegti.
2. Berkeleian- realitateaestementah. Obiectelematerialenu au o existente
independentd,ele existddoar ca gi concepteale minfii.
3. Hegelian - realitateaeste organici, adici intregul are propriethli pe care
pirlile lui componentenu le posedd.Realitateaultimd nu estenimiciltceva
decAtmanifestarea rafiunii
44. Carl Henry God,Reaelatiotr,and Altthoit!: The Cod Wllo Spcoks
ond Sho.rjs,
Waco,Tex.,Word,
1976,vol. 1, p. 198-201,.
45. Edwin Ramsdell,flre ChristianPe$pectioc, New york, Abingdon-Cokesbury,1950.
46. Arthur Holmes,FaithSeekslJndelstandig,Grand Rapids,Eerdma^s,1971,p. 4647.
52 studiindu-Lpe Dumnezeu
4. Lotzean (sau leibnitzian) - realitateaestepersonali. Doar oersoanelesau

eurile sunt reale.aT
S-arpirea ci primul tip de idealismpoate fi asimilatde cAtreteologiacregtinA;
cel de-al patrulea tip ar putea fi adoptatcu anumite Limitdri.in oricecaz,tipurile
al doilea gi a1treilea, par incompatibile cu principiile de bazd ale teismului creqtin,
agacum au fost ele schilate mai sus. Probabil cel mai compatibil tip de metafizica
esteun anumit fel de realism,cu conditia ca acestase includd gi o dimensiune
supranaturali in loc si se lirniteze doar la nature.
Conceplia despre lume prezentatdaici este un obiectivism. Prin aceastase
intelege cd existe entitxti obiective ale adevdrului, ale binelui gi ale drepttrtii.
Dumnezeulcareste in centul conceplieidesprelumea revelati in Scripturdeste
capab se simtd emotii gi sd acfioneze.Cu toate acesteaEl esiepe deplin perfect,
complet, Fi astfel - intr-un anumit sens - neschimbdtor. Existe de asemenea
norme gi valori care au o existentd permanente. Dragostea, adevdrul gi
onestitateasunt bune pentru totdeauna;gi sunt agadeoarececorespundnaturii
neschimbitoare a lui Dumnezeu. Agadar filozofia procesului nu pare se fie o
alternativ6viabili.
De asemenea,conceptia despre lume prezentatd aici vede adevirul ca pe ceva
unitar. In loc si existe un anumit gen de adevdr (obiectiv) in domeniile gtiintifice
gi un altul (subiectiv) ir1 materie de religie, adevirul are ceva in comun cu toate
sferele. Adevtrrul este o calitate a afirmafiilor 9i a iudecdtilor care se potrivesc cu
realitatea. Pdnd 9i William James, pragmaticul, de o definitie similari pentru
adevdr: ,,Adevdrul, dupd cum vd va spune orice dictionar, esteproprietatea unora
dintre ideile noastre. Aga cum falsitatea semnificd dezacordul, adevirul semnificd
nacordul" lor cu "realitatea,. Atat pragmaticii, cAt gi intelectualigtii acceptd
aceasti definilie ca pe ceva firesc."a Dumnezeu gi realitateasunt ceeace sunt
independent de percepgia, intelegerea, aprecierea sau acceptarea cuiva. Degi
reactia celui care cunoagteeste importante, adevdrul nu este dependent de acea
reacfie.Astfel, orice gen de idealism subiectivesteexclus,agacum exclusesunt gi
anumite aspecteale efstenlialismului.
Logica este aplicabild intregului adevdr. Degi turele domenii sunt inviluite in
mister, Si din acest motiv pot fi dincolo de capacitatea noastre de a intelege
totalitatea elementelor implicate, nu se crede despre nici una dintre ele cd ar fi
contradictorii in mod inirent. GAndirea coerenti sau cel putin comunicarea
depind de aceastisupozitie.Adevirul esteo calitatea judecdfilor,9i nu cevacare
seintAmpli cu ele in urma modului in care reactiondm noi la ele sau a manierei in
care sunt intrebuintate. Astfel, gi un funclionalism radical trebuie considerat ca
ceva cu neputinle de acceptat.
Cea de-a doua noastri linie directoare este ce filozofia hebuie gandite ca o
activitate - filozofarea - mai degrabd decAt ca un set de adeviruri. Potential ea
este capabili sd funcgioneze din orice perspectivd gi cu orice set de date. Prin
urmare este o unealtd care poate fi intrebuintat; de cehe teologie. Genul de
filozofie cunoscut sub numele de filozofie analiticd urmireste clarificarea si
47. EdgarSheffieldBrightman,,,TheDefinition of Idealisn\",Iounal of Philosophy
30,1933,
p.429-435.
48. Ja es,Ptugmatisrn,
p,132,
Teologiagi filozo{ia 53
cizelarea termenilor, conceptelor gi argumentelor gesite in teologie. Noi vom face

uz de aceastddisciplinn p-retutindeniir1 acesttratat gi ii vom acorda o atentie
deosebitain capiiolul 6. In plus, filozofia fenomenologicene echipeazdcu o
metodd pentru izolarea experienlelor, clarificarea lor gi, astfel, pentru
determinareaadeveratei1ornaturi. Un exemplupentru aplicareafenomenologiei
poatefi gesit in investigareanaturii religiei de la inceputul capitolului 1. Ambele
filozofii de mai sus pot fi folositoare teologiei in mdsura in care sunt descriptive gi
analitice.Totugi,orice incercarea lor de a fi prescriptivesau normative va trebui
evaluate cu atentie in lumina premiselor lor.
Primul nostru folos in urma intrebuintdrii filozofiei va fi acelace ea ne va ajuta
si dobAndim gi si putem folosi anumite capacitdlicritice,care sunt valoroasein
toate sferele de activitate, mai ales i1 cea a investigirii intelectuale, gi care in
consecinli pot fi utilizate gi in teologie:
1. Filozofiane ascuteminteapentru intelegereaconceptelor.Oricarear fi teoria
exacti a sensului pe care il adoptem, este eseniial se ceutem intotdeauna sd
determindm cu precizie ce inielegem prin ceeace credem gi ceeace spunem.
Stabilirea validitilii anumitor idei reclami cunoagtereaprecisi a conlinutului lor.
Mai mult decAtatdt, comunicareaimDLceabilitateade a aretaaltora cu exactitate
ce esteacellucru pe careil recomandim.Nu vom fi niciodati in staresd facemsd
fie clar pentru allii ceeace nu esteclar pentru noi,
2. Filozofiane poate aiutase depistempresupuneriledin spateleunei idei sau
al unui sistemde gdndire.Daci, de exemplu,cdutdmsd combindmdoud sau mai
multe idei care depind de premise incompatibile, rezultatul va fi inevitabil o
contradictie internd, indiferint cat de atregdtoarepot perea iniJial acele idei.
Filozofiapoaterezolvasituatiadescoperindgi evaluind acelepremise.tebuie, de
asemenea/sd fim congtientici nu prea existdanalize sau estimareneutrd. Orice
critice este fecute dintr-un anumit punct de vedere.Iar validitatea DersDectivei
din care este fecuta o astfel de evaiuaretrebuie avuti in vedere atunci iAnd se
decide cdt de in serios va fi luati evaluarea respective. Am face bine dacd am
consideraci fiecareasemeneaasertiuneesteconclnziaunui silogism,chiar gi dacd
am intrebacaresunt premiseleaceluisilogism.Uneori vom gdsi cdavem de-aface
cu o entimeme- o anumite ipoteze,probabil disputatdsauindoielnici, introdusd
in secretfdrd si fi fost clarificate.
Congtientizareapremiselornoastrene va ajuta si fim mai obiectivi. De vreme
ce presupunerilenoastre ne afecteazdmodul in care percepemrealitatea,s-ar
puteasi nu fim capabili si le detectdminfluenla. Totugi,cunoagtereafaptului cd
elesunt prezente$i,dupe cates-arputeapresupune,operative,ar trebui sdne facd
sdfim in staresd compensemefectullor probabil.Acestlucru esteasemendtorcu
problemacu care se con{runti un pescaicareprinde pegtecu o lance.El zdregte
un pegtegi reactialui naturah estesd azv6rlelanceaexactin locul in careil vede.
Cu toate acestea,raliunea lui ii spune cd din cauzarefractiei luminii care trece
dintr-un mediu (apa) intr-altul (aerul) pegtelenu este acolo unde pare si fie.
Pescarultrebuie sdinfigi lanceaintr-un loc unde pegtelenu pare sd se afle. ln mod
similar un vandtor care trage cu pugca intr-un obiect in migcare trebuie si
,,tinteascd in fafd", adicd se bagd in punctul in care se va afla tinta atunci cand
glontul va ajunge acolo.Dacd ne ddm seamade premiselenoastreinseamneca
vom ajusta tl mod congtient felul ir care percepem lucrurile. Aceasta este
adevdrat atat cdnd aborddm un lucru la modul general, cat gi atunci cAnd
analizdm probleme specifice.in calitateamea de baptiit, de exemplu, voi fi impins
de citre fondul meu sd consider mai bune aceleargumente care sunt in favoarea
conceptiilor baptiste irtr-un anumit domeniu, cum ar fi de exemplu doctrina
despre Bisericl. Prin urmare, va trebui si pretind o cantitate - dupe pdrereamea -
excesivi de dovezi in favoarea acelor teorii care se potrivesc cu inclinatiile mele.
3. Filozofia ne poate ajuta sd descoperimimplicaliile unei idei. Aieseori nu
este posibil se se apreciezevaliditatea unei idei in sine. Totugi, ar putea fi posibil
se se urmdreasceimplicaliile ei. Adesea acesteimpli.catii vor putea fi puse fatd in
fale cu datele. Daci irnplicaliile se dovedesc false, principiul (sau principiile) din
care derivd ele va fi gi el fals, dacd argumentareaeste validd. O metodd de
determinare a implicafiilor este pur gi sirnplu analizarea logicd a ideilor care au
fost avansate.O altd metodi esteaceeade a se urmeri care au fost rezultatele de-a
lungul istoriei in cazurile in care au fost sustinute conceplii similare.
4. Filozofia ne face de asemeneacongtienti de necesitateatestdrii pretentiilor de
adevdr. Aserliunile prin ele irsele nu constituie un temei suficient pentru ca sd le
acceptXm; ele trebuie argumentate. Aceasta inseamni ce trebuie sd se pund
intrebarea: Care ar fi evidenJelecare ar dovedi validitatea sau falsitatea problemei
in cauze, $i in ce caz ar fi ele de tipul potrivit gi in cantitatea suficienti. E nevoie
de asemeneasd existe o apreciere a structurii logice a fiecdrui argument in parte
gi sd se determine in ce mdsurd aga-ziseleconcluzii pretinse decurg cu adeverat
din materialul analizat.ae
Peparcursulaceluitip de efort pe careil implicd teologia,nimeni nu trebuiesd
seagteptela o demonstratiecompletdsau exactd.In celmai bun cazsepoatespera
cd se va ajunge la probabilitate. Cu toate acestea, nimeni nu trebuie sd se
mullumeasci cu faptul cd a ardtatplauzibilitateaunei conceplii.Estenecesarsd se
demonsheze cA o anumite opliune este de preferat celorlalte. ln mod similat in
procesul criticarii nu este suficient se se gdseasci fisuri intr-o concepfie date.
Tiebuie sd se pund intotdeauna tntrebarea;,,Careestealtemativa?" Si ,,Prezinteea
mai puline dificultdli?" John Baillie relateazi despre o lucrare a sa in care critica
aspru un anumit punct de vedere. Profesorul lui a comentat: ,,Fiecareteorie are
dificultdlile ei, irsi tu nu ai ciutat si verifici daci o alti teorie nu are cumva mai
pufine dificultdli decit cea criticatd de tine."so
Ori de cAte ori criticdm un punct de vedere diferit de al nostru, trebuie sd
folosim criterii obiective valide. 9ar pdrea cd existd doud tipuri de criterii: criterii
pe care o conceptie le stabilegtepentru ea insigi, 9i criterii pe care toate conceptiile
similare trebuie sd le implineasci (adicd criterii universale). Nu este o cridce
dlunitoare se se scoate in evidentd diferenJa dintre punctul nostru de vedere gi
alte pozilii. Cele mai multe critici constd in fond din acuzatia cI A este diferit de
B. Insi o asemeneanemultumire esteirelevantd,dacdnu cumva s-astabilit deiacd
49. Intrebarea: ,,Cum anune dobandim cunostinte religioase?', va fi tratate intr-o oarecaremesute
in capitolul 6. Penhu o abordare recenttr a problemei dintr-o perspecdve cregtind evanghetce vezi
Jerry H. Gill, The Possibility of Religbus Knowledge,Grand Rapids, Eerdmans, 1971;Arthur Holmes,
Faith, p. 134-1,62.
50. John Baillie,In?itationto Pilgri oge,NewYork, Scribner,1942,p.15.
B estepunchrl de vedel€ corect, sau cl A pretinde cd este o copie a lui B. SI ludm

o ilustrafie dintr-rm domeniu total diferit se presupunem cd o echipl de fotbal
american pune accentul pe ofensivi. Daci echipa cagtigi un meci cu scorul de
40-35nu ar fi o criticd validtr str se sublinieze calitatea lndoielnictr a aDdrlrii ei. Pe
de alti parte, dactr ectripa ca$tigi cu scorul de 7-6 ar fi potrivit si se sublinieze
golaverajul ei mic, deoareceechipa nu gi-a implinit propriile ei criterii pentru un
meci bine jucat. Dar dactr echipa marcheaze49 de puncte, 9i adversara ei are 52,
ea esteexpustr la critici in virtutea unor criterii universale, de vreme ce- duptr cate
ear putea presuptme - toate echipele, indilerent de stilul lor de'joc. cautll si aibd
la sfArgihrl meciului mai multe puncte decat adversarelelor.
In capitolul coru|acrat limbajului religios se vor spune mai multe despr€
criteriile pentru evaluarea afirmafiilor 9i a sistemelor. Deocamdati este suficient
se se sublinieze ce cdteriile general lntrebuintate sunt consistenta intemi 9i
coerentaideilor sau a s€turilor de idei gi capacitatealor de a descrie 9i a ldmuri cu
exactitatetoate informatiile faptice relevante.
e
\/
-\)
Metodainvestigatiei
teologice
Scenateologicaa zilelornoastre
Etapelecercetariiteologice
'1.Colectarea materialului
bibtic
2. Armonizarea materialului
biblic
3. AnalizareasensuluiinvaEturilor biblice
4. Examinarea interpretarilor
istorice
5. ldentificarea
esenteidoctrinei
6. Aportulsurselorextrabiblice
7. Exprimarea doctrineilnlimbajcontemporan
8. Dezvoltarea unuimotivinterpretativcentral
9. Stratificarea
subiectelor
Grade de autoritateale afirmatiilorteolooice
Scenateologici a zilelornoastre
Teologizarea,asemeneatuturor celorlalte preocupiri omenegti, are loc intr-un
anumit context dat. Fiecare teolog 9i fiecare student in teologie hiiegte in
contextul unei epoci specifice gi nu intr-un vid neafectat de vreme, p.ur r.umare
teologizareatrebuiefecutein aceastdsituagie.in oriceasemenea conteit existi atAt
factori teologici, cat Si faciori neteologici (cutturali). inainte de a merge ma.i
departe, este important sd observdmanumite caracteristiciale sceneiteologice
contemporane.
1. Primul factor teologic semnificativ gi intr-o oarecare mdsuri unic in
perioada de fate este tendinta teologiilor de a avea o scurtd durate de viate.
Aceastaesteo tendinld care s-a dezvoltat progresiv Mai demult, o anumite forme
de ieologieputea persistamai multe deceniisauchiar secole,lucru carepare sd se
fi schimbat insd. ln secolul al V-lea Augustin a ficut o sinteze irxtre teoiogie
9i
filozofia platonicd (Cetatealui Dumnezeu)care a dominat pe mai multe plinuri
teologia timp de mai bine de opt sute de ani. Apoi Toma d,Aquino a contopit
teologia catolicd cu filozofia lui Aristotel (Summatheologica), fumizAnd astfei o
bazd perltlu teologie pene h Reformd, intervalul de timp fiind de aproape trei
secole.Reformatorii au dezvoltat o teologie independentdde sintezelecatolice
precedente,lucrarealui CaLvrn,Ircilitura religieicregtinefiind ceamai aminuntitd
redarea noii intelegeri a cregtinismului.Cu toate ce din cAndin cand au existat
56
Metoda investitatiei teologice 57
migcdrieretice,gi o datd cu lucrarealui JohnWesleya apdrut o intelegereoarecum
diferiti a teologiei evanghelice,timp de peste 250 de ani nu a existat nici o
personalitatesau scriereteologicdmajord care si poatd rivaliza cu influenla lui
Calvin.
Apoi, o datd cu lucrarealui Friedrich Schleiermacher, a luat na$tereteologia
liberald,nu ca o provocareexteme h adresaortodoxiei- cum a fost deismul - ci
ca un rival din interiorul Bisericii. Lucrdrile lui Schleiermacher, On Religian:
Speeches to Its Cultured Despisersgi ChristianFaith, au fost primele indicii ale
faptului cd un nou tip de teologieera pe cale si apard.rLiberilismul, cu multele
lui varietifi, avea si domine teologiaeuropeani de-a lungul secolului al XIX-lea
gi in perioadade inceput a secoluluial XX-lea,momentul lui de v6rf din America
de Nord fiind ceva mai tirziu. Dace pentru Karl Barth2secolulal XIX-lea a luat
sfdrgitin august1914,aceastdschimbarea devenitvizibild in restul lumii teologice
in anul 1919, o datd cu publicarea lucrdrii lui Der R\mnbrief (Epistolacdtre
Romani).3 Aceastaa marcatsfArgitulteologieiIiberalegi tnceputula ceeace a ajuns
se fie cunoscut sub numele de neoortodoxie.Totugi,durata supremafiei acesteias-a
dovedit a fi considerabilmai scurtddecdtceaa unora dintre teolosiileDrecedente.
in anul 1941lucrarealui Rudolf Bultmann ,,New Testamenturri trlythotogy,, u
anuntatinceputul unei migcdri (sau de fapt al unui program) numit demitizare.a
Aparitia ei aveasi aduci o inlocuire de scurteduratd - dar nu mai putin realh- a
punctului de vedereneoortodox.in 1954Emst Kdsemanna prezentaiun referat
care a cauzat renagtereacdutirii dupd Isus cel istoric, punand la indoiald
conceptialui Bultmann.sTotu$i,acestlucru nu a adus de fapt un nou sistem.El a
indicatdoar sfirgitul domina!ieianumitorsisteme.
Obseryatice s-a intAmplat in timpul acesteiperioade.Primele mari sisteme
teologicepe carele-amexaminatmai inainte au dlinuit sutede ani, insd perioada
de dominare a fiecdruia a fost mai scurtd decdtceaa celui precedent.Durata de
viatd a teologiilor devine tot mai scurte.Astfel, orice teologiecareincearcdse se
ancorezeprea tare in situatia prezentda lumii intelectualeestesortite categoric
unei iegiri timpurii din uz. Lucrul acestase vede clar indeosebi in cazul teologiei
morfii lui Dumnezeu,carea inflorit pentru o scurtdperioade- doar atat cai opinia
publicdera interesati de ea - pe la mijlocul anilor '60,iar apoi a dispirut aproape
la fel de repedecum a apdrut.Folosindun limbaj modern, timpul de iniumdtitire
al teologiilorde dat; recenti esteintr-adevdrfoarte scurt.
2. Un alt fenomendin zilelenoastreesternoarteamarilor gcolide teologie.prin
aceastanoi nu ne referim la institulii de invdtemant, ci la anumite migceri bine
definite sau Ia adunareaunor adepfi ir jurul unui set dat de invifdturi. Astdzi
1. Friedrich Schleiermachet Orr Rel{iorTj Speeches Lolts Cultured D4spisels,New york, Harper and
*
Row,195&TheChristia Faill,,2 volume, New york, Harper and Row, 1963.
2, KarlBarlh, God,Grucc,and Gospel,Edinburgh, Oliver and Boyd, 1959,p.57-58.
3, Kall Barth, Episfleto the Rofians,edilra a 6-a, had. in lb. engl. Edwyn t. Hoskyns, New york,
Oxford University,1968.in 1963E. V Z. Verlagdin Ziirich a retiplrit edifia germanboriginali - Der
Riime/brief UfioeriinderterNgchdruckilet crslen A Jlagel,en 1919.
4. Rudolf Bultman, ,,New Testament and Mytho]lo,y,' , i^ Kerygna and Myth, ed. Hans Bartsch,
New York,Harper and Row,1967,p,7-4a.
5. Emst KAsemann,,,The Probtem of the Histodcal Jesus',,1Êssa:|ls ou Ne.a.TestametltTheftes,
hlaad.
in lb. engl. W J. Montague,Londra, SCM,19&,p.15-47.
efstd doar teologii individuale gi teologi individuali. Degi acestlucru nu estepe

deplin adevdrat, existe totugi o cantitate considerab e de adevdr in aceaste
generalizare.ln anul 1959,cand mi-am inceput studiile de doctorat in teologie, era
destul de ugor se-i clasifici pe teologi in tabere sau echipe. Exista echipa ortodoxd,
cea neoortodoxd, neoliberalii, demitologizatorii 9i alte grupdri. Ici-colo teologi
individuali, asemenealui Paul Tillich, sfiddnd clasificarea,neapartinand nici unui
grup. Teologia catohceera privitd - cel putin de cei din afara ei - ca o teologie mai
curand monolitice: toti teologii catolici erau tomigti.
Astdzi lucrurile sunt cu totul diferite. Ca si folosim o metaforedin domeniul
sportului, in timp ce in trecut terenul de joc era ocupat de mai multe echipe care
puteau fi ugor deosebitepdn tricourile pe care le purtau, in prezent fiecare
iucetor pare sd poarte un tricou diferit. Exisid, desigur, teologii specifice; de
exemplu: teologia speranlei gi teologia procesului. Totuli acestora le lipsegte
coerenta lduntrice 9i un set complet de doctrine, apirind de obicei sub forma
unor sisteme teologice construite pe o temi predominanti sau chiar pe o anumitd
tendinte.Migcdri cum sunt teologiaeliberirii, teologianeagrd,teologiafeministd
9i diferite teologii seculare sunt simple orientiri inspre preocupdri sociologice
specifice.Nici una dinhe acesteanu merite cu adevdrat si fie numitd sistem
teologic.
Toate acesteanu inseamne nimic altceva decat ce nu mai este oosibil si se
insugeascl teologia cuiva apehndu-se la un anumit sistem. in timp ce mai demult
au eistat diferite teologii carc gi-au elaborat amdnuntit conceptiile in legdturd cu
orice subiect, gi astfel oricine putea gesi respunsuri solide la toate intrebdrile
specifice prin apelareamasivd la un sistem, acestanu mai esie cazul astdzi. Acum
existd^maidegrabd frAnturi decAtansambluri teologice detaliate.
3. In conexiune cu cele doui puncte dezbltute este faptul ce nu par sa mai
existe giganti ai teologiei cum puteau fi gesiu pretutindeni, chiar gi numai cu o
generatie in urm6. In prirna iumdtate a secolului al XX-lea existau mari ganditori
care au formulat sisteme teologice vaste,-atent megtegugite: Karl Barth, Emil
Brunner, Paul Tillich, Rudolf Bultmann. h cercurile conservatoare birbali ca
G. C. Berkouwer in Olanda, Edward Camell si Carl Henrv in Statele Unite erau
recunosculi ca lideri. in prezent cei mai mulii dintre acegti oameni au iegit din
scenateologice activi gi nu au mai apdrut nici un fel de gdnditori care sd domine
peisaiul teoiogic aga cum au fecut-o ei. Doi ganditori care au avut realiziri
remarcabile sunt Wolftrart Pannenberggi fiirgen Moltmann, insd ei nu au strdns in
jurul lor un numdr mare de adepti. ih consecintdexisti un cerc mult mai larg de
teologi influenfi, insi influenta exercitatd de fiecare dintre ei este mai mici decdt
cea a teologilor deta mentionafi.
Teologia se face acum intr-o perioadi caracterizate, pdntre altele, de o
,,explozie a cunoagterii". Cantitatea de informalie cregte atat de repede incAt
stdpdnirea unei largi sfere de gdndire devine tot mai dificili. Cu toate cd aceasta
estevalabil mai ales pe plan tehnologic, cunogtintele biblice gi teologice sunt 9i ele
mult mai vaste decat au fost vreodati. Rezultatul este un grad mult mai inalt de
specializaredecat inainte. ln domeniul studiului biblic, de exemplu, expertii ir1
NouI Testament tind sd se specializeze in Evanghelii sau in Scrierile pauline.
Istoricii Bisericii tind sd se specializezeintr-o singurd perioadd, cum ar fi Reforma.
Metodainvestigatiei teologice 59
in consecinld, cercetareagi publicaJiile sunt adeseoriin domenii mai inguste 9i de
o rnai mare profunzirne.
Aceastainsearnndca sistematicianul va descoperi cd estedin ce in ce mai dificil
se cuprinde intreaga gamd de doctrine. A elabori o teologie completi studiatd in
profunzime, cum a ceutat sd facd, de exemplu, Karl Birth in vasta sa lucrare
Church Dogmatics,a aiuns sd fie un proiect clre se intinde pe durata unei vieti
intregi (Barth insugi a murit inainte de a-gi fi sfargit lucrarla). Elaborarea unei
teologii sistematice este complicate gi de faptul cd reclamd o cunoagterecomplete
a Scripturilor gi a evolufiei gindirii de-a lungul intregii istorii a Bisericii. Mai mult
decat atat, in ceeace privegte informaliile de ultirni ord, teologia sistematicanu se
limiteazi, de exemplu, la descoperirile recente din domeniul limbii ebraice, ci
trebuie de asemenease ia pozitie 9i fai5 de prefacerile modeme din domenii
,,seculare" cun snnt sociologia, biologia 9i numeroase alte discipline. Cu toate
acestea,sarcina trebuie indeplinitd - gi la diferite nivele, inclusiv cel elementar sau
introductiv.
Ultimele decenii au fost martore la dezvoltarea unei atmosfereintelectuale mai
degrabtr nefavorabile teologiei sistematice. ln parte acesta a fost rezultatul
perspectiveiatomiste (mai degnbe dec6tholiste)-asupracuroagterii.Congtienta
faptului cl existe nenumdrate detalii care se cer i fi stipdnite a Drovocat
sentimentulci f;r6mele gi bucdtilede informatii nu pot fi adunateefectivin nici
u1 f9l d9 intreg. Se consideraun lucru irnposibil ca cineva sd poati dobdndi o
privire de ansamblu asupra intregului cimp al teologiei sistemaaice.
Un alt factor care a pus piedici lucririi in domeniul teologiei sistematice a fost
conceptia care vedea revelalia ca pe un gir de evenimente istorice. potrivit acestui
punct de vedere, revelatia a fost intotdeauna datd in situatii istorice concrete. ln
consecinld,ceeace era revelatse limita la aceaperspectivj localizati. Mesajul se
referea mai degrabd la lucruri specifice in loc sa fie un mdnunchi de afirrnalii
universaledesprelucruri in general.Uneori eista tendintasd secreadi cd aceasti
diversitate de particularitefi nu poate fi combinati intr-un intreg armonios.
-implicitd
Tiebuie sd se observe cd aceasteperere se baza pe presupunerea ci
realitatea este incoerenta pe plan intem. in consecinta,orice incercare de
armonizare sau sistematizare ar avea inevitabil un efect de distorsionare a
realitelii analizate.
Rezultatul tuturor acestor lucruri a fost faptul ci teologia biblicd era
consideratdsuficienta, iar ceasistematicefacultativd. prin urmare,-teoloeiabiblicd
a fost substituiteteologieisistematice.6 Acest lucru a avut doud efecte.ln primul
rAnd, se considera ci teologia scrisd 9i studiati are un scop mult mai limitt. Era
acum_posibild concentrareaasupraantropologieilui pavel sau asupracristologiei
lui Matei. Acesteaerau obiective mult mai la indemAni decit incercareadi a
stabili ce,are de spus intreaga Biblie cu privire la subiectele respective. Al doilea
efect-a fost ce teologia a devenit mai degrabe descriptivi dec6t normativi.
Inbebarea nu mai era: ,,Ce credeli despre pAcat?,,,ci ,,Care credegi c6 a fost
invetdtura Pavel despre picat?,, Aceasta putea fi atunci comparate cu
-lui_
conceptiile lui Luca, Isaia gi cu ale altor scriitori biblici care au mengionatpdcatul.
C! $eu mai putea fi normativd pentru credinte teologia biblicd, mai ales atunci
cdndse afirma ci existdtensiuniintre acesteconceptij.
-iiJlr--ry
J.CuaUurt,,ThePerilof Archaizing Ourselves,,, Jrte/pretation
3,1g4g,p.332-ggg.
in acei ani teologia sistematicd a bdtut in retragere. Ea era angajati intr-o

frdmdntare Huntrice cu privire 1a propria ei naturi. Era teologia sistematicA in
fond iustificati? Cum anume putea fi ea realizaii? S-au fdcut telativ pufine in
domeniul traterii comprchensive, globale a teologiei. S-au scris eseuri despre
anumite subiecte teologice specifice,insi nu in aceamanierd sinopticd, fduritoare
de sistem care a caracterizat in mod traditional disciplina. Totu9i, in prezeni acest
lucru se schimbi. Au apdrut mai multe manuale de teologie sistematicd,iar altele
sunt ln pregitire.T Acum teologia biblici este cea care, departe de a inlocui
teologia sistematicd,este reexaminati din punctul de vedere al viabilititii ei. $i o
anumite parere oarecum profetice despre teologia biblici sustine cd ea trebuie si
devin{ mult mai asemenitoare cu teologia sistematici.s Existd unele semne care
indici o abatere de la accentul pus pe experienta imediate, fapt care a contribuit
la reaclia impotriva teologiei sistematice.e Inmullirea migcirilor eretice gi a
religiilor striine - dintre care unele sunt extrem de severetn privinla controlului
exercitat asupra adeptilor lor gi a practicilor in care sunt angaiali acegtia- ne-a
reamintit ci elementul reflexiv gi critic este indispensabil i:nreligie. A avut loc Ai o
realizare crescAndd- in parte prin aparitia ,,noii hermeneutici" - a faptului ci nu
este posibil si se formuleze o teologie doar pe baza Bibliei. Este necesar si se
abordeze problema felului in care tebuie privita Biblia 9i cea a modului in care
hebuie interpretatd.lo $i prin urmare se intahegte sfera mult mai large a
problemelor abordate traditional de teologia sistematice.
Una dintre lectiile pe care am putea se b invdFm foarte bine din scurta hecere
h reviste a situatiei recente gi prezente a ambianlei teologice pe care am fdcut-o
anterior este se ne pizim de o prea mare identificare cu oricare din orientirile
curente din cadrul culturii. Transformdrile rapide din domeniul teologiilor nu
sunt altceva decAt o reflectare a transformerilor raDide din domeniul culturii in
general. in vremuri caracterizatede transformeri at6t de rapide esteintelept pro-
babil si nu se incerce o potrivire prea exacti a teologiei cu lumea ln care ea este
exprimate. Degi in capitolul5 vom discuta problema actualizdrii mesajului cregtin,
poate ce esteintelept pe moment se facem un pas impoi, lnspre forma atemporali
a adevarului cregtin gi sA evitdm o formulare ultracontemporane a acestuia. Am
in minte doui analogii, una din domeniul sportului, iar cealaltd din cel al
mecanicii. Fundagul, in fotbal, 9i apirdtorul, in baschet,trebuie si fie atenli sd nu
joacein imediata apropiere a unui atacant extrem de rapid. DacAtotugi o vor face,
este posibil si descoperecd adversarul trece prea repede de ei gi ci nu vor reugi
se recucereascesuficient de repede terenul pierdut. Pentru a evita pericolul unei
infrAngeri la scor,apdritorul trebuie si pericliteze gansaadversarului sdu de a da
7. Exemple sunt Gordon D. Kaufman, Syster atic Theology:A Historicist Percpectioe,New yotk,
Sc bner, 1958;John Macqu.a'lie, Pi ciplcs of Christian Theology,New Yorlg Scribner, 1966; Donald
Bloesch, Essefitialsof EoangelicalTheolw,2 vol., New York, Harper and Row 1978; Dale Moodt
The Wod of Truth: A Sulrrfiary of Christian Doctine Basedon Biblical Reoelatiotl,Grand Rapids,
Eerdmans,1981.
8. Brcvard Childs, BdlrlcalThdogy in}isb,Yfiladelpli\a,Weshninster,1970, capitolul6.
9. De ex., Harold Kuhn, ,,ReasonVersus Faith: Challenging the Antithesis", Christianity Today,
10 apdlie 1981,p. 86-87.
10. Anthony This€lto^, The n o Horizar'ts:NarDTestafientHetmeneuticsand PhilosophicalDesuiption,
Grand Rapids, Eerdmans, 1980.
Metodainvestigatiei teologice 61,
o pase scurtd sau de a guta de la distanld. ln mod similar, estebine si nu existe un

joc prea mare intre pirlile unui dispozitiv mecanic, deoarecear duce la o uzuri
excesivd. Dacd insi mecanismul este prea fix, se poate se nu existe suficient joc
pentru a permite o migcarenormald a pirtilor componente,iar acestease pot
nsura.
Teologia care urrneaze si fie dezvoltate in cadrul acestei lucreri va ceuta sd
stabileascdun fel de echilibru intre esentaatemporale a doctrinelor gi formularea
lor adaptati la publicul contemporan. in mdsuri in care ea seconcenleaze asupra
celei dintAi, ea va considera ci elementele ce se qesescin cadrul Bibliei sr.rnt
normative pentru structura ei de bazi. in legdturi cu aceastatrebuie subliniat
faptul ce forma ortodoxd a teologiei nu este tJologia unei anumite pedoade, nici
chiar a uneia extrem de recente. Aceaste conceptie gregite pare sA stea la baza
caracterizirii pe care o face Brevard Childs manualului deTmlogieSistematicdallui
Louis Berkhof, gi anume ce esteo,,restaurare a dogmatici.i secoiu.luial XVII-lea,,.rt
Esteposibil ca lucrarea de fali sd le pard unora Ia fel. Negregit,includereasau
repetarea unor afirmafii din secolul al XVI-lea ale teologiei ortodoxe poate
justifica o criticd de acest gen. insi nu trebuie si se presu-puni ce o an;mitd
teologie nu este altceva decat o noue versiune a uneia piecendente numai fiindcd
sepoateintamph sAfie de acordcu aceastdteologiemii timpurie. Cele doud pot
fi mai degrabi versiuni diferite ale concepfleicregtinetraditionale. in prefald ne-am
referit la o remarcd fdcuti de Kirsopp Lake:
Estegregealape careo fac adeseoripercoaneleeducate,careau negansasAnu aibd

decatputine cunogtintede teologieistorictr,se presupunAci fundamentalismuleste
o formA noui gi ciudattrde gandire.in nlci un caz nu este aQaiaceastaeste
supravieguirea in mod par$al 9i needucata unei teologiicarea fost c6ndvaurriversal
sustinuti de toli cregtinii.Cdfi au existat,de exemplu,in bisericilecregtinedin secolul
al XV Ilea care s-au indoit de inspiralia infailibih a intregii Scdpturi? Caliva,
probabil;insi foarte pufini. Nu, eu cred cd fundamentalistulpoatesdgregeasci.Noi
suntemcei carene-amdespirtit de tradilie, nu el; 9i imi pare riu de oricineincearci
si se certe cu un fundamentalistcu privire la temelia autodtdtii. Brbliagi corpus
theologicum al Bisericiisuntde parteafundamentaligtilor.r,
O a doua leclie pe care o putem invela din trecereain reviste a sceneiteologice
contemporane este ce e posibil 9i chiar de dorit sd existe un anumit grad de
eclectism. Acest lucru nu vrea se sugerezesd se selectezeunele idei dintr-o mare
varietate de perspective care imptce puncte de plecare ce se exclud reciproc.
Tiebuie remarcat mai degrabe faptul ci problemele de astdzi sunt tratate in
general de pe o baze mai putin drasticd din punct de vedere ideologic. prin
urmare, nu se produc atAi de prompt sistemedistincte. Noi trebuie se ne pistrdm
formuldrile doctrinare suficient de flexibile ca sd putem recunoagteqi indebuinta
informafiile valide ale poziliilor cu care in general nu suntem de acord. in timp ce
trebuie sd sistematizem sau se integrem datele biblice, noi nu trebuie sd o faiem
de pe o bazdprea ingustd.
O a treia leclie care trebuie si se desprindd din analizarea situafiei prezente
11. Ch:J].ds,
Biblical Theology,pag.20.
12, KirsoppLake,TreReligionofYestedayandTomoroa.,,Boston,Houghto,1926,p.61.
este importanta mentinerii unui $ad de independenlX in timput demersului

teologic. Atunci cand cineva ajunge un ,,uriag" in teologie, apare Si tendinta de
adaptare pur 9i simplu la felul lui de a aborda o anumite doctrini. Existi
sentimentul ce aceaabordare nu mai poate fi imbunetiftd in nici un fel. Acesta a
fost, de exemplu, sentimentul pe care I-a incercatJiirgm Moltmarm duptr ce a citit
lucrarea lui Karl Bafih, ChurchDogmatics- Barth a spus totul, astfel cX nu a mai
remas nimic de spus.13Atunci inse cand cineva adopte fdrd .ezerve sistemul de
gandte al unei alte persoane, el devine un discipol ln cel mai prost sens al
cuvanfuluL repetand mecanic ceea ce a ilvelat de la maestrul lui. GAndirea
independentl ceativtr qi critice irxceteazd.Dar faptul cd nu eiste superstaruri
necontestate,sau, dactr existi, atunci sunt foarte pufine, iar acesteatrebuie sl ne
indemne si fim critici cu privire la ir:rvitdtura oricui despre care citim sau auzim
gi gata se o modificim in orice punct in care credem cAo putem irnbunatiti.
Etapelecercetirii teologice
Ne intoarcem acum la sarcina de a elabora efectiv o teologie. Existe un sensin
care teologia este o art{ nu numai o gtiinF, astfel ce ea nu poate urma nigte pagi
rigizi. Cu toate acesteae nevoie ca procedurile si fie descifrate. Nu este neapdrat
necesarca umitoarele etape se fie urmate in succesiuneaprezentarii, trebuie inse
se existe o similaritate in odinea logici a pagilor fdcuJi.Cititorul va obsewa ci in
procedura pe care o vom prezenta, teologia biblic6, tr sensul ei ,,adeverat" 9i
,,ptr", este efectuati inaintea teologiei sistematice,astfel ce ordinea este exegezd
- teologie biblicd - teologie sistematici. De la exegezdnu serim direct la teologie
sistematicA.
1. Colectareamaterialuluibiblic
Prima etapi a metodei noashe teologice va consta ir1 adunarea tuturor

pasaielor biblice relevante pentru dochina care este investigatd. Aceaste etapx
implicd de asemeneao irhebuinlare atentd gi consecventda celor mai bune 9i mai
potrivite unelte gi metode pentru descifrareasensului acestorpasaie.
Inainte insi de a putea atunge la sensul pasaielor biblice, trebuie se acordim
atentie opentiilor exegezei.Uneori existl tendinta de a se crede ca metodele de
lucru sunt neutre. Totugi, h realitate existe factori interpretativi inerenti
metodologiei; din acestmotiv secereanalizareagi imbunetefrea permanenti gi cu
multe atentie a metodologiei. Am observat deia importanta cunoagterii intregului
context filozofic in care activeaze un teolog. Acest lucru este valabil 9i la nivelul
exegezei; exegehrl va dori sd se convingd de faptul ci premisele de bazd ale
uneltelor $i metodelor pe carele intrebuinteazi sunt in armonie cu ale lui. Exegeza
implicd, printre altele, consultarea unor gramatici 9i a unor dicgionare.Acest fapt
se cere analizat cu atenfie. Un exemplu este masiva gi prestigioasa lucrare
TheologicalDictionary of the New Testament(la care se face adeseori referire sub
13. Jiirgen Molknann, ,,Politics and the Praclice ot Hope" , Chtistian Cantury,17 martie 1970,p. 289.
Metodainvestigatiei teologice 63
numele de ,Kittel";.tr Fiecaredintre cei care au contribuit la aceastdlucrare

opereazdin cadrul unei tradi!il 9i al unui context care ii sunt proprii. JamesBarr a
remarcatgi a observat,ca de altfel gi Kitiel insugi,ci presupuneride acestgen se
afld gi la baza acesteilucrdri de refedn!5.15Teologulva urmdri cu perseverentd-
ca parte a demersuluipreexegetic- analizareapresupunerilorautorilor pe careii
consultd, sau, cel pufin, prezenJafactorilor care ar putea influenta ceea ce se
spune.Acest lucru esteextrem de ugor in cazul unor autori ca Rudolf Bultmann,
care gi-a ardtat fetig conceptiilefilozofice. Cu toate acesteaar trebui se se faci
cercetdriin domeniul descendenfeigi evolutiei intelectualechiar gi ale acestuigen
de autori, cu scopul de al sensibiliza pe exeget fati de posibila prezente a
presupunerilorcu careel ar putea sd nu fie de acord.
Nu numai uneltelg dar gi metodele exegezeitrebuie cercetatecu atentie. Aici
trebuie sd se insiste ca metoda se nu inleture nimic din ceeace documentele, cel
putin Ia o examinare mai superficiali, par si afirme. De vreme ce Biblia vestegte
existenta minunilor, o metodologie care presupune cd orice fenomen poate fi
explicat fdri a se recurge Ia conceptesau cauze supranaturale,va duce la o
rnterpretarecontrarecu ceeace pretinde Biblia cl s-a intamplat. Acest lucru este
adevdrat nu numai cu privire la evenimentele relatate in Biblie, ci 9i cu privire la
insugi procesul scrierii Bibliei. Daci se presupune cA existenta documentelor
poate fi complet ldmuritd doar prin urmdrirea procesului de formare a traditiei
pur gi simplu, atunci orice posibilitate a unei revelafii sau comunicdri directe din
partealui Dumnezeuva fi eliminatd.
Este posibil si apard gi situalia opuse. Poate fi adoptatd o abordare
supranaturalistd,i:r cadrul cireia Biblia esteconsiderateatat de unicd, incat acele
tipwi de criterii gi metode care sunt iixtrebuintate la interpretarea si evaluarea
altor documenteistoricesunt exclusedin interpretareaqi evaiuareaei.ln acestcaz,
Biblia va fi efectiv inl5turatd din categoriamaterialelor istorice. Dacd prima
abordareaccentueazdprea puternic caracteruluman al Bibliei, cea de-a doua se
pare cd afirmi cu prea multd tdrie caracterulei divin.
Ceeace sesugereaziaici estece modul de abordaretrebuiesi fie unul deschis
odcerei posibilitdti. Astfel, nu trebuie sd se considereci cea mai supranaturald
explicalie posibild trebuie si fie cea mai valabild, dar nici cd ea nu trebuie si fie
valabildde loc.Mai degrab6,trebuiesdsepomeascdde la presupunereacdfaptele
in cauze puteau sau nu sd seintArnple; obiectivul estesa se determine tocmai ceea
ce s-aintamplat. In particular, esteimportant si se ia in seriosceeace pretinde
textul biblic Qise se apreciezecu atenfielegiiimitateaaceleipretentii.Aceastaeste
ceea ce inlelege Hans-Georg Gadamer prin a pricepe cele spuse la vremea
respectivdin contextul lor atat de indepartat de interpret.r6Adicd interpretul ar
trebui si i:rcercesd vadd ce s-a spus de fapt, ce a inleles scriitorul sau vorbitorul
prin cele spuse 9i cum anume urma sd fie inleles mesajul strivechi de cdtre cei
cerorali se adresa,
14. Theological Dictionaryof the Nau Testamcnf,ed. Cerhard Kittel gi Gerhard Iriedrich, trad. in
Ib. engl. Geoffrey W. Bromilet 10 volume, Grand Rapids, Eerdmans,1964-1976.
york, Oxford University, 7961, p. 206-262;
^15. Jam€s Bar\ Setnafiticaof Biblical Language,New
Cerhard Kittel, Let.ogruphiaSaoa,Ileology Occasionalpapers7. Londra, S.p.C.K.,1938,versiunea
genna ei^ Deutsche Theologie5,1938,p.91-109.
16. Hans-GeorgGadamer, Tr th and Method,Londra, Sheedand Wafi'1925, p,270-273.
64 studiindu-LPeDumnezeu
Este posibil se se adoPte intr-un mod Iipsit de spirit critic, metodologia

altcuiva, firi a sepune sub semnul inbeberii daca esteintr-adevir compatibili cu
materialul examinat sau cu propriul nostru punct de vedere. Dacd procedim
astfel, ne includem oarecum inci la inceput Propriile- noastre concluzii'
Interpretarease aseamindin mulie privinle cu navigarea.In cadrul estimirilor
sale, pilotul se folosegte de unele dintre datele detinute de el, 9i anume de
informalia ci nava lui pleaci dintr-un anumit Punct intr-o anumite directie, cu o
anumite viteze,pentru o anumitd perioaddde timp. Chiar daci viteza 9i directia
vAntului gi viiezi gi direclia navei au fost determinatecu Precizie,corectitudinea
cursului va depinde de exactitateabusolei (sau, mai exact, de acuratelea
cunoqtintelorpilotului desPrebuso16,deoarecedeclinaliile busolelor sunt ugor
diferite in funigie de tipul lor). Dacd acul busolei deviazd numai cu un Srad in
plus faid de valoareaexactA,atunci dupd o suid de mile deviatianavei de Ia cusul
ei va fi de aproapedoud mile. Cu cdt estemai mareeroarea,cu atAtva fi mai mare
devialia fald de cursul intentionat. Tot astfel, o eroare neinsemnate in Premisele
unei metodologii va afectanefavorabilconcluziile.Ceeace facemnoi aici estesi
lansim un avartisment irnPotriva unei acceptiri oarbe a unui anumit set de
presupuneri;mai exact teologultrebuiesi-gi analizezecongtient9i in profunzime
metodologiagi se-gifixezecu atenliePunctul de plecare.
O datf ce teologul gi-a definit cu atentiemetodologia,esteimPortant ca el se
facd cea mai cuprinzdtoareinvestiSarePosibiH a continutului doctrinar' Ea va
hclude un studiu lingvistic atent al termenilor folosili in materialul analizat'De
exemplu, o inlelegere corectea credintei va depinde de o examinareatentd a
nume;oaselor intrebuinleri ale cuvdntului pistis din Noul Testament. Studiile
lexicalevor constitui adeseoritemeliacercetirii doctrinare.
Trebuiede asemeneasi aibi loc o examinareamenuntitda afirmatiilor ficute
despresubiectin sectiuniledidacticeale Scripturii. in timp ce studiile lexicalene
dau informalii generalecu privire la unitAtile care formeazdsensul,pasaieledin
Scripturi tr care Pavel prezinti de exemplu credinla ne vor da o in(elegere mai
protundd a sensurilor speci{iceale acestui concePt.O importanle deosebiti
irebuie atribuitd acelor pasajein care nu se face doar o referire intAmpldtoare la
subiect,ci il trateazasistematic9i in detaliu.
E necesarsd seacordeatentiegi pasajelornarative.Cu toatecdnu estela fel de
uqor se ne ocupim de ele ca de pasaieledidactice,ele arunce adeseorio lumine
speciali asupri problemei,nu atat prin definireasau explicareaconceptului,cat
prin itustrarea gi astfel clarificarealui. in acestePasajeputem vedea adevdrul
ioctrinar in actiune. in unele cazuri se Poate iniampla ca termenul pe care il
anahzem nici mecar se nu aPare intr-un pasaj relevant. De exemplu, Geneza22
descriepunereala incercarea lui Avraam; lui i s-a cerut se il aduce pe fiul lui,
Isaac,ca jertfi lui Durmezeu, ca ardere de tot. Cuvintele credintdQia crede t apar
in text; cu toate acesteaPasaiulesie o ilustrare plasticea dinamicii credintei,iar
autorul Epistolei cehe Evrei recunoaqtein renumitul caPitol despre credintd cd
decizialui Avraam de a-gijertfi fiul esteun act de credinld (11:17-19).
Atunci c6nd vom studia materialul biblic va fi important sAil examinemin
contextul fundalului istoric qi cultural al vremii. Trebuie se ne p6zim de
modemizareaBibliei. Bibliei trebuie sd i se permitd mai degrabi se sPundintai
Metodainvestigatieiteologice 65
ceeace a spuscititorilor gi auditoriului din vremeaaceeadecdtceeacecredemnoi

ci trebuiesd fi spussau ceeacecredemce ne spunenoui. Acestlucru urmeazi sd
fie discutatulterior.
2. Armonizarea
materialului
biblic
Tiebuieapoi si dezwoltim cAtevaafirmatii unificatoaredespretema doctrinara
care esteinvestigatd.In loc sd ne insugim pur gi simplu teologialui Pavel,Luca
sau Ioan in legdturi cu o anumite doctrin5, trebuie sd incercem sd contopim
variatele lor accenteintr-un intreg coerent.
Aceasta inseamne cd ne bazdm pe presupunereaci existd o unitate gi o
coerenldinhe acestecatevacerti gi acegticaliva autori. De aceeanoi vom accentua
punctelecomune dintre Evangheliilesinopticegi vom interpretarestul in aceastd
Iumind. Vom consideracd aparentelediscrepanteindica interpreteri diferite, dar
complementare,9i nu contradictii.Chiar fdrd un efort preamare saunefiresc,vom
vedeaci, dacdne agteptamsd gdsim armonie,vom deicoperiin generalcd ea este
mai mare decit in cazul in carene-amfi agteptatla paradoxuri.
Trebuieremarcatce aceastaesteproceduraurmate in mod obignuit $i in alte
domenii de cercetare.De obicei,la analizarealucrdrilor unui autor, ale unei gcoli
de gdndire sau chiar a diverselorcontribulii adusepe margineaunui subiectdal
cercetdtorulincepeprin a incercasd gaseasce un terencomun. in generalel cautd
sdvadd in ce mdsurddiferitelepasaiepot fi interpretatein agafel incdt sd reveleze
mai degrabdcoerenli decdtdiversitategi lipsd de armonie.Noi nu pleddm aici in
favoareaunei interpretdri forlate, care cautd armonie cu orice pret, Mai curAnd
pleddm in favoareaincercdrii teologului de a gisi mai degrabi elementelecare
indicd coerenJddecAtpe celecareindicd discordie.
Ca sd folosim un termen al Reformei sau un principiu al ei, in interpretare
trebuie urmdritd analoginfidei sau analogia credinlei. Trebuie sd linem cont de
Biblie in intregimea ei atunci cAnd o interpretim. Vechiul Testamentgi Noul
Testamenttrebuie abordatedin perspectivaunitdtii care existe inhe ele. Dupd
cum a spus un cercetetor:,,Contextul meu este Biblia intreag6." Aceastaeste
practicareateologieibiblice in sensul,,pur" al lui Gabler.
3. Analizareasensuluiinvdaturilorbiblice
O date ce materialul biblic a fost sintetizatintr-un intreg armonios,trebuie sd

se pune intrebarea:,,Ce inseamnddefapt acestlucru?" Atunci cAnd lucrim cu
anumiti termeni teologici ce ne sunt familiari, putem lua in consideraredoar
conotafiilepe care Ie au pentru noi acestecuvinte 9i sd ignordm sensullor exact.
Luafi ca exemplu referirile la Biserici in calitatede trup al lui Cristosqi afirmalia
lui Isus:,,Tiebuiesdve nagtetidin nou" (loan 3:7).Numerosi alti termeni biblici gi
conceptebiblice ne vin de asemeneain minte. Ce inseamnatoateacesteade fapt?
htr-un grup omogenace$titermeni pot deveni semnalecarese evoceo anumitd
reactie bazati pe un rispuns reflex. Totugi, in afara acestui cerc inchis,
comunicarea sensului acestor termeni poate fi dificili. Aici oamenii nu
impdrtesescaceeagiexperienje. Ne putem gAsi in situalia de a fi rugafi cu
insistente se comunicem exact ceea ce vrem se spunem. 9i dificultatea de a

clarifica ceva cuiva poate fi un indiciu ci nici noi ingine nu prea intelegem ceeace
wem se spunem. Estefoarte greu se chrifici altora ceeace tie irxsuti nu iti esteclar.
tr momentr:l de fa!5 noi ne ocupim incd de sensul conceptelorbiblice ca atare.
Teologulva insista in mod necrutdtor asuprainhebdrii: ,,Ceinseamni acestlucru de
fapt?" Daci acesteconceptebiblice urmeaze sefie puse intr-o formd contemPorane,
esteesential ca forma ior biblicd si fie analizati cu precizie. Aitrninteri existi gansa
unei gi mai mari lipse de precizie,gi aceastaulterior irxcadrul procesului, pe misurd
ce ambiguitatea cregte.Dacd nu cunoa$temexact ce anume este ceeace vrem sd
comunicdm, sarcinava fi - poate firi si ne dim seama- mult complicati irci de la
inceput.
4. Examinareainterpreailor istorice
Cu toate ce intrebuintarea istoriei poate avea loc in oricare dintre cele cAteva
stadii ale-procesului rnetodologic, cel de fate pare se fie un moment deosebit de
poirivit. In capitolul 1 am discutat cateva dintre rolurile pe care le are teologia
istorice in cadrul teologiei sistematice.(Tiebuie observat faptu1ci noi nu studiem
formulirile timpurii doar dintr-un respectspecial fate de autoritatea tradifiei.) Un
rol cheie estecel de a ne aiuta se izolem esentadoctrinei pe care o anaiizdm (etapa
urmitoare din procesul nosbu metodologic). Vom descoperi in multe cazuri cd o
anumiti formulare a unei doctrine, care pare se fie singurul mod evident de a o
aborda cu succes,nu reprezintd de fapt singura optiune; ea este doar una dintre
multele posibilitdli existente. Acest lucru estevalabil 9i cu privire Ia interpretarea
unui text biblic dat. In ultimul rand, examinarea acestorposibilititi suplimentare
ar trebui sd adauge o firimi de modestie qi de lipse de tenacitate la stdruinta
noastri de a ne susline punctul de vedere. S-ar putea de asemenease fim irx stare
se dehctem in cadrul multelor variante elementul comun care constituie esenta
doctrinei, cu toate ce trebuie si fim atenti sd nu presupunem ci cel mai mic
numitor comun este in mod necesaresenta.
Teologia istoricd poate fi de o importanlA neml-IocitApentru creareapropriilor
noastre formule teologice. Prin studierea unei perioade foarte asemdnetoarecu a
noastra, putem gesi modele care sd poate fi adaptate i:r vederea unor formuldri
doctrinare modeme. Sau putem descoperi cd unele exprimiri cwente nu sunt
altceva decdt variatiuni pe tema unor formuldri mai vechi ale aceluiagi punct de
vedere fundamental. Putem vedea prin urlnare care au fost implicaJiile lui, cel
putin pe plan istoric. Putem inveta din exprimerile trecute ale formulirii prezente.
5. ldentificareaesenteidoctriner
Va trebui si desperfim continutul permanent, invariabil al doctrinei, de
vehiculul culturii in care ea este exprimate. Nu se pune aici problema de,,a
azvirli afari bagajul ctrltural", cum spun unii. Este mai degrabS, de exemplu,
problema separerii mesajului adresat corintenilor, in calitatea lor de cregtini ai
primului secol care triiau in Corint, de mesajul adresat lor doar in calitate de
cregtini. Acest al doilea mesai va fi adeverul de duratd din invildtura lui Pavel,
Metoda investigatiei teologice 67
care intr-o formd de exprimare adecvatese aplicd tuturor cre5tinilor din toate
timpurile 9i toaielocurile,spre deosebirede ceei cea fost valabil doar pentru acea
situatierestransd.Aceastaesteteologiabiblici ,,purd,,a lui Gabler.
in Biblie adevdrurile permu.ru.riesunt adeieori exprimate sub forrna unei
aplicatii particulare pentru o situatie specifica.Un exemplu in acestsens este
problemajertfelor.in Vechiul Testamenijertfeleerau priviie ca modalitateaprin
carese realizaispdgirea.Va trebui sd ne intrebim dacdsistemulde iertfe (arderile
de tot - miei, porumbei etc.)faceparte din esenladoctrinei sau dac; a fost pru
Si
simplu o exprimare,laun moment dat, a adevdruluide duratd cd trebuiesd existe
o jertfd inlocuitoare pentru pdcateleomenirii. Aceaste separarea adevdrului
permanentde forma trecetoareestede o asenteneaimportan[a, de aceear se va
dedicaun intregcapitol(capitolul5).
6. Apottul surselorextrabiblice
Cu toatecd Biblia estesursamajorda teologieisistematice, eanu estegi singura.
Degi intrebuinlareasurseloradilionale hebui; fimitate cu foarte mare atentie.ea
reprezintetotugi o parte semnificativda procesului.Unii evanghelici,observand
abuzurilefa
-cares-a dedat teologianatr-rrald, prin crearearrnei teologii complet
separatede Biblie, au reactionatatat de exageratincat sc apropie de ignorirca
revelalieigenerale.insi dacd Dumnezeu S-arevelat pe Sine prin doui revela(ii
complementare9i in armonieuna cu cealalti, atunci- iel putin in teorie- sepoate
invdja cAtecevadin studiereacrealieilui Dumnezeu.Revelaliagenerali va fi utild
atuncicAndarunci lurnini asuprarevelafieispecialesauo completeaziin punctele
m careaceastanu vorbegte.
Dacg,,{eexgmplu,Dumnezeul-a creatpe om dupi propriul Sdr-r chip, cum nc
.
invafd Biblia, din ce constdacestchip al lui Dr"rmneieu?Bibliu.,u sp.,n" p,.r1r.,e,
insdpare sd dea de intelesci ceeace il deosebegte pe om de restul creaturiloreste
chipul lui Durnnezeu.(in timp ce omul estedescrii ca fiincl creat,,dr-rpd chipul lui
Dumnezeu",celelaltecreaturi sunt descriseca fiind ficute ,,dupi soluJloi,,..yDe
c9 Biblia gi gtiinlele comportamentalese intersecteaziin acestpr.rnctde
:/reme
nteres 9r preocuparecomund, s-ar putea ca gtiinteleconportamcntale sd fie in
staresAne ajute sd identificdm ceeace esteunic in om, oferind astfelcel pr-rtino
intelegerepar[iali a chipului lui Dumnezeu. Firegte cd datele acestoi qtiinge
comportamentalevor trebui studiategi evaluatein mod critic pentm a ne asrgura
ca presupunerile lor sunt in armonie cu cele dobindite il urma cercetdiilor
noastrebiblice. Dacdele sunt in armonie,atunci gtiin{elccomportamentalepot fi
considerateca fiind o alte metodi pentru descoperireaadevdrului in legdtuid cu
ceeace a fdcut Dumnezeu.
$i alte sferede cercetarene vor fi de folos.Dac6creafiah.riDumnezeucuprinde
gi restuluniversului, atat cel viu cat gi cel inert, atr-rncigiiintelenaturii ar trabui sd
ne aiute sd inlelegem ce a fdcut El. MAntr-rirea(mai ales aspectecum sunt
convertirea,Jegenerareagi sfintirea) vorbegte despre structurl psihologicd a
omului. Astfel psihologia, gi rnai ales psihologia t"ligiei, o, trebui sd ajuie la
clarificareaacesteilucriri divine. Dacd,iga cum crederi, Dumnezeuesteactiv in
istorie, atunci studierea istoriei ar trebui se sporeascdinlelegereanoastre in
legdturdcu manifestdrilespecificeale providenlei Lui.
Trebuiesi observdmcd, in cursul istoriei, disciplinelenebibliceau contribuit

de fapt la cunogtintelenoastreteologice- uneori in ciuda protestelorvenite din
partea exegetilorbiblici 9i a teologilor.Nu au fost in primul rAnd considerente
exegeticecele care iau fecut pe teologi si decidi ci, din variatele semnificalii
posibile ale cuvAntului ebraic Oi' (yom),in cazul interpreterii naratiunii despre
creareauniversului interpretarea,,o perioaddde timp" ar putea fi de preferatmai
literalei gi obignuitei,,zile de 24 de ore".
Totuqi,noi trebuiese fim atenti atunci c6ndcorelim teologiacu alte discipline.
Cu toate ce revelalia speciali (pdstratepentru noi in Biblie) 9i revelalia generald
sunt in ultimd instanle in armonie una cu cealaltd,aceaarmonie este evidentd
doar atunci cAnd fiecarein parte estepe deplin inJeleasd9i corect interpretatd.
Practicins6,nu posedamniciodatdo inlelegerecompletaa vreuneiadintre aceste
surseale adevdrului lui Dumnezeu,aqacAe foarteposibil sd apard fricliuni intre
ele.
7. Exprimareadoctrineiin limbajcontemporan
O datd ce am determinatesentadoctrinei, sarcinaurmdtoareestese-i dem o

exprimarecontemporane,seinvegmdntdmadevdrulvegnicir:rtr-oforme potrivitd.
Aceastase poate face in mai multe feluri, unul dintre ele fiind gdsireaformei
actuale a intrebdrilor Ia care doctrina specifici ne oferd rispunsuri. Acest
procedeuestesimilar cu metodade corelarepe carea dezvoltat-oPaul Tillich.
Titlich gi-a caracterizatteologiaca fiind o apologeticesau o teologie care dd
rdspunsuri.lTEI a considerat ce ieologul penduleazdintre doi poli. Unul este
autoritateateologica,sursa din care izvordgteteologia. In cazul nostru, Biblia.
Acestpol estenecesarpentru cAel asigureautoritateateologiei.Celalaltpol este
ceeace Tillich numegtesituatia.Prin aceastael nu se referd la stareaspecifici a
individului sau la aspectelede moment ale principalelor evenimenteale anului.
(In lucrareade predicaregi de evanghelizarepersonaldestesuficient loc pentru
acesteprobleme.S-arputea ca acestgen de material sd constituiesubiectulunor
best-selleruricregtine,hsd nimeni nu-gi mai aduceaminte de astfelde cdrli dupd
zeceani.) Mai degrabi el se referdla arta, muzica,politica unei culturi, pe scurt,
la expresia depLinda direcliei pe care o ia gandirea, a stdrii de spirit sau a
perspectiveiunei anumite societef. Printr-o analizd a acesteisitualii se poate
vedeacaresunt intrebarilerostitesau nerostitepe carele pune cultura respectivd.
Dupi pirerea lui Tillich, efectuareaunei asemeneaanalizecadeil:rmaremesurdir.r
sarcinafilozofiei.
in aceastd abordare gen dialog (de tip intrebare-rdspuns)a procesului
elabordriiteologiei,polul auioritdlii suplinegteconlinutul teologiei.insd forma de
exprimare va fi determinatd prin corelareardspunsurilor oferite de Biblie cu
intrebirile puse de culturd. Astfel, mesajul nu este proclamat fdri a se acorda
atenliesituatieiascultatorului.Nici in manieraunui ideologcarealeargi pe stradd
strigdnd:,,Am un rdspuns!Am un rispuns! Cine are intrebarea?"Ci mai curind
o analizd a situaliei, adici a intrebdrilor existente,va conferi mesajului o formi
generald,o orientare.
17. Paul Tillich, SystematicTheology,Chicago,University of Chicago, 1951,vol. 1, p. 1-8.
Metoda investigatiei teologice
69
Este necesar sd se sublinieze din nou ci intrebdrile influenleazd
numai forrna
rdspunsului, nu oi continutul. Una dintre probremere modernismurrd
din statele
Unite de la inceputul secolului al XXlea a constat in faptul
ca acest curent a fost
prea preocupat de situalia imediati gi nu s_a putut ad-apta
atunci cdnd aceastd
situatie s-a schimbat. La baza acestei probleme s_a aflat faptul
ci modernismul
avea tendinla sA igi tragi nu numai forma, ci
9i conginutui din imprejurdrile cu
care se confrunta. Astfel, el nu numai cd gi_a reafirrnat rispunsuiile,
ci le-a gi
restructurat. El nu a oferit rdspunsul permanent intr_o formi
noud, ci a dat un
raspuns nou, un rdspuns diferit,
Analizarea unei culturi trebuie facutd cu atenlie gi in profunzime.
O tratare
superficiald va fi adeseori in$eHtoare, deoarece situilia
aparentd poate de fapt
dezmintri intrebdrile care au fost puse. putem re[ine joua'exemple
din parteaâ
doud persoane cu puncte de vedere foarte djflrite. pe
de_o parte, in cadrul
analizei pe care o face culturii apusenede la miilocul
secolului ai XX_lea,Francis
>cnaeJtera observat cA in aparenti_existi o respingere a ra{iunir
gt un puternlc
accent pus pe irational, pe elementul volitiv Conceplia populard
pare sd fie aceea
ci sensul vielii sau al faptelor noastre nu este reveiat, ci creat
prir_rvornli. Acest
accentapare mai ales in cadrul existen
liaLisrnului. insa, spune Sciaeffer, societatea
are de.fapt nevoie profunde de interpretare ralionald a realitiJii.rs pe
de altd parte,
Langdon Gilkey a subliniat cd, la suprafaqii, secularismul
moiern pare si prezinte
o.filozofie in concep{ia cireia omul degine controlul deplin
asr.rpr'alucrurilor 9i a
pierdut orice simg al rnisterului sau orice fel de nevo'ie
de alitor din afard. In
realitate, argumenteazd Gilkey, existi totugi, in cadrul
experienlei omului secular
modern, anumite ,,dimensiuni ale absolutului,,, bine
definite, cirora le poate fi
adresat mesajul creqtin.re
Teologiile care incearcd sd rdspundi direct la spiritul
aparent al vremii sunt
osandite la o prdbugire bruscd imediat dup6 succesul lor
r'apid. Un exernplu cle
teol?gi: a incercat sd rdspundd direct la situagia din vre'mea er
:a:e este teologia
mor{ii lui Dumnezeu, care a beneficiat de foarte multi
atenlie, dacd nu duie,
atunci pe Ia mijlocul anilor ,60. Aceasti migcare a acceptat
secularismul aparent gi
ri.:":,:uiasca o teologie secutari. Dietrich ilonhoeffer, pe de alti parte,
1iT:.;.i,de-a dreptul
a..tost profetic atunci cand a cdticat,,harul ieftin,,. Ei gi_adat seama
cd incercarea de a rdspunde la starea de-spirit a vremii
printr-un accenr exagerat
plasat.pe- har gi prin minimalizarea legalismului
avea sd duci ia o religie
superficiald.20
Un alt mod de a erprima teza acestei sectiuni este prin
^ a spune ca ar hebui sA
rncercam s; g;sim un model care si facd doctrina
inteligiUila inu_un context
contemporan. Un model este o analogie sau o imagine,
iitrebuinlati pentru a
reprezenta sau clarifica adevdrul care este examinat
s-auexprimat. CAutarea unor
modele contemporane va constitul o parte maiora
a sarcinii teologiei sistematice
d,eteglogiabiblici, aceastalimirindu-set" -oaet"te UiULi.").
{ff_l"tttb'r".
vorlrlm alcl mai degrabi despre modele sintetice,
decet analitice. Cele analitice
l1l.-"5 S"19*f"t, TheGodWhoIs Tltctc,DownersGrove,Ili., Inrer-Varsir,1968,

19. l"an8tr p. 8Z_115.
_ p. onCitkey,NdmingtheWhittuid: Thcn"nr*"t oyCoi-L"rj,iig",I"aiu,{liorir,
1969, 247473. uorrt._u".. r,
20. DetrichBonhoeffe t, TheCost
ofDiscipleship,
Ncw york,Macmillan , 1963,
a.45_6,.
70 Studiindu-LPeDumnezeu
sunt instrumente ale inielegerii, cele sinteticesunt instrumente ale exprimerii.

Modelul sintetic ar trebui se fie unul care Poate fi inlocuit in mod liber cu altele
mai potrivite gi mai folositoare.
Ceeacepretindem noi aici nu €stecamesaiulsdfie fdcut accePtabilpentru ioti,
mai ales pentru cei care sunt iruidicinali in presupunerile seculare ale vremii.
Existeun elementin mesaiullui Isus Cristoscareva fi intotdeaunaceeace Pavel
nurnesteo ,,pricinede poticnire" sau o insulti (1 Corinteni 1:23).Evanghelia,de
exemplu, cere o renunlare la autonomia Pe care incercem si o Pistrdm cu atata
tenacitate, gi asta indiferent de veacul in care trdirn Scopul, prin ufinare, nu este
se facemmesaiulacceptabil,ci sene convingemci, in mdsurair careesteposibil,
el este cel putin inteles.
Pe mesurecevom ceutasd formulem o exPdmarecontemPoranea mesaiului,
cateva teme vor perea vrednice de explorat. Degi veacul nostru pare sa fie
caracterizatdin ce in ce mai mult de depersonalizare9i detaqare,sunt indicii cA
existeo setereaH dupd o dimensiunepersonah a viefii, careiai se Poateadresa
cu succesdoctrina despreDumnezeulcarene cunoagtePe fiecare$i se ingriieSte
de fiecaredintre noi in parte. $i cu toate cd s-a crezut ci tehnologiamodernd ar
putea rezolva problemele lumii, existi tot mai multe indicii cd s-a aiuns Ia
realizarea faptului cd problemele sunt mult mai mari gi mai infricogitoare decAt
pdreaugi ce omul insugiesteceamai mareproblemea omului. ln-contrastcu toate
acestea,puterea gi providenta lui Dumnezeu au un nou risunet Jn plus, faptul ci
dlm o infdligare diferiti teologiei noastre, ne poate da posibilitatea de a Provoca
lumea la o confruntare cu unele intrebdri pe carenu vrea se gi le Pune, dar pe care
rrahlio cX ci 1o nrrni
Astizi este la modi sd se vorbeascedespre ,,contextualizarea"mesaiului.2r

Deoareceinilial mesajul a fost exprimat intr-o formd contextualizatd, el trebuie
intai ,,decontextualizat"(trebuiegisitd esentadoctrinei).Dupd care,in orice caz,
el trebuie recontextualizat in trei dimensiuni. Pe prima dimensiune putem s-o
numim lungime, implicAndtrecereade la contextulsecoluluiI (saumai devreme)
la cel al secolului al XX-lea. Am amhtit deja acestlucru.
A doua dimensiuneestecevace am putea numi lerSime.Existdmulte culturi
difedte h cadrul unei anumite perioade de timp date. Este ceva obiSnuit se se
observe diferenla dintre Est gi Vest 9i sd se ia aminte la faptul cd, in timP ce igi
pAstreazi esenfa,cregiinismul poate lua forme de exprimare intrucatva diferite in
contexte diferite. Unele institulii au neglij'at acest lucru, iar rezultatul a fost o
grotesceexportare a unor obiceiuri vestice;de exemPlu, uneori s-au construit mici
iapele albe, cu clopotnitd, pentru inchinareacregtinedin Orient. intocmai cum
arhitectura bisericii poate lua o formd indigend, corespunzitoare unei anumite
p5rli a lumii, la fel pot gi doctrinele. Devenim din ce in ce mai congtienti de fapiul
ci deosebirile culturale cele mai insemnate sunt mai degrabd cele dintre Nord 9i
Sud, decAt cele dintre Est Si Vest, pe misure ce lumea a treia devine tot mai
proeminentd.Acestfapt poatefi deosebitde impotant Pentrucregtinism,intrucat
rispAndirealui rapidi in locuri ca Africa mutd accentulde Pe centreletraditionale
din America de Nord gi Europa. Misiunile, 9i in mod specific studiile despre
21. F. Ross-Hinsler, ,,Mission and Contexti The Cufient Debate About Contextualization",
'1978,
EainghelicolMissions Q|attetly 14, p . 23-29.
Metodainvestigatieiteologice 71,
problemele interculturale, sunt foarte congtiente de aceastd dimensiune a

procesuluide contextualizare.22
Existagi dimensiuneaindlfimii. Sepoate lucra cu teologiala diferite nivele de
abstractie,complexitategi rafinament.Ne putem gandi la aceastaca la o scardcu
treptede ios pane sus.La nivelul de sussunt superstarurileteologiei.Acegtiasunt
g6nditorii de seamd,carefac bregedeosebitde profunde gi inovatoarein teologie.
Aici se gdsesccei ca Augustin, Calvin, Schleiermacher 9i Barth.in unele cazuri ei
nu reugescsI elaborezetoate detaliile sistemuluiteologicpe carel-au descoperit,
insi ei sunt cei careincep procesul.Lucririle lor sunt lecture oblgatorie penhu
numdrul mare de teologi profesionigticareseafle cu o treaptdmai ios. Degiacegti
teologi obignuiti admire superstarurilede la nivelul superior qi aspiri sd li se
aldture,maioritateadintre ei nu vor faceniciodati parte din acelgrup select.Cu o
ireaptd mai ios sunt cei care studiazain gcolileteologicegi persoanelededicate
lucrdrii cregtine.Cu toate ce ei studiazdteologiacu competenti, acestlucru este
doar un aspectal treidi lor cregtine.in conse;intd,puterealo; de pdtrunclerein
domeniul teologieinu estela fel de mare 9i asculitdca a celor careigi dedici tot
timpul studiului.
Pe ireptele inferioare ale scerii se afl6 percoanelelaice - cei ce nu au studiat
niciodatd teologia intr-un cadru oficial. Aici se vor gisi mai mulie nivele de
instructie teologicd. Divergi factori determind la ce inillime se afld fiecare
persoandlaicd pe scard- bagajul de cunogtinteacumulateprin studiu biblic (in
cadrul serviciilor divine gi/sau orelor de gcoald duminicali), varsta sau
maturitatea, studiile pe care le are. Adevdrata contextualizarea mesajului
inseamndci el va putea fi exprimat la fiecaredintre acestenivele. Maioritatea
persoanelorangajatein lucrareacregtindvor fi solicitatesi interpretezemesajulla
nivelul celorcaresunt cam cu o treapiemai jos decaiele;acestepersoanear trebui
de asemeneasd incercesd studiezeteologiela un nivel superior cunogtinlelorlor
cu cel putin o treaptd,pentru a rdmane activi gi in cregteredin punct de vedere
intelectual.
8. Dezvoltareaunui motivinterpretativcentral
Fiecareteolog trebuie se se decidd asupraunei anumite teme care,pentru el,
este cea mai semnificativdgi de cel mai mare aiutor in abordareateologiei in
ansamblu.Se vor gdsi diferenle considerabilela gAnditorii de frunte in ceeace
privegteideea de bazd care le caracterizeazdmodul de abordarea teologiei.De
exemplu,rnulli considerece teologialui Luther pune in centrul ei mdntuireadati
prin har 9i irsugiti prin intermediul credintei. Calvin pirea sd fac6 din
suveranitatealui Dumnezeu baza teologiei lui. Karl Barth a pus accentul pe
Cuv6ntul lui Dumnezeu,careirnaccepliunealui era Isus Cristos,Cuv6ntul viu;1n
urma acestuifapt unii au numit teologialui cristomonism.paul Tillich a vorbit
-22. De exemplu,misionarul modem ia in considerarecultura specificdatunci cand decidepe care

dintre multele motive complementareale doctrinei cregtinedespre ispegireil va accentua.intr-o
culture africand,unde pdcatul esteprivit ca un inhrneric opresiv inrcbitot ar putea fi intelept si se
accentuezeputerea lui Dumnezeu de a invinge rtrul (ceeace Custaf Aulen a denumit ,,conceptia
dasice" despre ispegire),folosind acest aspect ca punct de plecare inspre celelalte motivc ale
doctdnei.
72 Studiindu-L De Dumnezeu
mult despre temelia fiinlei. Nels Ferr6, 9i gcoala lundensiane a unor gandiiori
suedezi ca Anders Nygren gi Gusiaf Aulen au pus in centru dragostea lui
Dumnezeu.OscarCulLmanna scosin evidenfi acel ,,deja,dar nu incd".
Este important pentru fiecare teolog sd formuleze un asemeneamotiv central.
Acest lucru va conferi unitate sistemului lui, 9i astfel el il va putea hansmite cu
putere. Am fost iJwAtat odatd cu prileiul unui curs introductiv despre cum trebuie
tinut un discurs, $i anume cd agacum un cogare un mAner de carepoate fi apucat,
Ia fe1gi un discurs trebuie si aibd o afirmatie sau o teze centrald cu ajutorul cereia
gi in funclie de care intregul poate fi sesizatFi inteles. Aceasti metaford i se aplicd
gi teologiei. Mai e gi faptul cd un motiv central in teologia cuiva va da un anumit
accentde bazdsau o anumite tumurd slujirii sale.
Ne pui€m imagina acestmotiv central ca pe o perspectivd din care sunt privite
datele teologice.Perspectivanu afecteazidatele,ea oferd insi un anumit unghi
sau o anumitd nuanli modului in care acestea sunt privite. intocmai cum o
anumite altitudine sau un anumit loc ne permit adeseasd percepemcu o mai
mare exactitate un peisaj, la fel gi un motiv util, integrator ne va da o intelegere
mai clard a datelor teologice.
$ar putea susfine ci orice teologie cat de cat coerentdare un motiv integrator.
S-ar putea afirma, de asemenea,cd uneori pot exista mai multe motive gi cd
acesteapot fi chiar oarecum contradictorii prin natura lor. Noi pledim aici pentru
alegerea$i intrebuinlarea congtientd $i competente a unui motiv integrator.
Tiebuie sd fim atenli insd ca nu cumva acestmotiv se devind un factor care mai
degrabd ne ircurce decat ne ajute. Motin nostru central nu trebuie si determine
niciodati interpretarea pe care o ddm unor pasaje.Altminteri am putea vorbi de
eisegezitn loc de exegezd.Chiar dacd sustinemce motivul ,,deia,dar nu ircd"
este cheia pentru inlelegerea doctrinei cregtine, nu trebuie sd ne agteptdm ca
fiecarepasaj din Scripture sd fie escatologicAi se gdsim escatologie,,in odce tufiq"
in Noul Testament. Cu toate acestea,posibilitatea abuzului legat de un motiv
interpretativ central nu trebuie si ne impiedice s5{ folosim in mod legitim.
Se poate ca motivul integrator se hebuiasce sd fie adaptat ca parte a
contextualizArii teologiei cuiva. Se prea poate ca intr-un moment diferit sau
intr-un cadru cultural sau geografic diferit teologia cuiva sd trebuiascd sh fie
organizati in jwul unui punct de sprijin inirucitva diferit. Acest lucru estevalabil
acolo unde un element major al cadrului atrage dupd sine o orientare diferitd. De
exemplu, un teolog igi structureaze asdel teologia intr-o atmosfere mai degrabe
antinomianistd decat intr-una legalisie.
Dacdne bazim motivul centralpe ceamai mare cantitateposibild de material
biblic Ai nu doar pe anumite pasaje selectate,vom putea fi siguri cd el nu ne va
denaturateologia.Rezultatulpoatefi un motiv cu un caracterlarg gi general,dar
vom puteafi tncredintaflceestecu adeveratcuprinzdtor.O alti reguldimportantX
este sa pestrdm mereu motivul central in procesul reevaluirii. Ceea ce nu
inseamndcd el va fi schimbatadeseoricu un iltul, ci ci va fi dezvoltat,reshans,
purificat sau chiar inlocuit dacdestenevoie, pentru a cuprinde intregul set de date
pe carea fost destinatse acopere.
Mofivul central in iurul cfuuia va fi construite teologia acestei lucriri este
m.drelinlui Dumnezea. Prin aceastaesteinteleasi imensitate;lui Dunmezeuvazutd
Metodainvestigatieiteologice TJ
prin prisma puterii Lui, a cunoagteriiLui gi a altor ,,atributenaturale,,haditionale
ale Lui, precum strilucirea gi splendoareanaturii Lui morale.Teologia,ca $i viata,
trebuiesd fie centratein iurul marelui Dumnezeuviu, mai degrabidecAt in jurul
omului, creatura Sa. DeoareceDumnezeu este Alfa gi Omega, inceputul gi
sfArgitul,se cuvine ca teologianoastrase aibd ca prim punct de referinlimirelia
gi bundtateaLui. O noui viziune despremirelia Dumnezeului tuturor lucrurilor
gi fiintelor estesursaaceleivitalitdti caretrebuies6inunde viala cregtini. (Mdrefia
trebuie inteleaseaici ca ceva ce cuprinde tot ceeace in mod traditional a fost
asociatcu expresia,,slavalui Dumnezeu", inse fdre conotafiade autosuficienfi,
carei se atribuia uneori acesteiexDresii.)
9. Stratificarea subiecteIor
Etapa finald a metodei teologice este aranjarea subiectelor in ordinea
importanlei lor relative. Aceastainseamndde fapt ci atunci c6nd ne schitem
teologia, trebuie sd atribuim o cifrd romani subiectelor principale, o majusculi
subiectelorsecundare,o cifri arabdsubiectelorsubordonateceloi secundaregi aga
mai departe.Estenecesarsd gtim caresunt problemelemajore. e necesarsdgtim
$i
gi ce anume poate fi tratat ca subiect secundar,cu alte cuvinte, care probleme, degi
indispensabile,nu sunt chiar atat de importanie ca diviziuniie majore. De
exemplu,escatologiaesteun domeniu major al investigdrii doctrinare.in cadrul
acestui domeniu, cea de-a doua venire este un crez major. Oarecurn mai puJin
(9i mult mai pulin clar propovdduitd in Scripiurd) esteproblema dacd
lnpoftante
Bisericava fi rdpitd inainte sau dupi necazulcel mare.Arantareaacestorsubiecte
pe bazaimportanteilor ar trebui sdne aiuteseevitemcheltuireaunor mad cantitali
de timp 9i energiepentru cevaceestede importantesecundard(sauchiar terfiarij.
De asemenea, va fi necesarsd se efectueze9i o oarecareevaluarea subiectelor
care sunt la acelaginivel in cadrul schitei.Cu toate cd au un statut egal, unele
jinjre ele au mai multe irnplicalii decat aitele. De exemplu, doctrin'a despre
Scriptureafecteazetot restul doctrinelor,deoareceele sunt derivatedin Scripturi.
Mai mult, doctrina despre Dumnezeu meritd o atentie speciaH deoareceea
formeazdcu precidere cadrul in care sunt dezvoltatetoate celelaltedoctrine. O
modificare aici va aduce o schimbare considerabili in formularea celorlalte
doctrine.
in final, hebuie sa observdrncd la un moment dat o doctrind poate necesitamai
mdte atentie decat alta. Astfel, degi nu am vrea si afirmim cd una dintre doctrine
estesuperioarl alteia in sensabsolut,putem conchidecdinh-un anumit moment una
dintre ele estede o mai mare ir:rsemnatate pentru totalitateainfdptuiritor teologicegi
chiar pentru cele eclesiastice,gi din acestmotiv meritd o mai rnare atenrre.
Gradede autoritateale afirmatiilorteologice

Teologianoastrdva fi alcetuitedin variatetipuri de afirmalii teologice,carepot
fi_clasificatepe baza derivirii lor. Este imporlant sd se atribuie fiecdrui tip de
afirmaJieun grad adecvatde autoritate.
74 studiindu-L pe Dumnez€u
1. Afimatiilor directe ale Scripturn hebuie sd 1i se acorde cea mai mare

geutate. in mdsura in care ele reprezinte cu exactitate invdtetura Bibliei, au
statutul unui cuvant direct din partea lui Dumnezeu. Tiebuie se ne asigurem cu
mare grii6 de faptul cd lucidm cu lnvetetura Scripturii, 9i nu cu o anumite
interpretare a ei care ne esteimpusi.
2. Implicatiilor directe ale Scripturii trebuie de asemeneasd li se acorde o mare
prioritate. Totugi, ele trebuie considerate mai putin autoritare decAi afirmatiile
dhecte, deoareceintroducerea unei etape suplimentare (deducfia logici) aduce cu
ea posibilitatea erorii de interpretare.
3. Implicafiile probabile ale Scripturii, adicd deductiile care sunt fecute atunci
cand una dintre presupuneri sau premise estedoar probabili, sunt ceva mai puiin
autoritare decat implicafiile directe. Degi merite consideraiie, asemeneaafumafii
trebuie sustinute cu o anumiti rezervd.
4. Concluziile inductive din Scripture diferd in ceeace privegte gradul lor de
autoritate. Firegte, in urma investigdrii inductive rezulth numai probabi.lititi.
Siguranta concluziilor inductive cregte pe mesure ce cregte propo{ia dintre
numerul de referinte luate efectiv in consideraregi numdrul total de referingecare
trateaze subiectul respectiv gi care ar putea fi luate eventual in considerare.
5. Concluziile deduse din revelatia generaH, care este mai putin specifici 9i
mai putin explicitd decAt revelatia speciali, trebuie, in consecinti, si fie
intotdeauna supuse affumatiilor mai clare gi mai explicite ale Bibliei.
6. Speculatiile fdtige, care includ adeseori ipoteze bazate pe o afirmatie
singulari sau o indicafie indirecti din Scripturi, sau derivate din pXr(i intrucAtva
obscure sau neclare ale Bibliei, pot de asemenea si fie mentionate sau
intrebuintate de teologi. Nu existd nici un reu in aceasta,atata fimp cat teologul ia
misuri pentru aJ avertiza pe cititor sau pe ascultitor de ceeace face.O problemd
serioasi apare atunci cand acestespeculatii sunt prezentate ca avand acelaFigrad
de autoritate ca afirmatiile din prima categoriemenlionate anterior.
Teologul va dori si foioseasci tot materialul legitim ce ii sti la dispozifie,
ddndu-i in fiecare caz nici mai multe qi nici mai putind crezare decat i se cuvine,
conform nahrrii surselor din care Drovine.
Teologia
si studiulcritical Bibliei
Critica formei
Cadrul
Axiomele
Aspecte pozitiveale criticiiformei
Obiectiiaduse criticiiformei
Criticaredadarii
Aparitia
si natura
disciplinei
Obiectii
adusecriticii
redacti.ii
Aspecte pozitive
alecriticiiredactSrii
Liniidirectoarepentruevaluareametodelorcritice
lJintre multi factori care au marcat tranzilia de la perioada

premodernd la cea modemtr in teologie, cel mai important a fost probabil
adoptareametodologiei critice in studiul Bibliei. Pentru lungi perioade de tirnp s-a
considerat ci sarcina exegetului este doar explicarea sensului Bibliei. Se
presupuneace difedtele cdrti ale Bibliei au fost scrisede persoanelepe seama
cdroraa fost pusd scrierealor in mod tradilional gi la data carele era atribuitd in
mod obignuit. Maioritateacregtinilorcredeaucd Biblia descrieevenimenteleaqa
cum au avut ele loc in realitate.Seinvila cdesteposibili reaLizarea unei cronologii
a Bibliei, gi intr-adevir aceastaa fost fdcutdde arhiepiscopulJamesUssher,carea
plasatcreatiain anul 4004i.Cr. S-auficut armonizdriale Evangheliilor,cu scopul
de a oferi cevade genul unei biografii a lui Isus.
Totugi,trepiat, modul de abordareal studierii Bibliei s-aschimbat.r
1. Pentru o introduceregenerau in diferitele tipuri de criticd, cititorul esteindrurnat spre se a
Guidesto Biblical Scholarshippublicate de FortressPress,Philadelphia,Norman C. Habel, Lrtc,"/y
Citicistn of LheOld Testancnt,797LCe e M,Tucke4 Fonn Citicism of theOId Tbstlnlent,197LWalter
E. Rast, Ttlditiotr Hislory nnd thc OId Tes!ancnt,1972; Ralph W. Kiein, tcxhrai Cfiticisjtjof LheOId
Testaflent, 197+ Edgar Krentz, The Histo/ical-Ctitical Method, Ig75; J. Maxwell Milier Tr?c Old
Testaflentand theHislorion,1976;Willianr.A.Beardslee,Litcnry Criticismof the NeloTestancnt(1970);
EdgarV McKnight, Wl]at Is Foffi C ticisln? ,1969;Norman PerriryW,nt Is Rcdaction Cfiticistn?
,1969;
William C. Doty, I"?tfelsin Prinitioe ChrislianitY,lgT3;Daniel patte,Wtrnt ls StntcturalExcgcsis?,1976.
Introduceri generalela Vechiul Testamentdintr-o perspecdv; conservatoaresunt Cleason L.
Archet jr., ,4 Strrtuy of Old Testancntlntto.luction,Chicago,Moody, 19649i Roland K. Harrison,
lntroducliollto the OId Testament, CrandRapids, Eerdmans,1969.O reactieconservatoarela analiza
documentarea Pentateuhuluise gdsegtein Oswald T. Allis, Trt FiucB@kso/ Moscs,philadelphia,
75
Disciplina istoriografiei a dezvoltat metodologii noi. Una dintre ele a fost

critica istoricd, ce, printre altele, incerca sd verifice autenticitatea sau falsitatea
anumitor documente. Aceastemetode a fost folosite inci din vremea lui Lorenzo
Valla, care in anul 1t140a demonstrat corectitudinea affumatiei lui Nicolaus
Cusanus,potrivit cereia,,Donalia lui Constantin" nu a fost autentice.Exista
pretentia cd acest document este scris de Constantin cel Mare 9i adresat papei
Silvestru I, iar Biserica Romano-Catolicdl-a inirebuintat pentru a-gi sprijini
pretentiilecu privire la suveranitateapoliticd asupraItaliei centrale.Insd studiul
critic a1lui Valla, cel ficut de Reginald Pecockin mod independent in 1450,9i al
multor altora dupi aceea,a stabilit falsitatea documentului.
Dace aceastemetodd a putut fi folosite cu succespentru a se constata
autenticitatea sau falsitatea ,,Donaliei lui Constantin", unora li s-a pXrut rezonabil
sd susfne ce ea poatede asemeneasd Ie fie aplicatdgi cirJilor Bibliei.Oare a scris
intr-adevdr Moise cele cinci cdrli trecute in mod traditional in contul lui? Oare au
avut loc evenimenteleaga cum sunt ele descriseacolo? Critica istorici a fost
aplicati Pentateuhului, iar pe la mijlocul secolului al XIXJea ,,teoria
documentard"era deja elaborati aproapein intregime.Ea includea urmdtoarele
nrineinii zla hrzi.
1. Pentateuhul este o compilatie care are la bazi mai multe documente

diferite. Acesteasunt cunoscuteca documentul j, E, D qi P. Dovezile in
favoarea surselor multiple includ intrebuintarea diferitelor nume divine,
prezenfa dubletelor (relatiri care se repetd sau care coincid parlial) Si
varialii de ordin secundar in vocabular gi stil.
2. Pentateuhula fost alcetuit la mult timp dupd Moise.
3. Relatdrileistoricesunt in multe cazuri inexacte.De fapt unelepo{iuni sunt
tn mod clar fictive gi legendare.
4. Potrivit unor variante ale teoriei, pasajelede mai tArziu din Pentateuh poi
fi deosebitede perJiletimpurii pe bazaunei presupusedezvoltdrievolutive
a religiei.
Dacdaceastiipotezdar fi intr-un fel sau altul adevdrate,Biblia nu ar mai putea
fi consideratduna din valorile de bazA$i citatdca Fi curn ar fi demni de incredere.
Ar fi necesarmai degrabd, ca ea si fie examinatd cu scopul de a se determina ce
esteautenticAice nu. Incd de la acesteinceputuri timpwii, studiul critic al Bibliei
a devenit o procedurd foarte bine dezvoltate, implicdnd p6nd 9i folosirea
computerelor.Inzilele noastresepot distingemai multe tipuri de critice:
Presbyterian and Reformed, 1949.Punctele slabe ale criticii Pentateuhului sunt discutate dintr-un
punct de vedere secular in Walter Kaufmarm, Critique of Religionand Philosophy,Carden City, N.Y.,
Doubleday, 1961,p. 377-395.O privire de ansamblu asupra istoricitdtii Vechinlui Testament 9i asupra
intrebuintdrii metodelor critice este asiguratl de Gordon Wenham, ,,History and the Old
Testament", in Hisfory Criticism and Foith, ed,.Colin Brown, Downeis Grove, Ill., Inter-Varsity, 1976,
p. 13-75. Pentru o discutale a sulselor care stau la baza cdrtilor din Vechiul Testament vezi Cyrus
Gordon, ,,HigherCritics and ForbiddenFru\t" , Ch'istia ity Toda!,z3noiembrie1959,p.3-6.
Pentru abord{ri conservatoare ale criticii Noului Testament vezi Ceorge E. Ladd, Tra Nc.u
Testamentand Criticisfi, Grand Rapids, Eerdmans, 1967,9i Everett Hart\son, lntroductioll to the Neu
?sl4flefif, Grand Rapids, Eerdmans, 1964.Discutii despr€ istoricitatea Noului Testament pot fi gesite
in doue capitole din History,C ticismond Foilr, ed. Colin Brown: F. F. Bruce, ,,Myth and History",
p.79-100,qi R. T. France,,,TheAuthenticity of the Sayingsof Jesus",p. 101-143.
Teologia€i studiul critic al Bibliei 77
1. Critica textuali (care in trecut era uneori numitd critici inferioard) este
incercarea de a determina textul original al cdrtilor biblice. Aceasta se face prin
compararea diferitelor manuscrise existente. Conservatorii au luat adeseori
conducerea in acest domeniu.
2. Critica surselor literare este efortul de a determina diversele izvoare literare
pe care se bazeaz; cirfile din Biblie sau d in care se trag.
3. Critica formei este incercarea de a ajunge dincolo de sursele scrise ale Bibliei
la perioada traditiei orale gi de a izola formele orale care au pdtruns in sursele
scrise. Atunci cAnd acest tip de critice incearci si urmireasce istoria traditiei, ea
este numitd cdtica traditiei.
4. Critica redactdrii este studiul activitdtii autorilor biblici in dorneniul
modeldrii, modificdrii sau chiar al credrii rnaterialului in vederea obginerii
produsului final consemnatde ei.
5. Critica istorice ir:ltrebuinteaza intr-un sens tot ce s-a enumerat anterior gi, in
plus, se hspird din datele arheologice gi din cele consemnate de sursele istorice
seculare.Ea are ca scop determinarea patemitetii gi datdrii cdrlilor biblice, precum
gi stabilirea gi inierpretarea a ceea ce s-a petrecut intr-adevir pe plan istoric.
6. Critica religiilor comparate presupune ci toate religiile urneaz6 anumite
tipare comune de dezvoltare. Ea explicd istoria credin{ei iudeo-cregtine in funclie
de aceste tipare. Una dintre presupunerile comune ale acestei ramuri este ci
religiile evolueazd de la politeism la monoteism.
7. Critica structuralA incearci se investigheze relalia dintre structura de
suprafatd a scrierii 9i implicitele structuri mai profunde ale literaturii. Aceste
structuri implicite reprezintd posibilitijile literare formale cu care trebuie se
lucreze autorul.
Conceptia despre credinld gi raliune care reiese din acest text nu ingAduie ca
problema relajiei dintre conlinutul Bibliei gi realitatea istoricd sd fie ignorate sau
rezolvate cu ajutoml unei presupuneri. Prin urmare trebuie si ne folosim
intrucatya de metodele critice. Totugi au existat uneori contradiclii destul de
violente in ceea ce privegte felul in care ele trebuie sd fie intrebuinlate. Cei care Ie
accepte gi le folosesc in mod incompetent ii pot considera naivi pe cer care nu o
fac. Acegtia din urmd, in orice caz, ii considerd adesea distructivi pe criiici gi in
unele cazuri ii privesc ca pe nigte persoane care nu cred ce spune Biblia.
Atitudinea fate de aceaste problemd gi presupunerile care intrd in metodologia
cuiva vor avea un puternic efect asupra concluziilor sale teologice. Tn consecingi
va fi necesar sd examindm de aproape gi in mod critic ins69i critica biblic6.
Numirul mare gi complexitatea metodologiilor critice impiedici o examinare
mai mult decdt selectivd a unora dintre probleme. Noi am ales se ne lmitem la
Noul Testarnent,indeosebi Ia Evanghelii, gi la doud tipuri de critici, cea a formei
gi cea a redactirii, deoarece o examinare adecvatd a tuturor tipurilor de criticd ale
ambelor Testamente ar reclama mai multe volurne. Sperdm cd acest capitol va
reugi sd ilustreze mecar atitudinea catorva cercetdtori in domeniul Bibliei qi
teologi conservatori fald de metodologia criticd modernd. $i cu toate ce nu va fi
posibil sd se impdrtigeasci in cadrul paginilor unui tratat de aceastddimensiune
procesul exegetic legat de fiecare text citat, acest scurt capitol poate servr spre a
ilustra doar tipul de studiu biblic care se afld in spatele citdrii textelor in cauzi.
Critica formei
Critica formei a fost in multe privinte o extensie logicd a criticii sursei, pe
misuri ce experlii biblici au ceutat sAatungedincolo de surselescrisepentru a
determina dezvoltarea iraditiei in perioada preliterari sau orali. Degi la inceput
atentia a fost concentratd asupra Evangheliilor sinoptice, ea a ajuns sd fie extinsd
gi asupra altor portiuni din Noul Testament,precum 9i asupra Vechiului
Testament.
Cadrul
Pe Ia anul 1900criticii sursei au ajuns la ceva de genul unui consensin ceeace
privegte Evangheliile. Credinta tradiiionald de pAni atunci, 9i anume cA
Evanghelia dupd Matei a fost ceamai timpurie, a ajuns sd fie inlocuiti de credinJa
h priodtatea cronologice a Evangheliei dupd Marcu. Se credea cd Evanghelia
dupi Marcu a fost scrisdintAi 9i cd Matei gi Luca s-au inspirat din ea gi dinh-o alti
surse numiti ,,Q" (de la cuvantul german Qaellc, insemnind sursd). Despre
aceastadin urme se credea cA a fost alcetuitd, in mare parte, din cuvanterile lui
Isus.ln p1us,atdt despreMatei, cat gi despreLucasecredeacd s-aubazatpe doud
surse independente, denumite inilial ,,Matei special" 9i ,,Luca special". Aceste
surseindependente erau consideratedefnetoarele materialului care segdseadoar
i:a Evangheliile respective. Luca special, de exemplu, era considerati sursa
paraboleisamariteanuluimilostiv gi a fiului retecitor.
Exista totugi presupozitia tot mai suslinute ce in spatele acestor documente
scrise se afld traditii orale. Critica formei a reprezentat incercarea de a aiunge la
acesteforme orale gi de a urmiri istoria dezvolterii lor. Astfel aceastdmetodologie
a fost numite Formgeschichte sarr,,istorra formei".2 Presupunereade baze era ci in
urma studierii tiparelor unor forme diferite aparlindnd altor literaturi se
dobAndesc cuno$tinte care ar putea fi aplicaie relaterilor din Evanghelii.
Observarea legilor dezvoltdrii formelor orale din cadrul altor culturi ar putea
duce la o inlelegere a dezvoltdrii formelor din afara Bibliei.
Axiomele
1. Istorisirile gi cuvAntdrile lui Isus au fost intdi rdsp6ndite in uniieU mici,

independente.3Atunci cand cineva privegte cu atentie, poate observa cd tranziliile
cronologice gi geografice dintre cele mai multe istorisiri din Evanghelii sunt vagi.
Se crede cd aceste tranzifii vagi sunt lucrarea unui editor care a incercat sd
contopeascdistorisirile intr-o anumite forme coerente.Ele sunt ugor de remarcat
gi extrem de abrupte la Marcu, este bdtdtoare la ochi indeosebi ftecvenla mare a
cuvAntului <ri0itoq (,,indat6"). Matei 9i Luca au fdcut o editare ceva mai abili,
ascurz6nd astfel vederii acele tranzitii imprecise, care sunt atat de evidente la
Marcu.
Trebuie de asemeneaobservat faptul ci Evangheliile prezinte cateva dintre
2. Basil Redlich,Folft Criti.ism: Its Val ea d Liflitatiotls,Lo^dra,Duckworth,1939,p.9,
3. Edgar V McKnight, What Is Form Citicbtr?, Philadelphia, Fortress, 1969,p. 18.
Teologiaqi studiul critic al Bibliei 79
acesteintampldri, araniateinsi difedt. Ceea ce impune teoria ci evangheligtii
aveaui:raintealor istorisirile ,,asemenea unei gremezide perle neingirate".Marcu
a luat acesteperle gi le-aingirat in felul in carei s-aplrut lui potrivit.
2. Acesieuniteu sau fragmentede material de sine stdtdtoarecaresegisescin
Evangheliipot fi clasificatedupd formele lor literare.aAcestprincipiu se bazeazd
pe observatiace tladiliiie oralegi opereleliterareale culturilor primitive urmeazd
tipare relativ fixe gi apar in cateva stiluri bine definite. in primul rAnd existd
cuvanterile, care includ o diversitate de subspecii:parabole,proverbe de felul
celor care se gdsescit:r Iiteratura de inlelepciune (ca cea iudaicd, greacd sau
egipteane),oracoleprofeticesau apocaliptice,prescriptii legale (incluzAndreguli
comunitare)gi cuvinte personale(de ex., ,,Eu nu am venit sd stric Legea,ci si o
implinesc").$i apoi sunt istorisirile,careinclud de asemenea mai multe subspecii:
(a) ,,Istorisirile apoftegmatice" (pe care Martin Dibelius le numegte istorisid
paradigmi) asigurdun cadru istoric pentru o cuvantaresauo declaraliea lui Isus.
(b) Istorisirile miraculoasesunt alcituite in mod caracteristicdintr-o descrierea
unei situalii istorice, incluzdnd cuvintele pe care le-a rostit Isus in momentul
respectiv gi un scurt comeniariuirxlegeturecu efectulpe care l-a avut minunea.
(c) Legendein genul povestirilor sau fragmentelorde povestiri despresfinli sau
oameni evlaviogi, aiat din traditia cregtini, cAt gi din cea necregtine.Interesul
biograficestedominant aici.Un exempluesteistorisireadesprecAntahrlcocogului
dupi lepddarealui Pehu. (d) Miturile sunt instrumenteliterare folosite pentru a
exprimaintr-o formi vremeleicdun adeversupranatutalsautranscendent.EIenu
sunt ugor de deosebitde legende.De obicei prezintd cuvintele sau faptele unei
fiinJe divine.s
3. O dati clasificate,variatele r.niie1i ale materialului din Evanghelii pot fi
stratificate.Cu alte cuvinte,ele pot fi aranjatei:r funclie de vechirnealor relativd.6
In urma acesteiaranjdrisepoatedeterminavaloareaistorici a diferitelor tipuri de
unitdli din Evanghelii.Materialul estecu atatmai demn de increderedin punct de
vedere istoric sau cu atat mai autentic, cu cat provine dintr-o perioadd mai
hdepertati.
Se pleaci de la premisa cd procesulprin care Bisericaa transmis materialele
din Evanghelii s-a supus aceloragireguli de dezvoltare care guverneazi gi
transmiterea altor materiale orale, inclusiv a basmelor populare. Dupd ce
cunoagtemproceselegi iiparele generalepe carele urmeazdtradiliile orale,va fi
posibil se stabilim care esteetapain care,dupd toate probabilitilile, a intrat un
anumit element.Lucrul acestaestegi mai valabil daci gtim gi momentelein care
au fost prezente influente specifice i:r comunitatea care a pdstrat gi a transmis
tradtia. In astfel de circumstanteeste relativ ugor sd se identifice ,,stratul de
traditie"mai timpuriu Sjmai pur.
O bandd desenatdhazlie aperute pe paginile unui ziar studenlescincepea
astfel:un student ii spuneaaltui student:,,Rectorulpoarte astdzio cravatdrogie."
In urmdtoareaimaginecel de-al doilea studentii spuneaunui al treilea:,,Rectorul
arecravatede diferite culori in combinaliecu rogu."Al treileastudenta spusunui
4. lbid.,
p.20.
5 . bA.,p.2'l-23.
b. Redli.h,FonnCriticisln,p. 73-77.
al patruleacoleg:,,Pecinsteamea,$efu,estecombinatcu Rogii.,,ln celedin urmd,

acestultim student exclami in fala unui al cincilea careil priveste uimih ,,Rectorul
esteun comunistconvins!" Dacdcinevaar aveadoar a do-uasi a patra imaeinedin
cele patru, fire se cunoasci restul anecdotei,el ar putea determina care dirtre ele
vine ilaintea celeilaltegi ar putea probabil reconstruicu destuH exactitateprima
gi a treia imagine. $i, intocmai acestui zvon, traditiile orale urmeazi tioare
evolutive precise.
Se impun cateva concluzii cu privire la materialele din Evanghelii. De
exemplu, explicati.ileparabolelor nu lin de parabole;concluzii.lemoializatoare
care apar adeseorisunt completiri ulterioare.Tlste mai probabil ca parabolele s6-gi
aibd originea in cuvantdrile lui Isus, spre deosebire de interpretdrile aplicaliiie
9i
moraliz€toare care sunt probabil creagia Bisericii care a servit ca tehaci.i
$i
rninunile pot fi stratificate. Unele sunt tipic ,,iudaice,, (vindecirile gi exorcizlrile);
se presupune ce aceste relatiri au apdrut in timpul perioadei de inceput, cAnd
Bisericase afla aproape exclusiv sub influenJd iudaicd. Altele sunt ,,ileniste,,.
Aga-zisele minuni in naturA, cum sunt potolirea furtunii gi blestemarea
smochinului, reflecte preocuperile eleniste. prin urmare ele hebuie sd fi intrat in
tradilie intr-o perioadd mai tirzie, cAnd existau influenfe grecegtiasupra Bisericii.
De weme ce tradilia minunilor temdduitoare s-a ivit hai devreme, existi o
probabilitate mai mare ca ele sd fie autentice,in comparatie cu minunile i:I nature.
4. Poatefi determinati situatia concretegitz im Leben\a Bisericii primare la
un moment dat.oUn studiu atent al Evangheliilorne va revelaproblemlle cu care
s-a confruntat Bisericaprimari, intrucAt forma tradifiei a fosi afectatade aceste
Anumite cuvinte specificeale lui Isus au fost pistrate pentru nevoile
lloblj-";
Bisericii._Inunele cazuri esteposibil chiar sd fi fost createcuvAntiii in acestscop
Si se-I fi fost atribuite lui Isus. Prin urmare ceeace avem noi in Evanehelii nu este
atat ceeace a spus gi a fdcut Isus, cat ceeace a propovdduit Biserta desore El
(kerygma).De ce oare a proclamat Bisericaceeace-a proclamat la un moment
dat? Pentru a face fatd situaliei din momentul ,"rp"itio Chiar gi in prezent,
examin6nd manuscriselepredicilor unui anumit pastor, inclusiv felul in care sunt
interpretate invdidturile lui Isus, putem adeseori descoperi situafiile
9i
problemelepe care le-a intampinat el la un moment dat al sluiirii lui. Acelasi
lucru estevalabil gi pentru Bisericaprimard. Ea propovdduia aiele mesaiecaie
implineau nevoile existente. Conform criticii formei, aceasta nu este doar o
probleme de forma, ci gi una legatede continut. Bisericanu numai ce a selectat
mesaju| ea a Si creat mesajul cu scopul de a-gi implini nevoile izvordte din
situatia prin caretrecea.
Concluziile la care a ajuns critica formei variazd. Unii critici, ca Rudolf
Bultmann, sunt foarte sceptici in legituri cu posibilitatea de a cunoagreceeace a
avut loc cu adevirat in viala gi lucrarealui Isus. Bultmann a scris cu o ocazie:
,,Cineva ar putea spune ci nici unul dintre cuvintele lui Isus nu poate fi
autentificat din cauza lipsei unor dovezi favorabile.,,Totugi, spune Bultrnann,
7. Rudolf Bulknarur, Tire History of the SynopticTradifiolr,New york, Harper and RoW 1963,p.240.
8. Rudolf Bultmann, ,,The Study of the Synoptic Gospels,,,in Rudolf B;ltmann gi Karl Kundsin,
_
Fom Criticisft: nDo Essayson New TestafientRcsJarcft,New york, Harper, 1941,p. 46 urm.
Si
9. Bultmann, History o/ the SynopticTradition,p. 4.
TeologiaEistudiul critic al Bibliei 81
aceastanu implicd un scepticismtotal: ,,Poatefi indicatd o intreagd serie de

cuvinte gesite in cele mai vechi straturi ale tradifiei, care sunt reprezentative
pentru mesajulistoric al lui Isus."10
Altii aiung la concluzii mult mai favorabilecu privire la istoricitatearelatdrilor
din Evanghelii;de prin anii '50 existdchiar o noud cdutaredupd Isus cel istoric,
care ia in consideraredatele gi concluziile criticii forrnei. Totugi, a aperut o
dificultatecareconsti in aceeace,dacdcinevaacceptemetodologiacriticii formei,
el nu poateintrebuinla pur gi simplu materialeledin Evangheliide parcdprezen;a
acolo a unei cuvanteri sau relatdri ar fi o garanlie cd materialul redi intr-adevir
ceeace s-a spus sau ceeace s-a fdcut in realitate.Dupd pdrereaunui mare numar
de critici ai formei cuvintdrile lui Isus pot foartebine se fie autentice,dar seridicd
un mare semn de intrebare cu privire la cadrul narafiunii. Toate informaliile
despresitua{iaoriginali in careau fost rostite multe dintre acestecuvantAris-au
pierdut. Intrucat ele nu puteau fi lisate in vid pur gi simplu, a fost creatun nou
schelet.ltMai mult decat atai, esteevident ci ceeace s-a scris despreIsus nu era
scris din perspectivaunui observatorneutru, ci de pe pozilia ctedinlei. A.ttotii
Evangheliilor erau dedicali lui Cristos, 9i astfel au scris din perspectivaunor
credinciogigi din dorinla de a-i influenta gi pe altii se creaddin acestIsus.12 Dacd
pozilia celor mai mulli critici ai formei estecorecta,Evangheliilear trebui vdzute
mai mult ca un fel de reclamd sau literaturd de propagandi publicatd de un
producdtor sau comerciant,$i mai pulin ca nigtebuletine de cercetarecontrolate
cu atenfiegi emisede un laboratorgtiinlific imparfial. intrebareava fi, bineinfeles,
in ce misurd sunt intr-adevdr demne de incredere acestemateriale, gi apoi
urmAtoarea- caredin punct de vederelogic ar trebui s6 fie precedentA- este:in
ce misuri metoda folositi pentru determinareaautenticitdlii lor este ea insdqi
obiectivdgi demnd de incredere.
Aspectepozitiveale criticiiformer
tebuie sd acordem atentie contribuliilor pozitive ale criticii formei. Unele
dintre ele au fost cateodatd ignorate. in parte aceastaa fost o reaclie la
descoperirileunora dintre primii adepfi ai criticii formei, descoperiricare erau
mai degrabetdgdduiri categodceale istoricitdfii Evangheliilor.Acigti primi critici
erau, de asemenea,oarecumexageratiin privinfa estimirii utilitilii metodei lor,
considerind cd ea ofere rezultatedefinitive gi categorice.in consecingda avut loc
o reaclieatat impotriva confinutului acestorconcluzii,cAt 9i impotriva gradului
de dogmatism cu care acesterezultate erau suslinute. CAtevi dintre reacliile
timpudi impotriva criticii formei au fost gi ele exagerate,considerand-odrept o
metoddcu totul gregitegi efemeri. O parte dintre ele s-au datorat asocieriicriticii
formei cu o anumite Scoaldde teologie-in teoriecel pulin, ea poate fi folositd de
persoane care au diferite teologii. Insd, prin importanta care s-a acordat
paralelismuluipe carel-a fdcut Rudolf Bultmannintre metodologiacriticii formei
9i demitizareapracticati de el, cele doui au ajuns si fie consideratein rnintea
10. Bultmann, ,,Study of the SynopticCospels",p.61.
11. lb 1.,p.43.
12. Martin Dibelius, F/o,flTraditionto Gospel,Newyork, Scribner,1935,p.31.
multor oameni drept sinonime, sau cel putin inseparabile, iar obiecfiile aduse
celei din urmX au ajuns sd fie anexatecelei dintai. Totuii, in ciuda acestui fapt, noi
trebuie si luim in discufie cAteva beneficii care au venit in urma intrebuinterii
metodologiei.
1. Critica formei a atras atentia asupra legeturii vitale dinue integrarea
faptelor gi cuvinielor lui Isus in relatdrile din Evanghelii, pe de-o parte, gi credinta
9i viala adeptilor sdi, pe de alti parte.13Poateceamai clard afirmare a acestui fapt
a fost ficute de loan: ,,Dar lucrurile acesteaau fost scrise,pentru ca voi sd credeti"
(Ioan 20;31).Nu era vorba despre un observatorneutru care scria doar dintr-o
preocupare giiintifici fali de informalie gi dorind sA o comunice Qi altora.
Evanghelia dupl Ioan a fost scrise de un om care era convins de valoarea Aceluia
in care a ajuns sd se increadi gi care dorea ca 9i allii sd devini la fel de convingi.
Nu era suficient doar se cunogti ceeace a fecut gi a spus Isus, sau chiar si crezi cd
El a fdcut gi a spus acestelucruri, ci ceeace a spus El esteadevdratgi ceeace a
ficut EI estevrednic de luat fir seami. Era mai important sddai ascultarectxintelor
Lui.
Este de asemenea evident ce scriitorii Evangheliilot nu doreau se insiste
asupranici unui aspectcu privbe la Isus carenu era semnificativpentru credintd.
De exemplu, nu ni se spune nimic despre constitulia fizicd a lui Isus (degi, firegte,
am putea presupuneci a avut o greutateideald!).Nu gtim nimic despreculoarea
ochiior gi a plrului Lui, cu toate ce putem face cAteva presupuneri bazate pe
nationalitatea Lui. Nu ni se spune nimic despre calitatea vocii Lui, despre timbrul
ei, daci vorbea lent sau repede, sau odce altceva de genul acesta.Nu suntem
informati cu privire la gesturile pe care le fdcea atunci cand invdJa sau predica.
Motivul pentru carenu ni se dau toate acesteinformatii estecd ele nu au nimic de-a
face cu obiectivele care au stat la baza scrierii Evangheliilor. Credinga cuiva nu
este afectatd de faptul ci mesajul a fost transmis repede sau lent. Continutul este
important, ideile €are au fost propovdduite, nu felul ln care au fost ele transmise.
Este evident cAs-au selectatunele lucruri din tot ceeace a fecut gi a spus Isus.
Ioan clarificd cdt se poate de bine acestlucru (Ioan 21:25).Selectiafecu6 de Ioan
reflecta scopul declarat al scrierii lui: ca cei ce aud gi citesc sd poat5 veni la
credinld. Cwiozitetile biografice au fost ornise.Iatd de ce ar fi dificil si se scrie un
articol despre infdfigarea exterioara a lui Isus. De reguld in ce4 e Bibliei nu se
gisesc elemente de interes uman.
2. Criticii formei au atras atentia asupra faptului ce Evangheliile sunt
prodlusvl grupului de credinciogi. Degi acestlucru ar putea se pari rm dezavantai
gi si ducd la scepticism, situatia se prezinta de fapi invers.laDacd Evangheliile ar
fi fost scrise de indivizi singuraiici, am fi putut avea de-a face cu ceva de genul
unei interyretdri personale care apare atunci cand cineva bAiegtesingur gi nu are
niciodati posibilitatea se-9iimpdrtdgeasci ideile cu algii gi si 1evadd reactiile. Din
astfel de situatii izvorisc de obicei inJelegeri foarte limitate gi chiar deformaie.
Insi, deoarecetradiJia a aparlinut Bisericii, Evangheliile reflecte genul de judecate
bine echilibrati care este posibild atunci cdnd ideile cuiva sunt supuse pererii
celorlalli. TendinJele perionale sunt echilibrate de aducerea aminte'gi de
interpretarea intregului grup.
I.add, Ncw Tcstamentand Oitidsft, p. 152.
Ja es Price, lnterprctitrg the Neu T*tqmen,New York, Holt, Rinehart and Winston, 1961,p. 159.
Teologiagi studiul critic al Bibliei 83
3. Critica formei ne atrage atenlia cd din materialul pe care scriitorii

Evangheliilor au ales sd il includi in scrierilelor 9i din cel pe care au ales sd il
accentueze putem invdla multe despreBisericaprimare 9i despresituafiilecu care
se confrunta ea.15Evident puteau fi incluse mult mai multe lucruri. S-au folosit
unele criterii gi cu siguranldci Duhul Sfanti-a inspirat pe autori s; consemneze
lucrurile desprecaregtiaEl cd aveause fie importantepentru Biserici de-alungul
istoriei ei, sau cel pulin intr-o perioadd mai t6rzie. Cu toate acestea,intrucet
revelaliaa venit intr-o formd pe caremai tArziu o vom descrieca antropici, ea s-a
raportat mai ales la situatii cu care Biserica se confrunta la acea datd. In
consecinte,istoria Bisericii primare estelamuritd intr-o oarecaremdsurAde cele
inclusein Evanghelii.
4. Critica forrnei,atunci candpresupunerileei nu sunt contrareperspectivelor
Si pozitiilor scriitorilor biblici, poate ajuta la confirmareaunora dintre afirmaliile
de bazd ale Scripturii. Problema presupunerilor devine aici din nou de o
importante cruciald.La un anumit moment al dezvolterii metodei,criticii formei
au crezut cd atunci cAndvor fi identificatestraturiletimpurii ale traditiei, ceeace
aveasd iasdla iveald aveasi fie mai degrabdun Isus nesupranatural,acelgen de
persoanepe care a crezut ce I-a descoperitAdolf von Harnack, un Isus care i-a
chemat pe oameni sd creaddimpreuni cu El, nu in El, al cirui mesaj a fost in
primul r6nd despreTatdl,9i nu despreSine.in oricecaz,aceastas-adovedit a fi o
agteptareiluzorie. Deoarecela nivelul a ceeace secredece sunt straturile timpurii
ale traditiei nu vedemivindu-se acestgende Isus.16 Prin urmare,a existattendinta
confirmdrii caracteruluisupranaturalal lui Isus. Alte aspectesugeratede cetre
cuvantiri gi naratiuni au fost de asemeneagasite ca fiind autentice pe baza
regulilor criticii formei.
Obiectiiadusecriticiiformei
Cu toate acesteaexista cateva puncte care trebuie abordate cu pruden{d,
puncte care se referd atAt la premisele,cAt qi la aplicareacriticii formei. Este
evidentfaptul cd existdlimiteri in ceeaceprivegteintrebuintareaefectivAa acestei
metode particulare. Trebuie sd cdutdm si stabilirn un echilibru intre o
intrebuinlare necritici a metodologiei gi o simpld renunlare la ea dh cauza
exceselorei.
1. Se pare cd existd presupunereaimpliciti cd primii creqtini,sau cei care au
peshat tradiliile gi le-au consemnatin scris,nu erau de fapt prea interesatide
istorie. Tiebuie, totugi, se se remarcefaptul cd, din contri, aceQtiaerau oameni
pentru care evenimenteleistorice erau foarte importante.rTKerygma insigi arati
importanta diferitelor evenimente.Rdstignireagi invierea, de exemplu, au fost
foate semnificativeit:rpropovdduirealui Petru (Fapte2:22-36)9i in scrierilelui
Pavel(1 Corinteni 15).
Mai muli decatatat, cei diniAi cregtiniproveneaudintr-un mediu in careideea
Iucrdrii lui Dumnezeu in istorie era foarte importante. Paqtele,de exemplu, era
15. Redlich,Fo/n C/iticisln,p.79.
1.6. Lad.d,N(ro Test1tncnL
and Citicisln, p. 158.
17. Clark Pinnock,,,TheCaseAgainst Form Criticism", Clu.istintlity
Today,16l[lie 1965,p.12.
considerat cat se poate de semnificativ, deoarecein momentul acelaDumnezeu a

intervenit in istorie intr-un mod special. Legea era de asemenea consideratd
semrdficafive deoarece, in cadrul ei, Dumnezeu a votbit cu adeverat gi $i-a
exprimat voia irx momente precise ale istodei. Pdmii cregtini au cezut ce toate
acesteafac parte din marea lucrare rescumperetoarea lui Dumnezeu in istorie gi
cd evenimentele din vremea lor sunt o continuare gi o implinire a acesteilucrdri.
StephenNeill a ridicat intrebarea: de ce oare Bisericadin prima generalie a fost
atAt de putin interesatd de acflunile lui Isus gi de contextul istoric in care au fost
date irnvitdtudle Lui?18Care este cauza pentru care a existat o preocupare mult
mai mare fatd de cuvinte decet fatd de fapte?gi de ce au avut credinciogiidin a
doua generatie un interes atat de mare fafi de evenimenteleistorice in comparatie
cu cei din prima generatie?O-posibildexplicaiieestece a inceputsa se miigoreze
numArul martorilor oculari. Insd nu este oare probabil ca marto i oculari se fi
transmiso date cu acestecuvanteri 9i informalii cu privire la cadru sau context?
2. in cadrul criticii formei existdpresupunereaci scriitorii Evangheliilornu au
fost persoaneinzestrate cu abilittrti istoriografice 9i vrednice de crezarein ceeace
privegtedatele istorice.Esteinse aceastApresupunerejustificatd?Criticul formei
dd impresia ci referinlele istorice au fost areate delibe;at cu scopul de a avea un
scheletde caresd se atarnecuventerilelui Isus sau un cadru in cire acestease fie
inserate.Existe, in orice caz, mai multe probleme legate de aceastdpirere. ln
prirnul rind, ea pare se sugerezecenu segdseaudate cu privire la celeie au avut
loc. Aceastd afirmafle insi nu line seama de martorii oculari care au aiutat la
formarea gi pdstrarea tradiflei.le De asemeneatrebuie si remarcdm cd acegiiaerau
oameni care acordau o mare importanld veridicitifii. |ames price observi ci, in
mediul din care ei proveneau, tradilia era foate importanE. pe hngA aceasta,el
subliniazi faptul cd, fiind evrei, ei erau stdpAnifide o mentalitatecJnservatoare.
Erau prevdzdtorigi atenfi cu privire la ceeace credeau.Ei nu trebuiecomparaticu
autorii de basme, creduli pdnd la naivitate, din cadrul societililor primitive. Nu
trebuie uitatd nici tenacitatea memoriei orientale. Mai mult decat ;taL avAnd ir:r
vedere ceeace acegti oameni s-au dovedit a fi gata se faci gi sd sufere de dragul
lucrurilor despre care au afirmat cd sunt adevlrate; posibilitatea unei falsificdri
intentionatenu esteo presupunereiustificabili.2o
In cadrul futuror acestorlucruri avem de-a face,fire$te,cu transmitereaorale
a tradiliei. Robert Grant a subliniat faptul ci trebuie si privim la clasificareaficuti
de FredericBartlettin cadrul cireia sevorbegtedesprsdoue tipuri de transmitere
orald.21 Pe de-o parte, exista,,reproducerea repetatd,,- cinevaiepetd intruna ceea
ce a vazut sau a auzit el ilirsugi.Dupd cdte se presupune, aceastaeste ceeace s-a
intamplat in Biserica primard. Existi de asemenea$i,,evocarea in serie,,- o
tradifie estetransmisi tn lant de la o persoanela alta.in Noul Testamentnoi gesim
in primul rdnd ,,reproducerearepetat6".Acest tip de transmitereorah tinde sa
aibd mai multe acuratetedecatcelelalt.
18. StephenNeill, Thelnterprctationof theNeu Tesraftent,IB6l-1g61,New york, Oxford Universitv,
1964,p.258.
19. Vincent Taylor, Tre Foft ation of the CospelTradition, Lo\dft, Macmillan, 1933,p. 41.
20. Price,lnteryretingtheNeu'lestafieflt,p.160.
21. Robert M. Grant, A Historical Introdiction to thc N.u Tcstatnent,New york, HarDer and Row.
1963,p. 301;FredericC. Bartlett,Remcmbffing: A Study it1Expcrih. tal ancl Socialpsychology,New
York, Oxford Universiry, 1932,p. 176.
TeologiaEi studiul critic al Bibliei 85
Fiecare repovestire a unei istorisiri o cimenteaze tot mai mult in memoria

povestitorului, nai ales dace el este extrem de dedicat acestei sarcini. PAnd Ei in
zilele noastre, existi in cadrul unor gruperi nealfabetizate povestitori care pot
recita un material din memorie timp de mai multe zile.22Astfel, este foarte posibil
sd avem relatdri fidele in Evanghelii, chiar daci a existat probabil o perioadd
destul de lungd de transmitere orale antedoard. $i chiar dacd avem de-a face cu
evocarea in serie, totugi existau martorii oculari care erau probabil prezenfi pentru
a verifica exactitatea Evangheliilor. Unii critici ai formei nu au tinut seama de
perioada relativ scurtd de timp dintre evenimente gi consemnarea lor. In unele
cazuri ea nu este mai lungi de 20 de ani (sau chiar mai pulin, dacd acceptim teoria
conform cireia Epistola citre Galateni a fost scrisd mai degrabe bisericilor din
Galatia provinciald decit celor din Galatia geografici).
3. Efortul de a stratifica formele tinde si nu mai dea rezultate. intrerul sistem
depinde de aceastd etape, cu toate acestea existd unele forme care nu sunt
compatibile cu o astfel de analiz5, iar in cadrul altor faze intreprinderea este
contaminatd de artificialitate.z3 Clasificarea unor elemente ca iudaice gi prin
urmare timpurii, iar a altora drept eleniste gi prin urmare mai tArzii, pare si aibi
la bazd conceplia ci o similaritate a siilului indici o origine comuni. Nu este insd
aceaste presupunere oarecum subiectivi? Un anumit autor poate si aibd un stil
destul de diferit in situalii diferite, sau atunci cind abordeazisubiecte diferite. Un
alt aspect al acestei probleme este tendinja de a vedea o nepotrivire radicali intre
mentalitatea evreiasci gi cea elenisti; unii critici vorbesc chiar despre o denaturare
radicald a traditiei in Biserica elenistd. Cu toate acestea,pretutindeni in traditia
sinopticd se constati un caracter semitic predominant.
Existe cateva presupuneri operative in cadrul criticii formei care merite se fie
examinate mai de aproape; cum ar fi conceptia cd istorisirile miraculoase sunt in
mare parte addugiri ulterioare qi cd cristologia expliciti s-a ivit mai cr-rrind in
Biserici decAt in invilitura lui Cristos. Degi acestepresupuneri pot fi corecte, ele
nu au fost inci pe deplin confirmate pentru a indrepteti misura in care
influenleazd metoda.
4. Se consideri cA Sitz im Leben este explicalia pentru includerea sau chiar
creareamultor elemente. (Uneori este trecute cu vederea distinclia cruciald dintre
includerea unei istorisiri existente deja gi crearea unei istorisiri.) insd atunci cAnd
compardm Evangheliile cu situalia Bisericii aga cum gtim ci a fost ea in anumite
momente din perioada ei de inceput, ajungem sa descoperim unele lucruri
ciudate. Pe de-o parte, lipsesc unele probleme, pe care ne-am agtepta sd le vedem
abordate de Isus. De exemplu, ne-ar surprinde sd gdsim ecouri ale unor probleme
de care s-a ocupat Pavel in lucrarea lui, cum sunt vorbirea in limbi, circumcizia,
relafiile dintre iudei gi neamuri, sau hrana oferitd idolilor. Cu siguranfi cd i-ar fi
fost de folos Bisericii si fi avut vreun cuvent de Ia Isus cu orivire la aceste
subiecte, dar relatdrile din Evanghelii riman t;cute in chip ciudat. Dimpotrive,
sunt prezente unele probleme pe care ne-am fi agteptat ca Biserica sd nu le fi
22. Pentru date din domeniul antropologiei cu privire Ia capacitdlile de memorare alc
porestitorilor,vezi Ruth Finnegan,O,"l Llici.aturein Aftica,Londra,Clarendon,1970.p. 106,201-202;
Arican Folklorc,ed. RichardDorson,Bloomington,Indiana Universitt 1972.
2i. Pti(e,l krprclittsth.Nr./T.>l0nr l. p. l6l.
inclus. intr-o perioadi in care autoritatea apostolictrnu era incd pe deplin

stabihta, nu ne-am agtepta se gesim referinfe care si-i pund ink-; lumine
nefavorabilx pe conducitorii Bisericii primare. Cu toate acesteasunt relatate
unele incidente caretind sd compromite pozilia unora dintre acegticonducdtori.
Dêexemplu, Marcu 8:32-33consenmeazdmustrarea lui petru de cdtre Isus:
,,InapoiaMea, Satano!Fiindci tu nu te gAndegtila lucrurile lui Dumnezeu,ci la
lucrurile oamenilor." Marcu 9:19 relaleazdlipsa de credinti a ucenicilor gi in
consecinti,lipsa lor de putere.Marcu 9:34relateazi controversalor cu privire la
care dintre ei este cel mai mare. in Marcu 14:26-72 elte scoasd in relief
incapacitateaucenicilor de a vegheagi de a seruga, urmatl de tdgdduireaplind
de Iagitatea lui Petru. Acesteanu fac parte din acel gen de relatiri pe care s-ar
aqtepta cineva sd le giseascd, dacl Sih im Lebenar fi factorul hoterator in
includereapasaielor.ra Cealaltdposibilitate esteca ceeace a fost inclus qi ceeace
a fost omis sd nu fi fost determinatede Sitz im Leben,ci de griia scriitorilor gi a
celor careau transmistraditia de a reda lucrurile intr-un mod demn de incredere
gi exactdin punct de vedere istoric.
5. Dupi cAte se pare critica formei considerd cd unicitatea este criteriul
autenticitefi. O cuvantare nu poate fi consideratd un cuvant autentic din partea
lui Isus dacd existd ceva asemenitor in documentele rabinice sau in viala Biiericii
prirnare. Bultmarur ar nega autenticitatea unor cuvinte chiar gi in cazul in care ar
exista lucruri asemenetoarelor in cadrul gnosticismului sau elenismului. De pe
aceastebazd, nimic din ceeace ar fi putut spune Isus nu va fi considerat auteniic
in afari de cazul in care ar fi unic sau nu s-ar asemdnacu nimic altceva. lnsd aga
cum subliniazd F. F. Bruce, acestaeste un standard de autenticitate care ..nu ar fi
acceptatde criticii istorici care lucreazd in alte domenii".6
6. Critica formei pare se fie prea pulin ingiduitoare in privinta posibilirdtii
inspiraliei. Ea nu lase loc pentru conducere gi cdlduzire activi din partea Duhului
SfAntin procesulformdrii traditiei orale.Mai cur6nd,procesula fost suvemat de
cdtrelegile imanentecarecontroleazeforrnareaintregii tradilii orale,Lr scriitorul
a fost Iimitat la resurselepe care le avea la dispozilie. Posibilitatea ca Duhul Sfant
sd-l fi ciliuzit ln mod supranaturaf astfel incat materialul tradilional se fi fost
suplimentat sau abrogat, nu pare si fie o optiune luate in considerare de criticii
rormel.
7. in fine, posibilitatea ca unii dintre martorii oculari si fi consemnat in scris
cele observate, este ignoratd. Cum stim insi cu Matei, vamegul, de exemplu? El
era obignuit cu consemnareafaptelor. Edgar Goodspeada discutat tocmai aceastA
posibilitate in tratatullui, Mntthew,Apostleand.Euangelist.26 Nu ar fi ciudat ca nici
unul dintre cei doisprezeceucenici sd nu fi finut un jumal de un fel sau altul?
Degi critica formei oferl contributii utile in domeniul clarificdrii relatdrilor
biblice, pdrereanoastri despre capacitateaei de a evalua istoricitatea materialului
trebuie si fie temperatd de consideratiile prezentate aici.
24. Lbid.,p.160.
5. F.F.Bruce, ,,Ar€ the New TestamentDocumentsStill Reliable?',in Ear,gclical Rools,ed. Kermeth S.
Kantzer,Nashville, Thomas NelsorL 197&p. 53.
26. Edgar Goodspead, Matthaw, Arystle and Eoa gelisf, New York, Holt, Rinehart and Winston,
1959.
TeologiaEi studiul cdtic al Bibliei 87
Griticaredactirii
AparitiaSi natura dbciplinei
Critica redactdrii reprezintd o altd etapd ir.lincercarea de a inlelege Scripturile.

DeSi aceastemetodi a fost aplicatd altor porliuni din Biblie, tot Evangheliile sunt
cele care ne dau cea mai clard 9i mai deplind indicafie cu privire la utilitatea ei.
Existd diferite opinii cu privire la rnodul in care critica formei, critica traditiei qi
critica redactdrii se raporteazd una la cealalte. Norman Perrin vorbegte intr-un
asemenea mod despre critica formei incdt si includd gi critica redactirii.2T Cu o
anumitx ocazie, Grant Osborne s-a referit atat la critica tradiJiei, cdt gi la critica
redactdrii ca la nigte copii vitregi ai criticii formei;28 cu o altA ocazie el a spus
despre critica traditiei ce este latura criticd a cercetirii din cadrul procesnlui
redactdrii.2eJinAnd seama de obiectivele noastre, vom trata critica traditiei ca
parte a criticii formei.
Ierrl..end uiticn forne i, dacd dorim se fim exacti, ar trebui siJ aplicdm probabil
studiului formelor pAnd la punctul clasificerii, sau poate al stratificirii, de unde
esteposibil sd se continue apoi cu critica haditiei. Vom considera critica redactdrii
o incercare de a ajunge dincolo de constatdrile criticii sursei literare, a formei gi a
traditiei, intrebuinlAnd datele adunate de la acestea. in tirnp ce critica formei
incearcd sa meargi inapoi, dincolo de perioada prirnelor surse scrise, critica
redacterii este preocupate, asemenea criticii sursei literare, de relaJia autorilor cu
sursele scrise. Critica sursei literare considerd cA scriitorii imbini oarecum pasiv
sursele scrise intr-un produs final. Critica redactdrii consideri ci adeplii ei sunt
mult mai creativi in munca lor. Obscrv6nd diferen(ele din felul in care
Evangheliile sinoptice trateaze 9i relateaze aceleagi incidente, criticii redactdrii
examineazd rolul activ al evangheligtilor in producerea rclatirilor lor din
Evanghelii. Critica redactdrii e de pdrere cd evanghelittii au fost autori veritabili,
gi nu doar reporteri sau cronicari pe de-o parte, sau editori pe de alte parte. Ea se
bazeazdpe presupunerea ci Evangheliile au fost urmarea preocupirilor fcologlcc
pe care le-a avut fiecare dintre scriitori. AceEti oameni alr fost in realitate mai mult
teologi decAt istorici.
Disciplina care a ajuns sX fie cunoscutd sub numele dc critica redactdrii a luat
nagtere gi a inflorit dupd Al Doilea Rizboi Mondial. In fimp ce unii critici
intrebuinfau doar cAteva dintre elementele ei, trei specialigti in Noul Testament au
fost primii care i-au dat o aplicabilitate deplind. LucrAnd relativ independcnt unr.rl
de celdlalt,fiecare dintre cei trei specialigtis-a concentrat asr-rpraunei anumite cbrli -
Gunther Bornkamm asupra lui Matei3o,Hans Conzelmann asupra Iui Lucarr, gi
27. Norman Perrin, RediscaLrcritlgthc Tcachitlg

o/fsrs, Ncw York, Harpcr ancllto\r 1967,p. 15-32;
lMaI Is Redoctiotl
Ctiticivn?, p.2-3.
28. Cmnt R. Osbome, ,,The Evangelical and Traditionsgeschichle",la nnl ol thc Eoal13clicnl
Theological
Society2"1,1978,p. 117.
29. Crant R. Osborne,,,The Evangelicaland Iledaction Criticism: Critiqre ancl Methodology",
IonrnaloJtheEuattgalical
Theologicn! Society22, 1979,p . 3A5.
30. GuntherBomkamm qi allii,Tiidition andInterprctntion i Mn hdo; trad. in lb. engl. PercyScoti,
Philadelphia,Westminster,1963.
31. Hans Conzelman^, Thc Theolo*Jof St. Lrkc, trad. in lb. engl. Ccoffrcy Bus 'ell, Nen' Vrrk,
HarDerand Row' 1960.
Willi Marxsen asupra 1ui Marcu32.Marxsen a fost cel care a denumit metoda
Redaktionsgeschichte. Totugi, lucrarea lui Conzelmann a fost cea care, din multe
puncte de vedere, a avut impactul cel mai important asupra cercetdrii biblice.
Aceastas-a datorat in mare parte statutului gi importanlei lui Luca.
A eistat presupunerea destul de larg rdspdnditi, cd printre scriitorii Noului
Testament, Luca a fost probabil un model de seriozitate, competenta gi
rigurozitate istorice. Acuratetea aluziilor lui la funclionarii Imperiului roman,
evidenta lui familiaritate cu obiceiurile gi viala Imperiului, 9i vioiciunea naratiunii
din Fapte i-a fdcut -pe mulfi cercetatori se il considere, ca sd zicem aga, primul
istoric al Bisericii. Intr-un fel el era considerat mai vrednic de tncredere decAt
mul$ altii care l-au urmat. Totugi, ir1 urma investigaliilor lui Conzelmann, a iegit
la iveald o imagine diferiti despre Luca. El este vezut ca un teolog, care a
modificat tradilia cu care a lucrat in conformitate cu motivatia lui teologicd. De
exemplu, Luca plaseazi apadliile de dupd inviere ale lui Isus in Ierusalim, cati
vreme alte merturii neo-testamentarele localizeazd in general in Galileea. prin
urmare, pe parcursul scrierii, Luca nu a fost motivat in primul rAnd de dorinla de
a lucra cu o cAtmai mare exactitate istorici, ci de concepJialui teologicd cu privire
la rolul lerusalimului.
Procedura urmdritd de Conzelmann a constat in comDarareaatente a textului
lui Luca cu surselelui gi mai ales cu Marcu, procedurdce dezviluie activitatea
editoriaH a lui Luca. C6nd acest tip de analizi este aplicat celorlalte Evanghelii
sinoptice, reiese ce gi scriitorii acestoraau fost teologi maturi, care au inclus, au
extins, au comprimat, au omis gi chiar au creat material pentru relatarea lor, in
conformitate cu obiectivele lor teologice. lntr-un sens cat se poate de real acest
lucru face ca autorul si fie pur gi simplu ultima treaptd a procesului de formare a
traditiei. Astfel a devenit un lucru obignuit se se vorbeascAd,espre trei Sitze im
Leben:(1) situalia.inifialdin carea vorbit 9i a actionatlsus; (2) situatia cu cares-a
confruntat Biserica primari in cursul lucrdrii ei; gi (3) situalia in care se afld
scditorul Evangheliei in cadrul luoirii lui qi in millocul obiectivelor lui.33
Orientarea gi accentele criticii redactirii diferi intrucAwa de cele ale criticii
formei. Critica formei se concentreazl mai mult asupra unitiflor individuale gi
independente de material, avind tendinla si le rupe legdturile cu cadrul. Ea
incearci si le ir:rteleagdin forma lor cea mai elementard.Critica redacttrri! pe de
alttr parte, este mult mai preocupatd de cadru in sine, de forme ulterioare ale
tradifiei, 9i, in etapa finali, de cadrul de referingi al evanghelistului.
Unii critici ai redactdrii pomesc, asemeneacriticilor mai radicali ai formei, de
la presupunerea^cd evangheligtiinu au fost extremde preocupatide ceeacea spus
gi a fecut Isus. In urma acestuifapt, se considerdcd scriitorii Evangheliilor au
consemnat acelelucruri care au servit scopurilor lor. Norman perrin afirmd cd
o marepartea materialelordin Evangheliituebuiepusape seamamotivatiei teologice

a evanghelistului....Trebuiesi lutrmcapunct de plecarepresupunereacdEvangheliile
lz-fi-lm u**r; ruo* theEt)angelist,
trad,inlb. engl.RoyA. Harrisville,Nashville,Abingdon,
1969.
33. Joachim Rohde, Rediscoueringthe Teiching of the Elnngelists, philadelphia, Westminster, 1968,
D. 22 si urm.
Teologiaqi studiul critic al Bibliei 89
ne oferA informatii directe cu pdvire la teologia Bisericii primare gi mr despre

invitetura lui Isus cel istoric, 9i c; orice informaiie despreIsus pe careo putem deriva
din ele poate veni doar ca urmare a strictei aplicAri a unor criterii de autenticitate
foarte riguros alcetuite.!
Dacd adoptdm o asemenea pozitie este de Ia sine infeles cd nu vom mai

presupune autenticitatea imediati a unui cuvdnt care-I este atribuit h-ri Isus (cu
alte cuvinte ci a fost intr-adevir rostit de El). Mai exact, povara demonstrerii
atarnd pe umerii personei care presupune cd acele cuvinte sunt autentice.
Remarcati comentariul fdcut de Ernst Kiisemann: ,,Obligatia care ne este acum
impusi noui consti din a investiga 9i a face credibile nu posibila lipsi de
autenticitate a unitdfii individuale de material, ci dimpotrivd autenticitatea
ei."35 Perrin face o remarci asemendtoare: ,,Natura tradiliei sinoptice este de
aqa nature incdt povara demonstrdrii va apdsa asupra pretentiei la auten-
ticitate."36
in rAndurile criticilor redactirii cu o tentd mai radicali a apirut un anumit
scepticism nu lipsit de aseminare cu cel al criticilor formei, cu mult mai
extremigti. Aceasta deoarece acum multe dintre cuv6ntdrile lui Isus trebuie
intelese ca fiind de fapt cuvintele evanghelistului. Daci critica formei spune cd
Evangheliile ne transmit mai mult credinla Bisericii dec6t cuvintele lui Isus,
atunci critica redactdrii spune ce Evangheliile ne comunicd in mare masura
teologia lui Matei, Marcu, Luca gi Ioan. Credinla devine o credinli, nu in Isus aga
cum a fost El, ci in acel Isus in care s-a crezut gi in care vor evangheligtii si
credem.
in cadrul incercirilor intreprinse pentru a se determina care sunt materialele
traditionale gi care sunt cele redaclionale au fost intocmite liste destul de lunqi de
criterii. William Walker a alcatuit o listd a unor pagi care trebuie urmali atunci
cAnd se incearci si se deosebeasci materialul redacfional de cel tradi;ional.3z El
pornegte de la presupunerea (mai curAnd conservatoare) cd materialul trebuie
considerat traditional in afard de cazul in care exista un motiv temeinic pentru a
fi considerat redaclional. Criteriile Iui includ atat factori funclionali, cAt gi
lingvistici. Printre pasajele care pot fi considerate redaclionale pe baza funcliei lor
se numdrd cele care (1) explici, interpreteazd sau comenteazd in alte privinle
materialul insolitor; (2) furnizeazd, rezumate condensate ale unor tablouri
generaledespre predicarea, invifdtura, lucrarea de vindecare a lui Isus, sau faima
Lui; (3)prevestesc sau anticipeazi evenimente care urmeaze se fie relatate ultedor
in Evanghelie; (4) introduc colecfii de cuvAntdri sau de material narativ; (5) oferd
scurte- indicalii despre timp, loc sau circumstante. Fenomene lingvistice
semnificative, ce apar adeseori intr-una din Evanghelii insd rareori sau niciodatd
h celelalte, pot fi un sernn al unei origini redaclionale. in timp ce Walker pune
accentul pe dovedirea faptului cd un material este mai degrabi redaclional decdt
traditional, mulli allii ar proceda tocmai invers.
34. Perri\,I lnt ]s Rcdnctian
Criticisn?,p. 69.
35. EmstKasemann, Essiyson NeI/)Teslafic,lt
frdres, Naperville, Ill.,AlecR.Allenson,i964,p. 34.
36. Perrin,Rcdiscoocring
theTeachitlg o.fless,p.39.
37. WilliamA. Walket,,AMethodfor ldentifyingRedactional passages in Matthewon Functional
andLinguisticGrounds", CalhalicBiblicrlQ attcrly39, l9j7 , p . 76-9g.
ObiecliiadusecriticiiredadArii
R. S. Barboura scosbine in evidenl5neajunsurilecriticii redactirii:38

1. Critica redacterii pare se-i inzestreze pe evangheligti cu un remarcabil
rafinament in domeniul scopului teologic Ai al metodei teologice. Aparent autorii
au inhebuintat un grad inalt de subtilitate gi abordare indirecti in araniarea Si
modificarea materialului lor, cre6nd propriile lor accentenoi pentru istorisiri gi
cuvantdri vechi. Esteaproape ca gi cum ar fi stdpanit metode modeme de stabilire
a veridicitdtii. Din acest punct de vedere ei sunt realrnente firi asemanare in
lumea anticd sau chiar 9i in ceamodemd. Pareinsi greu de crezut cd ei au posedat
un asemeneagrad de ingeniozitate9i creativitate.
2. Ctrutarea dupd Sitz im Lebenare tendinta de a sugera ce toate lucrurile din
Evanghelii sau chiar din intregul Nou Testamentsunt spuse avandu-se in vedere
un anumit audiioriu gi o anumitd problemi. Degi acest lucru este adevdrat in
legdture cu o mare parte din Noul Testament, este extrem de indoielnic cd el
trebuie considerat ir1i.rxtregimeastfel.
3. Greutatea criteriilor lingvistice sau stilistice variazd considerabil. S-ar
putea intr-adevdr sd fie semnificativ faptul cd micuful cuvAnt ttjr< (atunci) apare
de 91 de ori in Matei, de 6 ori irx Marcu, de 14 ori ir Luca gi de 10 ori tn Ioan. Dar
sdseafirme cd o anumiti expresieesteredacflonalideoareceaparede patru ori ir
Luca g,iin Fapte,insd niciodatain restul Evangheliilor,este[p;ii de temei.
4. Se presupune cateo-datdcd teologia autorului poate fi determinatd doar pe
_
bazapasajeloreditoriale.insi materialultradilional estein multe privinte la fel de
semnificativin acestsens,de vreme ce,in definitiv editorul estecel carea aless5
il includd.
5. Ca metodd, critica redactirii se lirniteazd la investigarea situatiei gi a
scopului evangheligtilor. Ea nu pune intrebiri in legdturi cu istoricitatea
materialului consemnatin lucrdrilelor. in cadrul criticii re-dactiril existe tendinla
de a se urmiri distinctia Geschichte-Historie intdlnitl in critica formei. Se
presupuneci scriitorii Evangheliilorau fost preocupalide semnificaliaistoriei,de
impactul ei asupra vieSilorgi a Bisericii (Geschichte),9i nu de faptele istoriei, de
ceeace s-a intemplat in realitate(Historie).Experienlade atunci cu Domnul cel
inviat a fost-ceacare i-a motivat pe evangheligti. Atat conceptia lor despre trecut,
cAt 9i nideidea lor pentru viitor erau modelate de aceasti eiperienli din prezent.
Duptr Perrin, Evangheliile sunt, intr-un sens, foarte asemdnitoare cu sirisorile
adresate celor gapte Biserici din primele capitole ale Apocalipsei. Cu toate ce
Evangheliile iau forma unor istorisiri 9i cuvhntdri din trecut, iar Apocalipsa se
concentreazd asupra viitorului, ceea ce este important in ambele cazuri este
mesaiul lui.Isus pentru pr€zent.3e$i, intrucat scriitorii Evangheliilor au fost pe
atunci relativ putin preocupaJi de ceeace s-a petrecut de fapt in trecut, la fel e;te
gi critica redacteriiastdzi.
Aspectepozitiveale criticiiredacteii
Am vdzut cd daci critica redactirii este luate ca rnijloc prin care se face
38. R. 5. Barbour, ,,RedactionCdticism and Practical Ther,Iogy,, ReftnnedWorld 33,1975,p. 263-265.
39. Pejrn'di,
WhatIs RedactioCriticism?,o.7B
Teologiagi studiulcdtic al Bibliei 9L
deosebireintre materialul traditional gi cel redactional,apar probleme.Aceasta

mai ales dacd pomim de la premisa cd nici un fragment nu trebuie sd fie
consideratautenticin afardde cazul in careautenticitatealui a fost demonstrate.
Nu existd insd gi anumite valori in cadrul unei intrebuin[dri atente a criticii
redactirii, in cazul in carecriteriile de autenticitatesunt fdcuternai rezonabile,iar
unele dintre presupunerile metodologice mai subiective sunt eliminate sau
restranse?
Trebuiesi observemaici ce existd cel pulin doud senstri ale termenului de
criticA a redactdrii,unul mai larg 9i unul n1airestrens.ro In sensulmai restrAns,
termenul desemneazdo gcoalateologici germand,ai cdreimembri (dintre carenu
toti sunt de nationalitategermand)seconsideri succesoriicriticilor formei.In sens
mai iarg, critica redacterii cuprinde toate lucririle in care evangheligtiinu sunt
tratati ca simpli compilatori, ci ca autori care ar.run punct de vedere al lor sau
chiar o teologieproprie. In acestal doilea sensau existatcritici ai redactdriide-a
lungul unei considerabilepdrli din istoria Bisericii, chiar inainte de aparitia
metodelor critice moderne.Ei au incercatpur gi simplu se vadi felul distinct in
care fiecareautor a adaptat 9i a aplicat materialul pe care l-a primit. Lucrarea
acestorcritici poate fi de folos pentru expertulbiblic de nuanld evanghelica.
Unii experli de acestgen au argumentatin favoareaunei intrebuintiri [mitate
a criticii redactirii. Ei observdcd Ned B. Stonehousede la WestminsterSeminary
a folosit metodeleei mai sdnitoasein timpul viefii saleinainte chiar ca gcoalade
criticd a redactdriisd fi apirut. Acegtiexperti pledeazdin favoareaintrebuin{drii
tehnicilor ei, irsi pe temeiul unor premise in armonie cu pretenliile emise de
Biblie. Critica redactdrii este consideratdmai degrabdun mijloc de elucidare a
sensuluipasajelorbiblice,decAtunul prin caresepot elaborajudecili negativecu
privire Ia istoricitate,autenticitate,9i la altelede acestgen. Grant Osborneingird
trei aspectepozitive ale criticii redactdrii:r1
1. O critici sdnAtoasea redactdrii poate ajuta la combatereaintrebuinJdrii
distructive a uneltelor criticii gi Ia confirmareaveridicitdtii textului.
2. Conturarea accentelorredacgionaleil ajutd pe cercetdtorsi determine
accentelespecificeale evangheligtilor.
3. Intrebuintarea uneltelor redacfionaleajute la solulionarea problemelor
sinoptice.
La acesteaeu ag adduga-o gi pe a patra. ObservAndfelul in care un anume
evanghelista adaptat gi a aplicat materialul pe care I-a primit, noi putem gdsi
solulii cu privire la felul in carepoatefi adaptatrnesajullui Cristosla noile situatii
pe carele intAmpindm.Deoareceacegtiautori biblici au fdcut in esentdexactceea
ce faceastdziun predicatorsau invdldtor atunci cdnd igi comunici mesajulunui
auditoriu.a2
Prin urmare, activitatea evangheligtilorcuprinde gi interpretarea.Ei luau
afirmaJiilelui Isus 9i le parafrazau,le extindeau,le condensau.Cu toate acestea
40. GeorgeB. Caird. ,,TheStudy of the Cospels.III: RedactionCriticisn" , The bipositoryTincs 87,
1976,p. 1.69
.
41. Osborne,,,TheEvangelicaland RedactionCriticism", p. 313-314.
42. Barbout,,RedactionCriticism", p. 265-266.
rimAneau fideli lnvdldturii originale a lui Isus. intocmai cum un predicator sau un
scriitor din zilele noastre poate prezenta aceeagi problem{ in diferite moduri sau
poate alege aplicaiia in functie de auditoriu, evangheligtii adaptau, insd nu
denaturau, tradifia. Iar ideea cd ei au creat chiar cuvAntiri ale lui Isus, punAnd
propriile lor cuvinte gi idei h gura Lui, trebuie respinsi. R. T. France afirmd:
Concluzia pe care o tragem in urma acestor lucrud este ce, degi este de netegeduit
faptul cd evangheligtii gi predeceso i lor au adaptat, au selectat gi au rcaraniat
materialul care le-a fost transmis, nu existe nici un temei Dentru a extinde aceaste
,Jibertate" p6nd la a include c/e4le4unor noi cuvantdri atri:buite lui Isus; cd de fapt
dovezile pe care le avem noi indici ferm insprc celdlalt pol, spre un respect suficient
de mare fata de cuvAntirile lui Isus, incat sa impiedice pe oricare dintre adepfli Lui
sa-I ahibuie invetdhra lui proprie.a
Ceea ce avem, prin urmare, nt este ipsissimn acrba, ci ipsissimn ?or. Nu avem
exact cuvintele pe care le-a spus Isus, insi avem esenta celor spuse de El. Noi
avem ceea ce ar fi spus Isus daci 9ar fi adresat tocmai grupului ciruia i s-au
adresat evangheligtii. Astfel scriitorii Evangheliilor nu pot fi acuzaii de
restelmecirea sau de prezentarea eronatd a mesaiului lui Isus.
Ineranla nu prctinde ca Logia Jesu (cuohntdrile lui Isus) si conliad ipsissima verba
(intocmaicuointele)lui Isus,ci doar ipsissima vox (insigi oocea),..Atunci c6nd un scriitor
al Noului Testament citeazi cele spuse de Isus, nu inseamtrd neaperat cA Isus a spus
exact acele cuvinte. Fdri indoialtr, cuvintele exacte ale lui Isus pot fi qdsite in Noul
Testament hse nu in toate cazur e, ln primul rAnd, multe dinl-trecuv'6nt5ri au fost
rostite de citre Domnul nostru in aramaicd, motiv pentru care a lost nevoie ca ele sa
fie tradusein greaci, Mai mult decatatat, ...scdito;i Noului Testamentnu au avut la
dispozifie convenliile lingvistice pe care le avem noi astizi. Astfel cA esteimposibil si
gtim care dintre cuvantAri sunt citate exacte, care sunt discursuri parafrazate si care
sunt traduceri libere chiar.ln lumina acestordate,carear fi aceleluiruri referitoarela
cuvantdrile lui Isus care ar hage la cantar impotriva ineranlei? Doar in cazul in care
sensul pe care.l atribuiau evangheligtii cuvintelor lui Isus nu a fost intentionat de Isus,
sau dacd expresiile exacte ale lui Isus sunt astfel interpretate lncat capete un sens pe
care Isus nu l-a avut niciodatd in vedere, este ameninFte ineranta,e
Explicarea naturii exacte a lucrdrii de redactare a evanghelistului este un

aspect care separe aripa mai conservatoare din cadrul gcolii de criticd a redacliei
de cea mai sceptici. De pildd, sunt posibile mai multe pozitii in legiturd cu
originea unei cuvanteri a lui Isus care se gdsegte intr-una din Evanghelii, insd nu
gi in traditie. Una dintre ele este aceasta: dace scriitorul a fost complet dependent
de tradifie, aceasti cuvantare implici cu siguran{i un act de creafie din partea lui,
ca 9i cum gi-al impune propriul lui punct de vedere cu privire la Isus.asO a doua
conceptie este ctr o cuvantare care se gdsegte in Biblie, insd nu Si in traditie poate
se fie o materializare a incercirii credinciosului de a exprima experienta sa de
atunci cu Domnul cel inviat. Adicd este posibil si fi fost o incercare de a raporta
ll5]T*r,llJ,rtfr"r,ucity of the Safingsof )esus",p. 12S;cf. Rohde, Rediscooering,
p.2s8.
44. ?aul D. Feinb€rg,,,The Meaning of Inerrancy,.,i^ Inerruncy,ed. Norman tleisler, Grand
Rapids,Zondervan, 1979,p. 301.
45. Marxse, Ma* theEoangelist,p.9.
TeologiaEi studiul critic al Bibliei 93
felul tr carein{elegeaBisericaprimard situatia ei de atunci, (acelSitz im Lebenal
ei) la propria ei viziune despreIsus.a6 O a treia posibilitateesteci, degicuvintarea
in cauzi nu a fost rostiti de Isus in timpul lucrdrii Lui p;mantegti,ea a fost totugi
revelatdin mod specialevanghelistuluide cdtreDomnul cel inviat 9i indlfat.aT Oa
patra posibilitate este ca aceacuvantare a fost rostiti chiar de Isus in timpul
lucririi Lui pamantegti,inse nu a fost pdstrati in cadrul tradiJiei. A fost un
materialde carescriitorul Evanghelieia avut cunogtintdin afaratradiliei, probabil
datodta altor surse disponibile,a propriei lui memorii sau a notitelor lui dacd a
fost martor ocular,sau chiar printr-o revelafiedirectdde la Dumnezeu.as Separe
cd doar in cazul primelor doud pozilii existeintreb;ri cu privire la veridicitatea
Scripturii. Iar acolo unde, in contrastcu ceeace tocmai am discuiat, Scripturile
reflectdmaterialul traditional, insd intr-o formd modificatd,avernde-a facenu cu
alteratii in cuvantdrilelui Isus, ci mai degrabdcu ,,o scoaterein evidenld a unor
nuanfe diferite ale sensului" in cadrul acelorcuvdntdri.ae
Linii directoarepentruevaluareametodelorcritice
Existi catevalinii directoarecarene vor aiuta sd ne ferim de supraestimarea
utilititii 9i autoritdtii metodologiilor critice, qi de adoptarea unor forme
necorespunzdtoare ale lor.
1. Trebuie s6 ne punem in gardi impotriva presupunerilor care sunt
antisupranaturalein semnificalialor. De exemplu, dacd miraculosul (9i in mod
specificinvierealui Isus) esteconsideratneistoricdeoarececontraziceexperienla
noastri uniformd de astdzi,trebuie sd fim congtienlicd esteprezentcevadin acel
,,continuuminchis" al lui Bultmann, care considerdce toate evenimentelesunt
conectateintr-o reteacauzale.
2. Tiebuiesdfim vigilenti in privinta aparitieirationamentuluicircular.Criticii
carefolosescistorisiri din Evangheliipentru a reconstruiSitz im Lebena Bisericii
primare, iar apoi folosescacestSitz im Lebenpentru ca se expLicetocmai originea
acestoristorisiri, se fac vinovali de o gAndirecirculard.so
3. Trebuiesd fim atenli la deducliile neintemeiate.O similitudine in gAndire
esteuneori inteleasdca un indiciu in favoareaunei origini comune sau a unei
legdturi cauzale.Identificareacircumstantelortr carea fost propoviduitd o idee
este consideratduneori drept o excluderea posibilitilii ca aceaidee sd fi fost
propovdduiti in alte circumstante.Sepresupunece o cuvdntarecareexprimAun
crezal Bisericiinu a fost niciodatdrostitdde Isus.Aici estevorba despreo oremisi
ascunse,Fi anume: ,,Daci ceva face parte din inveldtura Bisericii liau din
iudaism),nu se poate sd fi ficut parte qi din invdldtura lui Isus." Caracterulunic
(ceea ce Perrin numegte ,,disimilaritate" 5l, iar Reginald Fuller ,,caracter
-G-.
P"r.in.wrotr n edaction
criticism?
, p. zB.
47. Cerald Hawthome, intr-un referattinut la intilnirea anualdla EvangelicalTheologicalSociety,
Wheaton,Illinois, decemb e 1973.
48. RobertGtrndry, Tlc Useof theOT iit St.Matthan'sGospel,Leida, Brill, 1967,p. 181-185.
49. Osborne,,,TheEvangelicaland RedactionCriticism", p.313, 322.
50. M. D. Hooker, ,,On Using the Wrong Tool",Theolov 75,1972,pag.570-581.
51. Perrin,Redr'scooc/i
g theTeachifig
of lesus,pag.15-49.
distinctiv"5,) este considerat criteriul autenticitiJii. insd aceastd presupunere,

afumati in acestfel, incepe si arate destul de arbitrar gi chiar improbabil.
4. Trebuie si fim congtienli de prezenla subiectivitefli, a arbitrarului. De
exemplu, criticii redactdrii atribuie adeseaun grad considerabil de autoritate
reconstituirii de citre ei a acelui Slfz im Leben,sa:uexplicatiilor lor in legiturd cu
originile 9i cauzele.Cu toate acestea,acesteconcluzii nu pot fi verificate sau
controlate cu atutorul vreunui mijloc independent.O modalitate de a aprecia
caracteruldemn de incredereal unei metodear fi ca ea sd fie aplicati unei lucrdri
contemporanesau de dati recent;, caz in care esteposibil ca rezultatul analizei
sd se dovedeascia fi just sau fals. C. S. Lewis sepldnge ci unele dintre analizele
9i explicatiile-ficutepe marginealucririlor lui pur gi simplu nu au fost in acord
cu oatele reale. Insa dacAacestaeste cazul cu scrierile lui Lewis, ce trebuie si
credem despre unele explicatii in legdturA cu originile elementelor din
Evanghelii?Dupi cum a spus Lewis, Marcu estemort. toncluziile criticilor lui
nu pot fi verificate.53
5. Trebuie sd fim vigilenfl in privinta prezenlei presupunerilor cu privire la o
-
relalie antiteticd dintre credinli gi raliune. De exemplu, perrin vorbegte despre
pArereace predicarea cregtind timpurie era interesate de reminiscenlele istorice gi
de ,,pdrereaopusi", 9i anume cd ar fi fost teologic motivatd.s Aceastapare s6
sugereze ci existe un conflict intre motivalia teologica (credinta) gi interesul
istoric. Acest conflict aparent este reflectat in distinclia destul de precisi dintre
Historiegi Geschichte.Iar aceastala r6ndul ei vine din distinctia ficutd de Soren
Kierkegaardintre g6ndireaobiectivh9i ceasubiectivi; el suslineacd volumul de
pasiune lduntrici sau de subiectivitate este invers proportional cu volumul
dovezilor obiective sau al certitudirrilor.ss Acest p""ci de vedere cu privire la
credinji 9i rafiune poate fi corect (cu toate ca eu nu cred aceasta).ln Lrice caz,
trebuiesd fim congtienlicd estedoar o presupunere.
6. Trebuie se observdm ci in toate acesteprobleme lucrdm mai degrabtr cu
probabiLite$decat cu ceriitudini, iar acolo unde probabilital e se cldJesc una
peste cealalti existe un efect cumulativ asupra concluziei.De exemplu, daci
lucrim cu o premisi care are o probabilitate de Z5%, atunci probabilitatea
concluziei este de 75%. Daci insi lucrdm cu doui asemenea premlse,
Probabilitatea concluziei finale este de numai 56%; la trei asemeneapremise este
de 42o/";la patru de 32o/o.lntr-ornare parte a criticii redacteriiexistdo intreagi
serie de asemeneapremise, fiecare depinzAnd de cea precedenti, gi aviind o
probabilitate ce scade in mod corespunzitor. Tlebuie si avem in vedere acest
lucru ahlnci cind evaludmconcluziili criticii redactirii.
52. ReginaldH. Fulle\ A CriticalIntrod.uction to theNeu Tcstament,Naperville, Ill., Alec R. Allenson,
7966,pag. 91-704.
C. S. Lewis, ,,Modem Theology and Biblical Criticism,,, in Cftlistkn Reflectiolls.CrandRapjd,s,
-53..
Eerdmans, 1974,p. 159-162.Vezi de asemeneac tica devastatoarea lui Walte! Kaufmann referiioare
la ,,Quellenscheid-ung"9i parodia lui pe marginea analizarii lui Fa st de Goethe, Citique of Rcligion
andPhilosophy, p.3n-388. Venind din parteaunui scriitorsecular,critica lui Kaufmann estechiar mai
impresionantd decat cea a lui lewis.
54. Perri'r, What k RcdactioflCtiticisln?, p. 40,
Soren Kierkegaard, Collcludingl)ils.icntifc Posrsc/ipf,trad. in lb. engl. D. F.Swensongi W. Lowrie,
*55.
Princetorr NJ., Princeton Unive$ity, 1941,p. 182 Si urmdtoarele.
Teologiagi studiul critic al Bibliei 95
Ar trebui sI fie evident faptul cd critica biblicd nu hebuie se aibi neapirat

rezultate negative. Atunci cand metoda este formulati cu atutorul unor
presupuneri care sunt receptive la posibilitatea supranaturalului gi a autenticititii
materialelor, gi sunt aplicate criterii care nu sunt mai stricte decat cele folosite in
alte domenii ale cercettrrii istorice, apar rezultate foarte pozitive. Astfel Joachim
Jermias afirmi cd limbajul 9i stilul Evangheliilor iinoptice arata ,,atata
cnedinciogiegi un asemenearespect fatd de traditia cuvanterilor lui Isus, incAt
suntem indr€ptititi se stabilim urmitorul principiu legat de metodd: ln tradilia
sinoptici trebuie demonstrate fipsa de autenticitate a cuvanterilor lui Isus, 9i nu
autenticitatea lor."s Acest lucru, se bazeaz6,,firegte pe premisa credibilit{ii
surselor,insd aceastepremise, atunci c6nd esteverificatl ir contrast cu datele, se
dovedegtea fi mult mai ugor de sustinut decat altemativa ei.
ln consecinli, critica bibtcd, atunci cand este folositl cu atentie gi este bazata
pe unele premise compatibile cu autoritatea deplini a Bibiiei, poate fi m1-1ocul
eficient prin care se poate arunca o razd de lumini ir:r plus asupra intelesului
Scripturii. $i cu toate cABiblia nu trebuie si satisfaci criteriile de autenticitate ale
criticii biblice pentru a fi considerate veridicd, atunci cand satisface aceste
standarde avem o confirmare suDlimentard a caracterului ei demn de incredere.
55. Joaddm Jermias,Ne@TestamentTheology,NewYork, Scribn€r,1971,vol. 1, p. 3r.

f-----l
t<
"-))
Actualizarea
mesajuluicrestin
Pericoluldemodariimesajuluicregtin
Loculpermanentei
in crestinism
O institulie
FapteleluiDumnezeu
Experienfele
Doctrinele
Un modde viala
DouAincercAride a actualizateolooia
Transformatorii
Traducatorii
Crilerii ale permanentei
Prezentauneiinvatatlride-alungulsuccederii a diferiteculturi
Aparitiaintr-uncadruuniversal
Un factorpermanent recunoscut ca baza
O legeturdindisolubilecu o experientecareesteconsideratd esenliale
Felulincareestereflectatd inveFturain punctulculminant progresive
al revelaliei
Pericoluldemodirii mesajuluicrestin
O problemdde un interesdeosebitpenhu teolog,9i bineinlelespentru intreaga
Biserice cregtine, este aparenta diferente dintre lumea Bibliei 9i lumea
contemporani. Nu numai limbajul 9i conceptelepar foarte diferite, dar in unele
cazuripAndgi intregul cadru de referinte.Incepemacestcapitol cu descriereaunei
conceptiiextremistedespreaceastddiferenld.
RudolJBultmarn a Socatlumea teologici cu eseulseu ,,New Testamentand
Mythology".t in acest eseu el observdca Noul Testamentne oferi o imagine
miticd a lumii. Acestlucru sevede cel mai bine in cosmologiasa.Dupe Bultmann,
Noul Testamentconsiderece lumea esteun edificiu cu trei etaje:deasupracerul
care 1l gizduiegte pe Dumnezeu cu ingerii Sdi, la miiloc pemantul, regedinla
omului, gi dedesubt iadul, cu Diavolul 9i demonii lui. Pdnd 9i pe pemant, se
intdmpld o seriede evenimentesupranaturale.Au loc miracole:apareDumnezeu,
iar ingerii Lui comunicd mesareqi il asistdpe om. Demoni din lumea de jos il
ndpestuiescpe om, aducandboli Si alte nenorociri,9iajungandchiar se posede
pe acestain anumite ocazii. Dumnezeu poate inspira gandurile omului sau ii
1. Rudolf Bultmann, ,,New Testamentand Mythology",in Kerygmaand Myth, ed,.Ha s Bartsch,
New York, Harper and Row, 1961,p. 1-44
96
Actualizareamesaiului cregtin 97
poate cdlduzi acliunile. El ii poate da viziuni ceregii. li poate insufla pnterea

supranaturale a Duhului Siu. Lumea este cAmpul de bitilie unde are loc o rnare
luptd intre acesteforle ale binelui 9i ale rdului. insi vine vremea, gi aceastacat de
curdnd, cAnd toate acestea vor ajunge Ia un sf6rgit cataclismic. Vor avea loc
necazurile din urmd, dupi care va veni din cer Judecitorul, mor{ii vor invia, va
avea loc judecata finald gi fiecare va trece in starea sa finald, fie cea de mAntuire
vegnic6,fie cea de condamnare vegnicd.2
Dupd Bultrnann, aceasteperspectivd mitologicd asupra lumii a fost conceptia
generald despre realitate din perioada in care a fost scrisd Biblia. Ea poate fi
regesite in miturile apocaliptice iudaice gi in miturile gnostice ale rdscumpdririi.
Cu alte cuvinte, nu existd nimic unic in cosmolosia Bibliei. Ea nu face altceva
decat sa reflecte o perspectivi proprie primului secol. Prin urmare, ideile ei cu
privire la acesteprobleme sunt invechite pentru noi cei de astizi.3
Bultmann susline cd ideea universului cu trei nivele este de neconceput pentru
cineva din zilele noastre. Copernic este cel care a adus aceaste schimbare in
mentaLitatea oricdrei persoane conftiente, raJionale 9i receptive, din vremea
noastre, sau, la drept vorbind, din orice vreme de la acest om de gtiintd incoace.
(Pur gi simplu nu este posibil se mai renasce ideea unui pimAnt plat, in ciuda
persoanelor care sunt membre ale Societdlii Pamentului Plat. Acegti oameni suslin
cd secventele spatiale sunt montaje obtinute toate intr-un studio, aga-zisele
imagini ale PdmAntului vdzut de pe Lund fiind simple ingelitorii.) pentru marea
maioritate a persoanelor de astizi, ideea antici a unui pimant plat cu patru colluri
esteimposibil de suslinut. Acelagi lucru este valabil qi cu privire la ideea c6 bolile
sunt cauzate de posesiune demonicd. Medicina modernA ne-a aritat cA bolile sunt
cauzatede bacterii gi virugi, gi nu de posesiune demonicd. Av6nd in vedere noua
noastri conceptie despre cauzalitdlile naturale, rniracolele din Noul Testament nu
mai sunt considerate miraculoase, intocmai cum ideea indlldrii lui Isus spre un loc
ceresca dispdrut o dati cu pierderea miticului univers cu trei nivele.a in mod
sirnilar, escatologia miticd biblicd este de neconceput, dacd nu pentru alt motiv
atunci pentru ci cea de-a doua venire a lui Cristos nu a avut loc. DacA agteptem
totugi ca la un moment dat sd aibd loc un sfargit al universului cunoscut de noi,
fdrd indoiald ce ne agteptdm ca el sd survini mai degrabd sub forma unei
catastrofe de genul unui holocaust nuclear, decAt prin evenimentul mitic al
reintoarcerii lui Cristos. Este imposibil ca acestemituri sd fie luate literal. Ceea ce
sugereazdBultmann este o reinterpretare a lor.s
Dacd Bultmann ridici obieclii logice impotriva ideilor pe care le consideri
mituri demodate, mai existd de asemeneagi o dificultate psihologici. Cregtinul de
rAnd, chiar cel care frecventeazd regulat serviciile religioase, triiegte in doud lumi
diferite. Duminice dimineafa, de la ora 11 pAni la pr6nz, el trdiegte intr-o lume in
carefierul securii plutegte, rdurile se opresc din cursul lor de parcd ar fi zdgdzuite,
2. Ibid., pa'. 1-2. Prin mit Bultmann intelege aceaimagisticd derivatd din lumea sensibili cu
ajutorulcdreiaomul incearcesa exprime felul in careseintelegepe sine insugi gi puterile spirituale
invizibile
3. b4.,p.3.
4. lbid.,p.4.
5. lbid.,p.5.
mdgarii vorbesc,oamenii umbld pe ape, persoanemoarte invie chiar dupd mai

multe zile de la moartea lor, iar unei fecioare i se nagte un copil. insd in timpul
septemanii cregtinul se migcd intr-un mediu cu totul diferit. Un mediu in care
norma este reprezentate de tehnologie, de aplicarea descoperirilor gtiintifice
moderne.El pleaci de la bisericdin maginalui modernd,cu comenziautomate,
directie automate, servo-frane, radio-casetofon stereo cu unde AM-FM, aer
conditionat gi alte fleacuri. Merge la casalui, la fel de bine echipat5.in realitate
cele doue lumi sunt in conflict una cu cealaltd.in lumea biblici a cregtinului,
atunci cand cineva e bolnag serostescrugdciuni in vedereaunei vindeciri divine.
in lumea lui seculardoamenii merg la doctor,sau daci lucrurile seinriutdlesc la
Mayo Clinic. CAt timp poate fi mentinutd acest gen de schizofrenie? Dupi cum
vede Bultmann situatia, acesteasunt problemele.
Locul permanentei
in crestinism
Bultmarur sustine ci acesteconcepfii demodate pot gi trebuie sd fie schimbate,
insi fdcdnd aceastanu pierdem specificul cregtinismului. Este tot cregtinism. Dar,
de fapl proced6nd astfel, n-a pierdut el esentareligiei? Aici trebuie sd punem
urmdtoarea intrebare: Ce anume hebuie sd pastrem pentru ca sd menlinem urr
cregtinism veritabil, sau pentru a rdmdne cu adevdrat crestini? Teologii Fi
exponentii diferitelor segmente ale cregtinismului au sugerat respunsuri variate
cu privire la elementul de durati in cregtinism:(1) o instiiulie, (2) fapiele lui
Dumnezeu,(3) experiengele, (4) doctrinele,(5) un mod de viatd.
O institutie
Un prim raspuns este ci elementul permanent al cregtinismului este cel
institutional. Probabil ci forma tipicd a acestuirdspunseste conceptiaromano-
catolce.Pohivit acesteiconceptii,Dumnezeua dat Bisericiio cantitatedecisivdde
adevir. Revelajiaa incetato dati cu moarteaultimului apostol.De atunci incoace
Biserica nu a adiugat nimic la conlinutul revelaliei, ci doar a declarat gi a definit
ceeace fuseserevelat.Ea adaugi dogme noi, insd nu gi revelaJienoud. Biserica,in
calitate de succesoare a apostolilor cirora le fusese incredinlat adevArul, are
autoritatea de a promulga acestedogme noi prin expunerealor. Ea este de
asemenea gi interpretainfailibiLi a acestordogmeo datd ceeleau fost promulgate.
In consecinli, Bisericaeste factorul constant.Adevdrul care trebuie crezut este
inve$tura curentAa Bisericii.in timp ce dogma se poate dezvolta gi modifica,
Biserica rimAne constantd,6
Faptelelui Dumnezeu
Un alt rdspuns dat in ultimii ani estecd elementul permanent al cregtinismului
este reprezentat de anumite evenimente istorice cu caracter unic sau fapte pline
de putere ale lui Dumnezeu.Aceastaestepozifia pe careo ia gcoalade ,,teologie
6.,,Dogma",inNeruCatholicEnclclopedin,NewYork,McGraw-Hill,'1967,vol,4,p,947-948,
Actualizarea
mesaiuluicreqtin 99
biblicS"saucurentul de gandirenumit ,,Heilsgeschichte".T Celemai multe relatdri

biblicenu sunt neaperatexactesau normative,deoareceBiblia include mult mai
multelucruri dec6tacestefapte unice gi centrale.Religiabiblicd estealcdtuiti din
rdspunsulfdpturilor umane la acesteacte ale lui Dumnezeu.Astfel, majoritatea
naratiunilorsunt doar interpreteria ceeace au crezutoameniiLegdmAntuluicd a
ficut Dumnezeu.Exodul estemareleevenimental Vechiului Testamentnireata
fapti a lui Dumnezeu.Evenimenteledescriseca fiind precedenteexodului sunt
interpretareadaii de cdtre evrei trecutului lor in lumina credinlei dobAnditecu
prilejulexodului.Acesteanu sunt atat istorisiri despreceeace a ficut Dumnezeu,
ce se cer a fi luate literal, cAt parabole care exprimd credinla evreilor. Ele
reprezinteceeace seagteptauevreii sd sdvArgeascd genul de Dumnezeupe careei
il experimentaserd. Tot astfel, relatirile de dupd exod trebuie inlelese ca fiind
pdrerilelor in legdturd cu evenirnenteleulterioare,din perspectivacredinlei pe
careo dobAndiserd la exod.Ei vedeaumAnalui Dumnezeula lucru in intAmplirile
de oricefel.
Pentru aceaste gcoald de gandire existe, in esentd, doud fapte ale lui
Dumnezeu:exodul din Vechiul Testament9i ,,evenimentulCristos" din Noul
Testament. Astfel, Biblia nu este atat o relatarea faptelor lui Dumnezeu, cAt o
prezentarea religiei evreilor.A avut loc o schimbaresubtili. Accentulnu mai este
pus pe Dumnezeuin calitateaSa de referental verbelordin Biblie, ci pe credinla
evreiascigi pe mintile evreiegtiin calitatealor de subiecteale verbelor cdr{ilor
modernedespreinlelesul Bibliei. Dupd cum a subliniat Langdon Gilkey intr-un
articolclasic,schimbareaestemascatede punereaverbelor la diatezapasivi (,,a
fostconsiderat",,,s-acrezutce este",adici de citre evrei).3
Pe aceastdbazi, elementul permanentgi autoritar din cadrul cregtinismului
estereprezentatde faptele lui Dumnezeu,9i nu de relatirile biblice. Aici devine
decisivddeosebireadintre teologiabiblicS,ardtAndce credeauevreii, qi teologia
sistematicd, insumAndceeace credemnoi. Gilkey vede aceastdabordareca pe un
punct de vederecare estepe jumdtaie liberal qi modern qi pe jumdtaie biblic ai
ortodox.eIntrucat cei caresuslin acestpunct de vedereafirmi ci atunci cAndne
elabordmpropria noastrd teologiepentru prezent,sau la drept vorbind propria
noasherehgie,noi trebuiese pdsham ca normative faptelelui Dumnezeu.Ele au
avutloc o datd pentru totdeauna.Pe de alte parte,interpretirile asociatecu unele
evenimenteanterioaresau ulterioarepot fi inlocuite ugor cu unele explicagiimai
potrivitegi mai Ia zi.
Experienlele
Un alt rispuns insd estece experientelecarediinuie reprezintdesenfa,factorul

permanental cregtinismului.In timp ce convingeriledoctrinarese pot schimba,
7. G. Emest Wright 9i ReginatdH. Fuller, Bookof tlt Actso.fGad,Cardcn City, N.Y., Doubleday
1959;Bemhard Anderson, I)rldzrslardingthc Oltl Lst,.rrrcnt,editia a treia, Englewood Cliffs, N.|.:
Prentice-Hall, 1975.
8. Langdon Gilkey, ,,Cosmology,Ontolog, and the Travail of Biblical Language", Ioutnnl of
Religiotl4l, 1961, p. 194-205.
9. lbid..o. 194,198.
oameniidin toatetimpurile au aceleagiexperienle.Un exempluremarcabilal unei

astfel de experiente este speranta universald a nemuririi. Harry E. Fosdick
considereci ideea biblicd despre invierea trupului este de fapt modul in care
persoaneledin acea vreme au exprimat nidejdea lor tn nemurhe. Datd fiind
conceplia iudaicd despre $eol - un loc sub scoarta pemAntului in care sdligluiesc
cei morli, ducdnd o existentdgoaldgi lipsitd de sens- nu estesurprinzetorfaptul
cA oamenii sperau ci va avea loc o revenire pe pemant, o inviere din $eol.10La
aceastas-a adeugat Si influenta zoroastrismului, care in timpul exilului a devenit
matricea in care au fost turnate agtepterile evreiegti in legiturd cu o viata de
dincolo de moarte.Astfel, nidejdea ci moarteanu va fi finald a ajunssi ia forma
familiari a unei credinle intr-o stare intermediare in perioada dintre moarte gi
ziua judecalii, intr-o inviere generaltra celor drepli gi a celor nedrepli gi o tudecati
urmati de ir:tcredinJareaacestoransambluri, formate din suflet gi trup, cerului sau
iadului. Cu excepfia unor mici modificdri, Noul Testamentprezinte aceaste
concepliede bazd.11
Fosdickgisegteci ideeaunei invieri in trup estematerialistein mod grosolan.
Dupd pirerea lui nu estenecesarsdsepdstrezeaceastddoctrintrspecifice.Esential
estesd seretind trdireacareddinuie,detag6nd-ode ceeace i-a detenninataparitia
gi de nevoia pe careo irdeplinegte ea.Aceastebeire estede fapt agteptareaunei
vieti viitoare. Aceastaagteptarepoate fi pestratdin diferite ,,structuri mentale".
FosdickesteconStientde faptul ci el schimbeanumite inlelesuri doctrinare sau
conceptuale.l2 Totugi,acestlucru nu are nici o importantd pentru el, de vreme ce
nimic din istoria umane nu pare atat de schimbdtorca gi categoriilementale.Ele
apar,se inalJd,se pribugesc Ai dispar. Ele sunt doar expresiitrecdtoareale unor
convingeriSi heiri permanente.Fosdicksugereazdcd nddejdeanemuritii poate fi
peshati, in timp ceideeainvierii in trup esteinlocuite cu un sensdoctrinar diferit.
Noul sens pe care il propune el este acela al nemudrii sufletului. Aceastd
conceptiespecificda fost propusi pentru prima daix de Origen. Fosdicksusiine
ci, bazAndu-sepe ajuiorul acesteiconcepfii,el 9i allii ca el i-au m6ngAiatpe cei
care au suferit o pierdere grea, au fdcut ca ,,perseverenfaplind de rdbdare" a celor
h va$td se conlina mai multd bucurie gi ca lupta tinerilor pentru dob6ndirea unui
caractersd aibd sens.Aceasti concepfie a;'utdla clarificarea experientei universale
a evreilor din antichitategi a cregtinilorde astdzi.t3
Doctrinele
Unii au afirmat cd permanentulgi imuabilul din cregtinismestereprezentatde
anumite doctrine care au aperut in vremurile biblice gi diinuie pani in prezent.
Spre deosebhede Fosdick,cei care sustin acestpunct de vedere insiste asupra
faptului ci, reflecfiile modeme nu pot fi substituite doctrinelor biblice. ]. Gresham
Machena fost un apirdtor iscusital acestuipunct de vedere.El ia in considerare
in special incercarea de a separa invdtetura eticd a lui Isus de doctrina care o
10. tlarry E. Fosdick,TheModet Uscof theBible,NewYork,Macmillan,1933,p.99.
11. Ibid.,p.lffi.
12. Ibid.,p.101.
13. Ibid.,p. "103.
Actualizareamesaiului creqtin 101
insojea. Unii, de exemplu, au afirmat ci prin faptul ci gi-ar.rinrdddcinat credinla

in evenirnentul vietii gi morlii lui Isus, ucenicii Lui au trecut de fapt dincolo de
intenliile Lui. Potrivit acestui punct de vedere, Isus a proclamat doar o Impdrdlie
a lui Dumnezeu, fdrd a face din Sine lnsuqi obiectul credintei. El nu S-a considerat
pe Sine Mesia. Aceaste teorie s-a dovedit totugi a fi imposibil de susfinut.rr Cu
toate cd William Wrede gi Adolf von Harnack au reconstituit un Isus lipsit de
conceptia mesianicd despre Sine, ei au fecut aceastape baza unei selectdri atente
a pasajelor. $i totugi, in ciuda acestei alegeri pline de precar-rliea unor anumite
portiuni cum ar fi Predica de pe munte, mai remane totugi o problemd irnposibil
de eradicat. Deoarece pand $i in acest pasaj, in care Isus a vorbit mai mult despre
felul de comportament care trebuie sd-i caracterizeze pe cetdlenii Impdriliei,
existi o note specificd. In timp-ce profelii spuneau: ,,Aqa vorbegte Domnul", Isus
a declarat: ,,Eu ve spun voui".In mod evident El considera cA este o Persoand care
are dreptul se dea la o parte Legea, gi aceastain virtutea propriei Sale autoritdti.l5
Dar sd lisdm de-o parte pe moment consideraliile de acest gen, qi si vedem ce
se va intAmpla dacd vom cl6di un cregtinism care pdstreaze Si aplicd numai
invdliturile etice ale lui Isus. Sd presupunem ci vom considera ci doctrinele existd
gi au fost propoviduite de Isus, dar nu suntem obligati se stdruim in ele. Avem
Iibertatea sd le ignorim (de vreme ce ele sunt acum ugor de combdtut) 9i sd ne
interesdm doar de punerea in practicd a sublimelor invildiuri etice ale lui Isus. Care
va fi insd rezultatul? Sd ludm de exemplu, regula de aur, spune Machen. Daci
intreaga societatear apLica-o(,,Totce voili se ve faca voue oarnenii, faceli-le qi voi la
fel"), ar rezolva acest lucru problemele ei cu adevdrat? in anumite cazuri regula ar
putea veni foarte bine in sprijinul rdului gi nu al binelui. Si ne gdndim, de exemplu,
la cazul mui om care vrea sd se Iasede biuturd. Fogtii lui tovardgi de petreceri, dacA
urmeazi regula, ii vor oferi ceva de beut, bineinJeles,deoarece aceastaeste ceea ce
ar vrea ei sd le faci lor altii. Astfel, regula de aur devine un obstacol redutabil in
calea inaintdrii morale. Totugi, problema aici nu este cu regula, ci cu intelegerea
scopului ei. Ca gi restul Predicii de pe munte, ea nu a fost adresati intregii lumi.
lntentia lui Isus a fost ca ea sA fie practicatd de cdtre ucenicii Sdi, cetifenii ImpdrdJiei
lui Dumnezeu. (Aici intrdm intr-o problerni de doctrind.) Ei au trecut printr-o
transformare morald gi spirituali. Dacd ei fac altora ceeace ar dori si Ie faci lor allii,
vor face ceea ce este bine, cdci lucrurile pe care le doresc ei din partea altora sunt
inalte gi curate. $i dincolo de aceasta,capacitateade a face altora ceeace vrei ca allii
si ili faci fie, presupune o transformare gi o infuzie de putere spirituali. invdldtura
eticeesteinsuficiente fire realitatea despre care vorbegte doctrina din spateleregulii
de aur. Dacd ignorim sau deforrndrn doctrina, invAtdtura eticd igi pierde
valabilitatea.r6Din aceastAcauze, experienlele despre care Fosdick vorbegte cu atata
entuziasm nu sunt posibile fdri adevirurile doctrinare care le garanteaze.
Un mod de via6
Un ultim punct de vedere plaseazd locul permanenfei in cadrul unui mod de
14. J. GreshamMachen, Christintiitynnd Libenlisl,?,Crand Rapids,Eerdmans,1923,p. 34.

15. lbid.,p.36.
16. Ibid.,p.37-38.
viatd aparte sau al unei etici aparte. MergAnd in direclia indicatd de Immanuel
Kant 9i ulterior de Albrecht Ritschl, cei caresustin acestpunct de vedere considerd
ce esentareligiei constd mai degrabd in compodament decdt in crez. Walter
Rauschenbusch a fost unul dintre susfinetoriide frunte ai acestuipunct de vedere.
Pentru a determina natura gi scopul real al cregtinismului, observe
Rauschenbusch, noi trebuiesdil vedem ix forma lui pure gi neperverdte,agacum
era el in inima lui Isus Cristos, deoarecea fost modificat considerabil de,a lungul
istoriei Bisericii.Conceptiagi ideile lui Isus desprecregtinismpot fi insumatein
expresiasimpld ,,domnialui Dumnezeu".Ea era miezul parabo).elor gi profeliilor
Lui. Ea era temeliatuturor faptelor Lui. Aceastaesteprima gi ceamai importante
dogmd a credinlei cregtine.Domnia lui Dumnezeuesteidealul socialpierdut al
cre$tinismului (Reforma din secolul al XVIlea a fost doar o reactualizare a
ieologiei pauline). Rauschenbuschmiliteaze pentru o reinnoire a spiritului gi a
obiectivelor lui Isus lnsugi.u
Dupe pdrerea lui Rauschenbusch,invdtdtura lui Isus cu privire la domnia lui
Dumnezeu in inimile omenegtinu a fost cevanou gi fdri precedent.Dace ar fi fost,
nu ar fi dobdndit niciodatd reacliapozitivA de care a avut parte. Mai exact,El a
continuat gi a prelucrat doar accentulpus de profeti pe dreptate personald gi
sociald.lslsus S-aopus conceptiilorpopulare acolounde ele veneauin conflict cu
acesteidealuri. Ceeace a propus El esteo Impdrdtiea lui Dumnezeupe pdmAnf
El nu a asociat-oniciodatecu cerul.leMiezul invdtdturii gi practicii lui Isus a fost
preocupareapentru dreptate,iustitie, egalitatesociali gi democratie.Aceastaar
trebui sd fie 9i idealul nostru.
Doui incercdride a actualizateologia

in urma concepliei despre religie care a fosi adoptath in primul capitol, ar
trebui sd fie evident faptul ci una dintre componentelemajore ale cregtinismului
estecontinutul doctrinar gi, din acestmotiv el trebuie conservat.Avand in vedere
scopudlenoastredin cadrul acestuivolum, el va fi consideratcel mai important
elementpermanent.Dace vrem sd menlinem insi caracteruladecvatal religiei
cregtine,trebuie sd inhoducem o preocupare suplimentard la acestpunct: in ce fel
am putea traduceteologiain limbaj contemporan.
Existd douh orientdri diferite in mijlocul celor care considerd ce crezurile
implicate in cregtinism sunt importante, dar au nevoie de o formulare
contemporane. (In aceastesectiune nu mai ludm in considerare acele persoane
care nu considera conceptele de mare importanF gi care prin urmare sunt
oarecum indiferente fatd de ceeace se face cu ele.) Clasificarea intrebuintatd de
William Hordern esteutiH. El denumeqtecele doui orientdri in urmdtorul fel; cea
a traducatorilor gi cea a transformatorilor.2oTraducdtoriisunt teologi care simt
17. Walter Rauschenb\tsch,
ChristianizingtheSocialOrder,New York, Macmillan, 1919,p. 49.
18. Irid., p.50 gi urm.
'19.
lbid.,p.66.
20. William Hordern, Nezu Dirccliotls in TheologyTodn!, \tol. 1, Introductiotl, Philadetphia,
Westminstet 1966.
Actualizareamesajului creEtin 103
nevoia reexprirndrii mesajului intr-o formi mai inteligibili, dar intenjioneazd sd

pdsfeze continutul, la fel ca cei care traduc dintr-o limbe in alta. in schimb
transformatorii, cum indicd gi numele lot sunt pregeii si facd modificdri destul
de serioase in confinutul mesajului pentru a-l raporta la lumea modernd. Vom
analiza mai ir:rtaiacest al doilea punct de vedere, mai radical.
Transformatorii
Transformatorul este convins cd lumea a trecut printr-o prefacere serioase de

la vrernurile biblice incoace. Fie cd se gandegte la schimbdrile tehnologice din
ultimii c6fiva ani, sau la schirnbdrile mari din domeniul gtiinlelor ftrndarnentale
din acest secol sau de mai devreme, transformatorul considerd ce lumea de astezi
pur gi simplu nu mai este cea in care a apdrut qi s-a dezvoltat cregtinismul. Mai
mult decit atat, crezurile aferente cre$tinismului, aga curn sunt ele, sunt Iegate
intr-un mod atdt de inseparabil de acea streveche conceplie despre lume, inc6t nu
pot fi sustinute independent de ea. Cu alte cuvinte, crezurile reprezinti variabila
dependentd, iar mediul intelectual mai larg, constanta independentd. Realmente
nu existd nici o posibilitate de a le re{ine prin simpla lor reformulare sau
modernizare.
Liberalii adoptd aceasta pozifie. Degi existd unii care preferd sd li se aplice
elicheta de modernigfl,pe considerentul ce actualizeaze credintele vechi, aceqtianu
cred cu adevdrat ce esenta cregtinismului este stlans legatd de doctrinele specifice
pe care le-au suslinut credinciogii din vechime. Agadar nu este necesar se se
conserve sau si se pdstreze acele doctrine.
Tiansformatorii mai cred cd omul s-a schimbat radical o dat; cu trecerea
tirnpului. Chiar daci la un moment dat este posibil ca mesal'ul sd fi fost
corespunzdtor Si de folos omului, pe lAngd ci era acceptabil, in prezent omul este
atat de diferit gi natura lui este atAt de schimbati, incAt mesajul va intAlni urechi
surde, sau chiar ostile.2r
Aici omul rnodern devine mdsura adevdrului. intrucdt adevirul este
considerat in rnare misure relatiy astdzi omul este judecitorul a ceea ce este bine
sau rdu. Nu existi deloc ideea unei revelalii de la Dumnezeu, care sd fie intr-un
fel sau altul sursa gi criteriul adevdrului. Astfel, nu existi nimic normativ in afara
experientei omenegti, nimic care si poatd judeca ideile omului. Dacd ar fi posibil
se existe vreo modificare i:r urma cdreia sA rezulte un acord intre cregtinismul
tradilional 9i gAndirea ornului modern, atunci doctrina cregtine este cea care
trebuie sd se schimbe, 9i nu omul. CuvAntul cheie este mai degrabd relevanfi,
decat autoritate. Dacd rnesajul cregtin nu se dovedegte a fi acceptabil pentru om,
atunci el poate gi trebuie si fie modificat dupe cum este necesar. Prin urmare
sursele din care se extrage conlinutul cregtinismului vor fi considerabil mai
cuprinzAtoare decit in cazul creqtinismului traditional. Trebuie consultate nu
numai cAteva documente sacre despre adever, ci mai degrabe inireaga paleti a
Iiteraturii, filozofiei 9i gtiinlelor atunci cAnd se construiegte crezul creEtin.
Un caz limpede de orientare transformatoare este teologia mor{ii lui
Dumrezeu, care a avut o viatd scurtd, dar spectaculoasi pe la mijlocul anilor'60.
21. Ibid.,p.141-142.
A fost o teologie specific americani, cu toate ce a existat ceva asemenatorgi in alte

pdrli, ca in cazul gAndirii lui lohn A. T. Robinson din Anglia. Cei mai bine
cunoscuti reprezentanfl ai migcirii au fost Thomas J. J. Altizer, William Hamilton
gi Paul Van Buren. Chiar denumirea migcerii este elocvente pentru dArzenia cu
care acegti bdrba;i au dorit si indeplineascd obiectivul lor de transformare a
mesajului cregtin. Ei erau gata si renunJe pAnd gi la credinla tradigionald in
Dumnezeu, daci ar fi fost necesar.Cu siguranti ci nici unul din elementele
cregtinismului nu ar putea fi mai important decat Dumnezeu.
Acegti teologi au consideratconceptul de Dumnezeu imposibil de sustinut.
Pentru unii dintre ei moartea lui Dumriezeu insemna lipsa de conlinut a idei.i de
Dumnezeu sau a cuvantului Dumnezeu.Urmdrind metoda filozofiei analitice,
Paui Van Buren a gdsit conceptul lipsit de semnificatieintr-o lume orientatA
empiric.z ln parte, toate acesteaau rezultat din ceeace teologii adepti ai teoriei
mortii lui Dumnezeu considerau cd este o prdbugire ir:r cadrul conceptiei
neoortodoxedespre revelalie.23 Potrivit neoortodoxiei,Dumnezeu nu poate fi
cunoscut prin nature sau cu aiutorul unor experienle la indemAna tuturor
oamenilor intr-un mod general 9i universal, ci prin intermediul gi in cadrul
intdlnirii Lui speciale9i plrsonale cu omul. insd aieasteintahire - cu neputintd
de conholat sau de provocat - nu perea se mai aibd loc in viziunea adeptilor
teoriei mo4ii lui Dumnezeu. Aparent exista o absente a prezentei lui
Dumnezeu.in plus, capaciiateaobi;nuitd de a-L experia pe bumnezeu pirea sd
fi dispdrut la- mu1li oameni moaerni. Unii cregtini h gir"r" relevant pe
Dumnezeu in cadrul anumitor decoruri. Un sanctuarliniqtit, vitralii, o orgd la
care se executa un anumit gen de muzicd, toate acesteaevoce sentimente
religioase pentru multi oameni, pur gi simplu din cauza reflexelor lor
conditionateprovocate de acegtistimuli. Unele persoanenu pot sd ascultesau
si cinte ,,O, Doamne mare" fird sd incerceun sentimentde piogenie.Totugi,un
numdr din ce in ce rnai mare de persoanecontemporanenu au o asemenea
reactie.Ei nu au avut niciodatd acestgen de trdire. Astfel - au conchisadeplii
teoriei morJii lui Dumnezeu- ,,sentimentulprezenleilui Dumnezeu,,trebuie sd
fie mai degrabdun fenomenpsihologic,decAtunul religios.
Aici se pune de asemenea9i problema a ceeace Dietrich Bonhoeffera numit
,,o lume ajunsdla maturitate". ln trecut Dumnezeua fost rezolvareaenigmelorgi
solutia problemelor. Orice lucru care nu putea fi inteles era pus pe socotealalui
Dumnezeu.Acest fapt a dus la expresia,,dumnezeulgolurilor,, - golurile fiind
lacunein cunoagtereaomului. In oricecaz,pe mesure ce cunoagtereas-a extins,
spatiul pentru Dumnezeu ca principiu explicativ s-a micgorat in mod
corespunzetor. Pentru inceput El S-a retras dintr-un anumit domeniu, iar apoi
dintr-un alt domeniu. Geologia, biologia gi psihologia L-au inliturat fiecare rAnd
pe rAnd pe Dumnezeu. Cealaltefuncfie traditionald a lui Dumnezeu, aceeade
solufie a problemelor, a avut gi ea tendinta de a dispdrea. in vremurile biblice,
atunci cdnd nevasta unui bdrbat era stearpd, se adresau rugiciuni lui Dumnezeu
ca sd-i ,,deschidipAntecul",astfelincat seli sepoatenagtecopii. Saragi Ana sunt
22. Paul Van Buren, TtreSecularMeaning of the Coslel, New york, Macmillan, 1963.
23. Wiliarn Hamilto& ,,TheDeath of God TheologiesToday,,in Thomas J. J. Altizer 9i William
Ilar Lton, RndicalThcologyand the Deathol God,Indianapolis: Bobbs-Merrill, -1966,p.27.
Actualizareamesajului cregtin 105
doud exemple biblice de seamd in acest sens. in zilele noastre, femeia merse la un
gingcolggcare ii prescrie un tratament fertilizator; $i se na$te un copil (Jau mai
mulfi). In Biblie, daci era secet;, omul se ruga lui Dumnezeu sd trimite ploaie, gi
ploua. in zilele noastre, omul modern ca.,ie un nor corespunzetor, zloard pe
deasupra lui gi il stropegte cu ioduri de argint sau ceva de genul acesta gi vine
ploaia! Dumnezeu este, cum s-ar spune, gomer. Locul farniliai pe care El il ocupa
in cadrul experienlei umane este acum ocupat de altii. El nu este necesar ca parte
a lumii, gi in consecinfd conceptul de Dumnezeu nu are sens pentru om.2l
Problema, in orice caz, nu este epuizati. Dificultatea omului nu constd numai
in neputinta de a-L cunoagte din experien{d pe Dumnezeu.2s Ci de fapt in
experierea absen{ei lui Dumnezeu. Problema rdului este reald gi serioasi. pentru
cineva care crede intr-o fiinle divind atotputernice este dezolanti priveligtea
distructivite$i naturii. $i dincolo de aceastaesteproblema rdului moral. Cruzimea
9i indiferenla omului fald de semenul lui sunt inipdimantitoare. Dacd Dumnezeu
ar fi cu adevdrat Dumnezeu, dacii El ar fi atotputernic
ai plin de dragoste, El ar
dori cu siguranid sd inliture acest gen de rdu din lume gi ar fi capabil sA o facd.
Prezenta continud a rdului, sub ambele forrne, pare sd pledeze cu tdrie gi cu
elocvente impotriva existenlei unui astfel de Dumnezeu.
Daci Van Buren gi Hamilton ajung la aceaste problemd in urma unur proces
intelectual temeinic, Altizer vine cu o abordare mult mai subiectivd, aproape
misticd. El nu accentueazd atat incetarea experierii lui Dumnezeu, cet moarfea
Dumnezeului primordial gi transcendent. Acest Dumnezeu a trecut de bund voie
printr-un proces de transforrnare de Ia o fiinli din afara lumii, care aclioneazi din
cAnd in c6nd in cadrul ei, la o fiinfd contopitd in intregime cu procesele acestei
lumi. in timp ce in teologia de facturd ortodoxi intruparla a fost consideratd actul
prin care Dumnezeu a devenit una cu rasa uman;, pentru Altizer ea nu este decat
un simbol, doar una dintr-o intreagd serie de asemenea veniri. in cursul istoriei
Dumnezeu a tot venit la om. Procesul este acum complet. insi, spre deosebire de
ortodoxie, in cadrul cdreia Dumnezeu continud sd fie Fiinla primordiald, aici El
9i
se transformd dintr-o fiinld transcendente intr-una irnanentd. El lasi in urmi
caracterul primordial al naturii Lui, iar pasul este ireversibil. Astfel moartea lui
Dumnezeu este sinuciderea Dumnezeului primordiaJ gi naqtereaunuia imanent.26
^ Adeptii teoriei morlii lui Dumnezeu recomandau o credintd cu totul seculare.
In locul descoperirii lui Dumnezeu intr-o manierd transcendente, Drin
intermediul inchinirii 9i rugdciunii, aceastdmiqcare propunea regdsirea Lui prin
intermediul activitetii, cum ar fi implicarea in migcaiea pentiu oblinerei de
drepturi civile. Acest nou cregtinism secular trebuia sd fie unul care afirmd lumea,
care speri sd Il gdseasca pe Dumnezeu in experienle seculare gi care sper6 sd
identifice o cale mai degrabi de a se bucura de Dumnezeu, decAt de a-L folosi sau
de a avea nevoie de EI.27
in cadrul acestui mod de g6ndire stanclardul este reprezentat de omul modern
9i ceea ce lui i se pare rezonabil, poate fi acceptat. Nu existi nici un cuvAnt
lbid.,p . 35-36,39.
lbid.,p.25.
26. ThomasJ.J.Altizpr, TfieGospelof ChtistinnAtlelsm,philadelphia,Westminster,1966,p. 102-112.
27. Hamilton, ,,TheDeath of God TheologiesToday",p.37,42.
autoritar din partea unui Dumnezeu care Se reveleazepe Sine din afara lumii.
Iluminareaesteceutati mai degrabdcu ajutorul viziunilor unor autori ca William
Blakegi FriedrichNietzsche.28 Adevirul vine mai curAndprin acesteviziuni decAt
prin cele ale profetilor evrei. De altfel, cAnda fost solicitat sd defineascdtemelia
ultimd a credinteilui, Altizer a spus;,,Moby Dick!" Mareabalendalbd,dispdrAnd
in ape pentru ultima oare, este cea mai completd imagine a Dumnezeului
primordial carea venit in lume.
Traducdtorii
Tiaducdtoriisunt de pdrerecd transformatoriinu au reformulatmesajul,ci l-au
inlocuit cu un altul. Un cregtinism fird Dumnezeu, sau cel pulin fdri unul
transcendent,gi fdrd un loc r.rnicdin punct de vederecalitativ pentru Isus Cristos,
nu pare vrednic de a mai fi numit astfel. Traducetorii impirtdgesc cu
transformatorii dorinfa de a vorbi lumii moderne prin cuvinte actuale gi
inteLigibile.Totugi,ei accentueaz;mult mai putemic nevoiade a aveaincredinlarea
cd ceeace se propovdduieqteestemesajulcare are autoritatedivind. Unul dintre
obiectivelelor este se pdstrezecontinutul de bazi al mesaiului. in acest sens
traducetorii sunt conservatori.Un alt obiectiv de-al lor este sd dea mesaiului o
formd noud, sd se exprime in limba ascultetorului.lntocmai cum cineva nu s-ar
gandi sdrosteascao predicdin greacabiblicdin fafacuiva carenu cunoa$teaceastd
limbe, tot aga,estede o importantecruciali sdscdpdrnde expresiilevechi 9i lipsite
de familiaritate gi si folosim sinonime din viaja contemporand.Traducitorii
incearci sdspundceeacear spuneBiblia dacdne-arfi fost adresatenoui ir:rsitualia
noastrdde astezi.n
ln cercurilecregtineconservatoare pare si existeo dorinli real6dupd acesttip
de preocupare. Popularitatea traducerilor parafrazate ale Bibliei confirmd
existentaacesteinevoi mentionate.Living Bible, versiuneaJ. B. Phillips 9i chiar
versiunea Cotton Patch fac ca evenimenteleBibliei sd pare reale. in timp ce
traducitorii gi exegeliibiblici deplAngfrecventtraducereaserecdcioase ale acestor
parafrazariale Bibliei (elenu au avut, desigur,niciodateintentia se fie traduceri),
persoanelelaice din zilele noastrele gdsescadeseorifolositoaregi edificatoare.
Succesulparafrazdrilorpoate sugerafaptul ci in trecut expertii biblici au ficut o
treabi mai bune atunci cdnd era vorba sd descoperece anume a insemnatBiblia
pentru ascultitorii iniliali, decAt atunci c6nd se punea problema si afirme ce
anumeinseamndea pentru prezent.
Traducltorul sustine ca omul nu este mdsura adevdrului. Adevdrul vine de
sus,dintr-o sursdsuperioard.DumnezeuesteCel carevorbegte,iar omul cel care
ste pe bancainculpafilor, gi nu invers. Dacd estenevoie de transformare,atunci
omul, qi nu mesajul,estecel caretrebuiesd setransforme.in timp ce traducdtorul
urmeregtesd facemesajulinteligibil sau ugor de inleles,el nu se aQteapte sa-l face
acceptabilin termenii omului modern. Existe o anumitd dimensiune ziditd in
mesajcareva fi intotdeaunao cauzdde poticnire pentru omul firesc.Existdastfel
28. ThomasJ.J. Altizer, ,,Theologyand the Death of God". in Radicalnrcobgynnd thcDcathof God,
p.98-101.
29. Hordem, N??,Directions,eol. "1,p.746-\47.
Actualizarea
mesaiuluicregtin r07
un sens in care mesajul trebuie sd fie ostil inlelegerii contemporane a realitiJii gi
critic la adresa ei. El trebuie se reprezinte o provocare la adresa ncntalitetii
contemporane, nu doar sd se adapteze la ea.30
Nu numai invdteturile doctrinare pot cauza tensiuni intre Biblie gi omr-rl
contemporan. Poate chiar mai ofensive decAt ansambh"rrilede crezuri ale Bibliei
sunt hvetdturile ei etice. Acestea par sd puni sub semnul intrebdrii nu mrmai ccea
ce crede cineva, ci gi ceea ce face gi este. Mesajul biblic va crea o fricliune - fie de
naturd doctrinard, fie eticd - o fric{iune pe care nici teologul gi nici Biserica nr-r
trebuie sd hcerce sd o inleture.
Traducdtorul trebuie sd deosebeascd cu atentic mesajul de interpretarile gi
tradiliile care au iegit din el. Cele din urmi au devenit uneori la fel de influente ca
mesajul in sine. intr-adevdr, unele persoane sunt incaDabile s6 cteosebeasci
interpretarea de mesaj. in accepliunea lor orice ircercare de reformulare a
mesajului este o falsificare gi o modificare sau abandonare a lui. Totugi, ele trebuie
sd fie atente deoarece necregtinul poate gdsi ci o anumitd interpreure este
nephcute gi, prin urmare, poate respinge mesajul. Nu existd nici o virtute - din
punctul de vedere al traducdtorului - in incercarea de a adopta pentru totdeauna
un anumit mod de exprimare al unui concept. Interpretdrile specifice
|in mai
degrabdde domeniul teologiei istorice - ceea ce s-a crezut dec6t cle cel al tcologiei
sistematice- ceea ce trebuie sd credem.
O parte din dificultdlile intampinate la actualizarea mesajului provin din
faptul cd revelaJia biblici a venit in anumite situajii specifice. Astfel mesajul a
luat o formi localizatd. Problema este se se dcscopere ce trebuia crezut
si fecut
doar in acea situatie gi ce este de o aplicabilitate mai largi. Exemplele nu lipsesc:
Este oare spelatul picioarelor o practicd ce trebuie continuati de Bisericd in
aceeagimdsurd in care este continuate practica botezului sau Cina Donrnului, sau
esteceva ce tine de situalia biblici? Este oare rnodul in care se sdvirgegte botczr-rl
esential pentru act in sine, astfel incat trebr.rie si determinim
Si se incercam sa
pestrem maniera exactd folositd in timpurile biblice? ce pr.rtenr spune despre
$i
conducerea bisericeasci? Di oare Noul Testament varianta normativi pentru
toate timpurile, sau doar nigte sugestii, pe care sd le putem adapta la nevoile
existente?
O altd complicalie decurge din faptul c6 Biblia nu elucideazi problemcle
.
Iegatede anumite doctrine. in actualizarea mesajului trebuie oare se nc limitem la
afirmaliile explicite ale Scripiurii, sau putem presupune cd scriitorii biblici ar fi
spus mai multe dacd s-ar fi confruntat cu probleme mai complexe, cum ar fi celc
cu care ne confruntim noi? Un exemplu este doctrina Trinititii, care nLl estc
tratati explicit gi direct niciieri in Scripture. Ceea ce nu inseamni cd in vremurile
biblice nu au existat concepJiile cu privire Ia Trinitate, ci ci reflectarea asupra
acestei doctrine qi enunlarea ei nu au aiuns intr-un asemenea stadiu incdt sE
pemite o formulare exacte a ei in cadrul Scripturii. prin urmare, ea nn este pe
deplin elucidati in Biblie aga cum este, de exemplu, doctrina justifichrii, pe care a
tratat-o Pavel.
O alte dificultate provine din necesitatea de a raporta revelafia biblici ta
30. Ibid.,p. 148-749.

modul mult mai complet in care inlelegem noi in prezent revelatia generale. De
exemplu,Pavelinvdla destul de clar ce tou oameniisunt pdcdtogi(el a discuiat in
detaliu natura noashe pacdtoase,coruptd gi siatutul nostru de persoanevinovate
in fata iui Dumnezeu, care decurge din aceasti naturd). El atribuia intr-un fel toate
acestealui Adam gi pdcatului lui (Romani 5:12-21).in zilele noastre,biologia,
antropologia, psihologia, sociologia 9i numeroase alie discipline ridicd noi
intrebiri cu privire la natura umand, la suflet (inclusiv dacd existe sau nu), Qicu
privire la fundamentul trdsdturilor personale.Daci ar fi se raportdm revelatia
biblici Ia cultura noastre modeme, ni s-ar ceresd rispundem la unele irtrebiri pe
care Pavel nu le-a avut de intimpinat. Dacd el le-ar fi discutat c.rm.ra prin
inspiratia pe care a avut-o nu ar fi fost tnjeles de primii s6i cititori.
In plus, unele adevdruri biblice sunt exprimate in anumite forme care sunt
lipsite de semnificalie pentru persoanele caie trdiesc in prezent. Nu uitagi ci ne
referim mai curAnd la forma in care apare un adever, decat h esentalui. Dochina
despre providenta lui Dumnezeu este hvdfdtura potrivit cdreia Dumnezeu
supravegheazigi celxuzegtetot ce existe gi tot ce se intdmpld. Pentru a ilusha
acestadevdr,Biblia Il compari pe Dumnezeucu pistorul cel bun carepoarte de
griid oilor; ea menJioneazide asemeneacd Durmezeu protejeazdpdsirile cerului,
hrdnindu-le 9i pizindu-le de pericole. Multe dintre persoanele de astdzi care
trdiescin agezdriurbanevdd rareori pdsdrigi sepoatese nu fi vdzut niciodatdun
pistor purtAnd de griid oilor lui. Dacd ar fi sd li se dea o imagine concreti despre
providente unor asemeneapersoane,ar trebui sd fie aleasdo imagistici complet
schimbatd.Care este,de exemplu, relalia provideniei lui Dumnezeu cu cibernetica
sau cu rdzboiul nuclear modetn?
Se spune uneori ci existd doi pagi pe care trebuie si-i parcurgem dace dorim
sd pestrem continutul unei irvd!5turi biblice in timp ce ii ddm o formd
contemporand: primul pas esie sa determinem insermdtatea pe care a avut-o in
contextul ei original gi al doilea pas e sd spunem ce inseamnd ea astizi. Ceeace se
propune este o traducere directe a semnificatiei trecute pentru cea din prezent.
Acest lucru estein genul unei rnetode de i:rvdlare a unei anumite limbi strdine, la
care maioritatea dintre noi am fost probabil expugi.
In cadrul acesteimetode invdldm care cuvant dintr-o anumiti limbi este
echivalent cu un anumit cuvant dintr-o alti limbd. Astfel, persoanelecare
vorbesc engleza 9i invatd germana, sunt invdlate cd echivalentul cuvAntuLui
der Stuhl drn germand este in limba englez6,the clrrir (scaunul). Noi mernordm
aceastaechivalenti. Ceutem un cuvint german in dicJionarul german-englez
pentru a gesi un echivalentin limba englezd.Insi semnificaJia\i der Stuhl nu
este,,thechair". Sensulreal al cuvAntului denotdun obiectcu un Sezut,un spdtar
gi patru picioare. ,,Thechair" estedoar particularizareaaceleisemnificalii intr-o
limbd, engleza in cazul nostru, la fel cum der Stuhl este o particularizare in
german6,Ia chaisein francezd.,lnsilla in spanioli gi agamai departe. Observali cd
noi nu incercemaici sd pledim in favoareaplatonismului. Noi nu argumentdm
cXsemnificaliareal6 a}ui der Stuhl este,,scaunitate"(prezenti in mintea tuturor
oamenilor).Noi ne referim Ia un anumit obiect.Ne referim la aceasemnificaliea
acelui obiect care este comund tuturor culturilor. Nu vrem prin urmare, sd
-3tl-a""rt"
p.obl"*e vor fi discutatemai detaliatin capitolul g.
"109
Actualizareanesajului cregtin
pleddm in favoarea inspiratiei conceptual-dinamice (opusa celei verbale).3r

Problema cu acest rnod de invdlare a unei limbi strdine este cd nu poate functiona
decAt in cazul in care ludm mai mult de doui limbi specifice deodate. Iar atunci
c6nd in oricare dintre cele doui limbi unul dintre cuvintele implicate capdtd Si
semnifica{ii diferite, exprimarea adevdrului ajunge si fie dep5gitd.
Existd gi o alte metodi de predare a unei limbi straine, care poate fi folosite
simultan in cazul persoanelor care vorbesc diferite limbi. in aceasth situalie
instructorul nu spune: ,,Der Stuhl (sau In chnisasau ln sillrr) inseamnd scaunul." EI
doar aratd sau atinge un scaun gi spune ,der Stuhl" . (Elevii vor inlelege de obicei
dupd inflexiunile vocii lui sau dupd ceea ce face ce trebuie sd repete cuvdntul dupd
el.) El atinge peretele gi spune ,,die Wnnd". De asemenea, se pot preda prin
demonstrare cuvinte care desemneazd diferite acJiuni. Conceptele abstracte, care
abunde in teologie, sunt mai dificil de exprimat, ins6 pot fi gi ele transmise o dati
ce cuvintele Qi semnificajiile mai concrete gi elementare au fost insugite.
Am adus in discufia noastri despre metodologia teologicd acest al doilea mod
de predare a unei limbi strdine in vederea atingerii unui punct crucial. In procesul
actualizdrii unei afirmalii biblice noi trebuie si introducem un pas intermediar
intre determinarea a ceea ce a insernnat ea in contextul ei original gi erprimarea a
ceea ce inseamnd in prezent. Astfel, primul mod de predare al unei limbi striine
reprezintd o metaford inadecvati. Aceasta deoarece noi trebuie sa g;sim
semnificatia esenliald care std la baza tuturor expresiilor particulare ale unei
invdldturi biblice. Astfel, dace invdtdtura biblicd este cd Dumnezeu e inillat
deasupra pdmdntului, noi trebuie sd-i descoperim elementul esenfial, qi anume cd
Dumnezeu este transcendent. El nu este limitat la un anumit punct din naturh. El
estemai degrabe dincolo de naturi. El nu are cunoagterealimitate pe care o avem
noi. Dragostea Lui, mila Lui gi toate celelalte atribute ale Lui depdgesc cr.rmult
orice lucru care se gesegtein fiinlele umane. Sd faci ca acest adever si aibd sens
pentru zilele noastre, inseamnd sd-i dai o expresie noud gi concretd, exact cum s-a
procedat in vremurile biblice. Observa{i cd noi nu dim un,,echivalent dinamic"
al afirrnaJiei biblice. Ceea ce facem in schimb este sA dem o expresie noui gi
concrete aceluiagi adevdr de duratd care a fost exprimat intr-un mod concret in
vremurile biblice prin intermediul unor expresii 9i imagini obignuite pe-atunci.
Criteriiale permanentei
Este evident pe baza celor discutate anterior ci sarcina cu adevirat importanta

a teologiei este de a ideniifica adevdrurile vegnice, esenta doctrinelor, 9i de a le
separade forma trecdtoare in care au fost exprimate, astfel incAt sd poatd fi creatd
o noui formd, Curnputem noi oare localiza gi identifica acest elemenr permanenr
sau aceasteesentd?In unele cazuri este destul de simplu, intrucit adevarul vegnic
este prezentat sub forma unei afirmajii didactice universale. Astfel de exemple
sunt destul de numeroase in Psalmi. Unul se gdsegte in Psalmul 100:5: ,,Cdci
Domnul estebun; bundtatea Lui Jine in veci, 9i credinciogia Lui din neam in neam."
ln alte cazuri adevdrul vegnic trebuie extras dintr-un pasaj narativ sau dintr-o
invdtetura dati ca rispuns la o problem; specific;. E\ista cdteva criterii cu ajutorul
cirora factorii permanenti sau esentadoctrinei pot fi identificali: (1) dEinuirea unei
invdtituri de-a lungul succeddrii a diferite culturi; (2) aparitia intr-un cadrul
universa| (3) un factor permanent recunoscut servind ca baztr; (4) o legdturi
indisolubild cu o experientd care este considerate esenliah Si (5) felul in care este
reflectateinveletura irnpunctul culrninant al revelafiei progresive.
Prezentaunei invaEtui de-a lungulsuccedeii a diferiteculturi
Suntem congtienti de multitudinea culturilor prezente ir1 lumea noastrd de

astdzi,9i de perioadavastede timp carene despartede vremurile biblice.Ceeace
uitem uneori este ci perioada biblicl nu era alcdtuiti dintr-un ansamblu uniform
de situalii. Impreiurerile temporale, geografice,iingvistice gi culturale dh cadrul
Scripturilor canonice diferd in mare mdsurd. S-au scurs multe secole din
momentul scrierii primelor cdrti alre Vechiului Testament gi pAnd la scrierea
ultimelor cirfl din Noul Testament.lmprejuririle geografice 9i culturale apartin
unei largi palete ce se intinde de la cadrul pastoral al Palestinei antice panA h cel
urban al Romei imperiale. Existd anumiti diferente i:rtre limba ebraice 9i cea
greaci 9i intre culturile respective, diferenle care, degi uneori exagerate, sunt
totugi foarte reale. Daci, deci, existd o permanente a unei iravdldturi biblice de-a
lungul cAtorvacadre,se poate foarte bine si ne aflirn in posesiaunei veritabile
constanteculturale sau chiar a esenteidoctrinei. Variagiili pot fi considerateca
fdcdnd parte din forma doctrinei.
O ilustrare a permanenfei de-a lungul diferitelot culturi este principiul
ispdgirii prin iertfe gi respingerea concomitentd a oricdrui fel de indreptdliri prin
fapte. Acest principiu il gisim prezent in sistemul de jertfe al Vechiului Testament.
Il gisim, de asemenea,$i in invetAtura Noului Testamentcu privire la moartea
ispdgitoarea lui Cristos.Un alt exempluestecentralitateacredinleiin Isus Cristos
care acoperdorice prapastiedintre evrei gi neamuri. Petru a predicat-ode ziua
Cincizecimii, in Ierusalim, evreilor ce proveneau din diferite culturi. pavel a
declarat-otemniceruluidin Filipi intr-un cadru specificneamurilor (Fapte16:31).
Aparitiaintr-un cadruuniversal
Un alt procedeuprin care se poate determinaesentaunei doctrine esteacela

de a se observa care sunt elementeleprezentatelntr-o manierd universald.
Botezulnu estementionat numai in legiturS cu situaliile specificein care a fost
practicat,ci gi i:r cadrul universal al Marii insdrciniri: ,,Toatdputerea Mi-a fost
datd in cer 9i pe pdmdnt. Duceli-vi gi faceli ucenici din toate neamurile,
botez6ndu-i in Numele Tatdlui 9i al Fiului gi al SfAntului Duh. gi invdfati-i si
pAzeascdtot ce v-am poruncit. 9i iati cd Eu sunt cu voi in toate zilele, pAni la
sfargitul veacului" (Matei 28:18-20).Existd cdteva consideratii pe bazj cdrora
putem socoti acestftagment un cadru universal: (1) Afirmajia lui Isus despre
faptul cd I-a fost datd toatd autoritatea sugereazdcl, in clipa in care igi transmite
functiile gi responsabilititile ucenicilorEl are in minte o sarcindcare,dupe cate
s-ar putea presupune,trebuie indepliniti de-acuminainte p6nd i:rtr-un moment
viitor nedefinit. (2) Acel ,,din toate neamurile,, suqereazdo universalitate a
locului qi a culturii (cf. insdrcindrii din Fapte 1:8:,,...gi-Mi ve;i fi martori ... pAni
la marginile pimantului"). (3) Faptul cd Isus va fi cu ei in toate zilele, chiar pAnd
la sfargitul veacului, sugereazi cA aceastdinsdrcinareintreiti trebuie si aibi o
aplicabilitatepermanentd.Pebazaacestuigen de consideralii,putem conchidecd
botezul nu era doar un fenomen izolat, care trebuia se aibi loc intr-o anumite
perioadd gi intr-un anumit loc. El estede o aplicabilitatepermanenti.
Pe de altd parte, incidentul spdldrii picioarelordin Ioan 13 nu estepus intr-un
cadru generalsau universal.Degi Isr-rsa spus: ,,...voi suntefi datori sd vd spdlati
picioareleunii altora" (w 14),nu se pomenegtenimic despredurata practicii.Degi
El a zis: ,,Eu v-am dat o pilde, ca gi voi sh faceli cum am fdcut Eu" (v 15),existd
motive si se creaddci nu era neapdratnecesarca exernplulLui si fie aplicat in
mod universal sub aceastd formd precisd.El nu dd de in{eles cd practica trebuie
repetatacontinuu.Motivalia actiunii Lui aparein afirmalia Lui referitoarela faptul
cArobul nr-restemai mare ca stdpAnullui (v 16).Isus irrcearcisd intipireascd in
ucenicii Lui atitudinea unui slujitor: smerenia9i dorinla de a pune pe altii pe
primul loc. In cadrul acelei culturi spdlareapicioarelor simboliza o asenenea
atitudine.Inse,intr-o altd culturd, acelagilucru ar putea fi exprimatmult mai bine
printr-un alt act. Deoarecegisim invdjdtura despresmereniegi in alte locuri din
Scripturi, fdrd a fi menlionate inse spAlareapicioarelor (Matei 20:27;23:70-72;
Filipeni 2:3),tragem concluziacd atitudinea de smerenie,gi nu actul specifical
spdlirii picioarelor,estecomponentapermanentea invdtdturii lui Cdstos.
Un factorpermanentrecunoscut
ca baz1
O invAteturd specifice,bazati pe un factor permanent recunoscut,poate la
rdndul ei sd fie permanentd.De exemplu,Isr.rsIgi bazeazdinvelatura cu privire la
permanenlacdsdtodeipe faptul ce Dumnezeul-a fdcutpe om parte bdrbiteasceSi
partefemeiascdgi pe acegtiadoi i-a declaratuna (Matei 19:4-6,citAndGeneza2:24).
Precedentulesteconsiderata fi ceva ce a avut loc o datd pentru totdeaunadar
posedi o
^semnificatiepermanentd.De aici este dedusd natura permanentAa
cisniciei. In mod sirnilar,preotia tuturor credincioqilorse bazeazdpe faptul ca
sldvitul nostruMare Preot,,astrebetutcerurile"o dati pentru totdeauna.Din acest
motiv noi putem ,,se ne apropiem...cu deplind increderede scaunul harului"
(Evrei4:14-16). Mai mult decaiatat,intrucatIsusestePreotpe vecie(Evrei7:21,24),
rdmAneintotdeaunavalabil faptul ci toJicei careseapropiede Dumnezeuprin El,
sunt mantuiti (v 25).
O legeturaindisolubila
cu o experienEcare esteconsidera6esentialA
in perspectivalui Rudolf Bultmann,Gcscfticltc al invierii (reinnoireanddejdii 9i
a deschiderii fali de viitor pe care noi o experimentdm)este independentdde
Hlsforle(intrebareadacdIsusa inviat cu adevarat).insa PavelsustinecAhdireaeste
dependentdde invierea lui Cristos.El spune:,,...dacX n-a inviat Cristos,credinta
voastre este zadarnicd,voi sunteli incd in pdcatelevoastre" (1 Corinteni 15;17).
Daci experiereade cdtrenoi a invierii esterealhgi perrnanentS, invierealui Cristos
trebuiesdfie efectivd,permanentdgi universald.Inlocuireasauschimbareain orice
fel a acesteidoctrine va fi insolitd de o schimbaresimilari i::rdomeniul trdirii. Daci

noi considerdm ce aceastaexperientd este esenfiah, abandonareaa ceeace Biblia
afirmi cd este cauza va reclama gdsirea unei alte baze pentru explicarea
rezultatului. Acea treire a noastre care este cauzatAde incredinlarea ce reul va fi
irvhs sebazeazdpe credinta intr-o anumitd lucrare supranaturald a lui Dumnezeu
finAnd de a doua venire a lui Cristos. Experientajui Fosdick avAnd la bazd
incredinlarea ce reul va fi irvins este cu totul diferitd, deoareceel o clddegtepe
ircrederea in progres, care cere un anumit gen de efort uman gi esteinsotit de un
grad corespunzAtorde nesiguranfi. Agadar,experienla lui estecladite pe o temelie
care nu este solidd gi se va dovedi a nu fi permanentA.Pe de altd parte, ori de cate
ori experienta noastrd se dovedelte a fi reald gi permanenttr,putem fi incredinjafi
ci doctrina biblicl de care e dependentd estegi ea permanente.
Felul in care esterefledate fnvat+turain punctutculminantal revelatieiprogresive
Un ultim criteriu se leagd de problema revelatiei progresive. Dacd noi il

concepempe Dumnezeu ca pe Unul care a lucrat in cadrul unui proces de
realizare a rescumpdrArii pentru om, revelAndu-Sepe Sine 9i planul Sdu in mod
trepta| vom acorda o impodante mai mare evenimentelor mai tArzii decAt celor
mai timpurii. Presupunerea este cA avem forme tranzitorii in cazurile mai
timpurii, qi cd cel din urmd caz reprezinti forma final6. Daci apare un element
absolut,putem trage concluziace ultimul caz exprimi esenladoctrinei la care
variantele mai timpurii au participai,sub forma unor anticipdri. Un exemplu ar fi
Iuoarea ispigitoare a lui Cristos. In timp ce Vechiul Testament cerea jertfe
neintrerupte irircurtea cortului, iertfe de tdmdie de doud ori pe zi in prima incepere
a cortului, gi o jertfi anuali adusd de marele preot in a doua incdpere a cortului,
ir Locul preasfAnt(Evrei9:1-10),Cristosa pus capetacestuiprocesaducandu-lla
apogeul seu (v. 12). jertfa Lui, constdnd din propriul Lui sAnge,a fost o datd
pentru totdeauna.Mai mult decatatAt,Isus a spusadeseori:,,A!i auzit ce s-azis...
dar Eu vi spun..." L:rtoate acestecazuri Isus stabileaesentadoctrinei pentru a o
pune in locul aproximdrilor ei precedente.
In unele cazuri esenta unei doctrine nu a fost percepute in intregime in
vremurile biblice. De exemplu, statutul femeilor in societate a fost irnbuneteut
lntr-un mod covargitor de cdtre Isus. in mod similar, Pavel a acordat un statut
neobignuit sdavilor. Cu toate acesteasituatia maioritdiii acelora care apartineau
acestor grupe nu s-a imbundtitit in mesura in care ar fi trebuit. Astfel, pentru a
detectaesentamodului in care asemeneapersoanear trebui sa fie tratate, noi
trebuie sd privim la principiile care au fost enuntate sau sugerate in legdturd cu
statutul lor, 9i nu la relatdrile despre feJ.ulin care au fost de fapt tratate ele il
vremurile biblice.
Noi vom incerca si ajungem la esen[amesajului, recunoscand ca revelatia are

un punct cuhninant. Nu vorbim aici despre separareamiezului de coaji - cum au
ficut unii ca Harnack - urmatd de renunlarea la coate.Nici despre ,,renunlarea la
bagaiul cultural", cum fac unii interpreti ai Bibliei din zilele noastre odentali sPre
antropologie.Noi ne referim la gisirea adevdruluispiritual cu caracteresential,pe
care se sprijind o anumitd parte a Scripturii, gi la descoperirea aplicaJiei lui

contemporane.
Se face frecvent observalia (jusii) cd foarte putini creFtini se orienteaze inspre
genealogiile din Scripturd in vederea unor scopuri devo{ionale. insi chiar qi aceste
portiuni trebuie si aibi o anumitd semnificafie. O incercare de a parcurge direct
traseul de la,,ce a insemnat o anumitd genealogie" la,,ce inseamnd ea,,se va
dovedi a fi frustranti probabil. Trebuie si ne intrebdm in schimb: ,,Care sunt
adevirurile care stau ),abaza e1?"Ne vin in minte mai multe posibilitili: (1) toji
avem o mogtenire umand din care se trage o mare parte din ceea ce suntem; (2) cu
totii ne-arn primit viala de la Dumnezeu printr-un lung proces de dependenli;
(3) Dumnezeu lucreazd providenlial in istoria umani, realitate de care ne vom da
seama intr-un mod acut dac6 vom studia aceasteistorie si felurile lui Dumnezeu
de a se purta^cu omul. Aceste adevlruri au o semnificafie pentru situaliile noastre
din prezent. in mod similar, regulile din domeniul igienei 9i sdndtdlii din Vechiul
Testament ne vorbesc despre preocuparea lui Dumnezeu pentru sdndtatea gi
bundstarea umand 9i despre importanla ludrii unor rndsuri pentru pdstrarea acelei
bundstdri. Controlul poludrii gi adoptarea unor regimuri alimentare inlelepte ar fi
aplicaliile modeme ale adevdrului de la baza acestor reculi vetero-testamentare.
Pentru unii exegeli aceastava suna ca o alegorizare. insd-noi nu suntem in cdutare
de simbolism, de semnificalii spirituale ascunsein referinlele literale. Mai curAnd,
noi propunem ca fiecare sd se intrebe care este motivul real pentru care a fost
rostitl sau scrisi o anumitd afirma!ie.
Ficand toate acestea, hebuie se fim atenti sd recunoagtem ci inlelegerea gi
nterpretarea noastre sunt influenJate de propriile noastre circumstante istorice,
pentru ca nu cumva sd identificdm din gregeald forrna in care expunem o
invdtdturd biblice cu esenla ei permanente. Dacd nu vom recunoagte acest lucru,
vom absolutiza forma noastrd 9i nu vom fi in stare si o aducem la zi atunci cAnd
se va schimba situafia. Am audiat odatd un teolos romano-catolic trasdnd istoria
formuldrii doctdnei revelaliei. El a incercat apoi ih descrie esenta permanenta a
doctrinei 9i a expus foarte clar gi cu exactitate o conceptie din secolul al XXlea,
neoortodoxd, 9i de nuante existentialisti despre revelalie!
Este important sd observdm ci descoperirea esentei de durati nu insearnnd
studierea teologiei istorice cu scopul de a Lxtrage cel mai mic numitor comun din
variatele formuldri ale unei doctrine. Din contre, teoloeia istorice arate ce toate
formuldrile postbiblice sunt condilionale. Afirmafiile biblice insele, sunt cele de la
care trebuie se extragem esenla, gi ele sunt cele care reprezinti criteriile
permanente de validitate ale acelei esen{e.
Teologia
si limbajul
ei
Limbajulteologic si analiza verificationalA:

Acuzatiade lipsa de
semniflcalie
Limbajulteologic si analiza funclionala
Replicila acuzatiade lipsdde semnificatie
Conceptul de blik
Limbajulteologicca limbajpersonal
Limbajulteologicgi verificarea
escatologicd
Limbajulteologicca sintezdmetafizici
Limbajulteologicca mijlocde discernamantsi dedicare
T'
Diserica a fost mereu preocupatdde limbajul ei, din moment ce este
implicatd in efortul de a comunica gi esteconvinsi cAceeace are de comunicat este
de o importanti vitale. Astfel, Augustin gi chiar teologi de dinainte de el au luat i:r
seriosproblema naturii gi funcliei limbajului teologic.rin secolulal XX-leainsd,
aceastdprobleme a devenit arzetoare.9i aceastapenfu ce in secolul al Xx-lea
filozofia - care a fost adeseaun partener de conversatiepentru teologie - a inceput
seacordeo atentieprimordiale gi in unele cazuri chiar exclusivi analizei limbajului.
Limbajulteologic si analizaverificationale:Acuzatiade lipsd de

semnificalie
La inceputul secoluluial XXlea, filozofi caG. E. Moore gi BertrandRussells-au
angajatin analizarealimbajului., in parte,aceastaa fost o excrescenlia interesului
manifestat fatd de matematicdgi logica simbolicd. Totugi, doar in momentul
aparitiei migcdrii cunoscutesub numele de pozitivism logic a cdpdtatun avant
real acestinteres fale de tmbaj. Pozitivismul logic a inceput printr-un seminar
condus de Moritz Schlick la Universitateadin Viena in 1923.3La seminar au
participatdoud grupuri: oamenide qtiint6,interesatide filozofia gtiinlei,gi filozofi
1. Augustin, Despledoctrinncre1tind,3.
2. Bertrand Russell, A Hisfo/y of Westerfi Philosophy,New York, Simon and Schuster, 1945,
capitolul3l.
3. ThcAgeof Alqlysis, ed. Morton White , New York, New American Library 1955,P. 203-205.
11.4
Teologiaqi limbajul ei
115
interesali de gtiinli. Ei au analizat sensul intelesului.
Au observat cd existd dor-rd
tipuri. fundarnentale de afirrnalii cognjtive. primul tip
sunt afirmafiile n priorl,
analitice,.asemenea lui doi plus cloi fac patru. ComLinate
in aceastd rnanieri
slmoolurtle do! Qrplus.ru ingelesulde patru. predicatul
cste cuprins prin defini{ie
in_subiectul propozitiei. Astfel de afirmatii de tip matematic
sunt in mod necesar
adevdrate, insd ele nu dau informajii cu privire ia lumea
empirici.r
Celalalt tip de afirmalii este mult mai interesant. Ace'stea
. sunt atirmaliile
cevain p-redicatcarenu a fost conti""t d" .;;i".;. i;;i';;
lT,*:.1i..,::":isti
ce,,tolr cehbatari sunt necisatoriti,,este un exemplu pentru primul
tip de
afirmafii, ,,toti celibatariisunt inalti,, esteun exemph-r'peniru
cel de al doilea tip.
nu.
11".u"tu este.ofautologie. deoarecedefinilia ceiibaiarului nu contine in mod
lntrmsec nrct o rnformafie despre indllirnea lui. Veridicitatea
sau falsitateaunei
asemeneaafirmatii poate fi determinatddoar printr_o examinare
a lumii reale.
Aceastaesteo cerinli minimd.
Ce anume faceca o afirmajie si aib6
sunt semnificative prin faptul cd ele definesc _uninfeles?Afirmaliile analitlce,n priori,
termeni. Cr-rn rimane insd cu
srntehce,n posrcriori tip Stiintific)?Rdspunsuldat de pozitivismul
ll,].Tll]"
logrc este ci asemencaafirmalii .(.de
arr inleles deoareceexistd un set de informa;ii
senzorialecarevor dovedi veridicitateasau falsitatealor.5Afirmatria:
,,piatra din
** stengeeste mai grea decat piatra din mAna mea dieapta,,,
T11" are sens,
v e r j f i c a t ; . p r i ni n f o r n r a f isi e n z o r i a l eD.a c i c u p u n p r i m a
: : ^ : i l " :pe :talerul
pratra :,poi*.jj
stang al trrrci balanle gi cealaltdpe cel drept voi experimenta
senzorial,prin vedere,faptul ci talerul st6ngva cobori,in timp
ce talerul drept va
urca.Aceastaesteceeace se are in vederepiin
,,maigrea decAt,,.Acestlucrr-reste
exact.ceea ce se afirmi prin aceastdexpresie, acesti esteintregul ei inleles.
9i
Din acestpunct de vedere nu este necesarca o afirmalie sd
fie adevdrate
pentru ca^sd_aibiin{eles.Ea poate fi falsd,insi noi putem
specificaaceleh-rcmri
caresunt.in fav-oa.rea sau irnpotriva veridicititii ei. de fapt nici nu estenecesarsd
rlm in stare si facem verificarg3, atata timp cat afirmatia
este in principiu
,,cealatteparte a Lr-rniiestedin brAnzi proaspdtd-,,a
I^"lttil?tti:""lft
rosr una semmlrcativi 1fj'1ulil,
chiar inainte ca cealalte parte a Lunii si fi putut fi
investigati datoriti cdldtoriilor spaliale. Degi eri imposibil
"6 r",.,rp".t"r"
cealalta.partea Lunii, era posibil sl se specifice." onrrrri"s_arputea
vedeaacolo
ar.ti,adev.ir.rt;i gi dacacinevaar [i in sraresa arunceo privire.
:,,:i,i"j,T:]ll
>rmpladrttcuttatetehnic; nu a transformatafirmafiaintr_una
fdrd sens,la iel cum
lipsa unui telescopnu ar faceca afirmaliile despreinelelelui
Sui.,r.rra tie lipsite
Pe de.alti parte, orice afirmalie care se pretinde a ii sintetica
1:.1!:l"r: rlro,rm.aliifaptice),dar nu estemdcarin principiu verificabililadlca
::1|.1]"1*.o: prin
oate senzoriale,trebuiehliturati ca fiind literalmenteun nonsens.u
Aceastainseamnecd r-rneleafirma{ii carepar a fi fapticepot
fi lipsite de sens.
Seia in considerareaici doar ceeacc poate fi doveclitia ad&drat
sau fals. Acest
principiu, cunoscutsub numele de principiul verificabilitdtii,
a clevenitextremde
4. lbid., pap,.207-208.
Afjrmatiile a ?r/ror"i
sunt in rnod logic antcrioareexperienteisenzoriale
jndependentede ea; afirmaliile ,j
n postcriorlsunt in mod logic posterioare*i".i"a"i senzoriale$i
dependentede ea.
5. Ibid.,p.209.
6. Rudolf Carnap,pfi itosophl/
a rI Logicn!Syrtd.r,Nerv york, AMS,1979,o.17.
11.6 Studiindu-L pe Dumnezeu
important penbu filozofi. Drept rezultat multe fraze,de altfel impreslonante,au

rost aruncatela groapacomunea lucrurilor lipsite de sens.
William Hordem intreabi oarecumin glume dacd o afirma;ie de genul ,,in
ceasulmeu esteun pitic" are vreun sens.?La prima vedere, aceasti afirriaJie vrea
sd spuni ci in ceasul meu sti un pitic care face sd se invarta aretetoarele.El este
cel ce provoacepand gi ticiitul ceisului in timp ce lucreazd.Daci agfi intrebat de
unde gtiu cd afirmatia esteadevarati, mi-ar fi greu si rdspund.lnseamndoarecd
daci agindepirta capaculceasuluiagvedeainduntru pitiiul lucrind de zor? Nu,
deoarece-acestaeste un pitic invizibil. inseamni cd nrrvoi gdsi migcareaspecificd
rotilor dintate? Nu, ceasul meu are toate componentele dispozitivului mecanic
obignuit, lntrucdt acestpitic lucreazdintr-un mod imanent prin migcareaobignuitd
a rotitelor dinfate. Atunci ce inseamna afirmatia? Ea inseamnd pur gi simplu cd in
ceasulmeu existd un pitic. Este foarte probabil ci nimeni nu viinlelege, deoarece
nuexisti nici un lucru la care sdpot faceapel gi careintr-un fel sau altul si pledeze
in favoarea sau impotriva veridicitdtii afirmaliei. De vreme ce nu poate fi dbveditd
nici veridicitateagi nici falsitateaacesteiafirmatii, ea estelipsitd ie sens.
Examinate in acestfel, multe subiecte,de o mult mai mare seriozitate, de care
s-a ocrrpat in mod traditional filozofia, sunt considerate acum ca fiind lipsiie de
sens.Intrebarea dacerealitatea estede nature mentald sau materiald estefird sens,
cum estegi intrebarea daci ea estealcdtuite dint-un singur principiu ultim sau din
doud. Aceste probleme, asemeneatuturor acelora care nu pot fi rezolvate prin
recurgerea6e la definifii, ori conventii,pe de-o parte, fie la informatii senzoiiule
care sd le confirme sau sd le infirme, pe de alte parte, sunt pw qi simplu
pseudoprobleme. in timp ce cusul loi pare sd fiL influentat de dezbatiri,
implic6nd pozifii contrarg ele nu pot fi rezolvate.Dificultatea nu esteci una dintre
pozitii ar putea sXnu fie adeviratd; ea consti in faptul cd ambele sunt fdri sens.
Aceeagiproblemd este legaid Si de mutte afirmatii teologice.Degi au forma
unor afirmatii sintetice valide, ele sunt lipsite de sens.Ce vrea sd spund teologia
prin afirmaliile ei? Luali, de exemplu, propozifia: ,,Dumnezeu este un Titi
iubitor", sau ,,Dumnezeu ne iubegte agacum un tati igi iubegte copiii,,. Care este
intelesul acestor afirmalii? Ce anume pledeazd in favoarea veridicitetii acestor
afirmatii? $i, la fel de important, ce anume pledeazdimpotrivd?
John Macquarrie ne vorbegte despre un om care intr-o buni zi, pe cAnd
haversa strada, era cAt pe ce sa fie lovit de un autobuz care lui colgul.
,,Dumnezeumd iubegte,a exclamateL fiindcd autobuzul nu m-a lovit.,, Altd datd
a fost lovit gi rdnit de un autobuz,insd el a spus:,,Dumnezeumd iube$te,fiindce
autobuzul nu m-a omorAt." (llterior omul a fost calcatde un autobuz gi a murit.
Totugi,rudele indoliate au dat dovadd de o atitudine cat se poate de filozofici:
,,Dumnezeuil iubegte,fiindci l-a chemat acasedin aceastj lume nefericitd gi
pecitoasd." Tot ceea ce s-a intampht a fost vdzut ca o dovadi a dragostei
Pdrintegti a lui Dumnezeu. Nimic nu pleda impotriva ei. gi intr-o astfel de
situatie,nimic nu putea de fapt si pledezenici in favoareaei. Abordati in felul
acesta,afirmaJia,,Dumnezeuesteun Tati iubitor,, e un nonsens.Ea intr-adevdr
estelipsitd de orice sens.8
7, William Hordem, Speakingof God,New York, Macmillan, 1964,p. 61.
8. John Macquarrie, God-TaIk:Ax Examinationof the Languagcani Logicol Theology,New york,
Harper and RoW 1967,p.108-109.
Teologiaqi limbajul ei 777
Ne putem gAndi gi la alte exemple.Luafi afirmalia: ,,Dumnezeurdspundela
rugiciuni." Careesteintelesulacesteiafirmalii?inseamndea oarecddacfvom lua
un grup relativ omogen de oameni gi il impirlim in doui subgrupuri egale, ii
9i
punem pe membrii unuia dintre subgrupuri sdseroagepentru problemede mare
rmportantdpentru ei, iar pe cei din al doilea subgrup sd se gAndeascdintens Ia
lucruri importantepentru ei gi sd qi le doreascedin to;td inimi, vor favoriza oare
rezultatelein mod semnificativprirnul subgrup?Aici din nou nu-i va fi hgdduit
nici unui Iucru sd pledezeimpotriva afirmatiei. Deoarecedacd cerereanu este
indeplinitd, cregtinul de obicei are urmdtoarea replic6: ,,Nu a fost voia lui
Dumnezeu",sau,,Dumnezeua rispurs, insi rdspuniul Lui a fost negativ,,.Care
esteatunci diferenla dintre acestecrezuri gi pretentii gi afirmatia ,,in ceasulmeu
esteun pitic"? Toatesunt lipsite de sens.
John Wisdom a exprimat aceastafoarte succint intr-o parabold.qDoi
exploratoriau dat odatd din intAmplarepesteun loc defri$atintr-o jungld. Acolo
seaflau multe flori, insd Simulte buruieni. Unul dintre exploratori a spus:,,precis
cd ingrijegte vreun gridinar aceastdparceli de pdmAni.,, Cel de-al doilea
explorator nu a fost de acord cu aceisti afirmagil. Astfel cd ei gi-au intins
corturile acolo gi au urmdrit ce se petrece,insd nu au zdrit nici un gridinar. Cel
carecredeain existenlagredinarului a fost de pdrereci el trebuie sifie invizibil.
Prin-urmareau ridicat un gard de sarmdghimpati, l-au electrificatgi au patrulat
cu c6ini de pazd. Cu toate acesteanu a apirut nici un grddinar. ,,Nu existd nici
un_grddinar",a spus scepticul.,,El esteinvizibil gi intangibil,,, a ripostat celdlalt.
.Nu lasi urme, nu producenici un sunet gi vine in secreisdingrijeascdgrddina.,,
Iati un alt exemplu in care nu se admite nici o dovade contiajictorie, Antony
Flew comenteazA:,,O ipotezd fragili (credinJain gridinar sau in Dumnezeu)
poatefi astfel ucisd treptat printr-o mie de calificdri.;,10
Cu alte cuvinte, o pozitie
carereclamdrectificdri permanentepentru a se evita demonstrareafatsiiilii ei
(care,de fapt nu estedeschisdpentru posibilitateade a i se dovedi falsitateafeste
Iara sens.
Aceastaeste situafia afirmafiilor majore ale teologiei cregtine.Cregtinul
9i
necregtinullucreazi cu aceleaqidate,insd nu sunt de acordin interpretarealor. De
vremece cregtinul,teolog sau nu, nu poate sd explicesemnifica{iaafirmaliilor lui
(sd-gi dovedeasci interpretdrile) prin recurgerea la date senzoriale, aceste
afirmalii trebuieprivite ca lipsite de sens.
Pozitivismul logic este o incercarede stabilire a unui etalon precrs pentru
semnificafie,pe baza cdruia sd fie evaluat orice lirnbaj. pe baza accstui etalon,
singureleintrebuinldri incircate de sensale lirnbajului (ceeace pozitivismul logic
numegtelimbaj reprezentativ)sunt concretizatein lirnbaiul de tip matematicsau
tautologic,Fi in limbajul de tip gtiintific,carecorespunddh punitul de vedereal
principiului verificabilitdlii. Cum r6mine insi cu iestul afirmaJiilorcare apar in
cadrul teologieicregtine?Careestestatutul lor?
Pozitivismul logic recunoagtegi o altd intrebuintare a Iimbaiului dec6t cea
reprezentativ;. $i anume, intrebuinlaredexpresiv; sau emotjvA.in acestcaz
atld psVchaawlrsis,Oxford,B. Blackwelt,1957,p. 154-155.
f. ;Jr'r Wi.ao*, "C ods", i^ Pllilosophy
Antony Flew, ,,Theologyand Falsification,,,in Nel, Essnys ,I.tteology,
i, pft ilosophical
_10. ed. Antony
Flew gi Alasdair Maclntyre, New york, Macmillan, 1955,p. 97.
118 '
Studiindu-Lpe Dumnezeu
limbajul de fapt nu descrie sau denote nimic, ci mai degrabd exprimd

sentimentelevorbitorului sau scriitorului. Degi propoziliile de g-enulacestapot
avea forma gramaticald 9i prin urmare irnfdtigareaunor iudecdJi, ele exprimf de
fapt sentimentele, dispoziliile sufleteFti gi atitudinile vorbitorului. Ele sunt mai
mult ca ,,Uaul", ,,Ural", ,,Yail,"gi alte expresiisimilare.Nu esteposibil sd li se de-
monstrezeveridicitateasau falsitatea.Cia mai mareparte a istorieifilozofiei a fost
dupi cAtese pare o identuirc de ciirdituri gi mirdiiuri sofisticate.rCeeace este
adevdrat cu privhe ia enunturile filozofiei este adevirat 9i cu privire la cele ale
teologiei. Din moment ce ele nu corespund criteriilor cerute de olice intrebuinlare
reprezentative a limbajului, sunt probabil expresive. Teologul poate se creade cd
ne spune ceva cu privire la felul in care stau lucrurile, insd ir:rrealitate el de pur 5i
simplu frAu liber sentimentelorsale. Afirmajia: ,,Dumnezeuvegheazaaiupia
noastraca un tati iubitor asupra copiilor lui,, pare si-L descriepe Dumnezeu.
Totugi, in realitate, ea exprimd sentimentele calde gi pozitive pe caie cineva le are
faid de univers. Nu e nici un reu intr-o astfel de intrebuinlaie a limbajului at6ta
timp cat oamenii nu sunt feculi se creaddcd el exprimd cevafaptic. in rest poate
se aibd un efectcat se poate de purificator pentru preclicator,9i terapeuticpentru
ascultetori.r2 O asemenea clasificare a limbajului religios gi teologic poate fi
surp_ rinzitoare gi supirdtoare atat pentru ieologi gi predicatori, cAt gi pentru
credinciogii de rAnd. Ei sunt de pdrere cd atunci c6nd vorbesc sereferd intr-adevir
la ceva.TotuSi,dacasunt acceptatepremiselepozitivismului logic, ei igi exprimi
doar emofiile.
Iati insd cd mulfi filozofi au devenitnelinigtili din pricina pozitivismului logic.
Exista o anumite simplitate la aceasteabordare, in sensuf cd toate afirmatiile
puteau fi clasificateintr-o categoriesau alta. Cu toate acestea,tocmai aceastd
simplitatepirea a fi artificiali. Ea inldtura de fapt multe intrebuintari traditionale
ale limbajului, in ciuda faptului cd cei care foloseau limbajul etic Ai religios le
giseau utile gi extrem de semnificative. Ea pdrea si-si fi stabilit in mod arbitrar
propriile standardecu privire la ceeace trebuie sd fi; limbaiul, gi, din nefericire,
pe parcursul acestui proces nu a folosit o terminologie suficient de descriptivi gi
reprezentative.Aceastaintrucat expresiica ,,fird sens,,sau ,,emotiv,,implicd ele
inseleconotatii emotive.r3
Mai exista de asemeneagi o altd probleme cat se poate de importanti gi
serioasi. Ea privea statutul pe care il avea principiul verificabilitdlii. Este el o
afhmaiie analiticd?Dacdda, ahrnciel estedoir o simpld definilie, 9i oricine poate
seo combatespunand:,,Eunu definescastfelcriteriul pentru semnificafie.,,pe de
altd parte, dace esteo afLmalie sintetice,informandu-nede fapt in legeturd cu
ceva ce nu esteimplicit h definifie, trebuie se indeplineascdpiopriul Ji criteriu
pentru semnificatie. Care este irxs6 setul de date senzoriale iare ar dovedi
veridicitatea sau falsitatea acestei afirmafii? De vreme ce nu existd nici unul,
afirmalia ar pdrealipsitd de sensgi de asemeneacontradictorie.
Exponenlii pozitivismului logic au sesizat aceast{ problema gi au incercat sd
dea un rispuns. Ludwig Wittgenstein, de exemplu, a sugerat ci afirmafiile
Phit"""ehv
nndLosicat svntax,P.26-37
\:12:..
ff;:e,
13, FrededckFerr6,Irnguage,Lt gic,qfidGod,New york, Harper and Row, 1961,capitolul 4.
Teologiagi limbaiul ei 119
filozofiei lui sunt doar de naturd explicativd. In cele din urmd cineva igi dd seama
ce sunt lipsite de sens dupi ce a trecut prir ele, pe deasupra lor, peste ele. ,,Trebuie,
cum s-ar zice, si arunci scara dupe ce ai trecut peste ele."rr Trebuie sd te folosegti
de aceste afirmafii, gi apoi sd le depdqegti. Totugi, cele spuse de Wittgenstcin nu
pireau prea satisfdcitoare. Rudolf Carnap a sustinut cA o mare pafte din aceste
afirmatii sunt semnificative, nu a specificat insd in ce fel.ri A. J. Ayer a pretirs ci
principiul verificabilitdlii este intr-ade\,;r o definilie.r in acest caz, insi, el este
expus Ia dificultatea prezentate anterior. AceastArezolvare nu pArea a fi rnai buni
decdt celelalte, rezultatul fiind cd pozitivismul logic - sub forma lui ini{iald -
trebr-daabandonat sau modificat in mod considerabil.
Limbajulteologic si analizafunctionali
Filozofia analitici s-a indreptat astfel spre o alte etapd. Forma timpurie, pe care
Frederick Ferr6 o pomenea sub numele de ,,analizd dc vcrificarc", a incercat si
prescrie culrt anume trebuie folosit lirnbajul. Forma ulterioard, pe care el o
denumegte ,,analizd funclionali", a incercat in schimb sd dcscriccum anume este
folosit de fapt limbajul.rT Aici devin aparente o multitudine de intrebuinliri ale
limbajului. Aceste varietiti de limbaj sunt abordate clr o anlrniti curiozitatc
indreptati inspre modul in carc a apirut gi s-a dezvoltat limbajul. Filozoful
limbajului ar trebui sd fie caracterizat de gAndirea biologului, ai cirui scop este si
observe gi sd clasifice. Aceasti conceptie substituic o intrcbare in locul afirmatiilor
dogmaticeale pozitivigtilor logicir ,,Careestelogica judeci{ilor de acestgen?" Cu
alte cuvinte, filozofii care se concentreaze asupra analizci functionalc intreabe:
,,Curn vor fi verificate sau probatc, sau iustificate acestejudecei? Care este folosnl
gi funclia lor; ce anume fac clc?"
In lucrarea Iui de rnai tarziu, Wittgenstein s-a dovedit a fi un pionier al acestui
domeniu. in a sa Philoso1thicnl Inoesfignfiousel a vorbit despre diferite ,,jocr-rride
Iimbaj". El a ingirat diferite intrebuinfiri ale limbajuh"ri, cum ar fi emiterea unor
ordine, raportarea unui eveninent, compunerea gi prezentarea unei giume,
blestemarea, rugiciunea.l3 El a intrebr.rintat termenul de,,joc de limbaj" pentru a
sublinia faptul cd limbajul este o activitate. Problcrna principiuh.ri verificabilitilii
nu constd in criteriul pe care acest principiu il stabileqte pentru genul en.rpiric de
propozilie. Ea constd in incapacitatea de a recunoagte ca legitir.ne 9i semnificative
celelalte forme de limbaj.
Prin urmare unul dintre rolurile majore ale filozofiei este si examineze modul
in care funcfioneazd de fapt limbajul in context. $i dincolo dc aceasta, filozoful
incearci sd dezvdluie intrebuinldrile gregite ale limbajului atunci cand ele ar-rloc.
Wittgenstein spune ci ,,problemele filozofice apar atunci cAnd limbajul plcacdirr
14. Ludwig Witigenstein,Tlnclnh|sLa{ica-Plrilosophicls, Ncrv V)rk, Ilarcourt, Brace,1922,p.lE9.

1.5. Carnap,Philosophy atld LosicnlSyt]|?x,p.38.
16. A. J. Ayct L,1,rSIlaT.,
IrutlJ, nrd Lo.{ic,Ncw York, Dovcr, 1946,p. 16.
17. Ferr6,Ii//inguoge,
Logic,antl God,p.58.
18. Lud{'i8 Wittgenstein,Phibsophicnl lltr)esllqdiiio,rs,
irad. in lb. engl. G. E. M. Anscombc,c(litiir a
treia,New York, Macmillan, 1956,p. 11,12.
aacantd".te ,,Confuziile care pun stipdnite pe noi apar atunci cdnd limbajul este
asemeneaunui motor care are timpi morti, gi nu atunci cand estein functiune."2o
Analiza funcgionali intrebuinteazd doud metode pentru elucidarea functiilor
limbajului neclar: metoda cazului-paradigmd gi metoda comparaliei expresive.
Metoda cazului-paradigmd irnplici gisirea unei i:rtrebuinldri clare, sirnple a
cuvintului sau a propozitiei ambigue. Aceasta va permite cuiva sd vade cum
anume funcJioneaze de flapt cuvantul sau propozitia care ridice dificultxti. De
exemplu, Ferr6 observd ce termenul solid ar pttea fi ambiguu atunci c6nd ne
gAndim la faptul cd gtiinla modernd
^neasiguri ce totul este de fapt o masd de
sarcini electrice in continui migcare. Insd dacd cineva iSi va imagina nigte pereti
de piatri sau nigte pupitre masive atunci cand intahegte cuv 6ntul solid,va rezolva
dificultatea.2l
Cea de-a doua tehnicd, comparatia expresivS,implicd compararea unei
anumite expresii cu alte forme de limbaj sau chiar cu activitef nonverbale care
indeplinesc acelagi lucru. Ferr6 folosegteexemplul unui primar care spune: ,,Cu
aceastadeclar autostradadeschisd"(sau sirnplu: ,,aceastdautostraddeste acum
deschis5"). Degi la suprafa!tr aceastaafirmatie pare sd ne informeze despre un
fapt, o examinare mai atente va dezvdlui ci ea indeplinegte de fapt acelagirol pe
care l-ar avea tdierea unei panglici sau ridicarea unei bariere. Ea de fapt efectueaza
ceva mai degrabi dec6t si raporteze ceva.z
Pentru cel ce practicd analiza funcfionald esteevident faptul cd diferitele iocuri
de lirnbaj igi au fiecare propriile lor reguli. Prcblemele apar fie atunci cAnd cineva
incalci acestereguli, fie cAnd trece de la o formi de ioc de limbaj la o alta fird si-gi
dea seama,sau incearci sd aplice regulile unui joc in cazul altuia. Un baschetbalist
care incearce se loveasce rningea cu piciorul sau o echipd de fotbal care incearci
se traverseze terenul cu aiutorul unei serii de pase cu mAna, fac un transfer ilicit
de la un joc la altul. Adeptul analizei function;le afirme ce dacdtratdm Iimbajul
teologic care relateaze despre creatia divind ca pe o affumatie despre originea
empirici a universului facem de fapt o trecerede la un ioc de limbai la altul; de ta
timbajul teologicla cel empiric.
Lipsa recunoagterii unei asemeneatreceri va avea ca rezultat confuzia. De
exemplu, este important sd se observe schimbarea in intrebuintarea limbajului
dintr-o propozitie cum este ,,gofamin iosul strizii, cand un alt gofer mi-a tdiat
calea Qi am simlit o ferbinleald sub guler" (s.n.)*.Cine nu reuge$tesd observe
schimbarea poate considera ci expresia ,,a simli o fierbinleali sub guler" este o
descrierea temperatudi tegumentare din zona gitului. De fapt, asemeneatreceri
au loc destul de frecvent in limbajul obignuit. Arnestecarea intrebuinldrilor
Iimbaiului unui joc de limbaj cu intrebuintirile limbajului unui alt ioc se numegte
o incilcare a categoriei.Ea duce la confuziegi constituieo intrebuinlare gregit5a
limbaiului.ts
19. Ibid., p. 79..
20. Ibid., p. 51..
21. Feft6, Ianguage, Logic,and God,p. (4-65.
22. Ibid.,p.65.
expresia are sensul de ,,m-am speriat foarte tare" (n.trad.)
23. IJod|der]i,Speakingof Cod, p, 49-52.
Teologiaqi limbajul ei 1.21.
in loc sd spund teologilor gi cregtinilorpracticanlice anume estegi ce anume

facelimbajul lor, filozofii analitici pe carei-am mentionat mai inainte au permis
teologilor si explice lirnbajul religios. Sarcina filozofului este se constate
caracteruladecvatal explicalieigi sdcAntdreascd in cemisuri Iimbajul estefolosit
corectsau incorect,adicdsd incercesd descopereposibileincdlciri de categorie.
Replicila acuzatiade lipsd de semnificatie
Teologii au rispuns in mai multe moduri la provocarea de a-gi clarifica

manierade a intrebuinta limbajul. Critica adusi pozitivismului Iogic a fost cd ea
esterestrictivdintr-un mod nejustificatin privinta elimindrii unui anumit numdr
de intrebuinliri ale limbajului care sunt semnificative din punct de vedere
cognitiv Esteacum de datoria teologilorsdaratece sunt acestetipuri diferite gi s6
dovedeascifaptul cd ele funclioneazi in mod semnificativin fond. Jerry Gill, in
cadrul unui rezumatutil, a descrisproblernaformulatd de cdtreempirismul logic
(saupozitivismul logic) in termenii unui silogism:
1. Orice limbaj semnificativ din punct de vedere cognitiv are fie o naturd
definitorie.fie una empirica.
2. Nici un limbaj religios nu are o naturi definitorie sau empirici.
3. Nici un limbaj religios nu esteun limbaj semlificativ din punct de vedere
cognitiv2a
Dupi pdrerealui Gill existdtrei rispunsuri principale pe care le-au formulat
teologiila acestsilogism(firegtececei careaccepteconcluziasilogismuluifdrd nici
o demonstratieresping limbajul religiosconsiderindu-l un nonsens):
1. Unii accepti premisele9i concluzia,insd susfin ci degi limbajul religios nu
este semnificativ din punct de vedere cognitiv, el este cu toate acestea
semnificativintr-un alt sens.
2. Unii respingprima premisS,insi o acceptApe ceade-adoua. Acegtioameni
cred ci limbajul semnificativdin punct de vederecognitiv nu se limiteazd
doar la cel analiticQiempiric.
3. Allii acceptdpremisa maiord dar o resping pe cea minord. Ei sustin ci
afirmaliile religioaseau de fapt un caracterempiric.2s
Conceptulde blik
Primul grup a fost alcetuit in mare parte din filozofi profesionigticare au
reflectatla natura discursului religios.R. M. Hare a raspunsla analizalimbajului
religiosfdcutdde Antony Flew prin dezvoltareaconceptuluide Dllk.Un blik este
un cadru de referinle,o interpretarea unei situa{ii,careesteacceptatefdre nici un
comentariu.Nimic nu poate se denaturezeblikul. Hare ne vorbegtedespre un
nebun care este convins cd toli donii sunt pornili sd il omoare pe e1.26 Nici o
24, JerryGill, ,,TheMeaning of ReligiousLanguage",ChristianityToday,15 ianuarie 1965,p. 16-21.
25. Ibid.
26. R. M. Hare, ,,Theologyand Falsification",in Nc?, Essays
in philosophicnt
Theolojy,ed. Flew and
dovadda cordialittrlii donilor nu poatesd-ischimbeaceastdpdrere.Mai curdnd,el

consideri cordialitatea ca fiind o dovadd a naturii diabolice a donilor. Hare
menfioneazi de asemeneablikul lui, qi anume cd manevrarea volanului va fi
urmata intotdeauna de o schimbare corespunzetoarein direcfia maqinii lui. Cine
are un blik opus crede cd sistemul de direclie va ceda gi, in consecinti, nu va
celetod niciodate cu o magind. in primul caz,blikul nu setazeazd pe investigarea
pertilor componenteale maginii; iar in al doilea caz, nici o investiqare,oric"atde
aminuntite, a proceselormecanjcenu il va influenla. prin urmare,6likul sereferd
la cadrul de referintd in care au loc cunoagterea,gandirea 9i fiptuirea. lnsd blikul
in sine nu este supus genului de verificare cireia afirmafiile lui specifice trebuie
sd i se suDund.
in teafutate,existi o oarecarevariatie printre blikuri. Unele nu par sd implice
nici un fel de investfare. De exemplu,blikul ci sistemulde direclie al maqinii lui
Hare e intact este, cum s-ar zice, o problemd de ignoranli. El nu a examinat
mecanismul. Din punci de vedere tehnic, un blik veritabil nu va fi stabilit pani
c6nd el nu se va fi uitat la dovezi gi pdnd c6nd nu gi-l menflne indiferent de ditele
obtinute.
Hare pretinde ci diferenla matord dintre conceptul lui de blik gi ceea ce
exprimd FIew prin folosirea parabolei lui Wisdom despre grddinar constd in
faptul cd blikurile tnsenmndfoarle rrrllt penhu cei carele au, pecand existenta sau
inexistenla gridinarului, dupd cAtese pare, nu a fost de mare importante pentru
cei doi exploratori. Cu toate acestea,timpul gi efortul pe care le-au investit cei doi
oameni din parabola lui Wisdom sugereazi cA existenla sau inexistenta
gredinarului a contat oarecum pentru ei.
Miezul tuturor acestor lucruri este ci blikul nu e o credinti faoticd. El este un
punct de vedere neverificat9i neverificabilcu privire la luciuri.'Este aproapeo
atitudine 9i ea inseamni foarte mult pentru persoanacereiaii aparfine. Conceptul
de blik este folositor unora dintre acei filozofi gi teologi care aciepti concluzii ci
limbaiul religios nu estesemnificativ din punct de vedere cogniHv;insd care suslin
totugi ci el are sens.Dupi plrerea lor,limbajul religios este foarte semnificativ in
contextullui gi in calitatealui de expresiea unor blikuri aparte.
Limbajulteologicca limbaj personat
Membrii celui de-al doilea grup resping prima premisd a silogismului, care
limiteaze affumaliile semnificative din punct de vedere cognitiv la cele definitorii
gi cele care sunt verificabile in mod empiric. Ei acorde un statut unic afirmaliilor
religioase gi cred cd natura personald a lirnbajului religios il face pe acesta
semnificativ din punct de vedere cognitiv.
Un exponentaI acesteipozitii esteWilliam Hordem, caregi-aexprimat pe larg
opiniile i:r cartea sa Speakingof God.Dupd ce trece in revista diferitele tipuri ale
jocului de limbaj care existd, el observd ci limbajul religios gi teologic urmeazd
tiparul limbajului personal. Nu estevorba numai despre faptul ca vorbirea despre
Maclntyre, p.99-103. Un don este un conducetor,indrumdtor sau membru al consiliului unui
colegiu din Oxford sau Cambridge, sau, cu inteles mai larg, un profesor de colegiu sau universitar.
Blrkesteun neoloeism.
Teologia!i limbajul ei
123
Dumnezeu este asemeneavorbirii despre persoaneleumane. Mai degrabi existd
o suprapunerea vorbirii noastre despre Dumnezeu cu vorbirea noastridespre alte
persoane. Dupi cum se exprimd Hordem: ,,cu toate cd nici un
ioc de limbai
omenescnu poate fi tradus in vorbire despre Dumnezeu, jocul de Iimbaj care
arati
cu cea mai pulind ambiguitaie spre Dumezeu estecel ai limbalului personaf,.zz
Hordem- insistd asupra faptului ci limitarea pozitivisti a semnificagiei este
prea ingustd. Aceastapentru cd ea reclami posibilitatea verificdrii generale,
adici
dovada trebuie sd fie accesibildgi altor persoane.Acum, in cazul unui aruncitor
la baseball care paseazd mingea prea aproape de jucitorul care urmeazd
si
arunce,nici arbihul, nici multimeali nici mdcai jucdtorul in cauzi nu pot dovedi
cd unghiul a fost cel inteniionat de el. De vreme ce intentia aruncitorului
nu
poate fi verificate de altii, pozitivismul logic presupune ci orice
acuzalie care
sustinecAac$unealui a fost una deliberati esteLipsitede sens.Totugi,
Hordem
aratd ca intentia aruncdtorului este pe deplin verificabili de citre
o sinqure
persoand - aruncdtorul insugia. Astfel, Hordem pledeazd in realitate
in favo"area
f:qryl": "d experienla senzoriale nu este singurul mijloc prin care
se poare
dobi,ndi cunoagterea;introspectiatrebuie de aJemeneaiuateîn considera're.'ii
ptus, abordareagtiintjfice in sine nu are ca rezultat o cunoagterea indivizilor.
Ea
este interesate de indivizi doar in calitatea lor de specimene ale universaliilor.
Scopul ei si generalizeze.Atunci cand gtiinfa identificd o persoanaumane
-este
individuali, ea o plaseazi intr-o serie de clase'saucategorii.'Un
om poate fi
descrisca om de afaceride vArstdmllocie, licengiatla yale]protestant,
crnstit,cu
inteligenli de 125.insd toate atestea,r,, ,," ,prn nimic despre
l1:-_",",fi:i"l.d"
morvroul unlc. ln acest moment devine evidente legetura lui
Hordern cu
existentialismul. CAnd am itxgirat toate categoriile in cire se poate
incadra un
elementchimic, am spus tot ce se poate spr.riredespreel. insjomul
nu esteun
element chimic. ,,Pentru a cunoagte p"."ourr"il noi avem
nevoie de o
metod.olo€iediferitd de cea pe care o folosim pentru a aiunge
sa cunoa$tem
lucrurile", spune Hordem.2e
gtiinla-e;te.limitatd 9i prin faptul ci ea incearci
se explic€ totul in termenii
cauzei fdrd nic.i o explicatie in termenii scopului. Daci ar fi si o spunem
in lirnbaj
aristotelian_,itiinta explicd mai degrabd in iermenii cauzei eficienL
decet in cei ai
cauzel tnale. ln orice caz, in incercareade a trata actiunile umane
ir acest fel, ea
pierde ceva esenfial. Ea ne ofere behaviorism. lnsi lmaginea pe
care ne-o dd
behaviorismul despre om esteasemeneadescrierii unei pariide
d! binard de cetre
cineva care cunoagtelegile mecanicii insd nu gtie nimic despre regulile
biliardului
dTpr-e trucurile iucetorilor. Concluzia lui Hordem "rt" .li.a,
,sau ,,Irroblemele
legate de fapte nu se limiteazd la gtiinte.,,3o
fi cunoscutepersoanele?Hordem arate destul de clar cA vorbe$te
_',^^!T Ot
:,"-tp-f 9:"1.:9t"re care.nuesteftiiniificd. Acesteicunoagterinu i sepoatedovedi
rucrvertdrcitatea/nici falsitateain cadrul jocutui de limbai al
Ftiinlei;ea esteinse
verificabild in cadrul propriului ei joc. Cunoagtereaaltor
fersoane vine in primul
27. Horde( , Spcaking of God,p.I32.
28. Ibid..o.139.
29. lbid.,p.1,48-14s.
30. lbid.,p.754.
LZ,t Studiindu-Lpe Dumnezeu
rdnd, gi chiar in mod exclusiv, in urma acliunilor lor fizice. Aceste acfiuni fizice
includ spuseleacelorpersoane.3l ii cunoa$tempe altii doar in misura in careei ni
se dezvdluie prin vorbi sau fapti, fie intenfionat, fie incongtient.3,in plus, existd
cunoagtere a unei alte persoane doar dacd ii rispundem. Noi trebuie s{
manifestdm empatie, sA ne dezviluim pe noi ingine pentru ca sd cunoagtem
cealaltApersoanA,trebuie sAavem tncredere in ea, gi trebuie si o intrebim care ii
sunt motivatiile gi intentiile.
CAnd Hordem ajunge sAaplice acestmodel al jocului limbaiului personalla
felul in care intelege el natura gi funclia limbajului teologic, el apeleazi la
revelatie. Aga cum cunoa$tem persoanele doar in mdsura in care ele ni se
reveleazd,gi Dumnezeul personalpoate fi cunoscutdoar prin descoperireaLui
de Sine. Faptele lui Dumnezeu in istorie gi cuvintele Lui pe care ni le-a dat prin
intermediul profelilor sunt cele care constituie manifestarea Lui de Sine.
Evenimentul biblic tipic al revelaiiei implica o situalie istorici ce este telmaciti
de cehe profetul inspirat ca 9i cuvAntul lui Dumnezeu pentru oameni.33Ca atare,
se ,,deschidecalea spre o relatie personald cu Dumnezeu", 9i astfel ,,Biblia devine
Cuvdntul lui Dumnezeu".s Dumnezeu este inteles in adevirurile ei particulare,
nu in cele generale. Dumnezeu este iubitor. Ce inseamni aceasta?Biblia ne
expuci ce inseamne aceastaprin relatarea specifici gi personali a morlii 1ui Isus
pe cruce - El a privit in ios la cei care erau responsabilipentru faptul cd El se
geseaacolo gi a spus:,,Tati, iartd-i, cici ei nu gtiu ce fac".ss
Mai mult dec6t atit, cunoa$tercalui Dumnezeu este o cunoagterea scopurilor
Lui. Daci in parabola despre gridinarul invizibil, grddinarul i-ar fi spus cAndva
cevadespre scopul lui unuia dintre exploratori, ar fi fost posibil sdsedeiectezeacel
scop in Bredine, degi probabil foarte vag.s Atunci cand luim ir considerare
scopurile lui Dumnezeu, esteimportant pentru noi si ne dim seamaci explicatiile
teologice au o natura diferitd de cea a explicaliilor gtiinfifice. Dupd Hordem,
relatareacreafiei din Geneza1 nu trebuie ftrteleasdca o explicalie cauzalAa originii
universului, carear putea fi tntr-un eventual conflict cu teoria gtiin$fici a evolufiei.
Ceeacene oferi in schimb aceastdrelatareesteo afirmafie de intentie gi scop- cum
cd universul a fost creat pentru scopurile lui Dumnezeu.3T
DeoareceDumnezeu estePersoand,El poate fi cunoscut doar in misura in care
noi ii rispundem. Aceasta implicd un rispuns plin de incredere din intreaga
noastrd inime. Intrucat o relatie eu-tu reclamd o descoperire de sine mutuald, o
Parte necesard a rhspunsului nostru este mirturisirea.s $i rispunsul nostru
trebuie si implice de asemeneaascultarea,de weme ce relalia cu Dumnezeu este
de aganaturd inc6t vom dori sI facem ceeace li face Lui plicere.3e
Este oare aceastecunoagteredespre care vorbegte Hordem empirici? Sub
31. Ibid.,
p.1.4047.
32. lbid.,p.I42.
33. Ibid.,p.161.
34.Ibid.,p.162.
35. lbid.,p.164-165.
36. lbid.,p.166.
37. lbid.,p.153.
38. Ibid.,p.170.
39. Ibid..o.172.
Teologiaqi limbaiul ei 1,25
unele aspecte ea pare sd fie, linind seama de cele spuse de el cu privire la

cunoa$terea de cdtre noi a altor persoane, cunoagtere ce vine h primul rAnd, sau
chiar in mod exclusiv, in urma acfiunilor lor fizice, inclusiv vorbirea. Totugi, in
realitate aceastanu este o cunoagtere cdreia sd i se poati dovedi veridicitatea sau
falsitatea prin date senzoriale. (Afirmafia cd relatarea despre creatie nu trebuie
inteleasd astfel incAt sd rezulte o contrazicere de cAtle ea a afirmatiilor cauzale
gtiinJifice, pare si indice acest lucru.) ln mod similar, el afirmd cd noi nu putem
verifica credinta cregtind numai prin a face apel la istorie. insi in timp ce istoria
singurd nu poate verifica adevdrul, nu poate exista nici verificare fdrd istorie.
Afirmaliile personale sunt verificate prin intrarea intr-o relalie cu persoana despre
care sunt fecuie afirmatiile, prin intermediul unui rdspuns dat acelei persoa;e.
Degi acest lucru depinde de istorie, el trece totugi dincolo de istorie.aoDupd cum
atestd mii de cregtini, atunci cAnd cineva ii rispunde lui Durnnezeu, prodisiunea
Evangheliei este implinitd, Duhul SfAnt vine gi se infiripi o astfel de relalie
personali cu Dumnezeu, in cadrul cdreia via!a persoanei respective este reinnoite.
Hordern ldmuregte destul de bine care esie temelia semniiicativitetii in aceastd
situa{ie: ,,Aceastd relafie in sine este verificarea afirmaliilor teologice,,.alEl spune:
,,Asemeneatuturor afirmaliilor verificabile, afirmaliile teologice sunt verificate in
cadrul experienlei noastre."a2Cu toate acesteael este atent si evite o raportare a
acestui lucru la vreun fel de sentiment reliqios mistic sau inefabil.
Afirmalia lui Hordern se bazeazi pe observaqiaimportantd cA Dumnezeu este
o persoani, un subiect, mai degrabd decAt un lucru, un obiect. Existd dimensiuni
in cunoagtereaunei persoane care efectiv nu au nici un corespondent in dorneniul
cunoagterii unui obiect fizic. Existd insd o rnare problemi care cauzeazd
prdbugirea analogiei noastre dintre cunoagterea persoanei divine gi cunoagterea
persoanelor umane. Cunoagterea altor persoane umane vine prin experienlele
senzoriale de care avem parte in urma contactului cu ceilalli. Eu poi gti ceva
despre tine fdrd ca tu si-mi spui ceva despre tine insuti. pot sd te observ, pot sd
observ caracteristicile tale fizice gi felul in care te comporti. Dacd existi o
dimensiune a relatiei care trecedincolo de simpla perceptie fizica, ea apare prin
interrnediul qi in legituri cu acea expedenti senzoriald. Dar ce putem spune
d_esprerelalia de iip eu-tu pe care o avem cu Dumnezeu? Cu siguranli nici
Hordern gi nici vreun alt creqtin, teolog sau nu, nu pretinde si aibd o experienfd
senzoriald cu Dumnezeu. Degi dezaprobi misticismul, Hordern continud sd faci
o asemenea deosebire intre cunoagterea prin experienld a lui Dumnezeu gi
cunoagtereapersoanelor umane, incdt paralelismul pe care se sprijind analogia se
prebu$e$te.Cunoagterea prin experienli este la Hordern in rnod evident mult mai
cuprinzdtoare decat experienta senzoriald cu care lucreazi gtiinta. Ea este o
experientd globald, care implicd intreaga persoand. insX in cazul ir-rcare Hordern
nu poate sd faci rnai clard gi mai specifici natura acestei experienJe, el comite
pdcatul de care se teme filozoful analitic: o trecere de la o categorie la alta, de la
experientasenzoriali Ia un sens mai larg al experienlei.
40. Ibid.,p.L74-75.
47. lbid.,p."176.
lbid.,p.777.
O altd problemd este legate de hmbaiul teologic care nu se referd la persoana

Iui Dumnezeu ca atare. Ce putem spune despre afirmagiile despre om, despre
Biseric5,despre creatia lui Dumnezeu? Cum sunt derivate ele din relatie? Sau ce
putem spûnedespre unele dintre aspectele (atributele) naturii lui Dumnezeu?
DacI noi Il cunoagtempe Dumnezeu in cadrul relafiei 9i prin ea, ce irxseamnAsa
ai o relafie eu-tu cu un Dumnezeu triunic? Astfel problema derivirii unei mari
perf a afirmatiilor teologice meritd gi necesiti o tratare mai completi. Nu sunt
oare semnificative aceste afirmafii? Nu sunt ele legitime? Sau sunt diferite de
afirmaJiile limbajului personal, semnificafia sau lipsa lor de semrifica{ie fiind
stabilite pe vreo alte bazd?
Limbajulteologicgi verificareaescatologice
Al treilea grup care respunde la acuzatia de lipsd de semnificatie care a fost

adusi limbajului religios accepti ci orice limbaj semnificativ din punct de vedere
cognitiv este de naturi definitorie sau empirici, in timp ce respinge afirmalia cd
limbajul religios nu este nici definitoriu, nici empiric. Aceste persoane se dedicd
sarcinii de a demonstra existenla unei baze empirice pentru limbaiul religios.
Aceastaesteabordareape careeu personalo gdsescceamai satisfdcitoare,
John Hick a ficut o incercare foarte indrdzneatd.a3Acceptdnd principiul
verificabilitetii 9i cdutand sA pdstreze caracterul semnificativ i:r cazul limbaiului
cregtinismului, el introduce conceptul de ,,verificare escatologic{". Degi nu avem
i:I prezent o atestarea veridicitilii afumatiilor noastreteologice, o-vom aveaintr-o
buni zi. Dacdeiste viate dupi moarte,noi o vom experirnenta.ll vom vedeape
Dumnezeu Tatdl, agacum este El in realitate, Fi toate afirmaliile despre El vor fi
verificate prin experientd. Acelagi lucru este valabil cu privire la Isus. Astfel,
situatia afirmatiilor teologice este foarte asemdndtoarecu cea a afirmaliilor fdcute
despre cealaltdparte a Lunii anterior cdldtoriilor pe Lun5. In principiu aceste
afirmalii sunt verificabile din punct de vedere empiric ai prin urmare
semnificative.Tot ceeace este necesarpenhu a le verifica este moartea,daci
dorim sd facemacestpas.Tiebuieadmis fipiul ci Hick a fdcut o bresdcu adeverat
originald din mai multe privinle. Cu toate acestea existd anumite dificultnli
conceptuale.Ce inseamndde fapt ce acestevenimentescatologicesteempiric?in
ce fel vom avea o percepfie senzoriald a lui Dumnezeu in viitor, daci nu o avem
in prezent? $i care estenatura stdrii trupegti in careva avealoc aceastdexpedenle?
Dificultdlile conceptuale par a fi atAt de mari, incit ar putea fi de preferat si se
I5rgeascdmai degrabd conceptul de experiente decat se se susline ce va exista o
verificare empirici in viitor.
Existd doui alte ir:rcercerisemnificative de revendicare a unui statut empiric
pentru teologie. Una privegte schemateologici cregtindca pe o sintezi metafizici;
cealaltd o privegte ca pe o treaptd necesardspre discemdmAntgi dedicare.
Impreuni ele sunt de un mare aiutor in ircercarea de a rdspunde la acuzalia cd
Iimbajul teologic nu este empiric gi ca atare nu este semnificaiiv din punct de
vedere cognitiv
,$. John Hick, Faith and Knowledgeedilia a doua, Ithaca, NY, Cornell Universily, 1966,p. 169-199.
TeologiaEilimbajul ei 127
Limbajulteologicca sintezamehfizice
FrederickFerr6a insistat asuprafaptului ci cregtinismulestecognitiy cu alte
cuvinte, se poate dovedi cd premiselelui sunt adevirate. insd cu toate acestea
trebuie sd ne intrebdm ce inseamneacestlucru. Dacddiscursul teologicse referi
la realitate,la o anumiti starea lucrurilor, la fapte de un anumit gen, cum anlrme
face el acestlucru? Care estenatura acelor fapte?El nu se ocu;ie doar de fapte
naturale,care pot fi afirmate in propozijii concrete,sirnple,cum ar fi: greutaiea
specificda plumbului esternai mare decatgreutateaspecificea apei.Mai curAnd,
simbolurile teologice se referd la fapte rnetafiziced" rn or,.r-it gen. Natura
metafizicii este sintcznconceptuald.a $i un fapt metafizic este pnn urmare, un
conceptcareioacAun rol cheiein cadrul aceluisistem.
E necesareo explica{iesuplimentard.O metafizici este o conceptiedespre
,
Iume.$i fiecareare o conceptiedesprelume, deoarecefiecareareo ideein lesdturi
cu ce esterealitatea.O conceptiedesprelume esteo schemdcareimbind vaiiatele
experientepe care le avern.Este cadrul de referinld care ne dd posibilitateasi
funcJiondrnprin inlelegereadiferitelor fatete ale eiperien;ei. Aceastdconcep;ie
desprelume estepentru realitatein ansamblulei ceeacesunt regulile strategiile
9i
din fotbal pentru evenimenteleuneori confuzegi aparentcontra'dictoriichiar care
au loc in timpul unei partide.
Imaginati-ve o persoand care vede pentru prima dat6 un meci de fotbal
american,fdrd sdfi primit vreodateo cAtde micd explicaliedesprecl. Uneori cAnd
mrngea€stelovitd, toli jucitorii sendpustescca nebunii asupraei. Alteori, mingea
estelovite gi.totijucdtorii stauprin preajmdgi ii urmdrescriiogeul. Ce seintAm"pld
oare?Uneori se pare cd toti vor mingea;alteori nimeni nu o viea. C6nclceledoud
echipese aliniazi fa(d in fa!d, un jucdtor se apleacdpesteun altul, careii trimite
acestuiamingea printre picioare dupd ce primul jucdtor a strigat o serie
cle
numere. Comportamentul ulterior al acestui prim jucator este ciudat qi
imprevizibil.Uneori el poateapucastrdnsrningea,de parci ar fi din aur curat,
sau
o poate inmana unui coechipiercare o prinde cu tenacitate.Alteori, el fuge cu
spatele,gi arunc; mingeacat sepoatede repedegi de departe,ddnd impresii'cd ii
ardemiinile. Spectatorular putea foartebine sd seintrebece seintamild. (Un
alt
exempluestecel al unui profesorpe carel-am avut canderam studentla cursurile
postuniversitarepentru doctoranzi,carespuneaca nu poateinlelegegolful.
Daci
un om vrea mingea,de ce continua sd o trimitd depar6? gi daci nu o vrea, de
ce
continue_sd meargd dupd ea 9i sd o caute?)Existdinsd o explicaJiecareva da un
de pe rerenul de joc. Ea consti in regulile qi stritegia generalda
::y :","f.rr:"i
E\ist; un tipar pentru ceeace se intAmpld pe tercn, un tipar care
lolol,Y,lt.
imbini totul intr-unintregcoerenr.
Ceeace sunt regulile fotbalului pentru evenimcntelede pe terenul de
.9":9n_1iu 1oc,este
cuiva despre lume gi viate pentru inheaga diversitatea expedentelor
vietii. Esteo incercarede a imbina acesteexperienleintr_un anunit trpar
careva
da persoaneiposibilitateasi funcfionezeinir-o minieri rezonabild;o va
face in
staresdinteleagi ce se petrececu ea gi sd actionezein conformitate.intr_un mod
FrederickFerrd, Ia gutlit, Losic,a d God,p.l6l.yezi de asemcnealucrareasa BnsicModct.tl
^44-
r osophy oJKcttsto , New yorl: S(ribncr, lqb7.
128 studiindu,Lpe Dumnezeu
congtientsau incongtient,mai elementarsau mai sofisticat,fiecaredintre noi are

un anumit gen de conceptiedespre lume. $i Ferr€ susline c6, in ciuda unor
tigiduiri frecvente,nu numai ce formulareaunor astfelde sintezeesteposibili gi
necesari, dar este de asemeneaposibili 9i evaluarealor, prin a le pune intr-o
anumite ordine in care unele sunt de preferat altora. El sugereazdunele criterii
pentru evaluareamodului in care o sintezi se raporteazdla faptele pe care le
sintetizeazi.
Ferr6 dezvolte o teorie generalda semnelor(in acestcaz, unitxlile de limbaj
carealcetuiescsinteza),urmednd, 9i pe alocuri adaptdnd,schemalui CharlesW.
Morris.asSunt implicate aici trei elemente.Existi relatia dintre semn 9i inlelesul
Iti, sau.semnntica.Degi in intrebuinlarea populard acest termen a ajuns sd
desemnezeintreaga teorie a semnelor,este de folos se se reline sensul lui mai
restrans.Existi relalia dintre diferitelesemnedin cadrul sistemului,sau slrtactrcn.
Existdde asemenearelatia dintre semn gi interpret, sau,dupi cum o denumegte
Fefi6, interpretica.a6
(Morris a intrebuintat termenul de prngmntici, iar eu 1l gdsesc
de preferat.az) Oper6nd cu teologia cregtineca sintezAconceptuali, metafizicd,
Ferr6se referi la dimensiuneaei semandce.In orice caz,in evaluareasuficientei
ei semanticeinhe gi celelaltedoui dimensiuni.
Faptul cd Ferr6 vorbegte despre o clasificarea sistemelor metafizice este
probabil un lucru binevenit.a LIsAnd Ia o parte faptul ci terminologia este
atregetoarepentru un profesor,ea reflectd de asemeneamentalitateacu care
acestase apropie de sarcinalui. Suslindtoriisistemelormetafizice mai vechi au
ciutat adeseorise impune adevirul sistemuluilor gi sd-gicombatdrivalii. Ferr6
considerdcd sarcinanu esteatat de bine delimitat5,iar preferinlelenu sunt atat de
categorice.Fiecaresistem metafizic, cu o cAt de mice putere de convingeregi
atractie,are catevapuncte de rezistenld,$i toate au puncte nevralgice.Problema
estecare are mai multe puncte de rezistentegi mai pufine puncte nevralgicein
comparagiecu celelalte.
Ferr6propune doui categoriicu catedoue criterii i:r fiecarecategorie.Existi
categoriacdteriilor inteme gi categodacriteriilor externe.4e Criieriile interne se
referh mai ales la dimensiunea sintactice, la relaliile dintre semne, in timp ce
criteriileexterneprivescdimensiuneamai strict semanticd.Primul dintre criteriile
inteme este consecT]enta, absenta conhadicliei logice dintre simbolurile unui
sistem.Avem aici firegteo trdsdturdnegative.Inconsecventa esteun neaiunsgrav
insd, dupi cum subliniazd Ferr6, puline sinteze metafizice majore sunt
vulnerabile in fata acesteiacuzalii. El ia aici atitudine impotriva unor ganditori
cregtini9i a unor sistemede gAndirecregtine,care par se gdseascdo deosebiie
pldcere irL paradox. El vede consecventaca pe o caracteristicda teologiei
sistematicemereu in opozitie cu ceea ce el denumegte ,,teologia (biblice,
dominatd de paradox, sprijiniti adeseade logica ascultdrii".so in ultimd instantd,
-a5.
6666666666666666666666666666666666666666666666666666666666*-url",
W. t,torri s, Foundarionsof the Iheory o/SErs, Chicago, Universig of Chicago, 1938,p. 1-9.
46, Feft6,Languoge, Logic,and God,p.748.
47, MotrJs,Theoryof Signs,p, 6,29-42.
48. Fefte,Iinguagc,Logic,and God,p.162.
49. Ibid.,p."162-63.
50, Ibid.,p.154.FerIA folose9te,,teologiebiblicd" in primul sensal expresiei,descrisin capitolul 1,
gi anume,cel carese referi la migcareade teologiebiblice.
Teologiagi limbaiul ei 729
nimeni nu gesegtecd este posibil se creadi intr-o afirrnalie contradictorie sau un

punct de vedere contradictoriu, daci nu pentru altceva, atunci pentru simplul
fapt ce intelesul acelei afirmalii nu poate fi determinat. Mai devreme sau rnai
tarziu, toti cei care incearcd sA rdmani in contact cu realitatea, sau sl comunicc un
matedal cognitiv devin rationaligti afirmand cd dor-rdafirmafii contradictorii nu
pot fi amandoue adevirate in acelagi timp gi in aceeaqiprivinli. Consecvengaeste,
dupd cum subliniazd Ferr6, o condilie necesara, dar nu suficientd pentru
acceptareaunui sistem metafizic.
Cel de-al doilea criteriu intern este coerenla.NLr este suficient ca simbolurile
dintr-un sistem sd fie doar consecvente. Absenfa contradictiei se poate datora
faptului cd afirmatiile sunt fdrd legatura intre ele. Observati de exemplu,
urmdtoarele trei afirmatii: tocmai a crescut pretul bananelor pe piate; vantul sufli
dinspre vest in dimineala aceasta;cainele meu doarme in collul carnerei. Toate trei
pot fi adevarate. Bineinfeles ci nu existd nici o inconsecvenli logicd intre ele. Dar
nici nu existe coerentd intre ele. Ele sunt pur gi simplu trei afirmalii izolate, fdrd
legiturd intre ele. Coerentd inseamni o unitate reald, o interconexiune intre
componentele unui sistem. Acest lucru este important mai ales intr-un sistem
metafizic, care este o scheme de o qeneralitate nelirnitatd. Nu trebuie sd existe
fragmentarein cadrul sistemului
Unii au incercat sd facd din aceste criterii interne singura bazd pentru
sustinerea unei teorii. Acest lucru a fost adeverat mai ales cu privire la anumifi
idealigti, 9i intr-o oarecare misuri, cu privire la un filozof creltin conservatot
contemporan, Gordon Haddon Clark.sl Cu toate acestea, daci cregtinismul
doregte se fie considerat intr-adevir semnificativ din punct de vedere empiric, el
trcbuie se corespundd gi criteriilor externe. Altfel, sistemul se poate referi doar la
ceeace Morris numegte designata (sieri de lucruri posibile), qi nu la denotata (stdri
de lucruri efective). Un astfel de sistem ar fi asemeneaunei lucriri de beletdstice,
care este semnificativd doar intr-un sens limitat, deoarece ea nu are in vedere
lucruri reale.s2
Primul criteriu extern este nplicnbilitaten.Sinteza ,,trebuie sd fie capabili si
elucideze in mod natural gi fdrd denaturarc o anut itd experienli." Ea trebuie, curn
s-ar zice, ,,sd sune, intr-un mod sincer" in acord cu via!a.s3Trebuie sd corespundd
gi si serveascdla explicarea unei anumite realteti. Ceea ce descrie, trebuie sd fie
fdcut cu acuratete. De exemplu, includerea in conceptia cuiva despre lume a unei
perspective asupra omului ca unitate psihosomatici trebuie sd reflecte ceea ce de
fapt descoperd acel cineva cd se intAmpld cu emoliile lui atunci cand este obosit,
fldmdnd sau bolnav. Sinteza are aplicabilitate directe la o situa{ie specifica. insd pe
hlAngiaceasta,existd cel de-al doilea critedu extern, idecoarcn.Din moment ce o
conceplie despre lume este intentionate se fie o slnrczriconceptuaE, ea trebuie sd
fie teoretic capabild sd ldmureascd tocfe experienlele posibile. O conceplie care
poate imbina o gamd largd de experienfe cu mai pufind distorsionare decdt o alta,
trebuie cotatd mai bine, 9i prin urmare trebuie preferati celeilalte. In cadrul unui
curs de psihologie de pe vremea studentiei rnele, profesorul behaviorist a fost
5 1 . Gordon H. Ciark..4 CltristianVicu of Mcnnnd T1fu.$,Crand Rapids,Eerdmans,1952,p.29-31.

52. Fetft, Langunge, Lagic,atd Cad,p.147.
53. Ibid.,p . '163.
intrebat despre pdrerea lui cu privire 1a siudiile din domeniul perceptiei

extrasenzoriale de la Duke University.,,Aceledatenu sepotrivesccadrului nostru
de referinle", a replicatel, ,,agac5le ignordm." Cadrul lui de referinli aveanevoie
de o ldrgire, deoarecenu putea hmuri toate experienteleposibile. Un naturalist
poate avea o teorie foarte consistentd ir legdturd cu ceea ce este o fiinle
omeneasce/i:rsd e posibil ca el sd o giseascdpericlitate de ceeace sirnte la
nagtereaprimului lui copil. DupA cum se exprimA Ferr6, o conceplieadecvatA
despre lume va fi in stare se interpreteze toate experienlele pe baza conceptelor ei
cheie - ,,fird omisiune, denaturare sau restalrnecfue".q
Daci acestecriterii sunt indeplinite de o arurmite conceplie despre lume, nu
putem noi pretinde atunci cd sistemul este adevirat? Dace el este mult mai
eficient in a arunca o lumind asupra experientei noastre morale, senzoriale,
esteticegi religioasedecAtmodelelecareservesccaaltemative,nu putem noi trage
oareconcluziace realitateainsdgiestecel mai bine descrisdgi interpretaidde cdtre
acestmodel?
Acestanu estenumai un rnodelteoreticdesprecarediscutim. Sistemulla care
ne g6ndim are o relatie practicd cu cel care il cunoagtesau il interpreieaze.
Continutul sintezei metafizice care se gesegtein sistemul teologiei cregiine deline
o mare putere de a influenla persoana care il cunoagte.Acest model al dragostei
iertfitoare de sine, creatoare gi personale a lui Isus Cristos are, dupd cum spune
Ferr6,o imensdcapacitatede a provocaun rispuns.ssEl ofer6promiliunea iertdrii,
scop, caHuzire Si multe altele pentru viata omeneascein totalitatea ei. Aceastanu
este o pledoade in favoarea pragmatismului, filozofia care susline cd ceva este
adevdrat fiindci este realizabil.lhsd esterezonabil se ne agteptdmca un lucru
adevdrat si fie gi practic.
Ilebuie si observem in cele din urmA ce natura zuqr5virii
-prezentdreahtitii dintr-o
sinteze conceptuald nu este tocmai identicd cu cea in ifirmaliile
gtiinfificesauin celeempiricede protocolcum ar fi: ,,carteaestepe scaun".Relatia
dintre limbaj gi lucrul descris de el nu va fi intotdeauna evidentd.56lntrucdt
semnificafia unui ,,fapt" se raporteaze la sistemul de interpretare ir:rcadrul cdruia
este plasat, nu va fi intotdeauna posibil sd se stabileasci semnificatia fiecdrui
simbol in mod individual, in izolare de sistem, sau sd se dovedeascXveridicitatea
fiecdrei afirmafli in mod independent. Dace inse intregul este semnificaiiv 9i
fiecare afumalie se identuie logic cu intregul, atunci fiecare dintre elementele
componente este de asemeneasemnificativd.sT
Prin urmare, in aceast6fazi a fost introdusi teza cd limbajul teologiei cregtine
estesemnificativ din punct de vedere cognitig deoarecestatutul lui de adever este
asemeneaunui sistem metafizic.Veridicitatealui poate fi testatdprin aplicarea
diferitelor tipuri de criterii. Demonstrareafaptului cd sistemul teologic cregtin
corespundeacestorcriterii cadein sarcinaapologeticiigi dh acestmotiv se afld
dincolo de obiectivul acesteic5rii. Esenlialulaici estecdatunci cdndcinevaadoptd
premisade bazedescrisdin capitolul 1 (Dumnezeugi descoperireaLui de Sine)9i
Ibid.
55. t o I a . ,P . r 5 5 , \ 5 / ,
Ibid.,p.1&-6s.
lbid.,p.161-62.
Teologiaqi limbajul ei 131
elaboreazdsistemulcaredecurgelogic din aceapremisd,va vedeacd acel sistem
poatefi consideratsemnificativdin punct de vederecognitiv
Limbajulteologicca mijloc de discernAmentsi dedicare

Prin a observacd afirmaliile religioasesunt semnificativedin punct de vedere
cognitivin calitatede semneale unei sintezemetafizice,Ferrea facut ca intreaza
categodea afirma{iilor religioases6 fie demni de luat in seamd.Rbm6neinla
problemasemnificafieiafirmaliilor religioaseindividuale. in timp ce semnificalia
acestorafirmaJii depinde de relalia lor cu sistemul luat in aniamblu, persisti
pt?PtTi modalitdiii de a inlelege ce anume exprimi ele. Cum putem sustne
aplicabilitateagi adecvareacomponentelorsistemuluidacdnu gtirn cr-rpreciziece
inseamndacestecomponente?Problemacare se pune aici estein multe privinle
asemAndtoare cu cea pe care a subliniat-oKai Nielson in legiturd cu fideisrnul.
Fideisrnulafirmd cd noi trebuie s; acceptim anumite lucruii prin credinfd.Dar
dacdnu putem inlelege acelelucruri, atunci nu putem Eti ce anume esteceeace
hebuiesaacceptam prin credinta.*s
Ian Ramseyobservdcd limbajul religios nu esteun set cu denumiri pentru lrn
set de fapte obiective, dure, a cdror semnifica{iecompleti poate fi perceputi
imediat de cdtre nigte obseNatori pasivi.seExistd de fapt doua nivele ale
semnificaliei.Unul estecorespondentulempiric, carese afl;'la suprafafdgi poate
fi-infelesrepede.Celdlalt esteo semnificalGmai profundi .ur" d" or"-"rl"o ,"
afldin mod obiectiv acolo,insd trebuie scoasdIa lumini.
Ramseydi numeroaseexemple pentru ceeace el numegte ,,cddereafisei,,,
,,aprinderea unei luminile" sau ,,spargerea ghefii,,.@
El sereferdla situalii in care
un al doilea nivel al semnificaliei devine evident pe misurd ce se schimbi
perspectiva.Un exemplu exageratesteextrasdin psihologiagestaltiste;6r
Figura2 F i g u r a3
58. Kai Nielson,,,CanFaith ValidateGod-Talk?"Theotog!Today20,)lumerul 1, iujie 1923,p. I58_73.

I:: Rii"_"y, Religiouslanguage:A Elnpirical piacing'of Thcologicatplrlnscs,New york,
,99
Macmillan,1952 p.28.
60. Ibid.,p.30. Yezi de asemenealocrareasa Modelsand Mystc,y,Ncw york, Oxford University,
1964.
61. Ramsey,Rclglo s L guage,p.26.
LJZ Studiindu-L pe Dumnezeu
Exista diferite feluri de paine in magazinele frantuze$ti.

Unele au aceasti formA C2 ,
altelearati aga €,
alteleaga OO,
9i altele ugu (l .
^ \ r '
InsA dacd le punem pe toate laolalti,
nu avem paine frantuzeasci,
ci un francez:ffi
\€J
Alte exemple ne vin h minte. La un mom€nt dat ni se pare ce vedem de sus

treptele reversibile (vezi figura 2), iar in momentul urmdtor avem impresia ce le
vedem de jos. Cnnd o privim intr-un fel, cealalti perspective nu este evidentd, cu
toate cd obiectiv gi ea este acolo. Un alt exemplu este rata-iepure (vezi figura 3).62
La prima vedere pare a fi o rata. Insi daci intoarcem putin pagina, vedem un
iepure. Ambele imagini sunt acolo in mod obieciiy insd doar una esie vizibitd
intr-un anumit moment.
in fiecare dintre cazuri pot fi gisite mai multe semnificatii, insd e nevoie de
discerndmdnt pentru ca cea de-a doua semnificatriese poate fi vezuta. Nu este
ceva evident pentru fiecare. Cel ce a incercat se predea matematica unor copii din
clasele elementare gtie cd trebuie sd aibi loc un proces de infelegere, in ciuda
faptului cd adevirul este obiectiv prezent. Un alt exemplu este diferenla care
poate fi sesizati atunci cdnd privim foarte de aproape un mozaic ai observem doar
piesele individuale 9i cdnd facem un pas inapoi gi remarcdm modelul in
ansamblullui.
Cam acelagilucru seintdmpld gi cu lirnbal'ulreligios.Existddoud perspective,
doui nivele de semnificatie. Un anumit limbaj care are urr referent empiric evident
descrie de asemenea9i o situalie obiectivi mai pulin aparente. Un exemplu este
nagtereadin nou. Cuvdnttlnagtere, careesteimediat inteles la nivel senzorial, este
calificat sau modificat in anumite moduri ciudate sub aspect logic. Astfel el
semnificdcevamai mult decAtsimplul inlelesliteral al simbolului. Sacdlimbajul
autorului igi realizeazi cu succesobiectivele, el va provoca o intelegere a acestui
,,cevamai mult". Degi obiectiv acel ,,cevamai mult" a fost i"rtotdeaunaprezent.
Limbajul teologic se aseamind cu unele expresii de genul ,,armata vine tarandu-se
pe burte". Daci luim literal aceasteexpresie,ne putem gandi la armatd ca la un
animal ciudat, un hibrid intre un garpe gi un caine baset.6 Lucru care este
bineinleles ridicol, insd exist5 o situatie obiective h care se refere expresia.
Calificativele neobignuite ne ajuti sd intelegem aceasemnificatie.
Toate acestea sugereaze cd limbajul religios va fi intemeiat pe referenti
empirici, tnsd va inhebuinta metode neobignuite pentru a-i aduce pe cititori sau
62. Anthony Thiselton, The TwoHoizons: N@t TestamentHe fieneuthsond PhilosophicalDcscriptiotl,
Grand Rapids,Eerdmans,1980,p.418.
63. Ferr6,lnnguage,Logic,lnd God,p.14.
Teologia9i limbaiul ei 133
ascultetori Ia o deplini inlelegere a semnificatiei lui. Va comite orice fel de

incilcdri de categorie dacd sunt necesarepentru a exprima inlelesul care nu poate
fi dezvdluit printr-o simpld exegetare a sensului literal. Astfel, referindu-se Ia
Trinitate, cineva poate gisi cd il ajutd intrebuintarea unei gramatici incorecte, cum
ar fi,,El sunt trei",9i ,,Ei este una". Sau altcineva poate folosi ghicitori, jocuri de
cuvinte, analogii, ilustratii, care toate, cum s-ar zice, vor,,ciuguli pe la marginile,'
semnificatiei mai profunde 9i mai depline, in speranla cd inlelegerea va avea loc.
In acestmoment trebuie fdcuti din nou remarca lui Ramsey ce acest lucru nu este
subiectivism. Semnificalia mai deplini este intotdeauna obiectiv prezenti, degi nu
in mod evident.6{
La analiza lui Ramsey trebuie adiugat un element suplimentar. inlelegerea
despre care vorbe$te el trebuie atribuite lucrdrii de iluminare a Duhului SfAnt.
Astfel, in incercarea de a provoca inlelegerea unei alte persoane, cregtinul se poate
baza pe Duhul SfAnt gi se poate folosi de ajutorul Lui.
Observali ci scopul limbajului religios nu este numai intelegerea. El este de
asemeneamenit sd provoace dedicare.65Gisim aici un element comun, prezent in
gindirea lui Ferrd gi a altora.66Limbajul religios, cel pufin cel al creqtinismului, nu
estenumai informativ AdevAratul cregtinism este prezent numai atunci cAnd este
prezentd dedicarea, gi incd o dedicare totali. Procesul inlelegerii este un mijloc,
unul necesar de fapt, pentru atingerea acestui scop.
Sd recapitulim: noi am respins criteriul restrictiv pentru semnificativitate
propus de pozitivismul logic. Totugi, am afirmat cd, degi cunoagrerea nu esre
dobAnditi exclusiv prin experienta senzoriald (exist; revelatie directd de la
Dumnezeu Ia om), continutul ei este inteles pe baze empirice. Semnificalia se
gisegte in simboluri, care la un nivel de suprafald se referd Ia experienle
senzoriale. insd semnificalia limbajului teologic merge dincolo de orice inleles
literal din acele simboluri. Degi semnificatia este obiectiv prezenti in simboluri, ea
hebuie gisite. Ea nu poate fi extrase printr-o metodi strict gtiintifice. Am vezut ce
Hordern face tocmai aceastd specificare, degi pe baza unei perspectrve ugor
diferite. El sustine ce Imbajul religios este in esenta lui personal, gi prin urmare
nu esteverificabil prin intermediul analizei gtiinfifice. $i cu toate acestea,aga cum
a ardtat Ferr6, afirmaliile limbajului religios sunt semnificative din punct de
vedere cognitiv, nu ca afirmalii izolate legate de fapte ce privesc experienfa
senzoriald,ci ca pdrli ale unei Iargi sinteze metafizice.
64. Ramsey,Relig/orsLlng agc,p.30.

65. lbid.,p.30 9i urm.
Ferri,l,r,rsrng.,Loti(..rrdCorl.p. l6c-16h.
pe Dumnezeu
Gunoscdndu-L
7. Revelaliauniversalia lui Dumnezeu

8. Revelatiaspecialea lui Dumnezeu
9. Conservarearevelatiei:inspiratia
10, Garacteruldemnde incredereal Cuvantuluilui Dumnezeu:ineranta
11. PutereaCuvantuluilui Dumnezeu: autoritatea
f-----)
v-/
//
a
Revelatia
universala
a lui Dumnezeu
Natura revelatiei
Manifesterilerevelatieigenerale
Realitateasi eficacitatearevelatieigenerale
Teologianaturald
O analizecriticaa teologiei
naturale
Negarea revelatieigenerale
Examinarea unorpasajerelevante
Revelatiegenerald, insafdrateologienaturalia
RevelatiageneralAsi responsabilitatea umanA
lmplicatiile
revelatieigenerale
Naturarevelatiei
htrucat omul cste finit, iar Dumnezeu esteinfinit, dach ornul vrea sd-L cunoascd
pe Dumr.rezeu,acest lucru trebuie sd se infdptuiasci prin descoperirea cle Sine a h.ri
Dumnezeu fdcutd in favoarea omului. Prin aceastaintelegem manifestarea de Sine
a lui Dumnezeu fali de om, astfel incat omul sd-L poati iunoagte gi sd poate avea
pdrtdqiecu Dumnezeu. Existi doud tipuri fundamentale dc revelalie. pe ie_o parte,
revelatia generali, care este comunicarea lui Dumnezeu clespreSine fdcutd tuturor
oamenilor, din toate vremurile gi din toate locurile. Revchlja spcciald, pe de alte
parte, implce comunicdrile gi manifestirile speciale ale lui Dimnezeu adresate
unor persoane speciale,in anumite vremuri, comunicdri si manifestiri la care avem
accesacum doar prir-rconsLrltarea lrnor anumile scricri sacrc.
O examinare mai atentd a definiliei revelatiei generale descopere faptul cd
aceastdrevelalie se referd la manifestarea de Sine a lui Dumnezeu Drin naturd.
istorie gi prin fiinla lSuntrice a persoanei umane. Ea este generali in dbuA sensuri:
prin caracterul ei universal disponibil (este accesibild tutlrror persoanelor din
toate timpurile) Fi prin continutul mesajului (este maj pulin specifici gi
amdnuntitd decAt revelalia speciald). Trebuie ridicate cAteva intrebiri. Una dintre
ele privegte autenticitatea revelatiei. Existi cu adevirat aceastdautenticitate? Mai
mult, trebuie sd punem intrebdri cu privire la eficacitatea acestei revelatii. Dacd ea
exista, ce se poate face cu ea? Se poate oare constr-ri o ,,teologie naturald,,, o
c u n o a $ t e rac l u i D u n r n c z e ud i n n d t u r a ?
137
138 Cunoscindu-L pe Dumnezeu
Manifestdrilerevelalieigenerale
Existd trei manifestdri tradilionale ale revelatiei generale:natura, istoria $i

alcdtuirea fiinlei umane. insigi Scriptura prezintd ideea cd este posibili o
cunoagterea lui Dumnezeu prin intermediul ordinii fizice create. Psalmistul
spune:,,Cerurilespun slava lui Dumnezeu" (Psalrnul19:1).Iar Pavel spune: ,,In
adevir, insugirilenevizute ale Lui, putereaLui vegnicdgi dumnezeireaLui, sevdd
l6murit, de la facerealumii, cAnd te uiti cu bdgarede seamdla ele in lucrurile
ficute de El. Aga ci nu se pot dezvinovdti" (Romani1:20).Acesieagi numeroase
alte pasaie,cum sunt ,,psalmii naturii", sugereazi cd Dumnezeu a ldsat dovezi
despreSine Insugi in lumea pe care a creat-o.Revelatiagenerali estevizutd cel
mai adeseain conexiunecu caracteruluimitor gi impresionant al crealiei, care
pare se aratespre o persoanefoarte putemice gi inleleaptd,capabilasdproiecteze
9i sd producd diversitate sofisticata gi frumusele. Persoana care privegte
frumuseleaunui apus de soaregi studentul in biologie care disecdun organism
complexsunt confruntati cu semnelemire;iei lui Dumnezeu.
Cea de-a doua manifestarea revelaliei generaleesteistoria. Dace Dumnezeu
estela lucru in lume Si se indreaptdinspre anumite scopuri,ar trebui se se poatd
descopericursul pe care il ia lucrareaLui din evenimentelece alcdtuiescistoria.
Evidenleledin acestdomeniu sunt mai pulin impresionantedecatceledin nature.
In primul r6nd pentru cd istoria estemai pulin accesibilddecdt natura. Tiebuie
consultatemdrturiile istorice.Cel ce studiazi istoria,fie ce va depindede materia-
lele de mdna a doua, de inregistrdrilegi relatdrilealtora.fie cd v; hebui sd lucreze
pe bazapropriei lui experienledin domeniul istoriei- careadeseoriva reprezenta
un segment foarte limitat, probabil prea limitat pentru a-i da posibilitatea sd
descoperetiparul sau orientareagenerali.
Un exemplu des citat in legiturd cu revelalia lui Dumnezeu in istorie este
protetareapoporului evreu. Aceastamicd naliune a supravietuit de-a lungul
multor secoleintr-un mediu ostil, infruntAnd adeseao putemicd opozitie.Oricine
careinvestigheazedocumenteleistoriceva gisi un tipar remarcabil.Unii au gisit
cd unele evenimenteindividuale ale istoriei au o mare insemnetate,evenimente
cum ar fi evacuareaoragului Dunkerque 9i bdtdlia de la Midway in cel de-al
Doilea Rizboi Mondial. Cu toate acestea,evenimenteleindividuale sunt supuse
intr-o mai mare masure diferentelor de interpretare,decat proceselemai ample,
de o durati mai lungd, ale istoriei, cum ar fi protejareapoporului specialal lui
Dumnezeu.
Cea de-a treia manifestarea revelatiei generaleeste omul insugi, cea mai
insemnatddintre creatiilepemantegtiale lui Dumnezeu.Uneori revelatiagenerald
a lui Dumnezeu esteidentificatdin structura fizicd gi in capacitetilementale ale
omului. Totugi, caracterul lui Dumnezeu poate fi recunoscutcel mai bine in
calitalilemorale9i spiritualealeomului.
Oamenii emit iudeciti morale, adici, ei judecd ceea ce este bine sau riu.
Aceastaimplicd ceva mai mult decAt ceeace ne place sau nu ne place, 9i de
asemeneacevamai mult decdtconsiderentelede ordin pragmatic.Simtim adesea
ce suntem datori se facemun anumit lucru, indiferent dacdestein avantaiulsau
in dezavantajulnostru Fi cA alfi au dreptul sd faci ceva ce noud personal s-ar
Revela[iauniversali a lui Dumnezeu 129
putea se nu ne fie pe plac. in ciuda scepticismului metafizic din Critico rnlitnii

pure, Immanuel Kant susline in Criticn rcliunii practice cd imperativul moral
reclamd postulatul unei vieli de dupi moarte gi al unui garant divin al valorilor.
Alfii, asemenea lui C. S. Lewis,l Edward Carnell2 9i Frincis Schaefferi au atras
atentia in ultimii ani asupra faptului ci impulsul moral ce caracterizeaze fiintele
umane are valoarea de evidenld in favoarea existentei lui Dumnezeu. Aceqti
teologi 9i filozofi nu afirmi cd toate persoanele aderd la un cod moral dat. Mai
degraba ei accentueazi pur gi simplu existenta impulsului moral sau a congtiinlei
morale.
Revelalia generald se geseqtede asemenea gi in natlua religioasii a omului. in
toate culturile, in toate timpurile gi locurile, oamenii an crezut in existenla unei
realitif superioare lor, 9i chiar intregii rase urnane. Degi natura cxactd a crezului
Si a practicii de inchinare diferd considerabil de la o religie la alta, rnulf vdd in
aceastdtendinte universale inspre inchinarea in fala sacrului manifestarea unei
cunoagteridin trecut a lui Dumnezeu, a unui sim! lduntric al divinitdlii, care, degi
poate fi deteriorat sau denaturat, este cu toate acesteaince prezent gi operant in
expeaenta umane.
Realitatea
si eficacitatearevelatieigenerale
TeologianaturalA
Existdcatevapuncte de vederecontrastantecu privire la natura, extindereagi

_
eficacitatearevelaliei generale.Una dintre acestepozitii este teologia naturald,
careare o istorie lunge gi impresionantdin cadrul cregtinismului.Ea sustine nu
numaicd existeo revelalievalabili gi obiectivi a lui Dumnezeuin sferecum sunt
natura,istoria gi personalitateaumand,ci gi c6 estede fapt posibil s6 se oblini o
anumitd cunoagtereveritabile despre Dumnezeu din acestedomenii _ cu alte
cuvinte,sd se alcetuiascAo teologienaturald,fic6ndu-se abstracliede Biblie.
ln acestpunct de vederesunt implicate anumite presupuneri.Una dintre ele,
_
firegte,este cd existi o revelalie generalSvalabild, obieativi gi rationald - ce
DumnezeuS-a fdcut intr-adevdr cunoscutprin nature (de exemplu) gi ce sunt
obiectiv prezente anumite tipare ale semnificaliei- independent de faptul ci
cinevapercepe,inlelege gi acceptdsau nu aceasti revelafie. Cu alte cuvinte,
adevirul despreDumnezeu esterealmenteprezent in cadrul creafiei,qi nu este
proiectatdoar asupraei de caheun credincioscareil cunoagteclejape Dumnezeu
din alte surse,cum esteBiblia. 9i acestpunct de vederepresupunccd natura este
in esentdintactd- cd nu a fost denaturatein mod substanjialde citre nici un lucru
carea avut loc de la crealieincoace.Pe scurt,lumeape careo gdsimin jurul nostru
estein esenteagacum a iegit ea din mAnacreatoarea lui Dumnezeu,$r asacum a
fostea intentionat; sa fie.
1 C. S. Lewis, C/c$finisnulrcdl6Ia cscle, socictateaMisionard Romantr,Wheaton,Iilinois, 1991,
p.3-23.
2. EdwardCamell, Cfiristia Commihnetr|An,4pologcfic, Grand Rapids,Eerd ans,1957,p.80-116.
3. FrancisSchaeffetTrtcGodWhoIs Thcre,DownersCrove, Ill., Inier-Varsity,1968,p. 119_125.
1,40 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu
O a doua presupuneremajoii a teologieinaturaleesteintegritateapersoanei

care percepecrealia qi care lnvaid de la ea. Nici limitdrile naturale ale conditiei
umane gi nici efectelepecatului gi ale cdderiinu il impiedicd pe om sdrecunoasc;
gi sd interpreteze corect lucrarea Creatorului. in termenii categoriilor care
urmeazd sd fie dezvoltate ulterior in cadrul acesteilucrdri, adeplii teologiei
naturale tind si fie mai degrabd arminieni sau chiar pelagieni in gAndirea lor,
dec6tcalvinigti sau augustinieni.
Existd de asemeneagi alte presupuneri. Una dintre ele este cd existd o
concordanteintre mintea omeneasceSi creatia din jurul nostru. Ordinea din
mintea omeneascieste in esenli aceeagica gi ordinea din univers. Mintea este
capabildsd tragd concluzii bazatepe datelepe carele posedi, irxtrucatstructura
proceselorei de gandire esteinrudite cu structuracelorcunoscute.De asemenea,
este presupuse gi validitatea regulilor logicii. Principii logice cum sunt Iegea
identitdtii termenilot legeanonconhadictieigi legeatermenului mediu exclusnu
sunt numai nigte constructiimentaleabstracte,ci ele sunt conformecu realitatea
din lume. Adepfii teologieinaturaleevita stdruitor paradoxurilegi contradictiile
Iogice, considerdndu-leceva ce trebuie inHturai printr-o cercetarelogici mai
completea problemelor analizate.Un paradox esteun semn al unei ,,indigestii"
intelectuale;dacear fi fost ,,mestecat"mai bine, ar fi dispirut.
Miezul teologiei naturale cuprinde ideea ca este posibil si se ajungd la o
cunoagtereveritabili a lui Dumnezeu doar pe baza raliunii, fdrd o sincronizare
anterioarda credinlei cu crezurile cregtinismuluigi fird a se pune baza pe vreo
autoritate speciali, cum ar fi o institulie (Biserica)sau un document (Biblia).
Termenulde raJiunese referdaici Ia capacitateaomului de a descoperi,inlelege,
interpretagi evalua adeverul.
Probabil cel mai remarcabilexemplu de teologienaturald din istoria Bisericii
esteefortul masiv al lui Tomad'Aquino. Dupd d'Aquino ir:rtreguladevArapartine
unuia din doud domenii. Domeniul inferior estecel al naturii, domeniul superior
estecel al harului. in timp ce afirmaliile domeniului superiortrebuie acceptitepe
bazede autoritate,celedin domeniul inferior pot fi cunoscuteprin ralrune.
Este important sd se observesitualia istorica din care a izvordt gAndirealui
Toma d'Aquino. In ceutareardspunsurilorIa intrebhrile majore,Bisericaapelase
de secolela autoritatea Bibliei gi/sau a invildturii Bisericii. DacI una dintre
acesteasau ambele inveFu ceva, acest lucru era considerat adevdrat. Totugi,
anumite evenimenteau pus sub semnul intrebirii aceastdpretentie.Unul dintre
ele a fost tratatul lui PeterAbelard,ir.tltaulatSicet non.Eraun lucru obignuit si se
facdapel la Pirinlii Bisericiiaceastafiind o modalitatede rezolvarea problemelor
cu careseconfruntaBiserica.Totugi,Abelard a compilat o listd de 158de afirmalii
in privinla cdrora P5rinlii Bisericii nu erau de acord. El a citat argumente ale
ambelor pdrti pentru fiecare dintre acesteafirmalii. Astfel a devenit un lucru
evident ce rezolvareaproblemelornu era chiar atat de simpH incat sd fie posibile
prin simpla citare a Pdrintilor Bisericii. Ar fi fost necesarsd se gdseascdo
modalitate de a alege ori de cdte ori Pdrinlii Bisericii furnizau opinii
contradictorii.Pini gi in intrebuinlareaautoritdlii raJiuneaesteesentiald.
Dace aceastaa fost una dintre problemele interne ale Bisericii, exista de
asemenea$i una externd: gi anume contactul Bisericii cu formele culturii
Revelatiauniversali a lui Dumnezeu 747
eterogene.Pentru prirna dati Biserica avea de-a face la o scari largi cu iudei,
musulmani (mai ales in Sicilia 9i Spania), 9i chiar oameni complet pbgAni. Nu era
de nici un folos ca cineva si faci apel la autoritatea sa in fala acestor persoane.
Iudeul ar fi pomenit pur gi sirnplu de Tora, musulmanul ar fi amintit Coranul, 9i
tofi, inclusiv pdg6nul, s-ar fi uitat de-a dreptul nedumeriti atunci cend teologul
cregtin ar fi vorbit de Biblie sau Biserici. Dacd se dorea se se aibd un irnpact real
asupra acestor persoane, ar fi fost necesar si se intre pe scend neutri, unde sd nu
fie nevoie sd se apeleze la nici o autoritate speciald qi s; se rezolve problema in
termeni acceptati de toli oamenii ralionali. Acest lucru a incercat sd-l realizeze
Toma d'Aquino.a
El a afirrnat ci poate dovedi anumite crezuri prin ratiune purd: existenla lui
Dumnezeu, nemurirea sufletului omenesc Ai originea supranaturald a Bisericii
Catolice. Elementele mai specifice de doctrini - cum ar fi caracterul intreit al lui
Dumnezeu - nu ar putea fi cunoscute de o ratiune lipsitd de ajutor, insd acestea
trebuie acceptatepe bazd de autoritate. Acestea sunt adevhruri ale revelaliei, qi nu
adevdruri ale raliunii. (Desigur, daci unul dintre adevdrurile naturale stabilite de
ratiune este originea divini a Bisericii Catolice, atunci autoritatea ei este acceptatd
gi, ir consecinte, gi validitatea problemelor superioare sau revelate despre care
vorbegte ea.) Raliunea guverneaze nivelul inferior, in timp ce adevdrurile de la
n i v e l u ls u p e r i o rs u n t p r o b l e m cc a r el i n d e c r c d i n l ; .
Unul dintre argumentele traditionale pentru existenla Iui Dumnezeu este
argumentul cosmologic. Torna d'Aquin-o are trei sau poate chiar patru variante ale
acestui argument. El sund cam aga: In cadrul experientei noastre tot ceea ce
cunoagtemeste cauzat de altceva. Totuqi, nu poate exista un gir infinit al cauzelor,
deoarecedaci ar exista, seria intreagi de cauze nu ar fi inceput niciodatd. Prin
urmare, trebuie sd existe vreo cauzd necauzate (migcetor nernigcat) sau vreo fiinli
necesard. $i pe aceasta noi (sau toti oamenii) o numim Dumnezeu. Oricine
examineazdin mod onest evidenfele trebuie sd aiungd la aceasteconcluzie.
Un alt argument des intrebuinjat, 9i care se giseste de asemenea la Toma
d'Aquino, este argumentul teleologic. Acesta se concentreaze mai ales asupra
fenomenului ordinii sau scopului aparent din univers. Toma d'Aquino observd c6
diferite pdrfi ale universului manifesti o anumiti adaptaiilitate sau un
comportament care aiute h indeplinirea unor dezidcrate. CAnd un asemenea
comportament este etalat de fiinlele omenegti, noi recunoagtem cd ele au dorit in
mod serios acel scop gi s-au indreptat congtient spre el. Totuqi, nu este posibil ca
unele dintre obiectele universului nostru sA fi fecut vreun fel de planificare
congtienta. Cu siguranld stancile gi atmosfera nu au ales sd fie aga cum sunt.
Structura lor conformd cu un anumit scop sau Droiect trebuie si vini de
altundeva. Prin urmare, o anumitd fiint; inteligent; trebuie si fi orclonat lucrurile
irx aceastemanieri dezirabild. $i pe aceastd fiinfd, spune Toma d'Aquino, noi o
numim Dumnezeu,
Uneori intregul univers este vizat de cetre argumentlrl teleologic. in asemenea
cazuri universul este comparat adesea cu un mecanism. De exemplu, dacd am
gisi un ceas de mAni, zicAnd in nisipul unei plaje, arn intelege imediat ce el este
un ceas, fiindci toate elementele lui componente se potrivesc la modul ideal
q. fo.u a ,o,quino.
S|rn tnthcolasic:,
parted
L,intrcbrreJ
J dour.
1,42 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu
scopului de a inregistra9i de a mdsuraiimpul. Cu siguranli ce nu am spune:,,Ce

coincidenld remarcabildl" Noi am recunoagtenecesitateaexistentei unei anumite
persoanecapabile(sau a unor anumite persoanecapabile)care sd fi proiectat gi
realizat uimitoarea armonie dintre elementele lui componente ce se imbini unele
cu celelalte.ln mod similar, felul in care fiecareparte a naturii se irnpletegteatat
de bine cu toate celelaltegi maniera frapantd i:r care diferitele componenteale
intregului par a fi adaptate i1 vederea indeplinirii unor anumite funclii, nu pot fi
minimalizate ca o simpld ,,inlinfuire fortuitd de circumstan{e.,,Cineva trebuie sI
fi proieciat gi creat sistemeledigestive,ochii, echilibrul atmosferic multe alte
Ai
lucruri din lumea noastrd. Toate acesteapledeazdin favoarea existenJeiunui
Arhitect suprem, a unui Creator intelept gi capabil. Tiebuie se existe un
Dumnezeu.
Acesteasunt doud argumentemajore care au fost folosite in cursul istoriei la
elaborareaunei teologii naturale. AIte doue argumente care apar it:r istoria
filozofiei 9i teologiei, degi mai pulin proeminent probabil decit primele doud,
sunt argumentul antropologicqi cel ontologic.
Argumentul antropologicnu se gdse$tei:r mod explicit in gAndirealui Toma
_.
d'Aquino, cu toatecd s-arputea ca el sd se afle implicii in cead;-a patra dovadi.s
El consider; ci unele aspecteale naturii umanesunt o revelatiea luj Dumnezeu.
In formularea lui Kant (in Critica rnliunii practrce)el aparecam in felul urmetor.
Noi toti posedim un impuls moral sau un imperativlategoric. Totugi,urmarea
acestui impuls prin exercitarea unui comportament moral nu este prea bhe
respletiiein aceastdviale. Nu merite intotdeaunasdfii bun! Atunci de ce ar trebui
sd fie cineva moral? Nu ar fi mai inlelept si actionezicateodatein mod egoist?
Tiebuie si existe o anumite bazd pentru eticd gi moraH, un anumit gJn de
rdsplat5, care la rAndul ei sd implice mai mulgi factori - nemurirea uri suflet
9i
nepieritot o iudecatein viitor 9i un Dumnezeucarestabilegte spriiind valorile,
9i
care rdspldtegtebinele 9i pedepsegterdul. Astfel, ordinea morali (in contrastcu
ceanaturald)reclami existenlalui Dumnezeu.
Toateacesteasunt argumente empirice, Ele pleaci de la observareauniversului
prin experienta senzorialA.Argumen htl major n priari saurational esteargumenht
ontologic.Acestaesteun argumentde tip gAndire-purd.El nu cereca cinevasdiasi
din propria -
^lui g6ndire din imperiul g6ndirii absiracte- in domeniul experienlei
senzoriale. In Proslogion,Anselm a formulat ceea ce este fdrd indoiald-cea rnai
faimoasd variantd a argumentului. Ren6 Descartesa prezentat, de asemenea,o
versiunea lui,6 ceeace a fdcut Ei Georg Hegel intr-o fbrmd mult diferitd.Tlntr-o
perioadd mai recente, Charles Hartshorne a pledat in favoarea validitdlii
--lEf
aluf put,.rlea
argumental lui Torna
d,Aquino
suslinedefaptca,inrrucat
exisdgradede
perfecliunein univers, trebuie sd existeundeva peiiectiuneaultiml
6. Rend Descartes, Meditations, in Thc philosophicalWo*s of D6ca cs,Cambridge, Cambridge
University,1911,vol. 1, p. 180-181.
7. Georg Hegel, Irctules ot the Philosophyof Religion, Appendix: ,,Lectures on the proofs of the
F,\istence of Cod" j Ercl, clopcdiaol PhitosophicalScicncis,,,Logic',, paragraful 57;lncturca 011
the History
ol yhtlosaphy, parteaa doua, sectiuneaa doua.
Clurlu".Y:1*orne, Man,s Visionof Godand theL)gic of Thcism,Hamden, Conn., ShoeStrin&
.^9:
1941;,,Fomal Validity and Real Significance of the Ontological Argu ment' , philaophical Reuicw Sii,
't944,
p . 225-245.
Revelatia
universal;a lui Dumnezeu 143
argumentului ontologic8 Si a existat o rediscutare a lui in secolul al XXlea, atAt de
cetreteologi, cat gi de cdtre filozofi.,
Anselm formuleazd argumentul dupd cr.rm urmeaz6. Dumnezeu este cea mai
mare dintre toate fiinlele imaginabile. Acum, o fiinli care nu existA nu poate fi cea
mai mare dintre toate fiinfele imaginabile (deoarecefiin(a inexistenti din imaginatia
noastre ar fi mai mare dacd ar avea ntributul existenlel). De aceea, prin definifie,
Dumnezeu trebuie sd existe. Au existat cAteva replici la adresa acestei forrnuldri a
argumentului, multe dinhe ele merg6nd pe linia obiecfiei lrri Kant ci, in fond,
existenlanu este un atribut. O fiinle care existe nu posedd un anunit atribut sau o
anumitd calitate care ii lipsegte unei fiinle similaie care nu existi. Dacd eu imi
imaginez un dolar gi il cornpar cu un dolar adevirat, nu exista nici o diferenld in
esentalot i.rlceencesunt ei. Singura diferenli constd in faptul ci existd sau nu. Exista
o diferenJi de ordin logic intre propozitia ,,Dumnezeu este bun" (sau iubitor, sar-r
sfanl sau drept) gi propozilia ,,Dumnezeu este". Prima descrie o anumita caltate a
lui Dumnezeu; a doua este o afirmare a existenlei Lui. Esenfial aici este ca existenla
nu e un predicat necesar al celei mai rnari dintre toate fiintele imaginabile. O
asemeneafiint; poate s; e\iste - sau podte s:t nu existe.in ambele cazuii esenlaci
esteaceeagi.(Trebuie de asemenearemarcat cd Anselm lucra intr-un tipar platonic,
in careidealul este mult mai real decAt lucrurile fizice sau materiale.)
O analizAcritice a bologiei naturale
in ciuda istoriei lungi gi impundtoare a teologiei naturale, efectele ei prezente

nu par a fi prea impresionante. Dacd argumentele filozofice pentru existenta lui
Dumnezeu sunt valabile gi dacd sunt prezentate adecvat, orice persoane ralionale
ar trebui se ajungd la o convingere. Cu toate acesteanurnerogi filozofi au ridicat
obieclii impotriva acestor argumente gi mulli ieologi li s-au aldturat. Acest lucru
ar putea sA pari curios pentru unii cregtini. De ce ar trebui sd se opuna vreun
cregtin efortului de a-i convinge pe necregtini de adevdrul cregtinismului, san cel
puJin de existen(a lui Dumnezeu? Rispunsul este cd intrebuinlarea acestor dovezi
poate lucra de fapt in dezavantajul cuiva care doreqte s6 faci cea mai eficienti
prezentare posibili a cerintelor lui Cristos. DacA argumentele sunt
necorespunzitoare, atunci respingAndu-le, necredinciosul poate sA respinga gi
mesaiul cregtin, presupunAnd ci aceste argumente sunt cele mai bune temeiuri
pentru acceptarealui. Existd pericolul ca prin respingerea unei anumite forme de
pledoarie in favoarea mesajului cregtin - forme care nu are de-a face cu revelalia
biblici - necredinciosul sd respingd mesajul insugi.
Unele dintre problemele legate de argumente au de-a face cu presupunerile pe
care Ie imbrdligeaze aceste argumente. Toma d'Aquino a presupus ce nu poate
exista o regresie infinite a cauzelor. Pentru el aceasta nu a fost doar o simpli
presupunere, ci mai degrabi o axiomd sau un prim adevdr care este cunosclrt
intuitiv. Insi, in prezent, numeroase persoane ar fi in dezacord cu acest lucru. O
succesiuneliniari de cauze nu este singurul mod de a privi cauzalitatea. Unii ar
pune sub semnul intrebdrii necesitatea investigerii cauzattAtii ultime. Totugi,
chiar dacd cineva ar incerca sd o descopere, existd posibilitatea unei cauzaliteli in
9. Deex.,ThcMany-FaccdArgut cnl, ed.Iohr. H. Hick SiArthur C. McGill, New york, Macmillan,
1967.
1,44 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu
cerc, in care o cauze a sistemului inchis cauzeazdo alta. in mod similar,
presupunereacd migcareatrebuie sI aibd o cauzd sau o explicatie nu este
universal sustinute in zilele noastre. Realitateapoate foarte Line sd fie rnai
degrabddinamici decatstatice.
Existi, de asemenea, o criticdadusdprocedurii de extinderea argumentuluide
la fenomeneleobservabilela cele ce trec dincolo de experienld.in cazul ceasului
S31itin {sip, avem ceva ce poate fi con{irmat de experienlasenzoriald.putem
chiar verifica la intreprindereaal cdrui nume apare(piin coincidentd?)pe ceas,
9i
sd ne interesdmdacdei au fabricatceasul.S-arputea sd dovedim ci ei au fdcut_o,
9i probabil chiar sd stabilim data fabricdrii gi idintitatea celor careau lucrat la el.
Mai mult decai atat,noi recunoagtemfaptul cd ceasulestesimilar altor ceasuripe
carele-amvdzut inainte,purtate de aliii, oferitesprevAnzaresauprobabil chiar in
procesul.fabricirii.Astfel noi putem extrapolaanumite experientl trecute.Totugi,
i:r cazul lurnii nu avem cevacaresd poati fi verificat at6t de ugoi prin experienla
senzoriald.La creareacator lumi am fost prezenfi?premisade la carese pornegte
este cd universul face parte dintr-o clasd de obiecte (care include lulruri ca
ceasurilegi camerelede luat vederi) cu care il putem compara, astfel putem
-baza9i
emite judecili rafionalepe margineaproiectului care sti la lui. Acesi lucru
trebrriein orice caz stabilit, gi nu presupus,dacd se doregteca argumentul din
analogiacu ceasulsAaibi succes.
Mai devremes-aficut referirela o problemdsuplimentari. Si presupunemca
cinevareugegtese dovedeasci,printr-un argumentvalabil,cd aceastilume a avut
cu sigurantdo cauzi. Totugi,de aici nu se poate hage concluziaca o asemenea
cauzd trebuie sd fie infiniti. Nu se poate afirma decAt c; a exrstat o cauza
suficienti pentru a fi r{spunzdtoarede efect.loFapiul cd cineva poate ridica o
greutatede50-dekilogramenu garanteazA c6 el poite ridicao greutatemai mare
de atat. Datoriti ugurintei cu care a riclicatgreuiatea,s-ar putJa speculacd ar fi
putut ridica^cu siguranli mai mult decat atat, insd aiest lucru nu a fost
demonstrat.In mod_similar,nu poatefi doveditd existenfaunui Creatorinfinit pe
bazaexistenteiunui univers finit. Tot ceeace poatefi dovedit esteexistenlaunui
creatorsuficientde puternic Aiinlelept incat se aducdin fiinld acestumvers, care,
agade mare cum este,estetotu$i finit. Esteposibil ca DumnezeusAse fi eDuizat
cu totul in procesulcrearii universului,faiand tot ceeace putea face.Cu alte
cuvrnte,ceeace s-astabiLitesteexistentaunui dumnezeufoarti mare dar probabil
limitat, 9i nu a Dumnezeului infinit pe careil prezinti cregtinismul.E nevoie de
un argumentin plus pentru a dovedi c6 acestaesteDumnezeulcregtinismului,
9i,
mai mult decai atat, ci dumnezeii a cdror existentd este demonstrate de
argumentelelui Tomad'Aquino sunt toli aceeagi fiinfd. Dacddorim se avem o
teologienatural;, aceastatrebuie sustinutdpe bazarafiunii noastreumane (fdri a
ser-ecurge la vreo alti autoritate).
Inci de pe vre-mealui David Hume intregul conceptal cauzei are un statut
oarecumnesigur.in gAndireaunora cauzasugereazdu; fel de legdtureabsolute:
daceA estecauzalui B, atunci, ori de cAteori lre loc A, trebuiesd"aibiloc in mod
necesargi B. Hume a reliefat punctul slab al ideii de legdturi necesard.Noi nu
10. Hume, Ar EnquiryConccmig Hunan llrderstanding,sectiunea11;Cordon H. Clark,
_David A
thnstnn VtflooJMcn ond lhiflgs, Crand Rapids,Eerdmans,1c52,p. 29.
Revela[ia universal; a lui Dumnezeu 14)
avem decAt cel mult o asociere permanentd: ori de cAte ori a avut loc A in trecut,
a fost ir:rtotdeauna urmat de B. Cu toate acestea ntl existd nici o bazi empirici
pentru a se afirma ci data viitoare cAnd va avea loc A, trebuie neapdrat si aibd loc
gi B. Tot ceea ce avern este o dispozilie psihologici de a agtcpta sa aibe loc B, nu gi
o siguran[d logici.lt
Argumentul teleologic s-a ales cu o criticd speciald. De la Charles Darwin
i n c o a c eo, b i g n u i t ar e c u r g e r el a c o m p l e x i t a t epai f r u m u s e t c al u m i i o r g a n i c cn u m a i
reprezintd o argumentare elocventd pentru cei care acceptd teoria evolufiei
organice. Ei cred ci schimbirile caracteristicilor au apdrut prin varialii
intAmpldtoare, numite mutatii. Unele dintre acestea au fosi avantajoase, altele
dezavantajoase. In lupta pentru supravietuire ocazionate de fecunditatea naturii,
orice caracteristicd ce dd unei specii posibilitatea sA supravieluiasci va fi
transmisd, iar acele ramuri aile speciei cdrora le lipsegte caracteristica respectivd
voJ av€a tendinfa de a dispdrea. Astfel, procesul selecfei naturale a produs acele
calitifl remarcabile despre care argumentul teleologic pretinde cd ar indica
existenta unui proiect gi a unui proiectant. Negregit, aceastjcriticd a argr-rmentului
teleologic igi are deficiengele ei (de exempl-r, selec{ia naturald nu poate explica
adapterile anorganice observate in univers), insd ceea ce vrem noi sA accentuem
este cd acele persoane care accepti evolulia nu sunt de acord cu acea asertiune a
lui Toma d'Aquino care sustine ce concluzia argumentului teleologic are un carac_
ter convingator gi necesar.
Argumentul teleologic se Iovegte de asenenca de problema a ceea ce ar putea
-.
fi numit-,,disteleologic". Dacd se doregte ca argurnentul sd fie cu adevdrat ernpiric,
el trebuie, firegte, sd fie pus in acord cu intregul spectru al datelor. Acum, el se
sprijini pe aparentele aluzii la un Dumnezeu intelept gi binevortor, care
controleazd creafia. Dar existd de asemenea unele caraiteristici ale lumii care
9i
slrnt contrare acestor aluzii, unele aspecte ale naturii care nu par a fi foarte bune.
Catastrofele naturale, cum sunt tornadele, uraganele, cutrehurele de pimAnt,
erup;iile vulcanice gi o mullime de alte ,,acte ale lui Dumnezeu,,, cum le
denumesc societelile de asigurare, ne fac sd ne intrebdm ce fel de arhitect a
proiectat universul. Bolile cardiace, cancerul, fibroza chistic.i, scleroza multipH in
pl5ci 9i alte maladii distrugdtoare i;i varsi prdpddul asupra ornenirii. in plus,
omul se poartd intr-un mod distructiv, crud
9i nedrept cr,r aproapele lui,
cauzdndu-i durere. Dacd Dumnezeu este atotputernic
ai in intregime bun, curn
pot exista toate acestea?Prin accentuareaacestor caracteristici ale irniversr-rlui este
posibild construirea unui argument fie in favoarea inexistenfei lui Dumnezeu, fie
i:r favoarea existentei unui Dumnezeu care nu este bun. probabil cA ln acest caz
argumentul teleologic se va dovedi a fi un argument nu in favoarea existenlei Iui
Dumnezeu, ci in favoarea existenfei Diavolului. C6nd sc tine cont de aceste
considerajii, argumentul teleologic nu mai este atat de impresionant.
Negarearevelatieigenerale
Pe langd aceste obieclii filozofice, existi gi obiec[ii teologice. Karl Barth, de

exemplu, a respins atet teologia naturald, cAt gi revelalia generali. Barth a fost
11. DavidHume,A l/cntiseofH|l t 1 Nnhtrc,cartea1,partea3, sectilrnile
2_,{.
146 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu
educat in spiritul liberalismului standard provenind de la Albrecht Ritschl 9i

Adolf von Hamack, ii a fost instruit mai alesde Wilhelrn Herrmann.Liberalismul
nu a luat Biblia prea in serios,bazdnd multe dintre aserliunilesalepe un anumit
gen de teologienaturaH. Barth aveaurl motiv temeinic,provenit din experienla
lui, pentru a fi ingrijorat cu privire la credinla intr-o revelatie generale 9i h
incercarealiberalilor de a dezvoltao teologienaturaleplecAndde la ea.El a vdzut
efectul. identificdrii prea stricte a unor procese din istorie cu lucrarea lui
Dumnezeu.A fost gocatcdnd in 1914un grup de 94 de inteleciuali germani au
subscrisla politica de rdzboi a impdratului Wilhelm. Pe lista respectivda apdrut
numele mai multor profesoride teologieai lui Barth.Ei consideraucd Dumnezeu
aveasi-$i indeplineascivoia in lume prin aceastepolitice de rdzboi.Conceptialor
despre revelatie i-a fdcut extrem de lipsili de discerndmAntin ceeace priveqte
evenimenteleistorice.Impreune cu hecerealui Ernst Tioeltschde la facultateade
teologiela cea de filozofie, aceastdexperientedeceplionantdi-a ardtat lui Barth
lipsa de profunzime qi caracterulfalimentaral liberalismului.Astfel, din punct de
vedereteologic,august 1914a marcat intr-un fel sfArgitulsecolului al XIX-lea in
Europa.12 Acest process-a repetatla inceputul anilor'30. Aflandu-seintr-o crizd
economicedisperati, Germania a vazut sperantasalvirii in Partidul Nalional
Socialistal lui Adolf Hitler. Un segmentmajor al bisericii de stat i s-a ahturat
acesteimigcdri,considerAnd-omodul lui Dumnezeude a lucra in istorie.Barth a
vorbit deschisimpotriva guvemului nazist gi i:r urma acestui fapt, a fost fortat sd-gi
abandoneze catedra din Germania. In ambele cazuri evenimentele politice
ulterioareau demonstratcAtemerilelui Barth in lesdturdcu concluziileteolosice
ale liberalismului au fost bine fondate.
Esteimportant pentru noi si observdmmodul in carea inleles Barth revelalia.
Pentru Barth revelalia este rdscumperetoarein natura ei. A-L cunoagte pe
Dumnezeu,a aveainformalii corectedespreEl inseamnda intra in relalie cu El in
cadrul unei experienle salvifice. Nefiind de acord cu multi alti teologi, el
comenteazece nu este posibil si extragi din Romani L:18-32vreo afirmalie
privitoare la ,,o unire naturaldcu Dumnezeusau o cunoaqterea lui Dumnezeude
cetre om in sine gi ca atare".13ln controversape care a avut-o cu Emil Brunner,
Barth a afirmat: ,,Cum poate sd sustini Brunner cd o cunoaqterereald a
Dumnezeului celui adevdrat,oricat de imperfectdar fi ea (gi ce cunoagterea lui
Dumnezeunu esteimperfecti?),nu aducemAntuire?"1a
Barth este foarte scepticin privinla capacitetii omului de a-L cunoagtepe
Dumnezeu in afara revelaliei in Cristos. Aceasta ar insemna ch omul poate
cunoagteexistenJa, fiinJa lui Dumnezeu,f6rd a gti nimic despreharul gi indurarea
Iui Dumnezeu. Acest lucru ar prejudicia unitatea lui Dumnezeu, deoarecear
separafiinla Lui de plindtatea activitetii Lui.ls Daci omul ar putea dobandi o
anumitd cunoagterea lui Dumnezeu in afara revelaliei Lui care este in Isus
Cristos,el ar contribui cel pulin intr-o micd mdsurdla mAntuirealui, la situalia lui
12. KarI Barth, Co4 croce,and Gapel,Edinburgh, Oliver and Boyd,'1959,p.57-58.
13. Karl Barth, CLr,'chDogmatics,Edi\bLngh,T. and T. Clark, 1957,.rol.2, partea 1, p.I2I
14. KarI Barth, ,,No!", in Emil Brunner gi Karl Barth, Nnf /nl Thcolog!,trad. in lb. engl. Peter
Fraenkel,Londra: GeoffreyBles,The CentenaryPress,1946,p. 62.
15. Barth, ChurchDogftntics,vol,2, paftea 1, p.93.
Revelatiauniversali a lui Dumnezeu 1.47
spirituali inaintea lui Dumnezeu. in acest caz principiul ,,numai prin har" ar fi
comPromls.
Pentru Barth revela{ia este intotdeauna 9i in exclusivitate revelalia lui
Dumnezeu in Isus Cristos: CuvAntul devenit trup.16in afara incarndrii nu existe
revelatie. in spatele acestei pozitii se afld (probabil fdrd a fi recunoscuti de cdtre
Barth) o conceplie existenlialistd despre adevir, 9i anume, el este de la persoand Ia
persoand gi subiectiv concepjie care poatd fi pr-rsd at6t pe seama lui Soren
Kierkegaard, cat Si pe cea a lui Martin Buber Posibilitatea cunoagterii lui
Dumnezeu in afara revelaliei pline de har in Cristos ar elimina nevoia de Cristos.
Barth trebuie totuqi sd infrunte problema existentei teologiei naturale. De ce a
aperut gi de ce a persistat ea? El recunoagte faptul ci in mod traditional au fost
citate cateva pasaie biblice ca justificare pentru angaiarea in teologia naturald (de
ex., Ps. 19 9i Rom.1). Ce e de fdcut cu ele? El afirmi ci ,,linia principald,,a
Scripturii ne irxvatd ce ceea ce il unegte pe om cu Dumnezeu vine din partea lui
Dumnezeu; este harul Lui. Cum poate atunci sA existe un alt mod prin care omul
sd se poatd apropia de Dumnezeu, o altd cale cle a-L cunoagte? Existd trei moduri
posibile de a trata aparenta discrepanla dintre aceastd linie principald 9i ,,linia
secundare" a Scripturii (acele pasaje ce par s; vorbeascd despre o teologie
naturali):
1. Si se reexamineze linia principald ca sd se vadi dacd poate fi interpretatd in

aga fel incAt sd permitd linia secundare.
2. Ambele sd fie considerate valabile, insi contradictorii.
3. Sd se interpreteze linia secundard intr-un asemenea mod incat se nu
contrazici linia principali.
Prima posibilitate a fost deja eliminatd. Cum rimAne cu afirmaJia cd existi pur
gi simplu doud tendinle contradictorii, care produc un paradox? Conirar
agteptirii multora, Barth a respins.rceash alteinativd. De vreme ce mdrturia
biblicd este rnai degrabi revelalia Iui Dumnezeu decAt o idee omeneascd, nu pot
fi prezente contradiclii.r7 Rdmdne agadar numai cea de a treia posibilitite:
interpretarea liniei secundare in a9a fel incat si nu contrazici linia principali.
Interpretand Psalmul 19 Barth in(elege versetul 3: ,,$i aceasta firi uoib", fera
cuvinte, al ciror sunet si fie auzit", ca fiind adversativ fali de versetele 1 9i 2.
Astfel psalmistul neagi in versetul 3 ceea ce pare si afirme in versetele 1 9i 2.
Cerurile, zilele 9i nop{ile sunt de fapt mute. Barth mai sus}ine gi ci primele gase
versete ale psalmului trebuie inlelese in lumina versetelor 7-14. Astfel, mdrturia
pe care omul o vede in cosnos ,,nu are loc in mod independent, ci in deplini
coordonare cu gi subordonare fajd de mdrturia vorbelor 9i faptelor lui Dumnezeu
(Legea Domnului, merturia Domrului, etc.) in cadrul poporului lui Israel
9i
printre oamenii Iui Israel".18
Barth trebuie sd admitd cd llomani 1:18-32 afirmi categoric cd omul posedd
cunogtinte despre Dumnezeu. Totugi, el neage ci aceste cunogtinle despre
Dumnezeu sunt independente de revelatia divind a Evangheliei. Mai exact, el
16. Karl Barth,in Rcrlnllon, ed. John Baillie 9i Hugh Martin, Neri",York.Macmilian, 1932,p.49.
17. Barth,ChurchDoga ttics,vol. 2, pariea 1, p. 105.
18. Irid.,p. 108.
148 pe Dumnezeu
CunoscAndu-L
sustinece oamenilor pe carePavelii are in vederele-a fost deia ddruitd revelalia

divind.le La urma urmei, Pavel spune de fapt cd mdnia lui Dumnezeu se
descoperddin cer impotriva lor (v. 18). Tot in acelagicontext el spune ca este
domic sd predice Evangheliaromanilor (v. 15) 9i ci el nu se rugineazede aceastd
Evanghelie,fiindcd ea esteputerealui Dumnezeupentru ei.
Prin urmare, interpretareape care o dd Barth ambelor pasajeeste in esente
aceeagi.Persoanelein cauzi Il gdsescpe Dumnezeuin cosmos,insi acestlucru
esteposibil deoareceele Il cunoscdeja din revelagiaLui speciald.in consecinli,
ceeace s-a iniAmplat este cA acelepersoaneau inclus in ordinea creatasau au
proiectatasupraei ceeace cunogteaudespreEl din revelalie.
Este adevdrat ci in anumite porliuni ulterioare din Church DogmnticsBarth
pare sd-gifi modificat intrucAtvapozilia. in cadrul acestorporliuni el admite cd,
degi Isus Cristos este singurul Cuvdnt adevirat gi singura Lumind adevdratea
vielii, creatiacontinenumeroaselumini mai mici careii rispdndescgloria. Totugi,
Barth nu vorbegte despre acestea ca revelafii, rezervAnd acest titlu doar
Cuvdntului. El folosegtetermenul lumini. Este de asemeneanotabil faptul ci in
lucrarea lui de sintezd de mai tArziu, EoangelicalTheology,Barth nu a fdcut nici o
mentiune in legdturd cu o revelatieprin ordinea creatd.2o Astfel se pare cl ea a
avut un impact mic sau cd nu a avut nici un impact real de naturd practicdasupra
teologieilui.
Aiacul lui impotriva teologieinaturaleestede inleles,mai ales daci avem in
vedere experientalui cu ea, insi el a avut o reactieexageratd.Dupd cum vom
observa in urmetoarea secliune, Barth s-a angajat intr-o exegezd destul de
indoielnicd. Dupi cAtese pare, interpretdrilelui au decurs in mod necesardin
presupunerilelui, dintre careunele sunt dubioase:
1. Faptul cd revelalialui Dumnezeuestein mod exclusivin Isus Cristos.
2. Faptul cd revelaliei adeveratei se rdspundeintotdeaunain mod poziiiv
mai degrabddecit prin ignoraresau respingere.
3. Faptul ce natura cunoa$terii de Dumnezeu este intotdeauna res-
cumperetoaresau salvifici
Barth a adus acestepremisein interpretareape carea dat-o unor pasajebiblice
care par sd vorbeasci despre revelafia generald.Faptul cd acestepresupuneri
conduc la o schemi conceptualdde ansamblucare intampine dificultdli atunci
cand esteconfruntatdcu datele,ne duce la concluziacd una sau mai multe dintre
ele sunt nepotrivite sau neintemeiate.
Examinarea
unor pasajerelevante
Tiebuie acum si examinim mai de aproapecAtevapasajecheiecare trateazd
problema revelaliei generale,9i trebuie sd incercemse vedem exactce spun ele.
Vom strangeapoi laolaltl semnificaliileacestoraintr-o conceptiecoerentedespre
subiect.
Dintre multii psalmi ai naturii, exprimand ioti aceeagitemd fundamentald,
19. Ibid.,p.1"19.
20. Karl Barth, E.'r,gclicalTheologv:All lntrod|ction,New York, Holt, Rinehartand Winston, 1936.
Revelaliauniversal;a lui Dumnezeu 149
Psalmul 19 este probabil cel mai explicit. Limbajul folosit in acest psalm este foarte
viu. Verbul tradus ,,ei spun" este tr'1l,98 jnesapperiln). Aceasta este o formi de
"l9p (snphar).ln
participiu Piel al lui Qal sau ridicinh simpli verbul inseamni a
socoti sau a considera, sau a numira; in Piel el inseamni a povesti sau a relata.
intrebuinlarea participiului sugereazd un proces continr-ru.Verbul 1'lf (rrnggid),
'll,l
de la (ragad), inseamnd a declara sau a ardta. Verbul })ltl (ynbbia'),
imperfectul Hiphil al \l)) (nnbn'), inseamnd a revdrsa sau a emite, a face sd
clocoteascd, sau a da afar6. Exprimi mai ales ideea de curgere liberS, emisie
spontani. Verbul il -\f;^,(yechnwueh)d.ela n)fl Qhnwah)inseamnd simplu a declara,
a spune, a face cunoscut. La prima vedere aceste versete sustin cd natura creatd
vestegteslava lui Dumnezeu.
Problema reale de interpretare este legatd aici de statutul versetr-rlui 3 (v.4 in
textul ebraic), care spune literal: ,,Nu existd grai, nu existd cuvinte; vocea lor nu
este auzitd." Au fost oferite cinci explicalii rnajore ale modului in care sc
raporteaze acest verset la cel precedent:,r
1. Versetul 3 spune ci nu existe cuvinte, cd martorii sunt ticuli, martori fdrd
grai. Ei nu pot fi ar.rzili,insi pot fi remarcati pretutindeni. Totugi, dacd acesta ar fi
cazul, versetul 3 ar avea ca efect intreruperea curgerii imnului, iar versetul
urmdtor ar trebui si inceapd cu un u'aw-adversativ
2. Versetul 3 ar trebui luat ca o propozitie circumstanliald care modificd
versetul urmetor; aceastaeste interpretarea lui Georg Ewald. Versetclc ar fi atunci
traduse: ,,Fdrd voce tare ... sunctul lor a resunat pretutindeni pe intreg pimAntul."
Aceaste interpretare ridice atat probleme lexicale, cAt gi sintactici. TDk ( 'onrcr)nu
inseamnd ,,voce tare" gi EJi2(qazrtunrrr) nu inseamnd ,,sunetullor". in plus, versetul 3
nu contine nimic care si trddeze vreo subordonare intentionate fati de versetul
urmetor.
3. Versetul 3 ar trebui considerat indepcndent si adversativ. in acest mod el
neagd efectiv ceea ce au afirmat primele doud veisetc. Aceasta este pozi(ia lui
Barth. Cu toate acestea se pune intrebarca ce anume din context sugereazb o
asemeneaantitezd. In plus, ar fi de agteptat ca verbul NYI Odlsn') din versetul 4 si
apari deja in versetul 3. Mai mult decet atat, in timp ce alte interpretdri ale
versetului reclamd suplinirea unui element de vorbire, interpretarea lui Barth ar
cere atat un waw-conjunctiv cAt gi prepozifia ai, nici una dintre ele negdsindu-se
aici. Astfel interpretarea Iui pare sd fie peste misuri de cornplicatd. Legea
briciului lui Ockham ar sugera ciutarea gi apoi adoptarea unei abordiri rnai
simple care si explice totugi ln mod adecvat versetul.22
4. Interpretarea lui Martin Luther, John Calvin gi a altora a fost ce versctul3 ar
trebui tradus: ,,Nu existd nici o limbi gi nu existi cuvinte in care acest mesaj sa nu
fie auzit." Aceasta ar accentua universalitatea mesajuh-ri, el ajr.lnge la fiecare
natiune $i Ia fiecare grup lingvistic. Totugi, in acest caz ne-am agtepta se gesim
']1\r?
l'il f tn Inshon\sau:tpU l'N ( crr,nphnlr).
5. Varianta pe care o adopte Septuaginta, Campegius Vitringa gi Ferdinand
It. P".,t* "t".,tu.ii suplimentare
asupraaccstorcatorvaaborclirivezifranz Delitzsch,
ilibli.n/
Colnncntary
onthePsalrrs,GrandRapids,Eerdmans,1955, voi.l, p. 281-283.
22. Legeabriciului lui Ockham,numiti dupi William de Ockham,esiecchivalentullegii moderne
a parcimoniei: nu trebuie introduse mai multe conceptedecet sunt necesarepentru a limtlri
fenomenul,
f50 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu
Hitzig este : ,,Nu eistd nici o limbd, 9i nu existi cuvinte, a ceror voce sd nu fie
auzitd,adiceprea slabdpentru a fi auzite", sau simplu: ,,Nu existegrai gi nu existe
cuvinte prea slabeca sd fie auzite."
Ultima interpretare pare a fi cea mai de dorit din mai multe motive. in forma
,,Nu edstd grai gi nu existdcuvinte prea slabeca sd fie auzite', nu estenevoie sa
se suplineaschcuvinte lipsd. Multe depind aici de traducereaparticulei negative
'21(beli). AceastAparticule esteintrebuintate
mai alespenhu a nega un adjectiv
sau un participiu, funciionAnd in acestcaz ca gi alfa prefixai in limba greacdgi ,,a/
in englezi. Un exemplu al acesteiinhebuinliri este[.lrE ,>1 (betinnshinch)din
2 Samuel 1:21,tadus in RevisedStandardVersion ,,neuns [cu untdelemn],,.O
astfelde interpretarea Psalmului 19:3esteperfectnaturald,una carenu reclamd
inserareaunor cuvinte lipsd;mai mult decAiatit, aceast;interpretarenu numai ci
nu contraziceverseteleprecedente,dar de fapt le gi accentueizd9i le susline.
Rdmaneintrebareacu privire la legdtura dinhe versetele7-14gi primele gase
verseteale psalmului. Barth sugereazdcaprima parte se fie interpretatdin lumina
celei de a doua pdrti. In general,interpretareaunui versetin lumina contextului
Iui esteun principiu exegeticsanetos.Totugi,chiar gi in acestcaz, a sugera(cum
faceBarth) ci persoanelecare descoperl mdrturia in naturi, o descoperdpentru
ci deja cunosc Legea lui Dumnezeu,pare a fi ceva artificial. Nu existd nici un
indiciu in favoareaunei asemenealegituri sau tranzitii; in consecinta,ceeace
avem in a doua parte a psalmului esteo trecerela un alt subiecLardtandfelul in
careLegeatrecedincolo de revelaliadin cosmos.
Cel de-al doilea pasaj major care vorbegte despre revelalia generali este
Romani capitolele 1 9i 2. Porliunea deosebitde importante din capitolul 1 este
reprezentatdde versetele 78-32 care accentueazerevelaJialui Dumnezeu in
nature, fi1 timp ce 2:14-16pare sd abordezetematica revelatiei generale din
personalitateaumand.Temaepistoleiesteenuntati ir"rversetele169i 17din primul
capitol, 9i anume ci in Evangheliedreptatealui Dumnezeu este descoperitdin
urma credinlei gi spre credinld. In orice caz, aceastadreptate a lui Dumnezeu
presupunein procesulasigurdrii mdntuirii mAnialui Dumnezeudescoperitddin
ceruii impotriva oricdrei lipse de evlavie gi a oricdrei nelegiuiri din partea
oamenilor (v. 18).Pavel estepreocupatsd aratecum poate sd fie dreapti aceastd
mAniea lui Dumnezeu.Rdspunsulesteci oameniideasupracirora atArndmAnia
lui Dumnezeuau adevdrul,i:rsi il indbugeprin nelegiuirei lor (v. 18b).Dumnezeu
le-a ardtat desluqittot ceeace se poate gti despreEl. Aceasti manifestarede Sine
continue de la crearealumii incoacefiind perceptibilain lucrurile pe care le-a
fdcut Dumnezeu. Calitilile invizibile ale lui Dumnezeu, puterea vesnicd si
dumnezeireaSa,sunt vizibilein mod clar,9i,in consecinta, iei nelegiuiiinu au
nici o scuz6(v 20).Ei L-au cunoscutpe Dumnezeu,insi nu L-au onorat gi nu I-au
multumif mai exact,minlile lor au fost intunecategi ei s-au dedat la o gAndire
degartl (v.27-221.
Limbajul acestuipasai este clar gi inatacabil.Expresii cum sunt ,,cese poate
cunoagtedespreDumnezeu" (tb yucoorbu ro0 0<o0)qi,,a fost aritat,, (igcvipcooev-
v. 19) sunt greu de interpretat altfel decdt ca nigte adevdruri despreDumnezeu
carepoate fi cunoscutin mod obiectiv.ln mod similar, ,,micar cd iu cunoscutpe
Revelaliauniversalea lui Dumnezeu 151
Dumnezeu" (lvdvtcq rbu 0edu- v. 21) 9i ,,adevdrul lui Dnmnezeu" (tlu ri),riO<ucv
ro0 0eo0- v.25) indicd posedarea unei cunoagteri veritabile gi precise.
Sugesiia lui Barth cd oamenii avuti in vedere nu sunt aceia$i cu omul din
cosmos (omul in general) este gregite. Argumentul Iui este ci pasajul analizat
trebuie vizut in contextul Evangheliei despre care vorbegte Pavel in versetele 15
9i 16. Astfel, cea de-a doua parte a capitohrlui (v. 18-32) ii are in vedere pe acei
iudei gi oameni din rAndul neamurilor care au fost confrunta{i in mod obiectiv cu
revelalia divind din Evanghelie (v 16). Observali, totugi, cd Pavel nu spune ce
drEtatenluiDtrmnezeu a fost revelati celor lipsili de evlavie. Ceea ce spune el este
cA mania lui Dumnezeu este impotriva (in'L)sau asupra lor, in tirnp ce Iucrudle
care pot fi cunoscute despre El (v. 19 - este semnificativ fapiul ci Pavel nu
folosegteaici termen:ul Eannghelicsau dreptatc)suntin (iu) ei gi revelate lor (ariroi.g,
cazul dativ). Aceaste distinctie intre revelatia supranaturald a maniei h"ri
Dumnezeu (care face parte din revelalia speciale) gi revelalia puterii Lui vegnice
gi a dumnezeirii Lui in crealie este subliniata in continuare de cdtre afirmalia lui
Pavel care spune ci prima este revelati irnpotriva celor lipsili de evlavie pentru
cd (6r.6ru)cea de-a doua le este cunoscutd. Astfel, se poate deduce ca ei aveau
revelatia generali, feri ins6 a avea revelafia speciale, Evanghelia. Ei erau
congtienti de puterea vegnici gi dumnezeirea lui Dumnezeu; insi nu erau
congtienti de mAnia gi dreptatea Lui. Negregit, Pavel gtia despre judecata acestor
oameni prin revelatia speciald, insd ei se aflau in acea stare datorite respingerii
revelafieigenerale.Barth este confuz in acestpunct.
Cel de-al doilea capitol continue linia argumentdrii. Problema care pare si se
pund aici este cA toti, neamuri gi iudei deopotrivd, sunt condamnati: iudeii
deoarecenu fac ceea ce ei gtiu ci le pretinde Legea; neamurile deoarece,chiar daci
nu au Legea, cunosc destule lucruri pentru a fi rispunzetoare in fala lui
Dumnezeu de faptele lor, gi totugi nu ascultd de El. Atunci cAnd implinesc din fire
({rioo) cerinfele Legii, ei aratA cd ceea ce pretinde Legea e scris in inimile lor (v 14-15).
Astfel, fie cd au auzit Legea fie cd nu, acegti oameni cunosc adevdrr-rl lui
Dumnezeu.
Fapte 14:15-17este un pasaj care abordeaz6, de asemenea,problema revelafiei
generale.Oamenii din Listra crezuseri ci Pavel gi Barnaba sunt zei. Ei au inceput
sd li se inchine. IncercAnd sd le scoate din minte aceasteidee, Pavel le-a ardtat cd
ei trebuie si se intoarci la Dumnezeu care a ficut cerurile 9i pimAntul. Apoi El a
fdcut observalia ci degi Durnnezeu a ingdduit naJiunilor si umble pe ciile lor, El
a lesat tuturor oamenilor o mdrturie despre Sine, prin a le face bine, a aduce ploaia
gi anotimpurile roditoare gi prin a le satisface inimile cu hrani 9i bucurie.
Adevdrul cheie este cd Dumnezeu a mdrturisit despre Sine prin ocrotirea
binevoitoare a creatiei Lr-ri. Aici argumentul pare si se refere la mdrturia lui
Dumnezeu despre Sine din naturd gi (probabil chiar mai mult) din istorie.
Ultimul pasaj,de o importantd aparte penhu scopurile noastreesteFapte 17:22-31.
Aici Pavel apare inaintea wrui grup de filozofi - Societatea filozoficd din Atena cr.rm
s-ar spune - in Areopag. Doui puncte din prezentarea lui Pavel sunt de o semnificalie
aparte. In pdmul rAnd, Pavel a observat in locul de inchinare al atenienilor un altar
inchinat ,,unui dumnezeu necunoscut". El a inceput sd Ie proclarne acestdumnezeu.
Dumrezeul pe care ei il detectaseraprin speculagillelor, fera sa fi avut o revelatie
1.52 Cunosc6ndu-Lpe Dumnezeu
speciaH,êra acelagi Dumnezeu pe care el il cunogteain urma unei manifestdri

speciale.Lr al doilea rAnd,Pavela citat un poet atenian (v.28).Elementul semnificativ
aici estecdun poet pdgdn fusesein staresdajungdla un adevdrspiritual fdrd revelagia
specialda lui Dumnezeu.
RevelatiegeneralA,inse farAbobgie naturala

CAnd incepem sd adunem laolalta acestecAtevapasaje,pozilia propusi de
Calvin apare mai compaiibili cu datele biblice gi cu observatiile filozofice decAt
pozitiile propuse de Toma d'Aquino 9i Barth. ln esenlX aceasta este aceeagi
perspedive pe care ne-a dat-o Dumnezeu, o revelafle obiectivd, validi, ralionali
despre Sine tn nature, istorie gi personalitatea umand. Ea se afld acolo pentru
oricine care vrea sd o observe. Indiferent dacd cineva o observd, o ingelege o
9i
crede sau nu, ea este totugi prezentd. Cu toate c6 ar fi putut fi deteriorati de
ciderea omului, ea este prezenti in mod obiectiv Aceaita este concluzia care
trebuie trase in urma analizdrii unor pasajeca Psalmul 19:1-2gi Romirni 1:19-20.
Revelatia generald nu este ceva introdus h nature de cei care il cunosc De
Dumnezeu pe alte temeiuri; ea este deia prezente, prin crealie Si prin provide;ta
continu5 a lui Dumnezeu.
Totugi, Pavel susline cd omul nu-L percepein mod clar pe Dumnezeu i:ncadrul
revelafiei generale. Pecatul - gi ne g6ndim aici atdt la cddirea rasei umane, cAt gi
la faptele noastre rele care au loc in continuare - are un efect dublu asupia
eficacitelii revelatiei generale. Pe de o parte, pdcatul a deteriorat mdrturia
revelaliei generale.Ordinea creatdse afld acum sub blestem (Geneza3:17-19).
Pemantuldd spini 9i pilimidd omului careil ard (v. 18);femeiletrebuiesd sufere
chinul sporit al nagterii (w 16).Pavel vorbegtein Romani g:1g-25despre creatia
care a fost supusi degerticiunii (w 20); ea igi agteapteetberarea (v. ig,2L,2g).
Drept rezultat, mirturia ei este intrucdtva estompatd. De$i ea este in continuare
creatialui Dumnezeu,gi astfelcontinudsi mlrturiseascddespreEl, eanu mai este
ceeace a fost atunci cAnda iegit din mina Ficitorului. Esteo creatiedeterioratd.
Mdrturia despreFicdtor estevagi, neclari.
Efectul mult mai grav al picatului gi al cdderii estecel exercitat asupra omului
insugi. Scriptura vorbegte ln mai multe locuri despre orbirea omului gi
intunecareacapacitedilui de a inlelege.Am mentionat deja Romani 1:21,unde
Pavel spune ce oamenii L-au cunoscut pe Dumnezeu, insi au respins aceastd'
cunoagtere, respingere care a fost urmatd de orbire. ln 2 Corinteni 4:4 pavel
atribuie aceasthorbire lucrdrii lui Satan: ,,a cdror minte necredincioasd a orbit-o
dumnezeul veacului acestuia,ca sd nu vadd strilucind lumina Evansheliei slavei
Iui Cristos,careestechipul lui Dumnezeu,,.Cu toatecdpavel sereferi aici la capa-
citatea de a vedea lumina Evangheliei, aceasti orbire aveasd afectezefdri indoiali
gi capacitateade a-L vedeape Dumnezeuin creatie.
mod evident revelalia general5nu-i ingdduie necredinciosuluisa atungd
.. _In
si-L cunoasci pe Dumnezeu. Afirmatiile lui pavel cu privire la revelagiagenera-ii
(Romani 1-2) trebuie privite in lumina a ceea ce spune el despre ornul-pdcetos
(Romani 3 - toli oamenii sunt sub puterea pdcatului; nici unui nu este diept)
9i
despreimperativul vestirii lui Cristos (10:14):,,Dar cum vor chemaDe Acela in
Revelatiauniversali a lui Dumnezeu 153
care n-au crezut? 9i cum vor crede in Acela, despre care n-au auzit? $i cum vor
auzi despre El fird propovdduitor?" Astfel, in mintea lui Pavel posibilitaiea
construirii unei teologii naturale complete pare sd se afle la rnodul serios sub
semnul intrebirii.
Prin urmare este nevoie, de ceea ce Calvin numegte ,,ochelarii credinfei". El
face o analogie intre starea picdtosului gi cea a unui om care are o problemh de
vedere.r CAnd cel de-al doilea se uiti la un obiect, el il vede, insd nedeslu5it.
Obiectul ii este ncclar. Atunci insi c6nd igi pune ochelarii, el poate sd vade
limpede. in mod similar, pecetosul nu-L recunoagte pe Durnnezeu in creafie.
Atunci insd cind pdcdtosul igi pune ocl.relarii credinlei, vederea lui se
imbundteteqte gi el poate si-L perceapd pe Dumnezeu in lucrarea m6inilor Lui.
Atunci cdnd cineva este expus revelagiei speciale care se gdsegtein Evanghelie
qi ii rdspunde, rnintea lui este curelitd prin efectele regenerdrii, aceastafdcAndu-l
in stare se vadi deslugit lucrurile din jur. EI este atunci capabil sd recunoascd in
naturd teea ce a vdzut cu ugurinld in revelafia speciald. Psalmistul care a atribuit
cerurilor vestirea slavei lui Dumnezen, a vdzut litnpcde acest lucru deoarece
ajunsesesd-L cunoascd pe Dumnezeu prin revelaJia speciali, insd ceea ce a vezut
el a fost dintotdeauna acolo intr-un mod real 9i obiectir'. El nu I-a proiectat pur gi
simplu asupra creatiei, cum ar vrea Barth si credem.
Meritd sd fie observat faptul cd in Scripturi nu gdsim nimic care si constituie
un argument formal in favoarea existentei lui Dumnezeu, bazat pe dovezi
provenite din revelalia generald. Existe o ase4iune care spune ce Dumnezeu
poate fi vdzut in lucrarea mAinilor Lui, insi aceasta nu ar putea fi considerati o
dovadd formald in favoarea existenlei Lui. $i este notabil faptul cd, atunci cand
Pavel a ficut o prezentare gi a lansat un apel in fata atenienilot unii au crezut
mesajul, alJii l-au respins, iar altii gi-au exprimat interesul gi dorinla de a auzi mai
multe cu o alte ocazie (Fapte 17:32-34). Astfel concluzia cd existi o revelalie
generalS, insi ea nu poate fi intrebuinlati in scopul construirii unei teologii
naturale, pare sd se potriveasci cel mai bine cu datele complete ale Scripturii
privitoare la acest subiect.
generalesi responsabilitatea
Revelatia umani
Cum rdrnAne insd cu judecarea omului, despre care vorbegte Pavel in Romani
1Si 2? Dacd este drept din partea lui Dumnezeu sd il condamne pe om,9i dacd
omul poate deveni vinovat fdrd sd fi cunoscut revelalia speciald a lui Dumnezeu,
inseamnd oare aceasta cd omul fird revelafie- speciali poate facc ceva pentru a
evita condamnarea din partea lui Dumnezeu? in Romani 2:14 Pavel spune: ,,CAnd
neamurile, mecar cd n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta er, care n-
au o lege, i$i sunt singuri lege." Sugereazi Pavel oare cd ei ar fi putui indeplini
cerinteleLegii? Acest Iucru nu este insi posibil nici micar pentru cei care au Legea
(vezi Galateni 3:10-11, precum gi Romani 3). Pavel clarifici de asemenea in
Galateni 3:23-24 faptul cd Legea nu a fost un mijloc prin care si fim justificafi, ci
23. JeanCalvin, irodfdlurI rcligicicrcttittc,cariea1, capitolul 6, sectjunca1.

1,54 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu
un tor6clo'ydqcare sd ne facd congtienfide picatul nostru Si sd ne conduci la

credhte prin a ne aducela Cristos.
Acum, legea liuniricd pe care o are necredinciosul,indeplineqte aproape
aceeagifunctie cu cea a Legii pe care o are iudeul. Pornind de la revela;ia din
naturi (Romani 1) omul trebuie se aiunge la concluziacd existe un Dumnezeu
vegnic ai plin de putere. $i pornind de la revelajia dh el insuqi (Romani 2) el
trebuie se-gidea seamaci nu trdiegtela standardulcerut. in timp ce continutul
codului moral va fi diferjt in situatiiculturalediferite,oriceom are o puiernici
bdnuiali lduniricd ce-i goptegtecAexistdcevala caretrebuiesd adere.$iliecare ar
trebui sd aiunge h concluzia cd nu i:rdeplinegte acel standard. Cu alte cuvinte,
cunogtintele despre Dumnezeu pe care toli oamenii le au, daci nu le suprime, ar
trebui se ii aducd pe acegtiala concluzia cd sunt vinovali in relalia lor cu
Dumnezeu.
Ce s-ar intAmpla dacd cineva s-ar arunca in bralele indurdrii lui Dumnezeu,
fird a gti pe ce bazea fost pregetiteaceaindurare?Nu s-ar afla el oareintr-un fel
in aceeagisitualie ilx care au fost credinciogii din Vechiul Testament?Doctrina
despre Cristos gi lucrarea lui ispegitoarenu a fost pe deplin revelata acestor
oameni.Cu toate acesteaei gtiau cd existdresursepentru iertareapacatelorgi cd
nu puteau fi acceptalipe baza meritelor provenite de pe urma vreuneia dintre
faptele lor. Ei aveau scheletul Evangheliei fdri conginutul ei deplin. gi au fost
mantuifi. Acum, daci dumnezeulcunoscutprin nature esteacelagicu Dumnezeul
lui Avraam, IsaacAi Iacov (cum pare sd susline pavel in FapteiZ:23), atunci se
pare cd cineva care ajunge la credinta intr-un singur Dumnezeu putemlc, care nu
mai spere intr-o dreptate dob6nditd prin fapte fecute pentru a-L mullumi pe acest
DumnezeusfAnt9i caresearunci in braleleindurdrii acestuiDumnezeubun, ar fi
acceptat,agacum au fost gi credinciogiidin VechiulTestament.Bazaaccepteriiar
fi lucrarealui Isus Cristos, chiar daci persoanaimplicate nu este congiientiicd
ac€astaesteresursamdntuirii ei.2aTrebuie sd remarcdm faDiul ce temelia mantuirii
a fost evident aceeagiin Vechiul Testamentca gi in NoufTestament.MAntuireaa
fost intotdeauna insugitd prin credinfe (Galaieni 3:6-9); aceastdmAntuire se
sprijini pe faptul ci Cristosne-a eliberat de Lege (v. 10-14,19-29).Nimic nu s-a
schimbat in aceastepdvinte.
Prin urmare ce trebuie sd deducemdin afirrnalialui pavel din Romani 2:1-16?
Este de conceput faptul ci cineva poate fi m6ntuit prin credin;d fdrd sd aibd
revelaJiaspeciald?Pavelpare sdlasedeschisdaceastdposibiliiateteoreticd.Totusi,
ea este doar o posibilitate teoretic;. Este c6t se poate de djscutabil c;ti
experimenteazeintr-adevdrmantuireafird sd aibi revelaliaspeciald,daceexiste
vreunul. Pavelsugereazeir:rRomani 3 ci nimeni nu are parte de ea in acestmod.
Iar in capitolul 10 el vorbegtedesprenecesitatea predicirii Evangheliei(revelafia
speciald),astfelincat oamenii sd poaid sd creadd.Astfel estelimpede ci refuzdnd
sd rdspundd la lumina revelatiei generalepe care o posedd,bamenii sunt pe
deplin responsabilideoareceei L-au cunoscutcu adeveratpe Dumnezeu,insi au
indbugit dinadins acel adevir. Prin urmare, revelagiagenerali, ca gi Legea,
servestede fapt numai la a dovedi vinov5lia cuiva, gi nu la a-l facedrept.
L p*[l ûi "ture exprimare a acesteiposibilitdti vezi Miltard J. Erickson, ,,Hope for Those\ /ho
Haven t Heard?Yet but ...," EoangelicalMissiansellatte y 2,7975,p.122-126.
R€velalia universald a lui Dumnezeu 155
lmplicatiile revelatiei generale
1. Existi un teren comun sau un punct de contact intre credincios gi

necredincios, sau intre Evanghelie gi g6ndirea necredinciosr-rlui.Tofi oamenii au o
anumite cunoagtere cu privire la Dumnezeu. Degi ea poate fi indbugita pane acolo
incAt si devini incongtiente sau de nerecunoscut, ea este totu$i acolo, Si vor exista
sfere alc sensibilitdtii inspre care mesajul poate fi direclionat pentru inceput.
Aceste sfere ale sensibilitetii vor varia de la o persoani Ia alta, insd ele vor fi acolo.
Existd particulariteti ale creatiei pe care credinciosul le poate indica, particularitali
careil vor face in stare pe necredincios sd recunoasci ceva din adevdrul mesajului.
Din acest motiv nu este nici necesar gi nici de dorit ca mesajul se fie indreptat
impotriva ascultetorului intr-un rnod lipsit de discerndmAnt.
2. Existd posibilitatea unei anumite forme de cunoagtere a adevdrului divin, in
afara revelaliei speciale. Putem inJelege mai multe cu privire la adevdrul special
revelat examinAnd revelafia generali. Atunci cAnd ne ocupem de revelafia
generald, inlelegem mai profund mirelia lui Dumnezeu gi pricepem mai deplin
imaginea lui Dumnezeu in orn. Acest lucru ar trebui considerat o suplimentare a
revelaJiei speciale, Qinu o substituire a ei. Denaturarea prin picat a inlelegerii de
citre om a revelatiei generale este mai mare pe mdsurd ce te apropii mai mult de
relatia dintre Dumnezeu gi om. Astfel, pdcatul produce relativ pulind confuzie in
domeniul injelegerii unor aspecte care {in de lumea fizicd, insi acest efect este cu
atat mai mare in domeniul psihologiei gi sociologiei. Cu toate acestea,tocmai in
acele Iocuri in care posibilitatea distorsiondrii este cea mai mare, inlelegerea cea
mai completi este probabild.
3. Dumnezeu este drept atunci cAnd ii condamnd pe cei care nu au auzit
niciodate Evanghelia in sensul ei deplin gi formal. Nimeni nu este cu desdvArgire
lipsit de un prilej favorabil. Toli L-au cunoscut pe Dumnezeu; dacd nu L-au
perceput efectiv este pentru ce au indbugit adevdrul. Astfel toti sunt responsabili.
Acest fapt intensifici motivaJia pentru efortul misionar, intrucat nimeni nu este
inocent. Toti au nevoie sd creadd in oferta harului care vine din partea lui
Dumnezeu, iar mesajul trebuie sd fie dus la ei.
4. Revelafia generald servegte la explicarea fenomenului universal al religiei 9i
religiilor. Toli oamenii suni religiogi, deoarece toli au un anumit gen de cunoa$tere
a lui Dumnezeu. Pornind de la aceastd revelafie neclard gi poate chiar de
nerecunoscut au fost feurite religii, care, din nefericire, sunt denaturari ale
adevdratei religii biblice.
5. Dc vreme ce atat creatia, cet gi Evanghelia sunt revelatii inteligibile 9i
coerenteale lui Dumnezeu, existi armonie intre cele doud, si o intdrire mutuali a
uneia prin cealaltA.Revelalia biblica nu este in totalitate distinctd de ceea ce se stie
d e s p r ed o m e n i u l n a t u r a l .
6. Cunoagterea autentice $i moralitatea autentica la omul care nu crede
(precum gi la cel care crede) nu sunt realiziri proprii. Adevdrul care nu vine
neapirat din revelalia speciald, este totugi adevirul lui Dumnezeu.
Cunoa$terea gi moralitatea nu sunt atat descoperirea c6t ,,dezviluirea,,
adevirului pe care Dumnezeu l-a inclus in structura intregului Siu univers,
atat fizic cat gi moral.
Revelatia
specialA
a lui Dumnezeu
Definireasi necesitatearevelatieispeciale
Stilulrevelatieispeciale
Naturapersonald a revelatiei
speciale
Naturaantropicd a revelatiei
speciale
Naturaanalogice a revelatiei
speciale
N/odalitetileprin care a fost data revelatiaspeciale
Evenimentele istorice
Vorbireadivind
incarnarea
Revelatjaspeciala:propozilionalasau personale?
Scripturaca revelatie
Definireasi necesitatearevelatieispeciale
Prin revelatiespecialdnoi infelegemmanifestareade Sinea lui Dumnezeufald
de anumite persoane in vremuri 9i locuri precise, d6nd posibilitatea acelor
persoanese intle intr-o relatie rdscumpdritoarecu El. CuvAntul ebraicpentru ,,a
revela" este ii21 (galah).Un cuvAnt g."."s. com.,n pentru acelagrrermen este
rinorci.Srr<,r
. Ambele exprimd ideeadezvdluirii unor lucruri care au fost tdinuite.
De asemenea,este frecvent folosit termenul grecesc$aucpdol,care exprimd
indeosebiideeade a facemanifest,evident un anumit lucru.
De ce a fost necesarerevelaliaspeciald?Rdspunsulconstain faptul ci omul a
pierdut relalia privilegiati pe careo avusesecu Dumnezeuinainte de cddere.Era
necesarca omul si ajungd sd Il cunoascdpe Dumnezeuintr-un mod mai deplin,
pentru a fi indeplinite incd o dati condifiile pdrtdgiei.Aceastdcunoagteretrebuia
sd treaci dincolo de revelatia initiale sau generald care era in continuare la
dispozifia omului, fiindcd acum, pe lAngdlimitarea naturaH impuse de condigia
umand, exista gi limitarea morald adusd de piceto5enia omului. Acum era
insuficientdoar sa se gtie ce Dumnezeuexjst; gisd se iunoascdceteceva despre
cum esteEl. In starealui iniliald de inocenldomul a fost inclinat in mod pozitiv
(sau,cel pufin, neutru) inspre Dumnezeugi putea sd-I rispundd intr-o manierd
directe.Ins; dupi ciclereel s-a intors de la Dumrezeu gi s-a rizvrdtit impotriva
Lui; inlelegerealui in domeniul spiritual a fost intunecatd.Relagiaomirlui cu
Dumnezeunu numai ce era inactivd,ci chiar pierdutd gi trebuia recledite.Aga ce
156
Revelatiaspeciali a lui Dumnezeu 757
situatia omului a reprezentat o problemi mult mai complicata decAt fusese inifial,
gr, in consecinte, era nevoie de o instruire mai completi.
Observali cd obiectivul revela(iei speciale a fost rela{ional. Scopul principal al
acesteirevelatii nu era acela de a ldrgi spectrul general al cunoagterii. Cunoagterea
dcspr exista in vederea cunoagterii lrri. Informalia trebuia si conducd la rela{ie; in
consecintd informatia revelatA a fost adeseori de-a dreptul selectivd. De exemplu,
cunoagtem relativ putine aminunte biografice cu privire la Isus. Nu ni se spune
nimic despre infdtigarea Lui, despre activitdtile Lui specifice, despre lucrurile
care-L interesau sau despre gusturile Lui. Detaliile caracteristice biografiilor au
fost omise, deoarece ele nu sunt semnificative pentru credinti. Fch-ri in care ne
raportdm la Isus este cu totr-rlindependent de fiptr.rl ci EI a fost inalt sau scund,
sau cA a avut o voce de tenor sau de bas. Curiogii de ocazie nu au nimic in comun
cu revelalia speciali a lui Durnnezeu.
E nevoie de un cuvant introductiv sr.rplimentar in legituri cu relalia dintre
revelafia speciald gi cea generald. De obicei se presupune ci revelatia speciale este
un fenomen de dupd cidere, reclamat de pdcdtogenia omului. Adeseori aceasti
revelatie este consrdente dc rclnediu.l Desigur, nu este posibil ca noi se cunoagtem
natura exacti a relatiei dintre Dumnezeu qi om de dinainte de cddere. pur pi
simplu nu ni se spun prea multe despre ea. Este posibil ca Adam gi Eva sd fi avut
o conqtiente de Dumnezeu atat de complete, incat sd se fi manifestat in
permanente gi oriunde, atAt in cadrul propriilor lor experiente leuntrice, cat gi in
modul in care percepcau ei natura. Dacd e aga, aceasti congtiente de El putea fi
consideratd drept revelatie generali. Totugi, nu existd nici un indiciu caie sd ne
sugereze cd aga ar sta lucrurile. Relatarea cdutarii lui Dumnezeu dupi Adam si
Eva in grddina Edenului, imediat dupd pdcdtuirea lor (Geneza 3:8), dd'jmpresia ca
aceasta era una dintr-o serie de intdlniri speciale care avuseserd loc. in plus,
instructiunile date omului (Geneza 1:28) cu privire la locul si activitatea h-ri in
cadrul crealiei sugereazi o comunicare aparte intre Crcator gi crcaturi; nu ni se
pare cA aceste instructiuni au fost dobAndite doar prin observarca ordinii create.
Dacd aga stau lucrurile, atunci, revela;ia speciali a existat in.tinte de cddere.
In orice caz, atunci cAnd picatul a intrat in rasa umand nevoia unei revelatii
speciale a devenit mult mai acutd. Prezenta nemijlociti a lui Dumnczerr, cea mai
directh gi completd formd de revelalie speciald, fr-rsesepierdut5. in plus,
Dumnezeu trebuia acum si vorbeasci despre unele subieite care inainte nu
fuseserd de actualitate. Era necesar si fie relolvate problemeJe lcgate de pdcat,
vinovdtie gi depravare; si se asigure mijloacele pentru ispdgire, rdsctrmpirare qi
reconciliere. Iar acum pdcatul dirninua capacitatea omului de a inlelege ievela(ia
generali, micgorAnd astfel eficacitatea acesteia.In consecinfi, revelalia speciali a
trebuit se devind remediul atat in ceea ce privea cunogtintele omulul despre
Dumnezeu, cAt gi felul in care se raporta la El.
Seobignuiegte sd se evidenlieze faptul cd revelalia generald este inferioari celei
speciale, in ceea ce privegte claritatea cu care sunt tratate subiectele gi rangul
subiectelor. Tocmai insuficienta revelatiei generale a reclarnat revelalia speciild.
Insd gi revelalia speciald reclamd revelatia generale.2Fdrd revelalia generald omul
1. BenjaminB. Warficld,,,ThcBiblicalIdeaof Rcvelation,,
in Th?Inspirafionnd Autho).ity
of fhc
Billc,ed.Samuet
G. Craig,Londra,Marshall.MorganandScott,1951,p- 74.
158 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu
nu ar avea acele concepte referitoare la Dumnezeu care ii dau posibilitatea sd-L

cunoascd$i sa-L inteleagepe Dumnezeul revelafiei speciale.RevelafiaspeciaH
construiegte pe fundamentul revelafiei generale. Relalia dinhe ele este oarecum
asemdnetoarecelei pe care Immanuel Kani a gesit-o intre categoriile cunoagterii gi
percepfia senzoriald: ,,Conceptele fdrx percepfii sunt goale; percepiiile fdri
conceptesunt oarbe." Cele doud tipuri de revelagieau nevoie una de cealalte.gi
ele sunt in armonie. Doar daci sunt abordate separat pare se existe un conflict
intre ele. Ele au un subiect comun gi o perspective comund, producand o
irlelegere armonioasd gi complementard.
Stilul revelalieispeciale
Natura personalda revela{ieispeciale
Trebuie si ne intrebim cu privire la stilul revelaliei speciale, la natura sau

maniera ei. Inainte de toate ea estepersonali. Un Dumnezeu personal Seorezintd
'moduri.
pe Sine insugi unor persoane.Acest fapt se poate vedea in'mai multe
Dumnezeu Se reveleazd spun6ndu-$i numele. Nimic nu este mai personal dec6t
numele cuiva. Cdnd Moise a intrebat ce trebuie sd spund despre Cel care l-a trimis
la poporul lui Israel, Iehova i-a rdspuns d6ndu-$i numele: ,,Eu sunt Cel ce sunt
(sau Eu voi fi Cel care va fi)" (Exodul 3:14).Mai mult dec6t atAt, Dumnezeu a
inhat in legdminte directe cu persoane individuale (Noe, Avraam) 9i cu natiunea
lui Israel. $i observali bhecuvAntarea care trebuie sa fie pronunpte de cXtre
Aaron gi fiii lui asupra poporului: ,,Domnul si te binecuvanteze gi sd te pezeasce!
Domnul si faci sd lumineze Fala Lui peste tine gi sd Se indure de tine! Domnul
s6-$i inalte Fala peste tine 9i se-fl dea pacea" (Numeri 6:24-26).psalmii conlin
numeroasemerturii cu privire la experienle personalecu Dumnezeu. $i obiectivul
principal al vietii lui Pavela fost o cunoagterepersonaHa lui Dumnezeu:,,gisd-L
cunosc pe El Si puierea i:rvierii Lui, 9i pdrtdgia suferinfelor Lui, qi sd md fac
asemeneacu moarteaLui" (Filipeni 3:10).
Natura intregii Scripturi estepersonald.Ceeace gisim in ea nu esteun set de
adevaruri universale, ca axiomele lui Euclid din geometrie, ci mai degrabi o serie
de afirmafii specificesau particulare cu privire la intimpldri gi fafte concrete.
Scriptura nu este nici o prezentare teologici formali, cu argumente gi
contraargumente, aga cum am gdsi intr-un manual de teologie. Nici nu existd ln
ea afirmalii din crez puse intr-o formi sistematizate. Conline elemente de crez,
insi nu o teoretizare completi a credintei cregtine.
Existi puline speculalii cu privire la subiectecare nu sunt intr-o legdturd
_.
directd cu lucrarea riscumperetoarea lui Dumnezeu gi cu relatia Lui cu omul.
Cosmologiei,de exemplu, nu i se acordd acelagiinteres cu care este abordatd
uneori in alte religii. Biblia nu face digresiuni in probleme de stricte importante
istorice. Ea nu umple golurile din cunoagtereahecutului. Ea nu se concenheazd
asupraunor detalii biografice.Ceeace reveleazdDumnezeuestein primul rdnd
propria Sa persoand, 9i mai ales acele dimensiuni ale Lui care au o deosebitA
semnificalie pentru credinld.
Revela[iaspeciali a lui Dumnezeu 1.59
Naturaantropicaa revelatieispeciale
Dumnezeul revelat este totu$i o fiinta transcendente. El este in afara

experientei noastrc senzoriale. Biblia pretinde ci Dumnezeu este nelin tat in
cunoalterea gi puterea Lui; El nu este sr.rpusbarierelor spaliu|-ri gi timpului. in
consecintd revelatia trebuie si implice o coborare pAni la noi din partea lui
Dumnezeu (in sensul bun al cuvAntului). Omul nu poate sd urce pAnd la
Dumnezeu ca sd-L investigheze; gi chiar dacd ar putea, nu L-ar injelege. Aga cd
Dumnezen S-a revelat pe Sine insuqi printr-o revelatie de formd nnfropicd. Nu
trebuie sd considerdm ci acest lucru este antropomorfisrn, ci doar o revelalie
imbrdcatd in limbaj omenesc Ai in categoriile omenegti ale gAndirii gi actiunii.'
Acest caracter antropic conste in intrebr-rinjarea lirnbilor omenegti comune
acelei perioade. Odinioard se credea ci greaca koine este o limbd speciald, de
origine divini, de vreme ce este atat de diferitd de greaca clasice. Astdzi gtim,
firegte,ci ea nu era decAt limbajul popular. in Scriptura apar idiomuri din vremea
aceea.$i ea folosegte modalititi obignuite de a descrie natura, de a mdsura timpul
S is p a l i u li i a i , r m a i d e p d r t e . r
Revela{ia este antropicA gi in sensul cA ea a venit adesea sub anumite forme
comune experientei onenegti obignuite, de zi cu zi. Visele, de exemplu, au fost un
mijloc pe care Dr-rmnezeul-a folosit frecvent pentru a Se revela pe Sine. Cu toate
acestea,putinc cxperienle sunt atat de banale pentru oarncni ca visele. Ceea ce
deosebearevclalia de obignuit Si firesc nu era genul special de experien{i carc era
intrebuinfat, ci mai degrabd unicitatea confinutr.rlui furnizat gi utilizarea unici a
aceleiexperiente. Acelagi lucru este valabil 9i cr.rprivire la incarnare. Atunci cAnd
Dumnezeu i S-a ar.ltat omului, El a folosit modalitatea unei fiinle umane
obignuite. Uneori artigtii au incercat se izoleze umanitatea lui Isus de cea a altor
persoane,infititandu-L cu un nirnb sau cu vreun alt semn distinctiv. insi, dupi
cate se pare, Isus nu
-a purtat nici un semn Vizibil care sd-L facd distinct.
Majoritatea oarnenilor Il luau drept o fiinld umand obiqnuite, de rAnd, fir-rl lui
Iosif, tAmplarul. EI a venit ca onr, nu ca inger sau in chip de fiinte a cdrei divinitate
poate fi clar recunoscuti,
Desigur, au existat revelatii care depdgeau evident Iimitele unei experienle
tipice. Vocea Tatilui gldsr.rind din cer (Ioan 12:28) a fost una dintre acestea.
Miracolele erau izbitoare prin efectul 1or. Cu toatc acestea, o marc parte a
revela{iei a avut loc sub forma unor intAmpldri firegti.
Naturaanalogicaa revelatieispeciale
Dumnezeu Se folosegtc de acele elcmente din universul cunoagtcrii umane

care pot serui ca o imagine a adevirului divin sar.rcare il pot exprima in parte.
RevelatiaLui intrebuinfeazd un limbaj analogic, care estc undeva intre ccl univoc
9i echivoc. In intrebuinlarea uni.i,ocd, un ternen este folosit doar intr-un singur
sens. In cea echivocd, el posedd sensuri complet diferite. Astfel, daca folosin
cuventul roruca substantiv pentru a dcscrie un gir de copaci, gi acelagi cuvAnt loa;
3 . BernarclRanrm,SprcinlRa,lalntian
ntd thcWo/do/Gorl,Cr.andliapicls,Eercimans,1961,p. 36 37.
4 . Ibid.,p.39.
160 CunoscAndu-Lpe Dumnezeu
ca verb care se refere h propulsarea unei berci cu ajutorul vAslelor, noi

intrebuintdm cuvAntul in mod echivoc. in intrebuinfarea univoca, un termen
folosit ca predicat cu doud subiectediferite are aceeagisemnificatiein ambele
cazuri,-cum ar fi dacd am spune/ de exemplu, bdrbatul este inalt gi cHdirea esie
inalti. In intrebuintarea analogicd existd intotdeauna cel pufin un element univoc,
insd existd de asemeneagi diferenle, ca atunci cAndspunem ceJeff alearge h cursa
de o suti de metri gi ce trenul de Chicago aleargdintre Chicago gi Elmhurst.
Ori de cate ori Dumnezeu S-arevelat pe Sine insugi, El a ales elementecare
sunt univoce in universul Lui gi in al nostru. Langdon Gilkey a evidenflat faptul
ci, in cadrul perspectiveiortodoxe,atunci candspunemcd Dumnezeuaclioneaze
sau iubegte,noi avem ir:rminte exact acelagilucru ca atunci cand spunem cd o
fiintd omeneascdactioneazesau iubegte.sCAnd spunem ce Dumnezeu a oprit
curgerea lordanului, avem in minte exact acelagilucru ca atunci cand spunem ce
genigtii din cadrul armatei au oprit curgereaunui rau. Degi ar existadiferentein
ceeace privegte metoda gi materialele folosite, actiunea ar avea in esentd acelagi
efect:apa rAului ar inceta sd mai curgd dincolo de un anumit punct. Faptelelui
Dumnezeu au loc intr-un univers spatio-temporal. Moartea lui Isus a fost, dupd
cates-a putut observa,la fel cu ceaa lui Iacov Ioan, Petru, Andrei sau a oricdrei
alte fiinte omene$ii.Dacdun medic L-ar fi consultatpe Isus cind a fost cobordtde
pe cruce,ar fi descoperitabsenlarespiraJieigi a pulsului. O electrocardiogramx
sau o electroencefalogramd ar fi ardtat absenlaactivitdtii cardiacesau cerebrale.
Iar atunci cdnd Biblia spune cd Dumnezeu iubegte, acest lucru presupune exact
acelaFigen de sentimente Ia care ne referim atunci cand vorbim despre oameni
care iubesc (in sensul lui agnpe):o preocupare constante,fipsitd de egoism, pentru
bundstareaceleilalteoersoane.
Atunci cAnd intrebuinlXm termenul analogic,noi inlelegem aici ,,acelagidin
punct de vedere calitativ"; cu alte cuvinte, diferenta estemai degrabd una de grad
decdt una de gen sau mod. Dumnezeu este putemic, la fel cum gi omul este
putemic, EI esteinse mult mai putemic decdt omul. C6nd spunem cd Dumnezeu
cunoagte,avem acelagilucru in minte ca atunci cand spunem cd omul cunoagte-
insd in tirnp ce omul cunoagte ceva, Dumnezeu cunoagte totul. Dumnezeu
iubegte, la fel gi omul, insd iubirea Lui este infinitd. Noi nu putem pricepe cu cat
posedi Dumnezeu mai mult din fiecare dintre acestecalitdti, sau ce inseamne sA
spunemcI Dumnezeuare cunoagterea omului amplificatdpane la infinit. intrucat
observim doar forme finite, este imposibil pentru noi sA pricepem conceptele
infinite. In sensulacestaDumnezeu rdm6ne mereu incomprehenibil. Acest iucru
nu inseamnecenoi nu avem informagiidespreEl, 9i lnce uneleadeverarc.De fapt,
deficienla noastrd conste in faptul cA suntem incapabili de a-L cuprinde pe
Dumnezeu in sfera cunoagterii noastre. Cu toate ce ceedcegtim noi despre El este
identic cu ceeace gtie El despreSine,gradul nostru de cunoagtereestemult mai
mic. Aceasta nu este o cunoagtereexhaustive a persoanei Lui, cum este
cunoagtereaLui despre Sine, gi ea va fi inconpletd sau neexhaustiva pane gi in
escaton.
Ceea ce face ca aceastecunoagtereanalogicl sd fie posibild esie faptul cd
5. I-angdon Gilket ,,Cosmology, Ontology, and the Travail of Biblical Language" , Iournal of
Religion41,1961,196.
Revelaliaspeciali a lui Dumnezeu L61
Dumnezeu este Cel care alege componentelepe care le intrebuinleazd.Spre
deosebirede om, Dumnezeu estebine informat in legeturdcu ambii termeni ai
analogiei.Daceomul cautesi-L inleleagdpe Dumnezeudoar cu aiutorul ratiunii
lui, prin a construi o analogiecareIl implicd pe Dumnezeugi pe om, rezultatul va
fi intotdeaunaun fel de enigmd,fiindcd el lucreazede fapt cu o ecualiecu doue
necunoscute. De exemplu,dacdcinevaar suslineci dragostealui Dumnezeueste
in comparaliecu dragosteaomului ceeaceestefiinla lui Dumnezeuin comparalie
cu fiinla omului, ar fi ca gi cum s-arspunecd x/2=y/5. Necunoscdndrelafiadintre
fiinfa Iui Dumnezeu(saunatura, sau esentaLui) gi ceaa omenirii, omul nu poate
construio analogiecaresd aibd sens.
Dumnezeu,pe de alie parte, cunoscAndpe deplin toate lucrurile, gtie agadar
care dintre elementele cunoagterii gi experienlei omenesti sunt suficient de
asemenetoare cu adevdrul divin, incAt sd poate fi folosite la construireaunei
analogiivalabile. Deoarecenoi nu avem nici o modalitate de a verifica in mod
independento asemeneaanalogie,faptul ci ea corespundeadevirului infdligatde
Dumnezeuva rimAne intotdeaunao presupunere9i,in acestsens,o problemade
credinfd.ln legdturd cu aceastatrebuie se obseruemde asen.renea i5 nu putem
estima- 9i prin urmare estetot o problemdde credinldin ce ndsura se apropie
ideile noastreprin ceeace aproxirneazdele de ceeace se presupunece reprezinta
ele de fapt. In aceasieprivinte, teologulcarelucreazdcu revelaliaspecialdse afli
intr-o situalie similari cu ceaa cercetdtoruluidomeniului empiric, carenu poate
fi sigur cd perceptiile lui senzorialecorespundcu exactitateobiectelorpe care
pretind cd le reDrezintd.
Modalititileprin care a fost data revelatiaspeciale

Trecemacum si examinemmodurile efective,mijloacele,sau modalitdtilepdn
careDumnezeuS-arevelatpe Sine lnsugi:evenimenteleistorice,vorbirea divini
qi incarnarea.
Evenimenteleistorice
ln secolulal XX-leas-apus un accentmare pe ideeaci revelareade Sinea lui
Dumnezeupoate fi gisiie in actiuneaLui personaldin istorie sau in ,,fapteleLui
mdrete".Acestlucru esteadevdrat,deoareceDumnezeua lucrat in lumea noastri
pe cdi istoriceconcrete,afectAndlucrurile careseintAmpla.
Biblia accentueaziintreaga serie de evenimentede origine divind prin carc
Dumnezeu S-a fdcut cunoscut. Din perspectiva poporului israelit, un prim
evenimenta fost chemarealui Avraam, pe care ei il considerautatdl natiunilor.
Ddruirealui Isaacca mogtenitor,ir:rconditii cat sepoaie de improbabile,a fost un
alt act divin plin de importante. Purtareade grijd a lui Dumnezeu in mijlocul
foameteidin vremea lui Iosif nu a fost numai in beneficiul descendenJilorlui
Avraam,ci gi in favoareacelorlalti localxici din intreagazond. Poatecd cel mai
mareevenimentpentru Israel,serbetorit9i asidzi de citre evrei, a fost eliberarea
din Egipt pdntr-o seriede pl6gi care au culminat cu evenimentulPagtelui9i cr.r
162 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu
traversareaMdrii Rogii. Cucerirea Jirii promise, intoarcerea din captivitate, chiar

gi captivitatea insigi, au fost manifestdri de Sine ale lui Dumnezeu. Nagterea lui
Isus, faptele Lui nemaipomenite, moartea Lui gi mai alesinvierea Lui, fl ardtau pe
Dumnezeu la lucru. In crearea gi expansiunea Bisericii Dumnezeu a fost de
asemeneala lucru, aducdndu-$ipoporul in fiintS.
Toateacesteasunt fapte ale lui Durnnezeu gi astfel revelalii ale naturii Lui. Cele
pe carele-am evocataici, sunt spectaculoase sau miraculoase.Totugi,actiunilelui
Dumnezeu nu sunt limitate la asemeneaevenimente. Dumnezeu a fost la lucru
atat in acesteintampldri extraordinare, cdt 9i h evenimentele obignuite din istoria
poporului Lui.
Degi am vorbit despre evenimentele istorice ca mod de desfdgurarea reveLaliei
speciale,estein continuare necesarsd ne intrebdm ce inseamnd aceasta.Care este
relalia exacte dintre revelalie 9i intdmpldrile istorice? Vom examina trei puncte de
vedere diferite: (1) revelatia in istorie, (2) revelalia prin istorie gi (3) revelatia ca
istorie.
1. Primul punct de vedere care urmeazd sd fie examinat este cel al revelaliei in
istorie. Aici plasdm gindirea lui G. Emest Wright, aga cum apare ea in
binecunoscuta lui carte God WhoActs. El insisti cd elementul biblic autoritar este
naratiunea, care trebuie tlleleasd ca o relatare a evenimentelor istorice vestite de
poporul lui Israel (in Vechitrl Testament)9i de Bisericacregtini (in Noul Testament).
Revelalia are loc in cadrul unei serii de evenimente istorice. Wright este dornic se
facd distincfie intre intelegereaBibliei ca o coleclie de doctrine gi inlelegerea ei ca o
relatare istoricd. Strict vorbind, Biblia nu este Cuvantul lui Dumnezeu, ci mai
degrabd o inregistrare a faptelor lui Dumnezeu gi a rispunsului omenescIa acele
fapte. Doctrina biblicd esteextrasedin relatareaistoric6.6Atributele lui Dumnezeu,
cum sunt ele denumite, nu sunt adeveruri vegnicedate noud sub o formi didacticd
in Scripturi. Mai degrabd, ele suni deductii bazate pe modul in care a actionat
Dumnezeu. Astfel, pAnd gi conceptul de Dumnezeu este gandit nu in termenii
fiinJei gi esenlei Lui, ci mai degrabi in termenii acliunilor Lui.
Aceasti relatare istorici poate fi vlzutd in kerygma, care strebate atat Vechiul,
cdt 9i Noul Testament. Un excelent exemplu din Vechiul Testament este
Deuteronom26:5-9.in Noul Testamentgisim un exempluin mesaiullui Paveldin
Fapte 13:16-41,care, pornind de la patriarhi, atunge la David 9i apoi la Isus
Cristos. Elementul comun care unegte cele doui Testamenteeste istoria unice a
faptelor lui Dumnezeu.Cu toatece istoria faptelor lui Durrnezeu esteaFezatein
contextulistoriei universale,atributelelui Dumnezeunu sunt dedusedin aceaste
istorie universald.Wright noieazetrei atribute majore ale lui Dumnezeu,despre
careel sustinecd au fost dedusede poporul lui Israel in incercareade a explica
evenimentelecareau dus la intemeiereanaliunii lor. O primi deducfie,derivatd
din alegerealui Israel,estecADumnezeuesteun Dumnezeual harului. O a doua
deductie este ce poporul ales este ,,o comunitate a legdmdntului" uniti cu un
Dumnezeual Legii care guverneazeviala comunitari. O a treia deductie estecd
Dumnezeu este Domn peste nature, controlul Lui asupra naturii fiind o prime
mdrturie a relaliei Lui cu istoria qi cu societateaumand.T
6 . G. Emest Wright, God Who Acts:BiblicalTheolog!is Recital,Lo dra, SCM,1952,p. tO7.

7 . Ibtd..D.50-58.
Revelatiaspeciali a lui Dumnezeu '163
Wright ne atentioneazecd nu ar trebui sd presupunem totugi cd relatarea

biblici trebuie acceptatdin intregime. Relatdrileevenimenteloristorice includ
catevaconceplii care nu trebuie lrrate nd lltteram.Motivul este cA interpretarile
Pusepe seamaacestorevenimentenu au fost revelatein mod specialde cdtre
Dumnezeu.Evenimentelesunt locys-ulrevelaliei;deduc[iilenr.rsunt nimic a]tceva
decAtnigte simple deduclii. Ca atare,deducliile fdcute de scriitorii biblici sunt
pasibilede corectaregi revizuire. in cadrul relatarilor biblice e\iste materialepe
carecritica istoricd le gdsegteneautentice.Astfel, intrebuintareatuturor datelor
biblicein scopul elabordrii teologiei va fi, dupd cum se exprimA David Kelsey,
oarecumamdgitoare.Aceastapentru cd uneleparticularitdli ale conceptieidespre
Dumnezeuau fost dedusede scriitorii biblici in cursul consemndriiistoriei; altele
au fost deduse din istoria dezvoltdrii naraliunilor insigi; 9i iarigi altele au fost
dedusedin modul in caresunt structurategi organizatenarafiunile.Elementulde
autoritaterezidd in conceptelepe care le intAlnim in naratiuneaistoricd sau pe
carele extragemin mod legitim din ea.8Estesarcinastudiilor biblice sddetermine
cat anumedin ceeace esteprezentatca istorie constituieistorie reali. Iar sarcina
teologuluiestesd determinece caracteristiciale lui Dunnezeu pot fi dedr"rse din
aceaistorie reali. Revelalia,prin urmare, este in cadrul istoriei; ea nu trcbuie
confundaticu istoria.
in abordarealui Wright exisid o problemdde inconsecvenle.Pe de o parte, el
paresAspundce, intrucat categoriiledin zilele noastresunt mai degrabdccle ale
actiunii gi istoriei decat cele ale fiinlei, esenlei sau substantei,ar trebui si
reformulim conceptelebiblice, 9i anume se le punem intr-o formA care sa aibe
senspentru cei de astdzi. Aceasta pare sd implice faptul cd Wright gesegte
conceptedesprefiinfa 9i esenlalui Dumnezeuin Scripturi. Cu toate acestea,el a
insistatpe tot parcursul acesteiaborderi cd scditorii biblici nu au gar.rditin
termenii fiinlei gi esenlei. O dificultaie sr-rplimentardconsti din faptul ci a
reformulaconceptelein termenii categoriilorcontemporaneinseamni a pernite
ca interpretareaevenimentelorbiblice sd fie controlati de o presupuneredin
secolulal XX-lea.
2. Ceade a doua pozilie cu privire Ia relalia dintre revelatiegi istorie ar putea
fi caracterizatdprin expresia:revelalieprin istorie.Aici gdsimconcepfiadenun.ritd
popularneoortodoxie.Dumnezeua lucrat in cadrul istoriei, manifestAndu-Se pe
Sineprintre oameni. Totugi, evenimenteleistorice nu ar trebui identificate ctr
revelalia.eEle au fost doar mijlocul prin care a venit revelatia.Aceastadeoarece
revelalianu esteconsiderati ca fiind comunicareaunor informa[ii omului. Mai
curAnd,ea estemodalitateaprin care Dumnezeuse prezinte pe Sine.r(r Rcvelalia
este int6lnirea personald dintre Dumnezeu gi om. De exemplu, in caci.ul
incidentuluirugului aprins (Exodul 3), Moise S-aintAlnit efectivcu Dumnezeupi
L-a cunoscutintr-un mod direct. $i in anul in care a mudt impdratul Ozia, Isaia L-a
vdzut pe Dumnezeu in maiestateagi grandoareaLui (Isaia 6). insi rclrtirile
acestorevenimente nu sunt revelatie, intrucAt evenimenteleinsele nu erau
8 , David H. Kclsey,T/r?Llsesof Sctipturcfu RccctliTlcology,Philadelpllia,Fortress.1925,p. 37.
9. lohr Bai\lie, Thc ltleaof Rcaelalionin ReccntTho,rg/rl,New York, Columbia Urlivcrsit),, 1956,
P.64.
10. Emil Brunner,Reuclalio,nrrdReasorr, Philadelphia,Westminster,19,16, p. 25.
revelatie. Astfel, cineva poate consemna cuvintele rostite de Dumnezeu, cum

pretinde ca-rteaExodului ce a ficut Moise, gi altcineva poate citi acele cuvinte; gi
poate citi despre impreturdrile evenimentului, fdrd insd ca prin aceastasi oblini
revelatie. Revelatia lui Dumnezeu a venit prin cuvintele 9i faptele lui Isus, irsd
acelecuvinte gi fapte nu au fost revelatie in sine. Asifel, fariseii nu L-au i:rtdlnit pe
Dumnezeu cAnd Isus a sdvargit minunile. De fapt, ei au sustinut cd El a fdcut ceea
ce a fecut prin puterea lui Beelzebul. Au fost multi care L-au vdzut 9i L-au auzit
pe Isus, dar care nu L-au i:ntAtnitpe Dumnezeu. Ei au plecat doar cu convingerea
ci El esteun om remarcabil. O intamphre deosebit de izbitoare estecearelatatd in
Ioan 12.CAndTatdla vorbit din ceruii, uni.iau spuscd un inger I-a vorbit lui Isus.
Allii au spus ca a tunat. Doar c6liva L-au intdlnit efectiv pe Dumnezeu in urma
acestuifaDt.
Revelilia, pdn urmare, nu este perceputd ca o intdmplare din istorie.
Evenimentul este doar coaia care irnbracd revelaJia. Mai cur6nd, revelatia este
cevaaddugat in plus la eveniment.ll Estevenirea directe a lui Dumnezeu la cineva
prin acel eveniment. Ferd aceastevenire directd evenimentul istoric este opac;
intr-adevdr, aga s-a intAmplat in cazul numeroaselor persoane care au observat,
insd au rimas indiferente. Astfef naraliunea din Biblie (sau la drepi vorbind
oricare altA parte din Biblie) nu este revelaJie ca atare, pentru simplul motiv ce
revelatia nu poate fi captatd gi consemnatd.Biblia esteo dovadd cd revelafla a avut
loc in trecut. Conceplia populari cum cd neoortodoxia considerd Biblia o
inregistrare a revelatiei este, strict vorbind, incorectd. Biblia este o evidente in
favoarea faptului cd a existat revelalie, i:rsi nu este o inregistrare a ceeace a fost
acea revelatie. Ea este, de asemenea,o dovade $i o promisiune a faptului ci
revelalia poate avea loc din nou.i2 CAnd cineva citegte Biblia, sau o aude
proclamatd, Dumnezeul care S-amanifestat pe Sine fate de o anumiti persoani in
cadrul intAmpldrii biblice respective,poatese-gireirmoiascerevelatiagi se repete
ceeace a fdcut in situagiadin Biblie. El Se poate prezentape Sine in cadrul unei
intdlniri cu persoanacarecitegtesauascult{Biblia.in acelrnomentsepoatespune
pe drept cA Biblia esteCuvdntul lui Dumnezer.r,dar nu datoriti vreunei caliteti
inerentepe careo are ea.Ea devine Cuvdnful lui Dumnezeu.r3 In orice caz,afunci
c6nd Dumnezeu igi retrage prezenta, Biblia este numai ceea ce a fost inainte:
cuvintele lui Moise, Isaia, Luca sau ale oricui altcuiva.
Potrivit acestuipunct de vedere,Dumnezeuestecu totul suveranin revelatie.
Omul nu poate face nimic ca sd-L oblige pe Dumnezeu sd Sereveleze.laOmul nu
poate nici sd prezicd mdcar cAndsau unde va ,,vorbi" din nou Dumnezeu. Cel mai
bun lucru pe care il poate face cineva este se se expund cuvintelor Scripturii, cu
doringa 9i rugdciunea ca Dumnezeu sdSemanifestepe Sine.insi Dumnezeu alege
timpul, locul 9i persoanacireia i Seva revela.in aceastiprivinld El nu esielimi-
tat la lntrebuintarea Bibliei. Dumnezeu poate vorbi printr-un tufig, printr-un c6ine
mort sau chiar prin cuvintele unui ateu. Aceasta nu inseamne cd Biserica este
insdrcinatd sd se ocupe de proclamarea cuvintelor ateilor. Ea este mai degrabd
1 1 . Ibid.,p.33.
12. Karl Barth,Ch!/c',DoS,nalics,
Edinburgh,
T. andT. Clarl 1936,vol. 1, pafiea1,p.'IZ4-25,
13. Ibid.,p.127.
74. Ibid.,p. 158-59
.
Revelatiaspeciali a lui Dumnezeu r oi)
chemati sd declare cuvintele Scripturii, intrucat in special acestea mdrturisesc

despre ceea ce a fdcut Dumnezeu Si ceea ce a promis cd va face.r5Totugi, nici un
predicator neoortodox care se respectd nu va prefata citirea Scriptluii cu cuvintele:
,,Vom asculta acum CuvAntul lui Dumnezeu." Aceasta ar fi blasfemie, ar
presupune se I se impuni lui Dumnezeu cdnd gi cui si-i vorbeascd.
Aici apare din nou, ca in cazul pozifiei lui Wright, conceplia ce realitatea gi
adevdrul sunt mai degrabd dinarnice dec6t statice sau stabile. Adevirul este
personal,nu propozifional. Revelafia e ceva ce sa intAnplri, nu ceva ce csfe.Astfel,
afunci cand neoortodoxul vorbegte de revelalie, el are in minte proccsul,ca frind
opus prodtLstLlui revelaliei (ceeace se spune sau este scris despre ea), gi ceea ce csfc
pecnlede n sc reueln,ca fiind opus celor reaalstc.Evenimentul istoric Ai, din aceasti
cauzi, relatarea acelui eveniment nu sunt revelatie. Evenimentul istoric ca ceva ce
esteobservabil gi raportabil este doar vehiculul prin care vine revelalia. Revelalia
estemai degrabd o raportare directi la Dumnezeu decAt un evenirnent observabil
care poate fi examinat prin metodele cercetdrii istodce. Ea vine prir intAmplirile
istoriei, insd nu ca intamplare istoricd. Nu trebuie identificat niciodatd canalul sau
mijlocul cu revelalia, in afard de cazurile in care, dupd cum am spus, acesteadevin
Cuvdntul lui Dumnezeu.
Aceaste conceptie permite oricat de multd criticd istorici. Critica acfioneazd
asupraevenimentelor istorice. Da1 de vreme ce aceleevenimente nu sunt revelatie,
rcvelatia este feritd de efectul potential co.roziv al criticii. in timp ce aceia care
suslin pozilia lui Wright se angajeazd in cdticd istoricd intr-o incercare de a gdsi
revelatie in cadrul istoricului, conceptia neoortodoxi permite criticii istorice sd
ceamd materialul pentru a se convinge, pe cAt posibil, de acuratelea inregistrdrii,
insd aceasta nu duce la revelafie. Ea rdmdne trtotdeauna sub controlul lui
Dumnezeu Insugi, de unde nu poate fi extrasi prin nici un efort al omului. Ea vine
numai in mXsura in care Dumnezeu o face accesibildprin harul Lui suveran.
3. Cea din urmd pozitie cu privire la relalia dintre revelatie gi istorie considera
revelafia nu in sau prin, ci ca istorie. in anii '60 a avut loc o reinnoire a acestei
concepfii prin eforturile aga-zisului cerc Pannenberg. Efortul lor conjr-rgata fost pe
drept numit Reuclntion ns History,l6 pentru ce acesti oameni suslineau cd
Dumnezeu a aclionat in istorie intr-un asemeneamod, incat evenimentele au fost
gi sunt de fapt revelare de Sine din partea Lui. Atributele lui Dumnezeu sunt
vdzute efectiv in acliunile Lui din istorie, nu doar deduse din ele. Langdon Gilkey
a ardtat ci migcarea de teologie biblicd a avut problerne cu ideea h-ri Dumnezeu
acfiondnd in istorie; ei nu au considerat faptele lui Dumnezeu din istorie ca avand
acelagisens pe care il au faptele unei persoane omenegti in cadrul istoriei.lT Totugi,
Pannenberg gi adeptii lui intrebuinteazi univoc termenul de acliuni atunci cand
vorbesc despre acliunile lui Dumnezeu in istorie gi despre actiunile omenegti
obignuite. Ei iau in sens literal actiunile lui Dumnezeu in istorie, 9i nu la modul
figurat sau in sens metaforic.ls $i de vreme ce aceste actiuni sunt evenimente
istorice ca oricare alte evenimente, ele pot fi demonstrate cu aiutorul cercetdrii
lbid.,p. 60-61.
16. Rcoclalion asHistot!, ed. Wolfhart Pannenberg,New York, Macmillan, 1968.
17. Cilkey,,,Cosmology",p. 198-200.
18. Rcl,vlalianasHislory,p.45-16.
istorice. invierea lui Isus - spune Pannenberg- probabil actul suprem al lui
Dumnezeuin istorie,poatefi dovediteprin ratiune,exactca oricarealt fapt istoric.
Ar trebui sd observim cd Pannenberg gi cercul lui au avut in minte istoria
universald;ei au consideratrevelatiea lui Dumnezeuintreagaistode, nu numai
evenimentelecaresunt inregistratein Scripturi.leFicdnd astfel,ei au gtersde fapt
oricedistinctiedintre revelaliageneraldgi ceaspeciald.Cu toateacestea, i!:rceeace
privegte relajia dintre istorie Si revelafie, ei au restabilit o inlelegere corecti.
ConcepliacAevenimenteleistoricenu numai ci promit sau conlin sau devin reve-
lalie, ci ci ele sunt de fapt revelafie,pare apropiatdchiar de pretenliaavansatdde
mdrturia biblic5.
In plus, Isus a sustinut cd existdo revelafleobiectivi asociaticu evenimentele
istorice.Astfel, El a afirmai ca rispuns la cererealui Filip de a le ardta pe Tatdl:
,,CineM-a vizut pe Mine, a vdzut pe Tatil" (Ioan 14:9).Mai mult decatatat, El a
plasatresponsabilitatea pe umerii celor careL-au auzit (Fi au vdzut de asemenea
minunile Lui): ,,Cineare urechi de auzit, sd audd" (de ex., Matei 11:15).Isus i-a
criticatviolent pe fariseipentru atribuireafaptelorfdcutede El lui Beeelzebul,dar
carede fapt erau lucriri ale Duhului Sf6ntprin El. Astfel Isus parease spune ce
evenimenteleistorice sunt intr-adevar revelalie.Din aceastdcauzd psalmigtii 9i
profetii vorbescde parci ei gi poporul lui Israel ar fi. vdz;rrtefectiv lucrdrile lui
Dumnezeu(de ex., Psalmul78).
VorbireadivinA
Cea de a doua modalitate majord de manifestarea revelatieiestevorbirea lui

Dumnezeu.O expresiefoarte obignuiti in Biblie 9i mai alesin VechiulTestament
este afirmatia: ,,CuvAntulDomnului mia vorbit astfel ..." (de ex., Ieremia 18:1;
Ezechiel 12;1, 8, 17, 27, 26; Osea 7:.1,;Ioel 1:1; Amos 3:1). ProfeJii posedau o
congtienlda faptului cd mesajullor nu feceaparte din propria lor creafie,ci era de
Ia Dumnezeu. Scriind Apocalipsa, Ioan incerca sd comunice mesaiul pe care
Dumnezeu i-l ddduse. Scriitorul Epistolei cdtre Evrei a fdcut obiervilia ca
Dumnezeu a vorbit adeseoriin vremurile trecute, iar acum a vorbit in mod special
prin Fiul Siu (Evrei 1:1-2).Dumnezeunu numai ci demonstreazdprin aciiunile
Lui cum esteEl; ci de asemeneavorbegte,povestindu-nedespreH fnsugi,despre
planurile Lui, desprevoia Lui.
Putem fi inclinafi sd credem ci, de fapt, vorbirea lui Dumnezeu nu este
nicidecum o modaLitate.Ea pare a fi atat de dkecti. Cu toate accesteatrebuie se
observdmcd ea esteinevitabil o modalitate,pentru ce Dumnezeuestespidtual gi
astfelEl nu poseddpdrti trupegti.De vreme cevorbireareclami anumite pirli ale
trupului, ea nu poate fi o comunicare nemijlociti de la Dumnezeu. in plus, ea vine
intotdeaunaintr-o limbi omeneasci,limba profetului saua apostolului,indiferent
dac; aceastaeste ebraica, aramaica ,u,, gruua". Totugi, dupn cate s-ar putea
presupune,Dumnezeunu are o limbA in carese vorbeascd.Astfel, hhebuintarea
limbajului indici faptul cdvorbirealui Dumnezeuestemai degrabi mediatddecAt
revelaliedirectd.?o
19. lbid.,p . '133.
20. Ramn, SpcciilReoclation,
p.54.
Revela[iaspeciali a lui Dumnezeu
"167
Vorbirea divin6 poate lua cateva forme.2rEa poate fi o vorbire ar-rdibili. Poate
fi o perceplie lduntricd a mesajului Iui Dumnezeu, aseminetor modului in care
rostesccuvintele cei ce citesc fdri voce (ei ,,and" in capul lor cuvintele pe care le
citesc). Este probabil ca in multe cazuri sd fi fost folositd aceastA modalitate.
Adeseori aceastdvorbire neaudibile a fdcut parte dintr-o alte modalitate, cum ar
fi un vis sau o viziune. in acestecazuri, profetul il auzea pe Dornnul vorbindu-i,
insd probabil cd nimeni altcineva prezent atunci nu auzea nimic. $i, in final, existd
inspiralie ,,convergentd" - in care revelalia gi inspirafia s-au contopit intr-un tot.
Dupd cum a scris autorul Scripturii, Dumnezeu a pus in rnintea lui gAndurile pe
care a dorit se le comunice. Acesta nu era un caz in care mesajul a fost unul deja
revelat,gi pe care Duhul SfAnt il aduce din nou in actualitate in mintea scriitorului,
sau un caz de direcfionare a scriitorului de cdtre Duhul SfAnt spre g6nduri cu care
acestaera deja familiar. Dumnezeu a creat gAndurile in mintea scriitorului pe
misurd ce acestascria. Acesta putea sau nu sd fie congtient de ceea ce avea loc.In
cel de-al doilea caz, este posibil ca el sd fi avut impresia ci ideile i s-au ivit pur Qi
simplu in rninte. Degi Pavel aratd uneori ci el ,,crede" cd are Duhul Iui Dumnezeu
(de ex., 1 Corinteni 7:40), existi alte cazuri in care el este mult mai categoric in a
afirma cd a primit mesajul de la Domnul (de ex., l Corinteni 11:23). Existd de
asemeneaunele cazuri, cum ar fi scrisoarea cdtre Filimon, in care Pavel nu arati
cd estecongtient de faptul ci Dumnezeu ii inspird rAndr-rrile,degi, firE indoiali, ci
acestaera cazul.
Destul de frecvent, cuvantul vorbit al lui Dumnezeu era de fapt interpretarea
unui eveniment. Degi acest eveniment era de obicei ceva ce s-a petrecut mai
demult sau chiar in momentul scrierii, existau ocazii in care interpretarea preceda
evenimentul, ca in cazul profetiei anticipative. Argumentul avansat aici, in ciuda
unor recente proteste vehemente, este ce nu numai evenimentul, ci qi
interpretarea erau revelalie de la Dumnezeu; interpretarea nu era numai
intelegerea sau produsul gAndirii unui scriitor biblic. Fdre aceastd interpretare
revelate ir:rmod special, evenimentul in sine ar fi adesea opac Ai astfel chiar mut.
El ar fi obiectul unor variate interpretdri, iar explicalia datd de Scripturi ar putea
fi atunci pur gi simplu doar o specr"rlajieomeneasci eronati. Luati, de exemplu,
un eveniment central cum este moartea lui Isus. Dach an Sti ce acest eveninent a
avut loc, insd semnifica{ia lui nu ne-ar fi fosi revelate divin, l-am putea intelege in
moduri foarte diferite, sau l-am putea considera pr-rr gi simplu o enigmd. El ar
putea fi considerat o infrAngere, lucru sustinut in aparente de citre ucenici
imediat dupi moartea lui Isus. Sau ar putea fi considerat un fel de victorie norald,
un martir murind pentru principiile lui. Fdrd cuvAntul revelat care este explicatia,
noi am putea eventual ghici doar c.l moartea lui Isus a fost o iertfe ispigitoare.
Acelagilucru este valabil 9i in legiture cu invierea. Ea ar putea fi interpretati doar
ca o reabilitare a cauzei lui Isus de citre Dumnezeu, dovedind cd El a fost
condamnat oe nedreot de iudei.
intrebarea care se pune aici este dacd interpretdrii sau explicatiei date de cetre
scriitorii biblici trebuie sd i se acorde acelagi statut ca gi evenimentului in sine.
Unii eruditi contemporani au observat cd pAni qi scriiiorii biblici par si considere
ct interpretdrile lor au acelagi statut, gi anume de cuvant divin, ca gi evenimentele
21. Ibid.,p.5o.60.
168 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu
despre care vorbesc. JamesBarr, mai ales, arati dificultatea incercdrii de a potrivi
intreaga revelaJie cu modelul revelatiei sub forme de actiuni divine in istorie. El
scoatein evidentd trei iipuri maiore de materiale care nu se potrivesc:
1. Literatura sapienliald ridicd o problemd deosebiti. Care sunt evenimentele
la care se refere acestescrieri?Barr noteazdcd pAnI gi G. Emest Wright insugi a
trebuit se recunoascddificultefle pe carele ridici acestmaterial.22 Wright scriaci
literatura de intelepciune ,,nu se potrivegte cu tipul de credinle care a fost expus
irxliteratura istodci gi profeticd".a
2. PAnd gi acele evenimente care sunt considerate ca exemplificdri ale
conceptiei ,,revelatiein istorie" prezintd dificultdli.2a$coala ,,Dumnezeu care
actioneazd"a lui Wright, considerecd anumite aspecteale formei prezente a
traditiei sunt interpretlri ale faptelor 1ui Dumnezeu sau meditalii asupra lor.
Luafi, spre exemplu, relatarea rugului aprins. Wright ar considera cd afirmatia
conform cdreia Dumnezeu S-amanifestat qi i-a vorbit lui Moise este interpretarea
pe care a dat-o Mois-eevenimentului; cu alte cuvinte, acesteanu au fost piobleme
de revelagiedivintr. in orice caz, in relatarea originali manifestarea9i vorbirea lui
Dumnezeu nu sunt prezentate ca fiind gdndurile lui Moise despre eveniment, ci
ca o comunicare directd - de la Durmezeu la Moise - a scopurilor gi intenfiilor lui
Dumnezeu. Barr afumd cd noi putem continua se sustinem cealaltdpozitie (gi
anumeci avem aici ideile iui Moise,9i nu revelatiedivind) 9i ci aceastipozilie ar
putea fi corectd,trebuie insd sd fim congtieng ce suslinand aceastdpozitie noi vom
acfiona mai degrabd.pe baze critice decdtpe baze biblice.zs
3. In final, lisAnd la o parte tipul cdrlii biblice implicate, existh foarte mult
material in Biblie in care o naraliune relateazd despre acliunile divine, insd
circumstantelesunt de o asemeneanaturd incat brmenul isforlesepotrivestedoar
daceintindem semnificalialui dincolo de intrebuhtarealui normild. Exemplein
acestsenssunt potopul 9i chiar creaJia.Cine,de exemplu,a fost prezentla creatie
ca si observe faptele lui Dumnezeu gi se le raporteze? Aceste rehtari negregit cd
au un statut intrucAtva diferit de cele ale exodului sau cuceririi Ierusalimului de
citre Nebucadnefar.De aceeaBarr susline cd revelaliamerge dincolo de faptele
lui Dumnezeu in istorie:
Sepoateridica pretentiaci o comunicaredirectdde la Dururezeula om poatela fel
de bhe sdfie denumitAmiezul traditiei, cagi revela;iaprin [in] evenimentein istorie.
DacAnoi persistAmh afirmatia cA aceastacomunicaredirecti, specificdtrebuie
subsumatdrevelatieipdn [in] evenimentein istodegi cetrebuieluatdcao interpretare
auxiliari a acesteia,a9 spune ce noi abandonXmreprezentareape care o di Biblia
problemeiin favoareaalteiacareestemai comodddin punct de vedereapologetic.26
Observatii similare au fost fecute gi de Vincent Taylor gi C. H. Dodd. Taylor
afirmi: ,,Pe temeiuri a pioi nu existd nici un motiv convingitor pentru care
22, James Bary ,,The Interpretation of Scripture. II. Revelation Through History in the Old
Testamentand in ModernTheology", Ifiterpretatio lT,'!953, p. 196.
23. Wridnl God Who Acts,p. 103.
24. BaIr intr€buinteaze expresiile ,,in istolie" 9i ,,prin istorie" cu posibilitatea de a fi schimbate
intrc ele; in acest context el se referi h ceeace noi am numit ,,revelalie in istorie,,.
25. Barr, ,,lnterpretationof Scripture",p. 197.
26. Ibid..o.201-02.
Revelatiaspeciau a lui Dumnezeu L69
Revelatiase fie gdsitdin <faptelemdrele>ale lui Dumnezeu,dar nu Ei in cuvinte.
Mai rnult decat aiat, cuvintele pot fi un mijloc mai bun de comunicaredecdt
evenimentele, carese cer a fi explicate".27Dodd faceobservaliace scriitorii biblici
,,aucrezutcu fermitate ce Dumnezeule-a vorbit, cd a vorbit urechii lor lduntrice
in sensspiritual...Interpretareape careau oferit-o ei nu a fost inventateprintr-un
procesde g6ndire. Ea a fost semnificafiape care au experimentat-oin cursul
evenimentelotcend mintea lor era deschisdatAtfald de Dumnezeu,cat gi fate de
impactulrealitdlilor exterioare".28 Trebuiesi conchidemcd pozitia careconcordd
cel mai bine cu perceptia scriitorilor biblici 9i cu pretenfiiie lor este ci directa
comunicarea adevdrului din partea lui Dumnezeuesteo modalitate a revelaliei
la fel de valabili ca ceaa faptelor Lui in istorie.
Incarnarea
Modalitateacea mai completa de revela{ieesteincarnarea.Disputa aici este

dusdpe margineaafirmatiei ce viata $i mesajullui Isus au fost o revelatiespeciali
a lui Dumnezeu.Am putea sd fim din nou inclinali sd credem cd acesteanu
constituienicidecum o modalitate,cd de fapt Dumnezeu a fost Drezentin mod
directintr-o forme nemijlociti. Dar de vremeceDumnezeunu areo formi urnand,
umanitatealui Cristos reprezintdin mod necesaro mediere a revelaJieidivine.
Acest lucru nu vrea si insemne cd umanitatea Lui a ascuns sau a incetogat
revelalia.Mai degrabi ea a fost mijlocul prin care a fost exprimate revelarea
divinitdtii. Scriptura afirmi rdspicatcd Dumnezeua vorbit prin sau in Fiul Siu.
Evrei1:1-2pune in contrastacestlucru cu formele mai timpurii ale revelajiei,gi
indic, faptulca incarnarea estesupcrioara.
Aici revelatia ca eveniment are loc in sensul ei cel mai deplin. punctul
culminant al faptelor lui Dumnezeu poaie fi gesit in via{a lui Isus. Minunile,
moartea gi invierea Lui sunt istode rescumparetoarein forma ei cea mai
condensategi mai concentratd.Avern aici de asemenearevelatie sub forrnd de
vorbire divind, intrucAt mesajelelui Isus le-au depagit pe cele ale profelilor 9i
apostolilor.Isus a indriznit chiar si-$i situezernesajrrlmai presusde celescrisein
Scripturd,nu ca pe cevacarecontraziceScriptura,ci ca pe cevace merge dincolo
de ea sau care o implinegte (Matei 5:17).Atunci c6nd vorbeau profelii, ei erau
purtdtoriai unui mesajde Ia Dumnezeugi despreDumnezeu.CAndvorbea Isus,
InsugiDumnezeuera Cel carevorbea.MesajulLui, aveaun caracternemijlocit.
Revelatiaa avut de asemeneaIoc in insdgiperfecfiuneacaracteruluiIui Isus.
El aveaun anumit caracterdumnezeiesccareputea fi deslugit.Dumnezeu trdia
intr-adevdr printre oameni gi igi desfagura utrib.rt"l" in fala lor. Acliunile,
atitudinilegi sentimentele lui Isusnu numai ca il oglindeaupe Tatil, ele aritau
cd Dumnezeu trdia efectiv printre oarneni. Sutagul de la Calvar, care vazuse
probabil multe persoanemurind prin crucificare,a vdzut ceva diferit in Isus,
carel-a determinat si exclame:,,Cu adevirat, acestaa fost Fiul lui Dumnezeu!,,
(Matei27:54).Petru, dupi pescuireaminunate, a cAzut in genunchi gi a spus:
27. VincentTaylor,,,ReligiousCcrtainty", TlrcExpasitoryTimes72,t96O,p.57.

28. C. H. Dodd, The Bibie Todat New York, Macmillan. 1947,p.351.
170 CunoscAndu-L
pe Dumnezeu
,,Doamne,pleaci de la mine, cici sunt un om pdcdtos"(Luca5:8).Acegtiaau fost

oameni care au vezut in Isus o revelarea Tatilui.
Revelaliaca act seintAl:negte aici cu revelaliain calitaiede cuvant.Isus a vorbit
cuvintele Tatdlui 9i a prezentat atributele Tatdlui. EI a fost cea mai completd
revelaJie a lui Dumnezeu, deoarece El era Dumnezeu. Ioan a putut face
uimitoareaafumatie: ,,Ceera de 1ainceput ...am auzit ...am vezut cu ochii nogtri
... am privit gi ... am pipiit cu mainile noastre" (1 Ioan 1:1).Iar Isus a putut sd
spuni: ,,CineM-a vizut pe Mine, a vAzut pe Tatdl" (Ioan 14:9).
Revelatiaspeciale:propozitionale
sau personale?
Primul rezultat al revelaliei specialeesteo cunoagterea lui Dumnezeu.Prin
aceastanoi nu intelegemdoar o cunoagterea persoaneilui Dumnezeu,ci gi a ceea
cea fdcut EI, a crealieiLui, a naturii 9i situatieiomului, a relatieidintre Dumnezeu
gi om. Trebuiede asemeneaobservatfaptul ce aceastapresupuneo informalie
rationale,obiectivd,reali, carevine de la Dumnezeula orn.
Ajungi in acestpunct este necesarsd examindm gi se evaludm cu atentie o
pozilie devenitdfoarte populare in secolulal XX-lea.Estevorba despreconceptia
cerevelatianu estecomunicareaunor informagii(saupropozifii), ci actul prin care
Dumnezeu se prezinte pe Sine Insugi. Revelafia, in acest caz, nu este
propozilionald;ea estepersonali. Concepliaunei persoanecu privire la credinle
va reflectair maremdsurdmodul in careinlelegeearevelafia.2e Dacdrevelaliaeste
consideratd o comunicare a unor adeveruri propozifionale, atunci credinla va fi
priviti ca un consimlim6nt, acelade a da crezareaceloradevdruri.Dac6,pe de
altd parte, revelatiaesteconsideratAo prezentarea unei persoane,atunci,in mod
corespunzdtor, credintava fi privitd ca un act de increderesaudedicarepersonald.
Potrivit acestuial doilea punct de vedere,teologianu esteun set de doctrine care
au fost revelate,Ea este incercareaBisericii de a exprima ceeace a gAsit ea in
revelaJia lui Dumnezeu despre Sine insuqi. Acesi punct de vede-reasupra
revelaJieia fost identificat mai ales cu neoortodoxia,insd a fost indeajuns de
rispAndit 9i in celelaltezone ale sceneiteologicea secoluluial XX-lea.El a existat
la precursorii neoortodoxiei,gi, dupd climaxul aceleimigceri,a mai supraviefuit
sub o forml oarecumdiminuata.
Ar trebui remarcatfaptul cd in cadrul neoortodoxieiar mai fi ince loc pentru
propozitii doctrinare.William Templea spuscd deginu existeadeveruri revelate,
deoareceDumnezeunu releveazdadeviruri ca atare,exis6, totugi,adevdruri ale
revelatiei.3o Pentru Emil Brunner aceastaeste ceva cu totul diferit de revelalia
propozitionah. Doctrina este legatd indisolubil de intdlnire,,ca lnsrrumenr,
context,simbol".3lAcest lucru insi nu vrea si insemneca acesteadevdruri sunt
comunicatein mod divin. CAnd cinevas-a intALnitcu Dumnezeu,el poate vorbi
despreceeace a intahit. Aceastaizvordgtedin relaJiasau comuniunei personali
29. Ba\llre,ldeaof Reaettiolr,p.85 Qiurm.
30. William Temple,Nature,Man ond Go.l,Londra,Macmillan, 1939,p. 316.
31. Emil Brunner,Thc Dioine-H lfiat1Encourrel,trad. in lb. engl. Amandus W. l,oos, Philadelphia,
Westminstet1943,p. 112-13.
Revelaliaspeciali a lui Dumnezeu 171,
dintre Dumnezeu gi om. C6nd cineva trece de Ia relalia interpersonald la

descriereaacestei relafii, adicd la a face teologie (sau, de fapt, Japredicare), are loc
o schimbare subtili in natura limbajului. in primul caz limbajul exprimd o relafie
eu-fu, cu un caracter personal. in al doilea caz, limbajul exprirnd o relalie eu-accla,
de o naturd impersonald. Cel dintAi este lirnbajul rughciunii 9i inchinirii. Cel
de-al doilea este limbajul prelegerii.3,
Dupd cum am observat mai devreme, un rezultat al acestui punct de vedere
asupra revelatiei este o anumitd capacitate de a imbriliga critica biblicd in sensul
ei cel mai deplin, in timp ce se protejeazA totugi revelalia - intrucat Biblia este
rnartorul failibil al unor fiinje umane despre Dumnezeul care li S-a prezentat. Ca
atare, in cele scrise de oameni pot exista fisuri, unele dintre ele destul de mari.
Brunner a folosit o analogie cu o placi de fonograf care face parte din vechea
marcd RCA Victor,,His Master's Voice". Sd presupunem, spr.rne el, ci cincva
cumpdrd o placd de fonograf cu Enrico Caruso. I se spune cd va auzi vocea lui
Caruso.Atr-rrci c6nd ascultd placa aude mult zgomot de fond, zgomotul pe careJ
produce acul pe placi. Totugi, persoana respective nu ar trebui si se enerveze din
pricina plicii, deoarece doar prin intermediul acelei plici poate auzi vocea
maestrului. In rnod similar, Biblia este mijlocul prin care poate fi auzite vocea
Maestrului. Este ceea ce face ca vocea Lui sd fie audibild. Cu siguranli ci existE
multe lucruri imperfecte in Biblie. Acestea sunt zgomotele inevitabile, intrucat
vocea lui Dumnezeu este auzite prin intermediul vocilor oamenilor, a unor
oameni imperfecli. Petru, Pavel, Isaia qi Moise sunt astfel de oameni. lnsd cu toate
acestea Biblia continui si fie in intregirne CuvAntul lui Dumnezeu, caci
Dumnezeu vorbegte prin acegti martori. Numai un orn nesibuit va asculta
zSomotele de fond atunci cand poate auzi vocea lui Dumnezeu. ,,Importanta
Bibliei constd in faptul cd Dumnezeu ne vorbegte prin ea".33
Conceplia cd revelatia este personale se datoreazi distincliei pe care a fdcut-o
Soren Kierkegaard intre adevdrul obiectiv gi cel subiectiv gi dezbatcrilor
existentialiste de mai tArziu. in cadrul ciutirii adevdruLri obiectiv (care vine sub
forrna unor propozilii) se incearcd definirea unui subiect prin situarea lui in
diferite clase. in orice caz, proced6ndu-se astfel, subiectul esie inevitabil limitat,
(prin ,,definirea" lui). Scopul obtinerii unor informafii obiective cu privire la un
subiect este in esenli acela de al aduce sub control. Astfel, dacd ne gAndim la
cunogtintele noastre despre Dumnezeu ca fiind obiective (propozilionale), noi il
transformdm pe Dumnezeu in ceva mai pufin dec6t Dumneic.,. il facem un /ricrri,
un obiect.
Miezul adevirului subiectiv, pe dc alte partc, este mai degrabi relalia
personald decat informatia obiectiva. Atunci cAnd accentualr cunoagtcrca
subiectivd, Barth gi altii din cadrul qcolii lui de gAndire au avut griji sd nu cadi in
capcanasubiectivismului - poziJia care sustine c6 adevdrul nu este nimic altceva
decAt reacjia sau rdspunsul subiectiv al cuiva. Pentru a evita aceasti capcani ei
sustin cA credinta ca incredere reclamd de asemeneacredinti ca gi consimtenant.
Barth, de exemplu, insisti asupra faptului ci credinla este
fiducio (increderc), dar
ci ea include de asemenea nofifin (cunoa$tere) precum gi cssclsus
32. lbid., p . 84-89.

33. Ernil Brunner,Orrrlaifr, New York, Scribner,1936,p. 10.
172 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu
(consimldmAnt).4Edward Camell exprimd aceastaspunand ce intreagacredinte

vitali se sprijini pe credinta generali. Credinla generaldeste si crezi un fapt;
credinla vitali este se te increzi intr-o persoand.El susline cd oriunde existd
incredere,existe cel putin o credinle impliciti. El mai subliniazd faptul cd nu
imbrdtigeazdpur 9i simplu prima femeiepe careo intAlnegte.Mai exacLhainte de
a imbrdtigao femeie,el are grijd sd seconvingdcd femeiarespectivdestesojia lui.
Procesul stabilirii faptului ce ea estesofla lui nu trebuie sd fie unul foarte lung, sau
detaliat sau formal. Cu toateacestea,el are loc.35
Faptul ci trebuie sd existe credinld inainte ca se poatd eista incredere este
evident din propda noashe experienld.Sd presupunemci ez trebuie sd fac o
depunere bancari in numerar, inse nu pot sd o fac personal. Eu trebuie si cer
altcuiva si face acest lucru pentru mine. Pe cine voi ruga in$? in cine md voi
i:rcrede oare, sau cui ii voi incredinla posesiunile mele sau cel putin o parte din
ele?Voi aveaincrederesau md voi baza pe o persoanddesprecare cred ce este
onesti. A crede in aceapersoanddepinde de a crede ceva despreea. Voi alege
probabil un prieten bun de a cdrui integritatenu md indoiesc.Daci situatia mea
esteatat de disperaid incat trebuie sd solicit ajutorul unui striin, voi face negregit
un fel de evaluare preliminara a onestitdtii lui cel putin, chiar daca o asemenea
judecati va fi in mod inevitabil nefinisati gi incompleti.
Tot astfel, cei care pledeazd in favoarea concepliei ce revelatia este personale
(precum9i cei carepledeazepenhu concepliace revelatiaestepropozitionah sau
hformalio-nali) admit faptul ce credinta lor trebuie se se spriiine pe o anumite
temelie.$Intrebareaestedacepunctul de vederenepropozitionalasiguri o bazd
suficientepentru credinli. Pot fi siguri oarecei careopteazdpentru acestpunct de
vedere cA Il inteblesccu adevirat pe Dumnezeul lui Avraarn,IsaacAi Iacov?ln
secolul al XIXlea Ludwig Feuerbacha subliniat (in TLeEssenceof Christianity) cd
obiectul credintei poate sd nu fie nimic mai mult decAtproiectarea sinelui aceluia
carecrede.Sauprobabil incredereacuiva poate fi pur gi simplu intr-o imagine a
tatelui, in superego-ulsiu sau ln ceva de acestgen. Pentru Camell 9i altii, care
sustin punctul de vedere propozifional sau informaliona1 despre revela{ie,
credinta constd in a crede anumite afirmalii despre Dumnezeu - cd El este
atotputemic, iubitor, omniprezent, tiunic - gi apoi in punerea increderii in
Dumnezeulastfeldefinit. Teoretic,esteposibil seseoferedovezi caresd serveasci
la confirmareasau validareaacestorafiimatii.
in orice caz, in conceptianeoortodoxl Dumnezeunu ne spune nimic despre
Sineinsugi.Noi ajungems! il cunoagtemitxcadrul iniahdrii. insd curn anumegtim
noi oare ci cel pe care Il intabdm esteDumnezeul cregtirdsmului, in afare de cazul
in care ne spune El cine este gi cum este?Existe oare anumite criterii pe baza
cdrora sd putem realiza dacd intdlnirea noastri este o intAlnire cu Dumnezeul
cregtinismului? Pdstrati in minte disculia noastrd anterioarAin legeture cu natura
personald a limbajului religios (capitolul 6). Fiindci datorite acestei naturi
personaleputem aiunge si Il cunoagtempe Dumnezeuagacum cunoagtemalte
34. Barth, ChurchDogtnatics,'rol. 1, pafiea 1, p. 268-269.
Edward Camell, Tre Casefor OrthodoxTheology,Philadelphia, Westminstet 1959,p. 29-30.
William Hordem, Trre A$e for a New ReformationTheolory, Phllad.elphia, Westminster, 1959,
P.72.
Revelafiaspeciali a lui Dumnezeu 173
fiinle omenegti.Totugi,paralelasendruiein celedin urmd, deoarecein timp cenoi
avem experientesenzoriale legate de ceilalti oameni, dupi c6te s-ar putea
presupunenoi nu avem nici una cu privire la Dumnezeu. Putem recunoatteo
persoandpe careo cunoagtem,prin a aruncao privire la fata ei, fera ca persoana
sene spundcine esteea.Acestlucru insd nu estevalabil cu privire la Dumnezeu.
Cum anumeIl recunoagtemnoi pe El ca fiind triunic Ai nu o singurd persoani?
Degi neoortodoxiasustine ce Dumnezeu este cunoscut in mod real in cadrul
iniAlnirii, 9i ci credinla evoci irnplicit increderein adevdrul anumitor pretenlii
sau afirmalii, ea nu clarifici tocmai felul in care se intample acest lucru.
Rispunsulcel mai obignuitestecd revelaJiasevalideazepe sine inu se dovedegte
pe sine). Pe lAngi aceasta,neoofiodoxul sugereazi cd aga cum cel mai bun
rXspunsla intrebarea,,Cum anumevoi gti cAsunt indregostit?"este,,Veigti pur qi
simplu", respunsulla intrebarea,,Cum anume pot se qtiu cd Dumnezeu estecel
pe careil intAlnesc?"este,,$tii pur 9i simplu".37
Emil Brunnera intempinat aceastdproblemdin Orir Fnifh.El discutdproblema
altorcirti in afaraBibliei carepretind 9i ele ci sunt CuvAntullui Dumnezeu.Cum
rdmine cu dumnezeul intAJnitprin intermediul acelorcer$?Este el Dumnezeul
cregtin?Primul rispuns al lui Brunner este ca acestecerf pur gi sirnplu nu se
adreseaziunor ne-musulmanisau ne-hindugi.Cel de-al doilea rispuns pe careil
di Brunnerestecdin acestecdrti seaudevoceaunui striin, adicdo alta vocedecat
ceape careo auzim in Biblie. Esteinsd acestaintr-adevdrun rispuns adecvat?El
spune cA vocea auzite in acestecaru poate sd fie gi ea oarecum vocea lui
Dumnezeu,insd nu esteprea clard. Sute de milioane de musulmani qi hinduEi
Sdsesc cAintahirea cu dumnezeulacelorcdrji - unele dintre ele vorbind la fel de
rAspicatca odcecartecregtine- estereald.Ei gregescoare,saune intahim noi toti
cu acelagilucru? Din nou rdspunsul lui pare sd fie doar: ,,Noi nu suntem
musulmani sau iindugi".3'r Aparent Dumnezeu gi adevirul pot fi intalniti in
diferitemoduri. Insd nu se afld aceastala un Dasde subiectivisrn?
AcestIucru ridicd o alte problem;, ceaa teologiei.Cei caresusfin cd revelalia
estepersonali sunt totugi foarte preocupati sd defineascdcorect crezul sau sd
stabileascd uneleinlelesuri doctrinarecorecte,degi,bineinleles,insistech credinta
nu estein afirmaliile doctrinare.Barth gi Brunner, de exemplu, au avut unele
disputecu privire la problemecum sunt natura gi statutul imagjnji lui Dumnezeu
in om,precumgi nagtereadin fecioaregi mormantul gol. Probabilcd fiecaredintre
ei erade pdrerecd incearcdse stabileascd doctrina corectdin acestedomenii. Ins.i
cum anume se raporteaze oare aceste afirrnalii doctrinare la revelalia
nepropozilionale,sau cum derivi ele din ea?Existd aici o probleme.Brunner a
insistatasuprafaptului cdnu existi ,,adeviruri revelate",dai ci existi ,,adevdruri
alerevelafiei".Doctrina ca simbol sustineel, este,,indisolubillegati de contextul
pe careil reprezinte", gi anume intallirea noastri personali cu Dumnezeu.3e El
spunede asemeneaci Dumnezeu,,nu ne transmiteo seriede lecturi in teologie
dogmaticdsau nu ne supune spre examinareo mdrturisire de credinld, ci ne
inslraieglrin rnod real cu privire la El insuqi.El ne spuneintr-o maniereautenticd
Ibid.,p . 8A-82.
38. Brunner,Orr lrilft, pag. 11.
39. Brunner,Dioirc-H!rrn n Encauntcr,p.110-
1 . 7A
CunoscAndu-Lpe Dumnezeu
cine esteEl gi ce vrea El pentru noi gi de la noi".aoAceastaaproapece sunAin

acelagifel ca gi adevdrurilerevelatepe careBrunner incercasi le evite cu pretul
unor mari eforturi. 9i careesteoarenatura legiturii indisolubiledintre doctrine gi
intAlnire daci nu existenici un adevdr revelat?Respunsullui estese prezinte o
analogieintre dochind gi sacramentulCinei Domnului. Dupi cum Domnul insugi
este prezent in, cu gi sub elementele Cinei Domnului (care sunt simbolurile
sacramentului),la fel gi Domnul este prezent in, cu gi sub doctrini, care este
simbolul iniahirii.al PrezenJaLui nu poatefi sustinutdfird doctrind.
Existe catevaprobleme pe care le ridicd aceasti analogie.Una dintre ele este
aceeacd incearcasd explice ceva obscur prin ceva gi mai obscur - o conceplie
despre Cina Domnului bazatd pe o metafizice invechitd sau cel putin
incomprehensibila.InsE lisdnd la o parte acest aspect, mai existd Fi o altd
dificultate. Este simplu sd se spune ce prezenlaDomnului nu poate fi susJinute
fdrd doctrind. Dar cum s-a ajuns Ia aceastddoctrind?Cum esteea derivatd din
inidlnire?Cum stabilegtecinevaci aceaformi a doctrineicarea fost prezentatdde
Brunnerestemai corectedecatceaa lui Barth?BemardRamm a subliniat cd Barth
a utilizat gasemilioane de cuvinte puse in propozitii (in ChurchDogmatics)pentru
a vorbi de intalnirea nepropozitionaH.Ramrn remarcdfaptul cd ,,relalia dintre
afirmafiile doctrinare gi iniahfue este intr-o stare de integrare nesatisficitoare in
neoortodoxie".a2John Newton Thomas vorbegte despre,,starea anormale a
Scripiurii" in gdndirealui Barth - revelaliaesteconsiderati nepropozilionaH,Si
cu toate acesteacuvintele Scripturii ii exprimi oarecum conlinutul cognitiv
Thomasse pldnge ce Barth continua sd impaceproblemeledoctrinareprin a cita
Biblia in aceeaqimanierd in care o face fundamentalistul,ale cdrui puncte de
vederele-a respins.a?
Aceastanu vrea sd sugerezecd nu poate exista o legdture intre revelatia
nepropozitionale gi propoziliile adevdrului, ci ce aceastelegdturd nu a fost
explicaid corespunzAtorde neoortodoxie.Problemavine din faptul ce se face o
separareintre revelatia propozilionald 9i cea personald.Revelafia nu estefi?
personale/fe propozifionald; ea este ambele,gi una gi cenlaltd.Ceea ce face
Dumnezeuin primul rAnd estesd Serevelezepe Slzz,insd EI faceacestlucru, cel
putin in parte, spunindu-ne cevadespre El insugi.
Dar nu ne confruntamnoi oarecu problemaimpersonahtetiiatunci cand avem
in vedere afirmaliile despre Dumnezeu?Nu ne di aceastamai degrabd relafii
impersonalede tip eu-acela,decAtrelalii de tip eu-tu?Analiza pe careo implce
acestedou6 expresiiestenu numai incompletdci gi amAgitoare.De fapt aici sunt
implicate doud variabile, intrucit trecereade la eu-tu la eu-acelaimplicd nu
numai o trecerede la personalla impersonal,ci gi o trecerede la persoanaa doua
la a treia. Sunt necesarealte doud categorii pe care le vom denumi ,,eu-tu"gi
,,ev-el/ ea".
Este posibil sa avem un limbaj la persoanaa doua (sau limbaj de adresare),
careestefoarte impersonal(eu-tu).Expresia:,,Hei,tu!" reprezinti un exemplu in
40. Ibid.
41. Ibid.,p.111-112.
42. BernardRarnm,TlzcPattarnoJA thorit!, Gl"LndRapids,Eerdmans,1957,p. 98.
43. John Newton Thomas,,,How Barth Has InfluencedMe", Theoio3yToday13,1956,p,368-369,
RevelatiasDeciaha lui Dumnezeu 175
acestsens. Este de asemenea posibil sd se vorbeasci despre o a treia persoand in

termeni personali. Limbajul de prelegere poate afiga preocupare, respect, cdldur6,
9i chiar 9i delicatele. Adicd limbajul ,,eu-el/ea". Nu trebuie sd transformdm
persoanelein obiecte c6nd trecem de Ia a le vorbi lor la a vorbi despte ele. Astfel,
afirrnatiile despre Dumnezeu nu trebuie si fie impersonalc.
Scripturaca revelatie
Daci revelalia include adeviruri propozifionale, atunci ea este de o asemenea
naturd incat poate fi consemnatd. Ea poate fi a$temute pe hefiie sa\\ consemnatiiij
scrls. $i acest document scris, in mdsura in care este o reproducere exacti a
revelatiei originare, este de asemenea revelatie prin derivare, gi este indreptdtit gi
sd fie numit astfel.
Definitia revelatiei devine aici un factor. Daci revelalia este definitd ca fiind
doar ceea ce se int6mpld efectiv procesul sau reaclaren,ah.rnci Biblia nu este
revelatie. Revelatia este ceva ce a avut loc cu mult timp in urme. Dacd, totugi, ea
este gi produsul, rezultatul sau. reoclatul, atunci Biblia poate fi numiti gi ea
revela{ie.
lntr-o manierd similare termenul discos poate sernnifica ceea ce are loc efectiv,
rostirea cuvintelot gesturile (,,vorbirea"). Poate, de asemenea,sernnifica gi cele ce
au fost spuse. Astfel, am putea foarte bine si dezbatem daci o stenogramd (sau o
inregistrare audio sau video) poate fi numitd ,,discurs". Cineva ar putea sustine
cd acesteanu sunt discursul. Acela a avut loc martea trecuti, intre orele 19 gi 30 de
minute gi orele 20. Cu toate acestea, acea inregistrare este discursul, deoarece
pdstreazi conlinutul mesajului.
Lingvistul Kenneth Pike a observat cd negarea revelatiei propozifionale se
bazeazd.pe o concepjie prea ingr-rsti despre lirnbaj. Negreqit, limbajul are o
relevanld 9i un scop social, el este destinat comunicdrii cu alli oameni $i e fdcut
pentru a-i sensibiliza. Inse el servegte de asemeneagi altor scopuri: si vorbegti cu
tine insufi, sd formulezi idei, sd depozitezi acesteidei. Conceplia neoortodoxd, cd
nu existe revelatie fdri rdspuns, ignora faptul cd degi un mesaj poate fi disponibil
pentru altii, s-ar putea ca acele persoane sh nu fie incd pregdtite sel primeascd.
Pike se folosegtede imaginea unui mare om de gtiinld care line o prelegere in fata
unui grup de absolvenfi care urmeazi cursuri postuniversitare, dintre care nicl
unul nu intelege cele spuse. Cu toate acestea prelegerea este inregistratd pe o
casetegi dupi trei ani de studiu studentii o asculti din nou gi de data aceasta o
inteleg. Totugi, mesaiul inregistrat a ramas neschimbat. Atat cu prina ocazie, cAt
gi cu cea de-a doua el a con{inut adeviruri.{
Problema de o mai mare anvergurd este natura revelaliei. Dacd revelalia este
propozilionald, ea poate fi consemnate. $i dace acestaeste cazul, atunci intrebarea
dacd Biblia este revelalie - in acest sens dedvat - este totodate o intrebare cu
privire Ia faptul daci ea este inspiratd, sau dacd a consemnat intr-adevdr ceea ce
fuseserevelat. Acesta va fi subiectul capitolului urmetor.
44. KennethL. Pike, ,,Languageand Meaning:StrangeDimensionsot'Truth", ChtistianityTad.ry,

B
mai 1961.,p . 27.
Trebuiede asemeneasi observdmfaptul cd aceastdrevelatieesteprogresiai.

Trebuieavutd o oarecareatentiein intrebuintareaacestuitermen,deoarecea fost
uneori folosit pentru a reprezentaideeaunei dezvoltiri evolutive treptate.Noi nu
ne gdndim la acestlucru. Aceastdabordare,care a prosperatin cajrul teologiei
Iiberale,considerace unele sectiuni din Vechiul Testamentsunt efectivinveciite
9i false;ele erau privite ca nigte aproximeri imperfecteale adevirului. Ideea pe
care o sugerdm noi aici este, ci revelaJiaulterioari se clidegte pe revelaiia
anterioarb.Ii estecomplementard9i supLimentard, gi nu contradiatori;.Obseru;ti
modul in careIsus a elevat invildturile Legii prin fapiul cd le-a extins influenta,
le-a dezvoltat gi le-a interiorizat. El $i-a prefalit adeJeoriinvdfdtura cu expresra:
,,A!i auzit ...dar Eu vd spun." intr-o manierdsimilard,autorul Epistoleic6treEvrei
subliniazefaptul ci Dumnezeu,carea vorbit in trecutprin profeli, in acesteultime
zile a vorbit printr-un Fiu, carereflectdgloria Lui 9i clre poartd amprentanaturii
Lui (Evrei 1:1-3).Revelalia lui Dumnezeu este un proces, la fei cum este gi
rdscumpdrarea,gi incd un proces care s-a indreptat spre o forme tot mai
compleU.ar
Am vizut cd Dumnezeua luat initiaiiva de a ni Sefacecunoscutintr-un mod
mult mai complet decat prin revelalia generald,gi a f6cut-o intr-o manieri
potriviti cu irntelegereanoastrd.Aceastainseamndce oameniipierduli gi picdtogi
pot_aiunge sd-L cunoascdpe Dumnezeu gi apoi pot continua se creascdin
tntelegereaa ceeaceagteaptdEl de la copiii Lui gia ceeacele promite El. Deoarece
aceastdrevelatieinclude atat prezentapersonalea lui Dumnezeu,c6t gi adevirul
informalional, rltgrn capabili sd-L identificdm pe Dumnezeu,si inlelegem
l9i
catecevacu privire ta El 9i si il ardtdmqi altora.
45. Ramm, SpccialR?oelation,

p.1.67Sj vrm.
Consem narearevelatiei
:
inspiratia
Definireajnspiratiei
Faptulinspiratiei
Problemece apar la formulareauneiteoriia inspiratiei
Teoriiale inspiratiei
Metoda formulariiunei teorii a inspiratiei
Sfera de cuprinderea inspiratiei
Intensitatea
inspiratiei
Un modelde inspiratie
Definireainspiratiei
r:.r^ptl"f," Scripturii roi infelegem acea influenli supranaturala

^._lti", a
Lrunurut5Jant asupra scriitorilor Scripturii care a fdcut
ca scrierile lor sd fie o
inregistrareexactiia reveratieisau cared avut cd rezultat
raptul cd cee;rce au
scrisei esterealmenteCuvantullui Dumnezeu.
Dacd, dupd cum am sustinut ir:r capitolul precedent,
revelalra este acea
comunlcarecu omul inifiatd de Dumnezeu ce conline
adevirul pe care omul
o"P"i" cunoasci pentru a se raporta cum se cuvine la Dumnezeu,atunci
:d-:l ar
hebui si fie evident gi de ce anume esteinspiralia necesare.
Degi revelaliaadr-rce
foloaseir-rmomentul comunicdrii ei celor care o primesc,
este foarte posibil ca
acelefoloasesi dispard in cazul celor care se afli dincoro
de cercul ei imediat.
"1"^: ce Dumnezeu nu-$i repetdrevelaliapentru fiecare
P". persoandin parte,
r:ale.de a o inregistra.Ea aipuiea fi inregistraia,irresre,prntr_o
I",o::^t1,"1:*
redare_oral;sau prin fixareaei inh_o haditie precisd,gi
-intre cuiiguranfd acestlucru a
fost eficient in perioada surveniti r-rneori aparilia ?evelaliei iniliale gi
consemnarea ei in scris.Totugi,de aceastiinregistrareseleagdanumite probleme
atunci_cand.sunt implicate perioade lungi dJ timp,
intruclt traditia orald este
supusderoziunii 9i modificdrii. Cine a jucat vreoclaid
aceljoc de societatein care
o persoana goptegteo povestire alteia, care o transmite
in goaptd persoanei
urmatoaregi agamai depariepAndce toli iucdtorii iau cunogtinli de ea,gi-aputut

faceo idee bund desprecdt de ugor poatefi deformatdtradilia orald.$i la aieeagi
concluzieva ajungegi cel careobservi felul in careserispAndesczvonurile. Degi
nu hebuie subestimati tenacitateaneobignuitl a memoriei orientale gi decizia
povestitorului de a fi credinciostraditiei, esteevidentenevoia de cevamai mult
decAto repovestireorali.
In tirnp cerevelaliaestecomunicareaadevdrului divin de la Dumnezeula om,
inspiralia seasociazemai mult cu hansmitereaaceluiadevir de la primul recipient
(recipiente)la celelaltepersoane,fie atunci, fie ulterior. Astfef revelalia ar putea fi
considerateo acliune verticald,iar inspiralia una orizontald.Tiebuiesd observdm
ci degirevelagiagi inspiratia suni de obiceiluateimpreund,esteposibil sd o avem
pe una din ele fird cealaltd.Existe cazuri de inspiraJiefdrd revelaJie.in unele
cazuri Duhul SfAnti-a determinatpe scriitorii Scripturii sd consemnezecuvintele
necredinciogilor, cuvinte care cu sigurante nu au fost revelate in mod divin. Se
preapoateca unii scriitori ai Scripturii si fi menjionatproblemecarenu le-au fost
revelatein mod special,ci erau informajii la dispoziJiaoricui care era dispus si
facdinvestigaJiilenecesare.E foarte posibil ca genealogiile,atat cele din Vechiul,
cat 9i din Noul Testament(consemnarea arborelui genealogical lui Isus) si aibd
acestcaracter.A existatgi revelatiefird inspiralie: cazuri de revelaliecarenu au
fost consemnate,deoareceDuhul Sfantnu a determinatpe nimeni sd le ound pe
hirtie. loan facetocmai aceastiobservaliein Ioan 21:25,;end afirm; ca dac; ai fi
fost scrisetoate lucrurile pe care le-a fdcut Isus, ,,cred cd nici chiar in lumea
aceastan-ar Ii putut ir:rcipeacdrlile cares-ar fi scris".Dacd,agacum am sustinut
ir capitolul precedent,toatecuvintelegi acfiunilelui Isus au fost cuvinte qi ac{iuni
ale lui Dumnezeu, atunci Duhul a fost dupd cdte se pare foarte selectiv in
inspirareaautorilor biblici.
Faptulinspiratiei
lncepemprin a observacd de la un capit Ia celdlaltal Scripturii existdpretentia

sau chiar premisa originii ei divine, sau a echivalenlei ei cu vorbirea efective a
Domnului. Acestargumentesteuneori nesocotitpe bazafaptului cd estecircular.
Existdo dilemi cu careseconfruntd oriceteologie(saude fapt orice alt sistemde
g6ndire)atunci cAndvorbegtedespreautoritateade Ia temeLiaei. Fie cdigi bazeazd
punctul de pomire pe ea ins6gi,cazin carese facevinovatd de g6ndire circulard,
fie cd se spriiini pe o cu totul alt; fundalie decat cea pe care igi intemeiazdtot
restul articolelor,cazin caresefacevinovatd de inconsecventi.Orice student care
urmeazAcursuri postuniversitarese deprinde repede sd joace asemeneafarse
dialectice necinstite. Observali, totugi, ce noi suntem vinovali de o gAndire
circularddoar i:r cazul in caremArturia Scripturii esteceacare esteautorizatesd
decidi problema. insd in mod cert trebuie sd se tind seama de pretenJia
scriitorului Scripturii ca ceva care face parte din procesul formulirii ipotezei
noashe cu privire la natura Scripturii. In cursul evaluerii ipotezei se va tine
desigur seama gi de alte considerente.Ceea ce avem aici este intrucatva
Consemnarearevelatiei: inspiratia 179
asemanator cu un proces penal. Inculpatului i se perrnite sd depuni mdrturie in

favoarea lui. Totugi, aceastemirturie nu este considerati decisivd; adicd, dupi ce
a auzit ce inculpatul se declarh ,,nevinovat",ludecitorul nu va spune imediat: ,,Eu
il gdsesc pe inculpat nevinovat." Pentru a determina credibilitatea mdrtudei
inculpatului se cer gi se analizeazd mdrturii suplimentare. insi merturia lui este
admisi.
Cdnd se rdspunde la acuzatia de a se fi utilizat un ra{ionament circular trebrjie
avut in vedere incd un element. CAnd cineva consultd Biblia pentru a determina
conceptia autorilor despre Scripturi, el nu presupunc neaperat inspiratia ei.
Aceastd persoani o poate consulta doar ca pe un document istoric care ne
ingtiinjeazd cd autorii ei l-au considerat CuvAntul inspirat al lui Dumnezeu. in
cazul acestaBiblia nu este privitd ca fiindu-gi proprir.rl ei punct de pomire. Cineva
se face vinovat de gAndire circulard doar daci pornegte de la premisa inspiraliei
Bibliei, iar apoi intrebuinleaze aceastdpremisA drept garanlic ce pretentia Bibliei
de a fi inspiratd este legitimi. Nimeni nu se face vinovat de gAndire circulard dacd
nu prezinti pretenlia scriitorilor Scripturii ca dovada ultimd. Este permis si se
intrebuinleze Biblia ca document istoric dAndu-i-se voie sd pledeze in propria sa
favoare.
Existi cateva moduri in care Biblia mirturisegtc despre originea ei divind.
Unul dintre ele este conceptia autorilor Noului Testament cu privire la Scripturile
din vremea lor, pe care noi le-am denr-rmiastizi Vechiul Tcstament. 2 petru 1:20-21
este un exemplu decisiv: ,,Fiindcd mai intai de toate, se gti| ce nici o prorocie din
Scripturd nu se talcuiegte singr-rri, Cici nici o prorocie n-a fost prin voia omului;
ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul SfAnt." petru afirmd aici
ci prorociile din Vechiul Testament nu erau de origine omeneasch.Ele nu fuseserd
produse prin voinla sau decizia omului. Ele au fost mai deqrabd cauzate sau
niscute ($epdpcvou) de Duhul lui Dr.rnnczcu. Impulsul care a dus la consemnarea
lor a fost de Ia Duhul SfAnt. Din acest motiv, cititorii lui Petru trebr-desd acr.rrde
atenlie cuvdntuh-ri profetic, intfl.rcat el nu este pur pi simplu cuvAntul omului, ci
este CuvAntul lui Dumnezeu.
Un al doilea text este al lui Pavel din 2 Timotei 3:16: ,,Toatd Scriptura este
insuflate de Dumnezeu gi de folos ca sa invete, se mustre, sd indrepte, si dea
intelepciune in dreptate Versetul acesta face parte dintr-un pasaj in care pavel il
sfdtuiegtepe Timotei sd stdruie in invd{itr-rrile pe care le primise. Pavel presupune
ci Timotei este familiarizat cu ,,scrierile sacre" (v, 15) 9i il indeamni sd stdruie in
ele deoarece ele au o inspiraJie divin.i (sau mai corect, sunt ,,tagnite din
Dumnezeu" sau,,insuflate de Dumnezer-1').Imaginea creatd aici este ca ele sunt
produse in rnod divin, intocmai cum Dumnezeu a pr.rs suflare de viate in om
(Geneza 2:7). Din acest motiv sunt necesare pentru maturizarea treptati a
credinciosului, astfel incit ornul lui Dumnezeu si poati fi ,,desdvArgit gi cu totul
destoinic pentru orice lucrare bund" (2 Tirnotei 3:17). Nu se spune nimic despre
autoritatea sau lipsa de autoritate a Scripturilor in probleme diferite de aceste
preocupdri spirituale practice, curn ar fi legitnrile dintrc Biblie
9i problemele
istorice sau giiinfifice, insd aceastdornisiune nu pare semnificative dacd se are in
vedere contextul.
180 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu
CAnd ne intoarcem la cele pJedicate de Biserica primard, gdsim o intelegere

similard a Vechiului Testament.in Fapte 1:16petru spune:,,Frigilor,trebuia sl se
implineascdScripturaspusdde Duhul Sfdntmai inainte,prin gura lui David...,,
9i
continud apoi prin a cita Psalmul 69:259i Psalmul 109:8cu privire la soartalui
Iuda. Esteremarcabilaici ci Petru nu numai cd socotestec..,vintelelui David ca
fiind demne de incredere,ci afirmi de fapt cd Dumneieu a vorbit prin gura lui
David. David a fost, ca se spunem aga,,,gura lui Dumnezeu,,.Acieagi idee, gi
anume ce Dumnezeu a vorbit prin gura profelilor, se gdsegtegi in Fapte 3:1g,21
9i
4:25. Kerygma agadar, pune semnul egal intre,,este scris in Scripturd,, gi
,,Dumnezeua spus".
Aceasta se potrlvegte foarte bine gi cu mdrturia profelilor. Ei au declarat
necontenit:,,AgavorbegteDomnul." Mica a scris:,,...ci fiecareva locui sub vita lui
gi sub smochinul lui, 9i nimeni nu-l va mai tulbura. Cdci sura Domnului ostirilor
a vorbit" (4:4).leremia a spus: ,,Iati inse cuvintele pe iare le-a rostit Dlmnul
asupra lui Israel gi asupra lui Iuda" (30:4).Isaia a afirmat: ,,Aga mla vorbit
Domnul ...9i m-a ingtiintai" (8:11).Amos a declarah,,Ascultalicuvantul acesta,pe
care-lrostegteDomnul irnpotdva voastrd,copii ai lui Israel,,(3:1).$i David a spus:
,,Duhul Domnului vorbegte prin mine, 9i cuvdntul Lui este pe lirnba mea,,
(2 Samuel23:2).Afirmalii ca acestea, careapar mereu la profeli, aiatd cd ei au fost
congtientide faptul ce erau,,manadde Duhul SfAnt,,(2 petru 1:21)
In cele din urmd, observdm pozifia pe care a sustinut-o chiar Domnul nostru
cu privire la scrierile Vechiului Testament.ln parte, noi putem deduce aceastd
pozilie din felul in care S-a raportat El la conceptia despre Biblie pe care au
susiinut-o oponenlii Lui, fariseii. (Aceastaa fost gi conceptia imbrdtigati de
maioritateaiudeilor din aceavreme.)El nu a ezitatniciodatesi corectezeideile lor
gle$ite gi sd le indrepte interpretdrile eronate ale Bibliei. Totu$i, nu le-a contestat
sau corectatniciodate conceptiadesprenatura Scripturii. Era in dezacordcu ei
doar in privinla interpreiAriipe careo-dddeauBibliei, sau a tradiliilor pe care le
adiugaserah conlinutul Scripturilor.in disculiile gi disputelecu oponenJiiLui,
Isus a citat in repetateranduri din Scripturi.Cu ocaziatriplei Saleispitiri, Isus i-a
rdspuns de fiecaredati lui Satancu un citat din Vechiul Testament.El a vorbit
despre autoritateagi permanentaScripturii: ,,Scripturanu poate fi desfiintatd,,
(Ioan 10;35);,,catevreme nu va trececerul gi pimAntul, nu va treceo iotd sau o
fr6nturd de slovd din Lege, inainte ca sh se fi intampht toate lucrurile,, (Matei
5:18).Doud lucruri erau consideratesacrein Israeluldin vremealui Isus:Templul
gi Scripturile.Isus nu a ezitat se atragdatentiaasupracaracteruluiefemeral cllui
dintai, inhucat nu aveasd nai rdmAndpiatrd pe piatrd din el (Matei 24:2).Existi
prin urmare un contrastizbitor ir:rtreatitudineaLui fald de Scripturi gi atitudinea
Lui fagdde Templu.l
Din celeprezentatepani acum putem trage concluziacd mdrturia unanimd a
scriitorilor Scripturii este cd Biblia a originat de la Dumnezeu gi este mesajul
adresat.deEl omului. Aceastaesteinspirajia Bibliei; trebuie acum sd ne intrebim
ce inseamnd ea. $i acesta este momentul in care incep sd apard diferente in
conceplii.
1. Abraharn Kuyper, Principlesof SacredTheoio8y,
Crand Rapids,Eerdmans,1954,p.441.
Consemnarea
revelatiei: inspiratia 181
Problemecareapar la formulareaunei teorii a inspiratiei
Pe agenda fiecdrei persoane care incearcd sd formuleze o teorie a inspirafiei ar
trebui si se afle cAteva intrebdri. Acestea trebuie puse neapdrat in cazul in care se
doregteo intelegeredeplini a natLrriiinspiraliei.
1. Putem se formuldm noi oare o teorie a inspiraliei? Ar trebui sd fie limpede
cA o asemeneaintrebare trebr.riepusd incd inainte de inceperea operaJiei. Unii ar
putea fi de pirere cd o asemenea operalie nu este nici necesard gi nici folositoare.
Ar trebui pur gi simplu si intrebuin{dm Biblia, firi a teoretiza pe marginea naturii
ei. Ar trebui sd fim mullumiti de faptul cd Biblia este inspirati, in loc si ne
irtrebim cum anume a fost inspirati. Totugi, acest argr-rmenteste gregit. Realitatea
estecd felul in care folosim Biblia va fi influentat de ceea ce credem despre natura
ei. O vom folosi, rnai mult sau mai putin congtient, in funcJie de o anurnitd teorie
implicitd despre natura ei. Dir acest motiv ar fi de dorit sd elaboram propria
noastrd conceplie despre inspiratie.
O alte obiectie este ci Biblia nu prezinti o doctrine conpletd despre ea insigi.
Ar trebui sd ne limitem la intrebuinlarea terminologiei gi a conceptelor biblice.
Totugi,dacd acest sfat ar fi urmat in mod consecvent,intelegerea noastri biblicd 9i
teologice ar fi sirdcith considerabil. Biblia nu folosegte termenul de Trinitate, insd
este nevoie de acest concept dacd vrern sd intelegem materialul biblic. in mod
similar, scriitorii biblici nu discutd despre ,,Q" sau Lo3ld,gi nici termenul de lstorlc
snlaificd (Heilsgeschichte)nu apare in canon. Totugi, acestca fac parte din
mecanismul analitic pe care-l intrebuinldm ca si inlelegem mai bine adevdrul
biblic. Intr-o manierd similard, pentru o inlelegere mai completd a Bibliei este
dezirabili gi necesard o intelegere mai completi a naturii inspirafiei (chiar daci
subiectul nu este dezvoltat in ScriDturd).
Obiectivul nostru nu este in primul rand si stabilim cum anume a fost
inspiratd Biblia; adica noi nu facem cerceteri cu privire la procesul sau metoda
prin care Dumnezeu a infdptuit inspiralia Bibliei. E nevoie gi dc o asemenea
cercetare,insi noi ne intrebdm in primul rAnd in ce mesuri este inspiratd Biblia.
intrebarea noastre se situeazd inlre dncd gl ctutr este Biblia inspirati; cu alte
c u v i n t e c, ca n u m e e s t ei n s p i r a ti n B i b l i c .
2. Ne asiguri oare Biblia o temelie pentru a ajunge la inlelegerea inspirafiei ei?
Daci in Biblie nu se gesegteo teorie completd de acest gen, existd oare cel pu{in o
temeliesuficiente pe care si putem construi o asemeneateorie? 9i daci da, suntem
noi oare decigi sd acceptdm gi si urrn6m punctele de vedcre ale scriitorilor
Scripturii asupra acestui subiect, sau ne simtim liberi sd criticim, si modificdm
sau sd respingem chiar modul lor de ingelegere?
3. Ar trebui oare si considerim in cadrul teoriei noastre cd cea mai importantd
este invdtitura Bibliei cu privire la ea insegi, sau sd accentuem in primul r6nd
natura Scripturii, caracteristicile pe care lc prezinta ea? Putem sd le denumim pe
acesteamaterialul didactic Ai, respectiv, fenomenele Scripturii. Se face uneori
referire la cele doua aborddri sub denumirea de abordare deductivd $i, respectiv
inductivd, insi aceastdterminologie este oarecum derutantA. Majoritatea teoriilor
despre inspirafie intrebuinteaze ambele tipuri de material. intrebarea cruciali
este:Care tip de material va fi interpretat in lumina celuilalt? Diferenlele cele ntai
182 CunoscAndu-L
pe Dumnezeu
semnificativeintre teoriile evanghelicedespre inspiralie apar probabil in acest

punct.
4. Esteoare inspiratia uniforme de la un capdtla celilalt al Bibliei, sau existe
diferite grade sau nivele de inspirafie? Nu ne intrebdm aici despre natura
materialului, ci mai degrabddesprenatura gi gradul inspiraliei. Esteposibil oare
ca in unele locuri din Biblie cuvintelecareau fost scrisesi fi fost efectivdictate,in
timp ce in alte locuri sd fi avut loc doar o dirijare a gAndurilor scriitorului, iar in
altelese fi existatpoate doar impulsul de a scrie?
5. Este oare inspiratia o calitate detectabih?Existd ceva unic in materialul
inspirat, astfel incdt sd-l putem detecta sau recunoagte ca text inspirat?
Rispunzdnd afirmativ la aceastdintrebare,unii liberali au aiunsin extremade a
spuneefectivci,,inspirat" esteegal cu ,,inspirativ,,.Gradul de inspiralie poate fi
evaluat prin investigarea misurii in care o porliune din materialul scris il inspird
pe cititor. Pe acesteconsiderente,Predicade pe munte a fost privite ca mult mai
inspiratd decdt genealogiile.Poatefi determinatdoare canonicitateaprin aceastd
metodi; pot fi gdsite,de exemplu,diferenlecalitativeintre EpistolacetreEvrei gi
Pdstorullui Hermns?Dacdse sustinecd exisiddiferite grade de inspirafiein cadrul
canonului, ar trebui sd fie posibild sortareaacelordiferenle.
6. Cum se raporteazdinspiralia la folosireasurselor?lnseamni oare ce tot ce
estescris a fost dat intr-un fel sau altul intr-o anumiti manieri imediate de cehe
Duhul SfAnt?Sau folosirea surselor ingiduie folosirea documentelor istorice,
poatechiar angajareain cercetiri extinse?
7. Dacd inspiralia include folosireasurselor,le garanteazdea oare acuratetea?
Daci scriitorul Scripturii a folosit o surse istorice ce a continut o eroare, l-a
celeuzii 9i diriiat oare Duhul SfAniintr-o asemeneamanieri incAt el sAcorecteze
aceaeroare?Sauinspiralia insemnadoar ce autorul a relatatcu exactitateceeace
se gdseain documentulintrebuinJat,chiar daci aceastapresupuneaintroducerea
unei erori?
8. Are de-afaceoareinspiralia cu modelareagi pregdtireamaterialului inainte
de inhebuintarea lui efectivdde cetre autorul Scripturii? in unele cazuri, de la
intAmplarea evenimentului9i p5ni la.onse*trurei lui in Scripturase scurgeau
perioade lungi de timp. in acestinterval comunitateacredinciogilortransmitea,
selecta, modifica, arnplifica gi condensa materialul primit. Afecteazl oare
inspirafia gi acesteprocese?S-a extins oare cilduzirea divind 9i asupra celor
intAmplatecu aceastdtraditie transmisdsau toate acesteaau fost guvemate doar
de legile firegti ale psihologieide grup gi ale formdrii tradifiei?
9. Se raporteazi oare inspiralia in linii mari sau de aproape la scriitorul
Scripturii? Cu alte cuvinte, este oare inspiralia ceva ce caracterizeazdnumai
momentul efectival scrierii,sau implicd gi experienteanterioarecareil pregdtesc
pe autor pentru acel moment? Implicd inspirafia gi formarea personalitdtii
autorului, a profilului lui, a vocabularuluilui, a intreqului lui mod de a considera
lucrurile?
10.Este oare inspiralia o calitate legatd in mod permanent de scriitorul
Scripturii, sau,ca sd zicem a$a,de funcfia de profet sau de apostol;sau esteea o
influenla speciaH aperuii h un moment dat? Daca inspiralia este o calitate
permanente, atunci, in virtutea slujbei, orice lucru pe care l-a scris un profet sau
un apostol in legdture cu o problemd de interes spiritual sau religios va fi inspirat
gi prin urmare autoritar. Astfel, orice rAnd scris de Pavel, orice scr$oare ce
trateazi despre viaja cregtini, va fi inspiratd gi ar trebui inclusi in canon doar din
pricina autorului ei. in al doilea caz, cel in care inspiralia este o influenji speciali,
va fi considerat Scripturi doar ceea ce a scris Pavel sub influenta speciald a
Duhului Sf6nt.
11. Tiebuie atribuitd inspirajia pe buni dreptate scriitorului Scripturii sau
Scripturii pe care a scris-o el? In primul caz, inspiralia ar avea de-a face mai ales
cu relatia dintre Dumnezeu gi autor. Ea ar fi ceva ce Dumnezeu face apostolului
sau profetului. in cel de-al doilea caz, accentul e pus rnai mult asupra produsului
rezultat. O alte posibilitate este se se combine acestedou; optiuni: este inspirat in
primul rAnd autorul, iar in al doilea rAnd scrierea.
12.In final, cu cAt din materialul autorului are de-a face inspiratia? Ea tine
numai de problemele legate de rdscumpdrare, astfel ci atunci cAnd scriitorul
abordeaze probleme secundare, cum sunt gtiinla $i istoria, el o face pe cont
propriu? Sau opereazh inspirajia qi in domeniul celorlalte probleme?
Teorii ale inspiratiei
Au apdrutuneleconceptiicu privirela naturainspiraliei.O scurtdprivire de

ansamblu ne va ajuta si vedem diferitele moduri in care au fost rezolvate
problemele pe care tocmai le-am ridicat.
1. Teoria intuiliei face in mare mdsuri din inspiratie o deosebite forte de
pdtrundere. Unii reprezentanli ai aripii stAngi a liberalismului suslin un asemenea
punct de vedere. Inspirafia este exercitarea unui dar deosebit, probabil unul
asemdndtor clr o abilitate artisticd, inse cu toatc acesteaeste o inzestrare naturald,
o trdsetura permanenti. Scriitorii Scripturii au fost nigte genii religioase. Poporul
evreu avea un anunit dar in domeniul religios, la fel cum unele grupuri de
oameni par si aibd aptitudini speciale pentru matematicd sau pentru limbi. Pe
aceastdbazd, inspiralia scriitorilor Scripturii nu a fost deloc diferiti in esenja ei de
ceaa altor mari gAnditori religiogi 9i filozofici, cum sunt Plato, Buddha 9i al1ii. Prin
urmare Biblia este o Iiterature rcligioasd remarcabild, care reflectd experienlele
spirituale ale poporului evreu.2
2. Teoria ilumindrii sustine ci existi o influenfi a Duhului Sfint asupra
autorilor Scripturii, dar cd ea cauzeaze doar o intensificare a puterilor lor naturale.
Nu existd o comunicare speciald a adevdrului, nici cilduzire in vederea celor
scrise, ci numai o sensibilitate gi o receptivitate sporitd in materie de probleme
spirituale. Efectr-rlDuhului este unul de intensificare sau de elevare a congtiintei
autorului. El nu este diferit de efectul substantelor stimulente pe care le iau uneori
studentii pentru ca si-gi intensifice vigilenla sau sd-gi amplifice procesele mentale.
Astfel, lucrarea de inspira[ie diferd numai in grad, nu gi in gen, de lucrarea
2. James
MariineaLl,
A SIud!ol RcliSioit:
lts Sourccs
nttdCo,rlc,rts,
Oxford,Clarendon,
1889,
p.168-171.
Duhului cu tofi credinciogii.Rezultatulacestuitip de inspiralie esteo capacitate

sporitd de a descoperiadevirul.3
3. Teoriadinamicd accentueazd combinareaelementuluidivin pi a celui uman
in procesulinspiratiei gi al scrieriiBibliei.LucrareaDuhului lui Dumnezeuconstd
in dirijarea scriitorului spre gindurile sau conceptelepe care trebuie sd Ie aibe,
permilAnd personalitdtii distincte a scriitorului sd contribuie prin alegerea
cuvintelor gi a expresiilor.Astfel, persoanacare scrie va da expresiegendurilor
dirijate divin intr-un fel specificei.a
4. Teoriaverbald insist6asuprafaptului cd influenla Duhului SfAntse extinde
dincolo de dirijarea gdndurilor, asupra alegerii cuvintelor intrebuintate pentru
comunicareamesajului.LucrareaDuhului SfAntesteatat de intensd,incat fiecare
cuvant esteintocmaicel pe careDumnezeuvrea sdil intrebuinlezein acelmonent
pentru a exprima mesajul.De reguld se specificdcu mare grijd ci aceastanu este
totugi dictare.5
5. Teoriadictirii esteinvdldturacarespunecdDumnezeua dictat efectivBiblia
scriitorilor. Pasajelein care se mentioneazdcd Duhul ii spune cu exactitate
autorului ce sd scrie, sunt consideratevalabile pentru to;te Biblia. Aceasta
inseamndcd nu existi un stil distinctiv carepoate ii "t.jbuit diferililor autori de
cdrli biblice.Numdrul celorcaresustinefectivacestpunct de vedereestemult mai
mic decat numdrul celor cirora le este atribuit, intrucat maioritateaadepfilor
teoriei verbale depun mari efortud pentru a se disociade adepfii teoriei dictdrii.
Existeiotugi cativacarear acceptaaceastdetichetare.6 Cu toateci JeanCalvin gi al;i
reformatoriau folosit expresiadlctnrcc6nd descriauinspfuatia,pare irnprobabilca
ei si fi avut in vedereceeace estedenumit it:rrealitateprin acesttermen.t
Metodaformuldriiunei teorii a inspiratiei
Inainte de a merge mai departe, trebuie si examindrn cele doud metode

fundamentale de formulare a unei teorii a inspirafiei. Prima metodi, specificd, de
exemplu, operelor lui B. B. Warfield gi gcolii de teologie ,,princeton School,,care s-a
inspirat de la el gi de la Charles 9i A. A. Hodge, pune accentul pdncipal pe ceea
ce spun scriitorii biblici despre Biblie gi pe acea conceplie despre Biblie care reiese
din modul lor de a o folosi.s A doua abordare constd din a stabili cu ce se
3. Anguste Sabatier,Outlincsof a Philosophy o.fRe!8ior,New york, Jamespott, 1916,p. 90.

4. Augrrstus H- Strong, Systematic Theolog!],
Westwood,N.J.,Revell, 1907,p. 211 9i ;rm.
5. J. L Packet F,r,,dn,flcntalisln
a1ldtheWod of cod, crand Rapids,Eerdmani, 1OSS. p. Ze.
6. John R. Rice,Orrr God-Brcathed Book- Thc Biblc,Murfreesboro,Tenn.,Sword of the Lord, 1969,
p. 192, 261,ti !rnr.., 277 9i urm., Rice accepH termcnul dictnrc,insa dezaprobAexpresia illcflire
7. De ex., Calvin, comentandTimotei 3:16,spune cd ,,Legeagi profeFi nu reprczinti o doctrine

transmisddupe voia gi pidcereaoamenilot ci sunt diciate de Duhul Sfant,, Cotnncntorias on fhe
Epistlesto Trnothy,Titus, onclPhilemon,Grand Rapids, Eerdmans,1957,p. 137-42;cf. ]. L packer,
,,Calvin'sView of Script:Ujl:e"
i^God's Inncranftvofd,ed. JohnW. Montgomery,Minneapolis,Bethany
Fellowship,1974,p. 102,03jMarvin W. Anderco^,TheBattlet'or thcGosfet,Grind Rapids,Baker,1978,
p.76-78.
8. BenjaminB. Warfield, ,,TheBiblicalldea of Inspiration,,in lie lnspiratianand A thorityof thc
Bibl.,ed. SamuelG. Craig, Londra, Marshall,Morgan and Scott,1951,p. 131-165.
aseamdnd Biblia, din a analiza variatele moduri in care scriitorii relateaze

evenimentele, gi din a compara relaterile paralele. Aceasti a doua abordare
caracterizeazemetoda lui Dewey Beegle.,
Metoda folositd in elaborarea doctrinei despre inspiratic ar trebui si meargi in
paralel cu metoda folositd pentru formularea altor doctrine. in problema sfinfirii
credinciosului, prima metodd ar accentua pasajele biblice de naturd didacticd ce
descriu 9i definesc sfinlirea. Cea de-a doua abordare ar examina cazurile ulror
cregtini de astezi gi ar incerca sd determine care sunt lucrurile pe care le-a produs
de fapt sfintirea in viata lor. Aceastd abordare ar folosi exemple biblice (narafir.mi
9i descrieri) precum gi biografii istorice gi contemporane ale unor cregtini. In
problema desdvArgirii, cea dintdi dintre metode ar Iua in consicierare ceea ce
propovdduiesc Pavel 9i alli scriitori ai Scripturii ca doctrind in domeniul acestui
subiect, iar cea de-a doua metode ar examina daci cregtinii manifestd intr-adever
o viatA in desdvargire. in cazul in care problema ar fi dacd Isus a fost sau nu lipsit
de picat in viata Lui pdmAnteascS,prima metodi ar consulta pasajele doctrinale
scrise in scopuri didactice cum este Evrei 4:15. A doua abordare ar er.amina in
schimb relatdrile despre viala lui Isus, 9i ar punc intrebarea dacd blestemarea
smochinului, alungarea schimbdtorilor de bani din Templu, denunlarea
cdrturarilor 9i a fariseilor, cornportarnentul Lui in Grddina Ghetsimani in noaptea
in care a fost trddat, gi alte acfiuni similare au fost cu adevdrat acliunile rmei
persoane lipsite de pecat, sau daci nu cumva ar trebui mai degrabd interpretate
ca exemple de irascibilitate, mAnie 9i teami, care la un om obiFnuit ar fi nurnite
pacat.
In privinta doctrinelor tocmai enumerate, modul de abordare al acestei cirfi (9i
al celor mai mulli teologi care accentueazd autoritatea supremi a Bibliei) este
acela de a pune accentul principal pe materialul didactic ai de a acorda
fenomenelor un loc secundar. Astfel, ele vor fi interpretate in lumina materialului
didactic. Orice bun sistematician va fi consecvent in ceea ce privegte metoda pe
careo folosegte.Astfel, temelia noastrd pentru doctrina inspiraliei va fi materialul
didactic. Fenomenologia Scripturii va fi folosite pentru a aiuta la determinarea
semnificafiei materialului didactic. Un exemplu in acest sens este doctrina lipsei
de picat a lui Isus. Pasajeca Evrei 4:15 stabilesc doctrina; naraJiunile despre via{a
lui Isus ne ajuti si inlelegem ce anume este cornpatibil cu ea gi ce anume este
exclus de acest concept. Ambele aspecte sunt necesare,insi unul trebuie sd aibd
un accent special, 9i consecvenla metodologiei teologice dicteazd si se inceape
mai degrabd cu invdldturile decat cu fenomenele. invSfdturile ne vor da forma
docirinei, in timp ce fenomenele ne vor aiuta se addugdm continutul.
Trebuie spuse cAteva cuvinte despre diferenla dintre invildtura biblici dcspre
Scripturi gi fenomenele care ilumineazi natura Scriptr-rrii, intrucat existb o
confuzie considerabilh cu privire la acestedoue probleme. Prin invdtatura biblici
despreScripturd noi intelegem doctrina suslinutd de Isus gi apostoli (Fi alli autori
biblici) cu privire Ia natura Bibliei. JinAnd seama de gradul de inspiralie sau de
intensitateainspiratiei, aceastddoctrind nu este de obicei specificatd explicit, insd
adeseori poate fi dedusi din cele ce au spus ei despre Scripturi sau din felul in
care priveau ei invdldtura Scripturilor. Isus gi apostolii considerau cd Scriptura
9. DeweyBeegle,
S.J'ipturc,
Trdditiotl,
at Int'nlliriliiv,
GrandRapids,Eerdmans,1973.
186 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu
esteautoritard deoarececredeaucd Dumnezeuil lndrumasepe scriitorul biblic _

ceeace scriseseel era ceeace spuseseDumnezeu.Faptul cd eiconsiderauci pAnd
gi cele mai nesemnificative detalii sunt importante arati cd erau convingi cd
inspiratia divini se extindea chiar gi asupra celor mai mici amdnunte. De aici
putem deduce doctrina pe care au susfinut-o ei cu privire la gradul gi intensitatea
inspiragiei divine a Scripturilor.
Fenomenele,pe de altd parte, se refere mai degrabi la cum sunt in realitate
Scripturile,decAtla ceeace au crezutautorii desprepropriile lor scrierisau despre
scrierile oricui altcuiva. Aici incepem sd ne angajdm in comparareapasaielor
paralele, evaluind gradul de acuratele al scrierilor, 9i in alte ictivitili iimiiare.
Observati cu atenlie distinciia dintre materialul didactic qi fenomenein urmitorul
exemplu,care are de-a face cu doctrina sfinlirii gi a perseveririi. Faptul ci Ioan
Marcu i-a pdrisit pe Pavel gi pe Bamaba,iar mai tdrziu a redevenitfolositor,este
un fenomen (adici ceva ficut de Marcu) ce poate arunca lumind asupra acestor
doctrine.Pozilia oficiald a lui Pavelasupraacestuilucru facepartedin'materjalul
didactic;faptul ce Pavel s-aimpecat crrMarcu 9i l-a primit inapoi, cu toate ce nu
existe aici nici un comentariu explicit legat de sfingiregi perseverare,ne di
posibilitaiea sd deducem cAteceva despre acestea.in acestiaz specific noi ne
extragem cunoagtereaatAt din fenomen (Marcu a redevenit folositor), cat 9i din
invetetura lui Pavel (dedusd din faptul ci Pavel l-a gdsit din nou folositor pe
Marcu) 9i din scrierile lui Pavel (2 Timotei 4:11).Cu toate acestea,existd o
distinctie logicd intre fenomen gi materialul didactic. Aceastx distinctie ar trebui
urmarite cu grije - mai alesatunci cdndinvestigdmnatura Scripturii.Cdciin acest
caz,subiectulinvestigeriiestegi sursamaterialului didactic.
Sferade cuprinderea inspiratiei

Tiebuie se ne intrcbdm acum cu privire la sfera de cuprindere a inspiraliei, sau,
ca sa spunem aceastaintr-un mod oarecum diferil sE ne intrebem cu privire la
ceeace esteinspirat.IntreagaBiblie trebuiesdfie consideratdinspiratd,siu numai
anumite porliuni din ea?
O solugieugoari ar fi se citam 2 Timotei 3:16;,,ToatdScripturaesteinsuflati de
Dumnezeugi de folos..."Totugi,existi aici o problemdcareionstd din faptul cd in
prima parte a acestuiverse^texistdo ambiguitate.Textul sund simplu: n&oa1pcQi1
0<6rueuoroeroi r.r$ii"r.poq.ii lipsegte verb-ul copulativ ioti. Trebuie inserat oare
verbul intre 1pcQi19i 0e6nucuoroq? in acest caz textul ar spune efectiv: ,,Toatd
Scripturaesteinsuflati de Dumrezeu gi de folos.,.Sauar he6ui plasatoareverbul
copulativ dupd O<drueuoroq? Atunci propozilia ar suna: ,,Toati Slcripturainsuflatd
de Dumnezeuestede asemeneade folos," Daci seadopti prima interpretare,s-ar
afirma inspiratia intregii Scripturi. Daci se aderd li cea de-a doia, fuazaar
accentuautilitatea intregii Scripturi insuflatede Dumnezeu.in orice caz,pe baza
contextului nu se poate determina cu adevdratce anume a intentionat pavel si
transmiti. (Ce reiese din context estece Pavel avea in minte un set bine definit de
scrieri,cunoscutede Timotei din pruncie. Estegreu de crezut ca pavel a incercat
se face o distinclie intre Scriptura inspirati gi cea neinspirate din cadrul acelor
scnerl.)
Consemnareatevelatiei: inspiratia 187
Putem gdsi noi oare ajutor sr.rplimentar in ceea ce privegte aceastdproblemd in
alte doui textc citate anterior - 2 Petru 1:19-219i Ioan l0:34-35?La prima vedere
acest lucm nr-rpare realizabil, din moment ce primul se referi in mod specific la
profetie, iar cel de-al doilea la Lege. Totugi, dln Luca 24:25-27reiese cd ,,Moise gi
toti prorocii" este egal cu ,,toateScripturile", 9i din Luca 24.44-45cd,,Legea lui
Moise, Prorocii 9i Psahnii" este egal cu ,,Scripturile". in Ioan 10:34, atunci cend
Isus Se referi la Lege, El citeaza in realitate din Psalmul 82:6. in Ioan 15:25 El Se
referi la o frazd care se giseite in Psalmul 35:19 ca la ,,vorba scrisd in Legea lor,,.
In Matei 13:35 El vorbegte despre ,,ce fusese vestit prin prorocul care zice,, gi
citeazi apoi din Psalrnul 78:2. Mai nlult decat atat, pavel se referd la cAteva tipuri
diferite de pasajeprin cuvAntul ,,Lege":la Isaia 28:11-12(in 1 Corinteni 14:21);Ia
Psalmi gi Isaia (in Romani 3:19) 9i chiar la Geneza 16:15gi Z19, care sunt pasaie
narative (in Galateni 4:21-22). $i Pctm se referi la ,,cuvAntul prorociei,, (2 petrr.r
1:19)9i la orice ,,prorocie din Scriptur5" (v.20) intr-un asemeneamod inc6t ne
determini sd credem cA se are in veclere intreaga colecfie de scrieri acccptatd in
mod obignr-ritin acea vreme. Rcicse cd ,,Lege" gi ,,prorocie" erau adesea folosite
pentru a desemna intreaga Scripturd iudaici.
Poate fi extinsi oare aceast.lintelegerc a inspiraliei in aga fel incAt sd cuprindd
9i cirgile din Noul Testament? Aceasti problemi nu poate fi rezolvatd atAt de ugor.
Avem cateva indicii in favoarea crcdintei ci ccea ce ficeau acegti scriitori era de
aceeaginaturi cll ceea cc fdcuseri scriitorii din Vechir-rlTestament. O referinld
explicitd a umri autor al Noului Tcstament la scrierile unui altuia este 2 Petru 3:16.
Petru se referi aici la scrierile lui Pavel gi are in vcdere dificultatea inlelegerii unor
Iucruri din elc, pe care, spr.ureel, ,,cei negiitltori 9i nestatornici le r;stilmecesc cn
gi pc cclelnlteScripturi" . Astfel Petru pune scrierile lr-ri pavel in rAnd cu alte cdrti,
probabil familiare cititorilor, care erarr consideratc drept Scripturi. Mai mult decat
atdt,Ioan identifici celescrisede el cu Cuvintul lui Dirmnezeu: ,,Noi insd suntem
din Durnnezeu; cine cunoa$te pe Dumnezeu, ne asculti; cine nu este din
Dumnezeu, nu ne asculti. Prin aceasta cunoa5tem duhul adevdrului gi duhul
rdtdcirii" (1 Ioan 4:6). El face din cnvintelc lui un etalon. in plus, inrreaga carte a
Apocalipsei conline indicafii in legeturd cu faptul ci Ioan era congtient ce i se
poruncegte si scrie. In Apocalipsa 22:18-19 d vorbegte dcspre pedeapsa care va
cddea asupra oricui va adiuga sau va scoato ceva ciin cele ce au fost scrise in
aceastdcarte profeticd. Expresia de aici cste sinrilari avertismentului care apare de
trei ori in scrierile canonice ale Vcchir-rlrri Tcstament (Dcuteronom 4:2; 12:32;
Proverbe 30:6). Pavel a scris cA Evanghelia primiti de tesaloniceni venise prin
Duhul SfAnt (1 Tesaloniceni1:5),9i ci ci arr acccptat,oagactlm era ea in realiiate,
ca pe Cuv6ntul lui Dumnezeu (2:13).Dcai intrebarca referitoare la ce certi trcbuie
inclusein canonul Noului Testanrentesic o alti problenri, trebuie sd fie limpcde
cd acegti scriitori ai Noului Testament privcar.r Scriptrua ca pe ceva ce se extindca
din perioada profetici pane in vremea 1or.
alti intrebare care trebrric pnsi cste daci inspiratia a fost o ac{iunc specifici
_O
a Dul.u-rluiSfant in anumite momentc specifice, sau a fost o calitate permanenti
posedate in virtutea a cine cratr scriitor ii. Ca si formuldm intrebarea intr-un mocl
difcrit, a fost oarc inspiratia o activitate ilrtcrntitent.i sau continui a Dr.rhului
SfAnt?Drrpi cum am obscrvat antcric>r, r.rnac.linpozi{ii lcagi inspirafia de funcfia
profeticasauapostolicdin sine.loPotrivit acestuipunct de vedere,atunci cdndIsus

i-a insercinat pe apostoli sd il reprezinte, El le-a dat autoritatea si defineascdgi sd
prezinteadevarul.Cei caresustin acestpunct de vedereevocdde obiceiepisodul
insircindrii apostolilorde cdtrelsus din-Matei 16:17-20, in careEl i-a dat lui petru
cheile Impdrdfiei, subliniind cd ceeace tocmai spusesepetru ii fusese revelat de
cehe Tatal ceresc,nu prin intermediul cdmii 9i sdngelui.Trimiterea din Matei
28:19-209i promisiunile legate de lucrarea de cdlduzire, invitare 9i iluminare a
Duhului SfAnt(Ioan 14-16)sunt de asemeneaconsiderateca dovezi i:r favoarea
acestui punct de vedere. Inspirafia Duhului SfAnt,conform acesteipozilii este de
fapt echivalenti cu a fi umplut cu Duhul Sf6nt. Ori de cite ori un profet sau
apostolva proclamamesajulcregti4 el va vorbi adeverul,in virtutea functiei lui
gi prin intermediul Duhului Sf6nt.
Poate fi insd acestpunct de vedere asupra inspiraliei in acord cu informafiile
din Scripturd?Reiesemai degrabdcd putereade a proroci nu era constantd.ln
Ezechiei29:1,de exemplu,existi o precizarefoarteeiacte (in acestcazexactitatea
merge pane Ia a desemnaziua) a momentului in care Cuvantul Domnului a venit
la Ezechiel.Acelagilucru estevalabil gi in cazul venirii Cuvantului lui Dumnezeu
la Ioan Botezdtorul (Luca 3:1-2).Existi de asemeneao datare precisdin cazul
Elisavetei9i al lui Zaharia (Luca1:41-42,59-79).Mai muIt,unii cari nu erau profeti
au profetit. Acest lucru a fost adevdratcu privire la Balaam(Numeri 22:28-30)
9i
Saul ( 1 Samuel 19:23-24\.
Acest caracterintermitent a fost valabil gi in cazul altor daruri supranaturale.
Capacitatea de a vorbi in Iimbi neinvdJate in prealabil a venit pe neagteptate
asupra ucenicilor (Fapte 2:4), 9i nu existd nici o indicagie ca ei ar fi continult sd
practice acest dar. In Fapte 19:11-12ciiim cd Dumnezeu a sevargit minuni
extraordinareprin mAinile lui Pavel,dar nu existdnici o indicatie cd aceastaar fi
fost o manifestareregulati. Este logic sd se presupundca insiiralia in vederea
scrierii Scripturii a fost gi ea intermitentd.
In final, observim cd au existatperioadein careapostoLiipdreausd seabatdde
la ceea ce era voia lui Dumnezeu pentru ei, gi de la prlcticarea adevdrului
spiritual. Petru, de exemplu, a fAcut un compromis prin faptul ce a renunlat se
mai mdn6ncecu neamurilecdnd au venit anumili iudei (Galateni2:11-12). pavel a
gdsitce estenecesarsAil corectezepublic (2:14-21). Totugi,nici pavel insuginu era
perfect. Una dintre cele mai mari lupte bisericegti din toate timpurile a avut loc
intre el gi Bamaba(Fapte15:38-41). Ceartadintre ei deveniseatAtde gravi incAt
au consideratcd trebuie se sedesparteunul de celilalt. Chiar dacdnoi nu suntem
in stare se determinim natura gi proporliile vinovdtiei, se pare ci pavel era cel
pufin tn parte gregit.Obiecgiacd acegtioameni au gregitin acfiunile lor,9i nu in
invildtura 1or,nu esteprea convingdtoare, de vreme ce invalarea altora se face tot
atat de mult prin a fi un exemplu ca gi prin proclamare. Din cele mai sus
mentionatetrebuie traseconcluziacd inspiralia nu a fost o problemi permanentd
gi continue legatA inseparabil de funclia de profet sau aposiol. Degi sl poate si fi
fost uneori operative 9i h alte momente decit aceli al scrierii Scripturii, cu
siguranlece inspiratia nu s-aextinsla toateenunfurile gi scrierileautorului.
10. Paul Schanz, A Christian Apology,New York, pustet, 1891-1896;cf. Honore CoppieteD
lApostels", in The Calholic Encyclopedia,
ed. Charles G. Herbermann 9i colab., New york,
EncyclopediaPress,1907, vol. 1, p. 628.
Consemnarea
revelatiei:inspiratia 189
Intensitatea
inspiratiei
UrmAtoareail:rtrebarepe care trebuie sd o punem estecu privire la problema
.
intensitetiiinspiratiei.A fost inspiralia doar o influenld generald,implicind poate
sugerareaconceptelor,saua fost atat de completdinc6tpAni gi alegereacuvintelor
reflecti intentia lui Dumnezeu?
Atunci cAnd examindm felul in care scriitorii Noului Testamentau folosit
VechiuluiTestament,apareo particularitateinteresantd,Uneori qdsim indicii care
atesti ci ei consideraufiecarecuvant ca fiind semnificativ,precum fiecaresilabd
9i
9i fiecaresemn de punctuatie. Uneori intregul lor argument se sprijind pe un
punct subtil din textul pe careil iau in considerafie.De exemplu,in Ioan 10:35Isus
Igi intemeiazi argumentul pe intrebuintareapluralului in psalmul g2:6:
,,Dacd
Legeaa nurnit <durnnezei"pe aceiacdrorale-a vorbit CuvAntul lui Dumnezeu_
gi Scriptura nu poate fi desfiintate - cum ziceti voi cd hulesc Eu, pe care Tatil
M-a sfinlit gi M-a trimis in ft-rme?$i aceastapentru cd am zis: . Sunt Fiul lui
Dumnezeu'?" in Matei 22:32, unde Isus citeazi din Exodul 3:6, ,,Eu sunt
Dumnezeullui Avraam,Durnnezeullui Isaac,gi Dumnezeullui Iacov,,,problema
depindede timpul verbului, ceeace il facesetragdconcluzia:,,Dumnezeunu este
un Dumnezeual celor morgi,ci al celor vii." in versetul44 taria argun]entr-lluise
sprijindpe sufixul posesiv:,,Domnul a zis Domnului Meri.,,in acestultim cazlsus
spune in mod expres ce atunci cAnd David rostise acestecuvinte el fusese
,,insuflatde Duhul". Dupi cate se pare David a fost cdlduzit de Duhut Sf6.ntsd
foloseascdformele specificepe care le-a folosit, pane la nivelul unui detaliu atAt
de minulioscaposesivuldin ,,DomnulMru,..{Acelagicitataparcin Fapte2:34-35.)
Iar in Galateni3:16Paveligi bazeazdargumentr-rl pe singu[rul din Geneza12:7:
,,Nu zice: <$i seminfelor" (ca gi cum ar fi vorba de rnai multe), ci ca gi cum ar fi
vorba numai de una: "$i semintei tale", adic6 Cristos.,,De vreme ce scriitorii
Noului Testamentau considerat cd acestedetalii din Vechiul Testamentsunt
autoritare(in calitate de rostiri ale lui Durnnezeuinsu5i),in mod evident ei au
consideratcd alegereacuvintelor pi chiar a formei cuvintelor a aparltnut l)uhului
Sfint.
Un alt argument cu privire la intensitateainspiraliei este faptul cd scriitorii
-,
Noului Testament l-au atribuit lui Dumnezeu r-rneleafirmagii din Vechiul
Testamentcareinifial nu au fost puse pe seamaLui in mod specific.Un exernplu
notabil esteMatei 19:4-5,unde Isus intreabi: ,,Oaren-atricitit cd Ziditorul de la
inceputi-a fdcut parte birbiteascd gi parte femeiascdgi a zis: ...?,,El continud apoi
sA citeze din Geneza2:24. Totugi, in original afirma[ia nu ii este atribuitd lui
Dumnezeu.Este doar un comentariupe margineaevenimentului credrii femeii
din birbat. insd cuvintele clin Geneza suni citate de Isus ca tiind ale lui
Dumnezeu;Isus chiar pune acestecuvinte sub forma unui citat direct.Evident,in
minteaIui Isus tot ceeace spuneaVechiulTestarnentera spusde Dumnezeu.Alte
exemplede atribuire lui Dumnezeua unor cuvinte careirri;i..I nu u, fost puse pe
seamaLui suntFapte4;25,citandPsalmul2:1-2;Fapte13:35, citandpsalm;l 16:j0;
gi Evrei 1;6-7,citand Deuteronom32:43(Septuaginia;cf. ps. 9Z:7) psalmul 104:4.
9i
Pe l6ngd acesletexte specifice,trebuie sd observim cd Isus
. $i-a prezentat
adeseoricitateledin VechiulTestamentcu formula ,,Estescris.,,El consideraci tot
ceea ce spunea Biblia are greutatea rostirilor lui Dumnezeu. Este autoritar.
Bineinteles ci aceastanu se referd specific Ia intrebarea in ce misuri s-a extins sau
nu lucrarea inspiratoare a Duhului Sfant asupra alegerii cuvintelor, insA aratd o
identificare totaLda scrierilor Vechiului Testamentcu Mesaiul lui Dunmezeu.
Pe baza acestui gen de material didactic, s-ar putea trage concluzia cd
inspiratia Scripturii a fosi atat de intensdincAt s-a extins chiar asupra alegerii
anumitor cuvinte. Totugi, dacd trebuie se flnem seama gi de fenomenele
Scripturii, gi de caracteristicilecirlii, atunci descoperimceva oarecum diferit.
Dewey Beeglea dezvoltat o teorie a inspiraliei caresebazeazi in primul rAnd pe
fenomene.ll El observd, de exemplu, ci in Biblie existe cateva probleme
cronologicecare sunt foarte greu de armonizat.Una dintre cele mai importante
estedomnia lui Pecah.O alta estecronologialui Avraam. Beeglefaceobservalia
ci in Fapte 7:4 $tefan spune ci pdresireaHaranului de citre Avraam a avut loc
dupd moartea tatilui sdu. Cunoagtemdin Genezaci la nagterealui Avraam,
Terahavea70 de ani (11:26)9i cI a murit in Haran la varstade 205ani (11:32);prin
urmate Avraam era de 135de ani la moarteatatilui seu.Totuqi,Avraam a pdrdsit
Haranul la vArstade 75 de ani (Geneza12:4),ceeace ar fi cu aproximativ 60 de
ani inainte de moartea tatdlui seu. Pe baza unor discrepanteatat de evidente,
Beegleconchide cu sigurante cd nu existd o autoritate a cuvintelor specifice.
Acest lucru ar implica dictarea.
Beegleobservd de asemeneace in Noul Testamentse pot gdsi citate din cdrti
nebiblice.De exemplu,Iuda 14 citeazi l Enoh 1:9 9i Iuda 9 citeazi din inellarea
lui Moise. Aceste doui cazuri prezinti o problemd pentru argumentul care spune
ci citarea in Nou.l Testament indicd credinta scriitorului in inspiraJia gi, prin
urmare, in autoritatea materialului citat. Cdci dacl materialului din Vechiul
Testament i se atribuie autoritate in virtutea faptului cE a fost citat in Noul
Testament,n-ar trebui ca aceastdautoritatesi-i fie atribuiti gi acestordoud cirli
apocrife? Beegle conchide ce citarea in Noul Testamentnu este o dovade
suficientl a inspiratiei gi a autoriteFi unui material.
Un modelde inspiralie
Dacd wem si pistrdm arnbele tipuri de considerente,va fi necesarse gesim o
modalitate de a le integra.ln conformitatecu metodologiaexpusi mai devreme,
vom da atentiein primul rdnd materialului didactic.Aceastainseamndsi tragem
concluziacd inspiralia se extinde pAnd9i la alegereacuvintelor (adicdinspiratia
esteverbale).Prin examinareafenomenelorvom defini totugi ce anumeil:rseamne
aceaalegere a cuvintelor.
Observa{icd atunci candam trasconcluziacd inspiratiaesteverbaldnoi nu am
inhebuintat argumentul abstractbazatpe natura lui Dumnezeu.Adice, afirmalia
ci de vreme ce Dumnezeuesteatotgtiutor,atotputemicai riguros in exprimare,9i
de vreme ce El a inspirat Biblia, ea trebr,riesi fie pe deplin Cuvdntul Lui, chiar
pAnl la alegereaunei anumite terminologii. Mai degrabd, pledoaria noastrd
pentru inspiratia verbald se bazeazd,pe materialul didactic, acea perspeciive
17. Beegle,Script re,Trodition,andl lallibility, p.175-97.
asupra Scriptr.rrii care a fost sustirlutA gi propovdduitd de Isr-rsgi de scriitorii
biblici, qi nu pe o deducfie abstracte ficutd pe baza naturii lui Dumnezeu.
Un lucru important care trebuie remarcat este faptul cd problema cuvinte-
contra-idei este una artificial6. Cele doui nu pot fi separate. Un anunit gAnd sau
concept nu poate fi reprezentat de fiecare cuvAut in parte care se intArnpli si se
afle in limbajul dat. Existi un numdr limitat de cuvinte care vor funcliona efectiv
Cu c6t mai precis devine gdndul, cu atat mai limitat este numdrul de cuvinte care
vor servi scopului. In cele din urmd, se ajunge la punctul in care corespunde doar
un singur cuvAnt pentru a expdma cu precizie un anumit gand. ObseNali ce noi
nu vorbim aici despre cAt de specific (cat de detaliat) este conceptul; mai degrabd,
noi vorbim despre gradul de claritate sau precizie al gAndul-ri. Ne vom referi la
primul ca la gradul de specificitate sau detaliere, iar la cel de-al doilea ca la gradul
d e p r e c i z i es a u f o c a n r l g i n d u l u i . i n n r i s u r a i n c a r e g r a d r r l d e p r e c i z i e { s a u
claritatea $i exactitatea ideii in minte) cregte,existA o descregterecorespunzdtoare
a numdrului de cuvinte care vor servi la exprimarea sensului.
Aluzia noastrd aici este ci ceea ce poate face Duhul este si dirijeze gAndurile
scriitoruh.ri Scripturii. Dirijarea efectuate de Duhul este in orice caz foarte precisi.
Dumnezeu fiind omnigtient, se poate presupune cu temei cd gAndurile Lr-ri sunt
mult mai precise decat ale noastre. Acesta fiind cazul, in vocabularr"rl scriitorului
va exista un cuvant care va comunica in modul cel mai corespunzdtor gAndul pe
care il transmite Dumnezeu (cu toate ci in sinea lui cr-rvAntulpoate fi inadecvat).
Prin crearea gAndr-rlui gi stimularea inlelcgerii scriitorului Scripturii, Duhul il va
determina de fapt pe acestasi foloseascdun anumit cuvAnt mai degrabi decAt un
oricare altul.
in timp ce Dumnezeu il dirijeazd pe scriitor si foloseascd anumite cuvinte
(precizie) pentru a exprima ideea, ideea insdgi poate fi foarte generali sau foarte
specificd. Lingvistul Kenneth Pike a nr-rmit aceasta amplitudine.r2 Nu ne putem
agtepta ca Biblia sd prezinte intotdeauna amplitudinea maximi sau foarte multe
detalii. Ea va exprima de fapt exact acel grad de detaliere sau de specificitate pe
care il urmiregte Dumnezeu, gi la amplitrrdinea dorite, tocmai conceptul pe care il
are El in vedere. Aceasta explicd flptul cd uneori Scriptura nu este atAt de detaliatd
pe cat ne-am agtepta sau am dori. intr-adevir, au existat ocazii in care Dr-rhr.rlSf6nt,
pentru a seNi scopului unei noi sitrrafii, a determinat pe unul din scriitorii
Scripturii sd reexprime nn concept la un nivcl mult mai specific decat cel initjal.
Figura4
steride congtiente
introspectie - perceptiesenzoriala- reflectare
gustativ-olfactiv - stimulivizuali- auditiv- tactil
pozilie- merime- culoare-forma - miscare
verde- rosu- galben- albastru
purpuriu- rosu intens- roguaprins- purpuriudeschis- ciresiu
12. Kenneth L. Pike, ,,Languagcand Meaninfi: StrangeDimcnsionsol Trtuth,,,Chtisti|tity Todny,S
mai 1961,p.28.
192 PeDumnezeu
Cunoscandu-L
Figura 4 ne va aiuta sd ilustrim ceea ce avem in vedere. Aceasti figuri

infdtigeazediferite nivele de specificiiate sau detaliere sau de amplitudine.
Dimensiunea specificitelii implici o migcare verticale pe diagrama' Sd
presupunemcAnoliunea avute in vedereesteculoarearolie. Aceasteidee are un
anumit grad de specificitate,nici mai mult, nici mai pulin. Nu este nici mai
specifice(de ex., rogu aprins),nici mai pulin specificd(culoare).Conceptulare o
anumiti localizare pe diagrami - atat pe verticali, Pe axa de Seneralitate-
specificitate,cat gi pe orizontald,pe nivelul lui de speciJicitate(adicd,rogu, spre
deosebirede galben sau verde). intr-un alt caz, putem avea mai multe sau mai
putine detalii intr-o imagine (o mai mare sau mai mice amplitudine, in
terminologialui Pike) 9i un focar mai precissau mai vag. Firegtece in cazul unui
focar mai pulin precis detaliul va fi estompatsau chiar se va pierde. Oricum,
acestedou5 dirnensiuni (detaliu gi focar) nu trebuie confundate. Dacd ideea este
suficient de precisi, atunci doar un singur cuvant dintr-o anumite hmbe, sau din
vocabularul unui scriitor dat, va comunica gi exprima adecvatsensul ei Unele
iimbi sunt mai bogate in distinclii, permitand mai multl Precizie.Araba, de
exemplu,are mult mai multe cuvinte pentru cimild decatare engleza.Engleza,pe
de alte parte, are mult mai multe cuvinte pentru automobil decat are araba.In
ambele cazuri multe dintre acestecuvinte sunt folosite datoriti conotaliei lor, mai
degrabddecata denotatiei.
Punctul nostru de vedere este cA inspiralia a implicat diriiarea gdndurilor
scriitorilor de citre Dumnezeu, astfel incat ele au fost tocmai Sandurile Pe care a
dorit El se Ie exprime.Uneori acesteginduri au fost foarte specifice;alteori ele au
fost mai generale.Atunci cAndau fost mai Senerale,Du[rnezeu a avut in vedere
tocmai acel grad de specificitate,Si nu altul mai mare. Uneori o mai mare
specificitatear fi putut produce confuzie.Alteori specificitateaera importanta.
Conceptulreconcilierii,de exernplu,esteunul foarte specific.
Capacitateade a lucra cu limbile originale gi de a faceo exegezdatentdestede
aiutor pentru determinareagradului de specificitate.CunoagtereaSradului de
specificitateesteimportanta deoarecein multe cazuri el are legAturecu tipul de
autoritate care trebuie atribuiti unui anumit pasai. Uneori scriitorii Noului
Testamentau aplicat un adevdr biblic intr-un mod nou. Ei l-au interPretat9i au
intrat in amenunte,adicd l-au ficut mai specific.Alteori ei l-au retinut 9i l-au
aplicat exact aga cum l-au primit. in primul caz, forma inveleturii Vechiului
Testamentnu era autoritare intr-un mod normatiDper;]Iu credinciosuldin Noul
Testament;in cel de-al doilea caz, ea era. Totugi,in ambelecazuri, relatareaera
autoritaredin punct de vedere istoric;adicdse putea determinape baza ei ce s-a
spusgi s-afecui Sice a fost normativ in situatiainitiale. Astfel, de exemplu,forma
exacti a mesajului din Leviticul a fost semnificativd pentru informarea scriitorului
Noului Testamentcu privire la ce anume fuseseobligatoriu pentru oamenii din
VechiulTestament.Pe de alte parte, forma exactea Leviticului putea sau nu sd fi
fost normativd pentru credinciogiidin Noul Testament.
Am tras concluzia cd inspiratia a fost verbald, extinzandu-sechiar asuPra
alegeriicuvintelor.Totugi,ea nu a fost numai verbale,cdciuneori gindurile pot fi
mai precise decdt cuvintele disponibile. De exemplu, un astfel de caz a fost
probabil viziunea lui Ioan pe insula Patmos,carea produs Apocalipsa.
Consemnarea
revelati€i: inspitatia 193
La acest punct se ridici de obicei obiec{ia cd inspiraiia care se extinde asupra
alegerii cuvintelor devine inevitabil dictare. Rispunsul la aceasti acuzatie ne va
obliga si discutim putin pe marginea procesului inspiraliei. Trebuie si observim
aici ci scriitorii Scripturii, cel pufin in toate cazurile in care Ie cllnoaqtem
identitatea,nu erau novici in credinli. Ei Il cunoscuserd pe Dumnezeu, invdtasere
de la EI 9i practicaserd de o vreme viala spiritr.rald.Prin urmare Dumnezeu fusesc
la lucru in viala lor de catva timp, pregitindu-i prin intermediul unor varrate
experiente familiale, sociale, educafionale gi religioase pentru sarcina pe care
aveau sd o indeplineasci. De fapt, Pavel sugereazd cd el a fost ales ince inainte de
a se fi ndscut (,,... Dumnezeu - care m-a pus deoparte din pAntecele maicii mele,
Si m-a chemat prin harr-rlSdu - ..." (Galateni 1;15)).Dumnezer-ra fost la lucru
de-a lungul intregii sale vieli rnodelinduJ gi dezvoltAndu-l pe autorul individual.
Astfel, de exemplu, experienlele pescarului Petru 9i ale medicului Luca au creat
acelgen de personalitate gi conceptie despre lurne pi via!6 care aveau si fie folosite
mai tdrziu la scrierea Scrioturii.
Se presupune uneori cd vocabularul specific unui anumit scriitor este
elementul uman din Scripturd, o limitare in cadrul cdreia Dumnezeu a trebuit sA
lucreze in mod inevitabil atunci cAnd a dat Biblia. Totugi, pe baza celor observate
recent, $tim ci vocabularul scriitorilor Scdpturii nu a fost in mod exclusiv un
factor uman. Vocabularul lui Luca a rezultat din educatia lui gi din intreaga lui
gamd de experientei in toate acestea Dumnezeu fusese la lucru, pregdtindu-l
pentru sarcina lui. Vocabularul pe care l-a avut Luca a fost vocabularul pe care a
pldnuit Dumnezeu si il aibd 9i sd il foloseasci. inzestrat cu acest fond de cuvinte
intentionate de Dumnezeu, autorul a inceput apoi sd scrie. Astfel, cu toate ce
inspiratia in sens strict se referi la influenla Duhului SfAnt in momentul efectiv al
scrierii, ea presupune un lung proces de lucrare providenfiald a lui Dumnezeu cu
autorul. Apoi, in momentul efectiv al scrierii, Dumnezeu dirijeazd gAndirea
autorului, De vreme ce Dumnezeu are acces la insugi procesele de gandire ale
fiinlei omenegti, Fi, in cazul credinciosului, il locuiegte pe individ prir.r pcrsoana
Duhului Sfdnt, acesta nu este un lucru dificil, indeosebi cAnd individul se roagi
pentru iluminare 9i dd dovadd de receptivitate. Procesul nu este mult diferit dc
telepatiamentali, degi este mai interiorizat gi mai personalizat.
Este insd posibil un asemenea control al gAndirii fdrd ca el sd fie dictare?
Amintiti-va cd scriitorr-rl Scripturii L-a cunoscut pe Dumnezeu de multi vreme,
s-a adincit in adevirul care a fost revelat, $i a cultivat viala de devoJiune. Este
posibil ca cineva care este in aceaste situatie, se ,,gAndeascd gAndurilc lui
Dumnezeu", chiar dacd i-a fost doar sugerate o noud direcJie. Fenornenologul
Edmund Husserl avea un discipol gi asistent devotat in persoana lui Eugen Fink.
Fink a scris o interpretare a filozofiei lui Husserl, pe care rnaestrul a aprobat-o.r3
Serelateazecd atunci cind Husserl a citit articolul Iui Fink, al a exclamat: ,,E ca Si
cum l-ag fi scris eu insumi!" Ca sd dau un exemplu personal: o secretari lucra de
mulli ani la o bisericS. La inceputul pdstoririi mele acolo, eu ii dictarn scrisorile.
Dupd aproximativ un an eu ii puteam spune tendinta generali a gAndirii mele, iar
ea imi putea scrie scrisorile, folosindu-mi stilul. Odatd am introdus o scrisoare pe
13. Eugen Fink, ,,Die phanomenologischcPhilosophieEdmund Husserls in der gegcnwartigcn

Krillk", Knnlstudicn38, 1933,p.319-83.
care o redactasem impreuni cu pregediniele comitetului financiar. Secretaraera

atdi de familiarizatd cu vocabularul gi stilul fiecdruia dintre noi doi, incat a fAcut
cu succescritica sursei (fiind absolventd de seminar), identificdnd documentul M
gi documentul E. La sfirgitul celui de-al treilea an eu puteam se-i inmanez pur gi
simplu o scrisoare primite gi se-i spun sd respunde h ea, deoarece noi
discutaserdmdeja atat de multe probleme bisericegti,incat ea imi cunogteaefectiv
intentiile in maiodtatea domeniilor. Cazurile lui Eugen Fink 9i al secretareimele
dovedescce esteposibil - firi dictare - sd secunoascece anume vrea sd hansmite
o alte persoane.Observati,totugi,ce aceastapresupuneo relatieprofunde carese
intinde pe o lunge perioadI. Aga cd un scriitor al Scripiurii, date fiind
circumstantele pe care le-am descris, putea sd transmita - firi dictare - mesajul
lui Dumnezeu exact in modul in care dorea Dumnezeu ca el sd fie consemnat.
Existd, desigux portiuni din Biblie in care se vede ce Domnul a spus efectiv:
,,Scrie:"..."." Aceastaindeosebi in materialul profetic ai apocaliptic.Faptul cd
acestaeste uneori cazul nu trebuie, totugi, se ne faci si ne indoim ce procesul
descris anterior a fost cel obignuit gi normativ Nici nu trebuie se ne faca sa
considerdmmaterialul profetic ai apocalipticmai inspirat decat restul Bibliei (9i
prin urmare sd fie interpretat diferit). Mai mult decat atAt, degi am observat deja
cd existd, spre deosebire de pasajelecare prezintd indicii ale dictdrii, unele
materiale in Scripturd care nu sunt revelate in mod special (de ex., date istorice
disponibile in momentul scrierii), asemeneamateriale biblice nu sunt lipsite de
insphatia lui Dumnezeu. Nu existe, agadar,nici o corelare speciaH intre genul
literar 9i inspiralie; adicd, un anumit gen literar nu estemai inspirat decAtun altul.
Degi facem uneori discriminare iirtre anumite po4iuni din Scripturd pe baza
potentialului lor diferit de a ne edifica in diferitele tipuri de situatii, aceastanu
irseamnd cd ele reflectd grade sau tipuri diferite de inspiralie. in timp ce Psalmii
pot da mai multd satisfactiepersonali Fi pot inspha mai bine, decAt 1 Cronici,
aceastanu insearind cd ei sunt mai inspirali. Inspiratia esteprezenti independent
de aplicabilitatea imediattr.
Degi inspirafia confere o trisdture speciale scrierii, aceastehesdturd nu poate
fi intotdeauna ugor recunoscuti gi apreciati. Pe de-o parte, la materialele
devotionalegi Predicade pe munte aceastetrdseturdtinde si iasi in evidenli gi
poatefi destul de ugor identificatd.Aceastasedatoreazdparlial subiectuluilor. in
alte cazuri, cum sunt narafiunile istorice, trdsetura speciaH daid de inspirafie
poatesAUndin schimbde acurateJea inregistririi, lucru carenu esteapreciatla fel
de ugor sau de direct. Cu toate acestea,cititorul sensibilva detectaprobabil de-a
lungul intregii Biblii o anumiti treseturd care indica in mod evident inspiraJia.
Faptul cd s-ar putea sa nu fim in stare sd identificdm trdsitura specificea
inspiraflei intr-un anumit pasainu trebuie si modifice interpretarea pe care o dim
acestui pasaj. Noi nu trebuie sdil considerim mai pulin autoritar. Fiindce intreaga
Scripiuri este inspirate verbal 9i trebuie interpretatd in consecinle. Insphalia
verbali nu reclami o interpretare literald a pasajelor care au evident o nature
simbo[ce, culn este ,,cei ce ie incred in Domnul i9i innoiesc puterea, ei zboare ca
vulturii" (Isaia40:31).Estenevoie sd se ia foarte in seriossarcinainterpreterii, gi
se se face lrn efort inteligent plin de bun simt pentru a se descoperi mesajul pe
carea vrut se-l hansmit5 Dumnezeu.
Consemnarea
revelatiei: insDitatia 195
in aceastdcarte inspiralia este conceput5 ca ceva ce se refere atat la scriitot cat
9i la scriere.In primul sens, scriitorul este cel care este obiectr-rlinspiraliei. in orice
caz, pe misurd ce scriitorul redacteazi Scriptura, tr5setura inspiraliei este
transmisd gi scrierii. Ea este inspirate intr-un sens derivat.rr Aceasta se aseamdni
mult cu definirea revelaliei ca fiind atAt actul revelirii cdt gi mesajul revelat (vezi
pag. 166-167).Arn observat ci inspiraJia presupune o perioadi extinsi de Iucrare
a lui Dumnezeu cu scriitorul. Lucrul acesta nu implicd numai pregitirea
scriitorului, ci gi pregetirea materialului pe care il va folosi el. in timp cc inspira(ia
in sensul ei strict nu se referi la consemnarea gi transmiterea acestui material,
providenla care cdleuzegte acest proces nu trebuie trecuti cu vederea.
in acestcapitol noi am avut in vedere problema metodei 9i am ales sd ne bazdm

conceptiadespre inspiralie pe Biblie prin accentuareainvdJiturilor ei cu privire la
propria ei inspiratie, in timp ce am dat un loc important, dar secundat
fenornenelor Scripturii. Am incercat sX construin un model care se dea locul
cuvenit ambelor considerente.
Alte probleme care au fost ridicate in partea de inceput a acestui capitol vor fi
tratate in capitolul despre ineranfd. Acestea sunt (1) dacd inspiratia inplici
corectareaerorilor care ar fi putut fi prezente in sursele consultate gi intrebuintate,
9i (2) dacd inspiratia implicd dirijarea gAndirii 9i scrierii scriitorului de citre
Dumnezeu in cadrul tuturor subiectelor pe care le abordeazd el, sau doar in cadrul
celor mai,,religioase".
IntrucAt Biblia a fost inspirati, putem fi incredinlali de faptul c6 avem
indrumare divini. Faptul ca noi nu am trdit pe vremea cAnd au avut loc pentru
prima oari evenimentele gi invdldturile revelatoare nu ne lasd sdraci din punct de
vedere spiritual sau teologic. Noi avem o cdlduze siguri. gi suntem notivaF sA o
studiem intensiv deoarece mesajul ei este cu adevdrat CuvAntul lui Dumnezeu
adresatnoud.
14. TrebuieobseNatc212 Petru 1:20-21se referdla autori, in timp ce 2 Tirnotci 3:j 6 se referi la ceea
ceau scrisei. Astfel dilema daca inspiralia are de-a facccu scriiiorul sau cu scrierease doledeStea
fi o problemEfalsd.
10
Caracteruldemnde incredereal
CuvAntului
lui Dumnezeu:ineranta
DiferiteconceptiidespreinerantA
lmportantainerantei
lmportanlateologicd
lmpo.tantaistorica
lmportantaepistemologica
gi
Ineranta fenomenele Scripturii
Definireainerantei
Alte probleme
T
In ultima vreme inerantaBibliei a fost subiectulunor disculii aprinse
intre cregtinii conservatori.Ineranfa este doctrina care sustine cd Biblia este cu
deshvdrgiredemne de crezarein toateinvet;turile ei. Pentru cei carefac parte din
comunitateateologicdmai toleranti, aceastapare a fi o problemd irelevantd,o
rimdgili a unei conceptiiinvechitedespreBiblie.Totuqi,pentru multi evanghelici
ea esteo probLemdextrem de importanta,chiar cruciaH.Din acestmotiv reclama
o examinare atente. Intr-un sens real, ea este desivargirea doctrinei despre
Scripturi. CdcidacdDumnezeua dat o revelatiespeciali despreSinegi i-a inspirat
pe slujitorii Lui sAo consefmeze,noi vom dori sd avem asigurareace Biblia este
intr-adevero sursi demni de increderea aceleirevelafii.
Diferiteconcep!iidespreineranta
Termenulinelantdare o semnificaliediferitd pentru diferili oameni. De fapt,

existi frecventedispute cu pdvire la caredintre pozigiiar aveadreptul sd poarte
acestnume. De aceeaeste important sA rezumdm pe scurt pozitiile existenteir:r
problemaineraniei.
1. Ineranla absolutd susline ce Biblia, care cuprinde o tratare destul de
detaliati a unor problemeStiintificegi istorice,estepe deplin adevdrati. Imaginea
creatd 9i transmisd este cA scriitorii biblici au intenlionat sd dea o cantitate
considerabildde date gtiinlifice Fi istorice exacte.Astfel, aparentelediscrepante
196
Caracteruldemn de incredere al CuvAntului lui Dumnezeu: ineranta
"197
pot gi trebuie sd fie explicate. De exemplu, descrierea m6rii turnate din 2 Cronici
4:2 arati faptul cd diametrul ei era de 10 coti, in timp ce circumferinla era de 30 de
cofi. Totugi, dupi cum Ftim cu tolii, circurnferinla unui cerc este de TT(3,14159)ori
diametrul lui. Dacd - dupd cum spune textul biblic - marea turnatd era circr.rlard,
atunci aici existe o discrepante gi trebuie dati o explicaJie.l
2. Ineranta deplind susJine gi ea cd Biblia este complet adevdrati. Degi ea nu
urmdregte in prirnul rAnd si ne furnizeze date gtiinfifice gi istorice, afirrnaliile
Stiintifice Si istorice pe care le face sunt pe deplin adevdrate. Nu existi nici o
diferenli esenJiald intre aceaste pozilie 9i ineranla absoluth in ceea ce privegte
conceptiile lor despre mesajul religios,/ teologic/ spiritual. Totugi, inlelegerea
afirmaliilor gtiinlifice 9i istorice este foarte diferitd. Ineranga deplind prive$te
aceste afirmatii ca fiind fenomenale; adicd sunt relatate in felul in care se
infdtigeazdochiului omenesc. Ele nu sunt neapArat exacte; de fapt, sunt descrieri
populare, implicind adeseori consideralii generale sau aproximdri. Cu toate
acesteasunt corecte. Ce invate ele este in esent; corect prin modul in care inva!i.2
3. Ineranla limitatd considere gi ea cd Biblia este inerantd 9i infailibilS in
materie de doctrine gi mantuire. Totuqi, se face o delimitare exacti a problemelor
nonempirice, revelate, pe de-o parte, de cele empirice, naturale, pe de alti parte.
Referirile la probleme gtiinlifice qi istorice din Biblie reflectd infelegerea specificd
perioadei in care a fost scrisd Biblia. Scriitorii Bibliei erau supugi limitdrilor din
vremea lor. Revelatia qi inspiralia nu i-au ridicat deasupra cunoagterii obignuite.
Dumnezeu nu le-a revelat gtiinta sau istoria. In consecinfi, Biblia poate foarte bine
sd contina ceea ce noi am numi erori in acestedomenii. Totusi, acest lucru nu are
o importantd prea mare. Biblia nu-gi propune sd dea invifdturi in dorneniul
gtiintei Fi istoriei. Pentru scopurile pentru care a fost dati Biblia, ea este pe deplin
demni de incredere gi inerantd.3
4. Ineranfa de scop susjine ci Biblia igi realizeazi scopul in mod inerant.
Scopul revelaliei biblice este sd-i aduce pe oameni intr-o pdrtigie personald cu
Cristos, gi nu sd comnnice adeviruri. Ea realizeazd in mod efectiv acest scop.
Totu$i,nu este potrivit sd se asociezeineranfa cu domeniul faptic. Astfel, ineran!a
fapticd este un termen impropriu. Adevdrul nu este imaginat ca o calitate a
afirmafiilor, ci ca un mijloc in vederea realizirii unui scop. Aceastd pozilie are
implicit o conceplie pragmaticd despre adevdr.a
5. Toate pozitiile de mai sus doresc sd relini i:rtr-un fel sau altul tcrmenul gi
ideea de ineranli. Totugi, cei care pledeazd in favoarea teoriei revelaliei adaptate
nu pretind sau nu doresc si foloseascd termenul. Aceasti pozifie accentueaze
ideea cd Biblia a venit prin canale omenegti $i astfel este afectati de lipsurile
naturii omenegti. Acest lucru este adeverat nu numai in privinta problemelor
istorice gi qtiintifice, ci gi in cea a problernelor religioase 9i teologice. Pavel, de
1. Harold Lindsell,Ilt Bnttlet'orthc Biblc,Crand Rapids,Zonder.ran,1976, p.165-166.

2. RogerNicole, ,,TheNature of Inerrancy", i^ Incrrnncyntld Cotnltro,iScrsc,cd. Roger Nicole Si
j. RamseyMichaels,Grand Rapids.Baker,1980,p.71-95.
3. Daniel P Fullet ,,BenjaminB. Warficld's View of Faith and Hisk)ry", Uullctinal thc Et)o gelicttl
Theolagicol
Socicly77,1968,p. 75-83.
4. JackRogers,,,TheChurch Doctrineof BiblicalAuthority", in Bibli.d/11rtlrolity,ed. JackRogers,
Waco,Tex.,Word, 1977,p. 41-46.Vezi de asemeneagi JamesOr \ Reoclatian and I spi.riror, Grand
Rapids,Eerdmans,reediiaH in 1952,p. 217 218.
exemplu/ a exprimat uneori in cadrul inviliturilor lui doctrinare conceplii

rabiniceobignuite.Fapt carenu estesurprinzdtor,de vreme ce Pavela fost educat
ca un rabin. Aga ci, pAnd9i in problemede doctrini, Biblia conline un amestecde
elementerevelationalegi nerevelafionale.Putem gisi contradiclii gi revizuiri in
cadrul inveleturilor lui Pavel atunci cdnd e vorba de unele subiecteca invierea.
W. D. Davies,de exemplu,susfinecd Pavelgi-aschimbatconcepliadespreinviere
in timpul scursintre scrierealui L Corinteni gi ceaa lui 2 Corinteni.Nu exisidnici
o posibilitate de armonizare a irxvetetuii lui despreacestsubiect din 1 Corinieni 15
cu ceadin 2 Corinteni 5.s$i nici nu estenevoiede acestlucru. In mod aseminetor,
Paul Jewettgdsegtein scrierilelui Pavelcu privire Ia statutul femeii un amestecde
idei revelatein mod divin gi de idei omene$ti.6
Conceptiarabinicd iipicd esteprezenteImpede in cele scrisede el. Cu toate
acestea,existdgi locuri in carerdzbaterevelalialui Dumnezeu,careaducenoutdti
in acestdomeniu. in Pavel a existat o lupie intre incercarealui de a pricepe
Cuvintul lui Dumnezeu gi educaJiape care a primit-o ca iudeu de formalie
rabinicd. Unii sunt chiar de pdrere ci Isus nu numai ci nu cunosteavremea
revenirii Lui, ci a gi gregit in aceastdprivinld. El a crezut gi a propoviduit cd
revenireaLui va avealoc in timpul viejii asculdiorilor Lui, gi binein{elescd ea nu
a avut loc atunci.
6. Existdapoi pozitia celorcaresusJincd revelaJiaestenepropozilionald.Dupd
pdrerealor, Biblia in sine nu este revelatie.Functia ei este mai degrabd si ne
indrepte inspre intAlnirea^de la persoani-la-persoand care este revelatia, decat sd
ne transmiti afirmatii. In general, in epistemologienumai afirmaliile sunt
calificate ca,,adevdrate". Despre persoane sau experiente se spune ci sunt
autenticesau,,veridice".Astfel cAinheaga problemda adevarului sau a falsitatii
nu are nici o aplicabilitate.Biblia contineerori, insd acesteanu sunt Cuvdntul lui
Dumnezeu;ele sunt pur gi simplu cuvintele lui Isaia,Matei sau Pavel.prezenta
erodlor nu militeazdsub nici o forme irnpotriva utilitdtii funclionalea Bibliei.T
7. in cele din urmd, exista pozitia cire susline cd ineranla este o problemd
fuelevanti. Aceastepozitie are multe in comun cu cea precedentd(degi ea nu
sustineneaperatce revelatiaestenepropozitionald).Din diferite motive, intreaga
problemi a ineranlei este privid ca fiind falsi sau derutantd. in primul rdnd,
,,inerant"esteun termen negatiwAr fi mult mai bine s6 se foloseasieun termen
pozitiv pentru a se descrieBiblia.Mai departe,inerantanu esteun conceptbiblic.
In Biblie a gregi este o probleme spirituaH sau rnorald,mai degrabddecAtuna
intelectuald.Ineranlane distrageatengiade la problemelereale.Fdcindu-nesi ne
concentrdmatentiaasupra unor mici detalii ale iextului gi indernnAndu-nesd ne
cheltuim energia in incercarea de a rezolva discrepanfe minore, aceaste
preocuparepentru inerantAne distrage ateniia de la ascultareaa ceeace Biblia
incearcdsdne spuni de fapt desprerelalia noastrdcu Dumnezeu.Ea impiedici de
asemeneacercetareabiblicd. Dacd exegetul este legat de ideea ci Biblia este
5. W. D. Davies,Paulond Rabbinicludaism,Londra,S.PC.K.,1955,p. 311.

6. Paul King Jewett, Man as Male and Fctnrlc,Grand Rapids, Ee;dmans, 1975,p.112-II4,719,
134-'t39
, 1.45-147
.
7. EmilBrunner,On''Fait,NewYork,Scribner,7936,p.9-70;ReoelationandReason,philadelphia,
Westminster,1944 p. 36-37.
Caracteruldemn de incredere al Cuvintului lui Dumnezeu: ineranta 199
complet lipsite de erori, el nu este pe deplin liber sd investigheze Scripturilc.
Aceastaeste un d pr-iori inutil 9i nefolositor, care devine o povare pcntru excgeza
impartiald.Ea mai este gi artificiali 9i impusi din exterior. Nu numai cj l.Rnc
intrebdri pe care autorul biblic nu le-a pus, dar gi pretinde rispunsr-lri carc sa
arboreze o exactitate specificd doar perioadei noastre ltiintifice. in plns, ea
reprezintd o pozilie care este foarte recenta in cadrul Bisericii cregtine. Problema
inerantei nu a fost discutatA de cdtre teologii de pAni acr"rm.Ea a aperut din cauza
faptului cd un anumit punct de vedere filozofic a fost impus asupra studiului
Bibliei. In final, aceasti problernd este ddundtoarc Bisericii. Ea creeazi clezbinare
intre cei care altfel au foarte multe in comun. Ea face o problemi majord din ceea
ce ar trebui sd fie cel mult un fleac 8
lmportantainerantei
De ce ar trebui si fie preocupati Biserica de inerantd? Mai ales daci avcm in
vedereconsiderentele adr-rsede ultima pozifie, nu ar fi rnai bine sd se alrandonezc
pur 9i simplu accst subiect gi,,sd se avanseze in ceea ce privegte rezolvarea
problemelor la indemAnd"? Drept risprrns remarcAm faptul c; la taza cliscr,rliei
desprc inerante se afld in mare parte o preocupare foarte practici. Un student cle
seminar care slujea in calitate de pistor al unei bisericuJe rurale a rezumat bine
preocupareaadunirii lui atunci cAnd a spus: ,,Membrii bisericii mcle m6 intreabi:
uDacdo spune Biblia, pot sd o cred?"" Prcocuparea fafd de caracterul demn de
incredere sau temcinicia Scripturilor este o exemplificare a ceea ce Helmut
Thielickea numit ,,instinctul spiritual al copiilor lui Dumnezeu".' intr-adevir,
problema daci Biblia este sau nu ir intrcgime demni de crezare este importanti
din punct de vederc teologic, istoric Ai epistemologic.
lmpoftantateolagice
Dupd cum am notat in capitolul consacratinspirafiei, Isus, pavel 9i allii au privit

gi au intrebuintat detaliile din Scripturd ca fiind demne de ir.rcredere.Aceasta
pledeazdin favoarea unei conceplii despre Biblie in cadrul cdreia ea esteconsiderati
complet inspirati de Dumnezeu, chiar pAnd la alegerea detaliilor in cadrul unui
text. In acestcaz, urmeazA anumite implicalii. Daci Dr.rmnezeuestc omnigcient, El
trebuiesi cunoasci toate lucrudlc. El nu poate fi ignorant sau gregit intr-o anurniti
problemh.Mai mult decat atat, dacd EI este omnipotent, este in stare si influcnteze
in aqafel lucrarea autorr.rlui biblic, incAt ninic eronat si nu intre in produsul final.
$i fiind o fiinJd demni de incredere sau corectd,El va dori cu sigurantd se foloseasce
acestecapacititi intr-un asemenca mod incAt omul si nu fie indus in eroarc de
Scripturi. Astfel, conceptia noastre desprc inspiralie irnpune ir mod logic ineranfa
Bibliei.Ineranla este un corolar al doctrinei inspirafiei depline. Prin urmare, daci ar
trebrd demonstrat faptul ch Biblia nu este pe deplin demnd de incredere, ar fi in
pedcol gi conceptia noashi despre inspiratie.
8. DavidHubbard,,,TheIrrclcvancvof Inerrancy", in Bibtic,ll
/lliro,.it!,,ed_JackRoltcrs,p. 151
181.
9. Heln'rut
Thielickc,
A Li|tlt:Excicisc
JorYautrg
Tlcologiars,
CrandRapids, Eerdmans, 1962,p. 25-26.
Impotlanla istoricd
Bisericaa susfinut de-a lungul istoriei ineranta Bibliei. Degi nu a eistat o teorie
complet elaborati pAnd in vremurile modeme, a existat in schimb, de-a lungul
perioadei istoriei Bisericii, o sedinte generalSin caracterul pe deplin demn de
incredere al Bibliei. Augustin, de exemplu, a scris:
Am invdtat sd acord acestrespectgi aceasteonoarenumai ctrrlilor canoniceale

Scdpturii: eu cred cu tide doar despreele cd autorii au fost in inhegime lipsiti de
eroare.9i dacein acestescried sunt surprinsde ceva ce mi se pare u h opus
adevdrului,nu ezitsapresupunfie cdmanuscrisul estecu gregeli,fie ci traducltorul
nu a prins sensulcelorspuse,fie ci eu insumi nu am reu$itsele inlelet,ro
in mod similar Martin Luther a spus: ,,Scripturilenu au gregit niciodate...

Scripturile nu pot gregi... Este un 1ucru sigur ci Scriptura nu s-ar contrazrce pe
sine;ea pare doar si se contrazici pentru ipocritii necugetali9i insensibili.,,rl
Ar tlebui, firegte, obsewat cd anumite pdrti ale acestor formuldri sunt in
reguld. ln timp ce Augustin a subliniat desavArgita exactitate gi temeinicie a
Bibliei, el a adoptat o interpretare mai degrabd alegorici a ei; prin alegorizare el a
indepdrtat aparentele dificultdti din sensul superficial al textului. Nici Luther nu
a fost intotdeauna un model de consecvenli.In plus, JeanCalvin nu numai in
Inudgdturalui - un tratat de teologie sistematici - ci gi in comentariile lui asupra
Eibliei, a remarcat 1ascriitorii Noului Testamento anumite libertate in modul de
a folosi citatele din Vechiul Testament.l2Cu toate acestea,se vede limpede ci
de-a lungul istoriei ei, Biserica a crezut cd Biblia este lipsiti de orice fel de
inadvertenle.Nu.este foarte clar dacdea a inteles,u,, .,r, piir, u."u"ta exactceea
ce inteleg inerantigtii contemporani prin termenul de lnerinld. Oicare ar h caztl,
noi gtim cd ideea ineranlei in general nu este un element recent.
Fiind la acest subiect, trebuie se notdm pe scurt impactul pe care l-a avut
inerantape plan istoric. Cea mai buni procedurdesteaceeade a observacare ar
fi implicaliile abandonirii ineranlei isupra altor domenii doctrinare. Existi
dovezi cd atunci cAnd un teolog, o gcoaldsau o migcareincep prin a considera
ineranta bib[ce o problemi perifericd sau oplionald gi abandoneazeaceastA
doctrine, adeseoricontinui si abandonezesau sA denaturezealte doctrine De
careBisericale-aconsideratmaiore,cum sunt divinitatea lui Cristosgi Trinitatea.
De vreme ce, dupi cum am argumentatin primul capitol al acesteicerfl, istoria
este laboratorul ir care teologia igi testeazeideile, trebuie sd conchidem ca
indepertarea de credinla in veridicitatea complete a Bibliei este un pas foarte
grav, nu numai din perspectiva a ceeace inseamnd ea pentru aceastedoctrind in
cauzd,ci mai mult din perspectivaa ceeace li se intAmpld altor doctrine ca o
consecintd.l3
10. Augustin, Scnsodlca 82.3.
11. Martin Luther, l{e/,te, editia Weimar (WA), vol. 34.1,p. 356.
12. Qalvin,lnodldtura religieicrEtine, cartea1, capitol;I6 sectiunea3; cf. Edward A. Dowe,
_.lean ir.,
TheKnozoledge of God ilt Caloin's Theology,New York, Columbia University, 1952,p. 100-105.
13. Richard Lovelace, ,,Inerrancy: Some Historical perspectives,., ia Inenancy ind Cotnnon Sense,
ed. RogerNicole 9i J. RamseyMichaels,p. 26-36,
Caracteruldemn de incredere al CuvAntului
lui Dumnezeu: ineranta 201
rmpoftanta epistemologicA
^- i:o"11.."" jli:ternologicd este simpte: Cum anume cunoagtem noi?

aser{iuni Unele
din Biblie pot fi supuse, cel pufin in mocl
potential, r-rirerverificiri sau
infirm-xri indepenclente. Cu alte cuvrnte,
referir e la probleme istorice sau
gtiintifice,por fi g;isirc - in iimirelc
merodelor iirr,."' ,iti,ii"ii, i.e qi a clarelor
d i s p o n i b i l e- a d e v d r a t es a u I a l s e .A l t e p r o b l e m e ,
c u m s u n t a f i r m a g i i l ed o c t r i n a r e
despre natura lui Dumnezeu
9i despre ispdgire, ,r""r.""J J"_""rul experientei
noastre senzoriale. Noi nu le putem-verifica
empiric vericticiiaiea sau vaUaitatea.
Acum, dacd Biblia s-ar doveclia fi gregiti
in acele domenii in care afirnaliile ei pot
fi verificate, pe ce bazd am continr,ra _
logic vorbind _ "i_i-."rp""_ caracterul
demn de incredere in domenii in care nu
putem verifica ceea ce spune?
sd formuldm aceasta intr_un. alr mJd
Te;eri; ;;;r;;;,",." sustlnerea
veridicitetii afirmalii teologrce.este cd Biblia propoviduiegte
_oricdrei afirmatia
p;;;ff ";il #,Y:ff ::Ti'i"T,:#,T*;fj[il,:':.
respectivd. Dacd totugi am trar
stilri;i."t
Nu am rnai putea continua !1.,T:^T":
sA sustinem alte afirmafii aoo, p" Uuru faptului
Bibliare propoviduiegte.Nu cd aceiearte"fi.;tii,-;; ci
rii""iiii" ri false,ci noi
nu mai putem fi siguri ci ele sunt adevdrate.
Noi trebuic iie sa imbriflgim
a-gnosticismul in ceeacelc privegte,fie sdgisim o alti bora p".,i..,
n f" ,.,"1i.,". O"
f":! abrogatp_rincipir-u ca.once lucru pe carel propovdctuiegteBiblia
::::::î
esrern mod necesaradev6rat,simplul fapt cd Biblia
invali acesieafirmalii esteun
sine pentru a ie sus(ine.Bineinlelesc? li.,"lro
fT::1y"li.i"*
m contrnuareaceste T
afirmafii, insi nu pe bazaautoritdfii Bibliei. ioot" ra ".,"1i.,:
"r;;'i;izati)
Aceasti probtemi este considerati """".i
i;i .il';; un fet de
,,teoriedomino" -,,gregit in una, gresit in toate).,, lbt"Fi,
";;;ri" esteo analizi
destul de superficiala.intrucat ceilare pun_astfel
p;;;;;";;g*eaza ca tor
afirmatiilor sunt fatse;ei pur gi simplu .".d-t;;;;;;ntru
11st1l
acestora. suslinerea
O descrieremai exacti a pozifiei lor ar putea fi
toate".Ferd indoiald, esteposibil ca toate afirm;tiile "liUtiein una, nesigur in
,,gregit
ain care sunt supuse
evaludriiempirice sd fie ad-evdrate, insi unele dintre cele ';;ri;lJiiilit
transcendentes; nrj fie.
Totusi, in acest caz, ar exista.cel
pr;;ir" on.û1itto.
transcendente. insd dacd unele din prima.pufin
categoriese dovedescu fi fulr", p" ."
ba,/Aam con.tinud noi s,rle su5(inempe cclelrdnsccndentc?
ri,." g, canclam ascrrltao prelegeredcspreun
--,-T subiectdestul de ezotericcu
pnvrre la care suntem cu totul ne$tiutori.S_ai
putea ca vorbitorul sd tacd multe
afirmaJiicare.si.cadi in afara experrentet
noastre.Nu avem nici o modalitate de
a evaluaveridicitatealor. Ceeace spune cl
suni foarte p.of.,r.rJ,lu. ,_o, p.rt"o "a
fie pur si simplu doar bolboroseali b.-b"rti.;.4;;;;;;;;;1"".
cateva minute vorbitorul abordeazd "" ca pentru
do_"rii;-;; .o-." .t,.t"- ti.,"
familiarizali.Moment in caredescoperim
c6tevaafirmalii ".orlat". C" rrom ga.,ai
atunci_despreceletalteafirmaJii, a iiror
veridicitnt" .u o pui"- verifica? Firi
indoiali vom trage concluzia ci gr In ceea
ce le privcgte pot exista lnexactititi.
Credibilitatea,odatd compromisi, nu esteugor
de redobAnclitsau de pistrat in
alteprobleme.
14. Dewey Beegle,Scriptutc,Ttndition,and l,foltibility,
Crand Rapids,Ecrdnans, i923, p. 219_222.
Firegte cd cineva poate susline in continuare afirmaliile teologice printr-o

distinclie ldcutd nd hoc, declar6nd cA autoritatea biblicd are de-a face doar cu
adevdruriletranscendentesau doctrinare.FdcAndastfel,DersoanaresDectiveva
feri asemeneaafirmafii de o posibila combatere.Va apirea insd suspiciuneacd
credinta a devenit nimic altceva decat,ca sd-l parafrazdmpe Mark Twain, ,,sd
crezi ceeace nu gtii cd nu este aga". Care este pretul adoptdrii unui asemenea
expedient?E posibil ca imunitateain fata contestdriise fi fost asigurati cu prelul
semnificativitdlii afirmafiei cd invdpturile biblce sunt adevarate. Cdci dacd nu
esteingiduit ca ceva sd i se opuni veridicitdlii invildturilor biblice, estecevain
favoarealor? (O afirmalie cognitivd esteuna carepoatesI fie adevdratesau false,
gi de aceeatrebuie sd fie posibil sd se specificece ar putea fi in favoareasau
impotriva ei.) Degi aceastapoatesembnain aparenlecu principiul verificabilitilii
din pozitivismul logic, existd o considerabilddiferenfi, deoarecein acest caz
mijloaceleverifictrrii (9i astfel mdsura semnificaJiei)nu sunt neaperat9i in mod
exclusivdate senzoriale.
Dacd cineva renuntd la afirmalia: ,,tot ceeace invali Biblia esteadevdrat",in
mod logic el poate lua o pozilie pur fideistd,9i anume ,,Eucred acestelucruri nu
pentru cd ele se afld in Biblie, ci pentru cd aleg si le cred", sau ,,eu aleg sd cred
toate afirmaliile din Biblie cdrora nu le-a fost (sau nu le poate fi) demonsirati
falsitatea".Sau el poate gdsi o cale independentdde a stabili acestedoctrine. ln
trecutaceastaa urmat catevadirectii.Unii teologiliberali au continuatsddezvolte
fundamentul pentru doctdnele lor pe socotealaunei anumite filozofii a religiei.
Degi Karl Barth gi neoortodocaiiau clddit verificarea doctrinelor pe prezenla
directd 9i personalS a lui Dumnezeu, Barth gia intitulat forma revizutd a
principalei sale opere ChurchDogmatics,ceeace sugereazi cI el incepea sd-gi
spdiine parlial concepliilepe autoritateaBisericii.Wolfhart Pannenberga cautat
si intemeiezeteologiape istode,intrebuinlAndmetodesofisticatede istoriografie.
In misura in care evanghelicii abandoneazdpozilia care susfine ci tot ceeace
i:rvald sau afirmd Scripturaesteadevdrat,sevor ceutaalte bazepentru doctrind.
Acestlucru ar putea avealoc prin renagterea unei filozofii a religiei,sau - ceeace
estemai probabil date fiind orientarea ,,relalionali" actuald - printr-o intemeiere
a teologieipe gtiinlele comportamentale,ca de exemplu psihologia religiei. insi
oricarear fi forma pe care o va lua o asemeneaalternative,va existaprobabil o
micqorarea listei de doctrine, inhucat este dificil sd se clideasci Tiinitatea sau
na$tereadin fecioari a lui Cristos pe un argument filozofic sau pe dinamica
relatiilor interpersonale.
Inerantasi fenomeneleScripturii
Esteevident cd credinla in ineranla Scripturilor nu esteo concluzieinductivi

Ia cares-aajunsir urma examindriituturor pasajelordin Biblie.Prin insigi natura
ei, o asemeneaconcluzie ar fi cel mult probabili. Iar doctrina despre ineranla
biblicdnu estenici afirmati gi nici propovdduitdexplicit in Biblie.Mai degrabd,ea
este un corolar al doctrinei despre inspiralia deplind a Bibliei. Acea conceplie
despreBiblie,carea fost sustinuti gi propovdduitdde scriitorii Scripturii, implice
Caracteruldemn de incredere al Cuvintului lui Dumnezeu: ineran[a 203
deplina veridicitate a Bibliei. Aceasta insd nu ne rezolvd problerna naturii

ineranlei biblice. Aga cum cunoagterea faptului cd Dumnezeu S-a revelat pe Sine
nu ne poate asigura cunoagterea continutului mesajului Siu, afirmalia cd Biblia
este fdre gregeald nu ne spune exact ce anume ar atrage dupi sine o asemenea
lipsd de gregeald.
Sd ne uitdm acum la fenomenele Scripturii. Iar aici ddm de unele dificultati
potentiale. Unele dintre acesteasunt aparente discrepanle intre pasaje paralele din
Evanghelii, sau din Samuel, impirali gi Cronici. Se pare cd existd aici sr.rficiente
probleme incAt sd ne determine se reconsiderdm in ce fel anume se raporteazi ele
la doctrina noastrd despre Scriptura. in Marcu 618ni se relateaz; ci Isus a spus
ucenicilor Sii sd ia un toiag, in timp ce dupd Matei 10:9-10qi Luca 9:3 EI a interzis
acest lucru. In relatarea despre intrarea triumfald in Ierusalim a Iui Isus, Luca
mentioneaze cd mullimea striga ,,Slave in locurile preainalte", in timp ce restul
Evangheliilor consemneazd cuvintele ,,Osana in cerurile prealnalte". Toate cele
patru Evanghelii prezintd diferit conlinutul inscripfiei de deasupra crucii lui Isus.
Dupd Matei ea era ,,Acesta este Isus, impdratul iudeilor"; dupi Marcu ,,impiratul
iudeilor"; dupi Luca ,,Acesta este impiratul iudeilor"; dup6 Ioan ,,Isus din
Nazaret,imp;ratul iudeilor".
Existi de asemenea qi probleme legate de cronologia Bibliei in mai multe
Iocuri. De exemplu, domniile impdraJilor lui Israel sunt datate in funclie de
domniile impdrafilor lui Iuda, insd aici apar c6teva discrepanle reale. Cronologia
lui $tefan in legdturi cu gedereaisraelililor in Egipt (ci au fost robili timp de patru
sute de ani - Fapte 7:6) nu coincide cu relatarea din Exodul. Existi de asemeneagi
probleme grave legate de unele cifre. in pasaje paralele,2 Samuel 10:18 vorbcgte
despre 700 de cai de tresure, in timp ce in 1 Cronici 19;18 sunt 7000 de care de
lupte;2 Samuel 8:4 se referd la 1700 de cildrefi 9i 20.000 de pedegtri, in timp cc
l Cronici 18:4 vorbegte de 7000 de cdldreli 9i 20.000 de pedestri;2 Samuel 24:9
mentioneazd 800.000 de oameni de rdzboi ai lui Israel 9i 500.000 de oameni dc
rdzboi ai lui luda, in timp ce 1 Cronici 21:5 afirmi ca erarr 1.10U.000cle birba{i ai
lui Israel gi 470.000 de bdrbali ai lui Iuda. Existi qi discrepan{e etice care sar in
ochi. Potrivit lui 2 Samuel 24:1, Domnul a fost mAnios impotriva lui Israel 9i l-a
incitat pe David sd comite pecatul numirdrii poporului; insd potrivit lui 1 Cronici
21:1 Satana s-a sculat impotriva Iui Israel, incitdndr-r-l pe David sa nlrmerc pc
Israel. $i despre Dumnezeu, care nu ispitegte gi nici nu poate fi ispitit (Iacov 1:j 3),
se spune ce a trimis un duh riu asupra lui Saul (1 Samuel 1E;10);drept rezultat
Saul a incercat sd il omoare pe David. Acestea gi numeroase alte dificlrlteti
sugereazi faptul cd trebuie efectuat un anumit efort pentru a impeca datele din
Biblie cu pretenlia ca ea este pe dcplin ineranti. Cum trebuic tratate aceste
fenomene?CAteva strategii au fost folosite in trecut de cdtre teologii conservatorj,
gi ele sunt utilizate 9i in prezent.
1. Abordarea abstractd este reprezentate de B. B. Warfield, care a susllnur o
conceptie inalte despre Scripturd. El a avut tendinla sd-gi sprijine pledoaria in
prirnul rAnd pe consideratia doctrinard a inspiraliei Scripturii. Degi a fost
congtientde probleme (Henry Preserved Smith l-a ficut foarte congtient de ele) 9i
a oferit rezolvdri pentru unele dintre ele, el lnclina se creadd ce nu trebr-tie
explicate toate. Ele sunt doar dificulteti. Greutatea dovezilor in favoarea
204 Cunoscandu-L
pe Dumnezeu
inspiraJieigi prin urmare a ineranteiBibliei esteatat de mare,incat nici un volum

de date de acestgen nu o poateumbri. in ciuda faptului cdWarfietds-aconcentrat
asupradisciplinei exegezeiNoului Testament,el nu s-asimtit impins sd atenueze
acestedificultdti. El a putut continua se susuneinerantain ciuda lor.15
2. Abordarea armonioase este reprezentatede Thy WordIs Truth, a \iEdward,
J. Young,16precum Si de Inspirationof the HoIy Scriptures,a lui Louis Gaussen.
Credinla h ineranJaBibliei se bazeazddin nou pe invdteiura doctrinard despre
inspiratie. Cei care pledeazdin favoareaacesteiaborddri sustin cd dificultdlile
prezentatede diferitele fenomenepot fi rezolvate,gi ei incearci si facd aceasta.
Intrebuinland orice informatie disponibild,ei armonizeazipasajelecontradictorii
gi sugereazesolutii pentru enigme.
Un exemplu pe careil putem gesi la Gaussenare de-a facecu felul morlii lui
Iuda. Dupi cum se gtie prea bine, existdo discrepanteevidenti intre Matei 27:5,
unde se spune cd Iuda s-a sinucisspAnzurAndu-se, 9i Fapte 1:18,unde se afirmd
cd ,,a cdzut cu capul in ;'os,a pleznit in doud prin mijloc, 9i i s-au versat toate
meruntaiele".Gaussenne prezintd o intamphre a unui bdrbat din Lion care s-a
sinucis.Pentru ca sd fie sigur de rezultaLel s-aagezatpe pervazul exterioral unei
ferestrede la etajul patru gi gi-atras un glont in gure.Gaussenobservdcd ar putea
fi date trei relatiri cu privire la rnoarteaacelui om, dintre careuna sd o pund pe
seamaglontelui, alta pe seamacederii, gi o a treia pe seamaambilor factori. El
sustinece toate acesterelatdri ar fi corecte.In mod sirnilar,speculeazdel,Iuda s-a
spanzuratqi a cezutcu capui in jos.Dupd cates-arputeapresupune,deqiGaussen
nu seexpdme atat de explicit, frAnghias-arupt gi Iuda s-arostogolitin cedere.Ne
lipsegteaceasteinformagiespecificdcare ar faceca toate detaLiileistorisirii sd fie
explicabile.lTAici nu existi nici o contradiclie.Alte pasajesunt tratateasemdnetor.
Explicalia pe care o dd Harold Lindsell in legeturd cu discrepanla dintre
diametrul gi circumferinla merii turnate din 2 Cronici 4;1-2esteun exemplu de
acelagigen; el considerd cd circumferinJaeste luate prin mesurarealungimii
muchiei inteme a bazinului, in timp ce diametrul esteluat de la cerculformat de
muchia extem5.1sin fiecare dintie cazuri autorul oferd cate o ipotezd care
urmdregtesd rezolvedificultateain nldeidea cd are succesin efortul depus.
3. Abordareaarmonizirii moderateurmeazdpdnd la un punct stilul aborderii
armonioase.Problemelesunt luate in serios gi se depune un efort pentru a le
rezolvasaupentru a micgoradificultitile, in mesurain;are acestlucruiste posibil
intr-un mod rezonabil,cu aiutorul datelor existente.Everett Harrison este unul
dintre cei carepledeazdin favoareaacesteipozitii. El observi cd ineranla,deginu
estepropoveduite explicit de Biblie,estecu toate acesteaun corolar al inspiraliei
depline. Este o concluzie la care au ajuns mintile cucernicein urma studierii
Scripturii. El incearcdsi ofere rezolvdri pentru multe dintre pasajeleproblemd.
Totugi, nu va incerca si forleze o rezolvare prematurd a problemelor.Cateva
dintre datelerelevantenu sunt disponibilein prezent,pot insd sd devind astfelin
15. BenjaminB. Warfield, ,,TheRealProblemof Inspiration", in Tie InspirationandA thorityof Lhe
Bibl?,ed. SamuelG. Craig, Londra, Marshall, Morgan and Scott,1951,p.219-2n.
16. Edward J. Young, Thy WordIs Truth,G$nd Rapids,Eerdmans,1957.
17. Louis Gauss€n, ?,l e lnslimtion ol LheHoly Scripturcs,Chicago, Moody, '1949,p. 2L4-2'15.
78. Li^dsell, Battlefor the Bible,9.1,65-166
Caracteruldemn de incredere al CuvAntului lui Dumnezeu: ineranta 205
viitor pe mesure ce cercetdrile arheologice 9i filologice inainteazi. Altele pot fi
pierdute. Probabil cd dace am avea toate datele am fi in stare sd rezolvdm toate
problemele.re
4. O a patra pozitie a fost prezentate de Edward Camell ca o posibilitate, cu
toate ce nu existd nici o dovadd ci el ar fi adoptat-o efectiv Aceastd pozitie este
relativ simpld gi este o extindere a unei tactici folosite la o scard micd de citre
mulli teologi. Dacd am fi fortati se o facem, spune Carnell, am putea adopta
pozitia cd inspiralia nu garanteazd decAt doar o reproducere exacti a surselor pe
care le-a intrebuintat scriitorul Scriptr.rrii, insi fdri o corectare a lor. Astfel, daci
sursa a continut o referinla eronatd, scriitorul Scripturii a consemnat acea eroare
exact aga cum era ea in sursd.20PAnAgi Harrison a sugerat cd aceastepozilie poate
fi convenabili uneori,2r iar James Orr spusese cu multi ani mai devreme ci acolo
unde au existat lacune in cadrul surselor, Duhul SfAnt nu le-a umplut neapdrat.22
Carnell a observat ci Warfield, in dezbaterea pe care a avut-o cu Smith, a fost
nevoit se recunoascd faptul ce in anumitc puncte afirmaliile biblice mr sunt lipsite
de eroare; doar inregistrarea lor de la sursa originald este inerantd. De exemplu,
acestacste probabil cazul cu discursurile lui Elifaz din Teman gi or ale celorlalti
prieteni ai lui krv. Existd de aserneneacateva cazuri evidente in care Biblia redi
afirmalii eronate, cum ar fi ,,Nu este Dumnezeu!" - aceastaeste, firegte, afirmatia
unui nebun (Psalmul 14:1;53:1).Am avut odati un coleg care a cerut studentilor
lui si rispundi cu ,,adevdrat" sau ,,fals" la afirmajia: ,,Toatc lucrurile din Biblie
sunt adeverate." Cu toate ce el credea cu putere in ineranla biblicd, rispunsul dat
de el a fost,,fals", intrr-rcAtBiblia expune multe afirmajii eronate fdcute de oameni
neinspirali (din punctul de vedere al colegului meu, relatarea acelor afirmalii
eronate era bineinjeles ineranti). Aceastd linie de g6ndire poate fi extinse pentru
a explica multe din problemele care pot fi intAlnite in Biblie. De exemplu, existi
posibilitatea ca cronicarul sd se fi bazat pe o sursi failibila gi eronatd atunci cAnd
a redactat lista cu numirul carelor de rdzboi si a cdldretilor.
5. in cele din urmd, existe conceplia ca Biblia gregegte.Aceasta este o pozitie
directe Si a fost bine formulatd de Dewey Beegle, precum 9i de allii care, spre
deosebire de Beegle, nu pretind si fie evanghelici. Beegle afirmd in esenld ci
trebuie si recunoaqtem ci Biblia conjine probleme reale 9i imposibil de rezolvat.
Trebuie sd le spunem pe nume gi se admitem cd Biblia conline erori. in loc si
incercim sA le inletr.uem prin explicatii, ar trebui si acceptdm faptul cd ele existi
gi cd sunt reale, gi si ne construim doctrina despre inspiralie cu aceste lucruri in
minte.'3 Doctrina noastrd despre inspiratie nu ar trebui dezvoltate intr-o maniere
abstracti sau n prlori. Altminteri, noi adoptdm pur gi simplu o conceplie gi dictdm
ce trebuie si insemne ca. Mai degrabi, trcbuic si vedem ce a produs inspirafia
Bibliei gi apoi si deducem de acolo natura inspiraliei. Orice ar fi inspirafia, ea mr
esteverbali. Noi nu putem privi inspiratia ca pe un fenomen care se extinde pAni
gi asupra alegerii cuvintelor dintr-un text.
19. EverettHarrison, ,,The I'henomenaof Scripture", '\n Reoclntiott

n,rd flc Bibl., cd. Cart Henrt
GrandRapids,Baker,1959,p.237-250.
20. Edward Carnell,T/e C1scfor OrthodoxThrology,Philadelphia,Westminster,1959,p. 109,111.
21. Harrison,,,Phenomenaof Scripture",p. 249.
22. Orr, RcL)clnliantd lttspilatiott, p. 179-181.
23. Bccgle,5.fip1&,'c,
? n(lition,and I nfollibilitv,p.195-197.
206 CunoscAndu-L
pe Dumnezeu
Este necesaracum sd luim una dintre acestepozitii $i se o dezvolt;m. ln

termenii posibilititilor legate de fenomenelepe care tocmai le-am examinat,
punctul de vederecarese apropie cel mai mult de al meu estecel al lui Harrison.
Pozitia lui Warfield, aga cum a fost ea prezentatdaici, pune in modul cuvenit
accentul pe invdtitura Scripturii mai degrabd decdt pe fenomene. Totugi,
procedAndastfel, ea nu reugegtesA dea suficienti atentie fenomenelor.pentru
exegetaceasteomisiune pareprobabil vecindcu iresponsabilitatea. Esteprea ugor
se declardmsimple dificultdli in loc sd le numim pasaieproblematexteca celepe
care le-am observat. $coala aborddrii armonioase a fdcut in multe cazuri o
adevdrati Iavoare cauzei cercedrii biblice prin gdsireaunor solulii creative la
probleme. Totugi, a se insista irn favoarea reconcilierii tuturor problemelor prin
utilizareadatelor disponibilein prezentmi separe cd duce la o utilizare forlati a
materialului. Unele sugestii,cum esteceaa lui Gaussencu privire la moartealui
Iuda, par a fi aproapeincredibile.Estemai bine si admitem cd nu avem incd toate
rdspunsurile. Aceastd abordare umild va face Biblia mai vrednicd de crezare
probabil decAt faptul cd le cerem oamenilor sA accepte unele din explicaliile
oferite, sau faptul cd in cadrul procesului le sugerdm cd integritateadoctrinei
despreineranla biblicd depinde de acceptareaunor astfel de solulii inventate.
Propunerealui Carnell aremulte aspectecareseo recomande,mai alescd aproape
toti teologii ar admite ce au adoptat acestexpedient,cel pulin intr-o anumita
mdsurd.2a Totugi, problemele inerente adoptdrii acestei aborddri sunt
considerabiledupd cum sugereaz5Carnell.in realitate,noi am putea fi convingi
ce deiinem adevdrul numai dacd suntem siguri ci pasajulin cauzi nu folosegte
surse. Este insd intr-adevir foarte dificil sd se stabileascdacest lucru. in
consecinti, doctrina despre inspiralia gi autoritateaBibliei ar deveni numai o
doctrini formald a cdrei aplicareestenesigurd.Punctul de vedere al lui Beegle
pare sd se lndrepte in mod consecvent inspre concluzia ci revelalia nu este
propozitionald,o pozifie careseafld in afaraconceptieiortodoxedesprerevelatie.
Astfel,prin eliminare,eu ajung la un punct de vedereasemenetorcu cel pe careil
suslineHarrison, insd cu amrmiteparticularitdti.F
Definireainerantei
Putem specificaacum modul in care intelegemineranga:Biblia, atunci cand
esteinterpretatecorectin lumina nivelului la careau ajunscultura gi mijloacelede
comunicaredin vremeain care a fost scrise,gi avAndin vedere scopurilepentru
care a fost date, este cu totul demnd de crezarein tot ceeace afirme. Aceaste
defini;ie reflectd pozilia ineranlei depline, care, dupd cum am subliniat la
24. Calvin argumenteazi ce citareaVechiului Testamentde cetreun scriitor al Noului Testament
nu garanteazdcorectitudineatextului citat. inse in asemeneacazud arzumenful scditorului Noului
Testamentnu sesprijind pe un lucru incorectdin citat. Astfel,in timp cJluca poatecita dintr-un text
_septuagintei
inexact din Septuaginta,argumentatealui se bazeazi pe ceva din te\tuI care este
absolutcorect- Co,nmentary uponActsof theAposdcs, Gmnd Rapids,E erdmans,It4g,\/il.\ p.263- 4;
cf. Coffine tary or the B@kof theProphetIsaith, Grand Rapids,Eeidmans,1g56, vol.2, p.364.
25. Vezi Everett Harrison, ,,Criteria of Biblical lnerrancy,,, Clristianity Today,20ian:ua e 7959,
p."16-77.
Caracteruldemn de incredere al CuvAntului lui Dumnezeui ineranta 207
inceputul capitolului, se afla intre ineranla absolute gi ineranta lirnitatd. Este

necesar acum si se intre in aminunte gi sd se explice aceasie definilie. Intentia
noastrd aici nu este sA incercdm se ne ocupam de toate problemele. Mai curAnd,
vom nota cateva principii gi cAteva ilustratii care ne vor ajuta si definim mai bine
ineranta Si se inHturdm cAteva dintre dificultdti.
1. Ineranta se referi la ceea ce este afirmat sau sustinut, mai degrabd decAt la
ceea ce este relatat doar. Accasta incorporeazi argumentul valid din sugestia Iui
Camell. Biblia prezintd afirmafii false fdcute de persoane pdgAne. Prezenla acestor
afirmalii in Scripturd nu inseamnd cA ele sunt adeverate; ea garanteaze numai ce
ele sunt corect prezentate. Aceeagi observalie poate fi ficuta gi cu privire la
anumite afirmatii ale unor oameni evlaviogi care nu au vorbit inspirati de Duhul
SfAnt. Se poate ca $tefan, in cuvAntarea lui din Fapte 7, si nu fi fost inspirat, cu
toate ce era plin de Duhul Sfant. Astfel, afirmatia lui de ordin cronologic din
versetul 6 nu este neaperat fdrA gregeala. Se pare cd nici Pavel 9i Petru nu erau
Iipsili de neajunsul de a face uneori afirmalii incorecte. Totu$i, atunci cAnd unr-rl
dintre scriitorii biblici ia un lucru, indiferent din ce sursi, 9i il incorporeazi irr
mesajlrl lui in chip de afirmatie, gi nu doar ca simpli relatare, acel lucru trebuie
considerat a fi vrednic de crezare. Aceasta nu garanteazA canonicitatea cerFi
citate. Necredinciogii, lipsili de revelalie speciald sau inspiralie, pot totugi se se
afle in posesia adevdrului. Doar pentru ce cineva sustine ce tot ceea ce se giseste
in Biblie este adevirat, nu este obligatoriu si se afirme cd tot adeverul este in
Biblie. Referirile lui Iuda la doud cirfi necanonice nu creeazd neaperat o
problemd, deoarece nu se pretinde ca cineva sd creadd nici cd prin aceastaIuda a
afirmat un neadevdr gi nici ci Enoh gi Ineltarea lui Moise sunt certi inspirate de
Dumnezeu care trebuie incluse in canonul Vechiului Testament.
Se ridici intrebarea: Se aplicd oare ineran(a gi altor moduri verbale, in afara
indicativului? Biblia cuprinde intrebiri, dorinle gi porunci, precum gi aserliuni. in
orice caz, acesteanu pot fi evaluate de obicei ca fiind adevdrate sau false. Astfel,
ineranla pare se nu li se aplice gi lor. Totugi, in cadrul Scripturii existe asertilrni sau
afirmalii (exprirnate sau sugerate) legate de o intrebare, o dorinte sau o porunc; a
cuiva. In timp ce despre afirmalia ,,Iubi!i pe vrijmagii vogtri!" nu se poate spune
cd este adeviratd sau falsd, aserliunea: ,,IsLrsa spus: "Iubiti pe vrejmagii vogtri!>"
poate fi evaluatd ca fiind adevdrati sau falsi. Dar, ca afirmatie a Scripturii, ca estc
ineranti.
Observafi cA noi ne ocupem aici de aserliunile sau afirmaliile vorbitorr-rlui sau
scriitorului gi nu de intenlia h-ri. in cercurile evanghelice se dd mare atcnlie
intenliei scriitorului - mesajul nu poate gi nu trebuie indreptat intr-o directie total
diferiti de cea intentionate de scditor. Evanghelicii obiecteazi mai ales cu privire
la practica interpretdrii unui pasaj prin prisma a ceeace g5seFtesau aduce cititorul
in el gi nu prin prisma a ceea ce a vrut autorul sd exprime. Aceasta este o practici
cat se poate de condamnabili.26 Accentul cade pe ceea ce a intentionat se afirme
autorul.
Existd anumite probleme care decurg din noliunea de intentie. Una din aceste
26. Dc ex., E. D. Hirsch, Validity in ltrtcrprefntior,Ncw Haven, Conn., Yale Universiry 1967;cf.
Walter Kaiser, ,,Legitimate Hermeneutics", in Incrrnncy,ed. Norman L. Gcislcr, Grand Rapids,
Zo derna^, 1979,p. 177-747.
208 CunoscAndu-L
pe Dumnezeu
problemeestecAea restrangeuneori in mod nejustificatsemnificaliapasajuluila

intentia cenhaH unici. De exemplu, atunci cAndIsus a spus cd nici o vrabie nu
cadepe pemant fdrd voia Tatalui (Matei 10:29),scopul Lui nu a fost sd invete ce
Dumnezeuvegheazdasupravribiilor. El a vrut sdafirme cd Dumnezeuvegheazd
asupra copiilor Lui dintre oameni (w 31: ,,Decinu vd temeli; voi sunteli mai de
pret decatmulte vrdbii.") Cu toateacestea, Isusa afirmat c6Dumnezeuprotejeazd
vrdbiile 9i se ingrijegtede ele; de fapt veridicitateaafirmaJieilegate de grija lui
pentru oameni depinde de veridicitateaafirmatiei desprevrdbii. Astfel, referirea
h vrebii constituie o afirma;ie, 9i Isus a intenlionat ii o rosteasci,chiar dac6
scopulLui a fost sd inveJedespreprovidenJalui Dumnezeufa{i de oament.
O alte probleme pe care o ridicd accentuareano;iunii de intentie a autorului
este ca nu se iau in consideraredatele apdrute anterior formulirii de citre
psihologia secolului al Xx-lea a conceplieisaledespreincongtient.$tim acum cd
noi comunicim in mare parte intr-un mod incongtient.Alunecareafreudiani,
Iimbajul trupului gi alte tipuri de comunicareincongtientddezviluie adeseorimai
Iimpede ceeace credemcu adevdratdecatafirmaliile noasheintentionate.Astfel
ce nu trebuie se restrangemrevela{iagi inspiralia lui Dumnezeula problernede
care scriitorul Scripturii era congtient.Pareintru totul posibil ca, atunci cand a
scrisdespremareaviziune pe carea avut-ope insula Patmos,Ioan se fi comunicat
mai mult decata ii:lfelesde fapi.
2. tebuie sd iudecim veddicitatea Scripturii prin prisma a ceea ce au
insemnatafhmatiile ei in contextulcultural in careau fost ele exprimate.Ar trebui
si judecdmBiblia in funclie de formelegi standardelepropriei culturi. CdutAndsd
lnlelegem ceeace s-a spus, noi nu trebuie si folosim standardeanacronice.De
exemplu,nu ar trebui se ne agteptdmca regulile modernecarestipuleazdredarea
exactda unui citat cu careveaculnostru - un veacal tiparului gi al distribuirii in
masd - este atat de obi$nuit, sd fi fosi prezente in primul secol. Trebuie de
asemeneasi recunoagtemci in vremurile strdvechi numerele erau adeseori
intrebuintate simbolic, gi aceastaintr-o mdsurd mult mai mare dec6t i:r cultura
zilelor noastre.Numele pe care perinlii le alegeaupentru copiii lor purtau de
asemeneao semnificatiespeciald,lucru rareori valabil asiezi.Cuvantul ft are cu
precddereo singurd semnificatiein limba gi cultura noashi. in vremurile biblice
insi, el aveaun sensmai larg, aproapeechivalentcu ,,descendent,,. prin urmare,
existdo diferenle considerabildinire cultura noastre9i ceadin vremurile biblice.
Atunci cand vorbim de ineranli noi ne referim la faptul c6 ceeace afirmi Biblia
esteintru totul adev;ratin termeniiculturii din vremeaei.
3. Aserliunile Bibliei sunt pe deplin adevdrateatunci cand sunt judecatein
concordantd cu scopul pentru care au fost scrise. Aici exactitateava vana
(specificitateadesprecare am scris mai devreme)in funclie de intentia cu care a
fost redactatmaterialul.Sdpresupunemun caz ipoteticin careBibliarelateazio
bitilie in care au fost implicali 9.476de oameni. Cum ar ardta oare o relatare
corecti (sauinfaiJibild)?10.0000ar fi exact?9.000?9.500?9.480?9.475?Saunumai
9.476s-arincadrain limitele unei relatdricorecte?Rdspunsulestecd totul deoinde
de scopulscrierii.Dac; raportulesteun documentmilitar oficialpe cur" un ofig",
trebuie si-l supuni spre examinaresuperiorului lui, numdrul trebuie s6 fie exact.
Estesingurul mod in caresepoateconstatadacdau existatsaunu dezertori.Dace,
Caracteruldemn de incredere al Cuvintului lui Dumnezeu: ineranta 209
pe de altd parte, relatarea are doar scopul de a da o anumiti idec despre marinrea
bdtelei, atunci un mrmdr rotund ca 10.000 estc adecvat gi corect. Acelagi lucru
este valabil qi cu privire la marea turnatd din 2 Cronici 4:2. Dacd se dau
dimensiunile pentru a asigura un plan dupA care si poate fi construiti o
reproducere exactd, atunci este important sA se $tie daci reproduccrea trebuie
construiti cu un diametru de 10 cofi sar"ro circumferin{d de 30 de co1i. Daci insi
scopul este doar acela de a da o idee despre mirimea obiectului, atunci
aproximarea datd de cronicar este suficientd gi poate fi considerati intru totul
adevaratd. Gdsim adesea aproxirniri in Biblie. Nu exista nici o contradiclie r.eali
intre afirmatia din Numeri 25:9 ci au murit 24.000de persoane cu ocazia urgiei gi
afirmalia lui Pavel din 1 Corinteni l0:8 ci au murit 23.000. Ambele sunt
aproximdri, gi, av6nd in vedere scopul relatdrii, ambele sunt adecvate, gi prin
urmare pot fi considerate adevdrate.
Chiar 9i in cultura noastrd este o practici obignuiti sA se dca aproximeri. Se
presupunem cd venitul meu brut in anul care a trecut a fost dc 25.137,69$(o cifri
pur ipotetice). $i sd presupunem cd rnd intrebali care a fost venitul meu brut pe
anul trecut, iar eu rdspund: ,,Doudzeci gi cinci de mii de dolari." Am spus
adevirul sau nu? Depinde de situatie gi de imprejuriri. Daci faccJi parte din
cercul meu de prieteni gi intrebarea este pusd intr-o discutie neoficiali, arnicali,
despre costul vietii, am spus adevirul. Daci insd intrcbarea vine din partea unui
agent financiar care efectueazd o revizic contabild, atunci nu am spus adevirul.
Deoarece in cea de-a doua situafie, pentru ca declarafia si fie adecvatd gi prin
urmare adevdratd, este nevoie de o mai mare specificitate dec6t in prim.r.
Acest Iucru nu se aplicd numai in cazul intrebuinlirii nunerelor, ci 9i in cel al
unor probleme ca celc legate de succesiunea cronologici in naraliunile istorice,
succesiune care a fost modificatd ocazional in Evanghelii. in unele cazuri a fost
necesardo schimbare a cuvintelor folosite, pentru ca sa se comunice acelagiinJeles
unor persoane diferite. Astfel Luca are ,,Slavd in locurile prealnalte" acolo unde
Matei gi Marcu au ,,Osana in cerurile preainalte"; prima expresie are o rezonantd
mai buni pentru cititorii dintre neamuri ai lui Luca, decat ar fi avut a doua.
Scriitorii biblici au practicat pAni gi cxtinderea gi comprimarea, modalitd{i de
exprimare folosite de predicatorii din zilele noastrc fdrd si fie insi invinuifi de
infidelitate fald de text.
4. Relatdrile unor evenimente istorice sau ale unor problcme gtiinlifice sunt
ficute mai degrabd cu ajutorul unr"ri limbaj fenomenal, decAt cu al unuia tehnic.
Adicd, scriitorul relateazd lucrurile aga cum se infigigeazd ele privirii. Aceasta este
practica obiqnuitd in orice gen de scriere popr-rlarh(spre deosebirc de cea tehnicd).
Un exemplu comun in favoarea acestei practici are de-a face cu rdsiritul soarelui.
Atunci cAnd meteorologul de la gtirile de seard afirmi ci soarcle va risiri in
dimineala urmetoare la orele 6 9i 37 minute, el a fdcut o grcgeald, dintr-r-rn punct
de vedere strict tehnic, deoarece se gtie de pe vremea lui Copernic ci nu soarclc se
miqcd, ci pemantul. Cu toate acesteanu este nici o problemi cu aceastd expresie
populare. De fapt, pAni gi in cercurile gtiinjifice expresia risdritul soarcluia devenil
un fel de idiom; degi oamenii de gtiintd folosesc in mod regulat expresia, ei nu o
inleleg in sens literal. in mod similar, relatirile biblice nu fic nici un efort pentru
a fi exacte din punct de vedere gtiinfific; ele nu incearci, de exemplu, si
teoretizeze cu privire la cele intAmplate atunci cand au cdzut zidurile Ierihonului,

cand s-aoprit raul Iordan, sau c6nd a plutit fierul de la secure.Scriitorul a relatat
pur gi simplu ce se vedea, cum anume s-au infiligat lucrurile privirilor. fntr-un
sens, principiul ci Biblia intrebuinteaze mai degrabl un limbaj popular, decat
unul tehnic estedoar un subpunct al principiului anterior, gi anume cd asertiunile
Bibliei sunt pe deplin adeverate atunci cand sunt judecate in conformitate cu
scopulpentru careau fost scrise.)
5. Dificulti{ile ivite ln explicarea textului biblic nu trebuie considerate indicii
ale erorii inainte de a fi cercetate.$a sugerat deia cd nu trebuie si propunem cu
prea mare ugurinli o anumite solutie pentru o problemd. Este mai bine sd
agteptam pAnd la aparilia celorlalte date, cu increderea cd dace arn avea toate
datele, problemele ar putea fi rezolvate. in unele cazuri e posibil ca datele si nu
apardniciodatd.O datAceun zecimant a fost excavat,el a fost excavat;fie cd acest
lucru a fost fdcut cu atentie de cahe o echipi experimentatd de arheologi, fie cd a
fost fdcut cu buldozerul, sau de cehe nigtehofi carecdutauvestigii valoroasedin
metale pretioase.Totugi,putem gisi hcurajare in faptul ci difiiultilile sunt pe
cale de a se rezolva pe misurd ce apar mai multe date. Cdteva din problemile
mari ale secolului trecut, cum este de exemplu identitatea lui Sargon cel
mentionatde Isaia (20:1),au fost explicatesatisficdtorgi fdre aiustdriartificiale.gi
pane 9i enigma mortii lui Iuda pare sd aibd in prezent o solulie acceptabild9i
rezonabild.
CuvAntul specific din Fapte 1:18 care a dat nagteredificultXlilor legate de
moartea lui Iuda este npnvriq.Pentru o lungd perioadd de timp termenul a fost
inJelesdoar ca ,,acidea cu capul in jos". Totugi,cercetarea papirusurilor in secolul
XX a dezviluit cd acestcuvant are o alid semnificatie in $eaci koine. El inseamnd
gi ,,a te unrfla".zz Acum este posibil sd se emite o ipoteza cu privire la sfdrgitul
vietii lui Iuda care pare se line cont de toate datele, insd fdrd artificialitatea care se
gdsegtein felul irxcarea mdnuit Gaussenproblema.Iuda s-aspanzuratgi a trecut
o.perioadi de timp pAnd la descoperirel lui. lntr-o astfel de situalie organele
viscerale sunt primele care intri in putrefacfie, cauz6nd o umflare a abdomenului
caracteristicdcadawelor care nu au fost imbdlsdmate curn trebuie (gi chiar 9i celor
imbilsdmate, daci procesul nu a fost repetat dupe c6teva zile). gi astfel,
,,umflAndu-se (Iuda), a pleznii in doud prin mijloc ai i s-au versat toate
mdruntaiele".Deginu existi nici o modalitatede a gti daci lucrurile s-auperecur
intr-adeverastfel,aceastapare a fi o rezolvareacceptabili9i adecvatda problemei.
Prin urmare, trebuie se continuem si lucrdm la rezolvarea oricdror tensiuni
care se gesescin conceptia pe care o avern despre Biblie. Aceasta va implica o
consultare a celor mai bune materiale in domeniul lingvistic Ai arheologic.
Arheologia, in special, a confitmat cd esenta Scripturilor scrise este demni de
incredere. In fond, e mai ugor de crezut acum in ineranta fapticd a Bibliei decAtera
in urmi cu un secol.in acelagitimp, trebuiesi ne ddm bine seamacd nu va exista
niciodatd o confirmare completd a tuturor afirmaliilor sau chiar gi numai o
rezolvare a tuturor cazurilor probleme. Din acestmotiv nu trebuie si incercim sd
ddm explicalii pline de fantezie,pe care datele nu le iusiifici. Este mai bine ca
27. G. AbbotFsmith, A Mtnual GteekLexiconof the Neu Testament,Edinburgh, T. and T. Clark, 1932,
Caracteruldemn de incredere al Cuv6ntului lui Dumnezeu: ineranta 21.1
astfel de dificultdli si fie ldsate nerezolvate, in incredinlarea - bazatd pe doctrina
Scripturii - cd ele vor fi inldturate pe mdsuri ce apar date suplimentare.
Acum ca am definit ineranla in mod specific, trebuie si observdm anumite
elemente pe care definiJia noastri nu le include. Doctrina despre ineranld nu ne
spune intr-un nl.od n priori ce fel de material va con{ine Biblia. Nicr nu ne spune
cum trebuie sd interpretam pasajele individuale. (Aceasta este de domeniul
hermeneuticii.) $i mai ales, ineranla nu trebuie inleleasd ca maxime specificitate.
Mai curAnd, doctrina noastre despre inerantd pretinde numai ci afirmafiile pe
care le susline Biblia sunt cu totul demne de crezare atunci cAnd sunt interpretate
corect in func{ie de sensul avut de ele in cadrul lor cultural qi de scopul cu iur" o.,
fost scrise.
Alte probleme
1. Este cuvantul ineranld un termen bun sau trebuie evitat? Existd anumite
problemecaredecurgdin el. Una dintre ele estecd acestcuvint tinde sd implice o
specificitate extreme, pe care cuvinte cum sunt: corectitudine, fidelitate,
veddicitate,caractervrednic de crezaregi - intr-o masurdmai mica - acuratetenu
o sugereaza. Ateta timp cat inerantanu esteinleleasdca rigurozitategtiintifice,ea
poatefi un termen folositor.Totugi,atunci cAndingirdm caracteristicileScripturii,
ineranta ar trebui sd fie ultima din serie; cele de dinaintea ei ar trebui sd fie
suficiente.Degi Biblia nu gregegte,lucrul cu adeveratimportant cu privire Ia ea
este ce ne invafd adevdrul. Mai mult decat atat, nu trebuie s6 considerdmci
inerantainseamndcd Biblia ne spune totul despreun subiectdat. Tratareaei nu
esteexhaustive,ci doar suficientdpentru a realizascopurileintentronate.
Deoarecetermenul inernnlda devenit obignuit, este probabil intetept sd fie
folosit.Pe de alte parte, nu estesuficientpur gi simplu, se se intrebr-dniezeacest
termen,de vreme ce, dupd cum am vdzut, difedte persoaneii asociazddiferite
semnificatii.Afirrna{ia lui William Hordern se potrivegte aici ca o atenlionare:
,,Atatfundamentalistului,cat gi neconservatoruluii separe adeseaci tipul nou de
conservatorincearci sd spuni: <Biblia este ineranti, inse aceastamr inseamni
bineintelesce estefdrAeroare.)"r3Trebuiesi explicdmcu grijd cevrem si spunem
atuncicAndfolosim termenul,astfelincat sanu existenici o neinJelegere.
2. Trebuiede asemeneasi definim ce intelegemprin eroare.Dacd nu facem
acestlucru, dacdnu avem cdtevaIimite fixe caresi separein mod clar afirma{iile
veridicede propoziliile false,semnificatiatermenului inerantese va pierde. Dacd
existdun,,coeficientinfinit de elasticitatea limbajului,,,astfelincat cuvantul
ueridicsd poaId.fiinterpretat intr-un sensputin mai larg, gi tot mai larg, in celedin
urmd el ajunge si includi orice, gi prin urmare nimic. Dacd este necesarca o
credintdsd aibd sens(in cazul acesta,credintain ineranfaBibliei), trebuie s6 fim
pregetifl sd stabilim ce anume ne-ar determinasd renuntdm la ea. prin urmare,
trebuiesdfim gata si aretim ce anume s-arconsideraa fi o eroare.Aceleafirma{ii
din Scripturi carecontrazicin mod clar faptele(sausunt contrazisede ele)trebuie
26. William Hordern, Ncro Dictiatnry ij Thcatt)gyTorlny,';ol. 1, tntro(l1rction,philadelphia,
Westminsier,1966,p. 83-
considerate erori. Dacd Isus nu a murit pe cruce, dacd El nu a linigtit furtuna de

pe mare, daci zidurile lerihonr.rlui nu au cdzut, dacd poporul lui Israel nu gi-a
lasat lanlurile in Egipt Si nu a plecat in vederea htrdrii in Jara promisd, atunci
Biblia gregeqte.In toate acesteanoi putem vedea in actiune o formd rnodificatd a
principiului verificabilitdfii, insd fdri acele dimensiuni extreme care se dovedesc
a fi at6t de distrr"rgdtoarepentru acest principiu, aga cum este el aplicat de pozi-
tivismul logic; aceasta pentru ce in cazul de fald mijloacele verificdrii nu se
limiteazd la datele senzoriale.
3. Doctrina despre ineranfi se referd in sensul ei strict numai la manuscrisele
originale, insd in sens derivat se referd gi la copii gi traduceri, in masura in care
acestea reflecta originalul. Acest punct de vedere este adeseori ridiculizat
spunAndu-se ce este un subterfugiu, in timp ce se scoate in evidenle faptul cd
nimeni nu a vezut originalele inerante.,eTotugi, dupd cum a subliniat Carl Henry,
nici originalele gregite ne le-a vdzut nimeni.3o Fard indoiale, ideea ci numai
originalele sunt inerante poate fi folositd ca o portild de scepare.S-ar putea sugera
ce toate erorile aparente sunt pur gi simplu erori de copiere; ele nu au fost
prezente in originale, furigAndu-se ulterior in documente. in realitate, ideea ci
ineranta se referi numai la originale este rareori folositi astfel. Critica textuali
esie o gtiin!5 suficient de dezvoltatd, astfel incAt numdrul acelor pasaje din Biblie
in cazul cdrora apar probleme la citirea textului este relativ mici de fapt, in multe
dintre pasajele problemd nu existe grelrtdti ivite Ia citire. Astfel avem o irnagine
destul de clari despre felul in care au fost formulate originalele. Mar exact, ceea ce
se afirmh prin ideea cd numai originalele sunt inerante este faptul cd inspiralia nu
s-a extins Si asupra copigtilor gi traducitorilor. Degi providenla divini a fost fdri
indoiale activi, nu era acelagi gen de ac{iune a Duhului SfAnt ca in cazul scrierii
textului original.
Cu toate acestea, trebuie sd reafirmim cd traducerile $i copiile sunt gi ele
CuvAntul lui Dumnezeu, in misura in care pdstreaze mesajul originar. C6nd
spunem cd ele sunt Cuvantul lui Dumnezeu, bineinteles cd nu avem in minte
procesul originar de inspiralie al scriitorului biblic. Mai degrabi, ele sunt
Cuvintul lui Dumnezeu intr-un sens derivat care este aplicat produsului. Aga c6
a fost posibil ca Pavel sd-i scrie lui Timotei ce toate Scdptura este inspirate, degi
fird indoiali cd Scriptura la care se referea el era o copie gi probabil pi o traducere
(Septuaginta).
Intr-o lume in care existe atat de multe conceplii eronate Fi atat de multe opinii,
Biblia este o sursi siguri de cilSuzire. Deoarece atunci cAnd este corect
interpretati, te poli baza in iniregime pe tot ceea ce invatd ea. Ea este o autoritate
sigur6, vrednicd de crezare gi demnd de incredere.
29. Beetle, Scripturc, Trndition,and Infallibility,p. 156-159.

30. Expusin Harrison, ,,PhenonenaofScripture", p.239.
TT
Puterea Cuv6ntului
luiDumnezeu:
autoritatea
Definireaautoritatii
Autoritaieareligioase
Stabilireasemnificaliei gi a originiidivinea Bibtiei
Lucrarealeunficea DuhuluiSfant
Componentele obiectivesi subiectiveale autoritatii
Diferiteconcepliidespreiluminare
Conceptia luiAugustin
Conceptia luiDanielFuller
Conceptia luiJeanCalvin
Biblia,ratiunea gi Duhul
Tradiliegi autoritate
Autoritatea istoricasi cea normativa
rbumnezeu penhu noi, posedi dreptul suprelmde a defini ce treblie si credem qi

cum trebuie se ne comportdm.
, Autoritatea este un subiect care iscd in prezent mari controverse in societatea
,{oashi. $i aceastanu numai i:r sfera autbritdgii biblice sau religioase, ci gi in
idomenii mai extinse. Chiar 9i societdfile care din punct de vedere formal sunt incd
'b_lganizatedupi un model bazat pe autoritate, admit cd vechea structura
,Phamidala,irxcare autoritatea era orientate de susin
tos, nu mai estecaracteristici
?entru ele, cel putin sub forma lui tradifionald. Oamenii se impotrivesc formelor
dictatorialesau arbitrarede exercitarea autorite[i. Autoritdtij extemei se refuzd
adeseori recunoagterea $i supunerea dandu-se irntaietatea propriei pdreri ca
tiudpcati finaH. ln domeniul religiei existi chiar o reacJieputemicA irnpotriva
tiltstitutionalizeri.i, in timp ce se insiste adesea asupra ptrrerii individuate. De
:q5e,mplu,multi romano-catolici pun la indoiali conceplia traditionali despre
iiiailibilitatea autorite$i papale. Pe lAngd aceasta,existiiulgimea preteniiilo; la
tautoritate aflate in competitie unele cu altele.
21.4 Cunoscindu-Lpe Dumnezeu
Definireaautoritatii
Prin autoritate noi intelegemdreptul de a impune credinta gi/sau actiunea.
_
Termenulare o gamdlargd de aplicafii.Ne putem gandi la autoritatein domeniul
guvemamental,iurisdicfional.Un exemplu aici ar fi un rege sau un imperat care
aredreptul si impund o acliune.Totugi,ea poatelua $i forme mai pulin imperiale.
Polilistul care dirijeazd circulafia gi proprietarul de pemant care pretinde ca
oameniisd nu peirundd pe proprietatealui exercitdo putere legitima.
Cele descrisear putea fi denumite autoritate imperiali. Eiistd de asemenea
ceva ce am putea numi ,,autoritatein materie de adevdr,,.l Cineva poate fi
recunoscut de altii drept o ,,autoritate,,intr-un anurnit domeniu in virtutea
cunostinlelorpe care le are. Fondul lui de cunogtinletn acel domeniu estemai
maredecAtcel al multor altora.Ca urmare a acestuifapt, el estecapabilsdprescrie
o credin!; gi,/sauo actiunepotrivitd. (Un documentioate de ase'menea prescrie,
in virtutea informaliei pe careo conline,o credinli 9i/sau o actiune.)Acesttip de
autoritate nu este de obicei suslinut sau exercitat.El este posedat. Este apoi
recunoscutgi acceptat de ceilal(i. Poate ce ar fi mai exact sd se spund ci o
asemeneapersoanAesteo autoritate,gi nu cd ea posedaautoritate.Autoritatea in
materie de adevir este o functie a cunoagteriipe.ure o posedi cineva gi prin
urmare esteintrinsece,pe cand autoritateaimperiald esteo funclie a poziliel pe
careo ocupd cineva9i prin urmare esteextrinsecd.
Ar trebui si fim atengisdnu confunddmautoritateacu forJa.Degiin mod ideal
dreptul de a prescriegi capacitateade a impune credintd gi acliune ar trebui si
coincidd,in practicdnu seinidmpld intotdeaunaaga.De exemplu,succesorullegal
al unui tron sau o persoani oficiali aleasdconformlegilor staLlui respectivpot fi
alungali printr-o
^loviturdde stat.Un impostor sau ui uzurpator poaie funciiona
tn locul altcuiva.in cazul autorite$i in miterie de adevdrnu existi in realitatenici
o fortd h afard de un ultimatum implicii: ,,Urma!i ceeace ve spun eu gi vefi fi
c;liuziti in adevdr;nesocotili ceeace ve spun gi va rezulta co*uzie gi eroaie.,,
Medicul careii prescriepacientului un tratiment nu are in realitatenrci o Dutere
sd-i impund prescriplia.El spune de fapi: ,,Dacdvrefi si fiJi sdnitos, atrmcifaceli
urmdtoarele."
in legdturd cu aceasta,este de asemeneaimpotant se se pAstrezedistinciia
_.
dinhe autoritate gi autodtarism. O persoani, un document sau o institulie cu
autoritate sunt cele care posedd autodtatea gi in consecinld au dreptul si
defineascdo credintd sau sd prescrieo practici. Autoritaristul, pe de alti parte,
esteo persoane care incearcd sd-giinfiltreze opiniile sau sd-giimpund preferlntele
intr-un. mod_steruitor, dogmatic sau chiar intolerant. Cei neiniliali sau ugor
impresionabili sunt adeseori determinaJi cu ugurintd sd urmeze o persoana
autoritadste,uneori mult mai ugor decAtpot fi convingisd urmezepe cinevacare
dispunede o mai mare autodtate
Este de asemeneaimportant sd se faci distincfie intre posedareaautoriteFi gi
recunoagtereaei. Dacd cele doud sunt prea strans asociate,sau prima estemdsurati
prin ceadea doua, problernaauto tefii devine extrem de subiective.ExisteDersoane
1. Bernard Ramm, T,}le Pattern of Alnhoity, Grand Rapids, Eerdmans, .t957,p. 10, "12,
PutereaCuvintului lui Dumnezeu: autodtatea 2t5
carenu accepti autoritatealegald,carenu lin seamade regulile de circulaJie,sau care
resping opinia expertilor. Dintr-un anumit motiv ei preferi propria lor opinie. insd
faptul cd nu reugescsd recunoascdautoritateanu abrogeaceastdautoritate.
Autoritatea poate fi exercitatedirect de cel care o posede.Ea poate fi inse
delegat;, 9i in mod frecvent chiar este.Adeseori cel careposeddin mod legitim
autoritateanu o poate exercitadirect. Astfel ci este necesarsd se delege acea
autoritate unei persoanesau unei instituJii care o poate exercita.De exemplu,
ceiateniiStatelorUnite aleg deputati caresdii reprezinte,acegtideputati voteaza
legi gi creeazi institufii care sd aplice acelelegi. Acliunile angajalilor autorizati
corespunzdtorde cdtre asemeneainstitulii au aceeagigreutategi autoritate ca 9i
ceaa cetdteniloringigi. Esteposibil ca un expert sd nu fie in stare se-giprezinte
ideile intr-o manierddirectdoricui esteinteresatde ele.El poateinsi si-gi expund
cunogtintele inh-o carte.Contirutul cd{ii - de weme ceconsti din invdldturileIui -
va aveaaceeagigreutatepe carear avea-oideile lui prezentatepersonal.
Lipsa eficacitdliisau a succesuluipe termen scuit nu trebuie se ne determine
sdne indoim de legiiimitatea unei autoriteti. Adeseoriideile, mai ales daci sunt
inedite, sunt greu acceptate.Nici nu se dovedescintotdeauna eficiente intr-o
perioadescurtd.Pe termenlung inse,adevdrataautoritateseva impune de la sine.
Ideile lui Galileo Galilei au fost inifial consideratebizare 9i chiar periculoase.
Teoriarelativitdtii a lui Einstein perea ciudate,iar aplicabilitateaei indoielnicd.
Totugi, timpul le-a demonstrat valoarea.Isus a avut la inceput relativ pr.r(ini
convertiti, nu a fost respectatde conducdtorii (autodteule) din vremea Lui,
9i
pAndla urmd a fost executat.in celedin urrnd insd, orice genunchise va pleca gi
oricelimbi va mirturisi cine 9i ce esteEl (Filipeni 2:10-11).
Autoritateareligioase
Cand ne intoarcern la problema specificda autodtdtii religioase,intrebarea

cruciali este:Existe oare vreo persoani, vreo institutie sau vreun document care
sd aibddreptul de a prescriecrezul gi practicain cazul unor problemereligioase?
In sensabsolut, dace existi o fiinld supremd,superioari omului sau celorlalte
fiinle sau lucruri din ordinea creata,ej are dreptul sd determine ce trebuie sA
credem gi cum trebuie sd treim. Din perspeitiva cre$tini Dumnezeu este
autoritateain acesteprobleme,datorite a cine esteEl. El esteceamai importanti
fiintd, ceacarea existatdintotdeauna,chiar inainte ca noi sau odcarealte fiinle sd
fi venit in existenti. El estesingr-rrafiinli careare putereapropriei ei existenJein
eainsigi. El nu depinde de nimeni sau de nimic in ceeace privegteexistentaLui.
Mai mult decetatat, Et esteautoritateasupremi qi din cauzaa ceeace a fdcui. El
ne-a creat pe noi, precum gi tot restul lumii, gi ne-a rescumpdrat.El rnai este
autoritatealegitimi - ceacareare dreptul s; prescriece trebuie si credemgi cum
trebuiesd ne purtdm - 9i din pricina activitdtii Lui continue in lume gi in vielile
noastre.El Igi pdstreazi creaJiain fiinfe. EI continuesene dea viali, ii pasi de noi
gi seingrijegtede nevoile noastre.
O alt6 intrebare se ridicd in acestmoment: Cun anume exerciteDumnezeu
aceastA autoritate?O exercitdEl in rnod direct sau indirect?Unii vor sustinecAo
zl,o CunoscAndu-Lpe Dumnezeu
facedirect.Aici ii gdsimpe neoortodocai.Pentru ei autoritatealui Dumnezeueste

exercitatdprintr-un act direct de revelalie,o manifestarede Sinecareestede fapt
o intAlnire nemiilocitd dintre Dumnezeu gi om. Biblia nu este Cuvantul lui
Dumnezeu prin ea insdgi. Ea este numai un instrument, un obiect, prin care
Dumnezeuvorbegtesau Se intAlnegtecu oamenii.in acesteocazii autoritateanu
esteBiblia,ci DumnezeulcareSereveleazdpe Sine.Bibliei nu i-a fost atribuitd sau
infiltratl nici o calitatepermanentS.Nu a existatnici o delegarea autoritelii.
Existi gi alfii care considerd ci autoritatea lui Dumnezeu esteexercitatdintr-un
mod nemijlocit. Prinhe ei sunt diferite tipuri de ,,spiritigti", antici Si modemi.
Acegtiasunt persoanecareagteaptevreun cuvdnt sau o anumite cihuzire direct
de la Dumnezeu.Dupi pdrerealor Dumnezeuvorbegteindivizilor. Acest lucru
poate avea loc separatde Biblie sau i:t mare parte ca o adiugire la Biblie. Unii
carismaticiextremigti cred intr-o revelatie dhecid gi specialade Ia Dumnezeu.
Totugi, nu numai carismaticii lac parte din aceastdcategorie. Una dintre
intrebdrile puse in 1979lntr-un sondaj Gallup a fost: ,,Dacddumneavoastre ingive
v-ali verifica propriile convingeri religioase, care ar fi UNA dintre acestepatru
autoritdti religioase spre care v-ati indrepta in primul rAnd?" Cele patru
posibiliie$ erau: ce spune Biserica, ce spun unii lideri religiogi marcanli, ce-mi
spuneDuhul Sfantmie personal,gi ce spuneBiblia. Dintre cei chestionafi27lo au
rispuns cd ar recurgein primul rAndla Duhul SfAnl 40%au indicat Biblia.in orice
caz,dintre persoaneleintre 18 9i 29 de ani un procentaimai mare (36lo)decAtcel
carea indicai Biblia (31lo)a alesDuhul Sfdnt.,Degimulli cregtiniar considerafird
indoiali cd lucrareadirecte a Duhului SfAntesteun mijloc de cdlduzire,2T%dtn
publicul general gi 36% dn adullii tineri cred cd aceastelucrare este criteriul
major de evaluarea convingerilorreligioase.
Allii considerdce autoritateadivind a fost delegatdunei (unor) persoanesau
unei instiiutii. Un prim exemplu aici esteBisericaromano-catolce.Bisericaeste
vAzutd ca reprezentantalui Dumnezeu pe pdmant. CAnd vorbegteBiserica,ea
vorbestecu aceeagiautodtate cu care ar vorbi Domnul insugi. Potrivit acestei
concepfii, dreptul de a controla mijloaceleharului 9i de a defini adevdrul in
problemeledoctrinarea fosi delegatapostolilor9i succesorilor1or.Aqadar,de la
Biserice putem noi invila care este intentia lui Dumnezeu pentru om. DeQi
Bisericanu descoperd adevtrurinoi,ea faceexplicitceeaceesteimplicitin tradilia
revelatoareprimitd de la primii apostoli.3
Un interesant punct de vedere contemporan este ce autoritatea religioasi
apartine profetilor prezenli in Bisericd.De-a lungul istoriei, diverse migceri au
avut asemeneaconducitori profetici. Mahomed a crezutcd esteun profet special
trimis de Dumnezeu. Printre anabaptigtiisecolului al XVI-lea au existat profefi
careau proclamataga-zisemesajeprimite de la Dumnezeu.aSepare cd in ultimii
ani a avut loc o aparilie masivd de asemeneapersoanegi miFdri. Au apdrut
2. Rezultate dir, ChristianityTod|V- datele sondajului Galup in legeturAcu opinia religioasd
ame cane- fumizate de Walter A. Elwell, autor al lui ,,Beliefand the Bible:A Crisis of Authoritv?,,.
Chistienit! Todoy,21 martie 1980,p. 20-23.
3. S.E. Donlon, ,,Authority,Ecclesiastical",
in Nau CotholicEncVclorydia, New york, Mccraw-Hi ,
1967,vo\.1,p."1115.
4. Albert Henry Newman, .4 History of Anti-Pedobaltisr,,philadelphia, American Baptist
PublicationSociery 1892 p.62-67.
PutereaCuvantului lui Dumnezeu: autoritatea 217
diverse secte,conduse de lideri carismatici care pretind ci au un mesaj special de
la Dumnezeu. Sun Myung Moon qi Biserica unificirii, fondatd de cl, este un
exemplu izbitor, insa sunt multe alte exemple care ne vin de asemenea in minte.
PAnd 9i in cadrul migcdrii evanghelice traditionalc mulli oarneni considerd
cuvAntul anumitor vorbitori cu ,,nume sonore" de aproape aceeagivaloare cu a
Bibliei.
Acest volum sustine cA Dumnezelr insrqi cste aUtorifatea ultimx in probleme
religioase. El are dreptul - atat in virtutea a cine este El, cAt gi a ceea ce face El -
si stabileasci etalonul pentru credinli gi practici. Totugi, in problernele majore El
nu-$i exerciti alrtoritatea direct. Mai exact, El a delegat acea ar-ltoritate prin
crearea unei chr{i, Biblia. Pentru ce transmite mesajul Lui, Bibli.r.rre aceeaqi
autoritate pe care s-ar aqtepta Dumnezeu se I-o recunoaqtem in cazul in care ne-
ar vorbi in persoani.
Stabilireasemnificatieisi a originii divine a Bibliei

Revelalia este acea acliune prin carc Dumnezeu ii face cunoscut omului
adevdml Lui. Inspiratia pistreazd revelafia, fdcAnd-o accesibild intr-o mdsura mai
mare. Ea garanteazd faptul cd ceea ce spr"rneBiblia este exact ceea cc ar spune
Dumnezeu dacd ar vorbi in mod direct. ln acestlangestetotuqi nr:r'oiede incd un
element. Pentru ca Biblia si funclioneze ca Ei cum ne-ar vorbi Dumnezeu, cititorul
Bibliei trebuie sA inteleagd semnificalia Scripturii, gi trebuie si fie convins de
originea gi paternitatea ei divini. Existd diverse idei cu privire la cum anumc se
realizeazd aceasta.
1. Pozilia tradilionald romano-catolicd este ce prin Bisericd noi ajungem s.l
intelegem Biblia 9i sd fim convingi de paternitatea ei divini. Dupi cum am
observat mai devreme, Toma d'Aquino a pretins cd estein stare se stabileasceprin
dovezi ralionale originea divini a Bisericii catolice. Avindu-gi originea divini
stabiliti, Biserica poate apoi sA ne certifice originea divind a Scripturilor. Biserica,
cea care a fost prezentd inaintea Bibliei, ne-a dat Biblia. Ea a dccis care cirJi sd fie
canonizate (adici incluse in Biblie). Ea atestd faptul cd acestecdrti au originat de
Ia Dumnezeu gi prin urmare intrr-rchipeazi mesajul Lui pentru noi. in plus,
Biserica furnizeazd interpretarea corecte a Bibliei. Acest lucru este deosebit de
important. La ce ne folosegte si avem o revelajie infailibili, ineranti de la
Dumnezeu, dacd nu avem o inlelegere inerantd a acelei revelalii? De vrerne ce
toatd inlelegerea omeneasca este limitate Fi din aceast; cauzi supusi gregelii, este
nevoie de ceva mai rnult. Biserica, gi in ultimA instante papa, ne dau adevdratul
inleles al Bibliei. Infailibilitatea papei este complementul logic al infailibilitilii
Bibliei.
2. Un alt grup accentueaze faptul cd raliunea umand este miilocul de stabilire
a sernnificatiei gi a originii divine a Bibliei. Sub o formd extremd acest punct de
vedere este reprezentat de rationali$ti. Certitudinea cd Biblia este de inspiralie
divini vine in urma examindrii dovezilor. Se pretinde cd Biblia posedd anumite
caracteristici ce vor convinge cu privire la inspiralia ei divini pe oricine care o
exarnineazi. Una clin dovezile majore este profetia inplinitd - lucruri destul de
218 pe Dumnezeu
CunoscAndu-L
improbabile, care au fost prezise in trecutul indepertat, aiung in cele din urmd sd
aibd loc. Aceste evenimente,spune argumentul,nu puteau fi prezise doar prin
intelegereasau pregtiinta omeneascd.In consecinid,Dumrezeu hebuie sd le fi
revelat gi si fi dirijat scriereaacesteice{i. Alte dovezi care certifice inspiratia
divind a Bibliei sunt caracterul supranatural al lui Isus gi minunile.s Interpretarea
este de asemenea o functie a raliunii omenegti. Semnificalia Bibliei este
determinate prin examinarea manualelor de gramatici, a lexicoanelor, a
contextului istoric Ai aga mai departe.Studiul critic Atiinlific este mijlocul de a
stabili semnificalia Bibliei.
3. A treia pozifie, gi pe aceastao vom adopta noi, susline cd existdo lucrare
l5untrici a Duhului Sfant, iluminand inlelegerea ascultdtorului sau cititorului
Bibliei, realizAndcomprehensiuneasemnificaJieiei, gi creAndo certitudine legati
de adevirul gi originea ei divind.
Lucrarealiuntrici a DuhuluiSfant
Exista cateva motive pentru care este necesard iluminarea sau merturia
Duhului Sfant pentru ca omul sI priceapi semnificalia Bibliei 9i sd fie sigur de
adevdrul ei. (Nici Bisericagi nici raJiuneaumand nu pot realiza acestlucru.) ln
pdmul rand, existi diferenla ontologice dintre Dumnezeu gi om. Dumnezeu este
transcendent; El trece dincolo de categori.ilenoastre de cunoagtere.El nu poate fi
niciodati priceput pe deplin cu aiutorul conceptelornoastre limitate sau prin
vocabularul nostru omenesc.EI poate fi inteles, inse nu pe deplin. Corelat cu
transcendentalui Dumnezeu este caracterullimitat al omului. El este o fiinld
limitatd atai ir ceea ce priveste momentul originii lui in timp, cAt gi in ceea ce
privegte misura il:r care poate pricepe informagia.ln consecinld,el nu poate
formula concepte de amploarea naturii lui Dumnezeu. Aceste limitdri sunt
inerente conditiei umane. Ele nu sunt un rezultat al cdderii sau al pXcatului
omenescindividual, ci al relaliei Creator-creature.Nici o conotalie morald sau nici
un stigmat moral nu 1eeste atagat.
Totugi,dincolo de acestelimitdri existi qi altele care rezulte din picitogenia
omului gi a rasei umane. Acesteanu sunt inerente naturii umane, ci mai degrabd
rezulte din efectelepdgubitoare ale pdcatului asupra puterilor noetice ale omului.
Biblia mirturisegte ir numeroasemoduri 9i insistent despre acestobstacol in calea
inlelegerii umane, mai ales acolo unde estevorba de probleme spirituale.
Motivul final pentru care este necesari lucrarea speciald a Duhului SfAnt este
faptul cd omul are nevoie de siguranld in ceeace privegte problemeledivine.
Deoarecenoi ne ocupdmaici de problemede viald gi moarte (spiritualdgi eternd),
estenecesarsd avem mai mult decdt o simpld probabilitate.Nevoia noastrdde
sigurantdestedirect proporlionah cu importanli a ceeaceestein joc;in probleme
de insemnetate eterni avem nevoie de o sigurantd pe care rationamentul omenesc
nu o poate da. DacI cinevatrebuie sd decidi ce fel de magindsd-gicumpere,sau
in ce fel si-gi zugriveasce locuinla, ingirarea avantajelor fiecirei opfiuni este de
5. William Paley, A Vieu of the k)idences of Chtistianit! 8i Hone Paulinae, Londra, Longman,
Brown, GreerL and Longrnans, 1850.
PutereaCuvantului lui Dumnezeu: autoritatea 219
obicei sr-rficiente.(Opliunea cu cele mai multe avantaje sc dovedepte a fi de obicei
cea mai bun;i.) Dac;i insa se pune intrebarcape cine si crczi sau ce s.i crezi cu
privire la propriul teu destin etern, nevoia de a fi sigur este mult mar mare.
Pentru a intelege ce face Duhul Sf;nt trebuie acum sd examindm mai de
aproape ce are de spus Biblia cu privire la condilia umand, indeosebi despre lipsa
capacitetii omului de a recunoa;te 9i inlelege adevirul fdri ajutorul Duirul-ri. in
Matei 13:13-159i Marcu 8:18 Isus vorbegte despre cei care aud dar nu infeleg
9i
despre cei care privesc dar nu vdd. Starea lor este descrisi foarte realist de la un
capdt la celdlalt al Noului Testament. Inimile lor au devenit insensibile, ei sunt tari
de urechj gi umbla cr-rochii inchigi (Matci l3:15). Ei il cunosc pe Dumnezeu, dar
nu 1l onoreaz; ca Dumnezeu, gi astfel devin superficiali in gindirea lor gi minfile
lor necugetate sunt intunecate (Rom. 1:21).Romani 11:8pune starea lor pe seama
lui Dumnezeu care ,,le-a dat un duh de adormire, ochi ci sd nu vadd gi urechi ca
sd n-audi". in consecinld ,,ochii lor sunt intunecati,,(v. 10). in 2 Corinteni 4:4
Pavel atribuie starea lor dumnezeului acestei lumi care,,a orbit mintile
necredinciogilor, ca si-i opreascd sd vadd lumina Evangheliei slavei lui Cristos,,.
Todteacestcte\te, precum gi numeroasealtc aluzii, pledeazair favoarea nevorr
unei anumite lucrdri speciale a Duhulrri pentru a mari perceptia
Si intelegerea
omului.
in 1 Corinteni 2:14 Pavel ne spune ci omuJ natural (omul care nicr nu percepe,
9i nrci nu in{elege) nu a primit darurile Duhuh-ri lui Dumnezeu. in originil g;sim
cuvdntul 6i1opou, care nu inseamnd doar a ,,primi,, ceva, ci mai-degribd a
,,accepta"ceva, a considera binevenit acest lucru, fie cd este vorba de un dar sau
de o idee.6 Omul firesc nu accepta darurile Duhului deoarece el gesegie cd
infelepciunea lui Dumnezeu este o nebunie. El nu este capabil sd Jinleteaga
(yvcivau)fiindci trebuie si o discearni sau sd o investigheze
irivorpi.rcrau)in mJd
spiritual (nveuparLrriq).Prin urmare, problema nu este numai cd omul firesc nu e
doritor sd accepte darurile gi inlelepciunea h.ri Dumnezelr, ci gi ci fdrd ajutorul
Duhului SfAnt, omul natural nu este in stare si le injeleagi.
in contextul imediat al lui 1 Corinteni 2:14 exista dove?i care sprijind afirmalia
ci omul nu poate intelege fird ajutorul Duhului. in vcrsetul 11 citim ci numai
Duhul lui Dumnezeu infelege lucrurile lui Dumnezeu. pavel aratd qi in 7:20-21c6
lumea- nu Il poate cunoagte pe Dumnezeu prin intermediul inlelepciunii ei,
irhutAt Dumnezeu a prostit intelepciunea accsiei lumi. intr-adcvir, inlelepciunea
lumii este o nebunie pentru Dumnezeu (3:19).Darurile Duhului sunt imidrte$ite
in cuvinte invdJate (6u6ar;oiq)nu de la intelepciunea omeneascd, ci cle la Duhul
(2;13). In urma tutr.rror acestor consideretrie se pare ci pavel nu spune ca
persoanelpneduhovnicegti infeleg, dar nu acceptd. Mai degrabd, ele nu accepti,
cel putin in parte, fiindcd nu infeleg.
Aceasti sldre esle ins; depigiti cind Duhul Sfant incepc \,i lucre,/c in om.
_
Pavel vorbegte despre a avea ochii inimii luminali (neQoruopiuoug), folosind un
pjlr participiu, sugerAnd ci ceva a avut loc $i rim6ne in vigoare (Efes.
P:t^f:.j
1:18).In 2 Corinteni 3 el vorbegtedespre indepirtarea vilului dc pe minte (v 16),
astfel incAt si poati fi priviti gloria Domnului (w 18). Deqi inilial iextul se referca
William-F Arndt qi F. Wilbur Gingrich, e djtori, A Creek-Engtisll

L/.)iicon
oJthe NaiuT?stnnrcnt,
.6-.
editiaa IV-a,Chicago,University of Chicago,1957,p.176.
220 CunoscAndu-L
pe Dumnezeu
la israeliti (v. 13), Pavel l-a extins acum asupra tuturor oamenilor (v. 16), intrucAt
in restul capitolului 9i in primele Saseversete ale capitolului 4 cadrul este
uriversal. Noul Testamentse referi la aceaste uminare a omului in diferiie alte
moduri: ca la tdierea imprejur a inimii (Rom. 2:29),la a fi umplut cu inlelepciune gi
pricepere spirituali (CoI. 1:9),a primi darul inlelegerii pentru a-L cunoagtepe Isus
Cristos (1 Ioan 5:20), a auzi glasul Fiului lui Dumnezeu (Ioan 10:3). Ceea ce irx
prealabil pirea a fi o nebunie (1 Cor. 1:18;2:14)9i o piatrd de poticnire (1 Cor. 1:23),
ii apare acum credinciosului ca puterea lui Dumnezeu (1 Cor. 1:18),o inlelepciune
a lui Dumnezeu tainicd gi linutd ascunsd(7:24;2:7),ca hmd gandul lui Crisios (2:16).
Cele descrisede noi aici reprezinteo lucrare a Duhului careare loc o singurd
date - regenerarea. Ea creeazd o diferentd absolutd intre credincios gi
necredincios. Mai existd tnsd ir viala credinciosului o lucrare a Duhului Sfant
care continue, o lucrare descrisi gi explicateamanuntit de Isus in mesatulLui
adresatucenicilordin Ioan 14-16.Aici Isus promite venireaDuhului Sfani (14:16,
26; 15.26;16:7,13).ln unele locuri Isus afirmd ci El insugi il va trimite pe Duhul
de la Tatdl (Ioan 15:26:16:7).ln prima parte a mesaiului El a vorbit despre
trimiterea Duhului de citre Tatdl in numele lui Isus (14:16,26). in declaratia
finali El vorbegte pur gi sirnplu despre venirea Duhului SfAnt (16:13).Prin
urmare se poate vedea cd Duhul a fost trimis atat de Tatel,cat gi de Fiul, gi cd a
fost necesarca Isus se pleceintai h Tatdl (observaJifolosireaabundentd,agadar
accentuate,a lui tyr,i din 16:7 9i 74:72- ,,EtsMd duc Ia Tatdl").7Duhul Sfdnt
trebuia sdia locul lui Isus dar se-$iindeplineascigi propriile Lui func1iispecifice.
Care sunt acestefunclii pe care le indeplinegte Duhul SfAnt?
1. Duhul SfAnt ii va invdJa pe credinciogi toate lucrurile gi le va aduce aminte
de iot ce i-a invetai Isus (14:26).
2. Duhul Sfant Il va mirturisi pe Isus.Uceniciivor fi gi ei martori ai lui Isus,
deoareceei au fost cu El de 1aincepttt (75:26-27).
3. Duhul Sfdnt va dovedi (il€11o) lumea vinovatd in ce privegte picatul,
dreptatea gi judecata (16:8). Spre deosebire de inuruprior,care poate
sugera pur gi simplu o mustrare nemeritate (Maiei 16:22)salufdri efect
(Luca 23:40),acestcuvint specificimplicX o mustrare care aduce cu sine
convingere.s
4. Duhul Sfaniii va cdlduzipe credinciogiin tot adevirul. El nu va vorbi de la
El, ci va spune tot ce va fi auzit (Ioan 16:13).in cadrul acestuiprocesEl ll
va glorifica de asemeneape Isus (16:14).
Relineti mai ales ctr Duhul Sfdnt estedenumit Duh al adeverului (14:17).in
relatarealui Ioan cu privire la afkmaliile lui Isus nu se vorbegtedespre Duhul
adevirat (til,n0€q
sau ri.l,q0uvriv),
ci despreDuhul adevdrului (rrtqd.l.n0€[oe).
Aceasta
s-ar putea sX nu fie altceva decAt traducerea literali a unei expresii aramaice in
greac5,Totugi, ideea cd lnsdgi natura Duhului este adevirul, este probabil mai
adecvate.Duhul este ce1care comunici adevdrul. Lumea nu este irx stare se 1l
p,iuo, simpli primire, spre deosebire de 6€1oprcu, acceptare),
Iilu."e_9ot
7. A. T. Robertson, A Gnnlnar of lhe GreekNaToTestdmentifl the Light of Historical Reseatch,edilia a
V-a, Londra, Hodder and Stong]\tor., 1923,p. 67G77.
8. RichardTrench,Synony s of lheNeu Testarrerf,Grand Rapids,Eerdmans,1953,p. 13-15.
PutereaCuvantului lui Dumnezeu: autoritatea ZZ1,
deoareceea.nici nu-L vede gi nici nu-L cunoapte. Credinciogii, pe de alte parte, il

cunosc_(1r.u<,roro), pentru cd El rdmAne cu ei gi va fi in ei. (Existi o anumitd discufic
in jurul problemei dacd timput verbului final din versctul 12 trebuie inleles ca
viitor sau prezent. iorar- [,,va fi"] pare sd aibd o bazd textuald oarecum mai buni
decAt(o;uv [,,este"].Se poate ca iorou sd fi fost preschimbatin ioiuv in incercarea
de a armoniza aceastd formd verbali cu timpul prezent al l-ri;riuro.)
Sd rezumim rolul Duhului aga cum este el descris in Ioan 14-16. El cilduzeste
in adevir, aducAndule aminte ucenicilor cnvintele lui Isus, fir6 si vorbeasci ic
la El, ci vorbind ceea ce aude, convingdnd, mArturisindu-L pe Isus. Astfel slujirea
Lui este irevocabil imbinatd cu adevirul ctjvin. insa." ".,l^" se inlelege prin
aceasta?Se pare ci nu este atat de nult o noud slujire, sau addugarea unui adevir
nou, necunoscut in prealabil, cAt o acfiune a Duhuiui Sfant in ]eg"hturi cu ade.!,irul
deja revelat. Astfel, Iucrarea Duhului Sfant implica elucidarea adevirului,
aducAnd credinld 9i convingere, insi nu o revelafie noui.
Trebuie inleles insi acest pasai ca unul care se referd la intreaga Bisericd de-a
.
lungul tuturor perioadelor din viaga ei, sau acesteinvetdturi cu privire la lucrarea
Duhului SfAnt li se aplici nurnai ucenicilor din zilele luilsus? Daca se adopti acest
al doilea punct de vedere, cdlduzirea ucenicilor in adevir de cdtre Duhul ie referi
doar la rolul pe care l-au avut ei in redactarea Bibliei, si nu la vreo lucrarc de mai
t6rziu. Evident mesajul a fost dat initial gruprrlui c.rre era adunat efectiv in jurul
lui Isus. Existi anumite texte care stabilesc cert acest lucru (de ex., 14:g-11).Totugi,
in cazul majoritilii lor, lipsesc elementele care se reclame o interpretare restrictiva.
Intr-adevir, mai multe invdtdturi din Ioan 14-16 (de ex., I4i7-7;15:1-17) sr-rnt
comunicate 9i in alte pirli din Biblie. Evident, ele nu se limitau numai la primii
ascultitod, intrucat implicd promisiuni revendicate
9i porunci acceptite de
intreaga Biserici de-a lungul intregii ei istorii. Este logic si se conchidd c6
i n v i t , i t r r r i l cr c f e r i t o a r el a l u c r a r e aD u h u l u i , u n t s i o c n t r t rn o i .
De fapt, ceea ce se invale in Ioan 14-16cu privire Ia ciliuzirea crcdinciogilor in
_
adevdr de cdtre Duhul se gdsegte gi altundeva in Biblie. pavel indcosebi,
mentloneazi cd mesajr.rl Evangheliei a venit initial la tesaloniceni prin Duhr-rl
SfAnt..Elspune cd acest mesaj nu a venit numai prin cuvinte; ci qi ,,in putere gi in
Duhr-rlSfAnt 9i cu deplini convingere" (1 Tes. 1:5). C6nd tesalonicenii au primit
(ropo2,aB6vrcq) cuvAntul, ei l-au acceptat (i6tiao0e)nu ca pe cuvdntul oamenilor, ci
ca pe ceea ce este de fapt, CuvAntul lui Dumnezerr
a2:13).Diferenta dintre o
primire indiferentd a mesajului gi o acceptare reali
9i activi este intelease ca o
lucrarea Duhului Sfant.Mai mult decat atAi, pavel se roagd ca efesenii (Efes.3:14-19)
sd.fie inidrili cu.putere prin Duhul in omul dinliun"tm gi si aibd puterea si
priceapi (roio.x.oB€o0aL) 9i si cunoascd (1r,r,iuci.) dragostea lui Cristos care depdgegte
(r!repp ,/,ouoav)cunoagterea (lvcjoccoq). Implicatia eite ci Duhul Sf6nt va comunrca
efeseniloro cunoagterea dragostei lui Crisios care ctcpagegtecunoagtereaobignuiti.
Gomponentele
obiectivesi subiectiveale autoritatii
Existd agadar ceea ce Bernard Ramm a numit un tlpar al autoritdtii. Cuvantul
obiectiv, Scriptura scrisd, impreune cu acel cuvint subiectiv iluminarea gi
convingerea liuntricd a Duhr-rlui Sf6nt, constituie autoritatea pentru cregtin.
Ortodoxia scolasticddin secolulal XV[-lea a afirmat ce autoritateaesteBiblia

singurd.in unele cazuri aceastaa fost 9i pozilia fundamentalismuluiamericandin
secolul al XXlea. Cei care suslin aceastepozitie v6d in Biblie o dimensiune
obiectivd care aduce pe cineva automat in contactcu Dumnezeu; de aici poate
rezultao concepfiesacramentalddespreBiblie.Seconsideri de asemeneace Biblia
ca revelaliegi ci pdstrareinspiratd iacelei revelalii are o eficacitateintrinsece.O
simple prezentare a Bibliei sau expunere la influenta Bibliei are o valoare in sine,
deoarececuvintele Bibliei au putere in ele insele. Secredecd citirea zilrricl a Bibliei
este ceva valoros prin sine gi pentru sine. Vecheazicale ,,un mer zilnic il line la
distantdpe medic" are o replici teologicd:,,un capitol zilnic il ginela disianta pe
Diavol." Un potential pericol aici estece Biblia poatedeveni aproapeun fetig.e
Pe de alid parte, existd unele grupuri care consideri cA Duhul Sfdnt este
autoritateaprincipal5 penhu cregtin.Anumite grupuri carismatice,de exemplu,
cred ce profetia speciald are loc ir zilele noastre.Noi mesajede la Dumnezeu sunt
date de Duhul SfAnt.In maioritateacazurilor se crede cd ele explicd adeverata
semnificagie a anumitor pasajebiblice.Agadat argumentulacesto;grupuri estece
i!:l timp ce Biblia este autoritard,in practicdsensulei va fi adeseorineclar f5re
acJiuneaspecialda Duhului SfAnt.lo
In realitateimbinarea acestordoi factori este cea care constituieautoritatea.
Ambii sunt necesari.Cuvantul scris, interpretat corect este baza obiectivd a
autoritdtii. Lucrarea ltruntricd de iluminare gi convingere a Duhului Sfant este
dimensiuneasubiectivi. Aceastddubld dimensiunepreintAmpindpropovdduirea
unui adevdr searbed, rece 9i sec, pe de^-oparte, 9i o hiperexcitabilitate gi o
infldcirare necugetatd,pe de alte parte. Impreund, cei doi factori produc acea
maturitate care esteatAt de necesardvielii cregtine- o minte rece,lucidd gi o inimi
calda(nu o inime receFi o minte infierbAntatd).Dupd cum s-aexprimat un pistor
intr-un mod cam trangant: ,,Daci ai Biblia fdri sd ai Duhul, te vei usca. Daci ai
Duhul fdrd sdai Biblia,vei exploda.ins5 dacdai atatBiblia,cat ti Duhul impreune,
te vei maturiza."
Cum se compard aceastdconceplie despre Scripturi cu conceplia despre Biblie
a neoortodoxiei? In aparentd,cel putin celor care privesc de pe o pozilie ortodoxi
scolastici, cele doue I se par foarte asemdnetoare.Experienla, pe care
neoortodoxul o numeste revelatie este de fapt ceea ce irntelegemnoi prin
iluminare. In momentul in care cineva devine convins de adevdr, are loc
iluminarea. Negregit, iluminarea nu va avea intotdeauna loc intr-un mod
dramatic. Uneori convingerea apare intr-un mod progresiv gi mai linigtit. Totugi,
fdcdnd absiracliede drama care poate fi legate de situalie, exista alte diferenle
semnificativeinhe conceptia neoortodoxAcu privire la revelalie gi conceptia
noastri cu Drivire Ia iluminare.
9. A. C. McGiffert, ProtestantTho ght Bet'orc Kart, New York, Harper, 1961,p.146.
10. Intr-o anumittr biserice era nevoie sd se ia o decizie cu privire la doud Dlanuri ce au fost
propusein vedereaconstruirii unui nou sanctuar.Unul dintre membri suslineac; Domnul i-a spus
cI adunareatrcbuie se adopte planul carear fi dus la realizareaunei cltrdiri mai mari. Et sebaza pe
fapful ce raportul dintre numerul de locuri in cazul planului clldirii mari 9i numirul de locuri din
planul clddirii mai mici era de cinci la trei, tocmai raportul dintre numdrul care reprezentaocaziile
in careIoas ar fi trebuit sAloveascdcu segelilein pimant la indemnul lui Elisei gi numtrrul ocaziilor
in careIoas a lovit efectiv in pdmant (2 Imp. 13:18-19). PAni la urmi adunareas-a divizat din cauza
neinieiegerilorcu privire la a;eastaproblemtr$i la altelesimilare.
PutereaCuvenhlui lui Dumnezeu:autoritatea 2ZB
in primul rdnd, in conceplia noastre ortodoxd confinutul Bibliei este in mod
obiectiv CuvAntul lui Dumnezeu. Ceeace spun acestescrieri esteintr_adevir ceea
ce Dumnezeune spune noud, indiferent dicd cinevale citegtesau nu, le tntelege
sau nu ori 1e accepti sau nu. Neoortodoxul, pe de altd parte, nu considerdii
revelagiaesteir-rprimul r6nd o comunicare a informaJiei, ci mai degrabd prezenfa
rur Lrumnezeutrsugr. ln consecintd,Biblia nu esteCuvantul lui Dumnezeu intr-un
anumit mod obiectiv. Mai degrabd, ea devine Cuv6ntul lui Dumnezeu. CAnd
revelatia sub formi de intAlnire se sfArgegte,Biblia redevine din nou cuvantul
oamenilorcare au scris-o.insd, tn concepliaortodox; prezenhte aici, Biblia este
mesajul lui Dumnezeu; ce ne spune ea este ceeace .re sproe El, indiferent daci
cinevao citegtesau nu, o aude sau nu, o intelegesau nu, ori ii r5spundesau nu,
Statutulei de revelatienu depinde de rdspunsulcuiva la ea.Ea esteceeace este.
Aceasta inseamn5, in continuare, ci Biblia are o semnificafie definitd
9i
obiecdve care este-(sau cel pulin ar trebui sd fie) aceeagipenirr, fieca.e. in
conceptia neoortodoxd, de vreme ce nu existd adevdruri revelate, ci numai
adevdruri ale revelafiei, felul in care o persoand interpreteaze o intAlnire cu
Dumnezeu poate fi diferit de inlelegerea unei alte p"rrou.,". De fapt, nici
interpreterile pe care le-au dat evenimentelor autorii Scripturii nu au fost
inspirate divin. Ceeace au scris ei a reprezentatdoar propria'lor incercare
de a
relata cele experimentatede ei. Din aieastdcauzd,nu este posibili impdcarea
unor diferenle de intelegere prin citarea cuvintelor Bibliei. in cel mai b-trn caz,
cuv_inteleScripturii pot doar sd arate inspre evenimentul propriu_zis al revelatiei.
Insi, i:r cadrul conceptiei prezentate aici - de vreme ce cuvintele Scripturii suni
in
mod obiectiv revelalia lui Dumnezeu- o persoandcare caute se arate unei alte
persoane care este intelegerea corecti, poate ardta spre conlinutul
Bibliei.
5emmtrcalEde bazi a unui pasaiva fi aceeagipentru fiecare,degi aplicatia
s_ar
putea sd fie diferitd de la o persoani la alta.
In plus, deoareceBiblia are o semnificatieobiectivd pe care alungem
sd o
intelegem prin procesul ilumindrii, aceastdiluminare trebuie sd aibd un anumit
etect permanent. O datd ce semnificalia este intelease,noi o delinem (in afari
de
cazul in careuitem) htr-un mod mai mult sau mai putin permanent.Ceeace nu
vrea sd insemne cAnu poate exista o iluminare mai piofundd, care sd ne dea
o mai
buntr inlelegerea unui anumit pasaj,ci mai degraba ca nu hebuie se existe
o
rernnoue a umrndrii, intrucat semnificalia (la fel ca gi revela{ia) este
de o
asemeneanature incat persistdgi poatefi relinuid.
Diferiteconceptiidespreiluminare
Conceptialui Augustin
in istoria Bisericii au existatdiferite conceptiicu privire la iluminare. pentru

Augustin
-iluminarea a fdcut parte din pio."rri general de dobdndire a
cunogtintelor. Augustin a fost un platoniciary sau cel
lugin un neo-platonician.
Platon a invXtat cd realitatea consti din Forme sau'Idli. Toate pirticulariile
empirice existenteigi iau realitateade la acestea.Astfel, toate lucrurile albe
sunt
224 PeDumnezeu
cunoscandu-L
albe deoareceparticipe Ia Forma sau Ideeade alb' AceasteTormede alb nu este

albi in sine, inse este, cum s-ar sPune, formula albului. in mod similar, toate
tipurile de saresunt saredoar pentru ce Participdla Ideeade s6ratsau surlt mani-
festdri aie lui NaCl, formula sdrii. Singurul motiv pentru care suntem capab i se
cunoagtem ceva este pentru ce recunoagtem Ideile sau Formele (unii ar spune
universaliile) in particularii. Fere o cunoaqterea Ideilor noi nu am fi caPabili sd
abstractizdm cele experimentate gi si formulSm vreo concePtie. l:r viziunea lui
Platon sufletul cunoagte Formele pentru ca a fost in contact cu ele inainte si fi
intrat in aceasti Iume a experientei senzoriale 9i a particulariilor. Augustin,
i.ntrucat nu accepta preexistenla sufletului, a adoptat un alt mod de abordare.
Dumnezeu imprimi Formele asuPra minlii individului, fdcAnd astfel posibili
recunoagtereaacestor calit5ti in particularii, 9i dand minln criterii in vederea
abstractizariigi a evaluarii. ln timp ce Platon credeacd noi recunoagtemFormele
datorite unei experiente unice din trecut, Augustin credeacd Dumnezeu imP m;
in permanenteacesteconcepteasuPraminfii.lt
Contrar opiniei curente, el observd cd existd trei, 9i nu doud, comPonente irir
procesul de dobindire a cunoa9terii. Trebuie, desigur, sAexiste cel care cunoaite
;i obiectul cunoagterii. in plus, trebuie sd existe mediul cunoagterii. Pentru ca si
auzim, trebuie si existe un mediu (de ex., aerul) care se conduce undele sonore.
Sunetul nu poate fi transmis in vid. in acelagimod, noi nu putem vedea decat Prin
intermediui luminii. in intuneric deplin nu exista vedere, cu toate cd Poate fi
prezente o persoana caPabile se vade gi un obiect vizibil. La fel este 9i irx ceeace
privegte intreaga cunoagtere: pe lAngn cel care cunoalte 9i obiectul cunoagterii
trebuie sd existe o anumitd cale de accesla Idei sau Forme, altminteri nu va exista
cunoagtere.Acest lucru este valabil Pentru percePtia senzoriala, gandire 9i orice
alt mod de a cunoa$te.Astfel, Dumnezeu estecea de-a treia parte din procesul de
dobdndire a cunoagterii, deoareceEl ilumineazi intruna mintea prin imprimarea
Formelor sau a ldeilor asupraei. CunoagtereaScripturii estela fel. Iluminarea cu
privire la semnificafia gi adevdrul Bibliei este pur 9i simplu un caz special de
activitate a lui Dumnezeu in cadrul procesului general de achizitionare a
cunoagteriide cetreom.12
Degi Augustin a explicat Procesul Prin care dobandim cunoagterea,el nu a
facut nici o diferentiere intre cregtin 9i necregtin. Doue scurte observatii vor scoate
tn relief problemele din aceastdconceptie: (1) epistemologia lui Augustin nu este
compatibile cu antropologia lui Potrivit ceruia omul este de o totale Pecdtoqenie;
gi (2) el nu ia in considerare invetetura biblici ce afumd cA Duhul Sfant
infeptuiegie o lucrare specialdin relalia cu credinciogii.
Conceplialui DanielFuller
Daniel Fuller a propus o concePlieinedite cu Privire la ce anume este implicat

i:n lucrarea de iluminare a Duhului Sfant. Aceastdconceptie Pare se se bazeze in
exclusivitate pe L Corinteni 2:13-14,gi mai ales Pe propozifia: ,,omul firesc nu
primegte lucrurile Duhului lui Dumnezeu". Fuller sustine ci aici nu este vorba
11. Augostrn Cetatealui D lnnezeu9.16.
1. 12tDe libercatuittio2.12.34.
12. Augustin Solilo{ni,a
Puter€aCuvantului lui Dumnezeu: autoritatea .4.4J
despreinjelegerea textului biblic, ci de acceptareainveldturilor lui. El consideri ci

bilopou este cuvAntul crucial, intrucAt nu denotd numai o receptionare a
invitdturilor lui Dumnezeu, ci gi o acceptare benevold a lor. Astfel, problema
omului firesc nu este ca el nu intelege ce spune Biblia, ci cA nu doreqte s6-i urmeze
invdtdturile. Iluminarea, agadar, este procesul prin care Duhul SfAnt induplecd
vointa omului ca si accepte invdliturile lui Dumnezeu.
Continu6nd interpretarea lui 1 Corinteni 2:14,prin a-gi exprima convingerea ci
problema de bazd a necredinciosului este ci nu doregte sd iccepte invildtura lui
Dumnezeu, Fuller trage concluzia neintemeiate cd pdcatul a afectat grav voinla
omului, insi nu gi ralir"rnealui. Aceasta inscamna, spune Fuller, ci un exponent al
teologiei biblice descriptive, cat de cet obiectiv va fi in stare sd ajungd mii ugor la
semnificalia r.rnui text decat cineva care consideri cd Biblia este autoritare intr-un
fel sau altul. Primul nu va fi prea afectat de factorii subiectivi, cieoarecepe el il
intereseazedoar se constate ce a invAtat Isus sau pavcl. El nu este in nici un fel
obligai sd urmezc acele invdldturi sau si asculte de ele. Credinciosul, pe de altd
parte, poate descoperi o coliziune intre invetatura Bibliei qi propriile lui
presupuneri. El va fi tentat, probabil fdri sd-9i dea seama, si introduci in text un
anumrt sens pe care se agteapte se-l giseasci acolo. Tocmai angajamentul lui faj6
de Scripturi face mai probabili o inlelegere gregitd.r3
Existe cateva dificultili legate de conceptia lui Fuller cum ce iluminarea este
lucrarea pe care o face Duhul SfAnt cu vointa omr-rlui (9i numai cu voinla lui). pe
IAngd faptul ci Fuller i9i bazeaze punctul de vedere pe o singurd porJiune din
Scripture, el a presupus cd numai voinfa omului, este afectati de pecat nu gi
ratiunea lui. Deoarece inJelegereanecredinciosului nu este distorsionitd de p6cat
9i deoarece,spre deosebire de cregtin, acesta nu are vreun interes personaliegat
de ceeace spune Scriptura, el poate fi impar{ial gi poate ajunge la inlelesul real al
textului biblic. Este insi aceasta intr-adevir aga?Cati necredincioqi sunt atat de
impartiali gi de neimplicaji? Cel care examineaze invitdturile lui Isus trebuie si
aibd un anumit interes fate de ele. Oare acel interes in sine nuJ poate determina
si giseasci acolo un inleles pe care e1il consideri mai acceptabil decat intelesul
real?Pe de alti parte, tocmai angajamentul credinciosului ii itArnegte acestuia un
mteres9r o preocupare mai serioasi fafd de Biblie. Acest angajament poate implica
o dorinld de a urma Scriptura oriunde ar duce ea. Seriozitatea convinqerii
cregtinului cd Biblia este CuvAnhrl lui Dumnezeu ar trebui si-l facd ne acestamult
mai sarguincios in incercarea de a determina cu credinciogie adevdrata ei
semnificatie. Daci cineva L-a acccptat pe Cristos ca Domn, nu va fi el dornic sd
stabileascein mod precis ce anume a declarat Domnul? in final, textele biblice
(citateIa p. 219-220)care arate ce necredinciosul este reticent - cel pulin in parte -
fiindci nu inlelege, iar faptul cd Duhul SfAnt deschide atit inimj, cAt mintca,
Si
par greu de armonlzat cu conceptia lui Fuller cum ci pdcatul nu a afcctat in mod
s e r i o sr a l i u n c co m u l u i , c j n u m . r i r o i n l a l r r i .
Conceptialui Jean Calvin
Conceptia lui Jean Calvin cu privire la iluminare este mai adecvate decat cea a
DanielFrrller,,,TheHoly Spirit'sRolein Biblicallnterprctation,,,
in Scj.iptlltc,
Ttaditian,
antl
,13.
llttcrprelntion,
ed.W.WardCasque SiWilliamSanfordLasorGrandRapids, Ecrdmans,.197B, p.189{98.
226 pe Dumnezeu
Cunoscandu-L
lui Augustin sau Fuller.Calvin, firegte,a crezutin depravareatotali a omului gi a

vorbit despreea.Aceastainseamni cdintreaganaturd umand,inclusiv raliunea,a
fost afectatd negativ de cddere. Omul in stare naturald nu este capabil se
recunoascdadevarul divin gi sd rispundi la el. lnsi, atunci c6nd are loc
regenerarea,,,ochelari.icredinlei" imbundtdlesc mult vederea spirituald a omului
respectiv.Totugi,chiar gi dupd regeneraremai esteincA nevoie de o permanenta
dezvoltareprogresivi, pe carenoi o numim de obiceisfinlire. in plus, Duhul SfAnt
lucreazi in interiorul vietii credinciosului, mdrturisind despre adevdr gi
contracarandefectelepicatului, astfelincAt sd poatl fi vezut intelesul inerent al
Bibliei. Aceastdconceptiecu privire Ia iluminare pare se se armonizezecel mai
bine cu invdliturile biblice,9i din acestmotiv sepledeazi aici in favoareaei.ra
Biblia,ratiuneagi Duhul
In acestmoment se ridicd intrebarealegatdde relagiadintre autoritateabiblicd
gi raliune. Nu existi oareaici posibilitateavreunui conflict?in aparenli Biblia este
autoritatea,ins6 sunt intrebuintate diverse mijloace de interpretarepentru a-i
smulgeinJelesul.DacAra$uneaestemiilocul de interpretare,nu esteoareratiunea
adevirata autoritate, mai degrabddecAtBiblia, de vreme ce ea vine de fapt la
Biblie de pe o pozilie de superioritate?
Aici trebuie sa se facd o distinclie intre autoritatealegislativd gi autoritatea
juridici. in cadrul guvemului federal CamereleCongresului produc legislaiia,
insd sistemuljudecdtoresc(culminAndcu CurteaSupremd)estecel caredecidece
inseamni legislalia.Ele sunt ramuri separateale puterii executive,fiecareavAnd
propria ei autoritate.
Acesta pare sd fie un bun mod de a ne imagina relalia dintre Scripturd gi
raliune.Scripturaesteautoritateanoastri legislativdsupremd.Eane dd conlinutul
credinteinoastregi al codului nostru comportamentalgi practic. Raliuneanu ne
spune continutul credinlei noastre.Ea nu descoperdadevdrul. Chiar gi ceeace
invdlim din revelatiageneraldestetot o problerndde revelafie,mai degrabi decdt
una de deducfie logicd mediatd de teologianaturali. Desigur,setul de informalii
obtinut din revelatia generale acopere inevitabil o arie largd gi este ceva
suplimentarpentru revelaliaspeciald.
Totugi, cAnd ajungem si stabilirn ce anume inseamni mesatul gi - intr-o etape
ulterioari - daci esteadeverat,noi hebuie sdne folosim de capacitateanoastrdde
a rajiona. tebuie sd intrebuinldm cele mai bune metode de interpretare sau
hermeneutice.$i apoi, prin examinareagi evaluarearationalda dovezilor,trebuie
si decidemdaci crezul cregtinesteadeverat.Aceastao numim apologeticd.Degi
existi o dimensiunea autoexplcerii in cadrul Scripturii, Scripturasingura nu ne
va da inlelesul Scripturii. Prin urmare nu existi nici o inconsecventdin a
consideracd Scriptura esteautoritateanoashd supremein sensulci ea ne spune
ce si facem gi ce si credem,gi in a intrebuinla diverse metode hermeneuticeSi
exegeticepentru a i se determinaintelesul.
Am observatcd iluminarea de cdtreDuhul SfAntfl ajutd pe cel carecitegtesau
14. .|eanCalvin, lnua'fdl ra rcIigiei cre€tifie,cartea 1, capitolele 7 Si 9.
Puterea
Cuventuluilui Dumnezeu:autoritatea 227
audeScriptura si o inleleagi 9i dd convingereacd ea este adevdrategi ce este

CuvAntul lui Dumnezeu. Acest lucru nu trebuie considerat insd ceva ce ne
scutegtede intrebuinlareametodelor hermeneutice.Acestemetode joacd un rol
complementar,gi nu unul competitiv O conceplie despre autoritate care
accentueazdcomponenta subiective se bazeaz| aproape in exclusivitate pe
mirturia lduntricda Duhului. O conceptiecareaccentlreazicomponentaobiectivi
considerdci Biblia singuri esteautoritatea;aceasteconcepjiesebazeazdexclusiv
pe metodelede interpretare,minimalizAndmdrturia liuntrici a Duhului. in oricc
caz,Duhul lui Dumnezeu lucreazdadeseoriintr-un mod mijlocit mai degrabi
decAtintr-unul direct. Prin faptul ci furnizeazl.d.ovezipe care raliunea le poate
evaluaEl creeazdcertitudinea cd Scriptura este de naturd divin6. El duce de
asemeneala o infelegerea textului prin intermediul lucrdrii de interpretare a
exegetului.Pdndgi Calvin, cu putemicul seu accentpus pe mdrturia lduntricd a
Duhului SfAnt,a airasatentiaasupraindicijlor in favoireairedibilitilii Scripturiirs
gi in comentariilelui el a folosit tot ce fusesemai bun in eruditia clasicapentru a
aiungela sermificatia Bibliei. Aqadar,exegetulgi apologetr.rlvor intrebuinta cele
mai br.rnemetodegi informafii, insd impreund cu o rugdciunecontinui pentru ca
Duhul Sf6ntsd lucrezeprin acestemijloace.
Traditiesi autoritate
Acum cA am examinat relatia dintre Biblie gi raliune, trebuie si ne intrebdm
cum anume se raporteazd traditia la problema autoritilii. Functioneaza ea oare ca
o autoritate legislativi, furnizAnd continut credintei cregtine? Sunt unii care cred
cd revelatia a continuat in cursul istoriei Bisericii, astfel incat opiniile pdrinfilor
Bisericii au o considerabild greutaie. Altii considerd cd rolul tradiliei este mai
pulin formal, dau insd un respect considerabil Pirinlilor Bisericii, sau chiar ii
venereazd- dacd nu pentru alt motiv atunci pentru ca au fost mai aproape de
levelatia initiald, qi prin urmare au fost capabili sd o inteleage gi si o explice mai
bine decAtsuntem noi cei care triim la atAteasecoledupi acele e.i,enimente.Unele
grupuri, rnai ales bisericile independente, repudiazi fdgigorice folosire a tradifiei,
evitdnd-o in favoarea unei increderi totale in Scripturd.
Ar trebui observat faptul cd pAni gi cei care nu cinstesc tradilia sunt frecvent
afectali de traditie, chiar dacd intr-o formd intrucAtva diferitd. Directorul unui
seminar baptist a spus odate cu ironie; ,,Noi, baptiqtii, nu urmem tradifia. Suntem
insd legaJide pozifia noastla baptiste istorice!" Tradilia nu trebuic sd fie neapdrat
veche,cu toate ce trebuie sd fie cel putin atet de veche incat s6 poatd fi inregistrate
gi transmisd. O anumith traditie poate avea o origine recentd. De fapt, la r.rn
moment dat toate traditiile au fost de origine recente. Unii dintre vorbitorii gi
Iiderii cunosculi ai cercurilor cre$tine igi creeazi propria lor tradilie. La ctrept
vorbind, anumite expresii cheie ale lor pot fi de-a dreptul canonizate printie
adeplii lor.
Tradijia are un rol pozitiv: ea ne poate ajuta sd intelegem Scriptura gi aplicatia
ei. Pirintii Bisericii au ceva de spus, insd scrierile lor trebuie privite ci nigte
15. lbid.,cartea1,capitolul8.
comentariiasupra textului, nu ca text biblic in sine.Ar trebui si le consultdmaga

cum consultdmalte comentarii.In acestfel ei func{ioneazeca autoriteti iudiciare.
Autoritatealor vine din intrebuinlareagi elucidareade citre ei a Scripturii. Lor nu
trebuie sd 1i se irgiduie niciodatd sd inlocuiasci Scriptura. Ori de cAte ori o
traditie, indiferent cAesteo inveldturd strdvechesau cea a unui recunoscutlider
de astdzi, intre in conflict cu semnificalia Bibliei, tradilia trebuie sd faci loc
Scripturii.
Autoritateaistorici si cea normative

Existi 9i o altd distincJiecare trebuie fdcutd gi dezvoltata.Ea are de-a facecu
felul in careBiblia esteautoritardpentru noi. Biblia are negregitautoritatease ne
spund care a fost voia lui Dumnezeu pentru anumite persoaneindividuale sau
grupuri careau trdit in vremurile biblice.intrebareaasuprac;reia ne concentrem
atentia aici este urmetoarea:Ceeace a fost obligatoriu pentru acei oameni este
oare obligatoriu gi pentru noi?
Estenecesarsd sefaci deosebireaintre doud tipuri de auiodtate:ceaistoricegi
cea normative. Biblia ne informeazi cu privire la ce le-a Doruncit Dumnezeu
oamenilordin Bibtie gi ce agteapidEl de linoi. in misura in careBiblia ne invatd
ce s-a intampht in vremurile biblice 9i ce li s-a poruncit oamenilor din acele
vremuri, ea are autoritate pe plan istoric. Are ea insd gi autoritate normativd?
Suntem noi obligali sA intreprindem aceleagiacfiuni care le-au fost poruncite
acelor oameni? Aici estenevoie de o atentie deosebitdpentru ca si nu se identifice
prea repedevoia lui Dumnezeupentru aceioamenicu voia lui Dumnezeupentru
noi. Va fi necesarsAse determinecareesteesenlapermanentda mesajuluigi care
esteforma temporarda expresieilui. Cititorul igi va reaminti cein capitolul despre
actualizareacredintei (p. 110-112)au fost date unele linii directoare.Este foarte
posibil ca ceva si aibi autoritate pe plan istoric fdri si aibd 9i autoritate
normativd.
l PARTEAATREIA
GumesteDumnezeu
12. MAr4ialui Dumnezeu
13. Bunitatea lui Dumnezeu
14, Cet de aproapesau cat de departeeste Dumnezeu:
imanentasi transcendenta
15. Caracterultriunic al lul Dumnezeu:Trinitatea
4l n)
)LA
lui Dumnezeu
Mdretia
Naturaatributelor
Clasificareaatributelor
Atributelemareliei
Soiritualitatea
Personalitatea
Viata
lnfinitatea
Constanla
lJoctrila despreDumnezeuestepunctul centralal unei mad perf din

restul teologiei. Conceplia cuiva despre Dumnezeu poate fi imaginatd chiar
fumizAndintregul scheletpentru teologiagi viala persoaneirespective.Ea dd o
culoareapartestilului in lucrare gi filozofiei de viate Pe careIe are cineva.
Problemesau dificultdli la doud nivele evidentiazefaptul ca existenevoiaunei
inJelegericorectea lui Dumnezeu.Primul estenivelul popular sau practic. ]. B.
Phillips,in carteasa Yotl GodIs TooSmall,a relielat catevaconceptiidenaturate
foafterespanditedespreDumnezeu.lUnii oameni Il vid pe Dumnezeuca pe un
fel de poliJist ceresc care cauti prileiuri pentru a se dezldntui impotriva
persoanelorcare gregescAi se abat de Ia drumul drept. O cunoscutdmelodie
populareenunte acestpunct de vedere:,,Dumnezeute va pedepsipentru aceasta;
Dumnezeute va pedepsipentru aceasta.N-are rost sAfugi gi sdte ascunzi,cici El
gtieunde egti!" Societd{ilede asigurdri,prin clauzelecareapar sub denumireade
,,acliuniale lui Dumnezeu" - intotdeaunaintdrnplSricatastrofice- par sAaibd in
minte imaginea unei fiinfe puternice Fi reuvoitoare. Conceplia opusd, cd
Dumnezeuar fi ca un bunic, estegi ea respanditd.In acestcaz Dumnezeu este
conceputca un indulgent gi drigu! gentlemanbetran/carenu ar vrea cu nici un
chip sddiminuezepldcereape careo au in viald fiinlele omene$ti.Acestea9i multe
alteconcepliifalsedespreDumnezeusecer a fi corectatein cazul in carevrem ca
viatanoastrdspirituald si aibi o semnificaliereald9i profunzime.
Problemecare apar la un nivel mai sofisticatsubliniazdde asemeneanevoia
unei conceplii corectedespre Dumnezeu.ConceptiaBibliei despreDumnezeu a
fost adeseoriproblematicd.In Bisericaprimard doctrina despreTrinitatea creato
1. B. Phillips, yolr/ Godls TooSrii?ll,New York, Macmillan, 1961.
231.
232 CumesteDumnezeu
tensiunedeosebitd9i a dus la discutii. Degi acestsubiectspecificnu a incetat cu

desivArgiresd mai prezinte dificulteji, in zilele noastreau ajunsin prim-plan alte
probleme.Una dintre ele estelegatdde relalialui Dumnezeucu ciealiaSa.Este
oare El atat de separatgi indepdrtai de crealie (transcendent)inc6t nu lucreazi
prin ea gi prin urmare nu sepoategti nimic despreEl din crealie?Saupoatefi gesit
tn societateaumani gi in proceselenaturii? intrebdri specificecare s-au ridicat in
legdturAcu aceastdproblemd sunt: Lucreazdoare Dumlezeu prin intermediul
procesuluide evolufie?gi; Trebuieimaginat; oaretranscendenga lui Dumnezeuin
primul rAnd cu ajutorul unor categoriispaJiale?O altAproblememajord are de-a
facecu natura lui Dumnezeu.EsteEl stabil gi neschimbatorin esenle?Sau cregte
gi Se dezvoltd asemenea restului universului, dupd cum susline teologia
procesului?$i apoi sunt problemeleridicate de teologiasperanfei,care a sugerat
cd Dumnezeu trebuie imaginat in primul r6nd in raport cu viitorul gi nu cu
trecutul. Aceste probleme gi altele pe lAngd ele reclamd o gindire clard gi o
enuntareatentea conceplieidespreDlurnezeu.
In incercareade a-L intelege pe Dumnezeu s-au ficut multe erori, unele dintre
ele opuseprin natura lor. Una esteo analizdexcesivd,in cursul cdreiaDumnezeu
este supus unei adevaratevivisecJii.Atributele lui Dumnezeu sunt expuse gi
clasificateintr-o manierd similari celei care apare intr-un manual de anatomie.2
Este posibil sd se faci o problemE excesiv de speculative din studierea lui
Dumnezeu;gi in acestcaz tinta va fi concluziaspeculativdin sine, gi nu o relatie
mai stransecu El. Lucrurile nu ar trebui si se intAmple aga.De fapt, studierea
naturii lui Dumnezeu ar trebui vizutd ca o unealte in slujba unei mai bune
inlelegeria Lui 9i pornind de aici, a unei relalii personalemai strinse cu El. Apoi,
nu trebuie sd existe o evitare a cercetarilor gi reflectdrii cu privire la intrebarea cum
esteDumnezeu.$i astfelnu va existatentaliade a alunecain gregealaopusi: aceea
de a generalizain agamisurd concepliadespreDumnezeuincat rdspunsulnostru
sd devind pur gi simplu un sentimentcald fatd de ceeace Phillips a numit ,,pata
lunguiald" (Dumnezeul nefocalizat),3sau ceeace unii au denumit ,,credinf; in
marele orice-arfi". Prin urmare, cercetareanaturii lui Dumnezeunu ar trebui sd
fie nici efori speculativ prestat in zona care este dincolo de ceea ce a revelat
Dumnezeu,gi nici un salt mistic inspre un cevanedeslugitgi nedefinit.
Naturaatributelor
Atunci cAndvorbim despre atributelelui Dumnezeu,noi ne referim la acele
caltef ale Lui careconstituieceeace esteEl. Ele sunt insegicaracteristicilenaturii
Lui. Nu ne referim aici la lucrurile pe care le infdptuiegteEl, cum sunt crearea,
cdlduzirea9i pdstrarea,nici la rolurile corespunzitoareacestorape carele are El -
aceleade Creator,Cdlduzd,Pistrdtor.
Atributele sunt cantali ale intregii Dum.nezeiri. Ele nu trebuie confundate cu
proprietdtile,carc,Iehnic vorbind, sunt trdsiturile distinctive ale diferitelor persoane
2. De ex.,StephenChamock,Disco,r,'scs upontheExistcnce
andAttribulcsof God,Cra d Rapids,
Bakerretipirittr1979.
3. Phillips,yo / cod/s TooSnall,p, 63-66.
M;retia lui Dumnezeu 233
ale Trinitdtii. PropdetAtile sunt fr-rncfii (generale), activiteti (mai specifice) sau
acliuni (celemai spccifice) ale mernbrilor individuali ai Dumnezeirii.
At butele sunt caliteti permanente.Ele nu pot fi dobdndite sau picrdute. Ele
sunt intdnseci. Astfel, sfinlenia nu este un atribut (o caractcristicd permanent;,
inseparabild)al lui Adam, insi este un atribut al lui Dumnezeu. Atributele lui
Dumnezeu sunt dimensiuni esenfiale gi inerente aparlinAnd insegi naturii Lui.
in timp ce modul in care il inlelegem noi pe Dumnczeu este fdri indoiale filtrat
prin propria noastrd structura mentali, atributele Lui nr.rsunt conceptiile noastre
proiectate asupra Lui. Ele sunt caracteristici obiective ale naturii Lui. in fiecare
situajie biblici in carc sunt descrise atributele lui Dumnezeu este evident ch elc fac
parte din insigi natura Lui. in timp ce autorul i9i exprimi adescori reactia sau
rdspunsul la acesteatributc, atribr.rtelegi rispunsrrl sunt foarte ciar deosebite unul
de celdlalt.
Atdbutele sunt inseparabile de fiinja sau escn!a lui Dumnezeu. Uncle teologii
mai timpurii lc-au vizut oarecum lipsite sar-rcel pufin distingindu-se intr-un
anumit fel de substanta sau fiinta, sau csenla de bazi.i in multe cazuri aceasti idec
era ir:rtemeiatapc conceptia aristoteliand desprc substan{i ti atribut. Alti teologi
au intrat in extrema opusd, negAnd efectiv ci Dr.rmnezer-larc o esenta. in acest caz
ahibutele sunt infeligate ca un fel de colcclie de calitAti. Elc sunt concepute ca
nigte perF sau segmentc ale lui Dumnczeu.. Este mai bine si se conccapa
atribr.rtelelui Dumnezcu ca fiind natura Lui,9i nr-ro colcctie de perti constitutive
gi nici ceva pe ldngd esenla Lui. Astfel, Dumnezeu este dragostea Lui, sfinlenia
Lui gi puterea Lui. Acestea nu sunt altceva decet diferite moduri dc a privi fiinla
unificate, pe Dumnezeu. Dumnezeu estc foarte complex, gi aceste conceptc sunt
doar incerciri de a prinde diferite aspecte sau fatete obiectivc ale fiinJei Lr-ri.
Prin urmare, atunci cAnd vorbim despre incomprehcnsibilitatea lui Dumnczeu
nor nu vrem sA spunem ci existi o fiin{.i sau o esenti necunoscrlt"i dincolo de sau
in spatele atributelor Lui. Mai dcgrabi vrem si spunem c.i nr-l-I cunoagtem
ca[tetile sau natura in mod complct gi exhaustiv. Noi il cunoaitem pc Dumnezeu
doar agacum S-a revelat El pe Sine. Degi revelalia Lui de Sine estc firi indoiali
concordanti_cu natura Lui deplini, Qi estc exacti, ea nu cstrj u releldlte
exhaustivi. In plus, noi nu injelegem in intregime sau nLr cunoa5ten.rpe dcplin
ceea ce ne-a revelat El despre Sinc. Din aceasfi cauzd existA, gi va exista
intotdeauna, o noti de mister in cunoastcrea lui Dumnczcu.
Clasificareaatributelor
1. in inccrcarea de a-L intelege mai bine pe Dumnezeu au fost inventate

diverse sisteme de clasificare a atributelor Lui. Un sistem carc se 96seqtemai ales
in scrierile teologilor reformali vorbc9tc desprc atribute comunicabilc 'si
necomunicabile.6 Atributele comunicabile sunt acele caItati alc ]ui Dumnezeu
4. WilliamC. T. Shcdd,DoS,,rnii. Tr.o/osr//,
Grand Rapids,Zonclerr,an,
rctip;riii in 1971,\,ol_l,
p.158.
5. Charnock,Eirislc,r.i,nnd Attribut.saf God.
6. Louis Berkhof,Systcrinli.Tr.olo3y,crand ltapids, Eerdmans,1953,p.55.
234 CumesteDumnezeu
carepot fi regesitemdcarin parte in creaturileLui omeneFti.Aici intrd dragostea,

care, degi infinitl Ia Dumnezeu, existe cel putin irn forme partiald gi la om. De
asemenea,intri chiar gi omnipotenla, intrucAt omul are cel putin un anumit grad
de putere. Atributele necomunicabile,pe de alte parte, sunt acelecalitati unice
care nu pot fi regesite la fiinlele omenegti. Un exemplu in acest sens este
omniprezenta. Dumnezeu este pretutindeni in mod simultan. Nici mdcar
ceHtorind cu avionul cu reactiesau cu rachetaomul nu poate fi pretutindeni in
mod simultan.
2. O a doua pereche de categorii sunt cahtetile imanente sau intranzitive gi
cahteuleemanatesau tranzitive.Primelesunt celecarerimdn in cadrul naturii lui
Dumnezeu. Un exemplu il constituie spiritualitatea Lui. Atributele emanate sau
tranzitive sunt cele care ies din natura lui Dumnezeu gi opereazd in afara ei,
afectAndcreatia. Mila lui Dumnezeu este un atribut tranzitiv. Nu are nici un sens
sd ne gAndimla mila lui Dumnezeusau sd vorbim despreea fdrd a Jineseamade
fiinlele createfald de careEl igi arati aceastdmild.7
3. Str6ns legatd de clasificareaprecedentegi uneori combinate cu ea este
distincjia dintre calitdflle absolute qi cele relative. Atributele absolute ale lui
Dumnezeu sunt cele pe care El le are in Sine insugi. Et a posedatdintotdeauna
acestecatteti, independentde obiectelecrealieiLui. Atributele relative,pe de alte
parte, sunt cele care se manifestdprin intermediul relatiei Lui cu algi subiecfi gi
fal6 de obiectele nehsufletite. Infinitatea este un atribut absolut; eternitatea Fi
omniprezenta sunt atribute relative reprezentand relatia naturii Lui nelimitate cu
obiectele finite ale creatiei. O problemi legatd de aceastdclasificare are de-a face
cu statutul acestoratribute relative inainte de actul crealiei lui Dumnezeu.Oare
Dumnezeunu le-a avut inainte de momentul creatiei,astfelincat natura divine a
suferit in momentul acelao anumitd schimbare?Sauatributelerelative sunt doar
aplicareaatributelor absolute unor situafii ftr care sunt prezente obiecte create?8
4. Ultima noastrd clasificareeste cea care imparte ahibutele in naturale gi
morale. Atributele morale sunt cele care irn contextul uman s-ar raporta la
conceptul de bine (ca fiind opus celui de rdu). Exemple in acestsenssunt sfinlenia,
dragostea,mila gi credhciogia.Atributele naturalesunt superlativelenon-morale
ale lui Dumnezeu, cum sunt cunoagtereagi puterea Lui.e Unii obiecteazd
impotdva acesteiclasificdrispunAndca ahibutelemorale sunt la fel de ,,naturale"
ca cele naturale, datoriti faptului ce sunt parte integrantd din natura lui
Durnnezeu.lo
Cu unele modificlri, acestultim sistemde clasificareva fi cel inhebuintat in
studiul de fa!i. insi in loc de natural gi moral noi vom folosi termenii atribute ale
mdrelieigi atribute ale bundtdlii. Ne vom ocupa in primul rind de calitdiile
mdreliei, care cuprind spiritualiiatea, personalitatea, viafa, infinitatea gi
imuabilitatea.
7, AugustusH. Strong, SwtenaticTheology,

Westwood, NJ., Revell,1907, p.24749.
8. tbid.
9. EdgarY Mullins,TfieChistianReligio,l
in lts DocttblalExprcssion,
Philadelphia,
Judson,1927,
p.222.
10. BerkhotS/stsruficTheology,
p.55,
M;retia lui Dumnezeu 235
Atributelemeretiei
Spiritualitatea
Dumnezeuesteduh; adicd El nu esfc alcituit din nratericsi nu Doscdi o naturA

fizicd. Lucrul acesta este afirntaL cirt sc puatu de .l.rr d. tsru in Ioan ;1:24:
,,Dumnczeuestc Duh;9i cine se inchini Lui, trebuic si I se inchine in dulr gi in
adevir." Reiesede aserneneadin diverseic aluzii la invizibilitatca Llri (Ioan 1:l[.];
1 Tin. 1:17;6:15-16).
Una dintre consecintcle spiritualit;tii lui Dr.rrnnezcueste c:r El nu are linitirile
pe care Ie implicd un tmp fizic. in primr.rl rAnd, El nu estc limitat la o anumitd
localizare geograficd 9i spaliali. Acest fapt cste srjbinlcles in aiirmalia lui Isris:
,,vine ceasul cAnd nu vd vefi inchina Tati]ui nici pe muntcle acesta, nici in
Ierusalin" (Ioan 4:21).Lua!i in considcrar.epi afirmafia lui pavel din Fapte 17:2.1:
,,Dumnezcrr, care a ficut lumea gi tot ce este in ea, cste Donnul cerirlui 9i aJ
pdmAntului, gi nu locuiegte in templc ficrLte dc m6ini.,,Mai mult dccat atat,
Dumnezeunn estc destmctibil, cun estenrarcna.
Existi, bincinleles, nLLnteroasepasajc care sugereaz.i ci I)trmnczctr are
caracteristicifizice, cum sunt mAinile sau picioarelc. Cum trcbuic sd prirrin1 accste
referintc? Se pare ci cel mai bine c si le tratinl ca antxrpomorfisme, inccrcir i de
a exprima adevdrul dcspre Dumnezeu prin analogii umanc. l-lxistd,c.lcascn.renea,
cazrui in carc Dumnezeu a apArut sub formi fizici, mai ales in Vechiul '[estamcnt.
Acesteatrebuie intelescca teofanii, sau manifest.iri tcmporarc ale lui DumnezeLi.
Parea fi cel mai corectse se accepteafirnraliilc ciare cu privire la spiritualitateagi
invizibilitatcalui Dumrczcrr gi in lumina lor si se intcr.pretezcantropomorfismele
t i t e o [ a n i i l el .n t r - a d e r . i r l,s L t :i n s u ; i , r . ] r , i t , l cl l . l rc , i r r . rc l r r l rt r r r, r f ( ,t . t i c.i. 1 1 . ' 1n, i \ i
oase(Luca 24:39).
In vremurile biblice doctrina desprc spiritualitatealui Dumnezcu a fost opusi
practicirii idolatriei 9i a adoririi naturii. Dumnezeu, fiind cluh, nlr purca rr
reprezentatprin nici un obiect fizic sau prin nici o imagine fizici. Iar fapnrl ci El
nu este limitat de o
^localizare geografici cra opus icleii c.1 Dumnezeu poate fi
cuprins gi controlat. h1 zilele noastre, mormonii sr.rstinci ntL numai Dunnezcu
Fiul, ci 9i Tatdl posedd un trup fizic, degi Duhul Sfirrt nu are rLnul. Dc fapt,
mormonismul afirmi ci un trup imaterial nu poatc cxista.l Acest lucru este
contrazisclar de invitiiura lliblici desprc spiritualitatea1ui Dunrnezeu.
Personalitatea
Degiunora ar putea si li se pard ci spiritualitateaimplici pcrso11atrtatc, nu este

neapirat aga.Ceorg Hegcl, a cirui filozofic a influcr.rlat o marc par.te c.lintcologia
secoluluial XIXlea, credeain Absolut, un spirit sau o mintc inteirsdcarc cupr.indc
toatelucrurile in sine. in netafizica lui Hcgcl realitatcain ansanrblul ci este o
mireate minte gAnditoarc, Si tot ccea ce majoritafca oamcnilor considcrd a fi
obiecte gi persoane finite sunt numai ginduri in mintea Abso|-rtului. Ibtrrgi, nu
11.James E.Talmage,AStudyo.fthcArtictcs
ty'fnrllr,
eL1.
a 36n, S,rlit_ake
Citv,Chlrr.hoflcslrs
Christof Latter-dav
Saints.1957.D.48.
236 Cum esteDumnezeu
existdde fapt congtientdde sine la aceastefiinld, nici vreo personalitatela caresd

te poti raporta.l2Nici in unele religii orientalenu existdo divinitate personald.in
hinduism realitatea esle Brahma,intregul ale cerui pirli individuale sau Atman
suntem. Nu te raportezi la realitate prin a pdvi irx afara ta, ca la o persoand
individuald. Mai degrabd te retragi, in tine insufi, printr-un proces de
contemplare. Scopul acestui proces este sd-Ji pierzi identitatea gi congtiinla
individuali, si fii de fapt absorbit de irtreg. Niraana este stadiul in care toate
ndzuinleleindividuale inceteazi gi omul se odihnegtepur qi simplu.13
Perspectivabiblica estetotal di{eritd. Aici Dumnezeuestepersonal.EI esteo
fiinfi individuaH, cu congtienle de sine gi voinld, capab e sd simid, se aleagi 9i sd
aibi o relalie reciprocdcu alte fiinte personale9i sociale.
Faptul ci Dumnezeu are personaLitateeste indicat in cAteva moduri in
Scripturd.Unul dintre acesteaestece Durnnezeuare un nume.El are un nume pe
care $i-1 atribuie gi prin care Se reveleazd.Cind Moise se intreabd cum ar trebui
sd rdspunde atunci c6nd israelitii vor cerenumele Dumnezeului care l-a trimis,
DumnezeuSe identifici pe Sine ca ,,Eu sunt" sau ,,Eu voi fi" (Yahweh,Iehova,
Domnul - Ex. 3:14).Prin aceastaEl demonstreazici nu esteo fiinti absbacte,
hcognoscibild,sau o for;i fdrd nume. Iar acestnume nu estefolosit doar ca sd se
referela Dumnezeu sau ca sd-L descde.El estefolosit gi ca formuld de adresare.
Geneza 4:26 aratd cd oamenii au inceput se cheme numele Domnului, 9i
Geneza12:8 se refere la faptul ce Avraam a construit un altar qi I-a chemat
numele. Psalmul 20 vorbegtedespre a te bizui pe numele Domnului (v 7) 9i
contineo invocarea Lui (v. 9). Conform lui Exodul20:7,numele Lui trebuierostit
gi tratat cu respect.Marelerespectacordatnumelui Lui esteun indiciu in favoarea
personalitdtii lui Dumnezeu. Daci ar fi implicat un obiect sau un loc, nu ar fi
nevoie de un asemenearespect.Cu persoaneleinsd estealtfel.Numele ebraicenu
erau simple denumiri care se distinga o persoanede alta. in societateanoastra
impersonaH se pare cd acestaesle cazul. Numele sunt rareori alese pentru
semnificalialor; mai degrabdpdrinlii aleg un nume pentru cd le placesau pentru
cdesteIa modd.Practicaevreiasciera hsA total diferitd.Un nume era alescu foarte
mulin grijd 9i fin6ndu-se cont de semnificalia lui. pe cdnd ir:rsocietateanoasha un
numir poate fi la fel de eficient ca un nume, sau probabil chiar mai eficient, evreii
consideraucd numele esteo intruchiparea persoaneicareil poarti.ra
Nurnelespecificepe care$i le ia Dumnezeuindicd aspectulpersonalal naturii
Lui. Ele se referd la relalia Lui cu persoanele,mai degrabd decAt Ia relalia cu
natura. Dumnezeu nu este descrisca o fiinld care lucreazdin primul r6nd cu
natura.Degicu sigurantece acestaestecazul in anumitepasaje,cum sunt psalmii.
Nu existi insd acelgen de accentpus pe nature caresegisegiela multe religii din
iur. Accentulestepus mai degrabi pe preocupareaLui de a dirija gi modela viala
celorcareI se inchind, atit dh punct de vedereindividual, cat gi social.
O alti dovadd in favoareanaturii personalea lui Dumnezeuesteactivitateain
o/R?lEiry, New york, Humanities, 1962,vol1,p.90-

12. Georg Hegel, L"ctureson the Philosophy
105.
13. G. T. Manle, ,,Hinduism", in The World's Religioks,ed,.J. N. D. Anderson, Grand Rapids,
Eerdmans,1955,p. 107.
14. Walter Eichrodt,Treologyof theOldTestamert,philadelphia,Westminster,1967,vol.2, p.40-45.
Mire(ia lui Dumnezeu 237
careSeangajeazi. Se spune in Biblie ca EI cunoagte persoanele umane Fi comunice
cu ele. Primele imagini despre relalia Lui cu omul (Gen. 3) aratd ci Dumnezeu
vine la Adam gi Eva gi vorbegte cu ei; ni se di impresia cd aceastaa fost o practicd
regulatd. Cu toate cd aceastd reprezentarc a lui Dumnezeu este fird indoiald
antropomorfd, ea ne invate totugi cd El este o persoane care s-a raportat la alte
persoane ca atare. EI este descris ca o fiinti care posede toate capacitelile asociate
cu personalitatea: El cunoagte, El simte, El voiegte, El actioneaze.
Existd cateva implicatii care rezultd de aici. Deoarece Dumnezeu este o
persoand (intr-adevdr, El este prezentat ca Tatel nostru), relafia pe care o avem cu
EI are o notd de cilduri gi infelegere. Dumnezeu nu este un birou sau un
departament; EI nu este o magina sau un computer care rispunde mecanic la
nevoile oamenilor. El este un Tatd care cunoa$te, care iubeEte, care este bun. Te
po{i apropia de El. i te poli adresa, gi El la r6ndul Lui ili vorbegte.
Mai rnult, relatia noastrA cu Dumnezeu nu este numai o relalie unilaterald.
Dumnezeu este, negregit, un- obiect al respectului gi reverenlei. insd El nu doar
primeSte Fi accepti ceea ce Ii oferim noi. El este o fiin!6 vie, care rispunde in
acelagifel, El nu este doar o fiinfi despre care auzim, ci una pc care o int6lnim gi
o cunoaqtem.
Dumnezeu trebuie sd fie tratat ca o fiinJd, nu ca un obiect sau ca o forfd. El nu
este ceva care poate fi folosit sau manipulat. Degi gdndirea gi practica noastrd
trideazd uneori o asemenea conceptie, aceasta nu este compatibilA cu imaginea
biblici. Ideea cd Dumnezeu este ceva ce poate fi folosit sau care ne rezolvd noud
problemele gi vine in intAmpinarea nevoilor noasffe nu este religie. Astfel de
incerciri de a-L exploata aparlin mai degrabd domeniului magiei sau tehnologiei.
Dumnezeu este un scop in Sine, nu un mijloc pentru implinirea unui scop. El
esteimportant pentru noi din cauza a ceeace esteEl in Sine, nu doar pentru ceeace
/nceEI. Motiva;ia primei porunci, ,,Sanu ai alti dumnezei afari de Mine" (Ex. 20:3),
estedate in versetul precedent: ,,Eu sunt Dornnul, Dumnezel tdu, care te-a scosdin
lara Egiptului, dir casa robiei." Noi rdstdLmdcirnpasajul dacd afirrndrn cd israelilii
trebuiau sd-L pund pe Dumnezeu pe primul loc din cauza a ceeace fdcuse El cd ei
erau nevoili sd-L faci din recunogtinle singurul lor Dumnezeu. Mai degrabd, ce a
fdcut El dovedea ceea ce este EI; din cauza a ceea ce este El, trebuie iubit 9i slujit
intr-un mod exclusiv gi suprem. Dumnezeu ca persoand trebuie iubit pentru ceeace
este,nu pentru ceea ce poate se facd pentru noi.
Viala
Dumnezeu este viu. El este caracterizat de viatd. Acest lucru este afirrnat in
Scripture in cAteva moduri diferite. il gisim in aserfiunea c.i El esfe. Tocmai
numele Lui, ,,Eu sunt" (Ex. 3:14), indicd faptul cA EI este un Dumnezeu vi!r. Este
de asemeneasemnificativ cd Scriptura nu aduce argumente in favoarea existentei
lui Dumnezeu. Ea pur gi sirnplu o afirmd sau, rnult mai des, o presupune doar.
Evrei 11:6spune cd oricine,,se apropie de Dumnezeu trebuie sd creadd cd El este
gi ce rdspleteFte pe cei ce-L cautd". Astfel, existenta este considerati un aspect
fundamental al naturii Lui. (Lds6nd la o parte intrebarea daci existenta este sau
nu un predicat, Biblia face intr-adevir foarte clar faptul ci Dumnezeu existi.)
238 CumesteDumnezeu
Aceastdcaracteristicia lui Dumnezeureiesegi din diferenfa fdcutd adeseori
intre El gi alti dumnezei.El estedescrisca Dumnezeulcel viu, spre deosebirede
obiecteleneinsufletite din metal sau piatri. Ieremia 10:10se referd la El ca la
adeviratul Dumnezeu, Dumnezeul cel viu, care controleazenatura, pe de alte
parte, ,,Dumnezeii care n-au ficut nici cerurile, nici pdmAntul vor pieri de pe
piment Side sub ceruri" (v. 1l). loan5:26vorbegte despreDumnezeuca despreo
fiinJdcareareviald in sine, iar 1 Tesaloniceni1:9prezinie diferentadintre idolii de
la cares-au intors tesaloniceniiSi ,,Dumnezeulcel viu si adevdrat,,
Nu numai cd acestDumnezeuare viafi, dar EI are un gen de viali diferii de
-fiinle
cel al oricdrei alte fiinle vii. in timp ce toate celelalte igi au viala in
Dumnezeu,El nu igi derivd viala din nici o altd sursdexterni. Ei nu esteniciodatd
lrfi;igat ca Unul care a fost adus in fiinfd. Dupd cum am observatanterior,Ioan
5:26afirmi cd El are viata in Sine.Adjectivul a-grlcI seaplicd frecvent,implic6nd
ci nu a existat o vreme i:r care El sd nu fi existat.in plus, ni se spune c6
,,la
inceput", tnainte ca orice altceva sA fi existat,Dumnezeu era deja ln existenfd
(Gen. 1:1).Prin urmare nu este posibil ca El sd-$i fi derivat eisienla din orice
atlceva.
Mai mult decdtatdt continuareaexistenleilui Dumnezeunu depinde de nimic
din afara Lui. Toatecelelaltecreaturi,atata timp cat sunt vii, au nevoie de ceva
care se le susfine viala. Hrand, cilduri, proteciie, toate sunt necesare.ln Matei
6:25-33Isus observd cd pdsirile 9i florile depind de griia Tatilui. in cazul lui
Dumnezeuinsd, nu existd nici o indicalie privitoare li o asemeneanevoie. Din
contre,Pavelneagi faptul cd Dumnezeuar ivea nevoiede cevasi cd ar fi sluiit de
mdini omenegti(Fapte17:25).El existd,indiferent daci celelalteexisti sau n;. La
fel cum El a existat inainte ca orice altceva sd fi venit in fiinfe, iot agaEl poate
continua se existeindependentde oricealtceva.
Degi Dumnezeuesteindependent,in sensulci nu are nevoie de nimic altceva
pentru existenta Lui, acest lucru nu inseamnd ce este distant, indiferent sau
neimplicat.Dumnezeuare relalii cu noi, inse datorite alegeriiLui, gi nu pentru ci
esteconstransde vreo nevoie.Prin urmare faptul cd El ire intr_adevdr-relaliicu
noi estecu atat mai mult un motiv pentru a-L glorifica.El a actionatgi continud sI
actionezemotivat d,engape,o dragostealtruistdgi nu una siliti.
Uneori se spune despre viala lui Dunnezeu cd este auto-cauzatd.Este
preferabilsd ne referim la El ca la Cel necauzat.lnsdqinatura Lui esteaceeade a
exista. Nu este necesar ca El sd-$i doreascd propria Sa existentd. pentru
Dumnezeua nu existaar fi o contradiclielogici. Noi nu prezentdmaici din nou
aga-zisulargument ontologic pentru existenta lui Dumnezeu. Mai degrabd,
spunem doar cd dacd Dumnezeu este aga cum este El descris in Scriptu;d, El
trebuiesi existe.
O trtelegere adecvatea acestuiaspectal naturii lui Dumnezeu trebuie sd ne
eliberezede ideea cd Dumnezeu are nevoie de noi. Dumnezeu a ales sd ne
foloseascdpentru a-$i realizascopurile,9i in acestsensEl are acum nevoie de noi.
In orice caz,daci dorea,El putea se ne evite. El ar fi putut sd se lipseasci de noi;
gi daci ar alegeastfel,ar putea si-$i realizezescopuriJefdr5 noi. Eite spre folosul
nostru cd ne permite se II cunoagtemFi sd ii sluiim, gi estepierdereanoastrddacd
respingemacestprilei. Uneori ne estedat se auzim unele cuvinte care exorimd
Miletia lui Dumnezeu 239
aga-zisulsindrom ,,bietul Dumnezeu", gi anume,dacdDumnezeunr$i schimbi
felul de-asepurta qi nu ne trateazealtfel,El ne va pierde,spre mareaLui pagubS.
Dar Dumnezeunu are nevoie de noi. El nu estenorocosci ne are;noi sunten cei
norocogi9i cei favorizafi.
Noi triim intr-o lume a imprejurdrilor neprevdzute. Multe din ceea ce
cunoaqtemqi credem sunt conditionatede cuvdntul dacri.Vom n1aitrii alti zece
ani, dacdsdndtateanoastrenu se va qubrezi.Vom aveao bdtraneteliniStitd,dacd
investitiile noastre gi programul nostru de pensionarenr-l vor equa.Vom fi in
siguranli, daci mijloacelede apdrareale guvernului nostru nr"rvor da greg.Ne
vom bucura de tovdrdgiaprietenilor nostri, dacdnu li se va intampla ceva.Vorn
ajungeIa urmetoareaintAlnire, daci nu ni se va strica magina.insi in cazul lni
Dumnezeuestecu totul altceva.Nu existdnici un ,,dacd".Nu trebuiesii se sFuna:
,,Dumnezeuva fi, dacd ..." Dumnezeueste9i va fi, punctl Existdun singur lucru
sigur,gi acelaestecAexistdun Dumnezeu$i va existaintotdeauna
lnfinitatea
Dumnezeu este infinit. Aceasta nu inseamnd numai ci Dumnezeu este

nemdrginit,ci qi ce El nu poate fi mdrginit. In aceasteprivintd, Dumnezeu este
diferit de orice altceva expedmentatde noi. PAnd gi acele Iucruri despre care
simlul realiteii ne-a spus cAndvacd sunt infinite ti fdrd margini, Ie vedem acum
limitate.Inainte energiapdreainepuizabild.In ultimii ani am devenit conqtienticd
tipurile de energiecu caresuntemfamiliarizaJiau limite extremde precise,iar noi
ne apropiem de acele limite mult mai repede decAt ne-am imaginat. Tot aga
oceanulpdrea a fi cAndvao sursdinepuizabildde hrand, gi un loc de aruncarea
gunoaieloratat de vast, incat nu putea fi contaminat.Cu toate acesteadevenim
congtientic; resurselelui gi capacitatealui de a absorbi lucrurile poluante sunt
finite. Infinitatealui Dumnezeuinse vorbegtedespreo fiinli nelirnitatd.
Caracterulinfinit al lui Dumnezeupoate fi privit din mai multe r-rnghiuri.Noi
gAndimin primul rdnd in termeni de spatiu.Aici avem ceeace in mod tradigional
estecunoscutsub numele de imensitatesau onniDrezente.Dumnezeu nu este
supuslimitirilor spatiale.Prin aceastanoi nu ingele[emdoar Iimitareacauzati dc
a fi intr-un anumit loc - daceun obiect se afld intr-un loc nu poate fi in altul. De
fapt, esteimpropriu si ne gandim la Dumnezeuca fiind prezentin spatirr.Toate
obiectelefinite au o localizare.Ele sunt undeva.Acestlucru le impiedicd in mod
necesarsefie intr-un alt loc. Mdrimea obiectelorfinite semisoard prin cAtde mult
spatiu ocupe ele. in cazul Iui Dumnezeu insi problema situdrii in spatiu sau a
localizirii nu esteaplicabili. DumnezeuesteCel carea adus spatiul (9i tirnpul) in
fiinld. El era inainte de a fi spatiul. El nu poate fi localizatintr-un punct anume.
Nu poate exista nici un fel de reprezentarea localizdrii Lr.riintr-un sistem de
coordonate.Aceastapare si fie o functie a imaterialitetiisauspiritualitelii Lr.ri.Nu
existdun trup fizic care sd fie localizatintr-un anumit punct. Gdndifi-vd aici la
afirmalia lui Pavel cd Dumnezeu nu locuiegtein sanctlrarefdcute de mAini
omeneSti, deoareceEl esteDomnul cerulrrigi al pim6ntului; El a fdcr.rtlumea gi tot
ceestein ea (Fapte17:24-25).
Un alt aspectal infinitilii lui Dumnezeuin spaliu estefaptul cd nu existi nici
M0 Cum esteDumnezeu
un loc in care El sd nu poate fi gdsit. Ne confruntim aici cu tensiuneadintre
imanenta lui Dumrezeu (El esie pretutindeni) 9i transcendenlaLui (El nu este
oriunde).Dar esenlialul este ce niceieri in cadrul crealiei bumnezeu nu e
inaccesibil. Ieremia il citeazd pe Dumnezeu spunand: .Sunt Uu numai un
Dumnezeu-deaproape,...gi nu sunt Eu gi un Dumnezeude departe?,,(Ier.23:23).
Se pare cd implicalia este cd a fi un Dumnezeu apropiat nu eiclude posibilitatea
ca El si fie 9i indepdrtat.El umple rot cerul gi tot pimantul (v.24).Aitfel, nimeni
nu sepoate ascundein ,,locuri tainice,,,againcAtsdnu poatdfi vezut. Dumnezeu
vorbegtedesprecer ca desprescaunulLui de domnie,iai desprepim6nt cadespre
aqternutul picioarelor Lui; ideea ci omul ll poate limiti pe Dumnejeu
construindu-l un loc in care sa locuiasci este, prin urmare, curatd nebunie.
Psalmistula descoperitcenu poatefugi de prezen;i lui Dumrezeu _ oriunde s_ar
fi dus, Dumnezeuar fi fost acolo(ps.139:Z-12).Indiferent dacdel ar fi urcat ftr cer
sau s-ar fi culcat in LocuinJa Morfilor, Dumnezeu ar fi fost acolo. Isus insugi a d.us
acestconceptcu un pas mai departe.Atunci c6nd a dat Marea trimitere, El le_a
poruncit uc€nicilorSdi sd meargdca martori pretutindeni,chiar pAndla marginile
pdrnAntului, 9i El avea sd fie cu ei pdni la sfdrgitul veacului (Matei 2g:i9_20,
Fapte1:8).Astfel, Et a ardtatde fapt cd nu estelirniiat nici de spatiu gi nici de timp.
Aici, ca gi in multe alte privinte, existe o deosebire clarf intre Dumnezeu ii
falgii dumnezei.Aceastase vede lirnpede in controversadintre Ilie preogiilui
9i
Baalde pe Muntele Carmel.Una dintre batjocurilestrigatede IIie adversaritorlui
cdnd Baalnu a rdspunsa fost cd probabil el esteplecaiintr-o cdlitorie. Daci Baal
era undeva departe,el nu putea sd fie prezent t;todatd ca sd tdmite foc din cer.
Iehova insd nu- are aceastdproblemd. Ei poate fi in nenumdrate locuri gi poate fi
implicat in multe situalii diferite in mod simultan.
Pentru mulli dintre noi anumite locuri au o conotaliesacrd.poatecd au primit
o binecuvantarespeciali de la Dumnezeu cand ne-am aflat intr_un anumit loc
geografic. Dacd, mutAndu-ne intr-un alt loc, lucrurile nu merg la fel de
bhe
putem fi tentaf se credemci Dumnezeunu seafli acolo.Saupolte cd o anumitd
casl de inchinare, sau un loc special dintr-o clddire a dob6ndit o semnificatie
! l
deosebitdpentru noi datoritd unei lucriri din trecut a lui Dumnezeu.S_arputea
si ni gre]r sd ne adaptlm la o schimbare,insi problemaestepsihologici,
qi nu :e fari
teologica.Dumnezeunu estelegat de loc. El nu i fost hsat in urmd. I,utem
s6-L gdsim oriunde ne-am afla. Noi nu suntem limitati la a ne ir:rchinaLui iltr-un
sanrtuar. Este bine se ne strangem cu alti credinciori intr_un loc obignuit de
inchinare,insi Dumnezeu nu esteimpiedicat sd Se ini6lneasci cu nor pentru ca
noi nuam fost capabili si mergemin acelloc special. Dumnezeunu int6mpind
$i
nici,o.dificultatein a Seocupa de nevoile gi problemell careapar in locuri exirem
de diferite in acelagimoment. TotuSi,El nu Semigcd dintr-un ioc in altul ca un fel
de ,,Superman"divin carezboardcu o vitezdinfinite. Ci El are pur gi simplu acces
la intreaga crealie in orice moment.
":re infinit gi in raport cu timpul. Timpul nu I se aplicd Lui. El era
^ P"-l"ruL
inainte de a fi inceput timpul. intrebarea:eat de batran este dumnezeu? este
incorectd.El nu estemai behan decit acum un an, deoareceinfinit plus unu nu
este mai mare decAi infinii. EI pur 9i simplu nu este limitat de dimensiunea
timpului.
Mirelia lui Dumnezeu 241,
Dumnezeu este Cel care a fost intotdeauna. El era, El este, El va fi. Psalmul
90:1-2 spune: ,,Doamne, Tu ai fost locul nostru de adipost, din neam in ncam.
Inainte ca si se fi ndscut muntii, gi inainte ca sd se fi fdcut pdmAntul, din vegnicie
in vegnicie, Tu egti Durnnezeu." Iuda 25 spune: ,,singurului Dumnezeu,
Mantuitorului nostru, prin Isus Cristos, Domnul nostru, sd fie slavd, mdrelie,
putere gi step6nire, mai inainte de toti vecii, 9i acum 9i in veci". Un g6nd similar
se gisegte in Efeseni 3:21. Folosirea unor expresii ca ,,Cel diriiii 9i Cel de pe urmd"
9i ,,Alfa 9i Omega" servesc Ia comunicarea aceleiagiidei (Isaia 44:6; Apoc. 1:8; 21:6;
22:13).
Dumnezeu este in afara timpului. El nu cregte sau Se dezvolti. Nu existd
varialii in natura Lui in diferite momente din existenla Lui. Interesele,
cunogtintele, activitdtile 9i chiar 9i personalitdjile oamenilor se schimbd de la
copilerie la tinerete, la viata adulte gi la betranefe. La Dumnezeu insd nu existi o
asemeneaschimbare. El a fost intotdeauna ceea ce este- (in ultima parte a acestui
capitol vom discuta caracterulLui neschimb;tor gi consfantaLui.)
Faptul cd Dumnezeu nu este legat de timp nu inseamni ce El nu este congtient
de succesiuneamomentelor din timp. El gtie ce are loc acum in experien{a urnand.
El este congtient de faptul ci evenimentele au loc intr-o anumita ordine. Cu toate
acesteaEl este la fel de congtient de toate momentele din acea ordine in nod
simultan. Aceaste transcendenta peste timp a fost comparate cu o persoani care
std intr-o turli privind o paradd. Ea vede toate pdrlile paradei trecAnd rind pe
rind de diferitele portiuni ale traseului qi nu numai segmentul care este in dreptul
ei. Ea igi di seama de ceea ce se intdmpld in fiecare punct al traseului. La fel
Dumnezeu gtie gi El ce se intAmpld, ce s-iint;mplat 9i ce se va intampla in fiecare
moment din timp. Cu toate acestea,in fiecare moment de pe axa timpul El este
congiient Si de distincJia dintre ceea ce se intAmplS in prezent, ceea ce a avut loc gi
ceeace va avea loc.15
Existd o ordine succesivd in actele lui Dumnezeu gi existi o ordine logicd in
deciziile Lui, deqi nu existd nici o ordine temporald in ceea ce privegte voinla Lui.
Deliberarea $i vointa Lui nu se manifestd in timp. El a determinat din vegnicie
ceea ce face acum. Astfel acliunile Lui nu sunt in nici un sens reactii la
evenimente. El nu ajunge sd fie Iuat prin surprindere, sau nu are de fdcut planuri
pentru intampleri neprevezute. Teologia speranfei a pus accentul pe
transcendenla luj Dumrezeu peste timp, imaginAndu-gi-L inainte de toate ca pe
Dumnezeul viitorului. in timp ce in teologia haditionale a existat tendinla de a
privi la Dumnezeu prin prisma evenimentelor trecute, teologia sperantei
accentueazeceea ce va fi El gi ceea ce va face EI.r6
Infinitatea lui Dumnezeu poate fi de asemenea dedusi din investigarea
obiectelor cunoagtedi Lui. inlelegerea Lui este incomensurabild (ps. 147:5).
Scriitorul Proverbelor spune cd ochii Domnului sunt in orice loc, urmdrindu-i pe
cei rdi 9i pe cei buni (Prov. 15:3). Isus a spus cA nici o vrabie nu poate cddea pe
pdmAnt fdrd voia Tatdlui (Matei 10:29),9i cd pdnd 9i firele de pdr de pe capetele
-tS.
ri"-rilurrl",n".., nibficnlWordsfor7 l1c,Napervitle,
Ill., AlecR. Allenson,1962,maiatescritica
fdcuticd4ii lui Osca.Cullmann.ChristondTine,Thc Prit itiocChristianCo ccutiotl of Titncantl
Hrsfo/y,Philadelphia, Westminster,1950.
16. Jrir8en Moltmann,TheTheolog.! ofHope,New York,HarperandRow,1967.
242 CumesteDumnezeu
ucenicilorsunt numdrate toate (v 30).Evrei 4:13spune cd ,,nici o fepture nu este

ascunsdde Ef ci totul estegol gi descoperitinainteaochilor Aceluia cu careavem
a face". Noi toti suntem complet transparentiinaintealui Dumnezeu.El ne vede
Si ne cunoagtepe deplin. EI cunoagtefiecareadevdr,p6nd gi adevirurile care nu
au fost il:rcedescoperitede om, deoareceEl estecel caie le-a zidit in crealie. de
$i
aceeaEl cunoagtefiecareposibilitatereald,chiar daci numdrul posibilitedlor pare
a fi nelimitat.
in lumina acestei cunoagterini se descoperi un factor in plus, care este
inlelepciunealui Dumnezeu. Prin aceastase inlelege ci Dumneleu aclioneazd
stepanindtoate datele gi valorile corecte.CunoscAndtoate lucrurile, Dumnezeu
gtie ce este bine. in Romani 11:33 Pavel descrie elocvent cunoagterea gi
inlelepciunea lui Dumnezeu: ,,O, ad6ncul bogiliei, ielelepciunii qi gtiintei l;i
Dumnezeu!CAt de nepdtrunsesunt iudecdJileLui, 9i cAt dJ neinlelesesunt cdile
Lui!" Psalmistul descrielucrdrile lui Dumnezeu,ca unele ce sunt infeDtuite cu
hlelepciune(Ps.104:24).
Atunci cind noi oamenii actiondm o facem uneori intr-un mod neintelept
numai penhu cd nu avem toate datele.Evenimenteleulterioarepot dovedi faotul
c; actiunile noastre au fost neinlelepte. Daci am fi cunoscut anumite date
relevante,fird indoiald am fi actionatdiferit. putem alegesd mergem cu maEina
pe un drum care pare se fie intr-o stare excelentd,nestiind ca el eite foarte oiost
mai incolo. Uneori perspectivanoastraestedenaturati sau limitati. Iluziile optice
sunt un exemplu ir acestsens,ca de pildd o fotografie fdcuid unei persoaneale
cdreipicioare sunt mai aproapede aparatul de fotografiat decit resiul corpului.
Fotografia_ddimpresia ci persoanaare picioareuriage.in plus, lipsa experiengei
poate produce actiuni sau decizii eronate.Un copil, de exemplu, clruia i se dd
posibilitateasd aleagdil:rtreo moneddde cinci cenli 9i alta de zececen1i,o va alege
adeseoripe ceade cinci cenfi,numai pentru ce estemai mare.
Dumnezeuinsd are accesla toati informafia.Astfel judecdlileLui sunt ficute
cu inJelepciune. El nu trebuie si-$i revizuiascd niciodatd o anumiti estimare
datoriti dobAndirii unei informalii suplimentare. El vede toate lucrurile in
perspectivalor potrivitd; astfel El nu acordi nici unui lucru o valoare mai mare
sau mai micd decdt cea care i se cuvine. prin urmare, cineva se poare ruga cu
incredere, gtiind cd Dumnezeu nu va indeplini ceva ce nu estebun. ahiar daA noi
nu suntem destul de inlelepli sd vedem toate datele,sau toate rezultatelela care
ne pot duce ideile noashesau actiunilenoastreplinuite, putem aveaincrederecd
Dumnezeugtieceeace estecel mai bun.
In sfdrgit, infinitatea lui Dumnezeu poate fi de asemeneavizutd din
perspectivaa ceeace itx mod tradilional estenumit omnipotentalui Dumnezeu.
Prin aceastanoi inlelegem ci Dumnezeuestecapabil sd ficd toate lucrurile care
poi fi obiectepotrivite pentru exercitareaputerii Lui. Acestlucru estepropoveduit
in Scripturl in mai multe moduri. intr-unul din numele Lui, .lq \x-1,a^Sttaddail,
existedovada puterii nelimitate a lui Dumnezeu.CAndDumnezeui S-aaretatlui
Avraam ca sh-$i reafirme legdmAntul, EI S-aidentificat pe Sine spun6nd: ,,Eu sunt
Dumnezeulcel atotputernic" (Gen.17:1).Noi vedem omnipotentalui Dumnezeu
gi ln faptul ci El invinge problemeaparentinsurmontabile.ln Geneza1g:10-14, de
exemplu,citim desprepromisiunealui Dumnezeucd Sarava aveaun fiu, cu toate
Mirelia lui Dumnezeu 243
cd ea era trecutd de vArsta procredrii. Aceastd pronisiunc fusese dati cu douizeci

gi cinci de ani in urmi, 9i nu fusese incd impliniti. CAnd Sara a auzit din nou
promisiunea, ea a rAs. Domnul a replicat: ,,Pcntru ce a rAs Sara, zicAnd: <Cu
adevdrat si mai pot avea copil eu, care sunt bitrAnd?" Este oare ceva prea grer.r
pentru Domnul?" In mod similar, promisiunca din Ieremia 32:15 cd in Iuda se vor
cumpdra gi se vor vindc din nou ogoare pare incredibild, avand in vedere
iminenta cddere a Ierusalimului in mAna babilonienilor. Totugi, credinla lui
leremia este puiernici: ,,Ah! Doamne Dumnezeule, ... nimic nu este de mirat dil.r
partea Ta" 6'. 17).9i dupi ce a vorbit despre cdt dc grer.reste pentru un bogat sh
intre in Inpirefa lui Durmrezeu, Isus rispunde la intrebarea ucenicilor Sdi
referitor la cine poatc fi mAntuit in final: ,,La oameni lncrul acesta este cu
neputinld, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinli" (Matei 19:26).
Aceaste putere a lui Dumnczeu este manifestatd in cAteva moduri diferite.
Referirile la puterea lui Dnmnezeu asupra naturii sunt foarte dese, mai ales in
Psalmi, fiind de multe ori insotite de afirmarea faptului ci Dumnezeu a creat
intregul univers. in vremurile biblice aceasti putere asupra naturii a fost frecvent
demonstrati prin minuni - de la nagtcre.r lui Isaac, pldgile din Egipt 9i fierul
plutitor de la securedin timpul lui Elisei \2imp.6:5-7). penA Ia minunile pe care
le-a fdcut Isus in naturd cum sunt potolirea furtunii (Marcu 4:35-41) 9i umblarea
pe apd (Matei 14:22-33).De asemenea,puterea lui Dumnezeu poate fi vdzutA clar
datoritd controlului pe care il exercita El asupra cursului istoriei. Pavel a vorbit
despre faptul cd pentru toli oamenii Dumnezeu ,,a agezat anumite vremi gi a pus
anumite hotare locuinlei lor" (Fapte 1726). Probabil cea mai uimitoare, in multe
privinte, este puterea manifestatd de Durnnezeu in via{a gi personalitatea umand.
Adevdrata mdsuri a puterii divine nu este capacitatea lui Dumnezeu de a crea sau
de a ridica o stancd mare. Din multe puncte de vedere schimbarea personalitilii
omenegti este mai dificili. in timp ce gigantice instalalii mecanice pot efectua
extraordinare munci fizice, nu este atat de ugor si se modifice natura umand. Cu
toate acestea,Isus a spus referitor la mAntuire: ,,La oameni lucrul acesta este cu
neputinta, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinte" (Matei 19:26). Nu
trebuie sd disperim niciodatd, crez6nd cd este imposibil si schimbi natura umani,
fie cd este vorba de propria noastri naturd, fie de cea a altora, deoarece Dumnezeu
poateIucra in mod eficient p6ni gi in accstdomeniu.
Toate acesteainseamnd cd voia lui Dumnezeu nu este niciodati impiedicatd.
Ceea ce alege sd facd, El duce la bun sfArgit, deoarece are abilitatea si o faca.
Psalmul 115:3spune necredinciogilor: ,,Dumnezeul nostru este in cet EI face tot ce
vrea." Trebuie sd fie prezente trei elemente dacd vrem se sevargim o actiune eticA.
Trebuie sd existe cunoagterea a ceea ce trebuie fdcut, voinfa de a face lucrul
rcspectiv gi capacitatea de a face ceea ce ne-am propus. Putem egua la oricare
dintre aceste puncte. Este posibil sd nu Stim ce este corect si facem, sau sd gtim
insd sA nu alegern sd facem acel lucru, sau cste posibil siL il cunoagtem 9i sd il
alegem, inse sd nu fim capabili sd il facem. in orice caz, trei factori din natura lui
Dumnezeu se intalnesc intotdeauna pentru a realiza o actiune corectd: El este
intelept, aga cd gtie ce si faci; El este bun, 9i de aceeaalege sd faci ce este bine; EI
esteputernic, gi de aceea este in stare sd facd ceea ce doregte sA faca.
Existd, totugi, anumite trdsituri ale acestei atotputernicii a lui Dumnezeu. El
2M Cum esteDumnezeu
nu poatesd facdin mod arbitrar oricelucru pe careni-l imagindm noi. El poate se
infipiuiascd numai acelelucruri care sunt obiectepotrivitJ pentru manifestarea
puterii Lui. Astfel, El nu poate si faci lucruri absurdedin punct de vedereloqic
sau contradictorii.El nu poatesA facAcercuripdtratesau triunghiuri cu pailu
colluri. El nu poate sAfacainexistenteceleintimplate in trecut,de"pis-ar puiea sa
Steargdefecteleacestorevenimentesau chiar amintirea lor. El nu poate actrona
contrarnaturii Lui - El nu poatefi crud sau nepdsdtor.El nu poatesi nu facdceea
ce a promis. Cu referirela faptul ci Dumnezeufaceo promisiunegi o confirmd cu
un jurimAnt, scriitorul Epistolei cdtre Evrei spune: ,,pentruca piin doud lucruri
carenu se pot schimba,9i in careestecu neputinli ca Dumnezeusd minti,
[noi]
si gesim o puternicdimbdrbdtare"(Evrei 6;18).Toateaceste,,neputinge,,insi nu
sunt slibiciuni, ci dovezi ale tiriei Lui. NeputinJade a faceriul siu de a mingi sau
de a greQiestemai degrabdun semnal unei puteri concrete,decdtal esecului.
Un alt aspectal puterii lui Dumnezeuesie faptul ci El este liber.in timo ce
Dumnezeunu poatesAnu-9i lind promisiunile,inilial EI nu a fost constrAnssi facd
acelepromisiuni. Nimic din Scripturi nu sugereazdcd voinla lui Dumnezeu ar fi
d€termhad sau legata de factori extemi de orice fel. Dimpotrive, este ceva
obignuit si se pund pe seama,,bunei pldceri a voii Sale,,(<rl6oria)deciziile si
acliuniJeLui. Pavelle atribuiein specialvoii lui Dumnezeu(Efes.l:5, 9; FiUp.2:13j.
Deciziile gi acfiunile lui Dumnezeu nu sunt determinate prin ]uarea in coniiderare
a vreunui factor din afara Lui insugi. Ele sunt pur gi simplu o probleme care
iine
de propria Lui alegereliberd.
Constanta
in mai multe locuri din Scripturi, Dumnezeu este descris ca fiind
neschimbitor. in Psalmul 102, psalnnistulcompare natura lui Dumnezeu cu
cerurile gi pim6ntul: ,,Elevor pieri, dar Tu vei rd'mdne:...Sevor schimba.Dar Tu
rdm6i Acelagi,gi anii Tni nu se vor sfArgi,,(v.26-22).psalmul 33;tt subliniazi
permanentagAndurilor lui Dumnezeu: ,,Dar sfaturile Domnului ddinuiesc oe
vecie,9i planurile inimii Lui din neam irxneam.,, chiar dac6poporul Lui nu a
$i
respectatporuncile Lui, Dumnezeu insugi spune: ,,Eu sunt Domnul, Eu nu md
schirnb" (Mal. 3:6). Iacov spune cd la Dumnezeu ,,nu este nici schimbare,nici
umbrd de mutare" (Iacov 1:17).
AceastdconstanJddivind implicd mai multe aspecte.in primul rAnd,nu existi
.
nici o schimbare cantitativd. Dumnezeu nu poate crestein nici un domeniu.
deoareceEl estedejaperfectiunea.Nici nu poatedescregte, deoarecedac; ar face-o,
ar inceta sd mai fie Dumnezeu.Nu existdde asemeneavreo schimbarecalitativi.
N:tur: juiPynezeu nu treceprin modificiri. Din aceastacauzdDumnezeunu_gi
schimbi gAndul,planurile sauactiunile,intrucdt acesteasespriiini pe natura Lui,
carerdm6neneschimbatd,indiferent ce se intAmpld.intr-adevir, in Numeri 23:19
argumentuladus este-cdde vreme ce Dumrezeunu esteom, acliunile Lui trebuie
sd fie nealterabile. in plus, intentiile ca gi planurile lui Dumnezeu sunt
intotdeaunaconsecvente, pentru simplul motiv cl voia Lui nu seschimbd.Astfel,
DumnezeuesteintotdeaunacredincioslegimAntului Lui cu Avraam,de exemplu.
El-l-a alespe Avraam 9i $i-a dat lui cuvdntul, gi El nu S-arrizgAndi sau nu g'i_ar
cdlcapromisiunea.
Mire[ia lui Dumnezeu 245
Ce vom face atunci cu acele pasaje in care Dumnezeu pare sd Se rdzgindeasch

sau sd Se ciiascd de ceea ce a fdcut? Aceste pasaie pot fi explicate in cAteva
moduri:
1. Unele din ele trebuie inJelese ca antropomorfisme gi antropopatisme. Ele

sunt simple descrieri ale acfiunilor 9i sentimentelor lui Durnnezeu in
termeni omenegti, 9i dintr-o perspectivd omeneascA. Aici se includ
descrierile in cadrul cdrora Dumnezeu experinenteazd durerea gi regretul.
2, Cele ce par a fi rdzgdndiri pot sd fie noi stadii in realizarea planului lui
Dumnezeu. Un exemplu in acest sens este oferta de mAntuire pe care
Dumnezeu o face neamurilor. Deqi face parte din planul ini{ial al lui
Dumnezeu, ea a apdrut ca o intorsdturd bruscd in cursul evenimentclor
premergatoare.
3. Unele aga-ziserizgAndiri sunt schimbdri ale orientirii rezr-rltanddin faptul
cd omul s-a angajat intr-o relalie diferitd cu Dumnezeu. Dumnezeu nu S-a
schimbat cAnd a picdtuit Adam; mai degrabd omul a cizut in dizgralia lui
Dumnezeu. Lucru care este valabil qi in sens invers. Luali, de exemplu,
c . r z u lc e t A t i N
i i n i v e . D u m n e z e ua s p r r s :, , i n c ; p a t r u z c c id e z i l e y i N i n i v c r a
fi nimicite in nfari de cszul in cnre se oor pocdi." Ninive s-a pocdit 9i a fost
crulatd. Cel care s-a schimbat a fost omr-rl,gi nu planul lui Dumnezeu.
Unele interpretdri ale doctrinei despre constanla divini, exprimate in tcrmenii

imrabilitdlii, s-au inspirat de fapt puternic din conceptul grecescde imobilitate gi
sterilitate. Aceasta Il face pe Dumnezeu inactiv insd conceptia biblicd nr.reste ci
Dumnezeu este static, ci ci El e statornic. El este activ gi dinamic, insd intr-r-rn mod
statornic $i consecvent cu natura Lui. De ceea, de ce ne ocupdm noi aici este
caracterulvrcdnic de crczare al lui Dumnezeu. El va fi acclapi ri nr,iine. ca gi
astdzi. El va actiona dupi curn a promis. El igi va irnplini angajamentele.
Credinciosul se poate baza pe aceasta (PlAngeri 3:22-23;1 Ioan 1:9).
In zilele noastre ideea unui Dumnezeu care nu se schimbd a fost pusd la
indoiald de rnigcarea cunoscuti sub numele de teologia procesului. Teza ei
fundamentald este cd realitatea este procesuali. Aceasta nu inseamnd cd totul este
ill proces. Existd principii neschimbetoare ale procesului gi forme abstracte
neschimbdtoare,insi a fi real inseamni a fi in proces.rT
Mai mult decat atat, realitatea este organicd sau interdependentd. Decat se ne
gdndim la evenimentele gi entitetile concrete prin prisma a ceea ce sunt ele in sine
qi prin sine, noi trebuie sd ni le imagindm in relalie cu tot ceea ce le preccdd. in
timp ce independenta a fost adeseori vezutA ca ceva de dorit, teologia procesului
reliefeazd interdependenta. Nu numai cd interdependenlei i se di inteietate sau
pdoritate ca unui lucru ideal, ci ea este considerati gi o caracteristicd ontologice.
Ea este un fapt inevitabil al realitdtii.ts
Interdependenla se aplicd gi la Dumnezeu. Dumnezeu nu trebuie imaginat ca
o fiinld de o imr"rabilitate impasibild, detagati. Mai degrabi, El este inr-rdit cu
lumea gi implicat in ea. Calitatea sau atributr.rl principil al lui Dumnczeu este
jr.
,17. JohnB.Cobb, $iDavidRayCriffin,ProccssThcology: phjlaclclphia,
Altlttrcdu.tolyErpos;tiol,
Westminster1976,
p. 14.
18.lbid..a.21,.
dragostea;ea esteceamai deplind expresiea inrudirii Lui cu lumea.Dupd adeplii

teologiei procesului, il"t mod iraditional, Dumnezeu a fost considerat impasibil: El
nu simte cu adevirat pasiunea;El iubegtefdri pasiune.reinsd Dumnezeutrebuie
privit mai degrabd ca o persoand care are un respuns cu adevirat plin de
tntelegere fate de cei pe care ii iubegte.
Intrim aici in ceeace poarte uneori denumireade teism bipolar.roCei doi poli
sau cele doud aspecte a1e lui Dumnezeu sunt, dupa Charles Hartshorne,
neschimbetoarea Lui esenli abstractdgi actualitateaLui concretd,sau,in termenii
lui Alfred North Whitehead,natura Lui primordiali gi natura Lui ulterioari. ln
actualitatea Lui concretd (natura Lui ulterioard) Dumnezeu este sensibil gi
receptiv la proceseledin lume.21Acest lucru limiteaze caracterulabsolut al lui
Dumnezeu. Omniscien{a divini insearnne cd in fiecare moment dat din viata Sa
divind Dumnezeu cunoa$tetot ceeace este cognoscibil in acel moment. Totugi, in
fiecare moment din viala lui Dumnezeu existd evenimente noi, neprevizibile in
lume care devin cognoscibiledoar in acel moment. Cunoagterealui Dumnezeu
inainteazdcu fiecarenoud deciziegi acliunein lume. Drept rezultat,alte conceptii
tradilionale despre Dumnezeu hebuie de asemeneamodificate. Suveranitatea
divin5, de exemplu,nu mai trebuieconsideratiabsolutd.Omul trebuieconsiderat
acum ca unul careia parte la determinareaviitorului.z
Cum vom rdspunde la aceasteprovocare?Sar putea sA observdmce intr-o
mare mdsurd critica pe care teologia procesuluio aduce unei anumite pe4i ale
ortodoxiei clasiceesteiustificatd.Negregit,Dumnezeua fost adeseoridescrisca o
persoani statictr,izolaii, neimplicatd in lume. Ceeace, am spune noi, nu este
conceptia biblicd.
Inse,cdutand sd corectezeaceastderoare,adeplii teologieiprocesuluiau avut
o reactie exageratd. Dependenla de procesele lumii compromite intr-un mod
extrem de serios dimensiunile absolute sau de nedescris ale lui Dumnezeu. in
timp ce BibIa il descrie pe Dumnezeu ca pe o fiinle implicati in lume, ea il descrie
de asemenea gi ca premergAtor creatiei gi avdnd un statut independent.
Transcendenta veritabild, cum este ea invetati in Biblie, exclude iipurile de
limitdri pe care le impune teologia procesului. O mai ampld evaluare a concepliei
ci Dumnezeu este dependent de proceseledin lume ar necesitao analize a
filozofiei procesului pe care se ba;eaza ea, gi ar trece dincolo de scopul cdrlii
noastre. Este suficient si spunem cd, oricare ar fi meritele acesteiconceptii, ea nu
poatefi consideratdconcepliabiblicd.
Existi gi alte probleme.Adeplii teologieiprocesuluiau recunoscutcd trebuie
se existeaspecteale reahtetil carenu se schimb6.Dacdnu ar fi aga,conceplia1or
ar fi contradictorie 9i prin urmare falsd, deoarece insdgi teoria procesului ar fi
destituitdin celedin urmd. Ea ar ajungesd fie relaiivizati. Insd aceastdchestiune
a principiilor neschimbitoarenu esteniciodatd pe deplin dezvoltatd.Care este
19. Ibid.,P. tA-45.

20. lbid.,p.47,
21. Afred North Vfh ibhead, Processanil Realify, New York, Macm illan, 1929,p. 524, 530.
22. Daniel Day Williams, ,,How DoesGod Act? An Essayin Whitehead'sMetlphysics,,,in process
a1ldDioinit!: TheHartshorlrcFestschrift,
ed.William L. ReeseQiEugeneFreeman,La Salle.Ill., Open
Co.urt,1964,p.777.
Mirelia lui Dumnezeu 247
statutul lor? Cum se raporteaze ele la Dumnezeu? Dacd exista principii ale
realtetii care nu se schimbd,nu se poate ca in mod similar ceva din natura lui
Dumnezeusi fie vegnicAi absolut?
Cu toatece teologiaprocesuluiigi propune sd-Lpriveascdpe Dumnezeuca pe
o fiinli personali, spre deosebire de impersonalul migcdtor nemigcat din
metafizicagreacd,esteindoielnic daceacestaesteintr-adevir necesar.Dumnezeu
paresdfie cevamai mult decatun aspectal realitdtii.Nu e clarificatin ce senseste
EI o fiinle personald,care actioneaze.Astfel, degi existAun punct iustificat in
obiectiape care o ridicd teologia procesului fatd de adoptarea unor modele
metafizicegrecegtide cdtreuneleelementedin cadrul ortodoxieiclasice,imaginea
Iegitimddin aceaobiectie poate fi prezentatdmai bine printr-o interpretarecu
credinciogiea conceptieibiblice despreDumnezeu.Acestlucru va facesi se evite
dezavantajele careinsotescteologiaprocesului.
Dumnezeu este un Dumnezeu mdref. Realizareaacestui fapt i-a migcat pe
scriitorii biblici, cum ar fi psalrnigtii.$i aceastdrealizareil mitcd pe credinciosul
din zilelenoastre,fdcAndul sd se aldturecompozitorului gi si proclame:
O, Doamne mare, cAndprivesc eu lumea

Ce ai creat-oprin al Tdu cuvAnt,
9i fiintele ce-mpodobescnatura,
Cum le-ntregiicu bratul Tiu cel sfinl
Atunci iti cant, mdret StApanitor,

Ce mare egti, ce mare eiti!
Atunci iF cant mAretStlpanitot
Ce mare egti,Ce mare egti!
13
Bundtatea
lui Dumnezeu
Calit itile morale

Puritateamorale
1. Sfinlenia
2. Drepiatea
3. Justltia
Integritatea
1.Autenticitatea
2. Onestitatea
3. Credinciogia
Dragoslea
1. Bundvoin,ta
2. Harul
3. lndurarea
4. lndelungarabdare
Dragosteas.ijustilia lui Dumnezeu- un punct de tensiune?
Cel mai bun mod de a investigaatributelelui Dumnezeu
Calititile morale
Daci singurele ahibute ale lui Dumnezeu ar fi cattaf e merefei pe care le-am
descris in capitolul precedent, El ar putea fi, in mdsura irn care se pbate irnagina
acest lucru, o fiinftr imorald sau amoralii, exercit6ndu-$i puterea 9i cunoagtarea
intr-un mod capricios sau chiar crud. lnsi noi avem de-a face cu un Dumnezeu
bun, unul in care sepoate aveai:rcredere-gicarepoate fi iubit. El posedd gi atribute
ale bunitdfii, pe lAnge ceb ale merejiei. ln acesi capitol vo* utriliru calitagil" Lrri
morale, cu alte cuvinte, caracteristicile lui Duurnezeu ca fiintd moraH. pentru a
inlesni studiul nostru vom impirli atributele Lui morale de bazi in puritate,
integritategi dragoste.
Puitatea moralA
Prin puritate morali ne referim la absoluta separarea lui Durnnezeu de orice
firddelege sau r5u. Puritatea Lui morald conginedi-urensiunile(1) sfinieniei,
(2) dreptdlii 9i (3) justigiei.
z4:8
Bunitatea lui Dumnezeu 1/10
1. Sfln[enin
Existd doui aspecte fundamentale ale sfinleniei lui Dumnczeu. prirnul aspect
este unicitatea lui Dumnezeu. (Acest aspect al sfinfeniei lui Dumnezeu ar putea fi
considerat un alt atribut al mdrefiei, in acest caz din domcnir.rl probicmelor
morale.) Dumnezeu este totalmente separat de intreaga creatie. Louis Berk}rof a
numit acest lucru ,,sfinlenia maiestuoasd a lui Dumnezeu.r Unicitatea Iui
Dumnezeu este afirmatd in Exodul 15:11: ,,Cine este ca Tinc intre dumnezei,
Doamne? Cine este ca Tine, maiestuos in sfinfenie, nemaipomenit in fapte
glorioase gi ficitor de minuni?" (trad. aut.). Exprimhri simiiarc ale mircJiei,
solemnitdtii gi splendorii lui Dumnezeu se gdsesc in 1 Samuel 2:2 qi Isaia 57:15.
Isaia L-a vizut pe Dornnul ,,gez6ndpe un scaun de domnie foarte inalt,,. Temeliile
pragurilor s-au zguduit gi clddirea s-a umplut de fum. Serafimii strigarr: ,,SfAnt,
sfant, sfant este Domnul ogtirilor" (Isaia 6:1-4).CuvAntul ebraic pentru,,sfAnt,,
(A)11 - qndosh) inseamnd ,,scos" sau ,,retras de la intrebuinlarea cornuni,
obignuitd". Verbul dc la care vine sugere azir,,a Iita" sau ,,a separa,,. in timp ce 1n
religiile popoarelor din jr-rrul Israelului adjectivul slnf cra iplicat cr-rugr-rrinfd
obiectelor, acfiunilor gi personalul-ri implicat in inchinare, in inihi.arca h-ri Israel
in cadrul legimAntului el era foarte des folosit in legitrui cu Divinitatea insagi.
Sacralitatea lui Dumnezeu estc adeseo tranirnisi obicctelor si locr.rrilor
asociate cu El. De exemplu, cu ocazia intAlnirii rugului aprins i s-a spus lui Moisc
si-gi scoatd incilfimintea deoarece pimAntul pe care cilca era sfant
1Ex.3;. in
n.Iod asemdndtot c6nd Dumnezeu a cobo16t pe Muntele Sinai, accsta era scparat
de tabdra israelitilor. Nimeni in afard de Moise nu trebuia s.i urce pe munte sau si
atingA mecar poalele lui (Ex. 19). Restrictii similare au fost date gi in cee.rce privca
cortul Si ulterior Templul. Locul preasfAnt era desperit printr-o perdea clc Locul
sfAnt (Ex. 26:33; 1 imp. 6:16). Aciesul era interzis pentru toti in afari de marele
preot, iar acesta intra doar o dati pe an. Rcaclii corecfa ?.r1i de sfinfcnia lui
Dumnezeu, gi de izolarea Lui, este una dc infiorare, reverentd gi ticere.
,,Si laude
oamenii Numele Tdu cel rnare gi infricogat, cdci este sfAnt!,, (ps.99:3).
Celdlalt aspect al sfinleniei lui Dumnezeu este pruitatea sau bun.ltatca Lui
_
absolutd. Aceasta inseanni cd El este neatins 9i ncpdiat de rdul din lume. El nu ia
parte in nici un fel la el. Observali modul in care Hab.rcuc {1:13) se adreseazd l-ri
Dumnezeu:.,Ochii T;i sunt a).rdc cur.rtic.i nu pot s; v,rciarjul. n rr poli s; privelti
9i -in
nelegiuirea!" In Iacov 1:13 se spune ci Dumnezeu nu poate fi ispitit ii i.rc;'raul.
aceasteprivintd Dumnezeu este complet diferir de dumnezeii altor religii. Acei
dumnezei s-au angajat frecvent in acelagi tip de actc picdtoase pe care le-au fdcut
adepfii lor Iehova insi nu comitea asemeneaacte. Iov 34:12 spune: ,,Nu, negregit,
Dumnezeu nr-rsdvdrgegtefdrddelegea;Cel Atotputernic nu calii dreptatea.,,
Perfecfiunea lui Dumnezeu este standardul pentru caracterul nostru moral gi
motivatia pentru practica religioasd. Intregul cod rnoral decurge din sfinlenia
Lui. Poporului Israel i s-a spus: ,,Cdci Eu sr.rntDomnul Dumneieul vostru; voi
si vd sfinjili, 9i fili sfinli, cici Eu sunt sfant; sd nu vd faceti necurati prin toate
aceste taratoare care se tarisc pe pdrnAnt. Cdci Er-rsunt Domnul, carc v-anl scos
din fara Egiptului, ca sd fiu Dumnezeul vostru,
Fi se fiti sfin(i; cdci Eu sunt sfAnt,,
(Lev. 11;44-45).Acelagi g6nd este exprimat in Levitic 19:2
9i in Matei 5:4g.
1. LorlisBerkhof,Systenntic Thcolaty,
GrandRapids,Eerdmans,1953, p.73.
Datoritd ireprogabilititii lui Dumnezeu, se aFteapteceva similar din partea

acelor obiectesau persoanecare sunt puse de o parte pentru El. Preolii trebuie
se fie fere weun cusur fizic. Acelagilucru estevalabil pentru animalelede iertfa.
Cei carevin sd seinchine nu trebuie sd aducdanimalebolnave,ci unele perfecte,
fdrh nici un cusur (Lev. 1:3, 10;3:1,,6; 4:3).
Avem aici o dimensiune fundamentaldgi extrem de importantd a naturii lui
Dumnezeu.Sfinlenialui Dumnezeuesteaccentuatlde-ah.rngulinhegii Biblii, dar
mai ales in descrierile din Vechiul Testament.Importanta ei reiese atat din
nenumerateleranduri in carese facereferireIa ea,cdi gi din accentulcu careeste
ea propoveduite. Unii au sugerat cd este cel mai important atribut unic al lui
Dumnezeu.2 Indiferent dace aceasta este sau nu o deductie leqitime sau
dezirabili, sfinfeniaestecel pufin un atribut foarte important al iui Du'mnezeu.$i
ea are implicagii covdrgitoare.
O problemd subliniatdirxrepetaterAnduri in Biblie estefaptul ci credinciosul
trebuie sd fie asemenealui Dumnezeu.Astfel, deoareceDumnezeuestesfant, gi
adeptii Lui trebuiesd fie sfinfi. Am remarcatdetareferinteledin Levitic 11:44-45 Si
Matei 5:48.Nu numai ce Durnnezeupersonalnu comite nici un fel de fdrddeleee
gi estelipsit de rdutate morah, ci El;ste 9i incapabilde a tolera prezenlariulii.
El este,cum s-ar zice, alergic la pdcat 9i la riu. Prin urmare, cei care sunt ai Lui
trebuiesXcauteaceeagisfinteniecaracterisdce naturii Lui.Isaia, dupi ceL-a vdzut
pe Dumnezeu,gi-adat foarte bine seamade propria lui necurdlie.EI a strigat cu
disperare:,,Vaide mine! Sunt pierdut, cecisunt un om cu buze necurate,loiuiesc
in mijlocul unui popor tot cu buze necurate, gi am vezut cu ochii mei pe
Impiratul, Domnul ogtirilor!" (Isaia6:5).ln mod similar Petru,cu ocaziapescuiiii
miraculoase,realizAndcine gi ce esteIsus, a spus: ,,Doamne,pleacdde ia mine,
cecisunt un om pdcdtos"(Luca5:8).CAndcinevanu igi masoardpropria sfinlenie
cu etalonul lui sau al altor oameni, ci cu cel al lui Dumnezeu, nevoia unei
schimbdri complete a stAri.isale morale gi spirituale devine evidentd.
Pavelaccentueazd faptul cI cei pe careDumnezeui-a chematca sd fie poporul
Lui trebuie de aceea sd se separe de lucrurile necurate gi sd fie cu totu_lifinti
(2 Cor.6:74-7:1).Aceeagiidee se regdsegtein 1 Tesaloniceni3:1.3 4:2. printr-o
9i
referire evidentd la cerinfa Vechiului Testameniir:rlegdturd cu o curdSiedesdvArgiti
9i lipsa oricirei vini, Pavel observd cd Bisericatrebuie de asemeneas6 fie complet
sfAnti: ,,ca sd inf5lifeze inaintea Lui aceastd Biserici, sldvitd, fdr6 pate, i;ri
zbArciturd sau altceva de felul acesta,ci sf6nti 9i fdrd prihand" (Efes.5:27).pe lAngd
intelegereafaptului cd noi trebuie-sd fim sfinli, inchinarea gi reverenla sunt gi ele
consecintenaturale ale faptului ci Il vedem pe Dumnezeu in curdlia Lui desdvdrgitl
gi in sfinlenia Lui. Psalmul99:9 spune: ,,lndtati-L pe Domnr Durnnezeul nostru, 9i
inchinaJi-vl pe muntele Lui cel sf6nt! Cdci Domnul Dumnezeul nostru, estesfant!,,
Un gAnd foarte asemenitor se gesegtein Apocalipsa 15:4: ,,Cine nu se va teme,
Doamne, gi cine nu va sldvi Numele Tdu? Cdci numai Tu esii Sfant.,,
2- Dreptitea
Cea de-a doua dimensiunea puritdtii morale a lui Dumnezeuestedreptatea
Lui. Aceastaeste,cum s-ar zice,sfinJenialui Dumnezeuaplicatdrelaliilor Lui cu
-Ill1lig.r.*o
ff . St- ng,Systematic
Theotoy,Westwood,
NJ.,Revel p.2g7.
t,I9OZ,
Bunitatealui Dumnezeu 2s1
celelaltefiinte. Dreptatealui Dumnezeuinseamnd,inainte de toate,ci Legealui
Dumnezeu,fiind o expresieadevdratda nafurii Lui, estela fel dc perfectdcum este
EI. Psalmul 19:7-9exprind acestlucrlr in felul urmdtor: ,,LegeaDomnului este
desdvirgitdgi invioreazdsufletr.rl;mirturia Domnului esteadevdrati 9i di injelep-
ciunecelui negtiutor.OrAndr-ririleDomnului sr"rntfdrd prihani gi veselescinima;
poruncileDomnului sunt curategi lumineazi ochii. Fricade Domnr"rlestecurate,
gi tine pe vecie;judecd{ileDomnului sunt adeverate,toate sunt drepte." Cu alte
cuvinte,Dumnezeuporuncegtedoar ceeace este drept, gi care prin urmare va
aveaun efectpozitiv asupracredinciosuluidispus si asculte.
Dreptatealui Dumnezeu inseamnd de asemeneace aqiunile Lui, sunt in
concordanta cu Legeape careEl lnsugi a stabilit-o.El Secomportdin conformitate
cu ceeace a9teaptede la allii. El este traducereain actiune a pretentiilor Lui.
Astfel,sepoatevedea din Biblie cd prin acliunile Lui, Dumnezeuinfdptuiegtece
estecorect.De exernplu, Avraarn Ii spune lui Iehova; ,,Sd omori pe cel bun
impreundcu cel rxu, agaca cel bun se aibd aceeagisoarti ca cel rdu, departe de
Tine aga ceval Departe de Tinel Cel ce judecd tot pemantul nu va face oare
dreptate?"(Cen.18;25).Domnul Insugispune:,,Eusunt Domnul, carefac mild, ju-
decate9i dreptate pe pdmAnt! Cdci in aceastagesescpldcere Eu" (Ier. 9:24).
DeoareceDumnezeu este drept, fiind Ia inillimea standardului Legii Lui, noi
putemaveaincrederein El. El esteonestin fapteleLui. Nu trebuiesi ne fie teamd
sdintrXmintr-o relatiecu El.
O intrebare care a constituit subiectul unor dezbateri de-a Iuneul istoriei
gAndiriicregtineesteurmetoarea:Ce anumefaceca anumite actiuni sifie drepte,
iar altele greqite?In vremurile medievale o anumitd $coaH de gandire, cea a
realigtilor,a sustinut cd Dumnezeualegeceeace estedrept tocmai pentru cd este
drept.3Ceeace El numegtebun nu ar putea fi denumit altfel, deoareceexisteun
bine intrinsecin bun5tate$i un riu inerent in cruzime. O altd $coalede gdndire,
ceaa nominaligtilor,a afirmat cd alegerealui Durnnezeuestecea care face ca o
actiunese fie dreapt6. Dumnezeu nu alege o acliune din cauza vreunei valori
intrinsecia actiunii respective.rMai degrabdalegereaLui suverandestecea care
faceca aceaacliune sa fie dreapta.El ar fi putut alegealtceva;dacdar fi procedat
astfel,binelear fi fost intru totul diferit de ceeace este.De fapt, pozitia biblicd se
situeaz6intre realism gi nominalism. Binelenu esteceva arbitrar,incat cruzimea
gicrimaar fi fost Ia locul lor dacdDumnezeuar fi declarata9a.in l-rareadeciziilor
Dumnezeuurmdregteun standardobiectivpentru bine gi rdu, unul carefaceparte
din insXgistructurarealitdlii. insi aceststandardla careDumnezeuaderenu este
in afaraLui - estepropda Lui naturi. El decide in concordanli cu realitatea,9i
acearealitateesteEI Insu$i.
Totugi,enunful nostru cd Legea lui Dumnezeu, cerinlele Lui de la noi gi
judecdtileLui morale sunt in concordanlacu natura Lui, 9i cd actiunile Lui se
conformeazipropriului Lui standard,pare sd ridice o intrebare suplimentari:
EsteDumnezeuegoist?Am fost invdlafi ca egoismul este o forme cumplitd a
pecatulni- o cdutarea propriei noastrebundstdrigi a propriului confort in ciuda
sauchiarin dauna celorlalli. Unii merg atat de departeincdt afirrnd cd egoismul
3. De ex.,AnselmCrrlDcusholto1.72.
4. Wiliiam de Ockham,Rcpo/lafio,cartea3. intrebdrile13C,12CCC.
252 Cum esteDurnnezeu
este principiul de la rddicina pecatului, insdgi baza lui.5 Cu toate acestea,

Dumnezeupare sd violeze aici propda Lui poruncd datd impotriva egoismului.
IntrucAt cel mai inalt scop al lui Dumnezeu estedupe cdte se pare propria Lui
glorie. Nu este oare acestatocmai un exemplu al acelui egocentrismpe care
Dumnezeu il interzice sau chiar il condamne h altii?
Trebuiesdprivim mai de aproapela pAcatulegocentrismuluiagacum il gisim
Ia fiingele umane. Esenla pdcatului nu sti in faptul cd ne preferem pe noi ingine in
locul altora,ci in faptul cd preferdmun anumit lucru finit in locul lui Dumnezeu,
plasdnd ceva de o valoare limitatd in locul pe care hebuie se il ocupe valoarea
supremi, Domnul. Astfel, a fi preocupatde o altd persoandmai degrabi dec6tde
Dumrezeu estegregit,chiar dacaar puteapdreaun act altruist din patea noastre.
Prima mare porunci estesd Il iubim pe Domnul cu toate inima noastre,cu toate
mintea noastre,cu tot sufletul nostru gi cu toat6 putereanoastrd(Luca 10:27).A
doua poruncdestesi il iubim pe aproapelenoshu cape noi ingine.A pune a doua
poruncdin locul celei dintai estegregitgi esteun pdcat.
Astfel, a face din propria Lui glorie obiectivul suprem nu este in conflict in
cazul lui Dumnezeu cu porunca Lui irnpotriva egocentrismului. in realitate,
faptul ci El facedin gloria SaobiectivulLui supremimplinegteporunca.Astfel ci
Dumnezeunu a spusde fapt: ,,FaceJi cum spun Eu, nu cum fac Eu." Fiind ceamai
mare valoare din univers, sursa din care derivd toate celelalte, Dumnezeu trebuie
sdaleagdpropria Lui glorie inainte de oricealtceva.ln calitateaLui de unice fiinte
infinitA, aceastaesteceeace trebuie sAfaceEl. A pune altcevape primul loc ar fi
de fapt idolatrie.
3. Justitiu
Am observatcd Dumnezeuinsugi aclioneaziin conformitatecu LegeaLui. De
asemenea, El igi conduceimpdrilia lx concordantdcu LegeaLui. Adi;a pretinde
ca algii si i se conformeze.Dreptatea descrisdin sectiuneaprecedentdeste
dreptateapersonaldsau individuald a lui Dumnezeu.JustitiaLui estedreptatea
Lui oficiald, pretentia Lui ca alJi agenli morali se adere de asemeneala aceste
standarde.Cu alte cuvinte, Dumnezeu este ca iudecetorul care, in calitate de
persoand private, adere Ia legea societdtii, iar prin capacitatealui oficiald
administreazdaceeagilege,aplicdnd-oaltora.
Scriptura exprimd in mod clar faptul ce pdcatulare consecinleprecise.Aceste
consecintetrebuie sd apard mai devreme sau mai tArziu. In Genesa2:17 citim
avertizarea pe care Dumnezeu o face lui Adam 9i Evei: ,,dar din pomul
cunogtinteibinelui gi rdului sdnu mdndnci,cdciin ziua in carevei mAncadin el,
vei muri negregit." Avertismentesimilare se repetd de la un capet la celelalt al
Scripturii, inclusiv in afirmalia lui Pavelcd ,,platapdcatului estemoartea" (Rom.
6:23).Deuteronom7:10,Psalmul 58:119i Romani 12:19,aratetoate ci Dumnezeu
va pedepsi pecaiul, intrucat acestameriti se fie pedepsit in mod intrinsec. El
este o dezmembrarea insegi structurii economiei spirituale divine, 9i aceastd
dezmembraresau acestdezechilibruirebuie tndreptat neapdrat.Nu numai rdul,
igi va primi in cele din urmd risplata, ci gi binele. Deuteronom 7:9 exprimd
foarte clar acestlucru; ,,Si gtii dar ci Domnul, Dumnezeul tdu, este singurul
5. slron8, sy<I.matu.I hcology,p.567-573.
Bunitatealui Dumnezeu 253
Dumnezeu. El esteun Dumnezeu credincios9i igi line legirnAntul 9i indurarea

pdnd la al miilea neam de oameni fald de cei ce-L iubesc gi pizesc poruncile
Lui."
JustitiaIui Dumnezeuinseamndci El estenepirtinitor in administrareaLegii
Lui. El nu manifeste favoritism sau pargialitate.Nu este important cine este o
anumitd persoand.Singurul considerentin stabilireaconsecintelorsau a rdspldlii
este ce a fdcut sau nu a fdcut acea persoani. O dovadd a impartialiteFi lui
Dumnezeuestefaptul ci El i-a condamnatpe iudecetoriidin vremeabiblici, care,
degi insercinali si-L sluieasci in calitate de reprezentanliai Lui, au acceptatca
mita sd le schimbehotdrArile(de ex., L Samuel8:3;Amos 5:12).Motivul pentru
condamnarealor a fost ci fiind just, Dumnezeu a agteptat acelagi gen de
comportamentdin parteacelor caretrebuia si administrezeLegeaLui.
Totugi,uneori sentinlalui Durnnezeunu pare a fi justd.Cei careau triit o viafi
pdcitoase nu sunt intotdeauna pedepsili, iar cei drep{i par si rdm6n6 adesea
nerispletili. Psalmul 73 mediteazi la aparentaprospedtatea celor rii. Ei sunt
senitoqi gi ir:raparentdscutili de necazurileprin care trec alti oameni. Aceastd
observalieesteadeseagi a noastrd.In trecut auzeamadeseorisloganul ,,crimanu
rcnteaze".insd crima adesearenteazd,gi uneori chiar foarte bine! $efii crirnei
organizateacumuleazdde multe ori cantitatienormede bogetii pAmantegtiSi pot
fi gi sdnitogi pe deasupra,in timp este posibil ca r-rniicredinciogiextrem de
virtuogi sd experimentezeserecia,o sdnetateprecari sau moarteatragicda celor
dragi. $i aceastdaparentdnedreptatepoate continua ani la rdnd. Cum poate sd
ingiduie acestlucru un Dumnezeujust?
Aceastdproblemdfaceparte din problemamai ampld a riului careva fi tratati
extensivin capitolul 19. Totugi,pe moment ne va fi de ajutor sd observim ce a
descoperitpsaLmistul.Cand a intrat in sanctuarullui Dumnezeu,a aflat despre
sfargiiulcelor rai. El a vezut cd in celedin urmi ei aveausi fie distrugi (Ps.73:77-
20,27).Pede altd parte, psalmistulaveasd fie cdlduzit de sfatul Iui Dumnezeugi
sd fie primit in glorie in cele din urmi (v. 24).Justitialui Dumnezeu nu trebuie
evaluatape termen scurt. in cadrul acesteiviefi ea va fi adeseoriincompletdsau
imperfectd.Insd viafa pdmAnteascd nu estetotul. Existdo viatA de dincolo, 9i pe
parcursulintregii vegniciijustiJialui Dumnezeuva fi completd.6
La fel ca in cazul sfinleniei,Dumnezeuagteapt;de la adeplii Lui ca acegtiasd
dea dovadd de dreptatea9i de iustitia Lui. Noi trebuie se adoptAm ca standard
pentrunoi LegeaLui gi precepteleLui. Trebuies;-i tratam pe altii impartial gi just
(Amos5:15,24;Iacov 2:9)intrucAt aceastaesteceeace faceInsugi Dumnezeu.
Integritatea
Grupul de atributepe carele clasificim aici sub numele de integritateare de-a

face cu problema adevdrului. Existd trei dimensiuni ale sinceritetii:
(1) autenticitatea - a fi adevdrat; (2) onestitatea - a spune adevirul; 9i
(3)credhciogia- a te dovedi adevirat. Cu toatece noi ne gindim la sinceritatein
primul rAnd ca la rostireaadevdrului, autenticitateaestedimensiuneade bazd a
sinceriieFi.Celelaltedoud derivi din ea.
6. C.S.Lewis,The Problel of Pain,New york, Macmillan,1962,p. 144-154.
'rEA
Cum esteDumnezeu
1.-Autentiritntea
Dimensiunea fundamentali a integriiefi divine este autenticitatea lui
Dumnezeu. El este un Dumnezeu real. Multe dintre considerentele citate in
legeture cu atributele viefii se aplicd 9i aici. in contrast cu nenumiraJii dumnezei
mincinogi sau falgi pe care i-a intdlnit poporul Israel, Domnul lor esteDumnezeul
adeverat.AutenticitateaLui, realitateaLui estedesemnatiprin adiectivul erecesc
d,Lrpr.vdq,carecorespundecuvantului ebraic nnN (cmcth).
In Ieremia 10 profetul descriecu o considerabild dozd de umor obiectelela care
seinchind unii oameni. Ei cioplesc idoli cu propriile lor mAini, iar apoi incep si li
se inchine, cu toate cd aceste obiecte ficute de ei insisi nu sunt in stire s6
vorbeascdsau sd meargd(w 5). DespreDomnul insi se spune:,,DarDomnul este
Dumnezeucu adevirab esteun Dumnezeuviu gi un impdrat vegnic,,(v 10).ln
Ioan 17:3IsusI SeadreseazdTatilui ca singurului Dumnezeuadevirat (ri.l,1ouvdq).
Referinlesimilare existi in 1 Tesaloniceni1:9;1 Ioan 5:209i Apocalipsa3:7 9i 6:10.
Dumnezeu este real; El nu este fabricat sau construit sau o imitatie, cum sunt
tot restulpretendenlilorla divinitate. intr-o lume in caresunt atat de multe lucruri
artificiale, Dumnezeul nostru este real. El este ceeace Dare a fi. ln aceastaconstd
ceamaimale parte a sincerititii Lui. Vice-pregedintele pentru problemepublice al
unui colegiu cregtin obignuia sa spund: ,,Relaliile publice inseamni in proportie
de nouizeci la sute sd fii ceea ce spui ce egti, 9i in proporlie de zece la suti str
afirmi cu modestieacestlucru." Dumnezeunu numai cipare sd posedecalititile
mdrefiei 9i ale bunatefi pe care le examinim noi, ci El conjine de iapt in fiinla iui
aceleatribute.
2. Oftestitntea
Onestitatea este cea de-a doua dimensiune a sinceritdtii lui Dumnezeu.
Dumnezeu reprezinte lucrurile aga cum sunt ele in realitaie. indiferent dacd
vorbegte despre El Insugi sau despre o anumitd parte a creatiei Lui, ceeace spune
lulngeu reprezintd felul in care stau realmente lucrurile. Samuel i-a spus lui
Saul ,,Celce estetdria lui Israelnu minte sau nu Secdiegte,cecinu esteun om ca
se-Ipare rdu" (1 Sam.15:29).PavelvorbegtedespreDumnezeulcare,,nu poatese
minte" (Tit 1:2).Iar in Evrei 6:18 citim cd atunci cind Dumrezeu gi-a adaugat
iurdmantul Lui la promisiunea fdcutd mai inainte, erau acolo ,,doud lucruri cire
nu sepot schimba, 9i in care estecu neputinte ca Dumnezeu sd minte,, . Isus a spus
despre Cuvdntul lui Dumnezeu cd este adevdrul (Ioan 17:77,19). Trebuie sd
observdmfaptul ci acestepasateafhmi mai mtrlt decAtcd Dumnezeunu minte gi
nu va minli. Dumnezeu nu poatesd,mintd. Minciuna este contrard insesi naturii
Lui.
Implicd oare onestitatea divine ce se poate avea intotdeauna incredere in ceea
ce spune Dumnezeu? Sau doar cd El nu spune cu bund gtiinle un neadevar?Este
oareposibil ca El sd rosteasceun neadev5rfdrd sd-$idea seamagi astfelsd existe
o eroarein ceeace spune? S-ar putea oare ca eroareasd rezulte din faptul ci El nu
cunoa$teadeverul,sau ci il cunoagteirtr-un mod incomplet?Respunsulla aceste
intreberi este omniscienla lui Dumnezeu. Ea se combini cu onestitatea lui
Dumnezeu pentru a ne garanta adevirul tuturor afirriraliilor lui Dumnezeu.
Dumnezeule-a cerut celor carefac parte din poporul Lui se fie onegtiin toate
Bunitatealui Dumnezeu
255
situafiile. Ei trebuie sd fie sinceri atAt in ceea ce suslin in mod formal, cAt in ceea
9i
ce implicd prin spusele lor. Astfel, de e^xemplu,israeli{ilor li se cerea sd aibi doar
un singur set de greutdti in sacul lor. in timp ce existau unii oamenl care aveau
doud seturi de greutdli, unul folosit atunci cAnd curnpdrau ceva, iar celdlalt atunci
cind vindeau ceva, cei care feceau parte din poporui lui Dumnezeu erau nevoi{i
sd.foloseasciacelagi set pentru ambele tipuri de afaceri (Deut. 25:13_15).poporul
lui Dumnezeu trebuie de asemenea sd iie corect atunci c6nd prezinti mesajul
Evangheliei. Degi unii ar putea crede ce importanta scopului scuzi folosirea
unor
mijloace care induc in eroare, pavel afirmd clar cd:
,!m lepddat megtegugirile
ru$moase gr ascunse/ nu umblim cu viclegug gi nu stricem CuvAntui
lui
Dumnezeu. Ci, prin ardtarea adevdruh-ri ne facem vrednici si fim primili
de orice
cuget omenesc,inaintea lui Durnnezeu,, (2 Cor.4:2). Un Dumnezeu al adevirului
este slujit cel mai bine prin prezentarea adevirului.
3. Crerlinciogin
Dacd autenticitatea lui Dumnezeu este ceva ce
fine de faptul cd El este
adevArat,iar onestitatea lui Dumnezeu jine de faptul ci El spune adeverul, atunci
credinciogia Lui inseamnd cd El se dovedegte a fi adevarat. Dumnezeu igi
line
toate promisiunile. Aceasta este o funclie a puterii gi a capacitdfii Lui nelimitate.
Astfel, El nu S-ar putea angaja niciodatd si ?aci ceva de care in cele
din urrnd si
Sedovedeascda fi incapabil. El nu trebuie sd-$i revizuiascd niciodata cuvantul
sau
sd revind asupra unei promisiuni. Dupd cum Balaam i_a spus lui Balac:
,,Durnnezeu nu este un om ca sd mintd, niii un fiu al omului ca si_l pard rdu. Ce
a spus, oare nu va face? Ce a fdgdduit, oare nu va implini?,, (Num. i3:19;. pavel
este mult mai concis: ,,Cel ce v-a chemat este credincits, gi va face lucrul
acesta,,
(1 Tes.5:24).Descrieri similare ale lui Dumnezeu ca perrou.ri
plile d"..edinciogie
pot fi gdsite$i in 1 Corinteni 1:9;2 Corinteni 1:1g-22j2 Ti-ot"i 2,13 1 petru
9i 4:i9.
Credinciogia lui Dumnezeu este demonstratd in repetate rindr-rri pe paginile
Scripturii. DumnezeLr S-a dovedit a fi un Dumnezeu care implinegte intotdeauna
ceeace a spus ci va face. El i-a promis un fiu lui Ar.raam de pe vrernea cAnd
acesta
avea gaptezeci gi cinci de ani, iar Sara gaizeci gi cinci. Saia era deja trecutA
de
varsta procredrii, iar inainte se dovedise a fi steril6. promisiunea
a fost repetatd
dupd o perioadi de douizeci 9i cinci de ani; insd neprimind nici un
semn care sA
hdice venirea mo$tenitorului a$teptat, pan; gi Avraam gi_apierdut speranta
in
implinirea promisiunii gi a luat misuri proprii pentru a asigura nagterea
unui fiu
(Ismael). Cu toate acestea,Dumnezeu Sla doveiit a fi credircios _
fiul promis de
El s-a ndscut (Isaac). Cu cAfiva ani mai tArziu, Dumnezeu i_a poruncit
lui Avraarn
sd ucidd acest fiu. Din nou Dumnezeu S-a dovedit a fi credincios,
furnizdnd o
jertfi inlocuitoare. in mod asemdnatot pdrea de necrezut
ce poporul lui Israel
avea sd stdpaneasci intr-o buni zi
Jara promisd avAnd in vedeie id era in sclavie
egipteane. Viitoarele binecuvintdri care au fost promise naliunii pdreau
a fi
nesigure in perioada captivitdlii. $i momentul implinirii prinlei prornisiuni
a unui
RescuTplrllo: (Gen. 3:15) pirea sd fie unde-,a departe in neiurile
vremii care
urma sd vind. Totugi, in toate aceste situa;ii, Domnul a doveditid este
credincios.
El nu face promisiuni cu ugurinld. insi promisiunile pe care le face, le
!ine.
Ca 9i in cazul celorlalte atribute morale ale Lui, Domnul a$teaptA
de h
256 cum esteDumnezeu
credinciosisd afigezeintegritateaLui morali. Cei din poporul lui Dumnezeunu

trebuiesi-gi deacuvantul in mod nechibzuit.Iar atunci cAndgi-l dau, ei trebuie sd
rdmAni credinciogi cuv6ntului dat (Ecl. 5:4-5). Ei nu trebuie sd (ini numai
promisiunile ficute lui Dumnezeu(Ps.61:5,8;66:13),ci gi pe cele fdcutesemenilor
Ior (losua9:16-21).
Dragostea
CAnd gAndim in termenii atributelor morale ale lui Dumnezeu,primul lucru

carene vine probabil in minte estesetul de atributepe carele punern in categoria
dragostei.Mulli considerece dragosteaesteatributul de bazd, insigi natura lui
Dumnezeusau defini{ia Lui. Exisii un anumit temei scripturalpentru acestlucru.
De exernplu,in 1 Ioan 4:89i 16citim: ,,Cinenu iubegte,n-a cunoscutpe Dumnezeu;
pentru cd Dumnezeuestedragoste..,. $i noi am cunoscutgi am crezut dragostea
pe care o are Dumnezeufald de noi. Dumnezeuestedragoste;gi cine rdm6nein
dragoste,rdmane in Dumnezeu,9i Dumnezeu remane-in el." 2 Corinteni 13:11
vorbegte despre ,,Dumnezeul dragostei 9i al pdcii". In general, dragostealui
Dumnezeu poate fi imaginateca eternaLui diruire sau impdrtdgirede Sine.Ca
atare,dragosteaa fost intotdeaunaprezenteprintre membrii Trinitetii. Isus a spus:
.... pentru ca sd cunoascelumea cd Eu iubescpe Tatdl, Fi ci fac agacum Mi-a
poruncit Tatel" (Ioan 14:31).Matei 3:17relateazdcd o voce din ceruri a spus
despre Isus: ,,Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Imi gisesc pldcerea."
Trinitatealui Dumnezeu inseamndci dragostealui Dumnezeu a fost exercitatd
din vegnicie,chiar inainte de-a fi existatvreo fiinld creati. Dimensiunile de bazi
ale dragosteilui Dumnezeu fate de noi sunt: (1) bunivointa, (2) harul, (3) indu-
rareaEi (4) indelungaSa ribdare.
1. ButliTroinln
Bundvointaesteuna dintre dimensiunilede bazda1edragosteilui Dumnezeu.
Prin ea noi inlelegempreocuparealui Dumnezeupentru bundstareacelor pe care
ii iubegte.El cauti in mod altruist bundstareanoastrdultim6. Dintre numeroase
referinlebiblice, Ioan 3:16esteprobabil ceamai bine cunoscut;: ,,Fiindcaatat de
mult a iubit Dumnezeu lumea, cd a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine
crede in El, sd nu piarA, ci sd aibd viald vegnicd."Aluziile la bunivoinJa lui
Dumnezeunu se limiteazdla Noul Testament.De exemplu,in Deuteronom7:7-8
citim: ,,Nu doar pentru ci intreceli la numir pe toate celelaltepopoare S-alipit
Domnul de voi gi r'-a ales,cdcivoi sunteti cel mai mic dintre toatepopoarele.Ci,
pentru cd Dornnul vd iubegte,pentrr.rcd a vrut sd lind jurdmAntulpe carel-a fdcut
"
pdrinfilor voqtri, pentru aceeav-a scosDomnul cu mAnaLui puternici.
Dragostealui Dumnezeuconsti dintr-un intereslipsit de egoismfafd de noi gi
de dragul nostru. Ea estea7ape,nu eros.In Ioan 15 Isus face comparatia intre
relatia stepan-sluiitor(sau patron-angajat)9i relalia dintre doi prieteni. Acest al
doilea tip de relalie estecel caretrebuiesi caracterizezelegeturadintre credincios
gi Mantuitor. Este clar cd Isus considerdcd dragosteaeste baza acesteirelafii,
deoareceatunci c6nd o descrieEl folosegtede noud ori cuvinteledrngosteQi.a iubi
pe parcursula noue versete(v 9-17).InteresulLui vital pentru credinciogisevede
Bunitatea lui Dumnezeu 257
clar in versetul 11: ,,V-am spus acestelucruri pentru ca bucuria Mea sd ramAni in
voi, 9i bucuria voashe si fie deplind." El merge mai depate gi afirmd: ,,Nu este
mai mare dragostedecat se-Sidea cinevaviala pentru prietenii sei" (w 13).Dar
Isus nu $i-a dat viata doar pentru prietenii Lui, pentru cei care L-au iubit gi care
au apreciat ceeace a fdcut El pentru ei. El $i-a dat viata gi pentru dugmanii Lui,
cei care L-au dispreluit qi L-au respins. Aici devine deosebit de Iimpede faptul cd
relalia noastri cu Dumnezeu este una de prietenie mai degrabe decat una dintre
un patron gi un angatat. El a murit pentru dugmanii Lui, degi nu avea se
primeasci nimic in schimb de la ei. Un patron poate fi interesat de bundstarea
unui angaiat din pricina a ceea ce poate face angajatul pentru el. Sdnetatea
angajatului este importanG, deoareceun angaiat sAnetospoate da un randament
mai mare pentru patronul lui decAt unul bolnav Insi Isus este un prieten. El este
preocupat de binele nostru nu pentru ceeace poate cagtigade pe urma noastrd, ci
de dragul nostru. Dumnezeu nu are nevoie de noi, EI este atotputernic,
atotsuficient. El poate realiza ceeace doregtefdrd noi, cu toate cd a ales sd lucreze
prin intemediul nostru. Astfel, dragostea Lui pentru noi gi pentru celelalte
creaturi ale Lui este complet dezinteresati.
Aceastd calitate altruistd, iertfitoare de sine a dragostei divine poate fi vizutd
din ceea ce a ficut Dumnezeu. Dragostealui Dumnezeu, care a stat la baza
trimiierii Fiului Sdu cu scopul de a muri pentru noi, nu a fost motivate de
dragosteanoashe prealabild pentru E1.Apostolul Ioan spune: ,,9i dragosteaste nu
in faptul cd noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ci El ne-a iubit pe noi, 9i a
trimis pe Fiul Siu ca jertfi de ispdgirepentru pecatelenoastre" (1 Ioan 4:10).Tot
pasajul din Romani 5:6-10 vorbegte despre acelagi subiect. Observaii mai ales
versetul 8 (,,Dar Dumnezeu igi aratd dragosteafaid de noi prin faptul c5, pe cAnd
eram noi ince peceiogi,Cristos a murit pentru noi") 9i versetul 10 (,,cdnderam
vrijmagi am fost impicafi cu Dumnezeu"). De vreme ce Dumnezeu estedragoste,
descriereadragostei din 1 Corinteni 13 este gi o descrierea lui Dumnezeu.
Dragosteaeste rdbditoare, esteplind de bundtate, nu esteinvidioasi sau mAndri,
nici aroganti sau necuviinciose; nu este incdpAlanatd;nu este suphrlcioasi sau
plini de resentimente;nu se bucuri de riu ci se bucuri de adevir. Ea suporte,
crede,spere9i rabde totul.
Aceaste dragoste divind nu numai cd a luat iniJiativa, creAnd baza mAntuirii
prin trimiterea lui Isus Cristos, ci ea ne gi cautd incontinuu. Cele trei parabole ale
lui Isus din Luca 15 accentueazi puternic acest lucru. Pistorul lasi in larc cele
nouezeci gi noua de oi care sunt in sigurante Qimerge sd caute oaia pierdutd, cu
toaie cd nirlic din descriere nu ne aratd ci ea ar fi deosebit de aFesetoare sau de
dorit. Femeiacarea pierdut banul il cautecu sarguin!5.$i, cu toatJ ci tatil fiului
dsipitor nu a mers ir1 tara indepirtate ca sd-l caute, el veghea mereu, agteptand
i:ntoarcereafiului lui. El a luat iniliativa de a-l primi inapoi ca fiu al lui,
acorddndu-i cea mai mare atentie gi ordonAnd chiar o petrecerein cinstea lui.
C6nd ne gAndim la dragostea lui Dumnezeu, apare o dileme legati de o
problemediscutati mai devreme,ceaa aparentuluiegocentrismal lui Dumnezeu.
Ne iubegte EI oare de dragul Lui, periclitAnd astfel in aparente caracterul altruist
gi damic al dragostei Lui; sau ne iubegte El de dragul nostru, pedcttandu-gi astfel
in aparente statutul Lui de valoare absolutd? ln primul caz s-ar perea cd este
compromisddragostealui Dumnezeu,in cel de-al doilea gloria Lui. Exisid totuqi

o a treia posibilitate.Dumnezeune iubegtedatorite aceleiimagini a Lui pe carea
pus-o in noi, sau dupd carene-a creat (Gen.1:27).Prin urmare EI iubegteceeace
participdla mdrelia gi bundtateaLui; Seiubegtepe Sinein noi. Aceastainsa nu este
un merit al nostru sau ceva produs de noi in$ine. Chipul lui Durnnezeu este
prezent in noi datorite naturii divine altruiste Si darnice.Dumnezeu ne iubegte
pentru ceeace poate se ne ddruiascd,sau pentru ceeace poate sd facd din noi
Aceastase manifestdatat in realitateagi natura actului creatororiginat cat $i in
relatia pe care a avut-o EI in continuarecu noi. DragosteaLui este o atitudine
afectuoasdfald de noi, sentimentul unei preocuperi altruiste, 9i hoterareade a
aclionafald de noi spre bundstareanoastre.
Bundvoinla lui Dumnezeu, interesul Fi purtarea de griji pe careo manifeste fale
de cei pe care ii iubegte, poate fi vdzute ir-rnurneroasedomenii. Lui Dumnezeu Ii
pasdchiar qi de creaturilesubumanegi seingrijegtegi de ele.Psalrnistula scris:,,i1i
deschizimAnagi satud dup; dorintd tot ce are viale" (Ps.145:16).Isus invdla ci
Tatil hrdnegtepesdrilecerului qi imbracdcrinii de pe cemP(Matei 6:26,28).Nici o
vrabienu poatecidea fird voia Tatilui (Matei 10:29).Principiul ci Dumnezeueste
binevoitorin purtareaLui de grijd gi in protectiaLui esteextinsin urmAtoareledoud
pasajegi asupracopiilor lui Dumnezeudintre oameni(Matei6:25,30-33;10:30-31).
Chiar dacdam putea fi inclinali se luem acestepromisiuni intr-un mod oarecum
exclusivpentru noi credinciogii,Biblia indicd faptul cd Dumnezeuestebinevoitor
faJdde intreaga rase umana. In sensul bunivointei, dragostealui Dumnezeu este
extinseasupraintregii omeniri. El ,,facesi risard soareleSiu pesiecei rAi 9i Peste
cei buni, 9i dA ploaie pestecei drepli gi pestecei nedrepli" (Matei 5:45).Pavelle-a
spus celor din Listra: ,,El v-a fdcut bine, v-a trimis ploi din cet 9i timPuri roditoare,
v-a dat hranddin belguggi v-a umplut inimile de bucurie" (Fapte14:17).Vedemdeci
cd Dumnezeu nu numai cd are anumite sentimente pozitive inerente fate de
obiecteledragosteiLui, ci gi ce acfoneazein vedereabunistdrii lor. Dragosteaeste
ceva actrv
2. Hnrul
Harul esteun alt atribut carefacepartedintre fateteledraSosteilui Dumlrtezeu.
Prin termenulhar noi intelegemcd Dumnezeunu lucreazecu poPorul Lui pe baza
vredniciei sau a valorii acesfuia,pe baza a ceeace merite el, ci dnand cont de
nevoile lui; cu alte cuvinte, Dumnezeulucreazi cu poporul pe baza bundtetii 9i
generozitetii Lui. Trebuie sd se faca deosebireintre acest har 9i bunivoinla
(altruismul) pe care tocmai am descris-o.Bunevointaestepur gi simplu ideea ci
Dumnezeunu cauti propriul Lui bine, ci mai degrabdpe al altora.Ar fi posibil ca
Dumnezeu si iubeascdintr-un mod altruist, preocupat de a\ii, dar cu toate
acesteacerAnd ca aceastedragoste sA fie meritate, Pretinzand astfel fiecerei
persoanesi facd ceva sau se ofereceva care si cAgtigefavorurile primite sau pe
cele care urmeazi si fie primite. Harul insd inseamni cd Dumnezeu ne acorde
favoruri nemeritate.El nu pretinde nimic de Ia noi.
Caracterul plin de har al lui Dumnezeu este, desigur, un subiect foarte
important in Noul Testament.Unii au sugeratcd imagineavetero-testamentare a
lui Dumnezeuesteextrem de diferitd. Probabil cd exemplul cel mai cunoscutin
Bun;tatea
lui Dumnezeu
259
acestsens este cel al l'ri Marcion, care a susfinut
ci 'oi a'em cic_aface cu cloi
Durmezei diferi{i in cele doud Testamente:Dumnezcul
vetcr.o_tcstanlentaral creatiei
9i al justifiei stricte, Si Dumnezcul neo_testamcnta,(C.irto.t oi-;;;gostei.,
Cu toatc
acestea,numeroase pasaje din Vechiul Testament
vorbesc ctcsprc caractcruLplin de
har al lui Dumnezeu. in Exodul 34:6, dc exemp)rr,
O.r_n"r.,'l-, "p,,n" clespre Sine:
,,DomtrulDumnezeu este un Dlinxlczeu plin dc inclurare
plin 9i milostiv, rncct la minic,
bundtate credinciogie.,, Iar in Noui Testament p""..1'-fr"n"
.de _9i mantllirca
noastri pe scama haruhri lui Dumnezeu:
,,E1ne_aranduit mai clinai'ntesi iin infiati
Prin IsrisCristos, dupd btua plicere a voii Sale,sprc lauclaslavci harulrri
Siu, pe ctrrc
;lfiT::?"l":\i:il1,1*il'::::'1111;?
il:"ifl:j
1Efes.1:5-8).Observa(i idcea abtLndcnlei in ambelc pnsuj".
Dun_"r"u nu esrc un
dunmezeu zgercit care abia daci di ccva
din ceea.i.i J" *.,i*,'yrastr:inci restul.
Existeo generozitatein acesthar al lui O"-,l"r"u.
fJja.., p.ir.ri"fa
in Noul Tcstament carc sult gi nrai exp)icite
Êxisti ?asaje nr raportdrea
mAntuirii la darul bogat al harului,lui Dun.rn"r".,.
D" "r..Jiri,,,'f,0.,,"f ,pu,l" ir.,
Efeseni2:7-9: ,,ca sd arate in veac
inb.unitatea i"i r"1e
a"""ii" a:ffiJl',:::".1:iiltl?j;
ilt:T i.lii:il] :i;l
credinfd. gi aceastanu vine dc la r.oi; ci estc daruilui Du;;:;.
Nu prin fagrtc,
ca sd nu se laude nin.rcni.,, in Tif, pavel accent.,eazi
clin ".., "."""i lucrarc plini
de har a lui DLrmnezeu: ,,cici haml l.,i Dum,reze,-,,
ca." nJ -.i..,i.ri"
a,a"-',oa,lu,it." p",ltru
a fost aritat,, (Tit 2 ll) AF"i, J,,p.i ...
l-"j1,:"-"..it:
pacato$eniei, intregii 1.,..:,i.n.,rtn,"o
omeniri (3::/, ct spunu:,,,-1ar ca.cl s-a aratatbunitatca lrri
Liumnezeu, Mantuitorulnostru,!i dragosteaLui dc oanreni,
El nc_am;intuit,nu
pentru faptele ficrrte de noi in neprih-inire
[drcptate], .i p"r]t.,,-fna.,.ur"u t_r,i,
prin spdlareanaiterii din nou si prin in"oireu"ti.i
ta J"'o.,f!.,i ifi,-rr, ... pentrLrca,
neprihinifitJreplilprin no..,tt_.,i "a ,.,"iL"",, ,. ,.,ra";a",
1-d1!d:ocgtiqi
ai viefii
.cstc
vegnice,, (3:4-i). Mantuirea intr_ade.,ar da*rl lrri
3-o$tenitori,
Uumnezeu. Uneori justifia lui Dumnezeu
estc contestati pc motiv ca r-rniiprjncsc
hi.
l.::,
sunt il ]ii P"mnezeu, iar alpr nu. rn once caz, ceea ce este uimitor c ci Lmii
mantuiti. Daci Dumnezeu le_arcla tuturor."""
." ,;;;i,-rlrrncnr nu ar fi
mAntuit.Togiar fi pierduli gi condamna[i.
J, tnnul.nftn
Indurarea lui Dumnezcu estc contpasiunea
Lui plini de scnsibilitatc dc
t:|..^,O", t Lui. Este ctelicarcleap" *..'. Ai
*li:j: t.porLr "."1î.," Lui fa{i ctc cei
"r lEvur. Lr.lcanarul rt vedc pc om picitos, r,inot,at gi condanrnat,
vedemizerabil qi in nevoi. Cr.ivinteca rO[ inclurarca il
(clrcscrl),nn1 1,r.1ii,,,;-9i.*oq expnna
aceastadimensiune a dragostei lui Dum,rczer,.
I,saimisi,,] ;.r;.,:1 ],cun, sc i,rd.,.i
ur tatdde copiii lui, agase induri DornnrLl
de cei cc se r""l a"Tl ii,r. .lu3:13).ldci
sirnilarese gdsescin Deuteronom 5:10;J)s.rlmrrl
lz,rO ii ii"fr..i S6:5.Arributul
induririi se vede din preocuparea pli"a
a" .orr.,fo.i.ul..'o
'str.igtr;i lui i"'tl,_n p"nr.., fr.n"t
carc sc afla irr sclavi.r eqiptean;. LI lc-a.
auzit ;ii;;.,;;r,"a sufcrinta
(Er. 3:7)._Sc vcde de.rscn"renea in compasruneape care Isus a sitrrtit_oatunci
au venit la el oameni carc sufercau de infirmitdli c6nc-l
tU"..., i,+fl.'ii'" fost mi5cat si
I v.";liri . ,.ra
xcr.rr.M,1,\.tttt.tt
de starealor spirituali (Matei 9:36).Uneori sunt implicateambeletipuri de nevoi.

Astfel, descriind acelagiincident,Matei vorbegtedesprefaptul cd Isus a avut mild
de cei bolnavi gi i-a vindecat (Matei 14;14),in timp ce Marcu vorbegtedespre
faptul cI lui Isus i-a fost mild de ei Sii-a itxvdtatmulte lucruri (Marcu 6:34).in altd
parte Matei combind cele doud idei. CAnd Isus a vezut cA mullimile sunt
neaiutorateca nigte oi fdrd pistor, I-a fost mile de ele. Astfel cd umbla din loc in
loc, ,,invdland pe norod in sinagogi, propovdduind Evanghelia imp5rdtiei 9i
vindec6ndorice fel de boali gi de neputingd"(Matei 9:35-36).
4. lndelungardbdnre
O ultimd dimensiune a dragosteilui Dumnezeu este indelunga Sa rdbdare.
Termenulebraiceste O'!N :if$ ('erek 'appayim)-Exod 34:6),iar cel grecesceste
parpo0upia (i:rcetinealila mdnie).Citim despreindelungardbdarea lui Dumnezeu
in Psalmul 86:15;Romani 2:4; 9:22;1 Petru 3;20 $i 2 Petru 3:15.in toate aceste
versete este inldJigat un Dumnezeu care se abline pentru multe vreme de la a
judeca 9i continui si ofere mdntuirea 9i harul.
Indelunga rdbdare a lui Dumnezeu a fost evidentd in special in cazul lui Israel;
aici a avut loc, bineinleles, o revdrsarea credinciogieiLui fali de Israel. Poporul s-a
rezvrdtit irn repetate rAnduri impotriva lui Iehova, dorind sd se intoarcd in Egipt,
respingind calitatea de conducitor al lui Moise, inilldnd idoli pentru a li se
inchina, cizAnd in practicile popoarelor din iurul lor gi stabilind legituri prin
cdsitorie cu acestea.Probabilcd au existatmomenteir1careDomnul era inclinat
si-$i abandonezepoporul. Panegi adoptareamoabijilor sau a hitililor pdreaa fi o
idee mai bund. O distrugerecatastroficia lui Israelar fi fost ceamai potrivitd, cu
toateacesteaDomnul nu i-a nimicit.
Insi rdbdarea lui Dumnezeu nu se Limita la lucrarea Lui cu Israel. Petru
sugereazdchiar (1 Petru 3:20)cd potopul a fost int6rziat suficientcat se le asigure
o gansdcelor care in cele din urmi au fost nimicili. Vorbind despre ziua iudecilii
care va veni, Petru sugereazede asemeneaci cea de-a doua venire nu are loc din
pricina zebovfuii lui Dumnezeu, ci pentru ce El nu doregte,,cavreunul sd piard, ci
toli sd vind la pociinld" (2 Peiru 3:9).
Cu o anumiti ocaziePetru a venit la Isus (fhrd indoiald in numele ucenicilor)
gi L-a intrebat de cAteori trebuie sd il ierte pe un frate care a pacetuit impotriva
lui: de gapteori? Replicadatd de Isus,carea fosi interpretatAdrept fie d,e,,77de
ori" fie de ,,490de or1",arate natura persistentd,neprecupefte a dragosteicare
trebuie sd il caracterizezepe cel ce Il urmeazi pe Dornnul. Isus Insuqi a dat
dovadi de o asemeneadragosteplind de rdbdareir, cazul lui Petru. CAnd a fost
avertizatde Isus ci avea si se lepedede Domnul lui, Petru a protestatputemic.
Chiar dacdtoti ceilalli aveausd se lepedede Isus,Petru suslineace el nu aveasd
o faceniciodatd.Isus l-a avertizatce aveasd se lepedenu o date, ci de trei ori, o
profetie care a aiuns se se implineasci in curdnd. Petru a iegit afare $i a plans cu
amar dupd ce a negatpAndgi faptul ci L-a cunoscutpe Isus.lnsd Isus l-a iertat gi
de data aceasta,aga cum a procedat gi cu alte pdleiud. De altfel, ingerul de Ia
mormant le-a instruit pe cele tr€i {emei si meargd gi sd spunl ucenicilor gi lt'li Pefru
cA Isus merge in Galileea unde urma ca ei sd-L intdheascd (Marcu 16:7).
Credinciogiagi rdbdarealui Dumnezeus-aumanifestatde asemeneagi prin faptul
Bun;litea lui Dumnezeu
267
cd El nu S-a lepddat dc alti credinciosi care pdcetuisere
9l gregiscr.itafi cie El:
Moise, David, Solomon Fi multi altii.
Ca in cazul celorlalte ahibute ale lui Dumnezeu, dragostca
trebure g1ea si il
caracterizezc pe credincios.Isus a aritat foarte linpedc iccst lucru. El a spus
ci
ucenicii S.li vor rdmane in dragostea Lui prin respectarca
poruncii Lui. $i acca
" : , : ' . . 5 dv . r i u b i I i .r r n i i p e a t t i i , t t t t o - n r i u l t i t I t t . r t o a n t 5 : t 2 r .
l i ] I 1 , , , Lrimis in ptu..
cand ir-a rrceniciiEl i-a instruit: ,,Firi plati ati primit, firi platd s.i da[i,,
(Matei10:8).El i-a invifat si se roagc:
,,9ine ia.ta noir;'gregciilenoastrc,precum
gi noi iertim gregi{ilor nogtri,, (Matei 6:12).
$i El lc_a-rctatat cu dezaprobarc
parabola slujitor.lui c,iruia i-a fost trecutd cu vederea
nerestituircar uner sunc
de bani, dar carc apoi la r6ndul lui a rcfuzat si fie ingdduitor
lari cu un alt
stulrtorpentru nerestituireaunci sume mici (Matei ig:23-35).1oan
subliniazi ci
absenJaunor manifestAri practice este o indicafie cd presupusa
experienld cregtin.l
a uner persoane nu cste autenticA cA dragostea lui Dumnezeu
$i nu siligluiegle in
aceapersoan.l(1 Ioan 2:7-11;3:11-1g).
Dragostea
si justitia lui Dumnezeu- un punct de tensiune?
Am privit la lrulte caracteristici ale lui Dumnezeu, fdri

si tc fi epurzat c6tugi
de pufin. Cc vom spune insd despre rela(iile dintrc
ele? Dupi cate s_ar putea
presupune/ Durnnezcu este o fiinfi unitd, integrat.i,
avAnd o personalitate care
esteun intrcg armonios. Prin urmare nu ar trebui si existe
nici irn fcr c1ctensiune
lntre acesteatributc. Este oare aga?
Singurul dc potenfi.rJ;itensiune care se rernarcd cste rclatia dintrc
, .punct
:.tLCltl"1 l:" ?r]nr|Y"" 9i iLrstilia Lui. pe <te-oparte, iusritia tui Dullrnezcu pare
atar de sevcr;, incat prutinde moartea celor care picituicsc. Acesra
estc un
Pcie.rtfa par[e, Dumnezeu cste induritor, piin Je har, iertitor,
liT.-",t_:l:S
ndelung rabd;h)r. Nu sunt oare acestedor.ri seturi
de trdsituri in conflict uneie
cu celelalte?Prin urmare, existd o tensiunc riuntricd in natura
lui Dumnezeu?s
o?l"l- cu PrcsrrPunerca cd Dumnezeu estc o fiinf.i integrata
^,-,Pi:-1 ctrvrne
atnDurele 9i c.i
sunt rn armonie, atnnci vom dcfini fiecare atribut in lunrina
iusrif ra csre justi{ie iubitoar.e, iar dragostea esic o dragosrc
l""tlr]il*-"::t:,,
dreapta.t\ist; posibiritatea ca idcea care afirmi cd
elc intri in confrict sa fi
rezultat din. definirea separati a acestor atribute, in izolare
uncle dc altcle. DcAi
conceptul dc clragoste firi justifie, de exemplu, poatc
fi derivat din surse
exterioarc,el nu cste o invilituri biblici.
Leea ce spuncm noi este ci dragostea nu este pe deplin
ingeleasi pAni cc ntr
c i c a .i r r . l u d c i L r s t i t i . D
r . a ( , i d r a g o . t e an r r c r i p r i r r d cp i j u s r r g r ac,, r e r t l
:o:ol sai rd c r i - m
5clltrnrenfdlism C .u n c c p t i ac a r c d c f i n c p t ed r a g o s t e i, j , , a r i a p c o . l t r t r r d t n ( .
c d r el d v o r i z c . t z ;i n r p l i n i r c ad , ) r i n f e l o ru n t ' i a l t e p c r . o o n " ,
n r r c s t e b i b l i c . r .I _ . r
lntamprn;_ cto.; dificLllLili: (1) A da unei persoanc ceea ce ar face-o
sa se srnti
confortabilpc momcnt poatc si nu insemic nimic rnai
mult decAttorerareaunLli
moft - o aserrenea faptA nu cste neap.irat corccti. (2)
Aceasta estc dc obicci o
I; N";E;, n," Christia Lltltla ti ditryo/codNelvyork,HarperandIlrorhers,
urmdtoarcle.
t951,p. 227$i
262 CulInesteDumnezeu
reactie emotionali fali de un anumit individ sau de o anumitd situatie. Dar

dragosteaare un orizont mult mai larg - ea cuprinde neaperatjustilia, un simt al
binelui gi al rdului, gi intreagaomenire.Dupd cum a ardtat in mod corectJoseph
Fletcher,justitia este de fapt, dragosie disiribuitd.eEste dragoste fale de toti
semenii pe care ii are cineva, cei din imediata apropiere 9i cei indepdrtali in
spatiu 9i timp. Justitie inseamnd cA dragostea trebuie aritati intotdeauna,
indiferent dacd existe sau nu o nevoie imediate presante.Prin urmare, dragoste
in sensul biblic nu este numai a tolera pe cineva din imediata apropiere.Mai
degrabi, ea implice gi jusiilia. Aceastainseamni ce va existao preocuparepentru
bunestareaultima a intregii omeniri, o pasiunede a faceceeace estedrept, 9i o
dorin!5 de a-i sili pe cei vinovati de o acliune gregitd si suporte consecintele
.^rpchrlhztl^rrp
De fapt, dragosteati iustitia au conlucratin felul lui Dumnezeude a se purta

cu omul. Justilialui Dumnezeupretinde se existeo plati pentru pecat.Dragostea
Iui Dumnezeuinsd doregteca omul si fie restauratpentru ca se aibe pdrtdgiecu
EI. Oferirealui Isus Cristosca ispiqire pentru pdcatinseamnece atat iustitia, cat
gi dragostealui Dumnezeuau fost mentrinute.9inu existdde fapt nici o tensiune
intre cele doui. Existd o tensiune numai daci viziunea cuiva asupra dragostei
reclami ca Dumnezeuseierte p{catul fdrd nici o plaid. Dar aceastainseamndse te
gandestila un Dumnezeudiferit de ceeace esteEl de fapi. Mai mult decat atat,
oferirealui Cristosca ispdqirearatdo mai maredragostedin partealui Dumnezeu
decat ar ardta eliberareaplind de hdulgen[d a oarnenilor de sub consecintele
picatului. Pentru a duce la bun sfArgitdreapiaadminisirarea Legii. dragostealui
Dumnezeua fost atat de mareincat El $i-a dat Fiul pentru noi. Dragosteagiiustitia
nu sunt doua atribute separatecare concureazeunul cu celdlalt.Dumnezeueste
atatdrept,cat 9i iubitot ii a dat El insugiceeace pretinde.ro
Cel mai bun mod de a investigaatributelelui Dumnezeu

Discut6nd atributele lui Dumnezeu noi am ceutat se evitem modul de
abordarespeculativcare a caracterizatuneori scolasticain trecut. Atributele lui
Dumnezeu erau analizate ir moduri foarte abstracte.Dar Biblia nu vorbegte
despreDumnezeuca despreun anumit gende computerinfinit. Imaginile folosite
sunt mai degrabi foarte concretegi calde.Dumnezeuestedescrisca un tat6, un
pdstor,un prieten. Aduce multe lumind examinareafelului in care esteirnfafgat
Dumnezeu in Psalmi. El este prezentataici ca o parte integrantd a experientei
credinciosului.In Psalmidescoperimdiverseleatributeale lui Dumnezeuagacum
semanifesteele in circumstantelerealedin viala credinciosului.
Prin urmare, cel mai bun mod de investigare a atributelor lui Durnnezeu este
seseexaminezecu atentieafirmatiile scripturale9i sesefacddeducJiiralionalepe
bazalor. Scolasticii,pe de altd parte,dezvoltandteologialor naturalh,foloseautrei
metode speculativeDentru a deduce atributele lui Dumnezeu.rlPrima metodd
9. JosephFletcher,SlfrafionEthics:TheNewMoralify,Philadelphia,Westminster,1966,p. 86-102.
10. William G. T. Shedd.D oglraticTheolory,Grc d Rapids,Zondervan,retipdrit 797l, vol.1, p.3n-
378.
Bunitatealui Dumnezeu 263
(cauzalitatea) implica investigarea naturii nniversului gi inzestrarca lui

Dumnczeu cr"l accle caliteti care sunt nccesare pentru a determina efectele
observate.A doua metodi (negarea) consta in indepirtarea din ideea c1e
Dumnezeu a tuturor irnperfecqir-rnilorgisite la om gi inlocuirea lor cu perfec[iunile
opuse.A trcia metodi (eminenfa) consta in a lua calitilile pozitive g.isitc la om gi
in a le atribui la superlativ lui Dumnezeu, pe baza prcsupunerii cA Dumnezerreste
sursa acelor caliteti pozitive 9i, fiind- infinit, trcbuie si poscde in mod nclimitat
ceeace se gdsegtedoar parfial la om. lnsd acesteaborddri implice prcmise carepot
ducc la aceatratare abstractd sau izolati a atdbutelor individuale impotriva cireia
au fost lansate uncle avertismcnte mai devrene, 9i prin urmarc la concep{ii
contradictorii.
Tratareabiblicd a atributelor lui Dr.rmnezeunn este o problemi speculativi, ci
mai degrabi r-lnapractici. Existd o legituri vital; intrc ceea ce este 9i ceea ce face
Dumnezeu, intre atributcle Lui gi faptele Lui. Atributelc Lui se ret eleazi frecvent
in acliunile Lui, aga ci ceea ce facc El esie chcia pentru ccea ce estl. El. in plus,
atributele revelate in Biblie indicd felul in care va actiona El. Acfiunile ]ui
Dumnezeu nr-r sunt spontane, dezordonate sau arbitrare. Ele suni revdrsiri ale
naturii Lui. Astfel cd cle sunt constantegi ar.rloc cu regularitatc. Noi ne putem
raporta corect la Dumnezeu prin a ne pune in armonie faptcle crr ceea cc splln
ScripturiJedespre cum este Dumnezeu. Mai mrrlt decet atat, cr-rnoagtereanaturii
lui Dumnezeu devine un mijloc pcntm o cunoagtere de sine realisti. Sfinlenia
unei persoane este deplin gi corect evaluatd doar cind este apreciati dnpi
criteriile sfinleniei perfecte a lui Dumnezeu. Am spus deja acest h:cru in legdtnrd
cu intAlnirea lui Petru cu Isus din Luca 5. In fine, calitdJile lui Dumnezeu, in
mdsura in care ele sLrnt $i calit.ifi ale omului (mai prtin omniprezcnja etc.), il
motiveazi 9i stimuleazd pe acesta din urmd sA triiasce intr-un mod
corespunzAtor.EIe constituie pentru cregtin tipafl-ll evlaviei.
Dacd am inleles pe deplin cine gi ce este Dumnezcu, il vorn privi ca pe fiinla
supremd.Il vom face Domnul, Cel pe care trcbr.riesd-L mnltumim gi a c;rruLi\.oic
trebuie si o facem. Este nevoic de acest ncmento in zilele noastre, intfttcat avcm
tendinfasd alunecim dc la o ordonare teocentricda viclii noastrercligioase,launa
antropocentrici.Aceastaduce la ccea ce s-ar putea numi ,,teologicintroveriitd,,.
ln loc sd Il considerdm pc Dumnezeu Domnul nostru, a cimi glorie estc r.aloarea
supremddin Univers gi a cirui voic trebuic facut;, rroi Il considerim pe El
slujitorul nostru. Agteptim de la El sd implineasci toate nevoilc pe care rrj lc
descoperimgi totodati sd corcspundd standardelor noastre in legitura cu cec.1cc
estebinele 9i riul. Noi trebuie si invat;m dc .laSamucl, care airmci c6nd a fost
chematde Domnul a rispuns: ,,Vorbe$te,Doamne, cdci robul Tiu ascultd.,, Fl nr-r
a vizut in aceasta un prilej dc a,qi vdrsa grijile inaintea Domnnlui, spunAndrr-I:
,,Ascultd,Doarnne, cici robul Tdu vorbe$te." Daci adoptdm aceast.i a dona
atitudine,ne facem de fapt pe noi ingine Dr.rnrnezerr. Noi cretlcnr cd $tim cc cstc
binele gi ce estc cel mai bine. ProcedAnd astfel, luim asupra noastra o nare
responsabilitate, acceade a nc cdliuzi propria noastri viafA. insd Dumnczcu este
Cel caregtie ce cste cel mai bine in cele din urmd. El esteDomnul atotDuternicsi
iubitor.El ne-a creatpe noi, gi nu noi pe El;9i noi cxist.im pentrrr gloria Lui, ntL Fl
11. Berkhof,
Syst.//rrti.
Thcology,
p.52.
'2,l'4 Cum esteDumnezeu
pentru a noastrS. Noi vom sta inaintea Lui la judecata finali, 9i nu El inaintea
noastrd. DacA am inteles cu adevdrat natura lui Dumnezeu, atunci, ca 9i in cazul
lui Isus, prima noastre preocupare in rugeciune nu va fi indeplinirea dorintelor
noastre, ci mai degrabAvom spune: ,,SfinfeascS-seNumele TAu. Vie irnpirifia Ta,
facd-se voia Ta,precum in cer,agagi pe plmint."
11n
J L-J-l
Cdtde aproapesau cat de departeeste

Dumnezeu: imanentaS i transcendenta
tmanenta
Bazele biblice
Versiunimoderneale doctrineidespre imanentalui Dumnezeu
Liberalismul clasic
PaulTillich
Teologiamortii lui Dumnezeu
lmplicatiileimanentei
Transcendenta
Bazelebiblice
illodele de transcendentd
Modelultraditional
Modelullui KartBarth
L4odelutnonspatiatat lui Sdren Kierkegaard
l,4odelulistorical teologieisperantei
lmplicatiiletranscendentei
T T
LJna din abordarile generale adi{ionale ale naturii lui Dumnezeu se face
cu.ajutorulperechii de conceptenumite tradilional transcendentegi imanen$. Ele se
referdla relafa lui Dumnezeu cu lumea creatd. Nu ne gandim aici la acfiunile
specificeale lui Dumnezeu in legdture cu Universul, ci mii degrabi la staiutul pe
careEl il arefali de Univers, adici la gradul in careEl esteprezent gi activ in Univers
(imanenfa)incontrastcu absenJa gi distantareaLui de el (iranscendenla).
Acestedoud idei biblice trebuiepdstratein echilibru,Iucru carepoatefi obtinut
cel mai bine prin tratarealor impreund. in aceastdprivinfd ele i,.,r.rtas"ûrre"
dragosteigi jusiitiei lui Dumnezeu,o inlelegerecorectda lor reclamdca fiecare
termensdfie vdzut in lumina celuilalt.Acolo unde unul dintre acegtitermeni este
accentuatpeste misurd in dauna celuilalt, conceptiateiste ortodoxe se pierde.
Acolo unde este accentuatd peste mdsuri iminenla, pierdem ideea unui
Dumnezeupersonal.Acolo unde se insistd prea mult asupra transcendenfei,se
pierdeideeade Dumnezeuactiv
Pozifia pe care o adoptim in privinla imanenlei gi a transcendenteiare
anumiteimplicaJiipractice.Stilul de viald al cregtinuluiva fi (sau ar trebui sd fie)
afectatde ceeace credeel cu privire la acesteprobleme.Chiar gi moclul in carese
265
desfdgoarilucrareade slujke a unei persoaneva fi afectatde ideea pe care gi-o

formeazd persoana respective despre natura relatiilor lui Dumnezeu cu ordinea
creatA.
Imanenta Si transcendenta nu ar trebui considerateatribute ale lui Dumnezeu.
Mai degrabd,acesteconceptestrebatdiverseleatributeale mdreliei9i bundtilii lui
Dumnezeu. Cu siguran!5 ce prin natura lor unele atribute exprime mai bine
transcendenta lui Dumnezeu, iar altele imanenta Lui, insi, in general,
transcendenta gi imanenla ar trebui considerate nigte indicii ale modului in care
se raporteazd Dumnezeu, prin toate atributele Lui, la lume.
lmanenta
Bazelebiblice
Vom incepe cu imanenla lui Dumnezeu. Prin aceastanoi intelegem prezenta gi

activitatea lui Dumnezeu in naturd, in natura umane gi i:r istorie. Existd un mare
numdr de referinJebiblice de diverse tipuri in acestsens.Ierernia 23:24subliniazi
prezenla lui Dumnezeu de la un capit la celilalt al lntregului univers. ,,poate
cineva se stea intr-un loc ascuns fird sd-l vdd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu
cerurile gi pemantul? zice Domnul." Pavel le-a spus filozofilor pe Muntele lui
Marte: ,,... mecar ci nu este departe de fiecaredin noi. Cici in El avem viafa,
migcareagi fiinta, dupi cum au zis 9i unii din poegii vogtri: (suntem din neamul
Lui ...>"(Fapte17:27-28).
Etstd de asemeneapasaiecareafirmi cADuhul lui Dumnezeucreeazdgi/sau
sustine toate lucrurile; totul este dependent de El. Cartea lui Iov cuorinde mai
multe referiri la suflarealui Dumnezeu,caresdligluiegtein om 9i il susline:,,atata
vreme cat voi avea suflet, 9i suflarea lui Dumnezeu va fi in nirile mele', (27:3);
,,Duhul lui Dumnezeu m-a ficut 9i suflarea Celui Atotputemic imi di viaJi,,
(33:4);,,daci $i-ar lua (Cel Atotputemic) inapoi duhui suflarea, tot ce estecame
9i
ar pieri deodati, 9i omul s-ar irtoarce in lerdnir" (34:74-15).psalmul 104.29-3;0
accentueazdin mod similar dependenta naturii de Dumnezeu: ,,lf ascunzi Tu
fata, ele tremurd; le iei Tu suflarea: ele rnor, gi se intorc in ldrAna lor. i1i trimigi t,
suflarea: ele sunt zidite, 9i lnnoiegti astfel faga pemantului.,, Bineinfeles ci
relatdrile despre creatie din Geneza dau un aicent special impliclrii lui
Dumnezeu in actul creator.in Geneza 1:2 Duhul lui Dumnezeu u"t" ir,fagigut
rnigc6ndu-Sesau plutind deasupra apelor. ln 2:7 citim cA Dumnezeu i-a suflat
omului in ndri gi omul a devenit o fiintd vie. Isaia 63;11,Mica 3:g 9i Hagai 2:5
afirmd ci Duhul lui Dumnezeu locuiegte in sau printre cei care fac parte din
poporul Lui. Existe de asemeneatexte care suger;azdcd tot ce se int'Ampldin
nature este lucrarea lui Dumnezeu gi este sub controlul Lui. Trirniterea razelor de
soare gi a ploii, hrinirea gi protejarea pdstrrilor cerului, gi invegmAntareaflorilor,
toateIi sunt atribuite Tatelui (Matei 5:45;6:25-30;10:29-30).
Ceea ce se accentueazi in acestepasaje este faptul cd Dumnezeu este activ irr
cadrul tiparelor obignuite ale naturii. El este Dumnezeul naturii, al legii naturale.
Chiar gi aceleevenimente carein mod obignuit sunt consideratenaturale ar trebui
Cit deaproapesaucatde departeesteDumnezeu:imanentaqi hanscendenta 267
vizute ca lucrarealui Dumnezeu, deoarecenatura nu este atat de separati de

Dumnezeu precum ne imaginim noi de obicei. Dumnezeu este prezent
pretutindeni,nu numai in intampldrile spectaculoase sau neobignuite.EI esteIa
lucru in persoaneleumane gi astfelin cadrul instituliilor gi migcirilor omenegti.
Nu trebuie fecute delimitdri stricte nici intre Dumnezeu gi om gi nici intre
Dumnezeugi lume.
Cu cat conceptul imanenlei lui Dumnezeu este dezvoltat gi accentuatmai
mult, cu atat perspectiva se deschidemai mult inspre panteism, care este in
contrastcu teismul. Cu alte cuvinte, pe mesuri ce transcendenlalui Dumnezeu,
statutul Lui independent de creafie, este minimalizatd, El devine mai putin
personal,mai putin cineva cu care sd putem avea o relalie personald.Degi
imanenlaintr-o formd extremese aseamdndmult cu panteismul,existe totugi o
diferenti intre cele doud perspective.In aceaperspectivdin careDumnezeueste
consideratimanent, natura nu are un statut independent,Cum s-a spus recent,
naturanu estetranscendentefale de Dullnezeu.l
Astfel, natura minus Dumnezeu este egal cu nimic. Dumnezeu insi are un
statut_independent de nafuri. Prin urmare,Dumnezeurninus natura esteegal cu
ceva,In panteism,natura minus Dumnezeuesteegal cu nimic, dar gi Dumnezeu
minus nature esteegal cu nimic. El nu are statut independent.Creatia luatd in
sens tradilional nu are nici un loc in schema panteistd, deoarece,potrivit
panteismului,Dumnezeunu putea se existeinainte de creareaordinii naturale.
Versiuni
moderneale doctrineidespreimanentalui Dumnezeu
Liberalisnnlclnsic
in secolulal XX-leaau apirut catevamilceri carepun un accentputernic pe
imanenladivini. Liberalisrmrlclasic,L-a vdzut pe Durnnezeuimanent in diferite
gradein cadrul lumii. Inir-o mare mdsurd, diferenla dintre fundamentalism gi
liberalism este una de ordin cosmologic. Cei conservatori opereazd cu lrn
supranaturalismdeslugit - Dumnezeu locuiegte in afara lumii gi intervine
periodicin proceselenaturale prin intermediul minunilor. Pentru ei realitatea
ocupamai mult decAtun singur nivel. Liberalul, pe de altd parte, tinde si aibi o
conceptie cu un singur nivel desprerealitate.Nu existdun domeniu supranatural
in afara celui natural. Dumnezeu este induntrul naturii, mai degrabi decdt
dincolode ea sau in afaraei.2
Degi liberalismul nu este naturalism, el are tendinle similare. Existd, de
exemplu,tendinia de a-L privi pe Dumnezeu mai degrabd ca pe o fiinti care
lucreaziexclusivprin intermediul proceselornaturale decAtprin discontinuitdti
majorein naturd (minuni).3Liberalul se bucurd se accepteevolulia ca pe un
indiciu ci Dumnezeu este la lucru. Liberalii consideri ci in cadrul evolu[iei
Dumnezeuigi realizeazdscopurileprin folosireaunor mijloacenaturale.Potrivit
Iiberalisrnului, nimic nu este secular, intrucAt Dumnezeu este la lucru
1. Colin Cunton, ,,Transcendence, Metaphor, and the Knowability of Cod", Thc lournal a.f
Theologic\l
Studies,n.s.31,1980,p. 509.
2. BordenP Bowne,Tit hnnnncnccof God,Boston,Houghton Mifflin, 1905,p. 17.
3. Ibid.,o.18.
pretutindeni 9i prin tot ceeace seintampH. Friedrich Schleiermacher,de exemplu,

vedea minuni pretutindeni. ,,Minune spunea el, este denumirea religioasi a
evenimentului. Fiecare eveniment, chiar gi cel mai natural gi obignuit, devine o
minune deindatd ce perspectiva religioastr despre el poate fi dominanti.,,a
In timp ce conservatorul vede lucrarea lui Dumnezeu mai ales in evenimentele
speciale, extraordinare, liberalul fl vede pe Dumnezeu la lucru pretutindeni.
Nagtereadin fecioardesteimportanti pentru conservatorica o dovida a lucrdrii
speciale a lui Dumnezeu. Liberalul, pe de alttr parte, riposteaze: ,,Nagtereadin
fecioari o mimrne? Fiecare nagtere este o minune.,, Conservatorii de la sfArgitul
secolului al lX-lea gi inceputul secolului al XX-lea i s-au impotrivit viguros teoriei
darwiniste a evoiuJiei, deoareceea pdrea si facd de prisos crealia teistd.spentru
liberal ins5, problema nu se punea aga.Evolulia nu eiclude activitatea divind; ea
o presupune. Conservatorul sustinea ci universul trebuie sd aibi o sineurd cauzd:
fie cd l-a cauzat Dumnezeu (mai mult sau mai pulin direct), fie cd l-au cauzat
forlele naturale ale evolutiei. Pentru liberal insi afirmaliile ,,Dumnezeu a creat
universul" 9i ,,universul s-a infiripat prin evolufie,, nu erau in nici un sens
incombatibile.6Premisa de la riddcina acestui fapt era cd natura gi Dumnezeu nu
sunt atAtde diferiti pe cat s-acrezutuneori.
Acest concept aplicat in diverse grade, a avut un irnpact interesant asupra mai
multor domenii doctrinare. Definilia revelaliei, de exemplu, a devenit mult mai
generalizate. Sub o formi extremi, cea a lui Schleiermacher,revelatia este orice
prilei de intrezdrire congtiente a lucrurilor.T Astfel, Biblia este o carre care
inregistreaze revela;iile lui Dumnezeu cetre om. Ca atare nu este unici; adicd nu
este diferitd din punct de vedere calitativ de alte lucriri din domeniul literaturii
religioase, sau chiar de literatura care nu se pretinde a fi religioasi. Isaia, predica
de pe Munte, Platon, Marc Aureliu, Carlyle, Goethe, toti sunt vehicule ale
revelatiei divine. Orice adevdr, indiferent unde iI gdsegti,este adevdr divin.8
AceastX pozilie gterge efectiv orice urmd a distinctiei tradiJionale dintre
revelatia speciald 9i revelalia generaltr.Altii au susfinut cd existi o distinciie intre
Biblie 9i o altd literaturd, au subliniat inse ce este mai deerabd o diferenid
cantitativd decAt una caLitativd. Dumnezeu lucreazd prin irulte canale aie
adevdrului, dar intr-o mdsuri mai mare, probabil mult mai mare, prin scriitorii
Scripturij.
Prdpastia dintre Durrnezeu gi om a fost 9i ea redusi de cdtre liberalism.
Conceptiaortodoxe haditionale estecd Dumnezeul-a creat pe om dupi chipul
Siu, toiugi omul era total distinct de Dumnezeu. EI a cizut apoi si a dev;nit
picitos. Liberalismul, pe de alte parte, afirmd cd natura umani ii conline pe
Dumnezeu. Existe o scanteie divind in om. Liberalii nu cred cA natura inilial5 a
omului a fost coruptd; ei consideri mai degrabi ci natura uman6 este intrinsec
4. Friedrich Schleiermachet, On Religion:Spethes to lts C\lt rcd Despiscrs,New york, Harper and
_
Row, 1958,p.88.
5.- JamesOu, God'sIfiage in Man afid Its Defaceftcntin the Light of Modern Denials, Crand Rapids,
_
Eerdmans,1948,p. 201-202.
6. Bowê, Ifilmanence,p.23.
7. Schleiermacher, On Rcligion,p,89.
Herman Ra nd,all,1r.,Tht Making of the Modern Mind, ed. rcv., Boston, Houghton Mifflin,
- -8. John
1940p.559.
CAtdeaproapesau cat de departe esteDumnezeu: imanenta !i transcendenta 269
buni 9i cd are potenlialul de a se dezvolta in continuare. Nu este nevoie de vreo

transfotmare radicald prin har, provocatd din exterior. Mai degrabd, divinitatea
potentiali a omului trebuie dezvoltata sau prezenta divind din el trebuie
amplificatd. Alimentarea puterilor, a idealurilor, a aspiraliilor omului, iati ce se
cere,nu o transformare supranaturali. Omul nu are nevoie de o convertire, de o
schimbare radicald a direcliei. El are nevoie mai degrabd de inspira{ie, de o
viziune a ceea ce poate deveni el. Natura lui veche nu este una corupti in mod
radical. Ea conste pur 9i simplu din afinitatea lui cu imperetia animalelor gi din
orientarealui inspre sine - acesteatrebuie se fie depigite.e
In consecintd, se considerd cd acliunea divine are loc intr-o mare masuri prin
intermediul migcerilor din cadrul societetii. Activitatea politicd, de exernplu, gi
grupurile de acliune sociald sunt mijloace prin care este realizat scopul lui
Dumnezeu. lntreaga lume poate fi incregtinate prin transformarea structurilor
societaui.Dumnezeu poate fi la fel de activ intr-un anumit partid politic precum
esteintr-o denominatie cregtine.loChiar gi metodele politice agresive care au dus
la rizboi au fost vdzute ca mijloace prin care Dumnezeu igi realizeazd scopurile.
O persoani care igi investegte cea mai mare parte din energia ei intr-un club de
afaceri cu tente sociala poate fi la fel de religioasi ca una care lucreazi in mod
extensivin cadrul Bisericii.
Liberalismul a modificat gi conceptia traditionalA despre persoana gi lucrarea
Iui Isus Cristos. Ortodoxia sau cregtinismul conservator a insistat asupra faptului
cd lsus a fost diferit din punct de vedere calitativ de tot restul fiintelor umane. O
dati cu migcarea ce 9i-a propus sintetizarea divinului gi umanului intr-un singur
concept, acest caracter distinct al lui Isus a aiuns sd fie relativizat. Isus a fost
diferit de alte fiinle umane doar prin grad, nu gi prin gen. El a fosi omul cu cea
mai mare congtienfd-de-Dumnezeu,rl sau omul care L-a descoperit in modul cel
mai deplin pe Dumnezeu, sau persoana in care Dumnezeu a locuit in cel mai
inalt grad.r'Un partizan important al acestei conceptii a fost W Robertson Smith,
un teolog scotian care a fost iudecat pentrlr erezie. Una din acuzaliile care i-au
fost aduse a fost tegdduirea divinitatii lui Isus Cristos. Adanc renit el a exclamat:
,,Cum mi pot acuza pe mine de aga ceva? Eu nu am tdgdduit niciodatd
divinitatea vreunui om, dari-mi-te pe cea a lui Isus!" Pentru a da un exemplu
mai personal, atunci cdnd in cadrul unui serial de dialoguri ecumenice
radiofonice la care am participat, cineva a accentuat ce Isus a fost unic, un teolog
care este adept al teologiei procesului a exclamat: ,,Isus unic? Fiecare fiinfd
umani care a trdit vreodatd este unice!" Pot fi gisite diverse nuanfe ale acestei
conceptii. in toate cazurile premisa de la baza ei este cd dace Dumnezeu este
imanent in umanitate, El este in acelagi fel imanent in toate persoanele. Degi
poate exista o diferentd cantitativd in ceea ce privegte mdsura in care Dumnezeu
esteprezent in divergi indivizi, nu existd nici o diferen!; calitativd in maniera Lui
de a fi prezent, nici chiar in cazul lui Cristos.
9. JohnFiske,Tftro!|8fiNdlurefo cod, Boston,Houghton Miffiin, 1899,p. 54. Cf. Randall,Modc,.,r

Mirrd,p.555-556.
10. Walterllauschenbnsch,ChristianizingtheSocialOrclcr,NewYork, Macmillan, 1919.
11. FriedrichSchleiermacher, TheChtistilt Faitft,New York, Harper and Row, 1963,p. 377!i urm.
12. DonaldBaillie,GodWnsir Crrlisf,New York, Scribner,1948,p. 114-118.
PauITillich
O alte versiune a imanentismuluiesteceaa lui paul Tillich, care s-a vazut pe
sine ca stAnd ln multe privinle la granita dintre diferite grupdri gi migcdri.Ei a
consideratmai alesce ocupd o pozilie de mijloc intre liberalismgi neo-ortodoxie.
Din multe puncte de vedere ideea lui distinctivd a fost docirina lui desore
Dumnezeu. P-entruTillich, Dumnezeu nu a fost o fiinld, o singurd fiinll printre
multe altele. in teismul conventional Dumnezeu este'fiinla sipreme, fiir,lu ""u
mai mdreata, fiinfa neumitate, dar tot o fiinld, in contrast cu toate celelalte iiinle,
care sunt finite. El Se afld in afara 1or, iar ele in afara Lui. peniru Tillich insd
Dumnezeu nu este o fiinta; H este fiinta tn sine, sau temelia fiintei. El este acea
putere sau forte internd care face ca totul se existe. Astfel, in timp ce toate fiinlele
finite eistd, Dumnezeunu existd.Degi se poate ca aceastase sine ca o nfirmalie
peiorativdla adresalui Dumnezeu,nu esteaga.Unii au crezutcd Tillich a fost un
ateu deoarecea afirmat cAnu existaDumnezeu.Existechiar si o istorisirecum cd
in.gareTilLichpreda la Harvard Divinity School,sogiaunui angajatal
\ n5Jioafl
altei facultali din cadrul universitalii cereacu insistinli ca Tillich si fie concediat.
Aceastadeoareceei i sepîreaci esteo contradicJiein termenicaun ateu sdpredea
la o gcoalSde teologie.insd afirmalia lui Tllich cd Dumnezeu nu existdnu era
peiorativi; ea era un complimeni. Cand Tillich a spus cd Dumnezeunu existd,el
a vrut sA spune ca Dumnezeu nu numnicd existd- El esre!Fiinfele finite existi;
Dumnezeu este,gi este baza existentei tuturor fiintelor gi lucrurilor care eisti.r3
Dumnezeu esteprezent in tot ceeace este,irxseEl nu trebuie egalat cu tot ceea
ce este. Astfel, concepfia lui Tillich nu este panteism. Ea este mai curind
panenteism.Nu estecorectsesespunacepentru iillich Dumnezeuesteidentic cu
tot ce existd; mai degrabi, pentru Tillich Dumnezeu estein toate. Dace cineva dd
cu piciorul intr-un copac sau intr-o piatri el nu poate sa spune in mod corect:
,,TocmaiL-am lovit pe Dumnezeucu piciorul.,,insa el ar putea spune:,,Am dat
cu piciorul ln ceva in care este Dumnezeu.,,Relalia lui Dumnezeu cu toate
obiectele finiie din lume este ceva asemenetorcu relatia dintre seva copacului
9i
copac.Temelia viefii copacului nu este copacul, ci forta vitali din ei. tot aga
Dumnezeu este principiul fiin!5rii a tot ce existe.
Insd cu toate cd Dumnezeu estebaza existenteifiecirei fiinle, El nu poate fi
cunoscutprin cunoagtereasuperficialda vreunui obiectsau set de obiecte.El este
profunzimea in tot ce existe. El esie forla liuntrice, profundd, care face ca tot ce
estesdfie, mai degrabddecAtsdnu fie. Astfel cdexisti aici un tip de transcendente
cu totul neconvenlionaldin natura ei. Dumnezeunu estein afara obiectelor.El
este in profunzimea lor. CAnd cineva experimenteazd ceva in profunzime, el
experimenteazehanscendenlalui Dumnezeu. Cind cineva are L rehlie foarte
shansdcu o alte persoand,el Il experimenteazi pe Dumnezeul transcendent.lntr_o
astfel de.situalie devii congtientce temelia propriei tale fiinte este aceeagicu
temelia fiinfei celeilalte persoane.Poli avea o expiriengd similartr cu fiin1e caie nu
sunt runane: cu animale, plante, cu natura nehsuflefitd. Trecdnd dincolo de o
famfiarizare superficialdcu acestefiinle gi obiecte,te raportezi la Dumnezeu.u
Paul Tillich,SysroxdlicThcology, Ct|.cago,rJniversityof Chicago,1951,vol. 1, p. 2359i urm.
Paul Tillich, !M,atIs Raligbn?,ed.JamesLuther Adams,New yirk, Harper and iiow, 1969,p. 82.
Cit deaproapesaucatde departeesteDumnezeu:imanentaQitranscendenta 27"1
Sepune uneori htrebarea dacd sistemul lui Tillich oferi cuiva un dumnezeu
personal. Tillichinsu9iar sprmeceh ir:rtrebarea: ,,EsteoareDumnezeuo persoani?"
rdspunsultrebuie se fie nu. Dumnezeunu estemai mult o persoan6decat esteo
fiinJi. Insd El este temelia personaliielii. El este baza sau cauza personalitilii
umane,El este ceeace ne facepersonali.$i in acestsensEl estepersonal.Orir.rnde
experimentezi sau intahegti personalitatea,II intalnegtipe Dumnezeu,fiindci El
estecauzaoricereipersonalteti.l5Insd El nu esteo entitatecu carese pou aveao
relafie personald.iVu it poli cunoagtepe Dumnezeu ca Dumnezlr.r. il poli
cunoagte doar in relatii cu alte fiinte. Dumnezeunu poatefi cunoscutpe bazaunei
rplerii norcnnrlo
Uni dintre problemeleintahite la o examinaremai atente a concepliei lui

Tillich este lipsa evidentd a ceva care sa se asemenecu inchinarea sau cu
rugdciuneatraditionaH. Tillich a recunoscutla sfargitul vielii lui ci nu se mai
ruga.El medita doar.Nu existdacelgen de comuricareinterpersonaldcareseafl6
in centrulcregtinismuluigi pe carea practicat-oIsus in Evanghelii gi in favoarea
cireia a pledat El. In misura in carecinevacitegtescrierilelui Tillich, aiunge tot
mai mult Ia concluzia cA ceea ce se discuti nu este pietatea cre$tine sau
Dumnezeulcregtin.intr-adevit din multe puncte de vedere o carte cum este
Cournga to Bea LuiTrllichpare sdaibd mai multe in comun cu hinduismul dec6tcu
cregtinismulistoric.16
In plus,estediscutabildacdopinia lui Tillich urmeazi neapdratdin metodalui.
El lucreazicu aqa-zisametodi a corelirii. Dupd ceseanalizeazdsitualiaculturald,
seformuleazdo intrebarefilozoficd la care apoi teologiadI un rdspuns.Cu alte
cuvinte,respunsurile oferite de ieologie sunt corelate cu intrebdrile puse de
culture. O intrebare fundamentali care este pusd efectiv in fiecare situalie
culturali estein legiturd cu existenla,Sianume:,,Dece existdcevain loc sdnu fie
nimic?"Tillich oferdca respunstemeliafiinfei. ExistXcevadeoarecein toateexisti
putereafiintdrii care cauzeazdca acel ceva sd fie ceeace este.Trebuie insd ca
rdspunsulsdvind in aceastdformd specifici?Rispunsul ortodox esteDumnezer"r.
Dumrezeu este puterea fiinlerii, insd El este de asemeneao fiinld, deqi, fdri
indoiale,fiinla supremi gi nelimitati. La intrebareade ce existdceva,Dumnezeu
esteun rdspunscel putin atat de bun ca 9i temeliafiinlei a lui Tillich. in conceplia
hadilionali DumnezeuesteCreatorul,independentgi separatde toate lucrurile;
el aducetoate lucrurile in fiinji. Aceasii conceptiepermite o crealie adevdrata,
inhucatexistenlalui Dumnezeunu depinde de nimic altceva.El estein gi din
Sine.Conceplialui Tillich, pe de alte parte, limiteazd fiinfa lui Dumnezeu la
existentatuturor celorlaltefiinte. El nu putea fi inainte de existenlaa altcevasau
fdri existenlaa altceva.
Teologin
morlii lui Dwnnezeu
O a treia forte a secoluluial XX-leacarea accentuatimanen{alui Dumnezeu
esteTeologiamorlii lui Dumnezeu. Degi existi mai rnulte nuanle ale expresiei
l-Ti yuor.
i"h,spt"r,nti. Theology, r, p. 245.
16. Ibid.,p,127. Cf. Paul Tillich, TltcCorrrngc
to Bc,New Haven, Conn.,YaleUniversity,1952,p. 84
ti urm.,Si descriereape care o faceRollo May meditatiei lui in Paulrs: Ret itlisccnccs
ol a Fien.lship,
NewYork,Harper and Row,1973,p.94-96.
272 CumesteDumnezeu
,,moartea lui Dumnezeu", ceea ce se are de obicei in vedere prin ea este cd

Dumnezeu a existat odatd in mod transcendent ca ceea ce 'ihomas Altizer
numegte fiintd primordiali. Totugi, in decursul unei lungi perioade de timp
Dumnezeu a renuntat la aceststatut separat sau transcendentgi a devenit imanent
in natud 9i in rasa umani.17 Printr-o serie de etape Dumnezeu a ajuns se Se
ideniifice cu omul. Acest procesa fost incheiat in persoanalui Isus. O dati cu
venirea Lui pe pimant, Dumnezeu a devenit in mod irevocabil parte a lumii.
Moartea lui Dumnezeu a fost prin urmare ceva in genul unei sinucideri a
Dumnezeului primordial, adice o renunlare de bune voie la statutul Lui
primordial. El nu mai are o existenteseparatdde ceaa fiinlelor umane.Cu venirea
lui Isus a inceput un proces de difuziune a naturii divine, astfel incat ea se gesegte
in prezent pretutindeni in umanitate. Din acestmotiv noi 1l vedem acum pe Isus
in fiecarepersoanddin rasa umani. Cum a spus Isus insugi, El poate fi gdsit in
aproapele nostru. Faptele ficute din tndurare gi din dragoste pentru altii sunt
ficute pentru El (Matei 25:31-40).Dupd cum s-a exprimat William Hamilton: ,,Isus
urnbld prin lume mascat." il gdsim ascunsin spatele infitigerii orictrrei alte fiinte
omenegti.l3
O datd cu difuziunea naturii divine, frontiera dintre sacru gi secular a dispdrut
pentru toate obiectivelepractice.ln mod tradilional, Dumnezeuputea fi gisit in
cadrul unor practici religioase distincte cum sunt inchinarea, rugeciunea gi
meditatia. Dumnezeu nu Se mai gdsegtein acesteactiviteli. Asemeneapractici
sunt acum cu totul lipsite de sens.Daci ar fi si se recuperezesimtul divinitetii, eI
ar putea fi recuperat la fel de bine printr-o participare la migcareapenhu drepturi
civile ca gi prin inchinarea intr-o catedrah, sau poate chiar gi mai bine.le
Cum s-a intAmplat in cazul liberalismului 9i in cel al lui Tillich, teologia morlii
lui Dumnezeu are gi-ea tendinla de a pierde dimensiunile personale ale
experienJei religioase. lntr-o luare de cuvdnt pe marginea agendei incomplete a
teologiei morfii lui Dumnezeu, Hamilton observa ce statutul inchinirii gi al
rugdciunii esteproblematic.20Prin urmare, aceastemigcareestedoar cu pufin mai
mult decat un umanism agezatin contextul simbolisticii gi arhitecturii religioase.
Dimensiunea unui Dumnezeu personal gi transcendent a fost pierdute intr-o
asemeneamesura irxcat existe prea pufine motive pentru a cataloga o anumitA
experienli ca fiind religioasi in afari de cel ce are un caractermistic. ln plus, etica
cregtind practicate in acest caz nu prea are o bazi ideologicd. Afirmafiile
doctrinarecareau servit c6ndvaca fundatie a practicii etices-audus; rdmdnedoar
suprastructura eticii, probabil ca o remdgitd emolionali dintr-o perioadd mai
timpurie.
Ar trebui se observem in acestmoment ce Biblia afirmh de fapt imanenta lui
Dumnezeu, insi in cadrul unor limite precise.Atunci cdnd acestelimite sunt
depdgiteapar anumite probleme.in primul rand, va fi dificil de deosebitlucrarea
17. ThomasJ. J. Altizer,The Gospelof ChristiarAfrreifir,Philadelphia,Westminster1966,p.77-84.

18. William Hamilton, ,,TheDeath of God TheologiesToday", in Thomas J. J. Altizer $i William
Hamilto , RodicalTheolow and the Dealh of God,Indianapolis, Bobbs-Merrill, 1966,p. 49.
19. lbid.,p.48.
20. William Hamiltorr ,,The Unfinished Agenda of the Death of God Theology" (cuvantare tinute
Ia Bethany Theological Seminary Oak Brool Illinois, martie 1966).
Cit de aproapesau cat de depaite esteDumnezeui imanenta qi transcendenta 273
lui Dumnezeu de orice altceva, inclusiv de activitatea demonicd din lume gi din
societateaumani. Lucrul acesta a fost observat de Karl Barth in doui momcnte
diferite. Cel dintAi era legat de Primul Rizboi Mondial, cand anumiti crestini
germani au identificat politica de rezboi a impdratului Wilhelm cu lucrarea lui
Dumnezeu pentru realizarea scopurilor Lui. Al doilea moment a fost in anii '30,
c6nd cAliva cregtini au considerat cd politica lui Adolf Hitler gi nazismul sunt
activitatea lui Dumnezeu in Iume.2r
in ambele cazuri, presupunerea ce tot ceea ce se intAmpli este voia lui
Dumnezeu a fdcut ca unii cregtini sinceri sd aprobe gi sd sustini un lucru care era
de fapt rdu gi anti-cregtin. Acesta este unul dintre pericolele exageririi imanentei
lui Dumnezeu. Dacd Dumnezeu este complet inanent in crealie gi in istorie,
atunci nu mai existd nici o bazi pentru a face evaludri etice. Nu mai existA nici nn
standard obiectiv exterior pe biza ciruia si se facd asemenea judeci{i. Atunci
cand accentudm peste mdsuri imanenJa in defavoarea transccndenfei, Dumnezeu
devine de fapt o etichet; pentru cele mai inalte valori, idealuri gi aspiralii ale
omului. Edward Scribner Ames spune ce Dumnezeu este un fel de A}iia Mcler satr
ca unchiul Scrrr.22
Cu sigurante cd acest lucru nu este ceea ce in mod tradigional a
fost numit cregtinism.
Mai mult decat atat, dupd cum am observat mai devreme, dimensiunea
personali a lui Dumnezeu ajunge sd se piarde. Nu este posibil si ai pirtigic, si ai
o relatie reciproce, cu un dumnezeu complet imanent. Activitatea religioasd
devine doar o versiune a diverselor tipuri de activitate sociale. Cu toate ce Isus a
spus intr-adevir: ,,... ori de cate ori ali ficut acestelucruri unuia dln acegti foarte
neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati fecut" (Matei 25:40),El nu a spus ce acesta
estesfugural mijloc prin care putem se-I ardtam dragostea noastri. Cea de-a dorra
mare porunci este: ,,Sdiubegti pe aproapele teu ca pe tine insuti"; aceastainsd nu
inlocuiegte sau nu implinegte in mod exhaustiv prima poruncd: ,,Si iubegti pe
Domnul Dumnezcul tiu, cu toati inima ta, cu tot sufletul tiu, gi cu tot cugetul
tdu."
lmplicatiile imanentei
Imanenta divind limitate, aga cum o invald Scriptura, are mai multe implicatii:
1. Dumnezeu nu este limitat la a lucra direct pentru a-$i realiza scopnrile. Degi
o vindecare survenitd in urma rugiciunii poporului Sdu este o lucrare divin.l cAt
se poate de evidentd, tot lucrarea lui Durnnezeu este gi cAnd prin aplicarea
cunogtintelor qi a priceperii sale un medic reugegtesi-gi readucd pacientul intr-o
stare bune de sendtate. Medicina face parte din rcvelalia generali a lui
Dumnezeu, gi Iucrarea nedicului este un canal pentru activitatea lui Dumnezcu.
Esteun rdspuns dramatic la rugiciune cind un cregtin care se afld intr-o ncvoic
financiardprimegte prin pogtd un plic anonim cu bani, inse este in acecagimdsure
lucrarealui Durnnezeu cAnd i se dd prilejul sd munceasci pcntru banii de care are
nevoie.
2. Dumnezeu poate sd foloseascdpersoane ii organizalii care nu sunt in mod
21. Karl Barth,TlrcC,,,,,

utchnl1dlhe PoliticalProblcmof Ow Dnl/,New York, Scribner,1939
22. EdwardScribnerAmes, R.Lgror,New York, Henry Holt, 1929,p. 133.
declarat cregtine. ln vremurile biblice Dumnezeu nu S-a limitat la a lucra numai

prin naliunea legimdntului, Israel, sau numai prin Bisericd. El ga folosit chiar gi
de Asiria, o natiune pigdnd, pentru a aducepedeapsaasupralui Israel.El esiein
stare si foloseasci organizatii seculare sau cregtine doar cu numele. pAnd gi
necregtinii fac unele lucruri cu adevirat bune sau vrednice de laudd. Ceea ce nu
inseamni ce acestefapte sunt ln vreun fel lucriri meritorii careii califici in vederea
m6ntuirii pe oamenii care le fac. insd asemeneafapte pot contribui la implinirea
scopurilor lui Dumnezeuin lume, chiar dacdcei ce le fac nu le recunoscca atare.
Astfel, daci nu este implicai6 in vreun fel compromiterea adevirului biblic,
cregtinii gi Biserica pot uneori coopera cu organizagiilesecularepentru a realiza o
parte din planul lui Dumnezeu.
3. Ar trebui si apreciem tot ce a creat Dumnezeu. Natura nu esteceva ce existe
doar ca o realitate date, ceva ce poate fi prddat pentru scopurile noastre. Ea estea
lui Dumnezeu9i El esteprezentqi activ in cadrul ei. Degi ea i-a fost daid omului
ca se fie folositd pentru a satisface nevoile iui legitime, nu se cuvine ca el se o
exploatezepentru propria lui plicere sau din licomie. Dumnezeu esteprezent in
naturd,protejandpisirile gi florile; un tratamentegoist9i plin de cruzime aplicat
acestoraeste dureros pentru El. Prin urmare doctrina despre imanenta divine are
aplicaNie ecologicd. Ea are de asemenea unele implicatii in ceea ce prrvegre
atitudinea noasha fald de semenii nogtri. Dumnezeu este cu adeverat prezent in
fiecare om (degi nu in sensul special in care El sdHgluiegtein cregtini). Din acest
motiv oamenii nu trebuie dispreluili sau tratati intr-un mod lipsit de respect. Un
mod de a ne arlta dragostea fald de Durmezeu este acela de a trata cu afecliune
diversele fiinte din creafie ir care El locuiegte gi prin care lucreazd. invilitura lui
Isus din marele discurs escatologicdin Matei 25 se aplicd intr-un mod special aici.
4. Putem invela ceva despre Dumnezeu din crealia Lui. Tot ceeace existe a fost
adus in fiinli de chtre Dumnezeu gi, in plus, este locuit in mod activ de EI. Se
poate agadarse detectemunele puncte de reper cu privire la felul de a fi al lui
Dumnezeu prin observareacomportamentului universului creat. De exemplu, se
pare ci in cadrul creatiei se aplicd un anumit tipar logic. Existi o ordine, o
regularitate.Mai mult dec6t atAL s-a descoperitcA putem ajungela o mai buni
intelegere a naturii prin intermediul unor metode rationale de investigare. Degi cu
sigurante cX sunt unele diferente, existi aici un temei convingetor pentru a se
presupune cd Dumnezeu este de asemeneaordonat 9i cd putem sd aiungem se 1l
intelegem mai bine printr-o folosire iudicioasi a logicii. Cei care cred ci
Dumnezeu este haotic, arbitrar sau capricios din fire 9i ci acliunile Lui sunt
caracterizatede paradox gi chiar de contradicfie, fie cd nu au examinat cu atenfie
comportamentul lumii, fie cd au presupus cd Dumnezeu nu opereazi in nici un fel
in cadrul ei.
5. Imanenta lui Dumnezeu inseamnd ce existd anumite puncte in care
Evanghelia poate stabili un contact cu cel necredincios. Daca itxtr-o oarecare
mesure Dumnezeu este prezent gi activ in irtreaga lume creatd, El esteprezent gi
activ gi in oamenii care nu gi-au dedicat personalviala Lui. Exisid astfel unele
puncte in care ei vor fi sensibili la adevtrrul mesaiului Evangheliei, zone in care
sunJ irx leglture cu lucrarea lui Dumnezeu. Evanghelizarea are ca scop gdsirea
acelorpuncte gi direcfionareamesajuluiinspre ele.
CAtde aproapesau cat de departe esteDumnezeu: imanenta qi transcendenta L/J
Transcendenta
Celdlaltaspecial relaliei lui Dumnezeucu lumea estetranscenden[aLui. Prin
aceastanoi inlelegem cd Dumnezeu este separat de natnri 9i umanitate gi
independentde ele. Dumnezeunu estenumai atagatde creatiaLui sau implicat
in ea.El ii estegi superior din mai multe puncte de vederesemnificative.
Bazelebiblice
Mai multe pasajedin Scripturdafirmd conceptultranscendenteidivine. Acest

conceptesteuna dintre temelespecificeale cdrlii lui Isaia.in Isaia 55:8-9citim cd
gandurilelui Dumnezeu transcendgandurile omului: ,,Cdcigandurile Mele nu
sunt gandudle voastre,gi ciile voastrenu sunt cdile Mele, zice Domnul. Ci cAt
suntde suscerurile fald de pdmdnt,atAtsunt de susciile Mele fali de ciile voastre
gi gindurile Mele fafd de gAndurilevoastre."in Isaia 6:1-5Domnul esteinfdtigai
,,gezAnd pe un scaunde domnie foarteinalt". Serafiistrigd ,,SfAnt,sfAnt,sfdnteste
Domnulogtirilor", un indiciu al transcendenleiLui, 9i adaug6:,,TotpdmAntuleste
plin de mirirea Lui", o referirela imanenfaLui. Isaiardspundeprin recunoagterea
propriei lui necurdlii. Astfel, faptul ci Dumnezeu transcendeomenireatrebuie
vdzut nu numai prin prisma mdretiei Lui, a puterii gi cunoagteriiLui, ci gi prin
prismabundtefi Lui, a sfinleniei9i puritelii Lui. Isaia57:15exprimd de asemenea
atattranscendenta, cat gi imanentaIui Dumnezeu:,,Cdcia9avorbegteCel Preainalt,
a cdrui locuinJi estevegnicagi al cerui Nume estesfAni. ,,Eu locuiescin locuri
inaltegi in sfinlenie;dar sunt cu omul zdrobit gi smerit, ca sd inviorez duhurile
smeritegi sd imbdrbdtezinimile zdrobite."
Citirn desprehanscendentalui Dumnezeugi ir:ralte cdrti ale Bibliei. Psalmul
113:5-6spune: ,,Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, care locuiegteatat de
sus?EI Igi pleaci privirile si vadd ce se facein ceruri qi pe pemant." ln Psalmul
123:1El estedescrisca ,,locuindin ceruri". In Ioan 8:23Isus faceo cornparalieintre
Sinegi cei care1l asculte:,,Voisunteli de jos,Eu sunt de sus;voi sunteti din lumea
aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta."
Modelede transcendente
Motivul transcendenleilui Durnnezeu - ideea ce Dumnezeu este o fiinte

independentide restul universului 9i superioardacestuia- segdsegteprin urmare
pretutindeni in Biblie. Trebuie si ne inhebdm acum ce model, ce formd de
expnmarepoatereprezentagi comunicacel mai bine acestadever.
Modalultradilional
Esteevident din textelepe carele-am citat deja cd ideeabiblicd se bazeazi in
mareparte pe imagisticaspatiald.Dumnezeuestezugrdvit ca fiind ,,mai ilftalt",
,,deasupra",,,foarteinalt". Ceeace nu esteun lucru surprinzator,deoareceintr-o
lumein carezborul nu a fost incd realizat de catre oameni,gi nici nu aveasi fie
realizatpentru o lungd perioadd de timp, era un lucru firescca superioritateasd
fie expdmatdin termeni de indllime.
Asiezi inse, pentru persoanelesofisticateesie dificil, daci nu imposibil, sd-gi

imaginezetranscenden{alui Dumnezeuin acestmod. Existedoue motive pentru
acest lucru, unul dintre ele line de cultura generah, iar ceHlat are un ciracter
teologic. Pe de-o parte, referirile la ,,sus" gi ,,ios" sunt inadecvatein zilele noastre.
In vremurile biblice,9i timp de secoleduptr aceea,s-apresupuscd toatecorpurile
ceregti sunt localizate deasupra pdmintului. insl cunoagtereafaptului cd
pdm6ntul nu este o suprafale pland 9i cd face de fapt parte dintr-un sistem
heliocenhic, care la rdndul lui face parte dintr-un univers mult mai mare, a fdcut
ca aceast; presupuneresd nu poati fi sustinutd.in plus, ceeace un american
numegte,,sus" este ,,jos" pentru un australiangi vice versa.Nu este agadarun
lucru potrivit sd se incerce explicarea transcendenlei in termenii verticalitdlii. A
vorbi despre Dumnezeu ca despre cineva aflat ,,pe-acolo pe-afar|" mai degrabe
decit ,,acolo sus" rezolvi aceastd problem5, inse tot nu elimind problema
teologicd.B
Problema teologicd are de-a face cu natura lui Dumnezeu. Dupd cum am
observatmai devreme,problema situfuii in spafiu nu I se aplicd lui Dumnezeu. El
nu este o fiinti maieriaH; prin urmare nu are coordonatele spafiale care sd-I
precizezelocul gi extinderea. Nu are nici un senssi vorbegti despre Dumnezeu de
parcd localizarea Lui ar putea fi reprezentatd grafic pe nigte coordonate
astronomice,sau de parci s-ar putea ajunge la El daci s-ar cdltrtorisuficient de
departe gi suficient de mult in timp cu nava spafiald.El este un duh, 9i nu un
obieci.
ModeIuIlui KarI Barth
ln secolut al XX-lea, s-a pus din nou un accent major pe hanscendenta lui
Dumnezeu in gAndirea gi opera lui Karl Barttr, mai ales in lucrdrile lui timpurii gi
in mod specific in Ri)anerbrief.in aceasti lucrare el a vorbit despre Dumnezeul
Necunoscut.2a DurnnezeuesteCel completaltul, aflat cu mult deaiupra celorlalte
divinitdli ale lumii din zilele lui Pavel 9i deasupratuturor divinit,iliior pe careIe
creeazi g6ndirea modernd.
Dumnezeu nu este divinizarea unei trdsdfuri a omului sau natura umand la
superlativ. El este separat de om printr-o infiniti diferenld calitativd.25in om tr,.,
existd nici o scAnteiede afinitate cu divinul, nici o abilitate de a produce revelatie
divini, nici o rdmSgite de asemdnarecu Dumnezeu. Mai mult dec6t at6t,
Dumnezeu nu este implicat in nature sau conditionat de ea. El este dincolo de
oricelimitare de acestgen.r6$i El nici nu estecunoscutcu adevdratde noi. El este
cel ascuns;El nu poate fi descoperit prin strddania omului, verificat prin dovezile
intelectuale ale omului, sau inieles prin prisma concepteloromului. Atacul energic
din partea lui Barth impotriva tuturor formelor de teologie naturald a fost o
expresie a credintei lui in transcendenta divind. Revelalia vine numai in urma
iniJiativei proprii a lui Dumnezeu; 9i atunci cdnd vine, ea nu este mediati prin
culturd ir:ransamblul ei. Ea vine - dupd cum seexprimd Barth - de sus,pe verticali.
-eJiiaf.- toM, phladelphia,
noUi* on,Ho,lest westminster,
1969,
p.29-44-
24. Karl Barth, Der Rdemerbrief:Abdtuck der neuenButbeitung, Zui.ch, E.i.Z. Verlag, 1967, p. -11,-72.
25. lbid.,p.31.5.
26. lbid..o.11.
Cit de aproapesaucatde departeesteDumnezeu:imanentagi transcendenta 277
Omul nu este niciodate gi sub nici o formd, in stare sd facd din Dumnezeu
posesiunea lui.27
Dupd pirerea multor teologi,inclusiv ceade mai tArziu a lui Barth, conceptia
iniJialda lui Barth despretranscendentea fost extremisti. Luati sub forma ei cea
mai literald,ea pirea si impiedice efectiv orice posibilitatereali de comunicare
dintreDumnezeu9i om. Existao diferentdmult prea mareintre Dumnezeugrom,
o respingereprea energicda culturii. Insdaceastaa fost o foartenecesarecorectare
aplicateaccentului antropocenhicpe care il avea ilr cea mai mare parte a ei
imanentismulsecoluluial XIX-lea.Problemacaresepune aici pentru noi estedacd
nu cumva am putea exprima hanscendentalui Dumnezeu intr-un mod mai pulin
extremistqi care si aibd sens ir:r termenii secolului al XXlea. Nu e nevoie sii
incercemneapirat si facem doctrina acceptabildpentru oamenii seculari ai
secoluluial XXlea, insi trebuiecel pulin sd le furnizim cregtinilorcontemporani
un mod de gAndirecaresd faci limpede faptul cd din punct de vederemetafizicAi
spiritualDumnezeuestealtfel decdtomul qi natura.
ModelulnonspalialaI lui SorcnKierkagnnrd

Conceplialui SarenKierkegaarddespretranscendentadivini l-a influenfat in
multe privinte pe Karl Barth. Degi existecatevaelementeextremistein g6ndirea
Iui Kierkegaard,el oferi unelemodaliteti cu adeveratcreativede exprimarea ideii
de hanscendenld.Doue dintre ele au fost dezvoltatede Martin Heineckensub
denumireade diferentdcalitativegi diferentedimensionaH.
Prin diferentecaliiativdseinlelegeci diferenJadintre Dumnezeu$i om nu este
numai una de grad. Dumnezeunu estenumai diferit de om, ci mult mai mult
decatatat.Cei doi sunt de genuri fundamentaldiferite. Astfel ci Dumnezeunu
poate fi cunoscut prin selectareagi arnplificareacelor mai inalte gi mai bune
elementedin om. Fiind diferit din punct de vederecalitativ,Dumnezeunu poatc
fi extrapolatdin ideile pe carele are omul, 9i nici din calitetilepersonalitaFisau
caracteruluilui.28
La redecinaacesteipozitii sie credinlacdinsugirilenu pot fi redusela cantitef.
Nici un fel de acumularecantitativdnu poate aveadrept rezultat oblinereaunei
noi calitdti.Existe aici o diferenli peste care nu se poate trece prin acumuliri
cantitative.Astfel, chiar dacdcheva ar lua bumbacAil-ar supuneunor prelucrdri
repetate, tot nu ar obJineniciodati mdtase.Mdtaseaestepur qi simplu cevadiferit.
Cazurilein care in urma unor adiugiri pare sd rezulte cahteti noi sunt de fapt
iluzii. Ca exemplu de iluzie intelectuali sd ludm cazul nagilor.Imaginafi-vd un
na9,imbricat de sdrbetoare,gatade nuntd. Daci rnai addugdmun nagseintample
cevauimitor: apareo noui caltate, deoareceacum avem dolnngi.insd aceastaeste
numaio iluzie auditivd, o farsdfacutdpe seamaauzului. Nu avem un nou tip de
oameni,posedando calitate deosebitd,aceeade a cAnta doine de jale sau de
bucurie;avem numai un nag in plus, de acelagitip ca gi cel pe care l-am avut
inilial.Nimic nu s-a schimbatdin punct de vederecalitativ.gi la fel seintampld 9i
cu incercdrilede a ajungela Dumnezeuprin mijloaceintelectuale(dovezi pentru
existenfalui Dumnezeu)sau morale (mAntuireaprin fapte).Sepoateca uneori s6
-i.
Kurlili, Chrr"h Dogrrlatics,
Ed,inblrr1h,
T. and T. Clark, 1936,vol. 1, partea 1, p. 188-190.
28. Martin Heinecken, TheMonent Beforecod, Philadelphia, Muhlenberg, 1956,p. 81,83.
278 CumesteDumnezeu
ne gandim cd am reugit,insi succesulnostru estemai degrabi unul iluzoriu dec6t

unul real. Noi nu putem aiunge la Dumnezeu prin a adiirga mai multe informalii
sau mai multe fapte, deoarece Dumnezeu este Dumnezeu, nu doar o formd
superlativda omului.
Dac6, asemenealui Barth, am considera ce noflunea lui Kierkegaard despre
diferenia calitativd dintre Dumnezeu 9i om estede domeniul infinitului, religia 9i
teologia ar fi imposibile. intrucAt, dac{ diferenJa dintre Dumnezeu Qrom esre
infinita, dace Dumnezeu este infinit mai diferit de om in natura Lui, atunci nici
chiar Dumnezeu nu poate se treaci pesteprdpastie 9i si ajungd la om.reNu trebuie
insi ca cineva sd afirme ci aceastddistincfie esteinfinite pentru a se pesha ideea
ci diferen(adintre Dumrezeu 9i om esteuna de gen gi nu numai de grad.
Celilalt aspectrodnic al modelului de transcendentepropus de Kierkegaard
este diferenta dimensionald.$ Nu numai cd atunci c6nd este mdsurat in termenii
dimensiunilor umane Dumnezeu este infini! El este9i intr-o dimensiune cu totul
diferite. Este ceva in genul difere-n1eidintre o figurd bidimensionald (un plan
orizontal) 9i una tridimensionaH.ln cazul celei din urmi dimensiuneaaddugatd
(cea verticald) nu numai ca intersecteaz5 planul orizontal, dar este gi
hanscendentd fald de el.
Conceptul de diferentd dimensionala ar trebui totugi ldrgit. Dumnezeu se afld
intr-o dimensiune diferitd fald de a noastre nu ilx sensul unor coordonate spaliale
diferite, ci in sensul unei diferente calitative. Acesta este sensul lirg al
dimensiunii. Sd ne aducern aminte, spre exemplu, ce sunetul reprezintd o
dimensiune diferitd fali de imagine. intrebarea ,,ceculoare are Do unu?,, esteuna
la carenu sepoaterispunde (degiun rdspuns,,corect,,ar fi desigur cd estealb, cel
putin la pian). Culoarea gi sunetul sunt doud dimensiuni diferite; esteimplicat un
senstotal diferit.
Conceptul de diferenti dimensionaldne di posibilitatea sd ne qAndim la
transcendentegi la imanentdimpreuni. Dumnezeuse afld in acelagiioc in care
suntem noi, cu toate acesteaEl nu ne este accesibilintr-un mod obignuit, intrucai
El este intr-o dimensiune diferitd. El se afli la un nivel diferit sau intr-o sferi
diferitd a rcalitdtii. Totalitatea sunetelor dintr-o anumitd incepere pot se ne
serveasci drept exemplu. Maioritatea dintre ele nu pot fi percepute cu atutorul
unui auz normal. Dacd insd vom aduce in incipere un aparat de radio receptie gi
il folosim la toate gradaliile scalei, vom descoperi o gamd largi de sunete. Toate
aceleunde radio erau imanente in inceperearespective,irxsi h nigte frecvente care
nu pot fi percepute in mod nemijlocit de cetre urechea umand. in mod
asemdndtor, Dumnezeuestelangi noi; prezenlagi influenla Lui sunt pretutindeni.
Cu toate acestea,intrucAt Se afli intr-o sferi spirituali a realitatii, noi nu putem
ajungela El prin simpli deplasaregeografici.Estenevoiede o schimbarea stirii
pentru a se efectua trecerearespectivi, de o schimbarecare implicd de obicei
moartea.Astfel, Dumnezeu poate fi aproape,atat de aproape,gi totugi foarte
departe,dupd cum indici mai multe texte din Scripturi (de ex. Ieremia 23:23;
Efeseni4:6).
29. Sor€n Kierkegaard, Concluding lJnscientifc Postscript, trad. i^ Ib. engl. D. F. Swenson gi W.
Lowrie, PrincetoDNJ., PrincetonUnive$ity, \941, p.369.
30. Heinecken,Mornc t B(hrc God,p. g}-ch.
CAtde aproapesau cat de departe este Dumnezeu: imanenta Qitranscendenta 279
Motlelul istoric aI teologieispernnfei
O orientare teologicdrecentecare inlesnegteqi ea inlelegereatranscendenlei
esteteologia sperantei.In loc sd-giimaginezerelalia lui Dumnezeucu lumea in
termeni cosmologici,teologia speranteifolosegternai degrabi un model istoric.
Transcendenla lui Dumnezeuesteuna escatologicd, nu spa{iald.3lEl nu numai cd
hdiegtein trecut gi lucreazl prin evenimentetrecute,El nici mdcarnu esteimanent
in cadrul evenimentelorprezente. Mai degrabi, El apare la granila viegii cu
deschidereaei spre viitor. Chiar dacdunele aspecteale acesteiteologii sugereazi
cdDumnezeunu esteincd atat de completpe cat il descrieBiblia,totugi avem aici
de-a face cu un Dumnezeu care este transcendentin sensul ce trdiegte gi
functioneazdacolo unde noi nu am fost incA.Deplasareade la om la Dumnezeu
nu esteo schimbarea locului (de aici acolo),ci una a stdrii (de la acum Ia atunci,
de la prezent la viitor). Degi aceasti teologie subliniazd corect transcendenta
istoricda lui Dumnezeu,nu ar trebui ignoratdtranscendenlaLui cosmologicesau
metafizicd.
ImpIicaliile transcendentei
Doctrinadespretranscendenliaremai multe implicalii carevor afectacelelalte

credinte9i practici ale noastre.
1. Existecevasuperior omului. Omul nu estebinele suprem drn umvers, sau
mXsuraabsolutda adeverului gi a valorii. Binele,adevdrul gi valoareanu sunt
determinatede fluxul schimbitor al acesteilumi 9i al opiniei umane.Existi ceva
de sus care di valoare omului. Valoareaomului nu constdin faptul cd el este
produsulculminant al procesuluievolutig ci in faptul cAFiinta supremegi eterne
l-a ficut dupd propriul ei chip. Nu evaluareaomului de cetreel insu6i,ci iudecata
Dumnezeuluicelui sfant esteceacareii de valoareacestuia,
2. Dumnezeunu poate fi niciodatd cuprins complet in concepteleomenegti.
Aceastainseamnd ce nici una dintre ideile noastre doctrinare - oricAt de
folositoaregi corectear fi - n-upot epuiza pe deplin natura lui Dumnezeu.EI nu
estelimitat la modul in careII intelegem.$i nici formelenoastrede inchinaresau
stilurile noastredin domeniul arhitecturii bisericegtinu pot exprima pe deplin
ceeaceesteDumnezeu.Nu existdnici o modalitatein carenoi oamenii si putem
sdil reprezentdmadecvatpe Dumnezeusau sd ne apropiem agacum trebuie de
3. M6ntuirea noastrdnu esterealizareanoastre.Pdrtigia cu Dumnezeu nu o

puiem obiine prin a ne croi un drum in sus spre El. Lucrul acestaesteimposibil.
Noi nu suntem ir:rstare sd ne ridicem la nivelul lui Dumnezeu prin implinirea
standardelorLui pentru noi. Chiar dacdam fi in staresd facemacestlucru, tot nu
ar fi realizareanoastrd.insugi faptul cdnoi gtim ceanumeagteaptiEl de Ia noi line
de descoperirea Lui de Sine,gi nu de ingeniozitateanoastri. Prin urmare chiar gi
in absenlaproblemei aditionale a picatului, pirtigia cu Dumnezeu ar fi o
problemdlegatdstrict de caracterulLui plin de har.
4. Vaexistaintotdeaunao diferenldintre Dumnezeugi om. Pripastia dintre cei
31.. Frederick Herzog, ,,Towards the Waiting Cod" , in The hturc of Hope: Thcologyos Escltr.tology,
ed.FrederickHerzog, New York, He.der and Herder,1970,p.59-61.
doi nu este numai o disparitate morala 9i spirituali care a apdrut o date cu

ciderea. Ea este metafizice,izvordnd din creafie.Chiar gi atunci c6nd vom fi
rdscumpdrati9i glorificati, vom fi tot numai fiinle omenegtiinnoite. Nu vom
deveni niciodatd Dumnezeu. El va fi intotdeauna Dumnezeu qi noi vom fi
intotdeaunaoameni, astfel cd va existaintotdeaunao transcendentd.MAntuirea
constein faptul cd Dumnezeune restaureazdfdcAndu-neceeace a intentionatEl
si fim, 9i nu inseamndce ne inalte la ceeace esteEl.
5. Reverentaesteo cerinli de la sineinteleasein relatianoastrdcu Dumnezeu.
Uneleforme de hchinare, accentuAndpe drept bucuria 9i incredereape carele are
credinciosulin relalia cu un TatAcerescAi iubitor, irec din pdcatedincolo de acest
punct Si ajung la o familiaritate excesivd,tratandu-Lpe Dumnezeuca pe un egal,
sau incd 9i mai rdu ca pe un servitor.Aceastanu se va intAmpla insd, dacd am
pdceput conceptultranscendenteidivine. Degiesteloc qi nevoiede un entuzrasm,
9i probabil chiar de o exuberanldin exprimare, acesteanu ar trebui sd ducd
niciodatdla pierderearespectului.Va existaintotdeaunaun sentirnentde infiorare
gi uimire, perceptia acelri nisterium tremendum cum I-a numit Rudolf Otto.3,Cu
toate ce existedragoste,increderegi sinceritateintre noi 9i Dumnezeu,totugi,nu
suntem egali cu Dumnezeu.El esteDomnul suveran,atotputernic.Noi suntem
slujitorii gi urmagii Lui. Aceastainseamnec; vom supune vointa noastrdvoii lui
Dumnezeu;nu vom incercasdfacemvoia Lui dupd a noastri. Rugdciunilenoastre
vor fi gi ele influentatein mod corespunzdtor.in loc sd facemcereriin rugdciunile
noastre,ne vom ruga agacum S-arugat Isus:,,Nu voia Mea, ci voia Th si sefac5.,,
6. Ne vom agtepta la lucrdri cu adevdrat transcendentedin partea lui
Dumnezeu.Astfel nu ne vom agteptasd aibi loc numai aceleIucruri care pot fi
sdvArgiteprin mijloace naturale. In timp ce vom folosi toate miiloaceletehnice
disponibile ale civilizatiei moderne in serviciul realizArii scopurilor lui
Dumnezeu,nu vom incetaniciodati sd fim dependenfide lucrareaLui. Nu vom
neglija si ne rugdm pentru ciliuzirea Lui sau pentru intervenlia Lui speciald.
Astfel, de exemplu, consiliereacregtind nu se va deosebi de alte tipuri de
consiliere(naturalistdsauumanistd)doar prin faptul ci esteprecedat;de-oscurtd
rugiciune. Va existaagteptareacd Dumnezeu,ca rdspunsIa credinldgi rugdciune,
va lucra in unele moduri carenu pot fi prevdzutesau produse exclusivpe baza
factorilor naturali.
La fel ca gi cu imanenfalui Dumnezeu,in cazul transcendenteiLui trebuie se
ne pezim de pericoleleunei accentueriexcesive.Nu il vom cduta pe Dumrezeu
numaiin domeniu)religiossaudevogional; il vom cdutagi in aspectele
,,seculare,.
ale vielii. Nu ne vom agteptanumai Ia minuni, dar nici nu Ie vom desconsidera.
Uneleatribute- cum sr-rntsfintenia,eternitatea,omnipotenta- exprimdcaracterul
transcendental lui Dumnezeu.Altele, cum esteomniprezenla,exprimd imanenia
Lui. insd daci tuturor aspectelornaturii lui Dumnezeuli se di accentulgi atenlia
care le sunt -atribuite de Biblie, rezultatul va fi o inlelegere intregita despre
Dumnezeu. in tirnp ce Dumnezeu nu se afl6 niciodatd cu totul in limitele
priceperii noastre,intrucat trececu mult dincolo de ideile gi formele noastre,EI
estetotu$i intotdeaunadisponibil pentru noi candne intoarceminspre El.
32. Rudolf Otto, ?h. Ideaof theHoly,New.'lork, Oxford University,1958,p. 12-40.
11 r-=
ll En
Caracterultriunical lui Dumnezeu:

Trinitatea
invataturabiblica
Unicitalea
luiDumnezeu
Divinitatea
celorTrei
Caracterul
t unic
Intemretarilediacronice
Conceptia,economicS" despreT.initate
Monarhismul dinamic
Monarhismul modalist
Formularea ortodoxda doctrinei
Elementele esentialeale uneidoctrinedespreTrinitate
Ceutareaanalogiilor
Doctrina despre Trinitate este una din doctrinele cu adevdrat

distinctive ale cregtinismului. Printre religiile lumii cregtinismul este unic prin
emitereapretentiei cd Dumnezeu este unul gi ce, totugi, existe hei persoane care
sunt Dumnezeu. Fic6nd astfel, el prezinte ceea ce la prima vedere pare a fi o
doctrin{ care se contrazice pe sine. Mai mult, aceasti doctrinA nu este afirmatd pe
fati sau in mod explicit in ScripturS. Cu toate acestea,minlile devotate au atuns la
Caln timp ce ceutau se face dreptate mdrturiei Scripturii.
' Doctrina tinitdlii este cruciah pentru cregtinism. Ea
se ocupi de cine este
Dumnezeu,cum esteEI, curn lucreazi El 9i de felul in care trebuie se ne apropiem
cteEl, Mai mult decAt atat problema divinitX$i lui Isus Cristos, car€ a fost un
pUnct de mare tensiune de-a lungul istoriei, este foarte strans legate de felul in
qpreintelege cineva Tiinitatea. PoziJia pe care o ludm in problema TrinitAfi va
profund cristologia noastrS.
lJ, De asemenea,aceasti pozitie ne va aiuta se respundem la mai multe trtrebari
naturtr pracfice. Cui trebuie se ne inchinim noi - numai Tatdlui, numai Fiului,
Duhului SfAntsau Dumnezeului triunic? Cui trebuie se ne rugem? Trebuie
separat lucrarea fiecdruia i.n parte, sau putem consideracd moartea
a lui Isus este,intr-un fel sau alhrl, si lucrarea.Tatilui? Ar trebui se se
ci Fiul esteegalul Tatdlui in ceeace pdvegte esenta,sau ar hebui sa I se
un statut intrucatva inferior?
281
282 CumesteDumnezeu
Pe parcursul formuldrii conceptiei noastre cu privire la Trinitate, metoda
noastri teologici va fi pusd la incercare.int*cat *irritatea nu este prezentate
explicit ir Scripturd, va trebui si combindm teme complementare,sd facem
deduclii bazatepe inveldturile biblice gi si ne fixim alegereaasupraunur anumit
tip de vehiculconceptualpentru exprimareaintelegeriiioastre. in plus, pentru cd
procesul de elaborareal doctrinei are o istorie lungi gi complexd,va lrebui sd
evaludmvarianteledin trecut in lumina perioadeiislorice gi i culturii in careau
aperut gi se enuntem doctrina intr-un fel care sd fie tot aiat de adecvatpentru
veacul nostru. Agadar, formularea unei pozilii cu privire la Trinitate este un
veritabil exerciliu in domeniul teologiei sistematlce, carc qace uz de toate
deprinderile careau fost discutateir:rcapitolelede inceput.
Vom incepe studiul nostru despre Trinitate prin examinareabazei biblice a
doctrinei. Acest lucru estede o importanld majoid penhu tot ceeace facemaici.
Va fi important sd observdmacel tip de mirturie din Scripturdcarea determinat
Bisericasd formt'lezegi sApropundaceasta ciudat; doctrind.Vom examinaapoi
diverse variante istorice ale doctrinei, observAndaccenteleparticulare,puncLle
tari gi slibiciunile. in celedin urrnd,vom elaborapropria noastrdvariantd Dentru
vremurile in care treim, incercdndsd-i ilustram 9i sd-i clarificam tezeleintr-un
asemeneamod incat sd facemca ea si fie semnificaiivdpentru eDocanoastra.
invititura biblici
lncepemcu datelebiblce caresereferdla doctrina despreTrinitate.Existdtrei
tipuri separate de dovezi care, irsd, srmt in interrelatie: dovezi i:r favoarea
uniciteui lui Dumnezeu - faptul ci Dumnezeu".tu U.rrrl; dovezi cd existd trei
persoanecare sunt Dumnezeu;gi in fine, indicalii sau cel pulin aluzii referitoare
la caracterultriunic al lui Dumnezeu.
Unicitatealui Dumnezeu
Religia evreilor antici a fost o credintd riguros monoteiste, cum a gi rAmas de

fapt religia iudaicd p6nd in zilele noastre. Unicitatea lui Dumnezeu i-a fost
revelatdlui Israel in diferite momente in timp gi in diverse moduri. Cele zece
porunci, de exempl.u,incep cu afirmaJia ,,Eu sunt Domnul Dumnezeul tdu, care
te-ascosdin Tara Egiptului, din casarobiei.Sdnu ai alli dumnezeiafardde Mine,,
(Ex.20:2-3).Termenul ebraic tradus aici drept,,afard de Mine,, sau,,pe lange
Mine" este ']?-rU (nt panni),careinseamni; /il teram,,in falaMea,,.Dumnezeu
Igi demonstraseexistenlaLui unicd prin ceeace fdcuse, astfelera indreptiflt se
Si
primeascainchinarea,devoliuneaFi ascultareaexclusivddin partealui isiael. Nu
existaualtii caresd-gifi sprijinit in mod asem;ndtorpretentiila divinitate.
Interzicereaidolatribi, cea de-a doua porunce 1v. 4), se bazeazdgi ea pe
caracterul unic al lui Iehova. El nu va tolera nici un fel de inchinare la obiecte
fdcute de mAini omenegti, fiindcd numai El singur este Dumnezeu. El este
singurul membru al unei clase unice. Respingereapoliteismului se intahegte
pretutindeni in Vechiul Testament.Dumneieuigi demonstreazdin mod repeiat
Caracterultriunic al lui Durnnezeu:Trinitatea 283
superioritatea fati de alti prctcndenli Ia divinitatc. S-ar pr.rtea,bineinjeles, sus(ine
cA aceasta nu demonstreaz.i in cele din urmd cd Vechir-rl Testamcnt
propovidlriegte monoteismul. S-ar putea, pur gi sinrplu, ca ceilalgi durnnezei
(adici, dumnezeii altor nafiuni) sd fic cei respingi de Vechir"rlTcstanent, insd sA
existe mai mult decat r-ln singur Dumnezeu adevirat al israelililor. Drept rAspuns
nu trebuie decat sa sr-rblinicmfaptul ci pretutindeni in Vechiul Testament se aratA
chr cA existe numai un sir1gur Dumnezeu al lui Avraam, Isaac Ai Iacori gi ntr m.ri
multi (de ex., Ex. 3:13-15).
Un indiciu mai clar in favoarea unicitifii lui Dumnezeu este Sftclrn din
Deuteronom 6, conlinAnd marile adeviruri cu privire la care celor din poporul lui
Israel li s-a poruncit si le asimileze 9i sd le intipireascd 9i in minlile copiilor 1or.Lor
li se poruncise sA mediteze Ia aceste invdtituri (,,poruncilc acestea ... si le ai in
inima ta", v 6). Sd vorbeasci despre ele acasd9i pe drum, cAnd se culcau gi cAnd
se sculau (v 7). Sd foloseasci mijloace vizrrale care aveaLrrolul de a atrage atentia
asupra acestor irvetihui - sd le poarte legate la miini gi ca nigte fruntarii, si lc
agezepe ugorii caselor lor gi pe porlile lor. Dar care slrnt oare acestemari adevdruri
care se cereau a fi atAt de accentuate?Unul dintre ele este la rnodul indicatir', o
prcpoziJie declarativi; celdlalt este la modul imperati\' sau o por-rnc6. ,,Asculti,
Israelel Dommrl Dumnezeul nostnl este singurul Domn" (v.4). Degi in acest caz
existi diverse traduceri legitime ale termenilor ebraici, toate accentueazi
deopotrivi divinitatea unicd, firi egal a lui lehova. Cel de-al doilca mare adevir
careconforrn dorhlei lui Dumnezeu urma si fie invitat gi transmis mai departe de
cdtre Israel este o poruncd bazati pe unicitatea Lui: ,,Si ir.rbegti pe Domnul
Dumnezeul tiu, cu toate inina ta, cu tot sufletul tAu 9i cu toati puterea ta" (v 5).
DeoareceEl este Unul, tot devotarnentul h-riIsrael trebuia si-I aparlind nunai Lui.
Dupd Srcrflc (Deut. 6:4-5)sunt repetate porr-rnciledin Exodul 20. Celor din poporul
lui Israel li se spune in termeni pozitivi: ,,Sete temi de Donrnul Dumnezeul tdu, s6-I
slujegti9i pe Numele Lui si jr.rri"(Deui. 6:13).in termcni neg.rtivi,1i se spune: ,,Si
nu vh duceti dupi alli dumnezei, dinhe dumnezeii popoarclor din jurul vostrr-r"(v 14).
Dumnezeu este in mod evident un singur Dumnezeu, cxch.rzAndu-seposibilitatea
ca vreunul din dumnezeii popoarelor invecinate si fie real gi, prin ulmare, vrednic
de slujireasau devotamentul cuiva (cf. Ex. 15:11;Zah. 14:9).
Invitetura privind unicitatea lui Dunnezeu nu se limitcazi la Vechjul
Testament.Iacov 2:19 poruncegte credinta intr-un singur Dumnezeu, de5i remarcd
insuficienta acestui lucru atunci cAnciestevorba de justificare. Pavel sr-rbliniazi qi el
unicitatea lui Dumnezeu. Discutand despre consumarea cdrnii care a fost jertfitd
idolilor, apostolul scrie nrmdtoarele: ,,...gtjm ce in lun.reun idol estetot una cu nimic
ii ce nu este decat un singur Dunrnczer-rTatil, de la carc au venit toate lucrurilc gi
pentru care treim noi; gi nu existi decdt un singur Domn: lsus Cristos, pril carc.tr
venit toate lucrurilc Ai prin care trdim noi" (1 Cor. 8:4,6, NIV). Aici Pa,,'el,asemenea
Legii lui Moise, exclude idolatria pe motiv cA nu cxisti decat un singur Dumr.rezeu.
In mod similar, Pavel ii scrie lui Timotei: ,,Cdci esteun singur Dumnezeu, gi este un
shgur mijlocitor intre Duntrrezetr gi oameni: Omul lsus Cristos, care S-a dat pe Sine
lnsugi, ca pret de rescumpirare pentru tofi" (1 Tim.2:5-6). Degi la prima vedere
acesteversete par si Il distingi pe Isus de singrrrul Dumnezeu, Thtel, accentul
principal al primului citat este cd numai Dumnezeu cste cu adevdrat Dumnezeu
(idolii sunt nirnic), iar al celui de-al doilea cd nu existi decAtun shgur Dumnezeu
gi un singur mi.ilocitorintre Dumnezeu9i oameni.
Divinitateacelor Trei
Toateacestedovezi, dacesunt luate ca atare,ne-ar conducefdri indoiald la o

credinla fundamental monoteiste. Atunci ce anume a determinat Biserica sd
meargi dincolo de ele?Fird indoiali, mdrturia biblicd suplimentardin favoarea
faptului cd trei persoanesunt Dumnezeu.Divinitatea celei dint6i, a Taidlui, este
rareori pusi la indoiald. Pe ldngd pasajeledin scrierile lui Pavel pe care tocmai
le-am citat (1 Cor. 8:4, 6; 1 Tim. 2:5-6),putem adiuga cazurile in care Isus
vorbe$te despre Thtdl ca despre Dumnezeu. in Matei6:26 El arate ce ,,Tatel
vostru cel cerescle hrdnegte[pdsdrile cerului]". intr-o afirmalie asemanetoare
careurmeazecevamai incolo El arati ci ,,Dumnezeuimbracdiarba de pe c6mp,,
(w 30). Iar in verseiele31-32El afirmi ci noi nu trebuie sd ne intrebdm ce vom
manca,ce vom bea sau cu ce ne vom imbrdca deoarece,,Tatdlvostru cel ceresc
Stiece aveti trebuinld de ele". Esteevident cd pentru Isus ,,Dumnezeu,,9i ,,Tatdl
vostru cel ceresc"sunt expresiiinterschimbabile.$i in numeroasealte referiri la
Dumnezeu,Isus Il are in mod evident in vederepe Taidl (de ex., Matei 19:23-26;
27:46;Marcu 12:77,24-27).
Cevamai problematicestestatutul lui Isus capersoanddivine, cu toateacestea
Scriptura Il considerdgi pe El Dumnezeu.(De vreme ce subiectuldiviniiitii lui
Cristosva fi dezvoltat in sectiuneadesprecristologie[capitolul 321,nu vom intra
in preamulte detalii in acestcapitol.)O referirecheiela divinitatealui Isus Cristos
se gdsegtein Filipeni 2. In versetele 5-11 Pavel a luat ceea ce dupe bate
probabilitdgilea fost un imn al Bisericiiprimare gi l-a folosit ca bazi pentru apelul
adresatcititorilor lui de a practicaumilinfa. El faceobservaliacd,,mdcarcd [Isus]
aweachipul lui Dumnezeu, totugi n-a crezut ca un lucru de apucat sd fie
deopotrivecu Duinnezeu" (v 6). Cuvdntul tradus aici cu ,,chip,,esiepopQri. Acest
termen ir:rgreacaclasicd,precum gi in ceabiblicd, inseamnd ,,setul de caracteristici
carefac ca un lucru si fie ceeace este".El denoti adevaratanaturd a unui lucru.
Cuvantul popoi este in conhast cu oxips, care este gi el tradus in general cu
,,formd",dar in sensulde configurafiesauinfeligareexterioard,mai degrabddecAt
in sensulde substanfS.
Dupd pirerea lui Pavel, un iudeu ortodox instruit in invaldtura strictd a
iudaismului rabinic, versetul 6 este furh-adevdr o afirmaJie uluitoare. Reflect6nd
credinla Bisericii primare, versetul sugereazdo dedicare profundd fald de
divinitatea depline a lui Cristos. Aceastddedicareeste indicatd nu numai prin
folosireatermenului popQri, ci gi prin expresia,,deopotrivdfioa] cu Dumn"zurr;. Se
susline in general ci sensul versetului 6 este ce Isus poseda egalitatea cu
Dumnezeu, dar nu a incercat sd se menfind in aceasteshre. Unii au argumentat
insd cd Isus nu a posedategalitateacu Dumnezeu;prin urmare versetulspune cd
El nu a rAvnit gi nu a aspirat la egalitateacu Dumnezeu.Astfel, ripncypdv(,,un
lucru de apucat") nu ar trebui interpretat ca,,un lucru de care sd te tii,,, ci,,un
lucru pe caresd pui stipAnire". Acestargumentesteinsd evident gregit,deoarece
versetul7 aratdce dimpotrive, H ,,S-agolit pe Sine" (taurbuiriuoocv).Degi pavel
Caracterultriunic al lui Dumnezeu: Trinitatea 285
nu specifici de ce anume S-a golit Isus, este indiscutabil faptul ci aceasti golirc a
fost o etape activd de renunlare de Sine, gi nu un refuz pasiv dc a acJiona. Prin
urmare, egalitatea cu Dumnezeu este ceva ce El posedase mai inainte. $i Cel care
esteegal cu Dumnezeu trebuie si fie Dumnczeu.r
Un alt pasaj semnificativ este Evrei 1. Autorul, a cemi identitate ne este
necunoscutd, scrie unui grup de cregtini evrei. El (sau ea) face mai rnulte afirmalii
carepresupun din plin deplina divinitate a Fiului. in primclc versete,in care se
sustine ce Fiul este superior ingerilor, scriitorul (la care de aici inainte ne vom
referi cu pronumele masculin) obserud cd Dumnezeu a vorbit prin-Fiul, L-a pr.rs
mogtenitor al tutr-rror lucrurilor, gi a ficut univcrsul prin El (v.2). El II descrie apoi
pe Fiul ca,,strdlucirea [tina$yaopc]gloriei lui Dumnezeu" (NIV) 9i ,,reprezentarea
exactd a fiinfei Lui" (yapur:.1pt1g uroorrloe<4).Degi s-ar putea probabil susline ci
pdn aceasta se afirmd doar cd Dumnezeu S-a revelat pe Sine prin Fiul, nu gi ci
Fiul este Dnmnezeu, contextul sugereazi altceva. Pc lAngd faptul cd Se numepte
pe Sine Tatil Celui pe care il numegte aici Fir-r(v 5), se iratf in versetul 8 (carc
reproduce un citat din Ps. 45:6) cd Dumnezeu I Se adrescazi Finlui cu
,,Dumnezeule" gi in versetul 10 cu ,,Doamne" (autorul citeazd Ps. 102:25).
Scriitorr"rlincheie observAnd cd Dumnezeu I-a zis Fiului: ,,$ezi la dreapta Mea"
(din Ps. 110:1).Este sernnificativ faptul cd scriitorr-rlScripturii Ii se adreseazi unor
cregtini evrei, care cu sigurant6 cd erau imbibali dc monoteism, intr-un fel care
afirmi incontestabil divinitatea lui Isus gi egalitatea Lui cu Tatdl.
Un r"rltimargumcnt este propria congtienld de sine a lui Isus. Ar trebui sA
observim cd Isus nu $i-a afirrnat niciodate in mod direct divinitatea. El
niciodati nu a spus pur gi simplu: ,,Eu sunt Dumnezeu." Cu toate acestea,mai
multe tipuri de dovezi sugereazi faptul ci acesta este felul in care Isus S-a
inleles pe Sine. El a prctins cd posedi ceca ce de drept ii aparline nr.rmai lui
Dumnezeu. El a vorbit despre ingerii lui Dumnezeu (Luca 12:8-9; 15:10) ca
despre ingerii Lui (Matei i3:41). El a considerat cd impdrilia lui Dumnezeu
(Matei 12:28;19:L4,24;27:31, 43) 9i alegii lui Dumnezeu (Marcu 13:20)sunt ai
Lui. In plus, a pretins ci iarte pdcatele (Marcu 2:8-10).Iudcii au recunoscut ci
numai Durnnezeu poate ierta picatele gi in consecinli L-au acuzat pe lsus de
blasfemie(p)"coQ1pic). El a pretins de asemeneaci deline puterea de a judeca
lumea (Matci 25:31)9i de a donni peste ea (Matei 24:30;Marcu 14:62).
, In plus, putem observa cum anume le-a rispuns Isr-rscelor care L-au acuzat ci
Igi arogi divinitatea, cat gi celor care I-au atribuit-o sincer. Atunci cAnd a fost
judecat,acuzalia adusi impotriva Lui a fost cd a pretins ci este Firrl lui Dumnezeu
(loan I9:7; Matei 26:63-65). Daci Isus nr-r S-ar fi considerat pc Sine Dumnezeu,
i. Existi interprct;ri Llivergentealc acestui pasaj, de cx., Ernst Lohmeyer, (Vr-ros/cs|sj frrr.
Ulttctsuchuiryz1tPhil.2:5 11, editia a doua, Heidelberg,Carl Winter 1961;Ralph Martin, Cl,.,rclr
C/r/isli,
Cambridge, UniversityPress,1967.At atrrtc in'.r atcntircitironrluirsupralui Rcginalcl I.{.
Fullcr,TheFa tdatio]js al Nnu Tcstakrnt Christalogy, Nclv V)rk, Scrjbner 1965,p. 235, n. 9; Leon
Monis, TlrcLord.ftonLHcarrc't:AStt!t|! o.fthc Nr:|''Tc\tn trrttTcniltntNa thcDtit!nrklH t dnity t)Jlcsl's,
Crand Raplds,Eerdmans,1958;Paul D. Fcinbcrt,,,The Kenosisand Christology: An Excgctjcal-
TheologicalAnalysis of Philippians 2:6-11",Tt.ittitylournol, ^.s. 1, 1980,pag. 21-,16.Morris, dc
exemplu,comenteazi:,,Estecu neputinli de sustinui ci Pavclse tamdeala un Isus care nrr cra m.ri
mult decatun om. Filipeni 2:5 qi urm. €ste un pasajcarc pentru a fi intelcs rcclam: divinitatca lui
lsusin cel mai dcplin sens" (p. 74).
286 CumesteDumnezeu
acestaar fi fost pentru El un prilej minunat de a corectao impresie gregitd.Cu

toate acestea,El nu a fdcut acestlucru. De fapt, tocmai atunci cdnd a fost iudecat
inaintea lui Caiafa, S-a apropiat cel mai mult de afirmareapropriei divinitali.
Intrucat atunci cAnd I s-a cerut: ,,Spune-ne -Ba daci esti Crislosul, Fiul lui
Dumnezeu",El a rdspuns:,,Da,...sunt! mai mult, vd spun cI de acum incolo
veti vedeape Fiul Omului gezandh dreaptaputerii lui Dumnezeugi venind pe
norii cerului". Fie cd El a dorit sd fie executatpe baza unei invinuiri false,fie cd 5-a
consideratpe Sine Fiul lui Dumnezeu. Mai mult decai atat, c6nd Toma I s-a
adresatlui Isus cu ,,Domnul meu 9i Dumnezeul meu,, (Ioan 20:2g),Isus nu a
dezaprobat apelativul.
Existi, de asemenea, texte biblice care il recunosc pe Duhul SfAnt dreoi
Dumnezeu.Aici putern faceobservaliaci existi gi pasajein carereferirilela Dulrul
SfAntsunt interschimbabile cu referirile la Dumnezeu. Un asemeneaexemplu este
Fapte5:3-4.Anania gi Safuaau pdstrato parte din preful obginutin urma vanzarii
proprietdlii lot pretinzand in mod fah ce suma depusd la picioarele apostolilor ar
fi intregul lor cAgtig. Aici a-L minfi pe Duhul SfAnt este egalat "r-t u:-Lrnir,gi p"
Dumnezeu(w 4). Duhul Sfdntestedescrisgi ca poseddndinsugirilelui Dumnezeu
9i sdvdrgind lucrdrile Lui. Duhul Sf6nt este Cel care ii dovedegte pe oameni
vinovati in ce privegtepdcatul,dreptateagi judecata(Ioan 16:8-11). El regenereazX
saude viale noud (Ioan3:8).in 1 Corinteni 12:4-11citim cd Duhul esteCel caredd
daruri Bisericii9i igi exerciti suveranitateapestecei careprimescaceledaruri. ln
plus, El primegteonoareagi gloria careli sunt rezervatenumai lui Dumnezeu.
In 1 Corinteni 3:16-17Pavel le reamintegtecredinciogilorcd ei sunt Templul
lui Dumnezeugi cd Duhul Lui locuiegtein ei. in capitolul 6 el spunecd trupurile
lor sunt temple ale Duhului Sfdnt (w 19-20).,,Dumnezeu,,si ,,buhul SfAni,,par
si fie expresiiinterschimbabile. Exisd de asemeneamai multe locuri in care
Duhul SfAntestepus in raporturi de egalitatecu Dumnezeu.Un asemeneacaz
esteformula de botez din Matei 28:19;un al doilea estebenedictiapaulind din
2 Corinteni 13:14;9iin fine, mai estegi I petru 1:2,unde petru se adreseazi
cititorilor lui ca unora alegi,,dupi gtiinta mai dinainte a lui DumnezeuTatil, prin
sfintirea lucratd de Duhul, spre ascultareagi stropirea cu sAngele tui isus
Cristos".
Caracterultriunic
La prima vedere,acestedoue categoriide dovezi - unicitatealui Dumnezeugi

caracterul Lui intreit - par a fi conhadictorii. in primii ani ai existentei ei, Biserica
nu a preaavut prilejul shstudiezerelaiiadintre acestedoue seturide date.procesul
de organizare interna gi de propagare a credintei gi chiar lupta pentru
supravietuire intr-o lume osdH au exclus in mare parte posibilitatea unei reflectii
doctrinare serioase.Pe mesurd ce a dob6ndit -ui rnulU sigurantd, Bisericaa
inceput sacauteunelemodalitdti de a potrivi acestedoud tipuri de materiale.Ea a
conchiscd Dumnezeu trebuie i:rfeles ca fiind trei persoaneintr-una singuri, sau cu
alte cuvinte triunic. In acestmoment trebuie sd ne punem intrebarea dace aceastd
doctrindesteprezeniateexplicitin Biblie,dacdesteiugeratddoar de Scripture,sau
dacdnu cumva estenumai o deducgiefdcutd pe baza unor invitituri din Biblie.
Caracterultriunic al lui Dumnezeu: Tiinitatea 287
Un text care a fost citat in mod traditional ca unul care merturisegte despre
Trinitate este 1 Ioan 5:7, care, agacum se gisegte el in versiunile mai timpurii, cum
este King James, suni astfel: ,,Cici sunt trei care merturisesc in cer, Tatel,
CuvAntul gi Duhul SfAnt: gi acegtia trei sunt una." in acest caz, dupd cAte se pare,
i avem o afirmalie clari 9i concisd in favoarea triunicitdtii. Din nefericire insi, baza
textualeesteatat de slabe ir:rcatunele traduceri recente (de ex., NIV) includ aceastd
afirmafie doar la notele de subsol in italice, iar altele o omit complet (de ex., RSV).
Daci existd o bazd biblicd pentru Trinitate, ea trebuie ceutate altundeva.
Forma de plural a substantivului care il desemneazi pe Dumnezeul l-ri Israel,
E'n)N ('clohira),este considerati a fi uneod o sugestie a unei perspective trinitare.
Termenul este un nume generic folosit gi pentru alli dumnezei. CAnd este folosit
cu referire la Dumnezeul lui Israel, el se gisegte in general, dar nu intotdeauna, Ia
plural. Unii ar spune cd aici este vorba despre o aluzie indirecti la natura
pluraliste a lui Dumnezeu. Totuqi, aceasti formd de plural este de obicei
interpretatd ca un semn al maiestilii sau intensit;tii, mai degrabi decAt al
multiplicitdJii naturii lui Dumnezeu. Theodorus Vriezen crede ci forma de plural
estemenitd sd il ridice pe referent la statutul de reprezentant general al clisei gi,
prin urmare, respinge ideea cd doctrina despre Trinitate este indicatd in mod
indirect in Geneza 7:26.2 Walter Eichrodt crede cd prin folosirea pluralului
maiestdfii ('clohfur) scriitorul Genezei a intentionat si-gi fereasci propria
cosmogoniede orice urmd de gAndire politeiste gi in acelagi timp sa il preiinte pe
Dumnezeu Creatorul drept conducdtor absolut gi singura fiinld a cdrei voingd are
weo greutate.3
Interpretarea \ri 'elohim ca plural al maiesietii nu este in nici un caz
suslinutd in mod unanim de teoriile recente cu privire la Vechiul Testament. in
1953G. A. F. Knight a adus argumente irnpotriva ei in cadrul unei monografii
intitulaie ,4 Biblical Appronch to the Doctrinc of tIrc Trinity. El a afirmat ci a face
din'cloftlar un plural al maiestilii insearnni a transfera in ebraica veche un rnod
de gAndire modern, intrucAt in relatirile biblice toti li se adreseazd la singular
impdralilor lui Israel qi ai lui Iuda.a Degi a respins pluralul maiestdlii, Knight a
subliniat totuqi cd in ebraicd existd o ciuddlenie care ne va aiuta se inlelegem
termenul in cauzi. Cuvintele pentru apd gi cer (prinire altele) sunt la plural.
Gramaticienii au denurnit acest fenomen pluralul cantitatiw Apa poate fi
imaginati sub formd de picituri individuale de ploaie sau sub forma unei mase
de apd ca cea a oceanului. Knight a sus{inut ci aceasti diversitate in unitate de
nature cantitativ5 este un mod corespunzetor de a infelege substantivul la
plval 'elohin. EI a crezut, de asemenea,ce aceastaexplicd de ce substantivul
singular',)i$ ('adonai) estescris sub formd de plural.s'
Existi gi alte forme de plural. in Geneza 1:26bumnezeu spune: ,,Sdfacem om
dupd chipul Nostru." Aici pltrralul apare aUt la verb, ,,sl facem,,. c,.it la
9i
adjectivul posesiv, ,,nostru". $i in Geneza 11:7existd un verb Ia plural: ,,Haidern!
sd Ne pogordm gi sd le incurcin acolo limba." C6nd Isaia a fost chemat, el L-a
2. TheodorusVriezen,A,t Ou i c of Old Testnnrcnt Theology, Oxford,B. Blackwell,1958,p. 179.

3. WaltcrEichrodt,Tftcologyof theOld Tcstatlret, philadelphia,Wcstminster,1961,p. 1gi.
G. A. n Knight, ,4 BiblicalApproachto lheDactrirc of tllc Trinity, Edinburgh, Oliver and Boyd,
_-4.
1953,p. 20.
5. tbid.
auzit pe Domnul intreb6nd: ,,Pe cine si trimit gi cine va merge pentru Noi?,,
(Isaia 6:8). S-a obiectatcd acesteasunt forme de plural ale maiestdtii.Este insi
semnificativddin punct de vedere logjc trccucndi la singular la plural in cazul
primului gi al celui de-al treileadintre acesteexemple.Geneza1:26spunede fapt;
,,Apoi Dumnezeu a zis [singular]: "Sd facem [plural] om dupd chipul Nostru
[plural]."" Scriitorul Scripturii nu folosegtepluralul (maiestdlii) in cazul verbului
care este cuplat cu 'elolim, trsd Dumnezeu estecitat ca folosind un verb la plural
atunci cdnd Se referd la Sine. in mod similar tn Isaia 6:8 citim: .,Pecine si trimit
[sin^gular]9i cine va merge pentru Noi [ptural]?"
Invefitura cu privire la chipul lui Dumnezeu in om a fost gi ea consideratd o
aluzie indirectd la Tiinitate. Geneza1:27spuneurmdtoarele:
Dumnezeua fdcutpe om dupd chipul Siu,
l-a fdcut dupi chipul lui Dumnezeu;
pa e berbdteasce gi partefemeiasce
i-a ficut.
Unii ar argumenta cd aici avem de-a face cu un paralelism, nu numai in cazul
primelor doui r6nduri, ci ir1 toate trei chiar. Astfel, ,,parte berbdteascegi parte
femeiascdi-a fdcut" esteechivalent cu ,,Dumnezeua fecut pe om dupd chipul Sdu,,.
Pe aceastdbazd,chipul lui Dumnezeuin om (la modul generic)trebuie'vezutin
faptul cd omul a fost creat parte birbiteascd gi parte femeiasci (adicd,plural).6
Acest lucru inseamnd ci chipul lui Dumnezeu constdcu sigurantAintr-o unitaie in
pluralitate,o caracteristiciatat a ectotipului*,cAt gi a arhetipului.ln Ceneza2:24
birbatul gi femeiaurmeazdsd devine una ('l[g - 'echad); se lacereferirela unirea
a doud entitefl separate. Este semnificativ faptul ci acelagicuvant este folosit in
legiturd cu Dumnezettin Shema:,,Domnul Dumnezeul nostru este singurd ['f [t$]
Domn" (Deut. 6:4).Se pare cd aici se afirmi cevadesprenatura lui Dumnezeu-
El e^steun organisrn,adicd,o unitate formatedin pdrti distincte.
In mai multe locuri din Scripturd cele trei Persoanesunt prezentate irnpreuni
in unitate gi intr-o egalitate evidente. Un asemeneacaz esteformula de botez, aga
cum esteea prescrisdin Marea Insircinare (Matei 28;19-20): botezul estein (sau
intru) numele Tatilui 9i al Fiului 9i al Sfdntului Duh. Observati ce ,,nume" este la
singular, cu toate ce sunt incluse trei persoane. Observaii, de asemenea,ci nu
existe nici o aluzie la inferioritate sau subordonare. Aceaste formuld a devenit
parte a unei tradiiii foarte timpurii in Bisericd - ea se gi selte in Didahii (7. 1.-\ gi
in Apologia(1. 61) lui Iustin.
O alte prezentare directi a celor trei nume impreune estein benediclia paulini
din 2 Corinteni 13;14- ,,Harul Domnului Isus Cristosgi dragostealui Dumnezeu,
$i imperiegirea Sfintului Duh sd fie cu voi cu toti!". Din nou cele trer nurne sunt
intr-o unitate gi intr-o egalitate evidenti.
AtAt in Evanghelii, cAt 9i in Epistole existd unele ingiruiri ale celor trei
Persoane,care nu sunt chiar atat de directe gi explicite. ingerul ii spune Mariei cd
Pruncul ei va fi numit sfAnt, Fiu al lui Dumnezeu, deoareceDuhul SfAnt va veni
6. Paul King Jewett, Man asMtIe ol1dFetfiale,Crand Rapids, Eerdmans, 1975,p. 33-40,43-48; Karl
Batth, ChutchDogtnatics, Edinburgh,T. and T. Clark, 195&vol. 3, partea 1, p. 183-201.
* ectotip - o copie, o reproducetefoarte aseminrbare
cu odginalul; este opus prototipului gi
arhetipului. (Gr. ectos- afard gi t ?os - imprimare) (nota trad.)
Caracterultriunic al lui Dumnezeu: Tiinitatea 289
peste ea (Luca 1:35),La botezul lui Isus (Matei 3:16-17)sunt prezente toate cele trei
Persoaneale Trinitdlii. Fiul estebotezat, Duhul lui Dunrnezeucoboari in chip de
porumbel qi Tatdl rostegte cuvinte elogioase la adresa Fiului. Isus leagd minunile
sdvArqitede El de puterea Duhului lui Dumnezeu 9i arati ce aceastadovedegte c6
ImperA$a lui Dumnezeu a venit (Matei 12:28).Modelul intreit poate fi vizut
9i in
afirmalia lui Isus ci va trimite peste ucenici promisiunea TatdLri (Luca 24:49).
Mesajul lui Petru de la Rusalii ii prezintd clin nou pe Cei trei impreun6: ,,$i acum,
o rlatd ce S-a iniltat prin dreapta lui Dumnezeu gi a primit de li Tatdl fdgdduinla
DuhuLri SfAnt, a turnat ce vedeti gi auziti... Pocdili-vi ... 9i fiecare din voi sd fie
botezat in Numele lui Isus Cristos spre iert.rrea pacatelor voastre; apoi veti primi
darul SfAntr-rluiDuh" (Fapte 2:33, 38).
In 1 Corinteni 1,2:4-6Pavel vorbegte despre acordarea unor daruri speciale
credinciogilor care se afli in trupul lui Cristos: ,,Sunt felurite daruri, dar este
acelagi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelagi Domn; sunt felurite lucrAri, dar
este acelagi Dumnezeu, care lucreazi totul in toti.,, intr-un anumit context
soteriologic el spune: ,,9i pentru ce sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimis in inirni
Duhul Fiului Siu, care strigd; (Ava!>, adici "Tati!,,,, .(Gal. 4:6). pavel vorbegte
despre propria lui slujire evocAnd ,,puterea harului, pe care mi l-a dat Dumnezeu,
ca sd fiu slujitorul lui Isus Cristos intre neamuri. Eu imi indeplinesc cu scumpdtate
slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile ie-t fie o
lertfi bine
primite, sfintitd de Duhul SfAnt" (Rom. 15:15,16). gi el leagd etapele din procesul
mAntuirii de diferitele persoane ale Trinitdlii: ,,9i Cel ce ne interegte impieund cu
voi, in Cristos, gi care ne-a uns, este Dumnezeu. El ne-a gi pecetluit, gi ne-a pus in
inimd arvuna Duhului" (2 Cor. l:2I-22). in mod sirnilar, pavel se adreseazi
tesalonicenilor prin formula ,,fraji preaiubili de Domnul,, gi aratd ci multumegte
fdri_incetare pentru ei fiindcd ,,de la inceput Dumnezeu v-a ales pentru mAntuire,
in sfintirea Duhului 9i credinfa adevdrului" (2 Tes. 2:13-14).Am prrtea menliona
aici 9i benediclia din 2 Corinteni 13:149i rugiciunea Iui pavel din Efeseni 3:14-19.
Este evident cd Pavel a vdzut o relatie foarte stransi infre cele trei persoane. La
fel.gi scriitorii altor epistole. Petru igi incepe prima epistold prin a se adresa
cititorilor lui din diaspora care sunt,,alegii... dupi gtiinla m;i dinainte a lui
Durnnezeu Tatil, prin sfinlirea lucratd de Duhul, spre ascultarea gi stropirea cu
sAngeleIui Isus Cristos" (1 Pet. 1:1-2).Iuda ii indeamnd pe cititorii lui: ,,...iidlgi-va
sufletegte pe credinla voastre preasfAntd, rugati-ve prin Duhul SfAnt,
linefi-vd in
dragostea lui Dumnezeu, gi agteptati indurarea Domnului nostru Isus Cristos
pentru viata vesnicd" (v.20-21).
O dovadd mult mai subtili in favoarea concepfiei trinitare a lui pavel este
modul in care el igi organizeazd unele cirfi. Astfei, atat forma, cat gi continutul
scrierilor sale exprirnd credinla lui in Trinitate. Arthur Wainwrisht a extins intr-o
oarecare mdsurd acest lucru.7 El rezum.i prima parte a Epistolei cdtre Romani
dupi cum urmeazd:
Judecatalui Dumnezeu asupra tuturor (1:18-3:20)

Justificarea prin credinla in Cristos (3:21-8:1)
Via{a in Duhul (8:2-30).
7. Arthur W. Wainwri+llt, TheTrinity h tht: Nc10Tcsttlmcnt,

Lc,ldta, S.pC.K.,1962,p.257 si urm.
O parte din Galateniurmeazi un tipar similar:
Justificarea prin credinla in Cristos (3:1-29)

Infierea prin rdscumpdrarealucrati de Cristos gi trimiterea Duhului (4:1-Z)
SclaviaLegii gi libertateadatd de Cristos(4:8-5:15)
Viata in Duhul (5:16-6:10).
Acelagi lucru este adeverat gi despre 1 Corinteni. Este evident cd Tiinitatea a
fost o parte exhem de semnificativi a conceptiei lui Pavel despre Evanghelie gi
despreviafa cregtind.
Cea mai puternicd dovadi a unei Trinitifl coegalepoate fi gisitd in cea de-a
patra Evanghelie.Formula it:ltreitdaparemereu: 1:33-34;14:1,6,26;16:13-15;20:21.-22
(cf. 1 Ioan 4:2, 13-1,4).Interac!iuneadintre cele trei Persoaneeste vizib e in toate
cazurile, dupd cum observeGeorgeHendry8 Fiul estetrimis de Tatdl (14:24)9i vine
de la El (16:28).Duhu.lestedat de Tatdl (14:16),estetrimis de la Tatdl (14:26),9i
purcede de la Tatel (15:26).Cu toate acesteaFiul este implicat indeaproape in
venirea Duhului; El Se roagd pentru venirea Lui (14:16);Tatil trimite Duhul in
Numele Fiului (14:26);Fiul va trimite Duhul de la Tatil (15:26);Fiul trebuie si plece,
ca se-L poate trimite pe Duhul (16:2). Lucrarea Duhului este intelease ca o
continuare gi finalizare a lucrdrii Fiului. Duhul va reaminti celespusede Fiul (14;26);
El va mdrturisi despre Fiul (15:26); El va declara ceea ce aude de la Fiul,
glorific6ndu-Lastfelpe Acesta(16:13-14).
$i prologul Evangheliei contine un matedal bogat ir:r semnificalie pentru
doctrina despreTiinitate. Ioan spunein primul versetal cerfi: ,,Cuvantulera cu
Dumnezeu gi CuvAntul era Dumnezeu" (6 frjyoe iy rpbq tbv 0e6v,rai Oebqriv 6
l61oq).Aici este indicatd divinitatea Cuvantului; observati felul in care alternarea
succesiunii cuvintelor in cazul primei gi a celei de a doua propozitii servegtela
accentuareatermenului ,,Dumnezeu"(sau ,,divin"). Gisim aici gi ideea c6 degi
Fiul este distinct de Tatel, existi totugi pertdgie intre ei, deoareceprepozilia ry6s
nu indici doar apropiere fizici de Tatil, ci 9i o intimitate a pdrtdgiei.
Existe Si alte moduri in care aceastdEvanghelie accentueazi apropierea 9i
unitatea dintre Tatdl9i Fiul. Isus spune:,,Eu gi Tatdluna suntem,,(10:30)9i ,,cine
M-a vdzut pe Mine a vezut pe Tatel" (14:9).El Seroagdca ucenicii Lui si fie una,
cum gi El cu Tatil sunt una (17:21).
Concluzia noashd pe baza datelor pe care tocmai le-am examinat este urmd-
toarea:Cu toate ce doahina Trinitdlii nu esteafirmata in mod expres,Scriptura, gi
mai alesNoul Testament,contineatat de multe sugestiicu privir; h divinitatea;j
unitatea celor trei Persoane,incat putem ftrlelege de ce a formulat Biserica aceastd
doctrin5, gi putem conchide ci a avut dreptate c6nd a ficut acestlucru.
Interpretirilediacronice
Dupd cum am observatmai devreme,in timpul primelor doue secoled.Cr.nu

a preaexistato dezbaterecongtientia acelorsubiecteteologicegi filozoficepe care
-e.
EII S ft"r,ary,The
H\IVSpirititrChtistiatl phitadelphia,
Theology, Wesrminster 1956,p.37.
Caracterultriunic al lui Dumnezeu: Trinitatea 291
le insumdm in prezent sub numele de doctrina despre Trinitate. Gdsim

intrebuintarea formulei triadice a Thtdlui, Fiului 9i Duhului Sf6nt, insi sunt relativ
putine incercdri de a o dezvolta sau explica. GAnditori ca Iustin 9i Tatian au
accentuatunitatea de esentd dintre Cuvant gi Tatil gi au zugrdvit-o cu ajutorul
exemplului luminii care nu poate fi separatd de sursa ei, Soarele.in acest fel ei au
ilustrat faptul cd, degi CuvAntul gi Ththl sunt distinc{i, ei nu sunt di.i,izibili sau
separabili.e
Conceptia,,economice"
despre Trinitate
La Ipolit gi Tertulian constatem aparilia unei conceptii ,,economice,, despre

Trinitate. Nu s-a prea incercat sd se exploreze relaliile eterne dintre Cei trei; mai
degrabd,a existat o focalizare asupra modurilor in care s-a manifestat Trinitatea
cu ocazia evenimentelor crealiei gi rdscumpdrdrii. in timp ce Fiul gi Duhul s-au
dovedit a fi altfel decAt Tatdl de-a lungul crealiei qi rdscurnpirdrii, ei erau
considerati de asemenea in mod inseparabil una cu El in fiinfa Lui eternd. Se
credeaci asemenea funcjiilor intelectuale ale unui om, raliunea lui Dumnezeu
sauCuvantul, este cu El in mod imanent gi indivizibil.
in conceptia lui Tertulian, existA trei manifestdri ale Dumnezeului unic. Depi
sunt distincte din punct de vedere numeric, astfel incAt pot fi numArate, ele sunt
cu toate acesteamanifestdri ale unei singure puteri indivizibile. Existd o distinclie
(distinctio) sau distributie (dispositio), nicidecum o diviziune sau separare
(sEnratio).Tertulian foloseqte unele exemple pentru a ilustra unitatea din cadrul
Dumnezeirii, exemple cum ar fi unitatea dintie o ridicini gi listarul ei, dintre un
izvor 9i rAul care va deveni, 9i dintre Soare gi lumina lui. Tatdl, Fiul gi Duhul sunt
una 9i aceeagisubstanld; aceastesubstanti a fost extinsa in trei manifestiri, insi
nu divizatA.lo
in chip de evaluare rapidi, observdm ci existi o oarecare lipsi de claritate la
aceasti conceptie a lui Tertulian. Orice efort penfru a aduce o infelegere mai
exactda acestei conceplii va provoca dezamdgire.
Monarhismul dinamic
La sfdrgitul secolelor al Il-lea 9i al IIIlea au fost fAcute doud incercdri de a

gasio definitie exacti a relatiei dintre Cristos qi Dumnezeu. Ambele concep;ii au
fost numite monarhism (literal, ,,suveranitate a unei singure persoine,,),
deoareceele subliniazi unicitatea gi unitatea lui Dumnezeu, insi doar cea de-a
doua gi-a revendicat acest nume. O examinare a acestor dori6 teologii ne va aiuta
si intelegem mai bine pozitia la care s-a oprit in cele din urmi cregtinismul
ortodox,
Iniliatorul monarhismului dinamic a fost un cornerciant de articole din piele
din Bizan! cu numele de Teodot, care l-a prezentat la Roma in jurul anului 190 cl.Cr.
In multe domenii doctrinare, cum sunt omnipotenla divind, irearea lumii gi chiar
9. IustinMartirul,DinlogcuiudeulTrifotl67.2;t2B.3-4.
10. Tertulian,
.4pologia
21.11-13.
292 CumesteDumnezeu
nagtereadin fecioarda lui Isus,Teodota fost intru totul ortodox.El a susjinut insi
cXinaintede botezIsusa fost un om obignuit,degiunul pe deplin virtuos. La botez,
Duhul, sauCristos,a coborit pesteIsusgi din acelmomentEl a irceput sdrealizeze
lucriri miraculoaseale lui Dumnezeu.Unii adeptiai lui Teodotau iusfinut ci Isus
a primit o nature divind doar in acelmoment saudupe inviere,insd Teodotinsugi
a negatacestlucru. Isus a fost un om obignuit,inspirat insd nu locuit de Duhul.rl
Un reprezentantde mai tArziu al acestuigen de invileture a fost pavel de
Samosata,caregi-aexpusteoriile la inceputul celeide a doua iumeteti a secolului
al IIIJea 9i a fost condamnat de sinodul din Antiohia, in 268. El a pretins ci
CuvAntul (Logosul) nu este o entitate personald,existentdprin sine; cu alte
cuvinte,Isus Cristosnu era CuvAntul,Mai degrabd,termenul sereferi la porunca
gi la decretullui Dumnezeu,Dumnezeua poruncit 9i a realizatceeace a voit prin
omul Isus. Aceasta este semnificalia lui,,Logos". Dace existd vreun element
comun intre conceplialui Teodotgi ceaa lui Pavelde Samosata,acestaestefaptul
cd Dumnezeu a fost prezent h mod dinamic in viala omului Isus. A existat o
lucraresau o forld a lui Durnnezeupesteomul Isus,sau in El sau prin EI, insi nu
a existato prezenli substanfialda lui Dumnezeuin El. Monarhismul dinamic nu
a fost niciodateo migcarerispendiie li populard.EI confineao noti de ralionalism
gi a fost mai degrabdun fenomenizolat.r2
Monarhismul
modalist
Prin contrast,monarhismul modalist a fost o invlteture populari, destul de
rdspAnditd.in timp ce monarhismul dinamic pirea sd nege doctrina despre
Tiinitate,modalismul pdreasi o afirme.Ambele tipuri de monarhismau dorit sd
pestreze doctdna despre unicitatea lui Dumnezeu. Modalismul insd, a fost
puternic atagatqi de deplina divinitate a lui Isus.Deoareceseconsiderain general
ce termenul Tafd desemneazi Insdgi Dumnezeirea,orice sugestiecd Fiul sau
Cuvantul esteintr-un fel sau altul diferit de Tatil ii deranjapJmodaligti, fiindcd
li se pdreaci au de-a facecu un caz de biteism.
Printre numeleasociatecu modalismulsenumdrdcel al lui Noetusdin Smirna,
careactivatin ceade-a doua jumdtatea secoluluial Il-lea; al lui praxeas(nume ce
ar putea fi de fapt o porecla a unui cleric neidentificat,insemndnd ,,bigFrel"),
care a fost combdtut de Tertulian la inceputul secolului al IIIJeal3; 9i al lui
Sabellius,carea scrisgi a invdlat la inceputul secoluluiaI III-lea.Sabelliusestecel
carea dus aceasteconceptiedoctrinardpAndla forma ei ceamai completd9i rnai
sofisticati.
Ideeade bazd a acesteigcoli de gAndireestec; existeo singure Dumnezeire
care poate fi identificati rAnd pe rdnd ca Tatil, Fiul sau Duhul. Termenii nu
reprezinti distinctii reale,ci sunt doar nigtenume potrivite gi utilizabile in diferite
momente.Tatdl,Fiul gi Duhul SfAntsunt identici - Ei sunt revelatii succesiveale
aceleiagiPersoane.Prin urmare solulia modalisti pentru paradoxul triunicitilii a
1L. Tertrlian, De pfttcscriptioe hnereticolum
53;Eusebit,Istofiabisericenscd5.28.
12. Ata asie,Desprcdecrctele Sinoduluide la Niccca(ApdrcrcnConcili l i dc taNiceea)S.2U Dcspre
Cohciliiledc Ia Arimi ium ti Seleach2.26; Eusebius,Isrorir bis?/r.eiscd7.30.
13- Tertulian,Adl'els s Prcxentn1.
Caract€rultriunic al lui Dumnezeu: Trinitatea 293
fost, nu trei Persoane, ci o singurd Persoand cu trei nume, sau trei roluri sau trei
activitili dif erite.ll
O alte idee de bazd a modalismului a fost aceeaci Tatil a suferit impreuni cu
Cristos, de vreme ce El a fost prezent in Fiul gi identic ca persoand cu Acesta.
Aceasteidee, numite ,,patripassianism", a fost considerati ereticd gi a fost unul
dinhe factorii care au dus Ia respingerea modalismului. (Se prea poate ca motivul
principal care a dus la repudierea patripassianismului si nu fi fost conflictul
acestuiacu revelatia biblicd, ci cu conceptul filozofic grecescal impasibihte$i.rs)
Trebuie recunoscut fapiul ci in invilitura monarhismului modalist noi avem
o teorie cu adevarat unici, originale 9i creativd, care, din unele puncte de vedere,
reprezintd un progres strelucitor. Sunt pestrate atat unitatea Dumnezeirii, cat gi
divinitatea tuturor Celor trei * Tatdl, Fiul qi Duhul Sfint. Cu toate acestea,atunci
cdnd a analizat aceaste teologie, Biserica a considerat cd are lipsuri in unele
privinte care nu pot fi neglijaie. Mai concret, faptul ci Cei trei apar din cAnd in
cAndsimultan pe scena revelaliei biblice s-a dovedit a fi un obstacol major pentru
aceastXconceplie. Unele texte care vorbesc de Tiinitate 9i pe care le-am remarcat
mai devrerne,s-au dovedit a fi supdritoare. Scenabotezului, in care Tatil vorbeqte
Fiului gi Duhul coboard peste Fiul, este un exemplu in acest sens, impreund cu
toate acele pasaie in care Isus vorbegte despre venirea Duhului, sau despre Tatil,
sau converseazd cu Tatdl. Daci se accepte modalismul, atunci acele cuvinte gi
acliuni ale lui Isus care sunt cuprinse in acestepasaje trebuie considerate confuze.
ln consecinli, cu toate ce unii dintre oficialii Bisericii gi chiar papii Zefirinus 9i
Calist I s-au iucat pentru o vreme cu ideea modalismului, Biserica l-a respins in
cele din urmi pe motiv ce este insuficient atunci cand este pus fate in fald cu
intreagagamd a datelor biblice.
Formularca onodoxe a doctrinei
Doctrina ortodoxd a Trinititii a fost enuntata cu ocazia r.mei serii de dezbateri gi

concilii, cauzate in mare parte de controversele pe care le-au iscat unele migcdri ca
monarhisrnul gi arianismul. La Conciliul de la Constantinopol (381) s-a stabilit o
vadartd definitive a ei, prin care Biserica a fecut expLicite acele credinle care fuseseri
suslinute impLicit. Concepfia care a prevalat a fost cea a lui Atanasie (293-373), aga
cum a fost ea elaboratd 9i perfecJionatdde teologii capadocieni - Vasile cel Mare,
Grigorede Nazianz gi Grigore de Nyssa.
Formula care exprimd poziJia Constantinopolului este ,,o ouolc in trei
unoordocuq". Accentul pare si fie mai mult pe cea de-a doua parte a formulei, adici
pe existenla separatd a celor trei Persoane mai degrabd, decdt pe Dumnezeirea
unicd 9i indivizibild. Acea Dumnezeire unicd existd simlrltan in trei moduri ale
fiinldrii sau in trei ipostasuri. Este accentuate ideea de ,,intrepdtrundere" sau,
dupd cum a fost denumitd ulterior, de perihorezd a celor trei Persoane.
Dumnezeirea existd ,,nedivizate in persoane divizate". Existd o ,,identitate a
naturii" in cele trei ipostasuri. Vasile cel Mare afirmd:
14. Ata asie,Cclepatru disc|rcuriittpottirn arianilat3.23.4.

Tertnlian,Aduers s Prnxcan29.
294 CumesteDumnezeu
Fiindcdtoatelucrurile caresunt ale Tataluisunt vizute in Fiul, gi toateluclurile care

sunt ale Fiului sunt ale Tatilui; pentru cXFiul in intregimeestein Tatdl 9i il are pe
Tatelin intregimein Sinelnsugi.Astfel, ipostasulFiului devine,cum s-arzice,forma
gi chipul cunoagteriiTatelui,gi ipostasulTatAluiestecunoscutin formaFiului, in tirnp
cecalitateapropriecareestecontemplatd in aceasta rAmanepentrudistincliaclari a
ipostasuilor.l6
Capadocienii au incercat se prezinte conceptele de substante comund 9i mai
multe persoane separateprin analogia cu universaliile 9i particulariile lor -
persoaneleindividuale ale Triniteui se raporteazAh substanladivini ir acelagi
mod in care oamenii individuali se raporteazi la omul universal (sau la
umanitate).Fiecaredintre ipostasurileindividuale este ousia Dumnezeiiii gi se
distinge prin caracteristicile sau proprietdJile pe care1eposedd,la fel cum oamenii
ca indivizi au caracteristici unice care ii disting de alte persoane umane indivi-
duale. Aceste proprietef ale persoanelor divine sunt, dupd Vasile cel Mare,
paternitatea, calitatea de fiu gi respectiv puterea sfintitoare sau sfinlirea.rT
Este clar cd formula ortodoxe protejeazA doctrina Trinitdlii impotriva
pericolului modalismului. O faceinsd cizAnd in gregealaopusd- h triteism?La
prima vedere, pericolul pare a fi considerabil.Totugi, s-au luat doui misuri
pentru a se feri doctrina Tiinitltii de hiteism.
ln primul rAnd, s-a ficut obseruatia cd daci putem gesi o singurd activitate a
Tatelui, a Fiului gi a Duhului SfAnt care se nu fie in nici o privinii diferittr la nici
una din cele trei Persoane,trebuie sd conchidem ci e implicate o singure substante
identic5.9i o asemeneaunitate a fost gisita in activitateadivini a revelaliei.
Revelalia igi are originea in Tatil, ea purcede prin Fiul gi este finalizate irx Duhul.
Nu-sunt trei acfiuni, ci o singurd actiune i:r care sunt implicali toli trei.
In al doilea rAnd, s-a insistat asupra caracterului concret Fi indivizibil al
substantei divine. O mare parte a criticii doctrinei capadocienedespre Trinitate s-a
concentratasupraanal.ogieiuniversaliilorcaresemanifestdin particularii. Pentru
a evita concluzia ci existe o pluralitate de Dumnezei in cadrul Dumnezeirii, la fel
cum existe o pluralitate de oameni in cadrul omenirii, Grigore de Nyssa a sugerat
ce, in sensul strict al cuvAntului, noi nu ar trebui si vorbim despre o pluralitate de
oameni, ci despre o plualitate a omului universal. Astfel, capadocienii au
continuat se accentueze ci, degi cei trei Membri ai Trinitelii pot fi separati ca
persoanedin punct de vedere numeric, ei nu pot fi separali in esenla sau
substanJalor. Ei pot fi deosebilica persoane,sunt insi una gi inseparabiliin fiinta
lor,
Trebuiereafirmat aici cd ousianu esteabshactd,ci esteo realitateconcretd.in
plus, aceaste esentd divini este simpli 9i indivizibild. UrmAnd doctrina
aristoteliane, potrivit cdreia doar ceeace este material este divizibil din punct de
vedere cantitatig Pirinlii capadocieni au tigiduit uneori ca poate fi apiicate h
Dumnezeire o categorie a numdrului. Durnnezeu estesimplu gi necompus. Astfel,
degi fiecare dintre Persoane este una, ele nu pot fi adunate irnDreund ca sd
alcdtuiascdtrei entitdfi.
16. Vasilecel Mare, Sclisor,le38.8.
77. Ibid.,38.5; 214.4; 236.6.
Caracterultdunic al lui Dumnezeu: Trinitatea 295
Elementele
esentialeale unei doctrinedespreTrinitate
inainte de a incerca o formulare contemporanea doctrinei despre Trinitate,
esteimportant si ne oprim pentru a trecein reviste elementeleimportante care
trebuieincluse.
f. incepemcu unicitatealui Durnnezeu.Monoteismulesteadencinriddcinat
in traditia iudeo-creqtind.Durnnezeu este Unul, nu mai multi. Unitatea lui
Dumnezeupoate fi comparati cu unitatea dintre so! 9i solie, trebuie insd sd nu
uitdmcdavem de-afacecu un singur DumnezeLr, nu cu o imbinarea unor entiteti
separate.
2, Trebuieafirmati divinitateafiecdreiadintre celetrei Persoane- Tatel,Fiul Fi
Duhul SfAnt.Fiecareesteidentic cu ceilalti din punct de vederecalitatiwFiul este
divin in acelagimod 9i in aceeagimdsurdin care este9i Tatdl,9i acestlucru este
adevdratgi cu privire la Duhul SfAnt.
3. Trinitatea9i unicitatealui Dumnezeunu functioneazi in acelagidomeniu.
Degiinterpretareaortodoxd a Triniteui pare a fi contradictorie(Dumnezeueste
unul gi totugi trei), aceastacontradictienu estereali, ci numai aparenti, Existeo
conhadictieatunci cand cevaesteA gi nonA in acelagitimp 9i in aceeagiprivinli.
Modalismula incercatse se ocupe de aceastiaparentecontradiclieafirmAnd cd
celetrei moduri saumanifestXriale lui Dumnezer-r nu sunt simultane;numai unul
singur se reveleazdla un rnoment dat. Cregtinismul ortodox, insd, insisti cd
Dumnezeuestetrei Persoanein fiecaremoment din timp. Mentinand Si unitatea
lui Dumnezeu, ortodoxia trateazi problema sugerAndci modul in care
Dumnezeuestetrei Persoaneesteintr-o oarecareprivinfd diferit de rnodul in care
Dumnezeueste Unul. GAnditorii secolului al lVlea vorbeau despre o singurd
ousia 9i trei ipostaze. Ajungem acum la problema determinirii semnificaJiei
acestordoi termeni, sau, intr-un sensmai larg, a determinirii diferenJeidintre
naturasaulocul unicitdlii lui Dumnezeugi natura sau locul triniteii Lui.
4. Trinitateaesteeterne.Au fost intotdeaunatrei, Tatil, Fir.rlqi Duhul Sfdnt,9i
toti au fost intotdeauna divini. Nici unul dintre Ei nu a venit in fiinti intr-un
momentoarecaredin timp, sau nu a devenit divin intr-un anumit moment. Nu a
existatniciodatd vreo schimbarein natura Dumnezeului triunic. El este Qiva fi
ceeacea fost intotdeauna.
5. Funcliaunr,riadintre membrii Trinitdtii poatefi pentru un timp subordonati
Celorlallidoi sau Unuia dintre Ei, aceastainse nu inseamndci membrul respectiv
estein vreun fel inferior in esentaSa.Fiecaredin celetrei Persoaneale Trinititii a
avut,pentru o perioadi de timp, o funclie speciali, unicd. Acest lucru trebuie
injelesca un rol temporar in vederearealizirii unui anumit scop, qi nu ca o
schimbarea statutului sau esentei Persoaneirespective din Tiinitate. $i in
experienta omeneasce pr.rtemintahi subordonarefuncJionald.Mai mulli parteneri
cu statutegalintr-o afaceresau intreprinderepot alegepe unul dintre ei pentru a
fi pe o anumitdperioadi conducitorul unui grup operativ sau pregedinteleunui
comitet,inse fdrd nici o schimbarede rang. Acelaqilucru esteadevdratcu privire
la cercurilemilitare. in cadrul unui echipajaerianalcdtuit din mai mulf rnembri,
pilotul,degiesteofiterul superioral navei,va urma instrucliunilebombardierului,
un ofiler inferior in grad, pe durata unei misiuni irr vreme de rdzboi.Intr-un mod
296 CumesteDumnezeu
asemdnetor,Fiul nu a devenit mai puth decat TatdJin timpul vietuirii Lui pe

pemant,inse S-asubordonatfunclional voii Tat;lui. In mod similar, Duhul SfAnt
estein prezentsubordonatlucririi Fiului (vezi Ioan 14-16),precum gi voii Taielui,
ceeace nu implicd insd cd El estemai putin decatEi.
6. Trinitateaesteinco-mprehensibili. Noi nu putem intelegepe deplin misterul
Trinititii. Intr-o zi, cAndIl vom vedeape Dumnezeu,Il vom vedeaa;a cum esregr
il vorn inlelegemai bine decatil inlelegemin prezent.Cu toateacestea,nici chiar
atunci nu Il vom pricepe pe deplin. Fiindcd El esteDumnezeulnelimitat, iar noi
suntemlimitati ir:rcapacitateanoastrdde a cunoagtegi de a infelege,El va depigi
intotdeauna cunoa$tereagi inlelegereanoastr6.Noi vom fi intotdeauna fiinle
umane, chiar dace vom fi nigte fiinte umane desdvArqite.Noi nu vom deveni
niciodatdDumnezeu.Acele aspecteale lui Dumnezeupe carenu le vom inlelege
niciodatdpe deplin ar trebui consideratemai degrabdmisterecaretrec dincolo de
ratiuneanoastre,dec6tparadoxuri caresunt in contradicliecu raliunea.
Ciutareaanalogiilor
Problema atunci cAnd se incearcdsi se alcdtuiasci o formulare a doctrinei
despre Trinitate nu conste numai in inlelegerea terminologiei. Acesta estein sine
un lucru suficient de greu; de exemplu, este dificil de gtiut ce inseamna
,,persoana"in acestcontext.Este gi mai dificil inci si se inleleagdinierrelatiile
dintre membrii Tiinitetii. Mintea umand cautd din cAndin cdnd analosii care sd o
aiutein acestefort
La un nivel popular au fost folosite adeseorianalogii extrasedin universul
material.O analogiemult rispandite este,de exemplu,cel al oului: el constddin
gdlbenug,albug 9i coajd,toate impreund formAnd un ou intreg. O altd analogie
favorite esteapa:eapoatefi gesitain staresolidd,lichide gi gazoase.Cateodatdau
fost folosite alte obiecte rnateriale.Un pastor, pregetind nigte tineri pentru
primirea botezului, a incercat si clarifice triunicitatea, prin adresareaurmltoarei
intrebiri: ,,Este(sau sunt) pantalonii la singular sau lj plural?" Rdspunsullui a
fost ci pantalonii sunt la singularin parteade susgi la plural in parteade jos.
Observatice acesteanalogii gi ilustratii, precum gi un marenumdr de analogii
similare exhase din lumea materiah, tind si fie sau triteiste sau modaliste ir:r
implicaJiilelor. Pe de-o parte, analogiilecu oul gi pantalonii par si sugerezec6
Tatdl,Fiul gi Duhul Sfdnt sunt par$ separateale naturii divine. pe de alta parte,
analogiacu stdrilede agregareale apeiarenuanlemodaliste,deoarecegheata,apa
lichidd gi vaporii sunt moduri de existenld.O anumitd cantitatede ape nu existi
simultan in toate trei sterile.
in ultimii ani, anumigiteologi inspirali de cunogtinlelefilozofiei analitice,au
folosit intentionat ,,incdlciri de categorie" gramaticaldsau ,,calificativeciudate
din punct de vedere logic" pentru a reliefa tensiunea existentd intre unicitate gi
tinitate. Unele exemple de incercdri ale lor de a clarifica aceste lucruri sunt
afirmalii de genul ,,Dumnezeusunt unul" 9i ,,Eiestetrei,,.Totugi,acestepropozilii
ciudateservescmai degrabi la formulareaproblemeidecAtla clarificareaei.
Una dintre celemai creativeminli din istoria teologieicregtinea fost ceaa lui
Caracteiul
triunic al lui Dumnezeu:Trinitatea 297
Augustin.in De h'fuilntc,careesteprobabilcearnai remarcabiliIucrarea lui, el gi-a

indreptatprodigiosul lui intelectinspre problemanaturii Trinitdfii. EI a reflectat
asupraacesteidoctrine de-alungul intregii salevieli cregtinegi a elaborattratatul
sdu despreacestsubiect pe parcursul unei perioade de 20 de ani (399-419).in
concordantdcu tradilia apuseanesau latind, conceptialui accentueazemai mult
unitateadecat trinitatea lui Dumnezeu. Cei trei membri ai Trinitetii nu sunt
indivizi separaliirr acelagifel in care trei membri ai rasei umane sunt indivizi
separati.Fiecaremernbru al TrhitSlii estein esenlaLui identic cu ceilalli sau cu
substanfadivind insdgi.Ei se deosebesc prin rela;iile lor din cadrul Dumnezeirii.
Contribulia majord a lui Augustin la intelegereaTrinitefi sunt analogiilelui
extrasedin domeniul personalitetiiumane.El a argumentatca de vreme ce omr-ll
estefdcutdupd chipul lui Dumnezeu,careestetriunic, esterezonabils6 te agtepli
caprintr-o analizda naturii omului si gisegti o reflectare,oricat de estonpatd, a
caracteruluiintreit al lui Dumnezeu.Pornind de la afirmalia Bibliei ci Dumnezeu
estedragoste,Augustin a fdcut obseruatiacA exista trei elenente necesarein
dragoste:cel care iubegte,obiectul iubit gi dragosteacareii unegte,sau cel putin
tinde sd o facd.r8Degi acesteianalogii i s-a dat mult6 atentie, ea a fost pentru
Augustindoar un punct de plecaresau un pasajde trecereinspre o analogiemai
semnificativebazatepe omul lduntric Ai,mai ales,pe activitateaminlii in raport
cu eainsdgisau in raport cu Dumnezeu. Dejain Confesiurri putem vedeaanalogia
bazati pe omul lAuntric in cadrul triadei a fi, a cunoaste,a voi.rein Dc trinitntc
analogiabazatd pe activitatea minlii este prezent.ltain kei etape sau in trei
trinitdli: (1) mintea, cunoaqtereaei de sine gi iubirea ei de sineld (2) memoria,
intelegereagi voinla;2r(3) mintea amintindu-gi de Dumnezeu,cunoscAndu-Lpe
Dumnezeugi iubindu-L pe Dumnezeu.22 in timp cetoateacesteetapeale analogiei
neajut6sd pricepemrelaliile mutuale dintre persoaneleTrinitdtii, Augustin cr;de
ci cea de-a treia este cea mai folositoare, deoarece atunci cdnd omul se
concentreazd congtientasupra lui Durnnezeu,el poarte in sensulcel mai deplin
chipulCelui carel-a fdcut.
In practici, pAni qi cregtinii ortodoc9i intampini dificultdli in a rdmine
simultan credinciogi fiecdrei componentea doctrinei. Faptul cd intrebuinlim
acestecatevaanalogii sugereazdcd probabil in practice sau in cadrul teologiei
noastreneoficialenici unul dintre noi nu este pe deplin trinitarian. Noi avem
tendintasd oscildm intre triteism - o credinl5 in trei Dumnezei egali gi strAns
legali- 9i modalism - o credin!5intr-un singur Dumnezeucarejoacd trei roluri
diferitesauSereveleazdpe Sinein trei moduri diferite.
Sugestialui Augustin ci intre Trinitategi sferapersonalitdtiiumanesepot face
analogiiesteutili.In c;utarea unor tipare de gAndiresau a unei bazeconceptuale
pe care sd clidim doctrina Trinitdlii, noi am descoperit c6 sfera relaliilor
individuale9i socialeesteo sursd mult mai promitdtoaredecAtdomeniul Iumii
materiale.Acest lucru esteadeveratdin doui motive. primul estecd Dumnezeu
18.Augustin,De trinitate8. 10.
Augustin,Cory'.siunilr;13. 11.
20. Algusti.., Dc trilitatc 9.2-8.
21. tbid., 10.17-19.
22. lbid., 14.11.-1.2.
lnsugi este duh; prin urmare, domeniul social gi personal estemai aproape de
natura de bazda lui DumnezeudecAtcel al obiectelormateriale.AI doilea estecd
in zilele noastreexistdun interesmai mare faiSde subiectelelegatede social9i de
omenesc/decat fatd de universul material. In consecin!5,vom examina doui
analogii extrase din sfera relagiilor umane.
Prima analogie este din cadrul psihologiei individului. Fiind o persoane
congtientd de sine, eu ma pot angaia intr-un dialog lduntric cu mine insumi. Pot
adopta diferite pozitii gi pot interacliona cu mine insumi. Mi pot angaja chiar gi
!:rtr-o dezbatere cu mine insumi. Mai mult decat atat, eu sunt o persoane umani
complexi cu roluri 9i responsabilititi multiple, aflate intr-o inteffelatie dinamicd
unele cu altele. Atunci cdnd deliberez ce anume ar trebui si fac intr-o situatie date,
eu: soful, tatil, profesorul de seminargi cetdteanulSiatelorUnite - ipostazecare
luate impreund mi alcituiesc pe mine - acestecomponenteale mele se pot
informa in mod reciproc una pe cealaltd.
Cu aceaste analogie existi insi o problemd; din experienla umand reiese
extrem de clar ce existe situatii in care este mai degrabi tensiune sau competilie
decAt armonie irtre diversele pozitii 9i roluri ale individului. Psihologia
anormalului ne oferi exemple extreme de rizboi efectiv intre componentele care
constituie personalitatea umana. Dar in Dumnezeu, dimpbtrivi, existd
intotdeaunao armonie,o comunicaregi o dragosteperfectd.
Cealaltdanalogieeste din sfera relaliilor interpersonale.SAludm cazul unor
gemeni monozigoti. Intr-un fel ei sunt de aceeagiesentd,deoarecestructura lor
geneticdeste identici. Poate fi realizat cu relativi ugurinfe, un transplant de
organede la unul la celilalt, intrucAt trupul receptoruluinu va respingeorganul
donatorului, ci il va acceptaca pe unul propriu. Gemeniimonozigoti sunt foarte
asemendtori9i in alte privinle. Ei au preocupiri gi gusturi similare.Cu toatecd au
parteneri de viati diferili gi patroni difedli, ii unegte o legdturi strdnsS.$i totugi,
ei nu sunt aceeagipersoani. Ei sunt doi, nu unul.
Aceste doud analogii accentueazediferite aspecte ale doctrinei despre
Trinitate. Prima analogie pune un accentmai mare pe unitate. Cea de-a doua
ilustreazi mai clar Tiinitatea. Cu cAfiva ani in urmi am inclinat spre prima, care
reflecti o perspectiv5modali (dar nu modalistd).Mai recentinid, im aiuns la
concluziacd amAndoudtrebuie accentuatein egali misuri. Ambele accente,atat
cel grecesc(capadocian)pus pe celetrei Persoane,cat $i cel latin (apusean)pus pe
unitatea lui Dumnezeu, sunt vitale. Fiecaregrupare a prins o faleti indispensabili
a adevdrului. 9i totugi, din punct de vedere logic, nu pot fi adevdrate simultan
ambele analogii, cel putin aiat cAt putem noi inlelege. Nu cumva avem de-a face
aici cu un mister? Tiebuie se subscriemla amAndoud,chiar dacd nu putem
infelegerelatiaexactddintre ele.
Probabil ci acestmister,pe care hebuie se-l acceptempentru a tine cont de
toate datele, este, cum se exprime Augustus Strong, ,,de nepitruns". Totugi,
teologul nu estesingurul care,atunci cAndlucreazi, trebuie si ia in seami unele
realidti bipolare. Fizicienii nu au rezolvat niciodatd ln mod definitiv gi perfect
problema naturii luminii. O teode spune cd ea este formati din unde. Cealaltd
afirmi ci e alcetuite din cuante, sau mici menunchiuri de energie. ln mod logic,
lumina nu poate fi 9i una !i alta. Cu toate acestea,pentru a line cont de toate
Caract€tultriunic al lui Dumnezeu:Tiinitatea Z9g
daiele,hebuie sd se acceptesimultan ambele teorii. Cum s-a exprimat cAndva un
fizician celebru: ,,Luni, miercuri gi vineri considerdm ci lumina este formati din
unde;ma4i, ioi gi simbdti considerim ci e din particule de energie.,,probabil ci
duminica fizicienii nu sunt preocupati de natura luminii. Nu poli explica un
rnister;poti doar se ii recunogti prezenta.
Doctrina Trinitifii este un element crucial al credintei noastre. tebuie sd I te
inchini fieciruia dintre Cei trei, Tatdlui, Fiului 9i Duhuiui SfAnt, agacum trebuie
si I te inchini Dumnezeului triunic. 9i pdstrAnd in minte lucrdrile lor distinctive,
e,stepotrivit ca rugiciuniie de multumire gi de cereresd fie indreptate cdtre fiecare
din membrii Trinitigi, precum gi cehe toli Trei in mod colectiv. Mai mult decat
atat,dragosteagi unitatea perfecte din cadrul Dumnezeirii ne std in fatd ca model
Pentru unitatea gi afecgiunea care trebuie si caracterizeze relaliile noastre in
cadrulTiupului lui Cristos.
Separe ci Tertulian a avut dreptate cdnd a afirmat ch doctrina despre Trinitate
hebuiesdfie revelate divin, gi nu construiti in mod omenesc.Din punit de vedere
omenescea esteatdt de absurdi, incat nimeni nu ar fi putut inventa-ovreodata.
Noi nu suslinem doctrina Trinitilii din cauzi ci ea este evidenti sau
convingitoare din punct de vedere logic. Noi o susginempenhu cd Dumnezeu a
revelatfaphrl ce agaesteEl. Dupd cum a spus cineva despre aceastddoctrini:
Incearcdsdo explici 9i ig vei pierdemingle;
Incearctrsi o negi insi gi igi vei pierdesufletul.
Geface Dumnezeu
16, Planullui Dumnezeu

17. Lucrareaoriginatoarea lui Dumnezeu: creatia
18. Lucrareacontinuatoare a lui Dumnezeu:pr6videnla
19. Riul si lumealui Dumnezeu:o problemaspeciala'
20. Agenliispecialiai lui Dumnezeu: ingerii
1 r
JILO
Pl a n ullui Dum nez eu
Definitiicheie
inveteturabiblice
Terminologia
lnva!6turaVechiului
Testament
lnvAtAturaNouluiTestament
Naturaplanuluidivin
Prioritatelogica:Planullui Dumnezeusau actiuneaumanA?
Un modelcalvinistmoderat
Diverseconceptiidespre istorie
Incotro se indreapti istoria gi de ce?Ce se intdmpld daci descoperim cd

existd un factor care face ca tiparul istodei sd se dezvolte aga cum este? Acestea
sunt inhebiri cu care se confrunti fiecare persoane care gandegte gi care afecteaze
in mod crucial rnodul de viald al unei asemenea persoane. Rispunsul
cregtinismului este ci Dumnezeu are un plan care include tot ceea ce se intAmpld,
gi cd El este acum la lucru, realiz6nd acel plan.
Definitiicheie
Uneori prin planul lui Dumnezeuintelegemdecretelelui Dumnezeu. Existi

insecetevamotive pentru carein acestvolum vom folosi mai degrabdtermenul
deplnndecdtd,ecleciefc.in primul rAnd,acestaaccentueaze unitate;dintre intenlia
lui Dumnezeugi consecventa9i coerentarezultantda actiunilor Lui. in al doilea
rand,scoatein evidenJdceeace face Dumnezeu,sau ce voiegteEl, mai degrabd
decdtceeace trebuiesi faci omul sauceeace i seintimpli omului ca o consecinli
a voii lui Dumnezeu. in al treilea rAnd, accentueazi caracterul inteligent al
deciziilorlui Dumnezeu.Ele nu sunt arbitraresauintAmplitoare.
Putemdefini planul Iui Dumnezeuca deciziaLui eternacarefacesd fie sigure
toatelucrurile careurmeazdsd aibdloc. Existemai multe analogiicare,cu toatecd
suntin mod inevitabil insuficiente,ne pot ajutasdintelegemacestconcept.Planul
Iui Dumnezeuestecaplanul unui arhitect,careesteintai schilatin mintea acestuia
303
304 CefaceDumnezeu
iar apoi pe hArtie, conform intenfiei gi proiectului lui, 9i abia duptr aceeaexecutat
sub forma unei strucfuri concrete, Sau, Dumnezeu poate fi imaginat ca un
antrenor de sport care a conceputcu atentie o tactici de joc pe cai echipa lui
cautdsd o aplice.Saupoatefi aseminat cu un directorcarepldnuiegtestrategiagi
tacticile firmei lui. El esteca studentul careigi planificd atent programul de studiu
pentru semestrul in curs, astfel incAt sd fie capabil sd lucreze cum hebuie la toate
temelecerutegi si le termine la timp.
Ajungi aici este necesar sa cUrificam o anumite terminologie. Mulli teologi
folosesctermerrii a predestinn9t a hotdrtmai diruinte ca hjnd sinonim. Totugi, pentru
scopurile noastre noi ii vom intrebuinta intr-un rnod oarecum diferit.
,,A predestina" are o conota$eceva mai ingusti decAt ,,a hoteri mai dinainte,,. De
vreme ce [teral acesttemen sugercazddestinul unei persoanesau al unui lucru, el
estecel mai bine folosit in legdturtr cu planul lui Dumnezeu, deoareceseraporteazi
in mod specfic la destinul etem al agentilor morali. Vom inhebuinta termenul
a hotdrt mni dinainte inll.-un sens mai latg, 9i anume cu referire la deciziile lui
Dumnezeu in privinta orictrror chestiuni din domeniul istoriei cosrnice.Termenul
de ,,predestinare" va fi rezervat pentru problema mantuirii sau a condarmerii
eteme. In cadrul predestinirii termenul de ,,alegere" va fi folosit in legdtwe cu
alegereade cdtre Dumnezeu a indivizilor, a naliunilor sau a gmpuriloi la viali
vegniceFi petigie cu El. ,,Alegere" se va referi la predestinarepozitive, in timp ce
,,respingere" se va referi la predestinare negativd sau alegerea unora de cltre
Dumnezeu penku a suferi os6nda sau pierzarea vegnici. ,,predestinare,, se
limiteazi in acestvolum fie la alegere,fie la respingere,fie la ambele;,,hotdrAremai
dinainte", pe de altA parte, degi se poate referi de asemeneala alegere,r€sprngere
sau la ambele, are o gami mult mai larg6 de seuurificafii. in acestsins eu adoft in
esenteterminologia lui Louis Berkhof,l spre deosebirede cea a lui B. B. Warfield,
care a afirmat: ,,<cAhotdri mai dinainte> gi <a predestina) sunt complet sinonime,
alegereauneia dintre ele putAnd fi ficuti prin simpla preferinfd.,,,
lnvifdtura biblici
Terminologia
Biblia contine un bogat set de invitituri cu privire la planul divin. AtAt in

ebraici, cat 9i in greaci, existd cifiva temeni care sunt foiositi pentru a vorbi
despreproiectul lui Dumnezeu. 1\_:fuatsnr),care esteprobabil cel mai explicit
dintre termenii ebraici, apare in Psalmul 139:16; Isaia 22:77; g7t\6 Qi 46ir1,.
Termenul transmite ideea de scop 9i de decizie prealabild. Un alt termen ebraic
comun, fy,' (yahfs), estefolosit de mai multe ori de cdtre Isaia (14.24,26,27; 19:12,
17; 23:9)9i de Ieremia (49:20;50:45).Derivatul lui substantival, il}t ( ,erscft),este
nu numai comun, ci gi foarte precis (lov 38:2;42:.3; Ps.33:L1;106:13;102:11;prov
19'2'1,;
Is. 5:19;1,4:26;19:17;46:10,t'Ll-Ier 32:19;49:20;50:45;Mica 4:12).n)P apare
1. Louis Berlhot Systotutic Theo@, cra d Rapids,Eerdmans,1953,p. 109.

2. BenjaminB. Warfield, ,,Predestination"in BfuIiul Doctines,New york, Oxford University,
1929,e.4.
Planullui Dumnezeu 305
frecventimpreund cu iTJQDD (mnchnshnbnh) (Ier 50:45;Mica 4:12- pentru aparilii

independenteale celui de-al doilea termen vezi Ps. 92:5[6];Is. 55:8; Ier. 29:11;
51:29),care este derivat de la verbul )UjE Ghnshab) (Gen. 50:20;Ier. 18:11;26:3;
29:11.;36:3; 49:20;50:45;PlAn. 2:8; Mica 2:3). Existe ca$va termeni mai pulin
frecvenli,qi cAliva care se referd la unele decretespecificeprivind rnAntuireagi
pirtdgiacu Dumnezeu.
In Noul Testamentcel mai explicit termen folosit cu referire Ia planul lui
Dumnezeueste npoopi(co(Fapt. 4:28; Rom. 8:29,30; 1 Cor. 2:7; Efes. 7:5, 77).
Cuvinte similare sunt rporriooor(Fapt. 17:26),rpori0lpl (Efes.1:9),substantivul
derivatdin el np60<ouq (Rom.8:28;9:11.; Efes.1:11;3:11;2 Tim. 1:9),9i npoeroupri(or
(Rom.9:23;Efes.2:10).Alli termenicarepun accentulpe o cunoagterein avansde
un gen sau altul sunt npopl.€no, npooprico(rpoci.6oL,), gi substantivul
lpo.yr,vcoor<<o
derivatdin el np6yucoouq. Ideea de alegere,r6nduire, se geseqtein npol<upi(r,r gi
rpoXerporov€or, precum gi uneori in simplul 6pi(o (Luca 22:22;Fapt.2:23; 7A42)
17:26,37;Evr.4:7). Ideea de a voi gi a dori este transmisdprin Bou)"ri, Bori.l"1pc,
pori),opcu,0ii.11ro,0i.1,1oug
gi Oti.o,in timp ce buna plicere a Tatilui estedesemnate
prin eu6oxio gi <i6orio.
inveEtura Vechi uIui Testament
in prezentareaVechiuluiTestamentlucrarealui Dumnezeude planificaregi de

randuireestelegatdmai alesde legimantul pe careL-a fdcut Domnul cu poporul
Lui. Citind despretot ceeace a fdcut Dumnezeuatunci cAndl-a alespe poporul
Lui gi i-a purtat de grijd personal,ne sar in ochi doud adevdruri cu privire la El.
Pe de-o parte, Dumnezeu este cel rnai puternic din Univers, EI e Creatorul gi
Suslindtorula tot ce existe.Pe de alte parte El are o naturd personaldgi iubitoare,
careIl indeamndsd seingrijeascdde oameni.El nu esteo simpld putere abstracti,
ci esteimaginatca o persoandplind de dragoste.3
Pentru scriitorii Vechiului Testamentera de neconceputcd ceva s-ar putea
int6mplaindependentde voia 9i de lucrarealui Dumnezeu.Ca dovadd a acestui
faptobseryafce in Vechiul Testamentnu se gesescexpresiicomuneimpersonale
de genul ,,a plouat". Pentru evrei ploaia nu era ceva ce avea loc pur gi simplu;
Durnnezeutrimitea ploaia. Ei gi-L inchipuiau ca pe Cauzatorul atotputemic al
tuturorlucrurilor.Nu numai ci El esteactiv in toatecateseintAmpli, ci El esteCel
carea gi plenuit totul. Ceeace seintAmpldacum a fost planuit cu mult inainte.De
exemplu,in ceea ce privegte nimicirea pe care o aduce impdratul Asiriei,
DumnezeuInsugi comenteazd:,,Dar n-ai auzit cd am pregetit acestelucruri de
demultgi cd le-am hotdrAtdin vremuri strevechi?Acum insi am dat voie si se
implineascd, pentru ca si prefacicetetitari in nigtemormanede ddramdturi" (Is.
37:26). PAndqi desprecevaatat de banal in aparenldca gi construireaunor bazine
sespunecd a fost pldnuit cu mult timp inainte (ls. 22;11).Existd sentimentulci
fiecarezi a fost proiectati 9i ordonatdde Domnul. Astfel,psalmistulspune:,,C6nd
nu eramdecatun plod fdri chip, ochii Tdi md vedeaugi in carteaTa erau scrise
toatezilele care-mi erau rAnduite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele" (Ps.
gana similar este exprimat de Iov (14;5). Existd in planul lui
IlI). Yr
3. Ibid..o.7-8.
306 ce faceDumnezeu
Dumnezeuo preocuparepentru bunestareanaliunii lui Israel, a fiecdruiadintre
9i
copiii lui Dumnezeu (Ps.27:'f0-"11; 37: 65:3;91,;l1l;139:1,6;Din. 12:1;Iona 3:5).
Gdsim in Psalmii 91 9i 121 o incredereirx bunetatea,in purtarea de grij;
9i in
protectia lui Dumnezeu, incredere care ne amintesteln multe privinte de
inv;trtura lui Isus desprepdsdri gi llori (Matei 6:25-29).
VechiulTestamentprezinte de asemeneao credingdin eficacitateaplanului lui
_
Dumnezeu. Ceeace are loc acum ajunge si aibi loc pentru cd face (9i a fdcut
dintoideauna) parte din planul lui Dumnezeu. Cu siguranld El va face s6 se
implineasci tot ce se afld in planul Lui. Ceeace a promii, El va face.Isaia46:9_11
iormuleazeacestlucru in felul urmdtor: ,,Eu sunt Dumnezeusi nu estenici unul
ca Mine. Eu am vestit de la inceput ce are se seintample gi cu mult inainte ce nu
este inci implinit. Eu zic: (Hoterarile Mele vor rdmlnea in picioare gi imi voi
aduce la indeplinire toate voia Mea." Eu chem de la rdsdrit o pasdrede pradi,
dintr-o tare depdrtat5,un om ca sdimplineascdplanurile Mele: dia,Eu am spus,
9i
am pldnuit gi Eu voi inIiptui.,, Afirmatii similare se giiesc in
F"."o_t.Tplr1u,!"
lsaia 14i24-27. Aici citim nu numai despre ciedinciogia lui Dumnezeu it:r ceeace
privegtescopul Lui mirturisit, ci gi despreinutilitatea de a I te opune: ,,Domnul
ostirilor a luat aceastihotdrAre:Cine I si va impotrivi? MAnaLui esteintins;: cine
o va abate?"(v.27; cf.lov 42:2;Ier.23:20;Zah.I:6t.
Ideea unui slop divin atotcuprinzdtor se profileazi cel mai puternic in
..
Iiteratura de intelepciune qi in cea profeticd.aDumnezeu a avut de la inceput, din
vegnicie,un plan cuprinzitor ceimbrd{igeaziintreagarealitategi se extinie chiar
gi asupra detaliilor minore ale viegii. ,,Domnul a fdcul toaie pentru o
finte, chiar gi
pe cel riu pentru ziua nenorocirii." (Prov.16:4;cf. 3:19-20;Iov 3g, mai alesv 4; Is.
40:72;ler.10:12-13).Pini gi lucrurile carein mod obignuitsunt consideraterodul
nrtdmpldrii, cum ar fi rezultatele tragerilor la sorfi, sunt prezentate ca lucrarea
Domnului (Prov. 16;33).Nimic nu poate impiedica sau zddimici realizarea
scopului L-ui.Proverbe19:21spune: ,,Omul facemulte planuri in inima lui, dar
hotdrAreaDomnului, aceeaseimplinegte.,,(cf.21:30-31; Iir. 10:23-24).Esteposibil
ca noi oamenii sdnu ingelegemintotdeauna cd Dumnezeu igi realizeazd scopul in
viata noastrd.Aceastaa fost experienlalui Iov de-a lungul cdrlii care ii poartd
numele;ea estedescrisi mai alesin 42:3;,,<Cineesteacelicare aie nebuniisi-Mi
intunece planurile?" Da, am vorbit firi sd le inJeleg, de minuni care sunt mai
presusde mine gi pe carenu le pricep
Astfel, dupi pdrereacredinciosuluidin VechiulTestamenLDumnezeua creat
Iumea gi a dirijat istoria, 9i toate acesteanu erau decAtdesfdgurarear.mui plan
pregdtit din etemitate gi avand legeturi cu intentia Lui de i avea pdrtdgii cu
poporul Lui. Crealia, in vasta ei intindere, detaliile vielii individuate erau
9i
inclusetn acestplan gi aveau sd se realizezecu siguranteagacum le proiectase
Dumnezeu. Drept rezultat profetii puteau \ro-.bi c., incredinlare despre
evenlmentecareurmau sd vini_ Evenimenteleviitoare puteau fi profelite fiindcd
Dumnezeu le plinuise, iar planul Lui avea sd se irnplinlascd in mod sigur.
invAletura Noutui Testament

gi ..opul lui Dumnezeusunt accentuate9i in Noul Testament.Isus a
__Plu.rl
4. Ibid..D. 15.
considerat ce evenimentele din viata Lui 9i cele din viitor trebuie si aibd loc
neapirat datoritd planului lui Dumnezeu. El a afirmat ci Dumnezer.rnu a plinuit
numai evenimentele mari gi complexe, cum ar fi cdderea 9i distrugerea
Ierusalimului (Luca 21:20-22),ci 9i detalii cum sunt apostazia 9i trddarea lui Iuda,
9i credinciogiaucenicilor rdmagi (Matei 26:24;Marcu 14'.21.;LtLca22:22)Ioan 77:72;
" ^ ^ . i
18:9).lmplinireaplanului lui Durnnezeuqi a profetiilor din VechiulTestamenteste
o temaimportantdin scrierileIui Mater (L:22;2:I5,23;4:74;8:77;72:L7.73:35;27:4;
26:56)9i Ioan (72:38;79:24,28,36).Degi criticii pot obiectacd unele dintre aceste
profetiiau fost implinite de oamenicareaveaucunogtinti de ele gi carear fi putut
aveaun interesputernic si le vadi implinite (de ex.,Isus a irnplinit Psalmul69:21
prin a spune;,,Mi-e sete" [ioan 19:28]),esteremarcabilfaptul cd alte profe{ii au
fostimplinite de persoanecarenu doreausi le irnplineascigi careprobabil ci nu
gtiaunimic despre ele, asemeneasoldatilor romani care au tras la sorti pentru
cdmagalui Isus gi carenu i-au zdrobit nici un os.5
Chiar 9i acolo unde nu existao profetie specificdde implinit, Isus a transmis
un sentimental necesitetii(6ei)privitor la evenimenteleviitoare.De exemplu,EI
a spusucenicilorSdi: ,,CAndveli auzi desprerdzboaieqi vegti de rdzboaie,si nu
vd inspdimantati,cici lucrurile acesteatrebuie sd se intdmple. Dar inci nu va fi
sfirgitul. ...Mai intAi trebuie ca Evanghelia se fie propovdduitA tuturor
nearnurilor"(Marcu 13:7,10). El a avut de asemeneaun profund sentimental
necesitdtiiirnplinirii voii lui Dumnezeu; planul Tatdlui trebuia se fie isprdvit.
Astfel,El a spus: ,,Trebuiesd vestescEvangheliaImpirhliei lui Dumnezeu gi in
altecetdli;fiindci pentru aceastaam fost trimis" (Luca 4:43),9i ,,...dr.rpi cr.rma
indllatMoise garpelein pustie,tot agatrebuie si fie indlfat 9i Fiul omului, pentrn
caoricinecredein EI sd nu piard, ci sd aibe viali veqnicd"(Ioan 3:14-15).$tim cd
El a avut acestsentirnentincd de la vdrstadc doisprezeceani, intrucAtatunci cAnd
pdrinlii Lui ingrijorati L-au gdsit in Templu, El le-a rispuns: ,,Oarenu gtiafi cd
trebuiesi fiu h CasaTatdluiMeu?" (ndlittuau,,,in Iucrurile Tatdh.riMeu" - Luca
2:49).
Apostolii au pus gi ei accentpe planul divin. Petru a spusin cuvAntarealui de
Ia Rusalii:,,...pe Omul acesta,dat in mainile voastredupa sfatul hotirat gi dupd
Itiinta mai dinainte a Iui Dumnezeu,voi L-ati rdstignit 9i L-ati omorat prin mana
celor firddelege" (Fapte 2:23). Iar dupd ce Petru 9i Ioan au fost eliberati de
Sanhedrin, uceniciigi-auridicat voceacatreDumnezeu,remarcAndci Irod qi Pilat
din Pont,impreundcu neamurilegi cu poporul lui Israels-auadunat la Ierusalim
,,casdfacd[impotriva lui Isus] tot cehoterasemai dinaintemAnaTa gi sfatul Tdu"
(Fapte4:27-28).Petru a mentionat de asemeneacd diferitcle evenimentecare
avuseserdloc au fost impliniri ale prezicerilor Scripturii - apostazialui Iuda
(Fapte1:16),reversareaDuhului Sf6nt (2:76-2I),cit qi invierea lui Isus (2:24-28).
Prin faptr.rlce a scris cartea Apocalipsei,apostolul Ioan ne-a dat un exemplu
deosebitde increderein planul divin. Nota de certitudine care strebateintreaga
cartegi toatd seria de evenimenteprezise,derivi din incredereain planul gi din
hotXrArea mai dinainte a lui Dumlezeu.
Planul divin potrivit cdruia se intampli toate lucrurile este explicat cel mai
5. BernardRamm, ProtaslntttChrislianEaidetcys,Chicago,Mood, 1953,p. 88.
308 ce faceDumnezeu
bine in scrierilelui Pavel.Tot ceeace are loc esteprin alegerealui Dumnezeu9i in

concordantecu voia Lui (1 Cor. 12:18;15:38;Col. 1:19).pAndgi soartanaJiunilor
este decise de El (Fapt. 17:.26). Ltcrarea de rescumperarea lui Dumnezeu se
desfdgoardin concordanldcu scopul Lui (Gal. g:g:4:4-51t. Alegereaunui individ
sau a unei natiuni pentru a fi ale Lui gi evenimentele care se succed sunt rodul
decizieisuveranea lui Dumnezeu(Rom.9-11).pavel sevede pe sine ca unul care
a fost pus de-o parte chiar inainte de a se fi ndscut (Gal. i:5). Am putea lua
imagineaolarului gi a lutului, pe care Pavel o folosegtecu o referire specifica9i
oarecumingusti (Rom.9:20-23),considerdndcd ea exprimd intreaealui filozofie
asupra istoriei. Pavel considerdci ,,toate lucrurile" care au loc"fac parte din
intentia lui Dumnezeupentru copiii Lui (Efes.1:11-12). Astfel el spune ce ,,toate
lucrurile lucreazi impreuni spre binele celor ce sunt chemali dupi planul Siu,,
-Sau,,
(Rom.8:28),scopul Lui fiind ca noi sAfim ,,asemenea chipului Fiului (v. ZO;.
Naturaplanuluidivin
Trebuie acum ca din acestenumeroasegi diverse texte biblice sd adunem
cateva caracteristicigenerale ale planului lui Dumnezeu. Aceasta ne va da
posibilitateasd ingelegemmai bine cum este planul lui Dumnezeu gi la ce ne
putem agteptadin parteaLui.
' 1. Planul lui Dumnezeuestefdcut din vegnicie.
Am observatcI psalmisiul a
vorbit despre faptul cd Dumnezeu a pHnuit toate zilele noastre inainte ca sd fi
existatvreuna dintre ele (Ps.139:16),9i ci Isaia a afirmat cd Dumnezeu,,de mult
le-a pregetit" (22:11).in Efeseni,Pavelarati cd ,,[in Cristos] Dumnezeune-a ales
inainte de intemeierealumii" (1:4),iar mai tArziu, in aceeagiepistole,vorbe$te
despre ,,planul vegnic pe care [Dumnezeul l-a facut h Isus iristos, Domnul
nosiru" (3;11).De asemenea,ii scrie lui Timotei cd Dumnezeu ,,ne,amantuit gi
ne-a dat o chemaresfAnti, nu pentru faptele noastre,ci dupi hotdrAreaLui gi
dupd harul care ne-a fost dat in Isus Cristos inainte de vegnicii,, (2 Tim. 1:9).
Acestedecizii nu sunt luate pe mdsuri ce sederuleazdistoria saupe misurd ceau
Ioc evenimentele.Dumnezeulgi manifestdscopulin cadrul istoriei (2 Tim. 1:10),
insi deciziileLui au fost luatecu mult hainte. Ele au ficut parte dintotdeaunadin
planul lui Dumnezeu,din vegnicie,dinainte de inceputuriietimpului.
Fiind etem, planul lui Dumnezeu nu cuprinde nici un fel de succesiune
cronologicd.Acestaesteunul dintre motivele pentru carevorbim mai deqrabdde
planul lui Dumnezeu decat de decretelelui Dumnezeu. Nu exist; iniinte sau
dupe in eternitate.Existi, desigur,o succesiunelogici (de ex.,deciziade a-L ldsa
pe Isus sd moard pe cruce urmeazd in mod logic deciziei de a-L trimite pe
pemant), gi existe o succesiune temporaH in punerea in scend a evenimentelor
care au fost decretateiinsd nu existi o succesiunetemporald in cadrul voii lui
Dumrezeu.Ea esteo singuredeciziecoerentd gi simultani.
2. Planul lui Dumnezeu gi deciziile continute in el sunt scutite de orice
constr6ngere.Acest fapt estesugeratprin expresiicum ar fi ,,bunapldcerea voii
Lui" (<i6oria).De asemeneael se subinlelegedin afirmaJiaci nimeni nu L-a
sfdtuit (de fapt, nu existd nirneni care L-ar putea sfetui). Isaia 40:13-14spune:
,,Cinea cercetat Duhul Domnului gi cine L-a luminat cu sfaiurile lui? Cu cine S-a
sfdiuit El ca se ia invateture? Cine L-a invi{at cerarea dreptatii? Cine L-a invdtat
intelepciunea 9i I-a fdcut cunoscute calea priceperii?" Pavel citeazd tocmai acest
pasaj atunci cAnd igi incheie mdreala expunere cu privire la suveranitatea divind
gi la inscrutabilitatea lucrdrilor lui Dumnezeu (Rorn. 11:34). Dupi ce adaugd o
idee din Iov 35:7,9i anume cd Dumnezeu nu este indatorat fali de nimcni, el
incheie astfel: ,,Din EI, prin El qi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sd fie slava
in vecil Amin" (Rom. 11:36).Pavel mai citeazi gi Isaia 40:13 in 1 Corinteni. Dupd
ce a afirmat cd intelepciunea lui Dumnezeu a fost decretate inainte de veacuri
(l Cor.2:7) el intreabd: ,,...cine a cunoscut g6ndul Domnului ca si-l poati da
invdlituri?" (v. 16). Faptul cA omul nu a contribuit cu nimic la planul lt-ti
Dumnezeu ar putea si pard la prima vedere un dezavantaj. ReflectAnd insi la
acestlucru vedem cd este de fapt o sursd de mdng6iere. Deoarece, fiind Iipsit de
contribulia omului, planul lui Dumnezeu nu este expus carenfelor de cunoagtere
9i erorilor de judecate atat de specifice planurilor omenegti.
Deciziile lui Dumnezeu nu numai ce nu au fost influen[ate de nici un fel de
presiune din exterior, insd nu au fost supuse nici unor constrangeri din interior.
Cu alte cuvinte, degi deciziile gi acliunile lui Dumnezeu sunt in armonie cu natura
Lui, ele nu sunt constranse de natura Lui, El nu este ca dumnezeii panteigti, care
sunt efectiv constrangi de propria lor naturd si voiasci ceea ce voiesc ai si facd
ceeace fac. Dumnezeu nu a fost obligat si creeze. EI trebuia sd actioneze intr-o
manierd plind de dragoste gi sfintenie indiferent ce ficea, insd nu I s-a pretins sd
creeze.El a ales liber acest lucru din motive care nu ne sunt cunoscute. DeFi
dragosteaLui ii pretinde sd actioneze cu bunitate fafi de orice creaturd pe care ar
putea sA o aducd in fiinld, ea nu I-a pretins se creeze pentru ca sd aibd ce iubi.
Drago-steaa existat dintotdeauna intre membrii TrinitdJii (vezi, de ex.,Ioan7724).
3. ln sens ultim, scopul existenlei planului lui Dumnezeu este gloria lui
Dumnezeu. Aceasta este cea mai inaltd dintre toate valorile, gi singurul mare
factor motivator in tot ceea ce a ales Dumnezeu se facd gi a fecut. Pavel arate ci
,,toateau fost ficute prin El [Cristos] 9i peniru EI" (Col. 1:16).Dumnezeu ne-a ales
in Cristos gi ne-a destinat ,,dupd buna plicere a voii Sale, spre lauda slavei hamlui
Sdu" (Efes. 1:5-6). Cei douizeci qi patru de bhtrani din Apocalipsa care cad
inaintea Domnului Dumnezeului celui Atotputernic Ai I se inchinS, cAntd:
,,Vrednicegti, Doamne gi Dumnezeul nostru, si primegti slava, cinstea gi puterea,
cici Tu ai fdcut toate lucrurile gi prin voia Ta stau in fiinli gi au fost fdcute" (Apoc.
4:11).Ceea ce face Dumnezeu, face de dragul numelui Sdu (ls. 48:11;Ezec.20:9).
ftopul intregului plan de m6ntuire este gloria lui Durnnezeu prin lucrdrile bune
pe care le-a pregitit El pentru a fi infdptuite de poporul Lui (Efes.2:8-10). Isus a
spus ce ucenicii Lui trebuie se lase ca Iumina lor sd strdluceasce astfel incAt
oamenii si vadi lucririle lor bune gi sd-L glorifice pe Tatil lor din ceruri (Mat.
5:16;cf.Ioan15:8). Noi suntem destinati pentru a trdi spre lauda gloriei Lui (Efes.
1;12).Arn fost pecetluiJi cu Duhul spre lauda slavei Lui (w 13-14).
Aceasta nu inseamnd cA nu existe motivatii secundare inddrdtul planului lui
Dumnezeu gi a acliondrii in conformitate cu acest plan. El a asigurat un mijloc al
mdntuirii pentru a duce la implinire dragostea Lui fald de omenire gi grija Lui
pentru bunistarea oamenilor. Totugi, acest Iucru nu constituie un scop ir sine, ci
310 ce faceDumnezeu
duceIa randul lui la realizareaunui scopgi mai mdre!,careestepropria sa glorie.

Trebuie sd linem minte cd Dumnezeu este cu adeverat Domnul. Noi eiistdm
pentru EI, pentru gloria gi pldcereaLui,9i nu El pentru a noastrd.
4. Planul lui Dumnezeu este atotcuprinzetor.Aceastareiesedin multele gi
diversele lucruri despre care se spune in Biblie cd fac parte din planul lui
Dumnezeu.Totugi,exist5afirmalii explicitein leg;turd cu dimensiunil-eplanului
lui Dumnezeugi in afard de ele. PavelvorbestedespreDumnezeuca despreCel
ce ,,facetoatedup5 sfatulvoii Sale"(Efes.1:1i).Psalmistulspune:,,toatehicrurile
ili sunt supuse" (Ps. 119:91).in timp ce toate scopurjle faCparte din planul lui
Dumnezeu,din el fac parte gi toate mijloacele.Astfel, deciziile divine se extind
dincolo de ceeace ne-amputea noi imagha. Cu toatecd avem uneori tendinfa si
impdrJim viala in domenii sacreqi domenii seculare,din punctul lui Dumnezeu
de vederenu existi o astfelde impirlire. Nu existi domenii caresi fie dincolo de
orizontul preocupdrii9i decizieiLui.
5. Planul lui Dumnezeu este eficace.Ceeace a planificat El din vegnicieva
aveacu sigurantdloc. Domnul spune:,,Da,ce am hotdrdt se va intdmpla, ce am
pus la cale se va implini. ... Domnul o$tidlor a luat aceasteho6rire: cine I se va
impotrivi? MAna Lui este ir:rtinsd:cine o va abate?,,(Is. 1,4:24,27). El nu Se va
rdzgindi 9i ni^cinu va descoperiunele lucruri necunoscutepand acum care sd il
deterrninesi Igi schimbeintentiile.,,Hotirdrile Mele vor rdmAnein picioaregi irni
voi aduceIa indeplinire ioatd voia Mea", spuneDomnul in Isaia46:10.Deoarece
hotdrArileDomnului sunt din vegniciegi sunt perfecte,ele nu se vor zdddrnici qi
nici nu vor fi inlocuite; ele vor ddinui pentru totdeauna:,,...sfaturileDomnului
ddinuiescpe veciegi planurile inimii Lui din neamin neam" (Ps.33:11).
6. Planul lui Dumnezeu are legituri cu acfiunile Lui mai degrab6,decAtcu
natura Lui. El are de-a facecu deciziile Lui privitoare la ceeace vi facenegregit,
gi nu cu atributeleLui personale.Ceeaceinseamnd,de exemplu,ci Dumnezeunu
decide si fie iubitor gi putemic. El este iubitor gi puternic tocmai in virtutea
faptului ci esteDumnezeu.EI nu trebuie sd aleagdi; fie i,tbitor 9i puternic; de
fapt, El nu ar putea alegesdfie altfel.Astfel, deciziilelui Dumnezeuseraporteazd
la obiecte,evenimentegi proceseexterioarenaturii Lui divine, gi nu la ceeaceeste
El sau la ceeace seintAmpli induntrul Lui.6
7. Planul lui Dumnezeu are legdturd in primul rdnd cu ceeace Dumnezeu
insugi face in domeniile crealiei, providenFi, indrum;rii gi rdscumpdrdrii.El
implici gi vointd li acliune omeneascd,insi numai intr-un mod secundar,ca
mijloacepentru realizareascopurilor pe carele are El in vedere,sau ca rezultate
ale actiunilor pe carele intreprinde El. Observafifaptul ci rolul lui Dumnezeuaici
esteacelade a decideci anumite lucruri vor avealoc in vielile noastregi nu acela
de a enunla unele porunci caresi prevaddin ce fel si se acfioneze.Fdri indoiali
ce ceeace Dumnezeu a decis ci va avea loc implicd intr-adevir un element de
necesitate.Totugi,amdmrnteleplanului lui Dumnezeunu ar trebui vizute atAtca
nigteimperative,cat ca nigtedescrieriale evenimentelorcarevor avealoc. Planul
lui Dumnezeunu ii forleazdpe oarnenisd aclionezein anumitemoduri, insd face
sd fie sigur ci ei vor aclionallbcrin acelemoduri.
8. Astfel, degi planul lui Dumnezeu se raporteazdin primul rAnd la ceeace
Westwood,NJ., Reve[, 1907,p. gSB-354.
6. Augustus H. Strong,Systctatic Theology,
face Dumnezeu, actiunile oamenilor sunt gi ele incluse. Isus a remarcat, de
exemplu,cd respunsurilepersoanelorindividuale la mesaiulLui sunt un rezultat
al decizieiTatdlui: ,,Totce-Mi dd Tatdlva ajungela Mine... Nimeni nu poate veni
la Mine dacdnu-l atrageTatdlcareM-a trimis" (Ioan6:37,44;cf.17:2,6,9). Luca a
spusin Fapte13:48ci ,,to!i cei ce erau randuiti secapeteviata vegnicaau crezut"
Planullui Dumnezeuinclude ceeacenoi numim de obiceifaptebune Cir, care
nu il cunogteape Iehovasau nu a fdcut personalcunogtinli cu EI, a fost alesca sd
aiuteIa indeplinirea scopului lui Dumnezeucareera reconstruirealerusalimului
9i a Templului(Is.44:28).Pavelspunece noi, credinciogii,,,suntemlucrareaLui [a
Iui Dumnezeu]li am fost zidili in Cristos Isus pentru faptelebune Pe care le-a
pregitit Dumnezeu mai dinainte, ca sd umbldm in ele" (Efes.2:10).Pe de alti
parte, faptele rele ale oamenilot care sunt contrare Legii lui Durnnezeu 9i
intenliilor Lui morale, sunt gi ele vdzute de Scripturdca fecandparte din planul
lui Dumnezeu,fiind hotirAte mai dinainte de El. Tridarea lui Isus, acuzarea9i
rastignireaLui reprezintd nigte exemple importante in acestsens (Ltca 22:22;
Fapte2:23;4:27-28). (Modul specificin carevoia lui Dumnezeuse raporteazela
faptelereleva fi discutatmai amdnuntit ulterior in acestcapitol;in acestmoment
trebuiesd observdmdoar cd acestefapte se incadreazd9i ele in limitele planului
lui Dumnezeu.)
9. Elementelespecifice ale planului lui Dumnezeu nu pot fi schimbate.
Aceastiidee a fost deja prezentateatunci cAnds-avorbit de eficacitateaPlanuhti
Iui Dumnezeu.Aici dorim sa accentuim faptul cd Dumnezeunu Se rdzgAndegte
saunu igi rnodifici deciziileprivitoare la unele obiectivespecifice.Esteposibil ca
acestlucru sd pard ciudat daci ludrn in considerareaparenta modificare a
intentiilorLui in legdturdcu Ninive (Iona) 9i aparentulLui regret ca l-a fdcut Pe
om (Gen. 6:6). Afirma{ia din Geneza 6 trebuie considerati insd un
antropomorfism,iar vestireaIui Iona a unei nimiciri iminente trebuieconsiderate
realiz.iriiadevdratuluiplan al lui Dumnezeucu Ninive.
o avertizarepusi in slr-rjba
in acestcaz nu trebuie sa uitem faptul cd unul dintre atributele mdrefiei l-ri
Dumnezeueste co^stai\a (p. 244-247).
sau actiuneaumane?
logici: Planullui Dumnezeu
Prioritatea
Trebuie sd analizdm acum care a fost primul element din punct de vedere logic:
planul lui Dumnezeu sau acliunea r-rmand?Degi calvinigtii gi arrninienii sunt de
acordcd acliunile umane sunt incluse in planul Iui Durnnezeu, ei au pdreri diferite
desprecare din cele doud este cauza 9i care este rezultatul. Fac oamenii ceea ce fac
pentru cd Dumnezeu a decis cd aceasta este maniera in care Lrrmeaze ei si
aclioneze,sau Dumnezeu cunoagte dinainte ce vot face ei, dupd care decide ce
anume urmeazi si se intAmple?
1. Calvinigtii cred cd planul lui Dumnezeu a fost primul in succesiunea logici
a evenimentelor gi ce deciziile gi actriunile omului sunt o consecinld a acestui plan.
In ceea ce privegte problerna specifice a acceptdrii sau respingerii mantuirii,
Dumnezeu in planul Lui a ales ca unii sd creadd gi astfel sd prirneasci oferta vielii
eteme. El gtie dinainte ce se va intampla fiindcA El a decis ce trebuie sd se
312 ce taceDumnezeu
intdmple. Acestlucru estevalabil gi in privinta tuturor celorlaliedecizii gi actiuni

ale fiinlelor umane. Dumnezeu nu este condilionat de ceeace decide omul. prin
urmare nu sepune problemacd Dumnezeuhoterdgteca acelelucruri pe carevor
sd le faci oamenii sd aibd loc, 9i nici cd ii alegepentru viata vegnicdpe cei despre
caregtiecd vor crede.Mai degrabi, decizialui Dumnezeuesteceacaredetermind
actir.rnilefiecirui individ.T
2. Arminienii, pe de alte parte, preluiesc mai mult libertatea umand.
Dumnezeuii ingdduie omului si exercitevointa carei-a fosi date gi se gi agteaptd
ca el sd o exercite.Dacdnu ar fi aga,nu am gisi aceleporliuni biblice careconlin
invitatia de a-L alege pe Dumnezeu, pasajelecu ,,oricinedoregte,,- cum este
,,Veni!ila Mhe toli cei trudili 9i irnpovdrali gi Eu vi voi da odihnd,,(Matei 11:28).
Tocmai lansareaunei asemeneainvitatii implice faptul cd omul poate se o accepte
sau se o respinge.Existd posibilitateareali a ambelor opJiuni. Acest lucru pare
inse incompatibil cu teoria cd deciziile Iui Dumnezeu au fost cele care au fecut ca
viitorul se fie sigur. Dacd deciziile lui Dumnezeu ar fi flcut ca viitorul sd fie sigur,
nu ar mai fi avut nici un sensca omul sd fie indemnat la ceva,intrucAt deciziile lui
Dumnezeu cu privire la ceeace urmeazd sd se intdmple s-ar implini indiferent ce
faceomul. Din aceastdcauzi arminienii cautdun alt mod de a defini deciziilelui
Dumnezeu.
Cheiaproblemei constein intelegerearolului pe careil are precunoagterea lui
Dumnezeuin alcdtuireagi executareaplanului divin. ln Romani8:29pavel spune:
,,Cici pe aceiape care i-a cunoscutmai dinainte, i-a gi hoterat mai dinainte.,,pe
baza acestuiverset arminianul trage concluziacd alegereasau determinareade
cdtre Dumnezeu a destinului fiecdrui individ esteun rezultat al precunoa$terii.
Astfel, cei desprecare Dumnezeua gtiut dinainte ci vor credesunt cei pe iare a
decis si-i mantuiasce.O afhmaiie similare poate fi fdcutd in legdture cu toate
actiunileumane,de fapt in legdturdcu toatecelelalteaspecteale viefii. Dumnezeu
cunoagteceeace urmeazdsi facemnoi to1i.Din aceastecauzdEl doregteceeace
prevedech se va intAmpla.sObservaficd acfiuneaumand gi efecteleei nu sunt un
rezultat al deciziei lui Dumnezeu.Acfiunea umand esteanterioarddin punct de
vedere logic. Pe aceastebazi estepdstrat conceptulde libertate umane. Fiecare
individ are opliuni reale. Omul este cel care face ca acliunile Iui s6 fie sigure;
Dumnezeuconsimtedoar.Cinevaar putea spuneprin urmare cd din perspeitivd
arminiani planul lui Dumnezeu este conditionat de decizia umane; pe de altd
parte, din perspectivdcalvinistdel nu estecondiJionatdeloc.
Un model calvinist moderat
in ciuda dificultdlilor iscatein urma raportdrii.suveraniidliidivine la libertatea

umani, noi a,ungemiotugi la concluziabazatepe temeiuri biblice cd planul lui
Dumnezeuestemai degrabdnecondifionatdecdicondifionatde alegereaomului.
Pur gi simplu nu exista nirnic in Biblie care si sugerezefaptul ci Dumnezeu ii
7. J. GreshamMachen, TheChlistkn Vieu of Mal, Grand Rapids,E etdrrrarrs, 1947,p.7g.
8. Henry C. Thiessen, lntrod ctory Lcchres in SystematicTheolou, Grand Rapids, Eeidmans, 1949,
p.157.
Planul lui Dumnezeu 313
alegepe oamenidin cauzaa ceeaceurmeazi si faci ei pe cont propdu. Conceptul
arminiande precunoagtere(rp61voo!q), oricAtde atrigdtor ar fi, nu esteconfirmat
de Scripturd.CuvAntulinsearnnamai mult decAta aveao cunoagterein avanssau
o precunoagtere a ceeace urmeazdsdvini. Separe ce termenul are la ridecina lui
conceptulebraic de \l -11(yatln'),care adeseoriinsemna mai mult decAt simpla
cunoagtere a unui fapt. El sugeraun gen de cunoagtereintimd - era folosit chiar gi
pentru contactesexuale.'CandPavelspuneci Dumnezeua precunoscutpoporul
lui Israel, el nu se referd numai la o cunoagterein avans pe care a avut-o
Dumnezeu.intr-adevdr,esteclar ca alegereaLui Israel de citre Dumnezeu nu a
fost fecutepe baza faptului ce Dumnezeugtia in avanscd ei vor da un rispuns
favorabil.Dacd Dumnezeu ar fi anticipat un asemeneardspuns,ar fi greqit cu
siguranld.Observatice in Romani 11:2Pavelspune: ,,Dumnezeun-a lepddat pe
poporul Sdupe carel-a cunoscutmai dinainte", 9i ci urmeazdo discutarea Iipsei
de crediniogiea lui Israel.Cu sigurantecejn acestpasaiprecunoa$terea inseamn;
cevamai mult decAtcunoagterein avans.In Fapte2:23precunoagterea estelegate
devoia (Bou}.fr) lui Dumnezeu.Mai mult in 1 Petru 1 citim cdcei alegisunt randuiti
in conformitatecu precunoagtereaa lui Dumnezeu (v. 2) 9i cd Cristos a fost
cunoscutmai inainte de intemeierealumii (v 20),A sugeracd aici precunoagterea
nu inseamnenimic mai mult decatcunoagteresau cunogtinJdprealabildinseamnd
a lipsi acesteversete de orice inleles real. Trebuie se conchidem cd termenul
precunoaqtere, aga cum este el folosit in Romani 8:29,poarth in sine ideea de
dispoziliefavorabildsau alegere,precum gi de cunoagterein avans.
In plus, existi pasaiedin carereieseclar natura necondilionatda planului de
selectieal lui Dumnezeu.Acest lucru sevede in celeafirmatede Pavelcu privire
la alegerealui Iacov in defavoarealui Esau:,,Cici micar cd cei doi gemeni nu se
ndscuseriincd qi nu fdcuserdincd nici bine, nici rdu - sd remane in picioare
hotdrArea rnai dinainte a lui Dumnezeu,prin careseficea o alegere,nu prin fapte,
ci pdn Cel ce cheami [ir ro0 rcLo0vroq], - s-azis Rebecii:"Cel mai mare va fi rob
celuimai mic>, dupd cum estescris:<PeIacov l-am iubit, iar pe Esaul-am urAt,"
(Rom.9:11-13). Separe ci Pavelse str5duiegtesi accentuezeiaracterul nemeritat
sau neconditionatal alegerii lui Iacov de cdtre Dumnezeu. Ulterior in acelagi
capitolPavelcomenteazd:,,Astfel,El are mild de cine vrea gi impietregtepe cine
vrea" (v 18). SemnificaJiaimaginii care urmeazd,cea a olarului 9i a lutului, nu
poatefi scepata$.20-24).In mod similar Isus le-a spus ucenicilor Lui: ,,Nu voi
M-a!ialespe Mine, ci Eu v-am alespe voi; 9i v-am rdnduit semergetigi sa aduceti
roadd,9i roadavoastri sd rdmind" (Ioan 15:16).Din cauzaacestorconsiderentegi
a altorasimilaretrebuie sd conchidemcd planul lui Durnezeu estemai degrabd
necondilionatdecdtconditionatde actiunile oamenilorcareau fost prevdzutede
EI.
in acestmoment trebuie si punem intrebareail ce mdsurdesteDumnezeuin
staresdcreezenigtefiinte cu adevdratliberefdcandtotodateca toatelucrurile care
urmeazdsi se intAmple si aibi loc cu certitudine,inclusiv deciziile gi actiunile
libereale fiintelor respective.Cheia pentru rezolvareaproblemei este diferenta
dintrea faceca cevase seintample cu certitudine gi a faceca ceva si fie necesar.
9. FrancisBrown, S.R. Driver 9i CharlesA. Br:rggs,
Hebrcro
itrd EtlglishLe'jcotlof theOldTcatnmai,
New York,Orford Universitt 1955,p.393-395.
31,4 Ce face Dumnezeu
In primul caz Dumnezeudecidecd cevaszac intdmpla; ln cel de_aldoilea caz El

decreteazectr acel ceva trebuiesd,aibd loc. in primui caz fiinla omeneascdnu va
acfionai:rh-un mod contrar cursului acgiuniipe carel-a alesDumnezeu; in cel de_al
doilea caz ea nu poate actionaintr-un modiontrar cu ceeace a alesDumnezeu.
Ce vrem noi sd spunem estecd Dumnezeufacesd fie sigur faptul ca o persoanA
.ut pyt? (sau ar fi putui) acfionadiferit aclioneazi de fapt intr-un anumit
il
mod (dorit de Dumnezeu).lo
Ce inseamni ci sunt liber? inseamndce nu sunt sub constrdngere.Agadar,
sunt liber se fac tot ce-mi place. Sunt eu insi liber si-mi impun ce sd imi faci
pHcere, Fi ce si nu-mi faci pldcere? Cu alte cuvinte, "r, pot ul"g" o acfiune
renuntand la alta deoareceprezinte un mai mare interes peniru min"e.insd eu nu
controlezpe deplin interesulpe carefiecaredintre acelea;liuni il trezegtein mine.
Aceastaesteo cu totul altd probbme. Eu iau toatedeciziilemele,insi aceledecizii
sunt influentate intr-o mare mesure de anumite caracteristici ale mele pe care eu
nu sunt capabil si le.mod-ificprin propria mea alegere.Dacd,de exemplu,mi se
oterAsAaleg la cind intre ficat gi biftec eu sunt cat se poatede liber sd iau ficatul,
insi nu dorescsi il iau. Nu am un controlcongtientasuprafaptului ci imi displace
ficatul. Esteo realitatedatd careare de-afacecu faptulid suit Dersoanacaresunt.
in aceastdprivinli libertateamea estetimitata.Nu'gtiu Juca?iiuica imi aispface
ficatul a fost cauzatde structwa mea geneticesaude condilionareamediului, este
insd evident cd eu nu pot si modific aceastecaracteristi"eu ^"u prin Duterea
vointei mele.
Prin urmare, existd limitiri impuse de cine sunt eu gi de ce doresc gi ce vreau
eu. Cu.siguranleci nu am alesgenelepe carele am; nu mi-am alespdrintii nici
9i
locul gi cultura in care sd me nasc,Libertateamea esteprin urmare intre aceste
Iimite. $i aici seridicd intrebarea:Cine a stabilitacegtifactbri?Rdspunsulteist este:
,,Dumnezeui-a stabilit."
Eu sunt liber si aleg irxhediferite opliuni. insd alegereamea va fi influenlate
-
de cine sunt eu. Agadar, libertatea mea trebuie inteleaii ca fiind capacitateamea
de a alegelntre anumite optiuni in lumina a cine sunt eu. cine sunt eu esteun
$i
rezultat al decizieigi activitefii lui Durnnezeu.DumnezeuesteCeI ce controleazi
toate circumstanlele care au legiturd cu situatia mea din viate. El poate sd creeze
(sau sd permiti crearea)unor factori care vor face ca unele optiuni si fie
atregitoare sau chiar foarte atrigetoare pentru mine. prin intermldiul tuturor
factorilor care au pdtruns in experienta mea de pand acum, El a influenlat aparitia
tipului de persoanecare sunt in prezent. intr-adevir, El a influenlat tot ce s_a
intAmplat prin faptul ca a voit ca eu si fiu cel adus in fiinti.
Ori de cAteori esteconceputun copil existdun numdr infhit de posibilitifi. in
urma unirii spermatozoidului cu ovulul poate sA apard o infiniid varietate de
combinalii genetice.Noi nu gtim de ce areiagtig de ciuzd o anumiti combinatie.
Insd, de dragul argumentdrii, s6 ludm acum in considerareposibilitatea unui
individ ipotetic a cdrui structuregeneticddiferi printr-un detafi infinitezimal de
a mea. El esteidentic cu mine in toate privinteie; in fiecaresituagiedin viald el
lol"."d lr. ceea ce Antony Flew a numit ,,libertatecompatibilistd,,:libertatea umana este
compatibild (in acest caz) cu faptul ci Dumnezeu a fdcut ca tot ceea ce se inEmple sd aibd loc cu
certitudine- ,,Compatibilism,FreeWill, and Cod", phitosophy 48,1973,p.231_232.
Planul lui Dumnezeu 315
reaclioneaza ca mine. InsA intr-un anumit moment el va alege sd-gi migte degetul
spre stanga in timp ce eu il voi migca pe al meu spre dreapta. Eu nu sunt obligat
se-mi migc degetul spre dreapta, insd aleg de bnnd voie sd procedez astfel. Acum,
fdcAnd si exist eu,9i nu ipotetica mea dublurd, qi stabilind circumstanlele vietii
mele, Dumnezeu a fdcut ca acea migcare de buni voie a degetului meu spre
dreapta care va avea loc la un rnornent dat sd fie un h.lcru cert.
Cele expuse sunt in multe privinle similare argumentului lui Gottfried von
Leibniz din a sa Theodicy.ll Dumnezeu cunoagte toate posibilitdlile infinite. El
alege pe care dintre ele o va actualiza. $i printr-o alegere meticuloasd a inqigi
hdivizilor pe care ii aduce in existenld - indivizi care vor rdspunde la stimuli
specifici exact aga cum doregte EI - 9i asigurandu-Se ce acegti factori specifici sunt
prezenli, EI face si fie sigure deciziile gi actiunile libere ale acelor indivizi. Punctul
nostru de vedere diferd de cel al lui Leibniz doar nrin faoh.rl cd noi considerdm ci
deciziile lui Dumnezeu in aceasti problema sunt iomplet libere, nefiind in nici un
sens determinate, Mai mult, atunci cAnd face ca acliunea umane se fie sigr-rri,
Dumnezeu nu alege numai se aduce in existenle o fiinJi pe care apoi sd o lase si
functioneze intr-o lume mecanicist5, determinate. Dumnezeu este la lucru efectiv
in aceastd lume, influen{And tot ceea ce are loc. Astfel, nuanlele deiste ale
conceplieilui Leibniz sunt evitate
Pozitia in favoarea cdruia s-a pledat aici este ceea ce B. B. Warfield considerd
cea mai diluate formi de calvinism (existi, de altfel, calvinigti care ar nega c;
aceastepozitie meritd cat de cat sd fie denumite cah'inisti). Warfield a denumit-o
,,congruism", deoarece prin aceastd pozitie se sustine cd DLrrmezeu lucreaze
congruent cu voinla individului; adica Dumnezelr prelucreazi atAt de
convingitor vointa individului, incat acesta face de buni voie alegerea pe care o
are in vedere Dumrezeu.r2 In ceea ce privegte oferta mantuirii, ea nu inseamni ci
Dumnezeu incepe prin a-i regenera pe cei pe care i-a ales, transformAndu-le
sufletele astfel incat ei se creadd; mai degrabd El lucreaz; intr-o manierd
atrigdtoare, convingitoare, astfel incat ei aleg de buni voie sd creadi, iar apoi EI
ii regenereazd.Ceea ce addugdm noi la aceastdpoziiie este ideea ci Dumnezeu
este activ in viafa individului cu mult inainte de lucrarea Lui de convingere gi
regenerare: El a decis din vegnicie cd individul potential care capiti existente
11. Gottfricd W. von Lelbniz, Theodic!:Essaysot1thc Goadllcss al God,lhc fccdoil of Malt n,1dlhc
Origiit of Eoil, Ner.r'Haven, Conn., Yale Universii),, 1952.DupA pirerea lui l-eibniz, Dumnezeu
cunoagte domeniul esentelor,carccontinetln num;r infinit dc posibilitdti.Printre aiributele fiecErui
individ posibil se afl; fiecaredecizie pe care el o va lua vrcodat; 9j cursul .ctiunii lui in fiecarc
situatiecu care se va intalni. Dumnezeu, precunoscendposibilititjle infiniie, alete s; aduci in
existentdindividul care va decide de bund voie si rSspund; ficcirei siiuatii exact ala clrm
intenlioncazaDumnezeu.Ficand astfel.Dumnezeufacc ca $ fie s1{a!,",dar nu ,Eacan,rcleciziilegi
actiunilelibereale individului- Aceastddistinctieesieciiciali pcntru intclcgcrcapozitici care a fost
dezvoltatein acest capitol. Conform ilustratiei pe care an folosit-o, Drrmr,ezouaducc in fiinti
individul careva alegede buni voie se'Simi$te degetul spre dreapta,in locul unui individ caresi
fie identicsub toate aspecteiein afard de faptul cd va alegesi-Si migtc dcgetul sprc stanga.Astfcl,
putemspunece atunci cand individui carea fost dc fapt adusin fiinli iqi miqci dcgetul sprc drcapta,
el alegede bune voie ceeacc Dumnezeugtie deja cd va atege.
12. BenjaminB. Warfield, Thc PIanof Saluatiotr,Crand I{apids,Eerdnans, 1942,p. 90-91.In celedin
urmd,relatiadintre suvcranitateadivinA Si libertateauman: esteinevitabil un nister. TotLrSi,estc
importantsAnu invocim ,,misterul" in mod prematur.Trebuiesi mergemcat putem de deparie cu
Sendirea $i intelegereanoastr2lumanAinainte de a etichetacevadrept mister.
clo Ce face Dumnezeu
reald este cel care va rdspunde Ia acest set de circumstanie exact aga cum
intenlioneazl Dumnezeu.
Este oare faptul ci Dumnezeu face ca deciziile gi acliunile umane sd fie siqure
compatibil cu libertatea umani? Felul in carerispunde cineva la aceasti intreiare
d,epindede modul in careinlelegelibertatea.poirivit pozitiei pe careo adoptdm,
rdspunsul la intrebarea ,,Era posibil ca individul sd fie ales inir-un mod diferit?,,
esteafirmativ in timp ce rdspunsul la tntrebarea ,,Dar ar fi alesel oare intr-un mod
diferit?" este negativ. Dupi felul in care hfelegem noi lucrurile, pentru ca
libertatea umani sd existe trebuie doar ca prima intrebare se primeasca urr
respunsafirmativ Alfii insd ar spunec6 libertaieaumandexistddoar daci ambele
inheberi poi primi un respuns afumativ; adicd, nu numai dacd individul ar fi
putut aleg€ diferit, ci el ar fi putut gi dori sd aleagddiferit. Dupd pdrerealor,
rbertatea mseamnaspontaneitatetotalS,alegereintimpldtoare. Noi le_amaretat
faptul cd atunci cand este vorba de deciziile 9i acfiunile umane, nimic nu este cu
totul spontan sau ir:rtAmpldtor.Eistd o anumitd mdsurd de predictibilitate in ceea
ce privegtecomportamentuluman; gi cu cat cunoagtem-ii bioe un individ, cu
atat ii putem anticipa mai bine rdspunsurile. De exemplu, un bun pneten sau o
rude ar putea sAspuni: ,,$tiamc; vei spune aceasta.,, Refelelede teieviziunepot
estimarezultatelealegerilorprin analizareaprocentaieloroblinute la cdtevaseclii
reprezentative. Noi conchidem ce dace prin libertate se inlelege alegerea
intAmpldtoare, libertatea umani este o imposibilitate practici. insi daci prin
libertatese inlelegecapacitateade a alegedintre mai muite posibilitdgi,)ibertatea
umand existe gi este compatibili cu faptul cd Dumnezeu a fdcut ca deciziile oi
actiunile noastresd fie sigure.
Ar trebui observatfaptul cd daci siguranlaunui rezultat esteincompatibiHcu
...
libertatea, precunoagterea divini, aga cum o infeleg arminienii, prezinti o
dificultatela fel de marepentru libertateaumaneca gi piedestinarea.Fiindcddacd
Dumnezeucunoagtece voi faceeu, trebuiese fie sigur ci eu urmeazdsd fac acel
lucru. Dacd acel lucru nu ar fi sigur, Dumnezeunu l-ar putea cunoagte;El S-ar
put€a ingela(eu agputea actionadiferit de cum se agteap[aEt;. insa dacdceeace
voi face estecerL atunci eu voi face acel lucru cu sigurante, indiferent dacd cunosc
sau nu ceeace voi face.Seva int6mpla! insi sunt-euliblr in acestecondiJii?Din
perspectiva acelora a ciror definitie a libertdfii include implicatia cd nu poate fi
9i
sigur faptul ci un anumit eveniment va avea loc, probabil cl mr sunt libei. Dur:i
pdrerealor, precunoagterea divini estela fel de inc-ompatibihcu libertateaumand
ca 9i hotirarea mai dinainte a lui Dumnezeu.
S-ar pdrea cd alegerea divini in favoarea cireia am pledat este identicd cu
conceptul arminian de precunoagtere.Existe, totugi, o Aiferenti semnificaiive.
Dupd inlelegerea arminiantr, existi o precunoagterea entitelilor reale, existente.
Dumnezeupur gi simplu alegesd confirme,cum s-ar zice,ceeace El prevedece
vor decide 9i vor face indivizii reali. In schemanoastrd, insd, Dumnezel posedd o
precunoagtere a posibilitifilor. Dumnezeu prevede ce vor face fiinlele posibile
dacd vor fi puse intr-o anurlite situalie Oifate in fatd cu toate influenJele iare vor
fi prezentein acelmoment din timp gi spaliu.Bazatpe aceastdcunoagiereEl alege
caredintre posibilii indivizi vor deveni o realitate gi care chcumstante gi influen-te
vor fi prezente.El precunoagtecevor facede bund voie acestiindivizi, cici de fapt
El a decis aceastaprin faptul ci a ales se-i aducd in existentd pe ei $i nu pe allii. in
ceeace pdvegte mentuirea, ea inseamni ci, in ordine logicd, Dumnezeu a decis ci
va crea fiinte omenegti, cd ele vor cddea $i ce apoi din cadrul acestui grup care va
fi adus in existentd gi care va ajunge sub blestemul picatului, unii indivizi,
actionand in conformitate cu intenfiile Lui, vor a]ege sd ii rispundi de bund
voie.r3
Pozitia noastri conform c;reia Dumnezeu a fdcut ca sd fie sigur tot ceea ce are
loc ridici o altd intrebare: Nu existe oare in anumite puncte o contradictie intre
ceeace porunceqte Dumnezeu gi spune ci doregte gi ceea ce vrea El de fapt? De
exemplu, pdcatul este interzis in mod universal, cu toate acestea in aparentd
Dumnezeu vrea ca el sd aibd loc. Negregit, uciderea este interzisd in Scriptur6, gi
totugi, moartea lui Isus plin execulie a fost dupd cdte se pare voitd de Dumnezeu
(Luca 22:22;Fapte 2:23). Mai mult, ni se spune cd Dumnezeu nu vrea ca vreunul
sd piari (2 Pet.3:9), cu toate acestea,dupe cate se pare, El nr-rvrea de fapt ca toti
si fie mdntuili, de vreme ce nu fiecare este mantuit. Cum urneazi sd impac;m noi
acesteconsiderente in aparentd contradictorii?
Trebuie sd facem distinclia intre doud sensuri diferite ale voii lui Durnnezeu,
sensurila care ne vom referi ca Ia ,,dorin!a" lui Dumnezeu (voinfal) gi ,,voia" lui
Dumnezeu (voin1a2).Prima este intenlia generald a lui Dumnezeu, valorile care il
satisfac.Cea de-a doua este intenlia specifici a lui Dumnezeu intr-o situatie date,
ceeace El decide ci trebuie si aibi loc de fapt. Existd anumite momente, 9i mr
pufine, c6nd Dumnezeu voieqte si permitd, gi astfel sd aibd loc ceea ce de fapt El
nu doregte.Acesta este cazul cu pecatul. Dumnezeu nu doregte ca pdcatr.rlsi aibd
loc. Existd, totugi, ocazii cdnd El efectiv spune doar, ,,Aga sd fie", ingdduind ca un
om si aleagi de bundvoie un mod pdcitos de a acliona. Felul in care Iosif a fost
tratat cand a ajuns in ndinile fralilor sXi nu i-a ficut plicere lui Dumnezeu; nu era
in concordantd cu felul Lui de-a fi. Totugi, El a voit sd ingddr.rie; nu a intervenit
pentru a preveni acel lucru. $i, destul de interesant, Dumnezeu a folosit acfiunea
Ior pentru a produce tocrnai lucrul pe care acea actiune trebr.ria sd il prevind -
ascensiunealui losif.
Dumnezeu nu se bucuri de distrugerea celor lipsili de evlavie. Acest lucru ii
provoacd durere. Cu toate acestea El alege si le permitd, prin voia lor, sa il
respingi 9i sd nu creada in El. De ce face El acest lucru, noi nu gtim. insd celc
discutatede noi aici nu sunt atat de indepdrtate gi de streine pe cat am fi tentati
si credem.Ele nu se deosebesccu mult de modul in care perintii ii trateaze uneori
pe copiii lor. O mamd ar putea dori ca fiul ei sd evite un anumit tip de
comportamcnt ti i-ar putea spune acest lucru. Cu toate acestea,existd situatii in
careesteposibil ca ea, fdrd sd fie observati de fiul ei, sd vadi ch el este pe cale sd
seangaiezein actiunea interzisi, 9i sd aleagd totugi si nu intervind. Aici avem de-a
face cu un caz in care dorinla pirintelui este ca fiul sd nu adopte un anumlt
comportament, cu toate acestea voia lui este ca el si facd ceea ce vrea el. Prin
fapful cd alege sd nu intervinl pentru a preveni acel act, mama voiegte ca el si aibi
loc in realitate.
13. Aceasti stabilire a ordinii logice a decrctelor lui Dumnezeu rcIlecti acea varianti a
calvinismului care este cunoscutd sub numcle de sublapsarianism. Variantele calvinismului vor fi
discutaiepe larg in capitolul 39.
318 Ce face Dumnezeu
tebuie sd inlelegem ci voia lui Dumnezeu permite, mai degrabi picatul,

_
decdtsi-l cauzeze.Dumnezeunu spuneniciodatd:,,Comitepdcatul acesta!,,lnsa
prin fapiul cd ingiduie sI se intruneascdconditiile ."re lro, face ca o anumite
persoanAse comite un pdcat 9i prin fapiul ci nu previne pecatul, Dumnezeu
voiegtede fapt pecatul. Daci cineva susline ce u nu p.erreniceva este de faDt
cauzaresau implici rdspunderepentru acel ceva,atunci Dumnezeuar trebuj ;e
fie considerat,in acestsens secundar,un cauzator al rdului. Ar trebui inse se
observemcd nu acestaestemodul in carese stabilegtede obiceiresponsabilitatea.
Un alt subiect pe care trebuie sd il examinim este in ce rndsurd conceptia
noastri despreplanul atotcuprinzetoral lui Dumnezeuinliturd lucrurile carene
motiveazdse aclionim. DacdDumnezeua ficut deiaca tot ceeace trebuiesd aibd
loc sd fie sigur, are vreun rost ircercareanoastri de a face voia Lui? Au oare
faptele noastre vreo inrdurire asupra evenimentelor?Aceastd problemd are
legituri mai alescu evanghelizarea. Daci Dumrezeu a ales(desemnat)dejape cei
carevor fi mdntuifi gi pe cei carenu vor fi, ceimportanld are daci noi (sauoiicine
altcineva)ciutdm si propagim Evanghelia?Nimic nu poateschimbafaptul cd cei
alegivor fi mdntuili, iar cei carenu au fost aleginu voi fi manuili.
Ca rispuns ar tebui precizatedoui lucruri. Unul esteci daci Dumnezeu a
stabilit scopul,planul Lui include gi mijlocul pentru realizareaaceluiscop.planul
Lui poate foarte bine sa includi qi faptul cd mdrturia noastraestemillocul prin
care o persoani aleasi va ajungela credinla mAntuitoare.Astfel, estehotdrAi de
dinainte de citre Dumnezeu ca noi sd-i prezentem merturia noashe acelei
persoane.Celdlaltlucru estecd noi nu cunoagiemin detaliu planul lui Dumnezeu.
Aga cd trebuie sd ne bazim pe ceeace a revelatDumnezeulu privire la voia Lui.
Drept care,hebuie sd-Lmdrturisim pe El. Acestlucru poates6insemneca o oarte
din timpul nostru va fi cheltuit pe cineva care in ceie din urmi nu va intra in
lmpdrdfia cerurilor. Ceeace nu inseamndins6 cd timpul nostru a fost irosit. Se
prea poate ca el si fi fost mijlocul de a indeplini o altA parte a planului lui
Dumnezeu.$i in ultime instanli credinciogia,gi nu succesuiestemasuracu care
evalueazeDumnezeuslujireanoastrd,
Diverseconceptiidespreistorie
Dupd cum,am notat la inceputul acestuicapitol, doctrina cregtinda planului
..
divin rdspunde specific la intreberile itxcotro se indreapH istoria 5i ce i.,ume o
pune in migcare.Unele concepgiidespre desfigurarei istoriei sunt extrem de
negativiste.Acestlucru esteadeveratmai alescu privire la concepliileciclice,care
nu v5d istoria ca pe un proces,ci ca pe o simpld repetarea aceiuiagitipar, chiar
dacd intr-o manierd irxtrucatua diferiti. Religiiie oritntale tind sd fie de-acesttip,
mai ales hinduismul cu accentul seu pus pe reincarnare.Individul trece prin
cicluri ale morfi.i gi renagterii,statutul lui in cadrul fiecirei noi incamari fiind
determinat in mare misuri de comportamentul lui din viata precedenti.
Mantuirea, dace o putem numi astfel, conste in Nirvana, eliberarei din acest
procescarese repeti.
Filozofiile care vestescun sfdrgit catastrofalabundd in vremea noasbi. Se
Planullui Durnnezeu 319
credecd istoria va ajungein curAnd la o incheieredezastruoasifie ca urmare a

unui colapseconomic,fie a unei crize ecologiceimplicind o poluare masive a
mediului,fie a izbucnirii unui rizboi nuclear.laOmul estecondamnatpentru ce
nu a reugitse administrezeir:rteleptresurseleUniversului in caretrdiegte.
O alia importantefilozofiepesimistda secoluluial XX-leaesteexistentialismul.
Ideeaabsurditelii lumii, a paradoxului gi a ironiei realtetii, a intAmpldrii oarbe
cdreiai se supune o mare parte din ceeace se intdmpld duce la disperare.De
vreme ce nu existd nici un tipar perceptibil in spateleevenimenteloristoriei,
trebuiesd-ticreezipropriul sensin viatd printr-un act congtiental vointei libere.
Pe de alte parte, au existatcatevaconcepfiiextremde optimiste,mai alesin a
doua jumitate a secolului al XIX-lea. Darwinismul a fost extins de la sfera
biologici la alte domenii, mai ales asupra societelii. in gAndirealui Herbert
Spencerel a devenit o filozofie atotcuprinzdtoareincluzAndSi ideea cregterii,a
progresuluigi a dezvoltdrii intregii realitili. Cu toate ca aceasteconcepties-a
dovedita fi destul de nerealistd,ea a avut o influenld considerabildla vremeaei.
Mai recent,teoriile utopice, intrebuinJdndmetodele gtiinlelor behavioriste,au
ceutatserestructurezesocietateasau cel putin viata individului.ls
Probabilcdceamai activdfilozofie a istorieila o scardglobaldin acestevremuri
estematerialismuldialectic,conceptiape caresebazeazdcomunismul.AdaptAnd
filozofialui GeorgHegel,Karl Marx a inlocuit metafizicaidealistda acestuiacu o
concepliematerialiste.Fortelerealiidtii materialeimping istoria inspresfarsitulei.
Printr-o serie de etape, ordinea economici este schimbatd.Fiecare stadiu al
procesului este caracterizat de un conflict intre doud grupuri sau migcari
antitetice.Mijloacelepreponderentede produclie se schimbede la feudalism gi
capitalismla stadiul final, socialist,in cadrul cdruia nu va exista nici un fel de
proprietatepdvate. In societateafdrd clasesociale.dialecticace a pus in migcare
istoriaprin procesul ritmic de teza-antiteze-sinteze va inceta, gi tot riul se va
spulbera.Observati ce toate incredereaeste puse intr-o forld impersonali. De
aceeamulfi dintre cei ce trdiesc intr-un regim comunist nu-l gisesc nici
satisfecetor din punct de vedere personal gi nici eficient din punct de vedere
social.
in fine, existd doctrina cregtina despre planul divin, care afirmi cd un
Dumnezeubun, atothtelept gi atotputernic a pldnuit din vegniciece trebuie se
aibi loc gi cd istoria realizeazd.intenfia Lui. Exisid o tintd bine definitd spre care
progreseazeistoria. Prin urmare, ea nu conste din simple evenimente
intdmpldtoare. Iar forta careii cauzeazimigcdrilenu esteatomul impersonalsau
destinulorb. Ea este,de fapt, un Dumnezeuiubitor cu careputem aveao relatie
personald.Prin urmare putem privi cu incredere inainte, inspre atingerea
scopuluifinal al Universului. $i ne putem pune vielile in acordcu ceeace gtim cd
va fi rezultatulistoriei.
14. De ex.,Barry Commoner,TheClosingCirclc,New York, Alfred A. Knopf, 1971;Paul R. Ehrlich,

ThePopulationBotnb,NewYork, Ballantine,1976.
15. Deex.,B. F.Skinner,WaldenTuo,New york, Macmillan,1948.
T7
Lucrarea
originatoare
a lui Dumnezeu:
creatia
Motivepentrustudiereadoctrineidesprecrealie
Elementeale invataturiibiblicecu privirela creatie
Creatiadin nimic
Naturaatotcuprinzetoare a creatiei
Respingerea dualismului
LucrareaDumnezeului triunic
Scopulcrealiei:glorialui Dumnezeu
LucrareacreatoareulterioarAa lui Dumnezeu
SemnificatiateologicAa doctrinei
Doctrinacreatieisi relatia ei cu stiinta
Varstacreatiei
Dezvoltarea in cadrulcreatiei
Unicitatealucrariicreatoarea lui Dumnezeu
lmplicaliiale doclrineicreatiei
r''
I lanul lui l)umnezeu poate fi imaginat ca ceva asemendtor cu
planurile 9i deseneleficute de un arhitect pentru o clddire care urmeaze sd fie
construiti. Insd planul nu a fost numai o schemdin mintea lui Dumnezeu. El a fost
tradus in realitateprin acliunile lui Dumnezeu.in aceastdfazd a studiului nostru
ne intoarcem illspre aceste lucreri variate ale lui Dumnezeu. Aici ne vom
concentraasupraacelorlucrdri caresunt pusein mod special,deginu exclusiv,pe
seamaactivitetii LuiDumnezeuThtdl.Prima dintre ele estecreatia.Prin crealienoi
intelegem acealucrarea a lui Dumnezeu prh care a adus in fiinld, fdrd folosirea
vreunor materialepreexistente,tot ce existe,
Motivepentrustudiereadoctrineidesprecreatie
1. Existd cateva motive pentru a studia cu atenlie doctrina despre crealie.
Primul dintre ele estefaptul ci Biblia ii acorddo mareimportanlAacesteidoctrine.
Prima afirmalie a Bibliei este:,,Lai:rceputDumnezeua fhcutcerurilegi pdmaniul"
320
Lucrareaoriginatoarea lui Dumnezeu: crea(ia
JZ7
(Gen.1:1).Degi ordinea aborddrii unui
subiect nu indicd neap;rat importanta lui,
in acestcaz este evident cd Dumnezeu a considerat
cd actul creatler este suficicnt
de semnificativ pentru a fi menlionat pri^"i
Ei;;;;;rini dintre primele
aserfiuni ale Evangheliei dupi Ioan, cea mai
teologic orientatd clintre Evangheliile
"C"r;;t.rl
Noului Testament. ,,La inceput era CuvAntul,
Fi ";;" Dumnezeu, 9i
CuvAntul era Dumnezeu. Eiera la inceput
cr'1"_""r"". f""te lucrurile au fost
fdcute prin El;9i nimic din ce a fost iecut
n-a r.rt-a."t-rlt! rr,, (Ioan 1:1_3).
*eatiesegdse$te
siin .upitor"t.."Ji.,i"iJi..irlr"i,
3:*:1","f1"
pncepem ca lumea a fost fdcutdprin Cuv.intul lui Dumnezeu
,,rrir,.."ai.l1a
aFaca tot ce sevede
n-a fost fdcut din lucruri carese vid- (i1:3). tu.
i., âr"o1u urziune despreviitor
din Apocalipsacei doudzecigi patru d" bdtrani
i ;;;-;"'iorri.it o.,^',"r"r, ."r
Atotputemic $i pentru faniui ca El este
Creatorul, lV.i"l.' "Et Doamne gi
nostiu primegti slava, cinsteaei pri"#", .a.if" ai
lynn-eze1l
lucrurile .sd fecr.rttoate
gi prin voia Th stau in fiingi.9i au fost'facuteli
1afo.. +,tty. t_.r..u."o
creatoarea lui Dumnezeuioaci un rol important
in creionareaimagrnii biblice a
lui Dumnezeu-
desprecreatiea fost o parte semnificativda crezului
. .,o P:.1""
tost tsisericii;ea a
laturd extremde imr:ortantda invi!6turii propovaa.,i.ii
9i "i. f,ri_.,t "rti.ot
spune_urmitoarele:,,cred in Drinn"r.t, Tuilt atotp.,tn..,i.,
;i*q:::lrl:r..::,,^']ic
z-rluromr cerurtor gr al pim;ntului.,, Degi acest element
specific (gi anume,
afirmaJiacu privire la creilie) nu poate fi gdsit
in prirna variantd a crezului, ci a
fost addugat ceva mai tariiu, este semnifiativ
faptul ca inir_olormuld atat de
scurtd ca.ceaa Crezului apostolic creatia a
fost'insi .""rla*"a de timpuriu
suficientde importanti peniru a fi inclusd.
h careinlelegemdoctrina crearieiesteimportant
^,-1^F"l"l datoritAfaptului ci
are o inr6urire asuprafelului in careinlelegemcelelalti
doctrine.dmul a fost creat
seParatii;
elnuest""e-".,u1ie
ut.,io.,-.r"r'".,.er" i"gi,an
i". ?:::.::X.:l -llnta bun; nu este
L.lumnezeu un reziduu rdmas de pe urma lucrdrii unei
i:::l': rcre.
,u,lc :1i:' L.,evreme
ce rntreaga natur; a fost create gi socotite
Dumnezeu,nu existdnici un rdr buni de
raletearedoctrinei;;;;.;;;il:"1p"1;ff.,t:ff.:il1.,:,ljl,itT
mult decat atAt, de vreme ce Universul este
operi l"$;;;.;" $r nu doar o
aparifieintampletoare,noi sunteminstare si
descoperi-.at" a-"-]r-u a"rpre natura
Dumnezeu printr-o examinarea crealiJi. UoJifi.ugi jo.trir,u
:1,::]" "l"i
.'.1t'";:^., _ a""p."
j,:: liTl "t "i ii atinrodificarsi acesre aspecre ateiriu;1;t,,r,,.r"gtin".
*. L./ocrnna ocsprecreatieaiut; la delimitdreacregtinisrnului
conc€ptiidesprelume gi viafi. in timp ce unii de alte religii pi
ar putea credece la raaicind existe
similarititi rntrecreqtinismqi hinduir^ d" u*"-pir,
o "ô-i.rui" lt"r,ta a"ruar.,i"
taptul c; doctrina cregtinbdespre Dumnezeu
9i cr"u1i" "*." i.,"1 diferitd de
invltd.t:ra hinduismului despie Bratrma_At-;".
t;i;; ilrp"." ..u"1i" ""t"
"tT factorji ceimai importanfi carefo. .."qti,.,i.-.,i
11",1: "aliJiu"o ." "",".
.*,1i"llH'ii,?,',il#i"tii'""'j:::1".::i:# $# j:lf
"Xi.ff,"#'ii','L::
dezbatereevolutionisti de la inceputul ,".61r1.,i
al XXlea arati tirnpede cd in
trmp ce teologiagi gtiinfelenaturii parcurg
traseeparalelein ceamai mareparte a
timpului, fdre a se intersectaintr-un subiict
c"î ", p_Ui"^"-".i*inii lumii este
322 ce faceDumnezeu
un loc de intAlnire penhu ele. Este important sd se inleleagecare este pozitia

biblicd 9i cregtindgi ce estein toc. Nu numai biologia (teoria lui Darwin despre
evolulie) este cea care se poate angataintr-un dialog cu cregtinismuluipe tema
acestuisubiect.In plus, poatesd aibd loc o intahire intle doctrina cregtinddespre
creatieSiconceptiaevoluliei creatoarea lui Henri Bergsonsau filozofia procesului
a lui Alfred North Whitehead.
6. Trebuiese existeo inlelegereexacti a doctrinei crealieideoareceuneori au
existat pereri cu totul diferite in cercurile cregiine.In controversamodemist-
fundamentalistdde la inceputul secoluluial XXlea bdtdlias-adat in ceamai mare
parte a €i intre evolufie 9i crealie.Astizi, prin contrast,se pare cd exisie dispute
inteme i1 cadrul migcirii evanghelicetrhe teoria crealionismului progresiv gi
conceptiace varsta pemantului este doar de cdteva mii de ani. Trebuie sd se
urmAreascecu atentiece anumene invaid Biblia cu privire la acestsubiect.
Elementeale invataturiibiblicecu privirela creatie

Creatiadin nimic
lncepemexaminareadoctrinei desprecreaiieprin a observacd estevorba de o

creafiedin nimic, adici fird folosirea unor materialepreexistente.Aceastanu
inseamni ce intreaga lucrare de creatie a lui Dumnezeu a fost directe gi
nemiilocitd, avand loc la inceputul timpului. (Fdrd indoialS, a existat o creare
nemiilocitl sau directd care a constatdin aducereain fiinjd a intregii realiidfi; a
existatt$d $i o crearemijlocitd sau derivati - lucrareaulterioari a lui Dumnezeu
de dezvoltare gi modelare a ceeace aduseseiniJial in existenld.)Ce vrem sd
afirmim noi aici estece tot ceeace existdin prezenta inceput pdn actul creatoral
lui Dumnezeu;El nu a modelat gi adaptatcevace existadeja independentde El.
Uneori s-afdcut efortul de a deriva acestadever,Fi anume ce creatiaa avut loc
fdrd folosirea unor materiale deja existente,de la verbul ebraic Nll] (bara').
Cuv6ntul apare ir Vechiul Tesiamentde treizeci gi opt de ori in rdddcina Qal 9i de
zeceori in Niphal. Forma substanliaHi\.1J (beri'ah- creatie)apare o singura
dati (Num. 16:30).Rlddcinile Qai gi Niphal sunt intrebuintatenumai in legiture
cu Dumnezeu, nu gi cu omul. Este evident cd in uzanta sa teologicd verbul
exprime caracterul unic al acesteilucrdri divine i:r contrast cu modelarea gi
creareade cdtreom a unor obiectede diversetipuri din materialedeia existente.
Totugi, in textele poetice verbul este alternat cu cifiva termeni care descriu
actiuneade a face sau a modela:i1W ('asah)- a face (Is. 47:20;43:7;45:7,"I2,IB;
Amos 4:13);1\-: (yatsar)- a forma (Is. 43:1,,7;45:7, 18; Amos 4:13);)D (kun)- a
siabili (Is.45:18);lQl (yasad)- a intemeia (Ps.89:11-12[12-13]) - a
qi rplfl (chadash)
reinnoi (Ps.51:10[12]).Karl-Heinz Bernhardtface observaJiace ,,intr-o anumiti
misuri acestlucru are drept rezultat o uniformizarea semnificagieilui".1 Trebuie
insd remarcatfaptul ci Nll nu apareniciodatdcu un acuzativcare sd denoteun
obiectpe careCreatorulsd il prelucrezepentru a forma cevanou. Astfel, ideeade
1. Karl-Heinz Bernhardt, lt;B, in Theolo$cal Dictiollary of thc Old Testolfient,ed. G. Johannes

Botterweck gi Heltner Ringgery 4 vol., Grand Rapids, Eerdmans,1925,vol.2, p.246.
Lucrareaoriginatoarea lui Dumnezeu: crea(ia 323
crealiedin nimic nu este exclusd ca sens al acestr-ricuvAnt, cu toatc ci nu a fost nici

demonstrata.
Ideea unei creatii cx ttihilo poate fi gisitd in cAteva pasajc din NoLrl Testament,
unde scopul primordial nu este acela dc a spune ceva dcspre natura creafiei.
Existdmai alesnumeroasereferiri la inccpritul lunii sau la inccpntnl crealiei:
,,dela [inainte de] intcmeierea lumii" (Matci 13:35;25:34;Luca 1l:50; Ioan 17:24;
E f e s .1 : 4 ;E v r . 4 : 3 ; 9 : 2 6 ; 1 P e t . 1 : 2 0A;p o c . 1 3 : 8 ;1 7 : 8 )
,,dela inceput" (Matci 19:4,8; Ioan 8:44;2 Tcs.2:13;1 Ioan 1:1;2:13-14;3:8)
,,dela inceputul lumii" (Matei 24:21;Marcu 10:6)

,,de la inceputul zidirii" (2 Pet. 3:4)
,,deIa inceputul lumii pe care a ficut-o Dumnczeu (Marcu 13:19)
,,dela facerealumii" (Rom. 1:20)

,,la inceput, Tu, Doamne, ai intemeiat pimdntul" (Evr. 1:10)
,,inceputulzidirii lui Dumnezcu" (Apoc. 3:14)
Cu privire la accste expresii Werncr Foerster spune: ,,Accstc cxpresii aratA ce

creatia implicd inceputul existentei lumii, aga ci mr cxisti nici o materie prc-
existentt."2De$i verbul r;i(co in sine nu stabilegte crcalia ci\ rrllrllo, la fel cum nici
N:lJ nu o face, totr-rgi,acesteintrebuin!5ri pledeazi in favoarca faptr.rlui ci aici este
vorba despre o semnificalie mult mai s;rccifici clecAtin cazul vcrbclor a face sarr
a modela.
Din alte moduri dc utilizare ale lui rri(o reiesece acest tcrnen este potrivit
pentru a exprima originarea din nimic. De exemplu, ci cstc folosit in legdturd cr-r
intemeierea oragelor, jocurilor, caselor qi scctcior. Este ,,actul prepondcrcnt
inlclrcfunl9i volilional prin intermediul ciruia ceva vine in fiinfi".3 Astfcl, in timp
ce termenul are gi alte sensuri in afari de creafie c;v rrilrllo, aceasti semnificafie
s p e c i f i cni u e s t en i c i d e c u me \ c l u s ; .
Nici cuvAntul ebraic NIJ nu trcbuie complet inliturat ca ceva nesemnificativ
pentru scopurile noastrc. In timp ce etimologia acestui cuvanl sugereazd ci este
vorba de actiunea de ,,a tiia" sau ,,a despica", cl nu este cuplat niciodati cu un
complement direct care si indice existenla vreunui natcrial pe care Dumnezeu il
prelucreazi pentru a face ccva nou din el. In ph.rs,in ridicinilc Qal 9i Niphal el
nu estefolosit niciodati cu un subiect omenesc.aMai mult decAt atAt, exprresia,,la
inceput" din Genesa 1:1, care este folositi firi specificiri ulterio"lrc, pirc si
semenein multe privinfe cr.racele intrcbuinliri ale lui r<ri(o pe care le-am trecut
in revistd mai sus.
2. Wcrner Focrstcr,K-i(o, in T/rcolDsi.dl Dictiottlry aJ lltt Nciu Jistflx.,,t, cd. Gcrhard Ki cl ,si
GerhardFriedrich,trad. in lb. cngl. Gcoffrey W. Bromiicl,,10 \'o1.,(trnnd Jtapids,Iicnlmans, 196{
1976,vol. 3, p. 1029.
3. lbid..p. 102s.
4. Francis llrown,S.R. DriverSiCharlesA.llritgs,I./.lr.ilr?,r.1E,,JlishLt\ica al!ltcOlttTcstntl)f,
New\ork, OrforJ Unrf( f-it\. loq5.p. I r:.
32A Ce faceDumnezeu
in Noul Testarnentpuiem gdsi catevaexprimtrri mai explicite ale ideii de creare

._
din nimic. Citim cd Dumnezeu cheami in fiinld anumite lucruri prin Cuvintul
Lui. Pavel spune cd Dumnezeu ,,cheamdlucrurile care nu sunti (Rom.4:17).
Dumnezeua spus:,,Si lumineze lumina din intuneric,,(2 Cor.4:6).in mod sigur
acest lucru subliniazi efectul care a avut loc firi utilizarea vreunei cauze
materialeanterioare.Dumnezeua creatlumea prin CuvAntulLui ,,agaci tot ce se
vede n-a fost fdcut din Iucruri care se ved,, (Evrei 11:3).Degi s-ar putea aduce
argumentul cd ceeace a fdcut Dumnezeude fapt a fost sd ftloseascdrealitatea
sau spirituald in chip de material brut din carea modelat apoi materia
T"i:tPitd
vizibild, aceastdidee pare artificiald gi nefireasci.
Daci accentulpe carel-am pus pe creatiadivine effihilo pareputin cam inutil,
...
trrnd vorba de un lucru evident,ar trebui sI seobservefaptul c6 aceastdcreaiieer
ruftrlonu-estedelocevidentdpentru teologiaprocesului.J-onnn. CoUbyr., Oavid
9i
Griffin afirmd foarte clar cd Dumnezeu nu creeazi din nimic nbsolut.Mai exact,
,,teologiaprocesuluisusjineir schimb o doctdnd a creatieidin haos,,.5Ei afirmd
ci aceasteconceptieeste sprijinite de mai multe pasaiedin Vechiul Testament
decatestedoctrina creafieidin nimic. intr-o starede haosabsolutar avealoc doar
foarte puline ocazii reale la intAmplare; cu siguranld cd ele nu s-ar ordona in
,,indivizi de durati". lnsi Dumnezeucreeazdin permanenfd.prin urmare are loc
o aparitie continui a unei diversitiJi infinite de ocazii de experiment. Dumnezeu
contribuie la apariJia fiecdrei ocazii reale.
Expresiae.rnihilo sars,,,dinnimic,, a dat uneori nagterela o intelegeregregite.
Acel ,,nimic" a ajuns se fie considerat de unii gAnditori ceva din care a fost ficut
totul, un gen de substanle.Penhu unii existenfialigti,cum ar fi Martin Heidegger,
nonexistenta are o realitate metafizici virtuald proprie cu o capacitatede a reiista
fiinldrii. 6Acest concept este o rimegild a anumitoi elemente iin filozofia qreacd.
In orice caz, cdnd vorbim despre creatie din nirnic, noi nu ne gindim la .,rirri-i.
din carea fost fdcut totul. Nimicul estemai degrabdabsentar;a[tdtii. Astfel, este
preferabilX expresia ,,firi folosirea unor miteriale preexistente,,. in crearea
intregii realitdfi din iurul nostru nu a fost implicat nici un materia].
Atunci c,ind a adus in fiint5 intreagarealiiate,Dumnezeua creatpur gi simplu
prin Cuv6ntul Lui. in Geneza 1, de exemplu, citim cd Dumnezeu a vorbii
9i
propozitia Lui a devenit realitate imediati (v.3, 6, 9). Simpla porunci ,,Sdfie
lumini" a fost suficiente pentru ca lumina sAvine ir:rfiintd. putem trage mai multe
concluzii.Mai intai, Dumnezeuare putereade a voi doar ca anumite situatii sd
existe,gi ele se realizeazdimediat, exactagacum le-a intentionat El. in al dtilea
rand, creatiaesteun act al voinlei Lui, 9i nu un act la careEl esteimpins de vreo
forld sau de vreun considerentdin afaraLui. in plus, Dumnezeunu Sieirnplicd pe
Sine - sau propria Lui fiinli - in proces.Creatia nu esteceva fdcut din El. Nu eite
o parte din El sau o emanatiea rialitdtii Lui.
Naturaatotcuprinzetoare
a creatiei
Dumnezeunu a creatdecato anumitd parte a reafite$i,restul putAnd fi pus pe
-J.
l.fr" Sf.bt, j..,Si David RayG ffin, p rccessTleolov:An IntrcdrctoryExpositio, phlad,elphia,
Westminstet 1976,p. 65.
6. Martin Heidegger,Beingand Time,New york, Harper and Row, 1952.
Lucrareaoriginatoarea lui Dumnezeu: creatia 325
socotealaunei altc forte. Totalitatea realiteui a venit in fiingi in urma actului Sdu.
In prima afirmalie a Genezei (,,La inceput Dumnezeu a ficut cerurile gi
pdmdntul") nu se intentioneazd ca prin expresia ,,cerurile gi pdmAntul,, sd se
desemnezedoar acestedoui lucruri. Ea este un idiom care se refeid la tot ce exrsta.
Ea arati ci intregul Univers a venit in fiinti prin intermediul acestui act creator al
lui Dumnezeu.
Dirnensiunea universali a lucrdrii creatoare a lui Dumnezeu este de asemenea
afirmati prin intrebuintareatermenului r& rrivrcr(Efes.3:9;Col. 1:16;Apoc.4:11).
In plus, cAteva enumerdri sau specificdri ale diverselor p6r!i ale crealiei clarifici
faptul ci in aceastdcreatie este inclus totul: ,,cerul gi lucrurile din el, pdmAntul gi
Iucrurile de pe el, marea gi lucrurile din ea" (Apoc. 10:6); ,,cerul, pdmAntul
9i
gi t9t ce este in ele" (Fapte 4:24-14:15); ,,lumea tot ce este in ea,, (Fapte
lT:1 Si
77:24).(Cf. Apoc. 5:13, unde ,,toate fipturile care sunt in cet pe. pinrant, ;ub
pdmant, pe mare !i tot ce se afld in iceste locuri,, 1l Iaudi
9i il glorifici pe
Dumnezeu,)
in timp ce toate acesteasunt aprecieri pozitive ale amplorii lucririi creatoare a
lui Dumnezeu, Ioan 1:3 demonstreazd cat se poate de clar qi de explicit acelagi
punct de vedere, atat in termeni pozitivi, cat gi in termeni negitivi: ,,Toate
lucrurile au fost fdcute prin El;9i nimic din ce a fost fdcut, n-a fost ficut fdrd EI.,,
Gdsim afirmafia cA tot ceea ce existe a fost creat, gi respingcrea ideii ci ar fi
probabil ca ceva si fi fost ficut de altcineva sau de altceva decAt Durnnezer-r.
Respingereadualismului
invijitura biblici despre crealie nu permite nici un fel de dualism. Creatorul

esteunic: El este singurul care a adus realitatea in fiinti. Astfel, ideea cxistentei
unui segment intrinsec riu al creafiei, care a fost fdcut de vreo fiinfi puternici gi
rea/ cum ar fi Diavolul, este respinsd. In timp ce Diavolul poate fi in stare sd
modifice sau si corupd materialul creat, el nu poate aduce in fiinld nimic. in plus,
fiindcd Dumnezeu este rdspunzitor de originea oricdrui lucrr-r,nu existd nici un
segmentneutru al crealiei sau care si fie lipsit de semnificalie spirituald. Astfel,
nu existdnici o divizare a realitetii intr-una intrinsec buna gi una iea, nici intr-una
sacrd,semnificativi din punct de vedere spiritual, 9i una secularh, nesemnificativd
din acestpunct de vedere.
LucrareaDumnezeului triunic
Crealia este lucrarea Dumnezeului triunic. Un mare numir de referiri vetero-

testamentarela actr-llcreator atribuie actul acesta lui Dumnezeu, in loc si-l pund
pe seamaTatdlui, Fiului sau Duhului, cici distincliile personale ale Trinitagii nu au
fost hce pe deplin revelatc (de ex., Gen. 1:1; ps. 96:3; \s.37:1.6;44:24;45:12;Icr.
10:11-12).In Noul Testament gdsim insd o diferenfiere. l Corinteni g:6, cuprins
intr-un context in care Pavel discutd dacd este potrivit sau nepotrivit sd se
consume hrana jertfitd idoliloa este deosebit de instructiv. pr-rnAndu_L pe
Dumnezeu in contrast cu idolii, Pavel urmeregte linia argumentdrii cAtorva pasije
din Vcchiul Testament - Psalmul 96:5;Isaia 3Z:16;Ieremii 10:11-12.punctul crr.rcial
326 CefaceDumnezeu
al acelorpasaievetero-testamentare estecADumnezeuladevdrata creat tot ceea

ce existd,in timp ce idolii sunt incapabili sd creezeceva. Discutind problema
cirnii oferite idolilor, el faceobservaliace existemulti aga-zigidumnezei,iar apoi
merge pe linia argumentului Iui Isaia, al lui Ieremia gi al psalmistului. pavel
spune;,,Totugipentru noi nu estedec6tun singur Dumlezeu: Tatdl,de la carevin
toate lucrurile gi pentru care trdim gi noi, 9i un singur Domn: Isus Cristos,prin
care sunt toate lucrurile 9i prin EI 9i noi." Pawelil include aiat pe Tatel,cat pe
Fi
Fiul in actul crealiei insi, cu toate acestea,ii 9i distinge pe unul de celilalt. in
aparentdTatel are rolul mai proeminent El estesursatuturor lucrurilor. Fiul este
mijlocul sau agentulexistenteituturor lucrurilor.DegicreaJiaa fost in primul rAnd
lucrareaTatdlui,Fiul esteCel prin careea a fost realizati. O afirmafie similard se
gisegtein Ioan 1:3- prin Fiul au fost fecutetoatelucmrile. Evrei 1:10se referi la
Fiul ca la
_Celcarela inceput a intemeiatpdmdntul. in plus, existetexte carepar
sd indice faptul cd gi Duhul lui Dumnezeua fost activ la crearealumii - Geneza
t:2; lov 26:73;33:4;Psalmul 104:309i Isaia 40:12-13.Totugi,in cAtevadin aceste
cazuri estedificil de determinatdacdreferireaestela Duhul Sfdntsau la faotul cd
Dumnezeulucreazi cu ajutorul sufldrii Lui, deoarececuvantul Dl..t(runch)poatefi
folosit in ambelecazuri.
Ar putea sd pard ci existdun conflict intre atribuireacreatieiTatdlui,Fiului
Si
Duhului Sfant,9i afirrnareafaptului cd fiecaremembru al Trinitdfii igi ar" p.op.L
Lui lucrare distinctivi. $i totugi aceastanu esteo problemd,in afard de cizul in
carecredemcd existedoar o singurh formi de cauiare.Atunci cand se clddegteo
case,cine estecel careo dedegtede fapt?intr-un anumit sens,estearhitectulcare
proiecteazdgi creeazdplanurile dupd care va fi construitdcasa.lntr-un alt sens
insd,esteinginerul constructorcareduce la bun sfargitplanul. Cu toateacestea,el
nu construieqteprobabil nimic cu mAna lui. Consbuctorii sunt cei care clidesc
casa.Insi fdrd materialelecareintri in alcdtuireacaseinu ar existanici o structurd.
Astfel, se poate spune ci furnizorii de material de constructie sunt cauza
construirii casei.Saus-arputea spuneca agentiade imprumuturi carefurnizeazd
banii pentru constructie9i care ieline ar"pt"l Ae ipoiec;. in fine, proprietarul,
degi este posibil ca el sd nu batd nici un singur cui, este gi el lntr-un sens
constructorul casei, de vreme ce semneazehirtiile leqale care autorizeaze
construireacasei,gi de vreme ce va plSti Iunar rateleimJrumutului. Fiecarein
parte, in felul lui propriu, estecauzaiasei. O afirmagiesimilard poate fi fecute gi
cu privire la creatie.Din Scripturdpare si reiasi cd Tatdl a fost Cel care a creat
Universul. Insd Duhul gi Fiul au fost Cei care l-au rnodelat,care au dus la bun
sfArgitdetaliile proiectului. Degi creali.aestedeln Tatdl,ea esteefectuatdprin Fiul
gi dccdlrcDuhul 5f6nt.
Scopulcrealiei:glorialui Dumnezeu
Degi Dumnezeu nu a fost nevoit si creeze,El a ficut-o din motive bune gi

suficiente.El-a_avutun scopc6nd a adus in fiin;6 realitatea.$i crealiaimplinegte
acest scop al lui Dumnezeu. Ea Il glorifica prin realizareavoii Lui. Crealia
neinsuflelitd il glorifica (Ps. 19:1);crJaturile insufleJitese supun planului Slu
pentru ele.In istorisireadespreIona estezugrdvit acestlucru in culori extrem de
Lucraieaoriginatoale a lui Dumnezeu: creatia 327
vii. Toli 9i toate (cu excepfia lui Iona) au ascultat de voia lui Dumnezeu gi s-ru
supus planului Siu: furtuna, zarurile, marinarii, pegtele cel mare, ninivenii,
vAntul de Ia risirit, curcubetele gi viermele. Fiecare parte a crealiei este capabile
sd implineascd scopul lui Durnnezeu pentru ea, insd fiecare ascultd intr-r"rn mod
diferit. Crealia neinsuflelitd face acest lucru in mod mecanic, supunAndu-se
legilor naturale care guverneazi Universul fizic. Crealia insuflejiti il face in mod
instinctiq rdspunz6nd Ia impulsurile lduntrice. Numai omul este capabil si
asculte de Dumnezeu in mod congtient gi de buna voie, 9i il glorifici astfel pe
D u m n e z e ui n m o d u l c e l m a i d e p l i n .
Lucrareacreatoareulterioari a lui Dumnezeu

in timp ce sensul propriu-zis al termenr.rlui creatie desemneazd aduccrea in
existenta a intregii realitali fizice precum gi a tuturor fiintelor spirituale, altele
dec6t Dumnezeu, acesta semnifici gi originarea ulterioard a unor noi cntitAF
modelatc din acest material creat anterior. ExistX aluzii in acest sens p;n; ii in
relatareadin Geneza 1; Dumnezeu spune: ,,Si dea apele nagtere 1a..." (v.20) (trad.
lit.) 9i,,Sd dea pdmAntul viefuitoarc..." (v.24). Descriereaintocmirii ornului su-
gereazdfolosirea unui anumit gen de material ,,lirana pimantului" (2:7). Eva
estedescrisa ca o fiinli modelatd dintr-o parte a trupului lui Adarn (2121).Tot a$a
Dumnezeu a intocmit din pimAnt fiecare fiari de pe cAmp 9i fiecare pasire (2:19).
Probabil ci ceea ce a ficut Dumnczeu inilial a fost pur gi simplu sd crceze materia
din nimic, iar apoi in activitatea Lui creatoare ulterioare El a modelat totul din
atomii pe care ii crease. Diversele specii prodrrse la acea datd nlterioari aveau sd
fie in aceeagimisurd lucrarea lui Dumnezeu in care a fost gi crearea materiei.
Agadar,daci Dumnezeu face cel pulin o parte din lucrarca Lui prin intermediul
unor mijloace imanente, crearea diverselor specii ulterioare prin intermediul
legilor geneticii - chiar gi a varietililor recente de trandafiri, porumb hibrid, vite,
cAini- este tot lucrarea creatoare a lui Dumnezeu. In acest caz omul este partener
cu Dumnezeu in producerea acestor specii. Observa[i insd ci omul se folosegte de
ceeace Dumnezeu a creat deja. Astfcl, pAnd gi cele mai recente specii sunt tot
lucrarea lui Dumnezeu, fiindcd materialul care sti la baza lor a fost creat de El gi
legile geneticii prin care s-au dezvoltat acele specii sunt tot lucrarea Lr-ri.
Semnificatiateologici a doctrinei
Trecem acum Ia examinarea semnificaliei teologice a doctrinei despre creafie.

Ce se afirmd de fapt prin aceastd invetaturd? $i, probabil la fel de irnportant
pentru obiectivele noastre, ce anume sc respinge sau se contrazice'
1. Doctrina despre crcaJie stabile$te in primr.rl r6nd gi intr-un mod destnl dc
evident ce tot ceea ce nu este Dumnczcu gi-a derivat existenla de la El. Cu altc
cuvinte, este respinsa ideea cA ar exista o alti realitate ultimd decat Dumnczeu.
Nu existd loc pentru dualism. in cadrul unui dualism, dupi cun'r inclici Si
termenl , existd dor.ri principii ultime. Intr-o anumitd formd de dualism existd
328 CefaceDumnezeu
Domnul, Creatotul, Ziditorul gi existd ceeace utilizeazi Creatorul, sau ceeace
prelucreazi El, materialul pe care il intrebuingeaziatunci c6nd creeazd.O mare
parte a gAndirii grecegti a fost ir:rtr-un fel sau altul dualistd. Dualismul materie-
formd a fost unul tipic: Existe ordinea sau structura sau tiparul lucrurilor, Formele
sau Ideile. $i existdceeace trebuie ordonat sau structural sau organizat,materia.
Prin urmare actul crealieicuprindepe cinevasaucevacarele unegtepe celedoui,
sau imprime materiei acesteForme,Tlnsa acest lucru nu este ceea ce afirmd
doctrinacregtini. Dumnezeunu S-afolosit de cevace erain existenie.El a fost Cel
care a adus in fiin!,i acel material brut pe care l-a intrebuintat. Dacd nu s-ar fi
int6mplat astfel,Dumnezeunu ar fi cu adevirat infinit. Ar mai fi fost gi altcevace
a existat gi existaseprobabil dintotdeauna.in consecinfi, Dumnezeu ar fi fost
limitat, fiind nevoit si lucrezecu caracteristicile intrinseciale materialului brut pe
care l-a folosit. Doctrina cregtindsusline dimpotrive ce Dumnezeu a adus in fiinti
materialul brut 9i l-a inzestratde la inceput iu caracteristiciledorite de El.
2. Actul initial al creafiei divine esle unic. EI nu este ca actele ..creatoare,,
omenegti, care implicd modelarea, folosindu-se de materialele la indemAnd.
Atunci cAnd produce o lucrare de arti, artistul trebuie sd lucreze in cadrul
limiidrilor materialului intrebuinJat, indiferent dacd este vorba de maleabilitatea
metalului, de strdlucireavopselelorde ulei, de natura limbajului folosit sau de
calitdlile peliculei. Mai mult decat atat, pand Si conceptelepe care le exprimd
artistul depind de experienta lui anterioari. Opera lui vi avea la baie fie
exprimarea unei idei pe care a experimentat-odirect, fie combinarea unor
elemente experimentate anterior intr-un nou intreg; o idee cu adevarat inedite,
complet noue gi proaspete,esteintr-adevdrfoarte rard. Chiar dacd un scriitor ar
un
91e1 1ou limbaj pentru a invegmAntaideile pe carevrea se le exprime, limiterile
limbajului in generaltot ar guverna pesteceeace ar reugi el sd facd.Dumnezeu
insi nu estelegat de nimic din afara Lui. SingureleLui limitdri sunt cele ale naturii
Lui 9i ale alegerilor fdcute de El. Dumnezieunu are nevoie de materiale. prin
urmare, scopurile Lui, spre deosebirede cele ale ,,creatorului,,uman, nu vor fi
zlddmicite de nici o calitateintrinseci a materialului cu caretrebuiesd lucreze.
3. Doctrina desprecrealie inseamndde asemeneacdnimic din ceeace estefdcut
nu estereu in mod intrinsec. Totul a venit de la Dumnezeu, 9i narafiunea crealiei
spunede cinci ori cd El a vdzut cd celecreateeraubune (v. 10,72,Ig,2L,25). Apoi,
dupi ce a dus la bun sfArgitcreareaomului, ni sespunecd Dumnezeua vazuf tot
ceeacefecuse9i le-agdsit foartebune (v 31).Nu existanimic rau in creatiainitiald
a lui Dumnezeu.
in cadrul oricdrui tip de dualism existd tendinta de a se face o distinclie moraH
-
intre principiile sau elementelesuperioare9i celeinferioare.sDe vreme ce domeniul
superior estedivin, iar cel inferior nq primul esteconsideratmai real decat ceHlalt.
Uneori aceaste diferente metafizicd tinde sd fie consideratd 6i una moraH -
domeniul superior estebun, iar cel inferior estereu. O astfel de distincfle a aiuns sd
fie ficutd in platonismul tdrziu. Platon a invitat ce Ideile sau Formele, concepte
inteligibile sau invizibile, sunt mai reale.Obiectele.perceptjbile sau empirice,pe
de altd parte, sunt doar umbre aruncatede Forme.in cadiul neo-platonismuluia
-7,
{orr, nôi* ; ei,s-tel,Metafzica.
8. Langdon Gilkey, Makerof Heaoenaad Earth,Garden City, N.y, Doubleda, 1965,p. 48.
Lucrarea
originatoare
a lui Dumnezeu:creatia 329
apdrut!i o distinctiemorald.Domeniul materialsau observabilera consideratrdu,

iar celspiritual sau invizibil era crezutbun. Influenlali de neo-platonismgi de alte
tipuri de dualism,cum estemaniheismul,unii cregtiniau inceput sd considerece
lumeamaterialeesteintrinsecrea,
Dacainse intreagarealitateigi datoreazi existentalui Durnnezeu,9i daci ceea
cea fecutDumnezeua fost in intregime,,bun",noi nu putem consideracdmateria
esteinerentsau intrinsecrea.eAcestlucru de nagtereIa o problemd:cregtinismul,
caoricesistemde gAndirecareestecAt de cat interesatde univers,trebuie sd dea
piept cu prezenta rdului in lume. Dualismele pot rezolva foarte ugor aceastd
dificultate.De vreme ce Dumnezeu este bun, El nu poate fi sursa rdului. Prin
urmare,sursardului trebuie si fie orice nu esteDumnezeu,adici materlacu care
El a fost nevoit sd lucreze.insi acestexpedientnu poate fi adoptat gi nu va fi
adoptatde un crealionismcaremerge pAni la capdt,fiindci el sustinecd natura
nu posedi un astfel de statut independent. $i, potrivit relatirii biblice, nici
Dumnezeu,carea creattotul, nu poatefi blamat pentru reul gi pecatul din lume.
Motivul pentru careEl nu poatefi blamat nu esteacelacd nu El a creatlumea, ci
ci EI a fdcut-obuni, 9i chiar foarte bund! Prin urmare rdul din zilele noastrenu
esterezultatulunei creatii imperfecte,un defectal creatieiLui.r0Atunci de unde a
rdsddtrdul?Ne vom intoarcela aceastdintrebarein capitolul 19.
4. DoctrinacreaJieiplaseazi de asemeneao responsabilitate pe umerii omului.
EI nu-qi poate justifica comportamentulriu prin a da vina pe riul din lumea
materiald.Aceastanu este in mod intrinsec rea. Pecatul omului provine cu
sigurantddintr-o exercitare a libertdtii lui. El nu poate sd scape de
responsabilitatea propriilor lui actiuni. $i nu poaie blama nici societatea.Uneori
pdcatul oamenilor individuali este pus pe seama influenlei societdlii.
Ra[ionamentulestece omul estemoral, dar o societateimorali il duce in pecat.
insi societatea umand a fdcut gi ea parte din creatialui Dumnezeu,9i a fost ?oarte
buni. A susfineci ea estecauzapdcatuluie prin urmare o migcaretacticeinexactd
gi amXgitoare. De vreme ce ea a fost bune inifial, trebuiesd ne punem intrebarea:
Cuma ajunssd fie agacum esteastdzi?
5. Doctrina despre creatieimpiedicd de asemeneadepreciereaincarndrii lui
Cristos.Dacdintr-un fel sau altul lumea materialear fi in mod intrinsecrea, ar fi
foartegreu de acceptatfaptul ce ceade-adoua Persoania tiniteFi 9i-a asumato
formdumand,inclusiv un trup fizic. intr-adevir, au existatunii care,suslinAndcd
materiaesterea,au negatSi realitateatrupului fizic al lui Isus.El doar ,,p6rea"sd
posedetrup omenesc.Ei au fost numili docetiqti,de Ia grecesculdortco (,,apdrea").
Pede alte parte, o intelegerecorectea doctrinei desprecreatie- ceeace a ficut
Dumnezeueste bun - ne dA posibilitatea sd afirmem intreaga semnificalie a
incamdrii lui Isus Cristos, faptul cd El a acceptat sd ia asupra lui carnea
omeneasca.
Doctrina despirecreatie ne impiedici de asemenease pledem in favoarea
ascetismului.Credinla cd natura fizici este rea i-a dus pe unii, inclusiv dintre
cregtini,sA se fereascdde trupul omenescAi de orice fel de satisfac(iefizici.
Spiritul,fiind mai divin, estedomeniul propriu-zis al binelui gi al evlaviei.Astfel,
9. Ibid.,p.58-59.
10. Ibid.,D.65.
330 CefaceDumnezeu
se urmeregtemeditafi4 iar o diete austeregi abstinentasexualdsunt considerate

condilii sire qun non ale spiritualitdfii. insi doctrina despre crealie afirmi ci
Dumnezeu a fecut tot ceeace existd gi cA pe ioate le-a fdcut bune. prin urmare
totul este riscumpdrabil. Mdntuirea gi spiritualitateapoi fi gisite nu printr-o
evadare din domeniul material sau o evitare a acestuia,ci printi-o sfinlire a lui.
-legdturi
6. DacAintreagacreafiea fost ftrcuti de Dumnezeu,atunci existdo 9i
o afinitate inhe diversele ei pdrfi. Eu sunt un frate al tuturor oamenilor, deoarece
acelagiDumnezeu ne-a creat gi vegheazdasupra noashe. De vreme ce materia
neinsufletiti vine gi ea de la Dumnezeu, eu sunt, prin origine, una cu natura, cAci
suntem membri ai aceleiagifamilii. Putem fi in conflict, inse aceastaeste mai
degrabi o ciororziiald in familie decdt o luptd impotriva unui duqman striin.
intreaga crealie ii aparline lui Dumnezeu gi are importanli pentru El. Noi oamenii
avem tendinta sA ne credem singurii copii ai lui Dumnezeu, 9i astfel singurele
fiinle cdrora le estedestinatddragosteaLui pirinteascd.Cu toate acesteaIsus a
ardtat printr-o afirmaJie explicittr ci Dumnezeu iubette intreaga Sa crealie gi ii
poartl de grijd (Matei 6:26-30;10..29\. Ea estea Lui 9i esteimportante pentru El,
agacum suntem gi noi.
7. In timp ce doctrina desprecrealieexcludeoricefel de dualism,ea excludegi
acel tip de monism care considerdcd lumea este o emanatiea lui Dumnezeu.
Potrivit ei, prin vointa Sa,Dumnezeuaducelucrurile in fiintidin nimic. Diversele
obiectegi fiinie carefac parte din creatiesunt in mod clar aitfel dec6tDumnezeu.
Pe de altd parte, conform conceplieicd lumea esteo emanalie,avem de-a facecu
o scurgere din natura lui Dumnezeu, cum ar fi o parte a Sa desprinse din esenta
Lui. Existdtendinla de a privi aceastiemanatieca fiind totugi divini; din aceasti
cauzerezultatul final al acesteiconcepliiestede obiceipanteismul.Ceeace apare
aici estemai degrabi o schimbarede statut decatun inceput al fiinJdrii.
Cineva ar putea credecd efectulconceplieicum ci Universul esteo emanatie
a lui Dumnezeu ar aduce o imbundtdlire considerabili a statutului elementelor
individuale ale lumii, de vreme ce ele, in realitate, fac parte din natura divind.
Totugi,in practicd, pe plan istoric, s-a intAmplat tocmii opusul. Efectul a fost
dispa tia treptata a accentului pus pe statutul independent a1obiectelor specifice,
pini intr-acolo incAt existenJaindependenti a ajuns sd fie privitd ca o iluzie. De
vreme ce toate obiectele 9i toate fiinfele fac parte din Dumnezeu, este important
sd se reduci atat cat este posibil orice disiante intre Dumnezeu gi ele.
Individualitateatrebuiesi fie minimalizate.Telul esteabsorbliain Unul. in loc sd
fie substantive reale, entitili cu statut propriu, elementele individuale din lume
au devenit efectivnigteadiectiveatagatede realitateaultimd, Dumnezeu.
Doctrina cregtind a creatiei din nimic respinge toate acestea.Elementele
individuale ale lumii sunt creaturi adevdrate, dependente de Dumnezeu.
Creatorullor. Net separatede El (adici nu sunt emanajii ale naturii Lui), ele suni
creaturi finite, dependente.Pdcatul nu consti in finitudine; nu este riu sa fii
separatgi finit. Mai degrabX,picahrl constdin a-Ji folosi gregit libertateafiniie,
prin a.ceutasi fii independentde (gi astfel egal cu) Dumnizeu. in plus, aceasti
finituline nu dispare tn procesul mantuirii. MAntuirea nu consti in negarea
umanitelii creaturale; ea este mai degrabd implinirea, restaurarea ,rânitelii
creaturale.
Lucrareaoriginatoare a lui Dumnezeu: crea(ia JJl
Mai mult, doctrina desprecreatiesubliniazi limitirile inerenteale statutului

de creature.Nici o creaturi sau combinatie de creaturi nu poate fi vreodati
egalatecu Dumnezeu.El seva afla intotdeaunadeasupralor ca Ziditor al lor; ele
nu sunt gi nu vor fi niciodatd Dumnezeu.Aga ci nu existd nici un fel de bazd
pentru idolatrie - pentru inchinareala naturd sau pentru venerareaoamenilor.
Naturagi oamenii sunt mai pulin decAtDumnezeu,gi distanfadintre El gi aceste
crealiiale Lui trebuie tinutd minte mereu.Dumnezeuar(]un statut unic, astfelci
numaiLui trebuie si I se aduci inchinare(Ex.20:2-3).
Noi ne gAndim uneori la marea prepastie metafizici din Univers ca la o
pripastie cantitativi care se intinde lntre orn gi restul crealiei.In realitateinsd
mareaprepastiemetafiziceestecantitativdgi calitativd,9i se afld intre Dumnezen
pe de-oparte qi toti ceilalti pe de altd parte.lrEl trebuie sd fie obiectul inchindrii,
laudeigi ascultirii. Toti ceilalti careexistetrebuiese fie sr.rbieclicares.i ii prezinte
Lui acesteactede supunere.
Doctrinacreatieiti relatiaei cu stiinta

Conflictul dintre gtiinte gi cregtinism are o istorie destr-rlde lungi.l2 Tensiunea
a aperut in diverse puncte. Astronomia a fost probabil cea care a cauzat prina
Iuptd adevdrati, prin migcarea de rotafie a lui Copernic care a pus sub semnul
intrebdrii conceplia geocentrica atunci la mod;. incetul cu incetul conflictul s-a
mutat din domeniul astronomiei in cel al geologiei (v6rsta pdm6ntului), biologiei
(problema evolutiei) qi antropologiei (orlginea omului). in prezent conflictul este
mai alesin iurul Stiinfelor sociale behavioriste gi a unor subiecte cum sunt libertate
contra determinism ti bunetatea sau depravarea naturii omului. Pe misurd ce
conflictul s-a deplasat de la o gtiinfd la alta, s-a mutat Fi de la o sferd a doctrinei la
alta. Astfel, in timp ce odinioard zona de tensiune a fost doctrina despre creatie,
in zilele noastre ea este doctrina despre om.
Pentru unii, ca Langdon Gilkey, problema relaliei dintre Ftiinte gi teologie a
fost clarificatd; nu rnai existd nici o posibilitate de conflict. Gilkey crede cd acel
conflict din trecut s-a bazat pe doud neinJelegeri, una legatd de roh.rl gtiinlei,
respectiv al teologiei, Si cealaltd de natr-rraBibliei. Prima a constat din nerealizarea
faptului cd cele doue discipline ofereau diferite genuri de explicalii. $tiinta
incearcdsd explice ce anume s-a intamplat gi cum a ajr.rnssi aibd loc. Ea incearci
si explice lucrurile in termenii cauzirii eficiente. Atunci cand s-a crezut cd
teologia oferi acelagi gen de explicalie, s-a considerat cd cele doui discipline
propun alternative contradictorii. Teologia oferea o explicalie in terrnenii unei
cauze eficiente care rivaliza cu explica(ia dati de gtiin!6 in termenii unei cauze
eficiente. gtiinta explica originea lumii prin ricirea gi condcnsarca unei mase
nebuloase;teologia considerd cd ea a avut loc printr-un act creator al unei fiinle
atotputemice. Aceaste conceptie care vede in teologie o cvasigtiinli trebuie
respinsi, spune Cilkey. Explicafia pe carc o di teologia este in termenii unui tip
11. FrancisSchaeffer,Ile GadIMo Is Thcrc,DownersCrove,lll., hrter-Varsity,1968,p.94-95.

12. Andrew Dickson Whlte, A Hislorll of tha WarJineoJScicnce
uith Thcologyit1Christ.ndat,Ncw
York,Dover,1960.
332 CefaceDumnezeu
de cauzalitate foarte diferit. Explicafiile ei sunt teologice, adicd vizeazd
lelul sau
scopul pentru care se face ceva.ExplicaJiile gtiinlifice iiu forma: ,,Acesteveniment
a avut loc deoarece..."; explicafiile teologice iau forma: ,,Acest evenlment a avut
Ioc cu scopul de a ..." Astfel, nu existi un conflict intre teologie gtiinli. Teologia
9i
cregtini nu-Sl propune sdne spuni cum a venit Universul in?iinlejea ne spune de
ce l-a ficut Dumnezeu.l3
Cea de-a doua neinlelegere este in legiturd cu Biblia. Dupi Gilkey, teoria ci
^
lurnizeazd o explicafie cvasigtiintifice in legiturd cu originea
leyeza 1e.
U.niversului provine dintr-o perioadi de incredere in inspirallia verbali a Bibliei.
Astfel, toate afirmagiile Bibliei, fie cele cu caracterreligior, fi" i"l" "r, ,rrr,rl aDarent
Stiintific, erau considerateadevirate. lnsd mai tdrzlu au aperut alte conceplii
despre Biblie care nu au considerat cA toate afirmatiile ei sunt adevdrate. Unii
oameni gi-au imaginat Biblia ca o mdrturie despre o revelatie care nu constd in
primul rdnd din comunicarea unor informagii, ci din prezentareapropriei
persoanede cetre un Dumnezeu personaf altii s-au g6ndit la ea ca la un amistec
de revelafiedivini.pe de-o parte, 9i speculaliiomeriegti mit pe de altd parte.l4
9i
cu aceste concepfii despre Biblie in minte, Gilkey
9i altrii susiin cd valolrea gi
autoritatea ei se limiteaze shict la domeniul religiei. Biblia nu ne ajuti id
intel".gem probleme empirice, indifereni dace acestei sunt din domeniul gtiinlei
sau al istoriei. Ea servegtedoar la a ne aduce intr-o relatie corectd cu Dumnezeu.
Cu toate cd Gilkey oferd o solugiela problema relaliei dinire gtiintA teologie,
Si
aceastesolutie a lui nu poate fi adoptati de cineva care sustine acea conceplie
despre Biblie care a fost expusi in iea de-a doua parte a acestuivolum. Este
adevdratcAatunci cAndvorbegtedesprecreatie,Biblia pune accentulei major pe
motivul pentru care Durnnezeu a ficut ceeace a fdcut - pe scopul cu care a creat.
Insd Biblia este preocupate gi de ce anume a fdcut Dumnezeu gi chiar, intr_o
anumitd mdsure, de cum anume a fXcut ceeace a ficut.
$i existi intr-adevdr o
afirmaiie despre origini care, oricat de vagi ar fi, are totugi anumite implicalii
pentru teoriile propuse de gtiinlele naturii. tebuie sd examindm acum mai de
aproape doui puncte in care teologia 9i gtiinla sunt i1 conflich (1) vdrsta
Universului 9i (2) ordinea tn care au aperut componentele creatiei
9i relagiile
dintre ele.
Versh creatiei
Virsta creatiei este unul din punctele de conflict careapar tntre gtiinJi gi Biblie.
^
re de-o parte, atirmatia biblicd pare a fi foarte categoricd.Dumnezeu a creat
pdmantul in gase zile. De vreme ce cuvAnhrl folosiiin Geneza este termenul
comun Olr (yom),
2e presupune ce acestea au fost intervale cuprinzind cAte
douizeci gi patru de ore. gau f6cut tncercdride a se calcula peiioada crealiei
dali in genealogiilebiblice.ArhiepiscopulJamesUsshera ajuns
l"btT9l:r:^"1"
la anul4004i.Cr. pentru data creafiei.in acestecondigiicieafianu are o v6rstdmai
mare de aproximativ gasemii de ani.
Concluzia lui Ussher a fost satisfdcitoare inainte de aparilia geologiei
'13.
Gtlkey,Makcrof Heaocnand Eatth,p.ZO
14. Ibid.,p.27-28..
Lucrareaoriginatoare a lui Dumnezeu: crea[ia 333
moderne. $i aceasta, ar trebui si remarcim, este un eveniment destul de recent.

William Smith, intemeietorul geologiei stratigrafice, a murit ln 1839;Charles Lyell,
cel carc a sistematizat cunogtintele geologice, a murit in L875. Agadar acel tip de
geologiepe^care il cunoagtem noi astbzi a ajuns la maturitate doar in secolul
al XIX-lea. Insd atunci cand a ajuns la maturitate au apdrut probleme serioase
legatede datarea traditionald a creatiei. Au apirut mai multe metode de datare a
PimAntului, multe dintre ele bazAndu-se pe caracteristicile materialelor
radioactive. in urma apariliei acestor metode s-a realizat un consens in jurul
teoriei cd varsta PdmAntulului este de cAteva miliarde de ani, poate cjnci sau qase
miliarde sau chiar mai mr,llt. Au existat mai multe incercdri de reconciliere a
materialului biblic cr-rvarsta aparente a PdmAntului: (1) teoria hiatului; (2) teoria
potopului; (3) teoria vdrstei ideale; (4) teoria zi-erd; qi (5) teoria zi-imagine
plastice.
1. Teoria hiatului sustine ce a existat o creatie initiald a Pdmantului, extrem de
completd,probabil cu miliarde de ani in urme. Aceasta este creatia mentionati in
Geneza 1:1. Dar a avut loc o catastrofd de o anumitd naturd. Creatia d dc?enlf
pustie Si lipsite de forrni (1:2). Prin urmare, in urmd cu c6teva mii de ani
Dumnezeu a creat din nou Pimintul intr-un ristimp de gasezile, popuhndu-l cu
toatespeciile. Aceastd crealie este cea descrisd in Geneza 1:3-27.Versta aparenti a
pimAntului gi acele mdrturii ale fosilelor care indicd o evolufie care se intinde pe
o lungi perioadA de tirnp trebuie puse pe seama prirnei crealii. Mulli leagi
catastrofade cdderea lui Satan (Lucifer). Crealia a zecut in ruine pentru o lungi
perioada de timp inainte ca Dumlezeu si o refacd sau se o reconstruiascd.r5
2. Teoria potopului consideri ci vechimea PdmAntului este de doar cateva mii
de ani. Pe vremea lui Noe, Pdmantul a fost acoperit de un potop infricoqitor; au
existat valuri enorme cu o vitezd de mii de kilometri pe ord. Aceste vahrri au
adunat diverse forme de viali; mAlul in care acesteas-au depus in cele din urmA
s-a solidificat transformAndu-se in roci sub presiunea inspdirnAntdtoare a
valurilor. Diversele straturi de rocd reprezinti diversele stadii ale potopului. Sub
putereaacestor forte neobignuite s-a realizat intr-o relativ scufid perioadd de timp
ceeace geologii cred ci ar necesita in mod obignuit trei miliarde de ani.16
3. Teoria vArstei ideale sustine cd Dumnezeu a creat lumea intr-o perioadi de
gasezile cu relativ pulin timp in urmi, insi ci El a ficut-o in aga fel incAt sd pard
ca gi cum ar avea miliarde de ani. Aceasta este o conceptie cu adevdrat inedite Si
ingenioasX.BineinJeles cd Adam nu gi-a inceput viata ca un bebelug nolr-n5scut.
In oricare moment al fiintdrii lui el a avut probabil o varsti aparentd (sau ideald)
mult mai mare decat varsta lui reali (constAnd din anii scurgi de Ia crearea lui).
Teoria varstei ideale extinde acest principiu. Daci Dumnezeu a creat copacii in
varianta lor maturd gi nu sub forma r-rnorseminte de copaci, ei au avut probabil
acele inele specifice care indicau o vArstd ideald gi nu varsta lor reald. Astfel,
{iecareelenent al crealiei a inceput probabil sd existe la o annmite varstd din ciclul
vielii.ri
15. TheScolieldRcfcrctlcc
Biblc,p. 4, n. 3.
16. CeorgcMccready Price,ThcNr.a Geology, Mountain Vie!\',Cal., PacificPress,1923.
17. Philip H. Gosse,Omphllos:An Attenryl lo U,llie thc Gcalagicol
Krrot,Londra, John Van Voorst,
1957.
334 Ce faceDumnezeu
4. Teoriazi-erd sebazeazi pe faptul cd degitermenul ebraicEi. yominseamnd

de celemai multe ori o perioadhde doudzecigi patru de ore,nu esteh nici un caz
limitat la aceastdsemnificatie.E1poate insemna 9i epoci sau lungi perioade de
timp, gi acestaeste gi sensul cu care ar trebui luat in acest context. Aceastd
conceptiesustineci Dumnezeua creatlumea printr-o seriede actecares-auintins
pe lungi perioadede timp. Merturiile geologicegi ale fosilelorcorespundordinii
actelorLui creatoare.ls
5. Teoriazi-imagine (sau a aranjamentuluiliterar) considereci zilele crealiei
sunt mai mult o problemi de structurarelogici decAtde ordine cronologici. Fie
cd revelafialui Dumnezeu desprecreaJiea venit la Moise printr-o seriede gase
tablouri, fie ci autorul Ei-agrupat materialuldupd o ordine iogici oblin6nd aitfel
gaseperioade distincte. Este posibil se se fi avut in vedere gi un anumit aspect
cronologic atunci cAnd s-a fdcut aranjarea,insi ea trebuie vdzuti ca fiind ficuti in
primul rAnd dupd criierii logice.Relatareaestearantati in doud grupe de cAtetrei
- din prima zi pAnein a treia zi gi din a patra zi pAn6in a gasea.pot fi observate
paraleleintre prima gi a patra, a doua gi a cincea,Sia treia gi a gaseazi a creaJiei.le
Toate acestepozilii au unele puncte tari precum gi unele dificulieli.ro Noi
trebuie si gdsim acea pôzifiecare are mai multe puncte tari gi mai puline
dificultdli deciit celelalte.In prezent,ceape careo gisesceu ceamai satisfdcitoare
esteo varianti a teoriei zi-ere.De teoriahiatului sunt legateprea multe dificulteli
exegetice,zrir1 iimp ce teoria potopului pune un accent prea mare pe dovada
geologicd.,, Teoria vArstei ideale este ingenioasi, gi sub unele aspecte de
necombdtut,atAt din punct de vederegtiinlific, cat gi exegetic,ea prezinte insA o
problemdteologicdfdcandu-Lpe Dufftezeu un aparentingelitor (9iingelaciunea,
dupi cum am vezut in capitolul 13,esteconhard naturii Lui). Teoriazi-imagine
(sau a araniamentului literar) rezolvd problema succesiunii cronologice,insd nu se
prea potrivegte cu restul exemplelor din literatura vremii, in cadrul cirora
relatirile despre crealie sunt araniate in trei grupe de cAtedoud unitdti, 9i nu in
doud grupe de cite trei.r Teoria zi-imagine intdmpind de asemeneadificultdJi in
ceeace pnvegteporuncaa treia: odihna lui Dumnezeudin ziua a gapteacareeste
porunciti 9i oamenilor pe motiv ci 9i El S-a odihnit in aceasd zi pare sd
presupundun anumit gen de succesiunecronologici.2a Teoriazi-erd sepotrivegte
18. Edwin K. Cedne, ,,Ceologyand the Bible" in ModcrnSciencc and Cltristillr Faith,Wheaton,lll,
Scripture,1948,p. 23-57.
19. N. H. Ridderbos, Is Thcre 0 Cottfict Bctueetl Gcncsis1 and Na.JM:,rsciencc?,Grand Rapids,
Eerdmans,1957;RonaldYoungblood,Horr It All Bcgon,Verrtvra, Cal.,Regal,1980,p. 25-2g.
20. Pentru o foarte completd trecere in revistd a pozitiilor care incearci sd stabileasctrun raport
intre datele geologiceti semnificalia lui oi'(ron) vezi Walter L. Bradley ti Roger Olsen, ,,The
Trustworthiness of Scripture in Areas Relating to Natural Science,,,Referat qtiintific prezentat la
Conferinla la nivel inalt pe teme de hermeneutictrbiblicd, Chicago, Illinois, 11-12 noiembrie
1982,p.36-39.
BemardRamn, TIrc Chistian Vi.1tof Science |nd Scripturc,Gra\d Rapids,Eerdmans,1954,p. 201-
-21.
211.Cititorului i se recomandhacestvollrm pentru o abordar€detaliaH ; cetorvadin acesb p;zifii.
22. Ibid., p.183-88.
23. ,,ALkadian Myths and Epics", trad. in lb. engl. E. A. Speiser,in A,r.rent Nmr Eastc Texts
Relating to the Okl Testancnt, ed. J, B. Pritchard, edigia a doui, princeton University, 1955,p. 94;
,,UgariticMyths, Epicsand Legends",trad. in lb. engl. H. L. Ginsberg,ibid., p,134, 1i4, 150.
24. Ridderbos,lsTiere a CofiJlict,p.44.
Lucrarea
odginatoarea lui Dumnezeu:crea{ia 335
foarte bine cu rezultatele investigatiilor geologice, mai ales dac; se ia in

considerare gi felul h careau fost grupateevenimentelein Geneza.De exemplu,
in timp ce soarele,luna gi steleleau fost createin prima zi, ele nu au devenit
completvizibile_(deparcdpdmantul ar fi fost acoperitcu un invelig de nori) pAnd
in ziua a patra. In rnod similar, planteleau fost createin ziua a treia, inse au fost
date omului ca hrani doar in ziua a gasea.lnterpretareatermenului Di'ca o
perioaddde o lungime nedefiniti nu esteo inlelegerefortatd a lui, cu toate ci nu
estenici sensulseu cel mai comrur.Degi teoria zi-erdpare a fi ceamai plauzibili
in prezent,nu putem fi dogmaiici.VarstaUniversului esteun subiectcarereclama
un studiu continuu gi o permanentdreflectarela el.
Dezvoltareain cadrulcreatiei
CeHlalt punci major de conflict cu gtiinta este problema dezvoltirii. in ce

mesuresunt formele contemporaneasemAnetoare cu celecare au iegit direct din
m6nalui Dumnezeu,9i in cemdsurda fosi posibili dezvoltarea,avAndca rezultat
modificareaformelor existenteatunci gi producereaunor noi varietdfi? Teoria
evolutiei susline ce de la aparitia vielii toate formele s-au dezvoltat prin
intermediulunui procesgradual.Printr-o seriede mutatii sauvarialii spontaneau
luat nagterenoi tipuri de fiinle vii. Au supravietuitcelecareaveaucapacitateade
a se adapta, ceea ce le-a ficut mai competitive intr-un mediu caracterizatde
pericolegi lipsuri. Prin acestprocesal supravieluirii celui mai putemic au apirut
unelefiinle superioare,mult mai complexe.Astfel,de-alungul unei lungi perioade
de timp cel mai rudimentar 9i mai simplu organismviu a evoluat pand cand a
aiunsom prin simpla funcfionarea legilor naturaleimanente.Nu a avut loc nici un
fel de interven;iedirecti a lui Dumnezeu.Doar evolulia era rdspunz{toare.
In contrastcu aceasta,cativa cregtiniau sustinut cd fiecarespeciea fost creatd
directde Dumnezeu.Seconsiderdcd aceasteafirmalie ce suslinecd Dumnezeua
dat nagterefiecirui animal $i fiecerei plante dupd soiul lor reclamd aceaste
interpretare.Firegteci aici sepomegtede la premisacd termenultradusprin ,,soi"
trebuieintelesca speciebiologice.Cereoareinsd termenul acestlucru? CuvAntul
ebraicfolosit este ]'D fll[, care esteun termen generalpentru soi sau varietate.
Astfel,degiar puteainsemnaspecie,nu estesuficientde specificpentru a seputea
trage concluzia ci inseamni cu adeverat specie.Este numai,,soi", simplu gi
concis.sIn acelagitimp, cuvAntul I'D pare sd puna intr-adevdr anumite limite
acceptabile evoluliei.
Unii teologi cregtini,chiar gi cAliva dintre cei mai conservatori,au adoptat o
concepJiedenumiti evolutie ieiste. Potrivit ei, Dumnezeu a creat intr-un mod
direct la lnceputul procesului. 9i de atunci incoacelucreazd din interior prin
evolutie.Esteposibil cain cursul procesuluisdfi avut loc Aiun act direct de crealie
caresd fi modificat o anumite creaturi vie prin a-i da un suflet sau o nature
spidtuale;a apdrut primul om. Totugi,in afara acesteiexcepfii, evolutia teisti
considerici lucrareacreatoareulterioari a lui Dumnezeua avut loc prin miiloace
25. Brown, Driver, Briggs, kxicon, p.568. ]'u derivh de la un cuvant care inseamntra despica
ptrmAntulcu plugul, 9i prin urmare a devenit un termen pentru diviziune.
336 CefaceDumnezeu
imanente.26Degi aceastdconceptie poate sd facd foarte bine fati datelor gtiintifice,
ea are unele probleme cu relatarea biblich despre creatie. gi orice teorie care se
vrea a fi acceptabile, lnAnd seamade conceptia despre Biblie gi despre revelatia
generali care a fost adoptati mai devreme in acest volum, trebuie sd fie i:n
concordante atat cu datele biblice, cet gi cu cele gtiintifice.
Mai adecvati este pozitia denumitd creaJionism progresiv potrivit acestei
conceptii Dumnezeu a creat printr-o serie de acte care au avut loc de-a lungul
unei lungi perioade de timp. El a creat primul membru din fiecare,,soi,,.Eite
posibil ca acest grup si fi fost la fel de larg ca ordinul sau tot atat de ingust ca
genul. Existd posibilitatea ca in unele cazuri se se fi extins pane h a constitui
speciaindividuald. Din acel prim membru al grupului au apdrut prin evolulie
restul membrilor. Astfel, de exemplu, esteposibil ca Dumnezeu sd fi creat primul
membru din familia felinelor. Din el au apdrut lei! tigrii, leoparzii, precum gi
obignuitele pisicule. Apoi Dumnezeu a creat un alt soi. Se prea poate sa fi existat
suprapuneri intre perioadele de dezvoltare, astfel ci speciile noi din cadrul unui
soi au continuat sd apard chiar gi dupd ce Dumnezeui creatprimul membru din
urmdtorul soi. Observafi cd intre diversele soiuri existe goluri care nu au fost
umplute prin dezvoltarea evolutivd.2T
Aceastdconceptie sepotrivegte bine cu datele biblice. Cum rlmane inse cu cele
gtiintifice? Aici trebuie se observdm ce shaturile cu fosile indici goluri in cateva
puncte, sau o absenla a ceea ce oamenii de gtiintd numesc forme tranzilionale.
Pirerea oamenilor de gtiinta este ctr aceste forme s-au pierdut. insa o alie
posibilitatecit sepoatede plauzibili estece elenu au existatniciodat6,cd absenta
lor constituie de fapt golurile dintre ,,soiurile" biblice. Astfel, a existat o
microevolugie (sau evolulie ,,in cadrul soiului"), dar nu a existat o macroevolutie
(sauevolulie ,,dela un soi la altul").
Unicitatealucririi creatoarea lui Dumnezeu

CAt de unicd este aceastdlucrare creatoarea lui Dumnezeu?Se angajeazi gi
omul oare intr-o asemeneaactivitate sau ln ceva similar? Sau ce se int6mpli daci
omul reugegtesi producl viatd prin folosirea unui material existent care nu este
viu? Va pune capAt acestlucru unicitatii lucrerii lui Dumnezeu gi, in consecinld,
divinitdlii Lui? Unii oameni de gtiin!5 care au adoptat o anumite definilie a vielii,
pretind cd omul a reugit deja sd produca aceasd viafa, in timp ce altii, care folo-
sesco alte definitie, sustin cd nu estedec6to problemdde timp ca omul se aibecu
adevdratsuccesir aceastiincercare.insd ce ie va intAmplaatr.rnci? Va demonstra
oareaceastdrealizarecXDumnezeunu a fost necesarpentru ca viata se inceape?
Ne -vada ea oareo alti explicaliecu privire la originei vietii?
In acestmoment trebuie sd definim cu atentie ce inseamnd oblinerea viefli in .
premieri in cazul intrebuinldrii unui material neirsuflefit. in primul rAnd ea nu
va fi un fenomenintdmpldtor ca ciocnireaaccidentalda atomilor la alcituirea unei
noi molecule, gi la combinarea acestora in v€derea producerii in timp a primei
26. Augustus H. Strong,Systematic Theology, Westwood,NJ,, Revell,1907,p.466474
27. Russell L. Mixle\ Creation and Eoolution, editia a cincea, Gosheo Ind., American Scientific
Afhllatlo, 1962,p. 22-23.
Lucrareaoriginatoarea lui Dumnezeu: crealia 337
fiinfe vii. Nu va avea la bazd formula atomi plus migcare plus intAmplare. Mai
curAnd,producerea in premieri a vielii de cdtre om va fi rezultatul unui efort gi a
unei planificiri intense din partea unor fiinte foarte inteligente, care lucreazi intr-un
laborator bine echipat in condilii bine controlate. Pe scurt, va semana mai mult cu
efortul creator al unui Dumnezeu puternic ai intelept decat cu rezultatcle
intAmpldtoare ale unor miqcdri hazardate ale materiei.
In plus, oamenii de qtiinte implicali vor porni de la materie. Aceaste materie
nu este create de ei din nimic, ci este pur 9i simplu gesite 9i folositi de ei.
Materialul brut pe care il vor folosi ei este produs de Dumnezeu. Aga cd, pini 9i
in actul ,,credrii" se vor dovedi a fi dependenli de o anumiti forld superioari.
Producereaviejii de cetre om din materie lipsiti de viaji nu va submina mirefla
puterii gi a cunoagterii lui Dumnezeu; ea o va sublinia gi o va reaccentua doar.
lmplicatiiale doctrineidesprecreatie
Care sunt atunci implicaliile credintei in creatie?Doctrina are un impact
semrificativasupra felului in carevedem gi tratem noi viala gi lumea.
1. Tot ceexistAare valoare.Nu trebuiesdconsiderdmcd cevaesteiluzoriu sau
nesemnificativnurnai pentru ce nu este divin. Tot ce existe, deEi nu este
Dumnezeu,a fost fdcut de El. El a fdcuttotul din plecere,9i totul a fost bun in ochii
Lui. A fost un plan inlelept care a adus in fiinli tocmai ceeace existein cadrul
creatiei.Fiecareparte a creatieiigi are locul ei, ceeace esteexactce a intentionat
Dumnezeu.El iubegtehtreaga Lui creaJie,nu numai anumite pdrti ale ei. Tot aga
gi noi ar trebui si fim preocupali de intreagacrealie,sd pdstrdm, se pdzim gi sd
dezvoltdmceeace a fecut Dumnezeu.Noi suntem parte a creatiei,insi numai o
parte.in timp ce Dumnezeu a intentionat ca omui si foloseascdcreatiapentru
propriile lui nevoi, el, omul, trebuie sd o gi stepaneascd gi si o guvernezespre
bineleei. Prin urrnare,noud ne revine o sarcinamare in domeniul ecolosic.De
fapt,cregtiniiar trebui si seafle chiar in prima linie a luptei pentru conservareaqi
bundstarea crealiei,fiindcd eanu estecevaceexistepur gi sirnplu;ea estelucrarea
lui Dumnezeu.Tot ce existe in cadrul crealiei igi are propria sa funcfie, funclia
omului estesd protejezerestul lumii lui Dumnezeu,
Nu trebuiesd disprefuim nici una din pdrjile crealieilui Dumnezeu.OricAtar
fi de diferitede noi, unelecreaturiau o anumitdperfecfiuneca parte a planului lui
Dumnezeu.Nimic nu este intrinsec riu. Cu toate ci pdcatul a distorsionat
probabilputernic Universul creat de Dumnezeu,lumea a fost bund cAnda iegit
din mAinileLui. Prin urmare nu existenici un merit deosebitin a fusi de lumea
rnaterialdsau in a evita preocupdrilelegatede trup in favoareaunor actilitagi mai
intelectualesau mai spirituale.Fapiul ce suntemcreaturiintelectualegi spirituale
nu anuleazefaptul ci suntem qi fiinle materiale.
2. Activitateacreatoarea lui Dumnezeunu includenumai activitateacreatoare
inilialda lui Dumnezeu,ci gi lucrdrile Lui ulterioareindirecte.Creatianu exclude
dezvoltareadin cadrul lumii; ea o include. Astfel planul lui Dumnezeuirnplici gi
intrebuinteazatot ce este mai bun din indernAnareagi cunogtinJeleomenegtiin
domeniulperfecliondriigeneticea creatiei.Asemeneastreduintearateparteneriatul
338 CefaceDumnezeu
nostru cu Dumnezeu in lucrarea de creatie care continud. Cu toate acestea,firegte,
noi trebuie sd fim congtienfi cd materialele gi adevirurile pe care le folosim in
acesteincercdrivin de la Dumnezeu.
3. Investigarea gtiintificl a creafiei esteperfeci
. iustificati. gtiinta presupune ce
in cadrul creafiei existtr un anumit gen de ordine sau de tipar pe cire eail poate
descoperi. DactrUniversul ar fi un rod al hazardului gi, in consecinld,toate daiele
adunate de oamenii de gtiintd ar fi inmmpHtoare, nu ar fi posibili o intelegere
reali a naturii. Insi, afirmAndcdtotul a fost ficut in conformiiatecu un tipir loigic,
doctrina crealiei confirmi presupunerea gtiintei. Esie semnificativ fapLl ca:in
plan istoric Atiinla a apArut cel mai curAnd gi mai repede in cultura europeani
unde exista o credinte intr-un Durmezeu unic, gi nu intr-o alti culture in care se
credea in mai mulli dumnezei angaiati in activitdti contradictorii.rs gtiind ce h
bazaUniversului existeun tipar inteligent,cregtinulestemotivat se caute.
4.
_ Dumnezeu gi numai El lgi esteSiegisuficient sau etem. Orice altceva, fiecare
obiect 9i fiecare fiinte, igi primefte existenta de la El. Exist5 pentru a face voia Lui.
Numai Dumnezeumerite inchinareanoashe.Orice altcevaexisti pentru El, nu El
pentru orice altceva.Degivom respechcat sepoatede mult creafia,fiindcd a fost
ficuttr de EL noi vom pistra intotdeauna o distincgie clari intie Dumnezeu gi
creatie.
28. Alfred Whitehead, Science

and theModun World,New york, Macmillan, 1925,p. 12.
1E
Lucrarea
continuatoare
a lui Dumnezeu:
providenta
Providentaca pastrare
Providentaca guvernare
Extensiaactivitatii
deguvenare a luiDumnezeu
dintrepecatgiactivitatea
Relalia deguvernare
a luiDumnezeu
Trdseturile
majore degovernare
aleactivitetii a luiDumnezeu
Providentasi rugaciunea
Providentasi minunile
T
ln timp ce creatia este lucrarea prin care Dumnezeu a creat Universul,
providenta este relatia Lui perrnanentd cu acesta. Prin providenld noi inlelegem
aceaactiune continui a lui Dumnezeu prin care pdstreazi in existenld creatia pe
carea adus-o in fiinti, gi o celiuzegte spre scopurile pe care le are in vedere pentru
ea. Prin urmare, din perspectiva dinamicii zilnice a viefii noastre providenla are
in multe privinle o mai mare actualitate decat doctrina despre crealie. Cuvantul
derivd de la termentl latrn prooiderccare ad litteram inseamnd a prevedea. insd el
implicd mai mult decAt o simpld cunoaqtere a viitorului. Cuvintul are gi conotalia
de a acliona cu prudenld sau de a face pregetiri pentru viitor.
Din anumite puncte de vedere, providenfa are un rol central in mersul vielii
cregtine.Ea inseamnd cd noi pritem trii cu certitudinea cd Dumnezeu este prezent
9i activ in viafa noastri. Suntem in grija Lui gi prin urmare putem se infruntin cu
incredere viitorul, gtiind cd lucmrile nu au loc la intAmplare. putem sd ne rugdrn,
gtiind cd Dumnezeu ne aude rugiciunile gi line coni de ele. putem infrunta
pericolul, gtiind cd El nu este in necunogtinte de carjzd qi neimplicat.
Doctrina despre providenfi apare adeseori in dezbateri legate de revelafia
Seneraldgi in argumentele teologiei naturale, fiindcd este preocupati de acele
aspecteale lucrdrii lui Dumnezeu care sunt in mare ndsurd accesibile fieciruia.
Cel putin este posibil sd vezi mAna lui Dumnezeu in procesele istoriei gi ale
naturii. Prin urmare, va exista aici o oarecare suprapunere intre teologie gi
domeniile istoriei 9i ale qtiinlei. in mdsura in care istoria nu este numar o
inregistrare a evenimentelor care au loc, ci gi o incercare de a le interpreta sau de
339
340 CefaceDumnezeu
a gesi un fel de tipar in spatele acestorevenimente,este posibil ca lucrarea
istoricului sd spriiine doctrina despreprovidenli. Dacdhsi istoricul nu vede nici
un tipar, lucrarealui va contrazicedoctrina.Mai mult decat atat,providenla, aga
cum esteea descrisdin Biblie seextinde 9i asupra acelor evenimente neobignuite,
denumite minuni, care par a sfida intr-un fel imaginea gtiinlei despre regularitatea
Universului. Din aceastecauzeexistegi posibiliiateaunuiconflict intri
9tU1a 9i
doctrina cregtinda providentei.
Providentaare doua aspecte.Un aspectesteacealucrarea lui Dumnezeuprin
care pestreaze creaJiaSa in existenla, menlindnd-o gi intrefinAnd-o; acest aspect
este numit ln general pdstrare sau sustinere. Celilalt aspect este activitatea lui
Dumnezeu de cdlduzire gi direclionare a cursului evenimentelor Dentru a
itrdeplini scopurilepe carele are El in vedere.Acestaspectestenumit guvernare
sau providente propriu-zisd.Pdstrarea9i guvemareanu ar trebui vdzute ca doui
acfiuni completseparateale lui Dumnezeu,ci cadoud aspectediferite ale aceleiasi
lucrdri a Lui.
Providentaca pastrare
Pdstrareaeste menfinerea in existenF de cdtre Dumnezeu a crealiei Lui. Ea
implicd din partea lui Dumnezeu proteiarea creatiei impotriva vitdmdrii
9i a dis_
irugerii, gi asigurarearesurselorpentru nevoile elementelorsau membrilor ireagiei.
Nume_roasepasaie biblice vorbesc despre faptul ci Dumnezeu pastreazd
^
intreagaSa creatie.in Neemia 9:6,Ezra spune:,,lrr, Dou*n", numai Tu, ai ficut
cerurile, cerurile cerurilor gi toatd ogtirea lot pAmantul cu tot ce este pe el, mdrile
cu tot ce cuprind ele. Tu dai viatd tuturor acestorlucruri 5i ogtireacerurilor se
inchini inainteaTa." Dupd stabilirearolului lui Cristosin creatie,pavel il pune h
legdturi pe acestagi cu continuareacreatiei;,,El estemai inaintl de toatelucrurile,
$i toatesetin prin El" (Col. 1:17).ftriitorul EpistoleicdtreEvrei spunedespreFiul
ce ,,Unetoatelucrurile cu cuvantul puterii Lui,, (1:3).
Rolul unor asemeneapasaieeste acelade a nega faptul ce vreo parte a crealiei
.
gi-ar fi siegi suficient{. Unii oameni inclind si creadd ci lr,cra.ea lui Dumnezeu se
sfargegteo datd cu creafia. in concepgialor, lucrurile au remas in eistentd dupd
seatie doar in virhrtea unei anumite puteri care le-a fost imprimata. Acest lucru
este.tnsd respins in mod expres de invitetura Scriptuii. AiAt originarea, c6t gi
continuareatuturor lucrurilor sunt probleme carelin de voinla gi activitatea divind.
Prezenlalui Dumnezeuestevizibild mai alesin pdstrarei lui Israelca naliune.r
De exemplu, mAna lui Dumnezeu a fost prezenti prin griia manifestate de El fate
1. Trebuie
. -observat faptul cd opinia noastre despre pestrare difere intrucafva de cea a lui
Augustus H. Shong. Dupa pirerea lui (Systematic Th;olou,Westwood, NJ., Revell, 1907,p. 410 Si
ulm) pdstrarea este mentinerea in existenle a futuror luc;rilor existente. T;fugi se creeazeimpresia
cd Shong are in vedere numai Universul fizic sau materia fizicd, nu gi fiingele umane. in plus, ei pare
sa se gandeascd doar la scopul ptrstrtrrii, nu Si la mijloace, pe care el le considerl o problemi
de
qlv,ern:T.^Dupi pdrerea noashe insd, p:stlarea include gi asigurarea mijloacelor pentru ca oamenii
sa rxmani in existente.Astfel, peshareanu estecevacompletaiferit de guvemare.Ele sunt aspecte,
uneori suprapuse,ale lucrerii unificatea lui Dumnezeu.VeziG. C. Berkiuwer, Thcprouidence ifGod,
Crand Rapids,Eerdmans,1952,p. 74 9i urm.
Lucraleacontinuatoarea lui Dumnezeu: providenta 347
denevoilepoporului Sduin timpul foametei.Dumnezeul-a aduspe Iosif in Egipt
ca si adune provizii in vederea hrdnirii poporului in perioada de lipsuri.
Ocrotireapoporului in vremea lui Moise meritd de asemeneaintreaga atentie.
Porunchducidereacopiilor israelitide partebirbdteasce,egipteniiau incercatse.l
impiedicepe Israel sd se inmulteascd9i sd prindd putere (Ex. 1). Cu toate acestea
moagele au salvat acegticopii, 9i unele circumstanteexceptionaleau facut posibil
ca Moise sd rdmAndin via!6. Seria de pldgi menite si ii eliberezepe israeliti de
asupritoriilor a culminat cu moarteaintailor ndsculidin toatefarniliile Egiptului.
$i totugi,copiii intai ndsculi ai israelililor au fost crufafi. CAndau fugit gi au fost
urmdriti de egipteni, fiilor lui Israel li s-a dat posibilitateasA treacdprin Marea
Rogieca pe uscat, in timp ce egiptenii au fost inghijifi de ape gi inecafi. in
peregrinerileprin pustie natiunea alease a lui Dumnezeu a primit o hrani
miraculoase, constituiti in primul rAnd din mand,dar gi din prepeli{egi apd.Le-a
fost dat sd obtini victoria in bdtdlii - uneori in ciuda pulinelor gansepe care le
aveau- atunci cand au ceutat sd ia lara careIe fusesepromisd de la bigtinagi.
Lucrareade pdstrarea lui Dumnezeuestefoartevizibile gi in cartealui Daniel.
$adrac,MegacAi Abednego au fost condamnati Si aruncali in cuptorul incins
fiindcdnu i s-auinchinat chipului de aur carefuseseiniltat. Ct-rtoateacesteaei au
iegitnevitima| din cuptor, in timp ce soldalii care ii aruncaseri in el au fost
nimicili de cAldure.Pentru cd s-a rugat Dumnezeului sdu, Daniel a fost aruncat
intr-ogroapi cu lei. Totr-rgi el a iegitnevetimat din ea.Cu siguranli ci, lucrareade
pdstrarea poporului lui Dumnezeunu a putut fi vizuti niciodatdmai bine.
Isus aveade asemeneao invildturi clarAcu privire la lucrareapdstrdtoarea
Taidlui.Ucenicii erau preocupati de nevoile vielii - ce aveau sd mdnancegi si
imbrace.Isus i-a asigurat ci Tatel hrane$tepisdrile cerului gi imbracd florile
campului.Cu sigurantdce El avea sd facd acelagigi lucru pentru ei. Dupi ce ii
invald pe ucenici ci Dumnezeu se ingrijegtede vietdtile mai neinsemnatedin
cadrulcrealieiLui, Isus spune ci El faceacelagilucru in cazul oarnenilor:ei sr-rnt
de o valoaremai mare decatpeserile(Matei 6:26)9i dec6tflorile (w 30).Din acest
motiv nu este necesar ca oamenii se se ingdioreze din pricina hranei gi a
imbrdcimintei,deoarecedaceei cauteImpdrilia 9i dreptatealui Dumnezeu,toate
aceste lucruri le vor fi datepe deasupra(v 31-33).Aceastaesteo aluzie Ia misurile
de prevedereale lui Dum:nezeu.In Matei 10 Isus se concentreazeasuprapurtarii
de grijda Iui Dumnezer-t. Inci o dati Iinia argumentirii estece ceeace Dumnezeu
facepentru creaturilemai neinsemnate,El va faceintr-o mdsurd Fi mai mare in
folosulcopiilor Sdiumani. Ei nu trebuiesdseteamdde cei carepot distrugetrupul
dar nu pot ucide sufletul.(v.28).Cu toate cd doui vribii se vAnd pe un ban, nici
unadintre ele nu cadela pdmAntfdrd voia Tatdlui (w 29).PAndgi perii de pe cap
ne sunt numdrati - atat de bine gtie Tatdl ce se intAmpli in cadrul crealiei Lui
(v 30).Apoi vine concluziafamiliard: ,,Decisd nu vd temeli, voi sunteli mai de
prefdecAtmulte vrdbii" (v 31).
Un alt accentimportant, atat in invetdturalui Isus,cAtgi in ceaa lui Pavel,este
pus pe inseparabilitateacopiilor lui Dumnezeude dragosteagi purtarea Lui de
grijd.In Ioan 10 Isus face o comparatieintre oile Salegi acei necredinciogicare
tocmaiii ceruserdsd afirme daci este sau nu Mesia. Oile Sale il recunoscai
rispund la vocea Lui. Ele nu vor pieri niciodati. Nimeni nu le va smulge din
342 CefaceDumnezeu
mAnaLui; nimeni nu estein starese te smulgd din mAnaTatilui (v.27-30).pavel

estein acelagiton cdnd intreabd : ,,Cinene va despirti pe noi de dragostealui
Cristos?"(Rom.8:35).Dupi ce enumeri diverseleposibiiitagigi le respingeapoi
pe toate, el igi rezumi discursul in felul urmitor: ,,Cdci sunt bine inciedingai ca
nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stipanirile, nici puterile, nici lucrurile de
acum, nici cele viitoare, nici indltimea, nici addncimea,nici o alta fepturd, nu vor
fi in stare sd ne despartdde dragostealui Dumnezeu care estein Isus Cristos,
Domnul nostru" (v. 38-39).Atdt Isus,cat gi pavel accentueazd faptul cd nu trebuie
sene tememnici de primejdia fizici 9i nici de ceaspirituald,fiindci Dumnezeune
scapd de efectelelor. Misurile de prevedere ale l _,i D,r*r,"reu, protectia gi
izbivirea Lui ne vor da gi putereade a iirdura ispita (1 Cor. 10:13).
O.dimensiune frapanti a pdstrdrii noastre de cdtre Dumnezeu 9i a implinirii
nevoilor noastre este ci nu suntem ferili de pericol sau incercare, ci suntem
pestrati in mijlocul ei. Nu existd nici o promisiune in sensul cd nu vor veni
perseculiigi suferinle.Promisiuneaesteci ele nu vor triurnfa asupranoastrd.lsus
a vorbit despreun mare necazcareurma sd vhi pestecei ale5i,iu, carenr, u.ru"
si ii infrdngd (Matei 24:15-31).Petru a vorbit de diversele incerciri pe care
credinciogiiaveau sd le sufere (1 Pet. 1:6).El i-a atenfionatpe cititorii lui se nu
considereci acele lucruri sunt ciudate. Noi nu trebuie ae fim surpringi de
incercArilede foc (1 Pet.4:12),ci sdne bucurdmin ele,deoareceasemenea incercdri
ne dau posibilitateasi ne identificim cu suferinlelelui Cristos (4:13) pun la
9i
incercareautenticitateacredinleinoastre(1:7).Pavelscriaci Dumnezeuviingriji
de toate nevoile noastredupe bogdtia Lui in glorie in Isus Cristos (Fillp. i9).
Scriind aceste cuvinte din inchisoare, el a ardiat ci invilase s6 fie mulgumit in
orice stare in care s-ar fi gesit (v. 11).El a invilat secretulde a intempina atat
belgugulgi abundenta,cat gi foameagi lipsurile (v 12);el era in staresi faci toate
lucrurile prin Cel care il intirea (v 13).Desigur, Isus insugi S-arugat si fie ferit de
paharul pe careurma sd il bea,cerAnd- daci e posibil - sd fie hiat de la El, insi
c! toateacesteaspunind sd se faci nu voia Lui, ii voia Tat5lui.El nu a fost crulat
de moarteape cruce,I s-adat insd posibilitateasi o invingd.
Scriitorii Scripturii vid pestetot mana protectoarea lui Dumnezeu.Imnurile
de laudi ale psalmigtilor mai cu seame,accentueazelucrareade pistrare a lui
Dumnezeu care are loc pretutindeni in nafure, Un exemplu remarcabil este
Psalmul104.Dumnezeua agezatpimAntul pe temeliilelui iniga fel incAtsi nu se
clatine niciodati (v 5). El trimiie guvoaielein vdi (w 10) 9i udd muntii (w 13).El
faceintunericul pentru ca animalelede pradi s5-gipoatd cduta hrana (v.20-Zl).
Toate creaturile lui Dumnezeu igi primesc hrana de la El (v. 24-30).Iov de
asemeneail vede pe Dumnezeula cdrmaintregii creafii- El trinite ploaia (5:10)
Si zdpada (37:10).Dumnezeu este la lucru prin intermediul proceselornaturii.
ingrijindu-sede nevoile creaturilorSale.
Invitdtura biblici privitoare la lucrareade pestraredivind excludedoud idei
opuse.Pe de-o parte existi ideeadeistd cd Dumnezeua fdcut lumea stabilindu-i
tiparele in aga fel incdt toate nevoile tuturor membrilor crealiei si fie implinite,
dupe carei-a ingiduit si meargdpe drumul ei., Dat fiind acestmodel, creagiava
,.,t. a_ ", ,,Deism", in Ellcyclopedia
of Retigio a1LIEthics,ed. JamesHastings, New york,
^ -]9t
Scribner,
1955,vol.4, o. 5-11.
Lucralea
continuatoare
a lui Dumnezeu:providenta 343
ddinui pdni cAnd Dumnezeu ii va pune capat.Totugi,linand cont de modelul
biblic, creatiaar inceta sd mai existe daci nu ar exista dorinta constantaa lui
Dumnezeude a o tine in fiinte. Creatianu are vreo putere proprie sau intrinseci
de a exista.Dumnezeu estepreocupatdegi implicat direci 9i personalin soarta
creatieiSale.
Doctdnadespre pistrare trebuie vdzuti de asemenea9i ca o doctrind opusd
_
ideii de crealiecontinui. Aici nu ne gAndim la expresiafolositi uneori de idtre
unii scriitori reformati, care afirmd ci providenta divind nu este o lncrare mai
puiin semnificativi decatcrealia.3De fapt, ne referim la cevacu totul diferit. Karl
Heim este un sustindtor recent al ideil ci Dumnezeu creeazdefectiv din nou
Universulin fiecareclipd. Astfel, Universul inceteaziin permanentesAexiste,iar
Dumnezeuil cheami in permanenld inapoi in existente.{Existd o repetarela
nesfargita minunatei creatii din nimic. Crealia continudesteceva asemenetorcu
ciclulcurentuluialternativ,ciclu careserepeteconstant- tensiuneacregtela voltai
maxim,apoi scadela zero, gi cregtedin nou la voltaj maxim la polaritateaopusi.
Ceeacepare a fi un flux constantestein realitateo serierepetatt de schimbd;iale
voltajului.Procesulserepeti de gaizecide ori pe secundd.baci frecvenlaestemai
mici, sepoate uneori observacu ochiul liber un ugor pAlpdii al becului, cum se
intAmpldcAteodatdin cazurilein careciclul are loc de cincizecide ori oe secundtr.
Agadar,conform acesteiconceptii,lumea inceteazddin nou gi clin nou sd existe
cums-arzice,9i estereadusdin fiin{d de fiecaredatd de cdtreDumnezeu.
Nimic din descrierilebiblice ale lucrdrii divine de pdstrarenu sugereazeca ar
existao sede de ,,intdmpldri" atomiste gi permanent repetate,avand aceeagi
natureca gi creatia.Degi in Biblie nu ne estegarantataexistentanici unui lucru,
ideeaci toate lucrurile au tendinta sAcadi inapoi in nefiinti esteluatd din alte
surse.Nu existi, desigur,nici un cuvAnt ebraicpentru pistrare, agaci problema
nu poate fi rezolvatd definitiv cu ajutorul lingvisticii.sAr trebui, totugi, si se
reliefezefaptul ca teoria creatiei continue are o fisurd majord: ea face ca toati
lucrarealui Dumnezeu se fie directe negAnd faptul cd El poate folosi unele
miiloacepentru a-$i atinge scopurile.
O imaginecarepoate se ne ajute si inlelegemcorectactivitateade pestrarea
-
Iui Dumnezeupoatefi luatd din lumea mecanicii.Putem pomi o micd magindde
giurit electricd prin a schimbapozitiacomutatoruluiei, iir apoi putem c;pla un
mecanismde siguranldcareva line maginade gdurit in funcliune p6ni nu sevor
Iuamisuri efectivede deblocarea siguranlei.Lisatd singuri, maginade gdurit va
rimane in funcliune o perioadd nedefinitede timp. Esteposibil sd se pomeasce
rnaginade gdurit, si secuplezesiguranla,sesepuni maginadeopartegi sd se lase
singurd.Ea ar continua sd funclionezef6ri nici o atentiedin parteaomului. Acest
Iucru se aseamini cu conceptiadeistd cu privire la p;strarea lui Dumnezeu.
Existdalte magini-unelte,cum ar fi fieristrdul electric,carenu au mecanismede
sigurantiincorporate.Ele reclami o aplicarecontinuaa presiunii pe intrerupitor.
Ceeace esteaseminitor ,,comutatoruluimortului,, de li pupitruf de comanddal
unei locomotive. Dace dintr-un motiv oarecarepersou.,i de Ia pupitrul de
Jl HJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJ".r
Burrin"k, Our RcasonnblcFaith,Grand Rapids, Eerdm ans,1gS6,p.1Zg.
4. Karl Heim, Glaabcrnul Dcnken,Hamburg,Furche,1931,p. 230.
5. Berlouwcr, fro,idr LcoJGod,p.72.
344 Ce faceDumnezeu
comandi igi ia mina de pe acel comutator, locomotiva se opre$te: ea nu-gi poate
continua migcarea daca nu existe cineva care voieste in mod constant ca ea se
funclioneze gi nu ia misurile necesarein acestsens.Asemeneamagini pot servi ca
metafore pentru conceptia biblici despre pastrare.
O alti ilustrafie pentru explicarea deismului este un automobil cu control de
viteze. O date atinse viteza intentionatd ea va fi pistrate chiar daci goferul igi ia
piciorul de pe acceleraJie.Un automobil care nu are aceastd posibilitatJ de
qlog..gT*.u a vitezei poate servi la ilustrarea concepliei biblice deipre pdstrarea
divinX. Indatd ce piciorul goferului este indepdrtat de pe acceleratieautbmobilul
incepe si tncetineasci 9i in cele din urmi se opre;te. in rnod similar, dacl
Dumnezeu nu ar continua si spriiine activ crealia Si, ea ar inceta sAmai existe. Ea
nu are nici un fel de capacitate inerentl de a persista. in contrast, ideea crealiei
continue poate fi ilustratd printr-o magine care pierde continuu putere
9i cire
trebuie pomitd din nou de la comutator sau caretribuie repomite mereu €i mereu.
Unii dintre noi am avut automobilecares-aucomportatin acestfel, mai iles c6nd
era foarte frig afard. Procesulde pomire al motorului trebuia repetat continuu. Nu
este insd cazul ca Dumnezeu si fie nevoit se aduce mereu ir1 fiingi crealia din
nimic, cici ea nu inceteazese existe in mod constant, sau nu inceDesAinceteze si
fie.
Mai existe o conceplie despre pdstrare sau irtre;inere care trebuie evitatd.
Aceasta este ideea ci Dumnezeu este un fel de depanator ceresc:Creafla a fost
dati in functiune gi merge de obicei la parametri doriti de Dumnezeu. Totugi,
uneori este necesarca El si intervini pentru a face unele ajustdri inainte ca ceva
sAmeargd prost sau si faci poate o reparalie dupe ce ceva a mers prost. Conform
acestei conceptiei sarcina Lui este in esenll una pasive. Nu este nevoie de El
atunci cAnd- toate merg bine. Cand Lucrurile merg aga cun a fost phnuit,
Dumnezeu doar observd,aprobAnd.in orice caz, Biblii arite o implicare mult mai
activi gi continud a lui Dumnezeu.6Degi Dumnezeu nu esteatat ae imanent incet
sAcreezecontinuu, El estecu toate acesteala lucru intr-un mod imanent in creagia
Sa,voind in mod constant ca ea sArimane in existenti.
Scriitorii biblici care lntelegeau pistrarea divini au avut un sentiment clar de
securitate. De exemplu, Psalmul gl Il descrie pe Domnul ca refugiul gi fortereata
noastri. Credinciosul nu trebuie si se teami ,,nici de groaza din timpul nopfii, nici
de sigeata care zboard ziua, nici de ciuma care umbliin intuneric, nici de molima
carebAntuie ziua ln amiaza mare" (v. 5-6). Chiar 9i in mijlocul bitefiei poate exista
1igu1.a1t;,deoareceingerii Domnului il pdzescAi il ocrotescpe cei cred.incios
(v. 11).Psalmistul invdlase leclia pe care Isus urma si o comunice ucenicilor - sd
se
lu, J.eq1 de cel care poate distruge trupul, dar care nu poate atinge sufletul
(Matei 10:28).Aceastanu estesedinta ci moarteanu il poateatingepe iredincios,
fiindcd moarteavine la toli (Evr.9:27).Mai degrabi estecertitud--inea ci moartea
fizici nu este cei mai putemic lucru, ci nici mdcar moartea nu poare separa pe
cineva de dragostea lui Dumnezeu. invierea lui Cristos este dov;da cX Cristo; a
tnvins chiar gi moartea. Prin faptul ce Pavel a invetat aceastdlecfie, el a putut se
spuni: ,,De acum incolo nimeni si nu mi mai necijeasci, pentru ci port iemnele
Domnului Isus pe trupul meu" (Gal. 6:17\. Cel mai rdu lucru caie i se poate
6. Ibid.,p.74.
Lucrareacontinuatoarea lui Dumnezeu: ptovidenta 345
intdrnplacuiva este sd fie omorat, dar aceastanu aduce nici un fel de teroare
pentrucredinciosulcarea invilat cd nici un r6u nu poate actionaasupralui fird
voialui Dumnezeu.In timp ce doctrina desprepistrarea lui Dumnezeunu esteo
justificarea nesdbuinfeisau a imprudentei, ea esteun scut impotdva terorii sau
chiara anxietdtii.
Lucrareade pdstrarea lui Dumnezeuinseamndgi cdnoi putem aveaincredere
in constanlalumii create.Esteposibil si ne planificim vielile qi sd treim potrivit
cu acestplan deoarecemediul nostru are o anumitd permanenld.Noi ludm acest
fapt ca pe ceva garantat, totugi el este esentialpenhu orice fel de funclionare
ralionaldin lume. PutemsAne agezdmpe un scaundeoarecegtim cAacelscaunnu
seva vaporiza sau nu va dispdrea.In afari de cazul in carecinevaface o glumd
proastdin timp cesuntemcu spatelela el, scaunulva fi acolo.Totugi,din punct de
vederepur empiric, nu existenici o bazi reali pentru o asemeneaagteptare.In
trecut,noi am descoperitcd agteptdrilenoastrein legdturi cu viitorul s-audovedit
a fi valabileatunci cAndacelviitor a devenit prezent.Astfel, noi presupunemci
agteptirilenoastreactualein legeturecu viitorul sevor implini tocmai pentru cd
sunt asemendtoare agteptdrilor noastre precedente. Inse acest argument
presupunetocmaifaptul pe careel cautasi il stabileascd, 9i anumeci viitorul care
va veni va fi asemdnetorviitorului care a devenit trecut.Ceeace esteechivalent
cua presupuneceviitorul va fi asemandtortrecutului.Nu existdpur gi simplu nici
o bazd empiricd pentru a cunoagteviitorul pAni ce nu am avut gansa sd
experimentemefectivacestviitor. In timp cee posibil si existeo anumite tendinte
psihologicdde a aQteptaca un lucru sd aibd loc, nu existdnici un fel de temeiuri
logicepentru aceasta,in afardde cazul irncareexistdcredintace realitateaestede
o naturd uniformi. Presupunereaci materia persisti, sau cd legile naturii vor
continua se funclioneze ne aduce in domeniul metafizicii. Convingerea
credinciosuluiin acest punct, nu este bazate pe un substrat material sau
impersonalal realiteui,ci pe existentaunei fiinte inteligente,bune,avAndun scop,
carecontinue si doreascdexistentacrealiei sale,astfelci in mod obignuit nu au
Iocevenimenteneagteptate.
ca guvernare
Providenta
activiteliide guvernarea lui Dumnezeu
Extensia
Prin guvernarealui Dumnezeunoi inlelegemaceaactivitateprestatdde El in
Universcare face ca toate evenimentelesd indeplineasci planul Siu. Ca atare,
activitateade guvernarea Iui Dumnezeuinclude in mare parte gi ceeace noi am
numit pestrare.Aici insi accentulestemai mult pe direclionareaconsecventea
intregii realitdfi Si a cursului istoriei spre scopurile pe care Dumnezeu le are in
minte.Esteexecutareaefectivd,in timp, a planurilor Salealcetuitein etemitate.
Aceastdactivitate de guvernarea lui Dumnezeuacoperi un spectru larg de
domenii.Dumnezeuestevezut ca Unul carecontroleazdnatura intr-o asemenea
mesureincat elementeleei sunt personificate,ascultAndde voceaLui. in Psalmi
laudelecare-Isunt aduseimbraci adeseaforma preameririi puterii pe care o are
EIasupranaturii: ,,$tiu ceDomnul estemare,gi cdDomnul nostru este mai presus
346 CefaceDumnezeu
de toti dumnezeii. Domnul face tot ce vrea in ceruri gi pe pemant, in mdri gi in

toate adancurile.El ridicd norii de la marginile pimdntului, dd nagterela fulgere
9i ploaie gi scoatevAntul din cdmirile Lui" (Ps. 135:5-7).Isus a avut aceea$i
credinti: ,,Tatelvostru careestein ceruri ... El facesi risard soareleSdupestecei
rii gi pesiecei buni, gi di ploaie pestecei drepti gi pestecei nedrepli" (Matei5:45).
Puterealui Dumnezeuasupranaturii poate fi vdzutd din plin in cazul lui IIie,
carei-a spus lui Ahab cd nu va ploua decAtdupi cuvAntulDomnului gi timp de
trei ani gi iumetate nu a plouat, iar cdnd Ilie s-a rugat pe Muntele Carmel ca
Dumnezeusi trimite fulgere din cer,agas-a gi intamplat. Am observatdeja ci la
exodul poporului lui Israel Dumnezeua fAcutminuni in naturd.in plus, puterea
lui Isus asupranaturii a fost unul dintre lucrurile careiau determinatpe ucenici
sd-L recunoascdca Dumnezeu. in timpul unei furtuni mari El a rostit doar
cuvintele: ,,Taci!Fdri guri!" 9i furtuni s-a potolit (Marcu 4:39).Ucenicii s-au
intrebat: ,,Cineesteacestade poruncegtechiar gi vdnturilor gi apei gi il asculti?"
(Luca 8;25).Atunci c6nd o noapte ir:rtreageei au incercatsd pescuiascagi n-au
reugii se prinde nimic, Isus le-a poruncit se iasd cu bdrcile i:r apele adanci gi se
aruncemrejele.Au ascultatgi au descoperitcu uimire ce au prins atatiapegtiincat
mrejele lor incepeau si se rup6. (Pentru descrieri similare ale guvernirii
Domnului pesteforlele naturii vezi Iov 9:5-9;37;Ps.704:14;747:8-15;Mat. 6:25-30.)
Scripturane spune ci Dumnezeuindrumd si directioneazelumea animalelor.
in Psalmul 104:21-29 sespunedesprearimalele silbatiie, de la puii de leu 9i pAnd
Ia nenumdratelefiinte madtime, cArealizeazdvoia Lui gi depind de El in ceeace
privegtehrana.ln 1 impdrali 17:4Iehovaii spunelui ilie ci El ii va purta de griji
in timpul seceteice va veni: ,,Veibea api din pArAugi am poruncit corbilor si te
hrdneasciacolo."In versetul6 ni se spuneci dimineala gi searacorbii ii aduceau
pAinegi carneIui IIie. Incapabilede alegericongtiente,animaleleascultdinstinctiv
de poruncalui Dumnezeu.
Mai mult, guvernarealui Dumnezeu orinduiegte istoria umand gi destinul
natiunilor.O exprimaredeosebitde vie a acestuifapt segdsegtein Daniel?:21:,,El
schimbdvremurile gi imprejurdrile;El ristoarnd gi pune pe impdrati." $i existeo
dramaticdilustrarea lui gi in Daniel4:24-25.Domnul sefolosegtede Asiria pentru
a-l pedepsi pe Israel dupd care aduce distrugere 9i asupra Asiriei (Is. 10:5-12).
Acestelucruri fac parte din lucrareaLui cu naliunile: ,,Prin putereamAinii Mele
am fecut acestelucruri, gi prin intelepciuneaMea - cici sunt priceput; am impins
inapoi hotarelepopoarelorFi le-amiefuit vistieriile, Qica un viteaz am dat ios pe
cei ce gedeaupe scaunelelor de domnie" (v. 13).in cuv6ntareasa de pe Muntele
lui Marte,.Pavela spus ce Dumnezeu ,,a fdcut ca toti oamenii, ieqiJidintr-unu1
singur se locuiascdpe toata fala pdmAntului;le-a agezatanumite vremi gi a pus
anumitehotarelocuinJeilor" (Fapte17:26).(Pentrucazuri similarede directionare
a istoriei umane de cdtreDumnezeuvezilov 12:23;Ps.47:7-8;66:7.)
Domnul este de asemeneasuveran in ceeace privegte circumstanlelevietii
persoanelorindividuale. Ana, inspirati de rdspunsulmiraculosla rugdciuneaei
(Domnul ii diduse un fiu, pe Samuel),gi-aexprimat lauda: ,,Domnul omoari 9i
invie, El pogoardin Locuinfa Morlilor gi El scoatede acolo.Domnul sdrdcegte gi
imbogdlegte,El smeregte9i El inaltd" (1 Sam.2:6-7).in mod similar, Maria L-a
glorificat pe Dumnezeu: ,,A rdsturnat pe cei puternici de pe scaunelelor de
Lucrareacontinuatoare
a lui Dumnezeu:providenta 347
domnie 9i a indliat pe cei smeiti" (Luca 1:52).Pavelsustinecd inainte chiar de a

se fi nescut, Dumnezeu il pusesedeoparte pentru sarcina pe care avea sd i-o dea
(Gal.1:15-16).El ii indeamndpe cititorii lui sd fie umili deoarecetot ce au 9i tot ce
sunt se datoreazd lui Dumnezeu. El le spune: ,,seinvetaH sAnu treceti peste (ce
estescris>;gi nici unul din voi si nu se fdleascddeloc cu unul impotriva celuilalt.
Cici cine te face deosebit?Ce lucru ai pe care sd nu-l fi primit? $i dacd l-ai primit,
de cete lauzi ca gi cAndnu l-ai fi primit?" (1,Cor.4:G7). Cregtinii au diferite daruri.
$i aceastapentru ce Dumnezeu, prin persoana Duhului Sf6nt, a ales in mod
suveransi dea anumite daruri anumitor persoane(Rom. 12:3-6;1.Cor. 12:4-11).
David a gdsit mAng6ierein faptul ci Dumnezeu era suveran in via{a lui. ,,Dar
eu md incred i:a Tine, Doamne, 9i zic: (Tu eqti Durnnezeul meu!) Soarta mea gste
in rnAnaTa; scapd-mede wijmagii 9i de prigonitorii mei!" (Ps.31:14-15).El a
continuat se se ilcreadi in Domnul in rnijlocul necazurilor Fi al adversitdtilor,
crezandce in cele din urml El fl va rdzbuna. Explicaliile pe care le dau oamenii ilx
kgeture cu ganselegi neganselevielii sunt superficiale 9i gregite: ,,Cdci nici de 1a
reserit,nici de la apus, nici din pustie nu vine indltarea. Ci Dumnezeu esteCel ce
judeci: El coboardpe unul 9i inalli pe altul. ... Eu insd voi vesti pururea aceste
lucruli; voi cAnta laude in cinstea Dumnezeului lui Iacov. $i voi dobori toate
Puterilecelor rei; puterile celui drept insi sevor indlla" (Ps.75:6-7,9-70).
Domnul este de asemeneasuveran pane $i in cadrul aga-ziselor intampHri
accidentaleale viefii. Proverbe 16:33spune: ,,Searunce sortul in poala hainei, dar
oricehotdrAre vine de la Domnul." Acest lucru este ilustrat atat in Vechiul, cdt 9i
in Noul Testament.Cdnd asupra vasului cu carecilitorea Iona sDreTarss-a abAtut
furtuna,marinarii au tras h;or! ca si-l gdseascipe cel rdspun;5tor de riul care
veneaasupra lor; Domnul a folosit acel procedeu pentru a-l indica pe Iona (Iona
1:7).Cdnd primii creStini au cAutat pe cineva care se-l inlocuiasci pe Iuda printre
apostoli,ei de fapt au numit doi berbati dupe care s-au rugat ca Dumnezeu se le
aratecare dintre cei doi, Barsabasau Matia, era alesul Lui. Ei au tras apoi la sort,
9i c6nd sorgul a cizut pe Matia ei l-au inclus in grupul celor unsprezeceapostoli
(Fapte1:23-26).Se credea ci pane Fi omorul prin imprudenli este didjat de
Dumnezeu. Observafi cum descrie pasaiul din Exodul crima nepremeditate:
,,Daci [criminalul] nu i-a intins laJuri [victimei], 9i dacd Dumnezeu l-a fdcut sd-i
caddin mana", atunci criminalul poatesi fugi intr-un oragde scdpare(Ex.21:13).
Aceastaindicd faptul cd Dumnezeu are autoritate asupra tuturor ctcumstantelor
viefii, ci nimic nu este la irntemplare.Cu toate ctr numele lui Durrmezeu nu este
menlionatin carteaEsterei,estedemn de amintit faptul ci Mardoheu, atunci cdnd
ii propune Esterei se mearge h rege in folosul poporului ei, pune intrebarea: ,,$i
cinegtie daci nu pentru o vreme ca aceastaai ajuns la impdrilie?" (4:14).
Activitatea de guvemare a lui Dumnezeu trebuie imaginati in cei mai larg
cadru posibil. Psalmistul afirmd: ,,Domnul $i-a agezat scaunul de domnie irn
ceruri, Fi domnia Lui stepanegtepeste tot." in continuare el cheama toli ingerii,
toateogtirile Domnului, toti sluiitorii care fac voia Lui gi toate lucririle Lui din
toatelocurile in care stdpanegtese n binecuvantezepe Domnul (Ps. 103:19-22).
CAndNebucadneiar gi-a revenit din nebunia lui, el L-a binecuvantat pe Domnul:
,,Am binecuvAntat pe Cel Preainalt, arn ldudat pe Cel ce treiegte vegnic, Acela a
cirui stdpanircestevegnicS,9i a cdrui impireiie deinuiegte din neam in neam. ToJi
locuitorii pdmAntului sunt o nimica inainteaLui; El facece vrea cu oasteacerului

gi cu locuitorii pemantului, gi nirneni nu poate sAsteaimpotriva maniei Lui, nici
si-I zici: <Cefaci?"" (Dan. 4;34-35).Pavelspune cd Dumnezeu ,,facetoate dupa
sfatul voii Sale" (Efes.1:11).insdgiideeaimpariliei lui Dumnezeu,care;'oacdun
rol atat de proeminent in Vechiul Testamentgi in invdldtura lui Isus, sugereazd
putereauniversaldde guvemarea lui Dumnezeu.Domnia Lui esteuniver;ld atat
in raport cu timpul (eaesteeterne),cAt gi in ceeace privegteextindereaei (toti gi
toate i se supun in intuegime).
lnsd suveranitatea lui Dumnezeu nu este numai o problemi legati de
chcumstantelevieJii sau de comportamentulcrealieisubumine. Acfiuniie libere
ale oamenilorfac Ai ele parte din activitateade guvemarea lui Dumnezeu.CAnd
poporul lui Israel urma se perdseasca Egiptul, Domnul le-aspus oamenilorcd nu
cu mAhile goale, fiindcd El le va da trecereinaintea egiptenilor (Ex.
M.Rl_e.a
3:21).Lucru care s-a realizat atunci cAnd a venit momentul plecdiii: ,,Copiii lui
Israelau fdcut ce spuseseMoise,9i au cerut egiptenilorvasede argint,vasede aur
gi haine. Domnul a fdcut ca poporul s6capetetrecereinaintea egiptinilor, carele-au
implinit cererea.gi astfel au l'efuit pe egipteni,, (Ex. 12:35-36).Degi s-ar putea
sustinece Domnul i-a constranspe egipieni si fie darnici cu israelilii prin pldgi
9i
mai ales prin moarteaintAilor niscufi, Biblia estelipsitd de echivocatunci cAnd
spunecd satisfacerea cereriiisraeligilora fost o decizielibere a egiptenilor.
Un alt exempluse gdsegtein 1 Samuel24.Saula intrerupt urmirirea lui David
ca se meargdtrtr-o pegterapentru a se odihni. S-ahtamplat ce David si oamenii
lui seascundeau tocmaiin aceapegterii.Davida avut poslbiltateasataiepulpana
mantieilui Saul,dar nu i-a fdcut nici un rdu acestuij.La scurttimp dupd iceea
atat David, cat 9i Saul au pus decizia aparentliberd a regelui de a intra in acea
pegteri pe socotealaDomnului. David i.a spuslui Saul:,,Domnul te deduseastdzi
i:r mAinile mele in pegterd" (v 10); iar Saul a rdspuns:,,Domnul md ddduse in
mAiniletale gi nu m-ai omorAt"(v. 18).Psalmul33:15spunecd Domnul modeleazd
inimile tuturor locuitorilor pdm6ntului. in proverbi se spune cd planuile pi
actiunileomului vor sfirgi prh a realizascopurilelui Dumneieu:,,planurilepe care
Ie face inima atAmd de om, dar rispunsul pe care-L dd gura vine de la Domnul,,
(16:1);,,Omul face multe planuri tr inima lui, dar hotdrirea Domnului, aceease
irnplinegte" (19:21).Cdnd Ezra a renovat Templul, Artaxerxe, impdratul persiei a
fumizat cele necesaredin fondurile nafiunii lui. Ezra faceurmd6rul comentariu:
,,BinecuvAntatsd fie Domnul Dumnezeul perintilor nogtri, care a pregdtit inima
irnpdratuluica sd sldveascd astfelCasaDomnului la lerusal:rl:,,(Ezr;7i7)-
PAnd9i faptelepicdtoaseale oamenilorfac parte din lucrareaprovidentiali a
lui Dumnezeu.Probabilci cel mai de seamiiexempluin acestsensesterdstignirea
lui Isus, pe care Pehu a atribuit-o at6t lui Dumnezeu,cAt si oamenilor pdiitosi:
,,PeOmul acesta,dat in m6inile voastredupi sfatul hotdrAt9i dupr; gtiinla mai
dinainie a lui Dumnezeu, voi L-a!i rdstignit gi L-ati omorat prin mAna celor
fdrddelege"(Fapte2:23).9ar putea aduceargumentulci numai despreprinderea
lui Isus (adicdtrddareaLui de citre Iuda) sespuneaici cd faceparte din planul lui
Dumnezeu,nu gi despreristignirea Lui. Cu toateacestea,concluziaesteaceeagi:
se consideri ce ceea ce au fdcut oamenii peceiogi face parte din activitatea
providentiah a lui Dumnezeu.
Lucrarea
continuatoare
a lui Dumnezeu:ptovidenta 349
in 2 Samuel24:1se spune ci Domnul l-a incitat pe David si numere poporul;

in alteparte se spunecd Satanl-a ficut sd comiteacestpicat (1 Cron. 21:i). Un alt
text citat uneori pentru a dovedi ci pdcatul omenescface parte din activitatea
providentiaH a lui Dumnezeu este 2 Samuel 16:10.David observdci $imei il
blestemdla porunca Domnului. Acest lucru este exprimat sub forma unei
afirma;ii ipoteiice (,,Dacdblestemi, inseamndci Domnul i-a zis: .Blestemi pe
David!,"), insi ir:rversetul 11 David spune categoric:,,Lisa!i-l sd blesteme,cici
Domnuli-a zis." in 2 TesaloniceniPavelfaceobseivaliacd Satani-a ingelatpe ,,cei
ce sunt pe caleapierzdrii, pentru ci n-au primit dragosteaadevdrului ca sd fie
m6ntui!i". Apoi adaugd:,,Din aceastepricini Dumnezeule trirnite o lucrare de
reticire,ca se creaddo rninciund;pentru ca toti cei ce n-au crezut adeverul,ci au
gisit pldcerein nelegiuiresi fie osandili" (2:10-12).Separe cd pavel atribuie aici
gi lui DumnezeufapteleIui Satan.
Relatiadintrepecatsi actlvitatea
de guvernarea lui Dumnezeu
La acest punct trebuie si abordirn 9i dificila problemd a relaliei dintre
activitatealui Dumnezeu gi comitereaactelor pdcitoase de citre oameni. Este
necesarsi facemdeosebireintre activitateanormald a lui Dumnezeuin raDortcu
acJiunileornenegtigi activitateaLui in raport cu actelepecdtoase.BibliJ spune
foarteclar cd Dumnezeunu estecauzapdcatului.lacov scrie:,,Nimeni cAndeste
ispitii sdnu zica:<Suntispitit de Dumnezeu."CdciDumnezeunu poatefi ispitit sd
faci riu, 9i El insuginu ispitegtepe nimeni. Ci fiecareesteispitit cind esteairasde
poftalui insugigi momit" (Iac.1:13-14). Ioan afirmd:,,Cici tot ceestein lume: pofta
firii pimAntegti,pofta ochilor gi lduddrogiavielii, nu estede la Tatdl,ci din lume,,
(1 Ioan 2:16).Dace insd actiunile pdcdtoaseale oamenilor nu sunt cauzatede
Dumnezeu,ce vrem noi se spunemcand afirmam ci ele fac parte din activitatea
Lui de guvemare? Existd mai multe moduri in care Dumnezeu poate sd se
raportezeh pacat gi o 9i face:El poaie (1) si il prevind; (2) si il permiti; (3) sd il
directionezesau (4) si il limiieze.TObserva{icd in nici unul din acestecazuri
Dumrezeunu estecauzapecatuluiomenesc,ci El aclioneaziin funclie de acesta.
1. Dumnezeupoate preveni pdcatul.Uneori EI ii opregtesau ii impiedicd pe
oamenisd sdvargeascd anumite fapte pdcdtoase.C6nd Abimeleca luaFo la el pe
SaracrezAndcd ea este sora lui Avraam, gi nu sotia lui, Domnul a venit la el
intr-un vis. El i-a spus lui Abimelec:,,$iiu qi Eu cd ai lucrat cu inimd curatd:de
aceeate-am gi ferit si pacatuiestiimpotriva Mea. Iatd de ce n-am ingdduit se te
atingide ea" (Gen.20:6).David s-a rugat ca Dumnezeusd il fereascl de pdcat:
,,Pdzegte de asemeneape robul Tiu de mAndrie,ca se nu stepaneascd ea peste
mine!"(Ps.19:13).
2. Dumnezeunu previne intotdeaunapdcatul.Uneori El voiegtepur gi sirnplu
sd il permitd. Cu toate cd acel picat nu este ceeace ar vrea Dumnezeu sd se
iniimple, El ingiduie sd aibd loc. Neprevenindpdcatulpe carenoi ne hotirAm s6
il facem,Dumnezeu face sd fie sigur Iaptul ci noi vom comite intr-adevdr acel
picaf EI insi nu ne determind sd pdcdtuim, sau nu facesd fie necesnr ca noi sa
acliondmin acelmod. in Listra, Pavela predicatc; ,,El [Dumnezeu],in veacurile
-il
StrongErtonnti,Theologl/,
p. 423-425
.
hecute, a Hsat pe toate neamurile sd umble pe ceile lor" (Fapte 14:16).$i in

Romani1 el spuneci Dumnezeui-a ldsatpe oameniprade necureflei,in voia unor
patimi ticdloase,a minlii lor blestemate,pradd unui comportament nepotrivit
(v. 24,26,28).in mod similar, referindu-seiafaptul cd Moise a ingdduit divorgul,
Isus a spus: ,,Din pricina impietririi inimii voastrea ingiduit Moise sd vi ldsali
nevestele,dar de la inceput n-a fost aga" (Matei 19:8).in 2 Cronici 32:31citim cd
,,DumnezeuI-apirdsit [pe Ezechia]ca sd-lincerce,pentru casecunoascetot ceera
in inima lui". Acesteaerau concesiidin partealui Dumnezeu,decizii de a-i lisa pe
oameni sd sivargeasceacelefapte pdcitoase care de fapt nu erau dorite de El,
fapte pe care,daci Dumnezeuar fi decisaltfel, ei nu ar fi putut sd le sivArgeascd.
Acestlucru esteformulat probabil cel mai limpede de Domnul in Psalmul 81:12-
13: ,,Atunci i-am ldsatin voia pomirilor inimiilor gi au urmat sfaturilelor. O! de
M-ar ascultapoporul Meu, de ar umbla Israelin cdileMele!"
3. Dumnezeu poate de asemeneasA dLectionezepicatul. Adice, in timp ce
ingdduie ca unele p5catesd aibd loc, Dumnezeu le direclioneazi totugi intr-un
asemeneamod incAt sd iasd un bine din ele. Eth€lbertStauffera denumit acest
lucru legeainversdrii.8Probabil cel mai dramatic caz din Scripturdin acestsens
estepovesteavielii lui Iosif. Fralii lui doreau s{ il omoareca se scapede el. Cu
sigurantd ci aceastddorinji nu era buni; ea nu a fost nici determinata,nici
aprobatdde Dumnezeu.9i ioiugi El le-aingiduit si-gi implineascddorinla - insd
cu o micd modificare.Rubeni-a indemnatpe ceilalti frali sd nu il omoarepe Iosif,
ci doar sd il arunce intr-o groapi, gAndindu-secd il va elibera mai tirziu (Gen.
37:21,-22). Insd lucrurile s-au petrecut alifel. Tocmai treceau pe acolo nigte
negustori madianiti gi ceilalti frali ai lui Iosif l-au v6ndut pe fratele lor ca sclav
(fdri gtirealui Ruben).Nimic din toateacesteanu a fost dorit de Durnnezeu,dar
El a ingeduit ca toate acesteasd seintAmple gi a folosit intenliile gi faptele rele ale
fratilor Iui Iosif pentru a obgine un bine in cele din urmh. Domnul era cu Iosif
(Gen.39:2).L:r ciuda uneltirilor gi a rninciunilor so;iei lui Potifar 9i a lipsei de
credinciogiea marelui paharnic,Iosif a devenitprospergi,prin eforturile lui, rnari
multimi de oameni,inclusiv familia tatdlui seu,au fost izbdvite de foamete.Iosif
a fost suficient de inlelept penhu a recunoagte mAna lui Dumnezeu tn toate
acestea. El a declaratfratilor sai: ,,Agacd nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu;El
m-a fecut caun tatd al lui Faraon,stdpanpestetoatecasalui qi carmuitorulintregii
ldri a Egiptului" (Gen.45:8). Iar dupi moartea lui Iacov el le-a repetat: ,,Voi
negregitv-ati gAndit si-mi faceii reu; dar Dumnezeua schimbatriul in bine,ca si
implineascdceeace se vede azi, 9i anume sA scapeviata unui popor in mare
numdr" (Gen.50:20).Petrua vdzut ci Dumnezeua folositintr-un mod asemenetor
rdstign-irealui Isus, spre realizarea unui lucru bun; ,,Si giie bine dar toatA casalui
Israel ci Dumnezeua fdcut Domn 9i Cristospe acestIsus, pe careL-ati rdstignit
voi" (Fapte2:36).Pavel a vorbit desprerespingerealui Cristosde cdtre iudei ca
despremijlocul prin carea venit impicarea la lume (Rom.11:13-15, 25).
Dumnezeuesteca un pugilist sau,mai exactprobabif ca un expertin judo care
redirecJioneazieforturile rele ale oamenilor picitogi gi ale lui Satan intr-un
asemeneamod incAt ele devin tocmai mijlocul prin careva facebinele.Trebuiesd
recunoagtemaici uimitoareanaturi a omnipoienteidivine. DacdDumnezeuar fi
--8.
Eihdiist",rffe r, NexoTesta/|lat TheoIoW,New York, Macmitlan , tgSS,p.207 .
Lucrareacontinuatoarea lui Dumnezeu: providen(a 351
doar mire! Fi puternic, insd nu gi atotputernic, El ar fi nevoit sA actioneze

intotdeauna in rnod direct, sau altminteri ar pierde controlul asupra situaliei gi nu
ar mai fi in stare sd-$i realizeze scopurile ultime. Insd Dumnezeul nostru
omnipotent Igi poate permite se le ingiduie oamenilor rdi sd facd cele mai rnari
rele de care sunt ei in stare, fiind totodate capabil sd Igi realizeze scopr.lrile.
4. in fine, Dumnezeu poate limita pdcatul. Existd momente in care El nu
previne faptele rele insd restrdnge extinderea sau efectr"rllucrurilor pe care le pot
faceoamenii rdi sau Diavolul. Un prim exemplu este cazul lui Iov Dumnezeu i-a
ingdduit lui Satan si acfioneze, dar a limitat ceea ce putea el se face: ,,Iata, iti dau
pe mani tot ce are, nurnai asupra lui sd nu intinzi mAna" (Iov 1:12).Ulterior
Domnul a spus: ,,Iat6, ti-l dau pe mdnd, numai cruld-i viata" (2:6). David a
exprimat credinta lui Israel atunci cdnd a scds: ,,De n-ar fi fost Domnul de partea
noastre - se spund Israel acum! - de n-ar fi fost Domnul de partea noastrA, cend
s-au ridicat oamenii impotriva noastri, ne-ar fi inghitit de vii, c6nd li s-a aprins
mania impotriva noastr6" (Ps. 124:1-3).Iar Pavel i-a reasigurat pe cititorii lui cd
existe anumitc limite puse ispitei pe care o vor intAlni: ,,Nr"rv-a ajuns nici o ispiti
care sd nu fi fost potriviti cu puterea omeneascd. $i Dumnezeu, care este
credincios, nu va ingidr.ri se fiti ispititi pcste puterile voastre; ci impreuna cu
ispita a pregitit gi mijlocul ca sd iegili din ea, ca s-o puteti rdbda" (1 Cor. 10:13).
Chiar gi atunci cAnd Dumnezeu ingdduie ca pAcatul sA aibd loc, El impune nigte
limite dincolo cle care acesta nu poate sA treace.
majore ale activitetiide guvernarea lui Dumnezeu

TrAsAfurile
Tiebuie sd rezumdm acum trdsiturile rnajore gi implicaliile doctrinei despre

guvernarea divini,
1. Activitatea de guvernare a lui Durmrezeu este universale. Ea se extinde
asupra tuturor domeniilor, asupra celor care sunt evident bune gi chiar gi asupra
celor care dupi cAte se pare nu sunt deloc bune. Pavel a scris: ,,gtim ca toate
lucrurile lucreazi impreuni spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, gi anume
spre binele celor cc sunt chemati dupe planul Sdu" (Rom. 8:28).Aceasta inseamnd
ci Dumnezeu nu este limitat la cei pe care ii folosegte. Dupi cAte s-ar pirea, EI
poate folosi chiar gi agenli ,,necurati", ca Cir (Is. 44-45), pentru a-$i realiza
scopurile. Credinciosul sensibil va fi atent chiar gi in situatii neagteptate,
neplanificate sau nepldcute la intentiile lui Dumnezeu gi la ce incearci El si faci.
Un exemplu este convorbirea lui Isus cu femeia samariteance. Acest eveniment nu
a fost o intAlnire planificatd. El nu se afla pe agenda Sa de evanghelizare.
IntAlnirea a avut loc atunci cAnd Isus era ,,in afara serviciului" - intr-un momenr
de odihnd suryenit intr-o zi de cdldtode (Ioan 4:3, 6), Cu toate acestea Isus a
considerat cd acest eveniment era o ocazie trimise in mod providenlial de Thtil, 9i
prin urmare o ocazie care trebuia folosite. Aga ci El i-a vorbit ferneii despre apa
vie gi a adus-o la credinJa in El. In mod sirnilar, cregtinul inlelept va fi atent la
ocaziile care la prima vedere par a fi imprejurdri accidentale. Faptul ci viala este
bogatd in posibilitili trimise de Dumnezeu ne di un sentiment de cxpectadvA gi
de anticipare.
2. Providenla lui Dumnezeu nu se extinde numai asupra poporului Sdr"r.Degi
352 CefaceDumnezeu
existd o preocupare speciali fati de cel credinciog Dumnezeu nu-$i opregte in

intregime buneiatea de la restul omenirii. Isus a afirmat foarte deschis acestlucru
in Matei 5:45:,,El face sd rdsardsoareleSiu pestecei rei gi pestecei buni, 9i dd
ploaie peste cei drepfi gi peste cei nedrepti." Aceastaeste in contradiclie cu
parerea pe care o au unii cregtini, o pirere prezentatd cu umor in urme cu cafva
ani sub forma unei benzi desenate,intitulate ,,Reverendul". intr-o zi reverendul,
gitii in vegmintele lui preogegti,pleca in concediu. Vecinul lui s-a oferit si-i ude
peluza pe perioada cdt va lipsi. ,,Ve multumesc pentru solicitudinea
dumneavoastri, fi rdspunde reverenduf dar am ficut alte aranjamente.,,in ultima
imagineploaia serevarsepestepeluza reverendului,dar nu gi pestegrddinile din
jur. Dumnezeu nu lucreazi in felul acestade obicei, spu-neIsus. Necredinciosul, ca
gi credinciosul, beneficiazi de bun5tatea Thtilui. Tatil meu a fost cregtin; bdrbatul
a cirui gospodirie se afla l6ngi a noastri era un necreFtincarelucra gaptezile pe
septamane. Insd atunci cdnd ploua, piclturile cideau deopotrivd peste ambele
gospodirii.
3. Dumnezeu este bun in guvemarea Lui. El lucreazi in vederea binelui,
uneori realiznndu-l in mod direct, alteori contracardnd sau deviind inspre bine
eforturile oamenilor rii. Am vezut aceastain Romani 8:28. Tiebuie se fim totugi
atenti sd nu identifictrm prea repede gi prea ugor binele cu ceeace ne face noue
pldcere sau ne este comod. in Romani 8:28 binele este asociat cu scopul lui
Dumnezeu 9i acesta la rAndul lui conste in modelarea copiilor Sii dupd chipul
Fiului Sdu (v 29). Ajustarea dupd chipul Fiului Sdu poate irsemna uneori incer-
ciri dureroase(1 Petru L:6-9)sauo disciplinarecaretrebuieindurati (Evr.12:6-11).
Faptul ci Dumnezeu este bun in guvemarea Lui ar trebui si producd in
credincios o incredere in evolutia favorabild a evenimentelor vielii lui. CAnd lui
Avraam i s-a cerut se-l aduce pe singurul sdu fiu, Isaac, ca iertf5, eI a fost
incredintat ce intr-un fel sau altul acesta avea sd fie crutat. Avraam le-a zis
sluiitorilor: ,,eu gi bdiatul ne vom duce pAni colo si ne inchindm 9i apoi ne vom
intoarcela voi" (Gen.22:5).Cuvaniul ebraictradusprin ,,nevom intoarce"esteun
verb la persoana tridi plural. Cind Isaac a intrebat unde este mielul pentru
arderea de tot, Avraam a raspuns: ,,Fiule, Domnul lnsugi va purta grij5 de mielul
pentru arderea de tot." Avraam nu a avut nici un fel de cunoagtereanterioare sau
garanlie in legituri cu ce avea sd seiniAmple pe munte. Esteposibil chiar ca el sd
se fi agteptatca Isaacsd moard gi apoi sd fie inviat (cf. Evr. 11:19).insi orice avea
sd se intample, Avraam gtia din experienta lui personald cdrui gen de Dumnezeu
ii slujea. Dumnezeu a rispuns 1anevoile lui Avraam gi s-a ingrijit de el tncd de pe
wemea cdnd acestaa ascultat gi a iegit din Ur, din Caldeea,indreptdndu-se spre
un loc pe care nu-l vtrzuse niciodatd. $dind cd Dumnezeu este bun gi cd ii
promisese cd Isaacii va fi mogtenitor, AlTaam a crezut ci htr-un fel sau altul el gi
Isaacsevor intoarce de pe munte tot impreund, agacum plecaserd.Dumnezeu nu
numai cd deline controluf ci 9i directioneazi problemele potrivit cu bundtatea gi
bogdfia in har a caracterului Sdu. Din acestmotiv credinciosul nu trebuie sd dea
inapoi de la a face voia lui Dumnezeu de teamd cd vreun lucru inspdimAntitor se
va abateasupralui.
4. Dumnezeu este preocupatpersonalde soartacelor care sunt ai Lui. N-ar
trebui si credem ci Dumnezeu ne trateaza irxh-o mani€ri impersonald sau
Lucrareacontinualoare a lui Dumnezeul providenla 353
birocraticd. Se prea poate sd.fim ispitili se tragem aceaste concluzie din cauza
dimensiunii 9i complexitdJii impdriliei lui Dumnezeu. insd diversele imagini pe
care ni Ie di Isus despre Tatil ne indici nota personale din purtarea Lr-ride griji.
El se ingrijegie de o singurd oaie pierdutd (Luca 15:3-2) gi o caute pand ce o
gdsegte.Bunul pdstor igi cunoagte oile gi le cheamd pe mrme. Ei ii recunosc vocea
qi vin la chemarea Lui, in schimb nu vor fine seama de vocea unui strein (loan
70:3-6,14,27). Pdstorul vegheazi asupra oilor Lui, Ie protejeazd 9i la nevoie igi dd
chiar gi viala pentru ele (v, 11). Tatdl cunoagte pand gi firele de pdr de pe capul
celor ce sunt ai Lui (Matei 10:30).
Dimensiunea personald a guverndrii lui Dumnezeu se adreseazd intr-un mod
semnificativ situaliei contemporane. O datd cu cregterea automatizdrii gi
computerizdrii are loc o tot mai mare depersonalizare a lumii. Nu suntem decAt
niqte rotite intr-un angrenaj, nigte robogi flri fa[i, nigte numere pe un dosat nigte
perforatii pe bandd de hdrtie a unei magini de calculat sau nigte sunete
inregistrate pe o bandi de telegraf sau magnetofon. Maniera in care este condusd
tara noastrd este distantd gi depersonalizata. Unld student eminent, proaspet
licentiat in limba qi literatura englezi, care a fdcut o cerere pentru a fi admis la
cursurile postuniversitare, i s-a atribuit un anumit numdr de citre un institut de
invetemant superior gi i s-a spus ci nu va fi necesar s6 igi foloseasci numele
atunci cind vor coresponda in viitor; mentionarea numirului avea sa fie
suficienti. Studentul a ales lnsi o alte universitate, una care foloseqte ince
numele studenlilor. Doctrina despre providenla lui Dumnezeu ne asiguri de
importanta rela(iei Sale personale cu noi. El ne cr.rnoagtepersonal pe fiecare
dintre noi gi fiecare conteazd pentru El.
5. Activitatea noastr; gi activitatea divind nu se exclud reciproc. Nu avem nici
un lucru care sd ne justifice indiferenfa, lipsa de fermitate, sau resemnarea pe care
Ie-am incerca din cauza faptului ci Dumnezeu este la lucru, realizAndu-gi
obiectivele. Dupe cum am vezut, providenta Lui include acfiunile omenegti.
Uneori oamenii sunt congtienti de faptul cd acfiunile lor realizeazd intenlia divini,
ca atunci cAnd Isus a spus cd trebuie si facd voia Tatilui (de ex., Matei 26:42).
Alteo existd o indeplinire inconqtiente a planului lui Dumnezeu. CAnd Cezar
August a ernis decretul (Luca 2:1), el nu bdnuia cd numdrdtoarea lui va face
posibild irnplinirea profeliei conform cireia Mesia urma sd se nasci in Betleem, cu
toate acestea insd a contdbuit la realizarea ei. Certitudinea ci Dumnezeu va
infdptui ceva nu ne scute^gte in nici un fel de la a ne dedica cu sArguinld infiptuirii
acelui lucru. Dumnezeu igi realizeazi scopurile pe care $i le-a propus, ins6 El face
acestlucru prin a utiliza anumite miiloace (inclusiv acliuni omenegti).
Nu ar trebui sd existe nici o pierdere a credingei in providenla lui Dumnezeu
numai pentru ca acum este mai putind nevoie de o interyentie divina
spectaculoasd.Omul modern secular consideri ci nu existd prea mult loc pentru
Dumnezeu in aceastd lume. in vremurile antice Dumnezeu era soluJia tuturor
misterelor. El se afla in spatele oricdrui lucru care se intampla. El era explicalia
pentru existenta Universului 9i complexitatea creafiei, El era Cel care rezolva
problemele. Dar astazi omul a aiuns sd inteleagd Universul mult mai bine. El gtie
acum care sunt cauzele bolii unei persoane (cel pulin in multe cazuri), iar
medicina poate preveni sau vindeca o boali. Rugiciunile in vederea vindecdrii
354 CefaceDumnezeu
par a fi nepotrivite (in afard de cazurilecritice sau fird speranld).Providenla lui

Dumnezeu apare ca un conceptstrdin.eTotugi,am vdzut cd providenla include
lucrarea imanentd a lui Dumnezeu; astfel, Dumnezeu este Ia f€l de implicat in
cazul vindecdrii infdptuite de un medic, ca gi in cazul unei tdmdduiri
miraculoase.
6. Dumnezeuestesuveranin guvernareaLui. Aceastainseamni ci El singur
igi determind planul 9i cunoagte ;emnificalia fiecireia dintre acfiunile Sale. Nu
este necesarca noi si gtim incotro ne conduce. Trebuie prin urmare se fim atenti
sd evitim sd Ii spunemnoi lui Dumnezeuce ar trebui se facepentru ca sd ne dea
o directie. Uneori cregtinul este ispitit si-I spuni lui Dumnezeu: ,,Dacdvrei sd fac
A, aratX-mi prin a face X." Acest fel de a gAndi nu ia in considerare complexitatea
Universului 9i numdrul persoanelor de care Dumnezeu trebuie si se ocupe. Ar fi
mult mai bine, in ciuda lAnii lui Ghedeon flud. 6:36-40),dactr i-am da pur gi
simplu voie lui Dumnezeu si ne lumineze - daci doreqtesi o faci gi in mdsura in
care doregte se o facd - ca sd pricepem activitatea Lui. $tim cd fiecare lucru are o
semnificalie in planul lui Dumnezeu, trebuie insi sd fim atenli sAnu presupunem
ci semnificalia fiecerui lucru ar trebui si fie evidentd gi ci ar trebui sd fim in stare
sd descifrdm aceasemnificatie. A presupune ci trebuie se fim in siare si inlelegem
tAlcul intregii cilduziri a lui Dumnezeu gi ci El ne va ardta acel tAIc printr-un
procedeu asemdnetorcelui folosit in cazul lui Ghedeon este superstitie,9i nu
pietate.
7. tebuie sd fim atenli ce anume numim providenla lui Dumnezeu. Cel mai
remarcabilexemplu aI unei identificdri prea rapide a unor evenimenteistoricecu
voia lui Dumnezeu este probabil cazul ,,cregtioilo.germani" care in 1934 au
consideratce ascensiunealui Adolf Hitler estelucrarealui Dumnezeuin istorie.
Cuvintele declaralieilor ne pun pe ganduri pe noi, cei carele citim astezi:,,Noi
suntem plini de mullumire faJdde Dumnezeu cd El, ca Domn al istoriei, ni l-a dat
pe Adolf Hitler, conducetorul nostru gi salvatorul nostru de la dificilul nostru
destin.Recunoagtem cd suntem loiali gi dedicali cu trup gi suflet statului german
gi Fiihrer-ului acestuia. Aceaste loialitate gi datorie au pentru noi, cregtinii
evanghelici,sensulcel mai profund gi mai sfant,datoritd faptului cd ele inseamni
ascultarede porunca lui Dumnezeu."rolntr-o declarafie fdcutd cu un an mal
devremese spuneauurmdtoarele:,,Acesteischimbiri din istorie (adicdpreluarea
puterii de cahe Hitler) noi ii spunemun Dn recunoscdtor. Dumnezeuni l-a dat. A
Lui si fie gloria. Atagali fiind de CuvAntul lui Dumnezeq noi vedem in marile
evenimente ale zilelor noastre o noud insircinare din partea lui Dumnezeu pentru
BisericaSa."11 Pentru noi cei de astdzinebuniaunor asemeneaafirmalii pare a fi
evidente.lnsenu existi cumva unele afirmalii asemdndtoare pe carele facemnoi
as6zi Sicarepestecdtevadeceniivor fi consideratela fel de gregitede cei carevor
veni dupd noi? Degi nu trebuie neaperatsd mergem atat de departe ca gi Karl
Barth,carea respinsexistentaunei teologii naturaledin cauzaevoluliei istoriei,in
discursul prin care ii condamnd pe cregtinii gerrnani poate fi g5sit un avertisment
de care trebuiesd linem seamagi noi.
9. Karl Heim, Cftlisfidtr Faith afid Nqturol Scieice,New York, Harper and Row, 1952 p. 15.
10. Citat in BerkoLfwer,Prcvid ceolGod,p.176-77.
11. Citat in Karl Barth, Tlcologisclrc ExbtcnzHeufe,Munhen, C. Kaiser,193, p. 10.
Lucrar€acontinuatoarea lui Dumnezeu: providenla 355
Providenta
si rugaciunea
O problemd care i-a preocupat gi ii preocupi pe cregtinii inclinali spre
rationalizareatunci cand analizeazdnatura providenlei este rolul rugdciunii.
Dilema izvorigte din intrebarea referitoare la ce anume realizeazd de fapt
rugeciunea,Pe de-o parte, dacerugeciuneaare vreun efectasupraevenimentelor
careau loc, atunci se pare cd planul lui Dumnezeunu estefix. Providenta este
intr-un anumit fel dependentdsau modificate de faptul ce cineva se roage gi de
cat de mult se roagd.Pe de altd parte, dacdplanul lui Dumnezeuestestabilit gi
Dumnezeuva faceceeace oricum urmeazi sd fac6,atunci ce importantd are dacd
ne rugdmsaunu?
Trebuiesd observdmce aceastedilemd este de fapt doar o anumitA fatetd a
problemeimult mai complexecareesterelatia dintre efortul urnan gi providenla
divind.In consecintd,o putem abordacu ajutorul aceloragiprocedeeanaliticepe
carele folosim de obiceila examinareaproblemeimai vaste.Tlebuiesa remarcam
doui lucruri: (1) Scriptura ne invafi ci planul Iui Dumrezeu estedefinitiv $i de
neschimbat- el nu este supus revizuirii; gi (2) ni se poruncegtese ne rugem gi
sunteminvetati ca rugdciuneaare valoare(Iacov5:16).Cum seimpacdinsd aceste
doudlucruri?
Din Scripturd reiese cd in multe cazuri Dumnezeu lucreazdintr-un fel de
Parteneriatcu omul. El nu acJioneazidaci omul nu-gi facepartealui. Astfel, cAnd
isus a slujit in Nazaret, oragul Sdu natal, El nu a ficut nici o minune mai
insemnate.Tot ceeace a fecut a fost sd vindececaliva oameni bolnavi. Faptul ci
Isus,,Sernira de necredinialor" (Marcu 6:6)sugereazecd oameniidin Nazaretnu
9i-auadus de fapt bolnavii la El pentru a fi vindecafi.Este limpede cAin multe
cazuri,pentru ca Dumnezeuse aclioneze,era necesardmanifestareacredinfei- gi
o astfelde credinF Iipseain Nazaret.Pede alt6 parte,cand Isus a umblat pe mare
(Matei14:22-33), Petru L-a rugat se-i porunceascesi meargi la EI pe mare gi i s-a
dat posibilitateasA mearge pe valuri. Probabil cd Isus ar fi putut sd le creeze
tuturor ucenicilor posibilitateade a merge pe ape in aceazi, dar numai Petru a
mers,fiindcd doar el a cerut-o.Sutagulcarea venit si ceardvindecareaunui sclav
bolnav (Matei 8:5-13)9i femeia cu hemoragie(Matei 9:18:22),care se agela de
vegmintelelui Isus,sunt exemplede credinlacare,demonstrataprin cerere,a avut
dreptrezultato lucraredin partealui Dumnezeu.Cind Dumnezeuvoiegtescopul
(in acestcaz,vindecarea),EI voiegtede asemeneaqi mijlocul (careinclude o cerere
de a fi vindecat,ce presupunela rAndul ei credinld).Adici, Dumnezeu voiegte
vindecareaprin a dori ca cei in nevoiesd-giaducdrugdminfile stiruitoare. Astfel,
rugeciuneanu schimbi ceeace EI a decis sd faca. Ea este mijlocul prin care
DumnezeuIgi realizeazi scopul. Prin urmare este de o importanli vitah ca o
rugiciune si fie rostitd,fiindci firi ea rezultatul dorit nu va ajungesi aibi loc.
Aceastainseamndci rugdciuneaestemai mult decat o auto-stimulare.Ea nu
esteo metodd prin care sd ne creem o atitudine mentald pozitive, astfelincat se
fim h stare si facem ceeace am cerut sd ni se faci. Mai degrabd,rugiciunea
inseamndi:r mare mdsurdcreareain noi ingine a unei atitudini corectecu privire
la voia lui Dumnezeu.Isus ne-ainvetat gi pe noi aleturi de ucenicii Sdi ca inainte
de: ,,pdineanoastrd cea de toate zilele dd-ne-onoud astdzi",si ne rugim: ,,vie
Impiritia Ta,facd-Sevoia Ta". A ne ruga nu inseamni in primul rAnd si objinem

ca Dumnezeusd facevoia noastra,ci sd ardtim cd suntem Ia fel de preocupali ca
Dumnezeupentru ca voia Sa sd se faci. Mai mult decatatAt,Isus ne-ainvd[at sd
stiruim in rugiciune (Luca 11:8-10- observali ce imperativeledin versetul 9 9i
participiile din versetul 10 sunt la timpul prezent:continuali se cereti,continuali
se cdutati,continuati sabatefi).Estenevoie de o credinldrnici, de un angajament
mic Ai de un efort mic ca sd te rogi o singuri datd pentru un lucru. Rugiciunea
stdruitoareinsd evidenliazdfaptul cd cerereanoastrd,careesteimportanti pentru
Dumnezeu,esteimportante gi pentru noi,
Noi nu primim intotdeaunaceeace cerem.Isus a cerut de trei ori indepertarea
paharului de Ia El (a morfii prin r;stignire); Pavel s-a rugat de trei ori pentl-r
indepirtarea lepugului pe careil aveain carne.in fiecaredintre acestecazuri Tatdl
a oferit in schimbun lucru de careera mai marenevoie(de ex.,2 Cor. 12:9-10). Cel
credinciossepoate ruga cu incredere,gtiind cd Dumnezeulnostru bun gi infelept
nu ne va da neapdratceeace cerem,ci ceeace estemai bine pentru noi. Deoarece
dupd cum a spus psalrnistul:,,Domnul ...nu Iipsestede nici un bine pe cei ce duc
o viaJi fdrdprihani" (Ps.84:11).
Providenta si minunile
Cele examinate de noi pdnd acum sunt probleme legate de providenla

obignuitd sau normali. Degi originea lor este supranaturald,ele sunt relativ
comune ii prin urmare nu sunt prea ugor de remarcatsau spectaculoase. Ele in
nici un caz nu impresioneazi pe cineva prin faptul ci s-ar abate radical de la
cursul normal al eyenimentelor.Trebuie insd sd examinam 9i un alt tip de
manifestarea providenfei, gi anume minunile. Aici ne referim la acele lucriri
extraordinare sau neobignuite ale lui Dumnezeu care sunt in mod clar
supranaturale. Prin rninuni noi inlelegem acele lucrdri supranaturale ale
providentei lui Dumnezeucarenu pot fi explicaiepe bazatiparelor obignuiteale
naturii.
Una dintre cele mai importante problemecu privire la minuni estelegatede
relafialor cu legile naturalesau legiie naturii. in iazul unora ninunile nu au fost
un sprijin pentru credinfd,ci un obstacolin caleaei, deoareceele sunt atat de
contraretiparelor obignuitede manifestare,incAt par a fi foarte irnprobabilesau
chiar incredibile.Astfel, intrebareacum anume trebuie imaginati relatia acestor
evenimentecu legea naturald este de mare importanta. Existd cel putin trei
conceptiidesprerela[iadintre minuni gi legile naturale.
Prima conceptieeste ci minunile sunt in realitatemanifestiri ale unor legi
naturaleputin cunoscutesau chiar necunoscute.Daceam cunoagtegi arn inlelege
pe deplin natura, noi am fi in stare sd infelegem gi chiar si prezicem aceste
evenimente.Ori de cAteori reapar in combinalia respectivdacelecircumstanle
rare careproduc minunea,va reaperea9i minunea.rzAnumite intdmpliri biblice
par sAse potriveascecu acesttipar; de exemplu,pescuireaminunatd din Luca 5.
12. Patrick Nowell-Smith, ,,Miracles",in Nc?uEssaysin philosophical
Treology,ed. Antony Flew Fi
Alasdair Maclntyre, New York, Macmillan, 1955,p.245-248.
Lucrareacontinuatoarea lui Dumnezeu: providen[a 357
Potrivit acestei conceptii, Cristos nu a creat pegti pentru acea ocazie, nici nu i-a
determinat intr-un anumit fel sd se strAngd din locurile in care se aflau de obicei,
in locul unde avea si fie aruncat ndvodul. Mai degrabi, erau prezenre nrgre
condilii neobignuite, astfel incat pegtii s-au adunat intr-un loc in care in mod
obignuit nu te-ai fi agteptat sd ii gesegti. Ori de cate ori erau prezente acele
circumstante particulare, pegtii se adunau in acel loc. Astfel, minunea facutA de
Isus nu a fost atAt de mult o probleme de omnipotente, cAt una de omniscienJs. Ea
a constat din faptul cd El cunoqtea in ce Ioc urmau sd fie pegtii. Alte iipuri de
rninuni ne vin de asemenea in minte. Existe posibilitatea ca unele din vindecdrile
fdcute de Isus sd fi fost vindeciri psihbsomatice, adic5. nigte cazuri de
sugestionareputernicd, avAnd ca efect inleturarea simptomelor de naturd isterici.
De vreme ce multe din bolile care provoacd simptome fizice au mai degrabd o
origine 9i un caracter funciional decAt organic, pare rezonabil sa se presrrpund ca
Isus a folosit cunogtinjele Lui extraordinare din domeniul psihosomatic pentru a
realiza acestevindecdri.
Existd multe aspecte ale acestei conceptii care pot trezi interesul, mai ales
pentru cA unele minuni biblice se potrivesc foarte bine cu aceastescheme; se prea
poate ca unele dintre ele sd fie de aceastd nature. Se intAmpind insd unele
probleme atunci cend se adopte aceastdconceplie pentru a explica toate cazurile.
Existi unele minuni care sunt foarte greu de explicat cu ajutorul acestei conceplii.
De exemplu, cazul orbului din nagtere (Ioan 9) a fost oare un caz de orbire
congenitaldpsihosomatici? Acum, firegte, nimeni nu gtie ce legi necunoscute de
noi ar mai putea exista. Aceasta tine de natura ignorantei: adeseori nu ltim ce
anume nu gtim. Dar este rezonabil sd se presupuni ci ar trebui sd avem cel puJin
o oarecareidee cu privire la care ar putea fi acele legi necunoscute. Caracterul
foarte vag al teoriei este punctul ei forte, dar in acelagi timp gi punctul ei slab.
Agadar simpla afirmafie, neinsolitd de argumente, cd existi legi ale naturii pe care
noi nu le cunoaftem, nu poate fi niciodatd nici confirmatA gi nici combdtute.
O a doua concep[ie este cd minunile incalcd legile naturii. De exemplu, in cazul
fierului de secure care a plutit (2 Imp. 6:6) aceaste teorie sugereazi cd pentru o
scurti perioadi de timp in acel aproximativ un metru cub de apd Iegea gravitaliei
a fost suspendatd. Ea pur gi simplu nu a fost aplicatd. De fapt, Dumnezeu a anulat
legea gravitaliei pAnd ce capul de secure a fost recuperat, sau a schirnbat
densitatea capului de secure sau a apei. Aceastd conceplie despre minuni are
meritul de a pdrea ml t mai supranaturald decit cea precedentd. Existd insi
anumite neajunsuri legate de ea. In primul rdnd, o asemenea suspendare sau
ttcilcare a legilor naturii introduce de obicei unele complica{ii care necesitd o
sede de minuni compensatoare. De exemplu, in cazul narafiunii despre ziua cea
lungd a lui Iosua (los. 1012-14), dacd Dumnezeu a oprit intr-adevir migcarea de
rotatie a Pimantului in jurul axei sale, ar fi trebuit sd se faci numeroase ajustdri,
despre care nu se spune insd nimic in text. Degi aceastd interventie este cu
sigurante posibile pentru un Dumnezeu atotputernic, in calendarele astronomice
nu existi nici un indiciu al faptului cd ea ar fi avut loc.r3 Mai existd alte dor-rd
13. Bcrnard Ramm, The ChristionVicw of Scictlccand Scripilrc, Grand Rapids, Eerdmans,1954,
p. 156-161.O explicatiemai simplbesteca a avut Ioco minUnein domeniulrefractieicea avut drept
rezultato prelungirea luminii zilei.
358 CefaceDumnezeu
probleme, una psihologici gi alta teologici. Din punct de vedere psihologic,

aparenta dezordine introdusA in nature prin conceplia cd minunile sunt incdlcdri
ale legii naturale ii predispune in mod inutil pe oamenii de Stiin$ se fie impotriva
lor. Aceastd definilie face ca minunile se fie foarte greu de apdrat. La drept
vorbind, unii oameni de Ftiinti resping categoric minunile strict pe baza acestei
definilii.la Iar din punct de vedere teologic,aceastdconcepflepare si-L facd pe
Dumnezeu sd lucrezeimpotriva Lui Insugi,introducdnd astfel o formi de auto-
contradictie.
O a treia conceplie conste din ideea ce atunci cAnd au loc minuni, forlele
naturale sunt contracaratede forla supranaturala.in aceastdconceptie legile
naturii nu sunt suspendate.Ele continue sd opereze,esie insd introdusd o forld
supranaturale care neutralizeazdefectul legil naturale.lsin cazul capului de
secure, de exemplu, legea gravitaJiei a continuat si funclioneze in vecinAtatea
capului de secure,dar mAnanevdzutda lui Dumnezeuseafla sub capul de secure
susfin6nduJ,exactca Si cdnd acel cap de securear fi fost tras in sus de o mane
omeneasca.Aceastdconceptieare avantajul de a considerace minunile sunt cu
adeveratsupranaturalesau extranaturale,fdrd insd a fi gi antinaturale,agacum le
prezintd a doua conceptie.Desigur ci, in cazul pegtilor estecu putinle ca unele
condifii acvaticese fi fosi responsabilede faptul cd pegtii s-au aflat acolo, inse
acele conditii nu s-ar fi realizat dacd Dumnezeunu ar fi influentat unii factori
cum sunt curentii gi temperatua apei.Iar alteori esteposibil sl fi avut loc ai acte
de creatie, ca atunci cAnd au fost hrdniti cei cinci mii de oameni.
Nu ar trebui si fie deloc o problemd sdintAlnirn evenimente care se desfigoard
contrarcelordictatede legeanatural;. in comparafiecu gtiinlasecolutuial X*-lea,
estemult mai probabil ca gtiinla secolului al XX-lea si recunoascdfaptul ci legile
naturale sunt doar nigte rapoarte statistice conlindnd tot ceeace s-aintdmplat. Din
punct de vederepur empiric nu poli aveanici un temei logic - cu exceptiaunei
inclinatii psihologice - pentru a prezice viitorul pe baza trecutului. intrebarea
daceacestcurs al naturii estefix gi inviolabil, sau daci i te poti opune, ne aduce
ir domeniul metafizicii. Dacd suntem deschigifa15de posibilitateace existe o
realitate gi o fo4e in afara sistemului naturii, atunci minunile sunt posibile.
Problema in cauzd devine atunci una de examinare a dovezilor istorice oentru a
se determinadacdminunile au avut sau nu loc. Vom faceacestlucru in iegdturi
cu minunea supremS,invierea lui Isus, c6nd vom aborda cristologia.
La acestpunct insi trebuiesi menlionim scopurileminunilorl Existi cel pugin
trei scopuri. Cel mai important dintre ele este glorificarea lui Dumnezeu.
Beneficiariiminunilor biblice gi cei carele-au observatau rdspunsin generalprin
glorificarealui Dumnezeu.Aceastatnsearmdcd atunci cAndapar minuni i:r zilele
noastre, noi trebuie si le punem pe seama lui Dumnezeu, care este sursa
minunilor, gi nu pe seamaagentului uman careestecanalul.Un al doilea scopal
minunilor in vremurile biblice a fost si stabileascdbaza supranaturali a revelatiei
care le insolea adeseori.Aceastddimensir.rneeste subliniati de faptul ci unul
dintre termenii careapar frecventin Noul Testamentpentru minuni eite grecescul
olpeic (,,semne"),Observim de asemeneaci minunile au avut loc adeseoriin
\4. De ex., David Hume,.4n Etquiry ConccninghwnanlJndustafiding,secliunea10,partea 1.
C. S. Lewis, Ml,'acles,New York, Macmillan,1947,p.59-61,
Lucrareacontinuatoare a lui Dumnezeu: providen[a 359
vremuri in care revelalia era deosebit de intense. Ceea ce^poate fi vdzut in cazul
lucrdrii de sluiire a Domnului nostru (de ex., Luca 5:24). In fine, minunile au loc
cu scopul de a satisface nevoile.omenegti. Domnul nostru este prezentat adeseori
ca o persoand plne de compasiune fate de oamenii suferinzi Fi in nevoi care
veneau la El. El i-a vindecat pentru a-i elibera de suferinla cauzate de unele
maladii cum ar fi orbirea, lepra gi hemoragia. El nu a sdvargit niciodate minuni cu
scopul egoist de a oferi un spectacol.
Am vdzut ci doctrina despre providente nu este o conceptie abstracid. Ea este

convingerea credinciosului cd el se afld in mdinile unui Dumnezeu bun, intelept
gi putemic, care Igi va realiza scopurile in lume.
Nu te hsa descurajat orice s-ar intamph, Domnul ifi va purta de grijd.

Sub aripile Lui de dragoste te poli adAposti, Donnul iti va purta de gritd.
ln zile de trudd cAnd inima-ti cade frantt Domnul ili va purta de griji;
h prirnejdiile in care ea nu mai cAntX,Domnul iti va purta de gdjd.
Tot ce-ai putea avea nevoie, El pregdtegte;Domrul iti va purta de griid,

Tot ce ceri, ce doregti la El se gdsette; Domrul iti va purta de griji.
Nu are importante ce incercare vine, Domnul iti va purta de griid;

Pe pieptul Lui sA te-arunci nrereu, cregtine; Domnul iti va purta de grija.
Domrul iti va purta de grijd, pe drunul tdu, secundi cu secundi

El ili va purta de grije, Domnul ifi va purta de griiA.
(Civilla Durfee Martin, 1904)

Raulgi lumealuiDumnezeu:
o problemespeciala
Naturaproblemei
Tipuride solutii
Finitismul:Respjngereaomntpotentei
ModificareaconceptulJide bunelatea tui Dumnezeu
Negarearaului
Teme ajutatoarepentru operareacu problemaraului
Rdulca insotitornecesaral creariiomului
O reevaluare a bineluisi a reului
Reulin generalca rezuitatal pdcatului
in general
Reulspecificca rezultalal pecatului
soecific
Dumnezeu ca victimaa reului
Viatade dincolode moafte
Naturaproblemei
Am vorbit desprenatura providentei lui Dumnezeu9i am observatcAea este
universald:Dumnezeudetine controlul asupratuturor evenimentelorcareau loc.
are un planpentru intregul Univers gi pentru intregul curs al vremii gi estela
fl
lucru aducind la indeplinire acel plan bun. O umlbri intretaie insA aceasti
doctrine mangaietoare:problemardului.
poate fi expusd intr-un mod simplu sau intr-unul mai complex.
^ lrg_l]erna
David Hume a formulat-o pe scurtatunci c6ndaicris despreDumnezeu:
,,EsteEl
oare dispus sd previni rdul, dar nu e in stare?,atunci esteneputincios.Esteoare
i:r stare,dar nu 9i dispus?,atunci estereuvoitor.Esteatai in stare,cdt gi dispus sd
il prevind: atunci de unde vine rdul?,,lSepoatede asemeneaobservaca existenla
rdului.prezinte o problemi pAni 9i in cizul rugdciunii de la masa pe care au
tA- rosteascdmulli copii: ,,DumnezeuJste bun, Dumnezeu este mare.
It:lrl. ?
naroe[r sa-t mutlumim pentru-a noastre mancare.,,pentru ca daci Dumnezeu
estemare El estein staresd impiedice aparifia riului. Dace Dumnezeueste
bun,
El nu va dori ca rdul si aibd loc. Dar in jurul nostru reul esteextrem de evident.
Prin urmare, problema riului poate fi irnaginaidca un conflict care implicd
trei
1. David Hume, Dlialogues
Concemig Nntuml Rcligiofi,partea10.
360
Riul gi lumea lui Dumnezeu: o problemi speciali 361
concepterputerea lui Dumnezeu, bunetatea lui Dumnezeu gi prezenla riului in

lume. Bunul siml pare si ne spund ci nu pot fi concomitent adeverate toate trei.
lntr-o mesurd mai mice sau mai mare problema este o dificultate pentru toate
tipurile de teism puternic. $i ea este o dificultate gi pentru teologia prezentatd de
noi in aceastXlucrare. Am discutat omnipotenfa lui Dumnezeu: capacitatea Lui de
a face toate Iucrurile care pot constitui obiective potrivite ale puterii Sale. Am
obseruatce creafia gi providenta sunt exercitdri ale acestei omnipotente, aretend
cd Dumnezeu a adus in fiinte toate lucrurile existente prin propria Lui decizie gi
ac{iuneliberd gi, respectiv cA El detine controlul asupra acestei creatii, pAstrand-o
gi direcjionAnd-o spre scopurile pe care le-a ales El. Mai mult decdt atat, noi am
observatbunetatea lui Dumnezeu - atributele Lui: dragostea, mila, ribdarea. Cu
toate acestea,rdul este prezent in mod evident. Cum este posibil acest lucru, din
moment ce Dumnezeu este cine este Fi cum este?
Riul, care std la baza acestei probleme, este de doui tipuri generale. Pe de-o
parte, existe acel tip de rdu care este numit in mod obignuit rdu natural. Acesta
este un rdu care nu implici vointa 9i actiunea umand, ci este pur gi simplu un
aspectal naturii care pare sA lucreze impotriva bunistdrii omului. Este vorba de
forfele distructive ale naturii: uraganele, cutremurele, tornadele, erupliile
vulcanice gi altele de genul acesta.Aceste manifestdri catastrofice produc pierderi
rnari de viefi omene$ti gi sdrecie.Multi suferinld gi rnari pierderi de vieJi ornenegti
sunt cauzate 9i de boli cum sunt cancerul, fibroza chisticd, scleroza multiple gi o
intreage armate de alte maladii. Cel de-al doilea tip de riu este numit rdu moral.
In aceastdcategorie intri acele rele care pot fi puse pe seama alegerii gi ac{iunii
agenlilor morali liberi. Aici gXsim rdzboiul, crima, cruzimea, luptele de clasi,
discriminarea, sclavia gi nedreptdfile, acesteadin urme fiind prea multe la numir
pentru a putea fi menlionate. In timp ce rdul moral poate fi inliturat oarecum din
discutia noastrd, puiand fi pus pe socoteala oanenilor care-$i exercitd vointa lor
Iiberi, riul natural nu poate sd dispari din atentia noastri. El pare si fie prezent
pur gi simplu in crealia lui Dumnezeu.
Am observat cd problema rdului apare intr-o mdsuri mai mici sau mai mare
in toate teologiile; in plus, aceaste problemi imbracd forme diferite. Intr-adev6r,
JohnFeinberg aduce argumente in sprijinul afirmaliei cd noi nu avem de-a face cu
o singurd probleme, ci cu un set sau o serie de probleme care apar in diferite
combinatii. Mai mult decAt atdt, problema rdului poate sd apari fie ca una
religioasd, fie ca una teologici, fie ca una religioasi gi teologice.2 Prin prisma
distinctiei ficute in primul capitol al acestei cdrfi, religia reprezintd nivelul
practicii spirituale, al experientei gi al credintei. Teologia reprezintd nivelul
secundar, de reflectare asupra religiei, implicAnd analizd, interpretare Si
constructie. In general, forrna religioasd a problemei riului poate fi intAlnitd
atunci cand un anumit aspect particular al experientei credinciosului are efectul
de a pune sub semnul indoielii mdrefia sau bunitatea lui Dumnezerr, gi prin
urmare ameninte relatia dintre credincios gi Dumnezeu. Forma teologici a
problemei se ocupi de rdu in general. Ea nu are de-a face cu intrebarea cum poate
existao anumitd situatie concretd qi specifici din moment ce Dumnezeu este cine
este$i ce este,ci cu intrebarea cr.rmpoate sd existe orice gen de aserneneaprobleme.
2. JohnFeinberg,I/?cologrcs
a,id E.,rl,Washington,D.C.,University Pressof Ameica, 1979,p. 3.
JOa Ce faceDumnezeu
Aparigiaformei religioasea problemeinu implici neapirat experienlapersonald,

ci doar cd a existat o situalie specificdintilniti chiar 9i indireit. Formi teologicd
insd nu implici existenta nici unei asemeneasituatii specifice.Felul in iare
abordeazi cinevaproblemapoateoscilade la religiosla teologicin urma apariliei
unei astfel de situatii, sau meditareaasupra rdului in generalpoate fi rezultatul
unor considerentemult mai largi. Este important sI se faci aceastedistinctie.
Fiindci, dupd cum a subliniat Alvin Plantinga, este posibil ca acea persoand
pentru care un anumit riu specific (careeste mult mai concret probabil dec6t
problema riului) reprezintAo dificultate religioasi sEajbdnevoie mai degrabAde
asistentdpastoralddecAtde ajutor in rezolvareaunor dificulteti intelectuale.rin
mod similar, a se considerace lupta intelectualeveritabil; a cuiva line doar de
anumite sentimentenu va fi de nici un ajutor,Nerecunoasterea formei religioase
a problemeirXului va apirea ca o lipsAde sensibilitate;netiatareaformei tejogice
va apirea ca o ofensd intelectuah. Mai ales acolo unde cele doud forme ale
problemei se gdsescimpreund esteimportant se se recunoasc; sd se distingd
9i
componentelefiecireia in parte.
Tipuride solutii
Au existat multe tipuri diferite de solufii oferite in cazul acesteiprobleme a
riului. Ele caute in cea mai mare parte (analiza noashi este intrucatva
suprasimplificatd)sd reducdtensiuneadin cadrul problemeimodificAndunul sau
mai multe din cele trei elementecare combinateiu dat nagteredilemei: mdreJia
lui Dumnezeu,bundtaieaLui gi prezenlardului. Asifel, o teodiceepoateseincerce
sd arate cd in unele privinte conceptia despre Dumnezeul omnipotent este
inexacid.Fie ce Dumnezeunu estein iniregime nelimitat, fie cd intrebareadaci
Dumnezeu reugegtesau nu sd impiedice un anumit r6u nu tine cu adevdratde
omnipotentdSa.Sau,o teodiceepoatesdincercesddemonstrezecd Dumnezeunu
estebun in sensulpresupusde noi. Fie cd Dumnezeunu estepe deplin bun, fie cd
lmpiedicareaunui anumit rdu nu line de bundtateaSa.De exemplu.impiedicarea
unui rdu specific(sau,la fel de bine, a da unei persoaneceeaie crede ea cd are
nevoie) s-ar putea se nu aibd de-a face cu dragostea,ci cu indulgenfa. pozilia
adoptatede o teodiceecareincearci si demonstrezefaptul cd Dumnezeunu este
bun in sensul presupus de noi poate sd fie gi ci Dumrezeu nu este legat de
standardelepe care noi incercdmsi I le impunern.El estein intregime liber; tot
ceeace vrea El sd fie bun sau decreteazA ce estebun, esteintr-adevir bun chiar 9i
numai pentru simplul fapt ci El declarecd esteaga.Sau,o teodiceepoatelucra Ia
schimbareamodului in careesteinleles rdu. Ea poate se cautesd demonstrezeca
ceeace se credea fi rdu estede fapt parlial sau in intregime bun. Vom examina
exemplepentru fiecaredintre acestestrategiide abordarea riului.
Nu ar trebui sd avem agteptdriprea miri de la tratareaproblemei rdului. Va
trebui sd ne mullumim cu ceva mai pufin decat o rerolt ar" completd. Este
important se se recunoascefaptul ci aceastaeste o problemd foarte dificili,
probabil cea mai dificild dintre toate problemele intelectualecare stau in fala
and EpiI,New york, Harper and Row,7974,p.63-64,
3. Alvin Plantinga, cod, Frcedom,
Riul Eilumealui Dumnezeu:o problemi speciali 363
teismului.La un colegiu cregtin evanghelic,renumit pentru nivelul intelectual

ridicat al corpului profesoral gi al studenjilor, un grup de studenti din anul
terminal au aratat ce problema rdului se afld in fruntea listei cu cele mai
superdtoare problemeintelectualecu careseconfruntdei din pricina credinjeilor.
Avem de-a face aici cu o problemi care a captat atentia unora dintre cele mai
shXluciteminti ale Bisericii cregtine, capete luminate ca Augustin gi Toma
d'Aquino.Nici unul dintre acegtianu a fost in starese chsezeproblemadefinitiv
gi complet.Nu trebuie prin urmare sd fim deprimali in mod nejustificatdacenu
rezolvemproblema lntr-o maniere finald. Chiar dacd nu vom fi capabili sd o
rezolvim pe deplin, vom fi poate in stare si o aplandm intrucAtva $i sd vedem
direc$iledin cares-ar putea se vine solulia finali daci am aveao cunoagteregi o
intelegeremai completd.
FinitismuI: Respingerea omnipotentei

Un mod de a rezolva tensiuneadin cadrul problemei descriseanterior este
abandonareaideii de omnipotenld a lui Dumnezeu. Adeseori acest mod de
rezolvareia forma unui dualism, asemenetorcu zoroastrismulsau rnaniheismul,
Acestadin urmd, carea aperut mai tarziu Si a avut o influentd mai mare asupra
cregtinismului,a fost pentru o vrerne deosebit de atrdgdtor pentru Augustin,
deoareceii oferea o explicalie pentru lupta lduntricd pe care el tocmai o
experimenta.Dualismelesugereazecd in Univers nu existi un singur principiu
ultim, ci doue.Pe lAngdDumnezeumai existdgi putereariului. in generalaceastd
puterea riului este imaginatd ca ceva necreat,pur gi simplu o forld care a fost
prezentadintotdeauna.Existddin acestmotiv o luptd inhe Dumnezeugi aceastd
putere rea/ fdri sd se poatd prevedearezultatul ultim. Dumnezeu incearcdsd
invingdriul, 9i l-ar invinge daci ar putea,i:rsdEl efectivnu estein starese o face.
Un susfnetor din secolul al Xxlea al r.rnuiastfel de finitism este regretatul
EdgarS. Brightman, timp de mulli ani profesorde filozofie la Universitateadin
Boston.El a fost reprezentantulprincipal a ceeace estecunoscutsub numele de
personalism sau idealism personal. Brightman a dezvoltat conceptul
Dumnezeului finit ca solulie la problema rdului.a Dumnezeul lui Brightman este
o congtientapersonaldde o durati eternd,o vointe eternactivd.AcestDumnezeu
lucreazdcu ,,Datul". Acest ,,Dat" constein parte dh legile eterne,necreateale
ratiunii - logica,relaliile matematice,9i Ideile platonice.Constdde asemeneadin
,,procese tot atet de eterne Si necreateale congtienteinerationalecare manifeste
toate calitdtile ultime ale obiectelor senzoriale (qlalin), impulsuri 9i dorinje
confuze,experienlecum sunt durereagi suferinfa,forme ale spatiului gi timpului
gi orice fel de lucruri din Dumnezeu care sunt sursa riului ira{ional".sToate
elementeleconstitutive ale ,,Datului" se disting prin doud caracteristici:(1) ele
sunt eteme in cadrul experienteilui Dumnezeu; (2) ele nu sunt un produs al
voinfeisau al activitdtii creatoare.6
Conceptulde rdu ira(ional necesitepu$ne ldmurire. Existi un bine intrinsec,
4. EdgarS. Brightman,A Philosophy
ol Religion,EnglewoodCliffs, N.J.,Prentice-Hall,1940,p, 336.
5 . 1 0 1 ( t , .D . J J l .
5. Ibid.
364 CetaceDumnezeu
careestebun in sine gi de la sine.Existade asemeneaun bine instrumental,care
poatefi un mijloc al binelui, dar carepoatedeveni gi un reu instrumental.Uneori
cevaestein mod simultan gi bun gi reu. Acelagitren poatepurta spre acelagiora$
o persoandevlavioase gi un grup de criminali, care o date aiungi voi inf5ptui acol;
cevabun, respectivcevariu. Trenul esteastfel,din punct de vedereinitrumentnl,
bun gi riu.7 Multe din Lucrurilecarenoud ni separ relepot deveni bune prin grija
gi activitaiealui Dumnezeu.Ceeace nu este insd adevdratgi cu privie h;dul
irational. Riul iralional este ca un numdr irational in matematici, care este o
cantitatece nu poate fi exprimati tn numere rationale.in mod similar, un riu
irational ,,este un rdu inexprimabil in termeni de bine, indiferent cu ce fel de
operatii se intervine asupra lui".8 Existd ceva care limiteazd electiv ceea ce
Dumnezeuestein staresi voiasci. Brightmanafirmd: ,,to!i finiti$tii sunt de perere
cd in Univers existecevanecreatde Dumnezeugi carenu esteun rezultat il unei
auto-limitdd voluntare, un lucru pe care Dumnezeu il intAmpini fie ca pe un
obstacol,fie ca pe un instrument pentru voia Sa,,.eSpre deoselire de teigti, care
spun cd Dumnezeu nu este limitat de voinla umani libere, dar ci El Sa limitat in
mod conStientgi voluntar prin faptul cd a ales si dea omului vointi libere,
Brightman insiste ce Dumnezeu nu a ales sd dea omului voinli liberd. Mai
cur6nd, voinJa umane lberd este ceva ce Dumnezeu gisegte cu care El trebuie
9i
si lucreze.
Brightman este extrem de critic fali de ceeace el numegte ,,teism absolut,, gi
carelanseazdafirmatia ce tot rdul aparentestein realitatebun. El obiecteazdmai
ales impotriva efecteloracestuiaaiupra considerenteloretice gi morale. Acest
teism tinde si facd binele 9i rdul de nedistins. ArgumentAnd ci tot ce pare a fi un
riu neriscumpirabil este in realitate un bine, teismul absolut da de fapt
posibilitateade a se sustinecAceeacepare a fi bine estede fapt rdu.roAcestluciu
poate.aveaca.rezultat un scepticismcomplet in domeniul valoritor. in plus, taie
elanul eforh:lui moral. Daci totul este deja perfect, de ce s6 mai incerci o
irnbunetafre? Finitismul, pe de altd parte, esti bazat pe o apreciererealiste a
binelui 9i rdului. El pdstreazi disthcJit dintre celedoud ii motiveazdparticioarea
noastrein batdlia pentru biruirea rdului: ,,Finitismul""i" o prouornrrin"u\ciitonrc
Ia un efortmornleterngi aoperatia- o cooperareintre Dumnezeugi om.,,I
Spre deosebire de majoritatea finitigtilor, care susfin un dualism in cadrul
cdruia cevaexterior lui Dumnezeulimiteaze ceeace poate sd facd El, Brightman
intelege aceasti limitare ca pe ceva care face pirte din insdsi natura lui
Dumnezeu.El spunecenoi ar trebui sdvorbim mai degrabi despreun Dumnezeu
a cdrui vointe este finite, decdt despre un Dumnezeu finit.l2 Limitarea este in
cadrul naturii lui Durnnezeu.
in unele privinte finitismul lui Brightrnanrezolve dificultatea.Finitismul lui
expliceprezenfa^rduluiprin respingereaefectivea conceptuluide omnipoienfea
lui Dumrezeu. Insi fEc,indaceastael phtegte un pret mare. Se poateipune cd
-i.
tara"pttz.
8. Ibid., p. 245n.
9. Ibid.,p.314.
10. Ibid.,p.311-312.
11. Ibid.,p.314.
12. lbid., o.337.
Riul qi lumealui Dumnezeu:o problemispeciali 365
ceeacerezolvdfinitismul nu esteproblemardului,ci problemaproblentai riului. Cu

altecuvinte,el ne de o explicatiepentru cauzaexistenteirdului, dar nu ne oferd o
incurajarereal6in privinla faptului ce riul va fi in celedin urmd biruit. Nu existd
nici o asigurarein legeturi cu ceeace va rezulta.Dupd cates-arputea presupune
din celespusede Brightman, Dumnezeu a fost Ia lucru din etemitate,dar nt-ra
reugitsa biruiascd incd riul. Dacd acestaeste cazul, atunci pe ce bazd putem
presupunecd odatd in viitor El va reu9i se face ceeace nu a fost in stare sA
realizezepAndin acestmoment?l3$i dacd nu existdnici o certitudine legatd de
faptulcd EI va c6gtiga,existdoarepentru noi vreo motivalie realdca se intrdm in
lupti? El ne poate asigura ce victoria va fi a Lui, dar fiind limitat in cunoagtere
precumgi in putere, El poate se gre9easci.Sugestiacd Dumnezeu va obline
vicioria, fiindch a cagtigatavantai prin aducereain bdtdlie, in numele Sdu, a
fiinfei inieligenie care esteomul, nu esteconvingAtoareintrucat nu reiesedeloc
deaicici toli oamenii,sau chiar cei mai capabilisaumai inteligenli dintre ei, sunt
la lucru de partea lui Dumrrezeu.Astfel, seprea poatesd rezulte mai degrabeun
hiumf al rdului, decdt al binelui. Doui rdzboaie mondiale, precum gi alte
rdzboaiemai mici gi multe alte evidenteale tragedieigi cruzimii existentein lume
fac ca pentru orice persoanddin secolul al XXlea sd fie dificil sd se incuraieze
prea rnult cu sugestia cd omul s-a aHturat lui Dumnezeu in lupta impotriva
rdului.l{
Mai mult decat aiat, finitismul lui BriShtmanpune la indoiald bunitatea lui
Dumnezeu,Dacd ,,Datul" cu care & luptd Dumnezeu Si care este slrrsa rdului
iralional care nu poate fi redus la bine, este o parte din propria naturd a lui
Dumnezeu,cum poate fi El numit bun?15Oare nu cumva Brightman,dupd cum
pretindeHenry Nelson Wieman, ,,unegtesub aceeagietichetl a divinitilii doud
reahtai diametral opuse, 9i anume voinla perfectdgi sfAnti a lui Durnnezeu9i
naturarea carese opune aceleivointe"?16
Modificarea
conceptului
de bunatatea lui Dumnezeu
Un al doilea mod de diminuare a tensiunilor existentein Droblemareului este

sdsemodifice ideea desprebunitatea lui Dumnezeu.Degipuliri dintre cei care
se numesccregtini ar tdgddui bunitatea lui Dumnezeu, poate chiar nici unul,
suntunii care,cel putin indirect, sugereazdcd bunetateatrebuie inleleasdintr-un
sensugor diferit de cel obignuit. Din aceastdcategorieface parte Gordon H.
Clark.
Clark este un calvinist ferm. El nu ezitd sd foloseascdtermenul clctenninisnt
penhu a descrie cauzareade cdtre Dumnezeu a tuturor lucrurilor, inclusiv a
acteloromenegti.EI argumenteazecd vointa umand nu este libera. Descriind
relalialui Dumnezeu cu anumite acliuni rele ale fiintelor omenegti,el respinge
13. Edward f. Carnell, An Introductionto Christiln Apologetics,
Grand Rapids, Eerdmans,1952,
p.288-290.
14, Ibid., p. 290.
15. JohnHick, E?rlln d the Godof Looe,New york, Harper and Row 1966,p. 39.
16. Henry Nelson Wieman,in Henry Nelson Wiemansi W. M. Horto, TheCrouth of RaligiotrNew
York,Willett,Clark, 1938,p.356.
366 CefaceDumnezeu
conceptulde voie permisivi a lui Dumnezeu.El declardchiar:
,,Dorescsi afirm
foarte sincergi rdspicatce daceun om se imbati igi impugcl familia a
9i fost voia
lui Dumnezeuca el sd facdaceasta,,l7, compardndroiul lui dumnezeu in acestact
specific cu dorinla Lui ca Isus sd fie restignit. Totu$i, Clark face o distinclie
i:rtre
vora preceptive gi cea decretivd a lui Dumnezeu. Voia preceptivd estereprezentatd
de ceeace poruncegteDumnezeu,cum sunt CeleZeceporunci. Aceastaeste
ceea
ce trebuiesi se facd,.Voia decretivd a lui Dumnezeu cauzeazdinse fiecareeveniment
in parte. Ea cauzeazdceeace esfefdcut.Clark spune:
,,Laprima vederepare ciudat
cd Dumnezeuar putea decretaun act imoral, dar Biblia ne aratdci El a ficut_o.,,r8
Acest lucru ridicd desigur intrebareadaci Dumnezeu este cauza picatului.
_.
Din nou Clark nu are nici o ezitare: ,,Trebuie sd se spund fdrd cea mai mici
ambiguitate cd acest punct de vedere il fac" neg.egit pe Dumnezeu cauza
pdcatului.Dumnezeuestesingura cauzdultimi a oricirui iucru. in mod
absolut
nu efste nimic independent de EI. El singur este Fiinta eterni. Numai El
este
omnipotent.Numai El estesuveran.,,le Ceeace nu vrea sdinsemneci Durmezeu
este autorul pdcatului. El este cauza ulthnd a pdcahtlui, nu cauza lui imediatd.
Dumnezeu comite pAcat;oamenii sunt cei care comit pdcatul, chiar dacd
^nu
Dumnezeuil voiegtedecretiv faceca el si aibd loc estecauia lui ultimd. Iuda a
Ai
fost.celcareL-a trddat pe Cristos,9i nu Dumnezeu.bumnezeu nici nu pecdtuiegte
Fi nici nu esteresponsabilpentru pdcat.2o
Conceptul conform cdruia creareaomului de cdtre Dumnezeucu capacitatea
de a pdcitui nu esteun picat necesiti catevaexplicalii suplimenatre.Dumnezeu
nu poateprin definitie si pdcetuiasce. Clark aducecAtevaidei pentru a_giclarifica
pozitia:
1. Tot ceea ce face Dumnezeu este
iust 9i drept numai 9i numai datoriti
faptului cd El o face. Nu existd nici o lege superioardlui Dumnezeu care sd_I
interzicdse decretezeactepdcdtoase.pdcatul esieincdlcareaLegii lui Dumnezeu
saulipsa de conformitatecu Legealui Dumnezeu.Dar El este,,Ex_lex,,, deasupra
Legii. El esteprin definilie standardula ceeace estedreot.21
2. Degi esteadeveratc6 pentru un om e un lucru grejit sAil facdsau sdincerce
..
sd il facd pe un ah om sA pdcetuiascd,penhu Duirnlzeu acest lucru nu este
incorect.Relatiaunui om cu un alt om estediferiti de relalia lui Dumnezeu
cu
omul, la fel cum relafla omului cu Legea lui Dumnezeu diferi de relalia lui
Dumnezeucu Legea.DurnnezeuesteCreatorulfuturor lucrurilor gi are drepturi
absoluteSi nelimitate asupralor. Nimeni nu poate se fl pedepseascd pe E1.22
3. Legile pe care Dumnezeule impune oimenilor literalmentenu I se aplici
_
Lui. de exemplu, nu poate sd fur; fiindce toate lucrurile ii aparjin Lui. Nu
-El,
existdnimeni de la careDumnezeusd fure.z
4. Biblia afirmd deschis cd Dumnezeu i-a ficut pe profefi si minte (de ex.,
It G".d"" H Clark, Religiotr, Reason,anil Ratelatiotl, phitadelphia, presbyterian and Reformed,
1961,p.221.
18. lbid,.,p.222.
p.237 -238.
19. Ibi.d,.,
20. Ibid,.,p.238-239.
2"1. lbid, p. 239-240.
22. Ibid.,p.240.
23. Ibid.
Riul gi lumealui Dumnezeu:o problemi speciali 367
2 Cron. 18:20-22).Asemenea afirmalii nu sunt in nici un fel incompaiibile cu

afirmatiilebiblice cd Dumnezeunu pdcituiegte.2a
Clark nu a fdcut altcevadecatsaredefineascd
bunitatea lui Dumnezeu.SoluJia
lui Clark Ia problema rdului ia o formi oarecum asemenatoarecu urmetorul
silogism:
Tot ce seintampld estecauzatde Dumnezeu.
Tbt ce estecauzatde Dumnezeuestebun,
Tot ce se intample estebun.
Problemaestede fapt rezolvatddaceinfelegemfaptul ci estebine 9i corectce
Dumnezeu (in cele din urmd) cauzeazi asemeneafapte rele cum este gi
impugcarea familiei salede ceheomul beat,cu toatece El nu pecetuiegtegi nu este
responsabilpent(u acestact pdc6tos.Dar i:r aceasti solutie la problema rdului
lermern:Jbundtatea trecut printr-o asemeneatransformare incat a aiuns se fie total
diferit de ceea ce se infelege de obicei prin bundtatea lui Dumnezeu. Trebuie
fecute-cateva observatiica rdspunsla puncteleoferite de Clark.
1. In timp ce seprea poate cein unele cazuri Dumnezeu nu are aceleagiobligalii
ca9i creaturile Lui (am observat,de exemplu, cd interzicereafurtului nu I se aplicd
Lui), a accentuaacestlucru insearme a face acestecalititi morale atat de echivoce,
incatele incep sd-Sipiarde semnificalia9i for1a.In schemalui Ctark afirmaliile
,,Dumnezeuface un bine" 9i ,,omul face un bine" sunt at6t de deosebite una de
cealaltd,incat realmentenu putem cunoagteceinsearuri cd ,,Dumnezeu estebun",
2. $ar pdreaci intr-o privinte sau alta Clark estein pericolul de a susline ce
voia lui Dumnezeuestearbitrari. (Aceastane amintegtede William de Ockham,
carecredeace Dumnezeuar fi putut decidealtfel in privinta a ceeace estecorect
qi ce este greiit.) Observem cd din perspectivalui Clark voia preceptive a lui
Dumnezeugi voia Lui decretivepot fi, $i chiar sunt, foade deosebite.Clark de
asemenearespinge categoricideea ci Dumnezeu este constransde vreo lege
extemdsuperioaraLui. Atunci care estestatutul legii Lui preceptive?Este ea in
conformitatecu natura Lui? Dacenu este,atunci (de vremecenu existenici o lege
superioard) ea trebuie si fie o voire arbitrari a ceeace estebine. Dar dacdesteata,
atunci voia decretivd a lui Dumnezeu, cel pulin ir:r acelepuncte h care e in
contradictiecu precepteleLui, nu poate sd fie in conformitatecu natura Lui. Fie
voiadecretivda lui Dumnezeuestearbitrard,fie voia Lui preceptivdestearbitrard.
3. insdginatura bunetetii esiepusi h indoiald prin discutarearesponsab itefi
de citre Clark. EI spune cd ,,omul esteresponsabildeoareceDumnezeuii ceres;
deasocoteale;omul esteresponsabildeoareceputereasupremi il poate pedepsi
pentruneascultare.Dumnezeu,dimpotrivi, nu poate fi responsabildin simplul
mofiv ce nu existenici o putere superioardLui; nici o fiintd mai mare nu-L poate
tra8epe El la rdspundere;nimeni nu-L poate pedepsi."s Acest lucru pare sAse
apropieprirnejdiosde mult de conceptria cd atat ceeace estecorect,cat Qiceeace
esteincorecteste o problemd de convenabilitate.ResponsabilitateadeterminA
moralitatea-: o actiuneestecorectddacdva fi rdspHtitd gi esteincorectedacdva fi
pedepsitd.In timp ce la un nivel inferior asemeneaconsiderenteil pot motiva pe
24. Ibid.
25. Ibid..p.241.
358 CetaceDumnezeu
om,-laun nivel superior ele nu seaplicd.Isus a spus:
,,Nu estemai mare dragoste
decdtsd-gideacinevaviala pentru prietenii sdi,,(ioan 15:13).partedin
ceeaceface
ca moartealui Cristos s6 fie o fapti atAtde bune estecd degi nu era respunzdtor
fata d€ nimeni Si u..fj fosrpedepsit(de fapt nu ar fi putut fi pedepsiti
Ly dacdnu
5-ar ti supus crucificerii,El Si-adat totusi viata.
Negareareufui
O a.treia solutie propusd la problemariului respingerealitateardului, fdcdnd

-
sanu he necesarA nici un fel de explicarea modului in careel poatecoexrsracu un
Dumnezeuomnipotent Fi bun. Gisim acestpunct de vederein diverseforme
de
panteism. Filozofia lui Benedict Spinoza, di exemplu, susline cd existd
doar o
singurd substantegi ce toate lucrurile care se pot distinge sunt moduri
sau
atribute ale acelei substanfe.Totul este cauzat in mod de6rminist: Dumnezeu
aduce totul in fiinld la cel rnai inalt nivel de perfecliuns.:o
O versiune mult mai populare a acesteisolufii la problema rdu.lui,inse mult
,.ul q:q sofisticattr,.poatefi gdsitAin ideologia migcdrii gtiinfa Cregtind.
Degi
scrierilor lui Mary Baker Eddy le lipsegteerudilia iafinamentul filozofic
9i al lui
Spmoza, existe unele asemenariparalele remarcabileintre operele
celor doi.
Metafizica de la baza lor este ideilisti; realitateamateriei este negaii.
Singura
realitate este Dumnezeu, rnintea infinitd. Spiritul este real gi etern; materia
este
ireali gi temporard.2T Materia nu are o existentdreali nici micar in minte. .Eaeste
o iluzie suslinute de o iluzie. Nu numai ca materiaesteireali, dar simlurile sunt
sursa erorii gi, in ultimd instanfd, a rdului.
R.dulin particular esteireal: ,,Riul nu are o realitate.El nu estenici persoani,
nici loc ai nici lucru, ci este o simpli credintd, o iluzie a simlului material.,,f
Aceasti concluzie apare in urma concepgieidespre Dumnezeu a gtiinlei
Cregtine
care, degi nu reiese clar din afirmalia piecedenie a lui Mary Baker Eddy, pare
si
fie ci Dumnezeu este de fapt torul. Alreori Mary Bakei Eddy il J;;1"
uurnnezeuca cel care origineazdtotul:,,Dacd Dumnezeua fdcut toate ;;
lucrurile
careau fost fecute9i ele au fost bune, de unde a originat rdul?,,in ambele
cazuri
rezultatulesteacelagi:,,El [rdul] nu a originat saunu"aexistatniciodateca entitate.
El nu estedecato credinF fahe.,,2e
Ceeace esteadeveratdesprerdu tn generalesteadevdrat cu privire la unul
,. 9i
dmtre celemai graverele,boala.Eaesteo iluzie; ea nu are o existenti real6.3o
Ceea
ce esteperceputca boal5 estecauzatde o credinld gre$itd,de incapacitatea
de a
recunoagteirealitateabolii.3rCa in toate celelaltedomenii, simguriiesunt
Fi aici
cele care ingald. Tiatamentul impotriva bolii nu trebuie realizai prin mijloacele
medicalepe care in mod gregitle folosescmaioritateapersoanelor.El
tretuie s6
26. BenedictSpinoza,Elrics, partea l, afirmatia 33, nota 2.
27. Mary Baker Eddy, MisccltancousWritings, Boston, Trusteesunder the will
- of Mary Baker Eddy,
1924,p.21.
28.- Mary_BakerEddy, Sciencc and Healthuith KeVto theScriphrcs,Boston,Trusteesunder the will
of Mary BakerEddv, 1934.D. 71.
29. Edd,y,MiscetlincousWritings,p.45.
30. Eddy, Sciehccnnd Heakh,;. 348.
31. Ibid.,D.378.
Riul gi lumea lui Durnnezeu: o problemi speciali 269
consteain cunoagterea adevdrului, care in acest caz inseamnd cd persoana trebuie

sd recunoasci natura irnaginari a durerii pe care o simte. Cancl boala gi durerea
vor fi considerate ireale, ele nu il vor mai chinui pe individ. Moarrea este gr ea
iluzorie; ,,Pdcatul a adus moartea, gi moartea va dispirea o datd cu disparilia
pdcatului. Omul este nemuritor gi trupul nu poate muri deoarece materra nu are
viatd pe care sd o piardd." Se susline promisiunea din 1 Corinteni 15:26, cit
moartea este ultimul dugman care trebuie distrus. Moartea nu este decat o altd
fazi a visului cd existenfa este materiald.32
Ce vom spune noi ca evaluare a acestei concepfii? Se evidenliazd trei
Prooreme:
1. $tiinfa Cregtind nu a indepdrtat in intregime rdul. Deoarece in timp ce
.
adeplii $tiinfei Cregtine suslin cd boala nu existe, ci este doar o iluzie, iluzia tolii
continue si fie prezenti 9i produce iluzia durerii intr-un mod cat se poate de
adevirat. Astfel, cu toate cd existenta reului nu mai este o problen.rd, Lxistenfa
iluziei rdului este o problemd. Aga ci problerna a fost inlocuiid cu o alta, care nu
estemai putin dificilA.
2. Existenla iluziei trebuie explicati. Cum a putut s6 apari gi sd persiste, irtr_o
.
Iume in care totul este Dumnezeu qi in care maleria este ireald, o ingeliciune atAt
de rdspAnditi? Care este sursa unei asemenea erori, dacd nu cumva existd in
cadrul Universului ceva pervers care sd o producd? de ce nu climind Dumnezeu
$i
aceastdcredintd false?
3. Teoria nu funcfioneaze. Pretentia ei este ce intelegerea corectd va risipi rdr-rl.
$i totugi, adepfii gtiintei Cregtine se imbolnivesc ai mor. Replica lor ci boala gi
moartea sunt un rezultat al unei credinle insuficiente pare si dea greg din pricina
faptului cI pand $i iniliatorul gi capul migcdrii, intemeietoarea mlrii ei auioritdli
(aleturatecelei biblice) 9i probabil intruchiparea credinlei ei, a murit.
ce o parte din cele spuse in aceastd evaluare criticd se aplicd doar
^..I" liTp
9tiintei Cregtine, multe din afirmalii suni aplicabile la toate formele conceptiei cd
rdul este iluzoriu, in mdsura in care aceste forme au o tendintd moniste gi
panteistd.Acest lucm este adevdrat mai ales cu privire la primele doua aprecieri.
Unele teologii, in special cele care au o inclinalie filozoiicd, urmeaza lrn srstem
mai degrabe stdct. Cu cAt este mai rigid sau mai extremist sistemul, cu atat va fi
mar trangantd solulia la problema r6ului. Cele trei conceplii pe care le_am
examinat ilustreazi foarte bine acest lucru: dualismul intern il luiBrishtman l-a
fdcut pe acesta sa respinge omnipotenta lui Dumnezeu; credinla in suieranitatea
divini absolutd I-a fdcut pe Clark sd defineascd bundtatea divini intr_un
asemeneamod, incAt se permitd gi cauzarea riului (nu insi gi responsabilitatea
pentru rau); $i monismul a determinat Stiinta Cregtind si nege realitatea raului.
32.,Moartea
Iui Mary BakerEddya reprezentat o problemirealdpentruStiintaCreitinA,intrucat
eraoe p_resupus
ca crnevacu o crcdinl; ca a ei trcbuiasi invingenoartea_Ea nu a rccunoscut
nrcrodrti
cuadev;rate\istcnlamorlii,deoarece nu ti-a pregdtitniciodai;un serviciufuneraroficial.
cu toate cA se ingrijise de bunul mers al unui a".-enea ."..,ici., .., alte ocazii.
Unii dintre adeDtii ei
n u a u c r c T u t c i r m u r i t : d l t i i 5 e a $ t e p t a u\ . i f i e i n v i . i U . T o t u l i . m e m b r i i c o n t i t e t u l L
dc (ondUce;c al
m r $ c a r iar u p u b l i c a t o d e c l a r a l i eo f i c i a l ; i n c a r e a u a f i r m a t c i e i n u s e a s t e a p t e l a
r c v e n i r e ac i i n l u m e .
Anth:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::.!{
H9:k!m t.Thc Fo r Mnior Cults, Grand Rapids, Ecrdmans, i963, p.188_r89; cf. Ernest
Yer:
> bates ti John V. Diitcmore, Mnry Bnkt Eddy: The T tlh o\d thc Traditio New york,
, Alfred A.
K n o p f , 1 9 3 2 ,D . 4 5 1 .
370 CefaceDumnezeu
in ultimii ani au fost oferite mai multe clasificdri ale teodiceelor. Aceste
clasificdri se bazeazd pe variate criterii. in Eail nnd.the God of Loue,
John Hick
giupeaze teodiceele in augustiniene gi irineice. Tipul augustinian consideri c6
rdul estede fapt o parte a creafiei,gi estenecesartrvedere-aobfinerii unui gi mai
bine al ei. Tipul irineic de teodicee considerd cd riul face parte din procesui prin
care Dumnezeu creeazdsufletul. Norman Geisler clasificd teodiceele ca aborddri
in genul ,,celei mai mdrefe lumi" gi al ,,celei mai mdrete cdi-.aj Gottfried von
Leibniz, de exemplu, a tncercatse arate cA aceastaeste iea mai bund din toate
lumile posibile;Tomad'Aquino, pe de alti parte,a ircercat sdaratece ceeace face
Dumnezeu reprezinti cea mai bund cale ia si-$i realizeze scopurile in cadrul
acesteilumi. John Feinbergvorbegtedespreaborderi teonomistegi ralionaliste.in
primele, teologia este inaintea logicii.s William de Ockham, de exemplu, a
sustinut ca Dumnezeu esteliber se voiascdorice alegeEl, gi orice voiegteil este
prin definigie bun. Ralionaligtii, ca Leibniz, prin logica inaintea teologiei. Ceeace
voiegteDumnezeu este de fapt determinat de legile logicii.
Feinberga observatbine cd problema riului trebuie sI fie luatd i:r contextul unei
teologii date. Solufia pe care o di o anumite teologie la problema riului trebuie
evaluatd in funcfie de ceeace tnseamnd termeni ca r5u, bine si kbertate in cadrul
occluisis.tem.Este nedrept,de exemplu,sesecriticeo anumitd teodiceepentru
-foarte
faptul ce nu exp[ce riul agacum este el inleles de vreo altd gcoaldde ganAirc, in
afard de cazul ir care este prezentate o dovadd care sI atesie cd toate gcolile de
gandire trebuie se abordezeneaperat conceptul de rdu in aceasti manieri.3s
CAnd incerclm sd formuldm o teodicee,existi cdfiva factori de care trebuie s6
setind cont.Nu trebuiesd presupunemcd toateformelede riu sunt de acelasitip
fundamental. $i daci sunt de tipuri diferite, atunci probabii ci existd explicatii
diferite pentru diferite tipuri de rdu. Nu trebuie sa ne facem vinovali je
supraaccentuareaunui anumit tip de rdu spre neglijarea altor tipuri. Mai mult
decat ataL probabil ci nu estelntelept sau de folos sA'neconcentrim atenlia doar
asupraunuia din aceleelementecarelaolaliAconsiituieproblema.Cu alte cuvinte.
probabil cd trebuie evitate hasarea unei distinctii prea clare intre tipurile de
abordiri pe carele-am examinatdeja,astfelca datelevalide de la fiecareiintre ele
se poate fi folosite. in timp ce fiecaredintre aborddrile prezentatereugegtesA
rezolve tensiunea dintre cei trei factori prin modificarea unuia dintre ei (respectiv
mdretia lui Dumnezeu, bunetatea lui Dumnezeu gi existenfa rdului), preful esie
prea mare. S-ar putea ca cea mai bund abordare se fie reducerea tensiunii orin
reexaminareafiecdruia dintre cei trei factori. Acest procesar putea sAdezviiuie
faptul cd problema reului este un rezultat al unei ingelegeri gregite sau al unei
exagerdri cu privire la unul sau la mai multi din acegii factori.
Temeajutetoarepentruoperareacu problemaraului
$a observat deja cd gisirea unei soluJii definitive la problema reului este
E. GGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGG
TheRootsofEuiI,CrandRapids,
zondervan, "1g78,
p.43.
34. Feinberg, Tteotogiesand Enil, p. 6.
35. Ibid..D.4-5.
Riul Ei lumea lui Dumnezeu: o problemi speciali 37"1
dincolo de capacitatea umani. Astfel ci ceea ce vom face noi aici va fi s6
prezentdm mai multe teme care in combina[ie ne vor ajuta se tratdm problema.
Aceste teme vor fi compatibile cu doctrinele de bazd ale teologiei expuse in
aceastelucrare. (Este posibil ca o anurnitd temd sd fie elementul major al unei
incercdri de a trata problema rdr.rlui in cadrul unei teologii radical diferite.)
Aceasti teologie poate fi caracterizata ca un calvinism moderat (congruism) care
oferdprimul loc suveranitdfii lui Durnnezeu, in timp ce caute se raporteze aceaste
suveranitate intr-un mod pozitiv la libertatea gi individualitatea umani. Aceastd
teologie este un dualism in care al doilea element este condilionat de primul sau
derivat din acesta.Cu alte cuvinte, existe realitati distincte de Dumnezeu care au
o existentd a Ior proprie veritabile gi bund, dar care in ultimd instanle au primit
aceastdexistenF de la El prin crealie (nu prin emanafie). Aceastd teologie afirmd
de asemenearealitatea pdcatului gi a cdderii rasei umane 9i pdcitogenia fiecdrui
om in parte care decurge de aici; realitatea rdului qi a fiinlelor demonice personale
careil au in frunte pe Diavol; incarnarea celei de-a doua Persoane din Dumnezeul
triunic, care a devenit o ispdgire prin jertfd pentfl-r pecatele omului; 9i existenla
unei vieti eterne dincolo de moarte. In contextul acestei structuri teologice sunt
prezentate urmitoarele teme care si constituie un ajutor in tratarea problemei
riului:
Reulca insotitornecesar al creAriiomului
Existe unele lucruri pe care Dumnezeu nu le poate face. Dumnezeu nu poate

-
fi crud, deoarececruzimea este contrard naturii Sale.El nu poate sd minii. El nu-$i
poate cdlca promisiunea. Aceste trdsAturi norale au fost discutate in capitolul 13.
Existd alte cdteva lucruri pe care Dumnezeu nu poate sd le facd fdri anumite
rezultate inevitabile. De exemplu, Dumnezeu nu poate face un cerc, un cerc
adevdrat, fdri ca toate punctele de pe circumferinla cercului si fie echidistante
fafd de centru. In mod similar, Dumnezeu nu poate face o fiintd omeneascd fdri
anumitetrAsAturiinsolitoare.
Omul nu ar fi om dacd nu ar avea voinld liberd. Aceasta a dat nagtere la
argumentul ci Dumnezeu nu poate crea o fiinli cu adevdrat liberi garantand in
acelagitimp cd aceasid fiinfi va face intotdeauna exact ceea ce doregte Dumnezeu
de la ea. Aceastd conceptie despre libertate a ajr.mssd fie criticat.i de unii filozofi
gi teologi; ne-am ocupat de ea intr-o oarecare misurd in capitolul 16. Observafi,
totugi, cd oanenii nu sunt liberi in sensul presupus de arminieni (ceeace Antony
FIew denumegte libertate noncompatibilisti)36 9i nu sunt liberi nici intr-un sens
caresX nu fie in acord cu faptul cd Dumnezeu a fdcut sd fie sigure lucrurile care
urmeazdsd aibd Ioc (libertate compatibilisti); faptul ci Dumnezeu l-a ficut pe om
agacum a planificat inseamni cA omul are anumite capacitdti (de ex., capacitatea
de a dori gi de a acfiona) pe care nu le-ar putea exercita dacd nu ar exista reul.
DacdDumnezeu ar fi impiedicat rdul, EI ar fi trebuit sd il faci pe om altfel decat
este.37Dach omul doregte sd fie cu adevdrat uman, el trebuie sd aibi capacitatea de
36. AntonyFlew,,,Compaiibilism, FreeWitl,andCod,,,Plitosopiry48,1973, p.231-232.
37. In ciudafaptuluiceFeinberg respinge argrmentulc: tiberta6aunrafi ;eritabil; qio tarantie
cdomulva faceexactceeacedorcgteDumnczeusuntinconpatibjlc,el reintroduce de fapt; forma
moderat2i a acestuiargurncnto dati cu formularea
conccptului silr de ,,dorinte,,
urnane.
Ce face Dumnezeu
a dori sd aibi gi sI facdlucruri dintre careunele nu vor fi ceeace vrea Dumnezeu

sdaibi gi sdfaci omul. Dupd cAtesepare,Dumnezeua considerat,din motive care
pentru El au fost evidente,dar pe carenoi le putem inlelegedoar partial, ce este
mai bine sd faci fiinle umane decit androizi. $i rdul a fost un insoliior necesaral
planului bun al lui Dumnezeude a-l facepe om pe deplin uman.
O alti dimensiune a acesteiteme estece Dentru ca Dumnezeusd facd lumea
fizicd agacum esteea a fost nevoiede existentl anumitor circumstante.Dupd cate
se pare, pentru ca oamenii sd aiba parte de o alegere moraH veritabih cu
posibilitateade a fi pedepsili pentru neascultareera necesarca ei sd poate muri.
Mai mult, insdgi intretinerea vietii reclama existenla unor conditii care in anumite
circumstantepot duce la moarte.Astfel, de exernplu,noi avem nevoie de api ca
sd treim. Insi aceeagiapd pe care o bem poate se ne intre in plimAni,
intrerupdndu-neaprovizionareacu oxigen9i fdcAndu-neastfelse ne inecdm.Apa
careestenecesarApentru i:rtretinereavietii poatede asemeneasei:ttrerupe viata.
In mod similar, celdura pand h un anumit grad estenecesarapentru pestrarea
viefii. Insi in anumite condilii, tocmai focul care asigurd aceacilduri ne poate
omori. Mai mult, acel foc nu ar putea izbucni in lipsa oxigenului, care este de
asemeneavital pentru viata noastrd.Capacitateaapei,a focului gi a oxigenului de
a intretine viata implicd gi ce acesieelementesunt capabilesd aducd9i moartea.
DacdDumnezeudoreasi aibi o lume in caresdexistealeserimoraleveritabile
aldturi de o pedeapsdveritabild pentru neascultare9i in ultimi instantemoarte,
era necesarsdexistesemnalede avertizarede o intensitatesuficientde mareincat
sd ne determinese ne schimbamcomportamentul.$i acestsemnal,durerea,este
de o asemeneanature, incat in anumite circumstantepoate deveni un riu consi-
derabil. insd nu ar fi fost posibil oare ca: Dumnezeu si-$i creezelumea intr-un
asemeneamod, incAt intentiile rele sau rezultatelerele sd nu apard,sau nu ar fi
fost posibil ca El sd intervind in cadrul ei ca sdmodificecursul evenimentelor?De
exemplu, un ciocanar putea se fie solid 9i ferm c6nd estefolosit pentru baterea
cuielor li spongiosgi elasticcAndcineva intentioneazdsd il foloseascdpentru a
omori o alte persoandin betaie.Insi intr-o asemenealume viala ar fi realmente
imposibili. Mediul nostru ar fi atit de imprevizibil, incat nu ar fi posibili nici o
planificare inteligentd. Din acest motiv Dumnezeu a creat lumea intr-un
asemeneamod ir:rcAtbinele se poate fi pervertit in rdu cAndil folosim gregit sau
cAndcevamergecum nu trebuie cu creafia.3s
In acestmoment s-arputearidica intrebarea:,,Daci Dumnezeunu a putut crea
Iumeafird posibilitateasuplimentarda riului, de ce a mai creat-o,sau de ce nu a
creat-ofdrd-om?"intr-un sensnoi nu putem rdspundela aceastiintrebarefiindci
nu suntem Dumnezeu, insd in acesi caz este nimerit si se aibi in vedere ci
Dumnezeua alesbinelemai mare.Cu alte cuvinte,a fost in mod evident mai bine,
av6ndin vedereintentiaultimd a lui Dumnezeu,caEl si creezemai degrabddec6t
sAnu creeze,9i si creezefiinte omenegtimai degrabddec6t sd creezeceva mai
putin decat atat. Dumnezeua decis sd creezefiinle care si aibi pdrtigie cu El 9i
caresI Il asculte,fiinle caresi aleagdsd procedezeastfelchiar in fala ispitei de a
facealtfel. Esteclar cd acestlucru a fost un bine mai mare decAtsdl introduci pe
,,om" intr-un mediu complet antiseptic, in care si fi fost exclusl chiar gi
posibilitatealogicd de a dori cevacontrarvoii Iui Dumnezeu.
38. C. S. Lewis, Tie Plobletnof Pai, New \ork. Macmillan, 1962,p. 33-34.
Riul gi lumealui Dumnezeu:o problemispeciali 373
Dar de ce nu desfiinleazdDumnezeu rdul acum? Aceastasun6 ca o solulie

rapidi gi ugoard,trebuie inse canterit ce ar atrage dupi sine acestprocedeu.
Probabilci singurul mod de a eradicaacum rdul ar fi si se distrugi fiecareagent
moralcareposeddo voinld capabildsi ducd la rdu. Dar cine dintre noi igi permite
sdpretindece poseddo asemeneaperfectiuneincat poate afirma cd noi oamenii
nu contribuimh reul din aceastdlume, nici prin comitere,Sinici prin omitere,sau
pdn cuvant, fapte sau gand? Astfel, eradicareade cdtre Dumnezeu a riului ar
puteasd insemre Stergereade pe fala pdmAntului a raseiumane sau cel putin a
marii ei majoritiJi. Nu va fi suficientca El sd inliture doar ceeace noi vedem ci
esterdu, sau ceeace noi vrem sa fie inleturat; El va aveade inliturat tot ceeace
estereu. Dar Dumnezeua promis ce El nu va mai gtergede pe fala pdmAntului
rasaumanain intregirne(Gen.6-7).$i El nu poate se nu-$i tina promisiunea.
O reevaluare
a bineluisi a rAului
E foarteposibil ca o parte din ceeacenoi numim bine sau rdu sdnu fie de fapt
a9a.Este prin urmare necesarse examinim cu atentie ce este binele gi reul.
Suntemirclinali sd identificdm binele cu orice lucru care ne face plicere pe
mornentqi riul cu ceeace noi personalconsiderdmcd estenepldcut,incomod sau
deranjant.TotugiBiblia pare sd vadd lucrurile intr-un mod oarecumdiferit. Vom
analizape scurt trei aspectecare arati cd identificareardului cu nepldcutul este
incorecta.
in primul rAnd trebuie s5 avem in vedere dimensiuneadivini. Binele nu
kebuiedefinit prin prisma a ceeace ii aducein mod direct o plecerepersonali
omului.Bineletrebuiedefinit in rapôrtcu voia gi fiinta lui Dumnezeu.Bineleeste
ceeace il glorifici pe El, ceeace ii indeplinegtevoia, ceeace se conformeazd
naturii Lui. Promisiunea din Romani 8:28 este citatd uneori cu prea multi
superficialitatede cregtini: ,,De alta parte gtim cd toate lucrurile lucreazd
impreundsprebinele celor ce iubescpe Dumnezeu,gi anurnespre binele celor ce
suntchematidupd planul Sdu."Dar careesteacestbine?Pavelne dd rdspunsulin
verseiul29:,,Cdcililru]pe aceiape carei-a cunoscutmai dinainte,ia gi hoteratmai
dinaintesi fie asemeneachipului Fiului Sdu,pentru ca El sd fie cel intai nascut
dintremai multi frati." Acestaprin urmare estebinele:nu bogelia sau sanetatea
personald, ci a fi asemeneachipului Fiului lui Dumnezeu.Binelenu esteconfortul
de scurtedurate,ci bunistarea de lungd duratd a omului.
Atunci cAndavem i:r vederedimensiuneadivini irebuie se ludm in seami $i
cunoagterea gi infelepciuneasuperioard a lui Dumnezeu. Chiar gi in ceea ce
privegtepropria mea bundstare,s-ar putea ca eu sd nu fiu cel mai bun arbitru in
pdvinta a ceeace estebine gi a ceeace esterau. Aprecierilemele vor fi adeseori
eronate.S-ar putea se mi se pard un lucru bun sd mdnanc bomboanedulci gi
lipicioase.Dentistului meu (in afard de cazul in care este interesat doar de
onorariullui) s-ar putea se i se pard cu totul altfel gi c6ndvain toiul nopfii, s-ar
puteasa md trezescpe neagteptatecu o durere de dinli caresi-mi aducd aminte
decunoagterea superioari de citre dentistul meu a binelui gi rdului in materiede
igienedentard.In mod similar,mancareaconsistentdgi grasi poatesd pari bund,
darmediculmeu o considerdrea.Aga ce multe din opiniile noastredesprebine gi
rdu sunt formulate pe baza unor date foarte incomplete,un rezultat direct al
faptului ci suntem umani gi.finiti, ins6 Dumnezeuliniinit in inlelepciunejudeci
aceleagiproblemeirxtr-unmod cu totul diferit. Acelepreceptemoralepe caie le dd
Ef 9i care mie mi se par atat de superetoaregi anoste,poi fi ceeacetl gtie cd va
lucra de fapt spre binele meu ultim.
In al doilea rAnd, noi trebuie sd avem in vedere dimensiunea timpului sau a
rllratei. Unele dintre relele pe care le experimentdm
sunt intr-adever foarte
sacartoarepe moment, inse in timp ele aduc un bine mult mai mare. Durerea
provocati de burghiul stomatologului sau suferinla din timpul convalescentei
postoperatoriipot perea nigte rele extrem de serioase,dar eie sunt in realitate
foarte mici in lumina efectelor pe termen lung care izvordsc clin ele. (Mai incolo in
acestcapitol vom discuta cauzapentru carelumea trebuie sd fie de agamanieri
inc6t sd existe ln ea carii dentare,pietre colecistice,fracturi compusegi tumori
maligne.) Scriptura ne incuraieazi sd evaludm suferinta noastrd temporare s b
specieaeternitatis(in lumina etemititii). pavel a spus: ,,Eu socotescci iuferintele
din vremeade acum nu sunt vrednicesdfie puseal;turi cu slavaviitoare,careare
sd fie descoperitefafi de noi,, (Rom.8:18).Ei a mai scris:,,Cdciintristirile noastre
de o clipd lucreazi pentru noi tot mai mult o greutatevegnici de slavd,,
lgTre
(2.Cor.4:\7; cf.Evr.12.2 9i 1 Pet. 1:6-2).O problemdes"teadeseoriamplificatd
de
cat de mult sau de pulin ne atinge, againcAt ea devine disproporlionit de mare
fa15de a-lteproblememult mai grave.O intrebarebuni de pus cu privire la orice
gen de riu aparentesteurmdtoarea:,,Cdtde important mi seva pdreaacestlucru
pes^te un an?pestecinci ani?pesteun milion de ani?,
ln al treilea rand, existd problema legatd de extinderea rdului. Avem tendinfa
_
sd fim foarte individualigti cAnd evaludm binele gi rdul. insd aceastaeste o lume
foarte mare-,gi cornplexd, gi Dumnezeu are multe persoane de care sd Se
ingrijeasci.Ploaiade la sfArgitde siptimand carestrici un picnic in familie sau o
rundd de golf ar putea sd mi se para un rdu, dar in realitateea esteun bine mult
mai mare pentru fermierii ale ciror cAmpii pArjolite imprejmuiesc terenul de golf
sau parcul, 9i in ultimd instanti penhu un numdr rnulimai mare de oameni Jare
depind de recoltelefermierilol, recolteal ciror pre! va fi afectatde abundentasau
sdricia averselor. Ceea ce dintr-o perspectivd ingusti pare a fi rdu se poate prin
urmare si fie doar un marunt inconvenient, iar intr-un cadru de referinid maiiarg
sd.fieun marebine pentru mulli oameni.Cu siguranfdc6 Dumnezeupoatesdvargi
minun! fdcAndastfelca fiecaresd primeasceexactceeace vrea gi are nevoie,dar
acestanu ar fi neapirat cel mai bun curs al lucrurilor, deoarecein creatieexistd
nev-oiaunei constante.
Inpartece vrem se spunemnoi aici estecd ceeace pare se fie reu s_arputea ca
.
i:r realitatein unele cazuri sd fie miilocul spre mai bine. Separe cAacestaesteun
cazde consecvengialism, dupi cum numegieFeinbergacea;onceptiedespreetice
ce sustine cd binele constd din orice lncru car" are .onsecinte pozitive.3eObservati
insd ci ceeace face ca un lucru sd fie bun este faptul cii bumrezeu " ,roit gi a
pldnuit acellucru. Dumnezeuseirgrijegte apoi ca acellucru si fie indeplinit gi
sd
aibd ca rezultat consecinte bune. Cu alte cuvinte, deoarece planurile lui
Feinberg,TrrologicsaDd Eoil, p. 51. Vezi John G. Milhaven, ,,ObjectiveMoral Evaluation
^39. of
Lonsequences",TheologicalSl dics32,1971,p.41.0.
Riul gi lumea lui Dumnezeu: o problemi speciali 375
Dumnezeusunt bune (adiceDumnezeule-a voit), ele au consecinlebune. Nu se
pune problema cd planurile gi acliunile lui Dumnezeu sunt bune deoareceau
consecintebune. Ca si formulim acestlucru gi altfel: Avdnd in vederecaracterul
bun al unor acliuni specificein legdturecu careDumnezeunu $i-a exprimat voia
intr-un mod precis, consecinJelebune au valoare epistemologici, dar nu gi
ontologicd.Consecinlelebune pot arita ce acesteactiuni au promovat planul lui
Dumnezeu,gi prin urmare ar trebui consideratebune; dar consecinlelebune nu
facca acesteacliuni sd fie bune in sine.Ceeace faceca acliunile sd fie bune este
faptulci Dumnezeule-a voit.
RAdin generalca rezultatal pacatuluiin general
O doctrindcruciali a teologieiexpusein aceastdcarteesterealitateapdcatului

rasial.Prin aceastanoi nu intelegempicatul unei raseimpotriva altei rase,ci mai
degrabici intreagarasi umand a pecetuit gi esteacum pdcitoase.Prin capul ei,
Adam,intreagarasd urnanda incilcat voia lui Dumnezeu€i a cezut din stareade
inocenji in careera omenireade Ia creareasa. in consecinld,noi toti ne incepem
viata cu o tendinte naturald spre pecat. Biblia ne spune cd o date cu cdderea,
pdmul pecat al omului, in Univers a avut loc o schimbareradicald. Asupra
omeniriia venit moartea(Gen.2:17;3:2-3,19).Dumnezeua pronuntat un blestem
asupraomenirii careare consecintespecifice:suferinld la nagtereacopiilor (3:16),
dominalia birbatului asupra soliei (v. 16), muncd trudnicd (w 17), spini 9i
pildmidi (v. 18).Sepreapoatecaacesteasefie doar nigtemostreale efectelorreale
ale cdderii asupra crealiei. In Romani 8 Pavel spune cd intreaga creatie a fost
afectatdde pdcatul omului gi este acum sub robia stricdciunii. Ea igi agteapti
izbdvireadin aceastdrobie. Astfel, pare probabil ca o intreage armatd de rele
natwalesefi rezultat din picatul omenirii. Noi trdim in lumea pe careDumnezeu
a creat-o,dar eanu mai esteexactagacum a fost cand a terminat-oDumnezeu;ea
este acum o lume c5zuti 9i zdrobitd. $i parte din relele pe care noi le
experimentamastezi sunt un rezultat al blestemului lui Dumnezeu asupra
creatiei.
O problerni care se ridici in legiturd cu aceastdpunere a rdului natural pe
seamapecatului omenirii este legate de acele rele care, potrivit evidenlelor
geologice, se pare ci au fost prezentepe PdmAntinainte de aparilia omului. Unii
au sugeratcd acesterele au fost puse acolo anticipativ de Dumnezeu,in contul
pecatuluipe careEl gtia cd omul urma sdil comitd,lucru carepare insd extremde
artificial.In timp ce o explorare amdnuntite a acestuisubiect trece dincolo de
scopulacesteicerli, se pare cd cel mai potrivit lucru estesd se considereca acele
conditiiau fost prezentede Ia inceput,avandinse url caracterneutru. Esteposibil
prin urmare ca efectelerele ale acelor fenomenesd fi rezultat prin urmare din
piceioseniaomului. De exemplu, straturile pimintului se pot deplasain mod
natural (cutremurele).CAnd in mod neinfelept, probabil din pricina ldcomiei,
omul construiegtepe faliile geologice,deplasareastraturilor terestrese manifesta
caun rdu.
Mai grav gi mai evident esteinse efectulcdderiiin domeniul rdului moral, care
esterdul Iegatde voin{a gi infiptuirea umand.Nu existdnici o indoiald cd o mare
376 Ce face Durnnezeu
parte din durerea gi nefericireafiinfelor umane rezulte dh rdul structural din

cadrul societifii. De exemplu, puterease poate afla in mAinile catorva care sd ii
exploatezepe ceilalfi.Egoismulla scari colectivdpoatesd tind o clasdsocialdsau
un grup rasialin condifiidureroase saumizerabile.
Existdo intrebareimportante caretrebuie pusi aici;9i anume,cum a putut sd
.-
aibdloc pdcatulin primul rAnd?Dacdomul a fost creatbun, saucel pulin fdrd vreo
nature rea, daci el a fost ficut dupd chipul lui Dumnezeugi dacdirealia pe care
Dumnezeuo fdcuseera,,foartebuni,, (Gen.1:31),atunci cum a putut sd aibi loc
pecaiul? Ce a putut si il motivêzepe om ca si pacdtuiascaiAici apelim la
relatareadesprecddereaomului. in Geneza3 citim ci garpele(probabil Diavolul)
a ispitit-o pe Eva. Dupe toateaparenteleciderea lui Satana avut loc cAndvaintre
terminareacreatiei,pe care Dumnezeu a pronuntat-o ,,foartebund,,, gi ispitirea
Evei. Astfel, in cadrul crealieiera prezentdo forld rea gi apelul aceleiforgerele a
fost cel carea st6rnit in Adam 9i Eva dorin[a carei-a dus l; pecat.
Rezolvdinsd acestfapt cu adevirat problema,sau doar o imprngecu un pas
^
rnapor/ lntrebareadevine acum: In primul rAnd cum a fost cu putinli ca ingerii
buni, 9i mai ales cel care a devenit Diavolul, sd pecetuiasce?I]e vreme ce ei se
aflau chiar in prezenla lui Dumnezeu, ce a putut oare sl ii determine sE
picdtuiasci? Nu era oare necesarse fi fost de;'aprezenti in crealievreo bucdficd
infimi de pdcat?Nu era necesarsd fi existai vreo componentepdcitoasd,chiar
dacdnumai un grduntecat de mic? $i daceesteaga,nu ie impunl oareconcluzia
cd Dumnezeua fost autorul acestuipdcat,9i nu esteEl atunci responsabilpentru
acestpdcat gi pentru celelaltepdcatecaredecurg din el?
ATS! tip de gAndire reprezinte o inlelegere incorecti a naturii pdcatului,
..
afirm6nd ci pdcaiul esteun fel de substanlenecesardpentru ca actelepicitoase se
aibi loc. Aceasti teorie ar putea fi numiti,,teoria geimeneluipdcatului,,:trebuie
,,sdte molipsegti"sau,,sdfii infestat"de pecat.Nu esteinsi nece;ars6vii in contact
cu o persoandcare are o fracfure ca sd iti fractureziun os; nu trebuie decAtsd{i
resuce$tiputin un midular in direclia gregitegi gata,ai un os rupt! in mod simitar,
pdcatulapareatunci cAndvoinfa omului gi relalialui cu Dumnezeusunt ,,rdsucite,,
intr-un mod gregit,cdnd dh doud posibilitdti esterealizatdceaincorecte.
Pentru ca omul sd fie cu adevdiat liber, trebuie s; e\iste o opfiune. Alegerea
constein a-L ascultasau a nu-L ascultape Dumnezeu.in cazuliui Adam Eva
9i
pomul cunoagteriibinelui 9i al riului simboliza aceaalegere.Ispita garpelui a
fdcut apel Ia dorinle carenu erau relein ele insele,dar careputeaufi exprimate
9i
implinite intr-un mod incorect (prin neascultareade Dumnezeu). Chnd acest
lucru s-a infepiuit, a rezultat o relalie ,,rdsucitd,,sau deformata cu lJlrmnezeu.
Intr-adevdr, unul dintre termenii folositi pentru pecat are in sine ideea de
contorsionare.ao O dati cu aceaste,,contorsionare,, a relaliei pacatul a devenit o
redlitate.Fihtele umane (gi probabilqi ingerli cizufi) au fost in mare masura
afectatede p;cat: atitudinile lor, sistemullor de valori gi relafiilelor s_auschimbat.
In cazul lui Adam qi Eva, aceastdschimbarea fost reflectatdde faptul cd au
devenitcongtientide goliciunealor, au inceput seseteamdde Dumnezeugi nu au
lost gata sAaccepteresponsabilitatea pentru picatul lor.
-
_40. Verbul esb n l! ('a?urft) FrancisBrown, S. R. Driver qi Chrrles A.BtitEs, Hebrcroand Ejrglish
Lrxiconof thcOId Tc'tournt, New \ork, Or.JordUnivcrsity.1955,p. 730.
Estelimpede prin urmare cd nu Dumnezeu a creat picatul. EI a avut grijd

numaisdexisteoptiunile necesarepentru asigurarealibertdJiiumane,opliuni care
puteauavea ca rezultat pdcatul. Omul este cel care a pac;tuit, iar inaintea lui
ingeriicezu$,Sinu Dumnezeu.Unii vor obiectadesigurcd Dumnezeuar fi trebuit
si impiediceaparilia picatului, sau chiar gi posibilitatealui. Ne-am ocupat deja
de acestgen de obiecfiein capitolul 16.
Red specificca rezultatal pacatuluispecific
Unelerele specificesunt rezultatul unor pdcatespecificesau cel pulin al unor

imprudenle.Unele int6mpldri rele din viald sunt cauzatede acfiunile p;cetoase
ale altora.Moartea unui ofiter de polifie poate fi puse pe seamaactiunii unui
criminalcarea aphsatpe trdgaci.Desigut pot existamotive complexepentru care
criminalula comis acestact, insd remanefaptul ce politistul estemort ca urmare
a actiunii unei alte persoane.Crima, maltratareacopiilor, furtul gi violul sunt
consecin;e ale exercitdriiunor alegeripicdtoasede cetrenigteindivizi pdcitogi. in
unelecazuri victima nu este vinovatd de rdul care are loc. in alte cazuri insd,
,,victima"contribuiela fapta rea sau o provoaca.
Intr-un numir apreciabil de cazuri, noi aducem rdul asupra noastre pdn
propriile noastreactiuni pdcdtoasesau neinlelepte.Trebuiesd fim foarte atenti
aici.Prieteniilui Iov au avut tendinta si puni nenorocirilelui doar pe seama
pecatelorcomisede Iov (de ex., Iov 22). Dar Isus a aretat cd tragedia nu este
intotdeaunarezultatul unui picat specific.Cand ucenicii Lrri L-au intrebat cu
privire la un om care se ndscuseorb: ,,invd[Etorule,cine a p;c;tuit: omul acesta
saupdrinlii lui, de s-andscutorb?", Isus a replicat:,,N-apdcituit nici omul acesta,
nicipirintii lui; ci s-andscutaga,ca se searatein el lucrdrilelui Dumnezeu" (Ioan
9:2-3).Prin celespuseIsus nu afirma cd omul acela9i pdrinlii lui nu pdcdtuisere
deloc;ci rnai degrabi El combdteaideea cd orbirea era rezultatul unui pecat
specific.Estelipsit de inJelepciunesi se pund in mod automat nenorocirileunui
om pe seamapacatului lui propriu. Cu toate acesteaexiste tendinla de a se
consideracd nenorocirilesunt pedepsetrimise de Dumnezeu, iar persoanain
cauzefie ce se simte vinovatA,fie ci Il blameazdpe Dumnezeucd estenedrept
penhufaptul cdtrimite o pedeapsdpe careea considerdci nu o meriti. intrebarea
,,Dece?"reflectdadeseaideeagregitdcd Dumnezeutrirnite fiecareevenimentin
partecardspunsdirect la acliunile noastre.Tiebuiesd linem minte faptul cd dacd
Dumnezeutrimite razelede soaregi ploaia deopotrivi pestecel nedrept gi peste
celdrept,atunci, i-ntr-olume in care pdcatul a adus devastareanaturii 9i boali,
nenorocirile pot secadedeopotrivepesteceldrept gi pestecelnedrept.Dumnezeu
a fdcutsdaibi loc cu certitudine tot ce se intAmpli, dar El nu a fdcut neapdratca
fiecarerdu specific si fie un rdspuns la vreun pdcat specific.Dupii cum am
observatanterior,multe dintre relele specificesunt un rezultat al pdcatului in
general.
Dar dupd ce am atrasatentiaasupracelor de mai sus,trebuie sd observemcd
existi gi pecate care duc la repercusiuni regretabile ce se rdsfrAng asupra
pdcitosuluiindividual. Un astfel de caz este cel al lui David, al cdrui pecat,
constanddin adulterul cu Batgebagi uciderea lui Urie, a avut drept rezultat
378 CefaceDumnezeu
moarteacopilului lui David 9i al Batgebeiprecum 9i un conflict care a avut loc,

chiar in casalui David. Probabil cd acestelucruri ar trebui vdzute mai mult ca
efecteale anumitor fapte, decatca pedeapsdde la Dumnezeu.Noi nu cunoagtem
toate detaliile, dar se prea poate ca anumite condtii legate de momentul
adulterului se fi avut ca rezultat un defectgeneticla copil. inlazul necinstirii lui
Tamarde cdtreAmnory al uciderii lui Amnon de cltre Absalomgi al rdzvrdtirii lui
Absalom impotriva lui David, esteposibil ca la rddicina acestoilucruri sd fi stat
faptul_cdfiii lui David gtiau de pdcatul tatdlui lor sau fapiul cd David nu a reugit
sd-$i disciplineze copiii din pricina propriului lui sentiment de vinovd{ie gi a
impresiei ci ar fi fost o ipocrizie din partea lui sd-gimustre fiii pentru ceeace
fdcuse gi el la rAndul lui. Cu alte cuvinte, pAcatul lui David a putut duce la
indulSentefate de propriii lui copii, carela r6ndul ei a cauzatpdcateleacestora.O
mare parte din riul relatat in Scripturd a venit asupra oamenilor in urrna
propriului lor pdcat, sau al cuiva apropriat lor. Un prim exemplu estecel a1lui
Acan gi al familiei lui, toli fiind ucigi cu pietre din cauzapicatului comis de Acan
Ia Ierihon (Ios.7:24-25).
Pavel a spus: ,,Nu vd ingelagi:<Dumnezeunu Se lasi sI fie batlocorit., Ce
seamdndomul, aceeava gi secera.Cine seamendin firea lui pimdnteascd,va
seceradin firea pdmanteascdputrezirea;dar cine seamini in Duhul, va seceradin
Duhul-viala vegnicd"(Gal.6;7-8).in timp ce pavel se g6ndeaprobabil in primul
r6nd la dimensiunea eterne a consecintelor pdcitului, iontextul (partea
precedentda capitolului 6) pare sd indice faptul cfel se gdndeagi la unelJefecte
temporare.Existeanumite relalii cauzi-efectin domeniul spiritual casi in cel fizic.
Daci cinevaincalcdIegeaimpotrivaadulterului(8x.20:14)ar puteadescoperici
rezultatul este distrugerea increderii in relaliile pe care le are nu numai cu
partenerulde viatd, ci 9i cu copiii; sepoateajungechiar pdnd Ia pierdereafamiliei.
p_uneatat de mult problema ci Dumnezeu il pedepsegtepe cel care a
l\u 9e
incdlcat legea,fic6nd ca acesterezultate si se rdsfrAngl aj ra lui, ci cd actul
adulterului poate sd pune in migcareun intreg lanl de efecie adverse.Betivul
inrdit poate si-gi distrugd senetateaimbolnivindu-se de o cirozi a ficatului.
Dumnezeu nu il atacd;mai degrabd pdcatul belivului este cel care a provocat
boala.Ceeacenu inseamndinsd ci Dumnezeunu poatefolosi rezultatelenaturale
ale picatului pentru a-i pedepsipe oameni.
Ceeace am spus desprepdcat (incilcare a Legii lui Dumnezeu)estevalabil gi
pentru comportamentul lipsit de inielepciune sau imprudent. O organizatie
pentru asigurareasiguranleiciculatiei a raportatrecentcd 90yodintre peisoanele
care au suferit riniri grave in cursul unor accidentede circulaiie nu purtau
centura de sigurante in momentul accidentului; iar in cazul celor cu rdni diosebit
de grave cifra estegi mai mare:93%.Deginu existenici o modalitatede a calcula
cAtepersoanedintre cele de mai sus nu ar fi murit daci ar fi purtat centurile de
ar trebui sd fie limpede faptul ci intrebarea ,,De ce a ingdduit
:guantd,
Dumnezeusd seintAmpleacestelucruri?" nu esteprobabil ceamai semnificative.
La drept vorbind, s-ar putea sa fie chiar nepotrivitl. pe lang; ignorarea
procedeelorcare tin de sigurantacirculaliei mai pot interveni gi o administrare
a banilor gi unele practici necorespunzdtoare in domeniul ingrijirii
T--l::11
sanatafll.
Dumnezeu
ca victimea reului
Faptul ci Dumnezeua luat pdcatulti efectelelui rele asupraLui insugi esteo

contributieunici pe care o aduce doctrina cregtindin incredereade a soluliona
problemariului.al Este remarcabil ce, degi gtia cd El insugi avea sd devini o
victimd (de fapt, victima majord) a rdlrlui rezultat in urma pecatului, Dumnezeu
a ingiduit totugi ca pdcatul si apard.Biblia ne spunecd Dumnezeua fost mAhnit
de picetosenia ornului (Gen. 6:6). Degi aici este vorba negregit despre un
antrornorfism,existdtotugi indicalii cd pdcatulomului estedurerossau superetor
pentruDumnezeu.Inse un aspectgi mai semnificativin acestsensesterealitatea
incarndrii.Dumnezeul triunic a gtilrt cd cea de-a doua Persoanda Dumnezeirii
aveasavind pe pemAntgi aveasi fie supusdla numeroaserele:foarnea,oboseala,
trddarea,ridicr.rlizarea,respingerea,suferinla 9i moartea. El a infdpiuii totugi
incamareapentru ca sd neutralizezephcatul gi astfelefectelelui rele. Dumnezeu
esteo persoanecaresuferi impreuni cu noi de pe urma picatului din lume, gi de
aceeaestecapabil sd ne eliberezede riu. Ce dragostedenoti acestlucru! Oricine
ar contestabundtatealui Dumnezeupentru ci a ingiduit aparitia pecatului,gi in
consecintxa rdului, trebuie sd contrabalansezeaceasteacuzatiecu invdtdtura
Scripturiicarespuneci Dumnezeuinsugi a devenitvictima rdului pentru ca El 9i
noi seputem fi victoriogi asupralui.
Viatade dincolode moafte
Fdri indoiald cd in aceastiviati existesituatii carepar a fi exempledestul de

clarede suferinld gi nedreptdjirea unor nevinovati. Daci viala aceastaar fi tot
ceeace existd, atunci problema rdului ar fi cu siguranld de nerezolvat. Dar
hvdtetura creStinidespreviala de dincolo de moarteafirme ce va existao vreme
a judecetii - fiecare pdcat va fi demascatiar cei evlaviogi vor fi gi ei areiati.
Judecatava fi dreaptein toate detaliile ei. Pedeapsapentru rdu va fi aplicatl 9i
dimensiuneafinald a vielii vegniceva fi acordatdtuturor aceloracareau rispuns
la oferta plini de dragoste a lui Dumnezeu. Astfel nemulfumirea psalmistului
pentrufaptul ci cel riu prosperi iar cel drept sufer; va fi potoliti in lumina vielii
de dincolode moarte.
O problemdsuplimentardpentru teismul cregtinse leagd de acestsubiect al
vietii de dincolo de moarte: cum ar putea un Dumnezeu iubitor sd trimite pe
cinevain iad? Degi ne vom ocupamai mult de aceastdintrebarein sectiuneacare
abordeazdescatologia,trebuie si observdmaici cd picaiul constd din alegerea
omului de a rnergepe propriul sdu drum in loc sd il urmezepe Dumnezeu.De-a
lungul vielii saleornul ii spune de fapt lui Dumnezeu:,,Lasd-mdin pace."Iadul,
absenta lui Dumnezeu,inseamndpur 9i simplu cdDumnezeuii acorddin celedin
urmdomului ceeace a cerut el dintotdeauna.Nu Dumnezeu,ci propria alegerea
omuluiesteceacareil trimite pe acestain iad.
41. Lewis,Ptubletnof Pailt,p. 119-120.

20
Agentiispecialiai lui Dumnezeu:
ingerii
lstoriadoctrinei
lngeriibuni
Terminologia
Originea,natura si statututtor
Infitisarea lor
Capacitetilesi puterilelor
Modul in care sunt organizati
Termenidificili
Activit5tileingerilor
ingeriirai
Statutuldemonologieiin prezent
Originea demonilor
Cdpetenia demonilor
Activitatile
demonitor
Posedarea demoniia
DestinulluiSatansi al demonilor
Roluldoclrineidespreingeri
lr-and ajungem la disculia despre ingeri, intrdrn intr-un subiect care in

unele privhfe este cel mai neobignuit 9i mai dificil din toatd teologia. Karl Barth,
care in comparatie cu orice manual recent de teologie a tratat la modul cel mai
extensiv acest subiect, l-a descris ca fiind ,,cel mai remarcabil 9i mai dificil dintre
toate."l Din acest motiv, el ispitegte la omitere sau neglijare. Unii ar fi de pirere cd
doctrina cregtind ar rimAne neafectatd dacd am ocoli acest domeniu,
9i ir.rt.-ur.,
altumit sens este adevirat. Ar fi posibil si se pdstreze doctrina despre creatie cea
$i
despre providenle dacd nu s-ar face referire la ingeri, fiindcd este c6t se poate de
sigur cd Dumnezeu a creat Universul gi il poate intretine gi conduce singur, adici
fdri sd intrebuinleze ingeri ca agenfi ai Lui. Toiugi, invitetura Scripturii este cd El
a creat aceste fiinle spirituale gi a ales sd indeplineascd prin ele multe dintre
lucririle Lui. Din acest motiv dacd vrem sd fim nigte cercei;tori onegti ai Bibliei
nu putem sd nu vorbim despre acestefiinle.
Prin ingeri noi inlelegem acele fiinte spirituale pe care Dumnezeu le-a creat
mai presus de om gi dintre care unele i-au rimas ascultdtoare lui Dumnezeu si ii
1. Karl Barth,C/firrcft
Dogmdti.s,
Edinburgh,
T. andT. Clark,1961,
vol.3, partea3, p. 369.
380
Agen{iispecialiai lui Dumnezeuringerii 381
indeplinesc voia, in timp ce-altele s-au rizvritit, gi-au pierdut starea lor de
sfinteniegi acumI seopun gi liimpiedici lucrarea.
Ne putem da seamade dificultateasubiectului.Unul dintre motive estefaptul
ci deti in Biblie existi numeroasereferiri la ingeri, ele nu sunt de o asemenea
nature incat se ne aiute prea mult in elucidarea misterului ingerilor. Fiecare
referirela ingeri estein legeturdcu url alt subiect.Nu sevorbegtedespreingeri in
she. RevelaJialui Dumnezeunu gi-apropus nicdieri sdne informezecu privire la
natura ingerilor. Ingerii sunt menlionati intotdeaunapentru a ne da mai multe
datecu privire la Dumnezeu,la ce faceEI gi la cum faceEl ceeace face.De vreme
ceamdnuntelelegatede irxgerinu sunt semnificativedin perspectivaacestuiscop,
ei tind si fie omigi.
lstoriadoctrinei
Doctrina despre irxgeria avut probabil o istorie mult mai frdmantatd decat
multe altele.Uneori a existato preocuparerealdfa!6 de ea !i unele speculaJiidin
cele mai fantezistepe marginea naturii gi activitdtilor lor. Alteori, credinta in
ingeri a fost consideratddrept o relicva a unui mod de gdndire pregtiinlific ai
necdtic.Am fi putut ocoli acestsubiectdin dorinta de a evita oricaredin aceste
extremedestul de absurde.Cu toateacestea, posibilitateaunei abordiri gregitenu
trebuiesdne impiedice sene ocupdmde aceastetema de o veritabilAimportanld.
Barth recunoagteci atunci cAnd abordim acest subiect noi ne apropiem de
,problemestrdine de menirea gi scopul unei dogmatici bazatepe CuvAntul lui
Dumnezeu". El menlioneazd mai multi teologi care au recunoscut natura
tangentialea subiectului- Origen,Grigorede Nazianz,Augusiin, Tomad'Aquino
gi JeanCalvin - doar cu toate acesteaface urmetoareaobservatie:,,insd,firegte,
nici nu sepoatepune problemaabandondriiacestuisubiect."2
Doctrinadespreingeri nu a fost consideratdintotdeaunaatat de problematice.
Separecd apologetii secolului al ll-lea le-au acordatingerilor un statut apropiat
de celal divinitdiii. De exemplu,aduc6ndreplici la acuzaliaci urmagii lui Cristos
ar fi atei,Iustin a ingirat fiinlele cdroracregtiniile aduc reverenldgi inchinare;el
nu L-a inclus numai pe Fiul lui Dumnezeu,ci gi intreaga ogtire de ingeri ce il
urmeaze$i I seaseamene.3
Cregtinismulmedieval s-a angaiat in lungi dezbateri cu privire la ingeri.
Impulsulmajor veneadin operaunui scriitor din secolulal V-leasau al Vl-lea care
lucrasubun pseudonim,pretinzdndu-seDionisieAreopagitul,ce fuseseconvertit
de Pavelin Atena (Fapte17:34).El i-a clasificaipe ingeri in trei grupe: (1) scaune
de domnii, heruvimi, serafimi; (2) autoriteti, stdpaniri, puteri; (3) domnii,
arhangheli,ingeri. Primul grup, cel mai apropiat de Dumnezeu,il ilumineazdpe
cel de-al doilea, care la rAndul lui il ilumineazi pe cel de-al treilea. Pseudo-
Dionisiea fdcutmult cazde conceptulde ierarhie.Aiest conceptnu line numai de
sferaingerilor; el pare sd fie inerent intregii realitdJi.Bazdndu-giargumentul pe
afirmatialui Pavel cd Legeaa fost date prin ingeri (Gal. 3:19),Pseudo-Dionisie
2. Ibid., p. 370.
3. Iustin Martirul .4pologia1. 6.
382 ce faceDumnezeu
sustinea ce omul nu are acces direct la Dumnezeu sau nu are parte de o

manifestare directX din partea lui Dumnezeu. Mai exact, noi ca parte a unui ordin
inferior suntem adugi ir relafle cu divinul doar prin inteimediul inserilor.
Institutiile omenegti,gi mai alesBiserica,ar trebui si posedeo structurd ieiarhicd
similard.a
GAndirea medievald de mai tArziu a manifestat un mare interes fafd de
problema ingerilor. ln Summn contrn Gentiles,Toma d,Aquino caute se
demonstreze prin raliune ex.istenlaingerilor.s in Swnma theotogia el incearcA se
demonstreze diferite aspecte cu privire la ei; numirul lor este mai mare decat
numdrul tuturor fiintelor materiale la un loc; fiecare are o individualitate proprie;
ei se afli tntotdeauna intr-un loc anume, fdrd a fi insd limitati la acel loc.dFiecare
persoani are un inger pezitor atribuit lui la nagtere(inainte de a se nagte, fiecare
copil estesub paza ingerului pdzitor al mamei sale).ln timp ce ingerii se bucurd
de intimplirile fericite gi de sensibilitatea persoanelor plasate in gr-ijalor, ei nu se
m6hnescdin pricina intAmpldrilor negative, deoarecepdrerea de iiu gi durerea le
sunt streine.TToma d'Aquino a formulat nu mai pulin de 118intrebdri prin care
fdcea analiza naturii gi condifiei ingerilor. Se poate ca acestinteres fatd de ingeri
si fi fost cel care i-a cagtigat titlul de Doctorangelic.Dintr-o exarninarea lucrdrii lui
reieseclar faptul cd multe dintre ideile lui cu privhe la ingeri se bazau pe ceeace
noi am numi teologie naturali - o serie de argumente gi deduclii ralionale.
Efectul acestor argumente ale lui Toma dtAquino a fost aparitia unui accent
putemic pus pe lumea suprasensibili a ingerilor. La urma urmei, dacd numdrul
lor intrece numerul total al fiinlelor materiale, atunci domeniul material sau
pemantesc trebuie sd fie de o importanfi secundari. Astfel intr-o mare parte a
teologiei ulterioare (ca de fapt gi intr-o mare parte a teologiei anterioare), a-existat
tendinta de a pune toate lucrurile care aveau loc pe seamaactivitatii ingerilor (sau
demonilor).
Incercarea de a demonstra existenJaingerilor pe temeiuri ralionale nu s-a
limitat inse la lucrarealui Toma d'Aquho. O vedem gi la teologii de mai tdrziu.
JohannesQuenstedt, unul dintre scolasticii luterani din secolul a'i XV[-lea, a spus
ce existentaingeri.lor, sau a unor fiinte sirnilare, esteprobabild, deoarecein naturi
nu existe goluri.EAga cum existi entiidti pur corporale,cum sunt pietrele
9i,
entiteti pariial corporale 9i parlial spirituale 9i anume oamenii, tot agair trebui id
ne a$teptemin creatiela existenlaunor entiteu complet spirituale,adicd la ceaa
ingerilor..Chiar gi Charles Hodge a argumentatcd ideei cd omul ar fi singura
fiinte ra$onah este la fel de improbabili ca ideea ce insectele ar fi singrirele
animale iralionale: ,,Exista toate motivele si se presupund ce printre creaturile
rafionale scala fiinttrrii este la fel de intinsd ca in lumea animald.,,,
In timp ce unele teologii mai timpurii s-au ficut vinovate de faptul ci au dat
4. Pseudo-Dionisie Areopagitul, Dc caerca
ti hierarchiain usunl stuiliosaeillocnht lis ed. p Hendrix,
-
L€ida,E. J. Brill, 1959,caDitolul2.
5. Toma d'Aquino, Sffima contraGefifiles2.g7.
5. Toma d'Aquino, Sunma theologica,pafiea 1, intrebdrile 50-52.
7. Ibid., intrebalea113.
8. Joharues Andr€as Quenstedt, Theologiadidactico-potelnica, sioe syslcfia thcologictufi,Leipzig,
ThomasF tsclL 1715,pa*ea1,p.629,
9. CharlesHodge, Systcn^tic Thcology,Gr€IrdRapids,Eerdmans,1952,vol.7, p.636.
Agentiispecialiai lui Dumnezeu:ingerii 383
ingerilor un loc prea mare in schemade ansamblu,o parte din gAndireamai

recentea minimalizat doctrina privitoare la ei sau i-a eliminat chiar pe ingeri din
problematicateologice.Ceeace esteadevdratmai alescu privire la programul de
demitizareal lui Rudolf Bultmann.El observdcd ingerii au un rol major in Noul
Testament. Ei ocupdcerul (in cazulingerilor buni) 9i iadul (in cazul demonilor).Ei
insenu sunt limitati la cer gi Ia iad. AtAt ingerii, cat ti demonii sunt la lucru qi la
nivelul mijlociu, PdmAntul.ingerii pot interveni in numele lui Dumnezeuin mod
miraculosin ordinea create.Iar demonii intrd in om, aducdndu-lpe acestasub
controlullor prin intermediul unor mijloacecum ar fi cauzareabolilor. Astezi inse
noi nu mai credemirx astfel de fiinfe spirituale,spune Bultmann. Noi inlelegem
acum,datoriti cunogtintelornoastrecrescandedespre nature, cd boala nu este
cauzatide demoni, ci de virugi 9i bacterii.in mod similar,noi inlelegemcaresunt
factoriicareproduc vindecareaunui bokrav.Bultmann afirmd: ,,Esteimposibil si
folosim lumina electricdgi radioul, sd ne folosim de descoperirilemedicale gi
chirurgicale moderne 9i in acelagi timp sd credem in lumea spiritelor gi a
minunilor din Noul Testament."ro Bultmann suslinece nu existi nimic unic sau
deosebitla credinja in spirite a scriitorilor Noului Testament.Ea este doar o
reflectarea ideilor populare din vremealor. Cu alte cuvinte, esteun rnit. Tiebuie
si seobservefaptul ci pAni 9i multi gAnditorimoderni carenu gtiu nirnic despre
teoda hermeneuticaa lui Bultmann, teode foarte tehnicistdqi atent armonizate,
respingcredinlain ingeri pe motiv cd estedemodate.Printre primele domenii ale
doctrinei cregtinecare urmeazi sd fie demitizate dupd tipicul popular se afli
credinlain ingeri gi iad.
In ultima parte a secoluluial XX-leaa existato renagterereal6a unui domeniu
extrem de restrAnsal angelologiei,gi anume cel al activitdlii ingerilor rdi. in
societatein general a existat o cregtereconsiderabilda interesului fa{d de
supranatural,incluzAnd o anumiti fascinalie in fata ocultului. Probabil ca o
reactieimpotriva ralionalismului gtiintific naturalist,in unelecercuriau prosperat
explicatiiledin afara sferei legilor naturale. Cregtinii au manifestat un interes
reinnoitfatede demonologie,rnai alesfald de posedareademonicegi fale de bolile
induse demonic.In legiturd cu toate acestea,degi probabil rdminind pulin in
urmdin timp, a apdrut un anumit interesreligiosin rdndul maselorfali de ingerii
buni.rl$i totugi,cu toate acestea,nu a existato investigareechilibratda naturii gi
activiteliiingerilot atat a celorbuni, c6t 9i a celor rdi.
ngeriibuni
Terminologia
Cel rnai important termen ebraic pentru inger este lt$)D (nral'ak);
corespondentulsdu in greaci este cuv6ntul ilyy<),oq
(nngelos)iin ambele cazuri
semnificaliade bazeesteceade mesager.Cei doi termeni sunt folosili atat pentru
mesageriurnani, cat gi pentru ingeri. CAnd sunt folosili pentru ingeri, acegti
10. Rudolf Bultmann, ,,New Testamentand Myihology", in Kc,ygrrdorrdMytft, ed. Hans Bartsch,
NewYork,Harper and Row, 1961,p.5.
11. Billy Craham,Afl8?ls:Gail'sScctclAgents,carden City, N.Y, Doubleday,1975.
termeni accentueaze rolul lor de purtdtori de mesaie. Exemple de oameni

desemnali prin termenii :1tg|f; sau riyy€locsunt mesagerul trimis de Izabela la Ilie
(1 Imp. 19:2),anumiti uceniciai lui Ioan BotezAiorul(Luca7:24)gi ai lui Isus (Luca
9:52).Uni.i au sugerat ce in Vechiul Testamenttermenul amintit se refere de obicei
la mesageridivini cand estela singular (adicd la ingeri), qi la mesageriumani cand
este la plural dar exceptiile sunt suficient de numeroase gi de importante pentru
ca str infirme aceasti observatie.l2Alte expresii ebraice despre care se crede cd se
referdla ingeri sunt ,,fiii lui Elohim" (Iov 1:6;2:1)9i ,,fiii lui Elirn" (Ps.29:1;89:6).
Este indoielnic dace termenul Elohim stngw ii poate desemna pe ingeri, deSi
Septuaginta il traduce astfel in mai multe cazuri, dintre care cel mai remarcabil
este Psaknul 8:5. Alfi termeni din Vechiul-Testamentpentru tngeri sunt ,,sfinfi"
(Ps.89:5,7) 9i ,,strdjeri"(Dan.4:13,17,23).In mod colectivse facereferirela ei cu
aiutorul expresiei,,adunareaceamare" (Ps.89:7),,,adunarea" (Ps.89:5)9i ,,oaste"
sau ,,ogtiri" - ca in foarte comuna expresie ,,Domnul [sau Domnul Dumnezeull
ogtirilor,caredoar in Cartealui Isaia segesegtede pestegaizecide ori.
Adeseori, c6nd d11<.l.oq apare in Noul Testament,exista gi o expresieirsofitoare
care arate chr ce este vorba de mesageri spirituali, ca de exemplu ,,ingerii din
ceruri" (Matei 24:36).Alte expresii din Noul Testamentdespre care se crede cAse
referi la ingeri sunt ,,oastecereasci"(Luca2:13),,,duhuri" (Evr.1:14)9i ,,domnii",
,,puteri", ,,scaunede domnii", ,,stdpantui" gi ,dregAtorii", in diverse combinatii
(vezi mai alesCol. 1:16;de asemeneaRom.8:38;1 Cor.15:24;Efes.6'.12; CoI.2:15).
Termenulde arharghelaparein doui pasaje:1 Tesaloniceni4:169i Iuda 9. In cel
de-al doilea Mihail estenumit arhanqhel.
Originea,naturasi statutullor
in Scripturi nu se afirme explicit cA ingerii au fost creati, 9i ei nu sunt
mentionaJi nici in relatareadespre crealie (Gen. 1-2).Faptul cd ei au fost creati este
insd subinleles tn Psalmul 148:2,5: ,,Liudafi-L toli ingerii Lui! Liudali-L toate
ogtirile Lui! ... Si laude Numele Domnului, cici El a poruncit qi au fost ficute." Se
declari ci ingerii, p(ecum gi obiecteleceregtimentionate in versetele3 9i 4, au fost
creati de Domnul. Acelagi lucru pare si fie afumat gi in Coloseni 1:16:,,Pentru ci
prin El au fost fdcute toate lucrurile care sunt in ceruri gi pe pemant, cele vizute
gi cele nevezute: fie scaune de domnii, fie dregitorii, fie domnii, fie stdpdniri.
Toateau fost ficute prin El 9i pentru El." Unii eruditi cred ci Geneza2:19i lov 38:7
arate ce ingerii au ficut parte din crealia originari, dar aceste texte nu sunt
suficient de clare ca se fie inhebuintate pentru a sustine acestlucru. S-ar perea ce
ingerii au fost creati toti deodat;, in mod direct, deoarece dupi cate se poate
presupune ei nu au puterea sd se inmulleascd in mod normal (Matei 22:30)$i nu
ni se spune despre nici un fel de noi acte de creatie ficute de Dumnezeu dupi ce
efortul creator originar a fost incheiat (Gen. 2:2-3).
Evreii 9i cregtinii au crezut qi au ilvetat de multi vreme cd ingerii sunt fiinle
imateriale sau spirituale. Pe de altd parte, ingerii au apirut sub forma unor fiinte
umane cu trupuri materiale. In acest caz, ca gi in privinta creirii lor, dovezile
12. John Macartney Wilson, ,,Angel" iA htfemalional Stalldad Bible Encyclopcdia,Grand Rapids,
Eerdmans,1952,vol. 1, p. 132.
Agen(ii speciali ai lui Durnnezeu:ingerii 385
explicite nu sunt prea numeroase. intr-adevir, s-ar putea trage concluzia cd in

Fapte 23:8-9 se face o distinclie intre ingeri gi spirite, degi ingerii ar putea face
parte din genul spiritelor. Afirmalia cea mai clard referitoare la natura spirituale a
hgerilor se gdseqtein Evrei 1:14, unde scriitorul, vorbind in mod evident despre
ingeri (vezi v.5, 13), spune urmdtoarele: ,,Nu sunt oare toti duhuri slujitoare
tdmise se indeplineasci o slujbd pentru cei ce vor mogteni m6ntuirea?" Faptul cd
ingerii sunt spirite poate fi dedus gi pe baza urmitoarelor considerente:
1. Demonii (ingerii cdzufi) sunt descdgi ca spirite (MateiS:16-12:45;Luca7.21,;

8tL 77126iF apte 19:\2; Apoc . 1.6:74)
.
2. Ni se spune cd lupta noastrd nu este impotriva ,,cdrnii gi sAngelui, ci
impotriva cdpeteniilor, impotriva dornniilor, irnpotriva stipAnitorilor
intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rdutdlii care sunt in locurile
cereqti"(Efes.6:12).
3. in Coloseni 1:16, Pavel pare sd indice ci forlele ceregti sunt invizibile.
4. Faptul cd ingerii sunt spirite pare si decurgi (deqi nu neapirat) 9i din
afirmalia lui Isus cd ingerii nu se cdsAtoresc(Matei 22:30) 9i nu mor (Luca
2436).
Unii au adus argumentul ce de vreme ce nu existi referiri la sufletcle ingerilor,

ei nu au nici suflet 9i nici trup pe care sd-l ocupe sufletul (de r"rndc,ingerii trebuie
sdfie spirituali). Totugi, aceasti deductie este putin ciudatd. Pe langd faptul cd este
un argument bazat pe omitere, el implicd gi o conceplie discutabili despre natr.rra
relaJieitrup-suflet.
Din pricina considerentelor precedente, se pare cd se poate conchide crr
ce itudine ce ingerii sunt fiinfe spirituale; ei nu au trupuri fizice sau materiale.
Manifestdrile fizice consemnate in Scripturd trebuie considerate doar infitigeri
adoptatepentru ocazia respectivd (angelofanii).
Dupe cum am observat mai devreme in acest capitol, au existat uneori
tendinle de preamdrire nejustificatd a ingerilor, acordAnduli-se o inchinare gi o
reverenld cuvenite exclusiv lui Dumnezeu. In orice caz, cel mai extins pasaj cu
privire la ingeri, Evrei 1:5-2:9,are foarte mare grije se stabileasci faptul ci Cristos
estesuperior ingerilor. Cu toate cd pentru un scurt timp El a fost fdcr-rtpulin mai
prejos decat ingerii, El le este sr.rperiorin orice privinld. Ei nu se afli in aceeagi
categorie sau clasi cu Dumnezeu. In timp ce Isus S-a subordonat pentru o
perioadd Tatdlui, ingerii sunt intotdeauna subordonali lui Dumnezeu qi ii
indeplinescvoia; ei nu ac{ioneazi pe baza unor inigiative proprii. Ct-l toate ci slrnt
superiori omului prin multe din capacititile 9i calitdlile lor, ei fac parte din clasa
fiinjelor create gi in consecinte finite. Nu gtim cu exactitate cand au fost creali, este
insd evident ci intr-ul anumit moment Dumnezeu i-a adus in fiinli. in calitate dc
fiinfe in intregime spiritr-rale ingerii sunt unici printre creaturi, insd cu toate
acesteasunt doar creaturi.
Existe un mare numdr de ingeri. Scriptura intrebuinteazd diverse noduri de a
le indica numdrul: ,,zeci de mii" (Deut. 33:2); ,,douizeci de mii, mii 9i rnii" (Ps.
68:17);,,doudsprezece legiuni" (36.000-72.000- mirimea legiunii romanc varia
hhe 3.0009i 6.000 de oameni) (Matei 26:53); ,,adunarea in sdrbitoare a ingerilor"
(Evr.12''22);,,zecemii de ori zece mii gi mii de mii" (Apoc.5:11). Ultima referinta
386 ce faceDumnezeu
poate sAfie o aluzie la Daniel 7:10.Iov 25:39i 2 impdrali 6:17indicd de asemenea

existenta unui mare numdr de fiin1e angelice.Degi nu existe nici un motiv pentru
a lua ca cifrd exactd vreuna din numerele de mai sus, avand irx vedere mai ales
semnificaJia simbolicd a numerelor folosiie (12 9i 1.000),este limpede totugi ce
ingerii constituie un grup foate mare.
lnfAlisarealor
In majoritateacazurilor ingerii nu sunt vizu$. Domnul a trebuit sd-i deschidd

ochii lui Balaam inainte ca acesta se poate vedea ingerul care ii stdtea in drum
(Num. 22:31).Elisei s-arugat ca Domnul si deschiddochii slujitorului siu; atunci
tAndrul a vezut cA muntele era plin de cai gi de care de foc de jur imprejurul lui
Elisei (2 Imp. 6:17). CAnd ingerii sunt vdzufi, ei au de obicei o infdtigare
asemenAtoare cu cea a omului, astfelcd pot fi foarte bine confundali cu oamenii
(Gen.18:2,'1.6,22;79:1,5,10,12,15,16; ]ud. 13:6;Marcu L6:5;L:uca24:40).Uneori
gloria lui Dumnezeuemani din ei (Luca2:9;9:26).$i uneori sunt vdzuli imbrdcali
in haine albe cu o infdtigare strdlucitoare(probabil ce aceastaeste gloria lui
Dumnezeucareemanedin ei). Observalifelul in careMatei il descriepe ingerul
Domnului carea previlit piatra de pe mormAntullui Isus: ,,infdjigarealui era ca
fulgerul gi imbricdmintea lui albdca zepada" (Matei 28:3;cf. Ezec.1:13;Dan. 10:6;
Apoc.1:149i 19:12).
CAtevadintre conceptiile sustinute de obicei despre ingeri nu sunt confirmate
de mdrturia scripturali. Nu ni se vorbegte de ingeri care sd apare sub forme
feminini. Nici nu se face vreo referire expliciti la faptul cd ar fi inaripali, degi
Daniel 9:21 9i Apocalipsa 14:6 vorbesc despre ei ca qi cand ar putea zbura.
Heruvimii Si serafimii sunt reprezentatiinaripali (Ex. 25:20;Is. 6:2),la fel ca gi
creaturile simbolice din Ezechiel 1:6 (cf. Apoc. 4:8). Nu avem insE nici o
certitudine ce ceeace esteadeveratdespreheruvimi 9i serafimi esteadevdratgi
desprerestul ingerilor. De vreme ce nu existd nici un pasai care se arate explicit cd
ingerii in general sunt inaripati, trebuie se considerdm ce aceastaeste in ce1mai
bun caz o deducfie,dar nu neapdratuna necesard,ficutd pe baza acelor pasaje
biblice care ii descriu zburdnd.
Capacitetilesi puterilelor
Ingerii sunt reprezentati ca fiinle personale. Ei pot fi influenfali. Ei au

inteligenJd9i voinln (2 Sam.14:20;Apoc. 22:9).Ei sunt creaturimorale,despreunii
se spnne cA sunt sfinti (Matei 25:31;Marcu 8:38;Luca 1,;26;Fapte 10:22;Apoc.
14:10),in timp ce despreallii, careau cezut, sespune ce mint gi picituiesc (Ioan
8:44;1 Ioan 3:8-10).
in Matei 24:36isus dd de intelescdingerii au o cunoagteresupraumand,dar in
acelagitimp El afirmd ir mod expresce aceasd cunoagterenu este nelimitati:
,,Despre ziua aceeagi despre ceasul acela nu gtie nimeni: nici ingerii din ceruri,
nici Fiul, ci numai Tatel." 1 Petru 1:12ar putea
-itr contineo aluzie la natura limitatd
a cunoagterii 1or.in mod evident ei cr"". .ur,ougi"r" prin observareaacliunilor
oamenilor 9i prin auzirea desprepocdinla lor (Luca 12:8;151.0;1Cor. 4;9; Efes.
Agenlii specialiai lui Dumnezeu: ingerii 387
3:10).Faptul cd aceastdcunoaQterca lor este mai mare dccdt cea uman6 reiese din
prczenta lor la unele dintre sfaturile ceregti, din implicarea lor in transmiterea
revelajiei(Gal.3:19) 9i din interpretareadc catre ei i viziunilor (ca in Daniel pi
Zaharia). A fi asemhnat cu un inger poate insemna posedarca unei mari
intelepcjuni.
Aga cum ingerii posedi o mare cunoagtere,insi nu $i omnjscienti, ei dispun gi
-
de o putere mare gi supraomeneasci, dar nu de omnipotenfi. Existenla marii
puted a ingerilor este aratatd in trei modr"rri in Scripturd:
1. Prin titlurile atribuite cel puJin rrnora dintre ei - dregdtorii, puteri, domnii,
s t ; p l n i r i . s c a u n ed e d o m n i i .
2. Prin afirmalii directe; de exemplu: ,,ingerii, care sunt mai mari in tdrie pi
putere [decAt oamenii]" (2 Pet. 2:77); ,,Binecr"rvAntafipe Domnul, ingerii
Lui, care sunteti tari in putere, care irnplinili porr-rncileLui qi care ascultali
de glasul cuvAntului Lui" (Ps.103:20).
3. Prin efectele atribuite inflnentei gi aclir.rnii lor vezi 2 Cronici 32:21; Fapte
12:7-11; 9i disculia noastrd despre activit6lile ingerilor (p. 389-390).
Aceastd mare putere este derivate dc la Dumnczeu gi iugcrii riman
dependenli de El pentru a o exercita. Ei sunt limita{i la a ac}iona doar in cadrul
limitelor permisiunii Lui. Ceea ce este adevdrat chiar pi cu privire la Satan, a cirui
capacitatede al chinui pe Iov a fost ingr;diti de voia Domnulrri (Iov 1:12;2:6).
Ingerii Iui Dumnezeu actioneazi doar in vederea indeplinirii poruncilor lui
Dumnezeu.Nu existd nici un caz in carc ei si fi actionat inclependent.Doar
Dumnezeu rcalizeazd,miraculosul (fs. 72:181.in c.rlitatea Jor clt ireaturi inqerii
sunt suputi tuturor Iimitdrilor lumii create.
Modulin care sunt organizati
Uneori au fost elaborate scheme destul de complicatc cu privire la organizarea

ogtirilor ingeregti. Existd foarte pufine informalii categorice gi clare cu privire la
acestsubiect. $tim cd existi arhangheli, care in mod evident au un statut superior
celui al ingerilor obignuili. Terrnenrrl este folosit doar de doui ori in Biblie, in
l Tesaloniceni4:16 9i Iuda 9. Doar arhanghelului Mihail ii cste nentionat numele.
Degi se crede despre Cabriel ce este un arhanghel, niciieri in Biblie cl nu este
identificat ca atare. Nici nu ni se spune cAli arhangheli existi.
S-au fdcut incercdri de a se inventa un tipar organizatoric plccAnd cle la
intrebuinlarea de cdtre Pavel a divergilor termeni, cum sunt dregitorii, puteri,
scaunede domnii. in timp ce ace$ti termeni pot desemna diferitc frr-ncqii,nu existi
nici o modalitate prin care si se poate descoperi daci ei irrplicd vreun sistem dc
orgamzare.
Heruvimii gi serafimii prezinti probleme speciale, deoarece nu se face nici o
afirmalie cu privire la relalia lor cu restul ingerilor. Existd o singurd mentronarc a
serafimilor: Isaia 6:2-3 ii reprezintA inchin6ndu-se lui Dumnezeu. Hcruvimii, pe
de alti parte, sunt mentionati extren de frecvent; ei sunt descrigi ca nigte fiinle
careau o infifigare aseminetoare cu ceea a oarnenilor, av6nd aripi gi slujindu-L pe
Dumnezeuintr-un mod special (Num. 7:89;1 Sam. 4:4;2Sam.6:2; ps. g0:1;99:t
388 CefaceDumnezeu
etc.).Cand Adam gi Eva au fost izgonili din gridina Edenului, Dumnezeua pus
nigteheruvirni cu o sabieinvepdiati sdpizeascdpomul viefii (Gen.3:24).
Au existat diferite speculatii referitoare la serafimi gi heruvimi. Unii au
argumentat ci heruvimii trebuie si fie identificali cu serafimii.r3Augustus
Strong a sustinut ci ei nu trebuie luali ca fiinte reale,superioarein rang omului,
ci ca nigte ,,aparilii simbolice,menite sd reprezinte o umanitate rdscumpirate,
dotate cu toate inzestrerile pe care creaturile le-au pierdut prin cddere, gi
alcdtuite si fie locul de sdligluire al lui Dumnezeu".la ln absenla datelor
concludentese pare cd esteinutil se se speculeze.Cea mai prudente pozilie este
sd se considere ce serafimii gi heruvimii se aflA printre creaturile spirituale
desemnateprin termenul general tnger.-Eiar putea fi ingeri cu functii speciale,
sau ar putea fi un tip specialde ingeri. In orice caz, noi nu putem presupuneci
atat caracteristicileserafimilor,cAt gi cele ale heruvimilor pot fi atribuite tuturor
firgerilor. Iar in ceeace privegte rangul lor, noi nu gtim dacd existd intr-adever
asemenearanguri.
Termenidificili
Existedoi termeni dificili caremeriti o atentiedeosebiti: ,,fiii Iui Dumnezeu"

gi,,ingerul Domnului". In Geneza6:2 citim ce ,,fiii lui Dumnezeu" gi-au luat
nevestedintre ,,feteleoamenilor". Unii cercetdtoriau ajunsla concluziace acegti
fii ai lui Dumnezeu au fost in realitate ingeri care s-au impreunat cu femei dind
nagtereunei rase de oameni puternici. Printre argumenteleinaintate in favoarea
acesteiinterpretdri se afld faptul cd gi in alte locuri din Scripturd se face referire
la ingeri caresunt numiti fii ai lui Dumnezeu(Iov 1:6;2:1;38:7)9i ce dupd catese
pare in vremurile aceleatriia pe pemant o rasd supraumand(v. 4). Pe de alti
parte, faptul ce exista gi o mare stricdciune,carel-a nemullumit atat de mult pe
Dumnezeu incat a provocat potopul, a dus la sugestiacd fiii lui Dumnezeu
puteau fi de fapt ingeri cezud. inse teoria ce ingerii (fie buni, fie rii) s-au
irnpreunat cu femei gi au dat nagtere la copii contravine celor invelate de Isus
despre ingeri (Matei 22:30). in lumina acestor lucruri, interpretarea care
considerdcd ,,fiii lui Dumnezeu" din Geneza6:2sunt de fapi fiii lui Setcares-au
impreunat cu descendentepeganeale lui Cain pare se preiinte o dificultate mai
mici. Cu toate acestea,este imposibil sA se sustind cu un grad mare de
certitudine aceastealternativesau oricarealta. Estenecesarse seconchidecADur
Fi simplu nu existd suficiente dovezi pentru a demonstra o teorie sau ;lta
folosind acestpasaj ca sursd de informalii cu privire 1aingeri. Acest lucru nu
trebuie consideratun caz de ,,demitizareevanghelicd",cum s-a sugeratde cetre
autorul unei pledoarii recentein favoareainterpreterii tradilionale carespune cd
,,fiii lui Dumnezeu" din Geneza6:2 sunt ingeri.lsEstenumai scepticismin fala
unor dovezi insuficiente.
Ne confruntdmde asemeneacu problemaidentitdtii ,,ingeruluiDomnului". in
13. Patrick Fairbaim, The Typologyof Scriphtle, Philadelphia, Daniels and Smith, 1852,p. 187-202.
14. Augustus H. Strong, SystcmaticTheology,Westwood, NJ., Revell, 1907, p. 449.
15. Willem A. Van Gemeren, ,,The Sons of God in Genesis 6:1-4 (An ExamDle of Evaneelical
Demythologization?)" , Wesh inslcrThcologica! Iounal 43,1987,p.320-348.
Agentiispecialiai lui Dumnezeu:ingerii 389
Vechiul Testament sunt numeroase referiri la ingcrr-rl Domnului sau ,,ingerul lrri
Dumnezeu" (Gen. 16:7-14; 18; 22:11, 14-15; 24:7, 40; 32:24-20;48:15-16; Ex. 3:2;
74:19;23:20-23;32:34-33:17; Jud.2:1, 4;5:23; 6:II-2{ I3:3 etc.).problema consti in
faptul cd in tinp ce existd nLrmeroasc pasaje in care ingerul Domnului este
identificat cu Dumnezeu, existe multe altele in care cei doi sunt firnge separarc.
Exemplede pasaje in carc cei doi sunt reprezcntati ca fiincl r-rnagi aceeagipeisoani
sunt Genesa3l:11 9i 13, unde ingerul Domnului spune: ,,Eu sr.rntDumnezenl din
Betel",9i Exodr-rl3:2 9i 6, unde ingcrul Domnului ii spune lrri Moise: ,,Er-rsunt
Dumnezeul tatilui tdr.r".Exemple de pasaje in care se face o distinc(ie intre cei doi
sunt Genesa 16:11,unde ingerul Domnuhri ii spune lui Hagar: ,,Domnul a auzit
mAhnirea ta", qi Exodnl 23:20, unde Domnul ii spune poporuh.ri Israel ,,Iati, Er.r
trimit un inger inaintea ta." Existi trei interpretdri principale in legAturd cu
,,ingerul Domnului": (1) el este doar un inger cu o insdrcinare speciali;12) el este
Dumnezeu insugi vizibil temporar sr-rbo formi asemindtoare cu cea a omului; (3)
el este Logosul, o viziti temporar.l preincarnatd ficuti de a doua persoani a
Trinitdlii.r6 In timp ce nici una dintre aceste interpretdri nu este pe deplin
satisfecdtoare, finind cont de afirmajiile care au fost ficute cr-r privire la
identitatea acestui inger, cea de-a doua interprctare pare a fi cea ll1ai adecvatA.
Acolo unde existi distinctii evidente intre Dumnezeu gi ingerul Domnului,
Dumnezeu Se referi la EI insr"rgila persoana a treia. Agadar nr-r estc posibil ca
plecAnd de la natura ingerrrlui Domnr-rLri si facem deduclii care si poatd fi
aplicatein cazul tuturor ingerilor.
ActivitatiIe ing eriIor
ingerii il lar.rdd 9i il gtorifici continuu pe Dumnezeu (lov 38:7; ps. 103:20;

, . -1-
148:2;Apoc. 5:7I-12;7:I1;8:1-4). in timp ce aceastdactivitate se desfigoard de
obicei in prezenJa lui Dumnezeu, cel pr-rlin o dath ea a avut Ioc pe pdnAnt _ la
nagterea lui Isus ingerii cintau: ,,Slavalui Dumnczcu in IocuriJeprea inalte,,(Luca
2:13-74).
2. Ingerii reveleazd gi comunici omului mesajul lui Dumnezeu. Aceastd
activitatese potrivegte cel mai bine cu semnificalia cuvAntului ilgcr. ingerii lucrau
mai alesca mediatori ai Lcgii (Fapte 7:b3;GaL 3:79;Evr. 2:2).Cu toate cd nr-rsunt
menJiona{iin Exodrrl 19, Deuteronom 33:2spune: ,,Domnul a venit... din niilocul
zecilor de_mii de sfingi." Acest pasaj obscur ar putea fi o aluzie la mijlocirea
ingerilor. Degi nu se spune despre ei cd ar fi indeplinit o funcjie similari in cadrul
noului legdment, Noul Testament ii infetigeazd frecvent ca mesageri ai lui
Dumnezeu.Gabriel a apdrut in faJalui Zaharia (Luca 1:13-20) a Miriei
9i lluca
1?6-38).Ingcrii i-au vorbit de asemenealui Filip (FapteE:26),lrri Corneliu (Faptc
10:3-7), lui Petru (Fapte 11:13;12:7-11)9i lui pavel (Fipte 2Z:23).
3. Ingerii ii sh"rjescpe credinciogi. Aceasta include gi
* lxotejarea acestora. irr
Bisericaprimari un inger a fost cel care i-a eliberat pe apoitoli (Fapte 5:19) mai
9i
iarziu pe Petru (Faptc 12:6-11)din incl.risoare.psalmistr.rla expcrimentat purtarea
de grijd a ingerilor (Ps. 34:7^;9\:17). Totugi principala loi h.rcrare arc loc in
domeniul ncvoilor spirituale. ingerii manifestd un mare interes pentru br-inastarea
16.Wilson, ,,Angel",p. 134.
credinciogilot bucurAndu-sela convertireaacestora(Luca 15:10) slujindu-i in

9i
nevoile lor (Evr. 1:14).ingerii sunt spectatoriivietii noastre (1 Cor. 4:9); 1 Tim.
5;21),qi sunt prezenli in locul de adunare al Bisericii (1 Cor. 11:10).La moartea
credinciosuluiei il duc pe acestain locul binecuvantat(Ltca 1,6:22).
4. Ingerii executd iudecata asupra dugmanilor lui Dumnezeu. ingerul
Domnului a adusmoarteaa 185.000de asirieni(2 imp. 19:35)gi a copiilor lui israel
pand in momentul in care Domnul i-a spus sd-giopreasci mAna la Ierusalim
(2 San.24:16). ingerul Domnului a fost cel care i stit intre poporul lui Israel si
egipteni (Ex. 14:19-20);rezultatul a fost eliberarea israelitilor si nimicirea
egiptenilorlaMareaRogie.Un ingeral Domnuluil-aomor6tpeirod (hapte12;23).
esteplind de profelii referitoare Ia judecati careva fi infiptuiti
!a{ea {fgcflnsei
de ingeri (8:6-9:21;16:7-17;19.71-14).
5-.Ingerii vor fi implicali h ceade-a doua venire.Ei il vor hsoli pe Domnul
^
cand va reveni (Matei 25:31),la fel cum au fost prezenti la alte evenimente
semnificativedin viaJalui Isus,inclusiv la nagterea,ispitirea inviereaLui. Ei vor
9i
despdrli grAul de neghini (Matei 13:39-42).CristoJ ii va rrimite pe ingeri cu
sunetulunei trAmbileca sd-iadunepe cei alegidin celepatru vantud (Matei 24:31;
cf. L Tes.4:1,6-17)
.
Cum rimAne cu credinla in ingerii pizitori, cu ideea cd fiecarepersoand sau cel
pulin fiecare credincios are un anumit inger care i-a fost atribuit & si ii poarte de
griid 9i sa insoleasci in aceastdviald? Aceasteidee a fdcut parte din credinla
populari iudaicd din vremea lui Cristos gi a hecut in gAndireacreEtini.lTDoud
textebiblice sunt citateca dovadd a etstentei ingerilor pezitori. Dupe cea chemat
un copil Si l-a pus sd stea in mijlocul ucenicilor,Isui a spus: ,,Feri1i-vdsi nu
defdimali nici mdcar pe unul din acegtimicufi; cici vi spun cd ingerii lor in ceruri
vdd pururea fala Tatelui Meu care este in ceruri,,Gr4itei te:lO). Cdnd sluinica
Rodale-a spus celor din casi ci Petru se afld la poata, ei au spus: ,,Esteingerul
Iui!" (Fapte12:15).Acesteversetepar sdindice faptul ci irxgerii;unt insarcin;Hcu
pazaindivizilor.
Altundeva in Biblie ciiim insA cd credinciogii au fost insoliti, proteiati
9i
incurajali nu numai de un sinqur inger, ci de mai multi. Etisel aftsiinconlurit
de mulli cai gi care de foc (2 imp. 6:17);Isus ar fi putut chema douisprezece
legiuni de ingeri; mai multi ingeri au dus sufletul lui Lazdr in sAnullui Avraam
(Luca 16:22).Mai mult decatataL atunci cAndS-areferit la ingerii celor mici Isus
a-specificaifaptul ciacegti ingeri se afle in prezentaTatdlui. Aceastasugereazd
cd ei sunt mai degrabd nigte ingeri care se inchini in prezenta lui Durinezeu,
decdtingeri carepoartd de grijd fiecdrui om din aceastelume. iReplicala spusele
Rodeireflecti conceptiapopulareiudaici, gi anumecd ingerulpizitor seimdnd
cu persoana pe care o slujegte.Dar o relatare care aratX ci anumiti ucenici
credeau in existenta ingerilor pezitori nu investegte aceastd credinfi cu
autoritate..Unii cregtini au incd conceplii gregite sau confuze cu privire la
qlverse subrecte.h absenta unui material didactic corespunzitor
trebuie sd
conchidem ci nu existi dovezi suficiente in favoarea existentei ingerilor
Dazitori.
A. J. Maclean, ,,A^gels", in Dictiofiaryofthe ApostolicCh rch, ed. JamesHastings,New york,
^17.
Scribner,1916,vol. 1, p.60.
Agen(ii speciali ai lui Dumnezeu: ingerii 391
Ingeriirii
Statutuldemonologieiin prezent
Se pune problerna unde anume si se includi subiectul referitor la ingerii rdi.

Dacd ne ocupim de ei atunci cAnd examindm problema ingerilor buni, s-ar crea
imprcsia ce sugerim un anumit paralelism. De vreme ce ingerii buni au fost
tratati in cadrul accstui subcapitol datoritd relaliei lor evidente cr.r providenfa
divind, nu sunt ingerii rii mai degrabi nelalocul lor aici? Nu ar fi mai potrivit se
ne ocupim de acest subiect atunci c6nd studiem pdcatul? Totugi, discutarea
problemei ingerilor r;i in cadrul acestui subcapitol este justificati din doud
motive. In prirnul rAnd, ingerii rii irebuie studiali intr-o stransd conexiune cu
ingerii buni deoarece ei au aceeagiorigine, 9i multe din cele spuse despre ingerii
buni sunt adevirate gi cu privire la cei rdi. Sunt aspecte valabile pentru tofi
ingerii in general. Ingerii buni incd mai sunt ceea ce au fost ingerii rdi odatd. in
al doilea rAnd, providenla lui Dumnezeu este umbritd de problema rdului. $i de
vrene ce tocmai am discutat problema riului, pare inlelept si tratim subiectul
legat de demoni gi Diavol aici. Ne vom referi din nou la acegti agenti rii atunci
cAnd vom discuta despre pecat $i ispiti 9i cAnd vom studia amenuntit doctrina
despre lucrurile de pe urmi; insd ei nu pot fi ignorati intr-o asemenea
conjuncturd.
Teologii au manifestat recent tendinta de a restructura teoriile despre
demoni gi Satan. O asemenea incercare a fost firegte gi programul de demitizare
al lui Rudolf Bultmann, despre care s-a vorbit mai devreme in acest capitol.
Potrivit acestei conceptii gi a altora asemindtoare cu ea, demonii sunt doar
nigte elemente mitologice extrase din cultura vremii respective. in particular, se
credecd imaginea biblici despre demoni reflectd influenla mitologiei persane.
Oricai de atrdgdtoare este in aparente aceastd idee, ea nu Jine cont de faptul ci
gdndirea cregtini nu congine nimic din dualismul obignuit al gandirii persane.rs
Diavolul qi demonii nu sunt o fortd contrard lui Durnnezeu gi independentd;
existenta lor este derivatd din Dumnezeu, chiar dach aceaste existente este
acum denaturate gi in conflict cu sursa ei. Astfel teoria care consideri cd
punctul de vedere biblic despre demoni are o origine persand este in mare parte
plini de fisuri. Iar in cazul demitizirii lui Bultmann, existi un intreq set de
p r o b l e m ei n s o t i t o ar e .
O a doua abordare este depersonalizarea demonilor. Realitatea rdului in zilele
noastre nu poate fi tdgiduitd. PAnd 9i cei care resping idei ca cea a depravdrii
totale gi a pdcaiului originar deplAng nedreptatea gi lupta continui din lumea
noastre.Unii teologi cred cd tot acest rdu nu provine de Ia o sursi personald, ci
face parte din insigi structura realitdfii, 9i mai ales a realtetilor sociale din
prezent. Cuvantul clanonic este considerat mai degrabd un epitet al puternicelor
Iorfe gi structuri sociale, decAt al unor fiinle personale. Un reprezentant al celor
careadopte aceastdabordare este Paul Tillich.r,
18. Wilson, ,,Angcl", p. 135; Afrcd Edersheim,Thc Lile nnLlTines of lcstLst/rc Mrssr,?r,Grand
Rapids,Eerdmans,1945, vol. 2, p.7 48.
19. PaulTillich, Syslelri?frc
Tftcology,
Chicago,Universityof Chicago,1957, vol.2, p.27.
392 ce faceDumnezeu
O a treia abordarerecenti a problemeidemonilor esteceaa lui Karl Barth. EI
subliniaz{ antiteza dintre demoni gi ingeri.2oAcest lucru nu inseamnd ci el
trateaze cele doud subiecte in secfiuni diferite, deoarece dupd discutarea
subiectuluiingerilor el se ocupdpe scurt de demoni.El nici nu scoite in evidenli
opozitia care existeintre cele doui subiecte.Mai curAnd,ideea lui Barth esteci
demonii 9i i:rgerii nu au nimic in comun unii cu alfii. Ei nu sunt doud specii ale
unui singur gen comun, i:rgerii. Existd o aniitezi absolutd si exclusivtr intie ineeri
gi demoni. La fel cum ,,nonsensul"nu esteo speciea sensuiui,tot asademoniiiau
ingerii rii nu sunt o ramurd deosebitda ingerilor, ci ei constituierealitateacare
este condamnate, neutralizate gi respinsi de ingerii buni. Originea gi natura
demonilor sunt sub semnul neantului, haosului, intunericului.2l fi nu sunt creali
de Dumnezeu,ci fac parte din amenintareaadusdcreatieilui Dumnezeu.Ei sunt
pur gi simplu neantul in dinamica lui. problema de baze a acestei pozitii est€ ce
ea neagecaracterulconcretal riului gi al lucrurilor rele.
Origineademonilor
are puJine lucruri de spus cu privire la modul in care ingerii rdi gi-au
_ _Biblia
dobAndit caracterul lor moral actual, 9i inci gi mai puline cu privire li originea lor.
Am putea afla cate ceva despre originea lor urmerind cele spuse despre caracterul
lor.moral.Existbdoud pasaiestranslegateunul de altul carene informeazddespre
ciderea ingerilor rii. 2 Petru 2:4spunece ,,...n-a crulat Dumnezeupe ingerii c;re
au picdtuit, ci i-a aruncat tn AdAnc, unde stau inconjurafl de intuneric,legagi cu
lanturi-$ipdstrati pentru tudecate.,'Iuda 6 spunecd -El a pistrat pentru judecata
zilei celei mari, pugi in lanfuri vegnice,in irxtuneric,pe ingerii care nu gi-au pdstrat
vrednicia, ci gi-au p5rasit locuinta.,, Fiintele descrisein aciste doui versete sunt in
mod clar idenlificate cu ingerii care au pdcetuii gi care au aiuns se fie
iudecati. prin
urmare, ei trebuie str fie, ca gi restul ingerilor, fiinte create.
O problemtr legate de acesteversete este faptul cd se spune despre ingerii rii
ce au fost aruncali in Addnc, in trtuneric, pentru a fi peimli pdne la judecatd.
Acest lucru i-a determinat pe unii se emitl speculafiaci exisid doui clase de
ingeri cizufi, cei care sunt tnchigi gi cei care sunt liberi sd-si continue activitatea
rea in lume. O alti posibilitateestecd acestedoud verseteiescriu stareatuturor
demonilor.Faptul cd cea de-a doua posibilitateestecea corecteeste sugeratde
restulversetelordin 2 Petru,capitolul 2. in versetul9 petru spunecd ,,Dorinul 5tie
si izbdv.eascd din incercarepe cei cucemici,gi sepestrezepe cei nelegiuili ca sj fie
pedepsiti in ziua iudecdfii". Acest limbaj este aproape identic cu cel folosit in
versetul 4. Observati cd restul versetelor(v. 10-22)sunt o descriereo activitdlii
picitoase continue a acestor oameni nelegiuili care sunt
tinuli sub judecatd.
Tiagem concluzia ci asemenealor, degi aruncali in AdAnc, in intuneric, ingerii
cizufi au suficientd libertate pentru a-gi continua activiteule lor rele.
Demonii, prin urmare, sunt ingeri creagide Dumnezeu gi au fost inilial buni,
dar au pdcetuit,devenind astfelrdi. Nu gtim exactcand anume a avut loc aceaste
20. Barth,ChutchDopnatics,vol,3, partea3, p.520.
21. Ibid., p. 523.
Agen[iispecialiai lui Dumnezeu:ingerii 393
rdzvrdtire,dar trebuie si fi avut loc intre momentul in careDumnezeua isprivit

creatiagi a declarat-o ,,foartebund" gi perioada in care a avut loc ispitirea gi
cddereaomului (Gen.3).
Capebniademonilor
Cepetenieiacestoringeri cezuli i sedd in Scripturi numele de Diavolul. El esie

cunoscutFi sub numele de Satan.Numele ebraic lllQ (safan)derivd de la verbul
]09, care inseamnd a fi sau a actiona ca un adversar.22 Prin urrnare, el este
oponentlrl,cel care se opune cauzeilui Dumnezeugi poporului lui Dumnezeu.
CuvAntul grecesclarav sau Eolsvaeeste o transliterarea acestuinume ebraic.
Termenulgrecesccel mai comun pentru Satan este 6ldpor,oq (diavol, adversar,
acuzator).Este de asemeneafolosit termenul rarriycop (pirAg - Apoc. 12:10).Mai
exisie9i alti cativa termeni care sunt folositi mai rar: ispititorul (Matei 4:3; 1 Tes.
3:5),Beelzebul(Matei 12:24,27; Marcu 3:22;Luca 11:15,19), vrijmagul (Matei
13:39), Cel reu (Maiei 73:79,38; 1 Ioan 2:13;3:12;5:78),Belial (2 Cor. 6:15),
potrivnicul (1 Petru 5:8),ingelitorul (Apoc. 12:9),rnarelebalaur (Apoc. 12:3),tatil
minciunii (loan 8:44), ucigagul (loan 8:44),picdtosul (1 Ioan 3:8). Toli acegti
termeni transmit ceva despre caracterulqi activitatea Diavolului. Cu toate ci
Diavolul nu estenumit demon in mod explicit in Scripturi, esteclar cd Isus l-a
identificatpe Satancu Beelzebul,prinJul demonilor (vezi relatdrileparalele din
Matei 12''22-32; Marcu 3;22-309i Luca 11:14-23). Faptul cd Sataneste un demon
este de asemeneasubintelesin Luca 10:17:20,unde scoatereademonilor
semnaleazdinfrAngerea lui Satan. Cei care erau posedati de demoni erau
caracterizatidrept ,,apdsatide Diavolul" (Fapte10:38;cf. Luca 13:16).
Diavolul este,agacum aratdSinumelelui, angajatin a seopune lui Durnnezeu
qi lucrdrii lui Cristos.El faceacestlucru mai alesprin ispitireaomului. Acestfapt
esteardtat in relatareaispitirii lui Isus, in pilda neghinei (Matei 13:24-30)9i in
relatarea picituirii lui Iuda (Luca22:3).(Vezide asemenea gi Fapte5:3;1Cor.7:5;
2 Cor.2:11; Efes.6:17;2Tin:..2:26.)
Unul dintre mijloaceleprincipale folosite de Satanesteingelitoria. Pavel ne
spunecdSatansedeghizeazdin inger de lumini, 9i cd slujitorii lui apar in postura
unor slujitori ai dreptelii (2 Cor. 11:14-15).
Faptul cd el se folosegtede ingeldtorie
estementionatgi in Apocalipsa12:9gi 20:8,10.El ,,aorbit" rninteanecredinciogilor
caei ,,sdnu vadd strdlucindlumina Evanghelieislaveilui Cristos,careestechipul
lui Dumnezeu"(2 Cor.4:4).El li se opune cregtinilor9i ii impiedici in stujirealor
(1Tes.2:18)folosind chiar dureri fizice in acestscop (probabilcd acestlucru vrea
sa-r spuna gl 2 !.of. Izi/ ).
in ciuda puterii lui, Satanestelimitat. Dupd cum am menlionat deja,el nr.ri-a
putut face nimic lui Iov din ce nu i-a fost permis in mod expres de cetre
Dumnezeu.Ite poti impotrivi cu succes9i el va fugi (lac.4:7;vezi giEfes.4:27).El
poatefi pus pe fugd, insi nu prin putereanoastre,ci nr-rmaiprin putereaDuhului
SfAnt(Rom.8:26;1 Cor.3:16).
22. FrancisBrown, S. R. Driver gi Charles A. Bdggs, Hebrew and English Lexicon of the Old
Testament,
New York, Oxford University,1955,p.966.
ActivitaliIe demonilor
in calitatede supugiai lui Satarydemonii indeplinesclucrarealui in lume. Din

acestmotiv sepoate presupune ce ei practicAtoate formele de ispitire gi ingelitorie
folositede acesta.Ei aduc boli: mulenie (Marcu 9:12),surzenie$i mutenie (Marcu
9:25),orbire gi surzenie (Matei'l2tZZ\, convulsii (Marcu 1:26j9:20j Luca 9:39),
paralizie (Fapte 8:7). $i ceeace estemai important, ei se opun cregterii spirituale a
oamenilorlui Dumnezeu(Efes.6:12).
Posedareademonice
Exemplelor de posedare demonicd li se dd o aientie deosebite in relatdrile

biblice. Expresia tehnice este ,,a avea un demon,, (6crpduLovElto) sau ,,a fi
demonizat" (6crpoui(opar.). Uneori gdsimexpresiica ,,duhuri necurate,,(Fapteg:7)
sau ,,duhuri rele" (Fapie19:12).
Manifestirile posederii demonice sunt diverse. Am semnalat deia cAteva
probleme fzice pe care le cauzeazi demonii. persoanaposedatdpoate cepetao
putere neobignuitd (Marcu 5:2-4),str aclionezeintr-un mod biiar, cum ar fi
umblareain pielea goali 9i locuitul printre morminte (Lucag:27),sau poate avea
un comportament distructiv fald de sine (Matei U:15; Marcu 5:5). Evident ci
existAdiversegrade de posedare,de vreme ceIsus a vorbit despreduhul riu care
,,seduce9i ia cu el gapteduhuri mai rele decAtel,, (Matei 12;45).Elementulcomun
tuturor acestorcazuri este ci persoanaimplicatd estedistruse fie din punct de
ved€re fizic, fie emolional sau spidtual. Se pare ci demonii erau in stare sA
vorbeasci,folosindu'seprobabil de voceapersoaneiposedate(de ex.,Matei g:29,
'J,:24,
31;Marcu 26, 34;5:7,9, 10;Luca 4:4'1,;
B:28,30).Separe ci demonii pot locui
gi in animale (vezi relatdrileparaleledespreincidentutcu porcii _ Matei g;
Marcu 5; Luca 8).
Este demn de remarcat faptul cd scriiiorii biblici nu au pus toate bolile pe
seamaposeddrii demonice. Luca relateazd ce Isus a fdcut deosebire intre doud
tipuri de vindecare:,,Iad ce scot dracii gi sivArgescvindecdri astdzi gi mAine,,
(Luca13:32).O distinclie similari sefaceiroMaiei 10:8;M arot1,:34;6:13; Lluca4:40-
41;9:1.Nici epilepsianu eraluati drept posedarcdemonicA.Citim in Matei 1Z:15-1g
cd lsus a scosun demon dintr-un epileptic, dar in Matei 4:24seface deosebireintre
epileptici (precum gi paralitici) 9i demonizali. in cazul multor vindecdri nu se
mentioneaztrdemonii. In Matei, de exemplu, nu se mentioneaza scoaterea
vreunui demon la vindecarearobului sutagului(8:5-13),a femeii cu hemoragia
carelinea de doisprezeceani (9:19-20), a celordoi orbi (9:22-30),
a omului cu milna
uscate (12:9-14)9i a celor care au atins poala hainei lui Isus (14:35_36). in
particulal lepra se pare ce nu a fost niciodatdpusdpe seamademonilor.
I.sus scos fdrd a pronunta o formuld complicatd. El le-a poruncit pur
. 3 fernonii
9i simplu se iase afarX (Marcu 1:25; 9:25). El a atribuit scoatereademonilor
Duhului lui Dumnezeu (Matei 12:28)sau degetului lui Dumnezeu ftuca 11:20).
Isus i-a investit pe uceniciiSdicu autoritateaJe a scoatedemoni (Matei 10:1).Dar
ucenicii aveaunevoie de credinli ca sd reugeascd sd scoatddemoni (Matei 17:19-
20). Rugdciuneaeste de asemeneamenlionataca o cerinte (Marcu 9;29).Uneori
Agenfii speciali ai lui Dumnezeu: ingerii 395
era nevoie de credin{a unei a treia persoane (Marcu 9:23-24; cf. Marcu 6:5-6).
Alteori demonii erau scogi dintr-o persoand care nu-gi exprinase dorin(a de a fi
vindecati.
Nu existd nici r.m motiv sa se creade ci poscdarea demonich este ceva de
domeniul trecutului. in culturile mai putin dezvoltate mai ales, dar nu numai,
existd cazuri care par a fi explicabile doar pe aceastdbazd. Cregtinul ar trebr.ri si
fie vigilent in ceea ce privegte posibilitatea aparigiei posedirii demonice in zilele
noastre.In acelagi timp ins5, nu trebuie ca fenomenele fizice gi psihice aberante sd
fie puse prea repede pe seama poseddrii demonicc. Asemenea lui Isrrs qi a
scditorilor biblici care au fdcut deosebire intre cazurile de posedare gi alte
afectiuni, Fi noi ar trebui sd testdrn duhurile.
in ultimii ani a existat o innoire a interesului fa(d de fenomenele legate de
posesiunea demonice. Ca o consecinta, r-rnii creqtini ar putea sd ajungd se o
considere manifestarea primordiald a forfelor rdului. in realitate, Satan, marele
ingeldtol ar putea sd incurajeze interesul fali de posesiunea demonicd in speranla
cA creStinii vor deveni mai neatenti fali de formele mai subtile de manifestare a
puterilor riului.
Destinullui Satansi al demonilor
Reieseclar din Biblie cd o lupti serioasd gi intensd are loc intre Cristos gi cei
care II urmeazd pe El, pe de-o parte, gi Satan gi forfelc lui, pe de alte parte.
Dovezile in favoarea existenlei acestei lupte cuprind relatarea ispitirii lui Isus
(Matei 4:1-11), pasajele ce consemneazd intalnirile lui Isr-rscu demonii gi multe
altele (de ex., Luca 22:37-34; Gal. 5:16-17; Efes. 6:10-20). tspitirea lui Isus a
reprezentato primd victorie asupra Iui Satan. Alte anticipiri ale victoriei finale se
gisescin Luca 10:18;Ioan 72:3I; 74:30;16:11;Romani 16:20iEvrei 2:14-15;1 Ioan
2:13;3:8;5:18. Apocalipsa 12 descrieun rdzboi in cer intre Mihail gi lngerii h-ri,pe
de-o parte, gi Satan gi ingerii lui, pe de alta parte, un rezboi care are ca rezultat
azvArlirea p-e Pdmant a lui Satan, in urma cdreia acesta ii atacd pe Cristos gi
BisericaSa. In Apocalipsa 20 citim ci Satan va fi legat pentm o mie de ani (r'.2),
iar apoi va fi ldsat liber pentru o vreme inainte de a fi aruncat pentru totdeauna in
iazul de foc Ai pucioasd (v. 10). Isus aratd ce aceastava fi gi soarta ingerilor lui
Satan(Matei 25:41).
Bdtela decisive in rdzboiul dintre bine gi rdu a fost datd gi cAgtigati de Cristos
pdn actul rdstignirii gi al invierii Sale.Satan a fost infrAnt qi, cu toate cd el continui
si se lupte intr-un mod disperat, soarta lui a fost pecetluiti. Cregtinr-rlpoate se se
simtd linigiit, gtiind cd el nu trebuie sd fie infrdnt in nici una dintre intAlnirile lui
specificecu Satan(1 Cor. 10:13;1 Ioan 4:4).
Rolul doctrinei despre ingeri
OricAt de obscurd 9i de ciudatd ar putea si li se pard unora accastd credinl5 in

ingeri buni gi ingeri rdi, ea are de jucat un rol semnificativ in viala cregtinului. Existi
mai multe beneficii care trebuie extrase din studiul nostru despre acest subiect:
396 ce faceDumn€zeu
1. Este o mangaiere9i o incurajarepentru noi sd realizim faptul ce existe

agenli invizibili, numerogi gi putemici, care sunt gata se ne aiute in problemele
noastre.Ochii credinJeisunt pentru credinciosceeace a fost viziunea ingerilor
pentru sluiitorul lui Elisei (2 imp. 6:17).
2. Lauda gi slujireape careingerii o aduc lui Dumnezeune aratdfelul in care
trebuie si ne comportdm acum 9i sunt o revelare a activiteui pe care o vom avea
in viala de dincolo, tn prezenlalui Dumnezeu.
3. Studiereaacestuisubiectne facesi ne ddm seamacd pAnesi inqerii careau
fost aproapede Dumnezeuau cedat ispitei gi au c;zut. Acestluiru tlbuie sAne
determine,,sdLudmseamasenu c5dem" (1 Cor. 10:12).
4. Faptul cd gtim de existenfaingerilor rtri este de folos pentru a ne face
vigilenJiin fala pericolului ispitei carepoatese vind din parteafbr;elor sataniceqi
a subtilitd{ii ei, 9i ne dd informaJii cu privire la unele din modurile in care lucreazd
Diavolul. Trebuie si fim pugi in gardd in fala a doud extreme. Nu ar trebui si il
luim prea ugor pe Diavol, ca se nu trecemcu vedereapericolele.Iar pe de altd
parte, nu ar trebui nici sd avem un interes prea mare pentru el.
5. Primim incredereprin realizareafapiului ca, oricAtsunt de putemici Satan
-
9i complicii sdi, existi anumite limite stabiliie pentru ceeace pofei sd facd.Din
acestmotiv noi putem, prin harul lui Dumnezeu,si ne impotrivim lui cu succes.
9i putem gti cAinfr6Lngerea lui ultimi estesigurd.
Umanitatea
21. Introducerela doctrina despreumanitate
22. Orlglneaumani6!ii
23. Ghlpul lui Dumneieuln om
24. Naturaconstitutionalea omului
25. Universalitateaumanitilii
6)41
A)L
lntroducere
la doctrinadespreumanitate
lmportanladoctrineidespre umanitate
Reprezenteriale omului
Omulca masine
Omulca animal
Omulca fiintdsexuala
Omulca fiinteeconomic6
Omulca marionetd a Universului
Omulca fiintdliberd
Omulca fiinldsociala
Conceplia crestinadespre om
lmportanladoctrineidespreumanitate
La un seminar de homileticd, profesorul tinea o expuneredespre diversele

pirli ale predicii. CAndvorbeadespreintroducere,el a afirmat extrem de ap6sat:
,,lntroducereaeste cea mai importante parte a predicii.,, CAnd s-a ocup;t de
cuprinsul predicii, el a declarat: ,,Cuprinsul este cea mai importante parte a
p^redicii."Aborddnd partea de incheierea predicii, el a spus plin de seribzitate;
,,hcheiereaesteceamai importanteparte a predicii." in celedin urmi, un student
incurcati-a pus urmetoareaintrebare care se afla in mintea multora din clas6:
,,Cumesteposibil ca fiecaredintre cele trei pdrti sd fie ceamai importanti?,, Cu
ribdare,profesorulle-aexplicatcd,indiferentceparte a predicii pregitegtecineva
la un moment dat, aceaparte esteceamai importante- il1acelmomort.
Doctrineleteologieicregtinesunt intr-o relaliesimilari una cu cealaltd.intr-un
anumit fel, fiecaredoctrind estecea mai importante atunci c6nd estedezbdtute.
Dar problemanu selimiteazala at;t. in felul ei, fiecaredoctrind (saucel pulin cele
mai multe dintre ele) esteceamai important;. Doctrina despreScripturi estecea
mai importanti din punct de vedereepistemologic.DacdDumnezeunu ni S-arfi
revelat9i nu ar fi p;strat acearevelatiein Scriptura,noi nu am gti desprenevoia
noastregi desprerdspunsulla aceastinevoie.DoctrinadespreDumnezeuestecea
mai importantadin punct de vedereontologic,deoareceDumnezeuesterealitatea
ultimd, sursa gi suslindtorul tuturor lucrurilor. Doctrina despreCristos este cea
mai importante din perspectivariscumpdririi noastre,deoarecefdrd incarnarea,
399
400 Umanitatea
viala, moarteagi lnvierealui cristos nu ar existao bazepentru mantuireanoastrd.

Doctrina despre mantuire esteceamai importanid din punct de vedere existenJial,
deoarece ea are de-a face cu transformarea reald a vielilor noastre, a existentei
noastre.Doctrina despre Bisericdeste cea mai importantd din punct de vedere
relational,lntrucAt ea il studiazi pe credinciosin cadrul co*unitegi cregtine.
Iar
escatologiaeste cea mai importante doctrine pentru istorie, fiindcd ne aratd
destutul nostru etern.
Existd mai multe motive pentru care doctrina despre om este deosebit de
importante:
1. Doctrina despre om este importantd datoriti rehtiei ei cu alte doctrine
creqtrnemaiore. Omul este cea mai inaltd dintre creaturile pdmAntegtiale lui
Dumnezeu. Astfel, studierea omului ne aduce o inlelegere deplind a felului in
care
lucreazd Dumnezeu gi, tntr-un sens,o inlelegere a lu'l Dumiezeu insugi, finaci
ii:rvifdm ceva despre Creator vdzdnd ce a 1e9it din m6inile Lui. Iar in urrna
studierii omului invdldm mai multe despre b,r-rr"r"r, decAt prin cercetarea
oricirei alte creaturi.Cdci numai despreom se spune in Biblie c{a fost ficut
de
Dumnezeudupd chipul gi asemlnare; Lui (Gen.'1:26-22). Astfel, dintr-un studiu
asupra omului ar trebui sd dobAndim indicii clare cu privire la natura lui
Dumnezeu.ln mdsurain carecopiaseamini cu originatui,ioi ii.,om inl"tege
pe
Dumnezeu mai complet in urmi studierii celei mai-inalte creaturi
^ .Doctrina despre om arunce de asemeneamulte lumine asupra persoaneilui
Crisios,intrucat Biblia invafd ci ceade-a doua persoanda tinildliia imbricat
o
natura umane. Ceea ce inseamndce pentru a intelege natura lui Cristos
este
necesardo infelegerea naturii umane.Trebuieinsd sd ne asigurdmci distingem
ornul original, sau omul aga cum a iegit el din mdna lui D'umnezeu,de
omul
existential,sau empiric, agacum il gdsimin prezentin lume. Metoda teologicd
se
potriveste aici in ambele sensuri. In timp ce studierea invifiturii
biblice cu
privire la om ne va da o tntelegerea natuiii umane a lui Isus, studierea
naturii
umane a lui Isus ne va da o inlelegeremai completea ceeace trebuie si fie omul
de fapt.
qefarte, doctrha. despre om este irx mulie privinte poarta spre studiul
,.I41i
a.ltor doctrine cu carelegeturanu esteatat de evidenti.r Dice Dumnezeunu l_ar
tr creatpe om, probabil ci nu ar fi existatnici incamaregi nici ispdgire.
Nu ar fi
existat nimeni de regenerat 9i de
;'ustificat, 9i prin urmare nici nevoia de
regenerare9i justificare.cu sigurante cd nu ar fi existat credinciosiindividuali
caresi constituieBiserica.
Aceasta inseamnd ci trebuie se avem o gri.jd extraordinar de mare pentru
a
formula corectteorianoashddespreom. Coniluziile la carevom ayungea'icile vor
alecta/dactrnu chiar determina,pe cele din alte domenii ale doctrinei. Felur
in
care vom inlelege omul va da un anumit colorit conceptiei noashe cu privire
la
.::u "_T sdse facd penrru el, la felul in care s_auirfdphlir acestelucruri
:"
gi la destinul1uy9i:.
lui final. Dacdpunctul noshu de vederedesprenatura umana este
presupusatunci cand studiem alte doctrine, dacapresupunerile
9i noastreau o
influenli semnifiiativi asupra concluziilor, atunci efortul dJpus aici este
lustificat,
L lucru s-ar putea spune,firegte,(9i se va $i spune)gi desprealte doctrine,cutn
. .Acest esteceaa
isplqirii. Dar estevalabii mai alesin cazul doctrinei de;ore om.
Introducerela doctrina despre umanitate 401
intrucat aici se observe fiJig problemele gi astfel pot fi tratate in mod deschis qi
conqtient. Atunci cAnd se studiazd alte doctrine, aceste probleme sunt mult mai
greu de identificai gi de discutat in detaliu. Efortul suplimentar depus aici va
aduce beneficii considerabile.
Doctrina despre om are un statut neobignuit. Cel ce studiazi teologia este in
acelagi timp gi obiectr"rl studiului siu. Persoana care face teologie slu care o
studiaza este ea insdgi o fiinji umand. in consecinld, teologul esie aici obiectul
studiului, nu in calitate de teolog, ci de om. Acest fapt separd antropologia de
doctrina despre Dumnezeu gi de cristologie (degi nu qi de doctrine ca soteriologia,
care, desigur, este preocupata de m6ntuirea omului). Antropologia noastre va
determina modul in care ne inlelegem pe noi ingine gi, in consecinfi, rnodul in
care facem teologie sau chiar ce este teologia, pan6 in punctul in care ea este
consideratd o activitate umand.
2. Doctrina despre om este importantd deoarece ea reprezintA un punct in care
revelalia biblici gi preocuperile omenegti se intersecteaze. Teologia trateazi in
cadrul acestei doctrine un obiect despre care fiecare (sau mdcar in principir-r
fiecare) admite cd existd. Este posibil ca occidentalii moderni sd nu aibd nici o
certitudine in legdturi cu existenla lui Dumnezeu, sau cu prezenta in istorie a unei
persoane ca Isus din Nazaret, sau cu istoricltatea minr.rnilor atribuite Lui. Este
chiar posibil, daci nu gi probabil, ca ei se aibe unele intrebdri cu privire la
realitatea existenfei altor persoane, insd au prea puJine sau deloc in legdturd cr-r
propria lor existentd. Acesta este un fapt existenlial cu care ei se confruntl.
$i dacd
nu au fost influentali in vreun fel de unele maniere de gAndire orientale, este
probabil singurul fapt de care ei sunt c;t se poate de siguri
Aceasta inseamnd cd subiectul ornului este un punct de pornire pentru dialog.
Daci cineva deschide o disculie cu un necredincios pe marginea a ce spune BiblL
sau cr.lm este Dumnezeu, atenlia ascultetorului poate fi pierdutd aproapc inainte
de-a fi fost cigtigata. Multe persoane din zilele noastre igi aleg crezuriie pe baza
unel perspective empirice. EIe sunt sceptice cu privire la orice lucru despre care se
pretinde ce ar transcende experienta senzoriile. in plus, mintea modernd are
adeseatendinte umaniste, fdcAnd dh oameni 9i din jtandardele umane cel mai
inalt obiect al pretuirii gi al preocupdrii sale. Faptul acesta se manifesti adeseori
intr-un antiautoritarisrn ce respinge ideea unui Dumnezeu care igi arogd dreptul
de a spune cuiva ce si facd sau ideea unei cdrli autoritare, prescriptive pentru
credintd gi comportament. insi omul modern este preocupat de el insugi, ie ce i
se intampld lui, de direcfia in care rnerge el. S-ar putea sd nu se gAndeascd prea
mult la conceptia sa despre umanitate. S-ar putea mai degrabd sd accepte in mod
pasiv unele valori in urma promovdrii lor de citre opinia generald a vremii. Dar
el este interesat gi preocupat de bundstarea sa gi de locul lui in viagd. Astfel,
problema omului este un subiect potrivit cu care si se hceapi gi nu unul care sd
incheie conversatia.
Avem aici o ocazie excelentd de a folosi ceea ce Paul Tillich a numit metoda
coreldrii. Tillich a crezut cd natura teologiei trebuie sd fie mai degrabd apologeticd
decat kerigmaticS. Prin ,,kerigmatic" se ingelege o teologie care prezintd mesajul
de pe temeiul autoritetii lui qi declari ce trebuie si se creidd si ie fac;., Teologia
9i
-. fu,l-rf
fif fi.fr.Syt cnnticmeobgy,Chicago,
Universityof Chicago,
1951,vol. 1,p. 4. 7.
402 Umanitatea
kerigmaticdlasi ca elementulautoritar (adici Biblia) sd stabileascdordineade zi.
Nu existd o it:rcercarereald de a indrepta mesaiul inspre un anumit punct sensibil
gi inspre o anumitd nevoie a ascultitorului. Esteo ibordare
,,poruncitoare,,mai
deg-rabddecAtuna ,,plini de curtoazie,,.
In teologia ddtdtoarede rdspunsuri sau apologeticea lui Tillich, se face o
analizd a.situafiei, irntreagainterpretare a vieiii
9i i realitdlii este suslinutd de o
culturd. Acest_ lucru esteexprimat prin arta,filozofia, politica gi tehnoiogiaacelei
culturi.3Analiza ne informeazi despreirtrebdrile p.rie de societuteare;pectivd.
Astfel, i:l sistemul lui Tillich, i:rainte ca teologia ii-gi rosteascdmesajui, ea se
intreabdce estemai imporiant pentru oameniiidrora li se adreseazi.aApoi ea igi
exprimd mesajuf exirdg6ndu-i conlinutul de la polul autoritetii teologice,dir
lisdnd ca forma_sdfie guvernati de polul situalLi. Mesajul va fi exprimat sub
forma.unor irtrebdri pe carele pune omul.sCeeaceinseamndcd mesajulnu va fi
consrderatc€vastriin, impus omului dh afaralui.6Va existapreciziegi relevan!6.
In loc sd ofere rdspunsuri la intrebdri care nu sunt puse, teologia va c6uta sd
direcfionezemesajulinspre problemejeomului.
Subiectulomului esteun domeniu in carecregtinulpoatefacefoartebine uz de
metoda coreldrii. Deoareceomul in orice culturd esie congtientde propria
sa
existenJd,de problemelelui, 9i de nevoile lui atat individuale, cdt coleciive,se
9i
spun 9i seintreabi multe despreom. prin urmare,acestaesteun punct promiletor
Pentru^pornirea unei discutii cu necredinciogii.Dar discutia nu se va sfArgiaici.
Inhucat intrebdrile ridicate de modul in careun necredinciosse inlelegepe sine
vor duce la rdspunsuri care se indepirteazd oarecum de subiectui inilial
al
disculiei. De exemplu,intreberile puselror duce la explicarearelatiei omului
cu
Dumnezeu,subiectcarela rAndul lui va necesitaexplicareaa cine esteDumnezeu
gi cum esteEl. Astfel,degiesteposibil ca disculiasi ajungdin celedin urmd
foarte
departe,ea va fi inceput cu cevace esteimportant pentru persoand.
Aceastasugereazdcd predicareanoastrdpoate foarte bine sd porneascdcle la
un anurnit aspe-ct comun al experienJeiumane.Mai concret,introducereaar putea
tr concentrat; in jurul unei probleme care ocupd un loc important in mintea
ascultitorului. O bisericddintr-un origel transmitea doua
lumetatea serviciului
ei de diminea;ipe singurul post de radio local. Serviciulesteorganizatin agafel
incAtla ora 11 9i 30 de minute, cAndincepedifuzareaprin radioladunarea c6nti
un imn. Urmeazdun numir muzical special,iar apoi predica.printre ascultdtorii
postului.de radio existi probabil persoaneca." ar.diazdprogramul nu pentru ci
dorescsd audi transmitereaunui serviciu de inchinare,ci p"entrucA ascultasere
programul precedentgi pur gi simplu nu au apucat sA cauie un alt post
sau sd
opr_easci-radioul$ar putea ca ei sd-l lase sd meargi doar cai timp estemuzici.
lnsa dacdprimele cinci minute din predici vor fi consacrateprezeniirii situaliei
culturale din Filipi, in secolulI, sau de elucidareasemnificalieipieptarului puitat
de marele preot ir:r cartea Exodului, n-ar fi exclus ca apu.atele s6 fie oDrite
pretutindeni de c5tre ascultdtori.Dacd,pe de alti parte, pr"dica ir,.epe.u lrier.,r,
3lbtd" p.'
4. lbid, p.18-22.
5. Ibid.,p.59-66.
6. Ibid., p. 83-86.
Introducere
la doctrinadespreumanitate 403
subiectde interes general, aritand apoi in ce fel se raporteazd portiunea citite din
Scripturdla acel subiect,existdgansade a-i pdstrape acei oameni ca ascultdtori.
Degi avem tendinla se credem cd aceasteprobleme are legeture doat cu
predicatorii de la radio gi de la televiziune, s-ar putea sd fim surpringi se
descoperim cat de multe persoane care stau in fala predicatorului duminicd
diminea{a sunt in stare sd ,,intrerupd" audierea predicii, indiferent daci ochii le
suntinchigisau larg deschigi.Doctrinadespreom reprezintdun subiectcarepoate
constitui un firav cap de pod in mintea persoanei seculare modeme. lntruciit
aceastedoctrind are de-a face cu subiecte care sunt in mintea oamenilor de pe
shade.
3. Doctrina despre om este extrem de importante in zilele noastre datoritd
diverselordiscipline intelectualecaredau o fo;rte mareatenfieomului. Numhrul
acestor discipline care fac din natura umane sau din comportamentul uman
obiectul pdncipal a1 ateniiei lor continue sd creasci .rreitiginos.in cadrul
universitAtilor iau fiintd regulat noi catedre care se ocupd de unele sfere pAnd
acum neexplorate ale gtiinlelor comportamentale. Apar noi studii inter,
disciplinare. PAnd gi gcolile de management, care initial s-au concentrat asupra
problemelor economice gi organizatorice, se adreseazd acum tot mai mult
factorului uman gi gesescce acestaeste adeseoricel mai important. $colile de
medicind devin tot mai congtiente cd medicii nu trateaze simptome sau boli sau
trupuri, ci fiinte urnane, gi in consecinld ei trebuie se igi dea seama de
dimensiunea personali a relatiei medic-pacient. 9i, bineinleles, $tiinlele
comportamentaletraditionale, cum sunt psihologia, sociologia,antropologia 9i
gtiintelepottice, continui se investigheze creatura umane.
ExisiSun interes crescAndfaJdde problemele umane. Subiecteleetice domine
disculiile, mai ales pe cele dintre tineri. Oricare ar fi subiectul lor principai -
relatiile interrasiale ir anii '50, rizboiul din Vietnam i:r anii '60, problema
mediului inconjurdtor in anii '70, cursa inarmirii nucleare in anii '80 - apare o
anumite fewoare in abordarealui. Iar intrebirile ridicate -,,Ce ar trebui sd
facem?"9i ,,Careesteprocedeul corect?" - la care se rdspunde uneori cu afirmagii
destul de dogmatice, sunt inheberi ce ii pun pe oameni pe o Iinie care ar putea
ducefoarte bine la descoperireaexistenlei unui Dumnezeu transcendent care este
temeiul normelor morale. Trebuie si se observe aici faptul ce dezbatereapolitice,
adeseoriextrem de energici, se ocupd de unele problemeeticein esenlaior. Este
prosperitateain plan rnaterial mai importante decat o bund educatie? Trebuie si
sepretuiascd mai mult siguranta economicd decat fibertatea de alegere?Acestea
sunt probleme care ridici de fapt intrebdrile: ,,Ce este natura umani?" 9i ,,Care
este^
bhele pentuu fiiniele umane?"
In timp ce punctul precedent (9i anume ce subiectul omului poate fi o
trambulind foarte eficienti pentru plonjarea intr-o discuge cu necregtini) se
refereain primul rdnd la preocupareafiinlei umane individuale fali de sine insdgi,
noi gandim aici mai mult prin prisma preocupirii fali de sine a societelii, care este
o probleme mult mai teoredce. Din cauza numdrului crescand de discipline
academicecare se ocupd de orn, teologia cregtini seafli in situatia favorabiltde a
inha in dialog cu alte puncte de vedere gi metodologii apa4inand unor savanti.
Inh-o discutie cat se poate de personald cu un individ gi intr-un dialog academic
404 Umanitatea
esteimportant se avem o cunoagtereaminunlitd

$i exacid atAt a omului vdzut din
punrt de vedere teologic, cAt gi a felului ln care este el privit din alte perspective
decAtceaa teologiei.Tiebuiesi cunoagtemfelul in careesteabordatomul de
cdhe
aceste pozitii neteologice gi modul in care aceste aborddri se aseamdni
sau
contrasteazdcu ceateologicd.
4. Doctrina despre om este importanti datoritd crizei prezente in intelegerea
.
de sine a omului. Nu existd numii un interes mare fald ie intrebarea
,,Ce-este
omul?", ci gi o mare confuzie in ceeace privegte rdspunsul, intrucat
'indoielii diverse
evenimente gi fenomene recente pun sub semnul multe dintre
rdspunsurile care au fost date in trecut la aceasti intrebare.
Un asemeneafenomen este incercarea tinerilor de a descoperi cine sunt
ei.
Lupta pentru ideniitate face parte din procesul nomal aj maturizirii,
al
indepAr-tdriide la a fi definit prin prisma concepliilor gi valorilor pdrintegti
9i al
rnspre tormarea propriei concepfii despre viafd, a propriilor valori gi
Tl.:Ptu.u
felun. Acest_lucrua ficut parte intotdeaunadin procesulmaturizdrii.TRecentinsd
mai mare.amploare.in primui rAnd,mulfl pirinti nu intipiresc
::lur" :d,"J"ut 3
t:t de valori
3"1 y in copiii lor, sau pledeazdin favoareaunor valori pe iare ei
ingiginu le onoreazdprin stilul lor de viagi. Tradilionalelesursede valori,
Biserica.
universitatea, statul, au ajuns sd fie suspecte. Amenin;area nimicirii intuneld
orizontul multor tineri, pe mdsurd ce armeie nucleareprolifereaze gi tot mai multe
natiuni beneficiazi de ele. Cine eu? Ce este viaga?incotro se indreapti
lumea? Acestea sunt cdteva intreberi _sunt
care igi pun amprenta
" 'pe criza cu care se
confruntd mulli tineri, precum 9i unii mai in virsti.s
Un al doilea element care contribuie la criza definirii de sine este pierderea
riddcinilor istorice. in multe cazuri, istoria a devenit un domeniu pierdut
al
cunoagterii,fiind consideratenepracticisauirelevantd.Din cauzaacesteiatitudini
existdoamenigi chiar natiuni careau pierdui legdturacu originile lor. Tradiliile
au
fost date la o parte ca cevainvechit,plictisitor gi indbugitor.lnsi ele ne pot
invdla
multe lucruri cu privire la cine suntem noi de fapt. Mulli oameni fac
unele
descoperiri cu privire la ei ingigi atunci cAnd igi afld strdmogii. Totugi, intrebarea
ultime este:De unde a venit rasa umani? Aceaita estei:rtrebarea istoricd
de bazi.
Cregiinismul oferi rdspunsul gi astfel ne de un sentiment cert al identitefii:
suntem creaturi ale lui Dumnezeu, fdcute dupd chipul
9i asemdnareaSa gi in
velerca pdrtagjeicu El. lntreagarasi umane igi datoreazeoriginea gi
subzistenta
voii gi lucririi lui Dumnezeu,carea creat_omotivat de drasoste.
Un ultim element care a dus la criza de idendtate a"omului este legat
de
evenimentele traumatizante din viaJa nationald. Suntem adugi uneori in sifuagia
de-ane intreba:,,Cefacefara noastri, sau lumea in caretrdimi,, incepAnd
'60_o cu anii
serie de asasinatepolitice $i atentateau provocat o profundi cercetare
sutleteascdla scar; nationaldin StateleUnite ale Americii. Terorismul,rdzboaiele
gi spectrul continuu al holocaustului nuclear ne fac sd ne intrebdm
incotro ne
indreptdm gi dacd nu cumva a innebunit toatx rasa umani. Contradicfia
din om
esteputemice 9i adAncd.Pe de-o parte, omul estecapabilde realizdriincredibile,
cuprinzdnd cdlitoria spaliali 9i salturile colosale din domeniul comunicaflilor,
a
7. V€zi, de ex., Barbara Schoen,,,Identity Cri sis", SeLVtem,lebilarie
1966,p.134135.
8,,,End of the Permissive Society?,,t1.S.Ne.rs and World Repoft28 tunl" fSgi, p.
, a5a8.
Introducere
la doctrinadespreumanitate 405
PrelucrXriiinformaliilor gi a medicinei.insi in ciuda acestorprogreseinfdptuite in

domeniulcontroldriiuniversului material,omul pareincapabilsdsecontrolezepe
sine.O tehnologieneutrd din punct de vederemoral estefolositdin scopuri rele.
Criminalitateasporegte,cum de fapt cregte gi tensiunea Si rivalitatea dintre
diferiteleclasegi rase.Dacepe de-o parte, omul pare a fi aproapeun dumnezeu,
sfo4andu-sesd atungdla stele,pe de altd parte el pare a fi un diavol, in starede o
cruzimede neintahit in lumea animali. Felul in careomul seintelegepe sine este
intr-adevir intr-un moment de crizd care reclame o investigare intense gi o
reflectareatentA.
5. Doctrina despre om este importante pentru ci ea ne afecteazemodul de
slujire.Conceptianoastredesprefiintele umaneqi despredestinul lor va influenta
in mare misurd modul in care le vom trata gi ceeace vom ciuta si facem pentru
ele.Daci ne gAndim la oameni ca la nigte fiinte materialein primul rAnd, atunci
cel mai important deziderat, Si probabil singurul, va fi confortul lor material.
Preocuparea noastri majordva fi satisfacerea optime a pornirilor fizice.
Dacd ne gdndim la oameni ca la nigte fiinle ralionale in primul rAnd, atunci
lucrarea noastre de slujire se va adresa in principal intelectului lor. Le vom
prezentaargumente Siexpuneri atent pregetite,iustificeri ralionale ale unor acliuni
9i idei. Prernisanoastrd de bazd va fi cd ii putem face si actionezeintr-un anumit
fel pe cei cu care avem de-a face prin a-i convinge cd aceaacliune estecel mai bun
lucru care poate fi ficui. Dacd ii vedem pe oameni ca fiinte emolionale in primul
rAnd,ne vorn adresa lor in termenii rmor considerenteemolionale. Daci ii vedem
ca fiinte sexuale irx esentd, atunci a ne asigura cd au atins o adaptare sexuale
satisfdcdtoare va fi obiectivul nostru prioritar, cel ce treceinaintea oricdrui alt lucru
din slujireanoastri. Aiat din punctul de vedereal scopurilorpe carele urmirim,
cat 9i din cel al modului in care incercim si realizdm acelescopuri, conceplia
noastredespreom estecrucialepentru lucrareanoastrdcu omul gi pentru el.
Reprezentari
ale omului
Consideratiileprecedentear trebui sd ne convingdcd doctrina despreom este
unacepoatefi utilizate cu rezultatedeosebitein dialogul pe careil avemcu lumea
necregtini,dupd cemai intai am studiat-o.Acestaesteun domeniu in carecultura
contemporanepune in permanenteintreberi Ia care mesajul creFtinpoate oferi
rispunsuri. Dacd vrem insi sd identificdm intrebdrile puse, va fi necesar sd
examindmmai de aproapecAtevadintre conceptiilecurentedespreom. Datodtd
faptuluicd atAtde multe gi variate disciplinese ocupd de natura umand,existi o
sumedeniede reprezentdridiferite ale omului. Ne va fi de folos in dezvoltarea
conceptiei noastre teologice sA fim familiarizali cu unele dintre cele
Predominante.
Omulca masin1
Unadintre perspectivelepredominantecu privire la om il abordeazdpe acesta

prin prisma a ceea ce omul este in stare se faci. Patronul, de exemplu, este
406 Umanitatea
interesatde puterea Si energiafiinfelor umane,de abilitdlile sau aptitudinile
pe
care le posedd. Pe aceastebazd patronul il ,,inchiriazd,,pe angaratpentru un
anumit-numer de ore pe zi (degiunii patroni cred cd ei sunt efectivpioprietarii
unora dintre angaialii lor, controlAndu-leaproapetoate sferelevieliij. Faptul ce
oamenii sunt considerali uneori nigte magini esteevident mai ales atunii cind
automatizarea are ca lezultat inlocuirea muncitorului in munca lui. Un robot,
fiind mai exact gi mai consecventindeplinegteadeseorimai bine lucrarea;mai
mult decat atat, el rechme mai putind atentie,nu cere sporirearetribuliei gi
nu
hosegtetimpul de lucru din cauzaunor boli.
Preocuparea principali a celor careau aceasteconcepliecu privire la om va fi
-
si satisfacdarele nevoi ale persoanei (maghii) care o.r,o, partru in stare
de
tunctionareefectivd.Senatateamuncitorului esteimportantd nu pentru cd boala
ar putea insemna o suferinld personald,ci fiindcd ea ar putea avea ca rezultat
pierdereaeficientei in muncd. Daci murca poate fi fdcut-i mai bine
de cdtre o
magind, sau prin introducerea unor tehnici mai avansate, nu va exista nici
o
i" ceeace privegteadoptareaunor asemeneamisuri, intrucat munca este
:rjt1t:
lerul 9r preocupareaprincipale.In plus, muncitorul nu esiepldtit mai mult decAt
este absolut necesarpentru ca sarcina pe care o are el sd fie indeplinitd.,
Intr-o oarecaremisuri aceasticoncepliesefurigeazi gi in Biseric5.Esteposibil
ca persoanelesi fie evaluatein funcfie de ceeace poi sd facd.N_ar fi exclus
ca
bisericilesd aibd aceasteconceptieatunci c6nd igi alegplstorul, dorind pe cineva
care sA poatd indeplini un anumit obiectiv h slujire care o va face efectiv gi
9i
eficient..Ar putea exista o preocuparespeciald fald de luarea in evidenfd
a
membrilor care pot realiza lucrarea bisericii. potenlialii convertiti ar pui;a
fi
priviti in primul rAnd ca nigte ,,contribuabili,, caie pot ajuta la finanlarea
_
programului bisericii. Un pastor s-a referit la vizitele fdcuie betranilor qi
a
membrilor izolali din adunarealui ca la nigte ,,vizite nefolositoare,,,
deoarece
asemeneaoameni nu pot spriiini prea mult lucrareadin bisericd.in toate
aceste
cazuri esteprezenteconceptiamaginistddespreom _ oameniisunt pretuili pentru
ceeacepot sdfacd;existeprea pulin interesfa!6 de ceeace sepoatefacepentru
ei.
In aceastdabordare persoanelesunt consideratelucruii, miyloacepentru
..
atingereaanumitor scopuri mai degrabddecAtscopuriin sine.AtAta timp
clt sunt
d-efolos,ele valoreazi ceva.Ele pot fi mutate dintr-un loc in altul ca pieiele
de pe
tabla de gah,a$acum fac unele corporalii mari cu personalullor administrativ.
Dacd-este_ necesar,persoanelesunt manipulate,astfeiincai sAimplineascefunctia
carele-a fost hdrdzitd.
Omulca animal
O ul,U:gl.-"lti: il y:{: p" om ca rnembru al regnului animal in primul rdnd

.
$i ca pe o fiint5 derivatd din una dintre formelesuperioareale acestuia.El a venit
in fiinl6 prin gen
3ce]agj_ de proces prln care au aparut gi restul animalelor gi va
avea un sfergit similar. Nu existd nici o diferenlJ cahtaiivi intre om
9i celelalte
animale.Singuradiferentdesteuna de grad.Omul areo structurefizici intrucatva
9.,,TheRobotInvasionBeginstoWorryLabo/',BusinessWcek,29martie1982,p.46.
Introducerela doctrina despreumanitate 407
diferitd (nu neapirat superioari celei pe care o au alte fiinfe create), o capacitate
craniani mai mare, o mult mai puternice receptivitate la stimuli exteriori.
Aceaste conceptie -despre om este dezvoltatd mai amplu in psihologia
behavioristd probabil. In cadrul ei motivajiile umane sunt vezute in primul rdnd
prin prisma pornirilor biologice. Cunogtinlele despre om nu sunt dobAndite prin
intermediul introspectiei, ci pdn experimentele fdcute pe animale. De exemplu, se
trag unele concluzii cu privire la oameni din descoperirea faptului cd dacd se
toarni apd i:r gura unui gobolan, dar se irnpiedici curgerea apei in stomac, se
atenueazd aproape imediat senzafia de sete, dar absenta acestei senzatii nu va
percista tot atat de rnult ca in cazul in care apa ajunge in stomac.ro
Comportamentul uman poate fi influenfat prin procese similare celor folosite
in cazul animalelor. Aga cum cAinele Iui Pavlov a fost invdtat sd saliveze ori de
cAte ori suna o sonerie, Ia fel 9i fiinfele umane pot fi ficute sd reactioneze in
anumite moduri. Metoda pozitivd (rispldlile) 9i cea negativd (pedeapsa), mai
putin de dorit, sunt mijloace de control 9i educare.
Omul ca fiinE sexualA
^ Sigmund Freud a considerat cd sexualitatea este insugirea de bazh a omului.

Intr-o lume in care sexul nu era discutat sau nenlionat mdcar in cercul oamenilor
bine cresculi, Freud a dezvoltat o intreagd teorie a personalitilii in jurr-rl
sexualtitii umane. Modelul personalitelii urnane imaginat de el este tripartit.
Avem id-ul, o parte esenlialnente amorald, un cazan in care clocotesc pornirile gi
dorintele.rl Derivat din id, ego-ul
-estc componenta congtiente a personalititii,
partea mai publici a individului.r2 In el, forfele din id, modificate intr-o oarecare
rndsuri, cauti satisfacere. Supraego-ul este un cenzor sau un mecantsm penEu
controlul pornirilor gi emoliilor persoanei, este interiorizarea restric{iei qi
disciplindrii (sau cel pulin direclionirii) perintegti exercitate asupra activitdlilor
copilului.l3 Marea forfd care dd impuls sau marea sursi de energie este libidoul, o
fo4e sex-uali in esenla ei, care cautd satisfaclie pe orice cale gi in orice loc cu
puiinte. Intregul comportament uman trebuie inleles de fapt ca o modificare gi
direclionare a acestei energii sexuale plastice. Aceastd energie poate sd fie
sr.rblimatdin alte tipuri de cornportament 9i direclionati inspre alte obiective, dar
remane totugi factorul determinant major al activitdjii umane.ra
Potrivit conceptiei lui Freud, in urma modului in care este manevratd aceastd
energie sexuald pot rezulta grave probleme de adaptare. intrucAt id-ul se
streduiegtese oblnd o satisfacerecompletd 9i neinhibatd, o situatie care ar face ca
10. Cu privire la psihologia bchavioristdvczi, de ex., paut young, Matiratianof tsehnxior:

TheFutdainentnlDetch itnnts o.fHunn nnd AniDmIActiuity, New york, John Wiley and Sons,1936.
In vederea unei descrieri inedite a unei societ;ti idealc bazate pe utilizarea conditiondrii
behavioriste,vezi B. F. Skinner,WrrlderTam,New York, Macmillan, 1948.
11. Sigmund Freud, Nc?,Lrlrodlcloiy Lcchu.es o Psycronrnlysrs,New york, Norton, 1933,p. 103-
105.
12. Ibid.,p. 105-108.
13. Ibid.,p. 108-110.
14. Ibid.. p. 132 Si urm.; iden, A Gctrcnl I trodtrctianto Psychaaalysis,New york. Washington
Square,1960,prelegerile17 $i 21.
408 Umanitat€a
existenta societefi.si fie imposibild, aceastapune anumite limite acestei lupte

p-enhu-rmplinire, 9i agesivitdtii care adeseori o insotegte.Aceste limite pot apoi
si productr frustrare. Grave probleme de adaptare apar gi atunci cand detvoltarea
sexuali a unei persoane este impiedicatd intr-un;l din stadiile de inceput ale
procesului. Aceste teorii ale lui Freud se bazeazd,pe conceplia ci intregul
comportament uman derivi in mod fundamental din motivalia gi energia
sexuale.15
i" tit"p ce schema teoretici dezvoltati de Freud nu a cagHgatprea multe
-
adeziuni presupunerea lui de bazd esteacceptatein mare masuri]mtr-o manierd
d:slul d9 lipsiti de finete, filozofia ,,playboy" considere ce omul este in primul
r6nd o fiin!5 sexual5, 9i contactul fizic esie cea mai semnificativd experienti
umani..Ill cea.mai mare parte a ei publicitatea zilelor noastre pare se expune tot
aceasti idee, de parcd nimic nu s-ar putea vinde daci nu i s-ar atribui un substrat
sexual. Preocuparea fati de sexualilate sugereazdcd (cel pulin din punctul de
-intelectuale)
vedere al comportarnentului, daci nu 9i din cel al afirmiiii teoria
care afirml ci omul esteo fiin1i esenlialmentesexuali esteextrem de popularA in
societateanoashtr.
Uneori cregtinismul cu codul lui etic, 9i mai ales cregtinismul evanghelic, este
criticat pe. motiv c{ judecd prea aspru sexualitatea.
Joseph Fletcher s-eafli 9i el
printre cei care lanseazd aceastecritic{.r6 Este insi etici crestini neiustificai de
aspresauea cautddoar sedeao replcd rezonabili la rolul excesivcarei seconfere
sexualtefi de citre societatea noastri? C. S. Lewis a observat ca o Darte
coqi.deraljla-a activitefilor prestatede societateanoastri vedegteo preoc;pare
neobignuite fate de sexualitate:
Esteugorsdaduni o sumedeniede spectatoripentru un numfu de strip-tease_ adicd
pentru ca prlvr
yerrru femeie qezoracanctu_se
privi o remere dezbrdcdndu-se pe sceni.
scinA. :iA
SAprcsupunem acum cd ai merge
intr.-o.tard in care ai putea umple o saFde spectacoi doai prin a aduce pe sceni scena o
farfurie
tarturie acoperiti ctrreia ii vei ridica heptat capacul, astfel inc6t fiecare sd poattr vedea
cu o secundl inainte de stingerea luminilor ci ea conline un picior de miel sau o
bucati de guncd; oare nu ai crede ci in lara aceeaceva nu este in regultr cu pofta de
mancare?Dar cineva care a fost crescut inh-o lume diferite, nu ar coniidera oire la fel
de ciudattr starea instinctului sexual prinke noi?l?
Omulca fiinle economice
O alte conceptie afirmi ci fortele economice sunt cele care afecteazd

motiveaze
tiveazi cu adevirat fiinta
fiinta umani. Intr-un
Intt-un fel
fel. acest
r punct de vedere este o
extensiea concepliei cd omul estein primul rAnd un membru al regnului anirnal.
Ea-seconcentreazi asupra dirnensiunii materiale a viefii gi a nevo-ilor ei. Hrana,
imbricamintea 9i o locuinte adecvatd sunt cele -ui ,u-.r'ifi"uUln" nevoi ale
omului. CAnd o persoand are resursele economice necesareca str asigure toate
acesteatltr-o-mdsuri potrivite, pentru ea ins4i gi pentru cei care depind de ea,
aceapersoani este satisficuti sau gi-a implinit destinul.
15. Frcud,Inlroductorvljctures, o.115-116;idem, Citilizationand ttsDrscorrcnrs, Carden City, N.Y',
Doubledav 1958.
16. JosephFletcher, Moral Rcsponsabilit!,philadelphia, Westminster, 1967,D.83.
U17.C. S, I€wis, Creff il.ismul redusIo esenle,S.Eiet; heaMsionarb Roma"a.,iggt, p- eg.
Inhoducelela doctrinadespreumanitate 409
Ideologia care a dezvoltat cel mai bine gi mai consecventaceastdconceptie

despre om este desigur comunismul sau, cum este mai corect etichetat,
materialismuldialectic.Aceastdideologieconsiderdci forteleeconomicesunt cele
cafedetermineinaintareaistoriei pdn etapeprogresive.intii a fost sclavagismul;
in aceastdetapestdpanii societefi detineautoatebunurile, careincludeau 9i alte
fiinteumane.Apoi a venit feudalismul,in caremodelul era relafia senior-gerb.A
urmat apoi capitalismul, in care clasa conducdtoaredelinea mijloacelede pro-
duclie,iar membrii acesteiaii angajaupe allii sAlucrezepentru ei. In capitalismul
liberalexistdincd proprietateprivatd, fermele gi fabricile,dar guvernul impune
anumitelimite proprietarilor,ficAnd astfelpoziJiade salariata muncitorilor mai
ugoari.In cele din urme, va veni timpul in care mijloacelede produclie nu vor
mai fi detinute de persoaneparticulare. EIe vor aparline in totalitate statului.
PripastiaeconomicAdintre claseva dispdrea,9i o dati cu ea Si conflictul dintre
clase;in societatealipsitd de clasesocialerdul va incetasd existe.in aceasteetapi
finald a dialecticii se va realiza motto-ul comunismului - ,,De la fiecare dupd
capacit6li,fieciruia potrivit nevoilor." Forfele materiale gi economicevor fi
impinsistoria spre scopul ei ultim.r8
Dacd materialismul dialectic este cea mai completi formulare a acestei
filozofii,ea nu estesingura.La un nivel populat conceptulce omul estemotivat
in primul rAnd de forle econornicepare si fie filozofia unui procentairnare din
politicienii americani. Ei afigeazi probabil concepJiadespre care sondatelede
ophie spun ci aparlin celormai mulli dintre alegdtoriilor. Acesteforle economice
suntla lucru, influenlAnduneleaspectecum sunt anumitetendinle ale populaliei.
Jineli cont, de exemplu,de faptul cd nu clima esteceacaredetermini in primul
rdnd 9i in mod direct care si fie locurile cu cea mai densd populalie, ci mai
degrabiresursele;disponibilitatealocurilor de muncd.
Omulca ma one6 a Universului
Mai ales printre anumiti existenlialigti,dar gi la un segment mai larg al

societa$i,gesim ideea ci omul este la discrelia forielor din lume, care ii
contrcleazddestinul, dar care nu manifestenici o grijd reali fali de el. Acestea
suntvdzuteca nigte fo4e oarbe,in multe cazuri forle ale hazardului. Uneori ele
suntpersonale,dar nici chiar atunci omul nu are un controlsaunici vreo influenld
asupralor. Aga sunt supraputerilepolitice. Aceastaesteo concepliepesimistdin
esenld,careil descriepe om ca fiind zdrobit de o lume careestefie ostili, fie in cel
mai bun caz indiferenti fate de bundstareagi de nevoile lui. Rezultatul este un
sentimentde neaiutorare,de zdddrnicie.BertrandRussellexprimd elocventacest
sentimentde ,,disperarece nu poate fi alinate".
Faptulci Omul esteprodusulunor cauzecarenu au avut nici o perspective asupra
obiectivului pe careil realizau;ci originealui, maturizarea gi temedle
lui, sperantele
lui, iubirile 9i crezurile lui nu sunt altcevadecAtrezultatul unor combinatii
accidentale aleatomilor;cdnici focul,nici eroismul,nici intensitateaganduluisaua
sentimentului nu pot pistra o viatdindividualddincolode mormanuctrtoatdtruda
18. Karl Marx, Cnpifal,New York, Modern Library,1936.
410 Umanitatea
veacurilot intregul devotament, intreaga inspirafie, intreaga strdlucire a geniului

uman ajuns la apogeu sunt destinate nimicirii, o dati cu ma-rearnoarte a sistemului
solar, gi irtregul templu al realiz: lor omului cebuie si fie ingropat inevitabil sub
ddramAturileunui Univers in ruine - toate acestelucruri, dacinu chiar dincolo de
orice disputd,.slnt totugi aproape atat de sigure, inc6t nici o filozofie care le respinge
nu poate nddijdui si ddinuie. Doar pe fundarnentul acestor adeviruri, doir
temeliafermd a disperdrii de nealinatpoate fi de acum incolo clediti lerd nici un ie
risc
locuinla sufletutui...
Scurtd Si lipsite de putere este viata Omului; asupra lui gi asupra intregii lui rase
piefea inceatd Si siguri se agteme intunecatd firi mild. Oarba in fagi blnelui
9i 9i
reului, nepdsetoare in fafa distrugerii, mateia omnipotente continua pe drumul
ei
neabetut;Omului, condarmat astdzis; piardd ce arqmai scump, maine si treaci
el
insusi pdn poarta intune cului, nu-i rdmane decat sA nukeasci, inainte de ciderea
loviturii, gandudle alesecare ii imobileaza scurta sa viate; .., sfid6nd cu mandrie
fortele irezistibile care ii tolereazd, pentru o clipd, cunoagtereagi condamnarea, pentru
a_sustinesingur - un Atlas obosit, dar de neidruncinat _ lumea careiaprop.iil"
l.,i
idealud i-au dat o infifgare in pofida mnrgdluirii puterii incongtiente, ce calcd totul
in
picioare.te
Unul dinire existentialigti, Jean-paul Sartre, a dezvoltat aceasta tema a

absurditefii gi disperarii i:r mai multe din lucririle sale. Una dintre ele,
,,Zidul,,,
istorisegte povestea unui membru al unui grup revolulionar care a fost
frins. Ei
urmeazd sd fie executat dacd nu dezvdluie locul unde se afle Gris, conducdtorul
grupului. Degi gtie cd Gris se ascunde intr-o pivnifd, este insd hoterat
sa nu
dezvdluie ac€asti informalie. Agteptandu-gi mbartei el mediteazl la viafd,
la
prietena lui,1a valorile lui. El trage cbncluzia cd de fapt nu-i pasi dacd
heiegte sau
moare. In cele din urme, ca o glume, el le spune gardienilor cd Gris se ascunde
in
cmrtrr. Acegtia pleaci sa il caute. Cdnd se tntorc, eroul povestirii este eliberat,
deoarece, fapt necunoscut lui, Gris igi per;sise ascunz;toarea pentru a
merge la
cimitfu unde a fost prins. Viala eroului - o viafi pe care el nu o mai doregte _
- ifost
crutatd ca urmare a unui ioc ironic al sorfii.2o
C_u-5 u cuprins gi el aceasti idee generald in prelucrarea mitului clasic
. . 1!91!
tlls:tli"lf Sjair.rnsese
in lumead"ejos.El a fosttnsdtrimisdin nou pe
:t
r-amant,Land alurise
tost rechemat in lumea de jos el a refuzat si se intoarcd,intruiat
se bucura de toate pldcerile vielii. Drepi pedeapsdel a fost adus inapoi gi
condamnat sd impinge o piatra enormd pani pe iarfuf unui deal. Ahrnci cdnd
reugeainsd si ajungdsuscu piatra, aceastaserostogoleainapoi. El coborain vale
tr6nt de obosealdgi incepeadin nou sd impingi piitra spre vArful dealului, doar
peJrtrl:1_o datd ajunsdiardgiin vdrf, ea se se rostogoleisci gi de data aceasta
in
vale- Sisif a fost osindit sa repete acest proces li nesfargit.ln ciuda
tuturor
erorru or lur et nu a ajuns la nici un rezultai definitiv2rFie ci surlt cufundafi in
g6nduri plin,ede teamdcu privire la moarte,la viitoareapieire naturalda planetei
sau la cataclismul nuclear, fie doar in lupta impotriva celor care controleazd
putereapolitice gi economici, tofl cei careiustin id omul estedoar o marioneti
19. Bertrand.Russell,MVsticishand L,ogi,New york, Norton, 1929,p.47_48,56-57,
zu. Jean-faul Sartre,,,TheWall,,,in Existmtialisftl
t'romDostoeoslq 6 Sartre,ed.Walter Kaufmann,
Cleveland,World, 1956,p. 223-240,
21. Albert Camus, ,,The Myth of Sisyphus,,, i n Existentialisn
ftot 1 Dostoer9kvto Saftre,o. j!2_315.
Inhoducerela doctrina d€spreumanitate 411
lisati la discregia Universului sunt cupringi de un sentiment similar de

neaiutoraregi resemnare.
Omulca fiintelibere
Acea perspectivi asupra omului care accentueazefibertatea gi capacitatea lui

de a alege, considere ce voinla umani este esentapersonatte$i. Acest punct de
vedere apare adesea ir:r conceptiile politice gi social-conservatoare.ln acest caz
[bertatea in fala restrictiilor este cea mai important{ probbme, deoarece ea fi
ingdduie omului sd-gi dea seama de natua lui de bazd. Rolul guvemului este
doar si asigure un mediu stabil in care o asemenealibertate se poatd fi exercitate.
Dincoio de acest lucru, trebuie adoptatd o pozitie de neamestec.Trcbuie evitate
reglementdrileexcesive.De asemenea,trebuie evitat acel gen de patemalism care
se *reduiegte se se ingriieasci de toate nevoile unei persoane, excluzand
posibilitatea oricerui egec.Mai bhe si gregegtigi sd fii liber, decat sd ai siguanla
cdnu vei duce lipsi de nimic, firi insd a avea posibilitatea reald de a alege.22
Potrivit celor care sustin aceasteconceptie, nevoia de bazd a omului este
informarea, care ii va da posibilitatea se aleage in rnod inteligent. ln ceea ce
privegtecele trei cerinte in vederea actiunii - sd gtii ceeace ar trebui si faci, sd ai
dorinla de a face ceeace gtii ce ar hebui sd faci, gi se ai capacitateade a face ceea
cevrei se faci - singura problemtr reali este legatd de primul factor. Deoareceo
dati ce ai destule informatii pentru a putea face o aleger€inteligenti in domeniul
lucmrilor care ar trebui se fie fecute (finAndu-se cont, firegte 9i de scopurile gi
capacitdtilepersonale), nu mai existe nirnic din intedor gi nici din exterior - cu
condilia ca guvemul sd asigure condifiile propice - care se te impiedice si
actioneziin consecinte.
Aceasti conceptie nu susline doar cd omul are capacitateade a alege,ci gi c6 el
trebuiesd aleagi. Pentru a fi pe deplin uman trebuie si accepli responsabilitatea
autodeterminerii. Toate incercdrile de a nu recunoagte rcsponsabilitatea ce iti
revine sunt neavenite. O scuzd frecventd este apelareala conditionarea genetici:
,,Nu-mi pot controla comportamentul. E inscris in genelemele. L-am mogtenit de
la tatil meu." O.alta este apelarea la condilionarea psihologicd: ,,Aga am fost
educat.Nu pot se fac nimic cu privire la felul irncare sunt." Toateacestescuzesunt
cazuri de ,,existente neautentici", duptr cum o numegte existenJialismul, in care
lipsegte dorinta de a accepta responsabilitatea ce ii revine fiecirei persoane.
Aceastl neexercitare a libertitii este o negare a dimensiunii fundarnentale a
naturii umane, 9i astfel o negare a propriei umanititi. in mod sirnilar, orice efort
de a-i lipsi pe altii de alegerea lor liberi este gregit, fie ca se manifesti prin
intermediul sclaviei, al unei guvemiri totalitariste, al unei democrafii excesiv de
severesau al unui stil social manipulativ.a Poezia ,,Invictus,, de William Emest
Henley reprezinte foarte sugestiv aceastAfilozofie cum ci omul este in esente o
fiinld liberS:
22, Milton 9i Rose Friedman, Free b Aoo6e: A PersonalStoteftent, New york, Harcourt Brace
Jovanovich,1980.
23. Maltin Heidegger,Beingand Time,New\ork, Harper and Row,1962,p.210.
472 Umanitatea
Din densanegurda nopfii,

Ceme-nghitefdrepreger,
Mulgumesc oriciror zeiar fi
Pentruneinvinsu-misuflet...
Oricatde stramtaar fi poarta.

Zapisulde pedepse plin,
Eu suntacelce-miconducsoarta,
Eu suntstdpanpe-almeudestin.
Omulca fiinte sociale
^ _Exisid-apoiconcepliace omul estein primul rAnd un membru al societitii.

Caliiatealui de membru al unui grup formit din mai multe persoaneestede fapt
ceea il distinge ca om^.Cineva carenu interactioneazdc[alte fiinte socialenu
-ce
estein intregimeuman. intr-un anumit senscinevanu estepe deplin uman decdt
dace functioneazein cadrul unui grup social, fiindcd, degi s-;r putea sd aibA
aptitudini sociale,el nu igi implinegtegelulsau felos-ulp6ni ce nu le exercitdcu
adevdrat,24
Aceasteconceplieinclude uneori ideeacd in realitatefiinla umand nu posedd
o nature proprie. Persoanaeste setul de relafii pe care le are. Cu alte cuvinte,
esenlafiintei umane nu constedintr-o anumitd lubstantd sau nature definibild
fixd, ci mai degrabedin relaliile gi din releauade conexiunipe carecinevale are
cu altii. Printr-o cultivare a acestorrelatii individul poatedevini pe deplin uman.
Biserica poate aiuta ca o persoane sd-gi realizeie destinul piin siabilirea
9i
incurajareaunor rela{ii socialepozitive gi constructive
Conceptiacrestinedespreom
Am vdzut diverseconcepliidesprenatura fiinlei umane.Nici una dintre ele nu
estesatisfecdtoare ca 9i concepliedupd caresd iti ghidezi viafa. Unele dintre ele,
cum estecea care il pune pe om in categoriaanimalelor,ar putea sd serveascd
toarte brne ca o teorie abstracti. Totugi, nici chiar biologul nu se gAndegtela
copilul lui nou-ndscut doar ca la un alt mamifer. AltJ conceplii iunt gi ele
nesatisfecatoaredeoarecechiar dacd sunt implinite acele nevbi specifice ale
omului pe careele le consideri fundamentale(de ex.,nevoile de ordin economic
sau cele sexuale),existein continuareun sentimentde goliciune gi insatisfactie.
Unele conceplii,cum esteideea omului ca magini, sunidepersonalizantesi din
acestmotiv frustrante.Le poti consideranigteteorii satisf5cdioare despreom doar
daci nu fii seamade unele aspecteale propriei tale experienfe.2s piin contrast,
perspectivacre;tind esteo altemativecompatibildcu intreaganoastri experienJe.
Concepliacregtinddespreom, careconstituiesubiectulielei de a ciniea pirti
a acesteilucriri, estecd omul e o creaturda lui Dumnezeu,fdcuti dupa chipul lui
l?lTif,Iu" C.oa"^,Thellltensiac crcupExpetience,philadetphia,
westminsrer,
1972.
Gilkey, Na,flirg thc Whirlzoind:The Rejlexnlof iod-Ianguage,Indianopolis, Bobbs-
,25. .Langdôn
Merrill, 1969,p. 305-364.
Inhoducere la doctrina despre urnanitate 413
Dumnezeu.Acest lucru irseamni in pdmul rand ce omul trebuie vizut nu ca un
iezultat al unui proces evolutiv intimplitor, ci ca rodul unui act congtient gi
planificat al lui Dumnezeu. Agadar, rafiunea de la baza existentei omului conste
din-intenlia fiintei supreme.
ln al doilea r6nd, chipul lui Dumnezeu esteintrinsec in om. Omul nu ar fi om
fdri de el. Semnificafia acestui concept va fi cercetate in capitolul 23. Pmtru
momentsi spunem insi cd indifetent care este lucrul ce il separi pe om de restul
ceatiei, numai el estec-apabilsi aibi o relafie personali congtiente cu Creatorul 9i
si-i respunde.Omul Il poate cunoagtepe Dumnezeu gi poate sa inleleagd ce
doregteCreatorullui de la el. Omul poatesdil iubeascepe Ziditorul seu,poatesd
I sehchine 9i si h asculte. Prin acesterdspunsuri omul implinegte c6t se poate de
completintentia Ziditorului sdu pentru el, 9i astfel el estepe deplin om, de vreme
ceumanitatealui este definite prin prisma chipului lui Dumnezeu.
Omul are de asemeneao dimensiune etemi. El a avut un inceput in timp. Dar
el a fost creat de un Dumnezeu etem, gi are un viitor etem. Astfel, cind ne
lntrebdmcare estebinele pentru om noi nu trebuie se respundem doar in termenii
bunistdrii lui temporare iau a confortului lui material. Existd o alttr dimensiune a
omului care trebuie impliniti (o dimensiune care din multe puncte de vedere este
mai importante). In consecinte,omului nu i se face nici o favoare dace este scutit
de la a se mai gdndi la lucrurile privitoare la destinul lui etem.
$i totugi, omu! ca parte a creafiei materiale gi triind in miilocul regnului
animal, are aceleaginevoi ca gi restul fiinlelor pim6nteqti. Bunestarea noastre
fizicdesteimportanta. Ea preocupd pe Dumnezeu gi ar trebui prin urmare sd ne
preocupegi pe noi. Omul este de asemeneao fiintd unitard; astfel durerea sau
foameaii pot afectacapacitateade a seconcentra asupra vietii sale spirituale. $i el
esteo fiinF sociah, plasata in cadrul societilii ca sd firnctioneze ln relatie cu
teilalti.
Omul nu poate descoperi semnificalia reald a existenlei sale atunci cand
considereci el gi fericirea lui sunt cele mai inalte valori; gi nici nu poate gisi
lfericirea,irnplinirea sau satisfacgiaatunci cAnd pomegte in ceutarea 1or.Valoarea
dui i-a fost conferitd de o sursi superioare, 9i este implinit doar atunci cand
isluiegte9i iubegte acea fiinta superioare. Numai atunci vine satisfactia, ca un
.Produssecundar al angajamentului faJi de Dumnezeu. Doar atunci realizeazd
lcinevacat de adevirati este afirmafia lui Isus: ,,Cdci oricine va vrea si-gi scape
o va pierde; dar oricine igi va pierde viata din pricina Mea 9i din pricina
o va mAntui" (Marcu 8:35).
Multe din intrebdrile puse direct sau indirect de cultura contemporand i9i
escrdspunsul in conceplia cregtind despre om. in plus, aceasti concepfie ii dd
un sentiment al identitdJii. Imaginea omului ca magind duce la
ntimentul cd suntem nigte rotite nesemnificative ale angrenajului, neobservate
lipsite de importanti. Biblia aratd insd ci fiecare estevaloros gi estecunoscut de
fiecarefh de pir de pe capul nostru estenumerat (Matei 10:28-3--,.
a vorbit despre pdstorul care, degi avea noudzeci gi noud de oi addpostite in
a plecatse o cautepe ceacarelipsea(Luca15:3-7).Acestaestemodul in care
om in parte este privit de Dumnezeu.
Provocareape care o lansim noi in acestepagini este afirmalia ci gandirea
474 Umanitatea
cregtinl despre om i se pokivegte mult mai bine acestuia decat oricare dintre
conceptiile rivale. Aceasttr imagine despre om exp[ci mult mai complet $i mai
putin denaturat lntr€aga gamd a fenomenelor umane, decAtreshrl concepfiilor. $i
aceast{concepjie, mai mult decAtoricare alt mod de abordare a vietiL ii dX omului
posibilitatea s{ fun4ioneze ir anumite moduri care sunt profund satisfecdtoare
pentru el pe termm lung.
Psalmistul s-a intrebat:
Ceesteomul, ca strTeg6ndegtila el?

$i fiul omului ca sn-lbagi in seamd?
Lai fAcutcu putin mai prciosdecatDumnezeu
ti l-ai incunurat cu slavtr9i cu cinste,
I-ai dat sHpanirepestelucrurile urAinilorTale,
toatele-ai pus sub picioar€lelui. (Ps.8:rt-6)
Ce esteomul? Da, aceastaesteuna dintre cele mai importante intreberi. Si este

o intrebate la care revelafia biblici di cel mai bun rispuns.
6) 6)
Originea
umanitetii
Semnifi
catiatermenului,origine"
StatutulluiAdamgi al Evei
Conceptiidesprelnceputulomului
Evolutianaturale
Creationismulprinfiat
Evolutionismuldeist
Evolutionismul
teist
Creationismulprogresiv
Vechimeaomului
Patruconceptiiconservatoare
Problema elementelor neolitice
dinGeneza4
SemnificatiateologicSa doctrineicreAriiomului
Semnificatia
termenului,,origine,,
CAndvorbim despreoriginea omului noi vorbim desprecevamai mult decAt
^
inceputullui. Deoarece,,inceput" se referi numai la venirea in fiinli. Astfel, a
vorbi despre ,,inceputul omului" este doar un fel gtiinfific de a ne referi la faptul
cdomul a venit in fiinte, gi probabil la modul in care a venit in fiinld. Termenul
,,origine"conline insd gi ideea scopului pentru care omul a venit in fiinle. Din
punctulde vedereal existenleiindividuale, inceputul viefli fiecdreipersoaneeste
acelagi: el are loc atunci cand un spermatozoidal unui birbat se combine cu
olrrlul unei femei. Dar, din punct de vedere omenesc,originea fiecirei vieii in
parteestediferit;. De fapt, in unelecazuri s-arputea consideraci esteincorectsd
sevorbeascd despreorigine.Deoarecein timp ceunelenasterisunt rezultatul unei
PlanificariSia unei dorinte precisedil parteaa doud persoarecarevor un copil,
altelesunt produsul nedorit al unei uniri fizice a doud persoane,probabil o
consecintla neglijentei.Teologianu se intreab, nrrmai cum au ajuns sii existe
oameniipe Pemant,ci gi de ce existdei sau careestescopulcarese afld in spatele
Prezentei ior aici. Cdnd prezen[aomului pe pim6ni este priviti numai din
perspectiva inceputului,existdprea pufind cdliuzire cu privirela ce esteomul sau
cehebuiesi facdel, dar daci estevdzuti in contextulscopului,apareo intelegere
mai clari gi mai completi a naturii omului. Imagineabiblici'despre originea
475
476 Umanitatea
omului este cd un Dumnezeu bun, inlelept Si atotputemic a creat rasa umani ca

aceastase-Liubeasci gi sd-L slujeascdpe Ef 9i si sebucure de o relaJiecu El.
Statutullui Adam si al Evei

Genezacuprinde doui relatdridesprecreareaomului de cdtreDumnezeu.Cea
dintAi, din Geneza1,;2627,relateazditl nurnai decizialui Dumnezeude a-l face
pe om dupi chipul 9i asemenareaLui, 9i (2) punerea in practicd de cdtre
Dumnezeu a acesteidecizii. Nu se spune nimic cu privire la materialelesau la
metoda folositd.Aceasteprime rehtare pune un accentmai mare pe scopul sau
motivul creerii omului; 9i anume, omul trebuia si fie rodnic, sd se inmulteascd (v.
28) 9i sd aibd stdpAnireasupra PdmAntului.Cea de-a doua relatare,Geneza2:7,
estecompletdiferitd: ,,Domnul Dumnezeul-a fdcritpe om din lAranapemantului,
i-a suflat in niri suflarede viaJi; 9i omul s-aficut astfelun suflet viu."
Au fost formulate gi promulgate numeroase gi diferite interpreteri in legetura
cu statutul primei perechi de oameni. Au exisiat divergente putemice in privinia
faphrlui dacd Adam gi Eva trebuie considerafinigte persoaneistorice reale sau
simbolice.ConceptiatradilionaH estecd Adam gi Eva au fost doui persoanereale
gi ce evenimenteledin relatareabiblice au avut loc in spaliu gi timp. Acestlucru a
fost inse pus la indoiali de cdtre numerogi teologi.
Unul dintre cei careau respinscat sepoatede categoricaceasticoncepfiea fost
Emil Brunner. Spre deosebirede Karl Barth, Brunner a recunoscut ce istodcitatea
relatdrii despre Adam gi Eva reprezinti o problemd importante. Barth afirmase cd
intrebareacu adeverat importantd nu este dacd garpelea vorbit intr-adever in
Paradis,ci ceanumea spusel.rBrunnerinse a consideratci aceasteproblemeeste
doar o evitareinteleaptea unei intrebdricarenu hebuie ocoliti. intrebareatrebuie
si fie pusi, 9i aceastanu numai i:r scopuri apologetice,ci gi in scopuri teologice.2
Dupi Brunner,trebuiesi serenuntela istorisireadespreAdam gi Eva atdt din
motive exteme, cat gi inteme. Prin motive exteme el inlelegea considerente
empirice. Dovezile din domeniul gtiintelor naturale, ca de exemplu evoluJia
biologicl din paleontologie9i din istode,secontrazicecu traditia eclesiasticd. Mai
concreL cu cat este mai indepfutate perioada de timp investigatd prin mijloaceie
cercetdrii empirice, cu atat mai putin gisim ce natura de atunci a omului ar fi fost
superioare(sau cel pulin la acelaginivel) celei de astdzi.ln timp ce conceptia
eclesiastice,cu invetitura ei cd omul a fost initial perfect gi inocent gi abia mai
tarziu a cizut in pecat, reclami ideea unei varste de aur, dovezile gtiintifice
prezintd o formd din ce in ce mai primitivi a omului pe misuri ce ne intoarcem
in timp. Ceeace nu vrea sd insemneci evolulia esteun fapt stabilit.Trebuiesd se
recunoascdinsi cd lucrurile intrezdrite de noi din istoria timpurie a rasei umane,
care in cel mai bun caz alctrtuiesco imagine vagi 9i abia perceptibild,nu se
potrivesc cu portretul biblic al lui Adam 9i al Evei. Astfel Brunner a crezut ce
Biserica trebuie si abandonezecredinJa cd ei au fost persoane reale, de vreme ce
ea i-a adus numai batjocurAgi ridiculizare.s
1 . Karl Ba{h, C/cdo,New York, Scribner, 1962,p. 190.
2. Emil Brunner,Man in Reoolt,Philadelphia,Westminster,1947,p.8& n.1.
3. Ibid.. p. 85-86.
Origineaumanitijii 417
PelAngi motivele exteme, Brunner a expus gi unele motive inteme, pe care el

le-aconsiderat de fapt mai importante. Problema reali cu conceplia eclesiastice
estecd ea sustine ce rehtarea despre Adam 9i Eva estein planul istoriei empirice.
Luati astfel, relatarea biblicd este in dezacord cu explicatia gtiintifice a
inceputurilor umane. Acest lucru inseamne ce cine sustine explicalia gtiinlifice nu
poaiesustine nimic din continutul relatdrii cregtine sau biblice. Atata dmp cat se
credece intentia relatdrii biblice estesdasigure o explicafie fapticd, oricine accepid
conceptiagtiintifici nu poate si facd nimic altceva decat si abandonezerelatarea
biblce. Acest lucru este valabil pentru cei care imbritigeazd un naturalism
mecanicist,precum gi pentru cei care, incomodati de acesta,ii substituie un tip de
evolutionism idealist, cum este cel al lui Friedrich Schleiermacher9i al teologilor
careurmeazi linia de g6ndire a lui Hegel.a
Brunner a sustinut ce nu e nimic de pierdut dacd se abandoneazeconceptia cd
rclatarea despre Adarn 9i Eva iffegistreaze evenimente istorice. Dimpotrivi,
abandonareaacesteiconceptii esteo purificare necesarea doctrinei noastre despre
om in folosul ei mai degrabi decAt in folosul ltiinlei. Atata timp cat se crede ce
relatareabibfice estepieocupatdde cele doud persoane^care sunt descriseacolo,
eade fapt are prea pulin de-a face cu oricine altcineva. Intr-adevar, ea are puline
de spus pentru 9i despre noi. Cand este insi eliberatd de concepfla eclesiasticd,
putem obsewa cd discutia biblici despre originile umane nu este legatd de un
anumit Adam care a trdit cu mult timp in urmd. Mai degrabe ea este in legeture
cu tine, cu mine gi cu oricine altcineva din lume.s
ln multe privinle abordarea lui Brurmer aseamdnd relatarea crealiei cu o
ParaboH, cum este cea a fiului risipitor. Dacd ,,Pilda fiului risipitor" este
considerateo relatare istorici reali, atunci ea nu estedecat povestea interesantd a
unui tanercarea plecat de acasecu secoleit:rurme. DacA,pe de alte parte,ea este
ydzuti aga cum a pHnuit Isus si fie vizutd, adicd o paraboli atunci ea are
relevant[ gi aplicabilitate pentru noi cei de astezi. Ea spune ceva despre noi. In
mod similar, istorisirea despre Adam gi Eva nu trebuie luatd ca o irregistrare
fapticda unor evenimente din viata a doud persoane reale. Faptul ci lui Adam i
se dd aici un nume nu este semnificativ, deoareceAdam inseamnd in realitate
,,om", Prin urmare, relatarea din Geneza nu se referi la doud Dersoanecare au
hiit cu mult timp in urmi. Cele consemnatein legaturecu Adim gi Eva sunt in
realitateadevdrate cu privire la fiecare dintre noi astdzi.
Cum sd privim aceasti interpretare? Are vreo importante dacd istorisirea
despreAdam 9i Eva este luate ca o inregistrare istoricd a vielii unei perechi reale
de oameni dêla inceputul rasei umane sau ca o relatare generale despre fiecare
dinhe noi? Intrebarea nu este numai cum anume a privit-o autorul relaterii,
deoareceunii ar putea sd spuna cd perspectivace Adam gi Eva au fost nigte
persoaneistorice este forma in care scriitorul gi-a exprimat doctrina continute in
rclatare.Aceasti formi ar putea fi schimbati firi a se pierde esenta doctrinei.
Inse,este oare perspectiva ci Adam gi Eva au fost nigte persoane istorice numai
formade exprimare a doctrinei despre originea omului, sau esteea intr-un anumit
fel chiar esentaei?
4. lbid., p. -87.
5. Ibid., p. 88.
418 Umanitatea
Un posibil mod de abordare a acesteiprobleme este sd se examlnezecum

anume il vede Noul Testamentpe Adam. Este adev;rat cA termenul Adnrr ar
putea Ii luat mai degrabdca un ruxne genericsau de clasd(,,om"), decdt ca un
nume propriu. Totugi,in doui pasaje,Romani 5 Fi 1 Corinieni 15, pavel leag6
pecdtogeniaumand de Adam intr-un mod care face dificil sd se considereci
,,Adam" estedoar un termen reprezentativin Romani 5:12-21Pavelvorbe$tede
mai multe ori despre pdcatul ,,unui singur om". El se referd de asemeneaIa
ascultarea,harul gi dreptateacarevin prin ,,acelunul singur...Isus Cristos,,.pavel
face o paraleld intre acel singur om Adam 9i acel singur Om Isus Cristos.
Observalice htura negativd din expunereadoctrinard a lui Pavel se spril'indpe
caracterulfaptic al Iui Adam. PicatuL vina gi moarteasunt realititi universaleale
existenteiumane;ele sunt ptrrli esenJialeale doctrinei lui Paveldespreom. Pavel
pune faptul cd toli oamenii mor pe seama intrdrii picatului in lume printr-un
singur om. Moartea este manifestarea condamndrii care a venit ca o consecinid a
pecatuluiunui singur om. Esteintr-adevir dificil de has o altd concluziedecAtci
Pavel a crezut ce Adam a fost o persoandindividuald care a comis un Ddcat
semnificativpentru restul raseiumine. Nu existdnici o indoiald cd Pavela ciezut
ir:r istoricitatea acestui singur om, Adam gi in pdcatul lui, la fel de mult cum a
crezuttr singurul om Isus gi in moarteaLui ispegitoare.
In 1 Corinteni 15 pozilia lui Pavel devine gi mai evidente.Aici el spune ci
moartea a venit printr-un om (w 21), iar apoi clarificd faptul ci se referi la Adam
(v.22). In versetul 45 Pavel se referd in mod clar la ,,omul dintAi Adam,,. Dacd
termenulAdanresteluat tntotdeaunacu sensulde ,,om", atunci in acestcaz avem
un fel de prisos de cuvinte,ca sAnu spunemmai mult. Paredestul de limpede cd
Pavell-a consideratpe Adam o persoaneistoricd,reale.
Din motive ca cele pe care tocmai le-am citat, tragem concluzia cd scriitorii
Noului Testament,cum estegi Pavel,nu numai cd au crezut cd Adam gi Eva au
existat,ci gi ci aceasticonvingereera o parte indispensabilda doctrinei lor despre
om. Este inse cu putinte de suslinut o asemeneaconceptie?Ce spun datele
gtiinlifice cu privire la originea rasei umane? A fost exclusd posibilitatea unui
inceput monogenic de la Adam gi Eva? in timp ce rispunsul atdrnd in mare
mdsurd de definitia pe care o dim umanitdtii (un subiect la carene vom referi ceva
mai tarziu in acest capitol), factorii cu caracter universal ce pot fi intAlniJi la
intreagarasdumand,cum estede exempluinierfertilitatea,sugereazdun punct de
oriqine comun.
Concepliidespreinceputulomului
Dacesuslinem ce Dumnezeua inceput rasa umand cu doui persoane.Adam
9i Eva 9i cA intreaga omenire a descins din acea primd pereche,tot ne mai
confruntdmcu tntrebareacum au ajunsei seexiste.La aceasteintrebareexistemai
multe gi diverseexplicaJii.Principaladiferenfddintre ele estedatd de accentuarea
elementelorcataclisrnicesau procesualein legituri cu origineaomului.
Pe de-o parte, ortodoxia conservatoarea tins sd subliniezespontaneitateagi
evenimentelevedit supranaturale.Se considerdci lucrarea lui Dumnezeu are
Origineaumanitd(ii 419
aproapeintotdeauna un caracterimediat gi produce discontinuitate,sau treceri

brugtein proceselenaturale.Esteaproapeca gi cAndun evenimentar trebui si fie
intotdeaunavidit supranaturalpentru a fi consideratlucrarealui Dumnezeu.
Borden Parker Bowne istorisegteo povestire care se potrivegte foarte bine
aici.Un rege oriental i-a cemt unuia dinire sfetuitorii lui sd-i dea un semn al
Iucririlor minunate ale lui Dumnezeu. Sfetuitorul i-a spus regelui sa semene
patru ghinde. CAnd regele s-a uitat la locul respectiv a vizut patru steiari
maturi. CrezAnd ca a trecut doar un moment, el s-a edndit cd a avut loc un
miracol.Cdnd sfdtuitorul i-a spus regelui ci au trecutoptzecide ani gi regelegi-a
dat seamacA imbetranise gi cd vegrninteleii sunt in zdrente, el a exclamat
mAnios:,,Atunci nu este nici un miracol aici." ,,Oh, ba da, este, a replicat
sfituitorul, este lucrarea lui Dumnezeu, indiferent ci El o face intr-o secundd,
sauin optzeci de ani,"6 Fundamentalisrnulpirea uneori sd reclame caracterul
imediatal aciiunii, nu numai fiindcd aceastaesteceeace ne invati Biblia, ci gi
pentru cA spontaneitateapare sa aibd in mod inerent un caracter mai
supranatural. LeonardVerduinvorbegtedespre,,ictic".?
Liberalismul, pe de alte parte, accentueazdprocesul. El considerd cd
DumnezeuIucreazdin ceamai mareparte in cadrul naturii gi prin ea.Dumnezeu
iniliazdun procesgi il direclionezdspre scopulprevizut. EI nu intervine;adici EI
nu modificddin afaraacestuiprocesceeace facein cadrul lui.
Ceeace estepus in pericol prin altercatiadintre acestedoue conceplii estede
fapt concepfia noastri despre Dumnezeu 9i despre relalia Lui iu lumea.
Fundamentalismulsubliniazi cd Dumnezeu estetranscendentgi lucreazdintr-o
manieri directe sau discontinud.Liberalismul,pe de alie parte, accentueazeci
Dumnezeuesteimanent gi lucreazdpe cii naturale.Fiecareconceptieo considere
pe cealalidinadecvata.Totugi,de vreme ce Dumnezeuesteatat transcendent,cat
gi imanent,ambeleaccentear trebui pestrate,in mdsurain careele sunt ir.rvilate
deBiblie.
EvolutianaturalA
in zilele noastreexistediverseconcepliireferitoarela originea specieiumane.

Elediferi prin locul pe careil atribuie datelor biblice gi qtiinlifice.Una din aceste
conceptiieste evolutia naturald. Aceastaeste o incercarede a expLicaomul,
precum gi toate celelalte forrne de viafd, fdrd a se apela la o explicalie
supranaturale. Proceseleimanentedin cadrul naturii l-au produs pe om gi tot ce
existe.Nu a avut loc nici un fel de implicare din parteaunei persoanedivine, nici
Iainceputulprocesuluigi nici in timpul lui.
Potrivit evolufiei naturale, nu este nevoie decAt de atomi in migcare.O
combinatiede atomi, migcarea,timpul 9i intAmplareaau modelat tot ceea ce
vedem.Acesteasunt un dat gi au fost postulatedrept elementelecareau produs
rczultatul.Nu existi nici o incercarede a le justifica- ele pur gi simplu sunt acolo,
o bazdpentru orice altceva.
6. Boden P Bowne,Thc linnlanencaof God,Boston,HonghtonMifflin , 1905,p. 29-30.
7. LeonardVerduin, Soi ewhatLessthall God:BiblicalVicwofMnn,Crand Rapids,Eerdnans,1970,
p.13-19.
420 Umanitatea
Lumea noastrdesterezultatul unor combinatiiintampletoaresau aleatoriiale

atomilor. La nivelele superioaresau in etapeleulterioare ale procesului este la
lucru aga-zisa,,selectienaturaH". Natura este extrem de prolifici. Ea produce
mult mai multe exemplaredin orice speciedatii decAtar putea supravieguide
fapt. Din cauzacrizei de resursenecesarevietii existeo competifie.Cel mai bun,
cel mai puternic, cel mai adaptabilsupraviefuiegte;ceilalti nu. Drept rezultat,are
loc o innobilare progresivd a speciilor.in plus, au Ioc mutatii. Ele sunt variaJii
brugte, treseturi inedite carenu au existai in generaJiileprecedenteale speciei.Din
multele mutatii care au loc majoritatea sunt nefolositoare, chiar ddundtoare, dar
cdtevasunt cu adeveratfolositoarein lupta pentru supraviefuire.La sfArgitulunui
lung procesde selectienaturald9i de mutaJiifolositoare,a apirut omul. El esteun
organismde o mare complexitategi cu capacitAFsuperioare,nu pentru cd cineva
l-a pl5nuit 9i l-a fdcut in acestfel, ci pentru ca acestetrdsAturiau ficut posibild
supraviefuirealui. EI a fost cel mai potrivit se supravietuiasce,gi a supravietuit.s
Chiar dacd evolufia naturald nu esteneapirat ceamai bund explicalie a datelor
qtiintifice, ea cu siguranfi ce este cel putin compatibili cu ele. Pare sd nu existe
nimic din domeniul biologiei, antropologiei sau paleontologiei care se o contrazicd
cu totul; pe de altd parte, acestediscipline nici nu oferi material care se suslind
fiecareafirmafie a ei. ln astfel de cazuri devine necesarsI se DresuDunAcateva
dintre legile general acceptateale naturii, cum esteuniformitatei. insi dificultatea
reale se ive$te atunci c6nd incercem se impdcdm aceasteconceptie cu invetetura
biblicS. Desigur, daci primele capitole din Genezaspun cAt de cAt ceva,ele afirmX
ci o fiinli personali a fost implicati in aparitia omului. Rasaumani estelucrareaei.
Creationismulprin fiat
in parteaopusi seafli ceeaceuneori senumegtecreafionismprin fiat. Aceasta

esteideeacd Dumnezeu,pdntr-un act direct,a adusin fiintd complet,spontantot
ceexiste.Retinelidoue heseturi ale acesteiconceptii.Una estescurtimeatimpului
implicat, gi prin urmare caracterulrelativ receni al celor petrecutela creaJie.in
timp ce au existatdiverseetapeale creatiei,urmand una dupd alta, nu s-ascurso
cantitate substantialdde timp de la inceputul 9i pdnd lj sfArgitul procesului.
Probabilcd a fost implicattr o siptdmAni calendaristicdsau ceva in genul acesta.
O alte trdsiture a acesteiconcepliiesteideeaactivitdJiidivine directe.Dumnezeu
a produs lumea gi tot ce este in ea nu prin intrebuinlarea vreunor mijloace
indirecte sau a unor mecanismebiologice,ci prin actiune gi contact direct. in
fiecarecaz, sau in cadrul fiecerei etape,Dumnezeu a intrebuintat un material
inexistentin prealabil. Speciilenoi nu au apdrut ca modificdri ale unor specii
existente,ci ele au fost, ca si zicem aga,inceputuri proaspete;fuseseri special
createde Dumnezeu.Fiecarespeciein parte a ftst completdiferiti de celelaite.in
mod specific,Dumnezeu l-a ficut pe om in totalitatealui printr-un act creator
direct gi unic; omul nu a provenit din nici un organismexisteniin prealabil.e
-l]
ChlriJ-". Dur*ir,, The Origin of Species,edilia a gasea londonezd, Chicago, Ihompson and
Thomas,n.d., p.473.
9. Walter E. Lammerts, ed., tqiry Nof C/eafr'or?, Nutle, NJ., presbyterianand Reformed,1970;
idem, ScientifcStudiesin SpeciolCreafion,NDtle,NJ., presbytedanand Reformed,1971.
Origineaumanitilii M1'
Ar trebui sd fie evident faptul ci nu existd nici o dificultate ir a impdca

creafionismul prin fiat cu relatarea biblice. intr-adevdr, aceasteconcePtiereflecta
o interpretare strict litemld a textului, acestafiind modul in care a fost intelease
relatareapentru o lunge perioadi de timp din istoria Bisericii. Prin afumatia cd
Dumnezeua fdcut fiecare animal 9i fiecare planta dupd soiul ei s-a inteles in mod
haditional ci EI a creat fiecare specieindividual. Trebuie inse sa se reliefeze faPtul
cAtermenul ebraic l'D (min), care in maioritatea traducerilor este echivalent cu
,,soi",estedoar un termen general pentru diviziune. Poatesemnifica gi specie,dar
nu existe suficient temei pentru a trage concluzia cd acesta ii este intr-adever
sensul.In consecintd,noi nu putem afirm a ce Biblia pretindccreationism pdn fiat;
cu toate acestea,este limpede gi cert cdi) permite.
Datele gtiinlifice sunt punctul in care crealionismul prin fiai intampind
dificultdli. Deoarece, dacd acele date sunt luate in serios, ele par sI indice o
dezvoltareconsiderabili, incluzAnd ceeace par a fi forme hanzitionale irntrespecii.
Evolulionismuldeist
Degi termenul este rareori auzit, denumhea de evolufionism deist descrie o

anumitd variantA a ceeace este mmit in general evolutionism teist. Aceasta este
concepJiapotrivit cireia Dumnezeu este Cel care a inceput procesul de evolulie,
producand materia prime gi sedind in creatie legile pe care le-a urmat dezvoltarea
ei. Asdel, El a programat procesul. Apoi S-a retras din activitatea Sa in lume,
devenind, ca se spunem aga,Creator emerit. Cursul pe care il urmeazd ordinea
createeste scutit de influenta directi a lui Dumnezeu. El este Creatorul tuturor
Iucrurilor, dar numai prima formd vie a fost createde EI in mod direct. Tot restul
lucrdrii de creatie a lui Dumnezeu a fost fecut in mod indirect. Dumnezeu este
Creatorul, cauza ultima, dar evolufia este miilocul, cauza proximtr. Astfel, cu
excepiiapunctului lui de vedere despre inceputul materiei, evoluiionismul teist
esteidentic cu evolutia naturale, deoareceel neagi existenla vreunei intervenJii
directedin partea unui Dumnezeu personal in timpul procesului creator.
Evolutionismul deist intAmpini putine dificulidti cend este confruntat cu
datelegtiinfifice. Cu totul altfel stau inse lucrurile cu materialul biblic. Existi un
conflict maior intrc ideea deistd a Dumnezeului absent Si imaginea biblice despre
Dumnezeul care a fost implicat nu numai intr-un singur act, ci ii:riixtreaga sede de
acte creatoare. Mai exact ambele rehteri din Geneza despre originea omului
indici faptul cd Dumnezeu a voit 9i a actionat in mod categodc ai clar pentru a-l
aducepe om in existenld. I| plus, evolutionismul deist estein conflict cu doctrina
scripturaH despre providente, potrivit cdreia Dumnezeu estein mod personal gi
intim preocupat deqi implicat iril evenimentele specifice din cadrui intregii Sale
creatii.lo
Evolutionismulteist
Evolutionismul teist are multe in comun cu evolutionismul deist, insd il

10. ln vederea unei expuneli a evolutionismului deist vezi Robert Chambers, Vestigesof thc Nat nt
Historyof Crcation, Atlantic Highlands, NJ., Humanities, retiptrrire in 1969a editiei din 1844.
AZ Umanitatea
depegegtepe acestain ceeace privegte implicarea lui Dumnezeu in crealia Sa gi

preocuparea Lui fafi de ea. Dumnezeu a ilceput procesul prin a feuri intaiul
organism viu. El a continuat apoi se lucreze pe plan intem in vederea realizirii
scopului Sdu pentru creatie. Totugi, ta un mbment dat El a acfionat gi in mod
supranatural pentru a direciiona procesul, inse a intrebuintat materiale deia
existente.Dumnezeu a creai prima fiinli umand, insd El a folosit pentru aceastao
creature existente. Dumnezeu a creat suflehrl omenescsi l-a introdus in unul din
primatele superioare, transformdnd aceastdcreature in primul om. Astfel, in timp
ce Dumnezeua creatin mod specialnahrraspirituah j lui Adam, natura fizicd a
omului este un produs al procesului de evolutie.
Evolutionismul teist nu irxtampind mari dificultdfi legate de potrivirea cu
datele gtiinfifice, deoareceel ilxvati cd dimensiunea fizicd a omului I apdrut prh
evolutie. Astfei el poate acceptaoricat de multe dovezi ale continuitetii procesului
care l-a avut drept rezultat pe om. In ceea ce privegte datele biblice,
evol*ionismu.l teist sustine adeseori existenta unei prime perechi reale, Adam gi
tva. ln acestcaz, nu existenici o dificultate in a impica evolugionismulteist cu
invitetura lui Pavel despre picdtogenia rasei. Cdnd se trateaze primele capitole
din Genezaesteurmati una din urmitoarele doui strategii. FiJcd se sustineci
Genezanu spunenimic specificcu privire la natura origiriii omului, fie cd pasajul
esteconsiderat a fi simbolic. in cel de-al doilea caz, expiesia ,,1drAnap5m6ntului,,
(2:7),de exemplu,nu esteluate in sensliteral. Mai exact,ea esteinterpretati ca o
referire simbolicd la o anumitd creature deia existenti, o formi inferioari omului.
Aceastdinterpretare va beneficia de o cercetareatenta din partea noashe dupe ce
vom fi examinat opflunea finali.ll
Crealioni smuI progresiv
Creationismul progresiv vede lucrarea creatoare a lui Dumnezeu ca o

combinatie a unor serii de acte creatoarede nooogi a unei operalii imanente sau
procesuale. in mai multe momente din timp, destul de indepartate intre ele,
Dumnezeua creatdenoao(adicda creatcevanou). in aceleocazii El nu a ficut uz
de viati existente anterior, modificdnd-o numai. Degi s-ar putea ca El si fi adus in
fiinti ceva extrem de asemenitor cu unele fiinge deja existente, au existat totugi
cdtevadiferente gi astfel produsul muncii Lui a fost o creaturi complet noue. intre
acesteactecreatoarespecialedezvoltarea a avut loc prin iniermedi;l moda[tetilor
evolutiei. De exemplq este posibil ca Dumnezeu si fi creat primul exemplar al
familiei cailor din care apoi diversele ramuri ale familiei i-au dezvoltat prin
evolutie. Aceasta este o dezvoltare ,,in cadrul soiului,, (microevolutie), nu ,,intre
soiuri" (macroevolutie). Am observat deja cu privire la afirmatia scripturali cd
Dumnezeu a ftrcut fiecare creaturi dupe soiul ei ce temenul ebraic
].0 ;ste destul
de vag, agaci nu esteneapdratnecesarca el si fie identificatcu speciabioloqicd.
El poate fi mult mai cuprinzitor decat aceasta.Mai mult decii at6t, exjsti o
cantitate considerabiln de timp in care microevolutia ar putea sd aibi loc, de
Cu pdvire la evolutie vezi Augustus H . Stror.g, Systetnotic.Iheotogy,Westwood, NJ., Revell,
_ ^11.
'1907
. o. 46G467.
Odgineaumanitilii 423
vreme ce cuvantul tr1' (yom), care este tradus ,,2i", poate fi gi el interpretat mult
mai ]iber.12
Potrivit creationismului progresiv cAnd a venit momentul ca omul si fie adus
in existente,Dumnezeu l-a fecut in mod direct qi complet. Dumnezeu nu l-a fecut
dintr-o anumite creaturd inferioari. Ci atAt natura fizice, cat 9i cea spirituali a
omului au fost special create de Dumnezeu. Biblia ne spune cd Dumnezeu I-a
fecut pe om din ,,tirina pdm6ntului". Aceaste lirand nu hebuie sd fie pimAnt
real.Ea ar putea fi o reprezentareplasticd elementard,pe intelesul pdmilor cititori.
Creationismul progresiv nu se deosebegtede crealionismul prin fiat cand
sustine cd intreaga naturd a omului a fost special creatd. El are inse o perere
diferiti cAnd afirmi ci a existat o anumiti dezvoltare in creatie dupe momentul
achrlui initial de creafie al lui Dumnezeu. El nu sedeosebegtede evolutia naturale,
de evoluJionismul deist 9i de evolufionismul teist cand vede o dezvoltare in
cadrul creafiei, dar insisti cd au existat mai multe acte de creatie de ,o?roir1 acest
procesglobal. $i cu toate ce este de acord cu evolulionismul teist ce omul este
rezultatul unui act special de creagieal lui Dumnezeu, el trece dincolo de aceastd
conceptie insistand ce acest act a cuprins intreaga nature a omului, fizicd gi
spidtuali.
Avdnd in vedere premisele gi tezele acceptatede aceastdcarte, cele mai viabile
optiuni sunt evoluiionismul teist gi creationismul progresiv Ambele au fost gi
sunt imbre$Fate de cercetdtori dedicati care cred in Eiblie, 9i fiecare dintre ele
poateasimilasauexplicaatAidatelebiblice,cAtgi pe celeempirice.intrebareaeste:
Caredintre ele o poate face intr-un mod mai complet, mai ugor gi cu o mai mici
denatuare a materialului cu care se lucreazd?
Pentru a rdspunde la aceasti intrebare este important se ne intrebdm ce fel de
material literar avem in Geneza 1 gi 2. Existe elemente simbolice in relatarea
oeafiei? Foarte probabil ce avem de-a face cu un gen de literaturd in care nu
fiecareobiect trebuie inleles doar ca atare. Observali, de exemplu, ci pomul din
gridina Edenului nu este doar un pom, ci el este ,,pomul cunoagterii binelui gi
riului". Este de asemeneafoarte posibil ca lerana care a fost folositd la crearealui
Adam sdnu fi fost doar tdrAnd,ci sd fi fost de fapt cdrimida neinsuflefte care sie
la bazamateriei, 9i prin urmare a vietii. Dar si presupunem ci vom considera ci
tdrAna simbolizeaze, aga cum 1e-ar pldcea evolutionigtilor teigti, o anumite
creaturi vie existentd de dinainte. Cum va fi atunci?
O problemi care trebuie privitd in fati este irtrebarea daci simbolismul este
consecvent. Cuvantul firAnn QQ\, opftar)nu aparenumai in Geneza2:7,ci gi in 3:1.9:
,,...cdciterann e$ti, 9i in Frane te vei intoarce." DacI vom consideracl acestcuvant
r€prezinti in 2i7 o cJeat'JjAdeia existente,ne confruntim cu doui posibilitdJi: fie
semnificaliatermenului trebuie sa difere de ceadin 3;19(9i 3:14de asemenea),fie cd
estevorba de situatia destul de absurdece dupd moarte cel in cauzi sepreschimbd
inh-un animal. Ti€buie remarcat faptul cd in acelecazuri de degeneraregravi in
careo persoana devine realmente subumani, transformarea are loc inainte de
moarteareale. Ar fi prin urmare mai bine sd se lase ca referirea la tirand din 3:19
(careestemai clari) si o explice pe cea din 2:7 (careestemai putin chre).
12. Cu privire la creationi6mul progresiv vezi Edward J. Camell, An lnttoductbtr to Chtbtiarl
ApoloSerics,
Gland Rapids, Eerdmans, 1948,p. 236-242.
424 umanitatea
O a doua probleme pentru evolutionistul teist este expresia,,gi omul s-a fdcut
astfel un suflet viu" (Gen.2:7).Cr.rvinteletraduseprin ,,srft"t uiu. sunt n:[ t !]
(nEhesh chnyah), care este tocmai expresia folositd pentru a desemna celelalte
creaturi pe care Dumnezeu le fdcuse mai devreme (1:20,21,24). Dupd cum am
vAzut, evolutionismul teist pretinde cd dimensiunea fizicd a ornului a fost luatd de
la una din creaturile mai timpr-rrii. Prin urmare, asemenea precursorului sdu,
partea fizicd a omului (cireia Dumnezeu i-a infuzat un suflet) trebuie neaphrat sA
fi fost deja o fiinli vie. Dar aceastd tezd a evolutionismului tersr conraztce
afirmafia din Gen eza 2:7 cd om:ul a deoenito frirrte vie cAncl Dumnezeu l-a format
gi a suflat in el suflarea de viafd.
Un alt argument inaintat uneori impotriva evoluJionismului teist este cd el se
opune unitetii personalitdtii umane. insi unitatea dintre climensiunea fizici gi cea
spiriiuale a omului pare si nu fie suficient de puternicd pentru a demonstra
netemeinicia teoriei cd cele doud dimensiuni au originat pe cai diferite.
in ciuda lipsei de trdinicie a celui de-al treilea aigument, primele dou6
considerente par a fi suficient de importante pentru a-i atribui evolulionismului
teisi o pozilie mai pulin buni decAt cea delinutd de creajionismul progresiv. in
timp ce aceastd conceplie din urmd nu este in totalitate lipsitd de dificultiti, ea
explicd gi integreazd mai bine datele biblice 9i pe cele gtiinlifice gi din acest motiv
trebuie consideratd mai adecvati decat evolutionismul teist.
Vechimeaomului
O intrebaresuplimentardcaretrebuiepusi privegtevArstaomr-rlui.Cdnd a
apdrut omul, mai ales cel descris in Biblie, pe Pdmant? Cregtinii evanghelici sau
conservatori au rdspuns la aceaste intrebare in mai multe feluri. in parte
rispunsul nostru va depinde de felul in care definim omul.
Patru conceptiiconseNatoare
1. Problema nu are nici un fel de importantd . Fie ce nr-rputem determina varsta

omului, fie cd nu ar avea nici o importanld daci am putea si o determindm. B. B.
Warfield scria odinioard; ,,intrebarea leqatd de vechimea omului nu are in sine nici
o sernnificalie teologicd. Pentru teo)ogie, ca atare. este o problemi complet lipsitd
de importante cAnd a apirut omul pe Pdmant." 13Nu se gtie dacd Warfield ar
aproba felul in care a fost folositd uneori aceaste afirmatie; cu toate acestea este
evident ci el nu a dat o insernn;tateprea mare acesteiDrobleme.
2. Fabricarea uneltelor este semnul distinctiv al omului. Capacitatea de a
concepe, modela 9i intrebuin;a unelte este ceea ce il diferenliazd pe om de
creaturile subumane. DacA acesta este criteriul, atunci aparitia omului trebuie
datatd destul de devreme, probabiJ in urmA cu 500.000p6n; h i milioane de ani.rr
13. BenjaminB. Warfield,,,On the Antiquity and Unity of the Human Race,',i^ Biblicalntltt
TheolagkalSt dies,cd.SamuelG.Craig,Philadelphia,presbyterian andReformed,1952,p.238.
14. DonaldR. Wilson,,,HowEarlyIs Man?"Christinni4l
TadnV, t4 septembrie
1962.p. 2t-28(1175-
-
1176).
Origineaumanitilii 425
3. Practica ingropirii morlilor este cea care il deosebegtepe om de celelalte

creaturi. DacA acesta este criteriul, primul om hebuie identificat cu omul din
Neanderthal gi datat in urmd cu aproximativ 50.000de ani.ls
4. OmuI se distinge prin prezenta 9i folosirea r.rnei simbolistici complexe,
adici, a limbajului. In timp ce fabricareauneltelor gi ingroparea morlilor reveleazi
un comportament destul de sofisticat, limbajul estecel care face posibil acel tip de
relatie cu Dumnezeu care ar putea caracteriza o fiinte create dupd chipul lui
Dumnezeu. Pe acest temei cineva ar putea corela ilxceDuful omului in deDlinui
sensbiblic cu evidenlele unei mari ribufniri culturale care a avut loc in urini cu
aproximativ 30.000 pane h 40.000 de ani. Primul om nu trebuie identificat cu
omul din Neanderthaf ci probabil cu omul din Cro-Magnon care a treit ceva mai
t6rziu.r6
Problema vechimii omului nu este ugor de rezolvat. Unul dintre rdspunsurile
date uneori la intrebarea unde anume se potrivegte Adam i:r girul evidenlelor
paleontologice este: ,,Spune-mi cum areta Adam gi i;i voi spune unde se
potrivegte el in acel lant." Binelnteles cd acest rdspuns semiglume! nu rezolvd
adevirata problemd.
Prima concepgie,rezr.matd mai sus, esteugor de combatut. Nu conteazdcand a
fost creat Adam, deoarecein textul in care se face descriereadescendenlilor lui
imediali din Geneza4 apar unele fenomenecarepot fi identificate ca fiind neolitice.
In mdsrra in carecorelim mirturia biblicd despreAdam gi descendenfiisdi cu datele
anhopologicese ivesc dilerite probleme de caretrebuie sd se ocupe apologetica.
Nici cea de-a doua perspectivi, care consideri ce fabricarea uneltelor este
marcacediferenliazi omul, nu pare a fi pe deplin adecvatd.Tezaei de bazi a fost
PusAh indoiaid de diverse descoperiri.De exemplu, JaneGoodall a observat
cimpanzei care rup rimurele, le curdfd de frunze gi le folosesc pentru a sonda
muquroaielede termite in cdutare de hrand. Cimpanzeii Doarle cu ei aceste
rimurele pini la o depertarede aproximativ un kilometru, aiunci cdnd trec de la
un mugwoi la ceHlalt.Goodall a tras concluzia:,,Proceddndastfel ... cimpanzeul
a atinsinceputurile rudimentare ale fabricirii de unelte. ...Esteimprobabil ca acest
tipar de pescuire in cdutarea termitelor sd fie un tipar comportamental
irniscut." 17
Cea de-a treia perspectivd are \a baze teoria cd ingroparea mortilor este un
semnal prezentei chipului lui Dumnezeu ir om. JamesMurk insd argumenteazd
cdaceastdpracdce demonstreazddoar o teame fatd de neeunoscut,care la rAndul
ei nu presupune altceva decdt imaginalie. Nu reieseca ar fi implicat un sentiment
moral gi, tntr-adevdr, religia gi etica sunt tratate separatin literatura antropologice,
deoarece adeseoriceledoui nu coincid.ls
RdmAne cea de-a patra perspectivd care pare se prezinte cele mai putine
dificulteJi. Dezvoltarea cultwii cu aproximativ 30.000de ani in urma estecea mai
-1i-EJE.*t"y,
,,Adamand Anthropology: A ProposedSol11tion",Iolrnll of thcAlncricall
Scientifc
Afrliatiofl
22,nr.3,septembrie 1970,p.89.
16. JamesW. Murk, ,,Evidence for a Lat€ Pleistocene Creation of Man,',,foarnal of thc Alnerica
ScientifcAfrIiatiot177,^r.2, iwne 1965,p.3749.
Uu. JaneCoodall qi Hugo van Lawick, ,,My Life Among Wild Chim panzees", National Gcognphic
Mogazine124, arrgost 1963,p. 307-308.
18. Murk, ,,Evidence", p- 46-47.
426 Umanitatea
bine inleleaseca o consecinlda apariliei limbajului in aceavreme.Faptul acestaa

fost susfinut de BertramS.Kraus: ,,Parecat sepoatede probabil cd Omul nu ar fi
putut sd producd, sd intrelind gi si influenJezeculturi fxrd capacitateade a-gi
transmite experienta gi cunogtinteleurmagilor lui pe o alti cale decAt prin
intermediul exemolului."1e
Mirturia biblicd pare sd indice cd Adam 9i Eva au posedatlimbajul inci de la
tnceput. Comunicarea pe care o aveau unul cu celdlalt gi cu Dumnezeu
presupuneaposedarealimbajului. (Observali ce acceptareaacesteiperspective
inseamnd totodatd negarea faptului cd hgroparea morfilor este un semn al
sentimentuluimoral careesteparte din chipul lui Dumnezeu.)
Problemaelementelorneoliticedin Geneza4
Chiar dacd acceptdmteoria cd Iimbajul este cel care il distinge pe om de

_
celelaltecreaturi gi prin urmare primul om a apdrut in urmd cu aproximativ
30.000de ani, tot mai rimdne incd o problemdsuplimentard,la carene-amreferit
deiain mod indirect: problemaelementelorneoliticedin Genesa4. DacdAdam a
fost creat cu 30.000de ani in urmd, dacd Abel 9i Cain au fost descendenliilui
imediati, dacd in Genesa4 gdsim praciici cu adevdrat neolitice (de exemplu,
cultivarea pdmAntului), gi daci perioada neoliticd a inceput in urmd cu
aproximativ 10.000pAndla 8.000de ani, atunci avem problemaunei prdpastii de
cel putin 20.000de ani intre generafii,prepastiaultimd dintre generigii.Au fost
sugeratemai multe solufii:
1. Teoriapre-adamicdspuneci Adam a fost primul om in sensbiblic deplin,
dar nu a fost primul om in sens antropologic.Au existat reprezenianli
veritabili ai lui Homosnpiensinainte de el.2o
2. Cain 9i Abel nu au fost descendenJi imediali ai lui Adam. Sepoate ca ei sI
se fi aflai la cAtevageneratii depertare de el. Este chiar imaginabil ca
naratiuneasd condensezepovesteamai multor indivizi intr-unalinguri _
!ain, fiul lui Adam, Cain, criminalul, 9i Cain, intemeietorulde oragelr
3. In narafiuneacrealiei (de ex.,Gen.7:26;2:7),cuvdntul ebraicEltg ('ndnz),
adeseautilizat in mod simbolic in legdturd cu intreaga rasd umanh, se
referdla primul om, careesteanonim. In alte pasaje(de ex., Gen.4:1;5:3),
el esteun substantivpropriu, indicand o anumiti persoand,care a apdrut
rr.ai tdrziu.z
4. ,,Probabil Cain 9i Abel nu au fost cu adevdrat niste persoanecare nr
domesticitplantegi animale,ci mai degrabdei doar pai a fi astfeldin pricina
limbajului lui Moise, 9i mai ales al traducerilor noastre.preocupdiile lor
[ale lui Cain gi Abel] fa]d de hrana de origine vegetaldgi respectivanimald
s-ar putea se fi fost mult mai primitive.,,z3
-ii.
gFFFFFFFFl"u*
s. K"* s,The Basisof Hutnall Er.,olfior, New york, Harper and Row,1964 p.282.
20. E. K. Victor Pearce,lNholNasAdatn?,Exeter,Anglia, paternoste; 1970.
21. F.K. Fatr,,,Cain",inlfitcrnationalStandardBibleE cycloryedia,ed,JamesOrr, Chicago,Howard-
Severance,1937,vol. 1, p.538-539.
22. Seeley,,,Adam and Anthropology,,,pag. 89.
23. JamesO. Buswell I . ,,Adam and Neolithic Man',in Etemity 18, r|^.2, tebnhrle 196Z,p.39.
Origineaumanit;tii ,,tar7
5. Este posibil ca domesticirea plantelor gi a animalelor si fi avut loc cu mult

inainte de perioada neolitica.Astfel, se poate ca Adam gi descendengiilui
si fi practicat agricultura in urmi cu 30.000de ani.ra
Nici una din acesteteorii nu pare a fi complet satisfdcetoare.Toate au unele
Problemehermeneutice, dar acestia sunt mai giave in cazul primelor trei. ln plus,
Iateoriade la punctul (1) pre-adamiciipar a fipe deplin um'ani.insi, daci aiesta
estecazul, cum ar trebui se explicem afumafia lui pavel din Romani 5 ci pdcatul
Srmoartea au venit asupra irtregii rase umane datoritd pdcatului lui Adam?
Aceastapare si pledeze in favoarea unei origini monogenicl a rasei umane - toJi
oameniise trag din Adam. Din acestemotive eu i:rclin mai mult inspre teoriile (4)
gi (5). Acesta este insi un domeniu in care nu existe date suficienie Dentru a se
puteafacevreo afirmalie categorici; el va necesitamult studiu suplimintar.
Semnificatia
teologicaa doctrineicreeriiomului
Acum ce am discutat continutul de bazl al doctrinei despre crearea omului
trcbuiesd determinem gi semnificafiaei teologicd.Mai multe aspectenecesiteo
atentieFi o interpretare speciald.
_ 1. Pentru ci omul a fost creat, el nu are o eistenle independentd. El a venit in
fiinli deoareceDumnezeu a voit ca el sd efste si a actionat'in conformitate. OmuI
gia primit viala de la Dumnezeu 9i continui sd experimentezeviafa gi sd se
bucure de ea datorite purtdrii de griji a Iui Dumnezeu. Nu existl nici un fel de
necesitatelegati de existenla lui. Omul este o fiinli contingentd, nu o parte
indispensabilda realitdfii. $i el nici nu va ajunge vreodatd in puirctul in care ii fie
cu adevdrat independent de Dumnezeu. El se poate declara pe sine independent
de Dumnezeu, gi se poate comporta de parcd ar fi, dar aceasL nu schimbe faptul
c{ viaJalui gi fiecare risuflare a lui sunt de la Dumnezeu.
Acest lucru ar trebui si il determine pe om sd se intrebe care este motivul
existenleilui. De ce l-a pus Dumnezeu aici, gi ce trebuie sd facdel in lumrna acestui
scop?De vreme ce noi nu suntem in viate decat pentru Dumnezeu, tot ce avem gi
tot ce suntem este de la El. Dacd venim de la Dumnezeu, atunci toate adiectiveie
careni se aplici sunt gi ele dependentein cele din urmd de El. Asttel a ne
administraviafa nu inseamni a-l da lui Dumnezeuo parte din ce esteal noshu, o
partedin iimpul nostru sau o parte din banii noqtri.lntreaganoastrdvialAestede
fapt a Lui, in virtutea originii noastre Si a drepturiloi Lui neintreruDte de
pe care le"are asupra noastre.Ea ne-a fost incredintatenoue pentru
fTPrietar
tolosul nostru, dar Ii apargine in continuare lui Dumnezeu si tebuie f;losite
pentrua-L sluii gi a-L glorifica pe El
Aceastainseamnd cd omul nu este valoarea supremi. Valoarea omului este
derivattr gi ii este conferitd de citre o valoare superioari, Dumnezeu. Astfel
esenlialSla evaluarea oricirui lucru nu este daci acel lucru contribuie
gi confortul omului, ci daceconrribuiela gloria lui Dumnezeu la
,p fle9gr_ea 9i
indeplinireaplanului Siu. Ornul nu seafld in centrulJniversului. El existi doar
penhu ca cineva mult mai mare l-a adus in fiinfd.
24. T C, Mitchell, ,,Alchaeologyand cenesis t-Xl,,,i^Faith and Thoughf91, Summer 1959,p.42.
4zg umanitatea
Acest lucru aiute de asemeneala stabilirea identiteHi omului. Dacd,,cine

suntem" estecel pufin in parte o functie a lui ,,de unde venim", cheiaidentitdlii
omului se va gdsi in faptul ci Dumnezeu l-a creat.El nu estedoar progenitura
unor perinfi umani, nici rezultatul unor factori accidentalicarelucreazdin lume.
El a venit in fiintd in urma unei intentii congtienteSi al unui plan, aparlinand unei
fiinte inteligente. Identitatea omului este cel pulin in parte o problemi de
indeplinire a acelui plan divin.
Omul este o creaturi a lui Dumnezeu gi nu o emanalie din Dumnezeu. Omul
nu este parte a divinitelii. El are limitdrile unei fiinle finite. El nu Stie tot li nu
poatefacetotul. Chiar dacdnizuinla vielii cregtineesteaceeade a fi una din punct
de vedere spiritual cu Dumnezeu, din perspectivdmetafiziceomul va rdmAne
mereu separatde Dumnezeu.Astfel, el nu ar trebui sd-gifixezeca scoppierderea
identitdJiisale umane. Estebine pentru om si fie separatde Dumnezeu gi altfel
decAtEl, cici agaa fost fdcut.
2. OmuI face parte din creatie.Oricat de diferit este omul de celelaltefiinle
createde Dumnezeu, el nu se distinge atAt de mult de restul fiintelor create incat
si nu aibi nici o relalie cu ele. El faceparte din creagie,ca gi celelaltefiinte. El a
fost adus in existenld intr-una din zilele crealiei, cum au fost aduse in existentAgi
celelaltefiinle. De fapt, el a fost creatin aceeagizi (a gasea)in careau fost create$i
animalelede pe uscat.
Dupi cum am observatmai devremein aceastdlucrare,existdo mareprdpastie
metafizicdin intervalul fiintdrii.r5Totugi, aceastdprdpastienu este inire bm gi
restul creaturilor.Ea esteintre Dumnezeu,pe de-o parte gi toatecelelaltecreaturi,
pe de altd parte.Origineaomului intr-una din zilelecrealieiil leagepe acestamult
mai stransde toate celelaltecreaturi decAtde Dumnezeucarea fdcut crealia.
Aceastainseamna cd existi o inrudire realAinhe om gi restul creaturilor. Ele nu
sunt cu totul strdine de el. Deoateceintr-un anumit sens toate creaturile sunt
rudele omului, ar trebui sdexisteo armonieintre el gi restul creaturilor.in practica
prezentas-ar putea si nu fie acestacazul,insd omul, gi nu restul creatiei,estecel
carea introdus lipsa de armonie.
CAnd este luatd in serios,inrudirea omului cu restul creatiei are urr impact
precis. Termenul ecologie dobandegteo semnificaiie bogati. El derivd de la
termenul grecescoiroq care tnseamnd,,casd".Astfel, ecologiareliefeazdideea cd
existdo singurd mare gospoddrie.Ceeace omul faceunei ferli ale ei afecteazigi
celelaltepdrti, un adevir care devine dureros de clar pentru noi pe mdsuri ce
descoperimdaunelepe carele facepoluareavietilor omenegtigi cd disparilia unor
anumite soiuri de animale de pradd lasi diundtorilor nigte posibilitdti practic
nelimitate.
Adevdrul cA suntem imudifi cu restul crealiei ne comunici de asemeneaca
trebuie se fim umani. Celelaltecreaturi vii pot fi folosite ca hrane pentru om.
Totugi,ele nu trebuie distruse fird chibzuintd din simpla pldcerede a distruge.
Acele creaturi sunt rude indepertateale noastre,deoareceele au fost c(eatede
acelagiDumnezeu.Bunestarealor esteimportantepentru Dumnezeusi ar trebui
si fie importantdFi pentru om. Ele nu iunt doai nigte fiinte, ci in calitatede
creaturi ale Dumnezeului atotputernicele sunt tovardgiinogtri. Aga cum suntem
25. Vezi,p.411.
Origineaumanit;tii 429
preocupati $i angajati in ac{iuni concrete in vederea bunhstirii celorlalti oaneni,

pentru ca suntent una cu ei, ar trebui se avem acelagi comportament fate de tot
restul creatiei.
Faptul ci omul face parte din creatie inseamne gi cd are multe in comun cn
celelalte creaturi. El nu este un dumnezeu, gi astfel el are acclagi gen de nevoi ca
animalele.Pentru ca .lvem at;t de multe in comrrn cu elc, inccrcn."a
behaviorismului de a-l inlelege pe om prin studierea animalelor arc o anumjti
validitate; intrucAt intocmai ca animalele, omul gi motivafiile lui sunt supuse
legilor creafiei.
3. Totugi, omul are un loc unic in crealie. Dupi cum am observat, omul este o
creahlrd gi astfel el impdrtegegte multe lucruri cu restul creaturilor. Existd ins6 un
element care il face unic, care il separi de acestea.Despre toate creaturile se spune
ca sunt fecute ,,dupd soiul lor". El, pe de alte parte, este descris ca fiind ficut dupi
chipul gi asemdnarea lui Dumnezeu. El este pus deasupra restului crealiei pentiu
a avea s^tepanireasupra ei. El nu poate fi asemenat in toate privintele cu intreaga
creatie.In timp ce este supus legilor care guverneazd fiinlele create, el transcendc
acele fiinje gi statutul lor, deoarece umanitatea este mai mult decat o multime
formatd din simple creaturi. Detaliile acestei dimensiuni extra vor fi tratate mai
amdnuntit in capitolul urmdtor. Problema aici este ci omul nu-gi poate limita
intelegerea de sine doar la calitatea lui de creaturi, sau sa-gi scuze
comportamentul neadecvat prin blamarea instinctelor gi pornirilor lui. Existd un
nivel superior in fiinta lui, un nivcl care il scparj de restril creatici.
Aceasta inseamnd gi cd omul nu este irnplinit atunci cind ii sunt satisfdcute
toate nevoile anirnalice. Viafa umani const; din mult mai mult decat simpla
satisfacere a nevoii de hrand, imbrdcdminte qi probabil pldcere. Trebuic ginrrt
minte gi elementul transcendent semnalat prin modul unic in carc omul este
d e s c r i sp i a s t f e ld i s t i n sd e a l t e c r e a t u r i .
4. Existi o ftaternitate intre oameni. Una dintre cele mai mari controverse
teologice de la sfArgitul secolului al XIX-lea 9i inceputul secolului al XXlca
privegte extensia paternitetii lui Dumnezeu gi prin r.rrmarc e\tensia fraternite i
oamenilor. Liberalii au insistat ci existi o fraternitate universala intre oameni, iar
conservatorii au sustinut la fel de puternic ci numai cei care sunt in Cristos sunt
frati spirituali. In realitate gi unii gi altii au avut dreptate. Doctrina despre crealie
gi despre provenienla intregii rasc umane dintr-o singuri perechc iniliali
inseamni ce noi toti suntem inrudili r-rnul cu celilalt. Intr-un sens, ficcare dintre
noi ii este un verigor indepirtat fiecdruia de pe acest pdmant. Nu suntem conplet
neinrudi{i. Latura negative a provenientei noastre comune cste cd in starea lor
naturali toate persoanele sunt nigte copii rdzvrdtili ai Tatilui ceresc,gi astfel sunt
instrdinate de El gi unele de altele. Suntem cu totii asemeneafiului risipitor.
Adevdrul fraternitalii universale, dace este inteles pe deplin gi se aclioneazi in
consecinti, ar trebui sd produci empatie gi preocupare fali de semenii nogtri.
Avem tendinla si simtim mai tare nevoile gi dr.rrerileprietenilor gi ruclelor noastre
apropiate. Greutitile strdinilor nu ne afecteazi atAt de mult. Suntem in stare sA fim
cat se poate de indiferenli fald de crimele, accidentele fatale de circulalic
Ai
celorlalte evenirnente de acest gen atata timp cAt in ele nu este implicat nici un
cunoscut al nostru. Dacd insi descoperim cd unul dintre cei dragi ai nogtri a murit
430 Umanitatea
in urma celor intamplate, simlim o mdhnire profundd. Dar cloctrha despre

fraternitatea tuturor oamenilor ne spune ci toate fiingele umane sunt rudele
noastre.Nu trebuie sd ii vedem pe ceilalti ca rivali ai nogtri in primul rAnd, ci ca
semeni ai nogtri. Suntem una cu ei in sensul cel mai profund _ cel al orieinii
noastre.Din acestmotiv noi ar trebui sd ne bucurdm cu cei care se bucuri
ii sd
plAngerncu cei careplAng,chiar dacenu sunt creqtini.
5. Omul nu este lucrul suprem din Univers. Valoareaomului este mare
.
deoareceel este,cu excepliaingerilor,ceamai inalti dintre creaturi.Aceststatui ii
esteconferitinsd de ceheceamai inaltd fiinfd, Dumnezeu.Cu tot respectulpe care
il avem pentru umanitate, gi cu toati stima pe care o ayem Dentru oamenii
deosebilisau cu anumite inzestrari,trebuiesd ne aducemintotdeaunaaminte cd
ei, viala lor, capacitelilelor, puterile lor au fost date de Dumnezeu.Nu trebuie
niciodati ca respe^ctul nostru fald de oameni sd ajungi p6n6 la punctul in caresd
ne inchinim lor. lnchinarea trebuie se-I fie adusd numai lui Dumnezeu;oferiti
oricdreialte persoanesau oricdrui obiectea esteidolatrie. Trebuiesd fim atenti s;
dem creditul.$i gloria supremdlui Dumnezeu.in mod similar, nu vom accepta
niciodatd acel tip de adulare pe care il meritd numai Dumnezeu.26. Nici mdcar
dragosteafata de semeninu trebuiesdconcurezecu dragosteapentru Dumnezeu,
deoareceprimele porunci sereferdIa relalia noastrdcu Sumneleu (Ex.20:3_11), qi
porunca-dea-L iubi pe Dumnezeucu toate fiinta precedeporunca de a_liubi pe
ca.pe rine insuti (Matei 22:37-40;Mircu t2:i}_34; Luca 1,0:27_28).
lp..ouf"l:.
Intr-adevir, dragosteapentru Dumnezeufaceparte din motivatia carestd Ia
baza
dragosteipentru om, care este creat dupi chipul lui Dumnezeu. la fel ca gi
$i
dragosteanoastrd pentru oameni, realiiArile umane trebuie pdstrate in locul
cuvenit lor. Oricat de minunatear fi multe din realiz;rile omului, ele sunt posibile
doar din cauzavielii, a inteligenteigi a talentelorpe care Dumnezeule_addruit
creaturiiSale,omul.
6. OmuLestesupus unor lirnitiri precise.EI esteo creaturd,nu Dumnezeu,gi
are parte de limitdrile care decurg din natura sa. Numai Creatorul este infinii.
Omul nu cunoagtegi nu poate cunoagtetotul. in timp ce noi ar trebui sd ceutem
sd cunoagtemtot ce putem, gi ar trebui s5 admirdrn gi d prefuim o cunoagrere
mare indiferent unde se afld ea, finitudinea noastra inseimnd ce intotdeauna
cunoagtereanoastreva fi incompleid gi supusderorii. Aceastaar trebui si
dea o
anumitdnotd de umilinfi tuturor judecdlilornoastre,pe mdsurdcene d6m seama
cAesteintotdeaunaposibil sd gregim,indiferent cat de impresionantdar putea si
pard bancanoastrdde date.
Caracterulfinit are de-afacegi cu viala noastrd.intrebareadaci omul, agacum
.
a fost el creat,ar fi murit gi in cazulin carenu ar fi pdcdtuit,rdm6neun subiect
de
d-!ij":".(":ri p. 53?).Totu$i,gtim cd omut a fosi susceptibilde a deveni supus
morfii. Adicd, daci a fost nemuritor, era vorba despreo i;ortalitate condifion;te.
Astfel, omul nu estein mod inerentnemuritor. a9acum estealcdtuitin prezent,
$i
el trebuie sdinfrunte moartea(Evr.9:27).Chiar in stareainiJialda omului, orice
9i
posibjlitate de a trei pentru totdeauna depindea de dumnezeu. Numai
uumnezeu esteetem in mod inerent orice altcevamoare.Finitudinea i:rseamnd
le faa " **pt"t "dularea din parteamultimii (,,voceaunui zeu, qi nu a unui om!,,).
l)eoatecea
uzurpar glorra tul Dumnezeu,ej a fost lovit de un inger gi a cezut mort (Fapte12:20_23).
Origineaumanititii 431,
cdexiste anumite limitdri practice in calea tuturor realizdrilor noastre. Degi omul
a fecut progrese mari in domeniul aptitudinilor fizice, de exemplu, progresul nu
este nelimitat. Omul poate si execute aculn un salt de peste 2 metri, dar este
improbabil ce cineva va face vreodatd un salt in indltime de 300 de metri fdrd
aiutorul weunui miiloc de propulsare. $i celelalte domenii in care se fac realizdri,
indiferent cd sunt intelectuale, fizice sau de orice fel, sunt supuse unor limitiri
practicesimilare.
7. Limitarea nu esterea in sine. Existd tendinta de a sedeplAngefaptul ci omul
estefinit. Unii sustin de fapt ci aceastaeste o consecintd a pdcatului omenesc.
Dacd omul nu ar fi limitat, eI ar gti intotdeauna ce este bine gi ar face acel bine.
Daci omul nu ar fi impiedicat de finitudinea sa, el ar fi i:r stare sd facd iotul mai
bine. Dar Biblia ne indicd faptul cn dupd ce l-a fdcut pe om cu limitdrile inerente
lumii create, Dumnezeu s-a uitat la crealie gi a declarat-o ,,foarte bund" (Gen.
1:31).Rasaumani era limitata, dar declaratdbund. Caracterulfinit, dupi cum
vom observa in curand, poate se duce h picat dacd noi nu reugim si ne acceptdm
Iimitarea 9i sd triim in consecinfi. Dar simplul fapt al limitdrii noastre nu produce
in mod inevitabil picatul. Mai degrabi rdspunsurile nepotrivite la acealimitare
constituie, sau au drept rezultat pecatul.
Unii cred cd picitogenia omului este o rdmegile din stadiile timpurii ale
evolutiei lui, dar care este depigitd treptat. Pe mdsurd ce cunoagtereagi
capaciteflenoastrecresc,noi vom deveni mai pufin pdcdtogi.Aceastainse nu se
dovedegtea fi adevdrat. ln practicd, sofisticareapare sd dea omului prilejul pentru
folosireaunor mrJ-loace mai ingenioase de a pdcdtui. Am putea crede cd progresul
uimitor din domeniul computerelor va avea ca rezultat unele solufli la multe din
problemeleumane de bazAgi implicit o fiinla umane mai dreapti. in timp ce noile
tehnologii sunt i:rtr-adevdr folosite adeseoriin scopuri benefice,ldcomia omului a
descoperitde asemeneaforme noi gi ingenioase ale furtului de bani gi informafii
prin intrebuintarea computerului. Prin urmare, depSgirealimitdrilor omului nu
duce inevitabil la aparilia unor fiinte umane mai bune. Concluzia este evidente:
Iimitirile omului nu sunt relein sine.
8. O adaptare corespunzetoarela viate poate fi dobdnditi doar pe baza
accepdrii propriului caracter finit. Realitatea finitudinii noastre este limpede. Se
poate totugi si nu dorim si acceptim aceasti realitate gi sd nu dorim sd ne
acceptem locul in schema generale a lucrurilor in calitate de creaturi ale lui
Dumnezeu care depind de El. Cdderea lui Adam gi a Evei a constat in parte din
aspiralia lor de a deveni ca Dumnezeu (Gen.3:4-6),de a crmoagteceeace cunoagte
Dumnezeu.Este indicat faptul ci o aspiralie similari std la baza cdderii ingerilor
rdi (Iuda 6). Ar hebui se fim gata se ii lds;m pe Dumrezeu sd fie Dumneieu, sd
nu cautem sd Ii spunem ce este bine gi adevirat, ci mai degrabi se ne supunem
Lui 9i planului Sdu pentru noi. Pentru a iudeca faptele lui Dumnezeu ar fi nevoie
de o cunoagtereinfinitd, ceva ce noi pur gi simplu nu avem.
Aceastainseamnd ce nu trebuie sd avem intotdeauna dreDtate.Nu trebuie sd
ne temem si gregim. Numai Dumnezeu nu rateazi niciodatl sau nu face nici o
gregeald.Prin urmare nu estenecesarsd ceutem scuzepentru deficienlele noastre
sausene apdrdm pentru ce nu suntem perfecfi. Totugi, faptul cAsuntem congtienti
de finitudinea noashe duce adeseori la sentimente de nesiguranti pe care noi
432 Umanitatea
incercdm sd le invingem prin intermediul propriilor noastre eforturi. Isus a
accentuatin fata ucenicilor Sdi faptul cd asemeneaincerciri de a ne construi si_
guranta pdn propriile noastreeforturi vor duce intotdeaunala o nesiguranti gi
mai mare. Noi nu trebuie sd fim dumnezei, intrucat existd un Dumnezeu. Nu
trebuie decAt sd cdutdm impdrdlia Lui gi drepiatea Lui, $i toate nevoile vietii
noastrevor fi implinite (Matei 6:25-34).
admitem fald de noi inginecd suntemcreaturifinite gi suntemdisplrgi sd
.Dacd
triim in consecinle,va urma o umilinld pe mdsurd.Un anumit departamental
unui colegiubiblic a primit odat6 o cererepentru ocupareaunui posi de profesor
din partea unei persoanecare ducea in ixtremd practicareagAndirii pozitive.
Rdspunsurilela intrebdrilede pe formularul de cerereau dezvilirit promovarede
sine,chiar arogantd,ceeace pereanepotrivit mai alespentru cinevacarenu avea
experientein predare. Impresia lisaid era ce toate problemeledepartamentului
respectig probabil chiar din toat6 gcoala,ar dispdrea repede clacdsemnatarul
cereriiar fi admis in corpul profesoral.$eful de catldrd a ceiut pdrereaunui coleg.
,,Ah, a venit rispunsul nu cred sd avem un post demn pentru acestom, De fap'i,
a addugatel cred cd nu existAnicdieri um caresefie pe mdsuralui. Nu a mai fost
un post liber in Trinitatede aproapedou; mii de anij,
Noi nu suntem dumnezei.Noi nu putem fi dumnezei.Noi nu trebr"riesi fim
dumnezei. Dumnezeu nu agteaptade la noi sA fim durrlnezei. Satisfacfiagi
fericireane agteaptedace acceptim acestfapt, dezamdgireagi frustrareadacd il
respingem.Noi nu suntem fiinfe care ar fi trebuit sd ocupe locul lui Dumnezeu
dar au dat greg in incercarealor. Noi suntem."uu "" ori.,fost destina[ sA fim:
creaturiumane limitate.
9. Cu toateacesteaomul estecevaminunat. Degidoar o creaturd,omul estecea
mai inalte dintre creaturi,singura ficutd dupd chipul lui Dumnezeu.Faptul cd el
a fost ficut de Domnul intregului Univers adaugd ceva in plus la grandoarea
omului, conferindu-i un fel de ernblemd a firmei, ium ar veni-.Omul iu este pur
gi simplu un produs il:ltampHtoral unui mecanismorb, sau un produs "ucundu,
sau un degeurdmas in urma procesului de prelucrare.El esteLn produs al lui
Dumnezeu,proiectatin mod expres.
Uneori cregtinii au consideratce estenecesarsi minimalizezecapacitilile
9i
realizdrile oamenilor pentru a da o strdlucire mai mare gloriei Iui Dumnezeu.
Desigur,noi lrebuie sd punem realizS le umane la locul lJr potrivit in raport cu
Dumnezeu. Nu este insi necesarsd il protejdm pe Dumnezeu de concurenla
veniti din partea celei mai inalte creaturi a Lui. Mdretia omului poate si il
glorifice mai mult pe Dum:rezeu.Ar trebui sd recunoagiemdeschiscd omul a
fdcut multe lucruri minunate.El esteintr-adevdro fiinla uimitoare,atat pdn ceea
ceeste,cat gi prin ceeaceface.lnsd cu cat mai maretrebuiesi fie Cel carel-a fdcut!
Omul estemare,inse ceeace il facemare estecADumnezeul-a creat.Numele
Stladianriusvorbegtedespre o anumite cahtatec6nd estevorba de o vioard; cel
carea fecut-o a fost cel mai bun. Chiar 9i atunci c6nd admirdm instrumentul, noi
admirdm de fapt inzestrareacelui care l-a ficut. Despreom se poate spune ca a
fost fdcut de ceamai bund gi ceamai injeleaptddintre ioatefiinlele, de Dumnezeu.
Un Dumnezeucarea putut sd faci o fiinld at6t de minunatd cum esteomul, este
intr-adevdrun Dumnezeumeret.
Originea umanitigii 433
Si gtili ci Domnut este Dumrezeu!
El ne-a fdcut, ai Lui suntem:
noi suntem poporul Lui gi turma pXguneiLui.
Intrafi cu laude pe porfile Lui,

intrali cu cAntiri in curlile Lui!
Liudafi-L 9i binecuvantati-I Numele!
Ceci Dornnul estebuni

ounaEtteaLur Fne m vect,
gi credincio$iaLui din neam in neam. [Ps.100:3-5]
Chipullui Dumnezeu
in om
Pasajelerelevantedin Scripture
Perspective asuprachipului
Teoria
structurala
Teoria
relationale
Teoria
functionalE
Evaluareaperspectivelor
Concluziiprivindnaturachipului
lmplicatiile
dockinei
\Jricat.de jmportant ar fi rispunsul pe care il ddm la intrebarea

unoe a venrt omul?,,din perspectivainfelegerii a cine gi ,,De
ce esteel, acestrispuns
nu ne spunetot ce trebuiesd gtim. Tiebuiesi ne intrebdm
in continuarece anume
a adus Dr.rmnezeu in fiinli atunci c6nd l_acreatpe om.
Existe diverse moduri in care am putea pioceda atunci
cand ir:rcercemsd
formuldm o definifie a omului. Unul dintre ele este ac"lu
d" u irr.,r"".,gu a" u.ra.rr_r"
are de spus Biblia despreom. Dacdam procedaastfel,
s_arputea sAconchidemce
omul este reu prin natura lui; dar piobabil u- a"r"op"'.i
ie ose_eneu ca i.,
prezentel estediferit de ceeace a fosi pe vremeacrealiei
cd
9i a exnrar cevacare
a declanSataceasti schimbare.Sau,l-am putea investiga
p" o^"f a" astizi prin
diverse mijloaceempirice. Am putea folosi metodele
;" ;"r."t";" are diverseror
gmnle comportamentalepentru a ne face o pdrere
despre ce este el. Aceastd
conceptie ar fi bazat.pe comportamentul obignuital omului.
uaca ategemsa "j:qi"T imagineabiblicd a omului, vom
-- descopericd in zilele
sea-flrde fapt inrr_ostareanormal,i.Adevaratutom nu este
::::fj::i::l cel pe
carerr rntalnun astdziin societateanoastre.Adevdratul
om estefiinla carea iegit
din mAnalui Dumnezeu,neatinsdde pdcat gi de cidere.
irri._.,r,r"r,, "ai r" pout"
d_e,adev{1at, singurele fiin}e urnane verltabile au fost Adam Eva, inainte
9i de
cddere,gi Isus. Toatecelelaltesunt exemplaredenaturate,
deformate,corupte ale
umanitdtii. Esie prin urmare necesarsAitudiem omul in
starealui initiale $i pe
Cristos,dacdvrem sd stabilim corectce inseamnea fi om.
folosita penuu descriereaformei originare a umanitdlii este
-, S:lpl::*:n::
ca uurnnezeul-a f;cut pe om dupd chipul asemdnarea
9i Sa.Ea il distinge pe om
434
Chipul lui Dumnezeuin om 4gs
de toate celelalte creaturi, tntrucAt a fost folosite doar in lesdturi cu ornul. Au
existat multe disculii cu privire Ia acest subiect; de fapt, uiii sunt probabil de
pdrerece a fost mult prea mult dezbdtut. in realitate insi conceptul desemnat de
expresiade mai sus estede o importanld cruciaH deoarecechipul lui Dumnezeu
estecel carefaceca omul sd fie om.1Modul in ca(eintelegemchipul divin din om
va a{ectafelul in care ii tratdm pe semenii nogtri gi felul in care ii vom sluii. Daci
vom crede cA acest chip conste in primul rdnd din raliunea umand, atunci
eforturile noastre de a lucra cu allii se vor situa irx intregime in zona educativi si
cognitivi. Daci vom crede ce chipul conste din religile personale, lucrarea
noastri de sluiire va pune accenttrl pe ,,teologia relafionalE,, pe interactrionarea
9i
in cadrul unor grupe mici.
In acestcapitol vom examina separat pasal'elebiblice specifice.Apoi vom
privi la cdtevainterpreteri reprezentativeale expresiei,,chipul lui Dumnezeu,,.
Ele sunt incerc5ri de unificare a mai multoi pasaie biblice intr-o singurd
construclie. in cele din urmd, vom incerca sd gdsim o perspectivi care sd ia in
considerareintreaga merturie biblicd, 9i sf vedem- ca; este semnificatia
contemporanea conceptului.
Pasajelerelevantedin Scripturi
Mai multe pasaie biblice vorbesc despre chipul lui Dumnezeu. CeI mai bine
cxnoscut este probabil Geneza 1,:26-27:,,Apoi Dumnezeu a zis: <Si facem
om
d tFi chipul Nostru, dupe aseminarea Nolstrd; el si siipdneascd peste pegtii
l{i, n"rt" pishrile cerului, peste vite, peste tor pimAntul 9i peste loate
r:.r-9cd pe pdmani.,)Durnnezeua facut pe om dupd ihipul Sdu,
:t1,9ut:,:.u:"
t1-Tl dupi. chipul lui Dunnezeu; parte bdrbdteasci gi parte femeiascX
l-€ i-a
fdcut." Versehrl26 esteafirmarea intenliei lui Dumrreze,r;ea inilude termenii O)S
nln1 (demuth),carcsunt tradugi prin ,,chip,, respectiv
9r!"11 O;i ii ,,ur"-e"u.";.
Cel dintAi termen esterepetatde doui ori in .,"r""t rl jZ. i.,'G"r,u"u 5:1 avem
o
recapitularea ceeace a fdcut Dumnezeu: ,,1nziua c6nd a fdcut Dumrezeu pe
om,
l-a fdcut dupi asemdnarealui Dumnezeu.,, Scriitorul adaugd in versetul
2: ,,I-a
fdcut parte berbeteascd9i parte femeiascd,i-a binecuvintat le_adat numele
;i de
om,_inziua cand au fost fdcuti. ,, Termenul folosit aici este ntD.rt.in Geneza
9:6
uciderea este interzise datorit: faptului ci omul a fost creat iupd chipul
lui
Dumnezeu:,,Dacdvarsd cineva sdngeleomului gi sAngelelui sd fie vdrsat
de om;
cdci Dumnezeu a fdcut pe om dupd chipul Luil, Aceastd afirmatie
care
Suvemeazecomportamentul omului fagi de semeni.isdi a fost in mod limpede
a"na "aa*=. Observalicdpasajulnu spuneci omul incd mai poartd chipul
]lf{iDumnezeu,
lur ci doar cd Dumnezeu l-a creat pe om dupe chipul Sau. Totugi, este
chr ce ceeace Dumnezeu fdcuse mai devremi are incio oar;care rezonanla
sau
un anumit efect, chiar gi in acest moment de dupd cddere. in afari de
iceste
1. Gerhardvon Rad,,,€iK(iv- TheDivine Likenessin the OT,,,in T, cologicalDictionaryofthe New
Tntatuent,
ed.cethard Kittel, trad.in lb. engt.Geoffreyw. Bromtiey,C.ar,a"ifapfui eera*"ns, fsel,
voL2, p.390-392;WatterEichrodt, Theoloiyo1thc Oid Tcstnmcn,'ftifua"fpf,i'u"
westînst"r, fsez,
eo1.2,o.122.
436 umanitatea
pasaie,noi nu gisim nici o alta referire expiiciti in Vechiul Testamentla chipul lui
Dumnezeu din om, degi existe doua pasalein Apocrife care il menlioneazd,
Intelepciunealui Solomon2:239i Eclesiasticul1Z:3.
In Noul Testament existe doud pasaje care vorbesc despre chipul lui
Dumnezeu in legituri cu crearea omului. in 1 Corinteni 11:i pavel-spune:
.Bdrbatul nu estedator sd-giacoperecapul, pentru ci el estechipul 9i slava lui
Dumnezeu,pe cAhdfemeiaesteslavabdrbatului.,,pavel nu spunecd femeiaeste
chipul lui Dumnezeu, el doar subliniaze faptul ce ea esteslava birbatului la fel
cum berbatul esteslava lui Dumnezeu.Aici cuvdntul pentru chip esteeirr,iy.Iar
in Iacov 3:9,din pricina faptului ci omul estefdcut dupd aseminarea(6poitoouq)
lui Dumnezeu, autorul condamni folosirea limbii pentru a blestema oamenii;
,,Cu ea flimba] binecuvAntdmpe Domnul, 9i Tatil nostru, 9i tot cu ea blestemdm
pe oameni care sunt fdcuti dupi asemdnarealui Dumnezeu.,, Existi de
asemenea ceva in genul unei sugeriri a chipului lui Dumnezeu i:r Faptele
Apostolilor 17:28,cu toate ce termenul in sine nu estefolosit: ,,Cdciin El avem
viata, mi$careagi fiinfa, dupd cum au zis gi unii dintre poelii vogtri: <Suntemdin
neamul Lui ...>"
in plus, existd mai multe pasajeln Noul Testamentcare vorbesc de chipul lui
Dumnezeu in legdturd cu ceea ce devin credinciogii prin procesul mantuirii.
Romani 8:29face observatia ci ei sunt modelali dupl chipul Fiului: ,,Ceci pe aceia
pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a gi hotdrat mai dinainte si fie asemenea
chipului Fiului Siu, pentru ca El si fie cel intai ndscutdintre mai multi fra!i.,, in
2 Corinteni 3:18citim: ,,Noi tofi privim cu fala descoperitd,ca intr-o oglindA, slava
Domnului Fi suntem schimbafl ir acelagi chip al LuL din slavi d shvd, prin
Duhul Domnului." in Efeseni 4:23-24Pavel ne indeamna: ,,... gi se vd innoiii in
duhul minlii voastre, 9i si vd imbricafi in omul cel nou, facut dupi chipui lui
lumlezcu de o neprihdnAe [dreptate] 9i o sfinlenie pe care o dd idevarut.,, in
fine, Coloseni 3:10 se refere h irnbrecareacu ,,omul cel nou, care se innoiegte spre
cunostinte, dupa chipul Celui ce l-a fdcut.,,
Perspectiveasuprachipului
Este necesar sd elabordm un fel de definilie a chipului lui Durmezeu. Acest

proces va implica nu numai interpretarea pasajeloi biblice individuale, ci
9i
incercareade a formula o teorie integratoare cu privire la acest concept agacum
se gise9te el in mai multe afirmagii fifige precum gi i:ndiverse aluzii din Scripturi.
Existd trei moduri generalede a vedea natura chipului. Unii consideri cd el consti
din anumite caracteristici ale insegi naturii omultri, caracteristici care pot fi fizice
sau psihologice/spirituale. Aceasti perspectivi o numim Ieoia siructurnli a
chipului. Alfii vid chipul nu ca pe ceva prezent in om in mod inerent sau
intrinsec, ci ca pe o experimentare a unei relatii intre om gi Dumnezeu sau intre
doi sau mai mulgi oameni. Aceasta este leoia relationnld.in fine, allii considere
chipul nu ceva ce omul este sau experimenteaze,ci ceva ce el face. Aceasta este
teoriafunclionali.
Chipul lui Dumnezeu in om 437
Teoriastructurala
Teoria structurali a fost dominantd in cea mai mare parte a istoriei teologiei
cregtine. Elementul comun al diverselor variante ale acestei teorii este
identificarea chipului cu o anumite caracteristicd sau calitate a alcituirii omului.
Unii au considerat chipr-rllui Dumnezeu ca pe un aspect al structurii noastre fizice
sau trupegti. Cu toatc cd aceast; formi a teoriei nu a fost niciodatd larg respanditA,
ea a persistat totugi pAniin zilele noastre. Ea estebazatd probabil pe o interpretare
literald a cuv6ntului F)S (rsclcnr),care in sensul lui cll mai concret inseamnd
,,statuie" sau,,formd"., Dati fiind aceastainterpretare, Geneza 1:26 ar insemna de
fapt ceva dc genul: ,,Si facem oamcni .or" oruia ca noi." Mormonii sr.rntprobabil
cei mai cunoscuti sr.rsfindtori contemporani ai ideii dr-rpd care chipul lui
Dumnezeu din om este de naturd fizicA. Acest punct de vedere nu le ridici nici o
problemd de vreme ce ei susfin ci Dumnezeu are un trup. Adicd nu ridicd nici o
problemd pentru doctrina lor despre orn, dar existi anumite consecin{e in
domeniul doctrinei lor despre Dumnezeu.3
Ne-am putea agtepta ca o date cu aparigia in multe cercuri a accentului pus pe
om ca unitate psihosomaticd se existe un interes reinnoit fald de ideea potrivit
cireia chipr-rl lui Dumnezeu este un factor de ordin fizic din om. Acesta ar fi
probabil cazul daci cei mai multi dintre cei care accentueazd unitatea
psihosomatici a omului nu ar avea tendinta si neglijeze metafizicul. Trebuie si
observim gi ci unii vdd chipul ca pe o treseturd fizicd care are o importante
metaforici. Faptul ci omul umbld pe doud picioare, de exemplu, este tuat drept
un simbol al verticalititii sau integritdlii morale a lui Dumnezeu, sau al inruclirii
omului cu Dumnezeu.l
Teoriile structurale mai comune identifici
^chipul divin din om cr.runele calititi
psihologice sar.rspirituale ale naturii umane. in acest caz candidatul favorit a fost
rafiunea. A existat o lungi perioadi de tirnp in care rajiunea a fost considerat.l
unica triseturd care il distinge pe om de celelalte creaturi. intr-adevir, omul este
clasificat din punct de vedere biologic ca Homo sapiors,fiinta ganditoarc.
Au existat diferite grade de accentuare a ra{iunii. in acele perioade in care
ratiunea a fost adulati in societate in general, ca de pilcld in vremea
Iluminismului, ea a fost accentuata gi in gandirea teologicb.5in vremurile in care
a existat o mai nare orientare inspre domeniul subiectiv, rafiunii i s-a acordat mai
putini atentie. Intr-o perioade ca cea de-a doua parte a secolului al XXlea, cr-r
acccntele ei puternice voluntariste gi viscerale, rigiunea joaci un rol rnai mic.
Existd de asemenea diferite moduri de a ingelege raliunea. Sub influen{a
platonisrnului, mai ales de prin secolul al IV-lea gi pAni prin secolul al XIIIlea,
ratiunea a fost vdzute ca fiind de domeniul contemplerii abstracte. O datd cu
adoptarea aristotelianismului de cdtre Toma d'Aquino 9i allii s-a ajuns sd i se
atribuie o natura mai empirici gi mai gtiin{ifici.6 Cu toate cd definilia rafiunii
poate sd difere, toate punctele de vedere care au fost trecute in revisti aici
2. CharlesRyderSmith,ThcBiblcDocttittcofMdn,Londra,Eprvorth,1956, p.29-30,g4_g'.
3. LeCrandRiclrards, A MiroalosWatknndn Wonttu,salrLrtc Sity,Dese;et.t958,p.1617.
4. EmilBrunner,
MnI i,i Rc?,oll,
Philadelphia,Westminster,1947,p.388.
oJGadi Mal1,NcwYork,philosophical
5. DavidCairns,I,r Itnage Library,,
1953,p. 58-69.
6. Tomad'Aquino,Sfurrrrnlr.olosi.r,partca1,intrebarca
93.
438 Umanitatea
ca posibilitateade a gandi, de a reflectagi de a deduceesteo trasatura

:?n:idela
drstrnchv;a omenirii. Omul seaseamdndcelmai mult cu Dumnezeu
prin aspectul
sdlc_ogmtiv cerebral;prin urmare acestaspecttrebuie accentuat
$i dezvoltat.
ti,*j: surprinzdtor fap_tulcd raliunia a fost vdzuti de tetlogi ca cel
_ mai
semnlflcatlvaspectal naturii umane,_i:rtrucAt teologii constituieacJl segmental
Bisericiicareesteacuzatde intelectualizareacredinlii sau de reflectare
asupraei.
"O:ervat cd prin aceasraei nu numaicd au izolat un singur aspect
l:l1tj:__q"5:
al natuflr umane in vedereacercetdrii,dar gi_au concentrat
9i atenfiadjar asupra
unei singure fatetea naturii lui Dumr,"r"rr. C""o." u. putea se
aibe ca rezultat o
intelegeregregit5.Desigur,omniscientagi intelepciuneaconstituie
o dirnensiune
sernfrcahve a nahrrii lui Dumnezeu,insi ele nu sunt esentadivinitrifii!
Pe baza celor doi termeni din GenezaL:26-27s_adezvoitat treptat
o tendinii
9i ,,aseminarea,.ca doud aspecresau dimensiuni separaie
fate1,-T:l:g:
cnrpulurlul::l*ul"
lJumrezeu. Uneori au existatnuantenaturaliste:omul a fost creat
doar dupd chipul lui Dumnezeu,inse treptat a aiuns se fie gi
dupd asemenarea
Lui..Deobiceiinsd,prezentaasemenirii cu Dumnezeulu o-
u fori prrra p" ,"u-u
spirituale sau supranaturale.Origen, de exemplu,a vizut chipul
*:]:T:_: lui
""T.::"y ca pe ceva primit la crealie, ir:r timp ce aseminarea urma
si fie
coruerrtade L)unnezeuir.rtr_unmoment ulterior.Tofugi,Irineu
a fost cel carea dat
dintre chip gi aseminareo direcfiepe ** t""f"gii;" "rmat_openrru
11._1T-1t:' o
pe-toada. '. iimp ce afirmaliire rui cu privire ra acestiubiect diferd -in
mare
i. Lnlregimeconsecv"nte,gdsim ocazionalir:rconfinutul lor
Tf..ri.St ir:T! jnlre..:hip
qrsrrncJre. o
clara Fi asemlnare.prin chip el inlelegeacI Adam a avut
ub:j;,prin asemdnarerrineu arira spri un anumit gen
f:iA"j] : I:Il1 de
pe care.Adam-o posedaseprin icliunea Duhutu'i. Spre
.,t::^.^T-1]: ,tlpt :iturale
oe::ebtl:19 unii teologi de mai tArziu,Irineu nu segandeala
o starede drep;te
odginard. Dupd pdrerea lui, Adam a fost in realLte
ca un copi.l, inocent gi
nedezvoltat.Printr-un lung procesde alegeri,folosindu_givoinla
tibera cu care
uiynga tu ceeace Dumnezeu ptinuise pentru et _ o
H:T,:r","1,:,
oreptare deplrni.""rl.u ld
fiind o fiinte in genul unui copil, asemanarea-luiAdam
cu
uumnezeu era-prezêntidoar in mod potenlial, doar
ca o promisiune a ceeace
unna el sa devrn,. lnsi atunci c6nd Adam a c5zut in picat,
' el a pierdut aceastb
asemSnar€, degichipul a persistatoarecum.t
h.teologia scolasticd medievale distincfia fdcuti de Irineu
. a fosi extinsd gi
dezvoltatd in continuare. Dferenfa a fost clafificate, iar
efectele caaerii au fost
identificate. Chipul era similitudinea naturali a omului cu
Dumnezeu, puterea de a
raliona gi de a voi. Aseminarea era un donum superndditum _rln au.lilri., uaarrgutlu
natura umane de bazd. Aceasti asemanareconsta din calitelile
morale ale lui
Dulnezeu, in_timp ce chipuJ implica atributele naturale
ale Dumnezeu. Cand
omu-ta cazut,el gi-apierdut aseminarea,dar chipul a rimas in inhegime
tntact.Omul
caom a continuat sdfie complet,dar omul cafiinld bune
9i sfantds_Jdistrus.Calitilile
supranaturalesau supraumanefuseseri pierdute, insd nu
Siesentanaturri umane.
implic; bheinleles o anumita concepliedespre natura
^_-1-.:,:.:,i,l":tectivd
pacaruIurgr a caderii,dar ea mai implici o idee precisd
9i desprenatura omu.lui.
Natura umane este unitare 9i relativ imuna h efe'cteleuatjJalu."
ale cdderii.
7. lrineu, lnpotriua ereziilor 5. 6. 1.
Chipul lui Dumnezeuin om 439
Chiar gi necregtinii gi acei credinciogi care nu-gi trdiesc credinla sunt la fel de
deplin umani ca gi credinciogii sfinfiti. Toli oamenii posedi capacitatea de a
cantfui dovezi, de a recunoagteadeverul, de a alege pe baza cunoagterii
adeverului. Aceastalasd deschishposibilitatea unei teologii rafionale sau naturale
- chiar gi firi o revelatie speciah toate persoanelesunt in stare si dobAndeasci o
anumite cunoa$tere veritabil6 a lui Dumnezeu. Ea lasd de asemeneadeschisd
posibilitatea unei etici naturale. Fiind liber, omul estecapabil si faci unele lucriri
Lune fdrd a avea parte de har. intregul sistem al teologi;i catolice a fost cHdit pe
distincfia aparent inocente dintre asemdnareacu Dumnezeu care a fost pierdutd
gi chipul care nu a fost pierdut, distinctie ce lasd deschisd posibilitaiea unei
teologii naturale gi a unei etici naturale.8
Martin Luther a reaclionat ftnpotriva acesteicaracteristici a teologiei catolice,
cade altfel 9i impotriva multor altl lucruri din cadrul teologiei catolG. in calitate
de profesor de studii biblice Luther era bine pregitit ia capitolul exegeze.El a
obsenat ce diferenta h terminologie care a dus la concluzia potrivit cXreiachipul
Iui Dumnezeu a rdmas intact in om (doar asemenareaera pierduti) nu este cu
adevdrato diferenfi. ,,Chip" 9i ,,asem5nare"in Geneza1:26nu inseamni doud
lucruri diferite. Mai degrabe, acestaeste un caz de paralelism, o practice ebraice
obi$nuite.Expresiile ,,dupe chipul Nostru" 9i ,,dupi aseminarea Noashe"
exprimd acelagi lucru. In consecintd, nu existe nici o disiincfie i:ntre chip 9i
asemdnare,nici inainte gi nici dupd cddere.e
Luther a propus o perspective unitare asupra chipului lui Dumnezeu. Toate
aspectelechipului lui Dumnezeu din orn au fost corupte; ceeace a remas este o
urme sau o remeqild a chipului. Aceaste remdgite nu conste din anumite calitdfi
sau puteri care au remas intacte, spre deosebire de altele care au fost complet
pierdute. Fragmente, ca se zicem aga, din tot ce a constituit asemenarea lui
DumnezeurdmAry dar ele sunt doar o mice parte a originalului. Singurul text care
a prezentat o oarecaredificultate pentru Luther a fost Geneza9:6. Acel text pare
sAindice - desi nu afirmd in mod explicit - faptul cd pind gi dupe cedere omul
inci a posedatchipul divin sau a rdmas dupi chipul lui Dumnezeu. Rispunsul lui
Luther a fost ci in realitate chipul necorupt existe ince in calitate de intentie a lui
Dumnezeupentru om, dar nu estereal-menteprezent in om.1o
Calvin a adoptat o perspective in multe privinle similari cu cea a lui Luther,
rcspingandteoria dualistd scolasficegi susginAndin schimb ce dupe cederein om
d{inuie doar o remegiti a chipului. Din cauzd ci a supravieguit o dmegi$,
cunoagtereadespre noi ingine gi cunoagtereadespre Dumnezeu se leagi una de
cealaltd.CunoscAirdu-nepe noi ingine noi ajungem se cunoagtempe Dumnezeu,
de vreme ce El ne-a fdcut dupi chipul Sdu.11 Lrvers, noiâjungemsa ne cunoagtem
pe noi ingine evaludndu-ne in lumina sfinleniei Lui. In timp ce toate lucrurile,
prezintdintr-un fel chipul 1ui Dumnezeu, omul, in particuhrfo face mai ales prin
capacitatealui de a rationa.l2
8, Caims,
hnage
ofGod,p.11+120.
9. Martin Luther, lactures on Gcncsis,i^ Luthels Worfts,ed. Jaroslav pelikan, trad. Geolge V
Schlick,St. Iruis, Concordia, 195& vol. 1, p. 60 9i ulm.
10. Ibid.,vol.2, p.141.
11, JeanCalvn,Inodldtun religicicrEtifle,.a*ea 1, capitolul 1.
12. JeanCalvin, Cotnnrentary on theGospelAccotdingto lohn,Gra dRapids, Eerdmans,1956,vol.1,
p. 32(loan 1:4).
440 Umanitatea
Toateperspectivelestructuralepe carele-ammenlionat conceptiilelor mult
- - fi
diferite desprenaiura chipului lui Dumnezeu,sunt de acordir:rceeaceprivegteun
amAnunt; locul chipului. Chipul este localizat in om; el este o calitate
iau o
capacitatecare se afld in natura lui, Cu toate cd Dumnezeu este Cel care
i_a
conferit omului chipul Sdu, line de om dace recunoagtesau nu existentalui
Dumnezeusau lucrareaLui.
Teoriarelationale
Mulli teologi moderni nu concepchipul lui Dumnezeuca pe cevace seafld in

natura omului. De fapt, ei nu seintreabdde obiceiceesteornuisau cefel
de naturd
ar putea avea omul. Mai cur6nd, se gAndescla chiput lui Dumnezeu
ca la
experimentarea unei relaJii. Se spune despre om.e "rt" d.lpd chipul lui
Dumnezeu sau ce oglindegtechipul lul DumnezeucAnd se afld intr_o
anumitd
relatie.De fapt, relafia respectivdeslcchipul lui Dumnezeu.
Unul dintre cei care au acordat o mare atentie acesteiprobleme este Emil
Brunner.El observdce fenomencomplexesteomuj. Estenecesarsi gdsirn
o cheie
dacd vrem si descifrdm aceasti complexitate.Au fost fdcute varlate
sugestii,
fiecare.avdnddrept rezultat o perspectivddiferitd asupraomului. C6nd
cauzarea
naturala esteprivitd ca principiul care explicdcel mai bine Universul, rezulti
o
P".t"q":tiyu. naturalistd_asupra omului.r3C6nd ideea de spirit este consideratd
Pnnclprul lundamental, reiese o perspectivdmai idealistd cu privire la om.r1
Brunner in schimb spune despre-uvantul lui Dumnezeuci estJ cheia,
nu doar
eprstemologic;,ci gi ontologicb.Cu alte cuvinte, nu numai ci gtim din
CuvAniul
lur Dumnezeuce estechipul lui Dumnezeu;Cuv6ntul lui Dumnezeu
il face de
o-T dupd chipul lui Dumnezeu! Nu nurnai cd ideea noastri despre om
luqt ry
trebuie elaboratdin funclie de ceeace sprlne Vechiul gi Noul Testament
despre
om, ci mai mult, doar atunci cend avem credinldin Isus Cristosnoi posedirrrpe
deplin chipul lui Dumnezeugi putem astfelinlelegecu adeveratproprra
noastra
nature. Printr-o asifel de afirmalie Brunner nu ieage faptul ci
fiecare dintre
{iversefe Sli1rr|" :." de spus un cuvAnt incdrcat ci autoritate in propriul ei
domeniu..-Mai degrabi, el sugereazd ci diversele discipline seculare ale
cunoa$teriicu cAt incearcdsd se ocupe mai de aproape de problema
naturii
omului,-cuatat estemai mareposibiliiateaca ule s! faci afirmatiicare
sa fic in
con_tradictie cu afirmatiileautoritareale teologieicregthe.ri
Brunner face distinclie intre doud aspeJe ale chipului lui Dumnezeu:
- cel
formal qi cel material, Chipul formal esteacelhumantnncare face
ca o persoana
sa fie uman;, deosebitede animale; este modul in care este constituiiomul
ca
fiinli rationald,responsabildgi libere. Omul ca pecdtosnu a pierdut
acestaspect
lui Dumnezeu. De fapt, acestaspeciestecuprins in capacitateade a
1l:!]pP"l
pacatur. Aceasta este ceea ce se intelege prin descrierea
cle cdtre Vechiul
Tbstamenta omului ca fiinte ficutd dupalhipul gi aseminarealui
Dumnezeu.
Degi libertateaomului estelirnitatd ir, .o*p".i1i" i., libertatealui Dumnezeu,
ea
13. Brunner,Mal, i,r Reuolt,D. 40-47.
14. lbid., p.43.
15. Ibid.,p.57-63.
Chipullui Dumnezeuin om 44t
esteveritabild. Chipul nu a fost catugi de pulin atinssub acestaspectformal,
spuneBrunner,l6
Totugi, aspectul material al chipului este de un mai mare interespentru
Brunner.El subliniazdfaptul cd Dumnezeua creattoatecelelaltefiinle in starealor
finaldsaufinisaii. Ele au fost createagacum urmau si fie gi agaau gi rdmas.Omul,
pe de alte parte, rem6nein atelierulde lucru al lui Dumnezeu,in mainile Lui. Pe
om Dumnezeu nu l-a finisat.lT Mai degrabd, Dumnezeu produce in om
,,materializarea"libertltii, a responsabittediFi a posibilitetii de a rdspunde pe
careacestale-a primit de la El. Rdspunsul,rela{iacu Dumnezeu,constituiechipul
material.Dumnezeuii spunede fapt omului: ,,Tuegtial Meu." inzestrareaomului
cucapacitatea de a i seputeavorbi gi cu libertateade a rdspundeconstituiechipul
formal.Cdnd el irtr-adevdr rdspunde,spundnd:,,Da,sunt al Tdu", atunci chipul
materialeste9i el prezent,ls
Nu trebuie sdfacemdeducfia ci termenul ,,chipul" estestructural termen folosit
gi de Brururer.El reliefeazdfaptul cd nici mdcar aspectul formal nu este structural,
ci relafonal.le Faptul ce omul este fdcui dupd chipul formal al lui Dumnezeu
inseamnecd el estepe deplin rispunzdtor inaintealui Dumnezeugi obligat sd dea
socoteali;prin urmare chipul esterelalional. Chiar gi atunci cAndomul se intoarce
cu spatelela Dumnezetl pierzdnd astfel aspectul material al chipului, el sti tot
,,inaintealui Dumnezeu".2oEl tot mai esterdspunzetor; el esteincd o fiinti umand.
A fi dup; chipul material al lui Dumrezeu inseamni ,,a-fi-in-CuvAntul"lui
Dumnezeu.Acestaestesensulin careestefolosit termenul,,chipullui Dumnezeu"
in Noul Testament.Nu prea mai estenevoie si se evidenliezefaptul ci aspectul
materialal chipului estedinamic Ai relalional, nu static $i structural.2r
Pentrua clarificadistinclia dintre aspectulformal gi cel materialal chipului lui
Dumnezeu,Brunner folosegteo analogiecu o oglindd. CAnd purtim chipul lui
Dumrezeuin sensulmaterialnoi ne aflim intr-o relafiepozitivi 9i reciprocdcu El.
Brunneraseamdndacestaspectal chipului cu reflectareaintr-o oglindd. Nu uiiati
cd imagineareflectatenu este imprimatd permanent pe suprafata respective,
deoarece estevorba despreo oglindd gi nu despreo fotografie.CAndesteintoarsi
spreo sursdde lumine oglnda reflecidacealuminS;ea nu estesursade lumini gi
nici nu poseddlumina. in mod sirnilar,cind ne intoarcemspre Dumnezeunoi ii
reflectdmchipul pe deplin. Dar atunci cind oglinda nu este-intoarsdspre lumind
astfelincAtsd o reflecte,ea estetot in relalie cu lumina. Ea esteintoarsecu spatele
la lumini, dar continud sd se afle inainteaei. intr-un mod similar omul oisireazd
aspectulformal al chipului Iui Dumnezeu. El continud sd stea in;intea lui
Dumnezeu. Chiar daci este un pdcetos care se rdzvrdteste impotriva lui
Dumnezeugi il respinge,el totu$i este responsabilin fala iui Dumlezeu. El
rdmAneo fiinld umani.22
16. Emil Brunnet Tie Chtisliafi Doctrineof Crcollon|nd Redemptiotl,
Londra, Lutterworth, 1952,
p. s5-57.
17. Brunnet Ma i?rRe\olt, p.97 .
18. Ibid.,p.98.
19, Brunnner, Crcationaii Rcdetnption,
p- 59-
20. Ibid.,p.60.
21. Ibid.,p.58.
22. Ibid., p. 60.
M2 Umanitatea
Brunner nu-gi limiteazi discufia la relaJia omului cu Dumnezeu. in timp ce

prima poruncd a lui Dumnezeu,o dati cu care esteoferitAsi capacitateade a o
implini, estesd ll iubim pe Dumnezeu,existdgi o a doua porunci - sd il iubim pe
om. ,,Responsabilitatea" noastri,,in dragoste,,incepesAfie asumatdin mdsurain
careintrdm i:r relatiecu sernenulnostru. Omul nu poatefi om de unul sinqur.Nu
strilucirea eforturilor intelectuale,ci iubirea semenului este cea care coistituie
adeverataumanitatea omului,a
Brunner nu resbange chipul lui Dumnezeu la natura spirituali a omului.
Chiar 9i in trupul omului existe evidente ale acestui chip, deoareceomul in
totalitatealui psiho-fizicd este chipuJ. El umbti in pozifie verticald,tin6ndu-9i
capul sus. El are o mare diversitate de aptitudini fizice gi de preocupiri
intelectuale corespunzitoare unei fiinte care a fost createpentru a avea o relalie cu
Durnnezeu. Nu se gtie sigur dacd omul are o relalie de sange cu maimuta
antropoide. Ceeace are importante estediferenla evidentd 9i izbiioare, chiar in
9i
infeugare, dintre om gi toate celelalte creatud.2a
Karl Barth a sustinut gi el o teorie relationali cu privire la chipul lui
_
Dumnezeu.C6nd vorbim despreperspectivateologicda luiBarth asupraoricirei
probleme este-necesar si facem o deosebire intre diferitele etape ale dezvoltirii
gdndirii sale.In perioada lui de hceput, Barth nu a folosit expresia,,chipul lui
Dumnezeu",_dara vorbit despre o unitate intre Dumrezeu om pe caie gi-o
9i
imagina in felul trnitefi dintre mame 9i fet. Aceastdunitate a ir:rcetatsa mai existe
de la cidere incoace.Totugi,atunci cAndse spune ce ea s-a pierd.utde la cddere
incoaceseproduce o oarecareconfuzie,deoarecec;dereanu a fost un everument
temporar produs intr-un anumit moment al istoriei omenirii.25
Cea de-a doua etapi din g6ndirea gi opera lui Barth a fost perioada de
controvers5 cu Emil Brunner asupra unor subiecte cum este gi cel afchipului lui
Dumnezeu. ln aceasteetapd se poate observa o reaclie violenti impotriva pozitiei
lui Brunner. Barth a negat cu fermitate existenla oricdrui punct de Iegdturi dintre
Dumnezeu gi om, a oricdrei capaciteti omenegti de a primi Cuv6ntul lui
Dumnezeu,26
Ceade-a treia etapea meditdrii lui Barthla chipul divin din om estedin multe
puncte de vedere cea mai interesantd,deoareceestecea mai inediti. ln aceastd
etape Barth spune ci acestchip esteinci prezent tn fiinla umand in mdsura in care
ea esteinci orn. Natura omului rdmdne neschimbateindiferent de pdcatul lui.
Pdcatulnu poate si il re-creezepe om gi nu il re-creeaze, ficAnd sd fie rea o fiinli
carea fost inilial bund. Mai degrabd,pdcatulascundenatura adevdratda omului
de el tnsugi9i de semeniilui, dar nu gi de Dumnezeu.2z
Barth spune despre chipul lui Dumnezeu ce nu constd numai in relalia
verticaH dintre om 9i Dumnezeu,ci gi in relatiaorizontalddintre oameni.Nu este
recomandabilsi seintrebein careatribut sau atitudine specifici a omului poatefi
23. Brunner,M4n i Reuolt,p."!05-106.
24. Ibid., p.388.
25- IGrl Barth, Episfle to the Rolnans,edilia a Qasea,
had. in lb. engl. Edwyn C. Hoskyns, New york,
Oxford Universiry 1968,p. 1.68-159.
26. Karl Barth, ,,No!" in Emil Brunner gi Karl Barth, Naturcl Theobgy, trad. in lb. engl. peter
Fraenkel,Londra, Geoffrey Blet The Centenary prcs''!946, p.8740.
27. Karl Barth, ChurchDogrnatics, Edinburgh, T. and T. CIa;k, 1958,vol.3,pa ea1,p.197_98.
gisit chipul lui Dumnezeu. O asemenca intrebare prcsuplrne chipul lui
Dumnezeu ca fiind o anuniti ca[tate a omului, o presupunerc pe care Barth o
n€agdin mod categoric.23Chipul nu este ceva ce omul este sau facc. Mai degrabd,
chipul este legat dc faptr"rl ci Dumnezeu a voit si existe o fiinfd care, ascmenea
Lui, poate fi un partener. Prin faptul ci ornui estc capabil sd intrctini o relafie, el
esteo ,,repetare" sau un ,,duplicat" al fiinlei divine.
existi un anumit gen dc relafie in cadml dumnezejrii este de gdsit
^ ^Do.Il{u.;
in insdgi forma deciziei de a crea: ,,Sd
ficcn om.., Barth susline ci in insdgi fiinla
lui. Dr.rmnezeu existi un dr-rplicat; astfel Dnmnezcu expcrimentcaze o auto-
intilnire gi o auto-descoperire, \'eritabilc, dar armonioase. Omul reflccti acest
aspcctal naturii lui Dumnezeu la cloui niveluri - cl experinrenteazi relafia cu
Dumnezeu 9i reiafia cu ornul.2ePrin urmare, sinilaritatca dintrc Dumnczcrr gi om
estecd amAndoiexperimenteazi o confruntareeu-trr.Esteciudat, sustine Barth, ci
cel ce consemneazd relatarea creafiei nu nentioneaz.: deloc talentele
$i
posibilitifile spccifice intelcctuale gi morale - alc omului gi exercitarea raliunii
de cdtre accsta, daci aceste caractcristici constituie intr-adevir chjpul hri
'
Dumnezeu in om.3o
Barth insisti ci noi trebnie si cercetdm mai bine din ce consti acest chip al lui
Dumnezeu. El obserr'.i ci atat in Gencza 1:27, cdt gi in Gencza 5:1_2afirnialia cd
omul a fost f.lcut dupi chipul lui Dumnczeu este legati de cuvintele
,,parte
birbdteasci gi parte femeiasci i-a ficut". Apadar cl.ripui-lui Dumnezcu in om sc
gisegtein faptul cd omul a fost creat parte b.-rrbite.rsci gi p.rrfe femciascd.3rAtAt la
Dumnezeu,cat gi intre oameni un,,cu,, Qi un ,,tu,,se ionfrurtd unul cu cclilalt.
Omul nu existd ca individ solitar, ci ca doui persoane cc se confrunt.i una cu
cealalte.
Chipul lui Dumnezeu i$i arc originea in ceea ce este conlun omului
9i
animalelor: difercnlierca in parte birbiteasci gi parte fcmeiasci.32 Ceea ce il
deoscbe$tepe om dc aninale este cd in cazul celui dintAi se face o slnsura
diferenliere in Geneza 1 cea a sexului.3r Celelaltc creaturi surt diferengiaic yi
,,dupdsoiul lor". Omr-tlesteom, gi ateta tot. El esteunul, la fel ca Dumnezcu. Doar
un singur tip de diferenlicre se aplici la onr, si acesta constituie acel lnnntttnn
desprc care s-a vorbit. Bartlr spune dcsprc rtJalia b.ir.bat-fe nrei,: c.i
,,in calitate de
unic principirl real de difcrenlierc gi relationarc, ca formd originara nu numai a
confrr,rntirii omului cu DumnezeLr, ci a tuturor relaliilor inlerumane, ea cste
adevdratul hunnttuttt 9i clin acesf motiv adcviratr-ll chip creatural al lni
Dumnezcu'.
Aicimai trebuie eviden[iat gi un alt lucru. Barth suslineac.1noiinvi{im dcspre
om studiindr.r-Lpe Cristos,nu pe om: ,,Agacum on.rulIsus estc El insugi CuvAntul
revelatoral lui Dumnezeu, El este pi sursa cunoagterii noastre despre natura
omului agacnm a fost ea crcati dc Dumnezeu.,,3.Ceca ce nu vrea si insemne
ci
z8.lu,a"
p: s+.
29. lbid.,p. 185.
30. Ibil.
31. lbid.,p. 1E4.
32. Ibid.,p. 185.
33. Ibid.,p. I86.
31. tbid.
35. lbic1.,
1960,vol.3, p.rtca 2, p. {1.
444 Umanitatea
putem echivalanatura umand agacum o cunoagtemnoi in urma studierii propriei

noastrefiinle cu natura umani a lui Isus.sExistddiferenlesemnificative,deoirece
natura Lui umane a fost una conformd cu felul in care a fost intentionatdsd fie.
Doar pe baza revelatieiputem cunoagteomul agacum a fost el creat,qi Isus este
manifestareacea mai deplini a acesteirevelalii.37Noi nu putem determina pe
baza unor temeiuri independentece estenatura umand pe.,t.u ca sd gtim astiel
cum a fost Isus.$ Mai degrabi cunoagtemprin El cum estenatura umand purd.
Ce anume este diferit la umanitatealui Isus?El este ,,pentru al1ii,,.rrAcum,
dacd Isus este,,pentru al!ii", trebuie sd existeceva in cornun intre El gi ei.r0Nu
poate exista o diferenld total5 intre Isus 9i restul oamenilor.Existe o umanitate
comuni tuturor oamenilor care le dd posibiliiatea si intre in legdmAnt cu
Dumnezeu, desigur nu pe baza propriei lor capacitefi, ci prin harul lui
Dumnezeu.alO_mulIsus posedi aceasteumanitatein iorma sapuri. EI estechipul
deplin al lui Dumnezeu.a2PrezenJachipului lui Dumnezeu in noi, care este
factorul ce ne faceumani, cuprinde patru aspecte:
1. Noi il vedem pe aproapelenostru ca pe un tovaregal nostru.a3
2. Noi ne vorbim unii altora 9i ne ascultdmunii pe al!ii.i1
3. Noi ne acorddmajutor gi sprijin reciproc.as
4. Noi facemtoate acesteacu plecere.a
Serezumem doctrina lui Barth desprechipul lui Dumnezeu:gtim din Geneza
1:26-27cd chipul consti din reflectareade cdtre om a perteiiei
Si a intahtuii
lduntrice din fiinla lui Dumnezeu.lntdlnirea lduniricd Ia om se'sprijindpe faptul
cd rasa umane a fost createparte bdrbiteasci gi parte femeiascd.Astfelia irrom
existdo confruntareeu-tu la fel cum existl gi in relatiaomului cu Dumnezeu.
$tim
de asemenea, privind la Isus in vedereagdsirii semnificalieidepline a umaniidlii,
cd chipul lui Dumnezeu constddin a fi pentru alfii. prin urmare, qi din aceaste
perspectivdrelatia cu altii constituiechipul.
Cu toate ca la un moment dat a existat o contradiclie crunt; intre Barth gi
Brunner, treptat s-a realizat o armonie inire conceptiilecelor doi.a7Acegti doi
sustinitori ai teoriei relalionale au aiuls si impdrtdgeascdmai multe teze
fundamentale:
1. Chipul lui Dumnezeudin om gi natura umani sunt cel mai bine inJelesein
urma studierii persoaneilui Isus,nu a naturii umane in sine,
2. Noi ne oblinem cunogtinteledesprechip din revelafiadivind.
3. Chipul lui Dumnezeunu trebuieintelesin termeniiunor caliteti structurale
N. ]lIJ,a.p.
+Z,ZZZ.
37. Ibid., p. 88-89.
38. Ibid., p. 208.
39. Ibid., p. s9.
40. Ibid., p.223.
41. lbid., p.224.
42. lbid., p.225.
43. Ibid.,p.250.
44. lbid., p.252.
45. Ibid.,p.260.
46. Ibid..D.265.
Chipullui Dumnezeuin om 445
ale omului; el nu esteceva ce omul estesau posede.Mai degrabd,chipul

este o problemd de relatie cu Dumnezeu; este ceva ce omul
experimenteaze.Astfel, chipul estemai cur6nd dinamic decatstatic.
4. Relalia omului cu Dumnezeu, care constituiechipul lui Dumnezeu, este
comparatdcu relatia omului cu semenulsdu. Barth accentueazemai mult
relalia bdrbat-femeie;Brunner tinde si scoatdin evidenfdcerculmai larg al
relaliilor umane,adici societatea.
5. Chipul lui Dumnezeu din om esteuniversal;el se gesegtein toti oamenii
din toate timpurile gi din toate locurile. in consecinte,el esteprezent gi in
omul pacatos.Nici mdcar atunci cAndse intoarcecu spatelela Dumnezeu
omul nu poate se negefaptul cd el estelegat de Dumnezeuintr-un mod in
carenici o alte creaturenu estesau nu poatefi. Existdintotdeaunao relatie,
fie cd e pozitivasau negativ;.
6. Nu poatefi gi nu trebuiesd fie trasdnici o concluziecu privire la ce anume
ar puteaexistain natura umandcaresdil faci pe om capabilde o asemenea
relalie. Brunner gi Barth nu se intreabeniciodatd ce se cere,daci se cere
ceva,din punct de vederestruchral pentru ca in om sd fie prezent chipul
lui Dumnezeu. PAnd9i chipul formal despre care vorbegteBrunner este
relational,$i nu structural.
intrucAt filozofia care sti la baza perspectiveirelationaleasupra chipului lui
Dumnezeu e existentialismul, e important sd revedem cateva dintre
caracteristicile acestuia.Una dintre trisiturile lui esteneaccentuarea
esenJelorsau
a substanlelor.intrebareaimportanti care se pune e ,,Este?"(,,Existi?"),nu ,,Ce
este?"Existd o suspiciunecu privire la orice concretizarea calitetilor in cadrul
unui anumit gen de realitatestructuralepermanente.Mai exact,cu accentulpus
pe vointe 9i acfiune,ceeace esteimportant cu privire la orice individ sau obiect,
potrivit existentialismului,estece faceacelindivid sau acelobiect.Realitateaeste
mai mult decAto entitatecareexistApur 9i simplu gi pe carecinevao acceptd;mai
degrabh,ea este ceva creat de cineva. Toate acesteasunt in concordanld cu
conceptia comunddesprerevelaliea lui Brunner9i a lui Barth,potrivit cdreiaBiblia
nu estein mod inerentCuv6ntul lui Dumnezeu,ci devineCuvdntul lui Dumnezeu
atuncicand Dumnezeu seintalxegte cu omul prin ea sau in ea. intr-un mod similar
existentialismulstd gi la baza conceptieilor desprechipul lui Dumnezeu.Chipul
lui Dumnezeunu esteatat o entitatepe care omul o posede,cat expedentaunei
relaliiactive.(Ulterior vom ceutasd vedem cat de valide esteafirmatia cd chipul
Iui Dumnezeuesteatat universal,cat $i aproapeexclusivrelational.)
Teoriafunctionaa
Ajungem acum Ia r-rnal treilea tip de teorie cu privire la chip, care are o istorie
foartelungi gi carein ultimul timp sebucuri de o popularitatecrescAndd. Conform
acesteiteodi chipul nu este ceva prezent in alcdtuireaomului, 9i nu este nici
experimentarea unei relatii cu Dumnezeusau cu sernenul.EI consti mai degrabd
din cevacefaceomul. Esteuna dintre fr.rncfiilepe careomul le indeplinegte,ceamai
frecventmentionatdfiind exercitareastipdnirii asupracrealiei.
446 Umanitatea
in perspectiva relationah se dd pufini atentie conlinutului chipului lui
*
Dumnezeu,adica continutului relaliilor omului. Totugi,aieastaesteo chestiune
importante gi au existat intr-adever incerciri pentru a se determina din textul
biblic conJinutulchipului.asin Ceneza1..26afirmafia ,,Safacem om dupd chipul
Nostru, dupd asemdnareaNoastrd,,este urmatd imediat de .eI sd stdpAneascd
pestepegtii mdrii..." O legdtureshAnsdi:rire acestedoue conceptenu se gisegte
numai in acestverseL unde Dumnezeu igi exprimd intengiade a c.ea, ii gi in
versetele 27-28,unde citim ci Dumnezeu l-a creat de fapt pe om dupd chipui Lui
gi i-a dat pomnca sd stdpaneasce.ae Unii considerdcd juxtipunerea acestordoui
concepte nu este inGmpleioare. ExercitareastApanirii este consideratd a fi
conlinutul chipului lui Dumnezeu. Acest lucru ; fost suslinut de socinieni
9i
inclus in Caiehismul racovian. Dupd cum Dumnezeu este Domn asupra intregii
creafii, omul reflectd chipul lui Dumnezeu exercitdnd stepanire asuora restulii
creatiei.Chipul lui Durnnezeuestede fapt un chip al lui Dumnezeu& Domn.5o
Un al doilea pasai in care se vede o strAnsdlegiturd intre chipul lui Dumnezeu
.
$i exercitarea siepanirii de cehe om estepsalmul g:5_6;,,L_aificut cu pugin mai
prejos decAtDumnezeu,gi l-ai incununat cu slavi gi cu cinste.I-ai daistiodnire
peste lucrurile m6inilor Tale, toate le-ai pus sub picioarelelui.,, ,,Comeniatorii
sunt in generalconvingici Psalmul8 sebazeazi in mare mdsuri pe Geneza1.,,51
Una dintre dovezile lor estelista de creaturi din psalmul g:Z-g:fiirele c6mpului.
pdsirile cerului Qipegtii mdrii.s,Setrageprin urmare concluziaci versetul5 este
echivalent cu afumaliile din Geneza 1 ci omul a fost creat dupd chipul lui
Dumnezeu. Sigmund Mowinckel spune ci ,,(asemAnareacu Du^neieun a
omului din Psalmul 8 conste mai presus de toate in suveranitatea si puterea lui
asupratuturor celorlaltelucruri, intr-o <slavdgi cinste>ca a lui Dumnezeu,pe care
o are intre celelaltecreaturi."53Norman Snaithobservdci mulJi teologi oriodocgi
scot expresia,,chipul lui Dumnezeu,,din contextulin care se gisegtJ gi o fac sd
expnme tot ce vor ei. Ei au tendinla si il urmeze mai degrabdpe platon decdt
Biblia.gi drept rezultai $i-L imagineazdpe Dumnezeudupi chipul omului, mai
degrabddecAtinvers. Totugi,Snaith afirmi; ,,biblicvorbind, expresia.chipul lui
Dumnezeu" nu are nimic de-a facecu morala sau cu un anumii gen de ijealuri;
ea sereferi numai la stXpanirealumii de cehe om gi a tot ce existfin ea.Expresia
respectiv; ny nimic desprenatura lui Dumnezeu,dar spune totul despre
:p.lT:
funcgia omului. "s Probabil cea mai extensivd interpretare recente a chipului lui
Dumnezeu ca exercitarea stdpAnirii de cdtre om esie Somathat Lessthni God,de
LeonardVerduin, careaccenfueaze foarte mult aceastdidee: ,,Din nou ideeade a
?. Efit Bi;ir,"r, ,,TheNewBarth,,, Scof
tishlorrnttofThcotoy4,
nr 2,iunie1951,p. 124-125.
48. G. C. Berkouwer,Man: The I'nagcof God,Grand Ripids, Eiidm a s, 1962,
49, Leonard Verduin, Somezohat ?.70.
Lesst\fi11God:TheBiblicalViru of Man, Grani Rapids,Eerdmans,
1970,p.27.
50. Racooian,Co-ttchisnt,trad. in Jb. engl. Thomas S. Rees, Londra, Longmal, Hurst, Rees,
Orme,
and. 8rown, 1818;l,exington, Ky., American Theological Library Asso;iation, 1962,sectiunea
2,
capitolul 1.
51. Norman Snaith, ,,The Irnage of God,,, Eryository Tihlcs86,ft. I, octombrie 1974,p,24.
52. Ibid.
53. Sigmund O. P Mowinckel, Tftcpsnlmsib Israel,sWorship,Newyork, Abingdon, 1962,vol.1,
P.57.
54. Snaith,,,Imageof God,',p.24.
Chipullui Durnnezeuin om 447
aveastdpanirese evidenliazd ca o tresdturd centraH. Cd omul este o creaturd

proiectatdpentru a stepanigi cA,in aceasteca[tate, el estechipul Ziditorului sdu
- aceasta esteadevdratagreutatea relaterii desprecrealiepe careo avem in cartea
Genezei,Cartea despre Origini. Este mesajul central al scriitorului acestei
relatdri."ss
in Geneza1:26, 28 termenii ebraici DIP gnoash)gi n7J Ondah)poafie
semnificatia cd omul trebuia si exerciteo stepanireasupraintregii creafii,similard
stdpAniriipe care mai tArziu impdratii evrei erau rAnduili sd o exerciteasupra
poporuluilor. Nu era ingdduit ca ei sd domneascipentru binele lor, ci in vederea
bundstdriisupugilor lor.56Cdnd Israel gi-a dorit un irnperai (1 Sam. 8:10-18),
Dumnezeui-a atenJionatcdun impdrat ii va exploata.Estelimpede ceestecontrar
voii lui Dumnezeuca o persoandsd domine alte persoane.Prin urmare, voia lui
Dumnezeua fost ca omul sd ii poarte de grije creatiei9i sd o stipAneascAintr-un
asemenea mod incat ea se atungd la potenlialul ei deplin; el nu trebuia sd o
exploateze pentrupropriilelui scopuri.
Teoriaci exercitareastdpAniriiestechiar esenlachipului lui Dumnezeua dat
nagtereIa un accentputernic pus pe aga-zisulmandat cultural, dupi cum esteel
numit uneori in cercurilereformate.La fel cum Isus $i-a trimis apostolii in lume
gii-ainsercinatsefaceucenicidin toateneamurile,tot agagi Dumnezeu$ia trimis
ceamai inalti creaturd,omul, in mijlocul crealieiSi a insercinat-osd stepaneasce
asupraei. Estede Ia sine inJelesca in aceastainsdrcinareomul trebuie sd facApe
deplin uz de capacitatealui de a inveF despre intreaga creatie. Deoarece
aiungandse inleleagi crealia, el va fi capabil sd ii prezicd gi si ii controleze
actiunile.Acesteactiviidli nu sunt optionale,ci fac parte din responsabilitatea
care
insotegte calitateade ceamai iralti creaturda lui Dumnezeu.
Evaluarea
perspectivelor
Trebuiesdfacemacum o anumiti evaluarea celortrei teorii generaleprivitoare
la chipul lui Dumnezeu din orn. Vom incepecu cele mai recente,care il vid ca
relaliegi ca funclie.
Teodarelalionalda observatcorect cd dintre toate creaturile singur omul il
cunoagte pe DumnezeuSi estelegat de El in mod congtient.Relatdriledespreom
din Edensugereazice Dumnezeugi ornul comunicaude obicei.Esteevident cd
omulnu a fost creatnumai ca se fie o operd de artd, o statuiecaresi oglindeascd
creativitateagi intelepciunea lui Dumnezeu. El a fost adus in fiinli ca sd
indeplineascd intenJiaspecialda Iui Dumnezeupentru el. Estesemnificativfaptul
cdatatin Legeadin VechiulTestament(celeZecePoruncidin Exodul 20),cdt 9i in
afirmalia lui Isus despre cele doui mari porunci (Matei 22:3640; Marcu 12:28-37;
Luca10.26-27) accentulin formulareavoii lui Dumnezeu(caredupd catese poate
presupuneintruchipeazdsau exprime intentia Lui pentru om) cadepe relalia cu
Dumnezeugi cu omul.
totugi anumite probleme cu teoria ci chipul lui Dumnezeu line in
_j*r.t.
55. Verduin,SoTrepftafkss thn God.o.27.
56. Eichrodt,Thcolosyof theOId Tesh;rcnL\o1. 1, p. 92.
M8 Umanitatea
totalitatede domeniul relalional.Una dintre acesteproblemeesteuniversalitatea

chipului. In ce sens se poate spune ce cei care trdiesc in indiferenli toiali fald de
Dumnezeu, sau chiar in rezvrithe impotriva Lui, reprezintd (sau sunt dupi)
chipul lui Dumnezeu?Brurner a incercatsdrispundd la aceastdintrebareardtdnd
cd existe intotdeauna o relaJie, cA cineva se afle ir:rtotdeauna ,,inaintea lui
Dumnezeu". Dar acest lucru pare si fie insignifiant. Distinclia pe care o face
Brunner intre aspectul formal 9i cel material al chipului, impreund cu insistenla
lui in a dovedi faptul ctr pane gi elementul formal este mai degrabd relaJional
decAtstructuraf pare a fi lipsitd de o bazi biblicd gi forlati.
O alti problemd se ivegte atunci cAnd ne intrebdm ce anume ii di omului
posibilitateasd aiba aceastirehlie pe carenici o alta creaturdnu poate se o aibe.
Degi Barth gi Brunner cautd sd nu pund aceasteintrebare, ea trebuie pud. Desigur,
existecafva factori necesarica relagiasd aibdloc. Atunci cand a criticai pozitia lui
Brumer, John Baillie a fdcut observalia ce nu existe formi fdrd conlinut.szSepoate
spuneci Brunner a rispuns de fapt la aceastecritice atunci cand a afirmat despre
conlinutul actual ci estediferit de continutul originar.sAgadar,dupi pirerea lui
Brurmer existd continut (chiar dacd acestas-a schimbat),gi prin urmare poate
exista gi o formi. Ceeace nu pare insi sd rezolve dificultatea,cdci Baillie pune
intrebarea ce anume face posibili existenJachipului formal, in timp ce afirmalia
lui Brunner ce existi o schimbare in continut este de fapt o referire la realizarea
aspectuluimaterial al chipului.
Tiebuie si conchidem ci Barth gi Brunner au fost duqi in eroare de
presupunerilelor antistructuraledesprecarenoi am sugeratce igi aveauoriginea
in existentialism. Acest lucru duce la punctul de vedere ce unicitatea omului
trebuie sd fie mai degrabd formali, decAt structurald. lnsi baza concrete a
alcituirii formale a omului ca fiintd capabiH si aibd relatii nu este niciodatd
specificate.
C6nd ne indreptdm din nou atentiaasupraperspectiveifuncfionale,observdm
ince o datd insistentacu care esteevidenliatd una dintre elementelemajore ale
imaginii biblice a chipului lui Dumnezeu, 9i anume cA actul creerii omului de
cetre Dumnezeu este imediat urmat de porunca dati omului de a stdpAni.Cu
sigurant; cd in cele din urmd existd o leg;turi foarte strdnsd intre chip 9i
exercitareastepanid. Existd,desigur, $i o paraleH intre Geneza1 gi Psalmul 8
(adic5,in ceeace privegte descriereadomeniului asupra cdruia omul trebuie sd
aibd stdpAnire).Cu toate acestea,existd dificultdji gi in ceeace privegte aceastd
perspectivd.
Una dintre ele privegte legitura dintre Psalmul 8 9i Geneza 1. Este de
remarcat faptul cd termenii chlp 9i aseminarenu apar in Psalmul 8. Daci el se
bazeazi intr-adevdr pe Geneza1, unde gdsim o referire clard Ia chip, gi daci
exercitareastepanirii asupra creaturilor mentionatein versetele7-8 din psalm
constituieintr-adevdr chipul lui Dumnezeu,atunci ne-am agtepiaca gi in acest
pasatse existeo referirespecifici la chip.
Mai mult, in Geneza1 nu existeo echivalareclari a chipului lui Dumnezeucu
rtdpa"irii. Dimpotrivd, existdcdtevaindicii in favoareafaptului cd ele
::t.ttu:l
57. John Baillie,Orr Knowledgeof God,New yorlc Scribner,1939,
p.30.
58. Brunner,Mnn r',rRcoolt,p.229,
pot fi luate separat. Se spune ci Dumnezeu l-a creat pe om dup6 propriul Siu chip
gi dupi aceea ia dat porunca de a stipAni. Cu alte cr.rvinte, se nentioneazi cA
omul este dupd chipul lui Dumnezeu incd inainte de a i se fi dat porunca si
stdpineascd. In versetul 26 intrebuintarea celor doud indemnuri - ,,si facem om
dupd chipul Nostru, dupd aseminarea Noastri" 9i ,,el si stdpAneasc;" - pare sA
deosebeascdcele doud concepte. Walter Eichrodt subliniaze faptul ce atunci cand
este creat omul, este datd o binecuvAntare, dar cA este necesard o a doua
binecuvAntare inainte ca el sd igi poata exercita stepanirea asupra celorlalte
creaturi.seSe pare agadar cA teoria functionali a luat o anumitd consecintd a
existenteichipului lui Dumnezeu in om, egalAnd-o cu chipul insugi.
Trebuie sd privim acum cu atentie Ia teoria structurali. Este semnificativ faptul
cd textul Scripturii nu identificd niciodate acele caliteti ale omului care ar putea
reprezenta chipul. Este justificatd critica la adresa faptuh.ri cd, in incercarea lor
eguatdde a identifica asemenea caliteti, cativa sustinitori ai teoriei structurale ar-r
propus de fapt pentru chip anumite concepte nebiblice (de ex., notiunea greceascA
anticd de raliune).60Mai rnult, perspectiva structurali este adeseori restransi la un
singur aspect al naturii omului qi in special la dimensiunea intelectuald a omuh.ri.
Lucru care la rAndul lui presupune despre chipul lui Dumnezeu cd este diferit la
diferitele fiin(e urnane. Cu cat este mai inteligenti o persoand, cu atat mai narc
estemdsura in care este prezent chipul lui Dumnezeu in ea. Iar apoi existi in plus
problema reprezentate de cele petrecute cand oamenii au cdzut in pdcat.
Inteligenta sau rajir.rneain general nu par sd fi fost afectate de cddere. Mai mult
decat atat, unii necredinciogi sunt mai inteligenli gi mai spontani decit unii
crestini maturi.
Concluziiprivind naturachipului
Dupd ce arn observat cd existd dificulteti legate de fiecare din teoriile generale,
trebuie se incercdm acum sA tragem cAteva concluzii referitoare la ce anume este
chipul lui Dumnezeu. Existenta unei rnari varietifi de interpretiri indice faptul cA
nu existd afirmaJii directe in Scdpturi care si rezolve problema. Prin urmare,
concluziile noastre trcbuie sd fie nigte deducli rezonabile bazate pe prrlinul pe
careil are de spus Biblia cu privire la acest subiect:
1. Chipul l-ri Dumnezeu este universal in rasa urnand. Vom intra in mai multe
detalii in capitolul 25, acum von remarca doar ci omul cet dintAi gi universal,
Adam - nu doar o parte a rasei umane - a fost ficut dupd chipul lui Durnnezeu.
Observali de asemenea ce interzicerea crimei (Gen.9:6) Ei a blestemdrii semenilor
(lacov 3:9-10) se aplici in toate cazurile. Nu existi nici o lirnitare pusi acestor
interdictii care se bazeazd pe faptul ci omul a fost creat dupd chipr-rl lui
Dumnezeu.
2. Chipul lui Durnnezeu nu a fost pierdut in urma picatului sau a cederii.
Interdiclia de a ucide 9i de a-i blestema pe altii este valabile atat in rela{ia cu
oamenii peceto$i, c6t 9i cu credinciogii evlaviogi. Prezenta in necregtini a chipuh.ri
59. Eichrodt,TleologyoJthe Old TesI
anwt, v ol. 2, p. 727.
60. Cairns,Lrnsco/cod,p.57.
4so umanitatea
9i a asemdnirii cu Dumnezeu este dedusd. Dacd acestaeste cazul, chinul lui

Dumnezeunu estecevaaccidentalsau exteriornaturii umane.El estecev; leeat
hseparabil de umanitate.
3. Nu se indici deloc faptul cd chi-pular fi prezent irxtr-om;sure mai mare ir:rtr-o
anumite persoand decAt in alta. Inzestrdrile naturale deosebite,cum este o
inteligenli superioare,nu sunt un indiciu al prezenleichipului sau al gradului in
careacestaesteDrezent.
4. Chipul nu estecorelatcu nici un factor variabil. De exemplu,nu existi nici
o afirmatie directe care se corelezechipul cu dezvoltarearelaliilor, sau care si il
faci dependentde exercitareastapanirii.Afirmafiile din Geneza1 spun numai cd
Dumnezeua hotdrai seil facdpe om dupd propriul Sduchip, dupi carel-a 9i fdcut
astfel.Acestlucru pare si preceadi oriceactivitateumand.Nu existdnici un fel de
afirmafii care si lege chipul de anumite condilii, sau aciivitAf, sau situatii. DeSi
acesta este in esenld un argument negaiiv, el scoate in relief o fisurd irr teoria
relationaldgi respectivfunclionald.
5. In lumina celorprecedente,chipul ar trebui imaginat ca fiind in primul rAnd
structural.EI estecevace iine de insdginatura omului, de modul in carea fost el
ficut. El are de-afacemai degrabi cu cevace omul esfe,decAtcu cevace el cresau
/cce. Omul este dupd chipul lui Dumnezeu in virtutea fapiului cd el este om;
chipul nu estecondilionat de prezenlavreunui alt lucru. Prin comparatie,teoria
relalionali gi respectiv funclionall se concentreazeasupra consecinlelorsau a
efectelorprezenteichipului, mai degrabi decAtasuprachipului insugi.Degifoarte
strans legate de chipul lui Dumnezeu, experimentarearelaliilor gi exercitarea
stepanirii nu sunt ele inselechipul.
6. Chipul se referd la acele elemente din alcituirea omului care-i dau
posibilitatease-qiimplineascddestinul.Chipul esteconstituit din aceleputeri ale
personahtetiiumane care fac ca omul, asemenealui Dumnezeu, sd fie o fiinli
capabih se interaclionezecu alte persoane,sd gAndeascd,sd mediteze, gi sI
voiascd liber.
Crealialui Dumnezeua avut la bazaei anumite scopuriprecise.Dumnezeua
dorit ca omul sd Il cunoascdpe El, sd fl iubeascdgi sa fl iscnlte. El trebuia sd
trdiascdirx armonie cu semenul sdu, dupd cum indice rehtarea despre Cain si
Abel. $i, cu siguranJd,el a fost aqezatpe Pdmdntca si exercitestipAirire asuora
restului creatiei.lnsi acesterelafii gi iceastd func[ie presupun gi altceva.Omul
este pe deplin om atunci cand este activ in acesterelalii gi cAnd indeplinegte
aceastbfunctie, cici atunci el igi implinegtefclos-ul,scopul lui Dumnezeupenru
el. Inse toate acesteasunt consecintelesau efectelechipului. Chipul insusi este
acelset de caliteti caresunt necesarepentru ca acestereiafii si eriite gi pentru ca
aceastAfunctie sd fie implinitd. Ele sunt acele calitdti din Dumnezeu care,
reflectatein om, fac posibildinchinarea,interactiuneapersonali gi lucrarea.Dacd
ne gdndim la Dumnezeu ca la o fiinfi cu calitdti,nu vom intAmpina nici o pro-
blemi in a accepta faptul ci gi omul are asemeneacalteti. Ahibutele lui
Dumnezeu, numite uneori atribute comunicabile,6rconstituie chipul lui
Dumnezeu;acestanu se limiteazeh un singur atribut. Omul, ca om, are o naturd
61. At.tbrt"l" comunicabilesunt acele calititi ale lui Dumnezeu care pot fi regisite cel putin
partial in creaturileSaleumane.
Chipul lui Dumnezeu in om
care include tot ceea ce inseamnd

personalitatesau sine: inteligenfd, vointd,
emotii. Acestaestechipul duni care
; fost creatom.,l, d;;.i, ;;; poribilitatea
aibdrelafia ideald cu fiumneieu gi si
cu semcnul,a.,,ri ,i .^"..ii" ,,rpa"i-.
Dincolo de aceastdproblem.ireferito.rre
fu.o urt".i.ril.,f","i Dunrnezeu,
trebuie se ne intrebim de ce a fost
fa.ut o_ut arpi-.;;ui1.,, DunnezeLr.Ce
hseamne pentruom,in circumsranteb
":i.,^l;;';i;il";;"d.'tjii', ,,.,,ou,.,,,.,"r"r,,
Care este intenlia lui Dumneze
privire
ra.h';; ";";;;;''.:"f t!:
consecinlelorsau manifestirilor .nip.,t.,i. :il:_U.:::: X.ff:f lll::J":Jil:
Cu.a.i...rf ii".tfr,"ff" f", lsus vor fi o
cdlduzddeosebit de eficientdin aceasti
problemi,' a"oo."."
- - ---- -' "'
Ei 'o fost exemplul
perfectpentru ceeace trebuia sd fie
natura umalri:
1. Isus a avut o p.irt.isieperfecti cu
Tataf.i"iin,p ." "" onape pamant,El a
in strensaleg;tur; iu Taial I o "o.uiruJ"r"-;;;;" fost
9i i##"de cet mai bine
in rugiciunea de Mare preoidin I
suntuna(v.21-22).Elilqlorifi.o"Tll7:]tttsavorbitclesprefelulincareElgirhtdl
j.rBroriFicdse
rar.ir rar,ir
{\ r, r).i.rr
$iavea-.a
i ",.::;;Jlili *tii;ll l!,,jI",?i
2 lsus a ascurtat
h nrodperfect i" cr, jr" cu",r,rnani
ic r.o;"rlr"rl',i.
lugat:.,Tati,dacavoiegti.indep;rteazd Isuss.a
paharulacestaa. io fr,tir.,"ifot.,gi,fn.X-r"
nu voiaMea,ci a Ta,,(Luca22:42).intr_"A"re.,1"ai..,.".j l"..r.U ,"r" O" "rr1""
voia Sa a fost subordonat6voii iatdlui: ,,M6ncarea
M-a trimis" (Ioan4:34);,,Nu caursi M;" ;;;;;: voia Cetui ce
facvoia Mea,ci voiu fuiai.,i.o." n4_o
(Ioan5;30);,.CiciM-am posorar rri_i.,,
din cercasi f_;.,;"i; M;"; .i.ao a",.,,." na_n
trimis" (Ioan 6:3g)
e:36:10:6t..o-p"ri,r,eiLui fiti de ."i ,.1,"""??i

*:liiii:ffili,T.,"i1:::lli::"iT,i,:fii'"":li"
i,:'."i'l:i,ii:i
b;i;;i&I;;;,,;:;:;':", '
in suferinti
(Luca 7 : 1 3 )r,a b d a r eLar r ic u c c i c a r nr , , " - - ' , " , , ^ " , , - ^ . ' , ^ _ l l ' '
icrtarealor pentru e''
Inten(ia lui Dumnezeu "rr" ..ttl-"" 8Tft $i
a.usoste'"e .a,".;;i;;; ;";;^:-ll::iilqil.:,l,lJlL"" i,T,lijii;
:;il'il;?i
unii.de alfii prin dragoste.Noi suntem
pe creprinumani croar cand manifestim
acestecaracteristici.
Implicatiiledoctrinei
tui Dumnezeu.Faptutc.i suntemdupi

..,1.)_1
rrunnezeu lt":*inem
!arati cduneledintrcatributelcSalen" opu4;rl chipul tui
-e"-"rl),Ji maimutt,acesta.este 9i noua lcel putin intr_o
i11Tl:i un factoriarc ri'.,o oju.o oî,.,tn.i,.,ni
rt aparfinem Lui. DorothvSavcrs,aobservat9i DaviJCJ.." ^ "r!.,"l"","r., a"gl
expresia,,chipul lui Durnnezeu,.nu
apare in Marcu lZ:13:17,ea estc cruciali
pentru o intelegere deplini a
pasajJlrri.6,Subiectul a"rUiu,i ir-r
ihtrebareadacdsi se prdLascdbir pasai cstc
Cezi..rru. o"pe ."i._I"o'a".i" o ,r.,,rr.,"0a,
intrebatal cui chip {t irr,,y)apart,oe rr.," n
ca.C.ind fori.qi;;1 ;ro,lfnll drr f.i\fpns
''lc"'"tr!i", Isus a repJicat:-Da1iaar c"r"."r,,i." cL,rccl
"ri" ott".o..,tur, 9i t.ri
oototnt tut.o, t tc Mn Bat t! Bt Kins, Ncrv york, Harper,I943,
o"r1 p.225, cntrns,1 r.{c o/cod,
452 Umanitatea
Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu." Ce este acel ,,ceeste al lui Dumnezeu"?

Dupd cAte s.-arputea presupune, orice lucru sau fiinld care poarte chipul lui
Dumnezeu.In acestcazIsus a spusde fapt: ,,Dafibanii vogtri Cezarului,ei poartd
chipul lui gi astfel ii aparfin lui. Dar dafi-vi pe voi ingivd lui Dumnezeu. Voi
purtali chipul Siu 9i Ii apartineti Lui." Angajamentul, dedicarea,dragostea,
loialitatea, slujirea lui Dumnezeu - toate acesteasunt rispunsuri cuvenite din
parteacelor carepoartd chipul lui Durrnezeu.
2. Ar trebui si ne modeldmdupd Isus,careesterevelareacompleti a chipului
Iui Dumnezeu.El estechipul deplin al lui Dumnezeu,gi El estesingura Persoani
a cdrei umanitate nu a fost deterioratdprin pdcdtuire(Ew. 4:15).DacEvrem si
vedem curn araid chipul lui Dumnezeu,il putem vedeain Isus. DedicareaCelui
care a spus: ,,Taid,dacd este cu putinl6, depirteazd de la Mine paharul acesta!
Totugi,nu cum voiescEu, ci cum voiegtiTu" (Matei 26:39)trebuie sene caracteri-
zezepe noi. DArzeniaCelui carea spus:,,Catesteziud, trebuie si lucrez lucrdrile
Celui ceM-a trimisi vine noaptea,candnimeni nu mai poatesi lucreze"(Ioan9:4)
trebuiesd fie cevade dorit pentru noi. Trebuiesdimitdm dragosteamanifestatdin
viata gi prin moarteaCelui carea spus:,,Nu estemai maredragostedecatse-Qidea
cinevaviala pentru prietenii sdi" (Ioan 15:13).Acestaestechipul lui Dumnezeuin
sensullui cel mai put apadtia caracteruluilui Cristosin noi (Rom.8:29).
3. Noi experimentdmdeplina umanitate doar atunci cind ne raportim cum
trebuiela Dumnezeu.Indifeient cAtde cultivat Qigentil ar fi cineva,il nu estepe
deplin uman dacd nu esteun ucenic rescumperatal lui Dumnezeu.Acestaeste
felos-ulomului, menirea lui. Prin urmare, in teologia noastre existe loc pentru
umanism, adici un umanism cregtin9i biblic care estepreocupatsa ii aduce pe
allii intr-o relalie cuvenitd cu Dumnezeu.Noul Testamentaratd clar faptul ci
Dumnezeu va restaura chipul deteriorat gi va cl6di probabil pe el 9i il va gi
imbuniteti (2 Cor. 3:18).
4. Este un lucru bun sd inveti 9i se muncegti.ExercitareastipAnirii este o
consecintea prezenfeichipului lui Dumnezeuin om. Omul trebuiesi ajungdla o
inlelegerea creatiei qi Ia un control al ei, dezvoltand-opAnd la cea mai inaltd
treaptd a ei, pentru binele ei gi pentru Dumnezeu.Acest lucru mai inseamni gi
exercitareasidpanirii asuprapropriei noashepersonalitdligi asupracapacitetilor
noastre.ObservaJicd exercitareastdpAniriia fdcutpartedin intenfia originari a lui
Dumnezeu pentru om; ea a precedatciderea. Munca, prin urmare, nu este un
blestem.Ea faceparte din planul bun al lui Dumnezeu.Bazapentru eticamuncii
trebuie gdsitdchiar in natura a ceeace ne-afdcut Dumnezeusi fim.
5. Omul estevaloros.Caracterulsacrual vietii umaneesteun principiu extrem
de important in schemalui Dumnezeu. Chiar 9i dupd cddere uciderea a fost
interzisd;pe motiv cd omul a fost ficut dupd chipul lui Dumnezeu(Gen.9:6).Degi
pasajul in cauzd nu spune explicit daci omul mai era inci dupd chipul lui
Dumnezeu,ci doar ci agafusesecreat,estelimpede cd omul, chiar gi ca picitos,
posedainci chipul lui Dumnezeu.Cdci dacdnu l-ar fi posedat,Dumnezeunu ar
fi meniionat chipul ca motiv pentru interzicereauciderii.
6. Chipul este universal in cadrul omenirii. El i-a fost dat lui Adarn, ornul.
Indiferent dacdcinevail considerdprima fiinld umane sau doar un reprezentant
sau o fiinld simbolicd,,,Adam" a fost intreagaraseumani, iar ,,Eva" a fost mama
tuturor celor vii (Gen.3:20).Arnbele texte, Geneza1:279i Geneza5:1-2,arati clar

cd chipul a fost purtat atat de berbat, cat 9i de feneie.
Universalitatea chipului inseamni ci existi o demnitate in a fi om. Cairns
sugereazdcd cel care ne-a indemnat la reverentd fate de oamcni a fost Calvin.,,r irr
timp ce acest termen este prea indrdznet pentru cele spuse de Calvin in rcalitate,.!
conceptul general este valid. Noi nu ar trebui se disprelnim nici o fiinld umand.
Toate fiinJele umane reprezintd ceva frumos, chiar daci ele sunt denaturarea a
ceea ce Dumnezeu a pldnuit inilial si fie omenirea. Posibilitatea ascndnirii cr-r
Creatorul este prezente. Existi fapte bune ficute de necregtini. Aceste fapte nr-r
sunt meritorii sub aspectul obtinerii br-rndvoingeidivinc in vederea mAntuirii, insi
acesteaii fac pldcere lui Dumnezeu prin faptul cd cle contribuie la scopul Lr-ri
general.
Universalitatea chipului inseamnd de asemenca cd toate persoanele sunt
sensibile sub o formi sau alta Ia lucrurile spirituale. Cu toate cd aceste inclinatii
sunt uneori adanc ingropate 9i greu de identificat, fiecare posedi potentialul
pentru pdrtegia cu Dumnezeu gi Va fi incomplet pAni ce acea pdrti$ie nu sc va
realiza. Ar trebui sd ciut5m zone de scnsibilitate sau cel pulin de dcschidere in
fiecare.
Deoarece toli sunt dupi chipul lui Dumnezeu, nu ar trebui si se facd nimic
care sA periclitezc exercitarea legitimd a stdpdnirii dc cdtre o alte persoani.
Libertatea nu trebuie luati de la un om care mr a pierdut acest drept abuzAnd dc
el (lista celor care au abuzat de libertatealor i-ar include pc criminali, ho{i etc.).
Aceasta inseamnd, cet se poate de evident, ci sclavia este o necuviinld. Mai
insearnnd gi ci deprivarea cuiva de libertate prin mijloace ilegale, manipulare sau
intimidare este o necuviinld. Fiecare are dreptul sd exercite stipAnire, un drept
careinceteazi doar in momentul periclitirii dreptr-rlui altuia de a st;pani.
Fiecare fiintd umane este creatura lui Dumnezeu, fdcutd dr-rpi chipnl lui
Dumnezeu. Dumnezeu l-a inzestrat pe fiecare dintre noi cu puterile personalitdlii
carefac posibile inchinarea la Creatorul nostru gi slujirea Lui. Atunci cAnd folosim
acesteputeri in aceste scopuri noi suntcm in sensul cel mai deplin ceea ce ne-a
destinat Dumnezeu si fim. Atr.rnci gi numai atunci suntcm complet urnani.
63. CajJr.s,Inngc of God,p.133.

64. JeanCalvin, Cor,tictllnriesan the Filst llaokof Moscs,Calb./ Gcrcsis,Grand Rapids, Ecrdnans,
1948,vol.1, p.291-296(cen. 9:5-7).
6,// n
lu \
Naturaconstitutionald
a omului
Conceptiide baza despre constitutiaumana

Trihotomismul
Dihotomismul
I\,4onismul
Considerente biblice
Considerentefilozoflce
O alternativ6:
unitateaconditaonale
lmplicatiile
unit5tiiconditionale
Cana n" intrebdm ce este omul, punern de fapt mai multe intrebdri
diferite. Una dintre ele, la care ne-am referit deja, este de unde a venit omul _ cum
a venii el i:r fiinfd? Ne intrebdm de asemeneacare este rolul sau scopul existenlei
omului - ce este el proiectat sd facd? Aceasta ne-ar putea duce la intrebarea unde
se duce omul - care este destinul sdu ultirn? Alcdtuiiea omului este el un subiect
9i
iscat de intrebarea ce este omul. Este el un tot unitar sau este alcetuit din doud sau
mai multe componente? 9i daca este alcdtuit din mai multe componente, care sunt
acestea?
Felul ir-rcare privim alcdtuirea omuh.ri este de o importantd considerabild. Daci
omul este privit ca o fiinte dual;, apare tendin[a de a ne irnagina cA anumite
aspecteale naturii lui sunt izolate unele de altele. De eremplu, s-ir putea crede ci
aspectul spiritual al vielii este independent de starea fizic6. pe de altd parte, daci
il privim pe om ca pe o fiinli unitard, se pune intrebarea ce este acea
,iubstan1d,,
unici ce alcituiegte natura umand. Este ea trup, suflet sau ce anume? O datd ce am
dat un rispuns care si ne satisfaca,va exista tendinfa <ie a-l reduce pe om la acea
substanle.In acest punct maioritatea oamenilor vor imbrdtiga una dintre diversele
perspective schitate in capitolul 21.
Cdnd analizdm alcdtuirea omului trebuie sd fim mai ales atenti sa examindm
presupunerile pe care le aducem h studiul nostru. Fiindca eiistd discipline
nebibliee care sunt !i ele preocupate de orn, posibilitatea ca unele din concepliile
lor sd afecteze constructia noastrd teologicd este foarte mare. Fie ci este vorba de
un dualisrn grecesc antic sau de un monism behaviorist modern, trebuie sd
454
Naturaconstitu[ionalia omului 4Ss
veghempentru ca sd nu introducem vreo premisd nebiblici in felul in care

inlelegemSciptura.
Conceptiide bazi despreconstitutiaumani

Trihotomismul
O concepliedestul de populard in cercudleprotestantea fost numitd conceplia

,,hihotomistd".Omul estecompusdin trei elemente.Primul elementestetrupul.
Parteafizici esteceva ce omul are in comun cu animaleleSi plantele.Nu existi
nici o diferentd de gen intre trupul omului 9i cel al animalelor gi al plantelor.
Diferenfaesteuna de grad,intrucAtomul are o structurdfizicdrnai complexi. Cea
de-adoua parte a omului este sufletul. Acesta este elementul psihologic,baza
ratiunii,a emoliilor, a capaciteFide a stabili relalii socialegi a altor trdsdturi. Se
considerdcd animaleleau un suflet rudimentar.Posedareaunui suflet esteceace
distingeomul gi animalelede plante. ln timp ce sufletul omului estemult mai
rcceptivSi mai complex decAtcel al animalelor,sufleteleacestoradin urmd sunt
deacelagigen.Ceeaceil distingein final pe om de animalenu estefaptul ci el are
un sufletmai complexgi mai avansat,ci ci poseddun al treileaelement,9ranume
spiritul sau duhul. Acest elementreligios ii dd omului posibilitateas6 perceapd
problemelespirituale gi sd rdspundd la stimuli spirituali. El este regedinta
calitdtilorspirituale ale individului, in timp ce trdsdturilepersonaltetii se aflA in
suflet.l
O bune parte a tdhotomismului esteinspiratddin metafizicagreceascd anticd.
Totugi,in afaraunor referiri expliciteocazionale,influenla filozofilor grecrnu este
ugorvizibild. De fapt, trihotornismul se spriiind pe anumite pasajedin Scripturd
carefie cd enumerd trei componente ale naturii umane, fie ce fac o disiinctie intre
sufletgi spirit. Un prim text este l Tesaloniceni5:23: ,,Dumnezeulpicii sd vd
sfinleasciEl insugi pe deplin;9i: duhul vostru, sufletul vostru gi trupul vostru sd
fiepdziteintregi,fere prihane h venireaDomrului nostru IsusCristos.,,Evrei 4:12
descrieCuvintul lui Dumnezeuca fiind ,,viu gi lucritor, mai tdietor dec6t orice
sabie cu doud tiiguri: pdtrunde pAni acolo ce desparte sufletul gi duhul,
incheieturilegi mdduva,judeci simlirile gi gAndurileinimii.,, in afari de aceasta,
in 1 Corinteni 2:14-3;4pare sd existe o irnpdrlire in trei; in acestpasaj pavel
clasificdpersoaneleumane drept ,,carnale"(ocprux6q), ,,nespirituale,,(rluxur6q-
literal,,,sufletegti")9i ,,spirituale"(nucuporur6q).
Acegtitermeni par si se refereIa
diferite functii sau orienteri, daci nu qi la diferite componenteale omului.
1 Corinteni 75:44face,de asemenea,diferenfa intre trupul natural ($uXur6v)9i
trupul spiritual (nveqnrurdu).
Unii filozofi greci sustineauce trupul esteaspectulmaterialal omului, sufletul
esteaspectulimaterial, iar spiritul infiripa o relaJieintre cele doud aspecte.S-a
ficut intotdeaunao paraleldintre modul in care trupul gi sufletul suni adusein
relaJieunul cu celilalt 9i modul in careDumnezeugi lumea Sa createsunt adugi
in relafie.La fel cum Dumnezeu intrd in relatie cu lumea prin mijlocirea unei a
-ll
n*.r]EJitr."tr, A Systcm
ol Biblical
I'slcholog,
crandRapids, Bake.,1966,p. 116-117.
456 Umanitatea
treia substanle(saua unei substanteintermediare),gi sufletul gi trupul sunt legate

prin intermediul spiritului., Sufletul a fost imaginat, pe de-o parte, ca fiind
imaterial,iar pe de alte parte, ca fiind legat de trup. in mdsurain care estelegat
de trup, el a fost considerat carnal sau muritor; dar in mdsura in care se
ingemdneazdcu spiriiul, el a fost consideratnemuritor.
Trihotomismul a devenit deosebitde popular printre Pdrinlii alexandrini din
primele secoleale Bisericii.Cu toatecd sub o formd pulin diferiii, el se gdsegtela
Clement din Alexandria, la Origen gi la Grigore de Nyssa. Tiihotomiimul 9i-a
pierdut intr-o oarecaremdsurdbunul renumedupd ce Apolinarie a fdcut uz de el
in construireateologieisale,pe careBisericaa pronunlat-t eretici. Degiunii dintre
PArintii rdseritului au continuat sd suslind trihotomismul, el a suferit o pierdere
treptatea popularitdfii pAndin secolulal XIX-lea,c6nd a fost reinviat de teologi
englezigi germani.l
Dihotomismul
Concepliacd omul estecompus din doud elemente:unul material, trupul, gi

unul imaterial,sufletul sau spiritul, a fost probabil una dintre celemai rdspAndite
teorii, preponderente in cea mai mare parte a istoriei gandirii cregtine.
Dihotomismul nu a fost larg imbrdligatin prima perioadi a gdndirii cregtine.insd
imediat dupi Conciliul de la Constantinopoldin 381popularitatealui a crescut
pand la punctul in carea ajunssd fie de fapt conceptiauriversali a Bisericii.
Unele forme recenteale dihotomismului suslin cd VechiulTestamentprezintd
o perspectiveunitard asupraomului. in Noul Testamentinsa,aceastdperipectivd
unitare esteinlocuitd cu un dualism: omul estecompusdin trup 9i suflet. tupul
esteparteafizicd a omului. Esteaceaparte a lui caremoare.El sedezintegreazila
moarteSi seintoarcein pimAnt. Sufletul,pe de altd parte,esteparteaimaterialda
omului, cea care supravieluiegtemortii. 9i aceastenaturA nemuritoareeste cea
careil separi pe om de toatecelelaltecreaturi.a
Multe dintre argumentele in favoarea dihotomismului sunt, in esenld,
argumente impotriva conceptiei trihotomiste. Obieclia pe care o aduce
dihotomistul conceptieitrihoiomiste esteca dacd se consideri c; fiecareentitate
mentionatAin verseteca 1 Tesaloniceni5:23reprezintdo parte disthctd a omului,
se ivescdificultdJi in privinla altor texte.De exemplu,in Luca 10:27Isus spune:
,,Sdiubegti pe Domnul Dumnezeul tdu cu toate inima ta, cu tot sufletul tdu, cu
toatAputereata gi cu tot cugetulteu." Aici avemnu trei, ci patru entitdli, gi ele nu
se potrivesc cu cele trei din 1 Tesaloniceni. De fapt, doar una dintre ele este
aceeagi,gi anume sufletul. Mai mult, atat,,spirit,,,cat gi,,suflet,,sunt utilizate cu
referire la animale. De exemplu, Eclesiastul3:21se referd la spiritul animalelor
(cuvintul in cauzdestetermenul ebraic tltt lrrncft]).Termeniiduftgi sufletpar a fi
folosili adeseaca sinonime.Observali,de exernplu,L:uca1,:46-47, care estedupd
toateprobabiliidtileun exemplude paralelism:,,Sufletulmeu mdregtepe Domnul,
2. Ibid., p. 106-107;cf. ,,Psychology",in Encyclopcdkof phitosophy,
ed. paul Edwards,New york,
Macmllla, 1967,v o1.7, p. 1-2.
3. Louis Berkhof,systcnatic Theology, Crand Rapids,Eerdmans,1953,p.191-'192.
4. lbid.. D. 192-195.
Naturaconstitutionalia omului 457
gi mi sebucuri duhul in Dumnezeu,MAntuitorul meu." Aici cei doi termenipar a

fi echivalenli.Existi multe alte exemple.Cornponentelede bazi ale omului sunt
numite trup gi suflet in Matei 6:25 ({ux{,,,viafi") 9i 10:28,dar trr-rp9i duh in
Eclesiastul12:79i 1 Corinteni 5:3,5,Moarteaestedescrisdca a-!i da sufletul (Gen.
35:18;1 Imp. 77:21;FapIe 15:26l:IuXac,, ,,vie1i"l)9i a{i da dr"rhul(Ps.31:5;Luca
23:46).Uneori cuvantul s4ci estefolosit intr-un asemenearnod incAtestesinonim
cu sinelesau cu viaJaindividului: ,,$i ce ar folosi unui om sAcagtigetoate lumea,
daci gi-arpierde sufletul l,lvyflvl?"(Matei 16:26).Existdreferiri Ia a fi tulburat in
duh (Gen.41:8;Ioan 13:21)9i la a fi tulburai in suflet (Ps. 42:6;loan 12:27).
Teologia liberald a ficut o distincfie extrem de clard intre suflet gi trup,
considerandu-ledoud substanlediferite. Persoanaera identificatecu sufletul sau
spiritul,nu cu trupul. Un exemplulimpede al unei asemeneagAndiriestelucrarea
lui William Newton Clarke, Outline of Cbistiott Tlrcology.El vorbegtedespre o
divizare a omului in trup gi spirit (suflet gi spirit sunt folosifi ca termeni
interschimbabilipentru aceea$ientitate).,,Persoana, agentul moral congtientde
sine,nu estetrupul; ea mai degrabdlocuiegtein trup gi il stepanegte."5 Spiritr"rl
omului trebuie conceputca ,,necorporalgi imaterial,.locuindtrupul gi-actionand
prin intermediul lui."6 Trupul esteregedintagi vehicuh-rlvietii noastreprezente,
dar nu esteo parte necesarda personaliitii. Mai exact,el esteorganul cu ajutorul
ciruia personalitateaadund senzafiigi seexprimdpe sine.Personalitateaar putea
sdexistefdrd trup. In mdsurain caresepoate imagina agaceva,personalitateaar
puteainvdla desprelumea din jur prin alte mijloacedecatsenzatiilegi ar putea se
seexpdmepe sine prin alte mijloacedecAtprin intermediul trupului, gi cu toate
acestea ,,sdfie la fel de reald ca in prezent."TPrin urmare trupul nu esteo parte
esentialda naturii umane. Persoanapoate foarte bine sd funcJionezegi fird el.
Acestaeste un dualisrn veriiabil gi complet. Moartea estemoartea trupului, iar
spiritultrdiegtecat sepoatede bine mai departe.El ,,pdrdsegte truput material,dar
trdiegtemai departegi se angajeaziin noi actiuni."s
Mai pulin precisd,dar rnergAndpe aceeagilinie, estegdndirea lui L. Harold
DeWolf.El observdci orice concepliecareneageexistenlaunei diferenlerealede
identitate dintre sufletul gi trupul omului se contrazice cu evidengelevielii
cregtine.eDeWolf recunoaqte cd Biblia presupune ci viala sufletului este
dependentdde existentaunui trup viu; dar el spune:,,aceasta presupunerepoate
fi foartebine pusdpe seamaunor obiceiurivechi din domeniul gAndirii gi vorbirii,
a dificultilii de a reprezentarealitateafiri imaginile specificeoferite de simluri gi
a necesitetiiindubitabile de a asigura congtienteide sine a ornului un anumit
contextal comunicdriiprin interrnediulunui anumit mediu."r0
DeWolf atrage atenlia asupra numeroaselorpasajecare sugereazi existenta
unui dualism trup-suflet.ltLa moarteaSa,Isus $i-a dat duhul cu strigdtul: ,,Tati,
in mAinileTaleImi incredinfezduhul!" (Matei 27:50;Ioan 19:30;Luca 23:46).Alte
5. William Newton Clarkc, Ait O lineof ChristianT/rrology,NewYork, S<ribner,1901, p.182-183.
6. Ibid.,p.186.
7. Ibid.,p. 188.
L Ibid.,p.449.
9 . L. Harold DeWolf,A l/tcolagyaf thc Liuilg Churclr.Ncw York, Harper and Row,1960,p. 150-151.
10. Ibid.,p.151.
1 1 . Ibid.
458 Umanitatea
texte specificesunt: Luca 12;4;1 Corinteni 15:50;2Corinteni 4:11;5:8,10.Trupul

are un loc insemnat in planul lui Dumnezeu. El este instrumentul pentru
exprimarea qi realizarea inten;iilor persoanei. lnsd sufletul trebuie sd domneascd
asuprahupului.l2
Dualismul lui Clarke gi DeWolf, degi ei suslineau ci sufletul poate exista
separatde trup, nu i-a fecut totugi si nege invierea in trup. Dupe pdrerealor
existentaseparatda sufletului de dupd moarte este o situalie temporard.Unii
liberali insi au pus ideea nemuridi sufletului in locul doctrinei traditionale despre
invierea in trup. Unul dintre acegtia,9i anume Harry Emerson Fosdick, a crezut ci
ideea neo-testamentaridespre inviere esteun produs al vremii respective.Dat
fiind conceptul ebraic de $eol, locul in care cei morli duc o existengdlipsitd de
sens,nemurfueanu putea fi inJeleasdseparatde ideeainvierii.l3Iar apoi,in timput
exilului, iudaismul a ajuns sub inJluenta zoroastrismului, gi ideea invierii a fost
legatd gi mai mult de conceptul de nemurire.laTotuFi,ca qi cei care vizuseri
problemadin perspectivametafizicii grecegti,Fosdicknu credeaci existi nevoia
identificdrii nemuririi cu invierea. El a preferat ideea de,,persistentd a
personalitdtiiprin moarte" celei de inviere a cirnii. Doctrina lui Fosdick despre
nemurirea sufletului pistreaza experienla fundamentali de durate, in timp ce
in].ocuiegte forma neo-testamentalia nddejdii unei vieJiviitoare.l5
Conservatoriinu au dus atdt de departeconceptiadualistS.Degi sunt convingi
ce sufletul este capabil si supravieluiascddupd moarte, continuind se trdiascd
intr-o stare lipsitd de trup, ei agteaptAtotugi o inviere viitoare. Nu este vorba
despre o inviere a trupului contra supravieluirii sufletului.l6Mai degrabi este
vorba de ambele,ca etapeseparateale viitorului omului.
Monismul
Punctelecomune dintre concepliatrihotomiste gi cea dihotomistd sunt mai
multe decat diferenleledintre ele. Ambele concepfiisunt de acord ci omul este
cornplexsau compus,ci el estealcituit din pdrli separabile.Spredeosebirede ele
existd diverse forme ale concepgieicd omul este indivizibil. Monismul insiste cd
omul nu trebuie imaginat in nici un caz ca un intreg compus din pirli sau din
entiteli separate,ci riai degrabdca o unitate categoiici. in inlelegereamonistd
Biblia nu il vede pe om ca trup, suflet gi spirit, ci doar ca pe un sine. Termenii
folosili uneori pentru a distingeunelepdrJiale omului trebuieconsideratide fapt
sinonimi.Omul nu esteniciodati tratai de Biblie ca o fiinld duald,
Potrivit monismului, a fi om inseamnd a fi sau a aveaun trup. Ideea ci o fiinld
omeneascear putea existaintr-un fel sau altul separatde tlup estede neconceput.
In consecinfi, nu existd posibilitatea unei existente post mortem in afara trupului.
Nemurirea sufletului este cat se poate de ugor de combatut. prin urmaie, nu
numai ci nu existi posibilitateaunei viefi viitoare aparte de invierea trupeasce,
"t9"*.1"r4 qi orice fel de stareintermediardintre moarte gi inviere.
9.
rz. tolo,. D, I55.
13. Harry'E. Fosdick, Th?Modern lJseof the Bible,New York, Macmillan, 1933,p. 99-100.
14. Ibid., p, 100-101.
15. Ibid.,p.98.
15. Augustus H. Shong, Systematic Thalogy,Westwood,NJ., Revell,1902 p. 998-1003,1015-1023.
Natura constitutionali a omului 459
Monismul, care in parte a apdrut ca o reactie impotriva ideii liberale de

nemurire a sufletului, a fost popular in neo-ortodoxie qi in migcarea teologiei
biblice. Exponenlii acestor migcdri au abordat problema in general cu ajutorul
studiului semantic. Un exemplu remarcabil este Tfic Body,expunerea de cAhe John
A. T. Robinson a teologiei paulinc. El sustine ci ideea de trup este piatra de
temelie a teologiei lui Pavel, 9i ci Pavel este singurul scriitor neo-testamentar
pentru care cuvantul o6pd are o semnificafie doctrinari.rT
Dupi Robinson, este remarcabil cd in realitate nu existd nici un termen ebraic
penhu trup, nici un echivalent vetero-testamentar pentru cuvAntul cheie grecesc
otirc. Existd mai multe cuvinte ebraice traduse cu oripo in Septuaginta, dintre care
cel mai important gi singurul cu o senrnificalie teologici este cuvantul "ti?J (bnsrir.).
Totugi, acestair:rseamnemai degraba,,carne" decAt,,trup" gi, in marea majoritate
a cazurilor din Septuaginta, este tradus cu orip{. Astfel, cei doi terrneni decisivi ai
antropologiei lui Pavel, ,,carne" (octp()9i ,,trup" (oti;ra),au la bazd acelagi termen
ebraic. Robinson spune cd antropologia lui Pavel trebuie inleleasi in lumina
teoriilor evreiegti cu privire Ia om.r3 De r.reme ce Vechiul Testament prezintd o
conceptie unitare despre om, trebuie si sc tragd concluzia cd termenii cnr.l1e gi t/4p,
indiferent de locul in care apar ei in scrierile lui Pavel, nu trebuie diferenfiali.
Ambii se referd Ia om ca intreg. Cei care susfin cd orip{ gi ori;ro se referd la lucruri
diferite, gregesc.
Cum motiveazi Robinson faptul cd in greacd existd doui cr-rvinte diferite
pentru acel termen care la evrei reprezenta un singur concept? El sprne cd evreii
nu gi-au pus niciodati anumite intrebiri pe care grecii gi lc-au pus. Diverselc
probleme care s-au ivit in gAndirea greceasci au izvorAt din distinctia dintre carne
9r truP:
1. Opozitia dintre fonnd Fi uatcric. Trupul este forma impusi materiei sau
substantei din care este fdcut, el fiind cel care definegte aceastematerie sau
substanta.
2. Contrastul dinlre wtul gi cci tttrll l, dintre intreg gi pdrfile lui. Trupr-rl este in
contrast cu pertile sau organele sale componente.
3. Antiteza dintre trup gi su/e/. In gindirca greceascdtrupul este neesential
penhu personalitate. El este ceva ce omul posedd, mai degraba decAt ceva
ce omul este.
4. Principiul individualizirii. Trupr-rl, spre deosebire de ,,carnea,,
neindividualizantd, limiteazi 9i izoleazh o fiinli umani de alta.r,r
Robinson considere ci acesteasunt probleme ridicate de greci, dar care au fost

strdine gAndirii ebraicc. Este edificator si se observe cd el nu citeazi nici mdcar o
singurd sursd in sprilinul a ceea ce prezinti ca fiind conccplia greceasci.
Robinson recunoaqte cd Pavel folosegte,desigur, doi termeni, oripi gi o<,3pra.Dar
prin orip{, pretinde Robinson, Pavel mr se referd la carne ca la substanta sar.r
materialul din care este alcetuit trupul. Mai curAnd, carne se referi la intreaga
persoana, gi in special la persoana vdzute prin pfisna existentei ei exterioarc,
17. JohnA. T. Robinson,

T/reBody,Londra,SCM,1952,p. 9.
18. Ibid.,p.12.
19. Ibid.,p. 13-16.
460 Umanitatea
fizice. Astfel, de exemplu, termenul este folosit pentru a prezenta circumcizia

exterioarein contrast cu circumcizia liuntricd a inimii.roCuvAntul cnrneeslede
asemeneafolosit pentru a-1desemnape om it:r contrast cu Dumnezeu. El denotd
sldbiciune gi mortalitate.rt in mod similar, in epistolele lui Pavel cuvdntul frap nu
sereferd la ceva ce omul are, la ceva exterior omului. Mai degrabd esteun sinonim
pentru persoand.22 Robinson sustine ce termenii rlrul{ gi nue0pcreprezinti 9i ei
i:rtregul om, insd sub aspectediferite, cel de-al doilea termen referindu-se la acea
parte a omului in virtutea cdreia acestaestedeschispentru viala lui Dumnezeu gi
o Doate
- transmite.a
in toate acesteaJohn A. T. Robinson urmeazi linia eandfuii lui H. \Alheeler
Robinson,care a studiat terminologia pe care o folosegteVichiul Testamentpenhu
om gi penku descriereanaturii acestuia.Expresia,,trup gi suflet" nu trebuie inteleasi
ca o deosebire intre c€le doui, sau ca o divizare a omului in cornponente. Mai
de$ab5, ea ar trebui considerati a fi o descriereexhaustivi a personalite$.iumane.
hr concepliaVechiului Testamentomul esteo unitate psiho-fizic5, came animate de
suflet. H. Wheeler Robinson a exprirnat aceastaintr-o frazd de acum clasicd:,,Ideea
ebraici de personalitate esteceaa unui trup animat 9i nu a unui suflet incamat.,,2a
El declar5 cd rdspunsul la vecheaintrebare ,,Ceesteomul?,, esteurmdtorul: ,,Omul
este o unitate 9i [aceastd]unitate este trupul ca un ansamblu de pdrfi care igi
datoreazi viala gi activitatea unui suflet insuflat, ce nu are nici o existenJdin afara
trupului." Din acestmotiv ebraicanu are vreun cuvAnt anume pentru trup: ,,eanu
a avut niciodate nevoie de unul atata timp cAt trupul era omul.,,zs
Pentru a rezuma argumentul monist modern: datele biblice il infeflgeazd pe
om ca pe o fiintd unitar6. GAndirea evreiasci antice nu cunoagtenici o distinctie
in cadrul personalitatii urnane.Trup gi suflet nu sunt termeni contrastanti,ci
sinonime interschimbabile.
Considerentebiblice
Trebuie sd evaluim acum monismul in lumina tuturor daielor biblice. Privind
mai de aproapevom descoperica teoria monistl absoluti despreom a trecut cu
vedereasau a l5sat in umbri c6tevadin datele semnificative.Aceastaintrucat
existe cateva probleme, mai ales in domeniul escatologiei, ir:r a clror tratare
conceptiaexclusiv monisti int6mpind dificultdti.
Anumite pasaie par si indice o stare intermediare intre moarte gi inviere, o
stare in care individul continud sa trdiasci intr-o existenli personale congtiente.
Unul dintre acestepasaieesteafirmatia fdcuti de Isus in prezenJat6lharului de pe
cruce: ,,Adeverat ifi spun cd astezi vei fi cu Mine in rai,, (Luca 23:43).Un alt pasaj
estepilda bogatului gi a lui Lazdr (Luca16:19-31). Unii au consideratcd aceastanu
20. Ibid.,p. 18.
21. Ibid.,p. 19.
22. Ibid.,p.26-33.
23. Ibid.,p. 13n,19.
24. H. WheelerRobinson,,,HebrewPsychology",in ThePeople
andtheBook,ed. Arthur S. peake,
Oxford,Clarendon, 1925,p. 362.
25. Ibid.,p.366.
Naturaconstitutionali a omului 461,
esteo pild6, ci consemnarea unui eveniment real, intruc6t este singurul caz printre
pilde in care se di numele uneia dintre personajele povestirii. B6gatul a mers in
iad, unde avea parte de chinuri mari in fliciri, in timp ce sdracul, L-azir, a fost dus
in sdnul lui Avraam. AmAndoi erau intr-o stare de congtien{d. Un al treilea indiciu
pentru o stare intermediara este referirea lui pavel la a fi plecat din trup gi acasi
cu Domnul (2 Cor.5:8). Apostolul exprimd o teami fali de aceaste stare de
dezbrdcare (v. 3-4), dorind mai degrabh si fie reimbrdcat (v. 4). in fine, existd
cateva texte in scripturi in care distinctia dintre trup gi suflet este dificil de ocolit.
Un exemplu proeminent este afirmatia lui Isus dinMatei 10:2g:,,Nu vd temeli de
cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temefi-vd rnai degrabd de Cel
ce poate sd piarde gi sufletul 9i truput in gheend.,,
In timp ce conceptia unitard radicald intdmpind dificuliili c6nd este pusd fate
_
in fald cu aceste considerente escatologice, existd gi probleme legate cle
argumentele pe care se sprijind aceastdconceplie. Tratatul lui
John A. T. Robinson
a fost.criticat in mod convingdtor de James Barr in Scnrrnticsof Biblical Lnngr.ngc,o
carte importantd gi influenti a acestuia. Barr reamintegte argurnentul lui Robinson
cd grecii ridicat unele probleme care i-au fortat sa diierengieze ,,trupul,, de
-au
,,came", in timp ce evreii nu fdceau o asemeneadistinclie. Barr insistd cd a?irmafia
Iui Robinson ,,nu ar fi putut fi emisA decAt in urma unei totale neglijdri a
semanticii lingvistice."26 Ea se bazeaza pe premisa ca o diferenld in c6nceplii
reclamd existenta unor termeni multipli.,t in;a o examinare a lingvisticii ne arati
cd acest lucru nu este adevdrat. In timp ce unele limbi au doui cuvmte pentru
.om" (in latind alr gi ftorro,in germani Mnnn gi Mcnsch, ingreacd rivripgi riv0prrnoq),
altele nu au decAt unul (in francezd homnc, in eng\ez6,uan\. in mod similar,
rranreza/ germana 9r greaca au mai multe cuvinte pentru,,a cunoagte,,,in tirnp ce
engleza gi ebraica au doar unul singur. Cu toate icestea, in fiecare dintre cazuri
existe distinclia conceptuali in culturi; acest lucru este adeverat chiar gi acolo
unde existd o lipsd a unor termeni separati care sd reprezinte fiecare concept in
parte.'8 Astfel, faptul ci Iimba nu face diferenta intre
,,trup,, 9i ,,suflet; nu
inseamnd cA evreii nu erau conqtienli de aceastedistinctie. La o trecere dincolo cle
exemplul izolat pe care il citeazi Robinson, modul tui de a proceda pare a fi
pervers gi chiar comic.2e
Mai departe, Barr il critic; pe Robinson cd neglijeazd semantica istoricd sau
..
diacronicS.luRobirson pretinde ce a fost nevoie de iei doi termeni, or,ipagi otipl,
din cauza contrastului dintre forrni gi matede, contrast despre care el crede cd a
fost fundamental in gindirea greceascd.Cu toate acestea,degi cei doi termeni au
tost deja consacrali pe vremea lui Horner, Aristotel sustine cd distinctia dintre
formd gi materie le era necunoscute primilor filozofi greci.r prin urmare,
intrebareareali este dacd grecii se gAndeau intr-adevdr Ia o6[a gi la ocip(in termeni
de formd gi materie. Robinson nu face nici o aluzie la vreo opera clin gindirea
qreceasca.
26. IdmesBdrr S.,rflrl/.q of BibtimlLtlnlnE., Ncw ynrk. Orrord Univcr)ity,I 06i, p j5.
27. Ibid
28. Ibid., p. 36.
29. Ibid.
30. Ibid.
3 1 .Ibid.,p.37.
462 Umanitatea
Pe l6ngd aceasticriticd a lui Barr trebuiesi observdmalte cAtevaproblemepe

carele prezintdpozilia lui Robinson.Una dintre acesteproblemeestece el pareid
vadd ,,concepJiagreceascd"ca pe o mentalitatemonoliticd.Cu toate acesiea,cel
care a studiat filozofia greceascdtimpurie cunoagtemarea ei diversitate.inci o
dati lipsa de documentareslibegteargumentullui Robinson.
In plus, cum se obi$nuiegtein migcareateologieibiblice,Robinsonpresupune
.
existenta unei delimitiri exacte a gandidi grecegti de cea ebraici. Aceastd
presupunerea fost sustinuteanteriorde H. WheelerRobinson,
Johannespedersen II
gi Thorleif Boman,insi acum, dupd cum observdBrevardChilds, a ajuns
sd fie
inldturatd;,Dar pAnd gi printre acei teologl biblici care au rimas neconvingi
[de
critica lui Barrl a existatun acordcu privire Ia faptul cd accentulpus de migcaiea
teologiei biblice pe o mentalitate distinctivi nu mai putea fi rlenlinut fdrd o
revizuire matora."32Diferenla dintre gAndireagrecea"cigi ceaebraicda aiuns se
fie consideratdmult mai putin radicalddecAtaifi suslinut Robinson.
Siabilireavalorii relative a celor doud mentalitifi trebuiede asemeneapusi la
indoiali- Robinson presupune ci modul in care gdndeau evreii este automat gi
modul de gAndiremai biblic. Childs rezumdaceastisupozilie a migcdriiteologiei
biblice: ,,GAndireaevreiasceera cevabun in esenldin'conirast cu cea greceasca
careera consideratdrea."33Aceastdpresupunerenu a fost insd niciodatevalidate
cu.adevd'at..inprezentea pare sd iniice cd pentru teologiafibiicd o ga.,afuemoi
ontologici gi mai obiectivd esteincomodd.$i acestlucr-uar putea se reflectela
rdndul lui influenta uneia sau mai multor gcoli filozofi"" .or,iu-porur," p" "u."
le-am_descrisin capitolul 2 al acesteilucidri: pragmatismul, eiistenliaiismul,
filozofia analiticd gi filozofia procesului.El pare de"asemeneasd excludd orice
posibilitate a unei revelalii progresive,care ir putea sd implice foarte bine atat
forme lingvistice Si conceptuale,c6t gi conlinut. A insisia ir favoarea unei
canonizeria mentafitelii ebraice,cum ar veni, ar aduce riscul a ceeace Henry
Cadbury a numit ,,pericolulde a ne arhaizape noi insine,,.3a
Si ne reamintim pentru un moment argurnentarealui Robinson:
1. Evreii au avut o conceplieunitard desprenatura umane. Ei nu aveau o
terminologiecaresddeosebeasci,,trupul; de ,,carne,,deoareceei nu fdceau
difereniaintre persoanaintreagdgi aspectulfizic.
2. Pavela adopiat conceptiasau structuraevreiasce.
3. Cu toate ce a folosit termeni diferili - oc[p{,o6pa, rlupi, nueOpc
_ el nu a
avut in minte entitdti diferite. Acegti termeni sunt nigte sinonime pentru
intreagapersoane.
4. Prin urmare,nici VechiulTestamentgi nici Noul Testamentnu prezinte o
conceptiedualistddesprenatura umana.Un dualism trup_sufletnu este
olDlrc.
Nu numai ci argumentullui Robinsonnu estedemonstrat,dar pare si fie clal

pe.bazalucrdrilor unor lingvigti de frunte, cd folosireaunui singur termenpentru
a descriemai multe lucruri estecompatibildcu complexitatea.ftobert Longacrea
32. BrevardChilds, Biblica!Th.ologlti Crisis,philadelphia,Westmlnster,1970,p,72
33. Ibid.
34. Henry J. Cadbury, ,,ThePeril of Archaizing Ourselves,,,Irtr rpretation3,1g4g, p.3g7_337.
ardtat, de exemplu, ci in spaniola mexicani un singur cuvAnt, //nae,desemneazi

ceeace in englezd se exprimi prin trei cuvilrte: chcii, chcicfiri gi lobirel. inseamni
oare ci mexicanul nu vede la aceste obiecte deosebirile pe iare le vcdem noi?
Longacre nu este de aceasti p.irere. intnrcat acest .,.,.r,;r.rtupur" in cliverse
contexte, gtim cd mexicanul este la fel de capabil s; djsting; in mod limpede
obiectelereprezentate prin acest singur termen ca gi persoana care vorbegte limba
englezd.35
Reiese, din considerafiile anterioare, ci in nici un caz nu este necesar sa se
tragi concluzia ce inv;tdtura biblicd despre natura omului exclude posibilitatea
unui anunit caracter compus sau cel pu1in a vreumri gen de divizibilitate it.r
cadrul alcituirii omului. Ceea ce nu vrea se insemne cd intrebuintarea termenilor
oripa, rlu1rjgi nve0;roeste o dovadi a compler.italii naturii unranc, ci cd posibilitatea
nu este exclusd pe temeiuri lexicale. Este posibil ca o asemeneacomple>.itatesa fie
invitatd intr-un alt mod in Biblie. $i, intr-adev6r, am notat deja pasajele
scdpturale care pledeazi in favoarea unei existente fdr6 trup dupe moafte.
Rdman, totuqi, cateva obiecfii filozofice.
Considerente filozofice
Obiectiile majore cu privire la o nature Lrmandcompusi sunt filozofice. Ele

sunt in esentddispute pe marginea faptului ca dualismui estepur gi simplu cu
neputinte de sr.rslinut.Au fost avansatediverse argumente.bin perspectiva
scopurilorurmdrite de noi ele pot fi clasificatein cinci grupe.
1. A te referi la o ,,persoand"fdrd a include 9i trupul ei estecevaciuda| este
cat sepoatede diferit de ceeace seinlelegeprin.persoane,, in limbajul obignuii.
Antony Flew subliniazd ce nigte cuvinte cum sunt ,,tu", ,,etr", ,,persoan6,,,
,,oameni",,,feneie" gi,,birbat" sunt toatc folositepentrlr a se referi lJobiecte ce
pot.fi la caresepoatefaceapel,pe carele po[i atinge,auzi gi cirora le poti
-vizute,
vorbi.36 A folosi cuvAntulpcrsonld,sauoricarealt cuvantdincelc enumerate,inti-un
alt sensdecAt,,persoaneintrupati" inseamni a-i schimbasemnificafia.A folosi
acestecuvinte pentru a denota o fiinfd umani caresupravieluiegtedezintegririi
trupului inseamnda le schimbaintr-o asemeneamdsuri inc6t implicajiile cruciale
sepierd.37
BruceReichenbachobserui cd a consideraomul o combinatiede trup gi suflet
schimbdin mod drastic gi ideea noastri dcspre moarte. Dacd noi credem in
nemurireasufletului, va trebui si reformrrlan.ra[irmalia: ,,Unchirrlmcu a nrurit la
vArstade optzecide ani", intruc6tsufletuljui continui sa tr.iiascA. Va trebui si
spunemin schimb: ,,Inima, plimAnii 9i creierul unchiului meu ar-rincetat se mai
functionezeIa varsta de optzcci de ani, dar el (capcrsoani) continr.rds; triiasci.,,
InsdacestIucru va insemnaca moartea(adic; incetarcavietii) va fi stabiliti
printr-un criteriu extremde diferit de ccl intrebuinfatclcobicei,iaci criteri.l dr.rp6
RobertE. Longacre,rccenziea patru articole despremetalingvistictrde Bcnjamin Lce Whort

,35.
Latquasc 32,n.2,1956, p.3A2.
36. Antonyflew,,4 N;u Appronclt to pslchicalRcscnrch,Londra,Watts, 1955,p.75_76.
37. Ibid., p.77-78.
464 Umanitatea
care se apreciazd moartea lx mod obignuit este incetarea funciiondrii inimii. a

plim6nilor gi a creierului.$De fapt, din punct de vederetehnjc,aceastava faceca
terrnenrtl moartesd fie inaplicabil in cazul oamenilor.
In aceste circumstante apar probleme speciale pentru cregtinul dualist,
_
deoareceScripturavorbegtedespremoarteaomului: ,,...oamenilorIe esrcranduit
sa moard o singure date" (Ew. 9:ZZ);,,Circi dacd trdim, pentru Domnul triim si
dacd murim, pentru Domnul murim,, (Rom. 14:g);,,$i dupd cum toli mor in
Adam, tot aga toti vor invia in Cristos,, (1 Cor. 15:22).Aceste versetevorbesc
despre moartea individului, a persoanei; ele nu spun cd trupul moare si ci
persoanacontinud sd triiasce intr-un fel sau altul. Despreinvieie nu se vorbeste
niciodati ca doar despreo inviere a trupului, ci mai degrabi ca despreo inviere a
persoanei.LuaJi de asemeneatn consideraremoartea ispdsitoarea lui Isus.
Scripturaspr.rneclar: ,,Cristosa murit pentru pdcatelenoastre,]ea nu spunedoar
cd funcliile trupului Sdu au incetat.3e
2, Stareade congtienieumand depinde de organism mai ales de creier.
9i
Reichenbachenumerealte catevadovezi in sprijinul faptului ci existi o legdturd
intre psihic Ai fizic: mogtenireacapacitdlilormentale;eiectul vdtdmdrii creierului
asuprastdrii de congtientd,a memoriei Fi a capacititii de conceptualizare;cauzele
fizice ale debilitetii mintale, care este o pioblemi a intelectului; localizarea
anumitor stdri senzorialein zone specificeale creierului.Toateacesteapledeazd
impotriva existenfeioricdrui gen de parte psihicdseparabilea omului.4o
3. Identitatea personald este in cele din urmi ionditionatd de truD. Acest
argumenta fost avansath mai multe moduri. Una dintre celemai convingatoare
prezenteri este cea a lui Terencepenelhum: Singurelenoastre criterii;entru
identitateapersonaldsunt trupul fizic 9i memoria.-el dintdi insd estedeia exclus
dacd discutim despre un suflet fdrd trup. Iar memoria nu este o functie
independenti, ci estecondilionati de trup. Astfel cd nu existdnici un principiu al
identitdlii sufletului sau al spiritului flrd trup, iar conceptul este in ultime
instantalpsit de semnificalie.ar
Penelhammerge mai departe cu obieclia pe care o aduce ideii cd arnintirea
unui evenimentesteun criteriu adecvaial identitdtii personale.El prezinti cazul
ipotetic al unei persoane firi trup care are experienta E, precum gi amintirea
experienteiE,. Acum, dacd E, gi amintirea lui E, sunt evenimentesuccesive,se
pune intrebareadaci acelagisubiecta avut acestedoui experiente,a2 Ceeacenu se
poatestabili separatde continuitateaunui trup fizic, asifel identitateanu a fost
9i
doveditd.Daci, pe de altd parte, E, 9i amintirealui Er sunt evenimentesimultane,
tot nu existd nici un mod de a spune dacd ele sunt experimentatede doue
Persoanediferite sau de aceeagipersoand,deoareceoricare dintre afirmalii
l l*JiJ"l".,Uach, possibte
,,LifeAfrerDeath: or Impossib
te|,,Christia,l
schotar,s
Reoieu
3,
^r.3,1973,p,235.
39. Ibid.,p.236.
40. Ibid.
TerencePenelhum, Rcfigionand Rationntitl,New york, Random House, "!971;S tuiual and
^41.
Lxtstencc,New york, Humanities,1970_ rezumatin RichardL. purtill,,,The Intelligibility
utsetflbodtcd
of Dsembodied Survi eal" , ChristiahSchotat,
s ReoieuS, N. l,'!gZS, p. 76.
42. Penelhum,S ra,ia,qlafid Dis tlbodicdExistcice,D- 6g-7g.
Natura constitutionali a ornului 465
presupune ,,o inlelegere a ce anume deosebegte o persoand de alta, lucru care

lipsegte in cazul absentei trupului."ll
4.Probabil ci cea mai categorice obiecJie la dualism este ce acest concept este
pur gi sirnplu lipsit de sens. Aceastd apreciere este o aplicare a principiului
verificabilitdtii din pozitivismul logic: o propozilie are un inleles doar dacd se
poate specifica un set de date senzoriale care si ii demonstreze veridicitatea (sar"l
falsitatea). Pe aceasti bazd, A. J. Ayer a conchis ci ideea unui onr care
supravietuieste anihilirii trupului seu se auto-contrazice: ,,Deoarece ceea ce se
presupune cd supravietuieqte ... nu este sinele empiric (care este de neconceput
separat de trup), ci o entitate metafizice - sufletul. $i aceasti entitate metafizici,
cu privire Ia care nu poate fi formulatd nici o ipotezA adevdratd, nu are nici un fel
de legdturd cu sinele."ra In mod similar, Ludwig Wittgenstein a afirmat ci ideea
unei existenle fdri trup gi ideea mortii ca separare a sufletuh.ri de trup sunt fird
sensdeoarece noi nu putem specifica nici un set de date empirice care si decurgd
din oricare din aceste idei.r5
5.O altd obiectie adusd concepliei cd omul este o unitate trup-suflet vine din
partea psihologiei behavioriste. Behaviorismul, a cirui forli este dati de lucrarea
lui John Watson, este intr-un fel pentru psihologie ceea ce pozitivismul logic cu
principiile Iui este pentru filozofie. Behaviorigtii sunt hotirAli si facd din
psihologie mai degrabd o gtiinti, decat ceva introspectiv qi subiecuv, aga cum a
fost ea odate. Astfel ei ii restrAng datele la comportamentul observabil al fiinlelor
umane gi la rezultatele experimentelor, dintre care majoritatea sunt efectuate pe
animale. Existi o glrrmi veche cu doi behaviorigti care se int6lnesc pe stradd. Unul
dintre ei il observi cu atentie pe celelalt gi apoi renarci: ,,Tu te simli bine. Cum
me simt eu?"
Dati fiind restrangerea datelor la comportamentul observabil 9i Ia rezultatele
experimentelor, din cercetdrile psihologice sunt excluse nu numai g6ndurile 9i
sentimentele, ci gi alte entiteF cum este sufletul. A gAndi 9i a simti nu sunt
considerate activitdti ale minlii sau ale sufletului. Ele sunt activitati
comportamentale. Ele reprezintd reaclii fizice, in primul rAnd ale sistemului
muscular, ale organelor interne sau ale glandelor. Evident aceastaeste o conceptie
monistd, 9i inci una destul de materialistd.
O variante oarecurn modificati a acestui mod de abordare esre versrunea
numiti teoria materialiste a centralitdtii minlii. Aceaste teorie ia senza{iile gi
stirile mentale mai in serios decAt o face behaviorismul. Acestea sunt considerate
stdri reale ale creierului sau procese reale in cadrul sistemului nervos ccntral. Ele
joacd un veritabil rol cauzal in viafa individului. Ele insd nu au numai o naturi
psihicd, deoarece sunt aceleagiprocese pe care le raporteazd un neurolog. Fiecare
eveniment mental poate fi caracterizat in (cel pr"r!in) doud moduri. Se folosegte
ftecvent ilustratia cu lumina unui fulger. Fizicianul raporteazi o descircare
electdcd concentrati la un moment dat gi intr-un anumit loc; observatorul laic
vede o strefulgerare luminoasi sub forna unei linii frAnte. Amdndoi se referd Ia
acelagi eveniment, cu toate acestea relat;rile lor nu sunt identice. Tot asa,
Ibid., p.73-74.
4 4 . A.J. Aycr,Il tryunge,
Tr!lr, d,rdLogic,New York, Dovct 1946,p. 198.
Lndwig Wittgenstcin,Lccturcsa Cott,rcrsitios, Oxford, Blackwell,1966,p. 65-69.
465
Umanitatea
neurologul raporteazd incircituri electrochimice in creier,
in timp ce subiectul ar
raporta un anumit gand pe care l-a avut in momentul
respectiv Manifesidrile
.pj recunoscute, dar in ultimd instanti ele sunt explicate
I:I-ellli: in termenii
racrOrr tor tlzroloqici,46
Sunt aceste O._***" 9i obiectii filozofice cu neputintd
_ de combAtut? Vom
r;spunde separatla fiecaredintre ele
1. Intr-adevit este ceva neobignuit sdJi imaginezi o fiinld
umand firl un trup
gi si folosegti cuvantul persoand,sau vreun alt te'rmen
similar, pentru a te referi la
un aspect imaterial al omului. Nu trebuie insd sd uitim
ci ljmbaiul care trateaze
religioase, dace este evaluat dupi .,ran1u oUisnrliia, este
P-b.hT:19 in mod
destul de ciudat. Dupe cum am observataq" irl .upitof"f
lTllllbil 6 al acestei
o"trl,Iel]gi:s_ are o naturd speciali. Exista doui perspective,
ll-..111,,-,rl- doua
mvere ale semnificatiei.Estenevoie de un discernimant speciil pentru
a arunse
dincolo de referentul empiric, la semnificafie,.ur" nr.,
"rL atat'd-e;il;i;.'?;
urele cazufl se tolosescnigtecalificativeciudatedin punct
de vederelogic pentru
a ne aiuta si discememaceasemnificaliemai profundA.4T
,,Moarte" este unul dintre termenii echivici intr_un context religios. Existd
referentul
-empiric Ai existi o semnificatie mai profr.,Ja-.u." reclamd un
discernimAnt special. Astfel, noi trebuie sd distiirgem
intre moartu. V, 9i
moartea M.. referd la incheierea vietii fizice siu la incetarea funclionirii
_M,-se
M,
3rg.ar-lrsmul-ui. se referd ]a incheierea intregii existente a entitefii implicate.
Problema discutatd aici este dacd existi vreuri sens in
care o anumitd parte a
persoaneisd poate supravietui mo4ii fizice.
$i, de asemenea,dacd mai eistd
vreun alt tip de moarte decdt moartea fizicd. Rispunsul
este negativ dacd noi
presupunem cd existenla umand este echivalentd cu existenta
trupului. Dar Biblia
folosegte cuvantul moartein sensuri diferite: uu ,ua.,r,ougt"
ûi -.,ft decat un
srngur.tip de^moTte.Isus a spus:,,Nu ve iemeti de cei ce ucid
trupul, dar carenu
pot uode sufletul; ci temeti-vdmai d€grabdde Cel cepoate
sd piaidi 9i sufletul 9i
T:L_"li qT:"1" (Matei.10:28). rar in Apocalipsa20:6roan vJrbeetedespreo ,,a
ooua moarte", deosebind-oprin aceastain mod evident
de prima (inlelegerea
normalda morfii).
2. Trebuie sX se recunoascdfaptul cd trupul,
9i in mod specific creierul, sunt
strins legatede congtienlaumand.Un fapt mult
irea evid# ca sl mai merite sa
fie menfionat. Dar rezultd de aici neapdlratce nu se intreztregte
nici un fel de
posibilitate ca sd existe un aspect imaterial separabil al naturii
irmane? Oricine a
remolce 9ti: ce prezenla acesteiaafedeaze din mai multe puncre
T::.]j"j9iT
oe :
vedereperformanla maginii,dar o datd ce remorcaestedesprinsd,maginafunc_
tioneazddin nou nonnal. Mai mult decat atAt,faptul ca abiiitafle mentale sunt
mogtenite fizic vorbegte doar despre mijlocul tranirniterii
lor, nu gi despre natura
lor.
3. Paul Helm a formulat o replicd la critica lui penelhum
cd identitatea
":,"" lr, ultime instantd condifionate de trup. in timp ce argumentut
L11:":Y lui
nelm, cum ca memoriain sineesteun criteriu adecvaial idendtefli
parsonale,este
lZllI*ili.h"nU" d1,IsManthephocnix?, crandRapids, Eerdmans,
47. Vezivol. 1, p. 14S154,mai alesp.153.
t97z,p,82-84.
mult prea complex pentru a fi tratat aici in mod exhaustiv, citeva dintre punctele
caractedsticepot fi menlionate. Confruntandu-se cu intrebarea dacd Er gi
amhtirea lui 8,, in cazul in care au loc succesiv sunt experimentate de un singur
subiect, Helm observd ci este posibil ca respunsul sA depindA de ce gen de
expedentesunt Er gi amintirea lui Er. Dacd ele sunt pdrfi ale unui rationament,
estelogic se sepresupund cd ele sunt experienlele unei singure persoane.Dacd nu
acestaestecazul, atunci nu se poate ajunge la nici un fel de concluzii, intrucdt ele
depind de nigte premise anterioare.asDacA,pe de alte parte, noi am spune ce un
al doilea individ a avut experienta E' un individ care a venit in fiinld cu
expedenfele gi amintirile persoanei care a trecut prin El, nu am face oare o
afirmalie lipsitd de sens,gi inci uIIa care, intr-un mod care nu este necesar,e mar
complicatedecat afirmalia ci este implicatd o singurd persoand?
Helm ducereplicalui la Penelhumcu un pas mai departe.DacdE2giamintirea
lui E, sunt simultane, trebuie sd se observe ce ceeace ar distinge o persoani firi
hup de o alta este acelagiprincipiu care distinge oricare alte doud subiecte unul
de celilalt - fie ci proprietilile lor diferd, fie cd ele au doui esenfe individuale
distincte.Dacds-ar aduceargumentul ce ar putea existadoi indivizi care sAaibi
aceleagiproprieteli gi aceeagiesenld aceastaar tinde din nou se facd limbatul
aproape lipsit de sens.aeCeea ce pare sA reclame Penelhum este o confirmare
independenti, existenta unui observator din afard care sd spund cd acelagiindivid
drept criteriu al identitilii personale nu se va aplica $i la observator? Nu existi
nici o siguranti cd persoanacarea observatEl esteaceeagipersoanecareobserve
Er.$i in plus, existdposibiiitateaunei percepliigregitedin parteaobservatorului.so
Helm spune in schimb cd nofiunea de ,,persoandminimd", adice o persoane care
nu mai posedd un trup, dar care ili amintegtelucruri despre trecutul ei, este
inteligibil gi rezonabil.sl
4. Obiectiile care igi au originea in principiul verificabilitilii sunt supuse
aceloragidificultdli care sunt legate de acest principiu in sine. Acele dificultili
sunt bine cunoscute gi au fost deja luate ir considerareln capitolul 6. Ayer spune
cd ideea unui om care supravieluiegte anihildrii trupului siu se auto-contrazice,
deoareceentitatea metafizice, sufletul, care se presupune ce supravietuiegte
mortii, nu are nici o legeturd logici cu sinele. Acest rationament irxsepresupune
lntr-un mod neintemeiat ce sinele este identic cu trupul. \4ittgenstein susthe cd
noi nu putem areta un set de consecinleempirice care sd rezulte dintr-o existentA
fird trup sau dintr-o separarea sufletului de trup. Prin urmare aceleidei sunt fare
sens.Dar gi el pornegte de la premisa acelui standard irgust al semnificativitdtii
(adicd o afirmalie este sernnificativi doar dacd este verificabild prin date
senzoriale)despre caie am arltat ci esteinadecvat. De fapt, noi am oferit modele
in lumina carora concepte religioase cum este existenta firi trup, degi
neverificabile prin analizi qtiintifice, pot fi cu toate acesteaconsiderate pline de
inleles din punct de vedere cognitiv.
48. Paul Helm, ,,A Theory of Disembodied Survival and Re-embodied Existence", RcligiousSfudies
14,nr.1, martie 1978,p. 19.
49. lbirJ..,
p.17.
50. lbid., p.22-23.
51. Ibid., p. 15-16,25-26.
468 Umanitatea
5. Concepfia behavioristd despre om trebuie criticata pentru ce ea nu il descrie
pe om aga cum il vedem noi. Desconsiderareade citre aceasd concepfie
a
elementului introspectiv din om 9i restrangerea cunoagterii valide la
comportamentul observabil trunchiaze experienla noastre ln legdturd cu noi
inqine gi cu viata. Din perspectiva behavioriitd omul estecu putin mai mult decat
un animal superior dezvoltat. Dar care behaviorist la nagtereaprimului siu copil
considere ce acest eveniment este doar nagtereaunui mimifer, sau igi impiedicd
orice sentiment Huntric ivit cu aceastdocaziepe motiv cd nu face parte din shele
esenlial?
Modificarea acestui mod de abordare, teoria materialisid a centrahtafi mintii,
evitd aceste dificultdli mai evidente, admilAnd ce experientele subiective sunt
reale, dar suslinAnd cd ele pot fi descrise gi in terrneni neurol,ogici, ca incdrceturi
electrochimice tn creier. Nu existi nici o problemd inerentd ii a caracteriza un
evenimentin ambelemoduri. insl dacdcinevapresupunecd numai prezentarea
neurologicd are un cuvant de spus, sau ultimul iuvdni cu privire la aiest subiecl
atunci gregegtecu desivArgire. in plus, noi nu avem nici un fel de certitudine care
sd ne asigure cA toate experienJelesubiective pot fi descrise in termeni
neurologici.S-arputea ca ele sd poatd fi descrisein acestmod, dar aceastanu se
poate dovedi prin nici o mebdi cunoscutein prezent gi probabil nici nu se va
putea dovedi vreodati.
O alternative:unitateaconditionale
Am examinat obiecJiilefilozofice aduse concepliei ci in persoanaumand existd
un anumit gen de complexitate care face posibili o existentd in afara trupului gi
am vezut ci nici una dintre acele obiectii nu este convhgetoare. Este dimn de
notat faptul ce cei care resping notiunea de complexitate,-pledAnd in schimb in
favoarea unidtii absolute a persoanei umane, i9i pun rarmri vreo intrebare cu
privire la natura acestei singure componente a omului. Este ea materiali sau
imateriali (adici spiriiuald)? Sau este ea vrerur amestec al celor doui sau vreo
entitate compusd, alcdtuitd din ele?O mare parte din literatura care trateaza acest
subiecteste,cel pulin la incepui, materialist.i,iar premiseleei de bazi, chiar gi in
cazul unor scrieri teologicecregtine,par adeseoriid fie celeale behaviorismului.
Dacd a fi o persoane line de fapt intr-un mod decisiv d.e existenta in trup,
implicaliile trebuie se fie analizate cu atentie.
Ar trebui sd observim aici ci s-au fdcut eforturi pentru a se gdsi o cale de
miiloc intre dualism gi monismul absolut (materialist). Un prim exemplu in acest
sens este concepfia despre evolutia creatoarea lui Henri Bergson.pe laflga
materie, in om existe gi ceea ce Bergson numegte elan aital, o iorgi spirituald
lduntrici ce are un caracter creator, ciuzativ.52insi aceastadeschide calea sore
domenii care se afli in afara obiectivelor studiului nostru prezent.
Trebuie sd incercdm acum sd adunim cAtevaconcluzii si si alcdtuim un model
viabil. Am observatci in VechiulTestamentomul esteprivit ca o unitate.in Noul
Tbstamentapare terminologia trup-suflet, dar ea nu poate fi corelateexact cu
52. Henri Bergson,CreatbeE@lution,New york, Henri Holt, 1913,p.235 si urm
Naturaconstitutionalia omului 469
ideeade existenli in trup gi fdri trup. Degi trupul gi sufletul sunt prezentate
uneodin contrast(cain afirma;ia lui Isus din Matei 10:28),distinclia dintre ele nu
esteintotdeauna atat de clard. Mai mult decei atat, irnaginile scripturale ale
omului, in cea mai mare parte a lor, par si il considerepe om o fiinfd unitari.
Rareorise faceapel la natura lui spirituald inir-un rnod independenrsau separar
de trup.
Totugi,dupd ce am spus toateacestea,trebuiesi ne aducemaminte Eide acele
pasajepe care le-am citat mai devreme in acestcapitol, pasajecare indici un
aspectimaterialal omului, separabilde existenlalui materiald.Scripturane aratd
ce intre moarte gi inviere existi o stare intermediard care implice o existenld
congtiente gi personali. Acestconceptde stareintermediardnu esteincompatibil
cu doctrinadespreinviere. Aceastaintrucat stareaintermediard(adici imateriale
sauferi trup) estein mod clar incomplet; sau anormali (2 Cor.5:2-4).Cu ocazia
invierii care urmeazd se vind (1 Cor. 15) persoanava primi lrn trup nou sau
desdvargit.
Gama completi a datelor biblice poate fi cuprinsd cel mai bine de citre
conceptiape carenoi o vom denumi ,,unitateconditionald".Potrivit acesteiteorii,
stareanormali a omului este aceeaa unei fiinle unitare qi materializate.in
Scripturiomului i sevorbegtecaunei fiinle unitaregi materializategi el esteprivit
caatare.El nu esteindemnat si fugd sau sd scapede trup, de parcd acestaar fi
intrinsecrdu. Aceastestaremonistepoatefi insd distrusd,9i aceastaseintAmpli la
moarte, cend aspectul material al omului se descompune,iar cel imaterial
continudsd trdiasci. La inviere insl va avealoc o reintoarcerela o staremateriali
sau trupeasc5.Persoanaigi va asuma un trup care va avea cdteva puncte de
continuitatecu vechiul trup, dar careinsd va fi un trup nou sau reconstituitsau
spiritual.Rdspunsulla multitudinea gi vadetatea datelor biblice nu este prin
urmaresi se irnite conduita neoortodoxi, adici sd se abandonezeideea unei
natud compusea omului, 9i astfelsd se elimine oriceposibilitateca vreun aspect
al omului sd persistedupe moarte. Nici nu se pune problemasd se deosebeasce
componentele omului cu aceeagiexactitate,cu carele-au delimitat unele varietili
aleliberalismului,incat sArezulteinvaleturace sufletulnemuritor supravieluiegte
gi in consecinlinu estenevoie de o inviere viitoare. Nu estevorba de nemurirea
sufletuluisn! inviereatrupului. in conformitatecu tradilia ortodoxe din Bisericd,
estev orba de wnbele/ 9i-9i.
Cefel de analogieputem noi folosi ca sane ajutesdintelegemaceastdidee sau
acestcomplexde idei? Uneori se foloseqtecomparatiadinhe compusul chimic Ai
amesteculde elemente.Intr-un amestecatomii fiecdrui element igi pestreaze
caractesticile lor distinctive deoareceei iqi p;streazd identitatea.Dacd natura
omului ar fi un amestec,atunci calit;tile spirituale 9i fizice ar putea fi intr-un fel
saualtul deosebite,iar persoanaar putea acliona fie ca o fiin;i spirituald, fie ca
una fizicd. Pe de alte parte, trtr-un compus chimic atomii tuturor elementelor
implicateinhe in combinalii noi pentru a forma molecule.Acestemolecule au
caracteristicisau calitdti carenu se aseamdndcu celeale elementelordin caresunt
compuse. De exemplu,in cazul sdrii de masd(compusulcloruri de sodiu) nu pot
fi regesitenici calitdlile sodiului gi nici ale clorului. Esteposibil insi si se rupa
legituriledin cadrul compusului gi si se obtine din nou elementeleconstitutive
470 Umanitatea
cu caracteristicilelor distinctive.Acestecaracteristiciar include gi natura toxicd
a
clorului, in timp ce produsul compusnu estetoxic.
Ne-am putea gandi la om ca li o unitate format; dintr-un elementmaterial gi
unul imaterial. Elementul spiritual nu poate fi deosebit intotdeauna de cel fizic,
deoareceomul esteo fiinte uniiard; nu existd nici o luptd intre natura lui materiali
gi ceaimateriale.Compusul esteinsi dizolvabil; la moarteareloc descompunerea.
La rnvlereseva forma din nou un compus,sufletul (dacdalegemsi il numim aga)
atagandu-se tncd o dati in mod inseparabilde un trup.
O alte analogiea fost propusdde BruceReichenbach. SugerAndci trupul poate
. .
n_unagrnat ca un computer extrem de complex,el faceobservafiaci estepbsibil
sd se construiasci dou5 computere identice, ele si fie programaie identic in ele
ai
sd se introducd aceleagidate. La inviere trupul va fi re-crJatdin punct de vedere
fizic Ai creierul va fi programat cu aceleagidate pu.o." p"r.ourrl respectiydle_a
avut pe cand triia pe PdmAnt.s3
Aceasteanalogie inse nu reugegtesd limureascd referirile biblice la o stare
intermediard- urr program gi nigtedate fdrd un computernu constituieo entitate
tuncfionald.Astfel, oricAtde uluitoarear fi aceastisugestie,ea estegreqiti intr_un
punct destul de important.
O alti analogie,care vine din lurnea fizicii, introduce conceptul de steri ale
...
fiinl5rii. Degicdndvanoi_ne imaginammateriagi energiaca doui'aspectediferite
ale rea[tetii, gtim acum din operalui Albert Einsteinci e]esunt interconvertibile.
tle sunt doar doui stdri diferite ale aceleiaQientitdli. O explozie nucleari, cu
eliberareaei cutremuritoare de energie,esteo ilustraie dram'aticea formulei lui
EinsteinE=mc2.in mod similar, omu'i poate fi imaginat ca fiinJ capaUl se existe
in doue stiri, o staremateriah gi alta imateriald.stiea normald a omului este
cea
materializatdin care sineleesteimbrdcatintr-o formi fizicd, percepiibili. Totugi,
Poateavealoc o trecerela stareaimateriali. Aceasti schimbaiede stareare loc ra
moarte,Moarteanu esteatet separareaa doud pdrfi, cAtasumareade cife sine a
unei stiri diferite. Poate exista $i va exista o intoarcere finald la starea
materializatd.In momentul invierii va fi reconstituitaspectultruDesc.
Existi din nefericire mai multe probleme cu aceastdanalogie. in primul rAnd,
ea nu.sepotrivegteperfect,deoareceenergiaIui Einsteinesteiot eneigie fizicb.in
al d-oilearAnd, analogia ar putea duce la concepliace Dumnezeu este energie
pure, ceeace ar fi inacceptabil. in al treitear6nd, cum r5manecu cadavrul?"in
cazul unei schimbiri de stare ne-am agteptala ceva echivalent,in mare, cu o
vaporizare.Probabil cadavrul estedoar o rdmdgifesau un reziduu al schimbirii
stdrii. Sau probabil in calitate de vehicul sau organ sau locus originar al stdrii
intrupate el va fi folosit din nou in viitor la remiterializareapersJanei.in fine,
accentul principal al.analogiei este pus pe sinele intreg sau pe subiect, mai
degrabbdec6tpe p;rlile naturii umane.
lmplicatiileunitetiiconditionale
Care sunt implicaJiilemonismului contingent,adicd ale concepfieice natura
umana esteo unitaie condifionald?
53. Reichenbach,,,Life After Death,,,D.240.
Naturaconstitutionalia omului 471,
1. Omd trebuie tratat ca o unitate. Starealui spirituald nu Doate fi tratatd

independent de starea lui fizica gi psihologici, sau vice versa. Medicina
psihosomaticeesteburi. La fel estegi slujireapsihosomaticd(sau ar trebui sd o
denumim slujire pneumopsihosomaticd?). Cregtinr.rlcare dorefte sd fie sdndtos
din punct de vedere spiritual va da atentie unor probleme cum sunt regimul
alimentar,odihna gi exerciliile fizice. Orice incercarede a ne ocupa de itarea
spirituald a omului separat de starea lui fizicd qi de starea lui nintale gi
emotionaldnu va putea fi pe deplin incununatdde strcces,cum nu va putea fi nici
hcercareade a ne ocupa de emoliile omului separatde relalia lui cu Dumnezeu.
2. Omul este o fiinli complexi. Natura lui nu poate fi redusi la un singur
principiu.
3. tebuie si ne ocup5mde toateaspectelenaturii omului qi s; le respectimpe
toate.Nu trebuie si existe nici un fel de dispre! fate de trupul omului, fald de
emoliile Iui sau de intelectul lui. Evanghelia face apel la intregul om. Este
semnificativfaptul ci Isus a devenit pe deplin om la incarnareaSa,deoareceEl a
venit sArescumperefiinla umanAin intregimeaei.
4. Dezvoltareasau maturitateareligioasdnu const; in subjugareaunei pdrfi
din natura umand de cehe o altd parte a natudi umane.Nu existinici o parte din
om caresd fie rea in sine.Depravareatotali inseamndcd p5catul infesteazdtot ce
esteomul, nu numai trupul lui, sau mintealui sauemoliile lui. Astfel,creqtinulnu
ar trebui sd-giaducdtrupul (pe carein mod eronatmulti il considerddrept singura
parte rea din om) sub controlul sufletului. in nlod similar, nu trebuie se ne
imagindmci sfinlirea are de-a facecu o singurd parte a naturii umane,deoarece
nici una din pdrlile omului nu este locul exclusiv al binelui sau al dreptdtii.
Durnnezeu este la lucru, reinnoind tot ceea ce suntern noi. i.r conse.inlX,
ascetismul,in sensulnegirii nevoilor naturaleale trupului doar de dragul de a le
nega,nu trebuie practicat.
5. Natura umane nu este inconpatilrili cu invetetura scripturald despre o
existentApersonald 9i congtienti intr.e moarte gi inviere. Vom examina mai
amdnunlitaceastddoctrind cdnd vorn discutadespreescatologie.
Universalitatea
umanitdtii
Toalerasele
Ambelesexe
Totioamenii,indiferentde statutullor economic
Cei batranl
Ceinenescuti
Cei necisdtoriti
^T",u.u:", .i. r:op*_l sau destinul omului este sd li cunoasca

pe
r." I] gi sd.ll slujeasci.Dumnezeul-a fdcut pe om capabilid
liill-"r":,
il cunoasci pj i:beascd
si ii rispunie.
a"uu.iu
".t" "u.*il"t"";;# "#l ffiru:
pe om, esenliald impertegiti de intreaga umanitate. Toate celelalte
.tresitura
caracteristiciale rasei umane sunt intamplitoare gi nu au
nici o legdturi cu
umanitateaunei anumite persoane.
Cu toate acestea, exista unele diferenle circumstaniiale intre
oameni care
afecteazduneori, cel putin in practicd,felul'in cu." p.irr"gi" ,o.i"tutea
umanitatea
In timp ce esteposibil ca sub ispect teoretic se nu fie respins
:^T.:llt* 1":p":9vi.
taptul ca oamenii care se deosebescintr-un anumit fel sunt cu toale acesteape
deplin umani, totugi societateatinde si ii hatezepe acegti
ou-urri a" pur"a u. fi
r,naipulrn.umani decataltii. Tinta noastri in acestiapitol va fi
si examindmceare
qe spus tJrbhagl apoi teologiacarederivd
din ea despreacestecatevacategoriide
oameni.Se va observacd statutul specialpe care Dumnezeul_a
acordatomului
t:" - spre deosebirede animale_ dupd propriul
flil1p:lli asupratuturor
.frcut Lui chip se
extrnde membrilor raselumane.
Toaterasele
P_rimulaspectpe caretrebuies6 observemestece toaterasere
, sunt inclusein
rT*4." lui DumnezeuSi astfel sunt obiecteale dragosteiSale.gi
:ii]l" totugi,
rasiale.pare si se gdseascdpretutirideni. Crupuri mutt
:::^lT:i"t l?yg:.atii
dferrte au tost linte ale pre.judec6ti!care a dus uneori la
sclavie,iaialteori la
472
Universalitateaurnanititii 473
forme mai pufin grave de discriminare. Ocazional prejudecata rasiald a fost de

fapt spriiinitd pe afirmatii teologice cu privire la statutul anumitor grupe rasiale
in ochii lui Dumnezet.In Is Goda WhifeRacisf? William Jonesscrie despre o formi
de manifestare a acestui fenomen pe care el o denumegte ,,rasism de odgine
divini".l Rasismul de origine divind imparte rasa umani in doud categorii: ,,noi"
gi ,,ei". Sepresupune ci Dumnezeu a divizat rasa umani gi cd El aratd un interes
specialfa{d de grupul la putere, pe careil Si favorizeaze. Potrivit acestui punct de
vedere, Durmezeu nu ii pretuieste in egalSmAsurepe toii oamenii. El ii trateazd
pe unii cu o amabilitate mai mare decit pe al$i. Eistd o repartizare intentionat
inegali a suferintel, grupului la putere fiindu-i alocatd mai pufini suferinJi decAt
celuilalt grup. Dumnezeu a voit acestdezechilibru, favorizarea sau defavorizarea
unui grup fiind corehte cu identitatea rasiala sau etnici.2
Jonesnu sugereazdci rasismul de origine divind s-ar restr6nge la o anumiti
religie. lntr-adevir, primul lui exemplu este luat din hinduism. Totugi, nici
cregtinismul nu a fost lipsit de asemenea exemple. Probabil forma cea mai
extremistd a fost reprezentatA de argumentele unor rasigti albi care de fapt au
merspdni acolo incat au negat umanitatea negrilor sau, cu alte cuvinte, au negat
ci negrii au suflet.3 Aceasta a fost o incercare de justificare a inegaliteJii dintre
sclavi gi proprietarii de sclavi. Unul dintre cele mai obignuite argumente
pseudoteologice care au fost avansateestece tresdturilecelor trei fii ai lui Noe ii
vor caracterizape descendentiiacestorapdni la sfArgitulvremurilor.a$a sustinut
ce Ham s-a ndscut negru; de unde descendentii lui sunt oamenii de culoare.
Asupra lui Ham s-a rostit un biestem din pricina riutdtii lui; acest blestem
implica aservirea lui Canaary fiul lui Ham, fali de descendentii lui Sem gi Iafet.
Astfel, despre toli negrii trebuie str se irxleleagd ce se afle sub blestemul lui
Dumnezeu gi sclavia este justificatd deoareceDumnezeu a intenfionat-o. O altd
variante a acestui argument a fost afumafia cd fiul lui Adam, Cain, care fusese
blestemat deoarece il omordse pe Abel, fratele siu, a fost pus sub robie 9i
transformatin negru (semnul aplicat lui Cain - Gen. 4:13-15).Ham s-ar fi
cdsAtoritcu o descendente a lui Cain, astfel cd fiul lui Ham, Canaan, a fost de
doui ori blestemat.sUn alt punct de vedete a fost cAnegrii nu fac de fapt parte
din rasa lui Adam. Forma obignuite a acestui argument a fost cd negdi sunt
umani, dar ce ei constituie o alti specie de oameni; Adam este doar tatdl rasei
albe.6
Un argument suplimentar a fost ce negrii trebuie vizuJi ca nigte animale cu
doui picioare. De vreme ce ei sunt prezenti altrturi de noi in acestetimpuri, au fost
probabil gi ei in arcd. In arcl au fost inse salvate doar opt suflete/ despre care se
gtie sigur ca au fost familia lui Noe. Fiind unul dintrc animalele din arci, negrul
1. I4'illiamR, Jones,IsGodo WhiteRacist?,GardenCity, N.Y.:Doubled,ay,1973.
2. Ibid.,p.3-5.
3, JosiahPriest,BibleDelenseof Slaoery:Origin,Fortunes ondHistoryof theNcg/otuca,ed. a cincea,
Glasgow, Ky,,W S.Brown,1852,p. 33.
4. Thorton Stringfellow Slaoery:Its Otigifl, Natn/e,dnd HistoryCo,rsidercd in thc LWt of Bible
Teaching,
MoralJustice,
afidPoliticalWisdolfi,NewYork,J.F,Trow,1851,p. 35.
5, W,S.Jenkins,P/o-Sldoery Thoughtitl lhr Old So tft, ChapelHill, U;iversiry of North Carolina,
1935,
p. 119.
6. lbid...o.272.
474 Umanitatea
nu are un suflet care si trebuiascdse fie mantuit.TAici avem iustificareaultimd

penhu discriminarerasialXgi chiar gi penlru sclavie:negrii nu sunt fiinle umane;
in consecinte,ei nu au drepturile pe carele au oamenii.
Preiudecelimai pulin puterniceau fost indreptateinspre diversealte grupuri.
_
Toate acesteaau tendinla de a atribui un statut mai pulin uman grup.rl,ri di.,
opozitie. Raspunsulnostru va constain dou6 moduri de abordare:se combatem
cazurileinvocatein sprijinul unor astfelde pozilii 9i sdprezentdmdovezilebiblice
pozitive in favoareafaptului ci Dumnezeuconferdumanitateatuturor raselor.
Nu existdnici un sprijin biblic pentru pozilia c6 negrii (sau oricare alte rase)
nu sunt pe deplin umani sau ci sunt fiin;e umane inferioare. Nu exist6, de
exemplu,nici un indiciu caresi sugerezecd Ham a fost negru. Acelagilucru este
adevirat gi in legituri cu afirmafia ci semnul lui Cain a fost culoareaneagraa
pielii. Mai mult, argumentul ci negrii nu sunt fiinte umane contrazicedovezile
antropologice cum este interfertilitatea tuturor raselor.8
De o 9i mai mare importante penhu noi este dovada biblice pozitive in
.
legdturdcu modul in carevede Dumnezeutoate raselegi nationalitdtile.Aceasta
temd estedezvoltati h Scripturdmai alescAnde vorba de relaliile evreilor cu cei
de alta nadonalitate.Din statutul lui Israel ca natiune aleaseam purea lrage
concluzia cd preocuparealui Dumnezeu gi interesul Lui fate de umanitate se
limiteazi la poporul iudeu. Cu toateacestea, esteevident ci iudeii au fost aleginu
ca sd fie recipienfii exclusivi ai binecuvdntdrii lui Dumnezeu, ci mai deerabd
pentru ca sefie recipiengiigi transmifdtoriibinecuvantirii. Chiar gi in VechiulTes_
tamentexistaposibilitateaca cei din afardsddevindprozelili ai credin;eilui Israel.
Rahab 9i Rut, moabitele, sunt doud exemple importante gi se gdsescchiar in
genealogialui Isus (Matei 1:5).
In cadrul lucrdrii lui Isus noi gisim o deschidere fald de cei care nu fdceau
parte_dincasalui Israel.Preocuparealui fald de femeiasamariteancd(Ioan 4)
9i
faptul cd i-a oferit apa vie aratl cd mAntuireanu se limiteazd numai la iudei.
Cerereafemeii sirofenicienein legeiuri cu eliberareafiicei ei de sub stdpAnire
demonicda fost indepliniti (Marcu 7:24-30). probabil exemplul cel mai remircabil
estecel al sutagului roman carea venit sAcearavindecarei slujitorului siu para-
lizat (Matei 8:5-13).Isus S-aminunat de credinlaacestuiom, caie intreceacu mult
tot cegdsiseEl in Israel(v. 10).Isus a indeplinit cerereaomului, insi inainte a ficut
o prezicereremarcabili: ,,Darvd spun cevor veni mulli de la Rdsdritqi de la Apus
gi vor sta la masd cu Avraam, Isaac Ai Iacov in impdrnlia cerurilor. Iar fiii
Impiritiei vor fi aruncali in iltunericul de afari, unde va fi plAnsul gi scrAgnirea
dinlilor" (v. 11-12).Aici avem cu sigurantao anticiparea vremurilor in careharul
lui Dumnezeuurma si fie extins asupraa nenumdragioameni,indiferent de rasa
lor.
CAnd ajungem la cartea Faptele Apostolilor, universalitatea harului lui
DumnezeuestecAtsepoatede evidente.Viziunealui petru (Fapte10:9-16), in care
i s-aporuncitsi mdnancenu numai animalecurate,ci si animalenecurate, a fost
(Buckner H . Paynel, Thc Ncgro: What Is His EthnologicatStatus?ed..a doua, Cincinnati,
- -7. Arief
1867. o. 4546.
F.11"! E. Johnston Si Henry A. lby, Anthropology:The Bioc thual yr.c?r,Dubuque, Iowa,
-._9:.
William C. Brown, 1978,o. 58-60.
Universalitatea
umaniti(ii 475
pentru el semnul cd trebuie sd ducd mesajulrndntuirii la neamuri gi inainte de

toate la sutagul Corneliu (w 17-33).Petru a exprimat astfel noua sa intelegere:
,,lntr-adevdr,vdd cd Dumnezeunu estepartinitot ci cdin oriceneam cine seteme
de El gi lucreazdneprihenire ldreptate]esteprimit de El" (w 34-35).Cdnd Peiru a
predicatEvangheliagrupului adunat in casalui Corneliu, Duhul SfAnta cobordt
asupralor in acelagimod in carecobordseinainte asupraiudeilor (w 44-48).Acest
evenimenta dat avant lucririi de slujire printre neamuri, care a fost indepliniti
mai alesde cdtrePavelqi colaboratoriilui.
Lucrarealui Pavelcuprinde multe incidentecaresunt instructivepentru noi in
legiture cu statutul neevreilor.Unul dintre celemai semnificativeesteintAlnirea
lui Pavel cu filozofii atenieni, in Faptele Apostolilor, capitolul 17. Substratul
mesajuluiadresatlor estede o naturd universald.Dumnezeua fdcut lumea qi tot
ceestein ea (v.24).El a dat viala, suflareagi toatelucruriletuturor oamenilor(w 25).
Pavelsubliniazdin mod deosebitunitatearaseiumane atunci cand afirm6: ..El a
fdcut ca toti oamenii, ieqili dinir-unul singur, se locuiascd pe toate fala
pemantului;le-aagezatanumitevremi gi a pus anumitehotarelocuinlei lor" (v 26).
Declaraliafdcutd de Pavel in fala atenienilot cum cd ,,Dumnezeulnecunoscut,'
cdroraI se inchind ei este de fapt Dumnezeul pe care il predicd el (w 23), se
bazeazipe presupunereaci toli oameniifac partedin rasaumandpe carea creat-o
Dumnezeugi cireia i-a furnizatmijloculprin carepoatefi mintuita.
Intre iudei gi nearnurinu trebuiesdexistenici o diviziune in cadrul Bisericii.in
Efeseni2:14Pavelafirmd cdCristosa surpatzidul de desperliredintre ei. Nu numai
cdmantuireaestepentru toti, dar nu trebuiesdexistenici un fel de discriminaredin
motive de nagionalitate.Aceastdlectie nu a fost intotdeaunarepedeinfeleasi gi
invilatd 9i astfel,cAndPetru a compromissituatianeamurilorlepdddndu-sede ele
in prezentaanumitor iudaizatori,Pavela consideratci estenecesarsei seopuna De
fald(Gal.2:11).in Galateni3:6-9Pavelpledeaz6in favoareafaptului ci tolicei care
au credin{alui Avraam sunt mogtenitoriai lui Avraam,indiferentde nationalitate.
In Apocalipsa5:9 se spunecd Mielul a rdscumperatpersoane,,din orice seminlie,
de oricelirnbd,din oricenorod gi de oriceneam."
Pasajelecitate nu mentioneazd, desigur, fiecare rasd in parte gi fiecare
nationalitate.Se pare insd ce temeliape caresunt agezateraselegi nationa[tefle
estelargd:toli oamenii au fost creali ca sd aibd pirtdgie cu Dumnezeu,iar oferta
mAniuirii estevalabild pentru toli. Tot agacum in ochii lui Dumnezeunu existd
nici o deosebireintre sexe,atunci cAnd estevorba de iustificare,nici in ceeace
prive5te rasanu existl nici o deosebire 1Gal.3:28).
Ambelesexe
Femeile au fost uneori considerate, in cel mai bun caz, exponente de mana a
doua ale rasei umane. Lor nu le era permis sd voteze sau si eiercite alte drepturi
de care se bucurau birbafii, iar soliile au fost in unele cazuri considerate efectiv
proprietatea sotilor lor., Lumea biblicd a fost una in care femeile aveau Dutine
9. A.
. . J. Maccullocil,,,Aduitery"in Errcyclopadia
oJRelitioni d Elhi.s,ed.JamesHastings,New
York,Sc bnct 1955,
vol. 1,p. 122.
476 Umanitatea
drepturi sau in orice caz mult mai putine decatbdrbalii. intr-o oarecaremdsuri,
VechiulTestamentnu a resturnataceastdsituafie,ci i s-aadaptat.Cu toateacestea,
au existatde la inceput indicii cd in ochii lui Dumnezeufemeileau un statut esal
cu cel al bdrbalilor. Acestehdicii s-au inmullit o datd cu trecereatimpului gi"pe
mesurece revelatiaspecialds-amutat progresivspre nivele superioare.
Inci din relatareacreatieigesim anumite aluzii la statutul femeii. in Geneza
l:26-27existdun accentspecial,probabil pentru a asigurainlelegereafaptului cd
femeiaposeddchipul lui Dumnezeuintoimai ca gi btrbatul. De;i Karl Barthlogi
Paul Jewettll afirmi cd in 1:27avem un triplu paralelism gi astfel reieseclar cd
chipul lui Dumnezeu este reprezentat de faptul cd omul a fost creat parte
birbiteasci gi partefemejascA, acestlucru nu esiedelocevident.Esteinsdevident
ci primele doud strofe,,,Dumnezeul-a ficut pe om dupd chipul Sdu,, ,,1-afdcui
9i
dupi chipul lui Dumnezeu"sunt echivalente,deoareceilerepetdparalelismuldin
versetul26,,,Si facemom dupd chipul Nostru, dup; asem;narea-Noastrd,,. pe de
alti parte,a treia strofd,,,partebdrbiteasci gi partelerneiascdi-a f6cut,,,aparedoar
in versetul 27 9i irr mod evident nu esteechivalentdcu celelaltedoud.-in loc si
repeteideea primelor doul strofe,ea pare sd aduci ceva in plus. Strofa a treia
stabilegteacelagitip de relalie cu celelaltedou; ca gi relalia ce existdintre,,el sd
stapaneasce..." gi celelaltedoud elementedin prima partea versetului26.ln fiecare
dintre cazuri existd o suplimentarea liniei de gindire. in cel de-al doilea caz
suplimentareaclarifici faptul cd ,,omul" care a fost creat dup5 chipul divin este
atat parte bdrbateascS, cat gi parte femeiascd.Amindoi poartdchipul Ziditorului.
Acelagi accent se regesegtegi in Geneza 5:1-Z: ,,...1nziua cAnd a ficut
Dumnezeu pe om, l-a ficut dupd aseminarealui Dumnezeu. I-a facut parte
bdrbdteascd gi parte femeiascd,!a binecuv6ntat9i le-adat numele de ,,om,,in ziua
cAndau fost fdcu!i." Afirmarea faptului ci omul a fost creatparte bdrbdteascigi
parte femeiasci apare intre dou; afirmatii despre crearea omului de cdtre
Dumnezeu, dintre care prima declari cd Dumnezeu l-a facut pe om dupd
asemdnarea Lui. Paresi existeun accentpus pe faptul ce amandoi,;tat berbatul,
cdt gi femeia,au fost fdcuii dupi chipul lui Dumnezeu.
O a doua particuladtate demnd de remarcata relatdrii creajiei este relatia
-
femeii cu birbatul din carea fost luatd.Uneori sefacemult cazde fiptul ctrea este
descrisdca un ,,a;'utor"al bdrbatului,de parcdacesttermenar implica un anumit
gen de inferioritate sau cel pugin de subordonarea femeii fala de bdrbat.ln orice
caz, o examinaremai atentda versetului din Geneza2:18dezminte aceasteidee.
Expresia tot;nrdgdeulnJri,folosiid in unele versiuni englezegtimd vechi, traduce de
fapt doi termeni ebraici.Cel de-al doilea termen,rll (reged),inseamna,,cores-
ylnzeb{'lui sau ,,egal" cu e1.12 Cuvantul tradus prin ,,aiutor,,,..Up(ezcr), este
folosit in conexiunecu Dumnezeu in mai multe iocuri din Vechiul Testament:
Exodul 18:4;Deuteronom33:29;Psalmul 33:20;70:S;115:9, 10, 11.Acest lucru ar
sugeraci arutorul avut in vederein Geneza2:18nu esteinferior in esenlecelui
aiutat. Mai exact,ajutorul trebuie imaginat ca un conlucrltor sau ca o persoand
carete facein staresd faci un anumit lucru.
10. KarI Barth, Chrl.h Doganfirs,EdinburBh,T. and T. Clark, 1958,vol.3, partea 1, p. 194-197.
11. Paul King Jewett,i4nn asMnIeant[Femalc,GrandRapids,Eerdmans ,1976,p.35-18.
12. Irancis Brown, S. R. Driver gi CharlesA.Rrig}s, Hcbtaoand E glishLexic;nof thcOld Testamoi,
-
New York: Oxford University, 1955,p.612.
Unive$alitatea
umanititii 477
Aceastaeste siiuatia femeii de la inceputul creatiei.Cum rimAne insi cu

ciderea 9i cu blestemul care a venit in urma acelei cdderi? De o importanle
deosebite esteaici Geneza3:16,unde blestemulestepronuntat asuprafemeii: ,,Voi
mdri foartemult suferintagi insercinareata: cu durerevei naStecopii gi dorinlele
talesevor line dupd berbatul idu, iar el va stdpAnipeste tine." Cuvantul tradus
,,vastepanipeste" este)lDDoraslml).Degiacestcuvant estetradus cel mai adesea
cu,,a stepani",acestanu estesingurul lui sens.El poate fi interpretat 9i ca,,a fi
asemenea", ,,afi similar".t3O interpretarea acestuipasaj,carepare sa aiba sensin
acestcontext,atrageatentiaasupraparaleleidintre blestemulasuprabirbatului,
careimplici trudi, 9i blestemul asupra femeii, care implicd dureri la nagterea
copiilor.In originalul ebraic estefolosit acelagicuvant pentru durerea femeii gi
pentru truda birbatului. Semnificaliasa de bazi este ,,necaz/amdriciune" sau
,,chin, suferinte". Aceasta sugereazncd ,,[el] va fi similar [cu tine]" ar fi o
traducerecorespunzatoarea lui )UF in Geneza3:16.Cu alte cuvinte, nu numai
femeiava experimentachin gi suferinfd,dar 9i birbatul ei va experimentaun chin
sirnilar.lrDesigur,cuvdntul ebraic,ll1 (bn nI),insemnAnd,,domn" sau ,,stepan",
estefolositadeseoripentru so!.Tiebuieinsd si seobservefaptul ca aparegi forma
fernininda acestui cuvant. In Geneza20:3, de exemplu, ea este folositd ca si
descrierelalia Sarei cu Avraam. Astfel, oricare ar fi natura stipAnirii in rela{ia
madtale,ea nu esteunilaterali.
Imagineascripturali a_femeiinu o prezintape aceastaca fiind insignifiantdsau
de un servilism abiect. In Proverbe 31, de exemplu, este preamiritd femeia
virtuoasi. Ea este mereu dornici sd promovezebundstareafamiliei ei, dar nu
rimAne numai in limitele cdminului ei. Ea esteangaiati in comert 9i in afaceri
(v. 18,24).
Ar trebui de asemeneasi observdmnu numai cd femeia este creatd dupe
chipul lui Dumnezeu, ci gi cd despre Dumnezeu se vorbegteuneori in termeni
femininisau printr-o imagisticdfeminind.El esteprezentatca mama lui Israelin
Deuteronom32:18:,,Ai pdrEsitStancaceacarete-alrescutgi ai uitat pe Dumnezeul
carete-a irxtocmit." Terminologiape care o foloseqteMoise scoatein evidenfi
durerile nagterii, clarificAnd faptul ci rolul mamei este cel care se are aici in
vedere.Isusfolosegtegi EI o imagisticdfeminindpentru a-L descriepe Dumnezeu.
De exemplu, EI spune trei pilde cu ajutorul cerora prezintd preocuparealui
Dumnezeupentru persoanelepierdute gi ceutareaLui dupi ele: oaia pierduti,
monedapierduti gi fiul pierdut (Luca 15).In prima gi a treia pildd figura care Il
reprezintape Dumnezeu este mascuhne, dar in pilda cu moneda pierdutd
personajulprincipal esteo femeie.Mai mult dec6t atAt,Isus a ales se prezinte o
viduvi ca modelde generozitate in ddrnicie(Luca2l: l-4).
Atitudinea lui Isus fald de femei gi felul in care El le trata sunt de asemenea
instructivepentru noi. Cu toate ce un iudeu obignuit nu aveanimic de-a facecu
samaritenii,9i mai ales cu pdcdtoqiiostentativi dintre ei, Isus S-a angajatintr-o
conversatie cu samariteanca adulteri, deoarece li pisa de stareaei spirituala(Ioan4).
Pefemeiasuferinddde hemoragie,careI-a atinsmargineamantalei,Isus a ldudat-o
13. Ibid.,p.605.
14. Elizabeth Wilkenson, ,,The Biblc and the Libemtion of Women", Fo tdations 24, itrlie-
septembrie1981,p.198.
479 umanitatea
pentru credintaei (Matei 9;20-22).Maria gi Marta seaflau printre prietenii cei rnai
apropiati ai lui Isus.FemeiacareL-a uns pe Isus cu mir in-Betani; (Matei 26:6-13)
urma si fie amintite pentru actul ei de devoliune oricdnd qi oriunde urma sd se
prediceEvanghelia(v. 10-13).Maria Magdalenaa fost prima persoanecereiai S-a
ardtat Isus imediat dupd inviere gi El a instruit-o (a insdrcinat-o)sd le spune
ucenicilorci a inviat (Ioan20:14-18). intr-adevdr,femeileau jucat un rol impoitant
incd de la inceputul vielii 9i lucririi lui Isus. Maria, gi nu Iosif, a fost cei care a
exprimat laude la adresalui Dumnezeuin urma vestirii nagterii lui Isus (Luca
1:46-55).Elisavetade asemeneaL-a ldudat oi L-a binecuv6ntatpe Domnul (Luca
1:41-45).Ana a fost probabilprimul ucenicde sexfeminin al lui Iius (Luca2:3i-38).
Donald Shanera rezumat foarte bine relaliile lui Isus cu femeile; ,,Esteizbitor
faptul ce Isus nu le-a tratat pe femei ca pe nigtefemei,ci ca pe nigte persoane.El
le-aluat ln serios,le-a pus i:rtrebdri,a linut cont de poteniialul lor 9i lt-a ridicat la
demnitateape careo meritau."ls
Probabil cd cea mai directi declaraJiecu privire la faptul ce in ochii lui
Dumrezeu femeile stau pe aceeagitreaptd cu birbalii, in ceea ce privegte
mantuirea,estetextul clasicdin Galateni3:28;,,Nu rnai estenici iudeu, nici grec;
nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai estenici parte bdrbdteascd,nici Darte
femeiascd,fiindce toli sunteJiuna in Cristos Isus." Acest versetester.,uori r"o,
din contexi gi ficut si sereferela problemedesprecarePavelnu vorbegteaici. El
nu vorbegtede egalitateala incadrareain cAmpulmuncii, nici de rolul femeilorin
cadrul Bisericii, ca slujitori ordinagi, de exemplu.r6Mai degrabi, el hateaze
problema importanti a justificdrii prin credinli, a statutului individului inaintea
lui Dumnezeuin termenide dreptatepersonali.Pavelspunecdin ceeaceprivegte
mantuirea personali nu existd nici o diferenli in felul in care Dumnezeu il
hateazdpe berbat sau pe femeie.Toli cei careau fost botezaJiin CristosIsus s-au
gi imbrdcatin Cristos(v. 27).
Ar trebui se remarcdmin cele din urmd gi rolul important pe care l-au iucat
femeile in inaintarea impdriliei lui Dumnezeu.lT Degi in minoriiate, in toate
momenteleistoriei biblice au existatfemei careau ocupatpozilii de conduceregi
de influente. Maria l-a aiutat pe Moise gi a initiat canteculgi dansul femeilor
israelite dupd izbivirea din Egipt (Ex. \5:20-21).Debora a fost judecitoare in
Israel,iar Iael l-a ucis pe Sisera(Jud.4:17-22).EsIera a salvatpoporul iudeu de la
distrugereapldnuitd de Haman.Am observatdejacatecevadesprerolul femeilor
alesein Noul Testament.Credinciogiafemeilordin jurul lui Isusin vremede crizi
esteizbitoare.Le vedem la cruce (Luca 23:49);eleau ceutat sd ungi cu miresme
trupul lui Isus (Luca23:55-56); ele au descoperitmormAntulgol, au auzit mesajul
celor doi irgeri gi au dus vesteaaposiolilor (Luca24:1-11)17.
P6ndgi Pavel,careesteuneori acuzatci se opune ferm implicdrii femeilor in
lucrareaBisericii,vorbegteapreciativdespreunele femeidin pozigiide conducere.
El scrie despre Fivi: ,,...ea s-a aretat de aiutor multora qi indeosebimie,, (Rom.
16:2).Priscila gi Acuila sunt numiti ,,tovardgiimei de lucru in Cristos Isus, careqlau
15. Donald W Shaner,,,Womenin the Church", Folndntions2j, iulie-scptembrie1980,p.221.
16. Ceeace nu vrea sd insemnecd nu existi principii biblice pentru acesieprobleme,ci, cd in acest
verset acesteprobleme nu sunt tratate in mod dlrccf.
17. Shaner,,,Womenin the Church", o. 222.
Universalitatea
umanititii 429
puscapulin joc ca se-mi scapeviala" (Rom.16:3-4).Degi nu avem detalii despre
Maria(v 6) qi Persida(w 12),gtim insd ci ele s-au ,,ostenitmult pentru Domnul,,.
PavelIe salutd de asemeneape Trifena gi Trifosa ,,care se ostenescpentru
Domnul" (v 12),pe mama lui Ruf ,,cares-a ardtat gi mama mea,,(v. 13),p; Iula
9ipe Nereuqi soralui (v 15).Pavelle permite feneilor sd proroceascdin adunare,
cel putin cu respectareaanumitor conditii (1 Cor. 11:5).Aceste indicafii despre
conceplialui Pavelin legiturd cu utilitateafemeilorin lucrareade slujiremodiiici
inlelesulacelorpasajein care el pare sd le restrdngdaciivita$le. pnn urmare, ar
trebuisdseconsidereci pasajelerestrictiveau de-afacecu anumite situalii locale
specifice(deex.,1Cor. 14:33-36).
Totioamenii,indiferentde statutullor economic

Bibliaaremulte de spusdesprecei s6raci.Sepoatevedeain VechiulTestament
ci Dumnezeurnanifesteo preocuparespecialdfaji de acegtia.Aceastdpreocupare
reieseclar din izbivirea israelililor de sub robia qi sirdcia pe care aiegtia le-au
induratin Egipt. Grija Lui fald de cei sdrmaniesteardtatdprin avertismentelepe
carele rostegteimpotriva unui comportamenturat fatAde cei sdracigi asuprili. Un
exempluin acestsensesteDeuteronom15:9:,,Vezisdnu fii agade riu ca sd zici in
inima ta: <Ah! se apropie anul al gaptelea,anul ierterii!) Vezi si n-ai un ochi f6rd
mil6pentru frateleteu cel lipsit gi senu-i dai. Cdciatunci el ar strigacdtreDomnul
irnpotrivata gi te-aifacevinovatde un p;cat."
O intreagdserie de misuri atr fost luate pentru bunistarea celor sdraci.in
fiecareal treilea an zeciuiala trebuia dati Levitului, strdinului, orfanului gi
vdduvei (Deut. 14:28-29).De respectareacu credinciogiea acesteiporunci era
Iegatdo promisilrne:,,pentru ca Domnul Dumnezeul tdu sd te binecuvAntezein
toateIucrerilepe carele vei facecu mAinile tale.,,Anul sabatic(fiecareal gaptelea
an)eraextremde semnificativ:proprietarilor de pemant Domnul le-aporuncit si
nu-gi cultive pimdntul in acestan, iar celor sdraci trebuia sd Ii se insdduie si
culeagdin folosul lor ceeace cregteade la sine (Ex.23:10-11; Lew 25:3-6);"sclavii
de
nationalitateevreiascdurmau si fie eliberali dupd gaseani de slujire (Ex.2I:2).
Existade asemeneaun Sabatal Sabatelor,anul de veselie,cel de-alcincizecileaan,
candpdmantulreveneaproprietarului inilial (Lev 25:8-17). in oricevreme o parte
din roadelec6mpului 9i ale viei era Idsatds6 fie culeasdde sdraci(Lev.t9:9-10),iar
uneipersoanefliminde ii era inghduit sdminance fructe gi sdculeagi spicede pe
cdmpulaltuia, fbri insi sd ia cu ea din roade (Deut. 23:24-2 . Cer care aveau
tesurseerau obligati sa tnprumute siracului, fare s;-Si urmdreasceinteresele
proprii (Ex. 22:25).Nici un evreu sirac care se vindea pe sine nu trebuia sd fie
fdcutsclav;el trebuia consideratmai degrabdun slujitor angajai(Lev 25:39-40)qi
nu trebuiatratat cu asprime (v 43). Nimeni nu trebuia sd ia ca garanlie o rAgnigd
saumdcarpiatra de r69ni!5 de deasupra,intrucat de ele depindeade fapt viala
(Deut.24:6).
Mai ales,trebuia sd se aibi mare grijd ca sdracului si i se facd dreptate:,,La
judecatdsd nu te atingi de dreptul siracului,, (Ex. 23:6). Amos i predicat
impotriva celor care nu respectauaceasti poruncd: ,,CdciEu gtiu ci nelegiuirile
4180 Umanitatea
voastre sunt multe gi ce pecatele voastre sunt ferd numir: asuprifi pe cel drept,
luafi mite gi cilcati in picioare la poarta cetilii dreptul sdracului,,(Amos 5:12).
Psalrnistul i-a denunlat de asemenea pe persecutorii siracului: ,,Cel rdu, in
mindria lui, urmiregte pe ceinenorocili 9i ei cadjertfi curselorurzite de el. ... [Cel
riul sti la pAndi tn ascunzetoarealui ca leul in vizuind: st6 la p6ndd sd prindi pe
cel nenorocit:il prinde gi-l tragein latul lui" (Ps.10:2,9).
Isus Insugi a fost unul dintre cei seraci. Ne dim seama de acest lucru din
relatarea aducerii Lui ca gi copil la Ierusalim pentru ritualul curefrii. Legea
prescria sacrificarea unui miel gi a unei turturele sau a unui porumbel. Totugi,
,,daci nu poate str aduce un miel sd aducd doud turturele sau doi pui de
porumbel" (Lev.12:6-8).Faptul ci familia 1ui Isus a oferit ,,o perechede turturele
sau doi pui de porumbel" (Luca 2:24),mai degrabi decdt un miel, ne indicd
siricia lor. Degi in aparen!tr in tirnpul lucrdrii Sale de sluiire Isus nu a suferit
efectiv de pe urma vitregiei sorJii 9i a privafiunilor, cu siguranli ce El nu a avut
de toate din abundenld gi in mod evident a depins adeseoride ospitalitatea altora,
cum au fost Maria, Marta 9i Lazir. El S-a referit la lipsa Lui de resurse c6nd a
afirmat cd ,,Vulpileau vizuini gi pisdrile cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are
unde-$i odihni capul" (Matei 8:20).
Invildturile lui Isus cuprind multe lucruri cu privire la cel sirac Ai Ia sdrdcie.
CitAnd Isaia 61:'1,-2El a aretat ce a venit sd predice VesteaBund sdracului (Luca
4:18,21).Griia fald de cel sirac se afla chiar in centrul lucrdrii lui de slujire. El a
vorbit despre starea de binecuvdntare a celui sdrac (Luca 6:20). printre minunile
careEI a vrut si fie rapotate lui Ioan se afla gi faptul ci celor sdracili se predica
Evanghelia(Luca 7:22).Isusa aratat de asemeneain repetaterAnduri peiicolele
bunistdrii: ,,Mai lesneestesd treacdo clmild prin urecheaunui ac, decit s; jntre
un om bogat in impdrtrfia lui Dumnezeu!"(Marcu l0:25).in pilda cu omul boqat
gi sdraculLazir, dupe moarte bogatul seafld in locul de chin, dar Lazdrse afliin
sAnul lui Avraam. Avraam ii spune celui bogal ,,Fiule adu-Ji aminte ce in viata ia
tu fi-ai luat lucrurile bune gi Lazdr gi-a luat pe cele relei acum aici el estemangaiat,
iar tu egti chinuit" (Luca 16:25).Ar trebui si se observece bogdtiain sine nu este
intr-o mesuremai mare o cauzepentru discrirninaredecAtsdricia. A te preocupa
de bogdgii(Marcu 10:17-31; Luca 8:14;cf. 1 Tim. 6:10)sau a abuzade elelste Jinta
avertizirilor gi a osAndirii din pariea lui Isus.
$i Iacov a avut de spus cAteva lucruri destul de tiioase cu privire la
comportamentulurdt faJdde siracii din cadrul ad.unirii. El descriesitualia h care
un om bogat vine frumos imbrdcat la adunare. Se face mare caz de el gi i se ofere
un loc bun. Pe de altd parte, cand intrd un sitac i se spune sd steaintr-un loc mai
modest. Favorizareabogatului intampine o criticd severd:,,Nu faceli voi oare o
deosebire in voi ingivi, 9i nu vd faceji voi judecltori cu ganduri rele? Ascultati,
preaiubitii mei frati: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt sdraciin ochii lumii acesteia
ca si-i faci bogali in credinld gi mogrenitLri ai impdrdliei pe care a figdduit-o celor
ce-Liubesc?"(Iacov2:4-5).
Multe alte pirti ale Bibliei subliniazi cd siracii gi bogatii sunt egali inaintea lui
Dumnezeu gi cd sAraculintegru estesuperior bogatului lipsit de evlavie. Citim in
carteaProverbelor:,,Un nume bun estemai de dorit decato bogelie mare, gi a fi
iubit preluiegtemai mult decat arginiul gi aurul. Bogatul gi sdraculse intahesc:
Universalitatea
umanitilii 481,
Domnuli-a fdcut 9i pe unul 9i pe aliul" (prorz.22:7-2).in aceeaqicarte,ceva mar
inainte, gisim: ,,Mai mult preluiegte slracul care umbld in neprihdnirea
[integritatea]lui, decAtun bogatcu buze stricategi nebun. ...Ceeace facefarmecul
unui om estebunetatealui; 9i mai mult preluiegteun sirac decAtun mincinos,,
(Prov19:1,22).Esteevident ci in ochii lui Dumnezeunu conteazddacdcinevaare
o averemaresau mice. DumnezeuesteCel carea dat bogelia gi carea deciscum
sd fie ea distribuitd; El este cauza diferenfelor circumstantiale din vielile
indivizilor.Bisericatrebuie si adopte perspectivalui Dumnezeuasuprabogiliei
gi a sericieiSise-i priveascdin acelagifel pe cei bogali 9i pe cei sdraci.
Cei bitrAni
De asemenea, Biblia aratdclar ci oameniide toatevarstele,inclusiv cei foarte

bitrani, sunt pe deplin umani 9i sunt valorogiin ochii lui Dumnezeu.in zilele
noastre,mai alesin culturile vestice,persoanelein vArstdsunt privite uneori de
sus.in parteacestlucru sedatoreazdc;ltului tinerelii; tinereleaestepreamiritd ca
expresia deplinda umanitifii. in ceeacepriveqtecapacitdlilefizice acestlucru este
adevdrat,deoarecene atingem apogeul fizic la doudzecide ani. Apoi incepe un
declingi o deterioraregenerali, dar din alte puncte de vederematuiizareanu are
loc dec6tmai tArziu.in parte, discriminareaimpotriva betranilor se bazeazdpe o
conceptieuiilitard sau pragmaticdcu privire la valoareaindividuald. Varstnicii
suntconsideratilipsili de valoare intrucAt ei nu sunt capabili sd contribuie prea
mult la bunul mers al societdtiigi pot sd constituiede fapt o povari pentru ea.
Atitudineabiblicd fate de varstainaintati estemult diferiti. Ca toji orientalii in
general, evreiiii cinsteaupe betrani.Secerearespectpentru ceivArstnici:,,Si te scoli
inainteaperilor albi gi sd cinstegiipe betran.Sdte temi de Dumnezeultdu. Eu sunt
Domnul"(Lev.19:32).Un semnal degraddriilui Israelpe vremealui leremiaa fost
desconsiderarea bitrAnilor - ,,bdtr6nilornu le-audat nicj o cinste,.(plAng.5:12).
Atunci c6nd era inleleasi cum trebuie, varsta inaintatd nu era temuta sau
dispreluitein perioadaVechiuluiTestament.Mai degrabd,ea era de dorit ceciera
privitd ca un semn al binecuvAntdriidivine. Carteaproverbelorcornpardin mod
favorabilcalitilile celui vArstniccu celeale unui tAnir: ,,Slavatinerilor estetdria,
dar podoaba beiranilor sunt perii albi,, (prov 20:29). VArsta inaintate era
consideratiun dar de la Dumnezeu,un prilejin plus de a-L sluji: ,,il voi situra cu
viate lungi" (Ps.91:16).Credinciosuluiii era datd asigurareaprezenleilui
Dumnezeuin viala lui pAnd Ia adAncibdtraneti:,,pAni la b6tr6neteavoastrd Er,l
voi fi Acelagi,pane la cdruntelelevoastrevi voi sprijini,,
fls. 46:4j.promisiunea
Iongeviteflipentru cei careigi cinstescpirinlii segiiegte atat in VechiulTestament
(Ex.20:12), cat 9i in Noul Testament (Efes.6:1-3).
Unul dintre motivele statutului special acordat persoanelorin varstd era
convlngereacd varsta aduce cu sine infelepciunea, Aceasti credintd este
reflectatdin Iov 12:20:,,El [Dumnezeu] taie vorba celor megteri la vorbd; El ia
minteacelor betrani." Deoarecese credeacd behanii au reuqit sd dobdndeascd
inlelepciunea, li se dddeau pozilii de conducere.Observa[ifo]osireatermenului
bdfrin It cazul liderilor lui Israel, un termen care a fost preluat
9i aplicat
482 Umanitatea
conducdtorilor adundrilor sau congregatiilor cregtine locale. Declinul tiriei fizice,

cea care ii fdcuse pe oameni sd aibi valoare pentru comunitatea lor, era compensat
de o cregtere in ir:rtelepciune care aducea un alt gen de valoare. Din accst motiv
Petru sfituiegte: ,,Tot aqa gi voi, tinerilor, fili supugi celor bdtrAni" (1 Pet. 5:5).
Dar dupd toate probabiltetile motivul major pentru a-i stima pe oanenii in
varstd provenea dintr-un set de valori religioase - indivizii nu erau evaluali
numai in func{ie de ceea ce puteau ei si facd pentrlr altcineva. Dumnezeu nu ne
iube$te numai de dragul a ceea ce putem noi face pentru El, ci gi pentru ceea ce
poate face El pentru noi, pentru griia pe care poate se ne-o poarte. $i pentru cd
Dumnezeu are de multd vreme o asemenearelalie cu persoanele in vArsti, intr-un
fel El prejuiegte cu atit mai mult aceste persoane. intr-un cadrr-r cu adevdrat
cregtin, degi va exista desigur o preocupare fald de generaJia tandri 9i fate de
potentialul ei, batrAnii nu vor fi desconsiderali sau indepirtagi. Contribu!ia lor va
fi bineveniti gi bundstarea lor va fi preluitd.r8
Cei neniscuti
O altd problema care are implicafii pline de consecinte, mai ales pentru
domeniul eticii, privegte statutul celui nendscut, mai specific, al fitr"rlui care se afli
inci in uterul mamei. Trebuie oare considerat fdtul o fiinte umanA sau doar o masi
de lesuturi in trupul marnei? in primul caz, avortul este intr-adevir luarea unci
vieli omenegti gi are grave consecirle rnorale. in cel de-al doilca, el este o simpli
operalie chirurgicali care implici indepirtarea unei excrescentenedorite in genul
unui chist sau al unei tumori.
Existi doud tipuri de argumente avansate de cdtre cei care sustin cd fdtul este
cu adevirat uman: biologice gi biblice. Adeseori cele doui sunt folosite impreund.
Argumentul biologic folosegte diverse studii $tiinlifice despre dezvoltarea fdtului
in iimpul perioadei sarcinii. Datele sLrnt examinate in dorinla de a determina
momentul diferen(ierii, clipa in care identitatea individului este stabiliti cu
certitudine. Se observd in general ci existd o dezvoltare progresivd gi continud a
fdtului de la concepere la nagtere; din acest motiv nici un moment sau eveniment
nu poate fi considerat clipa in care se ivegte umanitatea sau in care este infuzat
sufletul. Pe aceastd baze fdtul trebuie considcrat uman in fiecare moment al
procesului de dezvoltare.le Acest argumcnt, se bazeaze desigur pe teologia
18. Pentrusugestiicu privirela rolul Bisericiiin relaliacu persoanelein varsti vezi lucr;ri cum
suntcelealelui RobertM. CraySiDavidO.Moberg,Thc ChurchandtlrcO/r/crPcrson,
Grandl{apicls:
Eerdmans, 1962iPaul B. Maves9i J. LennartCedarleatOldcrPcoplc antl thcC/rrrlcl,New York,
Abingdon,1949;SpirihnlWe|-Beitlg of lhc Elduly,ed.JamcsA. Thorsonqi ThomasC. Cook,ir.,
Springfield,Ill., CharlesC. Thomas,1980;Robe{ W. Mcclcllan,CIni fitg tl FtoDtict: Milistry ntld
OlderPcoplc, LosA^geles,Universityof SouthernCalifornia, 1977.
19. JohnM. Langone, TheMedical
,,Abortionr EvidenceAgainst",TheCn tuidgeFish2,rtr.1,p.2,
9 - retipdritin CliffordE.Bajema,AbottiotlatlLlthcMca i go.fParcotrftood,
Crandltapids,Bakcr,1974,
p.25-28.Mediciicareau prezentatrczumatulau afirmat:,,Acestrezumatdesprcstatutul cdicai
curental celui nentrscutservcgtemai multe scopuri.in primul r6nd arati in mod concluziv
umanitatea fdtului,relevandcdviataumaneesteun continuumceinccpein utcr.NLrcxisti nimic
magic in nagtere. Copilul este tot atat de copil in accle citeva Tile dc dinrjntca nairterii, cet estc ti in
zilele de dupe nagtere."
Universalitatea
umanititii 4g3
naturali; el folosegtedoar datelerevelafieigenerale.Oricat de semnificativi ar fi
aceaste strddanie,noi nu o vom ridica Ia rangul de autoritateprincipali.
Cei care prezintd argumentul biblic au examinatScripturile in vedereaunor
indicii cu privire la statutul unui fit neniscut. Un numhi considerabilde nasaie
estecitat in legeturdcu intrebareadacdDumnezeuconsideri cd fitul esteJman.
Un pasajmenlionat adeseoriestemarele sirigit de poceinfi al lui David din
P.ul"yl care cuprinde expresia:,,latdci suni niscui in neiegiuire in pecat
11: Si
m-azdmislit mama mea" (w 5). DegiDavid folosegteaici pronumelepersonal,dirr
acestversetnu reiesedelocin mod limpedecd el s-arfi gandit ce a fost o persoane
in tirnpul perioadeiprenatale.El se apropie mai mult ie exp.imareaacesteiidei
in Psalrnul 139:13-15:,,Tu mi-ai intocrnit rdrunchii, Tu m-ii
tesut in pantecele
mameimele:Te laud cd sunt o fdpturi aqade minunati. Minunate sunt lucririle
Tale,9i cebine vede sufletul meu lucrul acesta!Trupul meu nu era ascunsde Tine,
cAnd am fost fdcut intr-un loc tainic, tesut in ahip ciudat, ca in adancimile
pdmdntului." Aici David se exprimi de parc6 Dumnezerrar fi avut un fel de
relatiepersonalecu el pe cAndse afla inci in p6.ntecele marneilui.
Un pasaidin Noul Testamentdesprecarermii cred ci are lcgdturi cu aceasth
problemi este Luca 1:41-44.Elisaveta,insircinati cu Ioan Eotezhtorul, este
salutati de ruda ei Maria careaducevesteacd ea,Maria, urrneazese dea nagtere
lui Mesia.Luca relateazd:,,Cum a auzit ElisavetaurareaMariei, i-a sdltatpruncul
in pAntecegi Elisaretas-aumplut de Duhul SfAnt.Ea a strigatcn glas tare:<...iatd,
cum mi-a ajuns la urechi glasul uririi tale, mi-a siltat pruncul in pAntecede
bucurie."" Daci ar fi luate literal cuvintele Elisavetei,am avea aici un caz de
credinldpren_atald. Totugi,estegreu de gtiut cum ar trebui sd se interpretezeacest
eveniment.Nu suntem siguri cu privire la ce anume sc infelegepii., fopt.,l .e
,,Elisavetas-a umplut de Duhul SfAnt,,.A fost ea gi prin urmaie gi cuvinlele ei,
,,inspiratd"in sensultehnic al termenului?Nu estelimpede nici daci ea a inleles
in.sensliteral afirmagiape carea fdcut-odespregestuliopilului ei nendscut(el a
sdltatfu bucuric).
Un alt pasajdin Noul Testamentcitat uneori in legdturecu problemastatr-rtullri
-
fdtului este Evrei 7:9-10.Este vorba despre relatJrea int6lnirii lui Avraam cu
Melhisedec,Avraam pletindu-i acestuiazeciuiala.Scriitorul trageconcluziilepdn
comentariul:,,Mai mult, insugiLevi, careia zeciuiald,a pldtit zeciuiali, ca sdzicem
aga,pnn Avraam; cici era incd in coapselestrdmoguluisdu c6nd a intampinat
Melhisedecpe Avraam." Luat agacum apare,acestcomentariuar pleda nu numai
pentru umanitateaunui fet nenescut,ci chiar gi pcntru umanitaieapersoanelor
ince neconcepute,deoareceLevi a fost un strenepot al lui Avraam. Este mai
semnificativinsd se se ia acestpasajca o dovadj in fnuoor"o traducianismului,
conceptiapotrivit cdreia intreaga nature umand a unei persoane _ parrea
materiald9i ceaimateriali (sau trupul $i sufletul)- esteprinliid prin transmitere,
directde la pdrinfi; cu alte cuvinte,sufletul nu esteinfuzai intr-un anumit moment
ulterior (de ex., la nagtere)in trupul carea fost generatdin punct de ve<ierefizic
in momentul conceperii.Daci Evrei 7 suslineintr-adevdr teoria traciucianistd(si
separecd o sustine),acestpasajar pleda in schimbin favoareaumanit.ilji fitului,
devremecenu ar fi posibil si ne gAndimIa fdt separatcleun suflet saude o natura
spirituaH.
494 umanitarea
Pasajul cel mai dezbdtut in iegdturn cu problerna umanitdfii fetului este

probabil Exodul2l:22-25,careestecuprinstntr-o lunge [stA de precepiegi hoterari
care urmeaze dupd celeZece Porunci. El sund in felul urmdtor: ,,Daci se ceartedoi
oameni gi lovesc pe o femeie insircinati astfel incAt are loc un avort fere alte
nenorocire, cel care a lovit femeia sd fie pedepsit dupd pedeapsape care o va fixa
bdrbatul femeii gi si pldteasci dupd hotdrdreajudecdtoiilor. Dar dacd se intAmpld
o nenorocire,vei da viatd pentru viafe,ochi penbu ochi, dinte pentru dinte, m6nd
pentru m6nd, picior pentru picior, arsuri pentru arsurd, rani pentru rane, vandtaie
pentru vanitaie" (trad.aut.).Aceastaesteo aplicarea lui 1exfnlr'.cnls,leeeatalionului
rosiitdin L€viticul24:17-20(,,sirise facdaceejgirand pe carea ficut-o !l aproapelui
siu"). O interpretarecomunda pasajuluidin Exodui2l:22-25estecd in cazul unui
avort provocatde o lupti intre bdrbali esteaplicaiAlegeatalionului doar daci este
vdtdmatd mama. Pe aceastdbazd se trage concluzia cd fetul nu era considerat un
suflet sau o persoand9i astfelnu trebuiiconsiderat pe deplin uman.2o
O altd interpretare,care,deSimai putin populird, aivut o istorie destul de
lunge, a fost de curand reinviatain toiul controverseimodeme cu privire la avort.
Jack Cottrell a prezentat una dintre cele mai clare gi mai completevariante ale
acesteialternative.2lDupi Cottrell expresiatradusa,,astfelinciiare loc un avort,,
ar trebui interpretatdliteral - ,,astfelincai copiii ei sd iasi afard,,.*Substantivul
folosit aici este 'l?l (yelcd),careestecuvantul obignuit pentru copil sau vldstar.
Singurul lucru neobignuit la substantivul din Exodul 2i:22 estecl se gdsegtela
plural. Verbul folosit esteNYI Qntsa'),care inseamndde obicei ,,a iegi ifard, a-gi
faceaparigia,a iegila iveaH". Esteadeseorifolosit cu referirela nagtereaobignuiii
a copiilor,acegtiaiegind fie din coapseletatilui, fie din pintecelemamei.Exemple
ale primului sens se gdsescin Geneza 15:4;46:26;1impdrali 8:19 9i Isaia 39:2.
Exempleale celui de-al doileasenssegisescin Geneza25:25-26;38:28-29; Iov 1:27;
3:11;Eclesiastul5:159i Ieremia 1:5;20:18.in fiecaredin acestecazuri N]l se referl
la nagtereaobignuiti a unui copil normal; in nici unul dintre cazuri cuvAntul nu
sefolosegtein legeturdcu un avort. in Numeri 12:12cuvAntulsereferdla nagterea
unui copil morl ar trebui sd se observeinsi faptul cd estevorba desprenagterea
unui copil mort gi nu despreun avort. Conceptulde na$terea unui copil mort este
comunicatprh descriereaspecifici a copilului (,,un copil ndscut mort, a cdrui
came estepe jumitate putredi cand iese din pintecele mamei lui,,), 9i nu prin
intermediul verbului N-1. Existdun cuvdnt ebrlic - )5rp lslrnkhol;- carese refere
in mod specificla un avort; cuvantul acestaestefolosit in Exodul 23;269i in Osea
9:14.Coitrell conchide:,,Astfel, se pare cd nu existenici o iustificarepenrru ca
versetuldin Exodul 21:22sd fie interpretatin sensulde <distiugerea feiului,,.,,zz
Dupi Cottrell situalia avute in vedere in Exodul 2l:22-ZS esteurmatoarea:
dacdnu are loc nici un riu in cazul unui copil ndscutprematur din cauzafaptului
ce mama lui a fost lovitd de nigtebdrbati carese luptau inhe ei, nu existdnici o
-i.
Iil" "*., f.uceWaltke,,,OId
Testament TextsBearing on theproblem of theControlof
Human Reproduction", in Bi/th Controlqnd lhe Christiatr:A p;oir:stdnlSymposiott on the Controlof
Huftat1Raproilltction,ed. Walter O. Spitzer9i Carlyle L. Saylor,Wheaton,Iil., Tyndale,1969,p. 10_1i.
21. Jack W. Cottrell, ,,Abortion and the Mo saic Law" , Christiltfiitv Todav,16 mafile 1973,o, 6-9.
* Acela$isensil dd Comilescu
ti traducandaceastaexpresiein felui urmdtor: ,,9io fa'cdoar s;
nasceinainte de vreme". (nota ed.)
22. Ibid..D.8.
Unive$alitateaumanitigi 485
pedeapsd in afara unei amenzi. Daci insd are loc o vetdmare se va aplica
principiul viali pentru viali gi ochi pentru ochi. Observali cd nu se specifice cine
anume trebuie si fie cel vitdmat pentru ca /c.I tallonis sd se aplice. Fie cd este vorba
de vatemarea mamei, fie a copilului, principiul se aplici. Interpretat in acest mod,
Exodul 21:22-25sprijind punctul de vedere cd Biblia considerd copilul nendscut
drept o persoand. Interpretarea lui Cottrell, Carl F. Keil, Franz Delitzsch23 9i a
altora pe Ienge ei se armonizeazd mai bine cu datele pasajului decAt interpretarea
traditionale. Agadal in cele din urmd, ideea ci pasajul nu trateazA fdtul ca fiind
pe deplin uman a fost sedos puse sub semnul intrebirii. Cu toate acestea,not nu
putem spune ce pasajul stabilegte clar umanitatea celui nenhscut.
Inh-adevdr, nici r-rnuldintre pasajelepe care le-am examinat nu stabilegtedecisiv
cd in ochii lui Dumnezeu fetul este o fiinJd omeneasca.Cu toate acestea,Iuate in
ansamblu,ele aduc suficiente dovezi ca se faci aceastdconcluzie foarte probabili.
$i cind avem de-a face cu o problernd atat de importantd ca eventuala distrugere a
unei vie{i omeneqti, prudenla ne dicteazd cd trebuie urmati o cale conservatoare.
Dacd te duci la vAndtoare gi vezi un obiect care se migce, obiect care ar putea fi o
cdprioari sau un alt vanetor, sau daci te afli la volanul naginii gi obsewi in fala
maginii ceva ce ar putea sd fie o grimadd de haine rupte sau un copil culcat pe
gosea,vei presupune ce obiectul respectiv este o fiinld umani. Iar un cregtin
congtiinciosva trata fdtul ca pe o fiinJd urnani, de vreme ce este cat se poate de
probabil cd Dumnezeu considerd ci un fdt esteo percoand in stare se aibe (cel putin
in mod potential) acea pdrtdgie cu El pentru care a fost creat omul.
Ceinecasdtoriti
Ultima noastri categorie este date de statutul marital. in societatea americand
a existat tendinta de a se considera cd starea normala a fiintei umane este
cdsdtoria. De fapt, cdminul model este imaginat adeseori ca cel al unui cuplu
cisdtodt cu doi copii, de preferinJd un bdiat gi o fatd. Deqi a existat un declin in
popularitatea cdsdtoriei, tot mai multe persoane alegAnd si nu se cdsdtoreasci sau
sA amane cisdtoria, societatea noastri crede in continuare ce starea de om
cdsitorit este mai de dorit qi mai naturald. Iar in cadrul Bise cii, persoana
necesetoriteeste adeseori neaveniti. De obicei programele bisericegti sunt facute
pentru familii. Persoana celibatari s-ar putea si fie ldsatd pe din afari sau cel
putin sd se simtA ldsati pe din afard. Se prca poate se fie prezentd ideea, fie pe fa!i,
fie in mod tacit, cd o persoand este cu adevhrat implinitd doar in cadrul cdsniciei.
Uneori aceastdidee este dusd gi mai departe. Porunca pe care Dumnezeu a dat-o
primei perechi de oameni, ,,creqteti,inmultiti-vi, umpleti PimAntul gi supuneli-l"
(Gen. 1:28),este luatd in sensul cd persoanele sunt cu adevirat umane doar atunci
cAnd s-au reprodus, gi aceastapresupune cdsdtoria.
Totugi, Biblia nu prlvegte celibatul ca pe o starc de mina a dor-ra.De fapt, viala
de celibatar este onoratd gi liudatd at6t prin interrnedir-rlunor exemple, cat gi prin
invitdturd. Domnul nostru nu S-a cdsetorit niciodati, degi unii au incercat sd ofere
23. Carl F. Keil gi FranzDelitzsch,BiblicalCanDaltnr|att theOld Testn|D
:nt: Pcntntctrch,
Cra^d
Rapids,
Eerdmans, 1959,vol. 2,p. 13,1-35
496 umanitatea
unele variante retugateale istoriei pentru a arlta c; El S-arfi cdsdtorit.Mai mult,

av_emexemplul personal gi invdtetura directd a lui pavel, care preamerelte
celibatul.El doregteca tof se fie ca el (1 Cor.7:7)9i ii sfituiegtepe ceinecdsetoriti
gi pe vdduve sd rimAnd ca el (v.8). in timp ce recunoa5tecd nu ire nici o ooruncd
din parteaDomnuluiin aceasta privinfi, sus[hecu toateacestea ci db ,,r-rnsfat,ca
unul care am cepetatde la Domnul harul sd fiu vrednic de crezare,,(v 25). Unii
au interpretataceasteafirmalie cape o recunoagtere din partealui pavel a faptului
cd ceeace recomanddel in acestpasaj nu este dec6t o pdrereomeneascd,gi nu
CuvAntul inspirat al lui Dumnezeu. Pare insd mai pro6abil ci pavel afirmd ci
Domnul intr-adever vorbegte(sau scrie)prin el, chiir dace traditia nu a pastrat
nici un cuvant pe care l-ar fi rostit insugibomnul cu privire la aceastdproblemi
in timpul lucrdrii Sale de pe PimAnt. Aceastaeste explicatialui ,,unul care am
cdpAtatde la Domnul harul sd fiu vrednic de crezare.,,
Pavel ii indeamnd pe cititorii sdi si rimAnd cum sunt, avAnd in vedere
suferinta iminentd (sau prezentd) (v 26). Cei care sunt cdsdtorili, sd rdmAnd
cdsetoriti;cei necesdtoritisd rdmAndnecdsetoriti(v 2Z).Degi estedesigur admis
ca o vdduvd se se recesitoreascd, dupe parerealui pavel estemai bine ca ea sd
remane necesdtoriti (v. 39-40). Sfatul lui pavel se bazeazd pe anumite
considerentepractice.Persoanacdsdtoritetrebuie si fie preocupatdde cum sd-i
placi sofiei (sausolului) precum gi Domnului, in vremeceo persoandnecdsdtoritd
sepoatedevotain intregimelui Dumnezeu(v.32-35).
Se prea poate ca recomandarealui Pavel de a rimAne necesetoritsd fi fost
legatdde o anumite situatie cultural6 din vremealui. Referireala ,,stramtorarea
de acum" vine in sprijinul acesteiipoteze.Daci pavel a avut o situatiespecificein
minte, preferabilitateacelibatului nu poate fi extinsa asupra tuturor aituatiilor.
Totugi,trebuie observatfaptul ce cel putin in aceasituafie unicd nu era nimic riu
in a fi necisitorit. Astfel, statutul de celibatarnu poate fi in modinerentinferror
celui de cesetorit.Bisericaar face foarte bine sd nu uite acestlucru pe oarcursul
lucririi ei de slujire a celibatarilorqi a celor careau fost cdsdtoritianteriir.
obieclie ridicatd uneori impotriva celibatului este prescriplia lui pavel ca
_O
episcopii (1 Tim. 3:2),betranii (Tit 1:6)9i diaconii (1 Tim. 3:12)id fie ,,b6rba1iai
unei singure neveste". Unii considerdprin aceastacd persoanelenecasetorite
trebuieexclusede la acestefunclii. Totugi,expresiadin limba greaci (pu&q luuaurbq
riv6pc)nu ar trebui luatd ca o poruncd ce stipuleazdcd administratorul Bisericii
trebuiesd fie un berbat cdsdtorit,ci drept recomandareca acestasd fie ceeace noi
am numi tipul de ,,birbai al unei singire femei". prin urmare,pavel nu prescrie
minimum, ci maximum o solie.Drept care,unele traduceri sund astfel:,,clsEtorit
o singurd datd", sau intr-un mod asemenetor.Astfel cd nimeni nu trebuie exclus
de la acestefuncfii doar pe motiv cd estenecisetodt.
Am observatcd semnul distinctiv al omului, desemnatprin expresia,,chipul

lui Dumnezeu", esteuniversal,extinz6ndu-seasupratuturor oamenilor,in oihii
lui Durnnezeutoti oamenii sunt egali. Deosebirilede rasi, statut socialgi sex nu
au nici o importanle penhu El (Gal. 3:28).Mantuirea,viala eterndgi pdrtigia cu
Dumnezeu sunt la indemAnatuturor persoanelor.Si acestafiind cizul, cej care
suntcredinciogi trebuiesdarateacelagi interesimparlialgi aceeaEi preocupare fati
de toti oamenii,indiferent de aspecteleincidentafudin vielile acesiora(Iicov 2:9).
Picatul
26. Naturapacatului
27. Sursapacatului
pecatului
28, Consecintele
pecatului
29. Dimensiunile
socialeale pecatului
30, Dimensiunile
Rr
Naturapdcatului
Interrelatiadintre doctrinadespre pacat si alte doctrine

Dificultateadiscutdriipacatului
Metode de studierea pacatului
Termenipentru p6cat
Termenicareaccentueaza cauzelepecatului
lgnoranF
Gre$eala
Neatentia
Termenicareaccentueazd caracterulpecatului
Ratareatintei
Lipsade evlavie
Incalcarea legii
Inechitatea sautipsade integritate
RezvrStirea
Trddarea
Strembatatea
UrAciunea
Termenicareaccentueaze consecintelepdcatului
Agitatiasauneastampdrut
RAulsaunocivitatea
Vina
Necazul
Natura esentiale a p6catutui
Senzualitatea
Egoismul
lnlocuirealui Dumnezeu
Interrelatia
dintre doctrinadesprepicat gi alte doctrine
Doctrina despre pecat este extrem de importante gi foarte controversate. Ea
este importanti pentru ci afecteaz| 9i este la rdndui ei afectate de multe alte
doctrine. Conceptia noastre despre natura lui Dumnezeu influenteazi concepfia
c.areo avem despre pecat. DacEDumnezeu este o fiinti nespusde indllati,
fe
toartepure $i foarte exigente,caredoregteca toti oamenii sd fie ia El, atunci cea
nai mici deviere de la standardul Sduinalt estepdcat si situatia omului estefoarte
gravtr.Dac5,pe de alta parte, DumnezeuesteEfinsu5i imperfect,sau daci El este
489
490
un fel de fiinli indulgentd, in genul unui bunic, 9i probabil mai esteqi senil pe
deasupra,astfel inc6t nu are habar de multe lucruri care se intAmpld, atunci
situalia omului nu estechiar atat de grave.Astfel,intr-un mod cAtsepoatede real
doctrina noastrd despre pecat va fi o reflectare a doctrinei noastre despre
Dumnezeu.
Concepfianoastrddespreom are de asemenealegdturi cu conceplianoastre
desprepdcat.Dacdomul a fost destinatsareflectenatura lui Dumnezeu,el trebuie
iudecat nu prin ceeace esteir:rcomparaliecu alli oameni,ci prin ceeace estein
comparatiecu standardul divin. Orice eqecin a atinge acel standard estepdcat.
Dacd omul esteo fiinJd liberd, adicd nu estedeterminatde fortele naturii, atunci
el esteresponsabilde acliunile lui, 9i gregelilelui vor fi judecatemai severdecAt
dacd unele forle determinantear controla sau ar Iimita considerabilceeace ar
putea el sd aleagesau sd facd.
Doctrina noastrd despre mantuire va fi puternic influenjatd de conceptiape
care o avem despre pdcat. Dacd omul este bun in esenli $i capaciteulelui
intelectualeqi morale sunt in esenli intacte, aturci indiferent ce probleme ar
intAmpina el fur ceeace privegte situatia lui inaintea lui Dumnezeu, ele vor fi
relativ minore.Orice dificultatepe careo intalnegtear putea fi doar o problemdde
ignorante,de lipse de cunoagtereprivitoare la ceeace ar trebui sd faci sau la felul
in carear trebui si facdacel lucru. In cazul acesta,educatiava rezolvaproblema;
s-ar putea sd nu fie nevoie decatde un nodel sau de un exemplubun. Pe de altd
parte, dacdomul estecorupt sau rdzvritit, 9i astfelfie cd nu estein stare,fie ce nu
vrea si facXceeace vede ce este bine, atunci va fi nevoie de un remediu mai
radical.Va trebui se aibe loc o adevdratdtransformarea persoanei.Astfel, cu c6t
va fi rnai radicali conceplianoastrddesprepdcat,cu atat va fi mai supranaturaH
mantuireade carevom consideraci avemnevoie.
Este important ce credem desprepdcat gi pentru ci acestlucru are lrn efect
puternic asupra conceptiei noastre despre natura lucririi de slujire gi asupra
stilului in care vom efectuaacealucrare.Daci DresuDunemcX omul estebun in
esentdgi cd este inclinat sd faci ceeace doreqteDumnezeu qi ceeace are El in
vederepentru om, mesajul9i accentulIucrdrii noastrevor fi pozitive 9i afirmative,
incurajAndpersoanelese facd ce pot ele mai bine. Supozilia noastrdin acestcaz
estece,intr-un sens,mal'oritateaoamenilorsunt dejacregtinigi nu trebuiedecAtsi
continue sd meargd ir:raceasti direclie. Daci, pe de altd parte, persoanelesunt
consideratecu totul pecitoase,atunci mesajulva fi ce ele trebuie sd se pocdiascd
gi sd fie nascute din nou. In primul caz se va considerace apelul la cinste,
amabilitategi generozitateeste suficient; in cel de-al doilea caz, oricine nu s-a
convertit va fi considerategoist gi chiar necinstit.
Modul in carevom vedeaproblemelesocieiifii va fi de asemeneaguvernat de
conceptianoastredesprepdcat.Pe de o parte, dacdcredemce omul estebun in
esentesau,in cel mai rdu caz,neutru din punct de vederemoral, vorn considera
ci problemelesocietdtiisunt generatede un mediu nesenetos.Daci se modificd
mediul vor apirea schimbdri in caracterul oamenilor individuali 9i in
comportamentul1or.Daci, pe de aItAparte, problemelesocietdliiigi au rdddcinile
in mintea gi voinla cu totul pervertitea fiintelor umaneindividuale, atunci natura
acelorindivizi va trebui schimbatdsau ei vor continua se infestezeintresul.
NaturapAcatului /o1
Dificultatea
discutiriipacatului
Pe cat este de importanti doctrina desprc pdcat, pc atat cste cie grcu cle
-
discutatacestsubiectin zilele noastre.Aceastadin mai multe motive. Unul clintre
ele este ci picatul, asemenea mortii, nu estc un subiect prea plicut sau prea
ahigetor. EI ne deprimi. Nu nc place si ne gAndim la noi ca la nigie persoane rele.
Totugi, doctrina ciespre picat ne invali c"i tocnai aceasta sr.rntem prin natura
noastrd.Nu numai ci inclivizii reacfioneazh inrpotriva acestci invdteturi negativc,
dar pretutindeni in societateanoastri se pune accentul pe a avea o atitucline
mentald pozitivd. Se insisti doar pe acccntrrareaidciloi si .r considcrentelor
P o z i t i v c I. ' o s i b i l i t a { i l co m u l r r i , n t o n i t n t e l cs t r , i l L t c i t r , . rdrien i . t , , r i a r A s L .ur n . t ! t n ( , ,
realizirile rcmarcabile ale omenirii, ele sunt celc care ncriti atentie. A vorbi
despreom ca despre un picitos estc aproapc ca gi c6nd ai rosti cu voce tare ccva
profanator san obscen la o intAlnire foarte sobri, respeciabili
$i foartc
pretenfioasd,sau chiar in bisericd. Estc interzis. Aceasti atitudine eencrald
aproapeci este un nou tip de legalism a cirui intcrclicfic majori cstc:
,,S.rnrL
r o s t e f tni i n li c n c t a t i v . l
Un alt motiv pcntru carc este dificil si se discute p.icatul este ci pentru mr.rl!i
oameni acesta este un concept striin. Dup,i cum am vizut, nu nurnai ci
problemele societAtii sunf puse rnai degrabi pc seama unui mccliu nesinitos
decAtpe seana unor oameni p;citogi, dar existi gi o pierdere corespunzitoare a
sentimentuh.ti dc I'ino\ritie. Nc gindim aici la fapiul ci in anumitc cercuri
sentimentul unei vinovd{ii obicctive a devenit relativ neobignuit. in parte
1.rin
influenla freudismr-rlui, r'inovitia estc inleleasi ca un sentimcnt irational pe carc
nu trebuie si il ai. Fird un punct de refefinti teist ii transccndent nu cxist.i nirneni
in fafa cdruia si trcbr.riasci sd dai socoteali sau si rispunzi in afard de tinc insufi
gi de celelalte fiingc umanc. Astfcl, clacd niminui nu I se intanpli nici un rau in
urma actiunilor noastre, nu existi nici un notiv sA ne sintinr vinovati.:
In ph.rs,mr.rlli oameni nu sunt in starc si infeleagd conceptul clc pdcat. Idcea de
pdcatca fottit intedoard, ca Fi conditie inerent.l, ca putere cire contioleazi, este in
mare parte necunoscuti. In zilele noastre oamenii gAndesc mai mult in termcnii
unor pdcatc,adici a unor acte individualc gregitc.iacatclc suni ccva extcrior
Qi
concret;ele pot fi separate din punct de veclerelogic de pcrsoani. pe aceasti baz6,
daci cincva nu a ficut nimic rdu (inlelegAndu-se prin accasta in gcneral un act
exterior),el se considcrd pe sine bun; nu sc gindegfc nicidccunr la picat.
Metodede studierea pacatului
Sr.rbiectul
p.icatului poate fi abordat Qistudiat in cAtevamoduri. Un prim mod
cste abordarea empiricd sau indr.rctivi. Fie ci pot fi observatc acliunile fii.lelor
umane cortemporanc, fie ci pot fi examinate faptcle personajelor biblice, iar apoi
se trag cateva concluzii in legiturd cu comportamentul acestora cu natura
Si
1. ItobertH. Schuller,
Scf Eslcc,,jTrr N-cir,
Rclor-,,rrtior,
Waco,Tex.,\&rrcl,1982.
2. Cu privircla pierdcrcasentimentului de vinovilievczi,dc cx.,Karl Mcnnintc, Wrdi|i,u
Bccorrrc
o/Sirr?,
NcrvYork,Hawihorn.lgZ3.
492
pdcatului.ln acestcazcaractedsticilegeneraleale picatului sunt dedusedintr-un
anumit numer de exemplespecifice.
O a doua abordareeite metodaparadigmei.Am putea alegeun anumit tip de
pecat (sau un termen pentru pecat)gi am putea si il considerim modelul noltru
penhu ceeace estepdcatul. Vom analiza apoi alte tipuri de pdcat (sau termeni
pentru pecat) in raport cu acestmodel de bazi, considerAndu-ledrept variante
sau eluciddri ale paradigmeinoastre.
Un al heilea mod de abordare incepe cu inregistrarea intregii terminologii
biblice pentru picat. Vor iegi la ivealh o sumedeniede concepte.Acesteconcepte
vor fi apoi examinatepentru a se descoperielementulesenliil al pdcatului. Acest
factor de bazd poate fi apoi folosit ca punct focal atunci cand vom incerca sd
studiem gi sdintelegemnatura unor cazuri specificede picat. in generalacestava
fi modul de abordare folosit in acestcaDitol.
Termenipentrupecat
Termenicare accentueazacauzelepacafului
Biblia folosegtemulli termeni pentru picat. Unii dintre acegtiase concentreazd

asupracauzelorpdcatului,altii asupranaturii lui, iar allii asupraconsecinlelorlui.
Degiesteposibil ca acestecategoriisi nu fie intotdeaunadelimitatecu strictete,ne
vom folosi de ele in incercarea de a aduce o oatecare ordine gi sistematizare in
studiul nostru privitor la terminologia biblicd. Vom incepe cu acei termeni care
accentueazd cauzelepdcatului,factorii preponderenlicaredau nagtereIa pecat.
l.Ignomnta
Unul dintre cuvintele din Noul Testamentcare accentueazduna dintre cauzele
pxcatului este(i.yvoLq.El esteo combinatiedintre un verb grecesccu sensulde ,,a
cunoagte/(1uur,roro, de la pdco)gi afixul negaiiv alfa, gi esteimudit cu termenul
agnostk.llJf.lpretxfi,
cu alte cuvinte ce au acelagisens,el estefolosit in Septuaginta
pentru a traduceverbelenJp $hagah)gi llQ (shagng), careinseamnd,,a gregi,,.El
provine de la dpo(or (,,a fi ignorant"). Este folosit adeseoriir:r situatii in care
inseamni ignoranli inocente(Rom.1:13;2 Cor.6:9;Ga1.1:22). Unele lucruri ficute
din ignoranld erau dupi cAtese pare nevinovate in ochii lui Dumnezeu, sau cel
pulin El le trecea cu vederea, astfel cd de pe urma lor nu rezultau consecinte
serioase(Fapte17:30).Totugi,in alte cazuri lucrurile fdcutedin ignoranldpar a fi
culpabile. Efeseni4:18 spune despre neamuri: ,,av6nd mintea intunecatA,fiind
strdini de viata lui Dumnezeu din pricina negtiintei in care se afld in urma
inpietridi inimii lor." in doui pasaie,FapteleApostolilor 3:129i l petru 1:14,este
sub semnul intebirii daci ignorantaesteculpabili sau inocente.in orice caz,in
primul pasaj apelul imediat aI lui Petru cdtre ascultdtorii sei ca aceStiasd se
poceiascdpare sdsugerezeexistenlaresponsabilitifii.Singurul cazde dlvdrpc este
in Evrei 9:7.Aici scriitorul se referd la intrarea anuali a marelui preot in Sfinta
Sfintelor cu scopul de a oferi jertfa pentru ,,sineinsugi 9i pentru pdcateledin
negtiinli ale norodului". S-arpdreace acesteerori saupecatedin negtiinteerau de
Natun picatului 493
o asemeneanature incdt poporul era pasibil de pedeapsipentru ele.Seprea poate

agadarca aici sd se faci referire Ia o ignorante delberatd - poporul ar fi putut
cunoagtecaleadreapti caretrebuia urmatd, dar a alessi nu o cunoasci.
2. Gregenln
ReferirileIa pdcat ca eroare,adicetendinla umand de a o apucape cdi gregite,
de a facegregeli,sunt mult mai multe. Termeniiprincipali din VechiulTestament
suntnlq (sftngdft) Si rlu/ (sftngag)
impreund cu acelecuvinte carederivd din ei sau
sunt inrudite cu ei. Termenul nJQ este folosit atAt in sens literal, cet 9i in sens
figurai. In sensliteral el este utilizat in cazul in care se vorbegtede oile care se
rdtdcesc de turme (Ezec.34:6)9i pentru persoaneleaflatesub efectulbeuturii care
sepoticnescai se clatind (Is. 28:7).Degi substantivulinrudit nlQtt (tnishgeh)este
folositin Geneza43:12pentru a descrieo gregealdaccidentald,verbul se referi in
generalla o devierein conduita.Contextularatecd persoanacarecomite gregeala
esterAspunzdtoarede actiunea ei. Un exemplu extrem de clar se gdseqtein
1 Samuel26:21. Saul cdutasd il omoarepe David, dar David i-a crulat viala. Saul
spune:,,Am pecetuit; intoarce-te,fiul meu David, cici nu-fi voi mai face rdu
fiindcdin ziua aceastaviala mea a fost scumpdinainteata. Am lucrat ca un nebun
gi am fdcut o mare gregealS."
Verbulll9 9i substantivulinrudit iltlt, (sft,gagalr)
aparin primul rAnd in pasaje
dtuale.Dintre cazurileneritualeGeneza6:3paresdsereferela sldbiciuneaomului
gi la tendintalui de a gregi.Domnul spune:,,spiritul Meu nu va rdmine pururea
in om, cdcigi omul nu estedecatcarnepdcetoase:totupi zilele lui vor fi de o sutd
douizeci de ani." in alte doud cazuri, Psalmul 119:679i Eclesiastul10;5,gregeala
paresi fie culpabili. in cel de-aldoileapasajcitim; ,,Esteun reu pe carel-am v6zut
subsoare;ca o gregealdcarevine de la cel ce cArmuieFte."S-arputea ca Iov 12:16
sd se refere tot la gregealaculpabild. In multe cazuri pasajelerituale vorbesc
despredescoperireafaptului ce o lege din partea Domnului a fost incilcatd fdrd
voie,dh ignoranli sau printr-o eroarede judecaii (de ex., Lev.4:2-3,22-24,27-28;
Num. 15:22-29). In Leviticul22:14esteprezentatcazulin carecinevaminancd din
gregealdhrana care trebuia consurnuiddoar de preoti. Degi s-a intAmplat din
gregeald, faptul cd se percepeao micd amenddesteun indiciu ci parteavinovate
ar fi trebuit sd fie mai atentd.Acest principiu al responsabilitdliipentru gregelile
proprii aparegi in alte locuri.
Un termen mai comun decAt nlt! sau tlq este i'tyD (tdhr). El apare de
aproximativcincizecide ori in VechiulTestament.SemnificaJialui de bazdeste,,a
ritici saua umbla de colo pdnd colo". Asemeneatermenului n}f, npfr estefolosit
pentru descriereacuiva care este beat (Is. 28:7).3Este de asemeneafolosit in
legdturdcu stareade perplexitate(1s.214).lsaia vorbegtedespre pdcitogii care
rdtdcescin spir'tt (29:24).Termenul se referd mai degrabd la rdtecire deliberatd
decdtaccidentali.
in Noul Testamenttermenul care denotd cel mai des picatul ca gregeali este
ri.ov(,il.lcr,
forma pasivd a lui nl,ouric,t.
Acest termen arati mai rnult cauzadin care
cinevao apucdpe cdi greFite,gi anume amdgirea.Cu toate acestea,a o apucape
_ 3, Charles,RyderSmith, flre BibleDoctrincof Sin a1ldof the Wallsof God.lrith Sir,rers,Londra,
Epwofth,1953,p.20.
494
cdi gregitein urma unei amdgiri esteadeseorio gregealiczrilabllri,dupd cum indicd

unele atenliondri ca ,,Bdga!ide seami sd nu vi ingelecineva,,gi ,,Nu vi ingetati,,
(Marcu 13:5-6;1 Cor. 6:9; Gal. 6:7; 2 Tes.2:9-12;I loan 3:.7;2 Ioan
D. C;i dre
catzeazeacesteabateride la drumul drept pot fi spiritele rele (1 Tim. 4:1; 1 Ioan
4:6;Apoc. 72:9;20:3),alti oameni (Efes.4:14;2 Tim. 3:13)sau chiar persoanacare
gregegte(1 Ioan 1:8).Indiferent de motive, ceicarecadin gregealdgtiu sauar trebui
se Sdece sunt dugi pe cii gregite.Isus i-a comparatpe pdcdtogicu oile retecite
(Luca 15:1-7)gi a remarcatde asemeneaci gregealasiducheilor era ce ei nu cu-
nogteaunici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu (Marcu 12:24-22).pdcatul
impotriva naturii estenumit retdcire ir:rRomani 1:22,iar in Tit 3:3 pavel ii descrie
pe cei care duc o viala fird Cristos drept,,firi minte, neascultetori,rdticigi,,.in
Evrei sespunedesprepoporul careumblasein pustie cd ,,serdtlcescin inima lor,,
(3:10).Marele preot trata cu blandetepdcatelecelornegtiutori rdtecili, deoarece
Si
gi el era supus unor slibiciuni asem;natoare;cu toate acestea,era necesarsa se
oferejertfe pentru acelepicate (5:2-3).
Din cele de mai sus reieseci atat Vechiul,cAt 9i Noul Testamentconsiderace
diversegregelisunt pXcate,degi existauanumite gregeliinocentesau actecom$e
din ignorantd,pentru carenu se stabileanici o pedeapsd(sau se percepeadoar o
micd amendd).O dovade a acestuifapt esteexistenlacetililor de sceparepentru
ceicareau ucis pe cinevafird voie (N lum.35:9-I5,22-28; Ios.20).Desigur,aciecum
esteomorul prin imprudenld intrd mai mult in sfera accidentelordecAtin cea a
unei ignorante deliberate.in majoritateacazurilor insi, ceeace Biblia numegte
gregeli/ nu ar trebui sd aibd loc: persoana ar trebui sd gtie mai bine,
9i este
responsabilisd se informezein mod corespunzitor.in timp ce acestepdcatesunt
mai putin grave decat acel gen de picat in cadrul caruia rdul estefdcut in mod
deliberat gi din cauza rlzvritirii, individul este totugi responsabil pentru
comiterealor gi din acestmotiv le esteatagatipedeapsa.
3. Neatenlin
O altd denumire scripturalA a pdcatului este neatenlia. in greaca clasicd
termenul ncpurorjare semnificaliad.e,,a auzi gregit sau incorect,,.a
in mai multe
pasajedin Noul Testamentel se referd Ia neascultareca rezultat al neatentiei
(Rom.5:19;2Cor. 10:6).Cel mai clar text ir:racestsensseafl6 in Evrei 2:2-3:,,Cici,
daci CuvAntul vestit prin ingeri s-a dovedit nezguduit gi dacd orice abateregi
orice neascultare[ncpcrori]gi-a primit o dreapterAsplatire,cum vom scdpanoi,
daci stdm nepdsdtorifala de o mentuire agade mare?,,in mod similar, verbul
ncpororior
inseamni,,a nu lua in seami" (Matei 18:17)sau,,a auzi fdre a line
seama"(Marcu 5:36).Astfel, acestgen de pdcat irseamnd fie a auzi gi a nu
line
seamacAndvorbegteDumnezeu,fie a nu ascultadin cauzafaptului cdnu s-aauzit
ceeace trebuia.
Termenicare accentueazecaracterulpAcatului
in sectiuneaprecedenteam examinat anumiti termeni care accentueazdmai

4. G. Abbott-Smith,A Min al GrcekLexicotlof fhe NaloTcst\tnent,Edinburgh,
T. and T. Clark,1932
p.347.
Naturapicatului 495
degrabicauzelepdcatului,factorii carene predispunla pdcat,decetcaracterulsau

naturapicatului, cu toate ce acestitermeni conlin gi anumite aspectelegate de
caracterulsau natura pdcatr-rlui.in multe cazuri,picatele pe careie-am examinat
au consecinterelativ rninore.Ajungem acum la un mdnunchide picate careau un
caracteratat de seriosincat nu prea are importanle din ce cauzi au loc sau ce il
determini pe individ si le comitd.Natura faptei esteproblemacruciald.
1.Rntnrea
tintai
Probabil cel mai comun dintre aceste concepte care accentueazenatura
pdcatuluiesteideea de ratare a lintei. Ea esteexprimateprin verbul ebraic Nlfl,l
(chata')gi prin verbul grecescripaprriur,.r.
Verbul ebraic$i cuvintele inrudite cu el
aparde aproximativ gasesute de ori, acegtitermeni fiind traduqi in Septuaginta
prin treizecigi doue de cuvinte grecegtidiferite, ceamai comundtraduceredlntre
elefiind de departetipapicivo9i cuvinteleinrudite cu acesta.s
O folosire literald a lui NUI poate fi gdsitdin ]udecdtori 20:16.$apte sute cle
tragetori cu pragtia, toti stangaci (sau ambidextd) din seminfia lui Beniamin,
,,puteausdocheascdun fir de pir gi nu dddeaugre6".O altd intrebuinlareliterale
estein Proverbe19:2:,,cinealeargi neghiobegteinainte gregegte calea,,(trad. aut.).
Totugi,asemeneaintrebuintiri lterale sunt rare.
Expresia,,ratarealintei" ne sugereazdde obiceici ar fi vorba mai degrabdde
o gregeald,decAt de un pecat deliberat, ficut in mod conqtient.Dar ln Biblie
termenulNp[ sugereazenu numai o nereugitd,ci gi deciziade a nu reugi.6
,,Ratareatintei" este o gregealevoluntari gi culpabili. Ryder Smith a spus
rdspicatacestlucru: ,,Sutelede cazuri in care este folositd conotalia rrornlri a
cuvantuluiarati cd omul rdu (nu nimeregtetinta corectecleonrece a nlesuna rea>
gi ci el <seretece$tede la calea ceabund t'iindci o unnenzdrleliberatpe canrca -
adici nu se pune problema unei gregeli inocente sau a ideii negative de
(nereugite>." 7
Cuvantul Np[ este folosit atat cu referire la gregelileindreptate de cineva
impotriva oamenilor,cdt gi cr-rprivire la cele orientateirnpotriva lui Dumnezeu,
degiaceastda doua nuantd estemult mai comuni dec6tprima. in pasajelerituale
existdcatevacazuri in careforma substantivaldpare sd se referela un pdcat fdri
voie.ln acestetexte cuvantul se gdsegteadeseoiiin combina{iecu substantivul
njJU/(,,ftuevoie", adicddin ignoranli) estetradus prin,,pecat,,sau ,,jertf6pentru
pdcat" (de ex., Lev 4-5). Aceste doud concepte,cel al pdcatului comis gi cel al
jertfei pentru pdcat,par a fi unite in ideeade ,,purtarea pdcatului,,careseg6segte,
de exemplu,in Leviticul 24:15gi Isaia 53:12.AcestIucru estein ton cu obJervalia
pe careo faceGerhardvon Rad cd ,,in ebraicdactul gi consecinlelerelecaredecurg
din el gi cu care Israel <seva intAlli" sau care se vor rdsfrAngeasupra lui, sunl
una",8Ideeaestece pecatul esteo povard greacaretrebuiepurtatd.
Cdndajungemla Noul Testament,termenul cel mai comun gi cel mai apropiat
de termenulnllll, este&pqprdyogi cele doui forme substantivaleale sale,drpcpric
5. Smith,Doctrineof Sin,p.69.
b. Ibid., p. 16.
7. Ibid., p. 17.
8. Gerhardvon Rad, Old Test.tment
Thcolog!
, New York, Harper and R ow, 1962,vol. 7, p . 266.
496
gi tlpciprlpa.Aceastaconcluziese bazeazepe doud considerente.primul
esteca.
a9a cum am aretat anterior, tipcprriuoeste cuv6ntul cel mai frecvent
folosit in
septuagintapentru a echivaratermenul Npr,r.Cel de-al doilea
considerentesteca
semnificaJiade bazi a celordoud cuvinte esieaceeagi. Verbultilraprrivra a insemnat
-niJial -a rata, a rata tinta, a pierde, a nu lua parte la ceva, a ii gregit,,.e
Substantivul ripcpric denotd aci;l in sine, egec.rltn .ealizuiea
unur scop, iar
(ipriprlpadenoti rezultatul acestuiact.
Aceasti familie de cuvinte este ceamai importantd dintre toti termenii
Noului
Testament pentru pacat. Termenii din aceaiti grupare s,rr,i
fotosigi mult mai
ffecvent (exrstaaproapetrei sute de locuri in careapar) dec6t
oricarealt termen.
Ca gi in Septuaginta, semnificalia pe care o ar.,in No.li Testament
este aceeade
ratarea tintei din cauzaadoptarii unei
tinte gregite.Accentulestepus mai degrabd
pe.ceeace se intAmpltrde fapt decat pe motivagiape care o
are cel care rateazd
Fnra.
Ac,estpecat este indreptat intotdeauna impotriva lui Dumnezeu,
deoarece
consti ratarea lintei pe care a fixat-o EL din neimplinirea standardului
_din Siu.
Aceastatlntd care nu este atinsi este dragosteaperfectd fafi
de Dumnezeu gi
ascultareaperfecti de El. Noi ratim acelstd ginta pdcniuim
9i impotriva lui
Dumnezeu cdnd, de exemplu, nu reugim sd ne iubim fratele,
cici iubirea
aprgap.ell| decurge inevitabil dintr-o dragoste veritabild fag6
de Dumnezeu. in
pacatul indreptar impotrivi propriului hup este o necinstire
lod ,tr1nill.: a
rempnuul tul uumnezeu (1 Cor.3:16_12)9i, din acestmotiv un pdcai indreptat
impotriva lui Dumnezeu.
Inainte de a incheia scurta noastri discufie despre ratarea
tintei, hebuie ficute
catevaobservatiisuplimentare.O primi observafieestecd idela
de vrnovafleeste
reSatadllect de gregirea lintei. Comportamentul este culpabil
indiferent de
antecedentele careau putut duce.laactul pdcdtuirij.Faptul ci iermenul Np! apare
adeseoriin mdrturisiri ne aratece pdcdtoiul igi dd seamade responsabilitatea
Sa.
O a doua observafieesteasociereateleologicda conceptului.Exisia gnta
o sau un
obiectiv pe care nu reugegti sd il atingi. iriciudu faptului ce ,r.,iiafi.ma
ce acesta
esteun mod de gandiregrecesc,el aparein ambeleTestamente.
Mai mult, hebuie si observdm cd in intervalul dintre perioada Vechiului
Testament 9i cea a Noului Testament a existat o dezvoltare gi
o purilicare a
conceptuhri.Limba greaci nu are numai substantivul,lroprlc, care
denotd actul
propriu-zis al pdcdtuirii, ci Si substantivuldpriprrlpc, rezuliatul final al pdcatului.
Nu existe o distinctie similare in ebraice;proLaiil ca acestlucru
indici fenomenul
a f9;J reliefat anterior, 9i anume id actul gi rezultatul erau
5are considerate
rnseparabtle,ba chiar identice.
2. Lipsadenlaaie
Picatul este definit in Noul Testament ca lipsd de evlavie.
9i Un termen
":,;.:"lguI tioepioimpreuni cu forma lui slbstanrivah do€pcLo forma
llp.,t,Tj
tul acqectlvalA Si
do(pr|g.
El esteopusul lui oiBr,r,
careirseamnd ,,a se irchinat, sau ,,a
venera,a adora" gi se gdsegtetrtotdeauna la diatezamedie in
Noul Testament.
9. Walther Gunther, ,,St\', ,inThe Neu Inteftlational Dictionaty of Nau
Tcstatnalt,l.heotw, ed. Colin
Brown, Grand Rapids, Zn^de-.ta, 7978,vol, g, p, 577.
Naturapicatului
4g7
TermenuldocB(oeste opusul olo€p€ogi a cuvintelor inrudite cu
el, care sr-utt
trecvente.mai alesin epistolelepastorale.VerbuleiocB(co gi cuvinteleinrudite cu el,
Impreuni cu termenul0eoo<Brjg sunt folositein legdturecu pietateacredinciosului.
Astfelgrupul de cuvinte format in
iurul lui doeB(rinu insea'mndatdtnelegiuire,cAt
t^tL:i_l. se gdsescmai alesin Romani,2petru si lucta.,,tmpiety,,
altrtermeniT::*"ti,.Ele $i
inruditi sunt probabilceamai buni traducerein limba enelez;
Cuvinteled6r.rio.douriogi ci6r"<oq denota9i ete lipsi a" "" f"ri"."E f""i"Oi.,
,
aosenla dreptatlt.In greacdclasicari6rricnu estedefinitpreaclar gi prin
urmare
imbraci-diferite nuanfe.loAdjectivul ci6!Koq poate insemna,,gregit,ne^folositor, de
o naturi rea". Cuvintele din aceastafamilie apa^radeseainir_un
contextjuridic,
und" indicd.neghjareaobligatiilor fatrdde zei. in Septuaginta
ele sunt folosite
pentru a haduce diverse cuvinte ebraice;ci6Lr€o estefolosii pentru nu mai pulin
de doudzecigi patru de cuvinte. Forma substantivali se gisigte cel
mai frecvent
Ia singular,fapt carea fost luat de unii ca un indiciu ci a"exisiat
dela o trecerecle
Ia ideeade picate individuale la ideeamai cuprinzitoare d.epdcat.
opusul este d6rria, u ."p."r".,tut initial dreptatea
.,---*l::t
racura 9*.p*.,".
crernstanta .cdruia
de;udecati.rr Astfel, in Noul Testamentri6uriqestenedrlptate
sau, intr-un sens mai larg, orice comportament nelegiuit. Este
esuareain a
standardutuidreptatii.in 1 Corinteni6:9pa"velintreab;:
::frp,,-d: ,.Nu griii c;
cetnedrepfi[ri6rrorlnuvor moFteniimpirifia lui Dumnezeu?,,$i in Coloseni3:25
el spune: ,,c;cr cine umbla cu strambdtate
[ri6ur6u],i9i va primi plata dr-rpi
strambitatea[rt6irnoe]pe care a ficut-o; nu ie are i.,,,"d"."'fu1u
9i omului.,, Din
acestetexteSialtelede acestgen noi tragernconcluziacd in Noul
Testamento6Lrla
estecomportamentulcontrar standarduluidreptd{ii. Degi acel
standardnu poate
fi identificatin mod concretcu Legea,estelimpede cd d6Lriceste
categoricun act
al pdcitogeniei.
termen in plus in aceastegrupare este substantivul duopicimpreund
..Un cu
adjectivulduopoq gi adverbul riv6poq.Acestecuvinte nu sunt prea comunein Noul
Testament. Ele sunt evident,intr-un fel sau altul, opusul lui'u,trroe n*tta
aici doud sensuri de bazd. pavel folosegteadjectivul adverbuii,,fegu,,).
9i cu referire la
unelepersoanecare nu alr avut Legeaiudaici, adici ia neamuri (Ilom.
2:12; 1
Cor 9:21),9i Pêtrufolosegteadjectiiul probabil intr-un rnoa
,iîtu. in Faptele
Apostolilor2:23.Mai frecventinsd, acesti cuvinte se referi la
cilcdtorii de lege in
general,atatiudei, cat gi dintre neamuri.petru spunedespre
Lot cd ,,igichinuia in
sufletul.lui neprihhnit [drept] dtn piicina celJr ce vedea gi auzea
::1l",rit"l" ciin
raptere lor nelegiuite"(2 petru 2:g;vezi de asemenea2 Tes.2:g;1
Tim. 1:9).
d"U] "" iuctaicd,posedautotugi o tege ctivrnape care o
*:I1"
!:lcalcaurn moctconstant. 1uu1u^t"g:a
Cuvantul dvopionu sereferdniciodaidla incelc;realegii
.:l..jt-t^"-t-"a:t "l reglementirilor mozaice,ci intotdeaunala
il o incdlcarea lelii
ii .ensul larg al cuvAntului.Singurelecazuri de intrebuintrarea i-ui
111YuT"Y""
::"*" .T,1t:"Fn:lrire sinoptice sunt in cele patru locuri din Matei (7:23;13:47;
zrtzoQtz+:!2).tn tlecaredintre ele Isus esteCel carefolose$te
termenul;in fiecare
cazseare in vedereun anumit domeniu al legii universale,
cunoscutfiecdruia,gi
de fiecaredate contextul face aluzie la judeJatacare va avea
loc cu ocaziacelei
fA rUia"p.SZ:.
11. Smith,Do.t/r,c o/Slr, D. 1,13.
498
de-a doua veniri a lui Cristos. Existd multe alte pasaieir:rNoul Testamentcare
vorbescdespreviolarea legii lui Dumnezeuin sensuliarg al cuvdntului gi aceste
pasaieapar in contextecarevorbescdesprea doua venire a lui Cristos gi despre
judecati (de ex.,2 Tes.2:1,-12;1Ioan 3:2,4).Ryder Smith rezumtr:,,Ori de cAteori
se folosegtetermenul anomiasunt prezenteconceptelede lege gi judecatd gi, in
cazurile specificegi mult mai numeroase,nu estevorba de Legeaiudaicd, ci de
orice ti de tot ce estecunoscutde tofi oameniica fiind porumcitde Dumnezeu.,,12
Estevrednrr de remarcatfaptul ci atunci cdnd Pavelsereferi la o violare a Legii
iudaice,el folosegteun alt cuvant, gi anume napuvop€ca (Fapte23:3).
J. tncnlcnrea IcQlt
Currant.rlebriic 1)\ ('nuar)apare de aproximativ gasesute de ori in Vechiul

Testament.El inseamnehteral ,,atuecepeste" sau ,,atrecepe lAngi,, 9i estefolosit
aproapede fiecaredatd i:r senslteral. Existetotugi catevapasajein careel implici
ideeade incilcarea unei porunci saude treceredincolode lirnitacarea fost stabilita.
Lr Estera3:3 termenul estefolosit in legdture cu porunca unui inperat pemantesc.
Totugi in rnajoritatea cazurilor paralele, el este folosit cu refeiire la incdlcarea
poruncilor Dommrlui. Existe un exemplu concret in Numeri 14:4142. pooorul lui
Israel vrea si se suie in locul pe care il promiseseDomnul, dar Moise L spune:
,,Pentru ce ciJ.cafiporunca Domnului? Nu veli izbuti. Nu vd suifl, cdci Domnul nu
este in milocul vostru! Nu clutali si fiti bituti de vril'magii vo$tri.,, poporul lui
Israel nu trebuia sd incalce legdm6nhrl Donrnului (Deut. 17:2) sau porunca Lui
(Del't. 26:13).Alte exemplesunt Ieremia34:18;Danielg:11 Osea6:7;8:1.
9i
In timp ce in Septuaginta sunt folosite mai multe cuvinte grecegti pentru a
traduce termenul 'lfP, semnificatialui este cel mai bine redati de napoBciuro
9i
forma sa substantivaldncpdBoouq. Verbul apare in Matei 15:2-3.Fariseii 9i scribii
L-au intrebat pe Isus: ,,(Pentruce calcduceniciiTii datina bdtrAnilor?Cici nu-gi
spali mAinile c6nd mdnAncd.>Drept rdspuns,El le-a zis: ,,Dar voi de ce cdlcaii
porunca lui Dumnezeu tn folosul-datinei voastre?,),,Uneori acegtitermeni sL
referdla incdlcareaunei anumite porunci, de exemplu,in cazul lui Adam gi al Evei
care au mancat .din fructul interzis (Rom. 5:14; Tim. 2:14).13Ei implic[
-1
intotdeaunaideeaci a fost incilcatd o anumiti lege.in consecintepavel poaie se
spuni:,,Unde nu este o lege, acolo nu este nici cilcare de lege,, (Rom.4:15).
Referireaestein generalla Legeaiudaicd(Rom.2:23,25,27;G;l.3,i1g;Evr.Z,);
9:15).Chiar 9i in cazurileir caresesugereazdcd ar fi vorba de cevamai mult (Gal.
2:18;Iacov 2:9, 11), existi o referire directi la Legeaiudaici. Acest fapt este in
conformitate cu deosebireadintre riuopiogi napcuop€or pe care am remarcat-o
anterior.
4. Inechitatea
saulipsnde integritnte
- Pdcatulestecaracterizatgi ca inechitate.Termenulprincipal in acesrcaz esre
)1y ('azual)9i derivafii lui. Conceptulde bazdpare sI fie acelade devierede la un
traseudrept. Astfel, cuvintul poate contine ideea de nedreptate,de eguarein a
implini standardul dreputii sau de Iipsi de integritate.Ideeade nedreptateeste
12. Ibid., p. 145.
r3. Ibid.
Naturapicatului 499
evideniefurLeviticul 19:15:,,Si nu facetinedreptatela iudecatd:sd nu caugila fala

sdracului,gi se nu pirtinegii pe nimeni din cei mari, ci sd judeci pe aproapeletdu
dupe dreptaie." In Ezechiel18:24Dumnezeuvorbegtedespreomul drept carese
intoarcede^la aceadreptate care l-a caracterizat,contrazicendceeace pare a fi
naturasa: ,,Insddaci cel neprihdnit [drept] seabatede Ia neprihinirea [dreptatea]
lui gi sivArgegtenelegiuirea,daci se ia dupe toateuraciunile celui rd!r, s-ar plrtea
sdtriiasci el oare?".In primul caz,lipsa de integritatesevede in incapacitateade
a implini sau de a mentine Legeadreapti a lui Dumnezeu.in cel de-al doilea caz,
ea reiese din lipsa de consecvenfi a individului - existi o discrepanfi intre
comportamentulsau caracterulprezentgi cel trecut.
5. Rinrdtiren
ExistdcAtevacuvinte vetero-testamentare carezugrevescpdcatulca rizvrdtire,
o ideedestul de proeminenti in gAndireaevreiasci.Cel mai comun dintre ele este
\:tp! (pashn')impreund cu substantivul siu l)el (pesla').Verbul este adeseori
traduscu,,a incilca", dar semnificaliardddcinii este,,aserdzvreti,,.El estefolosit
uneori pentru a exprima rezvratirea impotriva unui impdrat omenesc(de ex.,
1 Imp. 12:19),insd cel mai frecvent denoti rezvrdtire impotriva lui Dumnezeu.
Unul dintre cele mai expresiveer.ernpJe pentru acestal doilea caz esteIsaia 1:2:
,,Am hrdnit 9i am crescutnigtecopii, dar ei s-aurisculat impotriva Mea.,,
Pdntre alte cuvinte ce transmit ideea de rizvretire se afld gi n)e funrah).
Tradusde obicei prin ,,a se tdzvratl", el denote ,,ostilitate".1lIsaia 1:20 afirmd:
,,...darde nu veti voi Sinu veli asculta,de sabieveti fi inghifili, cici gura Domnului
a vorbit". Un alt termen care descrie pdcatul ca rAzvretire este 1..'il]Qnnrud).
Dumnezeuii spunelui Ezechiel:,,Fiulomului, te trimit la copiii lui Israel,la aceste
(popoareinderdtnice,, care s-au rizvritit impotriva Mea; ei gi pdrintii lor au
pacdtuitimpotriva Mea, pAndin ziua de azi" (Ezec.2:3).Ar hebui se-lmentiondm
Sipe']:lp (snrnr).Acestcuvant transmiteideeade incepetanare,cat 9i de rizvratire
(Deut.21:18;Ps. 78:8).Este evident cd evreii au avut un vocabular vasr penrru
rdzvrdtire,dovadd ce aceastaera o practicdmult preaobignuitdprintre ei. Mai ales
profetii vorbeau deslugit impotriva acestui tip de comportament,deoarecepe
vremealor ispita de a abandonaLegeaDomnului devenisefoarte mare.
Noul Testamentcaracterizeazegi el picatul ca o stare de rizvrdtire 9i de
neascultare. Cei mai comuni termeni sunt substantivuldnci€<La, verbul inrudit
rincu€io gi adjectivulinrudit rineLOiq. in ansamblu,acegtitermeni apar de doudzeci
gi noud de ori. In doud cazuri, Romani 1:30 9i 2 Timotei 3:2, ei se referi la
neascultarea fafd de pdrinfi, in schimbin restul cazurilor se referi la neascultarea
faJi de Dumnezeu.Evreii de pe vremea lui Moise nu au reugit si intre in Jara
promisedin cauzaneascultdrii lor (Evr.3:18;4:6).Ioan Botezetorul a fosttrimis sd
ii intoarcdla inlelepciune pe iudeii neascultitori din vremea L-ri(Luca 1:17).Se
spunede asemeneadesprepopoareledin vechimecd au fost neascultitoare(Evr.
11:31;1 Pet.3:20),cum au fost gi neamurilede pe vremeaNoului Testament(Rom.
1;30).Neamurile puteau fi traseh respunderedeoarecedupd cAtese pare aveau
Legealui Dumnezeu inscrisd in inimile lor. Pavel folosegiechiar expresia ,,fiii
14. Ibjd., p. 20.
500
neascultdrii" ir.r Efeseni 2:2 gi 5:6 9i probabil gi in Coloseni 3:6 (in funcfie de
interpretareatextuali). Nu numai credinciogiisunt neascultitori,ci in numeroase
pasaiese face referire gi la neascultareacelor din afari (de ex., Ioan 3:36;Fapte
74:2; L9::9; 1 Petru 2:8; 3:1; 4:17\. Respingerea Evangheliei este numite
,,neascultare",deoarecesepresupunecd cei careacceptAEvangheliavor asculta.
Alti doi termenineo-testamentari cehansmit intr-un mod mai concretideeade
rdzvretiresunt dQioqpl 9i dnooroic.Cel dintdi estefolosit in 1 Timotei 4:1 si Evrei
3:12in legdturi cu cregtinii care cad de la credinte.ln 2 Tesaloniceni2;i pavel
vorbegtedespreo apostaziefinald, iar in FapteleApostolilor fralii de la Ierusalim
il-informeazi cd se spune despreel cd i-a invdlat pe iudei sd se lepedede Moise
(de invdlSturile lui). Verbulnr.rpciuco9i cuvintelederivatedin el caresunt frecvent
folosite in Septuaginta (mai ales sub forma napcrlrpaivor)pentru a traduce
termenii ebraici pentru rdzvretire,sunt folosili de obicej in Noul Testamentrnai
degrabd pentru provocdri adresate oamenilor, decdt lui Dumnezeu. Singura
excepliemaiori se afld in Evrei 3:8-16.
Sd rezumdm: Despre toate persoanelese presupuneci se afld in contact cu
adevdrul lui Durnnezeu.Aceastainclude pdnd 9i neamurile,carenu au revelaJia
specialda lui Dumnezeu. Refuzul de a credemesaiul,mai ales c6nd acestaeste
prezentat intr-un mod deschisgi special,constituie neascultaresau rezvrdtire.
Oricine nu ascultdde un impdrat esteconsideratdugman.rsLa fel gi cei mulli care
nu ascultdde CuvAntul lui Dumnezeu.
6. Trdlnren
Stranslegat de conceptulde pdcatca rezvretireesteideeade pdcatca abuz de
hcredere sau trddare.Cel mai comun termen ebraic in leedturj cu aceastdidee
este )yQ Qnn'nl), care in maioritatea cazurilor denottr tidare impotriva lui
Dumnezeu. Termenul este folosit in Numeri 5:12, 27 oentru a indica
necredinciogiaunei femei fali de solul ei. DesprepAcatullui Aian, constdnddin
faptul cd a luat din lucrurile date sprenirnicire,sevorbegteca despreo ,,incdlcare
a credintei" (Ios.7:1,;22:20).lJnexemplu excelentpentru folosirei acesturtermen
cu sensulde trddareimpotriva lui Du-tr"r".,." g;'r"gtein Leviticul 26:40:,,igivor
mdrturisi fdrddelegilelor gi fdrddelegilepdrinlilor lor, triddrile pe care le-au
sivArEitfagi de Mine ..." (trad.aut.)in Ezechiel 14:13si l5:g Dumneleuafirmdcd
orice care va actiona din lipsd de loialitate fagj ae Et va ajunge pustie qi
_Jara
neroditoare. Un alt cuvant ebraic folosit ocazional cu referire ia irddarea
impotriva lui Dumnezeueste'tU @ngad) (Ps. 78:57; Ier. 3:10;Mal. 2:11).
$i in Noul Testamentexistelocuri in carese vorbegtedesprep6catca trddare.
Printre cuvintelefolositein Septuagintapentru a traduce)pi se afld ropcninro gi
ropdrropo,ambele insemnAnd,,a cddea".Unicul caz in care cuvAntul ncpollnror
apare in Noul Testament este in Evrei 6;6, unde se face referire la intoarcerea
deliberati a unui om de la celela carea fost expus 9i fdcut pirtag. in legiturd cu
celedouizpci gi una de aparilii ale lui rcpdnrc,:pa Ryder Smith spune cd ,,seprea
poate ca in Noul Testament,ca gi in LXX, si nu se fi pierdut niciodati pe deplin
ideeade dezertarea trAddtorului".r6
15. Ibid.
16. Ibid., p. 149.
Natura picatului 501
in ambele Testamenteexiste o concentrare asupra legdturii sau legdmAntului

dintre Dumnezeu gi poporul Sdu. Oamenii din cadrul legdmdntului se bucurd de
o relafie speciald cu Dumnezeu sau cel pulin li s-a adus la cunogtintd lucrurile lui
Dumnezeu. Dumnezeu le-a incredinlat un dar exceplional. ingelarea acestei
increderi sau infidelitatea este in mod corespunzdtor etichetate dreDt tredare. Ea
estedeosebitde reprobabilddin cauzaa ceeace a fost violat.
7. Strhmbdtatm
Semnificafia de bazd a cuvAntuIui ir}U ('awnh) este,,a strAmba sau a rdsuci,,.
El inseamndgi,,a fi shambat sau incovoiat".17 Aceasti semnificagieliterali poate
fi gisiti in Isaia 21:3 (,,Sunt incovoiat gi nu pot si aud, tremurul mi impiedici s6
vdd") 9i in Isaia 24:1 (,,Iatd, Domnul degartetara gi o pustiegte,ii deformeazi fala
Si risipegte locuitorii"- trad. aut.). In Proverbe 12:8 ideea este transferate din
domeniul fizic in cel mental; de la un trup incovoiat (ca ln Isaia 21:3) la o inimi
deformati: ,,Un om este pretuit dupi misura priceperii lui, dar cel cu inima
stricatd este disprefuit". Formele substantivale derivate din i1l! vorbesc despre
distrugereacetdlilor (Ps.79:1;Is. 17:'1,;(er.26:78;Mica 1:6;3:12)9i desprealterarea
capacitifli de a judeca: ,,Domnul a rispAndit in mijlocul lui un duh de ameleald
ca se face pe egipteni se se clatine il toate faptele lor, cum se clatind un om beat 9i
varsd" (Is. 19:14).
Semnificagiade bazd este prezentx in sens metaforic atunci cand illp sau un
cuvant inrudit se folosegtepentru a indica picatul. Termenul implicd adeseori gi
sugerareapedepsei. Cairl de exemplu, spune: ,,Pedeapsamea e prea mare ca s-o
pot suferi" (Gen. 4:13). Vedem din nou o legiture strAnsd intre pdcat gi
consecintele 1ui. in mod simitar, ;'ll{ 9i termenii derivali din el sugereazi
ocazional vina sau inechitatea. Acest accent se vede clar in Osea5:5 (,,... Israel gi
Efraim vor cddeaprin nelegiuirea lor, 9i Iuda va cddea9i el cu ei,,) 9i 14:1(,,ai cdz;ut
prin nelegiuirea ta"). Aici apare conceptul de pdcat care nu se constituie doar in
unele acte izolate, ci este o schimbare efectivd a sterii sau a caracterului
pdcetosului. Cel care pecituiegte devine, ca sd zicem aga, deformat sau
distorsionat. Adevdrata natura cu care gi dupi care a fost creat omul (chipul 9i
asemdnarealui Dumnezeu) este deteriorate. Acest lucru este atat rezultat, cat si
cauztra picatului.
8. Urhciunea
Caracterizarea picatului ca urAciune pare sd se refere in mod special la
atitudinea lui Dumnezeu fald de picat 9i fali de efectele pe care le are pecatul
asupraLui. ,,UrAciune" estetraducerea romAneasci ceamai comund pentru fly'U
(shiqquts)gi fl]D1n Qo'ebnh).Acegtitermeni descriu acte extrem de condamnate de
Dumnezeu, cum este idolatria (Deut. 7:25-26), homosexualitatea (Lev. 18:22;
20:13),purtarea hainelor sexului opus (Deut. 22:5), sacrificarea fiilor gi a fiicelor
(Deut.12:31)saujertfirea animalelorcareau vreun cusur (Deut. 1Z:1) vrijitoria
9i
(Deut. 18:9-12).Aceste practici ii produc realmente scirbd lui Dumnezeu.
Gustave F.Oehle\Theology of theOldTesfament,Crand Rapids, Zondervan, 1950,p. 160;Fmncis
_17.
Brown, S. R. Driver 9i Cha esA. Briggs, Hebrewand Englbh Lexicotlof the OId Testamint,New \ork,
Oxford University, 1955,p. 730.
J\I,L
Iicatul
Termenul L!rnciunearale ce acestepecate nu sulrtt numai lucruri irnpotrrva

cirora
Dumnezeu obiecteazd supdrat, ci sunt ceva ce ii produce reoulsie,
Termenicare accentueaza consecintelepacatului
Aiungem acum Ia acei termeni care nu se concentreazi nici asupra factorilor

predispozanji, care dau nagtere la pdcat, nici asupra naturii actului in
sine, ci mai
degrabi asupra consecin!elor picatului.
7. Agitalin sur rrcnsthtnpirul

Se crede cd \llD) (rcshn'), care este tradus de obicei cu
,,reutate, ticdlogie,,, a
sugerat inilial conceptul de zv6rcolire 9i de Iipsd de odihnd. inrudit fiind
cu un
cuv6nt arab care inseamnd ,,a fi dezlegat,lasit liber (cu referire la
mddulare),,,
rdddcina luilpl.t ar putea sd insemne,,ifi dezmembrat, dereglat, anormal,
reu,,.r8
Sensul literal apare in Iov 3:12 (,,Acolo nu te mai necdjesccei *i, acolo
se odihnesc
cei sleili de puteri") gi in Isaia 52:20-21 (,,Dar cei rii sunt ca marea infuriatd,
care
nu se poate l-inigti.pi ale cdrei ape aruncd afard noroi
9i mAl. "Cei rii n_au pace,
zice Domnul"). Prin urmare trebuie si se considere cd cei rdi cauzeazi
agitilie 9i
hpse de €onfort pentru ei ingigi, cat gi altora. Ei treiesc intr_o confr-rzie
hiotica 9i
aduc o dezordine similard in vielile celor care se afli in irnediata lor
apropiere.
Acest sens moral este intotdeauna prezent atunci cAnd cuvdntul yqlj
sau un
termen inrudit cu el le este aplicat fiintelor umane.
2. Rdul sau nocit,ltatea

CuvAntul !.rlt (r.n') este un termen generic. El inseamnd rau in sensul
de
nocivitate. Astfel, el se poate referi Ia orice este deunetor sau nociv, gi
nu numai la
ceeace este rdu din punct de vedere moral. De exemplu, poate fi folosit in
legdturd
cu mancarea alterate sau cu un animal periculos.re El poate insernna
nenorocire
sau adversitate. Ierernia 42:6 ii citeazd pe comandanlii fortelor armate
care ii spun
lui Ieremia: ,,Fie bine, fie riu, noi vomasculta de glasul Domnului Dumnezeului
nostru, la care te trimitem, ca sd fim fericili aicultand de glasul Domnului
Dumnezeului nostn-r." Cuvintele,,fie bine, fie r6u,, puteau fi"traduse
aici,,fie
propdgire, fie adversitate,,. in Amos 6:3 citim despie o zi a
nenorocirii. prin
urmare, acest cuvAnt cuprinde actul pdcatului
9i consecinlele lui. in Deuteronom
30:15 Dumnezeu pune inaintea popoiului ,,via;i
9i binele,-moartea gi rdul,,. Ei pot
s3 aleagd se respecte poruncile Lui, caz in care binele va veni asupia lor,
sau pot
sd aleagi si nu asculte, caz in care rezultatul va fi rdul: ei vor pieri
1v.l8).
3. Viflq
Degi ideea de vind este impricati in cazul unora dintre cuvintere
cxaminate
anterior, in terrnenul DQS (hslrarr) aceastd idee devine expliciti. Vorbind
clespre
achrl picatului, DQ$ inseamne,,a face ceva rdu, a comite un delict,
sau a cauza o
lezare, prejudicii". Cuiva i s-a fdcut un lucru riu, un riu pentru
care fdptagul ar
trebui pedepsit sau victima ar trebui despdgr.rbita. la urma urmer,
$i, in aproape o
lS. ;-*nEi.rr"r, S ri11s,Loiicon,p. 957.
19. Smith,Do.f/r,rco/Si,r,p. 15.
Naturapicatului 503
treime din pasajelein careapareEQ\ sau un cuvant inrudit, sensulestede ,,jertfd

penhu pdcat". In Numeri 5:8 terrnenul inseamnd ,,despdgubiresau satisfaclie
pentru prejudiciul cauzat": ,,Dacdnu estenimeni care se aibd drept si ia inapoi
lucrul cagtigatprin mijloacenecinstite,lucrul acelase se ir:rtoarcela Domnul, la
preot, afard de berbeceleadus ca l'ertfe de ispdgirecu care se va face ispdgire
pentru cel vinovat." Ideeain acestcaz9i in multe alteleestecdprin actul pEcatului
s-aadus o vdtdmareSi trebuie se existeo anumitd forme de despdgubirecare sd
in'-{ran+o 1"r""'il-
Cuvantul nl.1ppf.tr"er.a
folosit in Septuagintapentru a traduce termenul ebraic
EU$ nu apare in Noul Testament.Totugi, existd un cuvant in Noul Testament
pentru ,,vinovat" - iuoXog,careapare doar de zeceori. Isus a subliniat faptul ci,
indiferentde verdictul omenesc,oricine igi uragtefrateleestevinovat de cdmd in
ochii Iui Dumnezeu (Matei 5:27-22).Pavel a atras atenlia ci oricine participi la
Cina Domnului in chip nevrednic este vinovat de profanarea trupului gi a
sAngeluilui Cristos (1 Cor. 11:27).$i Iacov a insistatce oricine grege$tecu privire
la un singur punct din Lege,estevinovat de incelcareaintregii Legi (Iac.2:10).in
cazultuturor acestorintrebuinteri ale cuv6ntului tvoloq,standarduldreptelii este
cel al lui Dumnezeu.Pdcdtosulestepasibil de pedeapsepentru cd L-a ofensatpe
Dumnezeu. Dupi cum am vezut, in gAndirea ebraicd pedeapsaeste de fapt
inseparabili de pdcat.
4. NecnztLl
CuvAntul ll.\ ('aocn) inseamnd literal ,,necaz". Este folosit aproape
intotdeaunaintr-un sensmoral. Ideeade bazdpe careo exprimd esteci pecatul
aducenecazpdcdtosului.Astfel, OseanumeqteBetelul,dupi ce acestadevenise
un Ioc al idolatriei, Bet-Aven,,,casanecazului" (Osea4:15;10:8).in Psalmi apare
adeseoriexpresia,,lucrdtoriai necazului" (de ex.,5:5;6:8 etc.).Echivalentularab
inseamne ,,a fi extenuat, obosit", el sugereazdoboseald,supdrare, necaz.2o
Terrnenul ebraic pare si exprime ideea de nenorocire, necaz, dificultiF gi
supdrare.AceasteimplicaJiea termenului esteardtatdclar in Proverbe22:8:,,Cine
seamini nelegiuire,nelegiuireva secera."
Naturaesentialda pdcatului
Am vizut cd existi o mare diversitate de termeni pentru pecat, fiecare
accentuAndun aspect oarecum diferit. Este oare insi posibil sd se formuleze vreo
definilie clard a pdcatului sau sd se identifice esenfa lui in mijlocul acestei
diversiteti uirnitoare? Am vdzut ci in Biblie picatele sunt caracterizate ca
necredintd, rdzvretire, perversitate, ratarea tintei. Dar ce este pdcatul?
Un element comun tuturor acestor moduri de caracterizare a pecatului este
ideea cd pdcdtosul nu a reu;it se implineascd Legea lui Dumnezeu. Existi diferite
moduri in care putem rata atingerea standardului Siu de dreptate. Pr-rtemtrece
dincolo de limitele impuse, adici putern sd ne angajdm in,,incilcarea legii".
illli simplu sd nu corespundem standardului stabilit sau si nu facem
Il!1
20. Brown,Driver,Brlggs,Lexicon,
p.19-20.
504
chiar deloc ceeace poruncegteDumnezeusau ceeace agteapteH de la noi. Sau
putem si facem ce e bine, dar cu o motivafie rea, implinind astfel litera legii, insd
nu gi spiritul ei.
In Vechiul Testamentpicatul line in mare mdsuri de domeniul actiunilor
exterioare sau a lipsei vizibile de conformare la cerin[ele lui Dumnezeu.
Gdndurile gi motivatiile lSuntrice nu sunt complet ignorate in Vechiul Testament,
insd ele ajung si fie scoasein evidente inir-un mod specialin Noul Testament.Aici
motivafiile sunt la fel de importante ca 9i acgiunile.Astfel, Isus a condamnat
mania Sipofta la fel de vehementca gi crima gi adulterul (MateiS:21-22,22-2g).El
a condamnat gi faptele aparent bune fdcute in primul r6nd din dorinla de a obline
aprobareaoamenilormai degrabd,decAtpe ceaa lui Dumnezeu(Matei 6:2,5, 16).
Totu9i, picatul nu constd numai din fapte 9i din gAnduri rele, ci
9i din
pecetogenianoastrS, gi este o dispozilie ldunirici inerenta naturii noastre care ne
predispune la fapte gi Ia gAnduri rele. Astfel, nu suntem picdtogi pentru ce
pecetuim,ci pacetuim pentru ce suntempicdtogi.
Prin urmare, noi oferim urmitoarea definitie pentru picat: ,,pecatul este orice
lipsi de conformare,activi sau pasivi, la legeamorald i lui Dumnezeu.Aceasta
poatesi fie de domeniul acliunii, al gdndirii Jaual dispoziliei sau stdrii lduntrice.,,
Picatul este incapacitatea de a trhi conform agteptdrilbr pe care le are Dumnezeu
in legdturd cu faptele, gAndirea gi fiinta noastrd. Totugi, mai trebuie sd punem
intrebarea daci existi vreun principiu de bazi al pdcatului, un anumii factor
fundamental care sa caracterizezepecatul sub toateispectele lui. Au fost fecuie
catevasugestii.
Senzualitatea
Una dintre sugestii e ci picatul este senzualitate. printre altii, gi Friedrich

Schleiermachera fost de aceasteperere.Potrivit acesteiconcepiii, pecatul este
tendinla naturii inferioare sau fizice de a domina 9i controla natuia superioari sau
spirituali. in acestcaz,avertismentullui Pavelreieritor la treirea,,potrivit cdmii,,,
esteluat cat sepoatede literal iar p5catulestepus in.legdturAcu aspectulfizic sau
material al omului.21Aceastdconceptie,carepresupuneadeseorici materia este
rea prin natura el, este proeminenti 9i i:r gdndirea lui Augustin, ea apdrand in
cazul lui in urma propriei lui lupte cu senzualitatea.2
Oricit de atregetoare ar fi aceasti conceptie datorite simplitAtii ei, ea are
totugi neatunsurile ei. In primul rind pare sl nu lind cont d; faptul cd multe
pdcate,9i probabil chiar cele mai grave, nu sunt de naturi fizici. ln faimosul
catalog al pdcatelor intocmit de Pavel in Galateni 5:19-21multe Dicate sunt
intr-adevAr ,,fapte ale cirnii" in sens literal: imoralitatea, necuretia,
trivialitaiea, betia, chefurile. Dar multe sunt in mod categoricde o naturi mai
,,spirituald": dugminia, cearta,gelozia,mAnia,egoismul,ieinlelegerile, spiritul
partizan, invidia: Conceptia ci picaiul este senzualitatetrebuie sd susline ce
acestepdcate ,,ale spiritului" sunt produse de contactul sufletului cu un trup
21. Friedrich Schleiermacher, TheChristkn Faith, New york, Harper and R ow, 196g,voL l, p. 271-
n3.
22. An9nstin, Confesitrrile2.
Naturapicatului 505
corupt. lns5 in acest caz spectrul senzualititii pare sd fi fost extins intr-o
mdsuri incredibili.
in plus, controlul rigid al naturii fizice nu pare se aibe vreun efect asupra
gradului de pdcetogenie. Ascelii incearci si-gi aducdsub control pornirile fizice gi
adeseorireugescintr-o misurd considerabild,insd cu toate acesteaei nu sunt
neapdratmai putin picetogi ca urmare a acestuifapt. Pot fi prezentealte pAcate,
inclusiv mindria. Natura pdcitoasd reprimat; intr-un domeniu cautd sd se
exprimeintr-un alt domeniu. Acest lucru estevalabil gi in cazul persoanelorin
vArst6.in timp ce pornirile lor fizice sunt adeseoridiminuate considerabil,este
posibil ca acestepersoanesi prezinte multe izbucniri de iritabilitate, nerdbdare
saualtcevasimilar.
Mai mult decAtatAt,ideea cd pdcatul esteinainte de toate senzualitateesteo
inJelegere gregitda termenului ,,carne",mai alesagacum il folosegtePavel (vezi
cap.7.). Prin urmare, trebuie sd conchidemcd aceasteconceptie,potrivit cereia
senzualitatea esteprincipiul esenlialal pdcatului,esteinadecvate.
Egoismul
O a doua concepliee ce picatul estein primul rAnd egoism- ,,alegereasinelui

ca obiectiv suprem, ceea ce constituie antiteza dragostei supreme fald de
Dumnezeu".z3 Aceasteconcepliea fost sustinuti de Augustus Strong gi, intr-o
formd oarecum diferiid, de Reinhold Niebuhr. Niebuhr a afirmat c6 mAndria,
hubris,esteforma rnajorda opoziJieiomului fafi de Dumnezeu.2r
Dupi Strong, egoismul, preferareasinelui in locul lui Dumnezeu, se poate
revelasub mai rnulte forme. intr-un om cu pofte sau dorinfe haoticeegoismul ia
formasenzualitSlii.El sepoatede asemenearevelaca necredint;,intoarcerede la
adevdrullui Dumnezeu.Sau se poate dezvdlui ca o ostiliiate fald de Dumnezeu,
in cazulin care percepemsfinfenialui Dumnezeuca impotrivire fald de noi sau
ca o pedepsirea noastrd din partea Lui. Astfel, pdcatul sub orice forme este
egoism.EI estepreferareapropriilor idei in locul adevdruluilui Dumnezeu,prefe-
rareaurmdrii propriei voinle in locul implinirii voii lui Dumnezeu,iubirea sinelui
mai mult decAtiubirea lui Dumnezeu.Detronarealui Dumnezeudin pozitia Lui
legitimi de Domn al vie{ii reclamdintronareaa altcevain schirnb,gi acestlucru
esteconsiderata fi eul.25
in acestcazavem din nou o concepliecearemulte elementecareo favorizeazd.
Cu siguranld ce ea atinge o coardd sensibili in gAndireamultora dintre noi,
fiindcdnoi gtim ci egoismulare o influentAputernicdasupravielilor noastregi ca
ne determine se comitem multe pdcate. Cu toate acestea,aceasteconceplie
Prezintdo problemdmajord.O parte din ceeace facemnoi nu poatefi caracterizat
caegoismin sensulstrict al cuvantului, gi totugi estepdcat.De exemplu,sunt unii
carep;cetuiescîmpotriva lui Dumnezeunu prin faptul ci se iubescpe ei ingigi
maimult decdtII iubescpe Dumnezeu,ci prin faptul cd iubesco altd persoani mai
E. a[iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii,r,
H. St.o rrg,S!/stcnlaticTheology,Wesrwood, N.f., Rev e1l,'f907,p.567.
24. ReinholdNiebuhr,ThcNatureandDastitryo/Mor, New York,Scribnet1941,\d. 1, p. 186-202.
Aceastl idee esteprezentatAextrem de clar in Bill Bright, Haocyou Hcn of theFou. Spitit al
-25.
Irtui?, SanBernardino,Catif., CampusCrusadefor Christ lnternational,1965.p. 9.
s06
mult decAtpe Dumnezeu. $i existd anumili oameni (de ex., comunigtii) care igi
dau viala pentru o cauzi care este opuse cauzei lui Dumnezeu. S_o, p.,t"o,
desigur, aduce argumentul cd acest lucru este ceea ce le dd acesroroamem
qatisfaclie,Suferinla s-aumoartea
este ceeace satisfacecu adevirat nevoile gi
dorinfele lor egoiste.insi acestargument ar presupunedefinirea
,,egorsmului,,
ir:rtr-unmod atAt de flexibil inc6t nimic .,,, i. -oi putea contraziceteoria
cd
egoismulesteesentapecatului,cazir:rcareteoria ar fi o afirmafie lipsitd de
sens.
inlocuirealui Dumnezeu
O altemative preferabild concepliilor ci picatul este in esenla senzualitate

respectivegoism,estecd miezul pdcatului estepur gi simplu refuzul de a_Llisa
pe Dumnezeusi fie Dumnezeu.Esteplasareault,.,il.r..r,'u oricdrui alt lucru,
in
locul suprem care este al lui Dumnezeu. Astfel, alegereasinelui in locul
lui
Dumnezeunu este r6u pentru cd a fost preferat sine6, ci pentru ce a fost
ales
altceva_decit Dumnezeu. Alegereain defavoarealui Dumnezeu a oricdrui alt
obrecttmit estegregitS,indiferent c6t de altruist ar putea fi un asemeneaact.
Aceasti afirmalie este suslinutd de texte majore din Vechiul gi din Noul
_
Testament.CeleZeceporunci incep cu poruncade a-l da lui Durnnezeulocul
care
I secuvine.,,Sd-nuai_alfidumnezeiafardde Mine,, (Ex.20:3)esteprima interdictie
a Legii. In mod similar, Isus a afirmat cd ceadintAi ceamai mare poruncd este
9i
,,Si iubegtipe Domnul Dumnezeultdu, cu toatainima ta, cu tot sufletul teu, cu tot
cugetul tau gi cu toatl puterea ta,, (Marcu 12;30).Atitudinea cuvenitd fate
de
Dumnezeuestede primd importante. Esentapecatului esteidolatria de orice fel,
nu mAndria.
Cineva s-arputea intreba careestefactorul major al faptului cd noi nu il iubim
pe Dumnezeu,nu ne inchindm Lui gi nu il uscrrite-. Eu indreznescsh afirm ci
estenecredinla.Oricine va credecu adevdratcd Dumnezeuesteceeace spune El
cd este,ii va acordastatutul legiiim. A nu faceaceastaest" pa.ut. e p.,.," p.opriit"
noastreidei deasupraCuvAntului revelatal ft-riDumnezeuinseamnaa refLrzasd
se creadd cd acestCuvant este adeverat.A cduta propria noastrd voie irnplici
convrngereacd propriile noastre valori sunt de fapt superioare celor ale lui
Dumnezeu.Pe scurt, estevorba de nerecunoagterea lui Dumnezeuca f)umnezeu.
27
Sursapdcatului
Diverseconceptiicu privirela sursapacatului

Naturdanimalicd
Anxietateprovocata de sentimentul
finitudinii
Insfainareexistentiale
LupEeconomica
Individualismsi competitivitate
lnvdletura biblice
lmplicatiiale diverselorconceptii- Remediulpentru pacat
Diverseconcepfiicu privirela sursa pecatului
Am vdzut cd Vechiul gi Noul Testamentau o mare diversitate de termeni

pentru pdcat.Trebuiesd ne intrebem acum in legituri cu sursapicatului, cauza
pdcatuluisau in legdturi cu imprejurdrile careduc la pacat.Acestlucru estevital
deoarececonceptianoastrdcu privire la sursadin careprovine pecatul va afecta
substantialceeace credemin legeturacu acliuneanecesardpentru prevenireasau
eliminareapdcatului.
Natuft animalice
Una dintre concepliile cu privire la sursa pdcatului sustine ce omul provine

din animale 9i astfel posedi o naturd animalici ce continud sXii dea imbolduri din
vremurile strevechi. Pentru ci omul evolueazeiraci, aceleimbolduri sunt i:r declin
9i omul esteh prezentmai putin pecdtosdecata fost in trecut.Aceastdconceptie
desprepdcata fost populard mai alesla sfargitulsecoluluial XIX-leagi inceputul
secolului al XX-lea, o perioade in care teologia s-a aflat sub o serie de influenJe
foarte semnificative. Relatdrile biblice despre crealie 9i cddere incepeau sd fie
vdzuteintr-o luminl oarecum diferiti. Studiul critic al pentateuhului gi acceptarea
teodeidocumentareerau probabil in perioada lor de vArf. Celdlalt factor major era
Populadtatea teoriei evoluliei biologice. De la publicarea lucrdrii lui Charles
Darwtn, Origineaspeciilor, in 7859, tedinla in conceptia lui se rdsp6ndise constant
507
508
Qi se extinsesegi in alte domenii decAtcel al biologiei.r De exemplu, diversele

religii erau imaginate ca produse ale unor perioa-delungi de jezvoltare. pe
mdsurd ce analiza criticd a surselor biblice a fost suplimentati cu studiul
dezvolidrii religiilor, s-atras concluziacdreligia ebraicdesteprodusul unui proces
evolutiv gi ce ea a extrasmulte din conceptii.leei majore din religiite popoarelor
vecine.Istorisireadin Genezadesprecreareaomului a aiunssd fiJconiideratd de
neconceputgi o datd cu acestlucru a fost nevoie si se abandoneze credinfain
9i
istoricitatearelaterii desprecidere. Astfel cd trebuiagdsiteo alte explicatiepentru
origineapdcatului.
O incercaresemnificativi in aceasti directie esteceaa lui Frederick R. Tennant.
Amploareainteresului lui Tennantfatd de acestsubiectesteindicati de faptul cd
el a scris nu mai pulin de trei lucrdri asuprapdcatuluir.El considerdcd doctrina
desprecidere, adicecredintacd omul, dephnliber, s-arezvrdiit a cezut dintr_o
Si
starede_dreptateoriginard, esteo explicatieconvenabili adoptiti de teologiegi
uneori. de filozofie pentru a explica fenomenul larg rdspAndii al pdcatului.-De;i
aceasti credint; a fost foarte populari, Tennant susline ci nu existd nici o
lusntrcarepentru a strecurainveJeturaBibliei in istoria rasei umane.3pe baza
catorva gtiinte diferite gi a altor discipline, este imposibil sd se creadi in prezent
intr-o starede dreptateoriginare:
Lumina tot mai marecarea fost aruncatAasupraistodei timpr.rdia omenidi, casdnL
mai vorbirn de continuitateadintre speciileinferioarede pe scaraviegii animalegi
speciaumand,ne oblig5sdnutrim convingereacdceeacea fost cAndvaprimit in rnoi
necesarcao ve tabiH traditie estemai degrabd,transfiguratgi spiritualizat,produsul
speculaliei primitive pe marginea unei probleme cire trece dincolo de limitele
memorieiumane.Criticaliterardgi exegeza istoricd,religiilecomparate gi psihologia
raselocgeologiagi ankopologia,contribuiemateriai la dovada cumulativdin
lavoarea acestei idei de avansardi.a
Termant observd "a ," irlgt" de asemenea o problemi daca se incearce

reconcilierea a doui propozilii care reies din experiinga credinciosului. pe de o
parte, existe realitatea caracterului comun al pdcatului, care pare chiar universal.
Pe de alte parte, sentimentul de vhovifie, pe care il ar; fiecare dintre noi,
sugereazdresponsabilitate personald.Acest lucru cere ca fiecare sd fie propriul lui
Adam. Pdcatulesteuniversal,cu toateacesteael estealesin mod individu;I. Atata
hmp cat se sustine credinta h picatul odginar in termeni de doctrind augustiniane
veche, 9i anume ce tofl au pdcituit in Adam, aceastAantinomie nu poate fi
impecate.s Tennantcredein schimbca esteposibil si segiseascdsursapdcitului in
structura naturii umane 9i in dob6ndirea congtiintei morale abia la atingerea unor
anumite grade de dezvoltare a ornului prin intermediul procesului de Jrolulie.6
1. John Herman RandalL, Jr.,The Making of the Moden Mind, ed. rev.,Boston, Houghton Mifflin,
1940,p.461-65.
2. R, Tenn_a\t,The Conccptof Sin,Cambridge,Cambridge LJnivercity,1912)Thc Origin
-Frederick
akd Propasalion of Sin,Cambridge,CambridgeUniversitj,,1902;The Sor,rrces of rhe Doctrinesof the
tall and Original Sin, New York, Schocken,I968.
3. Tennant,O//gi and Prcpagation, p.26.
4. Ibid.. o.27.
s. rbid.,
i,.80.
6. Tbid..p. 81.
Sursapicatului 509
Tennantgisegte cd ideile principale ale perspectiveilui sunt exprimate in

gandireaarhidiaconului J. Wilson gi in filozofia religiei a lui Otto Pfleiderer.
Wilsona afirmat in lecturile Hulse:
PotrivitFtiintei,omul a cezutatuncicind a devenitpentruprima datAcongtientde
conflictuldintrelibertate9i conttiintA.Pentruevolulionistpdcatulnr.resteo inovatie,
ci estesupraviefuirea sauintrebuintarea gregiHa unor obiceiuri9i tendintecareau
fost inerenteunei etapetimpurii din dezvoltarea individului sau a raseigi carela
originenu au fost pacdtoase, ci de fapt au fostfolositoare.Pdc5togenia lor constein
anacronismul lor: in rezistentalor in fafaForJeidivine 9i evolutivecareinlesnegte
dezvoltarea morali gi dreptatea. Pecatulesteviolareanatudi superioare a omului pe
careo gasegte in interiorullui, alituri de o naturi inferioari.T
Pfleiderera urmdrit picatul pAndla aceleimpulsuri naturale ale omului care
au supravietuitdintr-o etapdtimpurie. Fiecarefiinte vie, inclusiv omul, tinde si-qi
satisfacdpropriile ei impulsuri naturale.Acestlucru nu estecevariu sau pacdtos.
Estenumai exprimareainstinctului implantat in vedereasupraviefuirii. Atunci
cdndnoi oameniiavansim p6nd in stadiul in caredob6ndim o cunoaqterea legii,
acestenezuinle naturalenu dispar pur gi simplu. Apar conflicte.Nu mai suntem
inrobili de impulsurile animalice,ci am dobAndit suficientdlibertate a vointei
pentru a le controla.Pfleiderera numit pecat orice egecin incercareade a aduce
acesteimpulsuri naturale sub stapanireanaturii rafionalesau superioaregi orice
incetarecongtientede a mai lupta.s
Tennantadopta gi dezvoltA sugestiileacestordoi teologi. Prima sa axiomir
maiore este ce omul a evoluat de la nigte forme inferioare de viali: ,,Mi voi
hazardasd afirm ce estefoarie probabil si existeo continuitateintre constitutia
fizici a omului gi ceaa animalelor inferioare."eLa inceput viala omului a fost o
viali sociald;tribul era de o importanli covargitoare,iar individul era relativ
nesemnificativ. Deginu avem cunogtinteistoricedirectecu privire la aceastAetapa
timpurie, putem alcatui pe baza celor gtiute de noi, o imagine a felului in care
omul s-adezvoltat in cadrul istoriei. Studiul societdlilorprimitive contemporane
ne furnizeazedate suplimentare.Aceastane ducetot mai mult inspre concluziacd
individul a fost de o importanli relativ micd in primele etapeale vie(ii omului.
Ideeade personalitatemorale a apdrut extrem de tArziu in gAndireaumand.ro
Temant nu intrd in problema originii faptelor pe carenoi le denumim astdzi
pdcat.Ele sunt pur 9i simplu continuareaactiunilor de auto-conservarespecifice
animalelorgi astfel,datoriti originii lor, gi fiintelor umane.Atunci cAnda apirut
congtienlamoralX,acesteactiuni au dobdndit acel caractercarein prezent atrage
pe bune dreptate asupra lor denumireade pdcat.Congtientamorald personald,
sauceeace noi numim con$tiintd,s-a dezvoltat atunci cdnd ceeace a fost doar
arbitrarsau cerernoniala devenitincetul cu incetul cevalduntric Aiinteriorizat.in
acestsens,picatul a aperut in urma unui procesindelungat.rl
Tennantfacemult cazde afirmalia lui Pavel:,,...picatulnu l-am cunoscutdecAt
7. Citatin fennant,O/rglnand Prcpnga!io|, p.82.
8. Te ânt, Origin and Pnpagatiotl,p. 84.
9. Ibid.,p.86.
10. Ibid.,p.90.
11. Ibid.,p.90-91.
510
prin Lege. ... fdri Legepicatul estemort" (Rom 7:Z-8).AceastdLege esteceacare
di acfiunilornaturalecaracterul de picat. ,,Apari[iapicatului,din acestpunct de
vedere, nu ar consta din sdvirgirea unei fapte pe care omul sI nu o fi fdcut
niciodati inainie gi de a cdreireutate,dacdar comite-o,si fi fost congtientanterior;
ea ar consta mai degrabd in stiruirea in anumite practici sau satisfacerea
impulsurilor naturale dupd ce s-a descoperit pentru prima datd cd ele sunt
contrare unor reglementeri recunoscutede o naturd la fel de inferioari ca gi cea a
obiceiului tribal."l2 Pe aceastdbaze, primul picat nu a fost momentul cel mai
tragic din istoria rasei umane. El a fosL mai degrabd,complet nesemnificativ
Intr-adevdr,caracterulpdcitos al pdcatului a crescuttreptat de la punctul zero,in
mdsurain carerasaumand a devenit tot mai sensibildla realitateacaracteruluirdu
al acliunilor ei.13in acelagitimp, desigur, fiinfele urnane au continuat se evolueze
gi numdrul faptelor pdcetoasea scezut.
Sd recapituldm ce a spus Tennant. Omul are anumite impulsuri care ii aparlin
-
in virtutea faptului ci el este un animal care a evoluat de la forme mai pulin
complexe.Acesteimpulsuri sunt naturale, fiind mijloacepenhu supravietuirea
sa. Ele s-au intensificat prin intermediul procesului dj seleclie .,ut.rrul; p"
parcursul unor lungi perioadede tirnp. Nu a fost un lucru r6u ci Dumnezeul-a
creatpe om cu acesteimpulsuri; cu toateacesteaele trebuie adusesub control in
mdsurain caresuntem congtienlide existentalegii morale.
Inainte de a fi fiinle morale noi suntem fiinle naturale gi aga cum individul
recapituleazditinerarul fizic al raseiumane,tot agael recapituleazegi itinerarul ei
moral. Astfef agacum rasa a aiuns la congtienti morali ielativ tArziu, tot agagi
individul ajunge sd realizezeincet gi progresiv semnificatiamorald a fapielor
sale.la
Universalitateapdcatului trebuie pusi pe seamafapiului cd fiecaredintre noi
a trecut tl mod necesarprin procesuldezvolterii evolutive,ce produce persoane
cu tendinte naturalespre auto-conseware.15 ln mod paradoxal,doar in rndsurain
care oamenii progreseazi gi impulsurile naturale se impulineazi, devin de fapt
pdcetoaseaceste impulsuri. Dacd s-ar vorbi despre o cddere, ea trebuie id
i1 primul rind aiungereala congtienl5morald a rasei, iar apoi a
fe;9mne-ze
individului. IntrucAt aparigiacongtiinlei a fdcut ca impulsurile naturale sd fie
ptrcdtoasegi a introdus responsabilitatea gi astfelvina, se pare ci estevorba de o
evolutie nefericiti. Sentimentul omenesc de vinovilie, ce-gi are originea in
existenlaresponsabiliidtii,trebuie vezut totugi, ca un avantaimajor asupra stirii
naturalea restului creafurilor.Prin urmare, cddereanu a fost o cdderein ios din
perfecliuneainiflald, ci a fost o cederein sus.Cdci, degi aceasti evolulie a adus
pdcitogenia, ea a fecut posibild 9i invingerea tendintelor naturii animalice, sau cel
putin aducerealor.sub stdpdnireagi redireclionareaefectuatdde ratiuneaumani
9i de voinJa morali. Trezirea congtientei morale a adus astfel posibilitatea acelei
perfecjiuni pe care concepliacregtini a plasat-oin mod tradiiional la inceputul
dezvoltdrii omului.
12. Ibid.,p. 91.
13. Ibid.
Ibid., p.93-94.
Ibid., p. 109.
Sursapicatului 511
Anxietate provocate de sentimentul finitudinii
Reinhold Niebuhr considerd cd problema picatului vine dintr-o altd sursd, gi

anume realitatea naturii finite a omului, pe de-o parte, 9i libertatea lui de a aspira,
pe de altd parte. in evaluarea situatiei omului, Niebuhr urmeazd qAndirei lui
Albrecht Ritschl, care a sustinut cd indepertarea acestei contradiclii este
tinta
fiecerei religii. Pentrr-rNiebuhr aceaste contradictie nu este picat, ci ocazia cle a
pdcitui, insi nu gi cauza picatului. Aceasta sjtuatie nu trebuie sd duci la pdcat, cu
toate cd adeseori duce.
Un corolar al finititudinii omului este nesiguranta; omul se confrunti cu
probleme care il ameninte. Acest Iucru este ceea ce Niebuhr numegte ,,contingente
naturald". Aceaste nesiguranld ii produce omului durere Fi suferinla. El cauti sA
invingi aceastd nesigurante pe doui cdi majore. probabil ci cea mai comuni
dintre ele este prin accentuarea vointei intr-un efort de a obtine o putere care si
desfiinleze limiterile datorate locului pe care o ocupd creatura umand. Sau,
incercarea de a invinge nesiguranta poate lua o formd mai intelectuald. Degi
mintea omului este limitaie, el are tendinfa se nege caracterul limitat al
cunoagteriisale gi finititudinea perspectivelor sale.r6Aceisti m6ndrie intelectuald
$r aceastaaccentuare a voinlei pentru a dobAndi o putere nemeritatd tulbure
armonia crea[iei. EIe sunt formele fundamentale ale picatului. pacatul are atat
dimensiuni religioase, cet gi morale. Primele se manifesti ca o rizvrdtire
impotdva lui Dumnezeu. Dimensiunile morale se dezvdluie in nedreDtatea
onlului fat; de semenul siu.
Descrierile biblice ale pAcatelor primare confirmd cele suslinute de Niebuhr.
Remarcaliacea imagine a Diavolului care este sugerate in pasajul care vorbegte de
condamnarea lui Lucifer din Isaia 14:12-15.Gregeala lui Lucifer a constat din
ambitia lui de a se urca in cer, de a-qi inilla scaunul de domnie deasupra stelelor
lui Dumnezeu. Nedorind sd remand in limitele poziJiei cuvenite l-ri, el a cdzut in
pdcat.l7Acelagi lucru s-a intdrnplat gi la ciderea omului. Ispita pusd inaintea lui
Adam gi a Evei a fost aceea de a deveni ca Dumnezeu, cunoscand binele gi rdul
(Gen.3:5). Cu alte cuvinte, pdcatul lor a constat in cedarea ir:r fala ispitei de a
incercasd fie mai mult decAt au fost hdrdziti sd fie, adici oameni. Ei au incercat,
de fapt, sX fie Dumnezeu.
Ispita de a trece dincolo de ceea ce este cuvenit este posibild (qi dd rezultate)
doar din pricina felului in care este omul. pe de-o parte, el este o fiingd umand
limitatd, incapabila sd cunoascd totul gi si infdptuiascd totul.rs totugi, el este in
$i
stare sd intrezireascd posibilitatea de a cunoagte Si de a infdptui totul gi si_gi
imagineze ce ar putea fi, dar nu este. Congtient sau nu, omul nu scapd niciodaid
de realitatea finititudinii sale, de incapacitatea lui de a fi ceea ce nu este gi nu
poatefi niciodati, dar poate aspira si fie.
Niebuhr a fost influentat putemic de conceptul de nngonsdal lui Soren
_,
Kierkegaard. ,,Angoasa" lui Kierkegaard este amefeala incercita i., fulu libertdtii.
El spune cA aceastaeste ca gi ameteala pe care o simte cineva atunci cand priveFte
16. Reinhold_ NiL'buhr,?rc Naturca d Dcstiilyof Man,Ncw york, Scribner,1941,

vol. 1,p. 182.
17. Ibid.,p. 180.
18. Ibid.,p. 181.
512
in jos de la o inellime mare. Existi ispita de a seri, dar eiste gi teama de
consecinte.9itotugi, ceva din lduntrul omului il facesi doreascdsi sard.Are loc
acearealizare a faptului cd omul are la indemdnd puterea fiinldrii 9i a non-fiinttuii.
Aceasta este cngocsd.Este congtienla faptului cd egti liber 9i totugi inhnluit. Este
precondiliapdcahrlui.Nu estepecatin sine,dar poate fi ocaziea pdcituirii.le
Aga ceva intelege Niebuhr prin ,,anxietate". Este stareaspirituaH inevitabiH a
omului care se afl5 in stareaparadoxali de libertate 9i finititudine. Este experienta
subiective a ispitei - ,,anxietateaeste descrierealduntricd a stdrii de ispiti".2o
Totugi, aceaste stare nu trebuie identificatd cu pdcatul, deoarece existi
intotdeauna posibilitatea ca credinla perfecte sd o purifice de tendinla ei spre
afirmarea pdcdtoasi de sine. Cel care igi pune pe deplin increderea in Dumnezeu
va gdsi o sigurante completd. Astfel, credinta cregtini adevdratd a considerat cu
regularitate cAnecredinla sau lipsa de incredere ester5dicina picatului. Din acest
motiv Isus spune:,,Nu vd irgrijorati dar, zicAnd:"Ce vom mAnca?"sau:"Ce vom
bea?>sau:"Cu ce ne vom irnbrdca?>Fiindci ...Tatdlvostru cel cerescatiecd aveli
nevoie de ele [de toate acestelucruri]" (Matei 6:31-32).Nici o viatd, nici chiar cea
mai sfdntd, nu se conformeazdin mod perfect acesteiporunci de a alunga
ingriiorarea.
A cduia sd invingi starea de anxietate - tensiunea dintre finitudine 9i libertate
- prin negarea finitudinii, este forma cea mai evidentd a pdcatului. Ea duce la
diverse manifestdri ale mAndriei gi preamdririi sinelui; de exemplu, la
neadmiterea faptului ci propria noastre cunoagtereestefiniti, sau la dominarea gi
exploatarea altora. Fiecare caz in parte reprezinte o lncercare de a ne construi
propria noastrdsigurantaprin eforturi personale.2r
Cealaltd formi a pecatuIui este incercarea de a aplana tensiunea dintre
liberiate gi finititudine prin negarealibertdfii. Acest lucru inseamnd,,sete pierzi
intr-un anumit aspectal vitafitetilor lumii".2 in acestcaz pdcatul estesenzualitate,
o vietuire numai duptr unele impulsuri specifice ale naturii proprii.r3 Chiar daci
acesteimpulsuri ar putea fi foarte variate, gratificarea 1or constituie o coborare a
omului la nivelul animalului sau o capitulare a lui in fala conditionerilor pe care
le impune natura comportamentului sdu. in oricare direclie s-ai indrepti omul,
negAndu-gifinitudinea sau libertatea,pecatul este ocazionat,dar nu cauzat,de
stareade anxietate. Finititudinea omuLui in sine nu este pecitoase. inse faptul cd
esie finit gi ia acelagi timp capabil si-gi imagineze infinitul 9i se asptuela el il
plaseazdpe om intr-un punct de tensiune din care poate ajunge fie la credinid, fie
h pecai.
Niebuhr a analizai dinamica pecatului 9i a ispitei tntr-o manieri care din multe
puncte de vedere este pitrunzitoare gi precisi. Mai rdmAne insd o problemi.
Solufia lui pentru anxietatea provocatd de finitudinea noashe impune invdtarea
increderii i:r Dumnezeu, acceptarea rea[tefii propriei noastre finititudini gi
19. Soren Kierkegaard,, The Conccptof Anxiet!: A SitnplePslchologicallyOfienting Dclibention oi the
Dog@tic Issueof HercditarySin, ed..9i trad. in lb. engl. Reider Thomte, Pdnceton,NJ., Princeton
University,1980,p. 61.
20. Niebuhr, Naf!/e and Destiny,p.182.
21. Ibid.,p.186-205.
22. Ibid., p.179.
23. Ibid..p.228.
Sursapicatului 513
in{elegereafaptului cd va existaintotdeaunaun anumit grad de nesigurantd.Dar
esteoare cu adevdratposibil acestlucru? Nu necesiteel oare o auto-stimulare,o
anumitd motivare gi o abilitate care sunt mai presus de capacitateaumani?
Cenerareacredinfeiprin eforturi proprii ar reclima o abilitaieumdn; pe c,rre
experienlao dezminte, ca sd nu mai zicem nimic despreScripture.A sugeraci
credinta poate fi generatede om gi mentinute printr-un control volitional este
contrar experientei pe care o are pane gi cregtinul cel mai plin de via!6, care
adeseorigeselte ce este necesarsd se roage: ,,Cred,Doamne! Ajutd necredinlei
mele!" (Marcu 9:24). Nerecunoagtereanevoii unei transformiri produse de
Dumnezeuin om submineazi forfa argumentelorlui Niebuhr.
i n strainare exi stentiaIa
Paul Tillich a construit o conceptiedespre pdcat care este aqezatein mare

mdsurepe o temelieexistentialistd.El observdcd diversemituri anticeil fac pe on
responsabilde cddere.In acestemituri, printre careel include gi relatareabiblicd,
deciziaomului este influentat5 de figuri sub - gi supraumane.in Biblie garpele
estecel careil duce pe orn Ia picat. Tillich respingecategorico intelegereliterald
a capiiolului 3 din Geneza,inlocuind-o cu o reinterpretare.rr
Doctrina lui Tillich despre Dumnezeu este ce Dumnezeu e mai degrabd
temeliasau putereafiinldrii tuturor celorexistente,decato fiin!6 ca atare.Tot ceea
ce este existAdatorite participerii la aceastdtemelie a fiintei. Totugi, stareade
existentea omului este o stare de instrdinare- instrdinarede aceastdtemelie a
fiinfei lui, de alte fiinte Fi de el insugi.in multe privingeaceasteinstrainareesteun
echivalental notiunii cregtinetraditionale de ,,pdcat". ,,Inconvenientulomului
esteinstrdinarea,dar instrdinareaeste p6cat", spune Tillich.rsCu toate acestea
instrdinareanu este identici cu pdcatul, intrucat ,,pdcatul" se referi Ia ceva
neinclusin conceptulde instriinare, 9i anume Ia actr-rlpersonalal indepirtdrii de
entitateade care aparJii.26 Dacdinstrdinareainseamni a nu fi ceeace egti de fapt
gi ceeace ar trebui sd fii, pdcatul esteactul insirdindrii, pasul congtiental omului
inspreinstrainare.Estenecesarse se observedistincJiadintre esenlaomului, sau
ceeacea fost el destinatgi creatse fie, gi existenlalui, ceeace esteel de fapt 9i din
punct de vedere empiric. Pentru om, a exista inseamnd a fi intr-o stare de
instriinare.Existentagi instrdinareacoincid.2T
Cei care pledeazi in favoarea unei interpreteri literale a Genezei vorbesc
despreun moment in timp in careomul nu a fost instreinat sau, in termenii lot
picdtos. Cddereaomului a schirnbatmecanismelenaturii, spun ei; blesternul
divin venit asupra lui Adam gi a Evei a adus o schimbarea naturii omului gi a
naturiidin jurul omului.28In timp a avut loc o schimbarede la esenldIa existente.
Tillichestefoarte categoricatunci cAndrespingeaceasteconceptie:,,Nolir.rneade
momentin timp in careomul gi natura s-auschimbatdin buni in rii esteabsurdd
PaulTillich, Sysfe,rrntic
?leology,Chicago,University of Chicago,1957,yol.2, p.29-44.
Ibid.,p.46.
Ibid.,p.44.
27. lbid.,p.46.
28. Ibid.,p.40.
514
gi nu are nici o bazd in experienfd sau revela1ie."2eAltemativa lui este:,,Creafia 9i
cddereacoincid i:rtr-atat incat nu existdnici un punct i:r timp gi spaliu in carebinele
creat se fi fost actualizat gi sd fi existat."ro Tillich susline cd aceastaeste singura
pozitie posib e pentru cineva carerespinge interpretarea literald a istorisirii despre
cedere Si ia ln serios realitatea instrdintuii care se vede la tot pasul. ,,Crei1ia
actualizati 9i eistenta tnstrdinatd strnt identice. Numai literalismul biblic are
dreptul teologic sa nege aceastAafirmafie. Cel ce incearcd sd excludi ideea unei
etape istorice a binelui esenlial nu ar hebui sd incerce sd scapede consecinte.,,3l
Niebuhr, printre al;ii, a ridicat o problemd legata de pozilia lui Tillich. Dacd
creatia gi ciderea coincid, atunci conceplia lui Tillich nu esteoare asemdnetoarecu
ceaa lui Origen, 9i anume cd omul a cdzutintr-o perioaddde preexistentegi din
acest motiv este pdcetos din nagtere?32 Acest lucru pare se face pAcatul atat
necesar,cat gi identic cu finititudinea. Congtientde posibilitateaacesteiobiectii,
Tillich admite cA ezitarea multor critici de a accepta suprapunerea crealiei gi a
cdderii este ,,catzate de teama 1or iusificatd cd picatul ar putea deveni o
necesitate rationald, ca in sistemele pur esenfialiste".33El insistd inse ce o date
creati de Dumnezeu, chiar 9i copiii nou-ndscuti cad in starea de instrdinare
existentiaH. Ajungind la maturitate, ei igi afirmd starea de instreinare in acte de
libertate ce implicd responsabilitate gi vinovdtie.s Tillich pretinde ci libertatea gi
actiunile responsabile ale fiecirui om sunt cele care produc instrdinarea.
El prezintd o schemedetemporalizata.Astfel, omul nu este intr-un anumit
moment din timp irxtr-o relalie corecta cu Dumnezeu gi inocent, iar intr-un alt
moment cdzut gi vinovat sau ixstrdinat. Mai degrabd, fiecare persoand este
instreinatein fiecaremoment prin propria ei alegere.in ton cu existlngialismulcu
care lucreazd, Tillich l-ar caracteriza pe om drept cezut gi totugi intr-o relalie
corectd cu Dumnezeu in fiecare moment al experientei; acestecategorizdri nu pot
fi agezatepe compartimente intr-o schemi temporali de inainte-9i-dupe. Astfel,
esentacelor createestebuni, dar noi, creaturile, ne folosim intotdeauna libertatea
intr-un asemeneamod incat cddem intr-o stare de instreinare.
A rezolvat oare Tillich cu adevirat problema? Dace are vreur senssd se souni
ce creareagi ciderea coincid, nu tre6uie oare ca alegerealiberd sau afirmarea
aliendrii sd fie intr-un anumit fel continute in crearel noastre?Dace tof, fere
exceptie,aleg in acestmod, atunci nu estecddereaun rezultat al credrii?Nu uitaji
de asemeneacn Tilich a exclus cu grijd orice posibiiitate a unei cideri dintr-un
anumit moment din timp gi spaliu. Tensiunea dintre libertatea de a alege gi
suprapunereacrealiei9i a cdderii trebuie si fie rezolvate,sau cel pulin clarificate.
LuptAeconomicA
Teologiaeliberdrii credecd pdcatula aperut in urma luptei economice.Ceeace
este complet diferit de conceptia convenlionaH sau ortodoxd. Dacd credinla
29. Ibid., p.41.
30. Ibid. p. 44.
Ibid.
32. l. N. D. Kelly, Early ChtistianDoctrines,Nev!yort Harper and Row, 1960,p. 180-183.
Tillrcli, SVstanaticTheology,eol. 2, p. 44.
u. rbid.
Sursapicatului 515
cregtindadevdrati considerd cd Geneza 1-3 este cheia pentru intelegerea
pd(atului,s-arputea credecd teologiaeliberdriivedepicatul in lumina capitJlelor
1-3din Exodul. Ne referim aici la teologia eliberdrii intr-un sensdestjde larg,
cuprinzandmigcdricum sunt teologianeagri gi teologiafeministe.
Un prim pas inspre inlelegereapoziliei pe careo aie teologiaelibererii estesd
remarcim ce ea respingeindividualizareapicatului.35in corrcepliatraditionale,
pdcahrlestevazrt adeseorica o problemdlegatdde relaJiaruptf a individului cu
uumnezeu;astlel, el estein esentanecredinld,rdzvrdtire sau ceva de acestgen.
Teologiaeliberdrii este inse mult mai preocupati de dimensiunile social; gi
economiceale picatului. Agadar,JamesCone afirmd: ,,picatul nu estein primul
rand o necuretie religioasi, ci mai degrabd oprimarea sociali, poliiici
. 9i
economicia celorsdraci.Estenegareaumanititii vacinului prin intermLdiul unor
aranjamentepolitice gi economicenedrepte.,,r"Adevarata naturd a pdcatului gi
reactialui Dumnezeufa!6 de el se vid clar in pasajeca Amos 5:11-12:
De aceea, pentruc; pe siracil cdlcaliin picioare

gi luafl daruride grdude la el:
mdcarci ali zidit casede piatrAcioplitd,
nu le vefi locui;
mdcarci a$ seditvii foartebune,
nu veli beadin vinul lorl
C;ci Eu gtiucdnelegiuidlevoastresuntmulte
9i ci picatelevoastresuntfiri numAr:
asuprifipe celdrept,luafi rnitd
gi cilcatiin picioarela poartacetdtiidreptulsiracilor.
O dimensiunemajore a pecatului esteagadaroprimareagi exploatarea.

GustavoGutierrez a descris pdcatul ca o intoarcereegoisti citre sine.37A
Picetui inseamnda refuza siJi iubegti aproapele9i din acestmotiv pe Domnul
Insugi.Acest refuz, Iie el personal sau coleciiv,este cauza ultimd t sereciei,a
nedreptdtiiSia oprimdrii. Gutierrezcalifici drept nedreapti gi pdcdtoasifolosirea
de cdtreoprimatori a violenlei cu scopul de a menfine sistemujinechitabil.pe de
alteparte.,el iustificd folosireaviolenfti de c;tre cei oprimali pentru a se elibera.ri
m mod clar o asemeneaconceptieestefoarte diferid de cregtinismultraditional,
maialesde cel de tip pacifist,conform cdruiafolosireaviolentei estegregite,chiar
gicu scopulde a rezistaactiunilor picdtoaseSinedrepteale altora.
f:ry1:ltlhparte pe teologii eliberirii in ,,teologiideologici,,qi ,,teologi
. Ji*:.r
ai echilibrului".3ePrimii, printre care se numdrd 9i JamesCone, atb".i Ct"ugu
!i
35. JustoL. Gonzatezgi CatherineG. Gonzalez,Libcrutio pmrching:Tllc pltlpit nl l thc Opprcsscrl,
-
Nashville,Abingdon, 1980,p.23.
36. JamesH. Cone, ,,Ch stian Faith and political praxis,,,in TIr C/n cttgcofLibcrolionThcotogy:
Fisl-wrld Respotlse, -' A
ed. Brian Mahan gi L. Dale Richesin,Maryknoll, N.y; Orbis, 1981,p.57.
Gustavo Gutierrez, .A Thcologyof Liberatiott,trad. in lb. engl. de sora Caridad I;da
_37. Fi John
Eagleson, Miryknoll, N.Y.,Orbis, 1q73,p. 35.
38. Ibid..D. 108-109.
J9. W Fowler, Theologiesof Liberation:A Structlrral-Developmental Analysis,,,in
^James .,,Black
TheChallcnEe of LibcrulionThcology:A First-WorldResponsc, ed. Brian Mahan Si L. Dale Richesin,
Maryknoll,N.Y, Orbis, 1981,o. 86.
51.6
William Jones,vdd Iucrurile in puternice dihotomii, Dupd pirerea lor, Dumnezeu
trebuie identificat fie cu cel oprimat, fie cu cel care oprimd. El nu poate fi gi una
9i
alta. Cone afirmS: ,,Teologia neagrd nu poate accepta o imagine i lui Dumnezeu
care se nu Il prezinte pe Acesta de partea negrilor gi astfel impotriva albilor.,,ro
Teologii echilibrului, pe de alti parte, vdd linia care separd binele reul nu intre
!i
cele doud grupe, ci in mijlocul fiecdreia dintre ele. ,,in lupta impotriva structurilor
rdului gi a celor care oprim6, cregtinii trebuie si se lupte ci unii care igi pun
nddejdea in rdscr-rrnpirarea opresorului."ar
Cum rdmane cu cei oprimali? in ce ar constapic.rtul in cazul lor? in conceplia
traditionale despre pecat 9i, la drept vorbind, in viziunea teologilor echilibrlilui,
picatul ar putea fi foarte bine imaginat ca urd, am6r6ciune, lipsd de dragoste faJd
de cel care oprimi. Aceasta pentru ce Isus ne-a porr-rncit se-iiubim pe dugmanii
nogtri (Matei 5:44). Pe de altd parte, din perspectiva teologilor ideologici, pdcatul
celor inrobili constd din acceptarea situatiei nedrepte. Cone afirmi: ,,picitul lor
consta in faptul ci ei incearce sd-l <inleleagd" pe cel care ii inrobegte, sel
<iubeasc5>aga cum este."{2 Si accepte situalia nedreapti, in loc sa se opuni sau
se incerce s; o rdstoarne, acesta este picatul celui opriruat. Justo
9i Catherine
Gonzalez exprimi toate acesteain felul urmitor:
Dacd ne intoarcem spre antropologie, teologia eliberdrii respinge notiunea c;

Dumnezeu este slujit cel mai bine pdn auto-umilirea noastrd.prea adeseadoctrina
desprejustificarcaprin credinld a Relormei a fost prezentati intr-un asemeneamod.
Estesernnificativfaptul cd mul{i dlntre cei carene sprrnci umilinta esteceamai mare
virtute sau ci rdddcina tuturor pdcatelor este mandria, fac aceastade la amvoane
impunetoaregi din scauneimpodobite. ...Teologiatraditionali 9i-aindreptat adeseori
g6ndurile inspre promovarea virtulii umilintei, mai ales pentru cd cei ce sunt umili
vor sA stea la locul lor 9i refuzd s5-9irevendicejn cadrd ;ociet; tilor unane statutul
Lorlegitinrde copii ri mogtenitoriai lui Dumnezeu.t
Indiferent dacd cineva crede cd teologia eliberdrii este influenlati de marxism

sau nu, nu este dificil de recunoscut anr-rmitesimilitudini intre cele doud, atat in
ceea ce privegte conceplia despre problemele omului, cAt qi cu privire la mijlocul
pentru depdgirea problemelor in favoarea ciruia se pledeazd. Ambele considerd
cd problemele societilii, numite fie rele, fie pdcate, rezulti din distribuirea
inechitabild a puterii gi a bogitlei 9i cd solugii consti in indepdrtarea acestor
jnechitAtigi a oprimariicare le insolegte.
Premisa teologiei eliberdrii, ca gi a marxismului, este cd lupta economica gi mai
ales inechitalile din domeniul puterii gi proprietdlii sunt cele care modeleazd
comportamentr. uman. Dupd cate s-ar putea presupune, cei care promoveaza
asemeneainechitdli sunt mari pacdtogi, in timp ce persoanele care lupti impotriva
nedreptelilor nu sunt. De fapt, anumili teologi ai eliberdrii vor considera cd uneori
o fapte este pecat (de ex., uciderea), dacd este comisi de un oprimatol
9i un act de
justitie, dace este cornisi de cel oprimat in lupta pentru indepirtarea inechitdfilor.
40. ,ames H. Cone,A Blr.k Theolog!/

of Libentian,l>hiladclphia,Lippincott, 1970,p.131-132.
47. Fowler,,,BlackTheologies",p. 86.
Co e, BlnckThcalogyof Libanlion,p.7OO.
,13. Gonzalezti Conzalez,Libuation Pr..rrchitg,
p.23.
Sursap;catului 517
Secredecd indepdrtareainechitililor are ca rezultat gi indepartareacondiliilor
carefavorizeazipdcatul.
In realitateinsi s-ar pirea cA aceastAteorie nu funclioneazdtocmai aqa.In
UniuneaSovieticd,unde s-a ajunsla o societatefArdclase,existdincd remarcabile
Iuptepentru putere printre lideri 9i o reprinlare- care include pand gi folosirea
violentei- a celordin afarastructurii de putere,dupe cum pot mdrturisi milioane
de unguri, cehoslovacigi polonezi. Se pare ci posedarearesurselor adecvate
pentru asi8urareanevoilor de bazi ale vielii nu anuleazdtendinta de a cduta
intereseleproprii, chiar gi in dauna altora. Redistribuireaputerii gi a bogeliei nu
elimind,,pdcaiul".
lndividualismsi competitivitate
O alti conceplieesteci pdcatulderivd din individualism Sicompetitivitate.in

toiul accentuluineoortodox pus pe pdcdtogeniaumane,mai alesin anii '30, s-an
ridicatvoci careprotestau.Unul dintre protestataria fost Harrison SacketEllioti,
profesorde Educatiecregtineh Union TheologicalSeminarydin New York. Ca gi
mulli alJiicareciutau o reintoarcerela tema bunetelii Sia perfectibilitdlii omului,
Elliotta fost profund influenlat de instrumentalismullui JohnDewey in filozofie
gi de concepliaprogresivda acestuiain ceeace privegteeducalia.4
Elliott nu a reinterpretatpur gi simplu ideea de peceto$enieumana, cum au
ficut unii teologi ca Tennant.Mai degrabi, el a negat ci omul estepdcitos. El a
recunoscutexistentapicatului 9i faptul cd omul pdcdtuiegte,dar ideeadepravdrii
saucoruptiei inniscute nu avea loc in gandirea lui. in argumentarealui exista
patrupunctefundamentale:
1. Ideeapropusd de Karl Barth qi Emil Brunner,cum ci intreagaafirmare de
sine umane este pdcdtoase,e inrudite cu o conceptie autodtaristd despre
Dumrezeuca suveranabsolutsau catatd careceresupuneretotald gi estededvate
din ea. Tot ce este mai putin decat atet este rAzvratire.Din punct de vedere
sociologic,aceastdconceptie despre Dumnezeu este corelatd cu o conceptie
autoritaristedespre institufiile umane, inclusiv despre familie.a5Pentru Elliott
insd,pdcatulunui fiu nu constein afirmareavoii saleproprii in daunavoii tatelui,
ci mai degrabdin presupunereacd ceeace esteel gi cea realizatel estepropriul lrri
merit.6PecatulconstAdin negareasaufolosireagregiti a inzestrdrilorinndscutegi
a mogtenirii sociale pe care a primit-o cineva.aTEste o lupte egocentrice,
individualistdimpotriva altor oameni gi a lui Dumnezeu,in locul unei coopereri
cuei.Contrar conceplieiautoritariste,carefacerelalia dintre om gi Dumnezeude
o naturi oarecum adversative,Elliott accentueaziiovdragia dintre acegtiadoi.
Acestlucru nu inseamni neapdratci cei doi trebuie vdzuti ca egali, ci cd ei vor
Iucraimpreundca sd-giatingd scopurilecomune.Fiinlele umanevor lua iniliativa
44. Mary FrancesThelen, Man os Sillner it Cante tporatyAncricall RealisticThcologll,New York,

King'sCrown, 1946,p. 27.
45. Harrison S. Elliott, Can RcligiausEducatiotlBe Cltistian?,New York, Macmillan, 1940,p. 152-
153.
46. Ibid., p. 158.
47. Ibid.
518
gi igi vor asuma responsabilitatea, ele vor lua decizii, insd de asemeneavor
recunoagte9i vor admite dependenlalor de Dumnezeu,ale cdrui resursele folosesc,4s
2. Ideeapdcdtogenieiomului nu sti 9i nu poatesesteain picioarein urma unei
analize logice. ,,Pdcatul" nu are o definifie exactd.El nu inseamnl o singuri
entitate, ci este de fapi o denumire pentru un intreg cornplex de acte diferite.
Interpretareapecatului variaze foarte mult 9i esteinfluenlatd in diversefeluri de
situatia culturald.aeElliott respinge orice incercarede a reduce pdcatul la un
anumit tip de comportament,9i mai alesla egoism.ln timp ce ,,pdcaiulamerican,,
a fost definit ca lupta egoistea ,,mojicului individualist',, nu se poate generaliza
cd orice afirmare de sine, orice aspiratie egoistdeste gre$itE.de prei poate ca
egoismul individualistului supercompetitiv superagresivsd fie pe drept numit
pecat,dar cum ramAnecu persoanele,,caresunt victimele acesteicompetiiiviieti
ii a cdror problemi estesensibilitatea,teama,incapacitateade a numi viala [lor]
un bun [al lor] personal,infrdngerea"?so Asemeneaoameni trebuie sd fie mai
egoigti.Pentru ei egoismulnu esteun pecat.
3. Ideeapicitogeniei omului poatefi nesAnitoasegi vdtemitoare dh punct de
vederepsihologic.In particular,sacrificareade dragul altoraintr-un efort de a face
ispdgirepentru prop a stare pdcdtoasi poate duce la renunlareala drepturile
legitime ale ego-ului.5tIn plus, accentulpus pe pecatgi vinovdlie poatefoarie bine
si duci la intoarcereadistructivi a individului impotriva lui insugi.52
4. Analizele psihologiceale condiliei umane nu au dus la concluziacd omul
estepAcdtos.Ideeade pdcitogeniepresupunecd anumitetendintesauporniri sunt
innescutegi inflexibile, imposibil de hansformatsau modificat.Totugi,evidentele
par a fi de o cu totul alte nature,indicAndcd oameniisunt extremde maleabili.De
fapt, afirme E[iott, nu existe nici un fel de tendinte inndscute bine definite in om,
nici bune,nici rele. ,,Naturaoriginari estea-moraldin sensulcdin aceanaturi nu
existenimic cu careindividul sd senascd9i caresd decidhc6 el va fi un sfAntsau
un diavol. Dezvoltareaposibilitdlilor <divine" saua celor "demonice"depinde de
ceeace se i va intdmpla acelei naturi originare in cursul experienlelor vielii.
Personalitatea individului estede origine
-pe sociali.,,53
Elliott vede agadarpicatul nu ca ceva innSscut,ci ca pe cevainvelat. Nu
este egoism sau afirmare de sine ca atare, ci este egoism sau afirmare de sine
excesivA- lupta competitiveneindurEtoarea indivizilor unul impotriva celuilalt.
Aceastain orice caz nu trebuie si se intAmple. in timp ce omul poate folosi
resurselemintii saleca sd dezvolteinstrumenteale puterii necunoscutede lumea
animald, el poate de asemeneasA substituie lupt;i competitive, neindurdtoare
relatiile de cooperarecareintrec cu mult ajutorul mutual glsit in lumea animali.s
Elliott sugereazdcd de vreme ce competitivitatea individualistd nu este
inerente, ci este dobAnditd ca o,,a doua niture", ca si zicem aga, ea poate fi
modificaid social, cu aiutorul educaliei in primul rAnd. Totugi, dupd cum a
48. Ibid.,p.1s9-160.
49. Ibid.,p.165.
50. Ibid., p. 169.
s1. Ibid., p. u0.
52. Ibid., p. 171.
53. Ibid., p. 191.
54. Ibid,.,p.197.
Sursap;catului 519
observat Niebuhr, educalia nu a avut intotdeauna succes.55in loc ca omul si

foloseasci gtiinla in vederea alindrii suferinlei omenegti, el a folosit-o pentru a crea
instrumente de distrugere pe care le indreaptd impotriva semenului sau.
Elliott, recunoscAnd legitimitatea criticii lui Niebuhr, afirmd ce problema
consti nu in faptul ci omul posedd inteligentd, ci in strategia actuald pentru
dezvoltarea gi folosirea ei. Existi doua probleme legate de modul in care a fost
efectuatd de obicei edr-rcalialiberala. in prirnul r.ind, ea a fost peste nAsuri de
intelectuali. Atentia a fost indreptat; aproape in exclusivitate;supra instruirii
minlii, ddndu-se o atenlie prea micd, sau deloc, emofiilor. Cea de-a doua problemd
estegi mai potdvitd cu subiectul la care ne referim. Educalia a fost individualisti,
crezindu-se cd persoanele cu iniliativi individuald vor rezolva problemele
societdtii. Experienta ne aratd insi cA ratiunea devine nai degrabi len,itoarea
decat st6pana dorintei de putere a indiviclului.." Daci e>.istavreun interes fali de
nevoile sociale, el este in curdnd subordonat preocupdrilor egoiste individualiste.
Elliott sugereazd cd in locul accentului pus pe activitate, pe competitie gi pe
succesulindividr.ral, educafia ar trebui se accentuezeactivitilile care cer cooperare
gi in cadrul cirora indivizii contribuie la un obiectiv de grup gi beneficiazd de pe
urma succesului grupul-ri. Daci o educalie gi o condilionare sociali gregitd au dus
la,,picatul" competitivitetii individr-raliste, atunci o educajie corecte ar trebui si
inldtureacest,,pdcat".
Dintr-o alta perspectivi, apdrutd cu patruzeci de ani mai t6rziu, sugestiile lui
Elliott par aproape comice, cum par gi cele ale suslinitorilor mai recenli ai
conceptiei lui. S-a incercat educalia progresiva gi ea a l;sat de dorit atat din
punctul de vedere al teologilor cregtini, cat $i din cel al multor educatori seculari.
Sperantele de a se vedea o modificare radicali a natnrii umane nu s-au
materializat o date cu introducerea lrmri cadru necornpetitiv de invdtare. De fapt,
nu numai ci societatea noastrb nn pare a fi structurate mai putin competitiv dar
s-ar putea ca ca se fie gi mai competitivi decat a fost pe vremea cend a scris Elliott.
Inveteturabiblice
Am examinat cinci conceptii diferite despre sursa pdcatului. Am gdsit c6
_
fiecaredintre ele are graveneajunsuriin unul saumai multe punctesemniiicative.
Prin urmare,trebuie sdcercetdmacum mai an.rdnnnfitce anumene invafi ciefapt
Bibliain legdturi cu acestsubiect.Anumite aspecteale cAtorvadintre concepliile
pe carele-am respinsse vor regdsiin perspectivabiblicd desprenatr.rragi cauza
picatului. $i totugi,pozilia scripturali estein multe privinte mult diferite de toate
celelalte.
Este important de obseNat in primul rAnd cd picatul nu este cauzat de
Dumnezeu.Iacov inliturd foarte repede ace.rstiidee, care ar fi probabil cAt se
Poatede atrdgetoarepentru unii: ,,Nimeni candesteispitit sAnu ziid: "Sunt ispitit
de Dumnezeu."Chci Dumnezeunu poate fi ispitit ca sAface rdu 9i El insugi nu
ispitegtepe nimeni" (Iac.1:13).Nici nu seincurajeaziin vreun fel ideeacd picatul
55. ReinholdNiebuhr, ,4n Ittter?l.ctationof Chi istinrrEllrics,Ncw york, Mcridian, 1956,p. 84-91.
56. Elliott, RcliqiollsEdrlcnlio,r,
p. 205-206.
520
rezultb inevitabil din insegi structura realiie$i. Mai degrabi, responsabilitatea
morale esteplasatdde-a dreptul ,,in ograda omului", ca si zicem aga:,,Ci fiecare
este ispitit cAnd este atras de pofta lui insugi gi momit. Apoi pofta, cand a
zdmislit, di nagterepecatului; 9i pdcatul, o dati fdptuii, aduce moartea,,(Iacov
1.:14-15).AnalizAnd acestpasal'9i altele de acest.gen, atAtcu profil didactic, cai gi
cu profil narativ, putem determina care spune Biblia ci este baza ori cauza
pecatului.
Omul are anumite dorinte. Acestea,la ridicina lor, sunt leqitime. in multe
cazuri satisfacerea lor esteindispensabildpentru supravieguireaiidividului sau a
rasei.De exemplu, foamea este dorinla dupi m6ncare.Fdrd satisfacereaacestei
dorinte sau a acestuiinstinct noi am muri de foame. in mod similar, instinctul
sexualcaute satisfaclie.Daci el ar rdmanenesatisfdcut,nu ar existareproducere
uman6 gi prin urmare nici supravieluirea rasei umane. Fdre a incerca sd ne
ocupdm aici de problema legati de cuviinciogiamancatului din pldcere sau de
cuviincioqiasexului penhu pldcere,putem afirma ce acesteinstincteau fost date
de Dumnezeugi ce existesitualii in caresatisfacerea lor nu estenumai permisd.ci
poatefi chiarobligatorie.
Remarcdmin continuarecapacitateaomului. El estein stare sd aleagadintre
alternative;acestealternativepot include opliuni caresdnu fie realizabile-imediat.
Dintre toatecreaturilenumai omul estecapabilsi facdabstractiede localizareasa
in timp qi spaliu. Prin intermediul mem-orieisale el este in stare sd retrdiasci
trecutul gi sdJ acceptesau si{ respingd.Prin intermediul anticiperii el este in
starese construiascdscenariipentru viiior gi sdaleagi dintre ele.prin intermediul
imaginafiei el poate sd se inchipuie pe sine intr-un alt loc geografic.El igi poate
imagina cd este altcineva decit este in realitate.El igi poate inchipui cd ocupd
diferite pozilii in societatesau cd estecisdtorit cu un partenerdiferii. Astfel, el ar
puteas; doreascinu numaiceeaceii esteaccesibil, cili ceeace nu i secuvinesau
nu este legitim pentru el. Aceastdcapacitateextindl foarte mult posibilitilile
acliunii pdcetoasegi/sau a gdndurilor pecetoase.sT
Omul are unele dorinle naturale care, degi bune in sine, sunt potentiale
domenii ale ispitei gi ale pdcatului:s8
1. Dorinfa de a se bucura de lucruri. Dumnezeu a sddit anumite nevoi in
fiecaredintre noi. Nu numai ce satisfacerea acelornevoi esteesenliald,dar
ea poate de asemeneasd aduci qi pldcere.De exemplu,nevoia de a mAnca
gi de a beatrebuiesatisfdcute,altfel viala devineimposibila.in acelagitimp,
mancareagi bdutura pot fi dorite in mod justificat ca sursi de pldcere.
Totugi,atunci cand m6ncareagi bduturasunt consumatedoar din pldcere9i
in excesfald de cantitateanecesara,secomitepdcatulirnbuibarii. Instinctul
sexual, degi nu este necesarpentru conservareavielii individului, este
esenlialpentru sustinereagi continuarearasei umane. Noi putem dori in
mod legitim satisfacereaacestui instinct, deoarecesatisfacerealui este
esentialegi ea aduce gi pl5cere.Totugi, atunci cAnd aceasti dorintd este
satisfdcutdin moduri care transcendIimitele naturale gi cuvenite (adicd
lJi-n"fi1]a f.fi"tuhr,ThcSett'
andthcDnhusot'History,Lndra,FaberandFabe,1956, p.35-37.
C- Kyle, ,,Temptation,Psychologyof,', i^ lntefiationalSlandad BiblcEtlcyclopcdia,;d.lames
^58. _M.
Orr, Grand Rapids,Eerdmans.1952,vol.5, p.2944-29448.
Susapicatului 521,
atunci cand este satisfdcuti in afara cisitoriei), ea devine baza picatului.

Orice satisfacereimproprie a unei dorinle naturale este gratificareaunei
"pofte a cernii" (1 Ioan 2:16).
2. DorinJa de a obline lucruri. Oblinerea unor posesiuni are un rol in
economialui Dumnezeu.Lucrul acestaestecupdns in porunca de a avea
stdpanireasupra lumii (Gen.1:28)9i in pildele despreiiprdvnicie (de ex.,
Matei 25:14-30). Mai mult, posesiunile materiale sunt considerate
stimulente legitime pentru incurajarea hdrniciei. Totugi, c6nd dorinla de a
dobAndibunuri lumegti devine atdt de putemicd incat estesatisfecutdcu
orice preJ, chiar prin exploatareacelorialgisau prin a fura, atunci ea a
degenerat inh-o ,,poftda ochilor"(.[Ioan 2:16).
3. Dorinla de a faceceva,de a realizaceva.Pildeledespreisprdvniciearatdcd
gi aceastddorinld este naturaH gi la locul ei. Ea iace iarte din ceeace
agteapteDumnezeu de la om. Totugi, cand ea ne inde;mne sd incdlcdm
Iimitele cuvenite gi esteurmeriti in defavoareaaltor oameni, atunci ea a
degeneratin ,,ldudirogiavielii" (1 Ioan 2:16).
Existdcei adecvatepentru satisfacerea fiecdreiadintre acestedorinte gi existe

de asernenea9i limite impuse in mod divin. implinirea acestor dorinle in afara
cadruluiinstituit de Dumnezeu9i din acestmotiv nesupunereafala de controlul
divin estepdcat.in astfelde cazuri,dorin;elenu sunt luaie in contextuloriginii lor
divine9i ca mijloacepentru a-I facepldcerelui Dumnezeu,ci ca scopuri in sine.
Observaticdla ispitirealui Isus,Satana apelatIa dorinfe legitime.DorinJelepe
careSatana cerut ca Isus si le indeplineascdnu erau rele in sine.De fapt, tirnpul
gi modalitateacare au fost sugeratein vedereasatisfaceriilor au constituit rdul.
Isuspostisetimp de patruzecide zile gi nopli 9i in consecinldera flimdnd. Aceasta
erao nevoienaturali cetrebuia satisfdcuteitxvedereaconservlrii vietii. Era corect
ca.I6us-se se hreneascd,i:rsi nu prin intermediul unor alimente de provenientd
miraculoasi9i probabil nu inainte de incheiereatestirii Lui. Era un lucru normal
caIsussd-$idoreascesd coboarein siguranfddin vArful Templului, insd nu 5i sd
c€ari o etalaremiraculoasi a puterii Tatdlui. Era corectca Iius si-$i ,"u"nii."
drepturile asupra tuturor impdriJiilor pemantului, pentru ce sunt ale Lui. El
le-acreat(Ioan 1;3)9i El le susJinechiar 9i in prezent(-ol. 1:17).Dar nu era corect
sd caute sd-gi implineascd aceastepretentie prin inchinarea adusd cipeteniei
fortelorriului.
Adeseoriispita implici indemn din afari. Lucrul acestaa fost adeverat in
cazullui Isus.In cazul lui Adam gi al Evei garpelenu le-a sugeratdirect ca ei sI
menancedin pomul interzis. Mai degrabi el a ridicat intrebarea dac6 fructele
futurorcopacilorle fuseserdinterzise.Apoi el a afirmat; ,,Hotdratce nu veli muri
...{darl veli fi ca Dumnezeu" (Gen.3:4-5).in timp ce esteposibil ca dorinia de a
minca din fructele pomului interzis sau de a fi ca Dumneziu sd fi fost prezenti in
modnatural,a existatde asemeneaun lndemr din exteriorde origine latanici. in
unele cazuri un anumit om il ispitegte pe un attul sd incalce regulile de
comportament impuse de Dumnezeu.Totugi,in celedin :urrni,picatul estealegeren
percoanei careil comife.S-arputea ca dorinla de a facecevasd fie prezentdi:r mod
naturalgi, de asemenea,ar putea si existeun indemn din afari. Dar in ultimi
522 picatul
instantd individul este rdspunzetor. Adam qi Eva au ales si dea ascultare

impulsului gi sugestiei;Isus a alessd nu ascultede ele.
Pehngd dorinld naturali gi ispitd trebuiesdexistedesigur9i un prilej favorabil
pentru pacat.Inilial Adam nu a putut fi ispitit sd fie infidel fatd de solia sa, nici
Eva la a fi geloasi pe alte femei. Pentru noi, cei care triim dupi cddere,9i nu
suntemIsus,existi un factor suplimentarce complicdlucrurile. Existdcevanumit
,,carne",careinfluenteazeputemic ceeace facemnoi. Pavelvorbegtedespreacest
cevain numeroasepasaje;de exemplu,in Romani7:18:,,$tiu,in adever,cd nimic
bun nu locuiegtei:r mine, adici irl carneamea,pentru cd,ce-i drept, am voinla sd
fac binele, dar n-am puterea sd-l fac" (trad. aut.;. in Galateni5:16-24el descrie
plastic opozitia dintre came gi Duhul SfAnt,9i despre lucrdrile cdrnii care se
constituieintr-un inheg catalogal relelor.Prin ,,carne"Pavel nu intelegenatura
fizicd a fiinlei umane. Nu existd nimic inerent reu in alcdtuirea trupeascea
omului. Mai degrabi, termenul desemneazdviata egocentrice,neg;rea sau
respingerealui Dumnezeu.Aceastaestecevace a ajuns sd facdparte din natura
umand- o inclinatie,o tendintd,o predilectieinspre pecatgi nu inspre a facevoia
lui Dumnezeu.Prin urmare,omul estein prezentmai pulin capabilsdaleagdceea
ce estedrept decat a Iost initial. Estede conceputchiar ca dorinlele lui naturale,
caresunt bune in sine,sd fi suferit modificiri.
lmplicatiiale diverselorconceptii- Remediulpentrupecat

Dar, s-ar putea intreba cineva, ce importante are de fapt pozitia adoptateir:r
aceastdproblemi? Rdspunsulestece pozilia noastrl privind cauzapecatului va
determinaconceplianoastrdpdvind remediulpenhu pdcat,de vremeceremediul
pentru p6catva implica neaperatanulareacauzei.
Dacd cineva susline, aqa cum face Tennant,cd pacahl este supravieluirea
instinctelorgi a tiparelornormalede comportamentdin stadiul animalical omului
panl intr-o perioadi ir"r care el este responsabildin punct de vedere moral,
remediul nu poate fi intoarcereala stadiul inocentde mai inainte.Mai curand, el
va fi de domeniul unei eliberiri complete de aceleinstincte mai vechi sau de
domeniul deprinderii controlului ori direcgionirii lor. Aceasti conceptiedespre
remediul pentru ptrcai imbrdligeazi credinla optimisti cd procesul evolutiv
poartd rasaumand in direclia ceabun5.
Daci cineva adopti conceptialui Niebuhr ci pdcatul provine din stareade
anxietate pricinuitd de finititudinea noastre, fiind incercarea de a invinge prin
eforturi proprii tensiuneadintre finititudine 9i libertateade a aspira,remediul va
implica acceptarealimitdrilor pe care le avem gi punerea increderii noastre in
Dumnezeu. Dar acestremediu line de modificarea atitudinii, 9i nu de o convertire
reald.
Tillich leagd picatul de i:rstrdinareaexistentialda omului, care pare si fie
efectiv un accesoriunatural al lurdi create.$i in acestcaz solulia de bazd constd
intr-o schimbare a atitudinii gi nu dintr-o convertire reald. Remediul este se
devenirntot mai congtienlide faptul cd suntemparte a fiintei, sau cd participim
la temelia fiintei. Rezultatul va fi neutralizareairstriinerii de temelia fiintei, de
alte fiinte $i de sine.
Sursapicahrlui
2E
pdcatului
Consecintele
Consecinte
careafecteazarelatiacu Dumnezeu
Dizgratia
divina
Vina
Pedeapsa
Moartea
Moarteaflzicd
MoarteasDirituala
Moarteaetemd
Efecte asupra pecatosului
lnrobirea
Fugade realitate
Negareapacatului
Autolns,elarea
Insensibilitatea
Egocentrismul
Neas€mparul
Efecte asupra relatiilorcu alti oameni
Competilia
Incapacilateade a simlicu allii
Respjngerea autorit5lii
Incapacitateade a iubi
T T
LJn motiv intahit in ambele Testamente este cd picatul e un lucru
foa.rte serios cu nigte consecinte foarte grave. El nu poate fi piivit cu ugurinfi 9i
fdrX ingrijorare, deoarece efectele lui sunt adeseori vaste gi de lunga durati. in
capitolul urmdtor ne vom uita la efectele globale ale pacatului, adict la impactul
picatului lui Adam asupra tuturor ,-,ttnagilot sii. in acest capitol insd ne vom
ocupa de efectele pdcatului asupra indivizilot aga cum sunt ele redate de
Scripturi (mai ales in relatarea despre Adam 9i Eva)
9i de cdtre propria noastre
experiente.
Impactul pecatului are cAteva dimensiuni. Anumite efecte se rdsfrAng asupra
-
relatiei picdtosului cu Dumnezeu gi cu semenii sdi. De asemenea plcatui il
afecteazd gi pe pecdtos. Cdteva dintre rezultatele pecatului ar putea fi denumite
,,consecinie naturale", adich ele rezultd automat de pe urma pdcatului intr-o
manierd cauzi-efect. Altele suni hotdrate gi directionate it1 mod ipecific de cdtre
Dumnezeu ca o pedeapsd pentru pdcatul ornului.
1'U
Consedintele
picatului 525
Gonsecintecare afecteazirelatiacu Dumnezeu
Picatul a produs o schimbarebruscdin relalia pe careAdam gi Eva au avut-o
cu Dumnezeu. Ei au fost in mod evident intr-o relaiie apropiatd Si amicala cu
Dumnezeu.Au avut increderein El gi L-au ascultat,iar pe bazaversetului 8 din
Geneza3 se poate trage concluzia cd in mod obignuit ei aveau pirtdgie cu
Dumnezeu.EI ii iubea gi le asigura toate lucrudle de care aveau nevote; acest
lucru ne aduceaminte de prieteniadesprecarea vorbit Isus in Ioan 15:15.Acum
insd totul s-a schimbat.Deoareceviolaserdporunca gi increderealui Dumnezeu,
rela{iaa devenit complet diferite. Ei au intrat in tabdra opusi lui Dumnezeu gi
I-au devenit de fapt dugmani.Nu Dumnezeua fost cel care S-a schirnbatgi S-a
indepdrtat,ci Adam 9i Eva.
Dizgraliadivina
Estede remarcatfelul in care Biblia caracterizeazd atitudinea lui Dumnezeu

fald de picat 9i fald de pdcdtos.in doui cazuri din Vechiul Testamentse spune
despreDumnezeu ce urdgte Israelul pdcdtos.in Osea 9:15 Dumnezeu spune:
,,Toatiriutatea lor estela Ghilgal;acoloam inceput sd-iurdsc.Din pricina rduietii
faptelorlor ii voi izgoni din CasaMea.Nu-i voi mai iubi, toatecepeteniilelor sunt
nigteinddretnici" (trad. aut.).Aceastaesteo afirmalie foartedrasiici, pentru cd de
fapt Dumnezeuspune cd a inceput sAurascdIsraelul gi ci nu-l va mai iubi. Un
sentimentsimilar esteexprimat in Ieremia 12:8.in alte doud locuri se spune cA
Dumnezeuii uriqte pe cei rdi (Ps.5:5;11:5).Mult mai frecventesunt insd pasaiele
in caresesuslinece El urdgtereutatea(de ex.,Prov.6:16-77;Zah.8:I7).in oricecaz,
ura nu esteunilaterald,venind doar din partea lui Dumnezeu,ceci cei rdi sunt
descrigi ca unii careil urdscpe Du-n"z"o 1E".20:5; Deut.7:10)9i.chiarmai des,
ca unii care ii urdsc pe cei drepti (Ps. 18:40;69:4;Prov. 29:10).Din acelecAteva
pasajein care se spune cd Dumnezeuii ur5gtepe cei rdi reieseclar cd El sirnte
astfelfale de ei pentru cd acegtiail urisc pe Ei,9i prin urmare ei au dat deja
dovadi de rdutate.
Faptulcd Dumnezeuprivegtecu incantarela unii qi cu mAhniresau supirare
la allii 9i cdin Scripturesespuneuneori despreEl cd iubegteIsraelul,iar alteori cd
II uragtenu esteun semnde labilitate,de inconsecvenldsau de nestatorniciea lui
Dumnezeu.ReacfiaLui fa]d de fiecarefaptd a noastreestedeterminatdde natura
Lui neschimbdtoare. Dumnezeua ardtatextremde clar cd EI nu poate tolera 9i cd
nicinu tolereazdanumite lucruri. In aceastdprivinte pur gi simplu nu are de ales.
Estespecificnaturii Lui sfinte sdseopund categodcacliunilor pdcdtoase. CAndne
lansdmin astfel de acgiuninoi ne mutim pe teritoriul dizgraliei lui Dumnezeu.
Lui Adam gi Evei li s-ainterzis sdconsumefructelepomului cunoagteriibinelui gi
al rdului. Li se spusesecareva fi rdspunsullui Dumnezeuin cazul in care ei vor
mancadin fructele acelui pom. Ei au ales,ca sd zicem aga,se devind dugmani ai
Iui Dumnezeu,si intre in sferadezaprobdriiLui.
VechiulTestamentii descrieadeseorica duqmaniai lui Dumnezcupe cei care
pdcituiescqi violeazdLegealui Dumnezeu.Cu toateacestea,Biblia vorbegtedoar
foarterar despreDumnezeuca dugman al lor (Ex. 23:22;Is.63:10;plAng. 2:4-5).
526
RyderSmith comenteazi:,,In VechiulTestament,"dugmdnia",caqi ura, estefoarte
rard la Dumnezeu, dar comund la om." 1 Prin a se r.izvreti impotriva lui
Dumnezeu,omul, gi nu Dumnezeu,estecel carerupe relatia.
Dugmdniaimpoiriva lui Dumnezeua avut consecintedureroasepentrll Adam
gi Eva,gi la fel va fi gi cu noi in prezentori de cateori, degicongtienlide existenta
legii 9i a pedepseipentru violareaei, p;cetuim in vreun fel. in cazul lui Adarn gi
al Evei, increderea,dragostea,sigurantagi intimitateaau fost inloclrite dc teamd,
angoasdgi evitareah-riDumnezeu.In timp ce inainte ei agteptaserd cu nerebdare
gi cu bucurie intihirile cu Dumnezeu,dupi cdderenu au mai vrut se-Lvade.Ei
s-au ascuns,incercAndsd-L evite. Ca 9i in cazr.rllor, pentru oricine cade sub
judecatalui Dumnezeuconsecinlapecatului estecd Dumnezeudevine de temut.
El nu mai esteprietenul cel mai apropiat, ci o persoandbine de evitat. Situalia
seamdnicu reacliape careo avem fati de slujitorii legii. Daci respectdmlegile,nu
ne pasi dacd vedem un politist. S-ar putea sA avem chiar o senzajieplicuti,
confortabildcand zdrim o magini a poliliei. Ne dd un sentiment de sigurantd
faptul cd avem parie de protectiegi cd existdcinevacarese-iarestezepe infractori.
Dacdinsi gtim cd am incdlcatlegea,atitudineanoastrdva fi cu totul alta.Devenim
foarte nelinigtiti cAnd vedem in oglinda retrovizoare o maginA a poliliei cu
girofarul in functiune. Activitatea politiei nu s-a schimbat, s-a schimbat insd
relalia noastrdcu politia.
In timp ce se spune doar rareori despreDumnezeuce ii urdgtepe cei rii, este
un lucru obignuit ca Vechiul Testamentsd vorbeascidesprenania Lui fa!6 de ei.
MAnialui Dumnezeunu trebuieimaginatdca o furie sauurd personaHscipatdde
sub control. Mai degrabi, ea estecevain felul unei indigniri indreptalite.
Exisid cafva termeni ebraicicaredescriumdnia lui Dumnezeu.Termenul'])l$
('nnapi) a insemnatinitial ,,a spumega".Esteun cuvant foarte concretgi pitoresc,
zugrdvind felul in care se manifestdmania. Forma verbald este rarh, dar este
folositdin legituri cu Dumnezeu(Deut.1:37;Is. 12:1)9i cu Unsul Lui (Ps.2:12).
Substantivul provenit din aceeagiredecine este mult mai conun gi are trei
semnificatii- nari, fafd gi manie. Termenuleste folosit de 180 de ori pentru a
descriemAnialui Dumnezeu,de aproximativ patru ori mai des decatestefolosit
pentru m6nia omului.2
Dumnezeu estedescrisca fiind supdratpe poporul evreu pentru ce acestaa
fdcut vitelul de aur in timp ceMoise discutacu El pe munte. Domnul ii spunelui
Moise:,,Acum lasd-Md;mAniaMea are sdseaprindd impotriva lor: gi-i voi mistui;
dar pe tine te voi facestrdmogulunui neammare." Moise rispunde: ,,Pentrucese
se aprindd,Doamne,mAniaTaimpotriva poporului Tdu...?"(Ex.32:10-11). MAnia
lui Dumnezeuestedescrisdcaun foc careii mistuie sauii ardecompletpe israelili.
Existd nurneroasealte referiri Ia minia lui Dnmnezeu: ,,Domnui S-i aprins de
manieimpotriva lui Israel" (Jud.2:14).Iererniaii cereDomnului sdil pedepseasci,
dar,,nu in mAnia Ta" (Ier. 10:24).Psalmistulse bucuri ch ,,mAniaLui line numai
o clipi, dar indurareaLui line toatd viata" (Ps.30:5).
Alte doud ridicini ebraice,1)ll (chnrnh)9i af;l (ynchnn)sugereazi ideea de
1. Charles Ryder Smith, Tftc BllrlcDoclritr of Sin and of thc Wnysof God With Si,,rc,s, Londra,
Epworth, 1953,p.43.
2. Ibid.,p.44.
Consedintelepicatului 527
cilduri. Forma vcrbali a celei dintai esLctradusd adcsca cu,,a aprindc,,, ca in
Psalmul106:40:,,Atunci Donmrl $a aprins dc m6nic impoiriva poportrlui Sau.,
Forma substantivali estc traclusi de obicei cu ,,[nrAnic] fe.occ,, sa,.i
,,ferocitatc,,.l
Formasubstantivali a celci clea dotra r,ldicini estc traclusi in mod corectcu ,,manie,,,
caln fragmentul din Iercnia i[:4: ,,canu cun.rvasi izbucncasci nrinia Mea ca un foc
9i si se aprircld, fira sd sc poati stinge, clin pricina riiutilii faptclor voastrc...
T n \ o L r l T e s t , t m e n l : . c . t c c ( . n i u c n z ,iln n r o t l , - l c , , s c b i ct l r r * m , r n i , r L r r a
5i
necredinciogilorpi a lumii impotriva lui Dnmnezcu a poporului Sdu.A picitui
9i
inseamni a deveni un dugman al lui Drrmnezcrr.in Romini g:7 si Coloscni 1:21
Pavelil descrie pc omul carnal c.r ,,ostil ll'i Dunrrrezcu,,.in Iacov 4:4 citim ci
,,prietenia lumii este vrdjnigie cu Dumnezeu,,. 1btu5i, Dumnczeu nu cste
dugmanr.rlniminui; El ii iubeEte Pc foti;i nrr ru.iltc
1rc ninreni. El ne-a iubit
suficientde mult ca si-L trimite pc Fiul Siu s.i noard pcntrLrnoi in tinp cc noi
emm.incdp;citosi gi in vrdjmigie cu El (Rom.5:8-10).El igi sinrplificdpretenliile.
Igi iubegte dr-rgnanii.
Cu toate cA Dumnezeu nu este dugmanul pdc.itogilor nici nu ii Lrrdgte,cste
9i
de asemeneaextrem de limpcde cd DunrnczeLrestc maniat de picat. Cele doui
cuvintecarc exprim; cat s.: poatr de clar acestlucru sunt 0ug6cqi op.7ri (,,supirare,
manre ). ln nulte cazLlriaccstecuvinte nu se refcri nrrmai la reactia de nomcnt
a I u i D l r m n t z e uf . t t . ld c p , i c , l t . .i . l t U e r c , t 7 ., i . I t u n r i t ca c l i r r n d
i i v i n c c a r cu r n r t . , r z a
sd aibi loc. In loan 3:36, de exemplu, Isus spunc: ,,Cine crede in Fir.Ll,arc viala
vegnici; dar cine nu crede in Fiul, nu va vedea viala, ci nAnia lui Dumnezeu
rdmane peste el." Existh cateva pasaje care nc invati ci in timp ce mAnia lui
Dumnezeu atArnd deasnpra p.icatuJrri 9i a celor care il comit, .rcu.rcti minie va fi
preschimbatdin actiune intr-un anltmit moment din viitor. Romani 1:1g ne invafd
ci,,mania lui Dumnezeu se descoperi din cer impotriva oricirei necinstiri a lui
Dumnezeu 9i impotriva oricdrei nelegirriri ., o.-rr.rl"nilo1care inacluge adevirul in
nelegiuirea ior". Romani 2:5 vorbegte despre ,,aclunareaunei comori de mAnie,,
pentru ziua judecdlii;9i in Rornani9:22se obscrvdc.{Dumnezcu, in timp ce,,voia
sd-$i arate mania gi sd-$i descopere puterea, a suferit cu nulti rAbdare nigte vase
ale mAniei, ficute pentru pieire". lmaginea lisatd de toate aceste pasajc este ci
rnAnia lui Dumnezcu este ceva foarte rcal pi actr.ral,insi nu va fi revelatd, sar-r
m a n i f e s t , rpUe d e p l i n ,p a n i n r a i t a r z i u .
Din cele precedente reiese clar ci Dumnezeu privegte cu mAhnire pdcatul, clc
_
fapt,ca p;catul trezcgtein Ei supararesau mAnie.sauncpl;cerc. Totugi,trebuie si
se taca clou; comcDtarii suplimcntare. In primul rAnd, mAnia nLr este ceva ce
Dumnezeu alcge si simti. Dezaprobarca lui la vedcrea picaturur nLr csre o
chestiunearbitrari; intrucat natura Lrri estc sfant.i,ea rcspinge..tutomatpicatul.
an sLlseratintr-un alt loc, El estc,ca si spunem'agal,,alergicIa picat,,.l
Puld:ll
In al doilea rAnd, noi trcbuie si evitdm sd nc inraginim minia lui Dumnezeu ca
fiind excesivde emoJionali. El nu fierbc de supiraie, scip6ndu-$i tenpcramentul
de sub control. El este capabil si cxercite ribtlare gi inclelurrgi *Uaarc, ceea ce gi
Jace.Nici nrr trcbuie sa ni-L inragin.im pc Du.nnczeu frustrit dc picatul nostru.
l e r n r c n udl c z d m i s i r e c s t ep r o b , r b i ln t . t ip o l r i \ i t p c n f n t . r r . . r r . l c t e r i ,r/e. ra c l i aL r r i .
3lbd
4. Vezivoi.1,p. 307.
r
528 Picatul
Vina
Un alt rezultat al pdcatelornoastrecarene afecteazirelalia cu Dumnezeueste

vina. Acest cuvant necesiti o definire atentd, deoarecein lumea de astdzi
semnificaliaIui obi$nuiteestede sentimentde vinovetie,adici aspectulsubiectiv
al vinei. Sentimentelede vinov;tie sunt considerateadeseoii iraJionale,
9i
intr-adevdr ele sunt uneori iralionale. Adicd esteposibil ca o persoani si nu fi
fdcut nimic riu din punct de vedereobiectivpentru a merita o pedeapsd,dar cu
toate acesteasd aiba acestesentimente.Ceeace inlelegemnoi insd prin vini este
o situatieobiectivdin carecinevaa zdddrnicitinten{ialui Dumnezeupentru om gi
astfel estepasibil de pedeaps5.Acest aspectal vinei estecel care meritd atenlia
noastrdspeciaE.
Pentru a clarifica ceeace intelegemnoi prin ,,vini" ne va fi de folos sd facem
url scurt comentariupe margineaa doud cuvinte carepot apereah definifia pe
careo di cinevaplcatului, qi anume,,riu" 9i,,incorect,,.pe de-o parre,nor purem
defini pdcaiul ca cevace estemai degrabi intrinsecrdu decAtbine. El esteimpur,
respingetor,urdt de Dumnezeuprin simplul fapt cd esteopusul binelui. Toiugi,
aici apare o problemd,deoarececuvantul /.7upoate aveamulte semnificalii- de
exemplu, el poate insemna ,,incomplet,inadecvat, insuficient,,. Ne-am putea
gAndi Ia nigte sportivi rdi sau la un lucrdtor riu ca fiind inapli sau neproductivi,
dar nu neapdratgregitorientafi din punct de vederemoral. $i astfelafirrnafiacd
pdcatul este reu ar putea fi inleleasddoar in termeni estetici- picatul este o
actiuneuratd, deformatd,stricatacarenu corespundestandarduluiperfectstabilit
de Dumnezeu.
Pe de alte parte inse,noi am putea spunecd pdcatulimplicd nu numai cevace
estereu, ci gi cevace esteincorect.In primul caz,picatul ar putea fi aseminat cu
o boald contagioasidin fala cireia oameniisenetogise retrag cu teama.insri in al
doilea caz, noi nu ne gAndim la pecat doar ca la o lipsi de integritate sau
perfectiune,ci ca la cevagregitdin punct de vederemoral, o violare intentionatd
a poruncilor lui Dumnezeugi astfelcevacemeriti pedeapsa.Aceastainseamndsd
le gandegtiIa pdcatnu in termeniestetici,ci in termeniiuridici.in primul caz
bineleesteimaginat ca fiind cevafrurnos,armonios,drdgul, de dorit qiatractig in
timp ce rdul estein1elesca cevahaotic,turbulent, urat gi respingetor.in al doilea
cazsepune accentulpe lege.Ceeace seconformeazestipulatiilor legii estecorect,
iar ceeace se depirteazd irxtr-unfel sau altul de acestecednle esie gregit.$i din
aceastdcauzdmerit; sAfie pedeDsit.s
Aceasti distinclie poatefi iluitrati gi in alte moduri. Ne-am putea gAndi la un
sportiv cu o evolulie foarte slabi intr-un anumit joc; de exernplu, la un
baschetbalistcare aruncd la cog fdrd aJ nimeri insd. Slabexecutati, aruncareala
cognu va rnodificascorul,dar nu esteo incdlcarea regulilor gi nu va atragedup6
sine o interventie a arbitrului. Pe de alti parte, dacd in timpul aruncdrii la coq
iucdtorul lovegteun apdritor advers care stationeazd,atunci a fost incdlcati o
reguli gi arbiirul trebuie si sanc{ionezeacestlucru. Saune-amputea gAndi la un
automobilcareestegreu de manevratgi ineficient,ale carui cheltuietide deplasare
5. Irancis Brown, S.R. Driver SiCharlcsA. B ggs,Hcbrero
and EttglishLcxicanof the OldTesta'lent,
New York, Oxford Universiiv, 1955,D.730.
Consedintelepicatului
529
suntnesatisfdcetoare sau careesteputernic avariatgi ,,cuun aspect,,catastrofal.O
asemenea magindar putea fi o piatrd de incercarepentru rdbdirea proprietarului
er91poatetrezi sentimentede dezgust dar atatatimp cat farurile, semnalizareagi
alte detalii legatede sigurantaautomobilului func;i,oneazd cum irebuie gi gazeL
d", sunt in limitele prescrisede lege, nu existd nimic ilegal liacest
:9uf1*:n,
venrcul.$oterului nu i sepoateda o amendi pentru faptul ci gofeazdacest
vehicul
aiata timp cat el nu incalcd nici o regul! de traflc. Dacd insa automobilul
rdspandegte in mediul inconjurdtor o cantitate excesivd de substante
daci sub aspecttehnic nu functioneazdc.,^ tr"Ur,ie,t"gea'u
::l,:*f"l:",.*"
tostrncalcat;Sis-arimpune pe bund dreptateo amendi. prin urmare,atunci c6nd
vorblm desprevind noi in{elegemci pdcdtosul,asemeneabaschetbalistului
care
comite.ojncilcarea regulamentuluigi iutomobilului carenu indeplinegteregulile
traficului,a incilcat legeagi in consecinfdestepasibil de pedeapsi.
In acestmoment trebuie sd examindm nit.,.a e"ucid a distrugerii pe care
pecatul9i vina o produc in relalia dintre Dumnezeu om. Dumnezeu
Fi este Cel
atotputernic,Cel etern,singurarealitateindependenti sau noncontingentA.
Tot ce
existaigi trage existenta de la El. Iar orn.,l, ceu rnai insemnati dintre
toate
creaturile,are darul vielii gi al personalitdtiidoar datoritdbunitdfii gi indurdrii
lui
uumnezeu.h ca1tltate de stip;n, Dumnezeul_ainsercinatse aibe grijd de creatie
91r-a poruncit sd stip6neascdpeste ea (Gen. 1:2g).Omul a fosi numit admi_
nistratorulimperdliei sau viei lui Dumnezeu,cu toateposibilitetile privilegiile
9i
caredecurg din acestlucru. in calitatede Domn atotputernic pe deplin
ai sfint,
Dumnezeune-a cerut in schimbul darurilor Sale inchinarea ascultarea.
9i Dar
omul nu a reugit s; implineasci cerinlele lui Dumnezeu. bmului
i-au fost
ncredlntatebogatiilecrealiei,dar el le-a foLositpentru propriilc sale
scopuri.
asemenea.unui angaiatcare furd de la patronul siu. in plus, ca un cetaleancare
trateazddispretuitor un monarh sau o inaltd oficialitate;un erou sau o persoana
cu mari realizdri,omul nu a tratat cu respectpe ceamai insemnatdFii;lA
dintre
toate.Mai mult, omul este nerecunoscetor, in ciuda a tot ce a fAcut l)umnezeu
Pentru€l $i a tot ce i-a dat El (Rom. 1:21).gi, in celedin urmd, omul a dispreluit
ofertade prieteniegi dragostea lui Dumnezeugi chiar mantuirearealizatd
9i prin
moarteasingurului Fiu al lui Dumnezeu.Acesteofensesunt amplificate
de iine
esteDumnezeu:El esteCreatorul atotputernic,in mod infinit deasupra
noastra.
Fdrda fi fost obligat de cineva,El ne-aadus in existente.Din acestmotiv
El are o
pretenlieabsoluteasupranoastrd.gi standardulpêcareEl vrea sd il
atingem este
propria Lui perfecliunesfAnti. Cum a spus Isuj insugi:
,,Voi fiti dar desdvArgili,
dupAcum $i Thtelvostru cel cerescestedesdvarsit,,(Matei 5:4gi
trebu-ie ne imaginampacatulgi vina h ierrneniiunor categoriimetafizice
, )oi 1d
dacdvrem ci cipdtdm o idee despreefectullor imens asupra reli'1ieinoastre
cu
Dumnezeugi, de fapt, asupraintregului Univers. Dumnezeuestecea
mai inalte
fl'nra rr nol suntem creatur e Lui. Neimplinirea standardelorsale
submineazd
intreagaeconomiea Universului.Ori de c6ieori creaturail priveazi pe
Creatorde
ceeaceii aparfinein mod legitim, echilibrul estetulburat, deoareceDumnezeu
nu
esteonoratgi nu esteascultat,Daceun asernenea riu sauo asemeneasubminarear
ramanenepedepsite,Dumnezeuar incetaefectivsd mai fie Dumnezeu.
Din acest
motiv pdcatul9i picdtosul meritd gi chiar trebuiesd fie pedepsifi.
530 Picahd
Pedeapsa
Prin urmare, iminenla pedepsei este un a.lt rezultat al pdcatului nostru. Este
important si stabilim natura gi scopul fundamental al pedepsirii pdcitosului de
citre Dumnezeu. Este-eaoare spre indreptare, menitd se corectezepe pdcitos?
Este ea pentru intirnidare, o reliefare a consecinlelor pe care le are pe;atd
9i prin
urmare o descurajarea altora si comitd fdrddelegi? Siu esterehibutive, destinate
pur gi simplu se dea pecitogilor ceea ce meritd? Trebuie sd examinim pe rAnd
necareotntre acesteconceDte.
ln zileie noastre existd un sentiment destul de rdspAndit de dezaDrobarea ideii
ci pedeapsadivini esteo retribuire.Aceastdretribuireesteconsideiatdprimitivd,
crudi, un semn al ostilitdtii gi al spiritului de rizbunare, care este cu totul
nepotrivit pentru un Durnezeu al dragostei care este Tate pentru copiii Sdi
pdmantegti.6Totugi, in-pofida acestui sentiment, care ar putea si reflecte concepgia
unei societdti prea tolerante in privinla a ceea ce este un tatd iubitoa in Biiiie
edste h mod cert o dimensiune a retribuliei divine, mai alesin Vechiul Testament.
nfer S,rylh exprime acestlucru in termeni categorici: ,,Nu existd nici o indoiald
cd in gAndirea ebraicd pedeapsa este cu caracter de retributie. Folosirea pedepsei
este suficientd pentru a areta acestlucru.,,zin timp ce ciracterul
1u Toarlea
absolutal concluzieilui Smith ar putea fi pus Ia indoiali, se pare cd retribuireaa
fost un element impo{ant al concepgiei ebraice despre fege. in mod sigur
pedeapsacu moartea nu avea la bazi o intentie de reabifitu.", "'u fiird firruh. gYir,
timp ce ea avea gi un efect de intimidare, era clard legdtura directd dintre ceeace
i se ficuse victimei gi ceeace urma se i se facd criminaiului. Acest lucru reiesemai
ales.dink-un p_asajca Geneza9:6: ,,Dacevarse cineva sangeleomului gi singele lui
se fie versat de om; c{ci Dumnezeu a fdcut pe om du;e chipul Lui.,, Diatoritd
ahocitiJii faptelor comise(a fost distrus chipui lui Dumnezeu)existdgi trebuie sd
existe o pedeapse corespunzdtoare.
Ideea de retributie sevede de asemeneaextrem de clar la termenul Epl (naqdffi).
Acest cuvant care (lmpreund cu derivafii sdi) apare de aproximativ opizeci de ori
in Vechiul Testament, este tradus frecvent prin ,,a rdzbtna, a rdzbuna o
nedreptate, a se rizbuna". ln timp ce termeni rdzbunnregi n rdzbtunao nedrEtate
sunt traduceri adecvate pentru desemnarea acliuniloi htreprinse de Iirael
impotriva vecinilor sii, folosirea lor penku a descrie acfiunile lul Dumnezeu este
necorespunzetoare-8Aceasta pentru ctr termenul ,,rlzbunare" se folosegte in
special cu scopul de a zugrivi reactia unui anumit individ fatd de un lucru riu
care i-a fost f{cut lui. Dumnezeu insd, vizut a fi in legdturi ijrecta cu violarea
legii.morale gi spfituale, nu este o persoane particulaii, ci o persoani publicd,
administratorul legii. Mai mult, ,,riz6unare,, gi,,a rdzbuna o neareptate,, Aansmit
mai degrabd ideea de revangd,de obfinere a unei satisfactii (din punct de vedere
psihologic) spre compensareacelor intamphte, decAi ideea'de oblinere gi
_
a- dreptagii. ln orice caz, grij; lui Dumnezeu este menJinerea
idry]:5"*
dreptafi. Astfel pentru pedepsirea pecdtJgiior de cdtre Dumnezeu,
,,retributie,,
este o traducere mai bune decat ,,rizbunare,,.
6. Nels.Ferre, Tre Chrrsfiafi Understandingof God,New york, Halper and Brothers, 1951,p. 22g.
7. St ilh, Doctrineof Sin,p.57.
8. Ibid..D.47.
Consedintele
picatului 531
Existe numeroase referiri, mai ales ale profetilor mari, la dimensiunea

retributivi a pedepsirii pecetosului. Gisim exemple in Isaia 1:24; 6't:2;63:4;
Ieremia46:109i Ezechiel25:14.
In Psalmul^94;1 se vorbegte despre Dumnezeu ca despre ,,Dumnezeul
rdzbunirilor". In acestecazuri, ca de altfel in maioritatea exemplelor din Vechiul
Testament, pedeapsaavuti in vedereurma si aibe loc in limiteie timpului istoric,
rnai degrabddecdt intr-o anumitd situafie viitoare.
Ideeade retributie nu se gdsegtenumai in pasaieledidactice. ci gi in numeroase
pasajenarative.Pentru a pedepsi ticdlogiagrozavda intregii rase umane de pe
PtrmAnt, Dumnezeua trimis potopul ca sddistrugd omenirea(Gen.6). Potopul nu
a fost trimis ca se opreascdpe cineva de la picat, deoarecesingurii supravietuitori,
Noe gi familia lui, erau oameni drepli. $i cu siguranld ce nu putea fi trimis pentru
a corectasau reabilita,de vreme ce toli cei rei au fost distrugi. Cazul Sodomeigi
Gomoreieste similar. Din cauza ticdlogiei acestor cetef, Dumnezeu le-a distrus.
Faptalui Dumnezeu a fost o simpli retribulie pentru pdcatul lor. Ceea ce ficeau
acelecetef medta distrugerea, 9i in acestmod Dumnezeu a purificat Pimintul de
un asemenea pacat.
Degi mai putin frecventi ca in Vechiul Testament,ideea de justitie retributivd
se gesegte9i i:r Noul Testament.Aici se face referire mai mult la o iudecaid
viitoare,decdtla ojudecatdcareva avealoc in timp.ln Romani12:199i Evrei 10:30
segdsesc parafrazdriale lui Deuteronom32:35- ,,A Mea esterdzbunarea,Eu voi
resphti, spune Domnul." in Romani scopul lui Pavel este si ii opreasce pe
ffedinciogi de la incercareade a rizbuna riul care li s-a fdcut. Dumnezeu este un
Dumnezeual dreptdlii, 9i riul nu va trece nepedepsit.
In timp ce pedepsireapacdtogilorde cetreDumnezeuare ir mod categoricun
caracterretributiv, nu trebuie se trecem cu vederea celelalte doui dimensiuni sau
funclii ale pedepsei. Atenliondrile dh Deuteronom cu privire la necesitatea
evitlrii pdcatului sunt cuplate cu exemple ale pedepseloi aplcate picitogilor.
Acesteexempleerau menite sd opreasci persoanelede la a sdvArgireul (Deut.
6:12-75;8:11,, 19-20).Acelagi lucru este valabil gi atunci cand leremia ii aduce
amintelui Iuda de ceea ce a fdcut Dumnezeu lui Silo (Ier. 7:12-14)9i cdnd
psalmistulse gandegtela ceeace i s-a intdmplat generatiei care a pierit in pustie
(Ps.95:8-11).Uciderea cu pietre a lui Acan gi a familiei lui a fost in parte o
retributiepentru ceeace fdcuseel, dar a fost gi un miiloc de a preintAmpini ca alfii
sd adopte un comportament similar. Din acest motiv pedeapsa riufdcdtorilor a
fost adeseoriadrninistrate in mod public.
Existi de asemeneaun efectdisiiplinar al pedepsei.Pedeapsaera administrate
P€nhua-l convinge pe pdcatosde strambitatea cailor lui gi pentru a-l intoarce de
la ele.Psalmul107:10-16 ne aratecd Domnul a pedepsitisraelitii pentru pdcatele
comisegi, in consecinta, acegtias-au intors, cel putin pe moment, de la riutatea
lor.lnaltdparte,psalrnistulrecunoagtecdpedeapsaa fost sprebinele lui, deoarece
Prin astaa tnvitat ordnduirile Domnului (Ps. 119:71).Scriitorul Episiolei cdtre
Evreine spune:,,Cici Domnul pedepsegtepe cine-l iubegte9i bate iu nuiaua pe
oricefiu pe care-lprimeqte" (Evr. 12:6).
In Vechiul Testament existd chiar o frAnturi din ideea Durificirii Drin
pedeapsi.Cel pugin la aceastase facealuzie in lsaia 10:20-21. Asiiia va fi folositl
532
dc Dumnezeu pentru ca sd-$i pedepseascepoporul; in urma acestei experienje o
rdmdgiti a lui Israel va invdta se se sprijine pe Domnul. ,,O rimigi{d, rimdgila lui
Iacov, se va intoarce la Durnnezeul cel puternic."
Modul in care se administreazd DedeaDsa este de asemenea semnificativ
Uneori ea este administrate hdirect, pur 9i simplu prin intermediul lucrdrii
imanente a lui Dumnezeu in cadrul legilor fizice gi psihologice pe care le-a stabilit
EI in lurne. Pedeapsa indirecti poate fi externd, ca, de exemplu, in cazul in care
pdcatul violeazi principiile sdndtetii ti igienei 9i are ca rezultat boala. Persoana
care se angal'eazd in comiterea unor pdcate sexuale gi contracteazi o boal6
venerici este un exernplu evident gi des citat, dar sunt frecvente gi alte cazuri mai
putin dramatice. Invelam acum tot mai mult de la psihologi cd ura gi ostilitatea au
efecte distructive asupra senatAfii. Pedeapsaindirectd mai poate lua qi forma unor
conflicte externe (adicd in cadrul familiei), originate din pdcatul personal 9i din
incdlcarea legilor psihologice pe care Durnnezeu le-a stabilit. David ar putea fi un
exemplu potrivit in acest sens. Din cauza picatului sdu, al adulterului cu Batgeba,
9i a uciderii lui Urie, lui David i s-a spus ca peste casa lui va veni nenorocirea
(? Sam. 12:10-12).Violarea lui Tamar, uciderea lui Amnon de cetre Absalom Qi
revolta lui Absalom impotriva lui David au fost toate impliniri ale acestei profefii.
Degi ne putem gAndi la aceste tragedii ca fiind alese in mod specific qi
administrate direct de citre Dumnezeu pe mesura pecatului lui David, Ie putem
privi gi ca pe nigte consecinte naturale care decurg in mod automat din
comportamentul lui David gi din psihologia umand elementari. Crimele fiilor sii
ar putea fi foarte bine consecintele tendinlei pe care o au copiii de a-gi imita
pdrinlii sau ale omisiunii lui David de a-gi disciplina fiii, gAndindu-se cd
disciplinarea lor ar fi o masure ipocrith, avAnd in vedere propriul seu
comportament din trecut. in fine, pedeapsa indirectd poate fi interioarS. De
exemplu, picatul poate duce automat la un sentiment groaznic de vinovetie, un
sentiment chinuitor al responsabiltetii.
In unele pasaje didactice din Biblie suntem invitafl ce uneori exista o
adevdrate relafie cauzi-efect intre pacat gi pedeapsi. ln Galateni 6:7-8 Pavel
folosegte imaginea semdnatului gi a recoltdrii pentru a compara consecintele
pdcatului cu roadele dreptdlii. Se sugereazd faptul ce in acelagi fel in care recolta
obtinuti depinde de natura seminlelor semenate, tot aga gi pedeapsa decurge
automat din actul pdcitos. Cu toate acestea,trebuie sd fim atenti sd observam cd
in timp ce Dumnezeu lucreazd adeseori in mod indirect prin legile fizice 9i
psihologice pe care El le-a stabilit, acesta nu este singurul mijloc sau nici micar
principalul mijloc prin intermediul cdruia El administreazd pedeapsa. Mai
comune sunt acele cazuri in care Dumnezeu irnparte pedeapsa printr-o decizie
categorici gi un act direct. $i trebuie de asemeneasi subliniem cu atenJie faptul cd
pAnd gi in cazurile in care pedeapsa decurge in mod natural din actul sivArgit, ea
nu este ceva impersonal, de genul unei neganse. Legea care guverneaza aceste
tipare fixe este o exprimare a voii lui Dumnezeu.
Conceplia cregtini potrivit cdreia Dumnezeu pedepsegteirx mod indirect prin
intermediul tiparelor pe care El le-a stabilit trebuie diferenliati de conceptul
hindus gi budist de karmi, potrivit cdruia fiecare act in parte are anumite
Consedintele
picatului 533
consecinte. Existi o legdturdinexorabili intre act gi consecinfe.e

Nu existdnimic
caresd poate rupe aceastelegdturd,nici mdcar moartea,deoarecelegea karmei
hecedincolo,in incamareaurmdtoare.in concepliacregtin;secvenlap;cai-pedeapsa
Poatefi intrerupie prin pocdinld gi mirturisire a picatelor, urmate de iertare,iar
moarteaaduceo eliberarede efectelein timo ale oicatr.rlui.
Moartea
Unul dintre cele mai evidente rezultate ale pacatului este moartea. Acest
adevir estereliefat pentru prima datA in interdicgiadivini adresati lui Adam 9i
Evade a consumafructeledin pomul cunogtinJeibinelui qi riului: ,,in ziua in care
vei mdncadin el vei muri negre$it"(Gen.2:17).El se gdsegtede asemeneasub o
formdclard,didacticdin Romani 6:23:,,Platapicatului estemoatea.,, pavel vrea
sdspuni ci asemeneaunei pldti, moarteaesteo retributie potrivitd, o recompensa
dreaptepeniru ceeace am fdcut. Aceastdmoarte pe care noi o meritim are mai
multe aspectediferite: (1) moartea fizicd, {2) moirtea spirituah gi (3) moariea
eteme.
1.Moartea
fizicd
Faptulcd toti oameniisunt muritori esteatat un lucru evident,cAtqi cevacene
esteprezentatde Scripturi. Evrei 9:27 spune: ,,...oamenilorle este rAnduit sd
moardo singurd dati, iar dupd aceeavine judecata."in Romani 5:12pavel pune
moarteape seamapdcatului originar al lui Adam. Cu toate acestea,in timp ce
moalteaa intrat in lume prin pdcatul lui Adam, ea s-a rdsfrAntasupra rururor
oamenilordeoarecetoti au pdcdtuit.
Aceastaridicd intrebareadacdomul a fost creatmuritor saunemuritor,Oarear
fi murit gi daci nu ar fi picdtuit? Calvinigiii au adoptat in esenldpozitia care
neagdacestlucru, spunandcd moarteafizicd a intrat in lume o dati cu blestemul
(Gen.3:19f0.Pe de alte parte, perspectivapelagiani esteci omul a fost creat ca
fiinld muritoare.Aga cum tot ce existein jurul nostru va muri mai devremesau
mai tArziu, la fel este gi a fost dintotdeauna gi cu omul. principiul morlii gi al
descompuneriiface parte din intreaga creafie.I pelagienii subiiniazd ci, daci
perspectivacalvinistd-este corectd,atunci cel carea avut dreptatea fost garpelegi
nu Iehovacarea zis: ,,in ziua in carevei mAncadin el, vei muri negregit,,,delarece
Adam gi Eva nu au fost loviti cu moarteain ziua in care au pd-dtuit.r, Moartea
fizicd,in perspectivapelagiand, este un insotitor natural al condiliei umane.
Referirilebiblice la moartedrept consecintea pdcatuluisunt luate rnai degrabdca
aluziila moarteaspirituali gi separareade Dumnezeu,decatla moarteafizicd.
..9. L. de la ValleePoussin,,,Karma",in Et]cyclopedh oJRcligion 0ndEfrics,ed. JamesHastings,New

York,Scribnet 1955,vol.7, o.673-676.
10..Louis Berkhof, Systct;a c Thcalogy,Grand Rapids, Eerdmans,1953,p. 260. ?n acest punct,
arminieniiin generaltind sdfie de acordmai degmbecu calvini$tiidecatcu palagienii.Vezi H. Orton
W\ley,ChtistianThealagy, KansasCity, Mo., BeaconHill, 1958,vol. 1, p.3a37, gl-95.
11. VeziAugustin l/afat desprehlcriteti iutaftn pdcatclat€i botezulc;pijlor 1.2.
12. Dale Moody, The Word of Truth: A Suntnory of ChtistianDoctrineBaser! on BiblicalRc1)clatio,
GrandRapids,Ecrdmans,1981,p. 295.
534
Probiema nu este atat de simpli pe cat ar putea perea la prima vedere.
Presupunereaci o date cu ciderea a venit gi moarteagi cdRomani5:12Sialte texte
similare din Noul Testamentcare vorbesc de moarte trebuie inlelese ca referiri Ia
moartea fizicd s-ar putea sd nu fie iustificati. Un obstacolin caleaideii ci moartea
fizicd esteun rezultat al pecatuluiestecazullui Isus.Nu numai ceEl nu a pecdtuit
(Evr. 4:15),dar nici mdcar nu a fost pangerii de natura corupte a lui Adam. Cu
toate acestea,El a murit. Cum a putut moartea sd afecteze pe cineva care din
punct de vedere spiritual se afla a:olo unde se aflasereAdam gi Eva inainte de
cddere?Aceasta esie o enigme. Avem de-a face cu date contradictorii. Este oare
posibil sAne furigdm inh-un fel sau altul printre altemativele dilemei?
In primul rdnd, trebuie se observdm ca moartea fizictr este legati in mod clar
de cldere. Separe cd Geneza3:19nu esteo rezumarea ceeace esti 9i a fost valabil
din mommtul creatiei, ci esteo anuntare a unei noi situalii: ,,in sudoarea felei tale
si-ji mindnci pAinea, panA te vei inioarce in pimAnt, cici din el ai fost lua! cdci
fdrAni egti 9i in lirAni te vei intoarce." Mai departe, in scrierile lui Pavel, mai ales
in 1 Corinteni 15, pare a fi dificil de separat moartea fizice de moartea spiritual6.
Tema centrali a lui Pavel este cd moartea fizicd a fost ir:rfr6nti orin invierea lui
Cristos.lnvierea Lui nu inseamni ci oamenii nu mai mor, ci caracteruldefinitiv
al mortii a fost indepdriat. Pavel airibuie pAcatului puterea pe care o posedi
moartea fizicd in absenfalnvierii. Dar o date cu victoria lui Cristos asupra mortii
fizice, plcatul insugi (9i astfel moartea spirituali) este infrant (v. 55-56). Ficand
abstracgiede lnvierea lui Cristos din moartea fizicd, noi am rdmane in picatele
noastre, adice am rimAne morli spiritual (v. 17). Louis Berkhof pare si aibd
dreptate cand spune: ,,Biblia nu cunoagtedistinctia, atat de comuni printre noi,
dintre moartea hzicl, cea spirituald gi cea eternd; ea are o perspectivA sintetice
asupramorfii gi o privegteca pe o separarede Dumnezeu."13
Pe de alti parte, existi gi considerenteleci Adam gi Eva au murit din punct de
vedere spiritual, dar nu gi fizic, i::rmomentul sau in ziua in care au pecetuit gi ci
pdnd gi Isus cel lipsit de pecat a fost supus mo{ii. Cum pot fi descurcatetoate
acestea?
Eu ag sugera conceptul de nemurireconditionaldca stare a lui Adam inainte
de cddere.El nu a fost capabil in mod inerent se trdiascevegnic, dar nu este
necesarnici ca el sd fi murit.la Date fiind condiliile optime, el ar fi putut trdi
pentru totdeauna. Aceasta ar putea fi semnificatia cuvintelor lui Dumnezeu
atunci cdnd a decis se-i dea afari pe Adam gi Eva din Eden gi si-i excludi din
prezenla pomului vielii: ,,sd-limpiedicim dar acum, ca nu cumva sd-giintinde
mana se ia 9i din pomul vie{ii, sd minAnce din el gi sd triiascd in veci" (Gen.
3:22).Se lasi impresia ce Adam, chiar gi dupi cddere,ar fi putut trei vegnic
dacdar fi mAncatdin pomul vielii. Ceeace s-aintamplat in momentul izgonirii
lui din Eden a fost ci omul, carealtddatd ar fi putut fie sd trdiascdvegnic,fie sd
moara,era acum separatde acelecondilii carefdcuseri posibili viala vegnicdgi
astfel moartea a devenit inevitabild pentru el. Anterior el putease moare; acum
el urma sd,moard. Aceastainseamnd cd si Isus S-a ndscut cu un up care era
13, Berkhof, SystematicTheology,p. 8-259.
14. Augustin subliniaza aceea$iidee atunci c5nd face difurenta dintre a fi ,,muritor,, $i a fi ,,supus
morltr" (Meritegi ierhrcapdcatelot
7.3).
Consedintelepicatului 535
supus mortii. El trebuia sA se hrdneascd pentru a trii; dacd nu s-ar fi hrdnit ar

fi murit de foame.
Trebuie^ sd observdm faptul cd au existat qi alte schimbdri ca urmare a
pecatului. In Eden omul a avut un trup care se putea imbolndvi; dupd cddere au
existat boli pe care el se le contracteze. Blesternul, implic6nd venirea rnorgii asupra
omenirii, a cuprins gi o multime de rele care urmau sd duci la rnoarte. paveine
spune cA intr-o zi acest set de calamiteti va fi inlaturat gi intreaga crealie va fi
eliberatd din aceastd ,,robie a striciciunii" (Rom. 8:18-23).
In rezumat: posibilitatea mortii se afla in creafie de la inceputuri. Dar
potentialul vietii eterne se afla gi el acolo. Pdcatul, in cazul lui Adam gi al fiecdruia
dintre noi, inseamna cd moartea nu mai este doar posibild, cl pi achrali.
Noi nu am incercat se definim moartea fizica. degi maloritatea teologilor de
mai demult au definit-o ca separarea trupului de suflet. Aceastd definilie nu este
pe deplin satisfdcitoare din motivele ardtate in capitolul 24, in care am vorbit
despre alcdtuirea naturii urnane. Vom incerca si definim mai bine moartea fizici
la discutarea lucrurilor de pe urrni. Pentru moment ne vom gAndi Ia ea ca la
i n c h e i e r eca\ i s t e n l c iu n r a n ei n s t d r et r u p e d s c as a u m a t e r i a l i .
2. Moartcn spiritunld
Moartea spirituald este legati de moartea fizice, gi totugi deosebite de ea.
Moartea spirituale este separarea persoanei, in deplinitatea naturii ei, de
Dumnezeu. Dumnezeu, in calitate de fiinfd perfect sfinle, nu poate privi la pdcat
sau nu ii poate tolera prezenla. Astfel, pdcatul este o barierd pentru relalia dintre
Dumnezeu gi om. El il aduce pe om sub judecata gi condarnnirea lui Dumnezeu.
Esenta mortii spirituale poate fi vdzute in cazul lui Adam gi al Evei. ,,in ziua
in care vei m6nca din el [din fructul pomului cunoagterii binelui
9i rhului] vei
muri negregit" nu a insemnat cd ei urmau se experimenteze moartea fizicd
imediatd. A irrsemnat, dupd cum am vezut, cd acel potenfial caracter muritor pe
careil aveau ei urma sd devini actual. A insemnat de asemeneamoarte spirituald,
separareintre om gi Dumnezeu. 9i intr-adevdr, dupd ce Adam gi Eva au mincat
fructul ei au incercat si se ascunda de Dumnezeu d-in cauza ruginii
9i a vinovdliei
lor, iar Dumnezeu a pronuntat blesteme grave impotriva lor. picatul are ca
rezultat instreinarea de Durnnezeu. Aceasta este plata pdcatului despre care
vorbegtePavel in Romani 6:23.
Pe lAngd acest aspect obiectiv al mortii spirituale existi gi un aspect subiectiv.
_
Existd numeroase locuri in Biblie in care se spune cd omul separat cle Cristos este
mort infirddelegi gi pecate. Aceasta inseamni, cel pulin in pirte, c6 sensibilitatea
la probleme spirituale gi capacitatea de a acliona qi de a rispunde in mod
spiritual,de a face iucruri bune, sunt absentesau sunt puternic afectatc.in timp
ce innoirea vietii pe care am primit-o prin invierea lui Cristos e simbolizati prin
9i
botez (Rom. 6:4), nu exclude posibilitatea mortii, ea implice in mod cAt se pbate
de sigur o moarte fald de pdcatul care ne-a chinuit. Ea produce o noud sensibilitate
g i v i t a l i t a l es p i r i t u .lra .
3. Moartcn etcrnd
Moartea eternd este intr-un sens foarte real extinderea gi finalizarea morfii
spirituale despre care tocmai am vorbit. Dace cineva aiunge la moartea fizicd fiind
536 Picatul
mort din punct de vedere spiritual, separatde Dumnezeu, acea stare devine
permanend.Dupe cum viata eterneesteatat diferitd din punct de vederecalitativ
de viala noastri actuale,cat gi nesfargit;,tot agagi moarieaeterndsau separarea
de Dumnezeu,esteatat diferitd din punct de vederecalitativ de moarteafizicA,cat
Sivegnicd.
La judecata din urmd persoanelecare vor apdrea inaintea scaunului de
judecatdal lui Dumnezeuvor fi impdrtite h doue grupe. Cei carevor fi judecafi
gi socotiJidrepji vor fi trimiFi la viaF eternd(Matei 25:34-40,46b). Cei carevor fi
judecati gi socotili nedrepfi vor fi trimigi in pedeapsa etemd sau in focul etern
(v.41-46a).In Apocalipsa 20 Ioan vorbegtedespre ,,moarteaa doua". Moartea
dintdi estemoarteafizici, de carene elibereazdinvierea,fdrd insi a ne scuti de ea.
Degi pdni la urme toti vor trece prin moartea dintAi, problema importantd este
dacdin fiecarecaz in parte a fost infrAnta moartea a doua. Despre cei careparticipd
la prima inviere se spune ci sunt ,,fericifi gi sfinli", cd asupra lor cea de-a doua
moarte nu mai are putere (v. 6). In cea de-a doua iumetate a capitolului 20 din
Apocalipsa,Moartea Fi Locuinla mortilor sunt aruncatein iazul de foc (v. 13-14),
ir"tcare anterior au fost aruncali fiara gi profetul mincinos (19:20).Despreaceasta
sevorbegteca despremoarteaa doua (20:14).Cel al cdrui nurne nu va fi gisit scris
in carteavietii va fi aruncat i:r iazul de foc. Aceastaestevarianta permanenti a
opfiunii pe carepdcdtosula fiicut-o in timpul viefii.
Am examinat rezultatele pe care le are picatul asupra relaliei omului cu
Dumnezeu. Acesta este principalul domeniu afectatde pecat. Cu siguranli cd
David a picdtuit impotriva 1ui Urie gi, ir unele privinle Si impotriva Batgebei9i
chiar a naliunii lui Israel.Cu toate acestea,in marelelui psalm de pociinld el s-a
rugat: ,,impotriva Th, numai impotdva Ta am picAtuit gi am fdcut ce este reu
inainteaTa" (Ps.51:4).PAni 9i acolounde picatul nu are o dimensiuneorizontald
evidentd, Dumnezeu este afectat de el. Argumentul ci anumite acliuni nu sunt
rele dacAsunt sivargite de adulti careconsimtla aceleactiuni gi daci nimeni nu
estevAtematnu ia ln considerarefaptul ci picatul estein primul rand un reu
indreptai impotriva lui Dumnezeugi cd principalelelui efectese risfrAng asupra
relafiei dintre picdtos gi Dumnezeu.
Efecteasuprapacetosului
Inrobirea
Cu toatecd principaleleefecteale picatului planeazdasuprarelalieinoastrecu

Dumnezeu, este de o importante vitald ca noi sd investigim 9i celelalte
dimensiuni care sunt afectate de pecat. Pecatul are anumite consecinle pentru
persoanacareil comite. Acesteconsecinlesunt variate Fi complexe.Unul dintre
efectelepdcatului esteputerealui inrobitoare.Picatul devine un obicei sau chiar
un viciu. Un pdcat duce la un alt pecat.De exemplu,dupi ce l-a omorAtpe Abel,
Cain s-asimtit obligat sd mintd cdndDumnezeul-a i:rtrebatunde estefratelesdu.
Uneori estenevoie de un pdcatmai mare caresdacopereun pdcatmai mic. Dupd
cea comisadulterul, David a gdsitnecesarsdcomiteo crimtrpentru ca si ascundi
ceeace fdcuse.Uneori tiparul devine fix, astfelci acelagiacieste repetatchiar in
Consedin(ele
picatului 537
acelagimod. Acestaa fost cazul cu Avraam.in Egipt el a minJit cu privire la Sara,

spunAndci ea estesora lui 9i nu solia lui, rezultatul a fost ci Faraona luat-o de
sotie (Gen. 12:10-20).Mai t6rziu Avraam a repetat aceeagiminciund in fala lui
Abimelec(Gen.20).Se pare cd el nu invdfasenimic din primul incident. Trebuie
sAobseryemcd fiul sdu, Isaac,a repetatulterior aceeagiminciund in legeturd cu
solialui, Rebeca(cen. 26:6-11).ls
Ceeace unii oameni considerdce estelibertate de a pdcdtui sau libertate fate
de restricliile asculterii de voia lui Dumnezeu,este de fapt inrobirea pe care o
producepicatul. in unele cazuri pecatul cagtigeatdta control gi putere asupra
unei persoane,incat aceastanu poate scepa de el. Pavel amintegtefaptul ci
cregtiniiromani,,au fost odinioari robi ai picatului" (Rom.6:17).Dar puterea
pecatuluiasupra individului se pierde prin lucrarealui Cristos:,,in adevir, legea
Duhului de vial6 in CristosIsus m-a izbdvit de Legeapicatului gi a mor1ii,,(Rom.
8:2).
Fugade realitate
Pdcatul are ca rezultat gi lipsa dorinlei de a ne confrunta cu realitatea.

Aspecteledure ale vielii gi^mai ales consecinlelepdcatului nostru nu sunt
recunoscute in mod deschis.In special,societateaevitd se se gandeascdIa faptul
dezolantci mai devremesau mai tArziu fiecaretrebuie sd moard (Evr. 9:27).Una
dintre modalitdlile prin care se eviti aceastdrealitate este aceea a folosirii
limbajului pozitiv Nimeni nu mai moarei in schimb, fiecare,,pleacd,,.Moartea
estefdcutesd semenecu o micd excursiepldcutd.ln societateanoastrdmodernd
nu mai existecimitire. Avem in schimb,,parcurimemoriale',.$i experienlaimbd-
trenidi, care semnaleaziapropiereamorfii, esteascunsecu grijd in spateleunor
eufemismeca ,,ceteteansenior" gi ,,varstede aur". Diversitateamodiliteglor de
mascaresau de ignorare a mortii constituie o negareefectivi a morfii, care in
rcalitateesteun semnal fricii de moarte.O realizarerefulati a faptului ci moartea
este plata pacatului (Rom. 6:23) ar putea sd se afle la bazi multora dintre
hcercdrilepe carele facempentru a evita sd ne gAndim la ea.
Negareapecatului
Negareamorlii esteinsolitd de negareapecatului.Existediversemodalitali de

negarea pecatului.EI poatefi redenumit,astfelincat senu fie admis cd estepdcat.
Poatefi considerat ceva care line de boali, de clepravare,de ignoranft sau
probabil,in cel mai rdu caz, de neacomodaresociali, Karl Menninser a scris
despreacestfenomen in carteasa WhateuuBecanrc o/ Sln?16Negarei existenlei
pdcatuluiesteun mod de a scdpade consecinfeledureroaseale fdrddelegii.
O alta modalitate de negare a pdcatului nostru este sA admitem
15. Mulli comentatori ai Vechiului Testamentconsidere acestepasaje narative mai degrabd
,dublete" (relatdri multiple ale aceluiagi incident), decat nitte relaari despre trei evenimente
diferite.Pentru o pozitie conservatoarein privinta acesteiprobleme vezi Oswald T. Allis, TrlcIirc
Booksof Moses,edilia a doua, Philadelphia,Presbyterianand Reformed,1949,p. g3
16. Karl Menninger,W?atcuct Bccnncofsin?,Ncw york. Hawthorn,1g73.
)J6
incorectitudineacelor ficute de noi, dar sd refuzdm sd ne asumdm rdspunderea

pentru ele.Vedemaceastachiar gi in cazulprimului pdcat.Cand s-aconftuntat cu
intrebareaDomnului: ,,Cineti-a spuscAeFtigol?Nu cumva ai mAncatdh pomul
din carei1i poruncisemsd nu mdnAnci?"(Gen.3:11),Adam a rdspunsd6nd vina
pe altcineva:,,Femeia... rni-a dat din pom gi am mancat,,(v. 12).Reacliaimediatd
a lui Adam a fo^stsd nege responsabilitateasa personali - el mincase doar la
indemnul Evei. Insd ircercarealui Adam de a da vina pe altcinevaa fost si mai
complexd,htruc6t cele spusede el au fost: ,,Femeiape care mi-ai dat-o ca sd fie
l6ngdmine, ea mi-a dai din pom gi am mAncat".Adam a incercatsi deavina chiar
pe Dumnezeu,deoarecedacdDumnezeunu i-ar fi dat femeia,Adam nu ar fi fost
expus ispitei. Femeia a invelat repede din exemplul sotului ei: ,,$arpelem-a
amdgit Si am mancat din pom" (v. 13).$arpelenu a avut pe cine si dea vina gi
astfel procesul s-a oprit la el. Observafiinsl cd judecatai venit asupra tuturor
celor trei - asupralui Adam, asupraEvei gi asupragarpelui.Faptul ci altcinevaii
instigasela picai pe Adam gi Eva nu a inliturat responiabilitatealor. AtAt cel care
a pdcdtuit,cdt 9i cel carea instigat la pdcatau fost pedepsifi.
- -lncercareade a pune responsabilitateape umerii altcuiva este o practicd
obignuita. Deoareceundeva in profunzime existe adeseori un sentiment de
vinovdfie pe care cel in cauzd doregtecu disperare sdil inliture. Dar incercareade
a da vina pe altcineva complicd picatul gi facepocdinla mai putin probabila. Toate
scuzelegi explicagiilepe care le oferim pentru a iustifica icgiunile noastresunt
semne ale profunzimii pdcatului nostru. Apelarea la determinism pentru
explicareagi justificareapicatului noshu este doar o formd mai sofisticltd de
negare.
Autoinselarea
Autoi:rgelarea este una din problemele de bazd atunci cAnd ne tdgiduim

pdcatul.Ieremiaa scris:,,Inima estenespusde ingeldtoare[alunecoasd, necinstiti]
gide dezndddjduitde rea;cine poate s-o cunoasci?,,Ipocrifli desprecarea vorbit
adeseoriIsus seingelauprobabil pe ei ingi$iinainte stincerce sd ingelepe al1ii.El
a aretat dimensiunile ridicole pAndla carepoate se aiungeautoingelarea:,,De ce
vezi tu paiul din ochiul fratelui tdu gi nu te uili cu bdgare de seamdla bArna din
ochiul tiu?" (Matei 7:3). David a denuntat nedreptateafdcutd de bogatul din
parabola lui Natan, care luase singura mielugeaa sAracului,dar el nu a sesizat
mesaiulparabolei(propria lui nedreptatecomiseatunci cAnda luat-o pe sotia lui
Urie) pAnXcAndNatan nu i I-a scosin evidenJd(2 Sam.12:1-15).
lnsensibilitatea
Picatul produce 9i insensibilitate.Pe mesuri ce continuim sd pdcdtuim gi sd

respingem avertismentele gi musher e din partea lui Dumnezeu, noi devenim tot
mai putin sensibili la indemnurile congtiin;ei.Cu toate cd se poate ca inilial se
existe o anumitd sensibilitate cind strvArgimun riu, efectul final al pdcatului este
cAnu mai suntem migcali de CuvAnt Oide Duhul Sfant.Cu tirnpul pot fi comise
fird nici o mustrare de congtiinldpand gi pdcategrosolane.O iarapace,o coaji
Consedin[ele
picatului 53;9
spirituali, ca si spunem aga,cregtedeasuprasufletului. pavel a vorbit desprecei
caresunt,,insemnalicu fierul rogu in insugi cugetul lor,, (1 Tim.4:2) desprecei
9i
a cerorminte esteintunecati in urma respingeriiadevdruhri(Rom.1:21).poite cel
mai bun exemplu din lucrarea de slujire a Iui Isus sunt fariseii care, vdzdnd
minunile lui Isus gi auzindu-I invdfdturile, au atribuit lui Beelzebul,printul
demonilor,lucrareacareera a Duhului SfAnt.
Egocentrismul
in urma pdcatului apare gi un tot mai mare egocentrism.in rnulte privinle

-
pdcatul este o intoarcere spre sine, lucru care este intdrit prin practicd. Noi
atragematentia asupra propriei noastre persoane,asupra calitdlilor noastre
$i
asuprarealizirilor noastre9i ne rninimalizdmdefectele.Cdntdmfavoruri speciale
gi_momente priehice in viaJi, dorind o mici br.rcilicdpe deasuprape caresi nu o
aibd nimeni altcineva. Manifestdm o anumite grijd specialnfald de propriile
noastredorinte qi nevoi, i:r timp ce le ignorim pe ale altora.
Neas$mparul
in celedin urmd, pdcatulproduceadeseorigi lips6 de oclihnd.Existi un anumit

nesatin a picdtui. Niciodatd nu are loc o satisfaierecomplet;. Cu toate cd unji
pdcAtogi pot aveapentru o vreme o stabilitaterelativd,peaatutigi pierde pAndla
urmecapacitateade a satisface.Ca in cazul deprinderii iu un drog, se formeazi o
toleranli 9i devine tot mai ugor sd pdciiuieqti firi sd simfi chinirile vinovedei.
Mai mult, estenevoiede o dozdmai marepentru a seobline acelagiefect.in cursul
acestuiprocesdorinlele noastrecontinue sd seinmulleascdin acelagiritm in care
le putemimplini, sau mai repede.Sespuneci drept rispuns la intrebarea:,,Dece
sumd de bani este nevoie pentru a mullumi un om?,, John D. Rockefellera
afirmat:,,De pulin mai mult." Ca o mare agitatd,lipsitd de odihnd, cei rii nu
dobdndesc niciodatepaceacu adevdrat.
Efecteasuprarelatiilorcu ceilaltioameni
Conpetilia
Pdcatulare efectemasive 9i asupra relafiilor dintre oameni.Unul dintre cele

mai semnificativeesteproliferareacompetiJiei.De vreme ce picatul il facepe om
tot mai egocentric,determinAndu-lse-giurmereascdtot mai nult propriile lui
interese,va exista inevitabil un conflict cu ceilalli. Ne dorim aceeagipozigie,
acelagi
partenerde cdsniciesau aceeagiconditiesocialdpe careo are altcineva.Ori
de cAteori cAgtigdcineva, altcineva pierde. Cel care pierde va cleveniadeseod,
motivatde resentimente,o ameniniarepentru cel carea c6gtigat.persoanacareare
successe va teme intotdeaunace ceilalti ar putea incercasd redobandeasciceea
ce au pierdut. Astfel, nu existe cu adevdrit invingatori in cursa competitivi.
Versiunea extremdgi Ia ceamai mare scari a competilieiumane esterizboiul, cn
540
distrugereain masda proprietdlii gi a viefilor omenegti.Iacov estecat se poatede
explicit in privinta factorilor majori care duc la rdzboi: ,,De unde vin luptele 9i
certurile intre voi? Nu vin oare din poftele voastrecare se lupte in mddulareie
voastre?Voi poftiti gi nu avefi;ucideti, pizmuiti Sinu izbutitj s; i;pdtati; vi certali
9i vd luptali gi nu aveli" (Iac. 4:1-2).Am observat mai devrene ci pdcatul
inrobegte,ducdnd la mai mult pecat.Iacov dezvolti aceastdobservalie,suilin5nd
cd picatul invidiei duce la pdcatuluciderii gi al rdzboiului.
lncapacitatea
de a simlicu allii
Incapacitateade a simli cu altii esteuna din consecintelemaioreale pecatului.
_--
Fiind preocupaji de dorinlele, reputatia gi pdrerile noastre, noi vedem doar
perspectivanoastrA.Datoritd faptului ci ceeace vrem noi esteatat de important
pentru noi, nu ne putem pune in situalia altora gi nu putem observagi nevoilelor
saumotivul pentru carear putea ei intelegeo situafieirxtr-unmod oarecumdiferit
de felul in care o vedem noi. Acesta este opusul a ceeace pavel le-a porturcit
cititorilor sdi: ,,Nu faceti nimic din spirit de ceartasau din slavi degaitd,ci in
smereniefiecaresi priveascdpe altul mai presusde el insugi.Fiecaredin voi s6 se
uite nu la Ioloaselelui, ci gi la foloaselealtora.Sd aveJiin voi gdndul acesta,care
era qi in CristosIsus" (Filip.2:3-5).
Respingerea autori6ti i
Respingereaautoritdjii esteadeseorio ramificalie socialda pdcatului.Dacdne

gisim siguranla in propriile noastreposesiuni realizirj, atunci orice autoritate
9i
are un caracterameninidtor.Ne impiedici s6 nu mai facemce vrem noi. Tiebuie
sdne opunem unei asemeneaautoritifi sau si o ignorAm,astfelincat se fim liberi
si facem ce vrem noi. in cursul acestuiproces1r putea fi cdlcatein picioare,
desigur,multe din drepturile altora.
lncapacitatea
de a iubi
in fine, pdcatul are ca rezultat incapacitateade a iubi. De vreme ce alti oameni
ne stauin drum, reprezentdndcompetilia9i totodatdo ameninlarepentru noi, nu
putem actionacu adevirat pentru binele altora dacdtinta noastreestesatisfacerea
noastrd.$i astfeldin acestegocentrismsaudin urmirirea valorilor finite careL-au
inlocuit pe Dumnezeuin centrul vielii pdcdtosuluidecurg suspiciuni,conflictegi
chiar urd.
Pdcatulesteo problemdserioasi;el are efectecu bAtaielungi - asuprarelafiei
noastre cu Dumnezeu, asupra noastrd gi asupra altor oameni. prin urmare va
necesitaun remediu cu efectela fel de Dutemice.
29
D i mens iunile
pdc at ulu i
Sferade cuprinderea pAcatului

lnvatdtura
Vechiului
Testamenl
hvataturaNouluilestament
Intensitateapacatului
lnvetEtura
Vechiului
lestament
InvdtAtura
NouluiTestament
TeoriidesprepAcatuloriginar
Pelagianismul
Arminianismul
Calvinismul
Pecatuloriginar:un modelbiblicsi contemooran
T\
lJupi ce am vdzut cete ceva despre natura pdcatului, despre sursa lui
gr.despreefectele pe care le are, hebuie se ne punem aium intrebiri iu privire la
dimensiunile picatului. Aceastd intrebare are doud falete: (1) Cat de extins, cet de
comun este pacatul? (2) Cat de intens, c6t de radical este el?
Sferade cuprinderea pecatului
La intrebareacine pdcituiegte,rdspunsulesteevident: pecatul esteuniversal.

Elnrrselimiteazala cagivaindivizi izolalisarrmacarla o majorjtate
a raseiumane.
Tofioamenii,fdrd exceptie,sunt pecdtogi.
invAEturaVechiului Testame
nt
Despreûniversalitateapacatului se vorbegte in multe mocluri gi locuri in
^
Scripturd.In Vechiul Testamentnu gdsim de obicei afirrnalii generalevalabile
pentrutoti oamenii din toate timpudle, ci doar cu privire la tolioamenii careau
trdit in vremea in care s-a scris despre Iucrurile respective.pe vremea lui Noe
pecatulraseiumane a fost atat de mare9i at6t de extini, inc6t Dumnezeua hotirAt
sddishugetotul (cu exceptialui Noe, a familiei lui gi a animalelor luate in arc6).
Descrierea esteplastici: ,,Domnul a vdzut cd rdutatei omului era mare pe Ddmant
541
542
9i cd toateintocmirile gAndurilor dh inima lui erau indreptatein fiecarezi numai

spre reu" (Gen.6:5).Dumnezeua regretatcd l-a fdcut pe om Si a decissd gteargd
de pe faJaPdmdntului intreagarasd umand impreund cu toate celelaltecreaturi,
deoarececoruplia era universald:,,PdmAntulera stricat inaintea lui Dumnezeu,
pdmAntul era plin de sildcie" (Gen.6:11).Noe pare a fi o exceplie:el a gdsit
bundvointd inaintea lui Dumnezeu,fiind descrisca un ,,om neprihenii [drept] 9i
fdrd patd intre cei din vrernealui" (v. 9). Cu toateacestea,degiiesein evidenJddin
mijlocul celorlalli, el se facevinovat de pdcatulbeliei (9:21),careestecondamnat
intr-un alt loc din Scripturd(Hab.2:15;Efes.5:18).
Chiar gi dupd ce potopul i-a distrus pe cei rdi de pe fala Pimintului,
Dumnezeua continuat sAcaracterizeze,,intocmirilegAndurilordin inima omului
[ca fiind] rele din tineretea lui" (Gen. 8:21). David descrie corupfia
contemporanilorsei in termeni pe carePavelii citeazdin Romani3. in Psalmii 14
gi 53,caresunt aproapeidentici, coruplia umand estezugrdvitd in universalitatea
ei; ,,S-austricatoamenii,fac fapte urAte;nu estenici unul caresI faci binele ... toti
s-auretecit,toti s-au dovedit nigtenetrebnici;nu estenici unul caresi facdbinele,
nici unul mdcar" (Ps. 14:1,3). Aici existd din nou cAliva oameni drepii printre
rdufecetori(v.5). David nu sugereazdinse ce dreptateaestemai curAnd propria
realizare a omului decAt un dar al harului Dommrlui. in Proverbe 20 se
subin;elegeca degeabas-ar cduta un om drept 9i credincios:,,Mul!i oameni igi
trambiteazdbunatatea;dar cine poate gesi un om credincios?"(w 6). ,,Cinepoate
zice: (Mi-am cur5lit inima, sunt curat de pdcatul meu)?" (w 9). intre acestedoud
intreberi retoricesegdsescuneleafirmalii despreomul drepi gi despreun impirat
caresti pe scaunullui de judecat; (v. 7-8),dar dupd catese pare nici chiar ei nu
pot prezentasuficieniegarantii.
O aftmalie caiegoricdreferitoarela picitogenia omului segdsegtein 1 impdrali
8:46: ,,cdci nu este om care si nu pdcetuiasce"(cf. Rom.3:23). David face o
afirmatiesimilari atunci cand ceremild de la Dumnezeu:,,Nu intra la judecatdcu
robul Tiu! Cici nici un om viu nu estefird prihand [drept] inainteaTa" (Ps.143:2).
Aceeaqiidee este sugeratein Psalmul 130:3:,,Daci ai pdstra,Doamne,aducerea
aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta in picioare, Doamne?" Autorul
Eclesiastuluispune: ,,Fiindcdpe pimant nu estenici urr om fdrd prihani [drept]
caresd faci binele fird sd pdcdtuiasc6"(Ecl.7:20).
Ar trebui sd se considerecA acesteafirmatii fdcutepe margineapAcAtogeniei
universalea rasei umane califice toate referirile scripturalela persoaneperfecte
sau drepte (de ex., Ps. 37:37;Prov.11:5).PAndqi cei desprecarese spune in mod
specificcd sunt perfecti au defecte.Arn observatdeia acestlucru in legiture cu
Noe. Acelagilucru esteadevdratgi despreIov (cf. Iov 1:8gi 14:L6-17, unde Iov se
referd la firhdelegile lui). Avraam a fost un om cu multd credintd;Domnul l-a
indemnat chiar si fie fdrd vini (Gen.17:1).Totugi,acliunile lui dovedesccd el nu
a fost {erApdcat.Ddnd nagterela un fiu, Ismael,prin Hagar,el a aretat Iipsd de
increderein capacitatealui Dumnezeude a-$i indeplini promisiuneade a-i da un
mostenitor.Avraam a demonstratgi lipsd de integritateprin faptul ci de doud ori
a prezentat-ope Sara, sotia lui, drept sora sa (Gen. 12,20). Moise a fost cu
siguranli un om al lui Dumnezeu,totuqi,in urma lipsei lui de credinli nu i-a fost
ingdduit sd ducd poporul in lara promisd (Num.20:10-13).David a fost un om
Dirnensiunile
picatului 543
dupi inima lui Dumnezeu (1 Sam. 13:14).Cu toate acesteapicatele lui au fost
cumplitegi au stat la baza marelui psalm al poceintei(ps.51). in Isaia 53;6se fac
eforturipentru universalizareadescrieriimetaforicea pecatogilor:,,Noi rdtaceam
cu toiii ca nigte oi, fiecareigi vedea de drumul lui; dar Domnul a fdcut sd cadd
asupraLui nelegiuireanoastrda tuturor."
invAaturaNouluiTestament
Noul Testamentestegi mai clar in afirmareauniversalitdtiipecattllui omenesc.

Celmai renumit pasajin acestsensestedesigur Romani 3 unde pavel citeazdgi
dezvoltdPsalmii 14 9i 53, precum 9i pasajedin alli psatmi:S:9;740:Z;10:Z; 36:19i
Isaia59:7-8.EI afirmi cA ,,toti, fie iudei, fie greci, sunt sub pdcat,,(v.9), iar apoi
hgird catevacitatedescriptiveincepdndcu: ,,Nu estenici un om neprihdnit
[drept],
nici unul mdcar.Nu estenici unul caresd aibi pricepere.Nu estenici unul caresi
cautecu tot dinadinsul pe Dumnezeu.To[i s-auabdiut qi au ajunsnigtenetrebnici.
Nu estenici unul care si facdbinele,nici unul mdcar,,(v 10,12).Nimeni nu va fi
justificatprin lucririte Legii (v.20).Motivul esteclar:,,toli au pdcihrit sunt lipsili
9i
de slavalui Dumnezeu" (v.23). Pavel clarificd gi faptul ci el vorbegtenu numai
desprecei necredinciogi,despre cei din afara credinjei cregtine,ci gi clespre
credinciogi, inclusiv despre sine insugi. in Efeseni2:3 el recunoagteci,,intre ei
linhe fiii neascultdrii,v 2] eram gi noi toti odinioari, cand treiam in poftele firii
noastrepimanteqti,c6nd fdceamvoile firii pdmantegtiqi ale gAnduriloi noastre,
9i
eramdin fire copii ai mAniei,ca gi ceilalti". Esteevidentce nu existdexceptiide la
aceaste reguleuniversald.in afirmatia lui cu privire la Legegi la funclia ei, pavel
mentioneazefaptul ci,,Scriptura a inchis totul sub pdcat,,(Gal. 3:22).in mod
similar,in 1 Ioan 5:19se aratAce ,,toatelumea zacein Cel riu,,.
Nu numai ci Biblia afirmi adeseorici toli sunt pdcdtosi,ci gi presupuneaceasra
pestetot. Observafi,de exemplu,ci porunca de a se pocdi estepentru fiecare.in
cuvantarea de pe Muntele lui Marte, Pavela spus:,,Dumnezeunu line seamade
vremurilede negtiinti gi porrincegteacum tuturor oamenilorde pretutindeni sd se
pocaiasce" fapte 17:30).Deqi nu a fost nevoie ca Isus sa mdrturiseascdvreodata
vreunpacatsausdsepoceiasci,estenecesarcaoricinealtcinevasao facd,deoarece
esteevidentcA toli pdcdtuiesc.Vorbindu-i lui Nicodim desprenagtereadin nou,
Isusa fdcut ca afirmalia Sa sd fie universali: ,,Adevdrat,adevirat ili spun ci daci
nu se nagte cineva din api 9i din Duh, nu poate sa intre in impdrdlia lui
Durnnezeu"(Ioan 3:5). Fiecareare nevoie de tiansformareape care o produce
naqterea din nou. Esteevident ci in Noul Testamentfiecarepersoani in parte, in
virtuteafaptului cd este umani, este consideratdun picdtos care are nevoie de
poceinldSide naqieredin nou. Pdcatulesteuniversal.Dup.i ctrm seexprirni Ryder
Smith:,,Universalitatea picatului esteluati ca o realitate.in urma r.rneiexaminiLri
sevadescopericdfiecarecuvantaredin FapteleApostolilor,pAndgi ceaa lui
$tefan,
qifiecareepistoldpleacdpur gi simplu de la prezumliacd toji oameniiau pdcituit.
Aceastaestegi presupunerealui Isus in Evangheliilesinoptice.... Isus trateazdcu
fiecarepornind de la ipolezat<Aici esteun pdc6tos.",,r
--trurt"i
l- nyan. Smith, Thc Biblc Doctrtrc oJ Sitlnnd of lhe Waysof Gotl uith Sir/ers, Londra,
Epworth,1953,p. 159-60.
544
Nu numai c{ Biblia afirmd gi presupunepestetot ci toti oameniisunt picetogi,
dar ea gi ilustreazddin abundenldacestfapt. Pe paginile Scripturii apar pdcAtogi
notorii. Femeia samariteanci din Ioan 4 gi tAlharii de pe cruce sunt exemple
evidente. Dar ceeace este mai impresionant este cd pdnd gi oamenii buni, iei
drepti, eroii Scripturii sunt prezentaji ca nigte pAcetogi.Am dat deia mai multe
exemple din Vechiul Testament- Noe, Avraam, Moise, David. Iar in Noul
Testamentcitim despredefecteleucenicilorlui Isus. Pdcatelelui Petru i-au adus
acestuiamai multe mustrdri din partea lui Isus, cea mai severi dintre ele fiind:
,,inapoiaMea, Satano:tu egti o piatrd de poticnire pentru Mine! Cici gdndurile
tale nu sunt gdndurile lui Dumnezeu,ci ginduri de-aleoamenilor,,(Matei 16:23).
Ambitiile egoistegi mAndria s-au aritat nu numai in incercarealui Iacov gi Ioan
de a fi pugi in locuri de cinste la dreapta gi stanga lui Isus, ci gi in resentimentele
9i indignarea celorlalli ucenici (Matei 20:20-28;Marcu 10:35-45;Lrca 22:24-27\.
Acest hcident este cu atat mai uirnitor cu cat el a avut loc dupi ce ucenicii
dezbituseri care dintre ei estecel mai mare, iar Isus le rdspunsesecu o cuvAntare
desprenecesitateade a fi un servitor (Matei 18:1-5;Marcug:J3-37; Luca 9:46-48).
O dovaddin plus pentru universalitateapecatuluiestece toatepersoanelesunt
supusepedepseipentru pecat, gi anume morlii. Cu excepliacelor care vor fi in
viate h revenirealui Cristos, fiecareva ajunge se moar.i. Absolut toli suntem
supugi mortii. Romani 3:23 (,,to!i au pecdtuii gi sunt lipsiti de slava lui
Dumnezeu") 9i 6:23 (,,plata pdcatului este moartea,,) sunt legate intre ele.
Universalitatea morfii despre care se vorbegte in cel de-al doilea verset este o
dovadi a universalitdtiipicatului desprecarevorbegteprimul verset.lntre aceste
doui versetese afl6 Romani 5:12:,,De aceea,dupd cum printr-un srngur om a
intrat pecatul in lume, 9i prin picat a intrat moartea,gi astfel moartea a trecut
asupra tuturor oamenilor, din pricind ce tou au pecdtuit.,,$i aici pdcatul este
consideratuniversal.
Intensitateapecatului
Dupd ce am vdzut ce pecatul esteuniversal,ne furtoarcemacum Ia problema
intensititii pecatului. Cat de pecetosesteun pdcitos? Cdt de addnc estepecatul
nostru? Suntem noi puri in esenfi, cu o inclinalie pozitivd spre bine, sau suntem
in intregime 9i in mod absolut corupfi? Trebuie sd privim cu atenlie la datele
biblice 9i apoi sd ciutim sd le interpretdm Si se le integram.
lnvdlEtura VechiuIui Testament
Vechiul TestamenLin ceamai mare parte a lui, vorbegtemai degrabddespre

picate decat desprepicdtogenie,desprepecat ca act mai degrabddec6t ca stlre
sau dispozi{ie. Condamndrile rostite de profelii evrei au fost in general indreptate
impotriva unor fapte pecetoasesau p5cate.Cu toate acestea,acestecondamndri
iudecaunu numai manifestdrileexterioarepdcitoase,ci gi pdcateleliuntrice. De
fapt, se ficea o distinclie tntre pdcate, bazatd.pe motivatia picetosului. Dreptul
ucigagilorla refugiu era rezervatpentru cei careuciseserdmai degrabdaccidental,
Dimensiunilepicatului
S4S
decatintentionat(Deut.4:42).Motivrrr era
ra fer de important ca gi acturin sine.in
plus,.gandurilegi intenfiile lduntrice
erau condamna.te.orrlpl"i alf".lt de actele
exterioare. Un exempluin acestsensestepecatulinvidiei,
o dorinfd liuntrici liber
asumatd.2
Exrsteo.etapi in plus in concepfiaVechiului
^ Testamentdesprepicat. Mai ales
in scrierilelui Ieremia Ei alc tui fiectrict
pd."t.il ;;;;";;i" .1" ,""fa spirituald
caretulburi profund inima. Inima noasir.i
este rea gi ir"tui" iru.,"io.*uta ,u.,
chiarschimbati cu o alta. Noi n
esterea.reremia sp.,""., .;;::.Jffj#"i,":"il:ilfi .Uiljf;lXtjX,:ff::
rea;c,rnepoates-o cunoasci?,,(Ier.1Z:9).
Mai incol, f"."_i^ i..f"egte cd Domnul
va schimbainima poporului Sdu.Va
veni ri"".a;;;;;;;ii,a'p.,,.,e r_cg"" Lui
iniuntrul lor gi o va -scrie in inima lor,, (Ier.31:33).
i" "roa ri_if"" in Carteahri
Ezechiel,Dumnezeuafirmi cu putere
cd inimire oamenilortrebuieschimbate:
voi da o alti inimi [sau o inimi noui] ,,Le
9i voi pr-rne.," J"n "r.ii" ei. Voi l,a din
trupultor inima de piatresi le voi da
o i"i",ai".u*")G;. ii,rr)
Estede asemeneaclemn d. remarcatfaptul
ci in timp ce unii termeni ebraici
"* in capitolul 26 arati spre pai^*Gj."'1,
l::11, l sd -"*o-inat specifice,alli
lar susereze o condilie, o staresaub tendinla j inirnii.
111m1ru
estecteosebitde semnificativin ; un termencare
aproximativ
180
deorir,.dt,J;?::ff.,""J:J"J*lr=rJ"i.f*irl;Ti,.,rilii
ji
traduceri
diferitein limbaenglezd,
te._".,.,t "rtn t.uau, in ".ffi p"n,," pre"ri,,,
carecombindideeade a sAndicu ideeade
a n6scoci. iif "l*" f"il.i,," l"gaturi cu
gdndurilegi cu scopurile lui Dumnezeu in.special
pdcatoaseale inimii omurui. in 5i pentru
'.r..antrl-niscocirile viclene 9i
acestar do ea .o, otluge atentra nu
asupraactuluipicatulrri,ci asupra_
obiectivrrluif"i 9i .l.rio.o"ufru unettirii
spateJelui. In Eclesiastul,capitolul Z_ din
vorbitorul ."L.;e;;p." raspAnclirii
nebunieiriutilii. El vorbestedespr"
t"^"io u .ar"i t,l'tirril;;" ;."*.
(v' 26), iar apoi conchidc: 9r r.rnlaf,,
,,Numai, iati ce am gesit: cd Dumnezeu r-a licut
pe
ljlj'.1lY o.in".; ldrepfi]. dar.eiurnbli., "-rirr"ei,l,I"ii;'ii'.'2r1.
orn.,r.o."
comlte tapte reie este unul a carui inim5 niscocegte riul gi al cdrui obicei cste sd
picdtuiasce.Inaginea inimii uneltitoare
"p"* il;;; i"itofiu a""p." potop,
uumnezeu observd despre omut peceros
ci ,,t""t" l;;;;ii;*ganaurilor din
inima lui erau indreptaie in fiecare
zi numai spre riu,, (Cen.6:5). Exemplele
ulterioaresunt frecvente:,,Sdselase
cel reu de calia lul giorr\ii.,"t"gi.rit ,e s" tar"
de gAnduriletui, si se intoarcdto Dnr,.,n.,t
.o." uu ;;;;;i;;; "J " D'mnezeul
nostrucare nu obosegteiertand,,.(ls.
52.^7), , .n, i,f""l'fi._r,l*ii"' -le pe care lc
e ii n r p o l r i v a m c . r . . 0 e r . t l : l q r ; . . C , r n d u r i l c . " f r i . r . i , r ' , " , r r r a c i u n e p e n t r u
:uomnul,
r z e d u cuvinrele
celui neprihdnit [drcpt] sunt ple.rt.
15:26). i;;irr;u Lui,, (prov.
Ryder Smirl.rcomenteaz;in legitiri..,-;J;;;r#,
pdcateliuntrice indiuidualcse transformi ,,L., ,0""o ,-,.,o.
in ideeaunui obiceiae,a-pacetui.-,
51. marete psalm at pocdinfei, exprimi
^_"1::llll
pacatogenre cel rrroi.-o^pr"t ideea de
sau de naturi pechtoasA. Renr-rng6nd p""t." ô_!r1t Ia intrebarea
,'1""4*
I. Frantis Brown, S. R.
Dn\.cr ir Chart( Hcbrc.onnd Enstish Lcxiconof th,'ottt
r',rewvo.r., o^ro.a J",;;;;;;;.;:;;:* aBriqis' rcstn,e)tt,
+. )tulth. Urlfrita nfS/,r, o. .lh
546
daci pdcatul,sau coruptia, sunt mogtenite,obserydmaici un accentputernic pus
pe ideea pecatului ca stare sau dispozilie Iduntricd gi nevoia de purificare
lXuntricda persoanei.David vorbegtedesprefaptul cd a fost ndscutin nelegiuire
9i conceput in picat (v. 5). EI spune cd Domnul doregte ca adevirul sa fie
inlduntrul omului, 9i amintegtenevoia de inlelepciunedin adAnculinimii (w 6).
Psalmistulse roagi sd fie spdlatgi curdlat (v 2), purificat 9i spdlat (v. 7) 9i il roagi
pe Dumnezeusi zideascdin el o inimd curatdgi sdpuni in el un spirit nou gi drept
(sau statornic) (v. 10). Cu greu s-ar puiea gesi in literatura religioasi o mai
congtientegi mai puterniceexprimarea nevoii de schimbarea dispoziliei lduntrice
sau a naturii. Estedincolo de orice i:rdoiali ci psalmistul nu se gAndegtela sine
doar ca la o persoanecarecomite pdcate,ci ca la o persoani picdtoasd.
Inve(eturaNouluiTestament
Noul Testamenteste gi mai clar gi rnai insistent in privinta acestor probleme.

Isus a vorbit desprefaptul ci dispozilialSuntricda omului esterea.Pecatulestein
mare mdsurdo problemd Iegatdde gAndurile9i intenliile lui. Nu estesuficientsd
nu comiti o crimd; cel carese supdrdpe fratelesdu estepasibil de judecatd(Matei
5:21-22). Nu estesuficientsete abtii de la adulter.Daci un birbat pofiesiein inima
lui o femeie,el a comisdejaadulterulcu ea(Matei5:27-28). Isusa exprimataceasta
gi mai rispicat in Matei 12:33-35: ,,Ori facelipomul bun gi rodul lui bun, ori faceti
pomul rdu 9i rodul lui rdu: cdcipomul se cunoagtedupd rodul lui. Pui de ndpArci,
cum ati putea voi se spuneli lucruri bune, cAndvoi sunteli rdi? Cdci din prisosul
inimii vorbegie gura. Omul bun scoatelucruri bune din vistieria bund a inirnii lui;
dar omul rdu scoatelucruri rele din vistieria rea a inimii lui." Luca clarificd faptul
cd roada reflectd insdgi natura pomului, sau a omului: nici un pom bun nu aduce
roadd rea,9i nici r.rnpom rdu nu aduceroadi buni (Luca6:43-45). Faptelenoastre
sunt ceeace sunt fiindcd noi suntem ceeace suntem. Nu poate fi alifel. Faptele 9i
cuvintele rele provin din g6ndurile rele ale inimii: ,,Dar ce iese din guri, vine din
inimd gi aceea spurci pe om. Ceci din inirnd ies gAndurile rele, uciderile,
preacurviile,curviile, furtigagurile,mirturiile mincinoase,hulele" (Matei15:18-19).
Propria mirturie a lui Pavel despre sine este gi ea un argument putemic in
favoareafaptului cdpicatele individuale sunt produsede coruptia naturii umane.
El reamintegieci atunci,,cend trdiam sub firea noastrd pamanteascd,patimile
picatelor,atalatede Lege,lucrauin midularele noastregi ne ficeau s; aducem
roade pentru moarte" (Rom.7:5).El vede in m6dularelelui,,o altd lege,care se
lupta irnpotriva legii primite de mintea mea $i md line rob legii pdcatului, care
estein mddularelemele" (v 23). In Galateni5:17el scrie cd dorinlele cdrnii sunt
impotriva Spiritului. CuvAntulintrebuin;atesteinr.0up(o, caresepoatereferi fie la
o dorinte neutrd,fie la o dorinld nepotrivitd.Existi numeroase,,lucrdriale cirnii":
,,preacurvia,curvia, necurdlia,desfrAnarea, inchinareala idoli, vrdjitoria,vrdjbile,
certurile, zavistiile, mAniile, neinlelegerile, dezbirdrile, certurile de partide,
pizmele, uciderile, beJiile,imbuibdrile gi alte lucruri aseminitoare cu acestea"
(v. 19-21).Agadar,in gdndirea lui Pavel, ca gi in cea a lui Isus, picatele sunt
rezultatul naturii umane.In fiecarefiinta uman6 existeo inclinatie putemice spre
riu, o inclinatie cu efecteprecise.
Dimensiunilepicatului 547
Adjectivui totalseatageaziadeseoriideii de depravare.Aceastdidee derivd cu

certitudine din textele pe care le-am examinat deja. Foarte devreme in Biblie citim
cd:,,Domnul a vdzut ce reutatea omului era mare pe pemant gi ce toaie intocmirile
gAndurilor din inima lui erau indreptate ln fiecare zi numai spre rdu,, (Gen. 6:5).
Pavelii descriepe cei dintre neamuri ca ,,avand mintea ir:rtuneiat5,fiind strlini de
viata lui Dumnezeu din pricina negtiinlei in care se afld in urma inpietririi inimii
lor. Ei giau pierdut orice pic de simfire, s-au dedat la desfrAnare9i sivArgesc cu
ldcomieorice fel de necurdlie" (Efes.4:18-19). pasajelein care descriepacetosii,
Romani 1:18-329i Tit 1:15, precum gi cele in care vorbegte de oamenii din
vremurile de pe urmd, cum ar fi 2 Timotei 3:2-5,seconcenheazeasupra corupliei,
a impietririi 9i a riutdtii dezniddjduite a acestoroameni. Dar expresia ,,deprivare
totaH" hebuie folositi cu atenfie.Deoareces-a consideratuneori cd ea transmite
(gi uneori a fost chiar menitd sa hansmite) o anumitd intelegere a naturii umane
pe careexperienla noastra o dezminte.s
Prin depravare totaH noi nu intelegem ce persoana nereqenerati este total
insensibitiin probleme de congtiintd,de bine 9i r;u. intrucAt ifirma;ia lui pavel
din Romani 2:15 stabilegte cd neamurile au Legea inscrisd in inimile lor, astfel
incdt,,desprelucrareaaceastamerturisegtecugeirl lor gi gdndurile lor, caresau se
lnvinoveFsc sau se dezvinovdtesc intre ele,,.
Mai departe, depravare totali nu inseamnd cd omul pdcitos este atat de
pdcitospe cat poatefi. El nu facein continuu numai r6u gi incAin celmai riu mod
posibil. Existe persoane neregeneratecare sunt cu adevirat altruiste, care
manifesti amabilitate, generozitate $i dragoste fali de alte persoane, care sunt
parteneride viata gi perinti devotali 9i buni. Unele persoanecomplet seculare au
infiptuit acte de eroism in folosul terii lor. Aceste Jcfuni, in mdsura in care sunt
ln conformitate cu voia 9i legea lui Dumnezeu, sunt pHcute inaintea lui
Dumnezeu.Dar ele nu sunt in nici un cazmeritorii. Ele nu caiificapersoanain ve-
dereamantufuii gi nici nu contribuie in vreun fel la m6ntuirea ei.
- In fine, doctrina depraverii totale nu inseamni cd picdtosul comite toate
formeleposibile ale picatului. intrucat virtutea esteadeseori- dupi cum a reliefat
Aristotel - o cale de mijloc intre doui exheme dintre care ambele sunt vicii,
Prezenlaunui viciu l-ar exclude automat pe celdlalt.6
,ltunci c9 vrem sd spunem de fapt prin expresiadepravaretotald?in primul
-
r6nd,pdcahrlesteo problemX a intregii persoane.Tpdcatul nu locuiegtedoar intr-un
singur compartiment al persoanei, cum ar fi trupul sau ratiunea. Desigur, existd
mai multe texte care fac clar faptul ci trupul esteafectat (de ex.,Rom.6:6, 12;7:24;
&10, 13). Alte versete ne spun cd gi mintea sau ratiunea este implicata (de ex.,
Rom.1:21;2 Cor. 3:14-15;4:4).Faptul cd emoliile sunt gi ele implicate esteamplu
atestat(de ex.,Rom.I:26-27;GaL5:24gi 2 Tim. 3:2-4,unde pig6nii sunt descrigica
iubitori de sine gi de pldceri, mai degrabd dec6t de Dumnezeu). in fine, este
evidmt cd 9i vointa este afectatx. Persoana neregeneratd nu are o vointd cu
adevarat liberd. Ea este iffobiti de pecat. pavei vorbegte in termeni foarte
f' e"g".t o ff. St-^g, Slstenutic Theology, Westwood, NJ., Revell, tgOZ,p. 637-638; Lnljis
Br-tI*af , SystettuticTheolo3y,Grand Rapids, Eirdmans, 1953,p. 246.
6. Aristotel,Efr'."a niconuhkn2.8-9.
7. Berll:.of, Svste ntic Thcotog|, p.247
548 Picatul
categoricidespre romani cand spune cd au fost odinioard ,,robi ai picatului"

(Rom. 6:17). El este preocupat ca oponenlii servitorului Domnului ,,sd se
pocdiasceSi se aiunge si cunoascdadeverul Si... se se desprindd din cursa
Diavolului, de careau fost pringi ca si-i facdvoia" (2 Tim.2:25-26)
Mai mult, depravarea totald inseamnd cd pand $i altruismul omului
neregeneratcontine intotdeaunagi o motivatie nepotriviie. Faptelebune nu sunt
ficute in intregime sau mdcar in primul rand din dragoste perfecti pentru
Dumnezeu. In fiecare caz existe gi un alt factor,care constd fie din preferarea
propriului interes,fie a unui alt lucru inferior lui Dumnezeu.Astfel, in timp ce
acestaar putea pirea un comportamentbun gi de dorit, 9i am putea fi inclinali sd
credemce esteimposibil sdfie picitos, totugi,pand 9i binele estepangdrit.Fariseii
careau dialogat atAtde des cu Isus au fecut multe lucruri bune (Matei 23:23),dar
ei nu au avut o dragoste real6 fald de Dumnezeu. Aga incat Isus le-a spus:
,,CercetatiScripturile lacestaa fost firegteun lucru bun], penhu ci socotiti ca in
ele aveti viafa veqnicS,dar tocmai ele mdrturisescdespre Mine. $i nu vreti si
veniti la Mine ca se ayeti viala! Eu nu umblu dupd slava carevine de Ia oameni.
Dar gtiu cd n-aveli in voi dragostede Dumnezeu" (Ioan5:39-42).
Uneori picitogenia este acoperitecu un invelig elegant de farmec ai gralie.
Totugi,dupe cum aratddoctrinadepravdriitotale,subaceastespoialdseafle o inime
cale nu estecu adevdrat inclinatd spre Dumnezeu. Langdon Gilkey povestegtefelul
in care el a descoperit acest adevdr intr-un lagdr japonez de prizonieri. El a fost
crescut in cercuri intelectuale. Tatdl lui a fost decan la Rockefeller Chapel de la
Universiiy of Chicago gi Langdon a frecventatYaleUniversity. EI a cunoscut oameru
cu mult bun simt. Dar cAnds-a aflat intr-un lagdr de prizonieri, cu mulli oameni de
acestgen, a vizut o alte laturd a naturii umane.Acolo, unde existaulipsuri de tot
felul, egoismul, careestenatural la oameni, a ajuns sdsemanifesteuneori sub forme
extrem de spectaculoase.Spaliul era foarte mic, gi astfel au fost fdcute repartizei
riguroase, pe cit posibil de echitabile pentru fiecare. Gilkey rdspundea de
distribuirea spatiului. El a intdlnit mai mulfi oameni care elaboraserdexplicalii
amenunlite cu privire la motivul pentru care li s-ar cuveni mai mult spafiu decai
altora. Unii igi mutau patul cu cativa centimetri mai incolo in fiecare noapte ca s6
mai cagtigeputin loc. Prhtre acegticontravenienti se aflau chiar gi cAliva misionari
cregtini.Intr-un pasaiemofionant Gilkey descriedescoperirealui ir:rlegdture cu ceva
similar pdcatuiui originar. Textul este o vie aducereaminte a faptului cii ceeace se
intAmpld in situatii de crizi poate fi un indiciu mai bun pentru adeverata stare a
inimii omului decAtimprejwerile obignuite ale viefii.
Asemeneaexperienteavute cu indaretniciaomeneascd obigmdtem-au stimulat
firegtesdreflectez
foartemult in timpul suficientpe careil aveamla dispozitie.Ideile
meledesprecum-suntoameniigi ce anumele motiveaztr acfiunileau suferito
revizuireradicald.Ingeneraloamenii- 9i eu gtiucdnu md puteamexcludepe mine
hsumi - pircau sAfie mult mai pufin rationaliSimult mai egoigtidecatagfi putut
bdnuivreodatd,fird a fi ,,oameniidriguti" carecrezusem intotdeaunacdsunt.Ei nu
decideausA face anumitelucruri pentru ce agaar fi fost rezonabil9i corectsd
aclioneze,ci pentr( cdacealinie de acJiunesepot veacu propriullor interes.Dupi
aceeaei gdseaumotivaliirafionalegi moralepentruceeaceho6raserAdeiasi faca.B
8. langdon Gilket SrnnturlgCofipo nd,New York, Harper and Row, 1,966,p.a9-90.
Dimensiunilepicatului 549
in acest sens omul nu este cu mult deasupra nivelului animalelor care lupti
pentru hrand chiar dacd existd suficienti pentru fiecare. Cand societatea
functioneazdnormal omul nu pare si fie atdt de riu; ceea ce uiten noi insd este ci
autodtetile care impun legea servesc ca mijloc de intirnidare. Dar atunci cAnd in
New York are loc o pani de curent, astfel incat poligia este incapabild sd-gi
indeplineasci sarcinile in mod normal, crima se dezldnluie in proportii mari. Prin
ulmare, noi nu ar trebui sd ddm crezare prea repede faptului ce bunatatea relativd
a omului in circumstanle normale ar putea combate ideea pdcatului originar.
Aceastdbundtate s-ar putea sd fie motivati de teama de a fi prins Si pedepsit.
Aceleagi considerente trebuie sd se aplice qi enigmei ,,domnului Drdguj",
necregtinul foarte simpatic, profund, sdritor gi generos. Este greu uneori sd-fi
imaginezi ce gi acest tip de persoand este pecdtoasi 9i are nevoie de regenerare.
Cum se poate ca o asemenea persoand si fie un pdcdtos deznbddjduit de riu, de
egoist gi de rdzvretit? Intelesul corect al doctrinei despre depravarea totale nu
definegtepdcatul in ftmctie de ceea ce alti oameni ar putea considera nepldcut. El
inseamnd mai degrabd a nu-L iubi, a nu-L onora li a nu-L servi pe Dumnezeu.
Astfel, pdnd gi cea mai pldcutd gi amabild persoani are Ia fel de multi nevoie de
Evanghelia vielii noi ca oricare persoand insuportabild, crudi gi egoistd.
In cele din urmd, depravarea totald inseamni cd picdtosul este complet
incapabil sd se scoatd pe sine din starea pdcdtoasd.eDupi cum s-a observat
anterior, Iucrul bun pe care il face el este pAngdrit de o dragoste rnai pulin decAt
perfect; pentru Dumnezeu gi din acest motiv nu poate sd-l justifice inaintea lui
Dumnezeu. In afari de aceasta, faptele bune gi corecte nu pot fi mentinute
constant.PAcdtosul nu poate se-Sischimbe viafa prin decizii, prin puterea voinlei
gi prin reformi. De pAcat nu se poate scepa. Aceaste realitate este exprimati prin
numeroaselepasaie din Scripture in care se spune despre pecetogi cd sunt,,morti
din punct de vedere spiritual". Pavel scrie: ,,Voi erali rnor[i in gregelile gi pdcatele
voastre, in care treiaF odinioard ... mecar ce eram morli in gregelile noastre,
[Dumnezeu]ne-a adus la viajd" (Efes.2:1-2,5). Aceeagi expresie se gdsegtein
Coloseni 2:13. Autorul Epistolei cdtre Evrei vorbegte despre ,,fapte mo;rte,, (Evr.
6:1;9:14).Aceste diverse expresii nu inseamnd ci pdcdtogii sunt absolut insensibili
Ia stimuli spirituali, ci, mai degrabi, ce ei sunt incapabili sd facd ceea ce ar trebui
sd facd. Persoana neregeneratd nu este in stare sd faci fapte cu adevirat bune,
riscumpbrdtoare; tot ce face ea este mort sau ineficient in relalia cu Dumnezeu.
Mintuirea prin fdpte este absolut imposibila {Efes.2:8-9;.
Oricine a incercat sa trdiasca o viate perfectd prin propriile lui puteri a ajuns la
concluzia despre care vorbeqte Pavel aici. Asemenea sfor(iri sfArgescpdni la urmi
prin infrAngere - in cel mai bun caz. Un profesor de seminar a descris propria lui
incercare.EI a inqirat treizeci de caracteristici ale vielii cregtine. Apoi a fixat cate o
caracteristicepentru fiecare zi a lunii. in prima zi a lunii a muncit din greu la cel
dintAi atribut. ConcentrAndu-se foarte rnult, el a reugit sd treiasci toatd ziua
potrivit scopului pe care gi-l propusese. in a doua zi a lunii a trecut la al cloilea
domeniu gi a ajuns si il stdpineasci. Apoi a trecut la al treilea, izbutind in fiecare
domeniu, pAni ce in ultima zi a lunii $i-a insugit perfect trisdtura stabihte pentru
aceazi. Dar tocmai cAnd a vrut sd savureze din plin victoria, el a privit in urmd la
-9.
St oi-g,Sy.t",rntlc nrcobgy,p. 640-646.
550
obiectir,'ulprimei zile a lunii pentru a vedeacum ste cu el. Spreintristarealui el a
descoperitcd pierdusecomplet din vedereacel obiectiv- precum 9i pe cel din a
doua, a treia,a patra zi, In timp ce seconcentaase
asupraaltor domenii,vechilelui
gregeli 9i lipsuri se furigaserdhapoi. Exper.ienfaprofesorului este un studiu
empiric pe marginea a ceeace ne invald Biblia: ,,Nu estenici unul care s6 facd
binele, nici unul mecar" (Ps.14:3b;53;3b;Rom. 3:12).Biblia de Fi motivul: ,,Toii
sunt la fel de corupti [depravali]" (Ps. 14:3a;53:3a;trad. aui.). Suntem complet
incapabili si facem fapte intr-adevir meritorii, suficiente pentru a ne face si
oblinem bunivointa lui Dumnezeu.
Teoriidesprepacatuloriginar
Noi toti, dupd cate se pare fhrl exceplie, suntem pecetogi.prin aceasta
irxtelegemnu numai cd tou pecdtuim, ci gi cd toti avem o nature depravate sau
coruptA care ne irnpinge intr-un asemeneamod inspre pecat, i:rcat acestadevine
efectivineviiabil. Cum esteposibil acestlucru? pe cesebazeaz5acestfapt uluitor?
Nu ar trebui sdexisteoareun factorcomun carelucreazdin noi toli? Esti ca gi cum
un factor antecedentsaua priori dinviali ar duce la o pdcdtuireuniversaldsau la
o depravareuniversald.Dar ceesteacestfactorcomun iare e numit adeseoriDdcat
originar?1oDe unde vine el Qicum estetransmissau comunicat?
Gdsim rispunsul in Romani 5: ,,De aceea,dup6 curn printr-un singur om a
intrat pecatul in lume, 9i prin pecat a intrat moartea,Si astfel moartea a trecut
asupra tuturor oamenilor din pricine ce tofl au picetuit, (v. "IZ).Acest gand este
repetatin mai multe rnoduri in verseteleurmetoare:,,...ceci dacd prin gregeala
unuia singur, cei mulli au fost lovili cu moartea,,(v. 15);,,...cdcijudecati veniti
de-launul a adus osdnda" (v. 16);,,...dacideci prin greqealaunuia iingur moartea
a domnit prh el singur" (v 17);,,...astfeldar, dupdium printr-o singiri gregeald
a venit o singurd osdndi care a lovit pe toli oamenii,,(v. 1g); ,,...ciii dJpa cum
prin neascultareaunui singur om cei multri au fost ficuli pecetogi,,(v. 19). ln
mintea lui Pavel existe un fel de legdturd cauzaldintre ceei ce a fdcut Adam
9i
pdcetogeniatuturor oamenilor din toate timpurile. Dar care este natura acestei
influenfe exercitate de Adam asupra tuturor oamenilor, gi prin ce mijloace
opereazi ea?
- Au existatcatevaincercdride a infelege9i a elucidaaceastdinfluenld adamici.
in paginile urmdtoarevom examinagi vom evalua pe rAnd fiecaredintre aceste
incercdri.Vom cduta se construim apoi un model caie sd facddreptatevariatelor
dimensiuni ale mirturiei biblice gi caresd fie de asemeneainteligibil in contextul
contemporan.
Pelagianismul
Prima gi in unele pdvinle cea mai interesante concepJiedespre relalia dintre

oamenii individuali gi primul picat al lui Adam estecea a lui pelagius.El a fost
10. ?rin.,,picat originar" noi inlelegem aceadimensiunea pdcatuluicu carenoi ne incepemviata,
sau efectulpe careil are pecatullui Adam asupranoastri ca un dat al vietii noastre.
Dimensiunile picatului 551
un celuger englez (de9i existd uncle indoieli daci a fost cu adevirat cilugir) care
s-amutat la Roma pentru a da invetAtrrri. CAnd in 409, in urma inr.aziei lui Alaric,
el a pdrdsit Italia pentru a se indrepta sprc Caftagina, in Africa de Nord, un
conflict intre invdtiturile lui gi cele ale hri Augustin a fost aproape inevitabil.tr
Pelagius a fost un noralist: era preocr-rpatin primul rdnd ca oamenii sA hiiascd
o viald br.rnegi decenti. I s-a p;rut cd o perspectivA neiustificat de negativi asupra
naturii unane are un efect nefericit asupra comDortamentuhri uman. Trecereain
revistd a pdcatogeniei unane, cuplata cu un iccent pus pe suveranitatea lui
Durnnezeu, pdrea sd inldture orice motivatie pentru cxercitarea unui efort pus in
sluiba trdirii unei vieti bune.r2
Pentru a contracara acestetendinle, Pelagius a pus un marc accent pe ideea de
vointe hberd. Spre deosebire de celelalte creaturi, omul a fost creat liber de
influentele determinante ale Universr-rlui. Mai mult decat atat, el este liber de orice
influenld dominantd de dupd cddere. SuslinAnd o conceplie creationistd despre
originea sufletuh-ri, Pelagius a afirmat cd sr-rfletr"rl,creat de Dumnezeu special
pentru fiecare persoand in parte, nu este pengerit de nici o corr-rplie sau vind
presupusd.r3Influenfa pdcatuh"rilui Adam asupra descendenjilor sdi, dacd existi
vreuna, este doar cea a unui exernplu rdu. Nu existd o altd legdturd directA intre
picatul lui Adam 9i restul rasei urnane. Omul nu are nici un defect spiritual
congenital. De unde, botezr-rlnu inlituri picatul sau vina copiilor mici, de vreme
ce nu exista nici un picat sau o vind a lor, degi el poate sd inliture pdcatul
adultilor.r'1
Dacd pacatul lui Adam nu are un efect direct asupra fiecdrei fiinje umane in
pade, nu existd nevoia unei lucrdri speciale a harului lui Dumnezeu in inima
fiecirui individ. De fapt, harul lui Durnnezeu este doar ceva prezent pretutindeni
gi in orice moment.r5 Cdnd vorbea dcspre ,,har", Pclagius intelegea vointe libere,
posibilitatea scrutdrii lui Dumnezeu prin intermediul ratiunii, gi Legea lui Moise
gi invdtEtura lui Isus. Existi de asemenea gi harul iertirii dat adultilor prin botez.
Harul este la indemAna tuh-uor persoanelor. Astfel, Pelagir-rsa respins tot ceca ce
avea o cAt de vagA aseminare cu predestinarea invilati de Augustin.
In mhsura in carc Pelagius a formulat irnplicaliile diverselor lui teze, a reiegit
ideea ci ornul poate sd irnplineascd in mod perfect poruncile lui Dumnezeu prrn
propriile sale efortr-rri, fdri si picdtuiascd.l6 La inceputul viefii nu existe nici o
inclinatie naturali spre p6ca| orice fel de inclinaJie de acest gen care apare mai
tArziu, vine in urma formdrii unor obiceiuri rele. O rnAntuire prin fapte este astfel
pe deplin posibild, chiar dacd aici este vorba de o contradictie in termeni. De
vreme ce noi nu suntem cu adevdrat pecdtogi, vinovati gi condamna[i, nu se poate
spune cd existe o mAntuire de ceva ce ne line robi clriar acum. Este mai degrabd o
pdstrare 9i o mentinere a statutului nostru de oameni drepti gi a pozitiei noastre
corecte.Prin propria noastre realizare noi ne ferim si nu cidem intr-o stare de
pdcdtogenie.
1 1 . JohnFerguson,Pclngirs,Cambridge,W Heffer,1956,p. {0.
12. Ibid.,p.47.
1 3 . RobertF. Evans, PrldgitLs:I'lquiticsntd Reopp,.nisrls,Nerl, York, Scabury,1968,p. 82-83.
14. Pclagir.rs,
Erprrncrrnsrrpnhi Rotnnnirl',12.
15. Augustin, Dcg,"lin C/nistict (1clicccatooriiitiali,l.3.
16. Augustin, DoScstisPcldgt,16.
552 Picatul
Pelagius nu a eliminat botezul copiilor mici, dar a considerat cd el aduce mai

degrabd doar o binecuvdntare gi nu regenerare. Ceea ce primesc copiii mici prin
botez este,,o iluminare spirituald, adoptarea de cdtre Dunnezeu, cetdtenia in
Ierusalimul ceresc, sfinfirea gi participarea la fiin(a lui Cdstos, impreunA cu
mogtenirea in Impirilia cerurilor".l7 Unii dintre discipolii lui Pelagius iau dus
invdtiturile cu un pas mai departe. Coelestir-rsafirma ci p6ni 9i fere botez copiii
pot poseda acea viald eterne gi ca Adam a fost creat rnuritor gi ar fi murit
indiferent daci picdtuia sau nu.r8 Julian din Eclanum a insistat ci voin{a liberd a
omului ii conferi acestuia o independenJd absoluti fald de Dumnezeu.re
Arminianismul
O conceplie mult mai moderatd este cea arminiand. JacobusArmhius a fost un

pastor qi teolog olandez reformat care a modificat considerabil tradilia ieologice
in cadrul cdreia s-a format.2o
Arminius insugi a adoptat un punct de vedere destul de moderat, dar
afirmaliile ulterioare ficute de allii ar.rmers mult mai departe. Modificdrile pe care
le-a fdcut John Wesley mai tArziu au fost mai aproape de pozilia originald a lui
Arminius. Intre arminieni exista diferente considerabile; noi vom incerca si
schitem aici o variantd destul de moderatd a arminianismului.
Am v6zut cA potrivit pelagianismului, omenirea nu capete nici r,rn fel de
naturd corupti sau vine in urma pdcatului lui Adam. Potrivit arminianismului
insA, mogtenim de la Adam o naturd corupte. Noi incepem viala firi si fim drepJi.
Astfel, fird un ajutor divin special oamenii sunt incapabili sd implineasci
poruncile spirituale ale lui Dumnezeu. Aceaste incapacitate este fizicd gi
intelectual;, dar nu gi volilionalS.
Cu toate ce unii arminieni afirmd cd ,,vina" este 9i ea parte a picatului originar,
ei nu inleleg prin ,,vind" o culpabilitate reah, ci doar ce oamenii sunt pasibili de
pedeapsa. Fihdcd indiferent cum ar fi fost culpabilitatea gi condamnarea care s-au
abatut asupra noastrd in urma picatului lui Adarn, ele au fost inldtr.rrate prin
harul prealabil, o doctrind care constituie o contribr.r{ie unicd a arminianismului
de mai tArziu. Harul prealabil, un efect benefic universal al lucrdrii ispdgitoare a
lui Cristos, anuleazd consecintele judiciare ale pdcatului lui Adam. Orton Wiley
spune: ,,Omul nu mai este condamnat pentru depravarea propriei sale naturi, cu
toate ci acea depravare este de aceeagi esenle cu cea a pdcatului; vina pentru
depravare, credem noi, a fost inldturatd prin darul fdrd plati al lui Cristos." Acest
har prealabil se extinde asupra fiecdruia 9i de fapt neutralizeazd coruplia
mostenitd de la Adam.,]
17. J. N. D. Kelly, Enrl,!Chtistin DDctrines,NewYork, Haryer and Rou',1960,p.359.

18. Fcrguson,Pcld.gis, p.51.
19. Kelly, Edl/y CrrllsfinnDoctrincs,p.361.
20. Concepiia conform cdreia Arminius a fost un calvinist convins solicitat str apcre crcdinta
rcformati cares-a,,converiit"in procesulapird.ii la conceptiacontrar; estecat sepoatede suspecti.
Vezi Carl Bangs..4rrril1i s: A Studyh thcDufcrrRy'olrrrfior, Nashvitle,Abingdon, 1971,p. 138-141.
21. H. Orton Wile, Cl,'islid, Trrcology, KansasCity, Mo., BeaconHill, 1958,vol. 2, p. L21-128.
Citatul estede la p. 135.
Dimensiunile
picatului 553
Calvinismul
Calvinigtii au acordat o mai mare atentieproblenei picatului originar dec6t
matoritatea altor gcolide teologie.In termenigeneraLi, pozilia calvinistein privinta
acesteiproblemeestece existao legdturdprecisdintre pdcatul lui Adam gi toate
persoanele din toaie timpurile. intr-un fel, pdcatullui nu estenurnai pdcatulumri
individ izolat, ci este!i pecatulnostru. Deoarecenoi toli participim la acelpdcat,
noi toti, de la inceputul vielii, probabil chiar din momentul conceperii,primim o
naturdcoruptd impreund cu o tendinta mogtenitdqi constantede a phcdtui.Mai
mult decat atat, toate persoanelesunt vinovate de pdcatul lui Adam. Moartea,
pedeapsa pentru pecat,esteasupratuturor oamenilot fiind transmisdde la Adam;
aceastaeste dovada vinei fieciruia. Astfel, in timp ce in conceptiapelagiani
Dumnezeunu ii imputi omului nici un fel de naturd corupte 9i nici vina, iar in
concepliaarminiani Dumnezeuii imputi omului un fel de naturd corupte,dar nu
gi vina (in sensulde culpabilitaie),in schemacalvinisti El ii imputd omului atat o
naturd coruptd cat gi vina. Pozifia calvinisti se bazeazdpe o inlelegerefoarte
serioasd gi extremde literari a afirrnaJiilorlui Paveldin Romani5:12-19cd picatul
a intratin lume prin Adam gi o datecu acelpecata intrat moartea;9i astfelmoartea
a hecutla toti oamenii,pentru cdtoti oameniiau pdcdtuit.Prin pdcatulumri singur
om toti oameniiau devenitpdcitogr.
Seridicd o intrebarein legdturi cu natura relaliei dintre Adam 9i noi gi astfel
in legdturi cu natura conexiunii dintre prirnul picat al lui Adam gi picdtogenia
noastre.S-au ficut numeroaseincercdri de a se rdspunde la aceasteintrebare.
Principaleledoud aborddri vid relafia in termenii reprezentantuluifederal gi
reprezentantuluinatural.
Conceptiacare considerdcd Adam estepentru noi un reprezentantfederal,
estelegatain generalde teoria creationistda originii sufletului. Potrivit ei omul
ili moqtenegtenatura fizici de la pdrinfi, dar sufletul este special creat de
Dumnezeupentru fiecareindivid in parte 9i se unegtecu trupul Ia nagtere(sau
intr-un alt moment propice. Astfel, noi nu am fost prezenti din punct de vedere
psihologicsau spiritual in nici unul dintre strdmogiinoqtri, nici in Adam. TotuEi,
Adama fost reprezentantulnostru. Dumnezeua stabilit ca Adam seactionezenu
numaiin numele lui, ci gi in al nostru. Consecinleleacliunilor lui s-au rdsfrAntgi
asupradescendenJilorlui. Adam a fost, ca sd zicem aga,pus la prob6 pentru noi
toti; gi deoareceAdam a picdtuit, noi toti suntem tratali ca vinovali gi corr"rpfi.
Legali prin legdmAntul dintre Dumnezeu gi Adam noi tofi suntem tratali de
parcdam fi fdcut personal li efectiv ceeace a ficut Adam ca reprezentantal
nostru.Paraleladintre relalia noastrdcu Adam 9i relalia noastrdcu Cristos (Rom.
5:12-21) estesemnificativdaici. in acelagifel in care cregtiniinu sunt drepti prin
ei ingigi,ci sunt tratati de parcd ar avea aceeagistare de dreptate pe care o are
Isus,deginu suntem pdcdtogiin mod personalpAni cenu comitemprimul nostru
actpdcdtos,suntem tratati !i inainte de acelmoment, ca gi cun am aveaaceeagi
starepAcatoasepe care a avut-o Adam. Dacd este corect sd beneficiem de o
dreptatecare nu este a noastr5, ci a Iui Cristos, este de asemeneacorect gi
echitabil9i sA ni se impute pdcatul gi vina lui Adam. El a actionat in numele
nostrula fel ca 9i Cristos.,2
22. Berkhof, Systanatic Thcolagy,p. 242-243.
Cealaltd conceplie majore considere ctr Adam estepentru noi un reprezentant
natural (sau realist). Ea este cuplatd cu teoria traducianistd despre originea
sufletului, potrivit cXreianoi ne primim sufletul de la pirinJii nogtri, in acelagifel
in care ne primim 9i natura fizici. Aga ci am fost prezenli sub formi germinali
sau seminale in strdmogii nogtri; noi eram in Adam intr-un sens cat se poate de
real. Fapta lui nu a fost doar fapta unui individ izolat, ci a intregii rase umane.
Degi nu am fost acolo i:r mod individual, cu toate acesteaam fost acolo. Rasa
umani a picituit in intregime. Astfel, nu este nimic nedrept sau nepotrivit in
faptul ce ni sehansmite de 1aAdam vina gi o naturi corupte, deoareceavem parte
de consecinlele cuvenite ale picatului nostru. Aceasta este conceplia lui
Augustin.a
Picatul originar:un modelbiblic gi contemporan

Pasajul cheie pentru construirea unui model biblic Ai totodatd contempotan
esteRomani5:12-19.Pavelspuneci moarteaesteconsecinlapicatului. Versetul12
estedecisiv: ,,De aceea,dupi cum prinir-un singur om a intrat pdcatul in 1ume,9i
prin picat a intrat moartea, 9i astfel moartea a trecut asupra tutwor oamenilor, din
pricina ci toti au pecdtuit." lndiferent care ar fi semnificatia exacte a acestor
cuvinte, cert este cA Pavel afirme aici ce moartea a originat in rasa umand din
cauza picatului lui Adam. El spune de asemeneacd moartea este universali din
cauza picatului universal al omenirii. Ulterior lnsd, afirmd cd picatul unui singur
om, al lui Adam, este cauza mortii tuturor - ,,prin gregealaunuia singur mulgi au
fost lovifi cu moartea" (v 15); ,,prin gregealaunuia singur, moartea a domnit prin
eI singur" (v. 17). Problema estecum sd se armonizeze afirmalia ci universalitatea
mortii a venit prin pdcatul lui Adam cu afimafia cd ea a venit prin pdcatul tuturor
oamenilor.
Augustin a luat iQ' ri (,din pricind cd") cu sensulde ,,in care", deoarecein acest
loc vergiunea latind a tradus gregit originalul grecesc.in consecintd, ceea ce a
inleles eI din ultima propozitie a versetului 12 a fost cd noi am fost de fapt ,,in
Adam" 9i, din acest motiv pdcatul lui Adam a fost gi pecatui nostru.z4Dar de
weme ce interpretarea lui s-abazat pe o traducere inexact5,noi trebuie se studiem
mai bine propozitia respectivi. in special, trebuie sd ne punem intrebarea ce
inseamnd ,,to!i au pdcntuit".
S-a sugerat ci in ultima propozilie a versetului 12 Pavel vorbegte despre
pecatul perconal (picatele personale) al (ale) tuturor. Noi tof picdtuim in mod
individual gi prin acestlucru atragem asupra noashe, h urma propriilor noastre
fapte, aceeagivind personali pe care a atras-o asupra sa Adam prh fapta iui.
Propozilia s-ar interpreta atunci: ,,astfel Fi moartea a trecut asupra tuturor
oamenilor din pricind ce tofl pdcetuiesc". ln conformitate cu principiul
respunderii pentru actiunile personale gi numai penhu ele, inlelesul ei ar fi ci toli
mor deoarecetoti sunt vinovafi, gi toti suni vinovagi deoarecefiecare in parte a
ptrcdtuit pe propda rispundere.
23. Augustin, De Peccatorum
meriliset rctfissioneet dc Baptisftoparltulorum1.8-11.
24. Ibid.,3.14.
Dirnensiunilepicatului 555
Existd mai multe probleme legate de aceastdinterpretare. Una dintre ele este
traducereacuvantului iipcprou.Dacd aceasti interpretare ar fi corecti, cuvantul ar
trebui si apard sub forma ripaprciuououv, timpul prezent denotAnd ceva ce are loc
in pennanenli. Mai mult, pecatul la care se face referire cnnd se spune ce ,,toti
pdcdtuiesc"ar fi diferit de cel la care se face referire in aftmafia ,,pdntr-un singur
om a intrat pecatul in lume", precum 9i de cel la care se face referire in versetele
15$i 17.9i, cu toateacestea,ultimele doud propoziJiitot ar mai trebui explicate.
Existh 9i un alt mod de a intelege ultima propozilie din versetul 12, un mod
careevita acesteprobleme gi dtr intrucatva sensversetelor 15 9i 12.Verbul iipaprov
esteun aorist simplu. Acest timp se referd in general la o singure acliune trecute.
Daci Pavel ar fi intenfionat sd se refere la un proces continuu al pecdtuirii, i-ar fi
stat la dispozitie- prezentul gi imperfectul. Dar el a ales aoristul gi acest lucru
hebuienotificat.Intr-adevdr,daci noi considerim cd pdcatultutwor oamenilorgi
picatul lui Adam sunt unul 9i acelagilucru, problemele pe care le-am aretat devin
mult mai pulin complexe. Atunci nu mai existd nici un conflict intre versetul 12 qi
verseteie15 9i 17.Mai mult, problema potenfiald prezentate de versetul 14,in care
sespune cd ,,moartea a domnit de la Adam pdni la Moise, chiar peste cei ce nu
pdcituisere pdntr-o cllcare de lege asemdnitoare cu a lui Adam", este rezolvatX,
pentru ce ceeace conteazd nu este imitarea sau repetarea picatului lui Adam, ci
participarea la el.
Ultima propoziJie din versetul 12 ne spune ce noi am fost implicagi intr-un
anumit mod in picatul lui Adam; intr-un anumit sens acesta a fost gi pecatul
nostru.Dar ce vrea se insemneaceasta?Pe de-o parte, s-ar putea intelegeacest
Iucru prin folosirea conceptului de reprezentant federal - Adam a aclionat in
numeletuturor persoanelor.A existat un fel de contract intre Dumnezeu gi Adam
in calitate de reprezentant al nostru, astfel cd ceeace a fdcut Adam ne leagtrpe noi.
Totugi,implicarea noastre in pecatul lui Adam ar putea fi inteleasd mai bine cu
ajutorul conceptului de reprezentant natural. Am pledat in capitolul 22 in
favoareaunei credri speciale a omului in totalitatea naturii sale. Mai departe, tn
capitolul 24 am pledat in favoarea unei legdturi foarte stranse (,,unitate
conditionald") dintre aspectul material gi cel imaterial al naturii umane. ln
capitolul 25 am examinat mai multe aluzii biblice la faptul cd pand gi fdtul este
consideratde Dumnezeuo persoana.Acesteconsiderentegi altelepe langdele vin
in sprijinul concepfiei cd noi am mogtenit toate natura noastrd uman6 - fizicd gi
spiritualS, materiale gi imateriali - de la pdrinJii nogtri gi de la strdmogii mai
indepirtali pe calea descendenteigi, in cele din urmd, de la prima perechede
oameni.Pe aceasti bazi, noi am fost de fapt prezenti in Adam, astfelce toli am
Picetuit o date cu el. Prin urmare nu existd nici o nedreptate in condamnarea gi h
moaiea noastri in urma pdcatului originar.
Totugi, mai existtr o probleme: statutul nou nascuJilor gi al copiilor mici. Dacd
raiionamentul precedent estecorect, atunci tofi oamenii incep viata atat cu natura
corupt6,cat gi cu vina - ambele fiind consecinlelepdcatului. inseamnd oare acest
lucru cd in cazul in care acegti micuti mor inainte de a putea decide in mod
congtientse primeasci ,,in toatd plinAtateaharul gi darul neprihdnirii ldrepteui]
(v 17)ei sunt pierdufl 9i condamnalila moarteeteme?
In timp ce statutul copiilor mici 9i al celor care nu ating niciodati competenta
5s6
morale este o problemd dificild, se pare ci Domnul nostru nu i-a consideratpe
acegiiapecetogigi vinovati in esenfe.De fapt, El i-a ridicat de exemplu la rangul
de persoandcareva mogtenilmpdrdlia lui Dumnezeu(Matei 18;3;19:14).Davii a
avut incredereaca el igi va vedeadin nou copilul caremurise (2 Sam.12:23).Date
fiind acesteconsiderente,estedificil de sustinut ce acegtimicugitrebuieimagina!i
ca pecetogi,condamnatigi pierduti.
Si rezumdm acum tezele majore ale doctrinei aga cum le-am discutat: Am
afirmat ci Biblia, mai ales prin scrierilelui Pavel,suslinecd din cauzapdcatului
lui Adam toatepersoaneleprimesco naturi corupte gi sunt vinovate inaintealui
Dumnezeu.Mai departe,am expusconcepflaaugustiniani (reprezentantnatural)
despre imputarea picatului originar. Noi am fost toti p."r"r,ti in persoanalui
Adam sub o formd nediferen(iati,iar acestaimpreundcuEva a constituitintreaga
rasdumand.Astfel, nu a fost numai Adam cel carea pdcdtuit,ci omul in eeneril.
Noi am fost implicati, degi nu personal,gi suntem rispunzdtori pentru pdcat.in
plus, am afirmat cd invelitura biblici este cd miculii, copilagii, nu sunt sub
condamnarealui,Dumnezeu pentru acestpdcai, cel putin pana cand nu ating o
vdrsti a responsabilitilii in problememorale gi spirituale.Tiebuiesd ne intrebdm
acumdacddoctrinadesprepdcatuloriginarpoatefi conceputd exprimaHintr_un
li
asemeneamod incat se facedreptatetuturor acestorfactori intr-un fel sau altul.
Paralelape careo facePavelin Romani5 intre Adarn Cristosin relalia lor cu
9i
noi esteimpresionantd.El afirmd cd intr-un anumit mod asemdnetor,ceeace a
fdcut fiecaredintre ei are o influenli asupranoastri (dupd cum picatul lui Adam
duce la moarte,tot agaactul de indreptdlireal lui Cristoi cluceli viali). Careeste
aceasti asemdnare? Dacd, dup6 cum am putea fi inclinali sd credem,
condamnareagi vina lui Adam ne sunt imputate noud fdrd ca din partea noastrd
si existevreun fel de alegerecongtientede a comitefapta sa,acelasilucruar trebui
si fie valabil gi pentru atribuireadrepti[ii pi lucririi rdicumpirdtoare a lui Cristos.
Dar ne justificd oare moarteaLui doar in virtutea identificlrii Lui cu umanitatea
prin incarnaregi indiferent dacafacemsau nu o alegerecongtientAa lucrerii Lui?
$i Ie esteatribuit tuturor oamenilorharul lui CristoJla fel c;m tuturor oamenilor
le este imputat pecatul lui Adam? Rdspunsul obignuit al evanghelicilor este
negativ; sunt o multime de dovezi cA existd doud grupuri de persoane,cei
pierduli gi cei mdntuifi, 9i ci doar decizia de a accepti lucrarealui Cristos face
aceastdlucrare eficientdin viafa noastrd.insd dacd aiesta estecazul, atr-rncioare
imputareavinei in urma faptei lui Adam - chiar dacdAdam ne cuprinde gi pe noi
- nu ar necesitagi ea un anumit fel de alegere
congtiente?Dace nu existi o
,,credinteincongtiente",poate existaun ,,picit incongiient,,?$i ce putem spune
desprecopilagiicaremor? ln pofida faptului cd au pariicipat la acelprim picat, ei
sunt intr-un fel sau altul acceptaligi mantuiti. Cu toateid ei nu au fecut nici o
alegerecongtientea lucririi lui Cristos (9i de fapt nici a pdcatului lui Adam),
efectelespirituale ale blestemuluisunt anulatein iazul lor.
h prezent convingereamea este urmetoarea:Noi toti am fost implicati in
pecatullui Adam gi astfelmogtenimatatnafuracorupti pe carea avut_oel dupE
cedere,cat 9i vina 9i condamnareacare sunt legate de picatul lui. in aceasti
privinta a vinei insd, la fel ca gi in ceaa atribuirii dreptetii lui Cristos,trebuie sa
existeo anumite deciziecongtientdgi voluntard din parteanoastre.pani cand nu
Dimensiunilepicatului SST
esteacestacazul, existe doar o imputare conditionali a vinei. Astfel, nu existd nici
o condamnare pAnd cAnd nu se atinge varsta responsabilitdtii. Daci un copil
moare inainte de a putea lua decizii morale in adeveratul sens al cuvAntului,
edste doar inocenfi, iar copilul va experimenta acelagitip de existentAviitoare cu
Domnul de care au parte gi cei care au atins varsta responsabilitdlii morale gi li
s-au iertat pecatele in urma acceptdrii ofertei mantuirii bazate pe moarrea
ispEgitoare a lui Cristos.
Careestenatura deciziei careincheie perioada inocentei copildriei gi constituie
ratificareaprimului picat, a ciderii? Una dintre poziliile fald de aceastdir:rtrebare
esteca nu existe o imputare definitivi a primului ptrcatpane ce nu comitem gi noi
un picat al nostru, insugindu-ne astfel pdcatul lui Adam. Spre deosebire de
pozitia arminiane, aceasti pozitie sustine ci in momentul prirrrului nostru pdcat
noi devenim vinovati atat de propriul nostru pacatcAtgide'picntuloriginor. ixistd
inse o po?ilie, una care estepreferabili penhu faptul c6 ea pdstreazdmai bine
-altd
paralelbmul dintre acceptareade cdtre noi a lucrerii lui Criltos gi a faptei lui
a$am, yitina in acelali timp mai bine responsabilitatea noastre penrru primul
pecat.Noi devenim responsabili sau vinovati atunci cAnd accepti4 sau aprob6m
natura noashe coruptd. Existd un moment in viata fieciruia dintre noi in care
devenim congtienti de propria noastri tendinti de I picdtui. in acel moment este
posibil si ni se facd scarbd de natura picdtoasi pe care am avut-o dintotdeauna.
Cazircare ne vom pocdi gi poatecd ni vom $i r;ga ca Dumnezeusene ierte gi sd
ne cureteascd- dacd avem cunogtinti despre Evanghelie. in cele din urmi va
exista o respingere a alcetuirii noastre pdcetoase.Dar daci noi suntem DanAh
urm.dde acord cu aceanature pecitoasi, prin aceastaafirmem de fapt cjea este
bun5.Aprobind corupfia in mod tacit, noi aprobdm gi chiar sivdrgim gi actiunea
din gridina Edenului care a avut loc cu athta timp in urmd. alungem ii fim
vinovafi de acel plcat fdrd si trebuiascd sd comitem un picat al nostru.
A).A\
1\ <) |t l ll ll
Dimensiunile
socialeale pdcatului
Dificultatearecunoasteriipacatuluisocial
invatetura biblica
LUMEA
Domniile
Personalitatea
colectiva
Strategiipentru infrangereapecatuluisocial
Regenerarea
Refo.ma
Revolutia
In majoritateacazurilor pdcatul despre care am vorbit pand in acest

moment este pdcat individual _ actiuni, gAnduri gi dispozilii ce caracterizeazi
fiinlele umane individuale. Pdcatul individual a fost adesei in centrul atentiei
crestinilor evanghelici.Picatul 9i mantuirea sunt considerateprobleme care
lin
strict de fiinta umand individuald. Este de dorit ca fiecarepersoanain parte
s6
devind congtipntdde picatul ei gi sd-lmdrtudseasci.Aceasti pocdinli individuald
esteurmate de o regenerareindividuali.
Este insd semnificativ cd Scriptura face frecvent referire gi Ia pdcatul
colectivsau de grup. Un exempluin acestsensesteIsaia 1:1g,un text citat
de
obrcerc-uocazia apelurilor evanghelice:,,Venili totuSi si ne judecdm,
zice
Domn rl. De vor fi pecatelevoastre cum e carmazul, sevor face albe ca zipada;
de vor fi rogii ca purpura, se vor face ca ldna.,,Esteinstructiv se se urmdreascd
traseul.pe care il propune Domnul in cele doud versete precedente:
,,Spdlali_
d.:? $t curdtiti-v6!_Luafi dinaintea ochilor Mei fapteie rele pe care le_a1i
:-d
fdcut!Incetatisi mai faceliriul! invdfali-vdsd facelibinele,ceuati drgptate;,
ocrotiti pe cel asuprit, faceli dreptate orfanului, aperati pe v6duvd!,, in
mod
clar Dumnezeu vorbegte despre unele condili jespotice pentru care
face
responsabildsocietatea.Pentru acestesituatii nu este responsabil un singur
individ; ele nu pot fi modificate de o singurd persoana.tgecurile in
aceste
domenii sunt pdcateale societAlrr.
558
Dimensiunile sociale ale picatului 559
Dificultatearecunoasteriipicatului social
Ne confruntdm aici cu un paradox. Este posibil sd devenim foarte sensibili fald
_
de nemullumirea pe care i-o pricinuiesc lui Dumnezeu pecatele noastre
individuale, dar si firn mult mai pulin congtienfi dc picitogenia unui grup din
care facem parte. Astfel, unele persoane care nu s-ar gdndi niciodat6 sd omoare o
altd fiinld omeneascd, si pund mina pe proprietatei altcuiva, sau s6 ingele pe
cineva in_afaceri,pot sd facd parte dintr-o corporatie, nafiune sau clasd sociali care
tace de tapt tocmai aceste lucruri. Asemenea persoane participi la accste rele
printr-o implicare financiari (pldtind taxe sau impozite), printr-o aprobare fdligd
(votdnd) sau printr-un consens tacit (neavAnd pdreri diferite salr nemanifestindui$i
opozitia). De fapt, s-ar putea ca ele nici mdcar sd nu-gi dea seanla ci participd
indirect la aceste actiuni sau sd nu se intrebe daci aceste acliuni sunt bune sau
rele. Existd mai multe motive care stau la baza acestui fenomen ciudat:
1. Noi nu suntem dispugi sd admitem ci problemele in care nu avem un rol
_
foarte activ sunt ale noastre. Se poate ca alicineva sd fie liderul sau cel ce ia
deciziile; noi doar suntem de acord cu ceea ce se face. Din acest motiv acliunea
pare si ne apartind mult mai putin decAt dacd arn fi luat noi ingine decizia.
Suntem mult mai pulin congtienfi de responsabilitatea noastrd intr-o asemenea
situafie, deoarece lucrurile ar fi avut loc ihiar daci noi nu am fi ficut parte din
8IUP.
2. S-ar putea si fim atAt de marcati de calitatea noastrd de membri ai unui
anumit grup, incAt pdni 9i felul in care percepem realitatea si fie influenfat de
acestlucru. Daci, de exemplu, suntem albi, s-ai putea ca niciodatd sd nu ne ii pr-rs
in situalia negrilor. Privim problema exclusiv din punctul nostru de vedere. Este
posibil ca acest gen de condilionare si fie ceva atai de subtil
$i de total, incat nici
mdcar sd nu firn congtienti cd poate exista gi o altd laturi a unei probleme date, sau
cd existe cat de cAt o problemi. Remarcaji afirma{ia pentru care este renumitd
Mada Antoaneta gi pe care a ficut-o atunci c6nd i s-a adus la cunostrnta cd
oamenii nu au paine: ,,SdmdnAnce atunci cozonac.,, Ea nu s_aeAndit nicioclatd la
f a p t u ] c ; d r p u t e as ; e x i s t eo a m e n ic a r en u - 5 ip o t p c r m i t es i - 5 i i L r m p e r ep 5 i n c ,c a
sd nu mai vorbim de cozonac.
3. S-ar putea sd nu recunoagtem egoismul de grup dcoarece el ar putea implica
.
de fapt lipsa egoismului individual. Dupi cum im observat in capitolul 26,-degi
existi tendinla de a se considera cd picatr"rl este in esenJd egoiirn, este totugr
posibil si pdcdtuim intr-un nrod mai degrabd lipsit de egoisml S_ar putea sa nlr
profitdm personal (cel pulin nu in rnod evident gidirect) d"epe urma unei anumite
acliuni.a i grup de care apartinem. Aceasta ne-ar putea orbi in privinfa
-unu
faptului ci grupul aclioneazi in rnod egoist. Astfel, sacrificiul nostru siu lipsa
noastrd de egoism fate de gmp poate se pard o virtute, insi in realitate este foarte
posibil ca noi sh profitdm indirect. Lipsa noastrd de egoism ar putea fi doar o
mistificarc cat se poate de sofisticatd - noi facem un sacrificiu de o micA anploare
de dragul unei gratificiri pe termen lung.
4. Exceselenoastre ar putea fi mult mai pulin evidente pentru noi atunci cAnd
.
facem parte dintr-un grup. Observafi uneori comportameniul suporterilor echipei
gazdd Ia un eveniment sportiv cu mizi rnare. Exiitd o cutezanld, o obriznicie gi
o
560
ldudirogenie a suporterilor echipei respective,pe care probabil
foarte pu;hi
dintre ei s-ar gdndi si le manifesti in mod individual sau atunci
cdnd e vorba de
persoanalor. Oamenicarenu ar etalaatitudini de superioritate
cande vorba de ei
ingigi;ca indivizi pot credecd Jarasau bisericalor sunt superioare
altor tiri sau
biserici.
mai indepdrtafi_deriul real, cu atat pare a fi mai putin real.
,_ f: !i :alj*,."m
putll pJobabil ca noi sa ne simJim responsabili.Mutli
T_.,:1.""]"14, Tt: Trai
drntre nor am gisi cd estedificil si urmirim un soldat dugman,sd ni_l fixim ca
ttntd,gisd apdsdmpe trdgaci,deoareceam vedeapersoanape careo impugcdmgi
rezultatul acfiunii noastre. S-ar putea i:rsd sd nu para
h fel de dificil sd fim
implicali in amncarea unei bombe sau ir manevrarei unei arme
de foc a artileriei
cu raTa mare de actiune, situatii in care nu am vedea victimele
sau rezurtatele
actiunilor noastre.Mai mult, dacd am aveaun post de rdspundere
intr_o fabricd
d€ armament,ne-am simJi probabil gi mai putin ,"rponru6ili sau
vmovati. Daci
ralsrncamun produs sau incdlcdmo lege,ne vom simti rdu din
cauzaa ceeaceam
fdcut.Dacdinsd suntem actionariai uriei-companiicarefaceacelagi
lucru, ne va fi
probabil mai ugor sd dormim noaptea.ln rnulte cazurq nu gtim
de fapt ce face
grupul al cdrui cetdfeni,aciionari sau simpli mernbri suntem,
9i astfeleite posibil
sdcontribu-imla comitereaunui pecat,fert insd a fi cu adevdratcongtienfi
de acest
lucru sau lari a aveaun sentimentreal al responsabilitbfii.
Invetetura
bibtica
LUmea
Biblia ne invald ci rdul are un statut careesteseparat independent

si de orice
vointe umane individuali, o subzistentea lui proprie, o
bazi organizatd sau
structurat5.Uneori noi numim aceasterealitate,,hrm;a,,.Termenulgiecesc
folosit
inacest cazesteKdopoq. Uneori el desemneaze un obiectfizic, piminiul. Alteori se
referd la intreaga rasd umand, sau la toti cei care treiesc p" paêr,1
h ur, _o*"nt
9i:"xte in carecuvanruir6olroqdesemneJzdo for;i spirituald,cum
1::Elrrd
ar Ir opusul T*
hpAraFei lui Dumnezeu.rEl pare sd denote chiar intruchiparea
rdului. Acest conceptse gesegtemai ales in scrierilelui loan gi
ale lui pavel, degi
poate fi intahit 9i in alte locuri din Noul Testament.
Existdnumeroasereferiri la dugminia, ostilitatea opozitia pe
$i care lumea le
manifesti fafd de Cristos,de credinc.iogi de Bisericd.isui u sprlsi
9i ,,...lrêa ...Ma
uregtepentru cd mirturisesc despre ea cd lucrdrile ei sunt'rele,i (Ioan
Z:Z).De
asemenea, El a exprimat limpede faptul cd lumeaii urdgtepe uceniciiSdideoarece
el nu tac parte din ea: ,,Daci vA uregtelumea, giiu ce pe Mine M_a
urat inaintea
voashS.Dacdali fi din lume, lumea ar iubi ce esteal ei; dar pentru
ca nu sr.mteti
din lume gi pentru cd Eu v-am alesdin mijlocul lumii, ie ace'ea lre uragtet.rmea,,
-in
(Ioan 15:18-19). Aceeagiidee esterepetatd rugdciuneade mare preot a lui Isus
(Ioan 17:14).
Hermann Sasse,,,Kosmos,,,i^TheologictllDictio ary of lhc Nau Zsfalrcrl,
^1. ed. Gerhard Kittel gi
cerhardFriedrich.
trad.in lb.engt.Geoffiey
w. r.o.iLf cru"Jn"fii", iJ.ai,"n", toes,,.f. s,
Dimensiunile socialeale pacatului 561.
Pavel descrie antiteza dintre lume gi credincios ca pe una gcncrati de o
intelegere complet diferiti a lucrurilor. Lucmrile lui Dumnezeu sunt o nebunie
pentru lume (1 Cor. 1:21,27); ele srrnt desconsiderate gi dispreluite tlc lume (v. 28).
Dimpotrivd, Dumnezeu a ficut nebuni intelepciunea hrmii (1 Cor. l:20;3:19).
Motivul pentru care existd aceasti intelegere diferiti este ci sunt implicatc
,,spirite" diferite: ,,$i noi n-am primit duhr-rl lumii, ci Duhr-rl care vine de la
Dumnezeu, ca sd putem cunoagte hrcrurile pc care ni le-a dat Dumnezeu prin
harul Sdu" (2:12).Impresia pe care o lasd Pavel este ci lucruriie Iui Cristos implicd
un mod de gAndire sau un cadru de referinjd complet diferit de felul in care vede
lumea lucrurile. Lucrurile gi darurile Spirituluj lid Dunrnezeu nu sunt primite
(6iXo1rau) de ,,omul nespiritual" deoarece ele trebuie discemute spiritual (\r 14). Ele
sunt strAine unei asemenea persoane gi din acest motiv ea nr-rpoatc (sau nu vrea)
sd le accepte.
Ideea incapacititii de a percepe sau de a inlelege se gdsegtegi in cuvintele lrri
Isus prin care se referd la faptul cd lumea nu L-a primit pe El sau pe Duhul Sfdnt.
Isus le-a promis ucenicilor Sdi ,,Duhul adevirului,- pc care lumea nu-L poate
primi, pentru cd nu-L vede gi nu-L cunoagte; dar voi il cunoasteti, ceci ramane cu
voi gi va fi in voi" (loan 14:17).in acelagitimp Isus a aretat cA.j;pA putini vreme
lumea nu-L va mai vedea, dar El Se va ardta ucenicilor Sii gi ei ifvor cunoaqte (v
19,22). Aceasta este in concordanli cu faptul ch lumea nu L-a cunoscut nici pe
Tatdl(Ioan 17:25),nici pe Fiul cdnd a venit (loan 1:10-11).
Este posibil ca lumea si producd uneori unele lucruri care la prima vedere par
-
a fi similare cu cele pe care le produce Dumnezeu, totuEi rezultatele finale sunt
foarte diferite. Pavel vorbegte despre o epistold care i-a intristat pe corinteni, dar
a adus poceinld, deoareceei au fost intristali dupi voia lui Dumnezcu. Apoi el
adaugd: ,,in adevdr, cAnd intdstarea este dupi voia lui Dumnezerr, aducc o
poceinte care duce la mAntuire 9i de care cineva nu se ciiegte niciodati; pe cAnd
intristarea h"rmii aduce moartea" (2 Cor.7:10),
^ Lumea reprezinti o putêre organizati, o forJi sau ordine care este opusul
Impdre$ei lui Dumnezeu. in Efeseni 2 Pavel descrie aceastd structur; care il
controleazi pe necredincios. Efesenii fuseserd morli in gregelile gi in picatele in
care. triisere ,,odinioard, dupd mersul lumii acesteia, dupd domnul pr.rterii
vdzduhului, a duhului care lucreazd acum in fiii neascultdrii., (v.2). in staiea lor
de alte dati ei au fost controlati de,,voile firii pdmintegti gi ale gAndurilor,, astfel
incat,,trdiau in poftele firii pirnAntegti" gi erau ,,din fire copii ai maniei ca gi
ceilalli" (w 3). Existe o ordine atotcuprinzitoare a lumii, o structurd carc afecteaza
gi guverneazd omenirea. Aceasti ordine este numitd Si ,,spiritele elementare ale
universului" (Col.2:8; trad. aut.). Pavel ii indeamni pe ioloseni s6 nu se lase
pradi acestor spirite elementare sau ,,fil(\zofiei 9i amagirii €te$arte,dupe datina
oamenilor". El subliniazi faptul ca cititorii lui au nurit cu Cristos fate de aceste
spirite elementare; din acest motiv colosenii nu mai trebuie sd se suound fortelor
lumii, trdind de parcd i-ar mai apartine ci. Aceste spirite elementaresLrntlcgilc,
sau regulile, sau principiile operante dupe care estc guvernati lumea. pavel se
referd la aceeagi idee gi cand li se adreseazd galatenilor. El vorbe$te de faptul ci
inainte ei ar-r fost,,robili celor ce din firea lor nu sunt dumnezei,, iar apoi ii
intreabi cum este posibil ca ei, care il cunosc acum pe Dumnezeu, sd se intoarci
562
9i sd devini din nou sclavi ai ,,invdldturilor incepetoare,slabe si sdrdcdcioase,,

(Cal.4:8-9).
Acestrdoproq sau sistemmaleficseafld sub controlul Diavolului. Am vdzut deia
acest lucru atunci cAnd am vorbit de aluzia lui pavel la ,,domnul Duterii
vdzduhului" (Efes.2;2).Ioan a scrisce ,,toati lumea zacein Cel rdu,, (1 Ioan 5:19).
$i chiar inainte de a fi fost hedat, Isus le-a spus ucenicilor:,,...vine step;nitorul
lumii acesteia" (Ioan 14:30).Este evident igadar cd in spatele, gi intr_un fel
deasupratuturor autoriidtilor care-giexercitdcontrolul in iume existd o putere
mult mai mare;acesteautoritefl sunt doar agenJiiei, probabil firl sd_qideu"eama.
S_atan estede fapt stdp6nitorul acestuidomeniu. Astfel, oferta pe care SatanI-a
ficut-o lui Isus,aceeade a-I ddrui toateimpardfile lumii (Matei'4:g_9) nu a fost o
lduddrogenieexagerat; Si lipsite de temei.Acesteimpdrilii se afli in puterealui,
deginu sunt ale lui in mod legiiim 9i i:rtr-o zi vor fi pe depiin eliberatede controlul
pe careel il exerciti acum asupra lor in calitatede uzurpator.
Pe cAt este de reu Diavolul, pe atat de rea este lumea, care este tocmai
- 9i
intruchiparea a tot ceeace este corupt gi care ii contamineazdpe toti cei care intre
sub conholul 9i influenla ei. Isus a ardtat cd El nu este din aceastdlume si nu
provine din ea..F,!S-acomparatpe Sinecu iudeii: ,,Voisunteli de jos, Eu
sunt de
sus;voi suntefi din lumea aceasta,Eu nu sunt din lurneaaceasta,,(ioan g:23).Nici
regalitatealui Isus nu este din aceastdlurne (Ioan 1g:36).Comunicindu_i
acest
lucru lui Pilat, flri indoiald ci Isus a vrut sefacecunoscuifaptul cd impdrdtia Lui
nu. avea^sdfie intemeiatdpe pemdnt in aceavreme. Dar pentru cd v'a exista in
viitor o Impdrelie pemanteascda lui Dumnezeu,esteposibil ca Isus sd fi dorit
se
exprime mai multe lucruri, 9i anume cd impdr;gia Lui nu_giderivd puterea
de la
nigteforfe pimantegti cum sunt celecareaifi luptat pentru El.
Isus a proclarnatcd El nu are nimic in comun cu atitudinile practicilerele
- 5i din
lume 9i a demonstratacestlucru. Cei careir urmeazi trebuie sifaca h fer. Iacov
hlto: -i:"ld: pozitive gi negative ale adeverateireligii: ,,Religiuneacuratd gi
neintinatd ir:raintealui Dumnezeu, Tatdl nostru, este sir:cercetirn' pe orfani
si oe
vXd.uv_e necazurilelor gi sd ne pizim neintinafi de lume,,
T 1Iac.t,ZZ.y.irrir_in
capitol ulterior lacov noteazdci existd o anumitd mentalitatede bazd care este
asociatdcu apatenenta la lume: ,,Nu giiti ce prietenia lumii este vrdjmdgie
cu
Dumnezeu? Aga cd cine vrea si fie prieten cu lumea se face vraimag
cu
Dumnezeu" (Iac.4:4). Concentrareaasupra propriei persoaneeste inruditd
cu
vrdjmigia cu Dumnezeu. Orientareaegocentricf a celor care apartin lumii
este
intr-o asemeneacontradictiecu impdrilia lui Dumnezeuinc6t invalideazi
orice
rugigiune pe care ar putea se o inalte acegtia:,,...ceretigi nu cepdtati,pentru
cA
cg gand sa.risipifi in ptdcerile voastre,.(tac. 4:3;. Incompaiibilitatea
l"l"I iiul
totalddintre Impdrifia lui Durnnezeugi lume ne amintegtede afirmalia lui Isus
cd
â*1"y.poutu.rervi la doi stdp6ni(Matei 6:24).Cei doi sunt complet opugi.
Probabilcd cel mai radical avertismentsegesegtein 1 Ioan 2:15_17. Aici Ioan le
poruncegte cititorilor sdi sd nu iubeascdlumea sau lucrurile din lume, fiindci
cei
care iubesclumea nu au ir ei dragostepentru Thtdl (v. 15).,,Cdci tot ce este
in
lume: pofta firii pemantegti,pofta ochiloi lduddrogiavielii, nu estede la Thtel,
9i
cr cl_lnlume" (v 16). Atentionarea este una serioasi, deoareceproblema
are
implicatii asupradestinului nostru etem: ,,$i lumea gi pofta ei treceidar cine
face
Dimensiunile socialeale p;catului
563
voia Iui Dumnezeu rimAne in veac,, (v 17). persoana care iubegte ceea ce
esre
trecdtor va trece gi ea. Cea care se dedica ceior ve5nice va clainui sl ea.
Totuqi, credinciosul nu trcbuie sd evite compiet lumea. Aceasta ar fi in mare
masurd o reactie de respingere $i de aperare. Aga cum Cristos a venit in lume
de
bund voie, gi credinciosr-rl ar trebui sd-gi exercite gi se_gi nanifeste clreptatea
inaintea lumii, astfel incat intunericul ei si fie inprigtiat. pavel i_a indemnat pe
filipeni sd fie ,,fdrd prihani [fdri pati] gi curati, copii;i lui Dumnezeu, fard vina,
in mijlocul unui neam ticdlos gi stricat, in care strilucili ca niste lurnini in lume,,
(Filip. 2:15). Acest text este asenr;nht(\r cu porunca p" .nr" o adreseazi Isns
ucenicilorSdi: ,,Tot agasd lumineze gi lumjna voastri inajntca oamenilor,ca ci si
vadi faptele voastre bune qi si sliveascd pe TatAl vostm care cste in ceruri,, (Matei
5:i6). Totugi noi gtim cd in multe cazuri in care lurnina a venit in lume oamentr au
preferat intunericul, deoarece lumina le-a dat pe fati faptele rele (Ioan 3:19_21).
Credinciogii trebuie prin urmare sa se agtepte la respingere gi chiar la ostilitate gi
opozitie din pricina lurninii pe care o rdspAndesc.
Merturia Scripturii este foarte clari, ea vestegte c6 Iumea este conciannatd;
judecata ei a gi avr-rtloc deja, insd sentinta va fi executat6 in viitor. Credinciosul
nu
hebuie sd fie infrAnt 9i de fapt nu va fi infrAnt de lume. Ioan spune dcspre spiritul
lui Anticrist, care se rnanifesti deja in lume: ,,Voi, copilagilor, sunteti din
Dumnezeu; gi i-ati biruit, pentru cd Ccl ce este in voi cste mai mare clecAtcel ce
estein lume. Ei sunt din lume, de aceeavorbesc ca din lume qi lurnea ii ascultd,,
(1 Ioan 4:4-5). Lumea este infrAntd prin credin[A. ,,pentru cd oricine este ndscut din
Dumnczeu, biruiegte lumea;9i ceea ce cAgtigdbiruinfa asupra lumii este credin(a
noastrd. Cine este cel ce biruiegte lurnea, dacd nu ccl ce crede cd Isus este Fiul lui
Dumnezeu?" (1 Ioan 5:4-5).
Prezenta cuvantulur biruinld sugereazd ci ucenicii lui Isus nu trebuie si se
agtepteca soarta^lorsi fie una ugoard.intr-adevar,faptulca ei sunt urAfi cle lume
esteun semn ce Ii apartin lui Dumnezeu 9i nu lumii: ,,Dacd vi urdgte lumea, gtili
cd pe Mire M-a ruat inaintea voasfr;" (Ioan 15:18).Acest cuvant avertizcazi gi in
acelagitimp incr"rrajeaza:,,in lume veli avea necazuri, dar indrizniti, Eu am biruit
lumea" (Ioan 16:33).intr-un anumit sens Iudecata lumii a avut deja loc, deoarece
Cristos spune in Ioan 12:31: ,,Acum .tre loc judecata lumii acesteia, acum
stdpanitorul lumii acesteia va fi aruncat afari." Faptul ce aceasteiudecate a fost
sdvarsite prin moartea lui Cristos este erplicat in versetele urmiioare, unde El
vorbegte despre inillarea Sa de pe pdmAnt gi despre atragerea la Sine a tuturor
oamenilor (v. 32-33).
$i din scrierile lui Pavel reiese limpede cd lumea a fost deja judecatd. pavel
s p u n ec d c r c d i n c i o l i is L r n p
t e d e p " i l i p e n t r u c . rs a n t r f i c c o n d a m n . r tiin l p r e u n ac u
Iumea (1 Cor. 11:32). El mai spune ci credinciogii nu trebuie sd meargd cu
difercndele lor in fala tribunalulrri ca si fie judecali de necredinciogi, inirrrcat
credincioqii vor judeca intr-o zi lumea (1 Cor. 6:2). Ceea ce s-a sivArgit deja prin
intermediul morlii Iui Cristos va deveni vizibil intr-un anumit moment din viitor.
Credinciosul nu trebuie sd fie sub controlul acestei lumi. puterea ei a fost
frante. Ca 9i judecata lumii, frdngerea puterii pe care a avut-o ea asupra
credinciosului este in directe legituri cu moartea lui Cristos, cdci credinciosul se
identifici cu Cristos in moartea Lr.ri victorioasd. pavel scrie: ,,in ce md privegte,
564 Picatul
departe de mine gandr-rl sd mi lar-rdcu altceva decAt cn crucea Domnului

nostru
Isus Cristos, prin care lumea este ristignitd fati de mine gi eu fal5 de lume,,(Gal.
6:14). Ceea ce s-a sivArgit Ia cruce gi va fi complet intr-o zi poate fi experimentat
in prezent, cel putin in parte, de credincios.
Sd rezumdm cele descoperite in cursul examinirii invdldturii biblice cu privire
, ,
la lume:
1. Lumea, ca un sistem intreg gi organizat de forlc spirituale, este o rcalitate.
_
Ea este insdgi intruchiparea riuh-ri. Este o entitate r-rniveisalh care existe cu
totul
aparte de persoanele individuale rele; ea este structura intrcgii realiteti separatc
de Dumnezeu. Este total antitctica gi opusi lucrurilor lui Crisios. Este un mod
de
gAndire 6i un cadru de rcferinld total diferit de cel al lui Cristos gi al ucenicilor.
2. Lnmea este sub controlul lui Satan. Degi creatd peniru a_l servi pe
Durnnezeu, ea este in prezent impdritia Iui Satan. El este h stare se foloseasca
lumea Si aesursele ei pentru ca se-gi realizeze scopurile gi si se opuni
lelurilor .lui
Cristos. Persoanele Qiinstitutiile care exercit; o influengi negativd in aceastdh.rme
nu sunt sursa ultimi a rdului din lume. in spatcle lor cste activitatealui Satan.
Uneori aceastdactivitate poate lua fotrtru posede.ii de-onice, ciar de obicei ea este
mai subtili.
3. Lumea este evident rea. Ea are trasdtura de a corupe tot ce atinge. Astfel,
cre9tinul trcbuie sE evite se cadi sub influenta ei. Aga ium lsus nu a fost clin
aceastd lune, nici cregtinul nu frebuie si facd parte din ea. Acest h.lcru nu
tine
numai de evitarea anumitor activititi lumegti, ci implicd un intreg set de atitudini
9i valori diametral opuse.
4. Degi puternici, sistenLul gi stipAnitorul lumii sunt condamnali. infrangerca
.
lumii a fost decisi de mai demuli. in sens spiritual, lumea a fost judecale in
rnomentul morfii gi invierii lui Cristos gi prin intermcdiul ei. intr-o zi ea va fi
judecati inaintea tronului lui Dumnezeu. De fapt, creclinciogii vor
fi ci ingigi
implica[i in judecarea lumii, astfel cd in prezent ei nu ar trebui s! se sr,rpundlumii.
Domniile
Un element suplimentar care are legdturd cu it.rtreagaproblemd a picatului

.
colectrv este conceptul paulin de ,,domnie,,. Degi mult timp neglijai, acestui
concept i s-a acordat recent o atentie considcrabild. Hendril<us Berkhof a fost
primul care a tratat in profunzime acestsubiect,2 dc atunci a fost urmat de mulli
9i
alti eruditi.r
Ideii cd universul gi fenomenele lui sunt rczultatul anumitor forte nevizute i
s-a acordat multi atentie in lumea elenisti din vremea lui pavel-{ in scrierile
iudaice de naturi apocalipticd aceastd idee a luat forma unei extrnse scheme
angelologice. Potrivit ei, existd diverse clase de ingeri (de ex., stdpAnirile gi
scaunele de domnie), fiecare clasi ocupAnd un nivel diferit in ceruri. Vai multri
2. HcndrikusBerkhof,Christ Ll thepolucrs, Scottdale,pa.,Herald,1962.
3. Dc ex.,JohnH. Yodcr,Ihe Potitics ol k. ,, Cranritiapids,EerJmJns,1972,p. 140,162;
Jinl
Wallis,A1o.tda Nclv york,HarpcrandRo$,,1976,
ht BibllrnlPcople, p. 53_ZZj J.Mouw,poliflrs
Richard
and. fhc-lliblicnL
Dn ln,CrarldI{apidt Eerdmans,.lSZt, p. SS-IA.
4. Stephcn Mott,,,Biblical
FaithandtheReality oisocialOrdcr,,,
Christian
Scholar,s
Rtoictu9,nr_
3, 1980,p. 228-229 .
Dinensiunilesocialeale picatului
565
ganditori iudei au.riuns^preocupati clc ingcri

9 i d c i u f l u e r . r f al o r a s u p r a
evenrmcntelorpintanieFti. Ilt urma accstLlilucrlr, in cultura lui IraYcl au dcvenit
destul de comune clou.i credinfc cu privire la ingeri (,,domnii,,):(l) ci sunt fiin]e
spirituale,pcrsonale;(2) ci influenfeaz.ievcninentclc de pc pdnlint, nrai aies pe
celedin cadrurL natr.rrii.j
Pavel a lucrat cu acest fond iudaic, insi a ficr.rt schin.tbdr.isemnificativc,
m:rgald. dincolo dc conccpliile curentc lj aclaptiindu-le (nrai degrabi clecit
aclopiandu-lc)Chiar daci temlcnii pe care i-a foLositarr fost famiriari cititorir.r
sii, nu-trebuiesi presupunernci i-a intrebuinfat cu senrnificafiakrr obignuiti. Dc
exemplu,in Romani 8:38-39cl a ficr-rtdcosebircintre ingeri puteri:
9i ,,Cici sunt
bine incredinlat c.l nici moartca, nici Viata, nici ingciii, nici stip^nirile, njci
puterile,nici lucruriie de acum, nici cele viitoare, nicj iniltimea, nici ac.lAncinrea,
nici o alti fipturi nu vor fi in starc s6 ne desparti cie draqosiea hri Dumnezeu carc
estei. Isus Cristos,Domnrrl nostru." ingerii, stipAnirile;i puterile sr.t trata[i aicr
ca entrt.ltiseparate.Dupe cite se pare, toatc trei sunt rcalititi crcate,c:rpabilesi
ne controlezcsau si ne domine viata.
Faptul cd Pavel folosegtcterncnul o:orXCic{ (,,spirjteclenrcntare,,)in Cokrseni
2:8gi 20 cste un indiciu ci in viziunea lui domniilc sLlntmai inpcrsonalc clecritin
ccaa iudeilor, care susfin ci ele sunt ingcri. in Coloser.ri 2, termcnul, carc in sensul
strict al cuvantului se refer.i la literclc alfabetului,6 descmneazi prirrcioiilc
elemcntarcsau mdincntare alo orciinii univcrsului. Acestc,,stdpinir.i
ti l.Lri.ri,'
(v 15) cxerciti un control asnpra persoanelorclin lumc (r,.14). Ele par
a rr nlsrc
stiviliri (adescareligioase)alc pornirilor unane. Esie dificil de aflat ur cc masLLr.t
Pavelle-a considcrat pcrsonalc,insi c clar ci el nu lc a idcniificat cu iltccrii.' IrLe
slrnt rcalitili createcare asiguri o anunriii ordine in societatc sunt cJfdLrilesir
Fi
aibi fie un efect constructi\',fie unul deunitor.
Nu lrebuic si sc uite faptul ci in calitatc dc realititi crcate, doncnjile
ii
stipanirile nu sLlntinerent rele. Ele sunt nrentionatein mocl spccific in Coloscni
1:16printre ,,toatehrcrurilc" creatc prin Cristos li
l.entnr Cristi,s.Ele trebuie pr.in
urmarc intelese ca parte a planr-rlui lui Dun.urczeupcntru cr.catjaSa. Berkirof
spunedesprc creafieci ca are un prim plr n vizibil, con,tan..lclin lricmri rratcriale
gi un f'.cla] invizibil. Acest f.ndil i.r'izibit sunt clomniilc, care ar.rrost crcate
ca
nstrunente ale dragostei lui Drrmnezcn, ca lcgdturi intre Dunrnezcn gi om.,,in
calitatedc ajutoare gi indicatoareinspre slujirea lui Dumnezeu, cle clau nagterc
cadrului in care o asemcnea slujire trcbuie si aibi loc.,,r Ele suni prrncipii
ordonatoarc, nlenite sir fereasci creafia de haos.
Totngi, ciderca a afcctat ir.rtreagacreafic. Nu nunrai nrembrii inclivic[rali ai
creatiei sunt acum separati gi 'instriinafi cle Dunnezcu, ci
si puterilc care ii
organizeazi gi ii influcnqeazi pe .tcc$tiJ.pavcl consiclcr.ica ci,,nrniilesunt acunl
aliatccu Satan,rcalizAndscopurilc |.ri in lumc. Lucm exprimat foartc clar rlir.cct
5i
in Efeseni 6:12: ,,Cici noi n-avcnt dc luptat iml.roiriva cirnii
9i sirrgclui, ci
5 n . r t ' " , f ' t, , , , , I , rr r , r rf . r , , r . .p . I L
Wrlli.rnr l..Arftli !i F. Wrlbu, Cirtrich, cditofi,.4 C/.ck-t,r.t/is,Lfri.o,, ./isrrrr.,,r,
,6. 1 , f, r . N . l l ,
c d r l i .. r t . l r r 4 1 , , . . r j . , L n r \ r r - i r v r r ( t , i . . , j , . t , . 5 7 . - 7 . . .
I
7 . B c r k h o f , C l r , ' i s tr , , . 1t l r . I b ? u . f s ,p . 1 7 , c f . M o t t ,
, , B i b t i c n lJ i . r i i h , , p, . 2 2 9 .
E l l c f ^ n . ' rC. 4 . r . r , , , r '/ . . / ' , . , . . r . 2 2 .
566
irnpotriva cipeteniilor, impotriva domniilor, irnpotriva stipanitorilor intune_
ricului acestuiveac,impotriva duhurilor rautitii caresunt in iocurile cereqti,,.in
spatelestructurilor gi instituliilor vizibile ale societeliigi culturii, forjele reie sunt
Ia lucru folosind acesteputeri invizibile pentru a-i inrobi lega pe credinciogi,
9i
pentru a-i atacagi a Ie facerdu.
In timp cein Coloseni2 Paveldiscutdrelatiileumanecu stdpdnirilegi puterile,
-
el accentueazecd Cristos este Creator gi Domn chiar
9i ai acestor ieahte;i.
Coloseniii:rsdau avut tendinla de a consideraacestestructuri gi reglementiri mai
degrabi scopuriin sinedecatmiiloacecaresdle facilitezerelafiacu Cristos.Acesta
estepunctul principal al discufieilui pavel desprepracticilelegatede mdncaregi
bduture, sirbetori Fi inchinare (w 16-19).La Cbloseacesteprictici au imbricat.
oarecum,o formd idolatrd.eEsteposibil ca ele si fie expresiaunui cod moral, a
unei ideologii politice sau filozofice,a unei grupdri etniie sau rasiale,sau a ceva
similar. Problemaeste cd ceeace a fosi initial destinatsi fie un mijloc care sd-i
aiute pe oameni sd se apropie de Dumnezeu a devenit un obstacol,separAnd
oamenii de Dumnezeu.Acesteforle s-au transformatin niste puteri tiranicecare
subjugdomenirea
nu ne spune prea multe in legiturd cu formele specificepe care le
^ ,Pavel
imbraceputerile. Ceeace esteins6 clar,e id oricaredintre tipaiele socieidliipoate
fi folosit de forlele rdului pentru a influenla gAndurile acfiunile membrilor
9i
respectiveisocietd{i.John Yoder a sugerat ce acestetipare includ atat sisteme
intelectuale(-ologii sau -isme), cdt gi sistememorale (dictatorul, piala, gcoala,
tribunalele, rasa gi naliunea).r0in misura in care controleaza sau macar
tlflueltegle oamenii, ele sunt puteri. Termenul sistemeestepotrivit, deoarece
tiparele folosite de forfele rdului formeazd gi constituie insugi cadrul in care
func;ioneazi o persoani. Ele actioneazdinaintea acestor infiuenle gi alegeri
congtientesau la un nivel inferior. Specificlucririi acestorsistemeinstitulioiale
estefaptul ce individul nu estecu adevdratcongtientde influenta lor. S_arputea
sd lipseascdcongtienlafaptului ci existeqi alte optiuni viabile.
Esteesenlialsd observdrnce se squnein Biblie despremodul in careCristosgi
lucrareaLui s-au raportat la puteri. in Coloseni2;13-1tpavel vorbegtefoarte clir
in aceastiprivinld: ,,Pevoi, careerafi mo4i in gregelilevoastregi in firea voastrd
neteiad impreiut Dumnezeu v-a adus la viali impreund cu El
*T1"t:^:.d
[Cristos],dupi ce ne-a iertat toate gregelile.A gterszapisul cu poruncile lui, care
stitea impotriva noastre, 9i l-a nimicit, pironindu-l pe.rr.,ce. El a dezbrecat
domniile 9i stdpAnirilegi le-afdcut de o.urj inuintealumii, dupd ce a iesit biruitor
asupra lor prin cruce". Pavel sustine cA Cristos a cagtigatvictoria impotriva
puterilor,.anulAndu-leatat pe ele, cat gi capacitatealor Je i-i domina pe oameni.
Cristosa fecut aceastain trei moduri:
1. El a dezarmatdornniile;forla lor esteacum neutralizate.pretenliile acestor
edictecu privire la ce trebuie sd fie ornul gi Ia ce trebuiesi facdel nu mai au nici
o putere. Aceastapentru cd prin moarteagi invierea Lui, Cristos a fdcut pentru
fiecaredintre noi ceeace se cere de la noi. prin urmare Legeanu mai poate sd
pretind; nimic. Ea nu mai reprezinti o ameninlare.O mare
farte din foria rdului
9. Mouw, Politrcs,p.89-90.
10. Yode\ folili.sof lcsu<,
p.145.
Dimensiunilesocialeale picatului 567
se sprijine pe o mistificare a lucrurilor pe care trebuie sd le faci omul, gi acea

mistificareesteacum curmatd.
2. Cristos a fdcut de rugine in public domniile. El le-a dezvdluit adevdrata
naturd gi functie. Anterior ele pdreau sd fie realitatile ultime ale universului,
dumnezeii care stepanesclumea. Victoria Lui a aretat ce aceastaeste o mare
ingelitorie.Este evident acum cd domniile sunt de fapt in opozilie cu planul gi
lucrarealui Durnnezeu.Capacitateapdcatuluide a perverti esteatet de mareincat
oameniipot fi convingi cd fac voia lui Dumnezeucand in realitateacliunile lor
suntostileLui. Sepoatevedeaacum cd respectarea Legii, desprecareodinioardse
credeace esteesenlavoii lui Dumnezeupentru vietile noastre,are capacitateade
a compromiteincredereanoastrdin harul lui Dumrezeu (cf. Gal.3:1-5).
3. Cristosa triumfat asupradomniilor. Exisid doui dimensiuni ale triumfului
Siu. in primul rAnd, insdgi moartea lui Cristos, care a fost expresiaultimi a
intenliilor gi eforturilor rele ale domniilor, a devenit acum, in mod paradoxal,
pricinamorfii lor. in al doilea rdnd, El a triumfat asupradomniilor prin faptul cd
le-adezarmatgi le-a fdcut de ocari.
Inse toate acesteanu trebuie se sugerezeci victoda asupra domniilor gi
surghiunirealor au fost deja complet infdptuite. O mare parte din victorie
urrneazisd se infdptuiasca.Pavelscriein 1 Corinteni 15.24:,,in urmd [la venirea
lui Cristosl va veni sfArgitul,cAnd El va da impirdlia in m6inile lui Dumnezeu
Tatil, dupd ceva fi nimicit orice domnie, oricestdpAnire9i oriceputere.,,Ultimul
dintrevrijmagii care trebuie dishugi estemoartea(v 26).Totuqi,Pavel afirmd cd
moarteaa fost deja inghifitd de biruinfd (v 54-57).$i ceeace este adevarat in
legdturecu moartea este adevdrat gi cu privire la ceilalli vrdjmagi. Eliberarea
creatieidin robia ei a qi inceput (Rom.8:18-25). Ne puiern g6ndi agadarla victoria
asupradomniilor ca la cevace esteinfdptuit ,,deja,dar nu incd". Prin moarteaSa,
Cristosa infrAnt gi a distrus deja acegtivrdjmagi.Totugi,instaurareadeplini a
acesteivictorii nu esteincd realizatdsau exDerimentatd.
Pot fi ficute numeroaseanalogii.Berkhof,carea triit in Olanda in timpul celui
de-al Doilea Rdzboi Mondial, reamintegtece in timpul ,,iernii foametei,, din
1944-1945 nazigtii erau deja infr6nji, totugi ei erau inci in stare s6 ii oprime pe
olandezi.lrLa fel estegi cu domniile. Condamnarealor a fost deja realizate,totugi
eleii oprimi incd pe credincioqi.
Personalitate coIectiva
Pentru intelegereapdcatului social este important gi conceptul biblic de

personalitate colectivd.Indeosebide-alungul istorieiIsraelului,fapteleindivizilor
erauvdzutenu ca fapte izolate,ci canigteacliuni carenu puteau fi separatede cele
ale grupului. Degi uneori faptele unei fracliuni erau luate separat de cele ale
restuluinatiunii (cain cazul lui Coregi al celorcares-aurdzvritit impreuni cu el),
alteori intregul grup suferea dh cauza faptelor unuia singur sau a catorva
indivizi. Un bun exemplu se gdse$tein Iosua 7. Pentru cd Acan a pdcituit, luAnd
lucruri interzisedin lerihon, treizecigi gasede israeliti au fost omordli la Ai, trei
11. Berkhof,Christnnd lhe Powers,p.35.
568
ly.pa:l.tl au fost pugi pe fugi 9i intreaga naliune a suferit umilinla
Ini ^d"
mtrangern.Cand a fost descoperitcel caresdvargisefdrddelegea, nu a fost ucis cu
pietre numai el, ci gi trtreaga lui familie. principiul potrivit cdruia fiinlarea
iltregului grup era legati de actiunile unui singur membiu al grupului nu eia un
lucru neobignuitnici la alte naliuni. Goliat 9i David au iegit dii poporul lor ca sd
lupte unul impotriva celuilalt, intelegand cd rezultatul luptei lor individuale va
determina evoluJia conflictului dintre nafiunile lor.
Pavei dezvoltd la modul cel mai dramatic ideea de personalitatecolective
atunci cdnd discutd efectul pdcatului lui Adam asupra intregii rase umane. prin
intermediul unui singur om picatul a intrat in rasiumand, gi prh pdcat a venit
moartea,gi aceastemoarte s-a risfrint asupra tuturor persoanelor(Rom.5:12).
Existi anumite interconexiuni in cadrul rasei umane, astfertncat nu functiondm in
mod izolat. Pdcatul lui Adam a adus iudecata,nenorocireagi moartea pentru
fiecare persoand in parte care a trdit vreodatd.
Interesant este faptul cd mulli sociologi gi cercetetori ai comportamentului ne
spun ce nu putem separaindividul 9i acliunile lui de societateci intree. Ne afldm
intotdeauna, prin deciziile gi actiunile noastre, in cadrul societdlii gi c"ondilionagr
de reafitelileei.1'Existdmai multe moduri in carerealitdlilesociaieil afecteazesau
chiar il guverneaze pe cre$iin in aceastd1ume. De unele din aceste influente
suntem conttientj, de altelenu.
Unele dintre influenlele care il afecteaze pe fiecare individ ih Darte sunt
realitefile politice. Si luim de exemplu traiul inh-o entitate politici cum sunt
Staiele Unite. Degi suntem o democrafie in care fiecare cetdtean al tirii are un
cuvAnt de spus gi un vot, in ultimi analizi cea ca-reguvemeazi gi decide este
majoritatea. Daci guvemul nostru a luat o hotdrAre cu c-e nu suntem de acord
datorite unor considerentemorale, noi nu avem prea multe de spus in legeture cu
aceasdproblemd.Ne putem exprima dezacordulprin diverse%rme di protest,
dar acesteavor avea probabil doar un efect limitat. Guvemul va continua Jd ouni
tn precticd poliiica lui in domeniul inarmdrii, a problemelor rasiale gi ale mediului,
indiferent de convingerile noashe. gi va folosi diferitele impozite pe care le pHtim
noi pentru a-gifinanla acliunile. in realitate noi nu avem de ales,dec6t dacdsuntem
gata sAsuferim pedeapsa9i inchisoarea.Cu alte cuvinte, esteposibil sd ne vedem
siligi s5 contribuim la ceeace este contrar convingerilor noasire morale. in unele
cazuri,guvemul ar puteaseseopuni chiargi pract-kdriicredinleicregtine.Cu toate
cdacestlucru esteadevdratin cazulsocietet or comunistedespotice,el poatesdfie
adevdrat,chiar dacesub o altii formd, pentru oricesistemguwmamenial.
ocupatianoastri poatesdne impund anumiterestricfiisau limite. S_arputea
-9i
ca in-tr-oanumite ramurd si gisim unii factori aidt de adAncinridlcinagi, ini6t ar
fi dificil de evitat practicilepicatoasesau lipsite de edca.
Este posibil de asemeneasd ne confruntdm cu anumite optiuni morale dintre
care nici una si nu fie corect}_Ca cel mai bun lucru care ptate fi fdcut sd fie
alegereaneajunsului celui mai mic. Aceasta esteintr-adevir o situalie tdstd, una
carene amintegtecat de cizutd, frAntd,deformatdgi denaturateestelumeanoastre
ilt comparafiecu felul in carea vrut Dumnezeuca ea si arate.intr-adevir, uneori
q" tTgS* _"_tlaZ,,ThePoliricalDimensions of Theology,,,
in ThelottnatoJRetigion
Sg, ^t. 2,
aprilie 1979, p. 155-157.
socialeale picahrlui
Dimensiunile 569
o problemi poatefi rezolvatdsau aplanatedoar cu prelul agravirii altei probleme.

Noi ne elabordm deciziile morale in mijlocul mai multor factori dati. Aceste
Iucruridate,asupracdroraavernun controlprea mic sau nu avem nici un control,
reprezintdlimitdri foarte realeale liberidtii qi opliunilor noastreindividuale.
Felul in care ludm deciziile poate si fie influentat gi de anumite sisteme
intelectuale.Fiecaredintre noi este expus in diverse proporlii la o mullime de
ideologii cu un diferit grad de absolutism.Ele imprimd o tendintd specificd
mintilor noastre.Cineva crescutintr-o societatein care se sustine cd o anumite
rasdestesuperioardalteia ar putea intarnpina dificultdji in a vedea lucrurile Si
altfel.Un asemeneaindivid ar putea credecd preiudecdtilesunt scuzabile.Este
posibilcaun procedeucarediscrimineazdsauexploateazdsei separe cat sepoate
de natural gi de la Iocul lui. In mod similar, influen(a decisivi a unei biserici, a
unui grup religios sau a unei natiuni ar putea limita severperspectivaunui indi-
vid, afect6ndu-iintr-un mod nefavorabilacliunile din toate sferelevielii.
Influenleledin partea familiei pun de asemenealimite libertdlilor morale ale
persoanei.Una dintre cele mai ciudate lucruri din Scripturd este afirmatia lui
Dumnezeucd va pedepsipdcatelepdrinlilor in copiii acestora(de ex., Ex.20:5).
Ceeace ar putea fi luat ca o dovadd in favoarea faptului cd Dumnezeu este
neiertetorgi cd Seva rizbuna pe descendenliiinocentiai unor stremogivinovali.
In loc de agaceva,ea ar trebui luatd ca un indiciu ci tiparelepicdtoasede acliune
gi consecintelelor sunt transmisede la o generatiela alta. Aceasti transmitere
poatefi genetice,ereditare.Saupoate line de mediu, realizAndu-sefie printr-un
exemplu,fie printr-o condilionare.Consilieriine spun cdexisti nenumdratetipare
de comportamentcare sunt repetatetimp de mai multe generalii. Majoritatea
celor care maltrateazecopiii, de exemplu, au fost la rAndul lor maltratati de
pdrinli. Iar alcoolismulse regdsegte adeseorila copii.r3
Pani gi existenlabolilor poate induce sau incuraja rdul. Noi nu vorbim aici
desprecaracterulr6u al bolii irirsine,ci desprefaptul ci ea poate facilita aparitia
altor lucruri rele. De exemplu,o populalie in rAndul cireia parazitozaintestinald
estefoarter;spanditd nu are energia,dArzeniagi capacitateade a lupta impotriva
celorlalterele socialecu carese confruntd.
Simplul fapt ce trAim in locul in care trdim contribuie putemic la existenta
unorrelede carenu suntemcongtienli.CaUamedcani,de exemplu,careigi irosesc
banii pe lucruri extravaSanteqi au pretentiasd consumecarnede vaci ingrdgatd
cu grdunterealizeazecAli oameni rdrnAnfdrd o hrand adecvatdin urma acestui
fapt?Majoritateadintre noi, daceam trdi printre ceimai pufin favoriza(idin punct
de vedereeconomic,am gdsi probabil ci estedificil sd ne imbuibim cu o hrand
carear putea fi folosite pentru a-i jine in viald pe cei din jurul nostru. Totugi,
intrucatei sunt la o depdrtarede mii de kilometri de noi, noi nu ne ddm seamacdt
de nepotrivit este stilul nostru de viald. Pur 9i simplu nu ne gandim ce produc
actiunilenoastreirxintregul ecosistemdin carefac parte gi alte persoane.
Ar fi irebuit sene fie clar pAndacum ce suntemputernic conditionali !i limitati
de realitdtile socialedin jur. Contextul social specificin care ne gisim in mod
involuntar - care include 9i sistemul politic ai economic,mediul intelectual gi
13. Vezi,de ex., D. W. Goodwin, ,,Alcoholismand Heredity", in , /chipes
Jar GencralPsychialry36,
1979,p.57-61.
570
familial gi chiar 9i locul geograficin carene-am ndscut- contribuie
inevitabil la
lactonl care tavorizeazi rdul 9i in unele cazuri facepdcatul
de neevitat. pdcatul
esteun elemental actualelorstructuri socialede careindividul
nu poatesa scape.
- -Este important ca noi si vedem toate acestelucruri in contextut caderii.
Relatareadin Geneza 3 ingird anumite blesteme specifice cu.e
uu ve.rit ir, urmu
ciderii, sau poate cd ar trebui si le numim aspecte'specifice ale blestemului.Sunt
mentionate munca anevoioasd,spinii pdHmida, chinurile nagterii. probabil
9i cd
aceastiliste nu esteinsd exhaustivi. Cu siguranldcd blestemui
include gi aceste
lucruri, dar nu existe nici un motiv pentrrr"caresi creau- "e
," tir-t"urd doar la
ele. Se poate foarte^bineca el s5_cuprinddgi acelgen de structurl
sociatepe care
le-am descrisaici. in Romani 8:tg-i5 pavei uorbeite despr"
laracterut cosmical
pdcatului.intreagacrealieestesupusadegertaciunii ZOi.
fv. ir, frJr".,,, "u uqt"upta
vremea in care ,,va fi izbdviti din robia striceciunii ca si aibd 'parte
de slobozenia
slavei copiilor lui Dumnezeu.Dar.gtim ci pAndin ,i.ru d" uri'to^te
firea suspind
gi suferddurerile nagterii" (v 21-22).nacd pdcatulomenirii
a distorsionatilltreaga
creatie, cu siguranle cd structurile socialeiunt gi ele incluse.
Strategiipentruinfrangereapecatuluisocial
Daci in urma celor precedenteam cdzut de acord cd existd o dimensiune
a
pecatului 9i a rdului care merge dincolo de dimensiunea
fiinlelor umane
individuale sau particulare,rimdne sd decidemcum si aborddmpdcatul
colectiv.
Aici vom da pesteconsiderabiledivergentede opinie.
Regenerarea
perspecriviiconsiderdcd pdcatul social este doar suma pAcatetor
,_,9.Tyrja
rn-orvz or. vreme ce picatul grupului este doar manifestareasociald
9e a
problemele sociale nu vor fi rezolvate prrn tratarea
f:,il:l9l -i.qiYi9uale,
socletalu.Socretatea nu esteo entitatecareare vointd gi minte proprie. Mai exact,
directia societdjii este determinate de minfile 'membrilor
9i voinlele care o
.constituie.Prin urmare,schimbareasocietdfiiva avealoc doar prin transformarea
mdrvlz or careo compun. Aceastaestestrategiaregenerdriicire, in
felul ei, este
un ret de utopre,penhu ce sustinece daci toate persoaneledin
cadrul societetii
sunt transformate, societateainsdgi va fi transformatd.la
b*." acestei conceptii se afl6 credingi profundd in depravarea gi
-,!?
pecatosenia -o
_umani. Fiinta omeneascd este corupte lduntric. imbundtatirea
circumstantelorextemesau a mediului nu vor schimta persoanaHunhicd. gi
fdre
o transformareHuntrici, conditiile,picdtoaseale societifii vor reapirea.
. pus pe individ. Fiecarepersoandesteo entitate izolatd, de sine
. _.!yta Si 11e"t
capabild sd facd o alegere liberi. Influenla societdtii este relativ micd.
:ldlitoarg
uruhtea moraftAfii estepersoanaindividuald. Grupul nu estevizut
ca o entitate
organice cu caracteristiciproprii. El estedoar o coleilie sau o adunare
de indivizi.
t1" pun in practici aceastdstrategieau un putemic accent
_:,
-iI. ,"doptd 9i
EEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE
i-iiftu.rr AspectsofChristiax
soc,alEtirs, crandRapids,Eerdmans,.),964,
p.2I,24-25,
Dinensiunile socialeale picatului 577
evanghelistic. Ei ii indeamnd pe indivizi si ia o decizie gi sd-gi schimbe direclia

vietii. Adeseori se insiste gi asupraplrtdgiei cregtine.Acest lucru ar putea cauza
aparitia unor grupdri sociale foarte puternice in cadrul bisericii organizate.
Angajamentul prirn este fatl de aceastagrupare cregtine, a cdrei funclie de bazd
este spdiinul mutual dintre membrii ei. Astfel poate se apare o tentative de
retrageredin miilocul lurnii. Allii pledeazd in favoarea implicirii in societateprin
practicarea unor profesiuni menite se aiute oamenii. Totugi, la modul general
vorbind, acegti oameni sunt orientati mai mult spre bundstare sociah (nivehnd
conditiile care rezultd din structurile sociale defectuoase) decat spre activitate
sociaH (modificand structurile care cauzeazi probleme).rsTiebuie remarcat faptul
ce grupurile care urmeresc aceastdstrategre,cunoscutein general ca evanghelice,
constituie acel segment al cregtinatd$i care are o ratd de cregteremai mare, nu
numai in StateleUnite, ci gi in America Latind 9i Africa.
Reforma
Alte shategii au in comun convingerea ci problemele depdgescsfera vointelor

umane individuale gi prin urmare trebuie rezolvate prin folosirea unei baze mai
largi decAt convertirea/regenerarea individuali. Structurile sociedtii trebuie
hansformate in mod direct. Existe mai multe posibilitdJi.
Posibilitatea care este sustinuid de mai mulli aderenti este modificarea
structurii politice a societe$i. Acest lucru implici acfionarea prin iniermediul
canalelor politice in vederea schimberii. Societatea trebuie restructurate prin
alegerea unor legiuitori care si schimbe conditiile indezirabile prin md;uri
legislative. Riul trebuie scos il ilegalitate. Intrarea in vigoare a unor asemenea
legi va schimba condiliile care stau la baza reului structural. Aceasteperspectiva
poate fi numite conceptia sau strategia reformei. Ea se spriiind pe ideea ce
shuctura grupului, care poate cuprinde intreaga societate, are o realitate a ei,
aparte de voinlele membrilor ei individuali. Astfel, structura nu poate fi
schimbataprin simpla modificare a indivizilor care o constituie. ln timp ;e, pe de
alte parte, nu existe nici o garantie cd indivizii se vor schimba dacd se va schimba
structura, se vor modifica cel pufin condiflile sau circumstanlele in cadrul c5rora
functioneazi ei.
Uneori sunt folosite alte mijloace de reformi dec6t cele politice. Acestea ar
putea insemna foarte bine gi presiuni economice, cum sunt diversele forme de
boicoi. Un exemplu remarcabil este boicotarea autobuzului de ctrtre negrii din
Montgomery Alabama, pe la mitlocul ani.lor '50. Pot exista boicotdri ale unor
produse specifice sau ale unor fabricangi particulari. Rdz!.retirile actionarilor poi
schimba politica unei corporalii. Rezistenla nonviolente, ca gi cea in favoarea
cdreiaau pledat Mahatma Gandhi 9i Martin Luther Kin& este un alt miiloc de
inpunere a reformei.l6
15. David O. Mobetg, hlasmuch: Christiafi Soci\l Responsabilityin the Tttentieth Centuty, Crand
Rapids, Eerdmans, 1965,p. 81-82.
16. JohannesVerkuyl ti H. G. Schulte Nordholt, RcspotlsibleReoolltticn,Grand Rapids, Eerdrnans,
1974,p. 53-59.
572
Revolulia
radicald perspectivd in legiturd cu schimbarea structurilor societefii

. 9:i T"i
implicd distrugerea sau inlXturarea ace;tora gi inlocuirea lor cu altete, folosindu_se
la nevoie forla. Ideea este ce structurile sunt atat de corupte incAt
nu pot fi
recuperate prin transformare. tebuie se existe un inceput iomplet nou;
acest
lucru reclamd o ristumare radicah a formelor existente.Adeseorise pleaca
de la
conceplia ci,daci i sedi o gansi, omul estebun in esentdsau cel pulin neutru
din
punct de vedere moral. Prin urmare, se are o totald incredere in
faptul cd daci
structura prezenta esteabofite ceeace seva ivi ir:rlocul ei va fi cevabun.
La aceasti
perspectivi se adaugd gi credinta cd influenla societaui nu are un
efect de durate
asupra membrilor ei. Indiferent care ar fi influenla pe care ar putea
sa o aibd
structurile sociale asupra indivizilor, ea este dinamici, gi nu durabild.
Astfel, o
datd ce o structuri esteinliturate, dispare influenga ei. Ea nu a produs
9i o naturd
umana pervertiti care, daci nu va fi regenerate gi pand ce nu va fi regenerate,
continui si funclioneze i:n folosul riului. Existd prin urmare o nestrdmutate
incredere i:r faptul ci odati inldturate structurile reii, cei care ajung
tn pozilii de
conducere nu vor incerca sd insiituie din nou o ordine favorabili doar intereielor
celor de sus.
strategie,.fe. care arn putea-o numi revolulie, poaie fi gesita h
.,, - 1:.:i", p_olitice
tuozotiile $i religioasemai radicale.Ea esteprezenti in diverseforme ale
teologiei eliberdrii, mai ales in cele mai agresive.lT'Ea este,desigur,9i unul din
pilonii mardsmului gi ai mai multor grupiri teroristedin epoca;odeme.
spus in acestcapitol 9i in cele precedente,rdul este de o

.D1"e1-191 Tr1_aT
naturd atat individuali/personali, c6t 9i sociald,el treLuie eliminat mai degrabd
cu aiutorul unei combinatii de stmtegii, decat printr-o singurd strategie. Deoirece
inirnile 9i personalitd;ile umane individuale sunt coirpte, regenerarea
esre
necesari dacd se doregte realizarea unei schimbiri de duiatd. pe de alte
Darte.
pentru cd in lume existi structuri ale riului care transcend voingele
urnane
individuale, trebuie urmirite 9i unele mijloace de renovare a acestor
structuri.
Revolutia este un procedeu prea violenq el incalcd inveteturile lui Cristos
cu
pnvlre la violenJi. Degi natura strategiei pentru tratarea rdului este
un subiect
care depigegte problematica prezentei lucidri, s-ar perea ci o combinatie
intre
regeneraregi reforma nonviolentd ar aduce cele mai multe speranJein
domeniul
combaterii rdului gi al picatului dh lumea noastre. Acest ir".., u. .,u."rr,u
,r,
putemic accentpus pe evanghelizare,pe etica personali pe etica
9i sociald.
-17. Custavo Gutierrez,A Thcology of Liberchirrtrad.in lb. engl. soraCaridad Inda gi John Eaglesory
Maryknolf, N.Y, Orbis,7973,p. t(h.'
Persoanalui Gristos
31. Problemecontemporane legatede metodacristologiei

32. Divinitatealui Cristos
33. Umanitatea lui Cristos
34, Unitateapersoaneilui Cristos
35. Nagtereadin fecioari
^ )11t l
JJt
Problemecontemporane
legatede
metodacristologiei
lstorie si cristologie
Ceutareadupalsuscel istoric
'Cristologia de sus"
,,Cristologiade jos"
Evaluare
O alternative
Persoanasi lucrarealui Cristos
incarnarea privite ca mit
A- .i,dz.,t ci omul a fost creat

sA il iubeasce pe Dumnezeu, sd Il
slujeascdgi si aibi partegie cu El. Am mai vizut gi cd omul nureuqegte si realizeze
aceastdintentie divind, cu alte cuvinte, toti oamenii pecetuiesc. Totugi, pentru ca
Dumnezeu il iubegte pe om, El a ales sd acfloneze prin intermediul lui Cristos
pentru a-l repune pe acestain starea gi relatia intenlion;td de El. Astfel, felul in care
inlelegem noi persoana gi lucrarea lui Cristos origineazi direct din doctrina
noastri despre om gi desprep;cai
Cand ajungem la studierea persoanei qi lucririi lui Crisios, ne afldm chiar in
miezul teologiei cregtine. Intrucat, de vreme ce cregtinii sunt prin definilie oameni
care cred in Cristos gi Il urmeazd pe El, conceptia lor despre Cristos trebuie sd fie
esentiald gi determinanta pentru caracterul credinlei cregtine. Toate celelalte sunt
secundare pe l6ngd ceea ce crede cineva despre Cdstos. Acesta fiind cazul, o
atentie !i o precizie deosebitd sunt cat se poate de binevenite atunci cAnd ne
elabordm cristologia.
Existi anumite probleme perene ale cristologiei. Acestea apar in diverse
perioade de timp. Existd de asemenea probleme specifice, care apar intr-un
anumit moment al istoriei, dar nu inainte sau dupd momentul respectiv. Este
rmportant ca noi sd trecem in reviste aceste probleme gi si ne formdm propriile
noastre concluzii referitoare la cdteva dintre ele. in acest capitol vom examina trei
probleme contemporane legate de metodologia criitologiei.
$i anume:
(1) problema relaliei dintre credintd
Si istorle, 12; a relatiei dintre studierea
persoanei lui Cristos gi studierea lucririi lui Cristos, pi (3) problema caracterului
575
576 Persoanalui Cristos
literal al ideii de incarnare. O alti structurare a acestor probleme ar fi urmdtoarea:

(1) Se poate baza oare o conceptie propriu-zisd despre Cristos strict pe datele
istorice, sau trebuie ea bazati pe credinld? (2) Trebuie oare sd ne formdm intAi o
conceptie despre natura lui Cristos pe care sd o folosim apoi la investigarea
lucrdrii lui Cristos, sau trebuie si aborddrn subiectul naturii Lui printr-un studiu
al lucrdrii Lui? (3) Este oare ideea incarndrii lui Dumnezer.runa inerent mitologice
gi prin urmare cu neputintd de susfinut? Primele doui dintre aceste intrebdri se
ocupi de felul in care vom aborda cristologia; cea de-a treia privegte insigi
posibilitatea de a face cristologie. Daci vrem sd inlelegem atmosfera de pe vremea
constructiei cristologice, este necesar sd examindm fundalul situaliei pe care o
aven astizi. Aceasta pentru cd perspectivele actuale din domeniul cristologiei
reprezintd punctul culrninant al unui lung proces care implicd anumite reactii gi
contrareactii.
lstoriesi cristologie
Pentru o lungi perioadd de timp teologii gi-au limitat discujia despre Cristos
la punctele de vedere expuse in tradifiile lor confesionale, respectiv
denominalionale. Aceste tradilii au avut la rAndul lor tendinta de a urma pozitiile
elaborate in cadrul conciliilor ecumenice din primele secole ale bisericii.
Problemele din domeniul cristologiei erau puse in general din perspectivi
metafizice: Cum poate coexista natura divind cu natura umane intr-o singuri
persoand? Sau, altfel formulat, cum poate fi Isus Dumnezeu gi om in acelagi timp?
In cursul secolului al XX-lea insd. se schimbi Dunctul focal. in unele cercuri
teologia este ostili meiafizicii (sau, cel pulin, indiferenti fafd de ea). Astfel,
studierea lui Cristos se face acum mai mult din perspective istorice. Acest transfer
a fost motivat parfial de suspiciunea c; Cristosul tr;difiei teologice este diferit de
Isus cel real care a urnblat pe drumudle Palestinei, dind invi!5turi gi lucrAnd
printre ucenicii Sdi 9i in mijlocul mullimii.
Caubrea dupa /sus cel istoric
Investigatiile pentru a descoperi cum a fost qi ce a fdcut de fapt Isus au ajuns

si fie cunoscute sub numele de ,,cdutarea dr-rpi Isus cel istoric". La baza acestor
investigalii s-a aflat speranta cA Isus cel real se va dovedi a fi diferit pAnd 9i de
Cristosul Scripturilor, care intr-un anumit sens este produsul teologizdrii lui Pavel
gi al altora. Printre cele mai renumite,,vie!i ale lrri Isus" s-au aflat gi cele elaborate
de David Straussl gi Ernest Renan.2Din ce in ce mai mult Isus cel pdmantesc era
descris ca un om bun in esente Fi un invdldtor care a propovdduit mari adevdruri
spirituale, fdrd a fi insd Cea de-a doua Persoand preexistenti, fdcdtoare de minuni
a Trinitdfii.
Probabil cea mai cunoscute 9i cea mai influentd imagine a lui Isus este cea
1. David Strauss,A Nc .,Lifc ol lcsus,edllja a doua, Londra,Williams and Norgate,1879.

2. ErnestRenan,Lfc o//.sus, trad. in lb. engl. 9i rev. a celei de a doudzeciti trcia cditii franceze,
Ncw York, Crossetand Dunlap, 1856.
Problemeconternporanelegate de metoda cristologiei 577
prezentatd de Adolf von Harnack. in mrrlte privin;e, Iucrarea lui Harnack

reprezinti apogeul 9i sfArgitul cdutdrii dupi Isus. Harnack face observatia ce
Evangheliile nu ne dau mijloacele necesare pentru a construi o biografie
amdnuntiti a lui Isus, deoarece ele ne vorbesc foarte putin despre tinerelea Lui.3
Totugi, ele ne furnizeazi datele esenliale. Patru observatii generale l-au
determinat pe Harnack si propoviduiasci un Isus fdrd miracole:
f. in zilele lui Isus - o perioadd in care nu se gtia prea bine ce esre pr ce nu csre
posibil - oamenii se simleau inconjurati de minuni.
2. Anumite minuni erau puse pe seama unor persoane renumite aproape
imediat dupd moartea lor.
3, $tim cd ceea ce se intAmpld in lumea noastrd este deterninat de legile
naturii. Prin urmare, nu existd lucruri in genul ,,minunilor", daci prin
,,rninuni" sunt i.nleleseanurnite intreruperi ale ordinii din naturi.
4. Existd multe Iucruri pe care noi nu le inlelegem, insd ele ar trebr-ri sd fie
considerate uimitoare gi inexplicabile in prezent, nu miraculoase.a
S-a considerat cd felul in care a vdzut Harnack mesajul Iui Isus a constituit
forma clasicd a teologiei liberale. Harnack subliniazi cd mesajul lui Isus nu vorbea
in primul rAnd despre Sine, ci despre Taidl gi despre impird;ie:
Dacd aruncdm insi o privire generald asupra invildturii lui Isus, vom vedea cd
ea poate fi grupatA in trei blocuri mari. Fiecarein parte este de o asemeneanaturd
incat contine intregul, gi prin urmare acestapoate fi extras din oricare dintre ele.
lu prituulrind,ltnphnlinIui Dututczc tiur irt't1 .i.

ln al doilenfintl, DtunnezcuTatdl6i aaloatcaifiiniti n srftetuluiunnn
In al lrclra rind drcptntrnrlc csenldsupcrionrn ri fortntcnrtngostci.'
Pe misure ce cdutarea dupd Isus cel istoric Ai-a urmat cursul, s-a ficut simfitd
o nelinigte crescAnddcd acel Isus care este zugrevit in Evanghelii a fost realizat in
mod incongtient de cei care incercau si-L reproducd gi cd El era de fapt uimitor de
asemdn;tor cu cei ce-L reconstituiau. George Tyrrell, un erudit catolic, a exprimat
probabil cel mai bine acest lucru: ,,Cristosul pe care il vede Harnack, privind in
urme peste noudsprezece secole de intuneric catolic, este doar reflectarea Lrneifete
protestanteliberale vizute la suprafafa unei fAntAni adinci."6
Au existat doui lucreri care au atras dupe sine in mod special sfArgitr-rlciutdrii
liberaledr-rpi Isus. Una dintre ele a fost lucrarea lui Albert Schweitzer, Questof thc
Historicallesus. Schweitzer a impdrtd$it metoda gi obiectivele istorice de bazi ale
cercetatorilorliberali. Nu a fost de acord insi cu concluziile lor, punAndu-le serios
la indoiald obiectivitatea. El a considerat ca cercetatodi liberali iu abordat studir-rl
vietii lui Isus avdnd propriile lor idei preconcepute, dupe care au trecut Ia
acceptareasau respingerea rnaterialului dupd criteriul potrivirii sau nepotrivirii
Iui cu acele idei. CAnd Schweitzer a examinat Evangheliile, el nu a gdiit in ele
reflectareachipului unui liberal tipic din secolul al XIXJea. De fapt, eLa vizut in
3 . Adolfvon Harnack, W,latIs Chistin ity?,New York, Harper and Brothers,1957,p.33.
4. lbid.,p.27-30.
5.
6. GeorgeTyrrell, Crfisfidnit! aI thaCrossRaads,
Londra, Longmans,Creen,1910,p. 44.
Isuso figurd cu totul escatologice, o persoandcarecredeacAsfargitullumii va veni

curAndgi cd propria Lui parousieurmeazese aibe loc o datd cu acelsfArgit.T Isus
a crezutgi a propovdduitacestelucruri.insi, firegte,dupi pirerealui Schweitzer
El gregea.Ideea extrasi de aici in vedereascopurilor noastre este obiectia 1ui
Schweitzerci in calitatede figure escatologici,IJusnu trebuiepreschimbatintr-o
persoanecomplet modernd.8
Lucrarea lui Martin Klihler, So-CalledHistorical lcsusand the Historic Biblicnl
Christ, a atins un domeniu nou in analizareaproblemei. Kiihler era scepticir:l
privinta utilitdtii eforturilor care fuseserdfdcutepentru obtinereaunei imagini a
lui Isus. Cdutareadupd Isus cel istoric a fost nu numai lipsiti de succes,ciihiar
contraproductivd. Kiihler gi-a e\primat ,,strigitul de avertizare sub o forme
intentionat cutezetoare:Isus cel istoric aI autorilor moderniII ascund.e de noi pe
Cristosulcelaiu. AcelIsus al <migcdriiviafa-lui-Isus>estedoar un rezultatmodern
aI creativitetiiumane gi nu e cu nimic mai bun dec6tfaimosulCristosdosmatic al
cristologieibizantine.$i unul gi celSlaltsunt la fel de departede Cristosul real.,,e
Ca rispuns la cdutareadupi Isus cel istoric,Kiihler a prbpus o distinctie maior6.
El a observatci Isus al isioriei,Cel din spateleEvangheliilot areo influenld relativ
rnici. Acest Isus a fost ir:rstarese cAgtigedoar c61ivaucenici,gi pe aceqtiadoar la
o credintd destul de nesiguri. Cristosul credinlei inse a exercitat o influenjd
semnificativi. Acesta este Cristosul inviat, in care au crezut gi pe care L-au
predicat aposiolii. Acest Cristos,mai degrabdde importnnli istoricd,d.ec6.tistoric,
este astezi baza credinlei 9i a viegii noastre.Noi nu putem ajunge niciodati
dincolo de relatiriJe Evanghelieila Historfu,Ia htdmplirile obiictive, reale.in
schimb ne clddim credtntrape Geschichte, sau istoria semnificativi, care se referd la
impactul pe carel-a avut Isus asupraucenicilor.ro
Aceastedistinclie a avut ceamai mare influenlS asupra cristologieiin prima
iumetate a secolului al XX-lea. Tieptat, atentia nu s-a mai concentratasupra
evenimentelorrealedin viala lui Isuscel istoricdin spatelerelatirilor Evangheiiei.
In schimb,credintaBisericiia trecut in prim?lan. Aceastdschimbarese vede cel
mai bine gi cAtsepoatede completin demitizareafdcutdde Rudolf Bultmann,dar
estevizibili 9i in cristologiilelui Karl Barth gi Emil Brunner.
Apoi, a avut loc o reacliefald de modul scepticde abordareal lui Bultmann.
Astfel a irceput o noui ciutare dupi Isuscelistoric,o ciutare a secoluluial XX-lea.
Emst Kasemanna anunlat oficial aceastdturnur; a evenimentelor.llAu existatgi
allii care au lucrat gi lucreazeh formulareaunei schitereferitoarela cum a fost
Isus in realitate,ce a spus gi ce a fdcut El de fapt. EthelbertStauffergi Joachim
Jeremiasau fdcutparte dintre persoanelecelemai proeminenteangaiatein aceastd
nouA cdutare. Ne vom ocupa pe scurt de aceasti tendinld incadrdnd-o in
,,cristologiade jos". Mai intAi insi trebuie sd examinim o alte perspectivecare a
dominat o mareparte din istoria timpurie a cristologieisecoluluial-Xx-lea.
7. Albert Schweitzer, Thc Questof the Hbtorical .fes s, New york, Macmillan, 1964,p. 367.
8. Ibid., p.370-371.
9. Martin Kahler, The So-CnUedHistoricallcsusand the Historic Biblicat Christ, philadelphia,
Fortress,19&, p.43.
10. Ibid.,p.65-66.
11. Emst Kaisemann,,,The Problem of the Historical Jesus",i^ Essays on Ne:],Teslament Thelhes,
trad. in lb. engl. W J. Montague,Naperville, Ill., Alec R, Allenson,1964,p.75-47.
Problemecontempolanelegate de metoda ctistoloqiei
579
,,Cdsto/ogla de sus,,
,,Cristologia de sus" a fost shategia Si orientarea de bazi a cristologiei primelor

secoleale Bisericii. De asemenea,ea a fost in mare mdsuri, cristologia
oitodoxiei
in perioada precriticd in care nu exista nici o intrebare referitoare la
temeinicia
istorici a Scripturii. ln secolul al XXlea, aceaste perspectivd cristologicd
a fost
asociatd mai ales cu Karl Barth, Rudolf Bultmann gi- Emil Brr-rnner,lel
cle pe
vremea cdrlii lui de inceput, The Medistor. (Lucrarea \ui Cltristion
Doctrine of
Crentionantl Rcdantption,scrisd mai tarziu, aratd o perspectivi diferitd,)
in Tl'c
Medintor apar cdteva trdsdtud esentiale ale cristologiei de sus:
1. Baza pentru intelegerea lui Cristos nu este"Isus cel istoric, ci kerygma,
proclamarea Bisericii in legdturd cu Cristos. Brunner afirmd:
Noi suntem silili si ne opunem conceplieipotrivit cireia credinla cregtini izvordite

din observaJia istoricd, din imaginea isioricd a lui Isus ai" Nu^."t.
i.,ri9i
cre9tin;tateaa fost intotdeaunade o alti pirere. Credinta creFtini izvordgte
cloar din
mdrtriria despre Cristos a mesajului predicat
9i a cuvAntului scris ai Scripturii.
Imagineaistorici esteintr-adevir inclusi in cuvdntul scrisal Scripturii...idar aceastd
'
imaginein sine nu estebaza cunoaFterii.rz
2. in construirea unei cristologii existi o certd preferinfd pentrr-r scrierile

lui
pentru a.paira Evanghelie in defavoarea Evanghetiiioisinoptice. Scrierile
favel 9i
rul ravel confin interpretSd teologice mai explicite, in timp ce Sinopticele
sunt in
esenteo relatare fapticd a acliunilor gi invd{dturilor lui Isus. Acest principiu
este
strdns legat de primul:
Odatd recagtigatdconvingereacAcredintacrcgtini nu seinfiripi pe imaglnealui Isr.rs

cel istoric, ci din merturia despreCristos ca atare - care includJ n.rdrturiaproletilor
precum qi pe ceaa apostolilor - gi cd ea estebazat; pe aceasti mdrtr,rrie,inceteazi
il1
mod inevitabil preferareaEvangheliilorsinopticegi icuvintelor realeale lui Isns,
care
a iost in general tendinta ultimei generatii.r3
3. Credin[a in Cristos nu se bazeazd pe dovezi rafionale gi nici nu

este
justificatd de ele. Ea nu poate fi dovedite gtiingific.
Conlinutul creiingei se afld in
atara sterei raliunii naturale gi a investigaliei istorice, gi, in consecinfd,
nu poate fi
d:Iedit ir.rm99 cgnclusiv. in tlmp ce invlstigajia istoricd poate servi la
inliturarea
obstacolelor din fala diverselor credinfe (de ex., a credinjei in divinitatea
lui Isus
Cristos), ea nu poate avea succes in stabilirea aceloi credinle.
,,Isus a dat
invetdturd unui grup de ucenici pe celilalt mal al mdrii,, este o afirmafie
deschisi
pentru cercetare istoricd;,,Isus este a doua persoani a Trinitdtii,, nu
este o astfel
de afirmalie. Acceptim afirmaliile istorice prin convingere ragionali. proclamarea
o acceptdm prin credinld.
Brunner face o distinctie care arate in ce sens este cristologia istoricd pentru
el
9i in ce sens nu este. Aceasti distinclie este intre ,,Cristosul ii trup,, gi ,,-Cristosr-rl
dupi trup". Prin ,,Cristos in trup,, Brunner inlelege faptul c6 bumnezeu
S-a
incarnat,.Cuv6ntul a devenit trup
$i a pdtruns in istorie. ,,Cristosul dr-rpd trup,,
esteLrrstosul cunoscut de istoriograf, de cronicar, pril metodele lui de
cercetaie.
rZ--fjiiJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJ
n r Mcdiatot,Londra,Lutterworrh,1934,p. 15E.
13. lbi.d..o.172.
580 persoana
lui Cristos
A-L cunoagtepe ,,Cristosulin trup" inseamnea cunoagteceva mai mult decAt

,,Cristosuldupd trup". Credinciosulil cunoagtepe Cristos
ca pe Cel carea venit in trup, ca pe Cel desprecarecronicarulsi istoriculumanist
trebuiesi aibi cevade spus.Dar e[îlcunoagte pe acest,,Cristosin trup,,intr-unmod
desprecareei nu pot gti nimic;el ll cunoagte din acestmotiv ca pe iineva cu totul
diferit gi aceastaesteceeaceconteazd, Deoarece cunoaFterea pe iare o au ceilalli*
cronicarulgi istoriculumanist- nn esteincdo cunoa$tere a lui Cristos,a ,,Cuvant[lui
fdcuttrup", ci esteeainsdgi,,duptrtrup".la
Brunner pune accentulpe Cristosul in trup. Dar el nu ignord Cristosul dr"rpd
trup. Fiindcd degi credinla nu apare niciodatd in urma observdrii datelor, ci in
urma mdrturiei Bisericii9i a Cuv6ntului lui Dumnezeu,faptul cd acestCuv6nt a
venit,,in trup" inseanmi cd credinla esteintr-un anumit fel legati de observare.
Degi credinfa se iveste in urma mirturiei Bisericiigi a Scripturii, aceamirturie
cuprinde intotdeaunachipul lui Isus.
,,Cristologiade jos"
. O datd cu publicarealucririi lui Bultmann,lesusnndthc Word,cristologiade sus

gi-a aths apogeul.In aceastelucrare se afle gi afirmalia cd credinfair Cristosul
kerygmaticnu poatefi conectatA cu certitudinede viata pdmanteascirealda lui Isr-rs
din Nazaret. Dupd pirerea lui Bultmann acestlucru nu conteazdcu adevirat.
Reacliile negative la conceplia lui Bultmann au ajuns sd setransforme intr-un enun!
metodologic.Probabilceamai semnificativddintre primele reac[iia fost eseulIui
Ernst Kiisemann, ,,Problem of the Historical Jesus", publicai inifial in 1954.
K2isemarn a ardtat necesitateabazerii credintei in Isus pi investigaliile istorice in
legdturdcu cine a fost El 9i ce a fdcut EI. Degiaceastanu a fost o reluarea cdutirii
din secolulal XIX-lea,ea a fost supranumitd,,norncdutaredupi Isuscel istoric,,.
S-ar putea spune cd aceleceut;ri din secolul al XIX-lej nu au prea produs
cristologiiadeverate.Ar fi mai bine caele sdfie numite ,,isusologii,,.Acel lsus care
s-a infiripat in urma acestorstudii era doar cevamai mult deaato simple fiintd
umani. Unii din cadrul,,noii cdutdri" au consideratcI acestlucru esteun rezultat
al tendinlelor antisupranaturaledin insdgimetodaistorici; cu alte cuvinte, exista
o inadecvaremetodologicd.Noua ciutare dupd Isus cel istoric putea atungeIa o
cristologie veritabili. Adici era posibil ca investigalia istorici si ajunga la
credintain divinitatea lui Isus Cristos.Credinla ar fi atunci o concluzie- gi nu o
presupozitie - a investigalieiistorice.
Pentru noi, cel mai instructiv exemplu contemporande ,,cristologiede jos,,
este fere indoiale cea a lui Wolfhart Pannenberg.in lesus- Go{ and.Mnn,
Pannenberga ficut o cercetarecristologicdamdnunlitd,dupd cum indici gi titlul.
El.a examinatgi a criticatcu atentiepresupoziliilemetodologieicristologiceca sd-i
asigure un caracter deschis gi obiectiv. Degi recunoagti existenta anumitor
avantaieale cristologieide sus, el indici trei motive de bazd carel impiedici si
foloseasciaceastA metode:
1. Sarcina cristologiei este sd ofere un sprijin rational pentru credinla in
divinitatea lui Isus,intrucAtaceastaesteo problemddisputatdde lumea din
14. Ibid..e. 158.
Problemecontemporanelegate de metoda cristologiei 581
zilele noastre.Cristologia de sus este inacceptabildpentru cA presupunc
divinitatea lui Isus.ls
2. Cristologia de sus tinde se negli,eze semnificalia treseturilor istorice
distinctiveale lui Isus din Nazaret.Setrececu vedereaindeosebirelalia Lui
cu iudaismul din acelezile, relatie esentialdpentru inlelegereavielii gi a
mesaiuluiSeu.16
3. Strict vorbind, o cristologie de sus este posibih doar din pozifia lui
Dumnezeu, qi nu din partea noastrd.Noi suntem fiinle umane limitate,
pemante$ti9i trebuie si demardmgi sd conducemcercetarea noastrdavand
aceasteperspectivd.lT
Pornind de la viata omului Isus din Nazaret, Pannenbergconstruiegteo
cristologie deplin6, care-I cuprinde gi divinitatea. Trdsiturile pozitive ale
abordirii lui Pannenbergfac sddevhi clar conturul de bazdal cristologieide sus,
in contrastcu ceade ios:
1. Cercetareaistorice duse dincolo de kerygma Noului Testament este
posibili, dar 9i necesaredin punct de vedereteologic.Critica formei a demonstrat
ce nu poate fi fdcute o cronologieexactda viefii lui Isus. Cu toate acesteaeste
posibilca din mirturia apostolilorsdreiasetris5turile majoreale lui Isus.O astfel
de cunoagterea Iui Isus este necesare.Dacd noi ne spriiinim credinla doar pe
kerygma,dar nu gi pe datele istorice ale vielii lui Isus, nu putem scdpa de
suspiciuneagi teamacd credinlanoastrdesteneintemeiatd.Pannenbergspune cd
esteposibil ca noi si descoperimcdnu credemin Isus,ci in Luca,Matei, Pavelsau
altcineva.O complicaliein plus in cazul in carenoi ne sprijinim credingadoar pe
kerygmaestece acestemdrturii din Noul Testamentnu aducunitate,ci diversitate
gi uneorichiar antiiezd.Noi trebuiesdpdtrundem dincolo de ele ca sd-Ldetectem
pe acelIsus unic la carese referde1e.18
Dupi pirerea lui Pannenberg,este extrem de important ca investigalia
istoricd si aibd un caracter deschis. Problema legatX de activitatea multor
cercetdtoridin secolul al XIX-lea gi de demitizarea lui Bultmann constd in
anumiteconceplii destul de limitate despreceeace estegi ceeace nu esteposibil
din punct de vedere istoric.De exemplu,tnvierealui Isus a fost exclusdadeseori
chiar inainte de a se incepe ceutarea.Este imperios necesarsi te apropii de
vremurilebiblice fdrd prejudecdtiledin epocanoastre.O cristologiede sus poate
fi formulati corectdoar dace sunt ldsatedeopartepresupunerilenaturaliste sau
antisupranaturaliste.le
2. Istoria este unitare, nu dualistd. Viala, invildturile gi lucrarea lui Isus,
inclusivmoartea9i inviereaLui, nu fac parte dintr-un anumit gen unic de istorie,
diferitde istoriein general.Nu existdun domeniu specialal istorieirascumper;rii
saual istoriei sacre,fie aceeaGeschichte, Heilsgeschichte,fie orice altceva.Pentru
Parurenberg istoria lui Cristos este una cu restul istoriei lumii. Ea nu poate fi
separatd sau izola6 de istoriein general.in consecinl;,ea nu trebuieabordati
Wolfhart Pannenberg./esus- Godand Mnn, Philadelphia, Westminster,1968,p. 34.
16. Ibid., p, 34-35.
17.Ibid.,p.35.
18.Ibid,, p. 23-25.
19.Ibid.
582 persoana
lui Cristos
printr-o metode diferiti de cea folosite pentru dobAndireaunei cunoagteria
istoriei obi$nuite. Aceeagimetodd istoricd ce a fosi folositd gi la investigarea
rdzboaielornapoleonicetrebuie aplicati gi in cristologis.zo
3. Este evident-cd o cristologiede jos ne poate d=aun Isus pe deplin uman.
-
Poate ea oare stabili inse divinitatea lui Iius? Dovada aduse de obicei de
cristologiade jos ir incercareaei de a stabili unitatealui Isus cu Dumnezeueste
faptul cd inainte de Pagte,Isus $i-a revendicatautoritateaprin vorbi fapte.Este
Si
remarcabil cd mai mulli teologi mari au cezut de acord asupr" acestui punct.
Werner Elert observdcd Isus a pretins ce este.FiLllui Dumnezeu.CAnd a vorbit
despreTatdlSdu,Isus a spus ,,TatdlMeu,,.C6nd S-areferit la relatia ucenicilorcu
Tatdf El a folosit expresia,,Tatelvostru,,.El nu a egalatniciodatd relalia Lui cu
Tatelcu relalia ucenicilorcu Tatil folosind expresia,Jatil nostru,,2r.paul Althaus
observi in mod similar ci autoritatea revendicati de Isus presupune o intimitate
cu Dumnezeupe carenici un alt om nu o are. ,,Ceeace fice Isus esteblasfemie
daci nu vine din partea unei autoritdfi de naturi speciald.El revendicdpentru
Sine aceastdautoritate."22in felul lor propriu, Friedrich Gogarten, Hermann
Diem, Gunther Bornkamm gi Hans Conzelrnann demonstreaziin esente acelagi
lucru. Pannenbergcomenteazd:,,Consensuleste izbitor. Doqmatica Dare si fi
precedatin acestcaz cercetareaistoricd.,,2l
Pannenbergcredeci acestefort de a demonstradivinitatealui Isus prin faptul
cd El $i-a revendicat autoritateainainte de pagteeste inevitabil sortit egecului,
deoareceaceastdrevendicarea autoritdtii este legatd de o verificare viitoare a
mesajului Sdu care nu va avea loc inahte de judJcatafinal6. ,,Mai exact,spune
Pannenberg,totul depinde de legitura dintre pretentialui Isus gi confirmareaei
oe care Dumnezeu."24
Aceastdconfirmareestein invierealui Isus.pannenberqcredecd inviereaeste
o realitate istoricd. Dupd ce examineazdseparat doveziie _ mormAntul gol
9i
aparifiileDomnului inviat - PannenbergconchidecdrelatdrileEvanghelieid"espre
apariliile Domnului irxviatau un caracteratatde legendar,incAtabiadacdsepoate
gdsi in ele un sAmburede adevIr istoric.in consecinli,el seintoarcela rezumatul
fdcut de Pavelln 1 Corinteni 15:1-119i conchide:
Astfel,invierealui Isus ar fi des€mnatdun evenimentistodcin urm;torul sens:Dace
aparitiacregtinismuluiprima!,care- lisand h o partealtehadifii, esteurmdritinapoiin
timp de citre Pavelp6ndla aparifiilelui Isuscelinviat _, poatefi intelesin ciudatuturor
analizelorcritice ale tradifiei numai dacail cercetm in lurnina speranteiescatologice
refe toare la o inviere a morfilor, atunci ceeace este desemnit prin termenul de
cregtinisme urr evenimentistoric,chiardaci nu gtimnimjc mai concretdespreel.rs
in mod similar, Pannenbergatribuie validitate relatdrilor despre mormdntul
Wolfha( Pannenberg, ,,Redemptive Event and History,,, in Essavso,t OId Ttstntn,|l,t

-20.
lTcnn ttculics,ed. Cla.usWestermann,Richmond,John Knox, 1964,p.314-315.
21. Wemer Elert, Det christlichcGlaube:Grundlinrender h*hirischen Do8lralr,t,
editia a treia,
Hamburg, Furche,1956,p.303.
22. Paul Althaus, Die christlicheWahrheit,editiaa gasea,Ciitersloh,C. Bertelsmann,
1962,p. 430.
23. Pannenber&/es!s -Godand Mnn,p.57.
24. Ibid.,p.66.
25. Ibid..D.98.
Ptoblemecontempotane
legatede metodacristologiei 583
8ol.Daci aceastdtraditic Ai traditia carevorbegtede aritirile Donnului au apirlrt

indepcndentuna fa!i de cealalti, atunci,,,prin faptr,rlci se compJeteazircciproc
una pe cealaiti, ele iasi ca realitateainvicrii lui Isus, in sensul explicat mai sus, si
pard foalte probabili pe plan istoric Ai, rn cacinrl cercetarii istoricc, acest Iucrn
inseamni intotdcauna ci ca trebuic presupus.i pAni la aparifia unor clovczi
contrale.//r.)
Dacdar existadoar evenimentul invierii in sine,nu am avea altccva decat datc
brute. Scmnificalia sau interpretarea lor ar fi o problemi deschisd, supr-rsi
dezbaterii; probabil doar o problemi cle credinfi. Dat fiind faptul invierii, cste
posibil sh-i fie atagatemulte semnificalii posibile. Din pcrspectiva lui pannenberg,
inse, aceasta nu este a9a. linAnd seama dc locul ei in istoria traditiilor
Si a
agteptirilor culturale, invicrea purta cu ea o semnificatic precisi. Evenimentrri nu
poate fi eva|-ratsau infeles separat de tradiliile qi agtepUrile iudeilor. Ideea de
invierc, care are loc aparte de voinla gi activitatea Iui Dtrrnnezeu, este de
neconceputpentru r.rniudcn. Invierea lui Isrrs inseamni agadar cd Dumnezeu a
aprobatpretentiile lui Isus gi cd accstepretenlii, care ar fi blasfemiatoare dac.i Isus
nu ar fi cu adevirat Fiul or.nului, sunt adevArate. Astfel, este stabiliti nu numai
realitateaistorici a invierii lui Isus, ci gi adevirul teoJogical diviniti(ii Sale.rT
Evaluare
Aceste doud tipuri de cristologie igi ai.r propriile lor puncte tari gi slabe, care
pane in prezcnt au fost destul de bine identificatc. in unele cazuri, afirmarea unei
pozitii a constituit totodati o critici adr-rsdcelcilaite abordiri.
forte al cristologiei de sus este acela de a recunoagtcci scopul gi
.Punctul
valoarea reald a incarn.irii au constat din efectul pe care l-a avut viata lii Isus
asupra celor care au crezLlt in El. Mirturia lor merit.l cea mai mare atenfie din
parteanoastri deoarcceclintrc tofi oameltii ci L,au crrnoscutccl mai binc s-au
ai
aflat in cea mai buri pozitie pentru a-L descrie altora. Mai mult, accasti pozitic
estefideli .nui s'pranaturalisn 'eritabil, lucru ce nu a fost intotdeauna .rd'evirlai
in cazul cristologiikrr de jos. Ea lasi cleschisi posibilitatea unui Isus divi., ficitor
qe nllacole.
Problema de bazd pentru o cristologie cte sus
_ finc de so]iditatca credinlci.
EsteCristosul credinlei intr-adevdr acclagicu Isus care a r.rmblatpe drumurile
Galileii 9i Iudeii? Sc bazcazi oare angajamcntul faf.i de Cristosr.rlkerygmatic pc
ceeace este crr adcr-irat, sau cste doar o credinfd nefondafi? Srrb o-formi
siu
alta, subiectivitatca a fost intotdear-tna o problcmi pentru
acest t1p dc
cristologic.Cum prrtenr fi siguri ci Cristosul p".o.e il cunoagtcm
din nrdrturia
apostolrlor$l pe circ II infalnLn in propria noastri experientd
ast;zi esteIsus cel
nu e vorba doar de propriiie noastresentimente?O a doua problemi
i!:r,1*l:,
este legatAde continuiul crcdinfci. DcAi toate sunt bune gi frumoase
atunci c6nd
spunem ci acceptdm ceva prin credinti, cum determiidm
noi ce estc ceea ce
acceptdm prin credinld? Firi un refcrent empiric,
Cristosrrl crcdinfci estc
oarecum nereal gi vag.
26. lbid.,p. 105.
27. Ibid.,p.67-66.
584 persoana
lui Cristos
Crisiologia de jos, pe de alte parte, lanseazi acuzaliace teologiacregtinl (9i
mai ales invdteturile despre persoana lui Isus) se bazeazein cel mai bun caz pe
credinli, iar in cel mai r5u cazpoatefi completlipsitd de noimd.Aceastdabordare
a fulcercatse ehmine un subiectivism inoportun. Recunoscandcd trebuie sd existe
o implicare subiectivi (sauangajament)din parteafiecdruicredincios,cristologia
de jos eviti sdo filtreze prin subiectivismulaltor credinciogi,9i anumeal primilor
ucenlcr.
Mai rdmdne totugi o problemd. Mai ales sub forma in care a enunlat-o
Pannenberg. Pentru a avea succes, cristologia de ios depinde de stabilirea cu
certitudine obiectivi a afirmafiilor ei istorice. Certitudinea obiectivd esteinsd greu
de dobAndit.Daci datetecristologieilin de o istorie cu adevdratobiectjvd,atr.rnci
ar trebui sdfie posibil sdsedemonstrezedivinitatealui Isusin fata oricirui doritor
obi.ectiv$i onesi. ln practici insd, lucrul acestanu se intamph irtotdeauna. Unii
dintre cei careexamineazedovezilerdman completlipsili dL convingere.in plus,
Paul Althaus sustine ci perspectiva unitard a lui pannenberg asupra istoriei face
din credinli o funcfie a ra!iunii.28Pannenberg a replicat afiimAnd ci in timp ce
credinga este intr-adevir un dar al Duhului, nu un produs al rafiunii, to1ugi
cunoagtereatevelatiei istorice este anterioare credintei din punct de vedere logic,
deginu 9i din punct de vederepsihologic.RaJiuneaprin structuraei de bazdeite
suficienti pentru a pricepe revelaJia lui Dumnezerr gi a recunoagte adevdrul ei.
Raliunea omului tnse a cezut intr-o starenenaturald gi are nevoie se fie restauratd.
Aceasterestaurare nu este o supranafuralizare, ci o naturalizare prin intermediul
kerygmei 9i al Duhului.2,
Totugi, aceastd distinctie nu este de prea mare aiutor. Ratiunea umand are
nevoie si fie supranaturalizatAsau doar naturalizate;genul de subiectivitatepe
careaceasteteologieincearci sd il evite cu oricepreJcontinui si igi ridice capul.
Chiar dacd Spiritul folosegte dovezile istorice ca se creeze credintd, ramana in
continuare problema dace aceastdcredinte este veridici. Nu s-ar putea ca
altcineva,pe bazaaceloragidovezi, sd aiungela o concluziediferite? Nu suntem
din nou - cel pulin intr-o mici mdsurd - mAnali inapoi la Cristosul credintei in
ilcercarea de a ajunge la Isus cel istoric? Esenla reald a cristologiei de ios este
abandonati atunci c6nd cineva incepe si apelezela concepteca nevoia de a
naturaliza ratiunea. Cu toate cd pripastia dintre dovezile istorice obiective
9i
concluziile credinlei a fost putin micgoratd, ea continud se existe.
O alternafive
Am vizut cd arnbelepozitii, care dupe cate se pare se exclud reciproc, au

anumite puncte tari gi anumite puncte slabe. Existi ixsA vreo modalitate de a uni
cristologia de sus cu cristologia de ios astfel incAt sA se pistreze elementele cele
mai bune din fiecare dintre ele in timp ce se reduc ll minimum Droblemele
fieciireia?Poate fi unit Cristosul kerygmatic cu Isus cel istoric Ai iredinla cu
Paul Althaus, ,,Offenbarung als Ceschichte und Glaube: Bemerkungen zu Wolfhart
_28.
Pannenbergs Begriff der Offenbaiurg", Tfteologische
Literahtzeitung 97,N. S, mai 1962,p.321-390.
29. Wolfhart Pannenberg, ,,Einsicht und Claube: Antwort ;n paul Althaus,,, Theolosische
Literotwzeitullg88, nt.2, februarie1963,p.81-92.
Probleme
contemporane
legatede metodacristologiei 5g5
ratiunea?Evangheliciisunt preocupatisd-I pdstrezegi pe unul pe celilalt. in
9i
parte,aceastapreocupareprovine din inlelegereaevanghelicdasupra revelagiei:
revelaliaestereprezenhteaffit de evenimenteleistorice,i,it deinterpretarealor.
9i
AcesGasunt doud mijloacecomplementaregi armonioaseprin careDumnezeuSe
manifestipe Sine.Prin urmare, ambelesunt surseale cunoasteriiLui. Noi vom
propunein cele ce urmeazi o analizd gi un model conceptualcare pot arunca
lumindasupraproblemei.
De vreme ce de Isus cel istoric ne putem apropia prin ralilrne, iar Cristosul
kerygmaticestepriceput prin credinli, s-ar pirea cd avem de-a facecu un caz de
dihotomieclasicd:credinli-ra1iune.in timp c; in forma haditionalesunt implicate
credintaSi ratiuneafilozofici, in cazul de fateestevorba de credin;agi de ralir-rnea
istorici.in ambelecazuri, problemaline de utilitatea gi valoarearaliunii ca temei
al credintei.In domeniul filozofic existi trei pozitii de bazdcu privire Ia rolurile
relativeale credinlei gi raliunii. in domeniul istoric existi trei pozitii similare:
l. Cristologiade susesteir:resenl; fideista.Ea seinspira mult din gAndirealui
-
SorenKierkegaard,mai ales sub forma expusd de Brunner gi de"altri teologi
existentialigti. Potrivit acestei pozitii, cunoagtereanoastrd in legitura c"u
divinitatealui Isus nu seintemeiazdpe nici un fel de date istoricedemonstrabile
cu privire la viata Lui pemanteasce.Ea este o credinfd bazati pe credinfa
apostoliloragacum esteenuntatdea in kerygrna.
2. Dimpotrivd, cristologia de jos estein prirnul rAnd tomistd. Ea incearci sd
.
demonstreze caracterulsupranaturalal lui Cristospornind de la dovezileistorice.
Detrnde,divinitatea lui Cristosnu esteo presupozi;ie,ci o concluziea procesului.
Se face apel la raliunea istorici, nu la credinti sau la autoritate. La fel cr.rm
credinfapredomindin modelul anterior,tot agaiafiunea domind in acestnodel.
3. Existd 9i un alt model posibil, gi anume cel augustinian.in acestmodel,
credinta precede rafiunea, dar nu rdmAne perrnanent independenti de ea.
Credintaasigurd perspectivasau punctul de unde ragiuneaptate porni, d6nd
omului posibilitateasdinteleageceeace altfel nu ar putea inleiege.
CAndacestmodel esteaplicatla construireaunei cristologii,pirnctul de plecare
estekerygma, credinla gi propovdduirea Bisericii desprJ Ciistos. Conlinutul
Kerygmelservegteca o ipotezepentru interpretareagi integrareadatelor obtinute
in urma cercetirii legate de Isus cel istoric. potrivit acesteipozitii, conceplia
BisericiiPrimare despre Cristos sau credinta ei in Cristos ne dd posibilitatei s6
interpretemmai bine fenomeneleistorice,dec;t am putea in cazul oricirei alte
ipoteze.Astfel, alternativa noastri nu este cristologia de jos care, ignorAnd
kerygma,.duce la enigmein incercareade a inlelege,,mlsterullrri Isus,,,dupi cum
l-aunumit adeseoriteologii din secolulal XIX-le;. gi nu estenici o cristoloqiede
sus,nesustinute,construitafdrd vreo referireIa viata pemanteascda lui Isis din
Nazareuci estemai degrabi un model verificat, sus;inut gi ficut convingdtorde
aceledate istoricein legiture cu cine gi a ce a fost gi a pretins ci esteIsus,date ce
pot fi stabilitecu certitudine.
Modelul nostru nu urmeregtedoar credinlasaudoar raliunea,ci pe amAndoui
_
impreund,intretesutegi aflate intr-o interdependenldprogresivi. Familiarizarea
cu Cristosul kerygmatic ne va da posibilitaiea si inlelegJm qi sd integrim mai
multe date din domeniul cercetdriiistorice.Tot aga,o inlelegeremai piofundd a
586 Persoana
lui Cristos
lui Isus cel istoric ne va convinge pe deplin ci felul in care L-au interpretat
apostoliipe Cristosulcredinteiestecel corect.
Existdo bazdbiblicd pentru aceasteafirmalie.Unii dintre cei careau cunoscut
foarte bine cuvintele gi faptele lui Isus nu au ajuns prin aceastala o cunoagtere
exacti a Lui. De exemplu, fariseii L-au vdzut pe Isus sdvArgind vindecdri
miraculoase prin intermediul puterii Duhului SfAnt (Matei 12:22-32;Marat 3:20-
30; Luca 11:14-23). Degi ei erau in mod cert familiarizali cu traditiile iudaice 9i il
obsewaseriprobabilpe Isus de o bucatede vreme,verdictul lor a fost: ,,El scoate
dracii cu Beelzebul."Intr-un fel sau altul ei nu au reugitsd trageconcluziacorecte,
cu toate ce posedau o burle cunoagterea datelor, Nici chiar cei care erau mar
apropiati de Isus nu au reugit si il cunoasci pe deplin. Iuda L-a hedat. Ceilalli
ucenici nu au tnteles semnificalia ristignirii Lui gi nici chiar a invierii Lui.
Autoritelile religioase gtiau cu siguranle ce mormantul era gol, dar nu au
rnterpretat corect aceasterealitate
Sd ludm gi aspectul pozitiv, existd anumite indicii care certificd faptul cd atunci
cand cineva aiunge la o perceperecorecti a lui Isus, acestlucru se intAmpli in
urma a ceva mai mult decit simpla perceplie naturali. De exemplu, c6nd la
intrebarea lui Isus: ,,Dar voi cine ziceli ce sunt?" Petru a raspuns: ,,Tu esti
Cristosul,Fiul Dumnezeuluicelui viu", Isus a comentat:,,...n, .uh", gi sAngele
ti-au descoperitlucrul acesta,ci Tatil Meu care estein ceruri" (Matei 76:75-1.7).
Chiar daci am putea vorbi mai mult pe margineasemnificajieiexactea expresiei
,,carneagi sAngele",esteclar cd Isus compari o revelaliedirectd de la Tatdl cu o
sursdpur umand,cum ar fi pdrerilealtora.
Un alt exemplu potriviL ce-9iare origineain cealaltehturd a dialecticii,este
Ioan Botezdtorul.In inchisoareel a inceput sd se indoiascdde Cristos.Astfel cd a
irimis doi ucenici sd-L intrebe pe Domnul: ,,Tuegti Acela care are sd vind sau sd
agteptempe altul?" (Luca 7:19).Este posibil ca loan sd se fi agteptatla vreun
evenimentistoric concret(poatechiar la propria lui eliberaredin inchisoare?)care
sd aratecd Isus era tntr-adevdrCristosul,agacum gtia Ioan. Drept rispuns Isus a
indicat faptele pe care le sdvargise:,,...orbii vid, gchiopii umbld, Ieprogii sunt
cureuti, surzii aud, morlii inviazd gi sdracilorli se propoveduiegteEvanghelia"
(v. 22).Isus cel istoric a fost confirmareaCdstosului credintei.
in acestmodel cei doi factori sunt linugi impreund: nici nr.rmaiIsus cel istoric, nici
numai Cristosul credintei, ci Cristosul kerygmatic estecheia pentru Isus cel istoric,
gi realtet e din viata lui Isus sunt temelia mesaiului cd El esteFiul lui Dumnezeu.
Credinta ir:racestCristos ne va conducela inlelegerealui Isus cel istoric.
Persoanasi lucrarealui Cristos

O a doua intrebaremetodologicemajord estelega6 de relatia dintre studiul
persoaneigi cel al lucrdrii lui Cristos. Pot fi ele separategi dacd da, care este
ordinea logicd in domeniul cristologiei?Sa se faureaicdintii o concepgiedespre
Persoanalui Cristos, despre natura Lui cu care se se operezeapoi in vederea
inteleSeriilucrerii lui Cristos?Sau ar trebui se incepemcu lucrarealui Crisios gi
apoi sd deducemdin ea ce fel de persoani a fost El?
Probleme
contemporane
l€tate de metodacristologiei Sg7
Inistoria timpurie a Bisericiiceledoue au fost linute impreune,intr-o legdture
-
destulde strAnsd.Acestmod de abordares-aschimbatinsiîn decursuloerioadei
medievale.Teologia scolasticea separat doctdna despre persoanalui Cristos
(divinitateaLui, umanitateaLui gi unitateacelor doui) de funcfiile gi lucrarealui
Cristos.Ca urrnarea acestuifapL pentru majoritateacredinciogilorcristologianu
a mai fost relevantd.Dezbaterilein legituri cu divinitatea lui Isus, cu masura
cunoageriiSalegi lipsa Lui de pecat precum qi intrebareadacda avut o singurd
vointe sau dou; gi aliele de acestgen, erau foarte abstracte.pentru cregtinii de
rdnda fost dificil sd vadd ce fel de efectau, dacdau vreunul, asemeneaprobleme
asupravielii lor.
In secoleleal XIX-lea 9i al XX-leas-a dezvoltat insi o tendinld opusd.Ea era
_
cleditepe o renumitd propozilie rostitd de philipp Melanchthon:,,4-L cunoagte
pe Cristosinseamnda-I cunoagtebinefacerile.,,30 Aceastala rAndul ei are leedturi
cu reactialui Luther impotriva concentrdriiscolasticeasupra fiinlei lui C-ristos.
Luther a accentuatin schimb activitatea mantuitoare u l.,i C.irto" in fnuonrca
A::rl accentpus pe lucrarealui Cristos esteexplicit in cristolLgia lui
:r:ttliil
Friedrich Schleiermacher,care a apirut cu peste doud secole mai tarziu.
Schleiermacherdeschide disculia pe marginei fiec;rei doctrine in parte cu
subiectulexperienleicregtine.Acestlucru esiein conformitatecu tezalui senerali
cdreligia (saupietatea)nu esteo problemi de dogmd sau de activitateeticd,ci de
simtirc. Astfel, pentru Schleiermacherelementul principal al cristologiei este
expenentanoastrd in legdturi cu ceea ce face Cristos in noi. in teorie insd,
persoanalui Cristos gi lucrarea Lui sunt inseparabilegi cristologia poaie fi
abordatddin orice unshi.32
Aceasti corelarea ielor doud aspecte,insd cu o prioritate acordatdlucrdrii lui
Cristos,a fost preluatd de citre Bultmann gi probabil intr-un mocl gi mai explicit
de citre Paul Tillich care a afirmat: ,,Cristologiaeste o funclie a soteriologiei.
Problema soteriologiei formuleazd intrebaiea cristologici
9i di dire-c1ie
respunsuluicdstologic."33in conformitate cu metoda de iorelare a lui Tillich,
rAspunsulteologicestecorelatcu intrebareaexistenliale.in consecinfd,trebr-riesd
ne concentrAm asupra simbolismului din materialele biblice, deoarece el
accentueazA semnificatiauniversalda evenimentuluiCristos.povestirile istorice
gi legendaretrebuie folositedoar ca o confirmare.!
Estenecesarsd se observece existedoui motive majorein favoareaabordirii
subiectuluipersoaneilui Cristos prin intermediul studierii lucrdrii lui Cristos.
Unul dintre acestemotive estedorinta unei mai mari coerenteintre cristologiegi
soteriologie. Esteposibil sesetratezecristologiaizolat de soteriologie.Dar nu este
posibilsd sevorbeascddespreceeace faceCristosin vielile noastr! firi a raporta
acealucrarela natura lui Cristos,pe careea o presupune.Cel de-al doilea motiv
estedodnta de a demonstrarelevan{adoctrinei despreCristos.Cele mai multe
M:ty"hy': and^Burcr.Libnry or ChrisrianClassics1o. "0. *,,n",rn I'duc^. t,hit.rdctphia.
,:::-
westminster,1969.D. 21-22.
31. WhatLuther Says,comp.Ewald M. plass,St. Lours,Concordia,1959,vol. 1, D. 198.
32. FriedrichSchleiermacheLThcChristin Farfrr,New yorl, Harper and Row, i963, vol. 2, p. 355-
375.
33. PauI Tiilich, Sysfe"ntk Thcology,
Chtcago,Universityof Chicago,1957,vol. 2, p. 150.
34. Ibid..D. 151-152.
588 Persoana
lui Cristos
persoanenu au nici un interesin discutareaunora dintre problemeprivitoare Ia

natura lui Cristosp6nd nu vdd felul in careaceastale afecteaze.
Acestmod de abordareprezinte,totugi,anumitedificultef. Una dintre ele este
faptul ci atunci cind accentulestepus pe ceeaceaducelucrarealui Cristospentru
umanitate, cea care tinde sA dicteze sau se stabileascdordinea in vederea
construirii unei conceptiidesprepersoanasau natura lui Cristosestefelul in care
omul percepenevoia.Existdapoi o dilemd pentru cei careigi concentreazd atenlia
in primul rdnd asupra lucrdrii lui Cristos gi abia dupd aceeaasupra persoanei
Sale:Fie cd iau int6i in considerarelucrareaSagi apoi aplici ceeace au descoperit
la situaJiaomului, fie ce examineazeintai situatia gi apoi se intorc inapoi la
materialelebiblice privitoare la lucrarealui Cristos. In primut caz continud sd
existeproblemapotenlialei lipse de relevantapentru situalia umand. in cel de-al
doilea, pericolul este cd inielegerealucrdrii lui Cristosva fi croiti dupd felul in
carepercepeomul nevoia.
Ar trebui si remarcdm aici ci existd o problemd legaie de preocuparea fald de
relevanJd.Se presupunecd persoanelepun intotdeaunainheberile care trebuie.
Dar esteoare aceastdpresupunereintotdeaunavalidi? S-arputea foarte bine sd
existeintreberi carenu au fost puse gi carear trebui puse.Aceastesituatie poate
fi comparatecu diferenla dintre a-i spune medicului despre unele simptome
specifice9i a fi exarninatcompletde el. Esteposibil ca medicul sddescopereunele
realitdti de care pacientul nu este congtient,dar care, cu toate acestea,sunt
importante. Tot astfel, este posibil se existeprobleme cristologicesemnificative
care nu vor fi luate in considerareniciodaie daci ordinea este stabilite de
congtientanoastresubiectivdfald de nevoie.O alti problemdconstein faptul cd o
anumitd experimentarea lucrdrii lui Cristosnu va rezolvaneaparato problemi
corespunzatoare careprivegtepersoanalui Cristos,O concluziein soteriologiese
poate sd lase deschisi mai mult decAt o singurd pozilie posibile cu privire la
natura LuiCristos.Din acestmotiv intemeiereacristologieipe,,nevoile resimlite"
seva dovedi hadecvati.
in pofida tuturor acestor dificulthli, existe o cale acceptabilede a incepe
cristologiacu lucrarealui Cristos. Degi lucrarealui Cristos nu trebuie lisatd sd
stabileasciplanul de lucru, ea poate fi folosid ca un punct de contact pentru
discutii mai elaboratedespre natura Sa. La rAndul lor, acestediscutii vor da
respunsuri in domeniul lucririi Sale.Trebuiesd fim con9tienticd dacd vrem sh
construim o cristologiecomplete,trebuie sd avem in vedere aspectedin ambele
domenii ca sl gdsim rdspunsurila intrebirile dintr-un anumit domeniu.
incarnareapriviti ca mit
O altd problemd care estede o importante crescdnddin cristologieestedaca
ideeade incamareestesaunu mitica.Dupd unii, ideeaci Dumnezeua devenitom
Si a intrai in istoria umand, ceeace dir perspectivi istoriceestedoctrina despre
incamare,nu trebuie luatd literal.s De fapt, potrivii acesteiafirmafii, nu estenici
35. In timp ce acesteiconceptiii s-audat o prezentareSio fortd dinamica speciali prin publicarea
Iucrdrir ThcMyth of Godlncamatc,ed,,Ioh^ Hick, Philadelphia,Westminstet 1972 ea a avut multe
Problemecontemporanelegate de metoda cristologiei
5g9
necesar gi nici posibil sd fie luatd astfel. Mai multi factori
au favonzat aceastd
teolle.
unul dintre acegtia este programul de demitizare a r'i
Burtmann. I]ultmann a
tras concluzia cd_o mare parte din Noul Testament este
mit. prin ,,mit,, el a inleles
incercarea fiinlelor umane de a exprima cele suprapdmAnteqti
cu ajutoml unui
simbolism inspirat din cele pdmAntegti. Aceste c;nc;p!ii
nu trebuie imaginate ca
o expresie literali a naturii realiteFi.
$i nu trebuie id se considere ci ele sunt
cumva-revelate in mod special de Dumnezeu, gi
nici cd prezentarea lor de cAtre
apostoli 9i profefi in scrierile lor este intr-un fel sau altul
inspiratd divin. Ele sunt
pur.9i simplu nigte conceptii despre natura realitdlii,
coneitionate cultural. in
murte cazrrri noi putem ictentifica sursa din care
au fost l:rate: din elenism,
iudaism, gnosticism. Bultmann a insistat ce aceste
conceplii trebuie ,demrIizate,,.
EInu. a vrutse spund cd trebuie eliminate, ci mai degrabe
ci t.ub.,iu .er.,terp.etot".
Mitul este folosit de citre scriitorii Scripturii p"itru
u "*p.irrra ceea ce li s-a
intdmplat lor in plan existential. Luafi in coniiderare,
de'exemplu, istorisirea
lui lsuspe marc(Mareit4:22_33). Luau lircra].'eapdresa ne
3::l:: ll?ll*"
vorbeasca despre un eveniment real, o intAmplare miraculoasi. Dar
atunci cand
este demitizate, se poate vedea ci ne vorbegte despre
ceva ce Ii s_a intamplat
ucenicilor. Orice s-a intArnplat in rcalitntc estede mici
irnportanli. Esenta este cd
lsus a !n impact profund asupra ucenicilor. Indiferent ce a
.avut fost El, i_a
;T["?':#:i"llT"":'T"';il,T1$f
iUiii'ilT i,"ffiilTi:;'i,'i*?lili
oesprc tt aceast; istorisire ,,minune,,
9i altele asemenea ei. Isus era genul de
s-arputeaspune:,,dacdcinevaar fi in staresi umblepe apd,
l"^_
acelaiii
ar ir l::_!::.:*e
lsusl"1A
O a doua influenfd care contribuie la pdrerea cd incarnarea
este mitologice cste
aparilia unei perspective mai generalizite a relafiei
Iui Dumnezeu cu l,-imea. in
mocl tractrllonal, teologia ortodoxd a considerat cd
implicarea lui Dumnezen in
Jumegi contactuJcu ea sunt legate mai ales de persoana
lui lsus pe dLrratdunei
Perloade d e t r e r z e c i d ea n i i n P a l e s t i n aD. i m p o l r i v A ,a J t em i ? c A r i
cum ar fi teologia
de scurte durate a morlii lui Dumnezeu au alirmat existen;a
unui proces connnuu
prin intermediul cdruia Dumnezeul primordial a
devenit in intre[ime imanent in
avut loc_inerapesau stadii, cea mai co-pt"ta J"&a9.,.andu_se
3T::O:""t,1u in
Lnstos.lncepand cu acel moment, procesul a fost
unul de difuziune spre exterior
de la Cristos inspre restul rasei uman€, pe mAsure ce invdfdturile
gi practicile Lui
au ajuns si_fie adoptate. Durnnezeul piimordial a
incetai sd mai existe; El este
acun complet imanent in rasa umand.3z
Aceasti conceptie specificd reflectd o mare asemdnare
cu gAndirea lui Georg
f,illlfil;::fi:""":'.ffl.Ti1[1T,'.i;;fii""$1,:#"T:::lT.*
rtlc rruth of Goi Incarnatc'
"d:;;";;;;' crand Rapicts'
i"""];:',.::;r;;lrY# .i^
ttnoptic
GosPers"'
inRudorf
Burtmann
eiKarr
Kundsi.,
,il;, i'#li,li,ff!i:;fT,t[* ;{.'}"
AI,.,fA,"T'$}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}
37. ThonrasJ.J. Altizer, The Cospel Aireisft, philadelphia,Westminste,1966,p. 102_112_
o.fChristinn
590 persoana
lui Cristos
Hegel.Pentru Hegel, evenimentulCristosnu are o semnificaliesingulardin sine.
El este doar simbolul unui adevdr abstract mai mare, cel al intrdrii lui Dumnezeu
ir:rlume. El reprezintdsau simbolizeazecevacu o naturd mult mai filozofici.3s
In cristologie se cunosc^maimulte variante ale conceptieicare consideri ca
.
incamareaestemitologici. in pofida varieteUigi diversitilii, existdcAtevapuncte
comune:
1. Ideeacd Dumnezeua devenit om in sensulstrict al cuvantului estecomplet
inacceptabild gi contradictorie din punct de vedere logic.3e
2. Cristologia Noului Testamentreprezintdmai degrabi credinta ucenicilor
_
decdtinvdliturile lui Isus.Ucenilii s-au gAndit sd expriire impresiaprofunde pe
care Isus o lisase asupra lor. Fdcand aceasta,ei au folosit titluri gi conceplii
comure rn acelezile, de exemplu,ideeavenirii lui Dumnezeupe pdmAnt.Aceste
titluri 9i idei nu a,ufosl folositepersonalde cdtreIsus in legdturdcu Sineinsugi.
MesajulLui serefereala lmpirdgia lui Dumnezeu,nu la Sin!. Uceniciiau incercat
sd arate cA ei au g;sit in Isus un om care a trdit o viate model de increderesi
credintdin Dumnezeu.De asemenea, ei au dat expresieciedinlei lor caDumnezel
este implicat in lume, in durerea gi tragedia ei. Concepliile teologice gdsite in
Evanghelii, gi mai ales in cea de-a paha Evanghelie, reprezintd meditaliie lor in
legdturecu persoanalui Cristos,nu irviJdturile pe care le-a dat El. Mesaiul lui
Isus SicredintainiJialda ucenicilornu au fost in nici un cazontologice.in siecial,
nu a existatdelocideeaunui Fiu metafizical lui Dumnezeu.Dacda existatcat de
cat o asemeneaidee,ea a fost aceeacd DumnezeuL-a adopiat pe Isus.4
3. Tipul de cristologie care a devenit conceplia tradigionalaa Bisericii nu
provine din Noul Testarnent,ci din g6ndirea teologicda Bisericii, mai ales cea
-Biserica
din se_colele al IV-lea 9i al V-lea. in felul acesta, a folosit conceptii
filozofice curente. Drept rezultat, doctrinele care au fost formulate eiiu
a.semAnitoarecu dogmele filozofice ale vremii. Doctrinele, bazate fiind pe o
tilglofig
1o-ntr.af3erspectiveibiblice, au impiedicat Bisericasd inleleagdcorect
mirturia Noului TestamentdespreCristos.Mai mult decatatat, multe dL aceste
formulEri (de ex., ce Isus a avut doud naturi, dar a fost o singura persoand)se
contrazicpe_sinepe plan intern gi sunt intr-adevdr lipsite de ionlinut. Ele sunt
ni$te formule firi confinut. Biserica nu a explicai de fapi niciodatd ce se
i:rtelegeaprin acesteexpresii;ori de cdteori cinevaa incercafsdfacdacestlucru.
incercarealui era declaratdereticd.al
4. Ideeade Isus incamat nu esteatat de unici pe cai s-apresupusde obicei.De
exemplu,GautamaBuddha estegi el o coborArei lui Dumnezeuprintre oameni,
evidenliind dorinta tui Dumnezeu de a fi implicat in creagia Sa, unitatea
9i
esentiaH dinte Dumnezeu gi umanitate.a2prin urmare, Isui nu este sinsura
expresie-aacestuiadevir religios.A credecd Isus estesingura cale gi cd doai cei
care cred ceeace invald Bisericacu privire la El vor fi mAntiili, estein cel mai bun
38, Iugh RossMackintosch,TVpesofModunTheology: Schlciennachello Baltft, Londra, Nisbef,193Z
p. 104-105.
39, MaLfriceWiles, ,,ChristianityWithout Incarnation?,,i\ Myth of God\flcarnnte,ed.
. , John Hick,
rtufdelphra, WestminsteL 1977,p. 3_6.
40. Ibid., p.15-23,
41. FrancesYoung,,,A Cloud of Witnesses,,, in ThcMVth of cod lncamalc,D,27-28.
42. John Hictg ,Jesusand the World Religiors", inTir Mith oJCodIncnm;lc,p.t6}_170.
Problemecontemporanelegate de metoda cristologiei
597
caz o manevri parohiald, iar in cel mai rdu caz ceva dezgustdtor.
inseamni c6
marea majoritate a celor care au trait nr-lau fost mantuiti, clelapt
nu au avut ocazia
si fie mantuili. Mai degrabd, trebuie sd realizdm faptul cd
lfirmalia de baze a
cregtinismului - cd Dumnezeu inbegte lumea
9i cd doregte sd fie impicat cu ea _
este crezutd gi exprimatd gi sub alte forrne in cadrul altor religii.
Dumnezeu este
prezent gi alte religii, dar acolo numele prezentei Lui nu eJte lsus.
_in ,,Isus,, este
termenul distinctiv cregtin pentru prezenla lui Dr-rmnezeu.a3
5. lncarnarea poate fi infeleasd intr_un sens restrAns gi intr_un
sens larg. in sens
restrans,ea este credinla ci la un moment dat in timp gi
spafiu Dumnezeu a intrat
in lume, in persoana lui Isus Cristos, cum nu o mai fdcuse
niciodati furaintegi nu
a mai ficut-o niciodatd de atunci incoace. in sens larg,
incarnarea semnificd
imanenta lui Dumnezeu in lume. Astfel, mijlocul prin
!a.e om.,l trebuie sd se
apropie de Dumnezeu consti in lumea fizicd qi nu in
eriberarea de ea. Lurnea
fizicd este un purtdtor de valoare spirituala. Acest sens
Iarg nu este specific numai
cregtinismului. EI existd 9i in iudaism. Are leg.ituri nu ntimai
cu cristologia, ci gi
cu.doctrinele despre crea{ie gi proviclenli.
$i-semnificd faptul ci Dumnezeu este
in lume gi lucreazi in ea.
Aceste doud sensuri, imanenta lui Dumnezeu in lume gi unicitatea
absoluti a
Dumnezeului-om Isus Cristos, nu slrnt inseparabile. in timp
ce a dor-rasemnificalie
a lncarnirii a fost folositi de Bisericd de-i lungr-rl unei rnari
perfi din istoria ei
penbu a o com_unicape prima, prima afirmajie poate fi sustinutj
fhrd a doua. Acest
rucru este analog clr capacitatea Bisericii de a sustine
euharistul fdrd credin[a in
transsubstantiere$i de a sustine autoritatea Bibliei idri credinta
in ineranfd.
Este necesar sd se schifeze o replici la argumentul ci incarnarea
-_ "vor este un mit.
trei capitole vor clirifica gi dezvolta semnificafia reald a
9.-d19T"t
incarnirii. Cu toate acestea,acum se impun cateva sugestii.
1. Ideea incarndrii lui Durnnezeu nu este inerent
contradictorie. Brian
argumente pentru a arita cd credinfa potnvit cdreia
flUUletnwglte,.a -adus
rncarnarealmplic; o contradictie provine din interpretarea
incarndrii intr_un mod
prea antropomorf, Fdrd indoiald, aici existi un paridox,
un concept foarte greu de
asimilat intelectual.{{
parado\.dup; cum a ardtatIan Ramsey,estesa ne impinge
*,_lll.lT
mrnrea dlncoto ll:,t de natural
spre supranatural.r5 in acest caz noi nu afirmdm
ctrvmrtateaumanitifii lui Isus sau nu sugeram cd
Dumnezeu a devenit un
Dumnezeu cu totul diferit sau cd o persoani a fost atAt limitatd,
cat gi nelimitati
in acelagi timp gi in acelagi sens, Mai degrabd, noi pretindem
pur $i simplu ci
Du1n9z9.u a acceptat benevol anumite limitiri in &ercitarea
ir.,tir.,ita6i i.,i. ir.,
m o d s i m i l a cE l $ i - a l i m i t a t o p f i u n i l ec a n d r c r e a to a m e n i i .
2. E>.istadovezi istorice ca cristologia Noului Testament
derivd mai degrabd
din.credjnta uccnicilor. Citeva considerente sunt rmplicate
1]l 1tl:j.".":tdecat
arcr.h prrmul r6nd, este incert; teoria ce este posibil ca ucenicii
si fi imprumutat
qr ru,a-
p.io-ruq.
Hcbbletlrwaite, ,,Incarnation- Thc Essenceof Christian jty?,, ThcologygO,(la.:tie
^44. _Brian 7972,
Ian I{amset ,,Paradoxin Religion,',in CltristianEtryiricislt,
,45., ed. Jerry H. Cilt, Grand Rapids,
Eerdmans,1974.D. 107_
592 persoanalui Cristos
din mituri similare ideea dumnezeului care se incameaza. Fapful ca ei ar fi avut

accesLaasemeneamituri s-a ardtat a fi discutabil, in cel mai bun caz.a6
Mai mult, se gtie acunr ci acele congregafii eleniste prepauline despre care se
pretinde ci ar fi imbinat idei elerristecu istorisirea despre Cristos nu au existat.aT
ln fine, existi anumite indicii ca in primele scrieri a]e Noului Testament este
prezente.ocristologre,,inalta".*
- 3. Sugestia ce incarnarea lui Dumnezeu in Isus se regAseste9i in invdliturile
altor religii, nu poate fi suslinuti. Dochina despre incamare este radical diferiti
de doctrina despre imanenfa divini. Mai mult estede neconceput cd, Dumnezeu
fiind unul mai mult decit o singurd persoand ar putea fi Dumnezeu incamat.ae
Atunci cand este lnteleasi intreaga semnificagie biblici a doctrinei despre
irncamare,ea put 9i simplu nu poate fi comparate cu conceptia budismului despre
Buddha,de exemplu.
Doctrina despre incamare ar trebui dezvoltati in toate implicatiile ei. Vom
continua in aceasteinvestigafie, incredinlali cd sarcina pe care ne-o ludn nu este
una imposibill.
46. Neill, ,,Jesusand Myth", p. 51.

47. tbid'
48. Cha es Moule,,,Thr€e Points ofConllictin the Chdstological Deb ate",ir.blcamatbn andMyth:
The DebateContinued,ed. Michael Goulder, Grand Rapids, Eerdmans,7979, p.Ig7 -
49. Brian Hebblethwaitg ,,The Uniqueness of the Incamation,,, in lrl camationond Myth: Tha Debate
Continlled.D. 789-191.
qt)
Divinitatea
lui Cristos
invetetura
biblice
ConstiEnta d€ Slnea lui lsus
Evanghelia dupaban
Epistob cetre Evrei
PavEl
Termenul ..Domn'
Dovezilelnvierii
lndepartariistoricede la credinla ln deplinadivinitatea lui Cristos
Ebionismul
Arianismul
Cristologiafunclionala
lmplicatiiale diviniEtii lui Cristos
TT
L,f nul dintre cele mai controversate subiecte ale teologiei cregtine este
divinitatea lui Cristos. Este totodatd un subiect de o importante cruciale.
Dvinitatea lui Cristos se afle in centrul cedintei noastre. lntrucdt credinla noastri
se spriiind pe faptul ce Isus este de fapt Dumnezeu in came umane, gi nd numai
un om extraordinar, chiar daci El este cea mai neobignuite persoani care a treit
vreodate.
lnvititura biblici
lncepem investigafia noasbe din punctul in care-trebuie sA inceape htreaga
noastrd constructie doctrinard: mdrturia Scripturii. In Scripture gisim o mare
varietate de materiale 9i accente, dar nu o divergenii de opinii. Degi nu este
posibil sd investigim fiecare referintd care are de-a face cu acestconsiderent, noi
putem selectadatele cel pu1in.
Congtienfade S,nea /ui ,sus
Privind la dovezile biblice pentru divinitatea lui Cristos, incepem cu

conStientade Sine a lui Isus, Ce $i-a imaginat Qice a crezut Isus despre Sine?Au
J'J
s94 Persoanalui Cristos
existat unii care au sustinut cd Isus lnsugi nu
a ridicat nici o pretenJiecd ar fi
Du1neze1, O astfel de pretenfie nu a Acut
po.t" air, -"ru;il pe El care l_a
predicat. Mesajul Lui a fosi in intregim"
a"rfr"'futat 9i .,"l"rl* -CumSi"". Din acest
motiv noi suntem chemati si credem cll
Isus, nu in Isus.1 se potrivesc
dovezileScripturii cu aceastdafirmahe?
tebuie sd observdm cd Isus nu
$i-a revendicat in mod explicit gi deschis
divinitatea. in multe cuvAntdri El_nuu'.prrr,
,,Er-r"rni u.r*riJru?,. c"uu "u ga"i_
irxsasunt unele pretenfii care ar fi nep"t i"ii"
a".a ". *J jiri|^.,"u curva care
este mai putin decAt Dumnezeu. De exemplu,
fr"" u,f""'li"nf va trimiie pe
,,ingerii Sdi" (Matei 13;41);in altd parte sevorbegte desprJei
.a aesp.e ,,irrgoil l,ri
15:10).Aceastireferinldeste'deosebiide semnificativd,
?^TT:1"5 !a"*.12:8-9;
oeoarecenu numai despreineeri.se_ spuneci sunt ai Lui, .i Fi d"rp*i;;;;il,
;::i"1,T:]lllil.'-i,."31.!"11yi ir "i"., ,,",re"i_ i.lr.r1,uLuitoare
rucrur e caresunt pricind de Ddcetule.Sipe.cei
cesiva;gescfirdjelegea.,, Aceasti
Impirefieestenumiti in repitaterdnd"ri
,,ir"6.alii iii orioiir".,.., par,aqi t,
Evangtrelia dupa Matei, .,.d" .r"-u- agtepta sd gesim mai degrabd
cerurilor". ,,Imperdlia
Prerog_ativelepe care gi le-a asumat Isus sunt
pretentiaLui de a ierta pecatele,carei-a adus 9i mai semnificative. indeosebi
acuzaliade UUsJumiu.etuna ca.d
paraliticul a fost coborAi prin acopertg"t "u""i
a" "l#" .J iui , fn",urrl a ,ai, lr,r,
nu a.rdspunsprintr-un comentariu despre starea
fizicd a omului'sau despre nevoia
lui de.vindecare. Mai curAnd, comeniariul
Siu inilial u tort, ,firrt", pdcatele iF
(Marcu 2:5). Reactia certuarilor arata semniiicurru
:11j,f.,",:" p" "u." uu
acordat-o ei acestor cuvinte: ,,Cum vorbegte
omul u""rtu uri]"ii Hulegte! Cine
11 ierte pdcatele decAt numai Dumnezeu?,,
ry1f noU".t Stein face
observaiia cd reactia lor arati ci ei au interpreiat 1". 4.
c;me;tari;l lui Isus ca o
a.unei prerogativ€ divine, puterea de a ierta efectiv picatele,,.z
;el:_Iitare
h avut un prilei excelentsi crarfice situaiia, se-i Isus ar
corectezepe cditurarr in cazur in
care ei au inteles intr-adevar gregit sensul .uvirrtetor
sa'te. u insa nu a fdcut
aceasta.Rispunsul Lui estecaise poate de instructiv:
gAnduri in inimile voastre?Ce este_mailesne, ,,p".,t ,-r"" aveti astfel de
a zice sldbe.,ol,riJ, .,lacat te i1i srrnt
rertate)/ ori a zice: (Scoah-te,ridicdJi patul
omului are puteie pe pimant sd ierte pacaiele, 9i umbli>? bu. .u ,a giili ce Fiul
.,G iti ;o;"."" c, a zis El
sldbdnogului,scoaE-ie,ridica-gipatrn au'_t"
Ei u."ra.",,i,r. fi-!1.'"'-'
rsus 9r-a asumat gi alte prerogative.in Matei
25:3L46 El vorbegtedespre
iudecarealumii. El va stape tionul-Saugforios9i .,raaesfa4i-oitTa" "up.".
de a j'deca stareaspiritu;rd gi de a evarua l.rt"."u
destinul etern al tuturor oamenilor ii
art Desigur cd aceastaesreo putere pe care
doar Dumnezeu o poate
:ffJjiff
f3"i alte afirmatii directe. ExaminAnd Evangheliile,
]r":..,u
pretenliile observim ci
devin mai explicite in etapele de mai tirziu ui"
f,r.iarii lui Isus. La
inceput el a ingaduit oamenilor sd tragd concluzii
cu privlre la El'pe Uazaputerii
invdtdturii Sale morale a minunilo; Sale.
9i A;;;"e ;;.;"d; ;'/".ririi lui Isus
l. Adolf von Harnack, Whatk Christianity?,New york,
Harper and Brothe$, 1952,p. 144.
2. RobertH. stein,r/,eMethod
andMessige
"f I*;;, i;;;;;,'ph;;i"ipril],*",t_i,,"t",,
p.114. rqzs,
Divinitatealui CriEtos 595
aduce,prin urmare, un anumit sprijin teoriilor lui Adolf von Hamack gi ale altora.
kr etapeleulterioare insd, accentul cade mult mai mult asupra Lui insusi. Am
puteacomparaPredicade pe munte, de exemplu,cu celespuie de Isus in camera
de sus.In cea dintii, mesajul se concentreaziasupra Tattrlui 9i a impdreliei. in
camerade sus,in centrul atentiei seafle mult mai mult Isus Insugi. Astfel, pdrerea
cdIsus ne-a direcfionat credinta irxspreTatdl, dar nu gi spre Sine lnsugi, este greu
de suslinut.
Autoritatea pe care Isus a pretins cd o are gi pe care a exercitat-o poate fi vezutA
limpede li in legdturi cu Sabatul. Caracterul sacru al Sabatului fusese stabilit de
Dumnezeu (Ex. 20:8-11).Numai Dumnezeu putea abroga sau modifica aceast{
lege.Privigi insi ce s-a intAmplat cAnd ucenicii lui Isus au cules spice de grAu in
ziua Sabatului 9i fariseii au obiectat ca au fost violate regulile Sabatului (cel putin
versiuneape care o aveau fariseii despre acelereguli).Isus a rdspuns prin a arita
cd David violase una dintre legi, mdncAnd din pAinea rezervata preofilor. Apoi,
reintorcandu-sela situafia in cauzi, Isus a afirmat ,,Sabahrl a fost fdcut pentru
om, iar nu omul pentru Sabat;agaci Fiul omului esteDomn chiar gi al Sabatului,,
(Marcu 2:27-28).El a revendicat tn mod limpede dreptul de a redefhi statutul
Sabatului,un drept ce aparfine doar unuia caie ii este ifectiv egal lui Dumnezeu.
Vedemde asemeneaci Isus a pretins ci are o relatie neobignuitd cu Tatdl, mai
alesln rostirile din Ioan. De exemplu, Isus pretinde ce esteuna cu Tatel (Ioan 10:30)
gi cea-L vedea gi a-L cunoagtepe El esteacelagilucru cu a-L vedea gi a-L cunoagte
peTatel(Ioan 14:7-9).Eisti o pretentie la preexistenitrin afirmalia Sadin loan 8:58:
,,Adevirat, adevlrat vi spury cd mai inainte ca sA se nasc, Avraam, sunt Eu".
Observa$ce in loc si spune ,,Am fost Eu", El spune,,Sunt Eu". Leon Morris
sugereazlci aici exista un contrast subtntelesintre ,,un mod de fiinlare ce are un
inceput precis" gi,,unul care este etem".3 Este de aserneneafoarte posibil ca Isus
strfaci aluzie la formula ,,EU SUNT" prin careDomnul S-aidentificatpe Sinein
Exodul3:14-15. Deoarecein acestcaz,ia 9i in Exodul, ,,Eusunt" esteo formuli ce
dmote existenti. Verbul nu este copulativ (ca, de ex., in propozitia ,,Eu sunt
Pistorul cel bun"; ,,Eu sunt Calea, Adevdrul 9i Viata"). O alti aluzie la
preexistentaSa se afli in Ioan 3:13, unde Isus afirme: ,,Nimeni nu s-a suit in cer
afari de Cel ce S-a pogorat din cer, adici Fiul omului." Existi de asemeneao
pr€tenlie la lucrarea simultand 9i identici cu Tattrl: ,,Dacd Md iubegte cheva, va
pdzi cuvantul Meu gi Tatil Meu il va iubi. Noi vom veni la el 9i vom locui
impreunl cu el" (Ioan 14:23).Degi unele dintre afirmatiile ficute de Isus ar putea
sdni separi destul de vagi, nu existd nici o indoiali cu privire la felul in care ele
au fost interpretate de oponenfii Lui. Dupd ce a rostit afirmalia prin carepretindea
cd a exisiat inainte de Avraam, reactia imediatd a iudeilor a fost sd ia pietre gi sd
arunce in El (Ioan 8:59). Evident, acesta este un indiciu cd ei L-au considerat
vinovatde blasfemie(Lev.24:16).Daci ei ar fi incercatsi il ucidi cu pietre doar
pentru ci ar fi fost supirafl din cauza rnodului Lui nefavorabil de a se referi la ei,
s-arfi fdcut vinovali in ochii Legii de tentativi de crimi.
In unele privinte, cel mai clar indiciu al felului in care Se vedea Isus pe Sine
esteln legeturd cu iudecata gi condamnareaLui. Pobivit relatdrii lui Ioan, aiuzafia
Leon Morris, The GospelAccorditlg to lohn: The Engtish Tbxt u)ith Irltroduction, Exposition, and
-_3.
Nofes,Grand Rapids,Eerdma s,1971,p.473.
persoana
lui Cristos
impotriva Lui a fost cd: ,,S-afdcut pe SineFiul lui Dumnezeu,,(Ioan
19:Z).Maiei
relateazd-cd r.n19lepreot a spus hludecatd: _Tejur, pe Dumnezeulcel viu, sd ne
spur daci egti Crjstosul,Fiul lui Dumnezeu,,(Matei t6:63).Isus a
replicat:,,Tu ai
spus aga.Dar Eu vd spun cd de acum incolo veli vedea pe Fiul
omuiui gezAndla
dreaptaputerii lui Dumnezeugi venind pe noriicerului; (trad. aut.).
Aceastaeste
ceamai clard declaratiedin Noul Testamentcu privire la divinitatea Lui.
Unii au
afirmat ci Isus a folosit un limbaj satiric,spunandde fapt:
,,Tuai spusaceasta,nu
Eu." Este adeverat cd pronumele personil este folosit'aici pentru
a suplimenta
persoanaa doua singular a verbului, sugerdndce accentuidin
propozilie cade
asupra subiectului - ,,Iu ai aceasti!,,Trebuieins; ficute doui observa;ii
(1) mai departe, _spus
Isus a continuat sd vorbeascddespre puterea Sa gi
11!onale:
oespreceade a doua venire a Sa,confirmAnd,mai degrabddei6t
contrazicand,
acuzaJiacare I-a fost adusd;(2) Isus a avut atunci o ocaiie idealdpentru
a corecta
orice.intelegeregregiti ce ar fi putut aperea.Lucru pe care El nu
l_a f6cut. Ar fi
putut evita execufiaprilsimpla tdgiduire a faptului ci El este
Fiul lui Dumnezeu,
dar nu a facut-o.Fie ci El a dorit s6moard,chiar gi in urma unei
acuzatiifalse,fie
cd a
_nu rdspuns deoareceacuzaJiaadusd impotriva Lui era corectA.lleaclia
iudeilor esteinstructivd.Cdnd marelepreot a spus; hulit! Ce
'Ce ,,A nevoiemai avem
de martori?-Iati ce acum ali auzit hula Lui. ciedeli?,,ei au raspuns: ,,Este
vinovat sd fie pedepsitcu moartea,,(Matei 26:65_66). D;lictul constain faptul cd
Isus pretinseseceeace numai Dumnezeuare dreptul sa p*ti"aa. p"
f"pt L* igl
sustineegalitateacu Tatdlprin consimtire.
Nu numai cd Isus nu a contestatacuzafia de a fi pretins cd esteDumnezeu,
dar
El a gi acceptatsd I se atribuie divinitatea de ciire ucenicii sei.
cer mai bun
exemplu.in acest sens este respunsul pe care L-a dat la exclamatia
lui Toma:
,,uomnul meu qi Dumnezeul rneu!,,(Ioan20:2g).Isus ar fi avut gi atunci un prilej
excelentsd corectezeo inlelegeregregite,daceera cazul,dar El nu
a ficut_o.
suplimentarepentru felul in care Isus Se percepeape
",_:Y:14
)lne. unul,"i:Ti,",indicii
drntre ele estemodul in careEl aliturd propriile Lui cuvinte Veahiului
Testament,Scripturii din vremea Lui. De mai multe'ori la rdnd
El spune: ..Ati
auzitcd s-azis .. darEu vi spun...,,(deex.,Matei521_22,27 _2g).tsusigi perm;tL
sa pund cuvintele Lui la acelaginivel cu Vechiul Testament.S_arputei
aduce
argumentul cd acestlucru nu a insemnat altceva decat pretenlia cd
eite un profet
de aceeagistaturdcu profetii VechiuluiTestarnent. Tiebuieremarcatinsi cd acegtia
pe ceeace le spuseseDumnezeusau pe ceeace spunea
il:_qljT":".."ia-ritatea
bl prrn ei. Astfelg;sim formulaspecificd:,,Cuv6ntulDomnului mi_a
vorbit astfel...,,
(de ex.,ler.-111;Ezec.1:3).In orice caz,Isus nu folosegte
nici o astfelde formuld
atuncr -l$r prezinte invdtdtura. El spune doar: ,,Eu vA spun voud...,,Isus
-cand
pretinde ci define putereade a rosti o invdlatura la fel de plirii
de autoritate ca
ceaa profelilor Vechiului Testamenr.
O" indicd prin impLicare,afirmaredirecti gi fapti, ca are putere
^^
asupra i::T:":r,El
vleflr gi a mortii. [n cantareaei de laudd,Ana igi exprimiiredinla in faptul
ci Dumnezeu are puterea si omoare gi se invie (i Sa;. 2:6). in psalmul
119
psalmistul.recunoagte de aproximativ doisprezeceori cd lehova estecel caredi gi
rntrefrneviata. In Ioan 5:21 Isus igi arogi aceasteputere:
,,in adevir, dupi cum
Thtil inviazi morlii 9i le dd viali, tot agi Fiul diviale cui vrea.,,
9i Afirmatia cea
Divinitatea lui Cristos 597
mai categorici se gesegteprobabil in cuvintele pe care EI le adreseazdMartei: ,,Eu
sunt irrvierea gi viala. Che crede in Mine, chiar daci ar fi murit, va trii" (loan 11:25).
Isus $ia atribuit unele titluri care aritau modul in care Se privea pe Sine. Una
dintre acesteaeste ,,Fiul lui Dumnezeu". Criticii formei gdsescacest titlu in toate
straturile Evangheliei - o dovadi de netdgiduit cd Isus I-a folosit cu referire la
Sine. In timp ce el poate avea mai multe semnificalii diferite, Isus ,,1-ainvestit cu
un nou conlinut pentru a-$i descrie propria persoand gi relatia unicd avutd cu
Dumnezeu."4 Acest titlu semnifica faptul ci Isus are o relalie diferiti cu Tatdl de
cea a oricdrui alt om. Iudeii au inleles cd prin acest titlu Isus Iqi asuma o filialie
unicd, deosebitd,,nu nurnai cantitativ ci gi calitativ nu numai in grad, ci gi in
gen".sCitim, de exemplu, in Ioan 5:2-18ci ei au reaclionat foarte dugmdnos cend,
pentru a Se apdra in urma sivirgirii unei vindecdri in zi de Sabat, Isus $i-a legat
lucrarea de cea a Tatdlui. Dupi cum explici loan: ,,Tocmai de aceeaceutau 9i mai
mult iudeii si-L omoare, nu numai fiindci dezlega ziua Sabatului, dar qi pentru ci
zicea ce Dumnezeu este Tatdl Sdu 9i Se ficea astfel deopotrivd cu Dumnezeu"
(v. 18). in afari de cazul in care se pornegte de la un anumit tip de presupunere
criticd, in urma celor precedente pare dificil se se evite concluzia cA Isus S-a
considerat a fi egal cu Tatdl gi avAnd drepiul de a face lucruri pe care doar
Dumnezeu are dreptul se le faci.
Evanghelia
dupaloan
CAnd exarnindmintreg Noul Testament,descoperimcd ceeace spun autorii

certilorlui despreIsus estecu totul in acord cu propria Lui inlelegerede Sineqi
cu pretentiileLui in legdturi cu propria Sa persoand.Evangheliadupi Ioan este
renumiti pentru multele ei referiri la divinitatea lui Isus. Prologul exprimi
deosebitde bine aceastXidee.Ioan spune;,,Lainceput era Cuvantul, qi Cuvantul
era cu Dumnezeu gi Cuvantul era Dumnezeu." Ceeace spune Ioan in realitate
este:,,Divin [sau Dumnezeu]era CuvAntul" (Oebq 1t o .l61oq).
Punandu-l pe 0(6c
pe primul loc, in contrastcu ordineacuvintelor din propozitia precedentd,el face
ca termenul sd fie deosebiide puternic.6El a ardtat divinitatea Cuvantului 9i in
acelagitimp distinctia dintre Cuvent gi Dumnezeu.Ceeace descrieel aici nu este
monoteism simplu sau monarhism modalist. Restul Evangheliei sprijind Si
amplificdaccentulprologului.
Epistobcete Evrei
EpistolacdtreEvrei estegi ea cat se poate de categoricdin privinta divinititii

4. CeorgcE. Ladd, T/tcNcu TcsLatncnt and C/ltl.is,|, Grand l{apids,Eerdmans,7967,p.'177.
5. Stci'r,Mtthorl atld Massage,p.\32.
6. Au existat multe discufii pe marginea semnificaliei constructiei lipsite de articol. Degi
construcliafdrb articol arate de obicei,,caljtatea de", ea este folositi adeseapentru a distinge
predicatulde subicct ln cazuri in carc ordinea cste schimbati. Obseruali insi ce in afirmaliile
,,Cuvantulera Dumnezell' gi,,Dumnezeu era Cuvintul" subiectulqi predicatul sunt coextensive.
Din accstmotiv, omiterea articolului hotbrat nu ar fi avut nici o importanti in cazul unei ordini
schimbate,decit dace autorul ar fi exprimat mai degrabecaliiate decatidentitate.Acest lucru este
subliniatde c;ire propozitia aldiurata:,,Cuvantulera cu Dumnezeu".
598 persoana
lui Cristos
lui Isus.in primul capitol autorul vorbegtedespreFiul ca despre
lui Dumnezeugi reprezentareafidel5 a naturiiiui (xopo*.i1p 'rll oglindireagloriei
irioorrioctoq"oiro0,
Evr. 1:3).AcestFiu, prin careDumnezeua creatlumea (v-2j, de asemenea
p.galtl] tgatg lu!ruIile prin Cuvdntul puterii Lui (v 3). in versetul lrne lsau
a, care este un
citat din Psalmul45:6,Fiul estenumit ,Dumnezeu,,.Argumentul
adus esteci Fiul
e superior ingerilor (1:4-2:9),lui Moise (3:1_6) maril"orpreoli (4:14_5:10).
9i Este
superior pentru ce nu est€ un simplu orn ,u,.-r,., iog"., ci ieva'mult
mai inalt, gi
anume,El esteDumnezeu.
Pavel
Pavelgi-amdrturisit adeseacredinlain divinitatealui Isus.in Coroseni

1:15-20
el scrieci Fiul estechipul (eirov) Dumnezeuluinevdzut(v. 15);El
esteCel in care,
prrn caregi pentru caretoatelucrurile se impreund (v. 17).
lin in versetul19 pavel
aduceaceasteIinie de argumentareIa urmdtoareaconcluzie:
,,Cici Dumnezeua
vrut ca toatdplinAtatea[lrr,{pq,o]selocuiascdin E1,,.in Coloseni2:9
el formuleazd
o rdee toate asemdndtoare:,,Cdci in El locuiegte trupegte toate
phndtatea
Dumnezeirii."
Pavelc-onfirmdde asemeneacatevadintre afirmaliile pe carele ficuse Isus
mai
devreme.In VechiulTestarnentjudecataii esteatribuita firi p"-""r"".
i" C"*r^
Avraam ll numegtepe Dumnezeu,,Celcejudecdtot pimdntul,,. in Ioel 3:12
-rd:25
renovaproclama urmdtoarele:,,Cici acolovoi gedeasd judec toate
neamurile de
Am_obsewatdeja c6 Isus a afirmat cd El insugi va
nTqt:ly:]'
(Matei25:31-46). iudeca na;iunile
Pavelconfirmdaceasteafirmatie.Cu toatecd uneori amintegtede
judecatalui Dumnezeu(de ex.,Rom.2:3),el vorbeqte
9i despre,,CristosIsus,care
are_sd judeceviii gi morfii', (2 Tim. 4:1)qi desprescaunuldeludecatd
al lui Cristos
(2 Cor.5:10).
dintre pasajelepauline care se referi la statutul lui Isus a devenit
,Unul.
s-yD]estr.rrunel controverse.ln aparentdFilipeni 2:5-11este o afirmare clard a
divhitdfii lui Isus Cristos,din moment ce spune despreEl ci a fost sau a
existat
sub ,,forma" (popSri)lui Dumnezeu.in g.eacabibh;d gi clasicdacesrtermen
se
referd la ,,intregul set de caracteristicicire fac ca ceva se fie ceeace
este,,.zin
cadrul cercetdrilorrecenteinsi, aceastdperspectiveasuprapasaiuluia fost pusd
la
indoiali. O mare parte din interpreiirea- modernl a tui Eltipeni 2:5_11
i se
datoreazelui Emst Lohmeyet care a sugeratc; aici avem de-a face cu
un imn
lrur$c; de tapt pasaiulpoate fi divizat in doud strofe,fiecaredintre ele constAnd
cltn hei diviziuni a cdtetrei rindr.rri.sMai mult, dupd Lohmeyerimnul nu
estede
or$ine elenista,ci arameicd,adici originea lui poate fi pusl pe seamaprimilor
cre$tini dintre evrei. Ca o dovadi el sublinjaza put.u ur"-dr,i.i cu Vechiul
Testament:
1. ,,El avea chipul lui Dumnezeu,, (v. 6) _,,dupd chipul Nostru, dupd
asemdnareaNoashe,,(Gen.1:26).
7. Vezi discutia noashtranterioarein legeturAcu acestpasaj,p. 476.
Emst Lohmeyer,Kytios lesus:Eine Llitcrsrrnurtg,, pnil.i,i-tt, edilia a doua, Heidelberg,
-_-8. Carl
Winter 1951.
Divinitatealui Cristos 599
2. ,,S-adezbrdcatpe Sine insugi" (v. 7) - ,,5-adat pe Sine insugi la moarte"

fls.53:12).
3. Imaginealui Isus ca rob - Isaia53.
4. ,,ficAndu-Seasemeneaoamenilor" (w 7) - ,,unul ca un fiu al omului" (Dan.
7:13).
Problemain ceeace ne privegteestecd expresiadin Filipeni 2:6 a ajuns si fie
egalati cu o referiredin VechiulTestamentla chipul gi asemdnarea lui Dumnezeu.
FaptulcASeptuagintafolosegteuneori;ropfrlin sensulde (i.Kdyesteprezentatca o
dovaddcd ,,chipul lui Dumnezeu" din Filipeni trebuie consideratidentic cu acel
chip al lui Dumnezeucaresegesegtein tofi oamenii.In consecinle,unii err.rdiliau
formulat ipoteza cd imnul cregtinpe care l-a imprumutat Pavel nu il descriepe
Isus ca Dumnezeu preexistent,ci mai degrabi ca pe un al doilea Adam. Ei
interpreteazApropozilia: ,,[El] n-a crezut ca un lucru de apucatse fie deopotrive
cu Dumnezeu" in Iumina incercdrii lui Adam de a deveni ca Dumnezeu. Spre
deosebirede Adam, Isus nu a incercatse devine esal cu Dumnezeu.
Existdnumeroaseproblemelegatede interpretirealui Lohmeyer:
1. Nu s-aacceptatideeadivizdrii pasaiuluiin strofe.
2. Chiar dacd pasajul reprezinteun imn, interpretareanu poate fi guvernati
de formi.
3. Originea unei anumite pdrli a materialului nu estesingurul factor care ii
explici sernnificafia.A aclionaca atareinseamnda comite o eroare.
4. Interpretarealui pop${ca un echivalental lui <i.rcrjy
estein cel mai bun caz
insuficientd. Bazat pe cateva aparitii rare ale termenului popQriin
Septuaginta,acestprocedeuignord sensulclasicfundamentalal cuvAntului
- acelade substante,semnificaliereali a unui lucru.
Conchidemaqadarci Filipeni 2:6 ne invafe intr-adeverdespreo preexistente

ontologicea Fiului. $i intregul pasai,cum sustine Reginald Fuller, prezinti un
,,tiparcristologicintreit": Isus, fiind Dumnezeu,S-adezbrecatpe Sine Insr.rgi,a
devenitom gi apoi a fost din nou indllat la statutul de divinitate sau de egalitate
cu Tatdl.'
Termenul
,,Domn"
Existi gi un gen de argument mult mai general in favoarea divinitilii 1ui
Cristos.Scriitorii Noului Testamentii atribuie lui Isus titlul de flipuoq(,,Domn"),
mai alesin stareaLui de dupd inviere 9i indlfare.Degi termenul poatefi folosit in
mod cert fere nici un fel de conotajiede domeniul cristologieide sus,existi mai
multe considerentecarepledeazdin favoareafaptului cd el indici divinitate c6nd
Ii este aplicat Iui Isus. In primul rand, in Septuagintar puuoqeste traducerea
obignuitda numelui illil' (Yehounh) qi a formei reverenlioase'J''lN( Adonnl)care a
fost substituita de obicei acestuiadintdi. in plus, mai multe referiri Ia Isus ca
,,Domn"sunt de fapt citaie din texteale VechiuluiTestamentcareintrebuinteaze
9. Reginald H. Fullet Tle Foundations
of Ncw Tcstnment
Christology,New York, Scribnet 1965,
600 pe$oanalui Cristos
unul din-trenumele ebraicepentru Dumnezeu(de ex.,Fapte 2:20_219iRom. 10:13

[cf. Ioel 2;31-32];1 Pet.^3:15[cf. Is. 8:13]).Acestereferinle aratdlimpede faptul cA
apostolii au inleles si ii dea lui Isus titlul de Domn in sensul cel mai deolin si
superior al cuvAntuIui. in fine, ripr.oqeste folosit in Noul Testament.;;; ii
d€se_rnneze atat pe DumnezeuThtil, Dumnezeulsuveran(de ex.,Matei 1:20;9;3g;
11:25;Fapte 77:24;Apoc.4:ll), cAt gi pe Isus (de ex., Luca 2:11;Ioan 20:28;Fapte
10:36;1 Cor-28; Filip.2:71;Iac.Z:l; Apoc.19:16).William Childs Robinsonsusg'ine
ci atunci cAnd Isus ,,estenumit Domn inilfat, El este atat de mult identificat cu
Tatdl incAt in unele pasateeste neclar dacd se face referire la Tatdl sau la Fiul (de
ex., Fapte 1:24;2:47;8:39:9:31;7t.Zl; t3:lO-72;16:74;20:19;2't:1,4;cf. 1,8:26;Rom.
14:11)."t014ui ales pentru iudei, termenul r proqsugera cd Cristos este egal cu
Tatdl.
Dovezileinvierii
Pentru unii modul de abordare adoptat de noi in efortul de a demonstra

divinitatea lui Isus ar putea pirea de o naturi necritici: si folosesti Biblia fdri sd
iei in considerareaportul metodelor mai radicale de investigatiebiblici. Existd
tnsd un alt mod de a stabili divinitatea lui Isus, un mod carelu ne va Drinde in
mreielecontestdriipunct cu punct a problemelor critice.Am semnalatin ca;itolul 31
metodologiacunoscutdsub numele de ,,cristologiede jos,,.Ne intoarcem acum
la cristologia lui Wolfhart pannenberg, in special a$a cum este ea
9T- p"
infdti$atd tn cartea sa lesus- Godand Man. Unii teJlogi contemporani au ciutat sd
feureasceo cristologie bazate p€ concepgiiledinainte-de inviere ale lui Isus despre
srne; prrntre acegtia se numdra Wemer Eleri, paul Althaus, Ernst Kiisemann gi
Gunther Bomkamm.ll Acesta nu este insi modul de gAndire pe care a ales si il
adopte Pannenberg.Cristologia lui se spriiind foarte pitemic pe invierea lui Isus.
El zdregteo dimensiune puternic escatologici in lucrarea lui Isus. impreuni cu
_
Bornkamm, Rudolf Bultmann, Heinz Eduard Todi gi aljii, pannenberg sustine ce
cel mai vechi strat de rostiri ale Noului Testamentdespre Fiul omulur care va veni
pe norii cerului ca setudeceoameniiestechiar de la Iius; acesterostiri nu apartin
comunitdlii cregtine timpurii.t2 intreaga lucrare a jui Isus a avut un caiacier
anticipativ. Asemenea entrnfurilor profetice ale cadrului apocaliptic, afirmaliile
Lui reclamau o confirmare viitoare. Astfel, El nu a rdspuns la cereiea fariseilor de
a le da un ,,semn"imediat ,,din cer,,.$i, degiin rispunsul dat ucenicilorlui Ioan
Botezdtorul, Isus a scos tn evidenli cd faptele -6rrtoitou." ale vremurilor din
urmi aveau loc in lucrarea Lui, stabilindu-I identitatea, verificarea reald se afli
inci i:r viitor.
Perspectiva.Iui Pannenbergpoate fi inteleasedoar in lumina concepgieilui
,
despre revelalie gi istorie. pentru pannenberg tntreaga istorie este revelatoare.
Astfel, se poale spune ce revelatia s-a realizai pe deplin doar dupd ce istoria a
ajunsla capitul ei, deoarecedoar atunci putern vedeacedirecfle a adoptat ea.Ne_am
l6lTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTT
Robinson,,,Lord,,,in takatrsDictionarof Theolog,ed.EveretF.Harrisor!
Grand Rapids,Baker,1960,p.928-329.
11. Wolfhart_Pannenberg,]csus- God.afid M\r, philadelphia, Westminster, 196g,p, 53_5g.
12. Ib\d.,p.62-63.
Divinitatealui Cristos
601
putea agtepta,prin urmare, ca istoria sd nu aibe
nici o valoarerevelatoriepentru
noi in prezent,deoarecedelinem doar pdrfi incompt"tu,
ur"-er1ator." cu piesele
dintr-un mozaic.invierea insi, datorltj faptulul .;
"; ,fa.FiJ,"toriei care are
loc in mod_anticipativ,ne dd o revelalie,chiar in
9i cad*f ,l"i"ri"i.,.
Pannenbergsustine ce invierea trebuie inleleasa
. din fui.p".ti ru traditiilor
istoricedin carefaceparte. in timp cea devenitceva
co*rr.lra ,ilu .,., "rr"ni_"r,t
iar interprerarealui ca o variabild, modificandu_se
ilj_^l.l1,li]:: in tirnp,
rannenoergte unegtepe celedoud. Semnificalia
unui evenimentestesemnificagia
ce i se atrjbuie de catre persoanelein a cdior istorie
a p;tnlns evenlmentuL.
r-annenDergdrat; ce ar fi insemnat realitdte.r
invierii Iui Tsus pentru
contemporaniiSdi iudei:ra
1. Pentru un iudeu din aceavreme hvierea lui Isus
ar fi insemnatca a inceput
s-a asteptatca dupi inviereatui Isu" ,a .,.-"r" .at ," poutu
lt:t::1tj:t:,?:"1
crerepede mvrerea tuturor oamenilor,mai ales
cea a credinciogilor.Din acest
motiv el a vorbit despreIsus cadespre,,p,irgacelor
adormiJi,,(1 Cor. 15:20)9i ,,Cel
intdi ndscutdintre cei mor1i,,(Col.i;1S). (15)
2. Invierea ar fi fost dovada ci Dumriezeu insugi
confirmi activitatea de
dinainie de Paptia lui Isus. pentru iudei prete"tiu
l"i irr; l; ;;i;ritate, faptul ce
S-apus pe Sinein locul lui Dumnezeu,a fost ceva
blasfemiator.DacAEl a fost insd
inviat dintre cei morfi, Cel care L-a inviat trebuie
,a fi f*i pu*r,"ruu.l lui Israel,
Drrmnezeuldespre care s-a presupus ce a fost
blasfemiat.prin urmare, iudeii
contemporanicu evenimentular fi consideratcdinvierea
esteconfirmareadatd de
Dumnezeuci lsus.afostcu adevaratceeacc a pretins
cd este,r"
J. lnvlerêaar fi stabilit faptul ci Fiul omului nu
estenimeni artcinevadecat
omul.lsus. inainte de pagti, se credeacd Isus
esteun om care a umblat in mod
vizibil pe pimdnt; Fiul omului era o fiin{d cereascd
." .,._u ,d vini in viitor pe
norii cerului. Dupd Pagtiinsd,cei doi au fost consideragi
una.,z
4. Inviereaar fi insemnatcd Dumnezeua fost in
celedin urmd revelatin Isus.
vremurilor poate fi Durnnezeup" a"pfi" **i"t
fo1]g-#erSitul in divinitatea
Lui. SfArgitul lurnii este deja prezent in invierea
lui Isus; din acest motrv
Dumnezeuesterevelat in El.'inisus, O..r^""r*
u upi-iJ";" i" pa_r",. ,"u,
acestui concept ii lipsegte precizia din cristologia'
";;;l;';" mai t6rziu,
,divinitatea lui tsus eite dejaimplicata t.t "" f"iii.",i.-."iiil'Jurp.u
Dumnezeuin EI.,,18 o.a,ur"ut.,i
Dupd cg-am vezut ci pentru iudeii din vrernea
^ lui Isus invierea Lui ar fi
insemnat divinitate, trebuie si ciutdm dovezile
in favoarea acesteiafirmafii.
Pannenberg arati spreivirea cregtinis*ut"i, o car.,ii"io.iu lo.iJt
Ji ._a."gt" pa.,a
la aritdrile Cristosuluiinviat. Dacdaparitiacre$tinismutul
poateiiinleteasa ,,doar
daci esteexaminatain lumina sperinlei escatologi."
, h;;iili; morti, arunci
".lt::.,
.l?; .O^""'lberg, ,,DoBmaricTheses on the Doctrine of Revelation,,,in Rtucl1tionas
Hrston,, ed. Wollhdrtpamenberg,\ew york, Macmillrn,
lq6g,p. 134.
Ou*urge de fapr fase etapein demersutlui, dar noi am simplificarintrucatva
,rl;,iilXTo*t cele
15. Pannenberg. /cars,p.67.
15. Ibid..p.67-68.
17. lbid., p.68-69.
18. Ibid..D.69.
502 persoanalui C stos
ceea ce este astfel desemnat este un eveniment

istoric, chiar dacd noi nu
cunoagtem nimic specific cu privire Ia el,,.D
Palnenberg este de acordiu paul Althaus cd proclamarea
.^ invierii in Ierusalim,
atat de curdnd dupd moartealui Isus, este foattu ."îur.uti
ra. i., .uarJ
comunitetiicregtineprimaretrebuiesdfi existato mdrturie
qespre.momantul gol. Pannenberg demnade incredere
observi de asemeneaci in polemicaiudaicd
rnqreptata rmpgtrlva mesajului cregtin despre invierea
lui Isus nu existd nici
macaro smgurealirmatieca mormdnfulluj Isusnu
a fostsol.2o
lui Pannenberg,mdrturia capitolului 15 ;ii-l Corrnteni
5 :pht? este in
reaurare
mar senmiticativi dec6tcea.aEvangheliilor.El recunoagte
cd esteposibil
sefi infiltrai.,i"reerum".,te
rug"-Ju.u.
u,, "*"^pr,
:: 1j""1::1r]':^t^"Iqj:1iei,se
""" taptulceIsusa mancat pegte
Irn T::l_1:i: dupe inviereiSa.
Cu toate acesiea,
malorrtatea cazurilor noi avem dovezi adecvate pentru a stabili istoricitatea
invierii, care este de fapt o dovadd a divinitatii
lui Isus.ri
lndepdrtiri istoricede la credinla?ndeplinadivinitate

a tui Cristos
P" -i"".3::.Uiserica s-aluptat sdinleleagdcinegi ce
- raporteaze esteIsus,Simai alescum
se El la Thtel,s_auivit catevaconieptii eietice.
Ebionismul
Un grup, cunoscut sub denumirea de ebioniJi,a rezolvat

tensiuneanegAnd
divinitatea reala sau ontologicda lui Isus. Numeie
de "lJruf, * a".lrra air,t _u.,
cuvant ebrarc care inseamne ,,s6rac",a fost aplicat
inilial tuturor cregtinilor.
Ulterior el a fost folosit intr-un.sens mai restrdnspentru
a-i desemnadoar pe
cregtinii.i.rdei, iar apoi i s-a aplicat doar unui grrp
apa.t"_ sao unei sectede
cre;tini iudei eretici.
por fi gesiie in miscdrileiudaizatoaredin perioada
"-j:jl^..1t sau:ll"nismului
apostollca nou-testamentari.Epistolalui pavel cdtreGalatenia fosticrisd
se contracarezeactivitateaunui aserneneagrup. Iudaizatorii ca
au venit la cregtinii
din Galatia gi au incercat sd subminezei'"tJ.it"t""
"p""t.fi.a'u f"i pavel. Ei
invifau cd pe langd acceptareaprin credinlda harului
lui Dumnezeuin Isus este
necesarsa se respectetoate prescripliile Legii iudaice,
cum este de exemplu
circumcizia. Ebionilii au fost o contrnuare sau
o ramificale a grupului
'atenlra
purernic monoteisti, ei isi concentrau asupra
:::,::j::,'tl":.i]ind.
qrvlnrtalrl probtematice a lui Cristos. Ei respingeau nagterea
din fecioira,
sustinAndcd Isus li S-aniscut lui Iosif Mariei in
9i riod ,,ut.,i"l:.'-
Potrivit ebionifilor,Isus a fost un om obignuitcareposeJu
- Ja.uri .,eoUi9nulte,
dar.nu. supraumane sau supranaturale,cum ar^fi
darui dreptdlii 9i al
inlelepciunii. El a fost Mesia cel predestinat,aegi intr-un
sei" aJstul de natural
1t-tu'd"p.%.
20. rbid., i.100-101.
21. Ibid.,p.89.
22. Iustin Martirul, Dinlogcu iltde ITrifon,p.47,
Divinitatea lui Cristos 603
sau uman. Botezul a fost evenimentul semnificativ din viata lui Isus, irtrucdt a
fost momentul in care Cristosul a cobordt peste Isus sub forma unui porumbel.
Acestevenimenta fost inleles mai mult cab prezen(i a puterii gi a inliuenlei lui
Dumnezeu in omul Isus decat ca o realitate metafizici, personald.ln aceastd
privinF, ebionitii au anticipat monarhismul dinamic iu invdldtura lui cd
Dumnezeu a fost in Isus prin influentd. Aproape de sfArgitul vielii lui lsus,
Cristosul 9a retras din El. Astfel, Isus a fost in primul r6nd om, chiar daci un om
in care, cel pulin penhu o vreme, puterea lui Dumnezeu a fost prezenti gi activa
intr-o mtrsurd neobignuiti. Ebionilii Fi-au pistrat pozilia ir:rparte printr-o negare
sau respingere a autoritetii epistolelor lui Pavel.al
Conceptia ebioniti despre Isus are calitatea de a rezolva tensiunea dintre
credinta in divinitatea lui Isus gi concepJia monoteista despre Dumnezeu. ga
pldtit irnsi un pret mult prea mare pentru reducerea acesteitensiuni. Ebionismul
a tebuit sd ignore sau si nege o mare parte din materialul scriptural: toate
referinJele cu privire la preexistenta lui Isus, la nagtereaLui din ficioari, 9i la
statutul Si funcfia unici din punct de vedere calitativ a lui Isus. Din perspectiva
bisericii, aceastaa fost o concesiemult prea mare.
Aianismul
O perspectivi mult mai bine dezvolhte gi mai subtili s-a ivit in secolul al IV-Iea
in iurul invlldturii unui prezbiter alexandrin cu numele de Arie. Ea a devenit
prima amenintare majord penhu concepliile sustinute implicit de Biserici cu
privire la divinitatea lui Isus. Pentru cd arianismul a aperut intr-o perioadd de
reflectare teologici serioasi 9i pentru ce el reprezenta o constructie mult mai
completi gi mai sistematicd decAtebionismul, aceastdmigcarea avut o gansi reald
sedevine conceptie oficiali. Cu toate cd a fost condamnat de bisericd la Conciliul
de la Nicea din 325 9i la conciliile ulterioare, arianismul continud sd
supravieluiascd 9i in zilele noastre sub diverse forme. O variantd agresivi gi de
mari proportii a arianismului sub formd populari este migcarea cunoscutd sub
denumirea de Martorii lui lehova.
O concepJie centrali in perspectiva ariani despre Isus este unicitatea gi
transcendentaabsolutd a lui Dumnezeu.2aDumnezeu este singura sursi a tuturor
-Numai
lucrurilor, singurul necreat existent in intregul univers. El posed6
ahibutele divinitiJii. Eie nu pot fi atribuite nici unei alte fiinle. Mai mulL El nu
poate se-gi impartd fiinla sau esenla cu nimeni altcineva. Ea pur 9i simplu nu
poatefi comunicate. Daci ar fi capabii sd impartd ceva din esenlaLui cu vreo alti
fiinie, H ar fi divizibil 9i supus ichimbdrii; adici nu ar mai fi Dumnezeu. Daci
vreo alta fiinte ar pariicipa la natura divini, ar trebui si se vorbeasci despre o
dualitate sau o multiplicitate de fiinle divine. Dar aceasta ar contrazlce
certitudinea absolutd a monoteismului, unicitatea gi unitatea lui Dumnezeu. prin
urmare, nimic din ceeace existd nu ar fi putut origina ca un fel de emanagiedin
-23, O'igen, Collttd lui Celsrs 1. 65. Pentru o discutale a diverselor tipuri de conceplii ebionite vezi
|. F.Bethune-Baker,/r bltrod ction to the Early History of Chriitian Doltrir?, londra, Methuen, l90t
p.63-68.
24, Atanasie,De SVnodis, p.16.
esenta sau substanla lui Dumnezeu. Orice altceva decAt Dumnezeu

a venit in
existenld mai curand printr-un act seator prin intermediul ciruia
El le_achemat
in existen{ddin nimic. Doar Dumnezeu(piin careArie il intelegeape
Tatdl)este
neqeat gi etem. Toatecelelaltecdteexistdsunt fiinte create.
Tatil ins5, degi a creat tot ceeace este,nu a creat pemantul in mod
direct.
llllllly O:tut sa.suporteconta*ul direct cu El. de fapt, Tatdla lucrat prin
rntermed.rul.Cuvantului,agentul creirii lumii gi al lucrdrii Lui in
lume de dupd
crealie Cuvintul estegi El o fiinF seatd, degiceadintAi gi ceamai
sus_pusd dint-re
mnle. bl nu esteo emanaliea Tatdlui,ci o creatiedin nimic prin
fiai. Cuvdntul
ycvv,Ta(,,a nagte"), atunci cand este folosit cu referire
la'relagia Tatdlui cu
CuvAntul, trebuie inteles ca o figurd de stil pentru nor.tro(,,a f"";:;t
i"'tir"; .;
Cuvantul esteo creaturd perfectd, fdri a aparline de fapt aceleiagi
clasecu celelalte
creaturi,El nu are existentdin Sine.
Din acestplnct au pornit alte doue conceplii privitoare la Cuvdnt.
^ in primul
rAnd, CuvAntul trebuie sdfi alrrt un inceput. Era necesarca El si fi fost
creatintr_un
fil, P,l:rmare, sloganul arianisrnului a devenii:
i:1:1 ,,A existat un timp in
care El nu era." (Degi este foarte posib ca Cuvdntul sd fi fost
creat inainte de
existenfatimpului, de vreme ce.Ei a fost mijlocul credrii timpului
impreuni cu
toatecelelaltelucruri create.)Arienilor li se pirea cA,daci Cuvantul
ar fi coetern
cu Tatil, s-ar putea vorbi de douX principii existente prin sine. Lucrul
acestaar fi
incornpatibil cu monoteismul, carea fosf singura tezi absoluti a teologiei
lor.
In al doilea rdnd, Fiul nu are pirtAgie ci fatil sau nici mdcar o cunoagtere
directi a Tatdlui. Cu toate cd esteCuvAntut inlelepciunea lui Dumnezeu,
9i El nu
estedin insigi esenfalui Dumnezeu; fiind doar o creature, El poarta
acestetifluri
numl qenh'u ce participe la cuvantuI gi infelepciuneaTati-lui.
Total diferit in
esente de Tatdl,fiul poate sd Se schimbe gi &iar s6 pecetuiasce.presafi
- si
rdspundi la intrebareacum anume pot ei si vorbeasci despre
CuvAnt ca despre
Dumnezeu sau Fiul lui Dumnezerl arienii au ardtat cd acordarea acestor
titruri
estedoar un gestde curtoazie.
nu,Si-au formulat punctul de vedere sprijinindu_sepe un principiu
, ,O.r."d
teologic sau filozohc n priori. De fapt, ei gi l-au bazit pe un spectrudestul de
larg
de referinle biblice:E
1. Texte ce sugereazecd Fiul este o creatura. printre acestease afH proverbe
&21(in Septuaginta);,Faptele Apostolilor 2:36(,,Dumnezeua ficut Domn gi
cnstos pe acestIsus,,);Romani g:29;Coloseni 1:15(,,Celintai ndscut din
toati zidirea") 9i Evrei 3:2.
2. Textein care Tletalestereprezentatca singurul Dumnezeu adevdrat.
Ceamai
semnificativi este rugeciunea lui Isus din Ioan 1Z:3:
,,$i viala vegnici este
aceasta:se Te cunoasci pe Tine, singurul Dumnezeu adevdraL pe
9i Isus
Lnstos, pe careL_aitrimis Tu.,,
3. Textece par si presupund ci Cristos esteinferior Tatdlui. Cel mai remarcabil
dlntre acesteaeste Ioan 14:29,unde Isus spune: ,,Thtdleste mai mare decdt
Mine." Faptul ce acest verset gi cet citai la punctul precedent sunt
din
Evanghelia dupd Ioan, cea mai teologice dintre Evanghelii gi
cea care
25. Ata asie,CotrtrcAria os.
Divinitatealui Cristos 605
conjine textele-dovadecitate cel mai frecvent in favoareadivinitilii lui

Cristos,faceca argumentul sd fie cu atat mai impresionant.
4. Textece ii atribuie Fiului imperfectiuni cum sl..,ntrldbiciun"u, ignoranfa gi
suferinJa.Unul de primd insemndtateesteMarcu 73:32:,,C61despreziua
aceeasau ceasulacelanu gtie nimeni, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci
numai Tatel."
Rezultatul acestor demersuri a fost cd I s-a dat Cuvantului statutul unui
semidumrezeu.El a fost consideratceamai inalti in rang dintre toate creaturile,
depdginduJecu mult pe toatecelelalte.Totugi,fald de Tatil, El era doar o creaturd.
EI era o fiin!6 intermediari intre DumnezeuTatel gi restul crealiei,agentul prin
care Dumnezeu creasegi continua se se raporteze la restul creati;i, dai nr-r
Dumnezeuin sensdeplin. El ar putea fi numit Dumnezeuin semn de curtoazie,
dar El este cel mult un dumnezeu, un dumnezeu creat,nu Dumnezeul, fiinla
eterna,necreate.Semi-arieniierau ceva mai moderali; ei subliniau mai degrabd
asemenarea decatlipsa de asemdnaredintre Cuv6nt 9i Tatdl.Ei erau gata sdspund
despreCuv6nt ce are o nature (sau esenJd)(6pouoriouo6) similari cu iea a Taidlui,
insdnu are aceeagiesenld(6pooriouoq).
Existddoua rdspunsurimajoreposibileIa teologiaariand.Unul dintre ele estesd
se observecd tipurile de dovezi la care s-a fdcut referire mai devremein acest
capitol,in sustinereadivinitdlii lui Cristos,sunt fie ignoratede arieni, fie tratate
intr-un mod inadecvat.Cel de-al doilea rispuns este sa se examinezemai de
aproapepasajeleadusein sprijinul conceplieiariene.in general,trebuiesdsespund
cd arienii au restdlndcit diverse afumalii biblice care se referd Ia subordonarea
Fiului in timpul incamdrii Lui. Descrieri ale subordonirii funcfionale temporare au
fostluatein mod gregitca afirmalii cu privire la esenlaFiului.
Dupe o examinaremai atentd se va vedea cd pasajelecare par si vorbeascd
desprefaptul cd Isus a fost fdcut sau creatnu ne invatd nicidecurnun asemenea
lucru. De exemplu,arienii presupun cd referirile la Isus ca ,,Celintai nescut,,din
crealieau o semnificalietemporalS.in realitateins;, expresia,,celintAi ndscut,,nu
inseamni cu precddereprimul in timp, ci primul in rang sau cel mai proeminent.
Lucrul acestaeste,de exemplu, indicat de contextul lui Coloseni 1:i5, deoarece
urmetorul verset face obseruatiacd Isus a fost miilocul prin care au venit in
existenti toate fiintele create.Pavel cu siguranla ar fi ficui mai specificdaceasti
afirmalie(de ex.,scriind,,toatecelelaltelucruri', h loc de,,toatelucrurile,, au fost
createin El) daceFiul ar fi fost una din acelefiinle. Mai mult, FapteleApostolilor
2:36nu spune nimic desprecreareaFiului. Spunecd DumnezeuL-a ficut sd fie
Domn gi Cristos,refedtor la pozitia gi funclia Lui. Acestversetafirmi ci Isus
$i-a
indeplinit sarcinaLui mesianice,nu ce a fost creatprin gestulTatilui de a-I conferi
o esenlespeciale.
Ioan 17:3trebuiesi fie de asemeneavdzut in context.Trebuiesd evaluim acest
versetin lumina numeroaseloraltor referiri din aceastdEvangheliela divinitatea
Lui Cristos. Vorbind despre Tatiil ca despre singurul Dumnezeu adevirat
(rih0Lr,'6q),Isus Il comparii pe Thtdl nu cu Fiul, ci cu ceilalli pretendenli Ia
divinitate, cu dumnezeii falgi. Mai mult decat atat, Isus Se leagd pe Sine foarte
strAnsde Tatdl.Viala eterneestenu numai a-L cunoagtepe Tatel,;i gi a-L cunoagte
pe Cel pe careL-a trimis El, pe Isus Cristos.
Ioan 14:28, pasajr-rlin care Isus spune ci Tatdl este mai mare decat El, trebuie I
vdzut in lumina subordondrii fnnclionale a Fiuh-riin timpul incarnirii. in lucrarea
Lui de pe pdmAnt Isus a depins de Tatdl, mai ales in vederea exercitelii atributelor
Sale divine. Dar atunci c6nd Isus afirmd ci El 9i Tatdl sunt una (loan 10:30) 9i Se
roagi ca ucenicii Sii si fie una dupi cr.rmgi El este una cu Taiil (loan 17:21),El
exprimd o mare asemdnare intre Ei doi, dacd nu chiar o interschimbabilitate. Mai
mult, formula de botez (Matei 28:19) 9i benecliclia paulind din 2 Corinteni 13:14
arati o inldntuire a Tatdlui, a Fiului gi a Duhului SfAnt ilr egalitatei nici unul dintre
m e m b r i iT r i n i t . i t i in L re s t es u p e r i o rs a u i n l e r i o rc e l o r l a l l i .
in fine, pasajele ce se referd la sldbiciune, ignoranti gi suferinli trebuie si fie
vizute ca afirmafii ce confirrnd autenticitatea incarndrii. Isus a fost pe deplin om.
Aceasta nu inseamnd ci El a incetat si mai fie Dumnezeu, ci cd El a luat asupra Sa
limitdrile unanitelii. in cursul gederii Lui pe pdmant din timpul primei Lni veniri,
El cu adevirat nu a cunoscut momentul venirii Lr.ri pentru a doua oari. Aceasta
nu inseamnd cd El nlr a fost Dumnezeu, ci cd divinitatea Lui era exercitatd 9i trditi
doar in armonie cu umanitatea Lr.ri.in timp ce problema relaliei dintre cele doud
naturi ale Sale va fi examinati cu rnai mare att:ntie in capitolul 34, in momentul
de fatd trebuie si se observe ci era implicati o lirnitarc tcmporar.i, gi nu un
caracter finit permanent. Pentru o scurtd perioadd de timp Isus nu a avut o
cunoagtere absoluti gi o capacitate fizicd absoluti. Astfel, in timp ce Sc afla pe
pemant, a fost posibil ca El si Se dezvolte fizic $i intelectual.
Biserica, siliti fiind si evalueze conccplia ariand, a ajuns la o concluzie la
Conciliul dc la Niceea din 325. Pe baza unor considerente cum sunt cele pe care
tocmai le-am citat, ea a conchis ci Isus este la fel de mult ii intr-rrn mod Ia fel dc
adevdrat Dumnezeu ca Tatil. EI nu este de o substanti diferiti sau nici mdcar de
o substantd similard; El este chiar de aceeagisubstantd cu Tatdl. Dupd ce a ales
aceastd formulare, conciliul a condamnat arianismul, o condamnarc repetata de
conciliile ulterioare.
Gristologiafunctionali
in primele secole din istoria bisericii nr.r apar incd toate vaiantele doctdnei
despre divinitatea deplird a lui Isus. Una dintre cele mai interesante fenomene
cristologice din secolul al XX-lea a fost apadtia ,,cristologiei funcfionale". Prin
aceastase intelege o accentuare a ceea ce a ficut Isus, mai degrabi dec6t a ceea ce
este El. Cristologia funclionald pretindc cd lucreazi pe tcmciu pur neo-testa-
mentare, mai degrabi decdt pe baza categoriilor mai metafizicc sau speculative
ale unei perioade ulterioare din istoria gAndirii, dcspre carc se considerd cd igi au
rdddcinile in filozofia greacd.
Un exemplu clar de cristologie funcfionald este Cllfisfolosy of thc New Tcstanwlt
a lui Oscar Cullmann. Cullmann subliniazi ce dezbaterile cristologice
controversate din secolele al Iv-lea gi al V-lea au fost preocupate de persoana sau
natura lui Cristos.'6 Aceste preocupiri se concentralr asupra a doui problerne: in
26. OscarCullmann, TlreChrislalogyaJthc NcluTcsfnrrcrt,ed. re\r, Philadelphia,Westminster,1963,
p.3.
Divinitatealui Cristos ou./
primul rand, relalia dintre natura lui Isus 9i ceaa lui Dumnezeu;in al doilea rAnd,
relatiadintre natura divind a lui Isus qi natura Lui umane.Acesteainsd nu sunt
problemelede care este preocupat Noul Testament.Cullmann crede cd este
necesarsi inldturem acesteproblemeaperutemai tarziu atunci c6nd examindm
Noul Testament;daci nu vom face acestlucru, vom avea o perspectivdfalsi
asupracristologieiinci de la inceputul cerceterilorintreprinse.Ceeacenu vrea si
insemne,dupd Cullmann, cd Biserica nu era chematd si se ocupe de acele
problemein acelemomente ulterioare,sau cA tratareade cdtre Bisericl a acelor
problemea fost improprie. Dar noi trebuie se ne reamintim cd Bisericasecolelor
al Iv-lea gi al V-lea se lupta cu probleme rezultate din,,elenizarea credinlei
cregtine,ivirea doctrinelor gnosticegi din concepliilesuslinutede Arie, Nestorie,
Eutih qi al!ii.",7 Acesteasunt problernecare pur gi simplu nu s-au ivit incd in
vremeaNoului Testament.
Cullmannne determindsi punem urnetoareaintrebare:,,Careesteorientarea
gi interesulNoului Testamentfate de Cristos?"Proprir,rllui rdspunsesteci Noul
Testamentnu prea vorbeqte despre persoanalui Cristos firi si vorbeascdin
acelaiitimp despre lucrarea Sa. ,,Atunci cAnd in Noul Testanent se intreabe:
(Cine este Cristos?" intrebareanu inseamndniciodati exclusiv,sau macar in
primul rdnd: <Care este natura Lui?>, ci inainte de toate: "Care este functia
Lui?>" 28
Pirinlii Bisericiis-au apropiat de persoanaqi lucrarealui Cristosintr-un mod
oarecumdiferit. Ei erar-rnevoili se se ocupe de intrebdri ridicate de eretici. ln
procesulcombateriiacestorconceplii,careserefereauin prirnul rAnd la natura lui
Cristossaula persoanaLui, ei au subordonatdiscutiadespreIucrarealui Isuscelei
desprenatura Lui. Astfel, disculiilor purtate de Pirinfii Bisericii,care aveau loc
intr-oambiantaintelectualegreceasce, le-afost dat un accentcompletdiferit de cel
biblic. Degi Cullmann recunoagtenecesitateaacestor eforturi ale Pdrin{ilor
Bisericii,ne avertizeazdcu toate acesteasi fim sensibili fate de mutarea
accentului:,,Chiar dacd aceastemutare a accentului a fost necesarddin cauza
anumitorconcepfiieretice,discutarea<naturilor')estecu toate acesteain cele din
urmdo problemdgreceascd, 9i nu una iudaici sau biblicd."re
Modul de abordare pe care-l are Cullmann este acela de a folosi,,istoria
salvifici" (Hcilsges
chichte)ca pe un principiu organizatorin vedereaexamindrii
diverselor titluri neo-testamentareale lui Isus. Prin urrnare, cristologia lui
Cullmannse concentreazeasupraacliunilor lui Isus in istorie: ,,Estecaracteristic
pentru cristologia Noului Testamentcd Cristos este pus in legdtr"rrdcu istoria
totald a revelaliei gi a rnAntuirii, care incepe cu creatia. Nu poate exista
Heilsgeschichtc fdrd cristologie; nici cristologie fdrd Heilsgcschichfece se
desfSgoariin iimp. Crisiologia este doctrina unui (eveniment>, nu doctrina
unornaturi."30
Existi doud moduri in care suslnetorii cristologieifuncfionaleinterpreteazd
rclul acesteia:
27. Ibid.
28. Ibid., p. 3-4.
Ibid.,p.4.
30. Ibid.,p.9.
608 persoana
lui Cristos
1. O cristologie funclionala a Noului Testamentln opozitie cu o cristologie
ontologici, esteconceplia cu adevdrat biblici, dar ei poate fi folositi pent-ru
a se construi o cristologie mai ontologici, de vreme ce conceptele
ontologice sunt latente in cadrul functionalului.
2. Nu este nici necesar gi nici de dorit si se meargi dincolo de abordarea
funclionali adoptaii de Noul Testament.Cristologla Noului Testamenteste
normative pentru cristologia noasha.
Degi Cullmann nu afirmd explicit ci ar irnbreliga a doua pozifie, s-ar putea
trage o asemeneaconcluzie. O concluzie similard poate fi trasi
9i in cazufcelor
care sustin cd teologia cerute de ambianta actuali are o afiniiate mult mai mare
cu abordareafunctionaH decAtcu metafizica greceascddin secolul at IV_leagi
al V-lea.31
Spafiul nu ne permite o expunere gi o evaluare complete gi detaliate a intregii
-
cristologii funcfionale a lui Cullrnarm sau a oricdrei u1t" puiroan". lnsa trebriie
fdcutemai multe observagiica rispuns.
1. Esteadevdrat ctr scriitorii biblici au fost foarte interesati de lucrarea1ui Cristos
gi ce ei nu s-au angajat in specuia;ii sterile despre natura lui Isus. Totugi, interesul
lor penbu nafura Sanu esteintotdeauna subordonat interesului lor pentru lucrarea
Sa.Observali, de exemplu, felul in careIoan serefertrla umanitatea1ui Isus in orima
sa epistoli: ,,Duhul lui Dunnezeu si-L cunoagtefi dupe aceasta:orice duh, care
merturisegteci Isus Cristos a venit in trup, estede la Dumnezeu; orice duh, care
9i
nu mdrtuiisegte pe Isus, nu este de la Dumnezeu,, (4:2-3a).gar putea sustine,
firegte,ci venirea lui Isus estelucrarea 54 dar accentulmalor al acestuipasaiestece
El a v_enit.1 trup". Ar trebui de asemeneasd fim atenli la prologul Evangheliei
dupi Ioan. Cullmann argumenteazdcd p6nd gi aici ,,Cuv6ntuie.a cir Dumr,e-zeu,
9i
Cuvdnh:l era Dumnezeu" este asociatcu ,,toatelucrurile au fost fdcute prin E1,,.3,
Dar i:r timp ce esteuna sd seafirme acestlucru ca o dovadd a faptului ce inheband:
,,CineesteCristos?" Noul Testamentnu wea sdinhebe niciodati exclusru:,,Careeste
natura Lui?", este cu totul altceva sd se afirme, cum face Cullmann, ci Noul
Testamentnu wea si intrebe niciodati in primul r6nd aga ceva.tn lurnina unor
pasajeca Ioan 1:1gi 1 Ioan 4:2-3aesteimposibil si se susti;d ce in Noul Testament
funcgionalul are intotdeauna prioritate asupra ontologicului.
2. Supozitia cd discutarea naturilor este ,,in cele din urmd o Droblemd
greceascd,9i nu una iudaici sau biblici,, reflectd premisa obignuitd a migcirii de
teologie biblicd cum cd existi o diferentd marcantt intre gdndirea greceasci gi cea
ebraicd, gi cd cea ebraici este mentalitatea biblici. Monumentaia lucrare a lui
JamesBarr, Semanticsof Biblical ktngunge, dernonstreazi cd aceastdconceptie gi
multe altele susfinute de migcarea de teologie biblicd sunt ugor de combdtut.l
Brevard Childs sustine cd pierderea credib itedi acestor conceplii constituie
,,spargereazidurilor" rnigctrrii de teologie biblic.g Fie ci cineva accepti sau nu
liElJEo S.uonet,TheChristian Docttine of Crcation
andRedenrytiotl,Londra, Lutterworth,
1952,p. 277-272,ei The Dioinc-Human Encou,,rfel,trad. in lb. engl. Amandus w' Loos, philadelphia,
Westminster, 1943,p. 47.
32, Cnllman, Chistolow, p. 3.
33. JamesBarr, Semanticsof Biblical bnguagq New york, Oxford Universiry, 1961.
34. Brevard Childs, Biblical Thaologyin Crbb, philadelphia, Westrninster, 1970,;. ZO-22.
Divinitat€alui Cristos 609
evaluarealui Barr, el pur Fi simplu nu o poate ignora gi nu poate formula afirmatii

necriticecu Drivire la mentalitatea ebraica.
3. in conlecinli, supozitia ce mentalitatea evreilor a fost neontologicd sau
neteoreticdtrebuie pusi Ia indoiali. George Ladd consider6 folosirea de cdtre
Pavela termenului znr in 1 Corinteni 16:22foarte semnificativi: ,,Faptul cd Pavel
trebuie sd foloseasci o expresie aramaice intr-o epistoH adrcsate unei bisedci in
carese vorbea limba greaci gi care nu cunogteaebraica dovedegtece folosfuealui
rutl (Kurios) pentru Isus igi are originea in biserica aramaici primitivi gi nu a fost
un produs al comunitefi eleniste."35Acest text, precum 9i Didnche 10:9,
,,demonstreazio adorare a lui Isus ca Domn in comunitatea de limba aramaice ce
a$teptamai degrabi venirea Lui, decAt pe cea a Tatdlui."s Prin urmare, in
conceptul ebraic de Cristos a existat in mod clar un element ontologic.
4. Existi o pirere generald cd cristologii secolului al Iv-lea au fost influentati
de presupunerile grecegti atunci cand au venit la Scripturi. Fdri indoialE ei au
creiut ciicele preiupuneri reflecti ceeace se afld ir1mintile cregtinilor evrei. insa
cineva ar ceuta in zadar vreo recunoagteredin partea lui Cullmann sau a altor
cdstologi functionali a faptului ci atunci cAnd studiaze Noul Testamentei aduc
anumite presupuneri colorate de ambiania intelectual5 a zilelor lor. Cu atat mai
putin dau ei dovadi de o congtientda ceeace ar putea se fie acelepresupuneri.
Crezul lor estecd din pozilia pe care le-o confera hairea in secolul al XX-lea ei pot
inlelege mai bine gAndirea scriitorilor din primul secol decat teologii secolelor
al lv-lea gi al V-lea. Dupd cate se pare posedarea unor metode superioare de
cercetareistoricd Ie dA posibilitatea sd ajungd la o irxlelegeredeosebiti. Dar nu este
posibil oare ca teologii calcedonieni aflati mai aproape de perioada Noului
Testament,se fi inteles de fapt la fel de bine sau gi mai bine acea gandire decat
teologii moderni?
Mai ales, trebuie sd se examineze atent lucrarea exponentilor teologiei
funclionale pentru a se putea vedea dace nu cumva interpretarea pe care o dau ei
Bibliei este influenlata de unele categorii inspirate din funclionalismul
contemporan (adici, din pragmatism). Concluzia lui Barr 9i a altora cum cd
mentalitateaevreilor nu a fost atat de nemetafizice pe cat se crede uneori ar trebui
sA ne determine si luim in considerare mecar ce este posibil ca exegeza lui
Cullmarm sd fie afectatd de funclionalismul contemporan cu el.
5. Cullmann ne-a atentionat in legituri cu posibilitatea distorsionirii
perspectivei biblice prin analizarea ei in lumina cateSoriilor unei perioade
ulterioare. Cum rimAne insi cu principiul lui organizator de bazd, cu
Heilsgeschichte? Este demn de remarcat faphrl ci acest concept apare de foarte
putine ori in Vechiul 9i in Noul Testament.Desigur, el edste, dar vorbegte oare
Biblia atAt de limpede despre el incat acest lucru sd justifice folosirea lui ca
principiu organizator? Cullrnann rdspunde afirmativ gi igi sustine punchrl de
vedereprin a face referire la {ucrarea sa Christ and Time,lucrare care a fost insi 9i
eacriticata cu severitate de Bar.37Ceeace nu vrea sAinsemne ce cele suslinute de
Barr sunt unanim acceptate,ins5 ele ar trebui se ne avertizeze in legiture cu
Ceorge E. Ladd, A Theologyof the Neu Testafierf, Grand Rapidt Eerdmans, 1974,p- 341.
36. Robinsoo ,,Lord", p. 329.
ta es Baft, Biblical Wordspr Tirne,Naperville, Ill,, Alec R. Allenson, 1962,p.47-81.
610 persoana
lui Cristos
presupunereanecriticd cd Oscar Cullmann nu folosegtenici o categoriece vine din
afara texhrlui biblic. ln practicd, Cullmann pare sd lucreze intr-u-n mod circular:
Heil,sgeschichte valtdeazi cristologiafunc;ionilA 9i cristologiafuncgionaldvalideazd
Heilsgeschichte .Dar afirmalia ci ,,cristologiaestedoctrina despreun (eveniment),
nu doctrina despre naturi" necesiti mai multe dovezi din afaia cercului.
6. Chiar dacl admitem cd Bisericaprimari a fost preocupatdintr-o mai mare
mesurXde ceeace fdcuseIsus decAtde ce fel de persoaneera, noi nu ne putem
opri cu cristologianoasheaici.Ori de cite ori ne irtrebdm cum funclioneazAceva,
ne intrebim gi cu privire la presupunerilede bazdale functiei,deoarecefunctia nu
are loc in vid. Funclia presupuneo anurniti formd. A nu recunoagteacestlucru
9i
a te multumi cu o cristologie funclionald inseamna a cidea intr-o ,,cristologie in
genul pisicii Cheshire". Asemenea pisicii Cheshire a lui Lewis Carroll caie s-a
estompatincetulcu incetui pAni ce a mai rimas din ea doar rdnjetul,cristologia
functionald_nefumizeazdfunctii lipsite de formd. LdsAndpe moment la o paite
problema daci primii cregtini gi-au pus sau nu intrebdri ontologicecu privire la
Isus, noi nu ne putem permite se nu o facern dacd vrem sd firi responsabili si
co:rtemporani.sA nu face acestlucru inseamni a cddeaintr-una din categoriiie
j,9:.":l1y-*."" date de Henry Cadbury: aceeade a inlocui teologia cu te;logia
biblici.3eNoi pur gi simplu nu treim in primul secol.Noi trebuie J mersem mai
departe, dupE-cum sugereazdCullmann ce au ficut de fapt teologii s"ecolului
al lV-lea,9i trebuie si ne punem lntrebdri cu privire la natura lui Isus.
Sd rezumim acum: deoarececristologiaiuncJionaldnu tine seamade unele
particulariteli ale merturiei biblice 9i pe altele le distorsioneazi, ea nu este o
cristologie adecvatd pentru zilele noastre. Este sub semnul intrebirii dacd, dupd
cum suslineCullmann, Noul Testamentpune un accentmult mai marepe funciia
saupe lrrcrarealuifsus decatpe persoanasau natura Lui. Concepteleontologice
sunt subintelese,dacd nu explicite, in Noul Testament.pentru a fi pe aepln
adec.vat3,orice cristologie trebuie si abordeze gi sd integreze pioblemele
oniologice gi funclionale.
lmplicaliiale divinitaliilui Cristos

Lr introducerea fdcute acestui capitol noi am afirmat cd divinitatea lui Cristos
estede o importanJi vitald pentru credinla cregtini. Disputa dintre cei cu un crez
ortodox (careau suslinut ce Isus estehomoousios - de iceeasinature ca Taiel) si
semi-arieni(careau suslinut cd Isus e stehomoiousios - de o nituri sim are; a iost
ridiculizate uneori. Ea nu estedec6to disputd cu privire la un diftong.aoCu toate
acesteao infime schimbare in ortografie face o mare diferenF in semnificalie.
mai multe implicalii insemnate ale doctrinei despre divinitatea lui
_ .Existd
Cristos:
L. Noi putem aveao cunoagtererealea lui Dumnezeu.Isus a spus: ,,CineM-a
38. Fuller nu estede acord cu Cullmann ci cristologiaNoului Testamentestepur funcfionale.El
susline cd lucrarca printre neamuri a implicat afiima$i ontice care ra rAndur lor iu ridicat intrebiri
o^lologice, Founilations,p. 247-257,
9999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999?.!ti"V19"aU"O,.th
40. Edwald cibbon, Hrstory of Ais Anity,New york, peter E;kbr,18g1,p.37j.
Divinitatea lui Cristos 6tL
vizut pe Mine a vezut pe Tatil" (Ioan 14:9).in tirnp ce profetii au venit pwtand
un rnesajde la Dumnezeu, Isus a fost Dumnezeu. DacI am vrea sXgtim cum este
dragostealui Dumnezeu, sfinJenia Lui gi puterea Lui, ar trebui doar sd privim la
Cristos.
2. Riscurnpdrareaestela dispozitianoastri. Moartealui Cristosestesuficientd
pentrutoti pdcdto$iicare au hAit weodatd, intrucat Cel care a murit nu a fost
numai un om finiL ci un Dumnezeu infinit. El, Viata, Ditdtorul qi Sustindtorul
vietii, carenu trebuia sd moarA, a murit.
3. Dumnezeu gi omul au fost reunifi. Cel care a venit de la Durnnezeu la om
nu a fost un inger sau un om, ci Dumnezeulnsugi a traversatprepastiacread de
pAcat.
4. Este corect sd ne inchinim lui Cristos. EI nu este doar cea mai inalte
creaturd,ci este Fi Dumnezeu in acelagisens gi in aceeagimisuri cu Tatdl. El
meriti lauda, adorarea gi ascultareanoastre h fel de mult ca Tatil.
lntr-o zi fiecare va recunoagtecine gi ce este Isus. Cei care cred in divinitatea
Iui Cristos recunosc deja cine esteEl gi aclioneazdin conformitate cu acestlucru:
Minunat Mantuitor!
Domn al naJiunilor!
Fiu al lui Dumnezeu gi Fiu al Omului!
Glorie gi onoare,
Laudi, adorare,
Acum gi ir veci de veci fie ale Talel
A) A)
<1<1
Umanitatea
lui Cristos
lmportantaumanite,tiilui Cristos
Meduriibiblice
Primeleereziicu privirela umanitatea
lui lsus
Docetismul
Apolinarianismul
Minimatiz5ri de daterecentaale umanitetiilui lsus
Karlganh
RudolfBultmann
Dreptatealui lsus
lmpllcaliiale umanitatiilui tsus
Dirrt -,rn motiv sau altul subiectul umanititii lui Isus nu ftezegte
aceeagiatentie gi controverse ca divinitatea Lui. La prima vedere umanitatea Lui
pare si fie ceva evident deoarece orice ar fi fost lsus, El trebuie se fi fost
cu
siguranld om. ln acest secol, umanitifii lui Isus nu i s-a acordat atentia riguroase
9i extinsd de care a beneficiat divinitatea Sa, care constituie un subiLct riaior de
disputi a fundamentaligtilor cu modemigtii. Cici ceeace nu este disputaitinde
si nu fie nici discutat, cel putin nu la fel de profund ca gi controversele majore.
Cu toate acestea,pe plan istoric, subiectul umanitligii lui Isus a jucat un rol cel
putin la fel de important in dialogut teologic ca divinitatea iui, mai ales
9i in
primii ani ai Bisericii. Iar in termeni practiii, acest subiect a constituit in
unele
privinte un mai mare pericol pentru teologia ortodoxi.
lmportantaumanitifii lui Crlstos

Importanta umaniteFi lui Isus nu poate fi niciodati supraestimata, deoarece
problema incamtrrii este una soteriologrci, adici ea are legiturd cu mAntuirea
noashi: Problemj.omului este pripastia dintre el DumnLeu. pripastia este,
9i
negregit, ontologicd. Dumnezeu este sus deasupra omului, at6t de sus incdt El nu
poate fi cunoscut prin ratiunea umand lipsitn de sprijinul divin.
Daci vrea si fie
612
Umanitatea
lui Cristos 613
curoscut,Dumnezeu trebuie sd ia o anumitd initiativd ca sd Se facd cunoscr.rt

omului.Dar problemanu estenumai ontologicd.Existdgi o prdpastiespirituald gi
moraHintre cei doi, o prdpastiecreati de pdcatul omului. Omul nu estecapabil
si-$icontracareze pdcatulprin propriul sduefort, si seridice pe sinela nivelul lui
Dumnezeu.Daci se p-uneproblema unei pdrtigii intre cei doi, ei trebuie sd fie
uniti intr-un ali mod. In mod traditional s-a consideratcd acestlucru s-a realizat
prin incarnare, in care divinitatea gi umanitatea au fost unite intr-o singurd
persoane. Daci insi Isus nu a fost cu adeveratunul dintre noi, umanitateanu a
fostunitd cu divinitatea gi noi nu putem fi mantuiti. Aceastainhucat validiiatea
Iucrdriirealizateprin moartealui Cristos,sau cel pulin aplicabilitateaei la noi ca
fiinle umane, depinde de realitatea umanitdtii Lui, la fel cum eficacitatea ei
depindede veritabilitateadivinitdJii Lui.
Mai mult decat ataL lucrarea de mijlocire a lui Isus este dependente de
umanitateaLui. Dacd El a fost cu adevdratunul dintre noi, trecand prin toate
ispitelegi necazurileexistenteiumane,atunci El estein staresd ne inleleagegi sd
fie simtitor fate de noi cAndsuntem in toiul luptelor pe carele ddm in calitatede
fiinte umane.Pe de altd parte, dace El nu a fost om, sau dacd a fost om doar in
parte,El nu poate efectuagenul de miilocire pe caretrebuie sd o faci un preot in
favoareacelor pe care ii reprezint5.
Mirturiibiblice
Existi nenumdratedovezi biblice carecertifici faptul cd Isus a fost pe deplin
om,nelipsindu-Inici unul dintre elementeleesenlialeale umanitelii careseg;sesc
in fiecaredintre noi. El S-andscut.El nu a coborAtdin cer gi nu a apirut dintr-o
daie pe pemant, ci a fost conceputin uterul unei femei gi a trecut printr-o fazd
prcnatali asemeneaoricdrui alt copil. Degiconceperea Lui a fost unicd prin faptul
cd nu a implicat existenta unui bdrbat, imediat dupd momentul conceperii
procesula fost, dupd catese pare, identic cu cel prin caretrecefiecarefdt uman.l
Naqtereala Betleem,degi a avut loc in circumstanleoarecumremarcabile,a fost
cu toateacesteao nagterenormali. Terminologiafolositdin relatareanagteriiSale
esteaceeagica ceacarese utilizeazdc! ocaziadescrieriinagterilorobignuite.Isus
a a\.'utde asemeneaun arboregenealogictipic, dupd cum searatdin genealogiile
din Matei gi Luca. El a avut strimogi gi probabil cd a primit unele genede la ei, la
fel cum orice altd fiinld umand primegteanumite genede la stremogiiei.
Nu numai nagterealui Isus, dar gi viala Lui aratece El a avut o nature fizicd
specificdomului. Ni se spunecd El a crescut,,ininJelepciune,in staturdgi era tot
mai pHcut inaintea lui Dumnezeu gi inaintea oamenilor" (Luca 2:52). Isus a
crescutfizic, in urma consumirii de hrand 9i apd. El nu a avut o putere fizicd
nelimitate.Totugi,esteposibil catrupul Lui si fi fost in uneleprivinie mai aproape
de perfectiune decat al nostru, deoarecein El nu era nimic din pdcatul care
afecteaze senetatea(nici pdcatul originar 9i nici pdcatul personalspecificfiecirui
om).
Isus a fost supus aceloragilimitdri fizice ca gi ceilalgioameni,intrucAt El era
1. Subiectulnaiterii din fecioardva fi discutatin detaliu in capitolul35.
legi Astfel Et a^sim;it foamea atunci cand a postit

:lPj^t i:::r:lFl
(,y3:"r.1,.1). .fiziologice.
El a Fi setea(Ioan 19:28).in plus, Isus a simtit oboseah
_simtit chnd a
(,,"-T 9i probabil piturnulte alte ocazii. De asemenea,El a fost pe bund
:i1l,._tll demoraliat
qreprate 1:.1
atunci cand, in timp ce Se ruga in Grddina Gheisimani,
ucenicii Sii au adormil intrucAt simtea aielagi gen ie oboseald
ca 9i ei. El s_a
dreptate c; ei vor fi in stare si vegheze sd se roage cu
19^,^"1_,1^ry
qeoârece Yry 9i El,
nu.lecerusenimic din ceeacenu pretindeade la She (Matei26;3;,
40_41).
In cele din urmd, Isus a suferit fizic a murit, la fel ca orice
Ai alt om. Lucrul
::".11:" y"d" :!r-in intreagaistorisirea rdstignirii,insd probabil ci reiesecel mai
Dlne drn loan 19:34,unde citim ci unul dinbe ostagii_i strdpuns
toracelecu o
su[te, Ioc de unde a iegit s6ngeamestecatcu apd, iniicdnd
faitul cd Isus murise
oela.Lu srgurantdcd El a suferit fLic (exactagacum am fi
suferit noi) c6nd a
fost bdtut gi c6nd i-au fost bitute cuie in mdini (sau in incheieturile 9i
plcloare-
miinilor) 9i in
Certitudinea ci Isus a avut un trup fizic reiese din faptul
ci cei care erau
EII-au perceputca atare.Ioanexprimi acestlucru foarteplastic
:-.i,,":l?1i-:l
,,ce era de la inc-eput,ce am auzir, ce am vdzut cu ochii nogtri,ce am
:,1 l:11 ce 1't,
Prrvft ir am pip5it cu miinile noastre,cu privire la Cuvintul vie1ii.,,
Ioan
certificdaici realitateanaturii umane a lui Isus.il L_aauzit,
L_avezut gi L_aatins
pe Isus cu adevirat. Simtul tactil era consideratde cdtregreci
cel mai important 9i
cel mai demn de incredere dintre simfuri _ nimic nu
,"";i;;;;" intre cel care
perc.epur.Astfet, c6nd Ioan vorbegredespre am pipiit cu
lj:-",f ,,ce
marrule_Fl :li":,"1,
noastre", el sublhiazd cat de pe deplin fizicd a fost manifestareaIui Isus.
Rudolf Bultmann,printre al1ii,a oiiectai irnpotriva ideii perceperit
, tizice a lui
rsus.Lrtand z corinteni 5:16-,,Aga cd,de acumincoro
noi nu mai recunoagtem
nici un om dupi carne[rard odprc];chiardaci am.rrrro".r'-t,
p" -rirtos dupd carne,
totu9iacum nu-L mai cunoagtemin felul acesta,,(NASB)_
n'uitmannaiirma ce noi
nu lr putem cunoagtepe Isus prh intermediul mijloacelor
obignuitede perceptie
lrr]uy :1" prin cercetareaistorici empirici.2 in orice caz, dupi cum am vdzut
deja (p.532), in scrierilelui pavel termtnul de
,,came,,nu este'folositin legdture
fi?c.e. el se referd la orientarea rnpotriva lui
X.::1"_,]_ylti
r-.,urnnezeu l4ai.d_egrabi,
a omului natural. Estemodul in careomul neregeneratfacegi privegte
Iucrurile conceprulfolosir de pavet esre-"i,;;;;;;;r"tar
,AEadar, dacd este
rraous.,,dlntr-un punct de vedere omenesc,,,ca in Revised Stindard Version.
Expresh Kqrcoapranu sereferi la un posibil mod de a
dobAndicunogtintedespre
la o perspecrivi,ia un punct de veJu.", i" o uiitr.air," tu6 au
I:::,:l"ld"g*bd
rsus. r'rtn urmare, contrar celor afirmate de Bultmann,
pozilia noastre este ce
posibilitatea dobdndirii unor informaJii istorice cu
p.i"i." fu Isus nu poatu ti
exclusdpe bazaacestuitext al lui pavel.
Dacd Isus fost o fiintd umane adevdrate sub aspect
-a fizic, El a fost de
asemeneape deplin gi cu adevdratuman gi sub aspectpiihologic.
Acest lucru se
fif"t cii.Scripturaii atribuie"
acelasi's""
i" ;;ii;;ii emotronale
:11:^tjl care sunt caracteristice
rnrelecfljlale si
9i celorlalji oamini. El a g6ndit, a ragronat gi a
simtit.
Cdnd examindm personalitatea lui Isus noi gdsim intreaga
game de emotii
2. Rudolf Bultmann, Ttreologyof the NewTestojnet, New yo&
Scribner,19i51,vol.I,p.226_239.
Umanitatealui Cristos 6ls
umane.EI a ir-rbit,desigur. Unul dintre ucenicii Sii este numit ucenicul ,,pe carei
iubeaIsus" (Ioan 13:23).CAnd Lazdr a fost bolnar,9i Marta 9i Maria au trirnis dupi
Isus, mesajul lor a fost urmitorul: ,,Doamne, iati cd acela pe care-l iubegti eite
bolnav" (loan 11:3).CAnd tdnirul bogat L-a intrebat pe Isus cu privire Ia modul in
carese poate mogteni viata eternd, Isus S-a uitat la el 9i ,,1-aiubit,, (Marcu 10:21).
Isus a avut compasiune sau mild pentru cei fldmAnzi, bolnavi sau pierduli (Matei
9:36;14:74;75.32;20:34).CuvAntul greccsceste orl.dyxyi(opau,care literal inseamnd
,,afi migcat in organele inteme sau viscerale". Isus a fost migcat induntrul Lui de
tragediile umanc.
El a reaclionat la diferitele situatii, treind emo{iile corespunzdtoare. Astfel, El
putea sd fie ingrijorat gi tulburat, cum a Fi fost inainte de tredarea rdstignirea Sa
$i
(Matei 26:37), qi a simtit bucuria (Ioan 15:II, 77:73; Evr, I2:2). De asemenea, El
putea fi superat gi mAhnit de oameni (Marcu 3:5) 9i chiar indignat (Marcu 10:14).
Nu trebuie uitat, desigur, faptul cd unele dintre aceste emolii nu dovedesc in
sine cd Isus a fost om. Cici cu siguran(A ci Dumnezcu simte dragoste gi
compasiune,dupi curn am observat in cursul discu{iei noastre despre natura Lr-d,
precum gi supirare gi indignare in fala pacatului. Totugi, unele dintre reacliile lui
Isus sunt specific umane. De exernplu, EI manifesti surprindere atat in fata unor
situatii pozitive, cat gi in fata unora negative. El rdrnAne uimit de credinfa
sutaguh,ri(Luca 7:9) 9i de necredinla locuitodlor Nazaretului (Marcu 6:6).
La fel de instructive sunt referirile la situa{iile in care Isus a fost tulburar. in
acest caz noi vedem reacjia Lui specific umani la diverse situalii, mai ales
sentimentul mortii. El a simlit in mod acut necesitateagi importanla misiunii Sale
-,,cAt de mult doresc sd se indep li neasca!,,(Luca 12:50).
Congtienfacelor cerute
de acea misiune I-a tulburat sufletul (loan 72:27).in grddina Ghetsimani Isus a
dus o lupti evidentd gi era tensionat gi s-ar parea c; nu dorea sa fie ldsat singur
(Marcu 14:32-42). Pe cruce, strigitul Sdu ,,Dumnezeul Mer.r, Dumnezeul Meu,
pentru ce M-ai pdrisit?" (Marcu 15:34) a fost o exprimare specific umanl a
s i n g ur a t at i i .
Una dintre reacliile cele mai umane ale lui Isrrs a fost la moartea lui Lazir.
Vdz6nd-o pe Maria gi pe cei din jurul ei plAngAnd, Isr.rs,,S-ainfiorat in duhul Lui
qi S-atulburat" (loan 11:33);El a plAns (v.35); la mormAnt El ,,S-ainfiorat din nou,,
(v.38). Descrierea de aici este foarte plastici, deoarece,pcntru a zugrivi suferin{a
lui Isus in spirit, Ioan a ales un termen care este folojit in lesituid cu caii care
sforiie (ipBpu;rdopau). in mod evident Isus a posedat o natura imani capabild sd
simtd intristarea gi compasiunea la fel de profund ca pi noi.
CAnd ne intoarcem spre subiectul catitililor inteleituale ale luj Isus, qdsim cd
El a avut nigte cuno$tinte remarcabile. El cunogtea trecutul, prezentr.rl giviitorul
intr-o rndsurd in care fiintele umane obignuite nu lc pot cunoigte. De exemplu, El
cunogteagAndurile prietenilor Sii (Luca 9:47) 9i pe cele ale dugmanilor Sdi (Luca
6:8).EI a putut descifracaracterullui Natanael (Ioan 1:42-48).Isus,,ii cunogteape
t o l i f o a n r c n i i lp i n - a v e at r e b u i n t ; s , i - l f a c ac i n e v an t i r t u r i s i r i c l e " p r cn i c i u n o n r ,
fiindci El lnsugi gtia ce este in om" (Ioan 2:25).EI stia cd femeia samarrteanca
avusesecinci barbati gi cd atunci treia cu un birbat cu care nu era cisitorita (Ioan
4:18).El qtia cd Lazir era deja mort (Ioan 11:1,1). El gtia ci Iuda il va trida (Matei
26:25)qi ce Petru Il va tigidui (Matci 26:34).Ba mai mult, Isus a stiut tot ce urma
sd I seintAmple (Ioan 18:4).Cu adevdrat,El a avut cunogtinteremarcabiledespre

trecuLprezent Siviitor, desprenatura Fi comportamentuloamenilor.
Cu toate acestea,aceasti cunoagterenu a fost fdri limite. Isus a pus adeseori
intrebdri gi impresia pe care ne-o dau Evangheliile este ci El intreba deoarecenu
cunogteaanumite lucruri. Existe,desigur, unele persoane,mai ales inveletorii,
care pun inireberi ale cdror raspunsuri le cunoscdeja.Dar Isus parea si intrebe
pentru ce avea nevoie de informagiipe care nu Ie poseda.3De exemplu, EI l_a
intrebatpe tatdl bAiaiului epileptic:,,Chtdvremeesteie cdndii vine agi?,,(Marcu
9:21).Dupd c6tesepare,Isus nu gtia de catevreme era chinuit bdiatul, informalie
necesarapentru administrareatratamentuluiDotrivit,
MArturia biblicb merge gi mai departe.Eiista cel pulin un caz in care Isus a
,
oedarat rn mod exprescd nu cunoagteo anumitd problemi, DiscutAnddesprecea
de-a doua venire, El a spus: ,,CAtdespre ziua i"""u, .ur., ceasulacela,nu gtie
nimeni, nici ingerii din ceruri, nici Fiui, ci numai Tatel,,(Marcu 13:32).Aceisia
esteo declararedirecte a necunoa$teriiSalein ce privegtesubiectulrespectiv
Este dificil de explicat faptul cd in unele domenii cunoa5terealui lsus a fost
extraordinare, in timp ce in altele ea a fost categorjclimitati. iJnii au sugerat cd El
a avut aceleagilimitiri pe care le avem gi noi in domeniul problemelor cunoagterii
discursive (o cunoaFteredobandite prin procesul raliondriisau prin obginereaunor
informa;ii de la algii),dar cd a avut o percepliecompletd imeaiata in probleme
9i
de cunoagtereintuitive.a inse acestluciu m.rpare sd fie pe ieplin adeverit.
El nu explicd cunogtinleleLui despretreiutul femeii samaritence,sau despre
_
faptul ci Lazdr era mort. Am putea spune probabil cd El a avut cunoa5terea
de
care.aveanevoie pentru a-$i implini misiunea;in alte problemeEl a fosi la fel
de
negtiutorca gi noi.5
Dupe ce am spus toateacestea, tebuie sd remarcdmfaptul ce necunoagterea gr
eroareasunt doud lucruri foarte diferite. Unii cercetetorimoderni suslin ci Isus a
gregit de fapt in unele dintre afirmatiile Sale,de exemplu, in atribuirea
cdrfilor
Pentateuhuluilui Moise (Marcu 12:26).Mai mult, ei sustincd El a aflrmat cd Seva
reirtoarce in timpul vielii unora dintre cei care il ascultau.printre prezicerile
indicatede ei senumdrd Marcu 9:1(,,suntunii din ceicestauaici,carenu vor
murr
pAnI nu_vor impdrdlia lui Dumnezeuvenind cu putere;,;cf. Matei 16:2g;
_vedea
Luca9:27);9i Marcu 13:30(,,nuva treceneamulacestapAni nu sevor implini
toate
acestelucruri"; cf. Matei 24:34;Luca2l:32).De vremece acesteprezrcerinu
s_au
implinit dupd cum a afirmat El, esteevident cd a gregit.in primul caz,atribuirea
Pentateuhuluilui Moise nu se contrazicecu nici o"afirmaliea Bibliei, ci
numai cu
concluziilemetodologiilor critice de cercetarea Bibliei, pe carernulli evanghelici
le resping.In al doileacaz,Isusnu a ficut afirmatiicu privire la vremearevenirii
Lui. Degi$i-a mirturisit necunoagterea in privinli acea;ta,El nu a idcut niciodatd
o aftmatie gregitd.
Necunoa$terea nu trebuie confundatdcu eroarea,dupd cum a reliefat
-:. Jarnes
I*II-rirrZ e Lnrdfrom Heaoen:A Study of the Nal, Testament Tcachitlgoj1the Dcity anr)
Huma,il! of lcsus,G nd Rapids,Eerdmdns,195S,;. 45.
E. Bicknell, .4 llrco logicltl Introd ct io,t Io rhcihirty_N r c Art iclcsof thcChurch
.4. . J.
a treia,
of Englnnd, edjlia
Londra, Longmans,Green,1955,p. 6g-69.
5. Morris, LotdJromHcno(n,p.48.
Umanitatealui Cristos 677
Orr: ,,Necunoagterea nu esteeroare,gi nici nu o implicd pe aceasta,sau viceversa.
Cd Isus a trebuit sd foloseascdltnbajul vremii Lui cu privire la lucruri neutre,
undenu era implicatevreo pirere sauafirmalie proprie,iste lesnede infeles,inse,
ci EI ar fi fost victima unor iluzii sau a unei judeciti gregite,in ceeace privegte
weun subiect asupra cdruia a fost provocat sd se pronunte, este o afirmarie
periculoase."6 Desigur,noi oameniinu numai cd suntemsupugiignoranfei,dar gi
comitemerori. O parte din miraculozitateaincamdrii constd i:r faptul ci degi
umanitatealui Isus a insemnatcd El nu cunogteaanumite lucruri, totugi El a fost
congtientde aceastdlimitare 9i nu S-aaventuratsi Sepronunle cu privire la acele
lucruri.Trebuiesdlim atenti sd evitem presupunereacd urnanitateaLui a adus cu
ea toatedefectelenoastre.Dupd cum a observatLeonard Hodgson, acestlucru
irseamndse evaluezi umanitatealui Isus prin umanitateanoastrd,mai degrabi
decatpe a noastreprin a Lui.7
Trebuiesi remarcemgi,,viaga religioasede facture umand,, a lui Isus. Degi
expresiaar putea suna ciudat gi poate chiar puJin blasfemiatorpentru urechile
unora,cu toate acesteaea estecorectd.El a participat la inchinareain sinagogdgi
a fdcut-oin mod regulat (Luca4:16).Viala Lui de rugdciunea fost o mertude clar6
a dependenteiSale umane de Tatdl. Isus S-a rugai in mod regulat. Uneori S-a
rugatmult gi foarte intens,ca h grddina Ghetsimani.inainte de pasul impodant
al alegeriicelor doisprezeceucenici,Isus S-arugat toati noaptea(Luca6:12).Este
evident cd Isus Sa simlit dependent de Tatil in ceea ce privegte cdliuzirea,
putereagi ocrotireade riu.
Mai departe,observdmcd, de fapt, Isus folosegtetermenul om cu referire la
Sine.Cdnd a fost ispitit de Satan,Isus a replicat: ,,Omul nu trdiegtenumai cu
pAine,ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu,, (Matei 4:4). Este
limpedeci Isus igi aplicd Siegiacestcitat din Deuteronom8:3. O afirmalie mai
chre segesegtein Ioan 8:40,unde Isus le spuneiudeilor: ,,Daracum cdutati sdMe
omorati pe Mine, un om care v-am spus adevirul pe care l-am auzit de la
Dumnezeu."$i a\ii folosesccuvantul onrin legdturdcu lsus. in predica lui petru
dela Rusalii,acestavorbegtedespre,,lsusdin Nazaret,om adeveiit de Dumnezeu
inainteavoastri prin rninunile, semneleqi lucririle pline de putere pe care le-a
fdcut_Dumnezeu prin El in miilocul vostru, dupd cum bine qtifi,, (iapte 2:22).
Pavel,in argumentarealui cu privire la picatul originar, ii compard pe Isus
9i
Adam 9i folosegiede trei ori expresia,,un singur om" cu referire h IJus (Rom.
5:75,17, 19). Gdsim o idee gi expresiesimilard in 1 Corinteni IS:27, 47-49.in I
Timotei2:5 Pavel accentueazdsemnificaJiapracticda umanitijii Iui Isus: ,,Cdci
esteun singur Dumnezeu,gi esteun singur Mijlocitor intre Dumnezeugi oameni:
Omul Isus Cristos."
Scripturase referi gi la faptul ci Cristosa venit in carne,adicd a devenit om.
Pavela vorbit despreIsusca despre,,Celcea fost ardtatin trup,, (1 Tim. 3:16).Ioan
a spus:,,$i CuvAntul S-a flcut trup gi a locuit printre noi,, (Ioan 1:14).Ioan, in
prima sa epistold,a fost deosebitde categoricin pdvinla acesteiprobleme,unul
dintre scopurilesale fiind acelade a combateo ereziecarenega iaptul ci Isus a
6. James-O_nrr,
Reoeiafioll
anil Inspiration,Cra d Rapids,Eerdmans,1952,retipdrit, p. 150-151.
7. Leonard Hodgson, And WasMadeMan: At1 |tltrcducLian to lhe Study aj theiospels, Londra.
_
L,ongmans,
Green,1928,p.27.
fost cu adevirat om: ,,Duhul lui Dumnezeusd-L cunoagtefidupi aceasta:orice

duh care mdrturisegte cd Isus Cristos a venit ln trup, estede ia Dumnereu; orice
9i
duh care nu mdrturisegtepe Isus, nu este de la bumr,"reu,, (1 Ioan 4:i_ba).in
acestecazuri esteevident cd termenul ,,carne,,(Comilesc:u_ ,,trrtp", nota tr.) nu
este folosit in sensul paulin, acela de orientare a omenirii impotriva lui
Drrmnezeu,ci in_sensulprim de naturi fizicd.Aceeagiidee segdsegtein Evrei 10:5:
,,De aceea,cand intra in lume El, [Cristos], zice: .Tu n-ai izoit nici jertfi, nici
PtTg:, :i Mi-ai pregdtit un trup.D" Pavelexprimd acelagigdnd intr-un mod mai
explicit ira Galateni 4:4: ,,Dar cand a venit implinirea wem-ii, Dumnezeu a trimis
pe Fiul Siu, ndscutdh femeie,nlscut sub Leee.,,
Este agadar evident cd pentru ucenicili pentru autorii cirfilor Noului
_
.testamentnu a existat nici un dubiu cu privire la unianitatealui Isus. Nu s_au
adus prea multe argumente i:r favoarea lcestei probleme, deoarece a fost prea
pulin pusa sub semnul intrebdrii (cu exceptia situaliei cireia i s-a adresat piima
epistoH a lui Ioan). Ea a fost pur 9i simplu presupusd.Cei care s_auaflat in
imediata apropiere a lui Isus, care au triit iu Ei zi de zi, L-au considerat la fel d€
pe deplin uman ca pe ei in9igi.Ei puteau verifica acestlucru; iar atunci cAnddupd
invierea lui Isus s-a pus problema dace El nu este cumva un duh, lsus i_a invitat
si se convingd de autenticitatea umanitdiii Lui: ,,Uita!i_vd la mainile gi picioarele
Mele, Eu sunu pipdifi-Mi 9i vedeti: un duh nu are nici came, nici oase,cum vedeti
ci am Eu" (Luca 24:39).El a ficut tot ce au fdcut ei, in afard de a pdcdtui gi a se
ruga penhu iertare.El a rn6ncatcu ei, a sangerat,a dormit, a pl6ns. DacdIsus nu
a fost om, atunci cu siguranlace nimeni altcinevanu a fost vreodata.
Primeleereziicu privirela umanitatealui lsus
Dela de la inceputul vielii Bisericii au existat cAteva indepdrtdri de la

convingereaci Isus a fost pe deplin uman.Acesteereziiau determinatBisericasi
igi reg6ndeascdgi se-gienunte cu atenJiecrezul i:r acestdomeniu.
Docetismul
foarte timpuriu a existat un curent de gAndire i:r viaJa Bisericii care a negat
_De
realitatea umaniteui lui Isus. Acest lucru poaie fi vdzut dej'ain situatia cAreiai
se
opune cu vig-oareprima epistoli a lui Ioan. pe l6ngd un anumit grup de cregtini
cunoscutisub numele de docetigti,multe alte migcdri din cadrui cregtinismului
- inclusiv gnosticismulgi marcionismul-
au fost pitrunse de o puternicAnegarea
umanitdfii.lui Isus.8Din multe puncte de vederedocetismula fost prima erezie
bine articulatS,probabil cu exceplialegalismuluiiudai2atorpe carepavel a trebuit
sdil combatd in Galatia. Docetismul a fost diametral opus ebionismului. in timp ce
ebionismul nega realitatea divinitefii lui Cristos, docetsmul nega umanitatea Lui.
Docetismulestein esenldo cristologieputemic influentatide presupunerile
grecegtide bazeale platonismului gi ale aristotelianismului.platon suslinea
ideea
8. Terhiian, De CarneChristi.
Umanilatealui Cristos 679
urei realitili gradate. Spiritul sau mintea sau gAndirea este cea mai inaltd
rcalitate. Materia sau materialul este mai pulin real. Cu aceasta distinctie intre
trepteleontologice ale realitSlii s-a ajuns qi la existenta unor gradatii etice. Astfel,
materia a ajuns si fie considerate rea din punct de vedere moral. Aristotel a
accentuatideea de impasibilitaie divini, potrivit cdreia Dumnezeu nu Se poate
schimba,nu poate suferi gi nici mdcar nu poate fi afectat de ceva ce se intAmpli in
lume. Aceste doua curente de gAndire au diferenle semnificative, dar ambele
sustin ci lumea materiali, vizibild qi fizicd este intr-un fel sar-raltul rea in esenta
ei. Ambele accentueaze transcendenla lui Dumnezeu 9i faptul ci este absolut
diferit gi independent de lumea materiala."
Docetismul igi ia numele de la verbul grecesc 6orico,care inseamn;
,,a pirea
saua apdrea". Teza lui centrald este cd Isus pdrea doar a fi uman. Dumnezeu nu a
putut deveni cu adevirat material, deoarece intreaga materie este rea, iar El este
perfect pur qi sfAnt. Dumnezeul transcendent nu S-ar fi putut uni cu o influenld
atAt de corupti. Fiind impasibil gi neschimbdtor, Dumnezeu nu putea sa treaca
prin acele modificdri ale naturii Lui care ar fi avut loc neap;iat odatd cu o
incarnareveritabild. El nu Se putea e>.punepe Sine erperiengeloi din viala urnani.
Umanitatea lui Isus, natura Lui fizicd, a fost pur $i simplu o iluzie, nu o realitate.
Isus a fost mai mult o fantomA sau o aparilie, decAt o fiinfi umani r0
Asemenea ebionifilor, docetigtii au intAmpinat gi ei unele greutdji legate de
._
ideeanagterii din fecioari, insd intr-un alt pr-rnct.Ace5tia din uini nu aveau mcr
o problemi cu virginitatea Mariej; Lucrul de neaccepiat pentru ei era ci Isus S-a
nescut ca 9i copilul Mariei. Deoarece, daci Maria L-ar ii niscut cu adevdrat pe
I3us,aga1um alte mame dau nagtere copiilor lor dup6 o perioadd de graviditite
de noud luni, ea ar fi contribuit neapdrat cu ceva maieriaila fiinla Lui, ceea ce ar
fi fost o pervertire a bunitdlii morale a divinitdlii. in consecinld, docetismul vedea
aceasteproblemd mai mult ca pe o hansmitere prin intermediul Mariei decAt ca
pe o nagtere pdn ea. Isus a trecut pur gi simplu prin ea, ca apa printr_un tub. Ea a
fost doar un vehicul, fdrd a contribui cu nimic.li
Aceastdcristologie speciala a rezolvat tensiunea existente in ideea cd divinitatea
gi umanitatea au fost unite intr-o singurd persoani. Ea a ficut aceastaprin a afirma
ci in timp ce divinitatea a fost reald qi complete, umanitatea a fost doar aparenti.
Dar Biserica a recunoscut ce aceastesol-rfie a fost dobAndite cu un pret prea mare,
gr anume, cu pierderea umanitdjii lui Isus gi astfel a oricdrei Iegdturi reale
dintre El
gi noi. IgnaJiu gi Irineu au atacat diversele forme ale clocet]smuh-ri,in
timD ce
Tertullian a dat o atentie deosebitd invdfdturilor lui Marcion, care inclujeau
elemente docetiste. Este dificil de g6sit in zilele noastre exernple de docetism pu1
degi tendinle docetiste apar in multe gi diverse scheme de sandire.
Apolinarianismul
Docetismul este o negare a umanitdfii lui Isus. Apolinarianismul, dimpotrivi,

9. J.N. D. Kell, EdllyChristiallDocttines,Newyork,HarperandRow,1960, p.14"!.
10. J.F.Bethune-Baker, An I troductianto theEarlyHistory
af Chistid,Do.trir?c,
Londra,Methuen,
1903,p. 80.
11. Ibid..D.81.
esteo trunchiere a umanitdlii lui Isus. Isus $i-a asumat o umanitate veritabili, insd
nu o totali naturi umani.
Apolinarianismul este un exemplu de ducere in extreme a unui lucru bun.
Apolinarie a fost un prieten gi tovareF apropiat al lui Atanasie, luptitorul de
frunte al cristologiei ortodoxe impotriva arianismului la Conciliul de la Niceea.
Cum se intAmpli tnsd de atatea ori, reacfia impotriva ereziei a aiuns sA fie una
exagerati. Apolinarie a fost foarte preocupat se pesbeze unitatea Fiului, a lui Isus
Cristos. Daci Isus a avut doui naturi complete, a rationat Apolinarie, El trebuie
si fi avut un vooq(suJlet,minte, ratiune) uman precum 9i r.rnuooqdivin. Apolinarie
a considerat cA aceasti dualitate este absurdi. Aga ci El a construit o cristologie
bazatepe o interpretare foarte trgustd a lui loan 1:14(,,Cuv6ntu1a devenit cam"e,,,
adicd singurul aspect al naturii umane a fost camea).r2Dupi Apolinarie, Isus a
fost o unitate compuse; o parte (cateva elemente din Isus) i fost umand, restul a
fost divin. Ceea ce a luat El (Cuvdntul) nu a fost intreaga umanitate, ci numai
camea, adici trupul. Aceaste carne nu a putut fi insi animatd prin ea insdgi. A
hebuit se existe,,o scanteiede viate" care si o insufleteascd.Logosul divin a fost
aceastescanteie;El a luat locul sufletului uman. Astfel, Isus a fost om din punct
de vedere fizic, dar nu gi din punct de vedere psihologic. El a avut un trup
_
omenesc,dar nu 9i lm suflet omenesc.Sufletul Lui a fost divin.13
Din acestmotiv, cu toate cd a fost om, Isus a fost puJin diferit de restul fiinJelor
umane, deoareceI-a lipsit ceva ce fiinlele umane au (un yo0quman). Astfel cd in
El nu a existat posibiliiatea vreunei contradicfii dintre partea umane gi ceadivine.
Exista un singur centru al congtientei, 9i acestaera divin. Isus nu a avut o vointd
uman6. lrr consecintd, El nu putea pdcdtui deoarecepersoana Lui era pe deplin
controlatd de sufletul Lui divin.la Loraine Boettner construiegte analogia unei
minti omenegti implantate in trupul unui leu; fiinla rezultatd nu esteguvematd de
psihologia animalelor sau a leului, ci de psihologia umand. Aceastaesteo situatie
aProximativ asemenetoarecu conceptia apolinarianiste despre persoanalui Isus.rs
Apolinarie 9i adeplii lui au crezut cd au descoperit solutia ideald pentru
conceptia ortodoxd despre Isus, care li s-a pirut a fi ceva grotesc. Dupi cum a
interprctat Apolinarie cristologia ortodoxe, Isus a constat din doud pdili umane
(un trup 9i un suflet [aceastaeste o simplificare extreme]) o parte divind (un
9i
suflet).Dar 2+1=3,dupl cum segtie.Astfel,ca persoandcu doudiuflete, Isus ar fi
fost un fel de monstru, deoarecenoi avem doai un singur trup 9i un singur suflet
(1+1=2).Dupi cum igi imagina Apolinarie propria lui co;ceptie, Isus a fost
compus dintr-o parte umane (trn trup) 9i o parte divind (un suflet). De vreme ce
1+1=2,lui Apolinarie nu vedeanimic bizar in aceasteteorie.Sufletul divin a luat
pur gi simplu locirl ocupat de obicei de sufletul uman in fiinlele umane. Totugi,
dupi felul tn care ortodoxia igi formula propria sa cristologie, Isus a constat de
fapt din doud pdrti umane (un trup 9i un suflet) 9i o parte divini (un suflet), insd
i:r cele din urmd rezulta cd 2+L=2.Acestaestedesigur un parado4 dar unul pe
-u@s*1y
cn i"tianDocttines,
p.2g7.
13. Ibid., p.292. Exis6 o conhoversd legatd de apartenenta lui Apolinarie la dihotomism sau
trihotomism. Pentru a simplifica lucrurile noi il vom hata aici ca dihodmist.
14. Ibid.,p.293.
15. Ioraine Boetbrcr,Studiesin Theolou,Gtand Rapids,Eerdmans,1947,p.263,
care cregtinii adevdrali s-au simtit constrangi se il accepte ca pe un adevir divin
situat dincolo de capacitatealor umand de a inlelege. Ideea de la baza lui este cd Isus
a avut o deplind umanitate, ceea ce inseamnd ci El poseda un suflet omenesc
precum gi unul divin, dar acest fapt nu a fdcr"rtsd aibd o personalitate dubld sau
divizatd.l6
Apolinarianismul s-a dovedit a fi o solulie ingenioasi la problemi dar
inacceptabild. Deoarece, de vreme ce elementul divin din Isus nu a fost numai
ontologic superior elementului uman, ci a constituit gi partea mai importanti a
persoanei Lui (sufletul, mai degrabd decAt trupul), divinul a fost dc doud ori
superior. Astfel, ln practicd, natura dubld a lui Isus tindea si devinii o singuri
naturi, divinul inghitind umanul. Biserica a conchis ci, degi apolinarianismul nu
a fost o negare radicale a umanititii Iui Isus, el a avut practic acest efect. Teologii
Bisericii au atacat presupunerea cd umanul gi divinul, ca doue entitdli complete,
nu se combind astfel incit si formeze o unitate reald. Ei au remarcat faptul cd dacd
lui Cristos I-a lipsit cea mai specificd parte a ornului (voinja, rafir.rnea, mintea
umand), dupd cum afirma Apolinarie, nu pare a fi deloc corect ca El sd fie
considerat om. $i in mod specific, ci au conchis c6 respingerea apolinarianisti a
convingerii ce Isus $i-a asumat componentele psihologice ale naturii umane se
contrazic cu relatdrile din Evanghelii.r? in consecinlA, doctrira apolinarianisti a
tost condamnatd de Conciliul de la Constantinopol din 381.
Minimalizdri
de dati recentiale umanitetii
lui lsus
Am fdcut anterior obseryaiia cd negerile teoretice directe ale umanitelii lui Isus
tind sd fie extrem de rare in timpul nostru. De fapt, Donald Baillie vorbegte despre
,,sfdrgitul docetismului".rs Existd totugi cristologii care, intr-un fel sau altr-rl,
rninimalizeazi semnifica!ia umanitilii lui Isus.
Karl Bafth
A9a cum este dezvoltata in Church Dogmatics,cristologia lui Karl Barth este
influenlaie de conceplia sa despre revelalie precum gi de teoria sa de facturi
kierkegaardiand a importaniei istoriei pentru credinfi.re Kierkegaard a sustinlrt ci
din punctul de vedere al credinlei cregtine credinciogii, 9i nu martorii oculari, sunt
adeveratii contemporani ai lui Isus. Astfel, nu reprezenta nici un avantai se fi fost
un maftor ocular al celor ficute gi spuse de Isus. Kierkegaard a vorbit desprc
,,incognitoul divin", vrAnd sd spund cA divinitatea lui Cristos a fost complet
ascunsdin umanitatea Sa. In consecinld, observarea 9i chiar descrierea detaliatd a
omului Isus gi a celor fdcute gi spuse de El nu au adus nici un fel de revelare a
divinitdlii Lui.,o
16. Bethunc-Baker, Ea/lyHistoryof Christia Docttirc,p.242.
17. Kelly,Ea y ChtistianDoctrincs,p.296.
18. Donald Baillie,Cod Wasi/, Cft,.lsl,New York. Scribner 1948,p. 11-20.
19. Trebuiesh se observe faptul c; in scrierilesale de m.i tjrzru Brrth J modificat o partc din
concepliilelui mai extremiste despre transcendenlalui Dumnezeu. Vezi The Hutnanit! of Gott,
Richmond. JohnKno\, lohO.p.47.
20. SorcnKjerkegaard,PltilosoplicnlF:"gDrenls,Princcton,N.J.,princcton University,19.16.
622 persoana
lui Cristos
Barth acceptdpe deplin umanitatealui Isus,deginu vede nimic remarcabilin
ea. El observdcd este dificil si obtinem informatii istorice despre Isus, gi chiar
daci le oblinem ele nu au o semnificafiereald pentru credinle;
-Isus Cristoseste
de fapt 9i Rabinul din Nazaretdesprecareesteatat de dificil sd obJii informalii
istodce, iar atunci cAnd poli sd le ob1ii, esteo persoanda carei activitate e un fleac
fate de ceaa altor intemeietori de religie 9i chiar faf6 de ceaa multor reprezentanti
ulteriori ai propriei Sale (religii>,./r pentru Barth viata umand a lui Isus _ ce a
spus gi ce a fdcut El - nu esteprea concludenti pentru natura lui Dumnezeu.Ba
mai mult, informatia pe careo oblinem despreIsus prin folosireametodeiistorice
servegtemai mult la a-I ascundedecdt la a-I revela divinitatea. Ceea ce este
desigur in cu conceptia lui Barth despre revelatie, potrivit cireia
-armonie
evenimentelerelatatein Scripfurd nu sunt revelatolre ca atare.Orice eveniment
oevrne revetator doar atunci cAnd Dumnezeu Se aratd pe Sine in cadrul unei
iniilniri cu cineva care citeFte sau aude despre evenimentul respectiv.
Ewenimentelegicuvintele prin care sunt ele consemnatesunt vehiculul revelaliei;
ele nu sunt revelalia in sine.z
Prin urmare,dupd pdrerealui Barth,chiar dacdam stabili in mod corecttot ce
a spus gi a fdcut Isus, tot nu L-am cunoa$teprin aceastape Dumnezeu.Unele
forme foarterispAndite de apologeticdincearcdsddovedeascdpe bazaminunilor
lur rsus, a comportamentului Lui 9i a invdtiturilor Lui neobignuitecd El a fost
probabil Dumnezeu.Celede mai sussunt prezentateca dovezi de necontestatale
divinitdfii sale,problemaesteca oameniisi vrea sdexaminezeacestedovezi. insi
dupd pirerea lui Barth, chiar dacds-ar putea scrieo cronici completda vielii lui
Isus, ea ar fimai mult opacddecat traniparentd.Dovezi in favou'.eaacestuifapt
au apirut chiar in timpul viefii lui Isus.r3Mulli dintre cei careau vdzut ce a ficut
Isus gi careau auzit cea spusEl nu au fost convingide divinitaiea Lui. Unii au fost
doar uimiti ci EI, fiul lui Iosif, tAmplarul, putea vorbi tn felul acela.Allii au
recunoscutcd lucrurile sivirgite de El au fost supranaturale,insi ei nu L_au
intalnit pe Dumnezeu in urma celor vdzute. Dimpotiivd, au tras concluzia cd cele
fEcutede.Isus au_fosiinfdptuite prin puterea lui Beelzebul,prinful demonilor.
Larnea ir sangete nu i-au revelat lui petru ci Isus este Cristosul, Fiul
Dumnezeului cel viu; mai curAnd, Thi6l din cer a fost Cel care l-a convins pe petru
de acestadevdr.$i la fel trebuie sd fie gi cu noi. Noi nu il putem cunoa$repe
Dumnezeuprin cunoagterea Cristosuluiistoriei.
RudolfBultmann
il. prtyTf importantei pentru credinld a istoriei lui Isus cel pdmantesc,
^
gandirealui Rudolf Bultmann este9i mai radicali dec6tceaa lui Barth. Urmdnd
exemplul lui Mariin Kahler, Bultmann imparte istoria lui Isus in Hlstode
(evenimentelereale din viala Lui) (istorie semnificativd, adicd
9i Geschichte
impactul avut de Cristos asupra credinciogilor).Bultmann crede ci noi avem
toarte putine ganse si ajungem inapoi la Historie prin folosirea metodelor
21. Karl Barth, Cr /cir Dogrratics,Edinburgh,T. and T. Clark, 1936,vol. 1, partea t, p.
188.
22. Ibi.d..
Umanitatealui Cristos
623
obignuite ale istoriografiei. Aceasta insi nu conteazd cu aclevdrat,
deoarece
credinfa nu. este.preocupate in primul r6nd cle cosmologie, de
natura lucrurilor
sau de rstoria obiectivi. Credinta nu este construite pe o ironicd
a evenimentelor,
ci p.einregistrarea celor propovdduite de primii creiinciogi, pe
expresra crezului
lor.2a
o:"r, notiv cristologia lui Bultmann nu se concentreazd asupra unul
,, ,O1l set
obrectrv de evenimente din via;a lui Isus, ci asupra semnificafiei Lui existengiale.
Problema cruciali este ce ne face El noud, cum ne transformj nl lriogu.
Astfel, de
eremplu, semnificatia r;stignirii lui Isus nu este ci lrn om, Isus clin
Nazaret, a fost
oat E moarte pe o cruce in afara Ierusalimului. Semnificalia trebuie
gisitd mai
degrab";rn Galateni 6:14 -,,lumea este restignitd fald de mine, gi
eu fate de
lume -. lntrebarea pe care o pune credinla nu este dacd
executia lui Isus aavut
cu adevdrat loc, ci dacd noi ne-am rdstignit vechea noastrd naLrd,
poftele ei fi
ndzuinla ei pdmanteasci de a ne pune in sigurantd. in mod
similar, semnificalia
reali a invierii are de-a face cu noi, nu cu IJus cei istoric. intrebarea
9i nu este dacd
Isus a inviat, ci daci noi am fost inviali - ridica{i din vechea
noastra vlata
egocentricd- la o deschidere spre viitor prin credinli.
Concepliile lui Barth 9i Bulthann au unele treseturi specifice care le
disting pe
una de cealaltd. Dar amindoui sunt de acorcl cd evenimentele
istorice din v'ii1a
pdmanteasci a omului Isus nu sunt semlificative pentru credintd.
Atunci ce este
determinant pentru credintd? Darth spune ci este revelagia
lemnificltiv, _s1
supranaturali; Bultmann spune ce este continutul existeniial
al celor predicate de
Bisericaorimari.
TrebJie sd observdm cd cristologia lui Barth suferd in acest punct
din cauza
aceloragidificultdli care fac sd sufere gi doctrina lui clespre revelalie.
Criticile cele
mai importante care i-au fost aduse sunt bine cunoscute au
ii fost rezurnate intr_un
capitol precedent al lucrdrii de fald.% Existd in cristologia lui
Barth _ in domeniul
accesibilitdtii gi al obiectivitd{ii _ rrnele problemJ privind
cunoagterea qi
experrmentarea de cdtre noi a divinihlii lui Cristos. in plus,
puterea afirmagiei
,,Dumnezeu a devenit om" este mult diminuatd.
In cazul lui Bultmann existd o separare a lui Historie gi,a lui
Gesc,hc,tfe care nu
poate fi iustificate pe baze biblice. in Biblie, acele afirmalii
ale lui lravel, care
cupleazd realitatea invierii lui Cristos cu impactul acestei invieri,
sunt accentuate
in mod deosebit (1 Cor. 15;12-19).gi at6t B;ltmann, cat gi Barih par
si nu ia in
t"u-1 afirrnalii de dupd inviere ale lui Isus caie atrag'ut".,1ru ur.,p.u
3::1"
umanitdtii Lui (Luca 24:36-43;Ioan 20:24_29).
Dreptatea
lui lsus
O alti problemh important; privitoare la umanitatea lui Isus
. este intrebarea
a pdc;hrit sau daci_ar fi putut se pdcdtuiascd. AtAt in pasajele
1a:a diclactice, cAt
9r in naratiuni Biblia vorbegter;spicat in leg;tur.i cu acestsLbiect.
ll i rdoUSultlnu.rrr,,,NewTcstamcnt
andMyihotogy,,,
in Kzryg,rl7
drd Myfl, ec1.
NewYork,Harpcrand Row,1961,p.32. HansBarrsch,
25. Ibid.,p. 37-38
26. Vezicap.B,D.120-175.
624 Percoanalui Cristos
Existd un numdr considerabil de pasaje didactice sau
sub formi de enunfuri
directe. Autorul Epistolei cdtre Evrei sp"rie cXfsrrs
.in io"te trci*rc u fost ispitit
ca gi noi, dar fdrd pdcat,,(Evr.4:15).Iius estedescrls
"u ,,r" Uul" f*ot ... sf6nl
"::ir."l-t.ji:_q?ti, despa4it de.pecato9igi ineltat mai pe sus Je ceruri,, (7:26)
,,Ur; pat;" (9:14).petru, care bineinlelis'ci it cu.,ogtdafoarte 9i
bine p".lsrr", a
declaratcd este,,Sf6ntullui Dumnezeu,,(Ioan 6:69)
fdcutpecat gura 9i a propouia.rit .e tl'r, ,,.r_u
Fi.in Lui nu s-agdsit.viclegug;,
<i iJi i5iiir""" " spus: in ,,... El
nu este pdcat" (1 Ioan 3:5).pavel a afirmat dJ asem".,"u
.d c.irto" ,,n-acunoscut
nici un picat" (2 Cor. 5:21).
I:l_r. Iryl9l a afirmat explicit
9i implicit, cd este drept. El i-a intrebat pe
ascultitorii Sdi:,,Cinedin voi Mh plate dovedi cd am pa.ai?; g;un
S,AO); nimeni
nua dat weun rdspuns.EIa mai afatmat:
,,CelceM_atriJs estJcu Vine; Tatatnu
rvr-arasat p"lgL"A totdeaunafac ce_Iestepldcut,, (Ioan g:29).
_srngur, Din nou:
,,tru.ampezit poruncile Thtilui M-eu,,(Ioan 15:10)Iius i_ainvilat pe
ucenicii Sii
sd-gimirturiseascd picatele gi sE ceard iert"re,'aa,
nu exi'sta'lici o relatarea
faptului cd El $i-ar fimdrturisit vreun pAcatgi ce gi_ar
fi cerut iertare.Cu toate cd
a.mersla Templu,nu ni s! relateazdni&ieri ca El ar
fi adr"lrr"o;otfa p".,t ,, Sir,e
si.pentru pdcatelesale. in afari de blasfemie,rt nu a fost r."i"t a" nici
pdcaf si f regte,dacda fost Dumnezeu,atunci ceea un art
ce a fdcut El (de ex.,sd declare
pdcateleiertate)nu a fost blasfemie.Degi nu sunt
o dovada abiotuta a Upseide
pacat a lui Isus, existd mirturii ample legate de faptul
ce ni .rr.,u fort .,ri.,ovut d"
invinuirile pentru care a fost rdstignit. 5o1ia lui filat
ia atras atengia: ,,Se n_ai
nimic a face cu neprihdnitul [dreptril] acesti-
lMatei 27,iSj;'itlhu.,rf a" p" ".r." u
spus:,,...omulacestan-a fecut nici un rdu,, (Luca23:41); pina
9i - ''fi tuaa a afirmat:
,,Am pecatuit cdciam vdndut s6ngenevinoiat,, (M"t"i ii,i;
Lipsa-de pdcat a lui Isus estec"onfumati de naragiunile-iin
. Evanghelii. Existi
reh6ri ale ispitirii dar nici una despre pdcat. Nimic
din cele relatate despre El nu
estein conhadicde cu Legealui Dumnezeu cu privire
la bine qi rdu; tot ce a tecut
El a fost fecut tnpreund iu Tatdl. Astf"f, utat pi Uu"u
ufirriffioi airecte, cat 9i a
t5cerii in anunite privinte, noi trebr .e-si hagem concluzia
c; Biblia merturisegte
in intregime despre lipsa de picat a lui Isus.:i
m urma acestorconsiderente.seridici insd_oproblemi.
A fost oare Isus pe
y+ picituit niciodati? Sau'cu atte cuvinte a fost
9:t]1. .d_aci1u.1
umanitatea lui Isus la fel ca umanitatea noastrd, oare
daci ea a losiscutita ae orice
picdtogenie a naturii sau de orice picat comis? pentru
unii aceastapare si fie o
p:.91"î serioasd,deoarece,aupiaefinitia fo.,
u fi o- irl."u-"-a a fi ispitii gi a
pdcdtui.In acestcaz, lipsa de oicat_nu_ii s"oui"
ou." p" ir"" "J-plet din rasa
umani? Aceaste
in*ebaiearunitrina.irr, ,*pi, ""t".'ti"iiiiii iriroii rri l"ur.
A. E. Taylor a formulat caz,l direct clar;',,Dac,"r,
Si o^'io "i_tt" ,,i"ioauta
.l tre?uie sd fie pentru cd nu a simfit niciodate o atractie
illTj:"f?**gl
us tsre.- rnsa este aceastacu adeverataga?Supozitia fale
d.eIa bazdpare sd fie c!,
ffi","t1i,$i'i:
*,;iru1;:;Lr,:u:ffiI i":l.i*,o:Hff
il?llli""llj
I"llx"iliii""1
p:cat al necredintei.Dar e\eeeza lui Ferrdeste gregitJ
conceplia)ui desprelacat esteputernic
influenJad de conceptemai degrabaexistentiarisie;ecaiSi
bibtice:ve,i-tiiJi oif,in, cnrirtan, xu*
York,Harper and Row, 1959,p. 110_114.
t , sking ihen eucstions, ed. Ronald Setby wrighr, Londra,
,;3;,1.r?t"ta" Oxford University,
dacd ceva este posibil, trebuie sd devini real gi cd, invers, ceva ce nu se intAmpld
niciodati sau nu devine niciodatd real probabil cA mr a fost cu aclevirat posibil.
Cu toate acestea,noi avem afirmatia scriitorului Epistolei citre Evrei cd Isus a fost
intr-adevir ispitit ca gi noi, in orice privinld (4:15).Dincolo de aceasta,descrierea
ispitirilor lui Isus aratA o mare tensiune. De exemplu, gdndili-vd Ia agonia Lui din
Ghetsimani cdnd S-a luptat si facd voia Thtih-ri (Luca 22:44).
Insi, putea oare se pecituiasci Isus? Scriptura ne spune ci Durnnezeu nu
sivArgegterdul gi nu poate fi ispitit (Iacov 1:13).A fost atunci cu adeverat posibil
pentru Isus, de vreme ce era Dumnezeu, se pecdtuiascd? $i daci nu, a fost oare
ispitirea Lui veritabild? Aici ne intAlnirn cu unul dintre cele mai mari mistere ale
credintei - cele doui naturi ale lui Isus - care va fi examinat mai de aproape in
capitolul nostru urmdtor. Cu toate acestea,este nimerit sd subliniem aici ci degi
lsus nr fi putut se pacetuiascd, este sigr.u ce El nu nr fi ficut-o.2eAu existat lupte fi
i s p i t cv c r i t a b i J ed. a r r e z u l t a t u la f o s t i n t o t d e a u n as i g u r .
O persoani care nu cedeazd ispitei, simte oare cu adevirat ispita sau nu o
simte deloc, cum a sustinut Taylor? Leon Morris afirmd cd reversnl celor spuse de
Taylor este adevdrat. Persoana care rezistd ispitei cunoagte intreaga forta a ispitei.
Lipsa de pdcat aratd mai degrabd spre o ispitd mai rnare decAt spre una mai puJin
micd. ,,Ornul care cedeazd unei anumite ispite nu i-a simtit intreaga putere. El
capituleazi cand ispita mai are incd resurse pe care nr-rle-a dat in vileag. Doar
omul care nu cedeaza unei ispite, care,in ceeace privegte acea ispitd specifici, este
fara picat, cunoagte intreaga mdsure a acelei ispite."3t)
Unii ar putea sd puna intrebdri cu privire Ia unele aspecte ale afirmaliei lui
Morris. De exemplu: ,,Oare pr-rtereaispitei este evaluatd dupi vreun standard
obiectiv sau dupd efectul ei subiectiv?" ,,Nu se poate ca cineva care a cedat ispitei
sd-i fi cedat in momentul in care puterea ei a fost maxim6?" Cu toate acestea,
spusele lui sunt valide. Pur gi simplu nu se poate trage concluzia ci acolo unde
pecatul nu a fost comis, ispita nu a fost experimcntatd; contrariul poate fi la fel de
adevdrat.
RdmAneinsd intrebarea: ,,Esteoare o persoand care nu pdcetuiegte cu adeverat
umani?" Dacd rispundern negatiy sustinem ci pdcatr.rl face parte din esenla
naturii umane. Un asemeneapunct de vedere trebuie considerat o erezie gravd de
cel care crede ci omul a fost creat de Dumnezeu, deoarece in acest caz Dumnezeu
ar fi cauza picatului, creatorul unei naturi care este in esenJdrea. in mdsura in care
noi sustinem, dimpotrivd, cd pdcatul nu face parte din natura umani, in loc si
intrebem ,,Este oare Isus la fel de uman ca 9i noi?" am putea mai bine intreba
,,Suntem noi la fel de umani ca Isus?" lntrucat natura umani posedati de fiecare
dintre noi nu este nature umand purd. Adevirata umanitate creati dc Dumnezeu
a fost in cazul nostru coruptd gi stricate. Au existat numai trei fiinle nnane purc:
Adam 9i Eva (inainte de c6dere) 9i Isus. Toti ceilalti nu suntem decat nigte versiuni
degenerate, corupte ale umanitetii. Umanitatea noastre nu este deloc standardul
cu ajutorul ciruia sd evaludm umanitatea Lui. Unanitatea Lui, adevdratd gi purd,
estede fapt standardul dupa care trebuie si fim evaluali noi.
29. Accastane aninicstc de disculia noastrddcspre voinla libere - in tinlp ce suntem liberi s:r
alegem,Dumnezeua f;cut deja ca alegereanoastras: fie siguri. Vezi cap. 16,p. 31,{-315.
30. Morris, LordfronrHcnrcn,e.51-52.
626 Pe$oanalui Cristos
lmplicatiiale umanitetiilui lsus
Doctrina despre umanitatea deplind a lui Isus are o
mare insemnatate pentru
credinJagi teologia cregtine:
1- Moarteaispe$itoarea lui Isus poatesd ne fie intr-adevdr
de folos.cel carea
murit pe cruce nu a fost un strdin oaiecarefafi de rasa umani.
El a fost unur dintre
noi, gi_astfela putut se aducd cu adevdrato jertfi in
numele nostru. La fel ca
preotul din Vechiul Testament,Isus a fost ,r., o- "u."
a adus o iertfe in numele
tovardgilorSdi.
2. Isuspoatesi ne inteleagi Qipoatemijloci pentru noi. El a
, experimentattoate
am pltea trece noi. Cand suntem flimanii, ingrijorali gi
:Y_.::.:Y"-111.:"le
smgun, El ne intelegepe deDlin.intrucAtEl insugi a trecutprin
toateacesiea(Evi.
4:15).
3. Isus posedd natura adevdratda umanitdtii. ln timp ce noi
- suntem uneori
inclinafi- si tragem concluzii referitoare la ce este umanitaiea
pe baza unei
examindriinductive a_proprieinoastrepersoanegi a celordin jurul
nostru, acestea
nu sunt decat exempleimperfectede Lmanitate.Isus nu
neja spus doar ce este
umanitatea perfecti, El a gi aritat-o.
4. Isus poate fi- exemplul nostru. El nu esteun anumit superstar
celes, ci o
persoanacarea heit unde trdim noi. Din acestmotiv noi putem-privi
la El ca la un
model al vietii cregtine.in El se poate vedea cd standardeje
biblice pentru
comportamentul urnan, care noud ni se par atat de greu de atins,
se situeazd in
limitele posibilitdlitor umane. Bineinleles, trebuie se lxiste o dependenld
deplind
Faptul cd Isus a gesit cd estenecesarsi SeroageTatdlui
1: sa
fu,.ut.,ulPyT"zeu.
depindi de El ne arati ci noi trebuie si depindem de El in mod similar.
fl
5. Natura umand estebune. Cdnd thdem ,p." ur."tlr..u -isidera.d
natu.a
urnand, gi mai ales natura fizici, inerent rea sau cel pugin inferioari
spiritualului
gi imaterialului, sd ne amintim faptul cd Isus a luat asupra
Sa natura noastrd
umand deplini, ceeace aratdci a fi uman nu estereu, ci estebine.
6. Dumnezeunu estecu totul transcendent.El nu esteatat de irdeDdrtat
de
rasa umand. Dacd El a fost in stare o datd sd trdiascd efectiv printre
noi ca
persoana umand real5, nu este.sulprinzetor faptul cd El poate
actiona gi
actioneazegi astdzi in cadrul sferer umane.
Impreuni cu Ioan noi ne bucurdm ci incamarea a fost reald completi:
9i ,,$i
Cuvdntul S-a fdcut trup Si a locuit printre noi, plin de har gi de aievAr. gi
noi am
privit slavaLui, o slavi irtocmai ci slavasinguiului niscui din
Tatdl,,(I;an 1;14).
an
persoanei
Unitatea lui Cristos
lmportanta gi dificultatea
problemei
l\4aterialul
biblic
Primelelntelegerigresite
Nestorianismul
Eutihianismul(Monofizitismul)
AlteincercAride a rezolvaproblema
Adoptionismul
Cristologia
neipostaticd
Kenoticismul
Doctrinaincarnariidinamice
Principiide baze ale doctrineicelor doua naturi intr_osingura persoana
lmportantasi dificultateaproblemei
Dupd ce am conchis cd Isus a fost pe deplin divin gi pe deplin
uman,
continudm sd ne conftuntdm cu o problemi mare: relagiadinhe ;ceste douA
naturi
in cadrul unei singr.,.epersoanu,tn Isus. Aceasta este una dintre cele mai
dificile
ptobl-'e19 teologice, aldiuri de Trinitate
9i de paradoxul aparent dintre vointa
umand liberd gi suveranitatea divind. De asemenea,ea este o problemi de foarte
mare importante. Am explicat deja ci cristologia in general este rmportantA
deoareceincamarea a implicat o trecere peste prdpastia metafizici, morald
sphituah_dintre Dumnezeu gi om. Trecereapes; a;easti pripastie a depins 9i
de
unitateadivinitegi 9i umanitilii din Isus Cristos. Cici, dacd Isus a fost Dumnezeu
gi om, dar cele doui naturi nu au fost unite, atunci, degi
mai putin adance,
qrlpastia rimane prezentS.Separareadintre Dumnezeu gi om continud se fie o
drhcultatepestecarenu s-a trecut.DacdriscumpdrareasAvargitepe
crucetrebuie
sd fie de folos pentru omenire, ea trebuie sd fie lucrarea lui isui cel uman.
Dar
dacdea trebuie sd aibd valoareainfinitd necesaraispdgiriipentru pecatele
tuturor
fiintelor umane in relafie cu un Dumnezeu infinit perfeci sfant, jtunci
9i ea trebuie
se fie gi lucrarea cristosului divin. Dacd moarteaMantuitorului nu este lucrarea
unui Dumnezeu-om unit, ea va fi deficitari tntr-o privinte sau alta.
Doctrinaunirii in Isus a divinului cu umanul esiedificil de inteles,deoarece
ea
627
628 l,elsoanalui Cristos
afirmd combinareaa doui naturi care au atribute contradictorii prin definitie.

Divin fiind, Cristos este infinit in cunoa$tere,putere Fi p."r"r,j;. Daci este
Dumnezeu, trebuie sd cunoasci toate lucrurile. Dacd este Durnnezeu,El ooate
infdptui toate lucrurile carepot constitui preocuparipotrivite pentru putereaSa.
Dacd esteDumnezeu,El poate fi peste tot tn acelagitimp. Dar, pe dJaltd parte,
-$i
dace a fost om, El a fost limitat in cunoagtere.El nu putea iace totul. cu
siguranfdEI a fost limitat la a Se afla intr-un singur loc li un moment dat. pare
imposibil ca o persoandsd fie simultan infinit; Si-iinitd.
Problemaeste complicat; gi mai muli de cantitatearelativ micd de material
biblic cu caresepoatelucra. in Biblienu avemafirmatii directecu privire la relatia
celordoui naturi. Ceeace trebuiesd facemestesdtragemconcluzii din conceplia
despreSine al lui Isus, din acgiunileLui 9i din diveisele afirma{ii didactice cu
privire Ia El.
Avdnd fir vedere cele spuse,va fi necesarsd lucrdm cu o atentiedeosebitegi
_
foartemeticulos.Va trebui si examinim in detaliu afirmatiile pe carele averngi s6
observdmdiverselemoduri in care diferifi teologi gi diferite gcotide gAndireau
cAuht se trateze problema. Laboratorul istoric al teologiei va fi aici de o
semnificalie aparte.r
Materialulbiblic
Pentru irxceputvom remarca absentaoricdrei referiri la weo dualitate in
gdndirea,actiunile gi scopul lui Isus. Spredeosebirede aceasta,existdmai multe
indicii ale multiplicitilii in cadrul Dumnezeirii privite in ansamblu,de exemplu,
in Geneza1,:26:,,Apoi Dumnezeu a zis [singular]: .Sd facem [plural] om dupd
chipul Nostru [plural]," Referiri similare, fdrd insd o altemare a numdrului, ie
gdsescin Geneza3:22 Fi 11:7.Existe cazuri in care un mernbru al Trinitetii se
adreseaziunui alt membru al Trinitilii, in Psalmul2:Z9i 40:2-8ca in rugiciunea
9i
lui Isus cdtreTatdl.Cu toate acestea,Isus a vorbit intotdeaunaIa iingulai despre
Sine.Lucrul acestapoatefi observatrnai alesin rugiciunea din Ioan 17,unde Iius
spune ce El gi Tatil sunt una (v. 2'I-22),fdrd a Se referi totusi la vreun fel de
complexitate a fiinlei Lui.
Existi anumite textein Scripturecarefac aluzie at6t la divinitatea lui Isus,cat
gi la umanitateaSa,referindu-setotugiin mod evidentla un singur subiect.printre
acestease afld Ioan 1:14(,,$iCuv6ntul S-afdcut trup 9i a locuit prinire noi plin de
har gi de adevir"); Galateni 4:4 (,,Dumnezeua trimis pe Fi;l Seu, nisiut din
femeie,ndscut sub Lege") 9i 1 Timotei 3:16 (,,Celce a fost ardtat in trup, a fost
dovedit-neprihinit [drept] in Duhul, a fost vdzut de ingeri, a fost propovdduit
printre Neamuri, a fost crezut in lume, a fost indltat in slavd,,).Ultimul text este
deosebitde semnificativ deoarecese referd atat la incamareaDdmanteascd a lui
Isus,cAtgi la prezentalui in cer inainte gi dupi incarnare.
Existi alte textecarese concentreazd asupralucrdrii lui Isus intr-un asemenea
mod inc6t reieseclar faptul cd ea nu este funclia exclusivi a umanului sau a
7. Vezi p.26-28; vezi 9i Millard J. Erickson,,,TheChurch and Stab\eMotiol|", Christianit| Today,
12 octombrie1973,D, 7.
Unitateapersoanei
lui Cristos 629
divinului, ci este functia unei sinBure persoaneunificate. De exemplu, Pavel

spunedesprelucrareaispdgitoarea lui CristoscAea unegteevreii qi neamurile gi
,,aimpecatpe cei doi cu Dumnezeuintr-un singur trup, prin cruce,prin care a
nimicit vrdjrndqia.El a venit astfel sd aducd vesteabune a pdcii voud celor ce
erali departe gi pace celor ce erau aproape.Cici prin El qi unii gi allii avem
intrarela Tatil intr-un Duh" (Efes.2:16-18). $i referitorla lucrarealui Cristos,
Ioan spune: ,,Dar dacd cineva a pdcdtuit, avem la Tatil un Mijlocitor, pe Isus
Cristoscel neprihdnit [drept]. El estejertfa de ispdgirepentru pacatelenoastre;
9i nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi" (1 Ioan 2:1-2).
Aceasti lucrare a lui Isus, care presupune atat umanitatea Lui (4:2), cAt qi
d i v i n i t a t e Ld u i ( 4 : 1 55; : 5 ) ,e s t el u c r a r e au n e i s i n g u r ep e r s o a n ec,a r ei n a c e e a S i
epistoleestedescrisdca Fiul pe careTatdlL-a trimis ca MAntuitor al lumii (4:14).
In toateacestetexte se are in vedere o singuri persoani unificatd ale cdrei fapte
presupunumanitateagi divinitatea.
In plus, cdtevapasajein careIsus estedesemnatprintr-unul din titlurile Sale
sunt cat se poate de relevante.De exemplu,avem situatii in Scripturd in carein
legdturdcu o activitate umand a lui Isus estefolosit un titlu divin. De exernplu,
Pavel spune: ,,... pe care [inlelepciuneaIui Dumnezeu, cea tainicd $i linut;
ascunsd]n-a cunoscut-onici unul din fruntagii veacului acestuia;cdci daci ar fi
cunoscut-on-ar fi rdstignit pe Domnul slavei" (1 Cor.2:8). in Coloseni 1:13-14
Pavelscrie:,,El [Tatdl]ne-a izbdvit de sub putereaintunedcului gi ne-a strimutat
in Impirdtia Fiului dragosteiLui, in careavem riscumpirarea, prin sAngeleLui,
iertareapdcatelor."Aici statutul regescal Fiului lui Dumnezeuestepus aldturi de
lucrareardscumpiratoarea restignirii qi invierii Lui in trup. Pe de alti parte,
numelede ,,Fiul omului", pe care Isus fa folosit adeseoricu referire Ia Sine in
timpul lucrdrii de pe pdmAni,aparein pasajecare indicd statutul Lui ceresc;de
exemplu,in Ioan 3:13:,,Nimeni nu s-a suit in cet afari de Cel ce S-apogorAtdin
cer,adici Fiul omului, careestein cer." Un alt text de acela$igen esteIoan 6:62:
,,DardacdaJivedeape Fiul omului suindu-Seunde era mai inainte?" Nimic din
acestetextenu contraziceconceptiace o singurdpersoane,Isus Cdstos,a fost atat
om pemantesc,cAi 9i o fiinfi divind preexistentdcare S-a incarnat. Nici nu se
sugereaze ca acestedoud naturi I-ar fi direc[ionatalternativ activitatea.2
Primeleintelegerigresite
S-ainceput relativ tArziu in istoria Bisericii sd se mediteze asupra relatiei dintre
cele doud naturi. Discu[iile cu privire la autenticitatea gi caracterul complet ale
celor doud naturi au fost anterioare din punct de vedere logic. O dati ce Biserica
a r;spuns la aceste intrebdri la Conciliile de la Niceea (325) 9i Constantinopol
(381),a fost nimerit si se exanineze relalia exactd dintre cele doud naturi. De fapt,
problema in dezbatere era: ,,Ce se inlelege de fapt prin declaralia ci Isus a fost in
intregime Dumnezeu gi in intregime om?" in decursul procesului de sugerare gi
de examinare a posibilelor rdspunsuri, Biserica a respins cateva dintre acesteaca
fiind inadecvate.
2. C. Berkouwer l/rc Pcrsono/C,l/isl, Grand Rapids,Eerdmans,1955,p.293.
Nestoianismul
Unul dintre rdspunsuri a fost oferit de Nestorie gi de d.iscipolii lui. Existd mai
multe mglivg pentru care nestorianismul este extr;m de dificil de inleles gi
de
evaluat, Unul dintre motive este ce aceastdmircare a apdrut intr_o perioadd de
o
intensd lupttr pentru putere in Biserictr.3in consecinge,nu este intotdeauna
clar
qaca bFenca a rcsprns o anumittr teorie din pricina
ideilor continutg sau din cauza
antagoni$nu]ui dintre susfinitorul principal al teoriei respective gi vreo persoani
foarte influenttr din Biserici. ln plus, chiar limbalul foibsit de Nestorie a
fost
ambiguu gi inconsecvent. Este limpede ctr teoria condamnate de Biserice sub
numele de nestorianism nu a fost la hdltimea pozitiei ortodoxe veritabile gi a fost
probabil dusi- mai departe de cAliva dintre adepgii lui Nestorie.a pdrerea
cercet{torilor de frunte esteitxseci Nestorie insugi nu a fost un
,,nestorian,,,ci ce
weo terminologie prost aleaseasociattrcu ostilitatea unui oponent agresiv
a dus
la o condamnare nedreapttr a ideilor lui.s
In secolul al lVlea s-au ivit doud tipuri principale de cristologie _ cdstologia
,,Cuv6nt-came" 9i cristologia ,,CuvAnt-om,,. pri_niaconsiderd Crivdntul ca fiind
elem€ntul maior al Dumnezeului-om, in timp ce sufletul uman era privit
ca fiind
relativ_lipsit de importanttr (reamintim cd apolinarianismul sustinea ca Isus
a avut
utr divin 9i rn trup uman). Cea de-i doua, mai pulin sigurd de faptul cd
:Yn"j
pozitia dominantn din Dumnezeul-om esteocupatd de Ciuv6nt,a?irma
ci Isus $i_a
umani in intregimea ei. Aceasti diferente de pereri este fundalul
T-Tut:uTru
loeorogrc at problemei nestoriene.
Lu:.*_fuq dup{ ce a fost instalat ca patriarh al Constantinopoluluiin 1123,
,.
Nestorie a fost obligat sd decidi daci Maria trebuie sau nu se. Iie numite theotokos
(-ndscetoare de Dumnezeu"). Nestorie nu a vrut se decidd asupra
acestui lucru
decAt in cazul in care theotokos,ar fi fost insolit de termeriul nnthr potokos
(.ndscitoare de om"). Degi ideile lui nu au fost unice in aceavreme,
alegereaunui
limbai intrucAtva nefericit i-a adus unele probleme lui Nestorie. El
a observat
faphrl cd Dumnezeu nu poate avea o mami gi fird indoiale ce nici o creatura
n_ar
n putut da nagtere unui membru al Dumnezeirii. prin urmare, Maria nu
L-a
niscut pe Dumnezeu, ea a ndscut un om care a fost un vehicul al lui Dumnezeu.
Pur gi simplu n-ar fi. fost posibil ca Dumnezeu s6 fie purtat timp de noue
luni i:r
uterul unei femei, nici ca El sd fie imbrecat in haine ie nou_niscu| nu
ar fi fost
posibil ca El sd sufere, si moari gi-si fie ingropat. Nestorie a fost de pdrere
ci
termenul tlreofoftoscontine implicit fie concepliiariani despre Fiu ca gi
creaturi,
fie concephrl apolinarianist de umanitate incompletil a lui I!u5.0
Afirmafia lui Nestorie a alarmat algi teologi, printre care
9i pe Chiril al
A.lexandriei, care era rivalul lui Nestorie. Erisebiu mai tdrz'iu -episcop
de
Dorylaeum, dupi ce a auzit cd Maria a dobindit reputafia de a fi ndscut
un simplu
1. l. Y.-D.Fn, Edl AdstianDoctrina,New york,HarperandRow1960, p. 311_312.
4, J.F.Bethune.Baker,
An Introduction
totheEa y Hist;ryofChnstianOocti.c,L.,ara, fr4etf,.,en,
1903, p. 27L275.
5. Friedrich l,oofs, Nertariusand His placei theHbtory of ChristianDoclnr?e,New york, I€nox
197,5, 41, 60-61;J. F. Bethune-Baker, Nestoriusa;d'His r*iniig,-C";Vaae", cambridge
l1ill, f:
Univercity,1908,p. 82-100.
6. Kelly, Ea y ChristianDoctrines, p. 971,
Unitatea
p€rsoanei
lui Cristos 6Z'1,
om,a conchiscd Nestorieesteun adoplionist (cu alte cuvinte, cI el credecd omul

Isusa ajunsDumnezeuintr-un moment ulterior nagteriiLui, probabil la boiezul
Sdu).Din afirmafiile lui Nestoriegi din reacliilela ideile lui s-a ndscutimaginea
tradilionali a nestodanismuluica o ereziece L-a despdrJitpe Dumnezeul-omin
doudpersoanedistincte.Aceastderezieesteceacarea fost condamnate.Chiril a
fost conducdtorulopozitiei, iar la Conciliul de la Efes (431)el Qi-ademonstrat
miiestria in domeniul intrigilor. NunJii papali au aprobat pozigia grupului de
episcopidominai de Chiril.7
Esteefectiv imposibil sd se determineexactcarea fost concepliaIui Nestorie.
Lucrul acestaesteadevdratmai ales in urma descopeririiin seiolul al XXlea a
IucrdriiCnrlealui Hernclide,pe care,dupi cite se paie, Nestoriea scris-ola vreo
doudzecide ani dupd condamnareasa. in aceastdcarte el a afirmat cd este de
acord cu formularea calcedoniand(doue naturi unite i:rtr-o persoand).Este
adevdratinsi ce el a fost lipsii de ing6duinli fald de ,,unirea ipostaticd,,
promovatdde Chiril, fiind de pdrereci acestconceptelimind caracteruldistinct al
celor doud naturi. Nestorie prefera si gindeascd mai degrabi in termeni de
,,imbinare"(ouuri$eua) decAtde unire (ivoouq)a celor doui. probabil cd cea mai
buni rezumareposibilSa celor afirmatede Nestorieestesi spuni cd degi el nu a
suslinutin mod congtientgi nici nu a afirmat deschiscd existi o dezbinarein
persoanalui Cristos,celespusede el pireau sdimplice acestlucru.BDacdNestorie
insuginu a fost un partizan al nestorianismului,ideile lui au dus in mod Iosic Ia
nestodanismgi ar fi fost adoptate de multi dac6 Bisericanu s-ar fi pronunlat
asupraproblemei.
EutihianIsmuI (Monofizitismut)
Cristologiaeutihianisti esteIa fel de greu de reconstituit.Dupd Conciliul de la

_
Efes(431)a fost elaboratun documentin incercareade a se aiungela o vindecare
a Bisericii.Fiind de fapt iniliat de episcopiiorientali (antiohieni)careil sus{inuserd
pe Nestorie Ia Efes, acest document i-a fost tdmis lui Chiril de c6tre Ioan al
Antiohiei.Chiril l-a acceptatin 433,degiaveaun limbaj oarecumfavorabilpoziliei
nestoriene.Astfel, sepirea cd s-aajunsla un fel de compromis.
Insdunii dintre alialii lui Chiril careerau suslindtodilui de dreaptaau fost de
pdrere cd el a fecut prea multe concesiinestorianismului.Lor li se pirea cd
accentulputernic pus de document pe cele doud naturi submineazdunitatea
persoaneilui Isus. Drept rezultat printre ei a inceput sd se rdspAndeasce tot mai
mult ideeacdIsus nu a posedatdoud naturi, una divind gi una umani, ci doar una
singurd.Dupi moartealui Chiril in 444,grupul nemullumitilor a lansat un atac
impotriva invetiturilor lui Theodoret care concepuseprobabil documentul in
cauzd gi care era acum teologul de frunte al gcolii din Antiohia. Dioscor,
succesorullui Chiril, a condus grupul celor ce contestauce Isus ar fi avut doud
naturi. El credea cd Pdrinlii Bisericii au sustinut in general ideea unei singure
i" rud."l persoaneilui Isus gi cd Chiril cornpromiseseaceastdidee inti-un
ll.i
7. Loofs,Ncsto/lls, p.45-53.
8. A. B. Bruce,Thc Huthiliationof Christifi lts physical,Ethicnlahd OfficiatAspects,editia a doua,
-"
New York, A. C. Armstrong and Son,1892,p_50-51.
moment de sldbiciune. Este discutabil daci aceasta a fost o inlelegere corectd a

pozitiei lui Chiril sau dacd Dioscor insugi nu imbrdfiga de fapt credin{a cd Isus a
avut doar o singuri naturi. in orice caz, s-a insistat tot mai mult asupra formulei
,,o singure naturd".
Un arhimandrit mai in varstd numit Eutih a ajuns sd stea in centrul
controversei. Toti cei care fuseserd nemulfumili de compromisul din 433 care au
9i
respins ideea celor doud naturi ale lui Isus, au fdcut din Eutih un simbol al pozitiei
lor. Eutih a fost denunlat la o intAlnire a Sinodului permanent de Ia Constin_
tinopol. Aceasta a dus Ia dezbateri formale care au culrninat crr condamnarea gi
destituirea lui Eutih. La acea gedinli finald Eutih nu s-a apirat, cr a asclrltat in
liniste pronuntarea sentintei.'
Nu este ugor sd se stabileasce cu exactitate care a fost doctrina lui Eutih. in
cadrul unei examiniri prelimhare de dinaintea sinodului el a declarat cd Domnul
Isus Cristos a posedat dupe nagterea Sa doar o singurd naturi, cea a lui
Dumnezeu care S-a incarnat 9i a deyenit om. Euiih a respins jdeea celor doud
naturi susfindnd ce este contrare ScripturJi gi opiniilor piringilor Bisericii. El a
subscris insd la ideea nagterii din fecioard gi a afirmat cd Cristos a fost in mocl
simultan Dumnezeu perfect 9i om perfect. Se pare cd teza lui de bazd a fost cd au
existat doue naturi inainte de incamare gi una singuri dupi.ro
S-ar pdrea cd Eutih nu a fost un gAnditor prea precis iau explicit. Totugi, din
punct de vedere istoric concepJiile lui au constituit temelia unei migciri care a
proclamat ce umanitatea lui Isus a fost at6t de absorbitd de divinitate incat a fost
efectiv elirninatd. De fapt, eutihianismul a fost o formi a docetismului. A existat o
variante de a interpreta natura ca o fuziune a divinitetii gi umanitdlii lui Isus in
urma cdreia a rezultat ceva cu totul diferit, cum ar fi o a treia substanti, un hibrid.
S-ar putea ca Eutih sd fi suslinut acest lucru, degi gAndirea lui a fost confr-rzd(cel
putin in felul in care a exprimat-o el). in 449 un conciliu care s-a intAlnit Ia Efes l_a
reabilitat pe Eutih gi l-a declarat ortodox. in acelaqi timp, ideea ci au existat doud
naturi dupd incamare a fost anatemizata, Acest conciliu a aiuns si fie cunoscut
sub numele de ,,Sinodul tAlhdresc,,.rr
Sinodul tAlhiresc nu fusese insd linut sub o autoritate imperiald potrivite.
V€nirea la tron a unui nou impdrat plin de inlelegere fald de pozilia cd Isus a avut
doud naturi a dus la convocarea unui nou conciliu, cel de ia Calcedon din 451.
Acest conciliu a sustinut Crezul niceean gi a promulgat o afirmafie care urma sA
devini standardul pentru intreaga cregtinataie. in le"gatur; cu reialia dintre cele
doue naturi aceasti afirmatie vorbegte despre
lrnul gi acelagi Cristos, Fiu, Domr, Unul-Niscut, cunoscrjt in doud firi, in chio
neamestecat,gi neschimbat,Fi neimpdrtit, 9i nedespirtit, deosebireafirilor nefiini
distrusd prin unire, pestrandu-se mai ales insugirea fiecireia gi
l"ig:..,-
intahindu-se impreuni intr-o singuri persoani un singur ipostas, nu in doui
ii
persoane,firi a fi desp;rlit sau divizat in doub, ci Unul icelagi Fiu, Umrl_ndscut,
9i
Dumnezer.r-Cuvdntul, Domnul Isus Cristos.AFa ne-ar.rin;atat m;i inainte dcspre El
9 . Kally, f lv Chri.tnn Do.f/i'rcs,p. 330-13, .

10. JaroslavPelikan,T/rcChtistkn Taditiotl, Chicago,University of Chica 1971,vol. 1,p. 262_263.
Bo, ,
1 1 . Bethune-Baker,EnrlyHistaryof ChristialtDoctiitlc,p.284.
Unitateapersoaneilui Cristos 623
proorocii gi insngi Domnul nostru Isus Cristos si asa ne-a fost transmis Simbolul
pirinlilor nogtri.',
Aceasti afirmatie evitd atat erezia nestorianismului, cdt Fi pe cea a

eutihianismului. Se insiste atat asupra unitatii persoanei, cat gi asupra integrit;lii
gi caracterului separat al celor doud naturi. Dar aceastaservegte doar la cregterea
tensiunii. Cici care este relalia precisd dintre cele doui naturi? Cum pot fi
sustinute amAndoud fdrd a-L diviza pe Isus in doud persoane, fiecare dintre ele
avAndun set unic Ai separatde airib;te? gi cum putem noi sustine ca Isus este o
singuri persoane, cu un singur centru al congtiinfei, f6ri ca cele doui naturi sd
fuzioneze intr-un amestec sau hibrid?
La un eseu pentru examen le-am cerut odaie sfudenlilor sd formuleze teza
ortodoxd despre cele doui naturi gi o singuri persoani ale lui Cristos. Unul dintre
studen! a scris: ,,Nu existe o doctrind ortodoxd despre cele doud naturi gi o
slngurd persoane. Fiecare incercare care a fost fdcute vreodate pentru a da
conlinut formulei a fost declarati eretice. Nu existd nici un confinut, doar o
afirmaJieabstractd." intr-o oarecaremisurd acel student a avut dreptate. Deoarece
concluzia calcedoniand este in esenfd negativii -,,in chip neamesrecar gr
neschimbat, gi neimpd4it, gi nedespartit". Ea ne spune ce nu inseamni ,,doud
naturi intr-o singurd persoane". intr-un fel, Calcedonul nu este rdspunsul; el este
intrebarea. Trebuie sd ne intrebdm in continuare ce trebuie sd se inleleagd prin
formula respecdvi.
Alteincerciri de a rezolvaproblema
Inainte de a incerca sd eluciddm formula ,,doui naturi intr-o sinsr-rrd
persoani" trebuie sd observim cAtevadin celelalte tentative de limpezire a acestui
concept care au avut Ioc de la Conciliul de la Calcedon incoace. inainte de a
prezentapropria noastrd constructie, va fi instructiv si obscrvdm diverse tipuri de
strategii care au fost incercate. incd o datd, verclictul istoriei ne va fi de folos. patru
incercdri sunt reprezentative: (1) ideea cd omul Isus a devenit Dumnezeu
(adoplionismul); (2) ideea cd fiinla divind, Dumnezeu, a imbrdcat mai desrabi o
umanitate impersonald decit o personalitate umane individuali (crlstologia
neipostaticd); (3) ideea cd cea de-a doua Persoand a Trinitifii
$i-a schimbat
divinitatea cu umanitate (kenoticisrn); 9i (4) ideea cd incarnarea a fost puterea lui
Dumnezeu care s-a manifestat intr-un om (doctrina incarndrii dinamice).
Adoptionismul
Adopfionismul este o incercare timpurie, reapdruti din nou gi din nou, de

rezolvare a problemei celor,,doui naturi htr-o singuri persoani,,. pusd intr-o
formd cat se poate de simpld, el spune cd Isus din Nazaret a fost doar un om in
perioada primilor ani din viafa Sa. La un moment dat insi, care probabil ca este
PhilipSchaftTlrcCr"cdsol Cluistendam,New york, Harperand Brothers,1919,vol. 2, p. 62.
-12.
TraducereaIoanRdmureanu, Isiorinbr'scriceascri
urriucrsalri
BrrcmegtiEdituraInstitutuluiBibliaside
Misiuneal Bisericiiortodoxcromene,1992,p. 145.
634 Persoanalui cristos
botezul lui Isus (sau poate invierea Lui) Dumnezeu L-a,,adoptat" ca Fiu.
Indiferent dacl aceasti adoptiune a fost un act de gralie pur6 a Iui Dumnezeu sau
o promovare in grad pentru care Isus S-a calificat prin atributele Sale personale,
ea era mai mult istoria unui om care devine Dumnezeu dec6t a Dumnezeului care
devine om.13
Pentru a-gi sprijini pozilia, adoptionigtii insisti asupra ideii scripturale cd Isus
a fost nescut de Dumnezeu. El estenumit chiar ,,singurul-niscut" (povo1<uriq, Ioan
3:16). CAnd a avut loc aceaste,,nagtere"?Adoplionigtii atrag atentia asupra
faptului ci cel care a scris Epistoh cetre Evrei citeazd de doud ori PsaLmul2:7: ,,Tir
egtiFiul Meu, astdzit-am niscut", aplicAndu-lFiului lui Dumnezeu,Isus Cristos
(Evr. 1:5;5:5).Ei observi asemdnarea considerabiHdintre aceastdafirmalie 9i cea
a Tatdlui de la botezul lui Isus: ,,Tu egti Fiul Meu preaiubit, in Tine imi gdsesctoatd
plicerea Mea" (Marcu 1:11).Sepresupuneagadarci cobordreaDuhului pesteFiul
in acel moment reprezintd coborareadivinitdtii peste omul Isus.
Aceastdpozitie ii di lui Isus cel uman un statut independent. El ar fi continuat
sd trdiascd pur gi simplu ca Isus din Nazaret dacA nu ar fi avut loc adoptarea
speciald de cetre Dumnezeu. Aceasta a fost mai mult o intrare a lui Dumnezeu
intr-o fiintd umani exisienti decdt o incarnare adevdrate.Uneori acesteveniment
esteconsiderat unul, care a avut loc doar in viata lui Isus; alteori el estecomparat
cu adoptarea altor fiinie umane ca gi copii ai lui Dumnezeu.
Adoptionismul a apdrut de repetate ori de-a lungul istoriei cregtinismului.la
Cei care iau insi irx serios toatd invdtdtura Scripturii sunt congtienti de obstacolele
maiore care stau in calea acestei concepgii, obstacole ce includ preexistenla lui
Cristos, naratiunea prenataH gi nagtereadin fecioard.
Cristologia neipostatice
O alte incercare de a clarifica relatia dintre cele doud naturi ar putea fi

denumite ,,cristologie neipostaticd". Aceastd conceptie spune ce umaniiatea lui
Isus a fost impersonald gi nu a avut o subzistente independentd, adici Cuvdntul
divin nu a fost unit cu o persoani umani individuali. hilial, cristologia
neipostaticA a fost destinatd sd previntr divizarea nestoriane a lui Isus in doui
persoane gi sezul aferent ci Maria a fost doar mama unui om. Ea a servit de
asemeneala negareaadopgionismului, care a afirmat cd in calitate de fiinJA umane
cu o existenld independente Isus a fost ridicat la rangul de divinitate. Punctul
principal al cristoiogiei neipostatice este cd omul Isus nu a avut o subzistente
separatdde cea a celei de a doua Persoanea TiirritAlii. Ea sprijine aceasteteze prin
negareafaptului ce Isus a avut o personalitate umand individuali.l5
Problema legati de aceasti pozitie conste in faptu_lci a te gandi la Isus ca
nefiind un individ uman specific sugereazdce Cuvantul divin S-aunit cu intreaga
rasd umani sau cu insagi natura umand; luati literal, aceasteidee este absurdi.
Este adevdrat ce noi spunem uneori ce Isus 9a unit cu intreaga rasd umand, dar
13. Robe* L. Ottlet TfteDocti e of thelncaftt4tion,Londra, Methue^, \896, vol.2, p. j,Sl,-1,61,,
14. A. Hauck, ,,Adoptionism", in Tha New Schaff-HerzogEnclclorydia of Rclisious Knoutedgq ed..
Samuel Macauley Jackson,New Yo& Funk and Wagnalls, 1908,vol. 1, p.48-50.
15. Karl Barth, Chrl.h Dogtnatics,Edirbvgb T. and T. Clark, 1936,vol. 1, partea1, p. 149-150.
Unitateapersoaneilui Cristos 635
noi o spunemla modul figurat, pe bazatreseturilorfundamentaleimpdrtigite de
toti rnembriiei. O dificultatein plus la cristologianeipostaticeestece in incercarea
de a evita o erezie,ea poate cddeaintr-o altd erezie.Accentuareafaptului cd Isus
estepersonaldoar in ceeace privegte dirnensiuneaLui morald excludein mod
evidento parte vitald a umanitaui Lui. Negareacaracteruluiuman individual al
lui Isus sugereazi cd El a fost predominant divin. Si aceasta miroase a
apolinarianism.r6
Kenoticismul
Perioadamoderni a produs o incercaremai deosebitede a rezolvaproblema

.
relatieidintre celedoui naturi. Mai alesin secolulal XIX-leas-a suseratcd cheia
mdrii trebuieg;sitd in expresia,,[tsuslS-adezbrdcatpe Sine
:pre TJe!:gereajnca
lnsugi"(Filip. 2:7).Pohivit acesteiconceptii,ceeace a dezbricat Isus a fost forma
lui Dumnezeu (popgl 0eo0,w 6). A doua Persoani a TrinitAtii a pus de o parte
atributeleLui specific divine (omnipotenta,ornniprezentaetc.) a imbrdcat in
9i
schimbcalitdli umane. De fapt, incamareaa constatdin schimbareaunei perti a
naturii divine cu caracteristiciumane.rTCaliidlile Lui morale,cum sunt dragosiea
gi mila, au fost pestrate.in timp ce acestlucru ar putea sd pare doar o luciare a
Fiului,in realitateincamareaL-a implicat 9i pe Tatil. Acesta"trimiJdndu-$iFiul, a
fost ca un tate care igi trimite feciorul pe cempul de misiune. Oparie din El a
plecatimpreuni cu Fiul.rs
Ceeace avem aici esteo problemdasemdndtoare, in domeniul cristologiei,cu
,
solulia oferitd de monarhismul modalist Ia problema Trinitatii. Isus nu este
Dumnezeugi om in mod simultan, ci succesiv-. in privin;a anumitor atribute El
este Dumnezeu, apoi om, apoi Dumnezeu din nou. Solufia pentru formula
calcedonianiestesd se^sustindc6 Isus esteDumnezeugi om in iceeagiprivinfi,
dar nu in acelagitimp. in timp ce aceastaconceptierezoivi o parte din dificultnji,
ea nu rezolvd problema textelor pe care le-am citat anterior gi care aratd ca
scriitorii biblici L-au consideratpe Isus Dumnezeu gi om. Mai mult decat atat,
evidenfelein favoareaunei incamiri aparentlipsitd de discontinuitafi,la carenu
s-a renuntat (vezi, de ex., 1Tim.3:16), militeazd impotriva mentinerii acestei
teorii,oricat de inovatoarear fi ea.
Doctrinaincarnarii dinamice
O ultimi incercarede rezolvarea problemei celor doud naturi intr-o singurd

persoandar putea fi denumite doctrina incamdrii dinamice. Aceastasuslini cd
prezenfalui Dumnezeu in Dumnezeul-om nu a fost sub forma unei uniri
ipostaticea celei de-a doua Persoanea Trinitdlii cu Isus din Nazaret, o fiinfd
umani individuali. Mai degrabd,incamarea ar trebui imaginatd ca prezenta
activaa puterii lui Dumnezeuin persoanalui Isus.
16. Donald Baillie,GodWasi, Ci,,ist,New york, Scribne, 1948,D.92_93.
17. Hugh RossMackintosh, TheDoctuintof thc pcrsono.flcsusihlrsf, New york, Scribner,1914,
p.463-490.
18. CharlesGore, TlrcIncamatiallof the Sotlof God,New york, Scribner,Ig9"l,p.I72.
Aceaste conceptie este apropiatd de monarhismul dinamic. Puterea lui

Dumnezeu a intrat in omul Isus. Aceastainseamne ce incarnarea nu a fost atAt de
mult o unire a lui Isus cu Dumnezeu intr-un fel de unire ipostatici, cAt o locuire a
puterii lui Dumnezeuin El.
O formd recenti a acestei conceptii se g5segtein Cod Wasin Chnsf de Donald
Baillie. Baillie $i bazeazi teologia pe 2 Corinteni 5:19:,,Dumnezeu era in Cristog
impdcAnd lurnea cu Sine." Observati ce h loc sd spuna cd ,,Cristos era in
Dumnezeu" acestverset accentueazi ci ,,Dumnezeu era in Cristos "
Pentru ca si explice paradoxul incamdrii Baillie folosegtemodelul locuirii lui
Dumnezeu in credincios in cadrul a ceeace se numegte paradoxul harului. Cdnd
credinciosulface ceeace trebuie sau facealegereapotrivitd, el spune de obicei:
,,Nu eu, ci Dumnezeuestecel carea ficut-o.';in Gilateni 2:209i Filipeni 2:12-13
Pavel vorbegte despre lucrarea ltruntrice a lui Dumnezeu. Aceaste prezenti a
puterii lui Dumnezeu in credincios Baillie o prezinte ca fiind modelul incarndrii.
Afumagiile lui sugereazi insd cd incamarea lui Isus esteir realitate o concretizare,
chiar daci cea mai completd, a paradoxului harului liuntric:
Acestparadox apacurn apareel ln forma lui fragmentartrin propriile noastrevieti
cregtineesteo reflectarea unirii perfectea lui Dumnezeucu omul in lncarnareade
caredepinde intreaganoastraviaF cretdne gi din acestmotiv poatefi cel mai bun
punct de reper spre intelegereaacesteiuniri. In Noul Testamentvedemcd omul in
care era incarnat Dumnezeu este supedor tuh.rror oamenilor prin refuzul de a
pretindecevapentru Sinein mod independentgi pdn atribuireainhegii bundtAului
Dutnnezeu.le
Date fiind aceastainterpretare a ilcamerii, diferenta dintre Cristos 9i noi este

doar una cantitativd, nu calitativS. Dar, nu trebuie sd se treacd cu vederea faptul
cd aceasti interpretare este in contradiclie cu citeva accente ale Scripturii:
plinitatea (nl.{pr,:pa)lui Dumnezeu locuind trupegte ix Isus (Col. 2:9),preexistenla
lui Cristos (Ioan l:18; 8:58),9i caracterul unic al calitiJii Salede fiu (provoyevrig,
Ioan
3:16). In timp ce doctrina ir:rcamirii dinamice atenueaze tensiunea sugerati de
formula calcedoniane,ea intampine dificultdli datoritd faptului cd reduce implicit
,divinitatea.
Principii de bazi ale doctrinei celor doua naturi intr-o singuri

persoana
Am trecut in rcvisti mai multe ir:rcerciri de rezolvare a dificilei Drobleme

cristologice legate de cele doud naturi intr-o singurd persoand gi am obseruat
deficientele fiecdreia in parte. Trebuie agadar sd prezentem o altemative. Care
sunt principiile esenJiale ale doctrinei tncamerii gi cum trebuie ele inlelese?
Catevapuncte crucialene vor aiuta se intelegemacestmare mister
1. Incamarea a fost mai mult o dobandire a unor atribute umane decat o
renuntare la atributele divine. Se imagineazi adeseori cd Filipeni 2:6-7inseamni
cd Isus S-a golit pe Sine de unele din atributele Sale divine, probabil chiar de
19. Ba1\ie, God Wasin Chist, p. 117,
Unitateapersoan€ilqi Cristos 637
divinitatea Sa.Potrivit acesteiinterpretdri, El a devenit om prin faptul cd a devenit

ceva mai pugin decit Dumnezeu. A renuntat la o pate din divinitatea Lui 9i a
inlocuit-o cu catte$ umane. Prin urmare, incamarea este mai mult o scedere a
naturii Lui divine decAt o addugare la ea.
Totugi, in interpretarea pe care zrm dat-o noi lui Filipeni 2:6-7 ceea ce a
dezbricat Isus nu a fost popQrjceadivini, natura lui Dumnezeu. Sub nici o formd
acestpasai nu spune ce EI a inceiat si posedenatura divini. Lucrul acestadevine
9i mai clar atunci cAnd luim in considerare Coloseni 7:9: ,,Cdci in El locuiegte
trupegte toati phnetatea Dumnezeirii." IQnom (golte) din Filipeni 2:7 trebuie
inteleasi in lumina pleromeidinColoseni 2:9.Ce inseamni atunci ci Isus ,,S-agolit
pe Sine"? Unii au sugerat ci El 9a golit pe Sine ,,prin a-$i turna" divinitatea in
umanitateaSa,la fel cum se toarnd conginutul unei cegtiintr-o alte ceagce.Aceaste
teorie inse nu reugegtese identifice vasul din care Isus $i-a virsat natura divine
atunci cand a turnat-o irx umanitatea Sa.
O abordare mai bund a lui Filipeni 216-7este sAne gandi:n la expresia ,,a luat
un chip de rob" ca la o explicare circumstanliali a golirii. De vreme ce lapc.rveste
un participiu aorist cu ftrncfie adverbialtr, noi am interpreta pdma parte a
versetului 7: ,,El S-a golit pe Sine luAnd forma unui rob". Propozifla participiald
esteo explicare a felului in care Isus S-a golit pe Sine, sau a lucrului ficut de El
care a constituit kenoza. ln timp ce textul nu specifici de ce anume 9a golit El,
estedemn de remarcat ci ,,chipul unui rob" este iltr-un contrast dar cu ,,a fi
deopotrive cu Dumezeu" (v. 6). Noi tragem concluzia ce lucrul de care $a golit
Isusesteegalitatea cu Dumnezeu, nu forma lui Dumnezeu. In timp ce nu a incetat
$ fie in natura Sa ceeace era Thtdl, El a aiuns sd fie subordonat Tatdlui din punct
de vedere funclional penhu perioada incamirii. Isus a ficut aceastain vederea
revelirii lui Dumnezeu gi a rdscumpdrdrii omului. AsumAndu-$i o naturi umand,
El a acceptat anumite limiteri in ftrncgionarea atributelor Sale divine. Aceste
limitdri nu au rezultat in urma unei pierderi de atribute divine, ci a unei adiugdri
de atribute umane.
2. Unirea celor doue naturi a insemnat ce ele nu funclionau in mod
independent.Isus nu $i-a exercitat uneori divinitatea Sa,iar alteori umanitatea Sa.
Acliunile Lui au fost intotdeauna cele ale divino-umanititii. Aceasta este cheia
pentru inlelegerea limitirilor funclionale pe care umanitatea le-a impus
divinititii. De exemplu, El a avut in continuare puterea de a fi peste tot
(omniprezenla).Totugi, in calitate de fiintd incamati El a fost limitat in exercitarea
acesteiputeri de cdtre posedarea unui trup omenesc.in mod sirnilar, El era in
continuare omnigtient, ins{ El poseda cunogtinle gi le exercita in limitele unui
organism uman care dobandea progresiv congtiente, fie in legdturi cu mediul
fizic, fie cu adevirurile eteme. Astfel, psihicul Sdu uman gi limitat a devenit doar
progresiv congtient de cine era El gi de ceeace venise se realizeze. Totugi, aceasta
nu trebuie considerati o reducere a puterii gi a capacititilor celei de-a doua
Persoanea Trinititii, ci mai degrabd o lirnitare indusd circumstanfial asupra
exercitarii puterii gi capacitdtilor sale.
Inaginali-vi urmdtoarea analogie.Cel mai rapid alergitor din lume intra intr-o
,,cursi pe trei picioare", in care trebuie si alerge cu unul dintre picioare legat de
unul dintre picioarele unui partener. Degi capacitatealui fizice nu estediminuaii,
conditiile in care gi-o exercitd sunt sever limitate. Chiar dacd partenerul s6u este
al doilea alergitor din lume, timpul realizat de ei va fi mult mai slab decdt daci ar
fi participat in mod separatla cursi; la urma urmei va fi chiar mai slab decAtcel
realizatde aproapeorice alt om carealeargi nestdnjenit.SaugAndili-vdla cel mai
mareboxer al lumii luptAnd cu o m6nd legatela spate.Saula un joc de baseballin
care pirinlii, intrecAndu-secu copiii lor, igi schimbi pozilia obignuitd (adici cei
care trebuie si loveasci cu mAna dreaptd lovesc cu stangagi invers). in fiecare
dinhe acestecazuri capacitateanu estediminuatdin esente,dar conditiile impuse
exercitdrii ei limiteazi realizarea unei performante reale.
Aceastaestesituatia Cristosului incamat. La fel cum alergdtorulsau boxerul
gi-ar fi putut dezlegamembrul imobilizat, dar au ales sA se limiteze pe durata
evenimentului, tot againcamarea lui Cdstos a fost o limitare voluntare, pe care El
a ales-o singur. Cristos nu a trebuit sd-$i asume umanitatea, dar a ales sd $i-o
asumepentru perioada incamdrii. In decursul aceleiperioade divinitatea Lui a
functionatintotdearmain tandem cu umanitateaLui.
3. Gindindu-ne la incamare, noi nu trebuie sd pomim de la concepJiile
tradilionale despre umanitate gi divinitate, ci de la recunoagtereafaptului ce cele
doud sunt cunoscute cel mai complet in Isus Cristos. Noi aborddm uneori
incamarea cu p6rerea deia formati ce ea este realmente imposibiln. Noi gtim ce
este umanitatea gi ce este divinitatea gi firegte 9i faptul ci ele sunt prin definijie
incompatibile. Ele sunt finitul gi respectiv infinitul. Dar aceasta inseamne s6
pomegti de unde nu trebuie - cu o conceplie despre umanitate dedusd din
cunogtintelenoastredespreumanitateaexistentialimai degrabd,decatdesprecea
esenliald.Conceptia noastrd despre natura umand a fost formate printr-o
investigare inductivd a noastrd gi a celorlalli oameni pe care ii gisim in jurul
nostru. Dar nici unul dintre noi nu reprezintd umanitatea aga cum a intenfionat
Dumnezeusi fie sauagacum a iegitea din m6naLui. Umanitateaa fost stricatdsi
corupta prin pdcatul lui Adam gi al Evei. in consecingh, noi nu suntem fiinie
unane adevirate, ci vestigii deteriorate, distruse ale umanitetii esentiale gi este
dificil si iti imaginezi genul acestade umanitate unit cu divinitatea. Dar atunci
cAndspunem cd Isus $i-a asumatumanitatea,noi nu vorbim despreacestgen de
umanitate. Deoarece umanitatea lui Isus nu a fost umanitatea fiintelor umane
pecetoase,ci umanitateaposedati de Adam gi Eva de la crearealor gi inainte de
cdderealor. Nu existi prin urmare nici o indoiali cu pivire la umanitatealui Isus.
Intrebarea nu este dacd Isus a fost pe deplin om, ci daci noi suntem pe deplin
oameni(vezi p. 626).El nu a fost numai la fel de om ca noi; El a fost mai om dec6t
noi. Din punct de vederespiritual, El a reprezentattipul de umanitatepe care o
vom poseda atunci cdnd vom fi glorificali. UmanitateaLui a fost cu sigurantd
mult mai compatibili cu divinitatea decat este tipul de umanitate pe care il
observdm in zilele noastre. Trebuie si definim umanitatea nu prin inteerarea
observaliilor noastreempirice prezente,ci prin examinareanatuiii umanJ a lui
Isus,deoareceEl reveleaiAir mbdul cel mai deplin adev;ratanature a umanitdtii.
Isus Cristos este de asemeneacea mai buna sursd Dentru cunoasterea
divinitilii. Noi presupunemcegtim cum esteDumnezeucu adevdrat.Dar de fapt,
in Isus,Dumnezeuesterevelat9i ficut cunoscutcel mai deplin. Cum a spus Ioin:
,,Nimeni n-a vdzut vreodatApe Dumnezeu;singurul Lui tiu, care estein sanul
Unitatea
persoanei
lui Cristos $g
Tatdlui,Acela L-a fdcut cunoscut,,(Ioan 1:1g).Astfel, imaginea noastrd
despre
cum este divinitatea vine in primul rdnd prin revelalia hii Dumnezeu
in Isus
Lrrstos.
Uneori abordim incarnarea in mod gregit. Noi definim divinitatea gi
umanitateala rnodul abstractSi apoi spunem:,,Nu estecu putintd
ca ele sd se fi
""" cu,cealalti-" Noi presupunemce natura divfie p;r gi simplu nu
ryLr,ti:,
poate tr cuplati cu natura umand, dar aceastepresupunere
se bazeaid mai
conceptiagreceascddespreimpasibilititea divinitdliidecAr pe Bibtie.
*:S-y!, t"
uac; ins5 pornim de la realitateaincarndrii in Isus Cristos, noi
nu numai cd
vedemmai bine cum sunt celedoud naturi, ci gi recunoagtemfaptul
cd indiferent
ce sunt,-elenu sunt incompatibile, deoareceau coexisiat odaie
intr_o singure
persoani.$i ceeace estereal, estefiregteposibil.ro
In Iegiturd cu posibilitateaunitetii dintre divinitate gi umanitate,
.. trebuie sd
pdstrim in-minte aceaimaginedeosebiti a umanitifii caie ne estedatd in Biblie.
ln_calrtate de chip al lui Dumlezeu omul estedejacreaturaceamai asemindtoare
lui.Dumnezeu.Presupunereacd omul esteatAtde diferit de Dumnezeu
inc6t cei
coexistaintr-o singurd persoani se bazeazdprobabil pe vreun alt
:-"-t,"y,p"t
naturi umana.E€ ar putea rezulta din teoria cf omul estede fapt
i",:_1i: un
arxmalcarea evoluat din forme inferioareale vie{ii. Noi
6tim insi din Biblie cd
Dumnezeua ales si Se incarnezeintr-o creaturafoarte asemdndtoare
Lui. Este
r.:opul pentru careDumnezeuL-a f6cut pe om dupa propriul Seu
ll?l
chrp:ryt:Otl
s; ti fost:" '
faciljtareaincamdriicareurmasdaibi loc intr_ozi-
4. Este.importantsdne gandim cd iniliativa incamdrii vine, ca
sazrcemaSa,de
d:glib, decdt de jos. in parre problema noastr; tegatdde ingelegerea
:l^1l,"l,
rncamarxpoate provenidin faptulcanoi o privim de jos,diI
ferspectivanoastra
umana-IJn acestpunct de vedereincarnarea parefoarteimprobabila, poafechiar
imposibili. Dificultatea constd in faptul cd noi ne intrebaL
de tapt cum ar fi
posibil ca o fiinld umand sd devind vreodatd Dumnezeu,
de parci ar fi vorba
despreprocesuldevenirii unei fiinle umanecareajungesd fi" D,l-.,e2",,
sa.,.a.e
intr-un fel
-sau altul adaug; divinitatea la umanititea ei. Noi suntem foarte
con9trentr de propriile noastrelimite gi gtim cat ar fi de greu sau cd ar fi
chiar
irnposibilse trecerhdincolo de ele,mai alesp6ni la a devlni
Dumnezeu.l,entru
Dumlgzeu insd.nu este imposibil sd devind om (sau,mai
.;; "i irt "d";;;
umanitateala divinitate). EI estenelimitat gi din acestmotiv
este capabil sd be
coboarela.rnaipufin, in timp ce rnai pulinuinu sepoateridica
la iai mult sau la
superior.(Este posibil ca noi, in calitate de fiinle umane,
sd facem rnulte din
lucrurilepe care le faceo pisicd sau un c6ine;de exemplu,
sAle imitdm sunetele
Desigur.noi nu ne asumamo narurdfelin) sau canin;,9i
::i..:"T1""1.:l.ul.
exrsta anumrte trmitiri, cum ar fi un sim! mai putin ascutit al
veclerii sau il
miro-sului;dar nouSne estetotugimult mai ugor si imitdm
animaietedec6tle este
tor salmrte comportamentuluman.)Faptul cd omul nu
s_aridicat la divinitate, 9i
nici Dumnezeunu a ineltat vreun o- la divi.,itate, ci
mai clegrabd 'a"Dumnezeua
umanitdlii faciliteazd capacitateu"ouiira a inlelege
::|.o':tj_]:
ncamareagr/ "11lta
de asemenea, .
excludeefectivadopfionismul.Ne va fi de folos si iu
uitemaici ce ceade-adoua persoandcereascda"Trinitaliia
existatinarntealui Isus
lo.lJt su;, fl,nHtotnnity ot'Gad,Richmond,
JohnKnox,1960,p. 46-47.
640 P€rsoanalui Cristos
cel pemantesc din Nazaret. De fapt, nu a existat o fiinti ca pemantescul Isus din
Nazaret inainte de momentul concep$ei in pAntecelefecioarei Maria.
5. Este de asemeneade folos si ne gandim la Isus ca la o persoand foarte
complexd. Dintre oamenii pe careii cunoagtemunii sunt relativ simpli. Aceastanu
este o aluzie la nivelul lor intelectual, ci rnai degrabl la simplitatea personafitAtii
lor. Aiungi se ii cunogti destul de repede qi din acest motiv ei sunt extrem de
previzibili. Alte persoane,pe de altd parte, au o personalitate mult mai complexe.
Ele pot avea o gami mult mai largd de experiente, un fond educational mai variat
sau o alcituire emoiionaH mai complexe. Personalitatealor are mai multe fatete.
CAnd credem ci ii crmoagtemdestul de bine, se ivegte o alid dimensiune a vietii
lor, o dimensirme despre care anterior nici nu gtiam cd existd. Acum, dacd ne
imaginim complexitatea infinite, atunci avem, ca sdzicem aga,o vage idee despre
,,personalitatealui Isus", despre cele doui naturi ale Salecupdnse ir:rtr-o singurd
persoane. Deoarece personalitatea lui Isus a inclus calitilile Si atributele ce
constituie divinitatea. br persoanaLui au existat unele dimensiuni ale experienlei,
cunoagterii 9i dragostei ce nu se gesescla alte fiinte umane. Desigur cd aici existd
o problemi, intrucat acestecalitdti diferi de cele umane nu numai ca grad, dar gi
ca gen. Aceasta ne aiute se ne reamintim ca persoana lui Isus nu a fost doar un
amalgam de calitdti umane 9i divine amestecateintr-un fel de tertium quid. Mai
degrabd, personalitatea Lui a fost una care pe langa caracteristicile naturii divine
avea 9i toate calitetile sau atributele unei naturi umane perfecte gi lipsite de pecat.
Am observat catevaaspecteale adevirului biblic carene vor aiuta seintelegem
mai bine incamarea. Cineva a spus cd existi doar gapte glume de baz^ gi fiecare
altd glume este doar o varialiune pe tema uneia dintre cele gapte. O afirmatie
similare se poate face cu privire la ereziile referitoare la persoana lui Cristos.
Existe in esente gaseerezii ii toate au apirut in primele patru secolecregtine.EIe
fie ci neagd autenticitatea (ebionismul) sau dephnetatea (arianismul) divinitdtii
lui Isus, fie ci neagi autenticitatea (docetismul) sau deplnetatea (apolina-
rianismul) umanitdtii Lui, fie ci Ii divizeazi persoana (nestorianismul), fie ci Ii
confundi naturile (eutihianismul). Toate indepertedle de la doctrina ortodoxe a
persoanei lui Cristos sunt simple varialiuni pe tema uneia dintre acesteerezii. in
timp ce este posibil si intAmpindm dificultili in specificareaexactAa confinutului
acestei doctrine, dace vom rdmane pe deplin fideli invdtiturii Scripturii, vom
evita cu atentie fiecare dintre acestedenaturiri.
?
vvK
Nastereadin fecioard
hportanta problemei
Doveziin favoarea nagteriidin fecioare
Dovezibiblice
TraditiaBlsericiiPrimare
Obiectiiaduse nasteriidin fecioare
Surprinzetoarea lgnoranfetn ceea ce privestsna$tereadin fecioard
Posibilitatea
ca nagterea dinfecloar;sa excludedeplinaumanitate
Asemaneri cu alterellgii
Incompatlbilitateacu preExlstentalul Cistos
Conflictul
cu legilenaturii
lmportantateologicea nasteriidin fecioara
' lmportantaproblemei
, Imediat duptr ristignirea gi invierea lui Cristos, evenimentul din viala Lui care
a primit probabil cea mai mare atentie este nagtereadin fecioard. Bineinteles ci,
dupi lnviere, acestsubiect estecel mai dezbetut gi controversat.
r La sfArgitul secolului al XX-lea gi inceputul secolului al )C(-lea nagteread.in
fecioari a fost in centrul conhoverselor dintre fundamentaligti
9i modernigti.
Fundamentaligtii au insistat ctr doctrina este unul dintre crezurile esenf;le.
Modemigtii fie cd au respins-o, pe motiv cA nu este esenliald dau ce este de
heconceput,fie ci au reinterpr€tat-o intr-o anumiti manieri neliterali. pentru
ftuidamentaligti nagtereadin fecioari a fost o garantie a unicitefi calitative gi a
divinitdtii lui Cristos, ir timp ceir ochii modernigtilor ea pdrea s{ tansfere atengia
de la realitatea spirituald a lui Cristos la o problemi biologici.l
motiv penhu care a eistat un lccent aga de-mare pus pe aceasttr
. .IJ1
lnvtrf5tutr, care este menfionate doar de doud ori in ftriptura, urt" fuptd .e u.,
existat concepfii schimbitoare cu privire la alte diversi doctrine. Una dinhe
tendintele liberalilor a fost si iedefineasci doctrinele fdrd si schimbe
terminologia. John Randali jr., a vorbit despre caracterul lipsit de onestitate al
-I-Effi-"r"on
Fosdick,ThrManIromNazareth Sa&IIim, New york,
asHis Cotttemporaies
ttarper and Brothers,1949,p. 15&160.
641
642 persoana
lui Cristos
unei asemeneapractici.2in urma practicii de redefinirea diverselordoctrine firi

schimbarea terminologiei, subscriereala doctrinele respective nu mai reprezinte
o dovadi in favoareaortodoxiei lor. Astfel, nu mai era posibil sd sepresupundci
ceeace inlelegea un anumit ieolog prin ,,divinitatea,,sau ,,dumnezeiiea,,lui
Cristos era acea unicitate calitative care il deosebeape Cristos de celelalte
creaturi.Am mentionat in capitolul 14 cazul lui W. RobertsonSmith care,atunci
cand a fost acuzatde negareadivinitetii lui Crisios,se pare ci a spus: ,,Cum md
pot acuzape mine de agaceva?Eu nu am tlgiduit niciodatddivinitatea vreunui
om, cu atat mai putin pe cea a lui Isus!" In conditiile unor asemeneaconceplii,
aderarea la doctrina divinitiJii lui Isus nu insemna neapdrat acceptarea
semnificatieitraditionale:9i anume cd Isus a fost divin in acehli fel 9i in ateeagi
misuri ca 9i Tatdl, 9i intr-un mod care nu estevalabil cu privire la nici o alid
persoandce a heit vreodatd. Prin urmare, nu este de mirjre cd divinitatea lui
Cristos nu apare^pe nici o listd care contine elementelede bazi ale crezului
cregtin ortodox. In schimb, apar invierea in trup gi nagterea din fecioard.
Fundamentaligtiiau ralionat ci dacd cineva poate si subscriela nagtereadin
fecioard,probabil ce nu este necesarsi se examinezepozitia lui cu privire la
celelalte dovezi in favoarea divinitifii lui Cristos, deoareceacesteasunt in
general-maiugor de acceptatdecat nagtereadin fecioard.Iatd de ce pozitia cu
privire la nagtereadin fecioarda ajuns si fie cercetatdin cazul candidalilor la
ordinare, ea reprezentand un mijloc relativ rapid gi eficient prin care se poate
determinadacdei il consideri sau nu pe Cristoi supranatural.
Totugi, aici era in joc o problemi ii rnai mare. Aceastahtrucat acceptarea
nagterii din fecioari a devenit un test pentru verificarea aiitudinii f;te de
miraculos.Dacd cineva putea subscriela nagtereadin fecioari, aceapersoane
putea probabil sd acceptegi celelalteminuni relatatein Biblie. Astfel, iceasta a
ajuns si fie o modalitate convenabili de a determina atitudinea cuiva fafi de
supranaturalin general.Dar chiar gi dincolo de acestlucru, nagtereadin fecioard
era un test pentru verificarea conceptiei cuiva despre lume 9i in mod specific a
concepJieicuiva despre relalia lui Dumnezeu cu lumea.
Unul dintre punctele majore de dezacord dintre conservatori 9i liberali avea
de-a face cu relalia lui Dumnezeu cu lumea. in qeneralvorbind, liberalul sau
modernistul accentuaimanenta lui Dumnezeu. 6,r*"r"u era vdzut ca fiind
pretutindeni prezent gi activ.Secredeaci El estela lucru realizAndu-$iscopurile
prin intermediul legilor naturii 9i a proceselorzilnice,mai degrabddecAtintr-un
mod direct gi unic.3 Pe de alte parte, conservatorul sari fundamentalistul
accentuatranscendentalui Dumnezeu. potrivit acesteiperspective,Dumnezeu
estetn afara lumii, dar intervine din cand in c6nd in mod'miraculos pentru a
realiza o lucrare speciali. Fundamentalistulconsideranagtereadin fecioardun
semn al lucririi miraculoasea lui Dumnezeu,ain timp ce liberalul considera
fiecare nagtereun miracol. Prin urmare, nagtereadiri fecioari a fost cAmpul
principal
.de bitdlie pentru perspectivasupranaturala gi cea naturald asupra
relaliei lui Dumnezeu cu lumea.
2. John Herman Randall, jr., The Making of the Modern Mind ed, rew, Boston, Houghton Mifflin,
_-
1940,p.542.
3. Borden P Bowne, Tfte Innafience of God, Boston, Houghton MifflirL 1905,p. S-82.
4, Jar}resOrr, The Virgin Birth of Chtist, New york, Scribner, 1902,p. 1-29.
Naqtereadin fecioari 643
Nagterea din fecioard inseamni lucruri diferite pentru teologi diferiti. De fapt,
noi vorbim aici despre ,,concepfia virgin6". Prin aceasta noi inlelegem cd
conceperealui Isus in pAntecele Mariei nu a fost rezultatul unei relalii sexuale.
Maria a fost virgini in momentul conceperii gi a continuat sd rdrnAnd virgind pind
in momentul nagterii, deoarece Scriptura ne arate cA Iosif nu a avut relalii sexuale
cu ea decat dupd nagtere (Matei 1:25).Maria a ajuns insdrcinati printr-o influenld
supranaturale a Duhului SfAnt asupra ei, dar aceastanu inseamnd ce Isus a fost
rezultatul impreundrii dintre Dumnezeu gi Maria. De asemenea nu inseamnd ci
nu a avut loc o nagtere normald. Unii teologi, mai ales catolici, interpreteazi
nagtereadin fecioard in sensul cd Isus nu S-a nescut intr-un mod natural. Dupi
pdrerealor, El pur 9i simplu a trecut prin peretele uterului Mariei in loc si Se nasca
pe cale naturald, astfel cd himenul Mariei nu a fost rupt. A avut Ioc agadar un fel
de operaJie cezariand miraculoasd. Potrivit doctrinei catolice cu privire la
virginitatea permanentd a Mariei, ea nu a avut niciodatd relalii sexuale, astfel ci
nu au existat nici un fel de fii qi fiice care sd Ii se fi ndscut lui Iosif gi Mariei.5
Anumili teologi, de exemplu Dale Moody, ca se face o deosebire intre
interpretareape care o dddeau ei nagterii din fecioard gi interpretarea catolicismului
tradilional, au propus folosirea expresiei ,,concepfia viqgird" sau,,conceplra
mfuaculoasi" in loc de ,,nagtereadin fecioari".5 Totugi, datoritd utilizdrii unanime a
expresiei ,,na$tereadin fecioard", noi o vom folosi in cele ce urmeazd, ptiind cd
interpretareanoastri diferi de tradilionala dogmi romano-catolici.
Exisie de asemenea unele neinfelegeri in ceea ce prive$te inportanla nagterii
din fecioari, chiar gi printre cei care insistd ce trebuie pdstrati credinta in aceasti
doctrind. Unii spun cd nagtereadin fecioari a fost esentialh pentru incarnareTDaci
ar fi existat o mamd omeneasce gi un tata omenesc, Isus ai fi fost doar om. Allii
consideracd nagterea din fecioari a fost indispensabili pentru lipsa de picat a lui
Isus,8Deoarece dacd ar fi existat doi perinti omenegti Isus ar fi mostenit o naturd
umand in deplinetatea ei, coruptA sau depravatd; nu ar fi existat posibilitatea
lipsei de pdcat. IarAgi, altii cred cd nagterea din fecioard nu a fost esengialdpentru
nici unul dintre aceste considerente, dar cd ea are o mare valoare sub aspectul
simbolizdrii reafitalii incarnirii.e Ea este un factor de evidenfiere, in mare parte in
acelagi mod in care celelalte minuni, gi mai ales invierea, au rolul sd certifice
caracterul supranatural al lui Cristos. Pe aceastdbazd, naEtereadin fecioard nu a
fost necesari din punct de vedere ontologic, adicd nagterea din fecioard nr-ra fost
necesardpentru ca Isus se fie Dumnezcu. Ea este insd necesari din punct de
vedere epistemologic, adicd pentru ca noi si gtim ci El este Dumnezcu.
5. P6nd reccnt, teologli romano-caioliciau aderat ]a intrcita formuli din sccolul al lvlea cu
privire la virginitatea Mariei: arrlc porhn, it1 llattu, et postpnttan (,,inainte,in timpul ii dupd
nagtere").Vezi Raymond E. Brown, ?rreBirth o.fThe M$siih, Carden City, N.y, Doubteday,1977,
p.517-518.S-a explicat c; ,,fratii Si surorile" lui Isus alr f()st fie copii ai lui iosif dintr-o cisnicie
anterioari, fie vcrigo ai lui Isus. (Vezi J. Blizztr, Dic Brtrio tid Scrrdl.stc'r/i,s!, Stuttgart,
KatholischesBibelwcrk, 1961.
6. Dale Moody, Thc Ward of Tr t: A StLnuuanl of Christin Docttitrctsasedatt BiblicnlRcL,.lation,
GrandRapids,Eerdmans,1981,p.417. Raymond Brol,,.nfolose$tetermenul dc ,,conceptievirgini,,
-The VirginnlCanceptiolt and BadilyRcsurrcctio,o//cs,rs,Ner\,york, paulist, 1973,p. 27-28.
7. TertulianAdozrgxsMdrcianet 4-10.
L Ort, Virgin Bt1h,p.19A-201.
9. Edward J. Carnell, ,,ThcVirgin Birth ofChrist",Cl istianit! Todny,7dcccmbrie1959,p.9-10.
6M persoana
lui Cristos
Pe de altd pate, unii au sustinut cd doctrina nagterii din fecioard este
facultativ5.r0Ea ar putea fi omistrfird nici un fel de subminarea semnificaJieide
bazi cregtinismului.ln tirnp cepuJini evangheliciadoptAaceastipozigiein mod
.a
vizibil, este interesant de observat cd in unele cir;i- de teologie sistemadce
e-vanghehce,in care se vorbegte despre cristologie, semenfioneazd prea putin sau
delocnagtereadin fecioard.ltDe fapt, o marepJrte din disculia legita de nigterea
din fecioard este consemnatein lucriri sepirate care trateazdiminunJit acest
subiect.
Va fi necesar ca noi, dupe ce am examinat argumentele sau dovezile in
.
tavoareanagterii din fecioari, s6 ne intreblm care esteadeveratasemnificatiea
doctrinei gi care este importanta ei. Doar atunci, gi numai atunci, vom fi capibili
sd extragemimplicatiile ei practice.
Doveziin favoareanasterii din fecioari

Dovezibiblice
Doctrina despre nagterea din fecioard se bazeazA doar pe doui texte biblice
explicite- Matei 1:18-259i Luca 1:26-3g.Existd alte pasajein Noul Testament
9i -sugereazl
despre care unii au spus cd se referd sau cel'pugin sau presupun
nagtereadin fecioare,9i existeprofetiadin Isaia7:i4 careesiecitatein Mitei (l :23.1.
uar chiar $i atunci c6nd sunt luate in considerareaceste pasaje, numirul
referingelor relevante este foade mrc.
Am putea si ne oprim pur gi simplu aici gi sd suslinemci de vreme ce Biblia
_
afirmAnagtereadin fecioari nu numai o datd,ci de doud ori, aceastaesteo dovadd
suficientd. Dacd credem cd Biblia esteinspirati
9i are autoritate, Matei 1 9i Luca 1
ne conving cd nagtereadin fecioard este un fapt real. Totugi, noi trebuie si fim
atenti gi la faptul cd in mdsura in care se emite pretentia ci nagtereadin fecioard
este un adevir istoric, adicd in mdsura in care e; este infnligati ca un eveniment
carea avut loc in timp gi spafiu, ea poatefi i:r principiu confirmatasau infirmatd
de datelecerceteriiistorice_
lncerc6nd si determinem istoricitatea nagterii din fecioard, remarcAm in
primul rAnd integritatea de bazd a celor doud pasaje care vorbesc despre
ea.
Ambele referiri explicite, 9i mai ales Matei 1:i0-2i gi Luca 1:34, suni pdrgi
integrante ale narafiunilor in care-apar; ele nu sunt pasajeinserate sau interpoldri.
Mai,mult decai atat, Raymond Brown consideri cd inlre fiecare din naraliunile
copildriei9i restul certii in careapar acesteaexistdo continuitatea stilului (de ex.,
voc"abularul,formula generali a ordondrii faptelor)gi a problematicii.r,
rn plus, se pot aduce argumentetn favoareafaptului ci celedoud relatdri ale
nagterii lui Isus, degi sunt in mod clar independente una fafi de cealalti, sunt
totugi asemenetoarein mai multe puncte maiore (inclusiv virginitatea Mariei),
-tO-]
lE-[- O" Wo lf, A Thcology
oJrheLiuirg Chlrdr, New york, Harper and tow, ts60, p. 230-
232.
h- "r"-plu,_l-uis Berkhof, SystemalicThcotogy,crand Rapids, Eerdm,)ns,te53j Chartes
,J1:
tTodge,Sysfcmalic Thcologv, Grand Rapids,Eerdmans.1952.vol.2_
12. Browln, Birth of the Mcssiah,p. 4ti'1,239 _Z4g.
Naqtereadin fecioar| 645
astfelincAt trebuie si se tragi concluzia cd in acele puncte ambele s-au inspirat in

mod irdependent dintr-o naraliune comuna existente inainte de oricare dintre ele;
avAnd o vechirne mai mare, naratilrnea respective prezinti o pretentie mai mare
la istoricitate. Brown a alcAtuit o listd de unsprezece puncte pe care relatdrile din
Matei gi Luca le au in comun.r3 Printre cele mai semnificative subiecte in care ele
difer6, Brown noteazi istorisirea lui Luca despre Zaharia, Elisaveta gi nagterea lui
Ioan Botezdtorul, recensamantul, pdstorii, prezentarea copilul-ri Isus la Templu 9i
invdtdtura pe care o dd El in Ternplu Ia varsta de doisprezece ani. Matei, pe de altd
parte, are istorisirea despre magii care au fost cdliuzili de stea la copilul Isus,
micelirirea copiilor de citre Irod gi fuga in Egipt.rr Faptr.rl ci in pofida acestei
diferenle ambele relatdri se refere specific la conceplia virgind este o indicatie
putemica a faptului ci in acest punct ele s-au bazat pe o singuri traditie mai
timpurie. Un punct suplimentar de autentificare consti in caracterul iudaic al
acestor portiuni din cele doud Evanghelii. Prin urmare, din perspectiva criticii
formei, tradilia despre nagterea din fecioari a aperut in cadrul Bisericii intr-un
moment timpuriu al istoriei ei, cAnd ea se afla mai degrabd sr-rbinfluen!i iudaicd,
decAtsreacd.l5
De unde a apdrut aceastd tradilie? Unr.rl dintre rdspunsurile care au fost date
esteca ea a venit din surse extrabiblice, extracregtine. Ca sursi a tradiliei au fost
sugerateatet miturile religiilor pdgAne, cAt gi iudaismul precregtin. Vom examina
aceste sugestii ceva mai tArziu (p. 652-653). Facem insi aici observalia ci
asemdndrile cu alte religii sunt destul de superficiale gi pretinsele surse diferd de
relaterile biblice sub anumite aspecte foarte semnificative. Mai mult, exist.l un real
semn de intrebare dacd cele mai multe dintre ele au fost cunoscute de prirnii
cregtini sau acceptate de ei. Aceaste teode trebuie agadar inlitr.rrati.
In trecut era un lucru obignuit sa se pune aceastdtradilie pe seama Iui iosif 9i
a Mariei, care, in definitiv au fost singurii care delineau infornalii directe. Astfel,
relatarea lui Matei ia fost atribuiti lui Iosif. iar relatarea lui Lr-rca.Mariei.r6 CAnd
celedoue relateri sunt privite din perspectiva evenimentelor mentionate gi a celor
omise, aceaste ipotezd pare a fi foarte plauzibili. Insi Brown argumenteazd ce
Iosif, care dupd cAte se pare era deja mort pe vremea lucririi publice a lui Isus, nu
poate fi considerat o surse a traditiei. Iar Maria nu pare se fi fost apropiatd
ucenicilor in timpr-rl lucririi lui Isus, de9i, dupi cAte se pare, ea a fdcut parte din
comunitatea de dupd inviere. Brown afirmd cd in timp ce nu este imposibil ca ea
sd fi furnizat materialul din relatarea copildriei din Evanghelia dupi Luca, este
prea putin probabil ca ea sd fi oferit materialul pentru istorisirea hri Matei,
deoareceaceasta nu pare sA fie relatatd din pr-rnctul de vedere al Mariei. Agadar
Brown conchide ci,,noi nu avem nici un fel de cunogtinte reale care se ateste cd o
parte sau intregul material din relatarea copiliriei a provenit de la o traditie
pentru care a existat un martor care sd o confirme".rT
i3. Ibid.,p.34-35.
14. Ibid.,p.35.
15. ltaymond E. Brown, ,,Virgin Bith" i^Tlu IntuPrctu's Dictiotlnryof llre Bible,ed. Keiih Crim,
Nashville,Abingdon, 1976,volum suplimcntat p.941. Deqi ne-am exprimat rczcrveleclr ptivir.c la
utilitatea criticii formei (p.83-86), este semnificaiiv faptul cA pand 9i pc baza premiselor criticii
formci existi suport pcniru apa tia timpurie a acesteitradltii.
16. Ott, Vititl Biith,p.83.
77. Bro\\,^,Birth Ltfthe Mcssinh,p.33.
in pofida argumentelor lui Brown este dificil si i se accepte concluzia.

Argumentul cd Iosif nu poate fi considerat o sursd a traditiei despie nagtereadin
fecioard deoarece el era deja mort pe c6nd Isus $i-a inceput lucrarea, degi un
argumentbazatpe ticere, esteprobabil corectdin punct de vederetehnic.El nu a
fost o sursi directS.De aici nu rezulti hsd cd nu i existatnici o modalitate Drin
careexperienJelelui personalein legiturd cu nagterealui Isus sd fi putut deveni
cunoscute comunite$i primare. Nu a avut oare Iosif nici o rudi in care sd fi avut
incredere gi care tr cele din urmi si fi fdcut parte din comunitatea cregtind?gi cum
bine a intrebat cineva odate, el gi Maria nu au stat de vorbi niciodate unul cu
cel5lalt? Existd de asemeneao respingere prea grabnicd a rolului Mariei. Daci,
dupd cum recunoa$te Brown, existd dovezi neo-testamentare ce Maria a fdcut
parte din comunitatea de dupi inviere (Fapte 1:14),nu este ea oare o sursd
probabilda tradifiei?
Nu trebuie si respingem prea ugor nici posibilitatea ca algi membri din familia
Iui Isus sdjoace un anumit rol. 9a ob sevat c6 protoevanghelia lui Iamzt- dlop6.cdte
sepresupr.meo relatarea nagteriilui Isus de cdtreunullin fratii Lui - abunddin
folclor 9i conline gregeli elementare cu privire la probleme de procedurd in
Templu. Rezult{ oare insi din faptul cd nu se poati avea incredere i:r aceastd
scriereâ_pocrifd cd Iacov,despre care Brown recunoagtece a supravietuit pand prin
anii '60,1E nu ar fi putut fi o sursd demn6 de tncredere a unei iraditii caracteri2ate
de acuratete?Brown insugi a fdcut o sugestieconvingatoareir aceastdprivinld
irxtr-o scriere anterioari:
O tradifie de familie despremodalitateaconceperiilui Isus se poate se fi acordat
sprijin solu;iei teologice[a problemaIegatdde felul in carea fost posibil caIsussdfie
fdrdplcatl. ln timp cenu existdnici o modalitatede a dovediexiitentauneiastfelde
traditii specifice, poziliaproeminentd a rudelorlui Isusin bisericade Ia Ierusalim-
de exemplu,Iacov,fratele Domnului - ar hebui se ne facl circumspecfiin privinfa
libertilii cregtinilor,celputin pantrpdn anii ,60,de a inventatradil de fimiti6 despre
Isus.le
Daci excludem familia ca sursi a traditiei, rdmdnem cu problema spinoasXa
sursei din care a provenit de fapt aceastdhaditie. Am observatce ipoteza unei
surseextrabiblicenu va fi suficienti. Din acestmotiv noi traqemconcluziacd ,,este
dific-ilde explicat cum anlune a apirut ideea,dacdnu a apirut in urma unui fapt
real".2oDegi nu este necesarse stabilim sursa exactda tiadiliei, familia lui Isus
pare sd rdmani in continuare una din cele mai plauzibile posibilitdti.
Tiebuie sd observim de asemeneacA dupA cate se pire au existat tntreberi
timpurii legate de legitimitatea lui Isus. in polemica inticrestind a lui Celsus
18. Ibid.
19. Brown, .Virgin Birth" , p,941; cl. Bitth of the Messish,
p.3'^.1^lucmrea sade mai tarziu, Brown
i$i-spriiini arSumenful de baza (cufi cA losif $i Maria nu au fost sursa traditiei) pe accentuarea
diferenlelor dintre Matei gi Luca. EI presupune, de exemplu, ce dactr Iosif i-ar fispui Mariei despre
vestilea lui,Iucrul acestaar fi aparut in relatarea lui Luca. in mod similar, daci Miria a fost cea care
i-a fumizat inJormatii lui Luca, ea trebuia sa ii menlioneze pe magi
9i fuga in Egipt. ln pofida
cunogtintelor sale de cdtice redaclionau, Brown pare se ignore faptul ct este posibil ia Luia sd fi
selectatunele fragmentedin celespuselui de catri Maria. observaii de asemeneacd daci concep$a
virgind este adeverate, Iacov ar hebui considerat fratele vitreg al lui Isus gi nu fratele SIu. -
20. Brown, ,,Virgin 8:.'fi1", p.94'!,
Nagtereadin fecioare 647
(aproximativ 177-180) apare acuzatia ci Isus a fost fiul nelegitim al Mariei gi al

unui soldat ronan cu numele de Panthera, $i cA Isus insugi a creat istorisirea
desprenagtereaLui din fecioari.2tFaptul cd se crede cd lucrarea lui Celsus se
bazeazd.pe surse iudaice pledeazd in favoarea existenfei unei traditii timpurii cu
privire la nagterea din fecioard.
PAnd 9i in Noul Testament existi indicii in legdturi cu unele semne de
intrebare cu privire la legitimitatea lui Isus. in Marcu 6:3 Isus este numit de
concetateniiSdi,,feciorr"rl Mariei", in timp ce ne-am agtepta ca El sd fic desemnat
,,feciorul lui Iosif". Faptul acesta este considerat de citre unii a fi o aluzie la
pdrereacd Iosif nu a fost tatil lui Isus; aceastdpdrere este intdritd de afirmalia ci
cei care erau din acelagi tinut cu Isus giseau o pricind de poticnire in El. in
general,un om era identificat in acele vremuri dupi cine era tatil siu. Cineva era
identificat cu ajutorul numelui mamei doar daci identitatea tatelui cra nesigur;
sau necunoscutd.22Brown spune cd faptul cd fralii lui Isus sunt gi ei menlionali in
Marcu 6:3 ca semn al faptului cd era un on obiqnuit, pledeazd impotriva
intelegerii desemnirii de ,,feciorul Mariei" ca o dovadi cd Isus a fost considerat
nelegitim, deoarece altrninteri gi legitimitatea fralior gi surorilor Lui ar fi pusd la
indoiali.'s Fie ci deducfia lui Brown este validd sau nu, este evident cd dovada
textuali nu este convingdtoare. Existenta altor denumiri (de ex,, ,,fiul
tAmplarului") este o altd atentionare impotriva tragerii unor concluzii pripite.
Un alt text care se referd al aceasteproblernd este Ioan 8:41,unde iudeii Ii spun
lui Isus: ,,Noi nu suntem copii ndsculi din curvie." Folosirea pronumelui emfatic
lpciq ar putea fi interpretatd ca o insinuare: ,,Nu17ol suntem cei nelegitimi."
Nu ar fi surprinzitor sd fi existat un zvon cr.rmcd Isus era un fiu nelegitim,
deoarece atat dupi relatarea lui Matei, cat 9i dupd cea a lui Luca, Isus a fost
conceput dupe ce Maria s-a logodit cu losif, insd inainte ca ea se se cisdtoreascd
oficial. Prin urmare, Isus S-a ndscut penibil de devreme. Este posibil ca mai ales
Matei sd fi incLrs istorisirea ce se gdsegtein 1:i8-25 datorita faptului ci circula un
anumit zvon legat de nelegitimitatea lui Isus. Se prea poate ca el sd fi fost motivat
de dorinla de a salva atat respectul fate de perintii lui Isus, cAt gi convingerea
legati de desdv6rgirea pipsa de picat al lui Isus. Bineinleles ci indiciile in
favoareafaptului cd este posibil ca Isus sd fi fost considerat nelegitin se inlintuie
logic cu conceptia virgilrd. Binein{eles cA ele nu demonstreazh veridicitatea
acesteia,deoarece o alte posibilitate compatibilb cu acele indicii ar fi ci El a fost
intr-adevdr nelegitim. Dar Ia urma urmei noi putem sr-rslineci toate dovezile
biblice arati clar ci losif mr a fost tatdl natr-rralal lui Isus.
Traditia Bisericii primare
O alti^ dovada a nagterii din fecioard este traditia ei pr.rternicd in Biserica

primard. In timp ce aceaste tuaditie nu stabilegte in sine realitatea nagterii din
fecioard, ea reprezinte genul de dovadi la care ne-am agtepta daci doctrina ar fi
adevdrat6.
21. Origcnll pohira/ i Cclsr/s1.28,32,69.
22. Ethelbert Stauffer, ,,Jeschuben Mirjam", in N'.ot.stnrrc,?ticd
ct S.i iticn, ed. E. E. Ellis 9j
M. Wilcox,Edinburgh, T. and T. Clark, 1969,p. 119-128.
23. Brown, DirthoJthe M.jsinh,p.541.
Un prim punct este Crezul apostolic. Forma pe care o folosim noi prezent
in a
apdrut in Gallia in secolul al V-lea sau al VILea, insd el este mult
mai vechi. El se
bazeazd de fapt pe o veche mdrturisire de credinte romand folosite
h botez.
Nagterea din fecioari este afirmatd atat in forma timpurie, cat gi
in cea de mai
6rziu.2a La scurt timn dlpe m11ocrL.............1secolului
al Il-lea, forrna timpurie era deja in
z nu numai la Roma,ci prin Terhrliangi in Africa de Nord gi prin lrineu
in Gallia
gl Asia Mice. Prezentadoctrinei despre nagtereadin fecioara
intr_o mirturisire
timpurie a importantei biserici din Roma este cat se poate de semnificativd,
mai
ales pentru ci un astfel de crez nu ar fi incorporat nici o doctrinJ noud.6
altd mirturie timpurie importanti esteiea a lui Ignaliu, episcopal Antiohiei
_.,.-O
srrlene, care a tost martirizat nu mai tdrziu de 1U. Ridicandu_ie impotriva
el a prezentat.oexpuneresumari a principalelor fapte cu privire la
l"::rt$,il:.f
Lrrstos.Adolf von Hamack a numit-aceasteexpuneresumardo Lerygmd
despre
Cristos.26F,acuprindea o referire la virghitatea il4ariei ca la unul dintre
,,misterele
care trebuie proclamate..2TExistd cAieva observalii care fac acest
text gi mai
(1) intrucAt lgnatiu scria impotriva docetismului, expresia
Tf:"ri"lTl ,,ndscut
dm temeie" (ca in Gal. 4:4) ar fi fost mai potrivite cu scopul seu
decet ,,n;scut
dintr-o fecioard"; (2) acest text nu a fost scris de un ,,ovice, ci de
un episcop aI
bisericii mami a cregdnetefi dintre neamuri; (3) ea nu a fost scrisi dupa
1i7. Dirpd
clm a observatJ.GreshamMachen:,,c6nddescoperimcd
[Ignatiul aiestdnagterea
din fecioard nu ca pe o ciuddtenie, ci ca pe un lucru de tu iir," ir,i"t"r,
"u pL r'rr,u
privire la Ciistos, devine evident faptul ci ciedinga
1Tl1:.:*ti,i!il"."c:ept:ate
rn na$tereadin fecioartrtrebuie :u
sd fi fost rispAnditd cu mult inainte de sf6rgitul
primului secol."28
adevirat, desigur,c6 existdgi evidenletimpurii ale respingeriinagterii
" ,Este din
ain.aceastirespingerea venit, fiiegte,din paitea"p5ganitor.insb
llfl3uta 9 nu.tu
mult mai semnificativesunt obiectiile venite din partea iudeilor laie gtiau
mai
multe despre faptele reale, obiecJii care ar putea reflecta o imagine
mai exacte a
tradifiei. Au existat de asemeneaobieclii ridicate de unii care pietindeau
cd sunt
creStini. Printre aceqti divergi oponenti ai doctrinli s_aunumarat
11,!incgli
Lersus, Lennthus, carpocrates gi ebionigii. Este semnificativ faptul 9i
cd nu gdsim o
resprngerea nagterii din fecioard din patea cuiva care din alte puncte
de vedere
era dreptcredincios (adicd cineva careimbriligeazi toate celelaltJ
doctrine de bazd
ale- credinlei cregtine autentice). Machen rezumi cu competentA
marturiile
nefavorabile dh secolul al Il-lea: ,,Respingerilenagterii air,i""iiuia
"u." u,, upa.,rt
ir acel secol s-au bazat mult mai probabiipe prefudece! filozofice
' sau dogmatice,
decat pe tradilia istorice veriiabild.,,re
Prin contrast, existenta unor putemice merturii favorabile in secolul
al ll_lea,
cu celelalte tipuri de dovezi de.iacitate, pledeazd cu putere in favoarea
9upl1t9
istoricitdtii 9i a caracteruluifaptic al nagteriidin fecioare.in timp
ce acestedovezi
Mcciffert, TheApos es,Ctecd:lts Origin,Its ptlrpose,
and lts Histoticallnteryretation,New
..24: l.9.
York, Scribner, 1902,p. 122-128.
"r'u'isr'New
York'
HarPer
andBrothers'
1e30,p 4'
f . $::il?#iifl ,Y;,!i;:':l.u'u
27. Ignaliu Efcseni78.2-lg,1.
28, Mactte, Virgirl Birth, p. 7.
29. Ibid.. D.43.
Nagterea
din fecioari 649
nu suntcoplegitoaresaulipsite de ambiguitaie,ele sunt suficientepentru a sprijini
credintail:rmdrturia biblicd cu privire la acestsubiectimportant.
Obiectiiadusenasteriidin fecioari
rdspuns la argumentelepozitive in favoareanagterii din fecioard,au fost
. .Ca
ndrcate numeroase obieclii. Vom investiga cdteva dintre obstacolele
mai
remarcabilein caleaaccepteriiacesteidoctrine.
Surprinzetoarea
ignorantein ceeace piveste nasterea
din fecioar o
S-aafirmat cd_persoanele apropiatede Isus,mai alesMaria, dar gi fralii Sdi,nu
au gtiut nimic despre o nagteremiraculoasi. pe baza lui Marcu 3:21,31
se
presupuneca acestepersoaneau fost celecareau venit sd il ia cu ele,
crezAndc6
$i-a.iegit din min1i.Cu siguranJdci informatiilecu privire la o nagteremiraculoasd
ar.fi fecut mult pentru clarificarea comportamentului lui Isus cire lor li
se pirea
atatde bizarin situatiarespecdva.
$a accentuatde asemeneafaptul ci cea mai mare parte a Noului Testament
pdstreazd tecereainprivinla subiectuluinagteriidin feci,oare. Cum a putut Marcu,
autorul celei mai timpurii gi rnai temeiniceEvanghelii, se omita mentionarea
acestuisubiectdaci gtia ceva despreel? de ce aitdcea Evangheliaduia
$i loan,
ceamai teologic; dintre cele patru, cu privire la un subiect iriportant
de acest
gen/ Mar mult, este incredibil ca pavel, cu toati accentuareaimportanlei
lui
Cristos9i lui puternici irspre docirind, sA fie ignorant cu privire .la
?leniar:a
aceastd problemi dacdea a fost cu adevdratun fapt realgi a ficut partedin traditia
BisericiiPrimare,-Defapt, propoviduirea Biserjiii primare, iruegistratj
in cartea
faptete Apostolilot tace in chip ciudat cu privire la acest irbrect.
Nu este
neobignuitfaptul cd doar doui cdrti menlioneazdnagtereadin fecioari,
qi o fac
doar sub forma unor scurterelatiri? Nici mdcarMatei gi Luca nu
se mai folosesc
denagtereadin fecioardsaunu sernai referdin continuarela ea,Acestea
sunt nigte
acuzatii grave care cer un rdspuns, deoarecedace sunt luate
in serios ele
submrneazasau neutralizeazi pretenfia cd ar fi existat o mdrturie
timpurie in
tavoareanagteriidin fecioard.
tebuie sdne uitdm intAi la Marcu 3. Nu existdnici o asigurareci Maria gi
fralii
lui Isus (w 31) au fost ,,rudele,,care au crezut cd El gi_a*iegii
din mrnti (v. 21).
Literal, cuvantul grecescinseamnd,,cei dintre "i L,.,i,,,p"'se^ne
o referire la
persoanedin casaLui. Cine anume au fost insi acestepersoane
nu este deloc
Iimpede' $i este demn de remarcat faptul cd in versetul 31
nu existd nici o
mentionarea incidenhrlui dh versehrl 21-.Esteprin urmare probabil
ca versetul 31
sdnu fie o urmare a versetului 21.Mai degrabdceledoui versete
relateazddoud
f1Te.".t:o legeturi intre ele. Ni existi nici un indiciu cd atunci cAnd
lltamptl
rvrana Sl maFttur lsus au venit sAIl cauteei ar fi fost preocupa[ide stareaLui
mentald sau de temeinicia faptelor Lui. Nu se stabiiegte
n'ici o tegdturi cu
,90. town, Virginal Cohception, p.54; G. A. Danell, ,,Did St. paul Know rhe Tradtion Abour rhe
VitginBrrth?" Studi| Theologica
4, fasc.1,1951,p.94.
terminologia versetului 21, nici nu se face vreo aluzie la faptul ci aceastaar fi fost
o a doua abordaredin parteamamei gi a fralilor lui Isus.M;i mult decatatat,
inhe
cele doui verseteintervine o disculie cu cdrturarii din lerusalim. referirea
$i lui
IsLm la -mama Mea 9i frafii Mei,, nu conjine nici o aluzie la vreun gAnd
nefavorabil cu privire la ei (v 33-35). Nu existd prin urmare nici un motiv
sd se
creadi cd ,,rudele" careau crezut ce Isus
$i-a iegii din minti au fost mama 9i fralii
sdi.
Totugi, chiar dacd Maria s-a aflat printre cei care credeau ci Isus
$!a iegit din
minti, in mod cert lucrul acestanu a; fi incompatibil cu faptul cd ea gtia ci Isus
S-andscut din fecioard. Daci Maria s-a agteptai ;a intr-o zi Izus sd Seafle pe tronul
lui David, cu ugurinld s-ar fi putut intamptu ca ea sd fie nedumeriti.
Deoarece
lucrarearn care era angaiatIsus in acel moment perea si intAmpine opozitie gi
r.espingere.Degi se poate ca Maria sd nu fi uitat ni;i faptul ce in timpul perioadei
dintre copiliria gi varsta adultd a lui Isus ea s-a aflat intr_o pozilie de superioritate
fati de El - purt6ndu-I de grijd, instruindu-L, invefandu'-L sfetuindu_L.
9i Ferd
rndolalAca au existatmomentein careea a gdsit ce estenecesarsi il sfituiascd
pe
Isus sd adopte o conduite mai inJeleapt-ipentru viafa Lui personali,
dacd
incamareaLui a fost cu adeveratveritabiE. Sepoateca ea sdfi coirsiderat
cd acest
episodera pw 9i simplu o altd ocaziein careciliuzhea ei era necesari.
In ceeace^-iprivegtepe fratii lui Isus,seaplicdcAtevadin aceleagiconsiderente.
o
.m cazul lor rnsa,avem gi o afirmalie explicite carene aratd cd ei nu
au crezut il:r
Isus in timpul lucririi Lui, sau cel pufin in unele momente din timpul lucrdrii
Lui
(Ioan 7:5)'Lipsa lor de credinld a iost prezentati ca dovadd ci
ei nu au avut nici
un fel de cunogtinfi despreo nagteredin fecioardgi prh urmare ea nu a
avut loc.
lnsa noi nu avem nici un motiv si presupunemci Maria gi Iosif le-ar
fi vorbit
despre nagtereadin fecioari. in tir"p ce se prea poate ca acel adevdr
sd le fi fost
impert4it intr-un moment ulterior, gi poate cd a avut chiar de_aface cu venirea
lor
la credinli, estefoarte posibil ca in vremea necredinlei lor ei, fiind mai
tineri decat
Isus, sd nu fi gtiut nimic despre nagtereaLui neobignuitd.
Cum rdmAnelnsi cu tecereacelorlaltecdr;i din'Noul Testament?Seconsiderd
ci Evangheliadupi Marcu estedeosebitde semnificativdin acestsens,
deoarece
dupi rAte se pare ea esteun document timpuriu de bazd pe care
9i se spriiine
celelalteEvanghelii sinoptice.Se cere insd o mare atenlie atinci
c6nd se aduc
argumentebazatepe tdcere,mai alesin acestcaz.Marcu nu spune absolut
nimic
desprenagtereagi copiliria lui Isus. insugi planul cdrlii pare'sefi fost intemeiat
pe o expunerea evenimentelorcareputeau fi observatepublic,
9i nu pe oferirea
unor amdnunteintime din viala lui Isus.Scriind o carterelativ clmpactd,
Marcu
a Jost nevojt cu sigurante sd selectezedin materialul disponibil. El
nu relateazd
discursuri lungi, ca celepe care le gesim la Matei, iar acel gen de incidente
care
puteau fi cunoscutesau raportate doar de una sau doud p"".roua,"
nu_giau nici
ele locul in Evangheliadupd Marcu. Credinta cd Marculi_a bazat
Evanghelia
doar pe informatiile fumizate de petru sugereazdcd e positil ca
Marcu si fi ales
sd includi doar cele observatepersonal de apostol. Aceste considerente,
dacd
sunt exacte,ar explica absentaoricdror referiii la nagtereadin fecioari.
Ele nu
presuprrn nici faptul cd Marcu nu a gtiut despre ei,
9i nici cd tradilia a fost
conhafdcute.
Nalterea din fecioari
65L
Existi intr-adevdr un text in Evanghelia dupd Marcu pe care unii il consideri
o aluzie Ia faptul cd autorul nu a gtiut nimic despre nagtereadin fecioari. El se afli
in 6:3. In pasajul paralel Matei relateazd cd locuitorii din Nazaret au infebat:
,,Oarenu este EI fiul tamplarului?" (Maiei 13:55);iar in Luca apare: ,,Oare nu este
acestafeciorul lui Iosif?" (Luca 4:22). Relatarea lui Marcu insd ipune urmdtoarele:
,,Nu este acesta tamplarul, feciorr"rlMariei, fratele lui 1acov,al lui Iose, al lui Iuda
9i al lui Simon? $i nu sunt surorile Lui aici intre noi?,, S-ar pdrea cd lui Marcu i_ar
fi fost greu si se refere la Isus ca la fiul lui Iosif. spre deosebire de cititorii lui Matei
gi ai h.ri L rca, care au fost congtientizati de nagierea din fecioari in capitolul de
inceput al fiecireia din cele doud Evanghelii, cititorii Iui Marcu nu ar fi avr.rtcum
sd gtie despre ea. Astfel cd el gi-a ales cuvintele cu foarte mare atenlie ca sd nu
producd o impresie gregitd. Punctul crucial pentru noi este cd relatarea lui Marcu
nu ne dd nici un fel de motiv si tragem concluzia cd Iosif a fost tatdl lui Isus.
Astfel, degi Marcu nu ne spune despre nagterea din fecioard, firi indoiali ci nici
nu o respmge.
Nici Ioan nu menJioneazd nagtereadin fecioari in Evanqhelia lui. Trebuie sd se
observe cd, la fel ca Evanghelia lui Marcu, Evanghe)ia dupi Ioan este de o
asemeneanature cd nu prezintd nici o relatare a nagterii. Este adeverat cd prologul
vorbegte despre originea lui Isus, dar acest pasaj este o entat rnai degribe
teologic decat istoric Ai este urmat imediat de imaginea tui Isus gi a luiloan
Botezdtorul la inceputul lucrdrii publice a lui Isus. Nu gdsim nimic care sd se
apropie cel puJin de o relatare a evenimentelor din viita lui Isus inainte de
implinirea vArstei de treizeci de ani. in timp ce unii ar-rincercat sd dovedeascd ce
in Ioan 1:13apare o aluzie la nagtereadin feijoara, aceastdjnterpretare depinde cle
o variante textuala controversate.
Cum am observat mai devreme, nu existe referiri la na$terea din fecioard in
predicile din cartea Faptelor Apostolilor. Ar trebui insd sA observim ci acele
predici au fost tinuie in fala unor ascultdtori ostili sau neinformali. prin urmare,
ar fi fost nenatural ca acele predici sd includi referiri la nagterea din fecioari,
deoareceete puteau pune un obstacol inutil in calea acceptdrii mesajului a Celui
9i
in jurul ciruia se concentra acesta
Ne mai rdm6n scrierile lui Pavel. Datoritd rolului dominant pe care il are pavel
in formularea teologiei Bisericii Pnmare, ceea ce spune sau nu sDune el este de o
considerabild importante. La o citire atentj nu vom qisi in scrierile san
cuvAntirile lui Pavel ceva care s6 aibi de-a face in mod direct cu problema nagterii
din fecioard, nici sub aspect pozitiv gi nici sub aspect negativ.'Unii au vdzut in
"al1li
Galateni 4:4 o dovadd in favoarea nagterii din fecioard, impotriva ei, clar
argumentele lor nu au prea mare greutate. Allii au gisit ci Romani 1:3 este ostil
conceplieivirgine, dilr estc greu s; se intrevadAvreo contradicliecatcgorjc;.
Absen[a vreunei referiri la nagterea din fecioari este cu toare acestea o
problemd care ne preocupi, deoarece dacd ea este un lucru de mare nnportanta,
pare ciudat cd Pavel nu se folosegte mai mult de el. Trebuie totusi sd vedem
scrierile lui Pavel aga cum au fost ele de fapt: nu ca pe nigte discursuii catehetice,
ci ca pe nigte aborddri ale unor probleme specifice din viata unei biserici sau a
unui individ. Dacd problema nu reclama expunerea sau argumentarea unui
anumit subiect, Pavel nu se ocupa de el. printre marile probl-eme pe care le_a
652 persoana
lui Cristos
expus se afle harul gi Legea,natura darurilor spirituale din trupul lui Cristos gi
moralitatea personald. El nu a intrat in amenunte atunci cand scria despre
subiectecare priveau persoanalui Cdstos, deoarecein mod evident acesteanu
erau disputatein biserici sau de indivizii cdrorale scriael.
Ca se ne prezentemconcluzia:in tdcereamultor scriitori ai Noului Testament
nu existenimic care sd militeze impotriva nagteriidin fecioari. Ceva mai tarziu
insi, dati fiind aceastdtdcere,s-arputea se hebuiascdsdne lntrebdm careanume
esteimportanta doctrinei. Esteea oareindispensabildpentru credintacregtine,gi
dacdda, in ce fel?
Posibilitateaca nastereadin fecioaresA excludedeptinaumanitate

Unii au pus intrebareadaci Isus a fost pe deplin om in cazul in care a avut
doar un singur pdrinte omenesc.rrin cazul acesta insi se confundd esenla
umanititii cu procesulprin careea estetransferati de Ia o generatiela alta.Adam
gi Eva nu au avut perinli omenegti,gi totugi au fost in intregime oameni; iar in
cazul lui Adam nu a existatnici un om carea treit inainte 9i ar fi putut fi luati in
vreun fel natura Saumand.
S-arputea obiectacd absenlafactorului masculinar putea excludeintr-un fel
sau altul deplina umanitate.Aceastdafirmafieinsd, cu govinismulei implicit, nu
este deloc logicd. Isus nu a fost produs doar dupi tiparul genetic al Mariei,
deoarecein cazul acelaEI ar fi fost de fapt o replici a ei gi ar fi fost neapirat de sex
feminin. Mai exact,a contribuit gi o componenti masculine.Cu alte cuvinte, cu
ovulul asiguratde Maria s-a unit un spermatozoid,dar acestaa fost creatspecial
pentru aceaocaziein loc si fie furnizat de un bdrbatexistent.
Asemanaricu alte religii

S-a sugerat cd relatdrile biblice despre nagtereadin fecioardnu sunt altceva
decato adaptarea unor relatiri similarecareaparin literaturaaltor religii. plutarh
sugereazecd o femeiepoate fi fecundateatunci cAndse apropie de ea o pneumd
divind.3zRemarcaaceastao facein timp ce relateazdlegendalui Numa, caredupd
moarteasoliei lui s-aretrasin singuretateca sAaiberehlii sexualecu fiinla divini
Egeria.Existdrelatiri ale felului in careZeus i-ar fi zdmislit pe Hercule,perseugi
Alexandru,9i desprefelul in careApolo i-ar fi zdmislitpe Ion, Asclepius,pitagora,
Platon gi Augustus. Aceste mituri inse nu sunt altceva dec6t povegti despre
concubinajuldintre fiinte divine gi umane,cevaradical diferit de relatdrilebiblice
desprenagtereadin fecioari. Dale Moody comenteazd:,,Prdpastialarg deschisi
dintre acestemituri pdgAneale promiscuitilii poliieiste gi monoteismulmdrel al
nagterii din fecioard a lui Isus esteprea mare pentru ca se poate fi trecute printr-o
cercetareatentd."33Asemdnirile sunt mult mai putine decAt diferenlele. in
consecint6,ideea cd miturile pdgAnear fi putut fi incorporatein relatirile din
Evanghelietrebuie respinsd.
31. Brown, Virginal Conception,p.56-61.
32. Plutarh Na' o 4, p.4.
33. Dale Moody, ,,VirginBith" irr.Thelntcrpretei'sDictbnnryof thc Biblc,ed. GeorgeButtrick, New
York, Abingdon, 1962,vol.4, p.79'f.
Naqterea
din fecioare 653
O.variantda-acestei conceptiileagdrelatdrilebiblice de iudaism in loc sdIe lege
,
de religiilepdg6ne.Relatirile din Matei gi Luca sunt considerateprea iudaice ca
sdfi permis vreo influenli pdganadirecte.Ceeace trebuie si recunoagteminsi,
spuncei care propunâceasteteorie,estecd in iudaism a existataFteptareaunei
nagteridin fecioard.intr-un fel sau altul iudaismul a preluat aceastdidee din
pdgAnismgi a incorporat-o.Ea a fost apoi transmisadocumentelorcregtinesub
formaei iudaizati.
Problemacu aceastdteorie constein inexistentavreunei dovezi concludente
caresaatestecd iudaismul a imbrdligatcredintaintr-o nagteredin fecioard.Separe
ci teoria a fost construite pe presupunereacd nagtereadin fecioari este o idee
pdgAnd9i cd, de vrerne ce ea nu ar fi fost acceptatidirect, a trebuit si ajungd la
creftinism prin intermediul iudaismului. Din acest motiv se presupune cd o
asemenea credinld trebuie sh fi existatin cadrul iudaismului.
lncompatibilitatea
cu preexistentalui Cristos
O obieclie majord adilionaH adusd ideii naSteriidin fecioardeste ca ea nu
poatefi impicaie cu dovada clari 9i categoricda preexistenteilui Cristos. Se
afirmdcd dacdo suslinempe una dintre ele,nu o putem sustinegi pe cealaltd.Ele
seexcludreciprocgi nu sunt complementare.Formaceamai recenti gi ceamai clar
formulatda acesteiobieclii esteafirmaJialui Wolfhart pannenberq.!
Esteinsd aceast;obieclievalidi? DupA concepfiacreqtini ort6doxd,Isus este
pe deplin divin qi pe deplin uman. PreexistenlaLui arelegaturdcu divinitatea Lui
iar nagtereadin fecioardcu umanitateaLui. Cuvdntul, cJa de-a doua persoanda
Trinitifii, a existat dintotdeauna.intr-un moment finit din timp El
$i-a asumat
inseumanitateagi S-andscutca omul Isus din Nazaret.Nu exiitd nici un motiv
pentru carepreexistentagi nagtereadin fecioarl si fie in conflict dacdse credecd
a existato incamareveritabild la inceputul vietii pemantegtia lui Isus.3.
Conflictulcu legile naturii

O
_ultimi obiecfie la nagtereadin fecioard vine dintr-o rezistenla fate de
posibilitateaminunilor qi a pdtrunderii supranaturaluluiin domeniul istoriei. in
realitate,estefoarte posibil ca aceasti obiecliesd se afle in spateleunora dintre
celelalteobieclii. Aici insi o vom demasca:o na5tereumand normali reclamd
intotdeaunao reproduceresexuali careimplicd atai un p,irinte de sexfeminin, cat
gi unul de sexmasculin.
Am analizat problema minunilor in capitolul despre providenla lui
_
Dumnezeu.36 Aici vom sublinia doar c6 poziliipe "u." o ur" cineva referitor la
posibilitateaminunilor depinde in mare parte de concepfiasa desprelume. Dacd
34. Wolfhart Pannenberg,Icslts Godand Ma , philadelphia,Westminster,1968,p. 143.
35. Otto Piper afirm; cb Perintii Bisericii,mai alesTatian gnosticii valentinieni,s_aug6ndit la
Si
preexistenlalui Cristos $i la nagtereadin fecioari in tandem_ ,,ln timp cc in scrierilelui I;n gi ate
lui Pavelpree\istentalui Cristos estepracticun substitutal nagteriidin fecioard,ea serveqtela acei
rarinlr ca dovacrt a pree\istentei,,,Ofto A. piper,,The Virgin Birth: The Meaning of the Gospel
Accounts", ltltcrpretatio,18,nr.2, aprilie 1964,p. 132.
36. Vczl vol. 1. D. 443-M7
perroanalui Cristos
cneva crede ci tot ceeace se intAmpld este un rezultat
al forlelor naturale gi cd
sistemul naturii constituie intreaga iealitate, atunci nr, pof
-pe "*irtu nici un fel de
intdmpldri ,,miraculoase,,.Dacd, de alti parte, .inevu este'a"schis fatd de
posibilitatea unei reariteu din afira sistemuiui nostru
i.,chis, at,rncr exista gi
Posibilitateaca o putere supranaturali sdpoati interve.rlir, iun.1io.,areunormaU
a reg or rmanente.lntr_un sistem deschis,sau intr_unul
care este considerat
catFiopusullui, auegaf"9""r. a" " ," int"-pf".1"i.-
L"..:lt?^.1i:: :y""r-ent,
pozitiape care.o are.cinewa
Sllt:.,,^l îllire; in legdturdcu uneleprobleme
speclale,cum ar tr nagtereadin fecioari, line de determinarea pe temeiuri istorice
de fapt. Nu tine de domeniul teorefizirii celor ce pot sau
l.:"-:"^:Ti_lji-Rlat
nu sa se ntample. l'unctul nostru de vedereestece existd
o cantitateadecvatdde
dovezi istorice care atestd ce Isus a fost intr-adevir fiul
u""i i""iol .u." " .*u"
insdrcinatd-in afara unei relalii sexuale normale. Dac6
,ru ulr"_-.,i"i o obiectie
anterioari la adresa posibilitdfii unui asemeneaeveniment,
suntem impingi spre
concluziacd el a avut intr-adevir loc.
lmportantateologicda nagteriidin fecioare

Dupd ce am examinat dovezile in favoarea impotriva
9i nagterii din fecioari gi
am tras concluziacd existeo bazeadecvatdpenhu ;sfinerea
doctnnei, trebuiesd
ne intrebdm acum ce inseamnd ea. De ce esie ea impo;tantd?
"*, fir::,r ", "agterea
din fecioareesteimportantepentru
"" "Yl^0"1T_tllnl
ca nl se spune ca a avut loc. Fie cd putem sau nu intrevedea
o anumita necesitate
care sta la baza nagterii din fecioaid,dacd Biblia ne
spune ce ea a avut loc este
important si credem ce a avut loc, deoarece"lh"i"!.;i;;r;;;m
irr mod tacit
autoritateaBibliei. Dacd nu imbriligbm doctrina
nagterli din i?cioara in potida
faptului cdBiblia o sustine, atunci compromitem
autoritatea fibliei 9i in princlpiu
un motiv pentrucare ar iiebui sd afirmdm celelalreinvatatud
1t1...............ji1st1f
1:i
Asrrer/ resprngereana$terii din fecioard are implicaJii ale ei.
care depigesc cu mult
doctrina in sine.
Trebuie insd si ne intrebem dacd nagterea din
fecioari nu esre cumva
rmportante datoritd unei cauze specifice. Unii
au spus ce doctrina este
indispensabild incarnerii. Fertr na$tereadin fecioard
nu ar'fi existat nici un fel de
unire a lui Dumnezeu cu omul.3zDacd Isus ar fi
fost doar proa,rrrf unei uniri
sexualenormale dinhe un berbat gi o femeie,Et
", fi f";i;;;;;infi umand, si
nu un Dumnezeu-om.insd esteacestlucru adevdrat?
Our".r., u, il pufui fi atat
37. TertulianAiloercusMtrcioftem4. 10. Carl Henry se
apropie de aceasttrpoz4ie afunci cand
spune:,,'ar putea,bineinleles,admitecdnagterea din iecioai nir e"t"lolûi iaJnti"a.,, in.ur.ru*u,
la fel culrnmormantulgol nu estetocmaiidentic cu invierea.
una poliJ?iu?i,i}a ra.a ""uurta. cu
toateacestea, legStura esteatatde str;ns:,.9ide faptindispensabi in"aiJu"aJ"
din fecioarasaumormanhrlqol,ar fi Dosibilsefi; puse , fi rr"gu,anuga"."u
i tndoiaii utati,Juilruu, "at si ir,,ri"."u,
sauar fi afirmateintr-o formifoarte diferitd d" ""u "u."
i" o u, ir, s"ift,r".aliriirrualatu"u i"to.i"a.
Nagtereadin fecioardar purea fi foarre birru d""i.is, ";-;;",.'ii.r*]'"*"tr,
suportandnu numai o anajosiecu naruradivinr;i;;;";;e;il;iriu'#i, al incamerii,
scopulfi semnificaliaaceste-l "Xrrfisa.,a $.u*,.
lucrdri a lui Dumnezeur" ""a"*" *i"iJii,;
Bitth" , ChristianityToday,Z decembrie1959,o. 20). dOur lordt Virgin
Naltereadin fecioari' 655
Dumnezeu, cat gi om in cazul in care ar fi avut doi pirinli din rAndul oamenilor
saunici unul? La fel cum Adam a fost creat direct de Dumnezeu, tot aga gi Isus ar
fi putut fi rodul unei crealii speciale directe. $i in consecintd, ar fi trebldt si fie
posibil ca Isus sd aibi doi pdrinti umani gi se fie cu toate acestea pe deplin
Dumnezeu-om. A insista asupra faptuft"ri cd dacd ar fi avut un parinte omenesc de
sex masculin ar fi fost exclusd posibilitatea divinitdfii miroase a apolinarianism,
potrivit cemia Logosul divin a luat locul uneia dintre componentele normale ale
naturii umane (sufletul). Dar Isus a fost pe deplin om, cuprinzAnd in Sine toate
lucrurile cr.rceea ce ar fi contribuit in mod obignuit un pdrinte de sex masculin gi
unul de sex feminin. in plus, a existat elementul divinitelii. Ceea ce a fecut
Dumnezeu a fost si furnizeze, printr-o crealie speciali, atat componenta umane
cu care contribuie in mod obi$nuit partea birbdteascd (9i astfel avem nagterea din
fecioari) cAt gi, in plus, un factor divin (9i astfel avem incarnarea). Nagterea din
fecioari reclami doar ca o fiinfd umand normali si fie adusi in existenld fdr6 un
pirinte omenesc de sex berbdtesc. Aceasta s-ar fi putut intdmpla fdri o incarnare,
gi ar fi putut exista o incarnare fdra o nagtere din fecioari. Unii au numit acest al
doilea concept ,,adopfionism imediat", deoarece probabil cd omul implicat ar fi
existatindependent fdcdnd abstracfie de adiugarea naturii divine. Totugi, punctul
principal aici este cd incarnarea, avAnd loc in momentul conceptiei sau al natterii,
nu ar fi existat niciodati un moment in care Isus si nu fi fost pe deplin om gi pe
deplin Dumnezeu. Cu alte cuvinte, faptul cd era atat Dumneze,l, iat 9i o- .,.,
depindcade nagtcreadin lecioar;.
O a doua sugestie fdcutd adeseori este cA na$terea din fecioard a fost
indispensabili desivdrgirii [lipsei de pdcat a] lui Isus.38Dacd El ar fi posedat atAt
ceeace reprezintd contributia mamei, cAt gi ceeace reprezintd de obicei contdbutia
tatdlui, El ar fi avut o naturd depravati gi prin r.rrmarepecdtoasd,asemeneanouA.
Insd acestargument pare si sugereze cd gi noi am fi fdrd picat dacd nu am avea un
pdrinte de sex berbetesc. 9i aceasta,la rdndul ei, ar Lrsemna unrd din doud lucruri:
fie cd (1) tatdl, 9i nu mama este sursa depravdrii, o noliune care de fapt indicd in
mod irnplicit cd femeile nu posedd o naturi depravati (sau dacd o posedd, nu o
transmit), fie cd (2) depravarea nu vine in urma naturii pdrinlilor nogtri, ci a actului
sexual prin care are loc reproducerea. Nu existh nimic in Scripturi care se sustine
ceade-a doua altemativi. Afirmalia din Psalmul 51:5 ,,in picat m-a zdmislit mama
mea" inseamre doar cd psalmistr-rla fost pdcdtos de la inceputul vieJii sale. Ea nu
inseamni cd ach.rl conceperii este pdcetos in sine sau prin sine. Din nefericire,
aceasteintelegere gre$ite,ce actul reproductiv estein sine pacetos,i-a determinat pe
unii crestini sd aibd atitudini nesdndtoasecu privire la sexualitate. Ne gAndim, de
exemplu, la efectul dezaprobdrii de cdtre Augustin a ,,desfr6ndrii,,.
Ne rimAne prin urmare prima alternativd, gi anume cA transmiterea pdcatului
se face prin tate. Dar nici aceasta nu are nici o baz6 scripturald. in timp ce s-ar
putea gisi un anumit sprijin in afirmalia Iui Pavel cd pdcatull:ut Adnm (Rorn. 5:12)
a fost cel care i-a ficut pe tofi oamenii pdcdtoqi, Pavel aratd de asemenea cd Eva,
gi nu Adam, ,,fiind amdgiti, s-a fdcut vinovatd de cdlcareaporuncii,, (1 Tirn.2:14).
Nu existe semne ale unei pdcdtogenii mai mari printre bdrbali decAt printre femei.
38. HansvonCampcnhausen. ?,c VlrgirBirthiil theThcotagy
ofthe,4,rcicnl
Clr,.cr,Naperville,Ill.,
AtecIt. Alienson,196,1,
D.79 86_
oJb persoana
lui Cdstos
Se ridicd inhebarea: Dacd intreaga umand ar fi-.5.rr!".*1"1"
pangariti de picatul
originar, nu l-ar fi transmis Maria'lui -rasd
Isus unele Ji"
originar?S-aafirmat ce Isus a avut o naturd pdcatului
depravatd,dar ci nu a comis nici un
pdcat real3e
Drept rdspuns noi am sublinia faptul cd ingerul
^ i_a spus Mariei: ,,Duhul Sf6nt
*-:il"_t_:tt o:"e.iine si putereacirui p."u l"uii-t"-"u'""iu.i. o" """uu srar,trt
care be va napte din tine va fi-chemat Fiul lui Dumnezeu,,
(Luca 1:35).pare
probabil ci influenla Duhului Sfant u uu",
"" "t".t uiail"liteiric ai de sfingtor
irxcatnu a existat nici un fel de transmit"r"
" a"p.""a.fi ,"#v"inei ae h Maria la
acea influentd sfin;itoare speciala'EL;;;;;il
l.^11 Ii: pe
depravatd aceeagrnature
care o avem noi toti. Acum, dacd Duh,r Sfdnt
u iipi"ai"ut t.".".uu
coru_ptieide la Maria la Isus, nu ar fi putut El
impiedica giirece'ri et ae U losif la
concluzia
cdlipsapdcitoeeni"t
l"'i;;;;;;;s de concepfia
l"#lfr"*
-Am_
observat mai devreme cd na$terea din fecioari
nu este menlionate in
predicile evanghelisticedin carrea.Faptele
Apostoliioi.-Su. f,.i"* uguau..u "u ,a
nu fie una din docrrinele de primd.importand (.dict;d;sflJuiira
esteo doctrind subsidiardsauauxiliar5;* upta ,.,ar,toi.ity. Eu
fu "."u*u liu'Ju'sgner"a..eAi.r1ei
in^d_octrinele indispensabile,sau intdregteadeve.r.i;; ;;;;;L
Asemenea invierii, ea este in acelagi timp un alte doctrine.
evenirnent i.to.i., o doctrine gi o
dovadi-.Estefoarte posibil ca cinevasd nu gtie
nimic desprenagtereadin fecioard
jt-.lg"*.,"r in privinta ei 9i sd fie totrgi -antuii 1nt._ja""ar, un numdr
:T_r.i
de persoanes-au aflat in mod evident in aceaste
l:il.,1..T"*
rnsa care este oare rosful acesteiinveHturi? situafie.Atunci
1. Doctrha despre na$tereadin iecioarr ne
. amintegtec; mantulrea noastre
estesupranaturalA.Isus, spundndu_ilui Nicodim
a".prl .r"*ritui"u uner nagteri
din nou, a afirrnat cd ,,dacf nu senagtecineva
din api ji Jt o,rl, ,,,.,pout" "a i.,tr.
in Impirdfia lui Dumnezeu.Ce estenescutdin
caine este.ur.," ii ." estenescut
din Duh este duh,, (Ioan 3:5b_6).Ioan a afirmat
;t;;;; Ired 9i primesc
autoritateade a se numi copii ai lui.Dumnezeu
"""t .,ar"|.rfi-..r, din sAnge,nici
din voia firii lor, nici din voii vreunui om, ci din
Dumnezeu,,(Ioan 1:13).Accentul
care se pune este ce mantuirea nu vine prin
efortul omului, 9i nici nu este
realizarea lui. Tot aganagtereadin-fecioari
aratd in""p""ii"i"" ._"f"i de a inifia
p6ni 9i prirna etapi a procesului. Nl numai
c6 ,*;i;;;;;;;h sd_giasigure
propria mantuire, dar er nu a putut nici
*a.u*a-i'iar.a-"i" va.rtuito. i.,
societateaomeneasci.
Nagterea din fecioard este, sau cel pufin ar
. trebui sd fie, o piedicd in calea
noastre omenesti gi naturate ilsp.e *anarie.
leldinfei ;;uiM;d a fost cea care
a dat nagtereMantuitorului, ea nu ar fi fost niciodatd
in st'aresl J tace, nici chiar
cu at'utorul lui Iosii dacd Duhul SfAnt"" u, fi
fort f."r"r,igiil ii"ir. rvugt"."u air,
t"j11111 *" dovada. activitdlii Duhului
SfAnt. p"*l ;- ;.il;" alti ocazie:
/,Lomoara aceastanoi o purtdm in ni$te vase de lut, pentru
ca aceastaputere
nemaipomenitdsd fie de la Dumnezeugi nu
d" Iu noi;,ttc;;.;);. Nagtereadtn
l-e.ce a suslinut
pozifia
potrivir
cdreia Isus gi-a asumat aceeasi
E-11.t_14."
Pe careo Posedamgi noi; dreptatealuia consLt din faptul ca El nu u
nahudcizu6
ChurchDogmatics,Edinburgh,T. and T. Clark, feSA, "o-i.l-rilio'iu,a
- ,_rnpa""t .u"f,
voi. i, parreai, ,'_,;;;'
NaEtereadin fecioara 657
fecioari are rolul de a aduce aminte cd mantuirea noastrd, degi a venit pe cale
umanA, este in intregime a lui Dumnezeu.
2. Nagterea din fecioard este de asemeneao evocare a faptului cd mantuirea lui
Dumnezeu este in intregime un dar al harului. Nu a existat nimic Ia Maria care sd
o fi fdcut merituoasa. Au existat probabil nenumirate alte fete evreice care ar fi
putut da naqtere Fiului lui Dumnezeu. Cu siguranla cA Maria a manifestat calitdti
pe care Dumnezeu a putut si le foloseascd,asemeneacredinlei 9i dedicdrii (Luca
1:38,46-55).Inse cu adevarat ea nu a avut nimic special de oferit, nici micar r-rn
sot. Faptul cd cineva aparent incapabil sd aibd un copil a fost ales sd-L poarte in
pantece pe Fiul lui Dumnezeu ne atentioneazd ce mantuirea nu este o realizare
omeneasca,ci este un dar de la Dumnezeu, gi inci unul nemeritat.
3. Naqterea din fecioari este o dovadd a unicitdtii lui Isus MAntuitorul. Cu
toate ce ar fi putut exista o incarnare fdri o nagtere din fecioari, natura
miraculoasd a nagterii (sau cel pulin a conceperii) aratd cA Isus a fost, la urma
urmei, un om cAt se poate de neobignuit, evidenfiat de Dumnezeu in anumite
moduri specifice.
4. Aici este o alte dovade a puterii gi a suveranitetii h-ri Dumnezeu asupra
naturii. Cu mai multe ocazii (de ex., nagterea lui Isaac, a lui Samuel gi a lui Ioan
Botezdtorul) Dumnezeu a dhruit un copil atunci cAnd mama era stearpe sau
trecuti de varsta procreirii. Desigur ce acesteaau fost nagteri miraculoase. insd gi
mai uimitoare a fost naFterea aceasta. Dumnezeu gi-a aratat puterea Sa
extraordinari atunci cAnd, promilAnd un copil lui Avraam gi Sarei, El a intrebat
retoric: ,,Este oare ceva prea greu pentru Domnul?" (Gen. 18:14).Dumnezeu este
atotputernic, capabil sd modifice gi se treace peste ceile naturale pentru ca sd-$i
realizeze scopurile. Faptul cd Dumnezeu a fost capabil si realizeze ceea ce parea
imposibil in problema nagterii din fecioard este caracteristic pentru capacitatea
Lui de a realiza sarcina aparent irnposibili a garantirii unei nagteri din nou a
pdcdtogilor. Dupi cum a spus chiar Isus in legdturi cu mantuirea: ,,La oameni
lucrul acesta este cu neputinld, dar Ia Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinti,,
(Maiei 19:26).
PARTEAAOPTA
Lucrarealui Cristos
36. Introducerela lucrarealui Cristos
37. Gonceptiidespre ispAsire
38. Temacentrali a ispisirii
39. Dimensiunileispisirii
Q A
u/v
Introducere
la lucrarealui Cristos
Functiilelui Crislos
Rolulrevelatoral lui Cristos
Domnialui Cristos
Lucrareade reconciliere a lui Cristos
Etaoelelucrariilui Cristos
Umilirea
lncarnarea
Moartea
Coborarea in Hades
Glorificarea
lnvierea
inaltareasi sedereala dreaptaTatdlui
A douavenire
fI fost important sd facem un studiu amdnuntit al persoanei lui

Cristos, al divinitilii qi umanitelii Lui, astfel incAt sd putem inlelege mai bine
lucrurile pe care natura Lui unicd I-a permis sd le faci in favoarea noastrd. Desigur
ce El a fost intotdeauna A doua Persoand eterne a Trinitetii. El S-a incarnat insd
din cauza sarcinii pe care trebuia sd o realizeze - sd ne mAntuiasci din picatele
noastre. Deqi unii au spus cd Isus S-ar fi incarnat indiferent dace omul pecAtuia
sau nu, Iucrul acestapare destul de putin probabil.
In cursul acestei expuneri am ales sd privirn persoana lui Cristos ca fiind
anterioard lucrdrii Sale nu numai din punct de vedere ontologic, ci gi din punct de
vedere epistemologic. Conceplia despre revelafie pe care am prezentat-o ne dd
posibilitatea sd dobdndim o cunoagtere a persoanei lui Cristos inaintea unei
cunoagteri a lucrerii Sale. Deoarece revelalia cu privire la Dumnezeu are doud
fafete. Noi credem ci revelafia a avut loc prin intermediul faptelor lui Dumnezeu
in evenimentele istorice gi ca acte ale lui Dumrezeu in aclste evenimente. De
asemenea/suslinem ci scriitorii biblici au avut parte de o revelalie mai directd a
persoanei Sale prin vise, prin viziuni sau prin inspiralie congruentd. Astfel, noi nu
trebuie sd deducem semnifica{ia actelor lui Isus din caracterul lor de bazi. Ni s-a
spus in revelatia biblicd cine $i ce este Isus Cristos; noi nu trebuie sd-I deducem
natura din lucrarea pe care a s6vargit-o. Acest lucru ne ofer6 anumite avantaie.
Deoarece fdri o inlelegere prealabili a persoanei gi a naturii lui Isus Cristos nu se
661
552 Lucrarealui Cdstos
poateintelegepe deplin lucrareape carea fdcut-oEl. Cine era L-a calificatpentru
ceeace urma si faci. AvAnd parte de aceastacunoagtere,noi ne aflAm-intr-o
pozilie mult mai bund pentru a inlelegelucrarealui CristosdecAtdaci
ar trebui
seinterpretdmdin simpla noastrdperspectivi umane tot ceeace a ficut El.
Functiilelui Cristos
Pe plan istoric, lucrarealui Cristos era caracterizatdin mod hadilional prin
intermediul a trei,,oficii": oficiul de profet, de preot gi de rege.Chiar dacd unii
-lui
dintre Perintii Bisericiivorbiseri despreoficiile Cristos,JeXnCalvin a fost cel
careaacordat o atentiespeciall acestuiconcept.lConceptulde oficiu a ajunsapoi
sd fie folosit de obicei atunci cAndera vorba desprelucrarealui Cnsros.
Totugi,multe abordiri recentedin domeniui cristologieinu vdd lucrarea cu
multe fatetea lui Cristosra pe ceaa unui profet, preot gi iege. in parte aceasta
se
qaroreazataptulur ca multi teologiau perspective
diferite asupraunuia sau a mai
multor tipuri dducrare astfelcaracterizate. Esteimportant insi si sereJindcd Isus
Il reveleazi pe Dumnezeuomului, il impacdpe Dumnezeucu omul gi domnegte
Siva domni peste intreagacreatie,inclusiv pesteoameni.Acesteadevdruri,nu gi
formularea lor exacte,trebuie pestrate daie vrem si intelegem tot ceea ce
a
realizatCristosprin lucrareaSa.
Existd mai multe motive pentru care s-a ezitat sd se foloseascdtermenul de
,,oficiilelui Cristos" in teologiamoderni. Unul dintre motive estetendinra,mai
alesarerceteriiprotestante,de a vedeaoficiile separatsauintr_odelimitareexactA
unul fagdde celilalt. Uneori, cum subliniazdG. c. Berkouwer,impotriva oficiilor
s-a adus obieclia ce distinctiile de orice gen sunt artificialegi dogmatice.2Un alt
motiv de ezitare este ce uneori ideea de oficiu a fost luaii inir-un mod prea
forrnal.3Aceastasedatoreazeunor anumite conotatiipe caretermenulofciu le are
ln afaraScripturii. Rezultatulesteo umbrire a caracteruluidinamic personalal
Ai
lucririi lui Cristos.
ln spateleconceptuluide oficii ale lui Cristosseafld ideeade bazacAtui Isus I
s-adat o sarcind.Dimensiunileaceleisarcini(profetice,preoteasci,regeascd)sunt
bibLice;ele nu sunt un set de categorii striine impuse miterialului biblic.
Cu
scopul de a pestra o perspeciivdunificatd asupraluirdrii lui Cristos,Berkouwer
.:f"..it la oficiul (la singular) lui Cristos.aDale Moody vorbegte de oficii,
:-i
folosind termenii d e profet,preot,gj potezfnt.5proceddndastfei,el extindeoficiul de
rege, reJin6nd in acelaqitimp ideea generald.
Noi am ales se vorbim desprec ele Irei
funclii ale\ui Cristos_ cearevelatoare,
ceade stepaniregi ceade reconciliere.Estepotrivit sdne gandim la acesteaspecte
-1.
!}u.r CuVl.r,lrr;g tutl rcligieicre1tinc,cartea2, capitolnl 15.
2. G. C. Berkouwer,Tlre Workof Christ,Crand Rapid;, Eerdmans,1965.p. 58-59.
3. Ibid..D.58.
4- Ibid.,.p. 58-65.Berkouwer vorbegtedespreun ,,oficiu intreit,, (p. 65) despretrer
9i aspecteate
aceluiasioficiu.
S. Dile Moody, The Wo of Ttuth: A Summaryof Christia DoctrifleB(sedon tsibticat
_ Reoclition,
Grand Rapids,Eerdmans,1981,p.366-386.
Inboducerela lucrarealui Cristos G63
ale lucririi lui Cristos ca fdcAnd parte din insdrcinarea Lui, deoareceIsus a fost
Mesia,Unsul. in Vechinl Testament oamenii erau unqi in vederea unor anumite
sluibepe care urmau sd le indeplineascd (de ex., de preot sau rege). Astfel, cAnd
vorbim despre Cristos, sau Unsul, noi trebuie si nL i.rtrebam i:r vederea cirei
(cdror)slujbe a fost El uns. Este important si pdstrdm toate cele trei aspecteale
lucririi Sale,fird sd accentudmvreunul dintre ;le in detrimentui celorlalie gi f6ri
sele delimitdm prea exact, de parcd ar fi aclir.rniseparateale lui Cristos.
Rolulrevelatoral lui Cristos

Multe referiri la lucrarea lui Cristos accentueazerevelalia pe care a dat_o
El
despre Tatil 9i despre adevdrurile ceregti. intr-adevdr, Isus^S-a considerat
$i in
mod evident un profet, intrucat atunci c6nd lucrarea Sa nu a fost primitd
in
NazaretEl a spus: ,,Nicdieri nu esteprefuit un proroc mai pulin dec6t
in patria 9i
in casaLui" (Matei 13;52).Faptul cd El a fost un profet a fosi recunoscut
de cei care
L-au auzrt
.predicAnd,cel pulin de ctrtre adep{ii Sdi. Mai mult decat atat, in
momentul intrdrii Sale triumfale in Ierusalim, multimile au afirmat
,,Este Isus,
Proroculdin NazaretulGalileii,,(Matei 21:11).Cind, la sf6rgituJunui
aiscurslinut
ultenor rn aceasiptamand, fariseii au vrut si il aresteze,ei s_autemut
se o facd
deoarecemultimile fl considerau 1T profet (Matei 21:46j. Cei doi
ucenici de pe
drumul Emausuluil-au_numit pe Isrli ,,,.rnp.oro" -".e'i., tapte
9i vo.Ue,,lt uca
zr:r7r. r,vanghetradupa loan ne spunece oameniivorbeaudespre
Isus ca despre
,,prorocul"(6:-!4;7:40). Orbul pe carel-a vindecatIsus il numegL profet
rar$eul-au rdspuns lui Nicodim: ,,Cerceteaze 19:17).iar
bine gi vei vedea-cddin Galileea
nu s-a ridicat nici un proroc,, (7:52). Ei ircercau in mod evident
se combate
perereacd Isus este un profet.
Deja faptul in sine in Isus a fost un profet era o implinire profefiei. petru
. a
citeazd profeiia lui Moise din Deuteronom 1g:15 atunii cand
riorbegte de El:
,,Domnul Dumnezeul vostru vi va ridica dintre fralii vogtri r:n proroc ca mine,,
(Fapte3:22). Prin urmare, profeliile cu privire fu Ir* "or:Uuu"
aJrpre El ca fiind
nu numai succesorul lui David ca rege, ci gi al lui Moise ca profet.
Lucrarea profetici a lui Isus a iost aieminitoare luciarii celorla\i
_ profeti
Prin faptul cd gi El a fost himis de Dumnezeu.Cu toate acestea,intre El ceilatii
a existato diferenld semnificativd.Isus veneadin insdgiprezenla 9i
iui Dumnezeu.
PreexistenlaLui cu Tatdl era un factor major care influen^facapattatea
Lui de a_L
revelape Tatdl, deoareceIsus fusesecu iatdl. Aga rr" "p,.,r,"'Iour,,
,,Nimeni n_a
vdzut vreodata pe Dumnezeu;singurul Lui Fiu, careestein
s6nul Tatdlui,Acela
L-a^fdcut cunoscut" (Ioan 1:18). Isus insugi a vorbit
de preexistengaSa:
,,...inainteca se se nasceAvraam, Eu sunt,, (Ioan g:5g).CaJ Fiip a cerut
se le
fieardtat Tatit, IsusarEspuns: ,,CineM-a vizut p" Mi"";;;;;;"
Tatil,, (Ioan
14i9'1.El r-a spus lui Nicodirn: ,,Nimeni nu s_asuit in cer, afard de
Cel ce S_a
pogoratdin cer,adicd Fiul omului,, (Ioan 3:13).
Cu unicitateaJucririi profetice a lui Isus in unele privmfe ea a fost
.
s[ru]are-toai5
cu.lucrarea profelilor din Vechiul Testament.Din multe puncte de
vedere
mesajul lui Isus se aseamdnd cu mesaiul acelor profe;i. A
ex'istat o vestire a
condamnirii gi a iudecdfii gi a existat o pioclu-ur" u E.rungheliei
li a mantuirii. in
664 Lucrarealui Cristos
Matei 11:20-24Isus anunli nenorociri care se vor abate
asupra Horazinului, a
Betsaideigi a Capemaumului,foarte asemindtoarecu cele
vesiite de Amos impo_
triva Damascului a Gaze| a Tirului, a Moabului gi a altor
locuri, culmindnd ln
celedin urmi cu denunlareaIsraelului (Amos t_S).in Vatei
29 isus ii condamnd
pe carturari gi pe farisei, numindu_i ipocriti, gerpi
9i
- vipere. Firi indoiali cd
mesaiul profetic de condamnare a pdcatului- u u\rrri
,rr, loc central in
propovdduireaLui.
Isus a proclamat, de asemenea,VesteaBund. Dintre
_ toli profefii Vechiului
Testament,mai ales Isaia a fost cel care a vorUit aesp.e',rigtile
bune de la
Dumnezeu (Is.40:9;S2:7).ln mod similar, in Matei 13 I.,1,
a*.'.i"-i_pe.afi. f"f
Dumnezeu in termeni care fac din ea intr-adevir o veste
buna: Impdrilia lui
Dumnezeu este ca o comoare as-cunse intr-un camp (v. 44) ca o perli de mare
'lmbucurdtoare
preJ (v 46). Dar chiar gi in miilocul acestor vegii
exista un
avertisment,il:rtrucatimperefa este ca un ndvod care
9i strengetot felul de pegti
pentru a fi sortati, urmand ca cei buni si fie pistrali in
barci, rar cei rii se fie
aruncati (v. 47-50).
Existi o vestebuni gi in mesajulmdngAietoral lui Isus din Ioan
14:dupd ce se
va duce sd pregeteasceun loc, El Se vahtoarce gi ii va lua
"" El;;;;i.;ll
urmeazd(v. 1-3);cei carecred in El vor facelucrdri mai mari
decatc;le pe careIe
faceEl (v. 12);El va faceorice vor cereei in Numele Lui (v fSt);
El 9i Thtdlvor
(v. 18-24);El le va da paceaSa(v. 27).Tonul acesturpasaj
:^"-T,1"::t ::t",:r"d este
cu tonul paragrafului din Isaia 40 careincepe cu
::1:^:::-".*- poporul ,,Mangaa1i,
Jr4eu"9i conrinud cu asigurareapoporului de preienla,
fflqi]1ll.p"
Dlnecuvantarea 9i grija Domnulu:.
Unii au observat o aseminare a stilului gi a tipului de matedal din
inviritura
declaraliileprofefilor din VechiulTestament.O mare parte din
l1t^ltl.:,:",:"t:.Oy
proreF e Vechrutui lbstament este mai degrabe sub formi -decAt
de poezie de
proz.6,.C. L Bumey, Joachirn Jeremias allii au reliefat structurl
9i poefice a unei
mari perfi din invitdtura lui Isus gi in multe cazuri au fost ir
stare sd aiunge
dincolo de textul grecesc la aramaica ce stetea la baza lui.6 Isus,
ca gi profelii
Vechiului Testament, a folosit din plin parabolele gi i_a gi
intrecut in aceaste
privinF. Cu o ocazieEl a adaptatuna din paraboleleiui Isaia
pentru propriul Sdu
uz (cf.Is. 5:1-7;Matei 21:33-4i).
Lucrarea de revelare a lui Isus acoperd o vaste perioade
de fimp gi ia
nenumArateforme. El $ia inceput aceastilucrareincd iniir,t"
d" ir,"urnur"i Su.1.,
calrtatede LogosEl estelurnina carelumineazdpe oriceom venind
in lume; astfel,
intr-un fel tot adevdrula venit de la El gi prin Ef(oan 1:9).Existi
indicii cdCristos
lnsuqra fost la lucru atunci candprofetii aveauun mesaicare
conlineao revelalie
despreEl. Petru scrie ci profelii care au prezis o m6ntuire viito;re
,,cercetause
vaqa ce vreme gi.ce imprejuriri aveain vedereDuhul lui
Cristos,care era i:r ei,
mai dinainte patimile lui Cristosgi slavade careaveausd fie urmate,,
::ld l"j!:i
( r r-er. l:rr). ue$r nu era inctrincamat, Cristos rdspindea deja adevdrul.
Estede
asemeneafoarte posibil ca a doua persoani a Trinitigii sI fi fost
implicatd (sausd
S" I:u"1ftrru,) t" teofaniile din Vechiul Testament.
_.6. _C. F-Bumey,Tlrr Poetryol Our Iird, Ox.Iord,ClarendorL1925;JoachimJeremias,Ne& Iesfarre,t
Tlrcology,New York, Scribn;a i971, vol. t, D. 141.
Inhoducere
la lucrarealui Cristos 665
O a doua perioadd a lucririi revelatoarea lui Isus,gi ceamai evidentd,a fost,
_
desigur,lucrarea Lui profeticd din timpul incarndrii Sale gi a gederii
Sale pe
pdmdnt.Aici se int6lnescdoud forme de revelatie.El a vorbit cuvantul
divin al
adevirului.Dincolo de aceastainsd El a fost Adevdrul El a fost Dumnezeu,
9i prrn
urmarecelefdcute de EI au fost de fapt o prezentare,nu doar o simpld
rostire a
adevaruluigi a reahtefi existenteiluibumnezeu. Scriitorul Epistolei
citre Evrei
declari ci Isus esteculmea intregii revelalii a lui Dumnezeu(1,1_3y.
D.r.r.,r.,"ru,r,
carevorbiseprin profefi, a vorbit acum, in zilele din urmd, prin Fiul
Sdu,care le
estesuperioringerilor (v 4) 9i chiar gi lui Moise (3:3-6).Cicilsus nu numar
cd are
un cuventde la Dumnezeu,dar El este9i intipirirea fiirfei Lui, reflectAnd
gloria
lui Dumnezeu(1:3).
Existd,in al treilea rAnd, lucrarea revelatoarecontinud a lui Cristos
. prin
intermediul Bisericii Sale.7El le-a promis celor care fac parte din
BisericaSa
participareaLui la indeplinireainsdriinirii pe carele_adat_o
lMatei 2g:20;.Cristos
faptul !ein multe privinle lucrareaLui va fi continuategr terminatdde
lexplicât
uunul 5rant.t_ruhulva ii trimis in Numele lui Isus gi ii va invela pe
ucenicitoate
lucrurilegi le va aminti tot ce le-a spusIsus (Ioan 14:26).Duhulii i,a
cdlduziin tot
adevdrul (Ioan 16:13). Dar lucrarea revelatoare a Duhului SfAnt
nu va fi
independentdde lucrarealui Isus.DeoareceIsus a spusci Duhul
,,nu va vorbi de
la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, gi va va descoperilucrurile viiioare.
El Mi va
Prosldvi,pentru cd va Iua din ce esteal Meu gi vd va descoperi.Tot ce are Tatil
esteal Meu; de aceeaam zis ci va lua din ce esteal Meu gi vj va descoperi,,(Ioan
16:13-15). intr-un mod foarte real, Isus urma si-$i continue lucrarearevelatoare
prin intermediul Duhului SfAnt.probabil acestaeste motivul pentru
care Luca
faceafirmalia oarecummisterioasdci prima sa carterelateazdtot
ceeace tsus ,,a
inceput sA facd 9i sd invete,,(Fapte i:1). O alid aluzie Ia lucrarea
revelatoare
neintrerupti a lui Isus poatefi gasitdin afirmalii cum este,,despAr$U
de Mine nu
puteli facenimic" (loan 15:5),careaparein contextulin careIsus
esteinfdligat ca
tu. u."lktj Sdi ca mlAdile. tagern concluzia ce atunci cand apostolii
Ill,;1,
proclamauadevirul, Isus Igi continuaprin ei lucrareaSarevelatoare.
finalS9i completd a lui Isus estein viitor. Existeun moment in care
-,
Er^Revelâlia
Deva rntoarce;unul drntre cuvintelefolositepentru a desemnaa doua venire
a
lui.Cristos este ,,revelatie,,(rinordi.urlug).s in momentul acela noi vom vedea
deslugitgi direct (1 Cor. 13:12).Cdnd va apdrea,il vom vedeaaqa
cum este(t loan
3:2).Atunci toate bariereledin fala unei cunoagteridepline a iui Dumnezeu
gi a
adevirurilor desprecarea vorbit Cristosvor fi inldturaie.
Aceastdlucrare revelatoarea lui TsusCristosesteo invdfiturd care
a perststat
in pofida sorlii schimbdtoarea cristologiei.in secoleleal Xli-lea gi
al XXJea unii
teologi au ardtat ce ea este la fel dJ importantd ca intreaga
doctrind despre
lucrarealui Cristosgi prin urmare-gidesprepersoana,u., .,ut"t,.u
f"i. i" ti^1."
Iiberalii au avut diverse moduri de a in;elege cine a fost Isus
9i ce a fecut El,
accentullor de bazdesteci Isus a avut in esenfdun rol cAtsepoatede
semnificativ
in revelareaTatdlui gi a adevirului spiritual. Acest lucru nu
trebuie sa insemne
neapdratce a existat vreun gen de comunicarespeciali sau miraculoasd
a unui
7. CharlesHodge, Systct,MIicTh'rlagv, Crrnd Rapids, EerdmJns
, 1952,vol. 2, D. 4b3.
U. veri Ceorgef. LJdd,Thr: Blrs<cdHopt,Crand Rapids.Eerdmans,t956.p.
b5:b7.
adevdr necunoscut Lui. Liberalii L-au considerat in general doar un geniu in

domeniul spidtual carc a fost penhu religie ceeace fuseseEinstein pentru fizica
teoretice. Astfel, Isus a fost ir1 stare si descoperemai multe despre Dumnezeu
dec6toricine altcinevade dinaintea Lui.e
O teorie adeseori corehte cu concepfia ci lucrarea lui Cristos este in esente
revelatoare este teoria cd ispdgirea trebuie intelease prin prisma influenlei ei
morale asupra omului (vezi p. 681-684).Potrivit acesteiteorii, efectul major al
mo{ii ispdgitoare a lui Cristos este efectul revelator. Problema omului consti in
faptul ctr el este instrdinat de Dumnezeu. El s-a certat cu Dumnezeu gi crede ce
Dumnezeu este supirat pe el. Este posibil de asemeneaca el sd creadd ci
Dumnezeu S-apurtat urat cu el, trinifdndu-i anumite rele nemeritate in viata lui;
in consecinte,esteprobabil ci omul seuiti la Dumnezeu ca la o fiintd rduvoitoare,
gi nu ca la una binevoitoare. Scopul mortii lui Cristos a fost se demonstreze
mereFadragosteilui Dumnezeu - El L-a trimis pe Fiul Sdusdmoarh. ArdtAndu-i-se
aceaste dovadi a dragostei lui Dumnezeu 9i fiind impresionat de aceaste
demonstrare a profunzirnii ei, omul este determinat sd rdspundd dragostei lui
Dumnezeu. Oricine a auzit inv{teturile lui Isus gi a tnJelescd moartea Lui esteun
semn aI marii iubiri a lui Dumnezeu gi a iespuns corespunzdtot a experimentat
pe deplin lucrarea lui Cristos, o lucrare care estein primul rAnd revelatoare.
Dupl pdrerea celor care sustin cd lucrarea lui Isus este ir:r primul rAnd
revelatoare, mesaiul Lui consta din (1) adeviruri de baztr despre Tatil, despre
Impirilia lui Dumnezeu gi despre valoarea sufletului omenesc ai (2) invdJituri
etice.1oAceasti concentrare asupra rolului revelator al lui Cristos lasd ln umbri
celelalte douX roluri ale Sale, cel de rege $i cel de preot, 9i din acest motiv este
inacceptabi.ld.Toate cele tlei roluri trebuie privite tr ansamblu. Deoarece,dacd se
examineazacu atentie continutul invejetuii revelatoarea lui Isus, se poate vedea
cLarcd o mare parte din ea seocupd de propria Lui persoani 9i lucrare, 9i i:r special
de Impirdtia Lui, sau de moartea reconciliatoareprin care urma si treace.Cand a
fost iudeca! Isus a vorbit despre impirtrtia Sa (Ioan 18:36).De-a lungul lucrdrii
Sale El proclamase acelagi lucru: ,,Poceif-vd, cici lmpdrdtia cerurilor este
aproape" (Matei 4:17).El a spus cAa venit ,,sd-$idea viata riscumpdrarepentru
mulJi" (Marcu 10:45).Agadaq,dupd insdgipdrerealui Isus,firnclia Lui revelatoare
estestrans legate de cea de stepaniregi de reconciliere.Este adev5ratcd existi
unele lnveteturi ale lui Isus care nu vorbesc direct despre impirdlia Sa sau despre
moartea Saispegitoare (de ex.,pilda fiului risipitor vorbegtein primul rand desprc
dragostea Tatdlui); cu toate acestea,atunci cdnd se ia in considerare intreaga
imagine biblicd a lui Isus, lucrarea Sarevelatoarenu poate fi despdrJitdde lucrarea
Sa de stipAnire 9i de reconciliere
Domnialui Crisios
Evangheliile ll zugrdvesc pe Isus ca pe un rege, stepanul intregului univers.

Isaia anticipase venirea unui domnitor ce urma se steape tronul lui David (Is. 9:7).
Scriiiorul Epistolei cetre Evrei aplicd Psalmul 4516-7la Fiul lui Dumnezeu:
9. William Hordem, A laynlan'sGuideto PtotestantThaologv,Newyodt Macmilan, 1968,p,92.
10. Adolf von Hamack, Whatls Chtistianit!?,New York, Harper and Brothers/1957,p. 124-131.
Inkoducer€ la lucrarealui Cristos 667
,,Scaunul Tiu de domnie, Dumnezeule, estein veci de veci; toiagul domniei Thle
esteun toiag de dreptate" (Evr. 1:8).Isus insugi a spus ce in n-oulunivers Fiul
omului va sta pe un tron miret (Matei 19:28).El a pietins cd lmpdrdtia cerurilor
estea Sa(Matei13:41).
Aici se ridicd o problemd. Exact cum exisie tendinta de a se vedea rolul
revelatoral lui Isus ca apargindndtrecutului,existi gi tend'in1ade a vedeadomnia
Lui ca aparfnand aproape ln exclusivitate viitorului. Deoareceprivind ir:rprezent
h iurul nostru, noi nu prea vedem rigorile domniei Lui. Adevdrat, BibhJ afirmd
ci El este un rege gi ce agaL-au aclamat mullimile din lerusalim in duminica pe
carc noi o numim a Floriilor. Totul ardta de parcA s-ar fi deschis pulin poaita
cerului astfel lncAt pentru o scurti perioadi de timp s_avdzut adeviratul
stafut al
lui Isus. Dar cum punem noi de acord aceastdimagine
cu faptul ci in prezent pare
sa existe o prea micd dovadd cd Domnul nostru do"mnegte
p'esteintreaga creagiegi
mai alespesterasa umand?
Inainte de toate, noi trebuie sd observem ce, dimpotrivi,
exista dovezi ca
Cristos domnegte astdzi. in special, uni""."uf firl" iiur.'"ite-
6" i,.u^" c" C.i.tos
este Cel prin care toate lucrurile au venit h fiinta (Col.
1:12),El are controlul
asupra universului material. Nu a fost, prin urmare,
nepotrivii ca El sd afirme in
duminica Floriilor cd dacd oamenii ar tafua, pietrefe
ai sffi u"e-Jrtaufir*u1i" ,,u
este decAt un alt fel de a spune ceea_cea ufii-ut psut-i.tiigilir-"
vestescgloria lui Dumneziu (ps. r::r;. cf "e.,r.ite
Existe inse vreo dovadd a stipAnirii lui Cristos
asupra oamenilor din zilele
r^rô:s1elFiyT clexistd. lmpdrdjia lui Dumnezeu,
pesti .u."-.tepar,.9tu C.irto.,
este prezente h Biserici. El est:.:lpyl trupului,
il Bisericii (Ci. 1:1S).Cand
Cristoss-a aflat pe ptrmint, lmpirigii sa a fdst prezenu
'zilele in inimiie uceruc or sai.
$i oriunde credinciosii din .oustr" J" "pr"'a"."f", lui Cristos,
Mantuitorul igi exerciti funclia Su ae ao-rr rlu
i"
]n lumina celor menfionate anterior, putem veiea
c6 domnia lui Isus Cristos
nu se va. arita numai la glorificarea Lui final5,
cum au crezut unii. Totugi, faptul
cAatunci cand se va irtoarce tn putere, domnia
f"i "a fi "o_pleia, line de etapa
finald a glorificirii sare. Imnul din Filipeni 2
"""""t"*ra "i rtJiristos I s-a dat
,,Numele care este mai presus de oricehume; pentru ca in
Nume'ie tui Isus sd se
plece orice genunchi allelor din ceruri
n"'na-urri Oil" r,r-Upi*a.,r,9i ori."
s.i. mdrturiseascd, spre slava lui {Drimrlezeu i;rel,
llmbe ;ii;. cristos este
Domnul" (v 9-11).Existd o vreme ln viitor in
care domnia lui Cristos va fi
-c.orr-r.plete;atunci tofi se vor afla sub stipAnirea Sa,fie d" L"rra 'rroiu
fie fdri voie gi de sili. 9i ".. Ur".,.i",
Lucnrea de reconcilierea lui Cristos
in fine, existi lucrarea de reconciliere a lui

Cristos, care constituie tema
capitolelor urmdtoare. pentru moment ne vom
limita discufia la analizarea
lucrdrii Salede mijlocire.
- Bibliaconsemneazinumeroasecazuriln careIsusa millocit pentru uceniciiSii
tn timp ceseaflapepim6nt.Celmai,"-r.ifi.utJ.u, "st"
lJit'.i"""u r_uia" vu."
Preotpentrugruputucenicilor(I.r" 17).i";;;;;;"r*,r"fi#,
cerutcaersa
aibd bucuria Lui in ei (v. 13). El nu $a rugat ca ei si fie luali din lume, ci ca ei sd
fie ptrzigide Cel rdu (v. 15).Cristos $a rugat de asemeneaca ei toli se fie una (v.21).
In plus, aceasti rugeciune a fost p€ntru cei care vor crede prin cuvAntul ucenicilor
(v. 20). Cu ocazia ultimei cine Isus a mentionat in mod specific cd gi Satan doregte
sd il aibtr pe Petru (9i dupi cite s€ pare gi pe ceilalti ucenici) ca sd il ,,ceamd ca
grdul" (Luca 22:31).Isus inse Serugase pentru Petru, ca si nu i se piardd credinla
gi ca atunci cAnd seva intoarce din hou (sau cAndseva converti) el sd ii intdreascd
pe fratii sdi (v. 32).
Ceeace a f{cut Isus pentru ucenicii SIi in timp ce Seafla pe pdment, continue
si faci pentru toti credinciogii in perioada gederii Salein cer cu Tatil. In Romani
8:33-3 Pavel ridice htrebarea cine ne va condamna sau va aduce o acuzatie
impotriva noastrd.Cu siguranteacelan-upoate fi Cristos,deoareceEl se afli la
dreapta Tatilui, mijlocind pentru noi. ln Evrei 7:25 ni se spune cd El trdiegte
pururea ca sd facd mijlocire pentru cei care se apropie de Dumnezeu prin El, 9i in
9:24 ni se spune cd El SeinfdJigeaznin prezenla lui Dumnezeu in numele nostru.
Care este obiectivul acesteimiilociri? Pe de o parte, ea estetustificatoare. Isus
ii prezintd Tatdlui dreptatea Saspre iustificarea noistri. El, de aiemenea,pledeazd
cauza dreptdtii Salein fala credinciogilor care, degi au fost iustificali in prealabil,
continue se pdcdtuiasci. $i in finq, reiese, mai ales din exemplele din timpul
lucrtrrii SalepimAntegti, cd Cdstos Il implord pe Tatdl ca credincio$ii sa fie sfinligi
gi piziti de puterea ispititorului cel riu.
Etapelelucreriilui Cristos
CAnd cercetim mai de aproape lucrarea lui Isus, descoperim cd ea a fost fdcutd
in doue etape de bazd care in mod tradilional sunt numite starea de umilire 9i
starea de glorificare. Fiecaredin acestedoul stdri are o serie de pagi. Este vorba
despre o serie de pagi care coboari de la inillimea gloriei Sale,apoi o serie de pagi
care urci inapoi spre gloria Sa anterioari gi chiar hec cu ceva dincolo de ea.
Umilirea
lncatnarea
Realitateaincarnirii lui Isus esteuneori afirmatd in mod direcl ca in loan 1:'14
unde apostolul spune simplu: ,,Cuvantul a devenit trup". Alteori sepune accentul
fie pe ceeace Isus a ldsat in urma Sa,fie pe ceeace a Iuat asupra Sa.Un exernplu
pentru primul caz este Filipeni 2:6-7: Isrts Cristos ,,n-a crezut ca un lucru de
apucat si fie deopotrivi cu Dumnezeu, ci 9a dezbrdcat pe Sine insugi gi a luat
chip de rob, fdcAndu-Seasemeneaoamenilor." Un exemplu pentru al doilea caz
este Galateni 4:4: ,,Dumnezeu a trimis pe Fiul Sdu ndscut din femeie, ndscut sub
l*9.."
Lucrurile la care a renuntat Isus venind pe pdmAnt au fost de nedescris.De la
a fi ,,deopotrivi cu Dumnezeu", ceea ce atrdgea dupd sine prezenJaimediatd a
Tatdlui 9i a Dutrului SfAnt precum gi lauda continui a ingerilor, El a venit pe
Inhoducerela lucrarealui Cristos 669
pemant unde nu a avut nimic din toate acestea.Mdregia lucruri.lor la care a

renuntat El estedincolo p6ni 9i de puterea noashi de imaginagie,deoarecenoi nu
am vezut niciodati cum este cerul. Cind vom ajunge acolo vom fi probabil
coplegiJide splendoarea celor ldsate in urmi de El. El, Cel care a devenit un
cergetor,fusese ferh indoiald un prin! in cel mai putemic sensal cuvAntului.
Chiar dacd Cristos ar fi venit pe un ptrmant care gi-ar fi desfegurat toate
splendoarea, tot ar fi fost o diferenjtr imensd. CeIe mai mari bogifii, cele mai
ina.lteonoruri de la curtea unui impdrat ar fi un nimic in comparaiie cu condiflile
pe care le-a pdrdsit El. insi El nu a venit din prkina cetor maitnalie circumstanle
omenegti. Mai exact, El a luat forma unui servitor, a unui sclav. A venit intr-o
familie obignuitd. S-a niscut in Betleem, un origel foarte obscur. $i ceeace este
mai izbitor, El 9a ntrscut intr-un foarte umil staul gi a fost agezat intr-o iesle.
Circumstantele nagterii Sale par str simbolizeze umilinla stdrii pe care gi-a
asumat-o.
Cristos S-a ndscut sub Lege. El, Cel care ddduse Legea, care era Domnul ei, a
ajuns sd Se supuntr Legii, implinind toati kgea. A fost de parci o persoand
oficiald, care a dat nigte legi pentru cei din subordine, ar fi coborat el insusi intr-o
pozilie inferioari in care era nevoit gi el si se supuni. CoborArea lui Isus gi
supunereaLui fati de Lege au fost complete. Astfel, El a fost circumscris la vdrsta
de opt zile 9i la timpul potrivit a fost adus la Templu pentru ritualul de purificare
a mamei (Luca 2:22-40).Prin faptul ci $a supus Legii, spune pavef Isus a fost in
staresa ii rdscumpere pe cei care sunt sub Lege (Gal. 4:5).
Ce s-a intimplat oare cu ahibutele divinitifii in perioada de umilire? Am
sugeratdeta (p. 613-618)ci a doua Persoani a Trinitigi $a dezbrtrcatde egalitatea
cu Dumnezeu prin faptul ci $i-a addugat sau $i-a asumat umanitatea. Existd mai
multe pireri posibile despre ce anlune a ficut Isus cu atributele Sale divine in
decursul acelei perioade:
1. Domnul a renuntat la atributele Sale divine. De fapt, El a incetat si fie
Dumnezeu, transformAndu-se din Dumnezeu in om.lr Atributele d.ivine au fost
inlocuite cu atribute umane. Dar acest lucm echivaleazd mai degrabi cu o
metamorfoza decdt cu o incamare gi este conhazis de diverse afirmatii despre
divinitatea lui Isus din timpul vietii Lui pdrnAntegti.
2. Domnul a renuntat la anumite atribute divine, fie la atributele naturale, fie
la atributele relative.l2 A spune cd Isus a renuntat la atributele Sale divine
inseamnda afirma ci El a pdstrat atributele morale, cum sunt dragostea, mila gi
adevirul. Cele la care a renuntat El au fost omnigtienta, omnipotenla Si
omniprezenta. CAnd spunem cd Isus a renuntat la atributele Sale divine relative
inseamni ci El a pdstrat calitigile absolute pe care le posedasein gi prin Sine, cum
suni imuabilitatea Si auto-existenta, dar a abandonat calitdtile legate de creaJie,
cum sunt omnipotenta 9i omnigtienJa.ftri acestlucru pare gi el si-L priveze, cel
putin partial, de dumnezeirea Sa. Daci nafurd unui lucru este suma atributelor
Sale,estegreu de conceput cum a putut se renmle Isus la unele din atributele Sale
divine fird a inceta sd fie Dumnezeu.
11, Wougang Friedrich Gess,Die lchre oon dq PersorrClttisti, Entuiakelt ausdem Selbstbarusstsein
Chistiund a s demZergnb derApatel,Basel,Balmrnaie41856, p.304.
12, Charles Gore, Tle Ificamatiofl of the Sonof God,New york, Scribne\ 1891,p.172-
3. Isus a renunfat la exercitarea independenti a atributelor Sale divine.

Aceastanu inseamndcd El a pierdut citeva(sau toate)din atributeleSaledivine,
ci cAEl a renunlat de buni voie la capacitateade a le exercita pe cont propriu. El
le putea exercita doar in dependenJdde Tatdl 9i in Iimitele unei naturr umane
depline.l3 Astfef El a fosi capabil sd-$i foloseascdputerea divind gi a gi ficut-o in
numeroase ocazii - H a sevargit minuni gi a citit gAndurile altora. Dar pentru ca
sd-$i exercite propria Sa putere El trebuia sd apeleze la Tatil ca Acesta sd-I dea
posibilitateasd o facd.Erau necesareambelevoinfe, a Tatilui gi a Sa,pentru ca El
sd-$i foloseascdahibutele divine. Aga estegi cu un dulipior blindat dintr-o banca;
sunt necesaredoud chei peniru al deschide - ceaa bincii gi ceaa depundtorului.
Tot aga,dacd Isus dorea si-$i exercitepuierea divhi, era nevoie ca ambele voinfe
si cadtr de acord cu privhe la o actiune pentru ca aceastasd aib6 loc. Am putea
agadar spune ci Isus poseda in continuare omnigtienla, dar ea se afla i:n jartea
incongtienti a personalitdtii Sale;El nu putea sd o aduc6 in planul congtient fere
asistentaTattrlui. Un caz asemenatorestecel al unui pacient asistat de un psiholog
care ii dd posibilitatea (prin administrarea medicamentelox prin hipnoz{ sau alte
tehnici) si-gi reaminteasci materialul ingropat in subcongtient.
4. Cristos a renunfat la folosirea atributelor Saledivine.la Aceastainseamnd ce
degi Isus a continuat s{ posede atributele Saledivine gi puterea de a le exercita in
mod independent El a ales sd nu le foloseascd. Prin urmare, El nu depindeade
Tatil pentru folosirea lor. insi daci acesta este cazul, cum ne explicAm noi
rugdciunile Lui gi dependenla Lui evidentd de Tatdl?
5. Cu toateceIsus a continuatseposedeatributeleSaledivine, El a aclionatde
parcd nu le-ar mai fi posedat.lsEl a pretins cd este limitat. Daci insd acestaar fi
cazul, atunci Isus $a fdcut vinovat de a fi incercat si induci tr eroare sau de a fi
fost nesincer cAnd, de exemplu, a afirmat c6 nu cunoagtemomentul venirii Lui
pentru a doua oard (Marcu 13;32).
Dintre aceste diverse puncte de vedere referitoare la ce a ficut Isus cu
atributele Sale in timpul perioadei in care a fost intrupat, cel de-al treilea se
potrivegtece1mai bine cu totalitateadatelor - El $i-a pieidut capacitateade a-$i
exercita puterea divini in mod independent. prin urmare, asumarea naturii
urnane a tnsemnat o umilhe incomensurabili. El nu a putut exercitaliber si
independenttoatecapacitefilepe carele-a avut c6nd a fosi in ceruri.
Umilirea a atras cu sine toate neajunsurile conditiei umane. Astfel, Isus a fost
ggaUf 9a simtA oboseala gi ingrijorarea, durerea 9i suferinla, foamea, 9i p6ni gi
chinul de a fi tridat, respins gi abandonat de cetre cei mai apropiaJi t_ui. n a
experimentat dezamdgirea,descurajareagi zbuciumul sufletesccare sunt specifice
oamenilor. Umanitatea Lui a fost comDlete.
Moultea
' Ultima treaptA h umilirea
lui Isus a fost moartea Sa.El care era ,,Via1a,,(Ioan
13. Augustus H. Stro^g, Systematic Theology,Westwood,NJ., Reve].|,7907, p.703-704.
14. Aceasta a fost conceplia beologilorde ra universitatea din Giessenla sfarsitul secolului ar xvl-lea
gi inceputul secolului al XV[-lea. Vezi Clarence A . Beckwith, ,,Chris tology" , in Tlrc NewSchaf-Hcrzog
Ency^dopedia of ReligiousKnouleaLge,ed,.Sam,rel Macauley Jackson, New york, Funk and WagnallJ,
1908,vol.3, p.57-58.
15. Anselm, Ctrr Deashottro,2.\0.
Introducerela lucrarealui Cdstos 671,
14:6),Creatorul, Dititorul vietii pemantegti 9i a celei spirituale - ce constituie
victoriaasupramortii - a fost supus moriii. El, Cel carenu a comisnici un pdcat,
a suferit moartea, care este consecinlasau,,plata,, pdcatului. prin faptui cd a
devenit om Isus a aiuns sd triiascd in umbra amenhJdrii morlii, adicd Ell devenit
muritor; qi moartea nu a rdmas numai o posibilitate, ci ea a devenit o realitate.
$i mai mult decat atat Isus nu doai ci a suferit moartea,ci pe deasupraa
suferit o moarte umilitoare! El a avut parte de acel gen de exiculie pe care
Imperiul roman il rezervase celor mai cruzi criminali. A fost o moarte ientd gi
dureroasi,efectiv o moarte prin to{ur5. Adeugati la aceastacaracterulirjositor
d_ imprejurdrilor. Bdtaia de joc ai sarcasmul multimilor, abuzul din partea
liderilor religiogi gi a soldaJilor romani gi provocdrile la adresa fiecireia dintre
funcliile Lui, toate acestea au compus umilirea. Statutul Lui de profet a fost
provocatin timpul 1nfiflgfuii Saleinaintea marelui preot: ,,Cristoase,prorocegte-ne
- cine Te-a lovit?" (Matei 25:68). Calitifile lui de rege gi de domnitor
au fost
batjocoriteprin inscriptia pusi pe cruce (,,Regeleiudeilor,,) 9i prin sarcasmul
soldatilor (,,Daci egti Tu Impiratui iudeilor, mdntuiegte-Tepe Tine insuJi!,, -
Luca23:37).Rolul Lui preotesca fost pus la indoiald prin remaicilebatjocoriioare
alelegiuitorilor: ,,Pealfii i-a mintuii; sd SemAntuiascdpe Sineinsugi dacdesteEl
Cristosul, Alesul lui Dumnezeu!" (Luca 23:35).Asifef restignirea a fost o
contrazicerea tot ceeace era El,
Picatul pdrea sd fi cAgtigat; puterile riului pdreau sd-L fi invins pe Isus.
--
Moartea pdrea si fie sfArqitul misiunii Sale; El nu reugise sd-$i indep-Iheasci
datoria. Ucenicii nu vor mai Jine seama de invatdturile Lui gi nu-I vor mai
indeplini poruncile, pentru cd erau imprdgtiali 9i invingi. VoceaLui fuseseredusi
la ticere, astfel ce nu mai putea propovedui gi nu mai puiea da invetdture, iar
trupul Lui era Lipsit de via{d, incapabil sd mai vindece, sd scoale morlii gi sd
linigteasci furtunile.
Coborirealn Hades
Unii teologi cred ci a mai existat incd o treaptd a umilirii Sale. Nu numai ci
Isusa fost ingropat, gi incd intr-un mormant irnprumutat (un semn al sdrdcieiLui),
dar in Crezul apostolic existtr o referire la o coborArein iad sau Hades. pe baza
unor anumite textebiblice,in specialPsalmul16:10;Efeseni4;g-10;1 Timotei 3:16;
1 Petru 3;18-199i 4:4-6, 9i a afirmaliei din crez se sustine cd o parte din umilire a
implicai o coborArereali a lui Isus in iad sau Hades in timpul perioadei dintre
moartea Lui pe cruce din ziua de vineri gi invierea Sa din mormdnt, ce a avut loc
duminice dimineala. Acesta este subiectul unor controverse considerabile; de
fapt, anumigi teologi il resping categoric. Printre ei se numdrd Rudolf Bultmarm,
care obiecteaze irnpotriva acestei credinte pe baza faptului cd ea face uz de o
cosmologreinvechitd (adicd un univers trietajat). insi obiecgialui are aceleagi
defectepe care le au gi alte aspecteale programei Salede demitizare.l6
Printre motivele care au dus la o controversi se afl6 faptul cd nu existi nici un
singur text biblic.carese tratezecomplet problemacoborAriiin iad sau care si o
16. Rudolf Bultmann, ,,New Testament and Mythology,' , i^ Kerygfii and Myth, ed. Har\s Bats,ch,
New York,Haper and Row, 1961,p. 2-4.Vezi studii criiice cum ;;t celeale lui
John Macquarrie,
TheScopeof Dcmythologizing:
B ltmannqnil His C,,itics,New york, Harper and Row,1960.
672 Lucnrealui Cristos
trateze clar 9i flrd ambiguitate. Mai mult decat atat, doctrina nu se gdsegtein
versir.rnile timpurii ale Crezului apostolic, ci a apirut pentru prima datd in
varianta tomistA a crezului, care dateazi de prin 390 d. Cr.17Credinla a fost
formulatd prin combinarea celor cAtorva texte biblice intr-o singurd imagine: Isus
a coborat in Hades; acolo El a predicat spidtelor intemnilate inainte de a invia in
ceade-a treia zi. Obseruatici in aceasteversiunea doctrinei coborAreain Hades
este atat etapa finald a umilirii, cdt gi prima ehpa a glorificerii, de vreme ce ea
implici o proclamare triumfetoare in fa{a spiritelor inrobite de pdcat, moarte gi
iad, cum ci Isus a infrAnt aceleforle tiranice.
tebuie si examinem acum pe rand toate pasaiele biblice relevante ca sd
determindm ce anume spun ele. Primul text care trebuie luat in considerare, gi
singurul din VechiulTestarnent,estePsalrnulL6:10:,,Cdcinu vei lAsasufletul meu
in locuinla morlilor, nu vei ingddui ca preaiubitul Tiu si vadi putrezirea" (cf. Ps.
30:3).Unii au vizut in acesttext o profetiecd Isusva cobori in iad gi seva tntoarce
de acolo.Totugl cand esteexaminatmai de aproape,acestversetpare si fie doar
o referheIa eliberareade moarte,nu de iad. Termenul,,Sheol"esteadeseorifolosit
pur 9i simplu penku a descrie moartea ca gi conditie, gi se presupunea cA tod
oameniitrec pe acolo.Petru 9i PavelinterpreteazePsalmul16:10in sensulceTatel
nu-L va lisa pe Isus sub puterile morlii, astfel hcat sd vadd stricicrunea sau, cu
alte cuvinte, ca trupul Lui sd sedescompuni (Fapte2:27-31;13:34-35). in loc sd ne
irxvetece Isus va cobori intr-un loc numit Hades, dupd care va fi eliberat din acel
Ioc,psalmistulafirmi ci moarteanu va aveao puterepermanentdasupralui Isus.
Cel de-al doilea pasaiesteEfeseni4:8-10.Versetele8 9i 9 sunein felul urmdtor:
,,De aceeaestezis: (S-a suit sus,a luat robia roabd 9i a dat daruri oamenilor,. $i
acest:(S-a suib ce insemneazi decAtcd inainte SepogorAsein pdrlile mai de jos
a1epdm6ntului?" Versetul10 explicdfaptul cd suireaa fost,,mai presusde toate
cerurile", adici a fost o intoarcere de pe pdmAnt in cer. Cobordrea,prin urmare, a
fost dh cer pe pemant, nu undeva mai jos de pemant. Astfel expresia ,,ale
plmdntului" (v. 9) trebuie considerati o simpld apozilie - ,,El Se cobordse de
asemeneain pertLlemai de jos [ale universului], 9i anume pdmantul."
l Timotei 3:16spuneurmdtoarele:,,$i fdrd indoiali, mare estetaina evlaviei ...
<Celce a fost ardtat in trup, a fost dovedit neprihdnit [drepi] in Duhul, a fost vdzut
de ingeri, a fosi propovaduit printre neamuri, a fost crezut in lume, a fost inellat
i::rslav6.>" S-a sugerat ce ingerii avuti in vedere sunt ingeri ctrzuli care L-au vizut
pe Isus cAnd a coborAtin iad. Tiebuie sd se observeinsi cd daci nu se atageaze
vreun calificativ la cuvantul ingeri, el se referd intotdeauna la ingeri buni. S-ar
pirea ce este mai in armonie cu restul pasaiului dacd se considerdcd expresia
,,vdzutde ingeri" facepur gi simplu parte dintr-o listd de martori, pemantegtigi
ceregti,ai importantului fapt ci DumnezeuS-amanifestattn carne,decatce ateste
o eventuali coborArea lui Isus in iad, unde ar fi fost vdzut de ingeri cizuli sau de
demoni.
Cel mai important gi in multe privinte cel mai dificil pasaj este 1 Petru 3:18-19:
,,Cristos,de asemenea, a suferit o date pentru pdcate...El a fost omordtin trup, dar
a fost inviat in duh, in care9a dus sdpropovdduiasciduhurilor din inchisoare."
-ii-2.
a. c. rra"Giff".t, The Apostlca,crced: Itsotigin, lts p rpose,arld Its Historical lllterprctation, New
York, Scribner, 1902,p, 6-7.
Introducer€la lucratealui Cristos 673
Existi diferite interpretiri ale acestui pasaj. (1) Perspectivaromano-catolicd estecd

Isus99999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999999
dus Ia llmbus patrum, adrtnareasfin!ilor care au triit gi au murit deja; le-a
declaratvesteabund a victoriei Saleasupra picatului, a mortii gi a iadului, iar apoi
i-a condus afard din acel loc.18(2) Perspectiva luterane este ce Isus a coborit in
flades nu ca sd anunte vestea bund 9i sl ofere eliberare celor care se aflau acolo,
ci ca sd-$i desivdrgeascdvictoria asupra lui Satan gi ca se pronunte o sentinld de
condamnare.le(3) Perspectiva anglicane tradilionah estecd Isus S-adus in Hades,
in aceaparte a lui care este numitA paradis gi acolo le-a fdcut celor drepli o
prezentaremai completd a adevirului.2o Nici una dintre acesteinterpreteri nu este
adecvatd.(1) Ideea romano-catolici despre o a doua gansdde a accepta mesaiul
Evanghelieidupd moarte pare incompatibili cu alte invilituri din Scripturi (de
ex.,Luca 16:19-31). (2) In timp ce in alte locuri din Scripturdcuv6ntul rrpriooo(,,a
propovtrdui") se refertr cu consecvente la proclamarea Evangheiiei, in
interpretarealuterani a lui L Petru 3:19el se referd dupi cAtesepare la o declarare
a unei judecdli. (3) Interpretarea anglicand intimpind dificultili cAnd trebuie si
explicedin ce cauzi sunt denumili cei drepti,,spirite din inchisoare".
Estefdri indoiald dificil de ficut o interpretare a lui 1 Petru 3:18-19care si se
armonizeze in acelagi iimp pe plan intem, dar gi cu invdtetura din restul
Scripturii. Una dintre posib itati este interpretarea acestui pasaj ir lumina
versetului 20: Isus a predicat spiritelor din inchisoare ,,care fuseseri rizvrdtite
odinioad, cAnd indelunga rdbdare a lui Dumnezeu era in agteptare,in zilele lui
Noe, c6nd se ficea corabia in care au fost scepate prin apd un mic numdr de
suflete, gi anume opt". Potrivit acestei interpreteri, Isus a fost inviat in acelagi
spirit in care El predicase prin Noe oamenilor care au triit in zilele de dinainte de
potop. Acei oameni nu au tinut seama de mesajul Lui, gi prin urmare au fost
distrugi. Aceasta propoviduire a fost un exemplu pentru lucrarea profetici a lui
Isus de dinainte de incamare (vezi p.664). Unii comentatori ar afirma, pe de alti
parte, ce refedrea la zilele lui Noe este figurative sau ilustrativd. Isus a predicat
pAcitogilor din zilele Lui in puterea Duhului. Ei au fost la fel de neatenfi la mesaj
ca9i picitogii din zilele lui Noe gi la fel de nepdsdtori cum vor fi allii chiar inainte
de ceade a doua venire (Matei 24:37-39).Acelagi Duh care L-a condus pe Isus in
pustie sd fie ispitit (Matei 4:1), care L-a imputemicit sd alunge demonii (Maiei
12:28)9i care L-a readus la viaJda fost sursa propovdduirii Lui in timpul vietii Sale
penhu cei care erau intemnitati in pdcat. Observafi c, nu se indici nici o
succesiunein timp, atunci cAnd e vorba de readucereaLui la via$ de cefe Duhul
gi de propovtrduirea prin care El S-aadresat spiritelor in irchisoare.
Ultimul pasaj este 1 Petru 4:4-6,in special versetul 6: ,,Cici tocmai i:a vederea
aceastaa fost vestitd Evanghelia 9i celor morli, penhu ca si fie judecagica oameni
ln trup, dar sd trdiasci dupd Dumnezeu in duh." 9a sugerat ca acestverset aratd
spre o coborArea lui Isus ln iad pentru a predica spiritelor de acolo. Totugi, dacd
se presupune cA Petru ar afuma ci Evanghelia a fost predicatd oamenilor care
18. Joseph Polie, Eschatolog\;or Ihe Catholic Doctine of the bst Things: A Dogtnitic Trutisc, St.
Louis,B. Herder, 1917,p.27.
19. Frieddch Loofs, ,,Descent to Hades (Christ's\", in Encychpedioof Religiotland Ethics, ed. James
Hastings, New York, Scribner, 1955,vol. 4 p. 656-657.
20. Edgar C. S. Gibso^, The Thirty-Nine Atticles of the Church of Engiand, Londra, Methuen, 1906,
o./ Lt Lucrarealui Cristos
erau deja rnorli din punct de vedere fizic se intAmpini o dificultate asemdnitoare
celei mentionate la 1 Petru 3:18-19- niciieri altundeva in Scripturi nu existi vreo
aluzie referitoare la o a doua ganse pentru cei morti. in plus, nr.r existA nici un
indiciu cd propoviduirea pe care Petru o are in vedere a fost efectuatd de Cristos.
Prin urmare, se pare cd cea mai bund solulie este ca 1 Petrr-r4:6 si se considere o
referire generali la proclamarea mesajului Evangheliei atat h persoane care au
murit de atunci incoace, cat gi la oameni care erau rnorli din punct de vedere
spiritual (cf. Efes.2:1, 5; Col.2:13).
Trec6nd in revistd pasajele citate in sprijinul unei coborAri in Hades, vedem cd
ele au cel mult un caracter vag gi ambiguu, iar incercarea de a le imbina intr-o
doctrina este neconvingdtoare. Degi ele ar putea fi interpretate ca gi cum ar susline
cd Isus a coborAt in iad, existd dovezi insuficicnte care sd justifice prezentarea
coborArii in iad ca pe o doctrind incontestabild a cregtinismului. AvAnd in veclere
dificultetile care insotesc interpretarea acestor versete ca o dovadd a unei coborAri
reale a spiritului lui Isus in Hades intre ristignirc Ai inviere, este mai bine si nu
fim dogmatici in privin{a acestei probleme.
Glorificarea
Inaiuea
Am vezut ce moartea lui Isus a fost ultima treapte in jos a umilirii Lui; biruirea
morlii prin inviere a fost prima treapte ascendenti, din procesul glorificdrii Lui.
Invierea este deosebit de semnificativd dcoarece moartea a fost cel mai rdu lucru
pe care picatul gi puterile pdcatului ar fi putut sd I-l faci lui Cristos. prin
neputinla mortii de a-L line pe Cristos este sirnbolizatd deplindtatea victoriei Sale.
Ce mai pot face forfele rdului dacd persoana pe care ele au omorAt-o nu rirnAne
moartd?
Datoriti faptului ci invierea este atat de inportanti, ea a stat la baza multor
controverse. Nu au existat, firegte, martori din rAndul oamcnilor in momcntul
propriu-zis al invierii, de vreme ce Isus a fost singur in mormant c6nd acesta a
avut loc. Gisim, totugi, doui tipuri de dovezi. in piirnul rind. rnormAntul in care
fusese pus Isus era gol, iar cadavrul Lui nu a fost gisit vreodati. in al doilea rAnd,
o mare diversitate de persoane au m;rturisit ci L-au vdzr-rtpe Isus viu. El a fost
vdzut cu diferite ocazii gi in diverse locuri. Cea mai natr.rrali er,phcage a acestor
mdrturii este ca Isus a fost intr-adevir din nou viu. Mai mult decet atat, nu existe
nici un alt rnod (sau cel pr-rfin unul mai bun) prin care sA se poatd explica
transformarea ucenicilor din persoanc speriate gi invinse in nigte propovdduitori
zelogi ai invierii.2l
O intrebare care merite o atentie deosebite este natura trupului invierii. par sd
existe unele dovezi contradictorii in aceastdprivin!5. Pe de o parte, ni se spune ci
sAngele gi carnea nu vor moqteni Impdrdlia lui Dumnezeu gi existd gi alte indicii
care ne sugereazAcA nu vom avea un trup in cer. Pe de altd parte, Isus a mancat
dupd inviere gi a putut fi recunoscut. M;i mult decet at;f, semnele cuielor din
palmele Lui gi raria provocatd de sulite din coasta Lui sugereazi cd El a continuat
21. DaniclFuller,E sterFaithnndHistary,GrandIlapids,Eerdmans,
1965,p. 181-182j
cf. Wolfhart
P . r n n c n b c r g ./ . < , , s- C d . .n] a d M n r , P h i L J e l p h i J , W q t m i n . t c r l a b 8 , p 0 6 0 7 .
Inhoducerela lucrarealui Cristos 675
si aibd un trup material (loan 20:25-27).Daci vrem sd rezolvim acest conflict

aparentêste important sA nu uitdm cd in acel moment Isus era inviat, dar nu
inillat. tn momentul invierii noastre trupurile ne vor fi transformate intr-o
singureetapd.ln cazul lui Isus insd, cele doui evenimente,invierea gi tndltarea,
au fost separate gi nu comasateintr-unul singur. Astfel cd trupul pe care l-a avut
El in momentul invierii urma si mai treacdprintr-o transformare 9i mai compled
h momentul inhlldrii. Acel trup trebuia si devind ,,trupul spiritual,, despre care
vorbegtePavel in 1.Corinteni 15:44.Am putea spune agadarcd evenimentul de la
Pagtia fost ceva in genul unei reveniri la viatd, ca in cazul lui Lazdr, mai degrabd
decit o inviere adevfuata, cum va fi iJ:lcazul nostru. Esteposibil ca trupul de dupd
inviereal lui Isus sd fi fost ca trupul cu care a iegit Lazir din mormlnt - el mai
puteasemoard o dati (9i cel mai probabil ci a 9i ficut-o). Dacdacestaa fost cazul
gi cu Isus, se poate ca El sd fi avut nevoie si mdnAnceca si ramane ir:rviati.
Dar la fel cum nagterea din fecioard nu trebuie imaginatd ca o problemi
biologicdin esenfd,nici invierea nu trebuie concepuH caL eveniment fizic in
primul rAnd. Ea a fost triumful lui Isus asupra pdcatului gi a morlii gi asupra
tuturor lucrurilor care fh de ele. Ea a fost etapa fundamentald a glorificirii Saie-
Cristos a fost eliberat de blestemul asumat prin faptul ca a puriat de buni voie
pdcatul intregii rase umane.
IndQnreagi gederea
la dreaptaTatdlui
Prima treaptd a umilirii lui Isus a implicat renuntarea la statutul pe care l-a
avut.in cer gi heirea in condigii pdmdntegti; cea de-a doua etapd a glbrificirii a
-iAngi
irnplicat pirdsirea condifiilor pimdntegti gi reluarea locului Sdu de Tatel.
Isus lnsugi a prezis ir mai multe r6nduri intoarcerea Lui la Tatdl (Ioan 6:62: 14:2.
1?; 16:5,10,28;20:17). Luca prezintd cele mai amdnunflte relatiri ale inillirii
(Iuca 24:50-51;Fapte 1:6-11).Pavel scrie gi el despreindltare (Efes.t:20;4:8-70;
1 Trm.3:16),ca de altfel 9i scriitorul EpistoleicetreEvrei (1,:3;4:L4;9:24).
In vremurile premoderne indltarea a fost vezute de obicei ca o tranzitie
dintr-un loc (pamantul) htr-altul (cerul). insi, in prezent, gtim c5 spagiul este
astfelstructurat incat cerul nu estenumai in sus de li pimint
9i pare de asemenea
posibil ca distanla dintre pimant gi cer sd nu fie numai una geografici. Nu poli
ajunge_la Dumnezzu zbur6nd pur gi sirnplu suficientde deparle9i de repedeiu L
racheta oarecare.Dumnezeu se afld intr-o dimensiune diferiti a realititii
9i
trecereair aceadimensiune nu reclamd numai o schimbare a locului, ci gi a stirii.
Agadar,dintr-un anumit punct de vedere, indllarea lui Isus nu a insemnat numat
o modificarede ordin fizic ai spafial,ci gi una spirituali. in acelmoment Isus
$i_a
ncnelat metamortozainceputi o datd cu inviereatrupului Sdu,
Semnifica{iaindlJdriiesteca Isus a Hsat in urma Sjconditiile asociateheirii pe
acest pemant. Astfel, El nu mai impirtdgegte durerea fizicd
9i psihiii,
experimentatd de persoanele de aici. impotrivirea, ostilitatea, necredinlagi lipsa
de loialitate pe care Ie intahise au fost inlbcuite cu cAntareade laudn a ingeriloi
9i
cu prezenJanemiilocitd a Tatelui. Dumnezeu L-a glorificat gi I_adat
,,Numele care
estemai presus de orice nume, pentru ca in Numele lui Isus sd se plece orice
genunchi...gi orice limbi sd mirturiseasci, spreslavaluj DumnezeuTatdl,cd Isus
Cristos este Domnul" (Filip. 2;9-i1). itrgeiii giau reluat cantarea de laudi,
deoareceDomnul cerurilor S-aintors. Ce contrastfate de abuzurile gi insultelepe

carele-a indurat in timp ce se afla pe pdmint! Toiugi,cAntareade laudd de acum
o intrece pe cea de dinaintea incamdrii Sale.Chci aceleicintlri i s-a addugat o
shofd nou6.Isus a fdcut cevacenu fdcusein prealabil:El a experimentatgi a biruit
personalmoartea.
Mai exisid gi o alte diferente. $i anume, cd acum Isus este Dumnezeul-om.
incamareaare o continuitate.in 1 limotei 2:5 Pavel spune:,,Cdciesteun singur
Dumnezeu gi este un singur miilocitor intre Dumnezeu gi oameni: Omul Isus
Cristos."Acestlucru dezvdluiepe deplin faptul ci in prezentIsus esteun om care
miilocegteintre Dumnezeugi noi. El insd nu posedi tipul de umanitatepe careil
avem noi gi nici micar umanitatea pe care a avut-o pe vremea c6nd era pe
pemant.UmanitateaLui esteuna perfeclionatede genul celeipe careo vom avea
gi noi dupd irxviereanoastre.Prin urmare, incarnareaLui permanentdnu-I mai
limiteazddivinitatea.Multe limitiri ale trupului nostru vor fi inldturate.Tot agaa
fost gi cu umanitatea perfecte, glorificatd a lui Isus, care continue si fie uniti cu
divinitatea Sa gi astfelva depigi intotdeaunaceeace vom fi noi in celedin urmd.
Au existat unele motive precise pentru care Isus a trebuit sd piriseascd
pdmAntul. Unul dintre ele a fost se pregateascaun loc pentru viitoarea noastrd
gedere.Cu toate cAnu a aratat toate implicaliile, El le-a explicat ucenicilorcAt se
poatede clar ce trebuie sdii pirdseascepentru ca sd-$iducdla bun sfArgitlucrarea
(Ioan14:2-3).Un alt motiv pentru caretrebuiasdplecea fost casd deaposibilitatea
Duhului SfAnt,a treia Persoanda Trinititii, si vini. Din nou, ucenicilornu li s-a
spusde ce plecareaLui era o conditie indispensabilda venirii Duhului SfAnt,insd
li s-a explicat ce aceastaesterealitatea(Ioan 16:7).TrimitereaDuhului SfAntera
importantepentru cdin timp ceIsus putea lucra cu uceniciidoar prin intermediul
irviliturii Saleexterioaregi a exemplului Sdu,Duhul Sfint putea lucra in ei (Ioan
14:17).AvAnd un accesmai intim la viala lor lduntricd,El va fi in staresd lucreze
mai bine prin ei. in consecinte,credinciogiivor fi capabilisd faci lucrdrile pe care
le-afdcut Isus,9i chiar altelemai mari (Ioan14:12).gi, prin lucrareaDuhului SfAnt,
Dumnezeultriunic urma si fie mereu cu ei; prin urmare, Isus nu a gregitcAnda
spus ce va fi cu ei pentru totdeauna(Matei 28:20).
lndlJarealui Isus inseamnl ce El esteagezatacum la dreapta Tatilui. insuqi
Isus a prezis acestlucru inaintea marelui preot (Matei 26i&). Pefi:us-a referit la
gedereala dreaptaTatilui in predicalui de Rusalii (Fapte2:33-36)9i in cuv6ntarea
fnuti de el inaintea conciliului (Fapie5:31).Ea estede asemeneamentionatdin
Efeseni1.:20-22; Evrei 10:12;1,Pen:u3:229i Apocalipsa3:2'L;22:'!.Sensultuturor
acestorpasaieestecd locul din dreapta estelocul de distinclie gi putere. Amintiti-vd
cum Iacov gi loan au dorit sd gadi la dreaptagi la stangalui Cristos(Marcu 10:37-
40).$ederealui Isus la dreaptalui Dumnezeunu trebuieinterpretatdca o starede
odihnd sau inactivitate.Ea esteun simbol al autoritdtii gi al unei domnii active.
Dreaptalui Dumnezeuestede asemenealocul din careIsus mijlocegtetotdeauna
inainteaTatdluiin numele nostru (Evr. 7:25).
A dounztenire
Mai rimAne nerealizatao singure etapi a glorificdrii. Scripturane arateclar ce
Cristos se va intoarcein viitor; timpul exactnu ne estecunoscut.Atunci victoria
Inkoducerela lucrarealui Cristos 677
Sa va fi completi. El va fi Domnul biruitor, judecdtorul peste toatei in acel

momen! domnia Lui, care din unele puncte de. vedere in prezent este doar
poteniiaH gi mulli nu o acceptA,va fi deplini. El Insugi a spus cd cea de-a doua
venire a Sa va fi in glorie (Matei 25:31).Cel care a venit in smerenie, umilintd 9i
chiar injosire Seva intoarce complet glorificat. Atunci, intr-adevtrr, orice genunchi
seva plecagi orice limbd va merturisi cd Isus CristosesteDomnui (Filip. 2:10-11).
6t=
<\-//
Conceptiidespreispisire
lmportanta ispasirii
Diferiteleteoriiale ispasirii
Teoriasocinianatlspesirea
caexemolu
Teoriainfluentet
morale:lspasirea ca aretarea dragostei lui Dumnezeu
reora guvernamentald: lsp5siaeaca ar5tarea justitieidivine
Teori€rescumperedi: lspagirea
ca victorieasuprafortel6rpdcatului
9i ab Eului
Teoriasatisfaceriilui Dumnezeu:lspasireadreptcompensatieof;riE Tatalui
lmportantaispdgirii
Pll irq5.gil"-am atins punctul crucial al credinlei cregtine.Este, desigur,

esenlialca felul in careIi inlelegempe DumnezeuTht5lgi pe Fiul S6usd fie coiect
9r ca aceaconceplrepe^care o avem despre natura omului gi despre starealui
spirituald sd fie exactd.lnsd doctrinaispdgiriiesteuna criticdpentru noi, deoarece
ea este,am putea spune,punctul ln carese facetranzigiade la aspecteleobiective
Ia celesubiectiveale teologieicre$tine.in acestpunct noi ne mutim privirea de la
natura lui Cristosla lucrareaLui in folosul nostru; aici teologiasistematicdare o
aplicabilitatedirectdla viata noastrd.Ispegtuea a f;cut posibili mdntuireanoastrd.
Ea este de asemeneatemelia unor doctrine maiore care agteaptdsd le studiem:
doctrina despre Biserici se ocupe de aspectelecolectiveaie mAntuirii, doctrina
desprelucrr,rriledin urme de aspecteleei viitoare.
Majoritatea ieologilor au recunoscutmai mult sau mai pulrn rmporranla
.
decisivda ispdgirii sau,ca sd facemun joc de cuvinte, ,,cruciahLteacrucii,,.Emil
exemplu, a spus: ,,Cel care intelege Crucea cum trebuie inlelege
P::"? ^d"
Biblia, Il inlelege pe Isus Cristos.',rLeon Morris a scris: ,,Ispdgireaestecloctrina
cruciald a crediniei. Dacd nu suntem corecti in acest domeniu, conteazaprea
pulin, cel putin dupd pdrereamea, cum suntem in celelalte.,,2 Avdncl h veiere
rmportanla acesteidoctrine, este de datoria noastrd se lucrdm cu foarte mare
atenliecand o examinem.
La doctrina ispdgirii intrezdrim probabil cel mai bine caracterulorganic al
1. EmiI Brunner,Trc Mcdrafol,Londra,Lutter\i/orth,1934,p.435-436.
2. Leon Mor.is, Tre Crcssin thc Neu Testalnorf,
Grand Rapids,Eerdmans,1965,p.5.
678
Conceptii
despreispigire 679
teologiei,adicd vedem faptul cd diversele doctrine se potrivesc intr-un mod

armonios.Pozitialuatd cu privire la oricaredintre ele le afecteazdpe celelaltesau
contdbuieIa construireaacestora.Aici doctrineledespreDumnezeu,om, picat gi
persoanal.ri Cristosseintalnescpentru a defini nevoiaomului gi misurile careau
fostnecesare in vedereaaceleinevoi.$i din felul in carevedemicestealte doctrine
va decurgefelul in care vom vedea diversele fatete ale mAntuirii: statutul de
indreptafli inaintealui Dumnezeucarene-a fost acordat(iustificarea);insuflarea
uneivitalit;li spirituale pi a unei ciilduziri in viata noastr; (regenerarea);aparitia
evlaviei (sfinlirea). Teologia, atunci cAnd este fdcutd cum trebuie, are o
dimensiuneesietice. Exista o simetrie, un echilibru intre diferitele fatete ale
doctrinei,careestecu totul impresionant.Exisii o armonie carene amintegtede
frumusefeaunei magini ce fr.rnclioneaziperfect,sau de frumuseleaunui tablou in
carefiecareculoare o completeazdpe cealaltA,iar liniile gi contururile sunt in
raporturicorectegi plicute cu restul picturii.3
Doctrinele noastre despre Dumnezeu gi despre Cristos vor da un anumit
coloritconceptieinoastredespreispigire. DeoareiedacdDumnezeuesteo fiintd
foartesfdntd,foarte dreaptegi foarte pretenlioasd,atunci omul nu va fi in staresd
Il imbunezeprea ugorgi estefoarteprobabilcdva trebui s6sefaci cevain favoarea
omului caresd Il satisfacdpe Durnnezeu.Dacd,pe de alte parte, Dumnezeueste
un Tateindulgent Fi foarte tolerant, care spune:,,Uneoritrebuie sd le ingdduim
oamenilorsd se distreze putin", atunci este posibil sd fie de-ajunssd i se dea
omului doar pulind incuraiareqi instruire. Dacd Cristosestedoar un om, atuncr
Iucrareaefectuatl de El este numai un exemplu; El nu a fost in stare se ofere
altcevain folosul nostru decdtexemplul Lui peifect,atunci cand a facut tot ce I se
ceruse,inclusiv sd moard pe cruce.Daci, i:rsd,El este Dumnezeu,lucrareaLui
pentru noi a depdgit cu mult ceeace suntem noi in stare se facem pentru noi
ingine;El nu a fost doar un exemplu,ci a fost o
iertfd pentru noi. Doctrina despre
om - in acceptiuneaei cea mai largd, ca sd includd 9i doctrina despre pical -
afecteazd gi ea perspectivanoastrd.Dacdomul estein esenldneatinsdin punct de
vederespiritual, atunci el poate,probabil,cu puJin efort, s6 indeplineasciceeace
vreaDumnezeude la el. Astfel, instruirea,inspirareaSimotivarei constituietoate
celenecesareomului gi prin urmare esenlaisp;girii. 6aci insl omul estecomplet
depravatgi in consecinJiincapabilsdfaci ceeaceestedrept, indiferentc6t de mult
doregtesau se strdduiegte,atunci trebuiefdcuti o lucrare mult mai cateeodcAin
folosullui.
Diferiteleteorii ale ispisirii

Semnificaliagi impactul ispdgirii sunt bogate gi complexe.ln consecinldau
apdrut diverse teorii despre ispdgire.Datd fiind abundenla textelor biblice care
vorbesc deipre ispdgire, diferili teologi au ales se accentuezediferite texte.
Criteriul dupi care gi-au ales principalele texte estelegat de perspectivalor cu
privire la domenii doctrinare.
for youtlr Thcologmrs,

3. Helmut Thielicke,A Little Eturcise Crand Rapids,Eerdmans,1962,p.28.
Teoia sociniana:
lspesheaca exemplu
Faustusgi Laelius Socinus,care au treit in secolul al XVI-lea, au elaborat o

invdtdturd care in zilele noastrepoate fi gdsiti la unitarieni. Ei au respinsorice
idee a unei ierife substituitoare.aAu recunoscutformal cele trei roluri ale lui
Cristos,insi in practicaau neuhalizat oficiul preolescin doui moduri. in primul
r6nd, au sustinut cd lucrareape care a fdcut-o Isus in timpul petrecut de El pe
pdmdnt a fost mai degrabi profetici, decdt preofeascd.in ai doilea rAnd, lu
afirmat cd slujba Lui preoteascd,ce se desfdgoard in cer,estemai curand identicd
cu oficiul Siu regesc,dec6tdistinctdde acesta.Noul legdmdntdesprecarea vorbit
Isus implici mai degrabd o iertare absolutd, dec6l vreun qen de sacrificiu
substitulionar.Adevdrata valoare a morgii lui Isus consti in ex-emplutfrumos gi
perfect pe care nil asigure ea, aritAnd tipul de dedicarede care trebuie sd ddm
dovadd noi. Invierea lui Isus esteimportantd deoareceea este,ca si zicem asa,
confirmareainvifiturilor Lui, valjdAnd astfel fal5 de noi promisiunile p".ur"'ni
Ie-a fdcut. Ca dovadd ci semnificaliamorlii lui Cristosionstd in efectul ei ca
exemplupentru noi, socinieniiaduc pasajuldin 1 petru 2;21:,,$i la aceastaali fost
chemaJi;fiindcd 9i Cristos a suferit pentru voi 9i v-a ldsai o pilde ca sd cdlcalipe
urmele Lui." Alte pasajela careseapeleaziinclud 1 ioan 2:6:.Cine zicecdrdmAne
h El, trebuiesetrdiasci gi el cum a trdit Isus.,,in realitateinse,singurul text in care
gdsim o legdturd vizibili intre exemplul lui Cristos moarteaiui este 1 petru
9i
2:2L.5
Existdcatevateorii careincorporeazdconcepliasocinianddespreispdgire.Una
..
dintre ele esteperspectivapelagiandasupraconditiei omului: ornul estecapabil
din punct de vederespiritual gi moral sd facdvoia lui Dumnezeu,s6 implineasci
agtepter e lui Dumnezeu. O alta este conceptia cd Dumnezeu nu este un
Dumnezeu al unei iustifii retribuiive, 9i prin urmare El nu pretinde nici un fel de
satisfaceredin partea sau in locul celor care pdcdtuiescimpotriva Lui. in fine,
existeconceptiace Isus estedoar un om. Moartea pe care a experimentat-oEl a
fost doar moarteaunui om obignuitcareseafla intr-o lume cdzutdsi pdcitoasi. Ea
esteimportantS,nu sub aspectsupranatural,ci ca prelungireultimd'a rolului Sdu
de mare invitdtor al dreptetii. Moartea Lui a fost exemplul suprem pentru om in
irnplinirea cerinlei lui Iehova: ,,sd faci dreptate, sa iube;ti mil; gi sd umbli smerit
cu Dumnezeultdu" (Mica 6:8).Isus nu ne-aspusnumai cd prima gi ceamai mare
porunca este si ,,si iubegti pe Domnul Dumnezeul tiu cu toatd inima ta, cu tot
sufletul teu, cu toateputereata 9i cu tot cugetultdu,, (Luca10:22);El a gi aretatce
inseamndacestlucru gi a demonstratce o fiinte umane fl poateinfeptui. Moariea
1uiIsus esteagadarilustrareagi realizareaperfectea ceeace a cdutaiEl sd-iinvele
pe allii de-a lungul vietii Sale.Ca prelungire a invdfdturilor Sale, ea diferd doar
cantitativ de ele.
Din perspectivi sociniand moartea lui Isus satisface doui nevoi rl*ane. in
primul rdnd, nevoia unei exemplificdri a acelei iubiri totale pentru Dumnezeu pe
caretrebuieseo manifestdmdacddorim sdavemparte de mAntuire.Isus L_aiuiit
-1.
ilI lio"i.''.''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''.
, DeJesl) christoserottor,t . 1.
5. FaustusSocinus,Ci tistianacreligionisbrcoissinainstitl1tio,1.66j.
Concep(iidespreispiqire 681
pe Dumnezeu atat de mult, incat a fost gata se moard, dacd era nevoie, pentru
principiile impiriliei }.ri Durnnezer-r.in al doilea rAnd, moartea h.riIsus ne inspiri
pe noi. Idealul dragostei totale pentru Dumnezeu este atAt de inalt incat parc
efectiv de neatins. Moartea lui Isus este dovada cd o asemeneadragoste se afld la
indemAna omului. Ceea ce a fost El in stare sd facd, putcn si noil probabil ci noi
nu va trebui si trecem prin acel gen de moarte de care a avufparte El, insd cu toate
acesteaputem fi siguri de faptr-rl ca suntem gi noi in stare si indurdrn orice
sufedntd pe care ne-ar aduce-o angajamentul nostru deplin fali de Dumnezeu.
Conceptia sociniand trebuie bineinjeles sA se confrunte cr-lfaptul ca numeroase
portiuni din Scripturd par si vade cu totul altfel moartea hri Isus. Ele vorbesc
despre rdscumpirare, jertfe, preotie, purtare a pdcatului $i altele de acest gen.
Observa{i, de fapt, afirmalia ce urmeazi cu numai trei \.ersete dupe textul favorit
al socinienilor (1 Petru 2:21):,,EIa purtai p;catcle noastrein trr-rpirlSiu, pe lemn,
pentru ca noi, fiind morli fald de picate, si triim pentru dreptate; prin rinile Lui
ati fost vindecali" (v 24). Cum trebuie inleleasd o asemenea afirrnafie? Replica
obignuite a socinienilor 9i a celor care au idei asemindtoare este cd ispigireieste
doar un concept metaforic.6 Dupd pirerea lor, tot ceea ce este necesar pentru ca
Dumnezeu gi omr-rlsi aibd perti$ie unul cu celdlalt este ca omul sA aibi credinli
il Dumnezeu 9i dragoste pentru EI. Deoarece dac6 Dumnezeu ar fi pretins rnai
mult, aceasta ar fi fost contrar naturii Sale, iar daci EI L-ar fi pedepsit pe Cel
nevino\.at (Isus) in locul celor vinovali, accst lucru ar fi fost contrar justifiei Lui.
Mai exact, acel gen de relalie pe care a dodt s-o aibd Dumnezeu cu omul este
restabilitd prin adoptarea de cdtre fiecare in parte a invetdturilor lui Isr-rs a
9i
exemplului dat de El prin viala 9i rnai ales prin moartea Sa.
Teoriainfluenteimorale:
lspesireaca ar1tare a dragosteiIui Dumnezeu
O altd conceptie, care accentueaz.lci efectul principal al morlii lui Cristos este
impactul direct produs asupra oarnenilor, este numiti ,,teoria influentci morale,,
a ispdgirii. Spre deosebire insd de conccp{ia sociniand care accentueaze natura
umani a lui Cristos 9i consideri ce moartea Lui este pentru noi un exernplu care
ne aratd ce fel de dragoste trebuie sd avem fafh de Dunnezeu, teoria infl-renlei
morale vede moartea lui Cristos ca pc o demonstrare a dragostci lni Dumnezeu;
a c e d s t ;t e o r i ea c c e n t u c o zdai m e n s i u n c nd i v i n A a l L r i C r i s t o s .
Teoria influen(ei morale a fost enuntatd pentru prima datd de citre Abelard ca
reaclie la conceptia lui Anselrn. Anselm credea cd incarnarea este necesard
datoriti faptului cd pacatul nostru este o ofensi impotriva demnitdlii morale a h-ri
Dumnezeu gi, in consecinfd, trebuie sd existe vreo formi de cornpensalie fald cie
Dumnezeu. Abelard, pe de altd parte, a accentuat primatJ dragostei lui
Dumnezeu gi a insistat cd Cristos nu a ficut nici r.rnfel de plati sacrificiila pentru
ca sd-I dea satisfactie Tatdlui pentru demnitatea Lui ofensati. Mai degrabi, Isus
i-a aretat omului mdsr-rradeplind a dragostei lui Dumnezeu pentrn el. Era nevoie
si se rectificeteama omr.rluide Dumnezeu gi ignoranla lui cir privire la EI. Lucru
6. Socinus,
Dc /.s,rC/u.is|a
serontat!t,l.3.
cares-arealizatprin moartealui Cristos.Astfel, efectulmajor al morlii lui Cristos

s-ardsfrAntmai degrabi asupraomului decAtasupralui Dumnezeu.T
Aceastdteorie nu a gesit imediat un sprijin substantial.Dupe mult timp inse,
cdnda ajunssd fie prezeniatede alti adepfi ai ei, a cagtigatin popularitate.Horace
Bushnell(1802-1876) a respandit-oin StateleUnite, in timp ce susJindtorulei de
frunte in Marea Britanie a fost probabil HastingsRashdall.Expunereanoastrdse
va bazamai alespe gdndireaacestoroameni.
Dupd pdrerea adepJilor teoriei influenlei morale a ispigirii, natura lui
Dumnezeu este in primul r6nd dragoste.Ei minimalizeazi tresituri curn sunt
justitia, sfinlenia gi dreptatea. in consecinli, ei trag concluzia ci omul nu trebuie
sd se teami de justilia gi de pedeapsalui Dumnezeu.Astfel, problemaomului nu
estecd el a violat Legealui Dumnezeugi Dumnezeuil va pedepsi(de fapt trebuie
sd-l pedepseasch). Mai degrabd,problemalui estecd propriile lui atitudini il lin
desperft de Dumnezeu.
Separareagi irxstreinareanoastrede DumnezeupoateimbrIca diferite forme.
Esteposibil si nu realizdmci neascultareanoastraiste o sursi de durere pentru
Dumnezeu. Sau si nu ne ddm seama cd in pofida tuturor celor intAmplate
Durnnezeucontinu; si ne iubeascd.Esteposibii sd ne temem de Dumnezeusau
sd fl facemvinovat de problemelecareau lpdrut in relajia noastrdcu El sau chiar
pentru problemelelumii in general.Dacd insd ne-am pocdi gi ne-am intoarce la
Dumnezeu cu increderegi credinle ar avea loc o impicare, infucat nu existd
piedici caretin de capacitatealui Dumnezeude a ierta. Nu existi nimic in natura
Lui care sd ceard satisfactiepentru pecatele noastre sau o rectificare a lor.
Dificultateaseafld in noi.sBushnellcon;iderdca pecatul esteun tip debosli decnre
trcbuiesi firn aindccalr'.Cristosa venit tocmai peniru ca s; corectezeacestdefectla
noi.
Bushnellaccentueazd puternic empatialui Cristos.Nu estegregits6 credemcd
Cristos a avut o mare dragostepentru om chiar Si inainte de incarnare;El avea
deja pe umerii Lui povara omului. in timp ce teoriile mai obiectiveale ispdgirii
(adici aceleteorii caresusfinci efectulprincipal al morfii lui Cristosesteunul care
aclioneazi asupra a ceva exterior omului) inleleg ce moartea lui Isus a fost
motivul pentru care a venit El, Bushnell sustine ce Isus a venit ca si arate
dragosteadivind. MoarteaLui a fost doar unul dintre modurile (chiardaci celmai
impresionant)in carea fost exprimatddragosteaLui. Cum spuneBushnell:,,Jertfa
[Lui Isusl, luatd ca un fapt in timp, nu a fost puse ir:rainteaLui ca scop, sau
obiectiv al lucrdrii Sale- aceastaar facedin ea un simplu spectacolal suferintei.
fSredemnitatesau caracterralional- ci atuncicandsja ajunsla ea,ea nu a flst
decatsoartarea pe caretrebuie se o intampine o asemenealucrare,efectuati cu a
o asemeneadevoJiune."eMoartea Lui nu a fost scopul venirii Lui; ea a fost o
consecintda venirii Lui.
Estelirnpedecd dupi pdrerealui Bushnellscopulsau obiectivulvenirii lui Isus
nu a fost ,,seachitedatoria pdcatului nostru" sau ,,sdsatisfacdpentru noi
iustitia
7. Pierre Abelard, Conentariu Ia Epistolacitrc Rohri,ani
326; StS.
8. HastingsRashdall,TheIdeaof Alone,ncntin ChtistianTheology,Londra,Macmillan, 1920,p.26.
9. Horace Bushnell, me VicariousSactifrcc,Groundedin principtesof Llnil)ersotOblgaiion, New
York, Sc bnea 1866,D. 130-131.
ConceptiidespreispiEire 683
divind". Bushnell observe cd, degi prezentat in variate contexte gi in conexiuni cu

diverse imagini gi idei, scopul mortii precum gi al vietii lui Isus esteexplicat logic
pretutindeni in Scripture. Tinta lui Isus se gdsegtei:r propriile Lui cuvinte: ,,pentru
cd Fiul omului a venit sd caute 9i sd mantuiasci ce eta pierdut,, (Luca 19: 10); ,,Eu
pentru aceastaM-am niscut gi am venit in lume, ca sd mirturisesc despre adevir,,
(Ioan 18:37).Pavel a spus ci ,,Dumnezeu era itx Cristos impicdrld lumea cu Sine,,
(2Cor.5:19).Degiforma in caresunt exprimatedifere,toateacestepasaleau o idee
comuni. Bushnell rezumd: ,,Lu6nd acestediverse pasajedin Sciipturd gi altele
asemenetoarelor, noi ne imagindm o tranzaclie ce afecteaza caracterul unor
suflete; o schimbare huntricd regeneratoare,mAntuitoare, care aduce supunere
fali de adevir, atotrestauratoare a viegii - cu un cuvant, aducerea imparaliel lui
Dumnezeu, sau a impirdliei cerurilor, printre oameni gi, in cele din urmd,
cuprinderea unei lumi nou-niscute in ea." 10
O vindecare a sufletelor, aceastaeste lucrarea pe care Isus a venit sd o faci.
Omul are o nevoie cumplitd de o asemeneavindecare. Aceasth nevoie este mai
rnare decAtnevoia celor care au venit la Isus in timpul vietii Lui cu suferintele lor
fizice. Dar nu este suficient ca Dumnezeu si il ibsolve pe om de Dicat. Este
important Qica picatul sd-i dea drumul omului, ca s5 zicem asa.Dauneledin om
pot fi acum inHturate gi omul poate fi restaurat, cum s-ar spune, datoriid ietfei si
suferinteilui Isus.Moartea Lui a adus in sferaposibilului implinirea a trei dintre
nevoilefundamentaleale omului:
1..Omul are nevoie de o deschiderefatd de Dumnezeu,de o disponibilitatede
a-I rispunde. C6nd Dumnezeu igi face propunerea, printr-o chemare la pociingd,
omul nu trebuie se-I intoarce spatele,ci trebuie se si intoarcd spre El. Chnaiti-va
la situatia lui Adam 9i a Evei in grddina Edenului dupi ce au picdtuit; ei se
temeau de Dumnezeu gi incercau sd se ascundi sau sd fued de El. Acesta esie
rdspunsulfirescaI unui pdcitos 1aapropierealui Dumnezeuigroaza,teama,fuga.
Cristos intelege rispunsul nostru. in consecinla, El nu ne aiatd in primul rAnd
sfintenia Fi puritatea Lui absoluti. Mai degrabd,El igi aratd gril'a fatd de noi,
pitrunzAnd in lumea noastre, murind de cea mai amamicd moir[e caie poate fi
conceputd.DragosteaLui nu ne poate ldsasd plecim. Bushnell descrieefictul ei
plrn-de putere asupra noashe: ,,[ntr-un cuvant, noi I] vedem implicat atit de
profund in situalia noastrd,incAt suntem imbldnzifi atragi de El incepem chiar
9i 9i
si <tnrim ca El si pdtrundi mai mult in ea, astfel incdt si-I simlim prezen;a intr-un
mod gi mai constrangdtor. in felul acestaare loc o mare schihbire de macaz in
procesul intoarcerii noastre. krima ne estecuceritd inainte de a se fr6nge. Suntem
cucerifi de Prieten tnainte de a-L iubi pe Mantuitor.,, 11Apadar, prin m-oarteaLui,
Isus a implinit prima nevoie a noastrd, care suntem niste fiinte umane pdcdtoase
- inldturareafricii de Dumnezeu.
2. A doua nevoie a omului esteo congtienli veritabili 9i profunde a existentei
pecatului personal gi o pocdinli care se rezulte din aceastacongtientd. Noi avem,
desigur, o superficialA pdrere de rdu ori de c6te ori gregim.
$tim de asemeneaci
Legea lui Dumnezeu pronunli o sentinld neinduplecatd si respicad asupra
pdcatului. Avem insi nevoie de o mai buni, mai ai5ncd gi'mai petrturzAtoare
10. Ibtd",P
. 13r.
11. Ibid., p. 154.
congtient5a pdcdtogenieinoastre.Pe lange cunoa$tereaobiectivi, intelectualaa

firidelegii noastre, cum este cea pe care o dd Legea,noi avem nevoie de o
congtientdlduntrici 9i profundi a pacetogeniei,care duce la un regret veritabil
pentru ceeace I-am ficut lui Dumnezeu. Cand il vedem pe Cel pe care L-am
strdpunsprin picatul nostru, rimAnem dezarmafi.Spredeosebirede Iuda, carea
iesit afare gi s-a sinucis, noi nu vom fi descurajafi,impietrifi sau dezgustali de
durerea care insoteste recunoagtereapicetogeniei noastre; mai degrabi, vom
intAmpinasuferintacu bucude.Ca gi Pavella auzireacuvintelor ,,Eusunt Isus,pe
care-Lprigonegti" (Fapte9:5),noi vorn descopericd impotrivirea noastri fatd de
Dumnezeus-a dus. Ne vom intoarceinspre Isus cu dragoste.r2
3. Omul are nevoie qi de inspira{ie. Degi ne este descrisdsfinJeniape care
trebuie si o realizdm in vielile noastre,ea devine reali pentru noi atunci cAndo
vedemprezentateintr-un mod practicAipersonal.Noi nu vrem definilii teologice
ale lui Dumnezeu, spune Bushnell.De fapt, ,,noi vrem un prieten, pe care sd-l
putem simti ca pe un om gi careva fi suficientde transparentpentru noi ca sd-l
acceptdmgi sd-l iubim." 13
Bushnellvorbegtemult despreschimbareacare trebuie sd fie ficutd in noi.ra
Despre nagtereanoastri din nou, creareanoastrd din nou, inviorarea noastre,
Aceasti schimbarea fost fdcutdposibili prin lucrareasivArgiti de Cdstos $i mai
ales prin moartea Lui. EI L-a umanizat pe Dumnezeu, aduc6ndu-L la nivelul
nostru. Isus a actionatcu noi gi pentru noi. il cunoagtempe EI in acelagimod in
carene cunoagtemunii pe ceilalti r5
Dupi pdrerea lui Bushnell, Iucrul care ne indeamnd cel mai puternic la
dragostepentru Dumnezeu gi increderein El esteinfelegereafaptului cd 9i El a
suferit din cauza riului. Omul are tendinfa de a intreba de ce nu inliturd
Dumnezeurlul din lume, sau chiar de a-L acuzape Dumnezeupentru existenta
acestuireu. Cunoagtereafaptului ci Dumnezeuestemare gi atotsuficientne duce
in aceastadirectiegi la presupunereacd Dumnezeunu poatesuferi,fiind infinit gi
imuabil. Moartealui Cristosinsd aratdci pdcatullumii nu are acelagiefectasupra
lui Dumnezeu pe care l-ar avea un spectacoldezgustitor asupra unui ochi de
sticli. Moartealui Cristosaratdclar cd Dumnezeuestesensibilla durereape care
pecatul o pricinuiegte in viata noastrd. Dumnezeu nu trebuie acuzat pentru
suferinteledin lume. Cdci El simte putereagi tragediasuferintei.RdspunsulLui
principal nu este condamnarea,ci compasiunea.l6Un asemeneaDumnezeu
reugegtese obtine dragosteagi incredereanoastrd.
Teoria guvernamentala:
IspAsireaca arehrc a justitieidivine
Concepliile precedentedespre ispigire L-au zugrdvit pe Dumnezeu ca pe o

fiinJd plind de infelegere9i indulgentd in esenld.Ele suslin cd penuu a purea
12. Ibid., p. 154-155.
13. Ibid., p. 155.
14. Ibid., p. 156.
1s. Ibid.,p.220.
16. Ibid., p.223-225.
Conceptiidespreispigire 585
beneficiadin nou de favoarea lui Dumnezeu se cere sd faci numai at6t cit ili std in
putinte sau si rdspunzi la dragostea lui Dumnezeu. Lnbrdtigarea unei asemenea
conceptii ar putea duce la antinomianism. Legea lui Dumnezeu insi este o
problemX serioasdgi ir:rcilcareasau desconsiderareaei nu trebuie luati prea ugor.
A$a numita teorie guvemamentali accentueazdgravitatea pdcatului. Ea este o
conceptie intermediare, cu elemente obiective (ispdgirea este considerate o
satisfacerea cerintelor iustifiei) 9i elemente subiective (moartea lui Cristos este
vdzutd ca un miiloc de reprimare a pdcatului prin faptul c6 il face pe pdcdtos se
inteleagAgravitatea pdcdtuirii).
Slsfinitorul major al concepliei guvemamentale a fost Hugo Grotius (1583-
1645),de formafle iuridic5, mai degrabi decAtpreofeasci. prin urmare, el a adus
in discuJia despre ispdgire genul de considerente care ar fi impodante pentru un
judst. Grotius gi-a formulat teoria ca respunsla invetetura solinierrilor,desprea
caror conceptie despre ispdqire el credea cd se conientreaza prea mult alupra
'
omului.rTEl a fost crescutin invatdtura calvinistd,devenindinsi arminian.rs
Pentru ca sAintelegem teoria lui Grotius trebuie sXincepem cu conceptia lui
_
despre natura lui Dumnezeu. Dumnezeu este o fiintd foarte sfantd 9i dreapte care
a stabilit anumite legi. Picatul esteo violare a acestorlegi. incilcdrile leeii hsi nu
"persoane
trebuie imaginate ca nigte atacuri la adresa lui bu-neze,, ca
individuaii. Mai cur6nd, Dumnezeu este preocupat de Lege in calitate de
conducdtor, de administrator aI Legii. Dreptul de a pedepsi estelegat de sluiba de
conducetor. Agadar, in calitate de conducdtor Dumnezeu ire dreptul si
pedepseascA pdcatul,deoarecepdcatulmeriti in mod inerentpedeapsa.le
Totugi, actiunile lui Dumnezeu trebuie intelese in lumina at.ibutrrlr.,iSAu
dorninant, 9i anume dragostea.Dumnezeu iubegte rasa umand. Cu toate ce El are
dreptul,sd o pedepseasci pentru pecatul ei, nu esteinevitabil sau obligatoriu ca El
sdo pedepseasci.El poate se ierte pdcatuJ.gi sdii absolvepe om de vind. problema
constdinsi tocmai in modul in care a realizat EI acestlucru. El a ales si-l facd
intr-un asemeneamod ircat sd manifeste in acelagi timp atat clementa, cat gi
severitatea Sa. Dumnezeu poate sa ierte pecatul, inse El ia in considerare
9i
intereseleguvemirii Salemorale.2o
Potrivit lui Grotius, Durnnezeu poate se atenuezeLegea astfel incat se nu fie
nevoie si pretindi o pedepsire sau o pedeapsdspecifici pentru fiecare irncelcarea
teg[. hsa hl a actionat intr-un mod care I-a ingdduit se Uni cont de interesele
guvernirii. Este important se intelegem ci rolul lui Dumnezeu aici este mai
degrab{ acela de conducitor decat de deditor sau stdpan. Un creditor Doate
gtergeo datorie dacdagaalegeel sd facd.Un stdpin poatesd pedepseascisau nu,
dupd cum vrea. Un conducetor instr nu poate ignoia pur giiimpiu sau trece cu
vedereaincdlcdrile legii. El nu poate acliona dupl propiiul sdu capriciu, sau dupd
sentimentele lui de moment. El trebuie sd actioneze mai degrabe cu gAndul la
binele celor care se afld sub autoritatea sa,21
L. W Grensted,s4ShortHistory of thc Doctrhrcof lltcAtonelfient,Manchester, University press,
.U17.
1920,p.290.
18. John Miley, Tlie,4tone ent in Chlist,New York, phillips and Hu^1, tg7g,p.lgg,
19. Hugo Grotius D?rnsio fdei catholicaede satisfactioe Christi adoercusFaustixr SocirutnS.
20. Ibid.
21.. Ibid.,2-3.
A fost spre bineleumanitefiica Cristossd moare.Dacd iertarea pdcatelor

umanite$i ar fi fost acordatd prea ugor, ar fi avut ca rezultat o subminare a
autoritdJiigi a eficacitdliiLegii. Prin urmare,a fost necesarsi existeo ispigire care
sd asigure o bazd pentru iertare gi sd pestrezetotodatd structura guvernerii
"Descriind
morale. Moartea lui Crisios a servit la implinirea ambelor scopuri.
moartea lui Cristos, Grotius a folosit termenul de ,,sr,rbstituire penald,,.EI nu a
vrut sAspundcd moartealui Cristosa fost o pedeapsdcarei-a fost aplicatdLui in
loc si fie aplicati umanitdtii pentru pecateleei. Mai curAnd Grotius a vdzut
moartealui Cristosca un substitutin locul unei pedeose.22
Prin moartea lui Cristos, Dumlezeu a aritai ce ne va obliga
iusiitia Lui sd
suferim daci persistdm in pecat. Subliniind gravitatea incalcirii Legii lui
Dumnezeu9i a ticdlogieipdcatului,aceastdaretarea iustitiei lui Dumnezeuestecu
atat mai impresionantecu cat ea arein vederecine gi ce a fost Cristos.Spectacolul
suferinfelorindurate de Cdstosestesuficientca sdne opreascdde la oicat. Si dacd
noi ne intoarcemde Ia p5cat,putem fi iertaqi,iar guvernareamoralj a lui
Dumnezeu poate fi men{inutd. Datoriti morlii lui Criitos, Dumnezeu poate sa
ierte pdcatelefiri o prebugirea structurii rnoralea universului.
Potrivit teoriei guvernamentale,suferinlelelui Cristos sunt o ispegirepentru
..
picat. In orice caz, interpretareape careo dd Grotius acesteiafirmalii estefoarte
departede cea a lui Anselm, de exemplu.Dupd conceptialui Anselm, care este
uneori numitd ,,teoria satisfaceriilui Dumnezeu,,,moartea lui Cristos a fost o
pedeapsdreali aplicatd Lui in locul pedepseicare ar fi trebuit sa le fie aplicatd
pdcdtogilorindividuali in urma incdlcdriiLegii. Grotius nu estede acord.Ei crede
ci moartealui Cristosnu a fost o pedeapsd;dimpotrivi, ea a fdcut ca pedeapsasd
nu mai fierecesari. De fapt, dupd pdrerealui Giotius, nici o pedeapsl nu-i putea
fi atagati lui Cristos sau transferatdasupra Lui, intrucAt pldeapia n,, po.te fi
transferatdde la o persoandla alta.PedeapsaestepersonaH,individuale.bacd ar
putea fi transferatd,legdiuradintre pdcatgi vind ai fi rupte. prin urmare,moartea
lui Cristosnu a fost o purtare substitulionarda pedepseinoastre, ci o ardtarea urii
lui Dumnezeufald de pdcat,o demonstrafiemenitd;d imprime in noi oroareafatd
de pdcat. Astfel, chiar gi prin absenla pedepsei,justilia 9i moralitatea sunt
pastrate.
Una dintre implicaliile conceptieilui Grotius este ci Dumnezeu nu aplicd
pedeapsaca pe o retribulie stricte.Pdcatulnu estepedepsit numai pentru ci el
merita sA fie pedepsit.El estepedepsitdin cauzacerintelorguve.nAriimorale.
Scopulpedepseinu esteretribulia, ci descurajareacomiterii uior actepecetoase,
de celfgdepsit, fie de cdtrealte persoanecareau putut vedeapedepsirea.
!g $t1e
Pdcaiul,fdrd indoiah, merite pedeapsa(de fapt, el estJ singurul mouv penlru
pedeapsd),gi Dumnezeunu ar fi nedreptdacdar aplicapedeapsapentru picat in
fiecarecaz in parte. Prin urmare, nu esteo nedreptateia cineva sa fie peaepsit.
Dar pedeapsanu trebuieaplicati in fiecarecazgi nici la intensitateamaximd.
Din celeprecedentear trebui sd fie evident cd Grotius a fost un oDonentactiv
al antinornianismului sub orice formd a lui, cum au fost gi susliniiorii de mai
tdrziu ai teoriei guvernamentale.Dupd pdrerealui, teoria socinianecarespuneca
ispigirea estein esenteun exemplu frumos carene arate cum ar trebui jd trdim
22. Ibid.,5.
Concep(iidespreispiEire 687
esteo baze insuficientd pentru o trdire cu adevirat evlavioasd,cdci nu sunt
prezentate nici un fel de consecinle legate de eguarea trdirii unei vieli sfinte.
Trebuiesd existe atat o incurajare a bundtdfii, cAi gi o descurajare a faptelor rele.
Pdni gi teoria satisfacerii lui Dumnezeu incurajeazi o nerespectarea Leeii. Cdci
daci moartealui Cristosesteun echivalentexacial pedepseipentru toate
iicatele
noastre,atunci nu existd pericolul real al unei pedepseviitoare pentru noi gi
putem facetot ce vrem. O date ce Cristosa mudt pentru noi, nu mai estenevoie
ca noi sA fim pedepsifi. Grotius a considerat cd, dimpotriva, schemalui are
avantajulde a imprima in minteaomenirii gravitateaorjcdrui fel de pacat.
In teoria guvernamentald eisti un element obiectiv Moartea a fost o
tertfe
realdadusdde Cristoslui Dumnezeu.Prin acestact lui DumnezeuI s-adat o datd
pentru totdeaunaposibilitateade a Sepurta cu indurare cu omul. Ispxgireaa avut
un impact asupra lui Dumnezeu. lnsd in general teoria guvemamentali este una
din teoriile subiective ale ispigirii - impactul princip;l a fost asupra omului.
Scopulmorlii lui Cristosnu a fost acelade a satisfacecirinlele naturiidrepte a lui
Dumnezeu, astfel i:rcat Lui sd I se dea posibilitatea sd facd ceeace altminteri nu ar
fi putut sd facd,gi anume sd ierte pAcatele.Mai degrabi, ea I-a dat lui Dumnezeu
posibilitatea sd ierte pecatele sau sd suspende pedeapsaintr-un mod care se nu
aibi consecinie nefavorabile sau efecte adverse asupra oamenilor. Suferinta lui
Cdstosservegteca mijloc de descurajarea pdcdtuirii prin imprimarea in mintea
noashe a gravitdlii pdcatului. ln acestcaz, i:r mdsura in care ne intoarcem de la
pecat, putem fi iertafi. Nevoia pedepsirii noashe a fost eliminati gi totugi, in
acelagitimp, guvemarea morald 9i autoritatea Legii au fost menlinute. Agadar,in
celedin urme impactul principal al ispdgiriicadeasupraomului.
conceptia lui Grotius, jertfirea de Sine a lul Cristos a fost o satisfaciie
.Dupd
suficientd penhu ca guvernarea morald si fie menfinutd, gi astfel lui Dumnezeu I
s-adat posibilitatease ierte picatele intr-o asemeneamanieri incAt si nu existe
consecinte adverse pentru om. Socinienii au obiectat cd satisfactia si iertarea se
excludreciproc.DaceDumnezeupretinde sau acceptdo satisfacf,epentru pdcate
nu existd mild sau har real. Dar Grotius a fhcut diferenJa intre plata integrald a
unei datorii gi satisfactie.El a evitat cu grijd conceplialegalistdii Dumnezeuar
cere in fiecare caz o pedeapsdechivalentdcu ofensa.bac6 ar exista o platd
completegi integrald,nu ar existanici o iertarereald.insi o satisfactieu.."ptuti
ca fiind suficienti pentru scopurile guvemirii nu exclude
9i nu i^pieaica
clementalui Dunnezeu. El nu pretindeintreagapedeapse.Din acestmotiv existi
o iertarereald.In loc sd insistese sepldteascdgi uliima fdtAmi a fiecdreipedepse,
natura iubitoarea lui Dumnezeuvrea se ierte.Separe ci in dorinla Lui de a ierta
pecatuLDumnezeu a cdutat o scuzeca sd nu apliie toate consecinlelepdcatului.
El a gdsii prilejul peniru aceastala moartea lui Cristos, pe care a considerat-o
suficientdpentru a mentine guvemareaLui morald.
UnuI dintre lucrurile care ne izbesc atunci cAnd examinem teoria
guvemamentaldestefaptul cdii lipsegteo bazascripturaldclari. Cdutdmzadarnic
la Grotius textebiblice specificecaresd sprijinepunctelemaioreale teoriei lui. De
fapt, noi vedern.lalucru minteaiuristului, careseconcentrea2iasupraprincipiilor
generaleale Scripturii 9i faceanumite deduclii pe bazalor. Singurul verset invocat
in spririnul teoriei cd moartealui Cristosa fost cerutede ndzuinla lui Dumnezeu
de a-$i mentine guvemareamorald gi Legeao date cu iertareapdcateloresteIsaia
4rr21:,,Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, sd vesteasci o lege mare gi
minunatd". Alte pasajedin Scripturd sunt citatein sprijinul elementelorde fond
ale teoriei guvernamentalea ispXgirii.ln acestsens,felul in care trateazdlohn
Miley ispdgireaesteextremde revelator.El ingird textecarevorbescdesprernania
divind, dreptateadivind gi ispdgireaprin suferinJi,dar nu mentioneazdtextecare
sd vorbeascedespre ideea ispdgirii in sine sau, mai exact, care sd defineasci
ispdgirea.2rVersetelepe carele citeazdel descriu diverseaspecteale ispigirii (de
ex, suferinta lui Cristos), dar nu intrd i:r caracterulesenlial al ispigirii sau
in
modul in carefuncJioneazdea.Astfel,in timp cealie teorii iiu o anumiii afirmalie
biblicd explicitd cu privire la natura ispdgirii o amplificd in defavoarea altora,
9i
teoria guvernamentale se bazeaz6,pe deduclii intemeiate pe cateva
din
invdfdturile 9i principiite generaleale Slripturii.
TeoriarAscumpArAii:
Ispegheaca victorie asuprafortelorpdcatuluisi ale rAului
Teoria cu cele mai mari pretentij legate de a fi fost conceptia standard

in
perioada timpurie a Bisericii este probibil aga numita teorie I riscumpdrdrii.
Gustaf Aulen a numit-o conceplia clasicir;
9i din multe privinte aceaste
desemnareeste corectd, deoarecesub diverse forme ea a diminai gdndirea
BisericiipAni in vremealui Anselm Abelard.Ea a fost chiar principalul
9i mod in
carevedeaAugustin ispdgireagi s-abucuratastfelde imensulprestigiuconferit
de
numele lui.
doi fduritori principali din primele secoleai teoriei rescumpdrdriiau fost
.Cei
Ôrigen gi Grigore.de Nissa.Origen vedea istoria biblic; ca pe o descnere
a unei
marl drame cosmice.Din acestmotiv conceptialui despreiipdgire a fost
numite
gi concepJia,,dramaticb".in lupta cosmicddinte forgeletinehli
9i aterautui, Satan
Fl-astabrrr^tcontrolul asupraomului, Irineu, printre alfii, a sugeratce acestcontrol
a rostoobandrtprlntr-un act nedreptde agresiune.EDar indiferent
de felul in care
a fost obtinut, Satan este acum puterea care guvemeazdlumea. in
.otitut" J"
lumii, drepturile lui nu pot fi Gcute cu vedereapur gi simplu,
:ilT*!r^"I
deoareceuumnezeu nu Se va cobori la a folosi tehnicile intrebuinlatl
de catre
"u it "o ,,fura".inapoipe om, casdzicemaga.problemamarorda omului
?-1u"ot,.tt
este/p]rlnurmare/cd e subiugatde un stdpannecorespunzdtor, gi anumede Satan.
yllC:" u.?111Ture atenfieafirmatieilui pavel cdnoi am fost cumpAraucu un
tnsa Origen intreabd de la cine am fost noi cumpdrali. Fird
P.:!.(1:.: f:]O).
indoiale,ce de la cel ai ctrruiservitorieram.El a stabilitpretul.
Diavoluleracelcarene delinea,de a cdruiparteam fostatragiprin picatele
noaske.
O..in a cerutcaprel pentrunoi sAngelelui Cristos.dar pini ce a fost dat
1tT1.1 :,
.areeraatatde prefiosincArnumaiel singura foit suficientpenrru
:I_q:l: ly1.*.?
rascumpirareatuturor, a fost necesarca dintre cei careau triit in perioada
Legii sd_9i
23. Miley, Ato clne,t, p.245-265.
24. Gustaf Aulen, Chli'tns Victot:An HistoricnlShdy ol thc Thrcc
Mai)t TypesoJ thcldca of thc
AtonanftI, trad. in I.b.engl.A. C. Hebert, New yorl, Macmillan, 193.1p.20.
,
2,5. lrn|Jleu
t ntrpolrruacrcziilor, 5,1.1.
Concep(iidespreispiqire 689
dea fiecarein parte sangelepentru el insu5i (prin circumcizie),imitand ca sA zicem

aFa,r6scumpdrareace urma sd aibi loc.?6
Textul pe care se bazeazi cel mai mult Origen 9i allii care suslin teoria
rdscumpiririi este afirmalia lrri Isus ci El a venit sd-$i dea viata ca rascunparare
pentru multi (Matei 20:28;Marcu 10:45).Cui i-a fost platitd aceasti riscumpirare?
Cu siguranld nu lui Dumnezeu. El nu $i-ar pl6ti Lui insugi o rdscumpdrare. Md
degrabd, ea a fost pldtite Celui riu, deoarece el a fost cel care ne-a tinut captivi
pand ce a fost pldtit pretul, gi anume sufletul lui Isus.27
Observali cd in varianta doctrinare pe care a formulat-o Origen, cel care a cerut
sangelelui Cristos a fost mai degrabd Satan decAt Dumnezeu, inifiind aqadar acest
aspect al tranzacliei. Astfel, rdscumpdrarea a fost cerute de Satan, platitd lui 9i
acceptata de el. Aceasta dirninueazi intr-o oarecare mesurd acuzatia ce teoria
rdscumphririi face parci din Dumnezeu un afacerist necinstit. E adevirat, Satan a
fost ingelat, dar este mai corect sd se spund cd el s-a ingelat pe sine, gi aceastain
doud privinJe, dupe cum spune Origen. In primul rAnd, Satan a crezut cA poate fi
domnul sufletului lui Isus; invierea lui Isus a dovedit contrariul. in al doilea rAnd,
sugereazi Origen, Diavolul nu a inleles ci omenirea, parlial eliberatd prin
invdlitr.rrile gi minunile lui Isus, va fi complet eliberatd prin moartea 6i invierea
5a. Agadar Satan i-a dat drumul omului, doar ca si descopere cA nu poate sA-L
lin6 pe Cristos, pe care il acceptasein schimbul omului.rs
Un secol mai tArziu, Grigore de Nissa a dat consistente concepliei despre
ispigire a lui Origen. Preocuparea principali a lui Grigore de Nissa a fost sd
mentine justilia lui Dumnczeu. El a considerat cd de vreme ce sclavia in care ne
gdsim ni se datoreaz.i noud, alegerii noastre libere, ar fi fost nedrept ca Satan sd fie
ldsat fird captivii sdi prin vreo netoda arbitrari.r" Acest lucru ar ii insemnat sA se
fure de la Satan ceea ce ii aparlinea de drept. Prin urmare a fost necesari o
tranzaclie. Din cauza mdndriei 9i a ldcomiei lui, Satan s-a grebit sd accepte un pre!
despre care era convins cd este mult rnai valoros decdt sufletele pe care Ie tinea
captive, gi anume viafa lui Cristos. Satan nu gi-a dat ins6 seama ch divinitatea lui
Cristos era invdluitd in carnea lui umand.3oDivinitatea lui Cristos a fost in mod
deliberat ascunsd de Satan, astfel ir.rcatel sdl accepte pe Isus ca rdscumparare.
Grigore de Nissa recunoagte cd Dumnezeu l-a ingelat pe Satan: ,,Divinitatea a
tost ascunse sub vilul naturii noastre, astfel incat, intocmai ca in cazul pegtelui
vorace, cArligul Divinitdfii si fie inghilit o dati cu momeala de carne.,,31Dupi ce
recunoagte inqeldciunea, Grigore de Nissa o justificd. El spune ci este nevoie de
doud lucruri pentru ca o fapti se fie dreapta. Unul dintre eie este ca fiecare s6 aibi
ce i se cuvine, iar celdlalt, sa fie motivatd de drasostea de oameni. in
riscumpdrarea sdv6rgiti de Dumnezeu erau indeplinite imbele condilii. Nu era
un lucru nepotrivit sd se foloseascdingeldciunea impotriva lui Satan, deoarece gi
el igi caStigase astfel puterea asupra omului, folosindu-se de momeala pldcerii
26. Origen, Conrcnlntfupe Rotnnni2i13-
27. Orite , ConrctilatitpeMilci 73:28.
28. Ibic{.
29. Crigore de Nissa,Malclc cnlchist,22.
30. Ibid.,23.
3 1 . Ibid.,24.
senzuale.Degi esteposibil ca unii sd vadi o problemdtn faptul c6 lui Dumnezeu
i Se.gdsesc scuze pentru cd S-a folosit de ingeldciune,^ pe cand Satan este
condamnatpentru acelagilucru, Grigore de Nissa scoatein evidenld diferen(a
dintre tinta gi scopul lor;
lnsdin ceeace-privegte tintagi scopulcelorceau avutloc,esteimplicatio schimbare

a direcfiei celui mai nobil; deoarecein timp ce el, dugmanul,
9i_aindeplinit
ingeliciuneain vederearuinerii naturii noastre,Acelacareestesimuitan Cel drept,
Ce1bur- 9i Cel intelept $i-a folosit giretlicul, in care era in5eldciune,in vederea
mantuirii celui carepierise,9i astfeli-a acordatun cagtignu numai celui pierdut, ci gi
-
celuicareprovocase ruinar€anoastre.32
ingelarealui Satan de cdtre Dumnezeu este
iustificatd pe motiv ci este in
vederea unui scop bun, ceea ce pare sd sugerezeaproape cd
_ ,,scopul scuzd
miiloacele".Referireacripticd la faptul ci ingeGreaIui Satana fost atat in folosul
lul >atan,cat gral nostru nu esteexpljcati.
Lui Grigore de Nissa 9i lui Rufinus le-a pldcut mai alesimagineacdrligului
9i
a momelii. Ei au crezut chiar cd este po-ibil ca Iov 41:1 (,,1o1itu sf prinii
Leviatanul cu undi!a?") sd fi fost o anticiparea ispdgirii.r3Grigore cel Mare a
comparat crucea cu o plasi de prins paseria chiar pi Auguitrn a asemanat
9i
cruceacu o cursdde goareci,sAngelelui Cristosservind ca moireald.3s
?e misuri ce teologia occidenialda prins contur, ideea de
,
etaboratA iustitie a fost
treptat. Ceea ce nu este surprinzeto, datd fiind influenta atot_
pdtrunzdtoarea sistemului judiciar roman. SuslinAndcd ingelarealui
Sitan nu
tr€buieconsiderateo faptd pe carea sdvargit_o Dumnezeu,ci mai degrabacevace
El a permis in mod iust, Augustin a dezarmat acuzatia cd Dumnezeu
a fost
sau nechstit.$ La Augustin nu existdnici o insinuarece divinitatea lui
ledrept
Lnsros ar t. rost ternuitdpentru ca Satansa fie tras pe sfoard.Mai degrabi,
Satan
a tost.ovicdme a propriei salem6ndrii, deoareceel i crezutcd poate;e_Linvingd
pe cristos gi sd aibe autoritateasupraLui, cdndin realitateel nrl aveao
asemenea
putere.intrucAt Isus nu picdtuise niciodati, din acestmotiv nu era pasibil
9i de
moarte,El nu se afla sub controlul lui Satan;a fost un calcul gregitgi arogant
din
partea lui Satan sd creadd cd poate se aibd autoritate asupra
Fiului lui
Dumnezeu.3T
Indiferent de forma i:r care teoria a fost exprimatd in aceastA perioadi
timpurie, tema dominanti a fost victoria asupra lui Satangi eliberareaomenirii
de
sclaviaimpusd de el. Singurii teologi remarcabilidin aceaperioadd,care
nu au
adoptat teoria rdscumpdrdrii,au fost Grigore de Nazianz Atanasie.
9i Ceva mai
tdrziu Ioan Damaschinula simfit 9i el incJnsistenlaideii ci Dumnezeuar
fi fecut
o asemeneaafacerecu Satan.El a gdsit respingetoareideea cd Dumnezeu
L-ar
oferi pe-Cristosvrdjmagului.NeavA--nd nici o aita teorie la care sd apeleze,Ioan
Damaschinul a fost de acord ci ispigirea a fost in esenld un triumf
al lui
rbid.,26.
33. tbid.,24.
Crigore cel Mare, Molalia,sioc Fxpositioin \ob,33..t5.
Vezi Petru, lombard Sefitcntiac,3.19.
36. Alugast:lr.,De t riltate, 73. 12.
Ibid, 13.14.
Concepliidespreispigire 69L
Dumnezeu, insi a susfinut ci puterea care l-a prhs in mreiele ei pe om 9i care la

rAndul ei a fost apoi prinsi in capcani de Dumnezeu a fost mai degrabe moartea
decAtDiavolul. Prh faptul cd Dumnezeu $i-a oferit Fiul, El a distrus moartea:
Dumnezeua interzis casAngeleDomnului si fie oferit tiranului. De aceeamoartease
apropie 9i, inghitind trupul ca momeali, estestrtrpunsdde cArligul divinitdtii, iar
duptrcegustddintr-r.rntrup lipsit de pAcatgi dxtatorde vialtr eapieregi le di drumul
tuturor celorpe careii inghilise din vechime.Deoarecela fel cum intunericul dispare
la aparitia luminii tot agamoarteaesterespinsdde asaltul vietii, care aduceviate
tuturor, dar moartedistrug5torului.38
O daiS cu aparilia teoriilor lui Anseln gi Abelard, teoria rdscumpdrdrii, cel
putin in varianta i:r care am prezentat-o noi, a pierdut interesul larg pe care il
trezise. In ultima vreme ea a fost reabilitata de Gustaf Aulen. El o mlnegte
conceptia clasictr,sustinAnd ci, indiferent de forma in care este exprimatd, esenta
ei estetriumful lui Dumnezeu.3e
ln mdsura i1 care teoria rdscumpdrdrii susline ce lucrarea ispdgitoare a lui
Cristos nu a fost direcfionati ln primul rdnd inspre om, ea este o teorie obiective
a ispilirii. Desigur, scopul ultim al mortii lui Cristos a fost eliberarea omului.
Aceastainse s-a realizat printr-o lucrare cate se raporta in primul rand la un alt
protagonist in urma acestei lucrtui, a avut loc o jchimbari a condifiei omului.
Teoriariscumpirdrii esteunici printre teoriile cu privire la ispigire prin faptul ci
sustine ce efectele directe ale morlii lui Cristos nu s-au risfrAnt nici asupra lui
Dumnezeu gi nici asupra omului. Mai degrabd, in varianta cea mai timpurie gi
mai comund a conceptiei Diavolul a fost cel inspre care a fost diiecfionati
moartea lui Cristos. Lucrarea lui Cristos fate de Dumnezeu a fost secundard in
aceastdfazd.
Teoia satisfaceii lui Dumnezeu:

IspegireadreptcompensatieoferitATatelui
Dintre toate teoriile pe care le examindm in acestcapitol, cea care sustine cel
mai tare ce efectul principal al morfii lui Crisios a fost unul obiectiv este numitd
de obicei teoria comerciali sau a satisfacedi lui Dumnezeu. Ea accentueazi ce
Cristos a murit ca sd satisfaceun principiu din insigi natura lui Dumnezeu Tatil.
Nu numai cd ispdgireanu a fost direclionatd in primul rdnd inspre om, ci ea nici
nu a implicat nici un fel de plati oferiti lui Satan.
Unii dintre ultirnii teologi lafi anticipasere teoria satisfacerii lui Dumnezeu.
SusfinAnd ca hanzactia cu Satan a servit cauza justi$ei lui Dumnezeu (sau cel
pufin nu a fost incompatibil5 cu ea), ei au recunoscut existenta unei dimensiuni
orientate inspre Dumnezeu in ispdgire.Augustin 9i Grigore cel Mare au spus chiar
ce a existat ceva care necesitaispdgireain insegi natura lui Dumnezeu, insd ei nu
au dezvoltatacestgand.{
Trebuie sd se observe cd teologii latini lucrau in contextul legii romane, ceeace
lor un accent iudiciar. Anselm (1033-1109),arhiepiscop de
3gldimatiitot
38. IoanDamaschinul , O expunerc
dogtnaticd
a crediiteiortodoxe,
9.27.
39. A\le^, Christs Victor,p.26-27
.
40. Gr€nsted,SkortHistory,p.120-121.
Canterbury,a triit intr-un mediu diferit. in perioada in care,scria el, structura

politicd se schimbase.Nu rnai era Imperiul roman cea rnai puternicd forli din
structura societetii,ci sistemul feudal. Justifia 9i legea au devenit mai mult o
problemd personali; incilcdrile legii erau acum considerateofense irnpotriva
persoaneistdpdnului feudal.
In plus, existaun accenttot mai mare pus pe conceptulde satisfactie.Biserica
catolicdigi dezvoltaseprogresiysistemulpenitenlial- oferind o anumitd formd de
satisfactie,puteai sdevili pedeapsapentru ofenseletale.Aceastaera in armoniecu
un principiu judecitoresc al vremii: in probleme de ofensdparticulard, diverse
forme de satisfacfeputeau substitr.ripedeapsa.in timpul lui Anselm conceptulde
satisfactiedeveniseparte integrantea structurii feudale.Din acestmotiv qisim in
g6ndirea lui Anselm o modificare a imagisticii in comparalie cu ab"ordirile
anterioareale problemeiispigirii. Anselrnil descriepe Dumnezeuca pe un stipAn
feudal care,pentru a-$i pistra onoarea,cereo sati#acfieadecvatdplntru fiecare
Iezarea ei.ar
Anselm seocupdde ispdqirein lucrareasamajordCar Deushonxoi.Titlul indici
tema de bazd a tratatului. Anselm incearci s6 descoperein primul r6nd de ce a
devenitDumnezeuom. Metodape careo folosegteAnselm esieaceeade a arita cd
a existato necesitatea ispeFiriigi de aceeaa existato necesitatelosice a incarn;di.
respingeclar $i categoricforma standarda teorieiriscumpiiririi gi
..Ans3lm
chiar gi aceavariante a ei pe care o dezvoltaseAugustin. problema consta in
afirmalia ce Satana avut un ,,drept de posesie,,asulra omului. Anselm neagd
acestdrept presupus.Omul ii aparline lui Dumnezeuqi nirndnui altcuiva dec-6t
lui Dumnezeu. Pand gi Diavolul li aparginelui Dumnezeu. Nici omul gi nici
Diavolul nu au nici o putere departede El. Din acestmotiv Dumnezeunu a fost
nevoit sd-l cumpere pe om de la Satan.Singura obligalie a lui Dumnezeu a fost si_$i
p:depse_asca fostul slujitor care igi convinseseun tovardg sdl urmeze pe el,
pirdsindu-L pe StipAnul lor comun. Nu era absolutnici o nevoie sd se pldieascd
o rdscumplrareDiavolului.,2
Teoriadespreispdgirea lui Anselm sesprijine in esenlepe doctrina l.ri despre
pdcat, intrucat conceptia cuiva despre ce anume trebuie si se faci pentru a
contracarap;catul esteputernic influentatdde ceeace credepersoanarispectiva
ce esteel. Pentru Anselm pdcatul inseamndde fapt a nu-I da lui Dumnezeuce I
se cuvine. CAndnu-I ddm lui Dumneze.,ceeu.u i se cuvine, de fapt, ludm de la
."u1 ce ii ap-erfinein mod legitim gi il dezonordm.Noi pdcdtogii
PTTr:!.
trebuies; Ii restituim lui Durnnezeuceeaceam ruat de la El. Dar nu estesuficient
doar sd-I inapoiem lui Dumnezeuceeace am luat de la El. DeoareceluAnd de la
Dumnezeuceeaceesteal Lui, noi L-am jignit pe Dumnezeu; chiar dupd ce I_am
9i
returnat ceeace am luat de la Fi trebuie sd existeo oarecarecompensaqesau o
despigubire suplimentarepentru jignireacareI-a fost adusd.13 O buni comparatie
esteceacu sistemuljudiciar modern carestipuleazeca un ho1,pe l6ng; restituirea
Iucrurilor care ii apartin victimei, sd pliteasci
9i despagubiri grele sau sd
efectuezeo pedoade de detenfie.
4 1 . Ibid..p. 123.
Anselfi, Cur DeusHon1a,1.7.
Ibid.,1. 11.
Concepliidespreispiqire 693
Dumnezeu fiind Dumnezeu, nu numai ce ii este permis sd actioneze in

vedereapdstririi onoarei proprii, ci gi trebuicsi o facd.El nu poate sl nu ia in
seamdacestlucru. Astfel, El nu poateseierte pecatulsau si absolvede pdcatfdrd
sdpedepseascipicatul. Nici nu estesuficientca noi si-I restituim lui Dumnezeu
ceeace I se cuvine. Tiebuie se existe o despigubire suplimentard. Doar printr-o
compensatie de un fel sau altul poate fi reechilibratd situatia distorsionatd de
pecat.Pecatul hsat nepedepsit ar Hsa economia lui Dumnezeu in neorAnduiali.{
Onoarea terfeute a lui Dumnezeu poate fi restaurati fie prin pedepsirea
oamenilor (condamndndu-i), fie prin acceptareasatisfactiei oferite ln numele lor.as
Anselm face o atente distincfie intre cele doui concepte. De ce nu a aplicat
Dumnezeu pedeapsa pur gi simplu? Unii teologi ar fi de pdrere cd, htrucat
Dumnezeu este dragoste, El ar primi mai degrabd satisfactia oferite decat sA ii
condamne pe oameni. Aceasta nu este lnsd gi pdrerea lui Ansekn. Amintiti-ve ce
el incearcese demonstreze necesitateairncamdrii, 9i face acestlucru prin a susline
ce unii oameni trebuie sd fie mantuiti neapirat. El adopte argumentul lui
Augustin cd unii oameni trebuie si fie mantuiti pentru a compensa pierderea
ingerilor cdzugi. Deoarece ingerii cizuli nu pot fi recuperaii sau mAntuifi, ei
trebuie inlocuifi cu un numir egal de oameni. Astfel, Dumnezeu nu poate aplica
pedeapsa tuturor oamenilor; cel pulin caFva dintre ei trebuie restaurati.
Satisfacliatrebuie oferitd in numele lor.a6
Ce vom spune inse despre natura gi mrl-loculacesteisatisfacfii? Cum urma sd
se realizeze ea? Ornul nu putea in nici un caz si ofere satisfactie in numele lui,
deoarecechiar dacd ar face tot ce-i ste in putinli, tot nu ar facenimic altceva decAt
ceestedator si faci iraintea lui Dumnezeu. De vreme ce lui Dumnezeu I s-a ficut
un neajuns, era nevoie de o compensatie mai mare. Mai mult, omul a permis
dugmanului lui Dumnezeu, Diavolului, si-l inving5. Aceasta a fost o ofensd
extrem de supiretoare. SatisfacJiatrebuia si includi 9i o anumite compensalie
speciaH pentru acest reu, 9i anume infrAngerea Diavolului. Cum ar fi putut sd
ofere omul aga ceva, sldbit cum era de picat 9i infrAnt deja de Satan?Dacd era
nevoie ca lucrurile si fie puse in ordine in economia implrdfiei lui Dumnezeu,
trebuia si se facd ceva in favoarea omului de cdtre cineva calificat se il reprezinte.
Otsewati cAt de str6ns legate sunt la Anselm doctrinele despre om 9i picat cu
doctrina lui despre ispdgire.
Agadar, aceastaa fost situatia dificili in care se gesea omul. El a fost fecut
pentru Dumnezeu gi destinat sd-L aleag6, si-L iubeasci 9i sd-L serveasci pe
Dumnezeu, binele suprem. El insi nu a fdcut aceasta;in consecinli, moartea a
venit asupra iui. Totugi, Dumnezeu trebuia si salveze neapirat mdcar o parte a
umanitafii cezute.Pentru ca acestlucru sd se real2ezeeri nevoie sd I sL ofere
satisfactie. insi in ce fel urma si se realizeze? Pentru a fi eficiente, satisfactia
oferita trebuia se heace dincolo de ceeace sunt in stare se facd toate fiinlele create
la un loc, intrucat acesteanu pot sa faci altceva decat ceeace sunt deja datoare si
facd. Astfel stdnd lucrurile, numai Dumnezeu era ix stare se ofere satisfactie.
Totugi, intrucat urma sd fie in folosul omului, ea trebuia si fie fumizati de om.
M . Ibid., 1. 12.
45. Ibid., 1. 13.
46. Ibid.,1.15-18.
Prin urmare,era necesarcasatisfactiasdfie oferiti clecinevacareesteconcomrtent
Dumnezeugi om. in consecinld,incarnareaesteo necesitatelogicd.Fird ea nu
ar
putea exista nici un fel de satisfacliegi, ca atare, nici un fJ de absolvire
de
pedeaps6.aT
Cristos,fiind at6t Dumnezeucat gi o fiin!; umanaIipsitd de pacat,nu a mentat
moartea.Prin urmare, faptul ci El $i-a oferit via[a lui i)umnezeu in numele
rasei
umane din carefdceaparte a trecut dincolo de ceeace s_acerut de la El. Agadar,
acestlucru putea selvi ca o veritabili satisfactieoferitd lui Dumnezeu pentru
picatele omului. Dar a fost el suficientpentru a realizaceletrebuincioase?
A fost
destuldplata?Da, a fost. Cici moarteaiiin;ei carea fost insugi Dumnezeul_Om_
fiind Dumnezeu 9i dispunAnd liber de propria Sa viald (Ioan 10;1g)
9i nefiind
obligat si moarl - are o valoareinfinitd. inti-adevir, iea mai micd vdtemare
6i a
trupului Lui a fost probabil o problemdde o infinitd importantd.a8
Argumentul lui Anselm se baza foarte mult pe logiii. in general,noi nu am
urmdrit acestIucru decAtdoar in unele puncte. Toiu;i, esteilmportant ginern
sd
minte cd el a crezut cd fiecare punct din sistemui sdu teoligic _ ispagirea,
incamarea- esteo necesitatelogica gi l-a prezentatca atare.
Am vazut ce moartea lui Cristos este interpretatdin foarte multe moduri.
Fie€aredintre teoriile pe carele-amexaminatsebazeazape un aspect
semnificativ
al lucrdrii lui Cristos. Degi este posibil sd avem unele tbiecgii malore
la adresa
unora dinhe teorii, recunoaftemci fiecaredintre ele are unele aspecte
conforme
cu adevdrul.Prin moarteaLui, Cristos (1) ne-a dat un exemplu perfect
prin care
ne-a aritat ce fel de dedicare doregte Dumnezeu de la noi, (2)
a aritat
dimensiunileextraordinareale dragosteilui Dumnezeu,(3) a sublimat gravitatea
pdcatului qi severitateajustiliei lui Dumnezeu, (4) a tiiurnfat
asupri forgelor
picatului Si ale morlii, eliberAndu-nede puterea lor
9i (5) i_a oferrt satisfacfie
Thtdlui pentru picatele noastre.Era nevoie ca cinevasi facd toate aceste
lucrud
pentru noi, oamenii, gi Cristos le-a ficut pe toate.Trebuieacum
sa ne intrebdm:
Caredintre acestelucruri estecel mai important?Caredintre ele le face
posibile
pe celelalte?Vom elucida aceasteproblemi in capitolul urmitor. gi
o vom facecu
o profurrddaprecierepentru tot ceeace a fdcut iristos ca sd ne aiuci la
pdrtdgie
cu Tatdl.
,,E oare posibil sd pot avea

Vreun folos dintr-al Lui singe?
Si moari El pentru acela
Ce prin suferingispre moarte-Limpinge?
Uimitoare dragosteaTa! oare curn se poate
Ca tocmai Tu, Domnul meu sd mori pentru mine pe cruce?
(CharlesWesley,1738)
Ibid.,2.8.
48. Ibid., 2. 10.
3E
Temacentrala
a ispdsirii
Factoriide fond
Naturalui Dumnezeu
Statutullegii
Stareaomului
Cristos
Sistemulsacriflcialal Vechiului Testament
lnvatatura Noului Testament
Evangheliile
Scrierilepauline
Semnificatiade baza a ispdsirii
Jertfa
lmpacarea
Substituirea
Reconcilierea
Obiectiila teoria substituiriipenale
Obiectiaadusdconceptului necesitdtii isp6girii
Obiectiaadusdconceptului substituiiii
Obiectiaaduseconceptului impacdrii
Obiectjaadus6conceplului imput5rii dreptetiituiCristos
Teoriasubstituiriipenale fata in fate cu alte teorii
lspd9irea ca exemplu
lspdgirea ca revelarea dragostei lui Dumnezeu
lsp6sirea ca revelarea justitieilui Dumnezeu
lspdsireaca triumfasuprarAului
lmplica!iileispAsiriisubstitutive
l'.
ExaminAnd in capitolul precedent cele cAteva teorii ale ispigirii, am
_
observat ce-fiecarese leagi de un aspect semnificativ al lucrdrii ispigitoare a lui
Cristos. Trebuie acum sd ne punem intrebarea care dintre acele aspecte este
dimensiunea principald sau cea mai importante a lucrerii de ispdgire, aipectul pe
care se bazeazdsau de care depind toate celelalte.
695
Factorii de fond
Dupe cum am ardtat la inceputul capitolului 37, doctrina despreispdgireeste
punctul in care caracterulorganic al teologieiestecel mai evident. Perspectivele
noashe asupra celorlalte doctrine inlluenteaze putemic concluziile noastre in
acest domeniu. Vom incepe agadar prin analizareabazelor pe care ne vom
construi doctrina despreispdgire.
Naturalui Dumnezeu
Doctrinele apar 9i ele intr-un anumit context ca 9i pasajelebiblice. Daci

tncercim sd extragemo doctrind din contextul ei, rezultatul va fi denaturareaei.
In cazul oricdreiprobleme teologicecontextulcel mai larg este,desigur,doctrina
despre Dumnezeu. Acesta estecazul mai ales atunci cAnd ne ocupim de acele
problemecare implicd o relafiein cadrul cdreiauna dintre pdrti esteDumnezeu.
Ne gAndimimediat la doctrina despremdntuire,cit gi la ispdgire.
Natura lui Dumnezeuestesfinleniaperfectdgi completd.Acest lucru nu este
ceva oplional sau arbitrar, ci tine de insegi natura lui Dumnezeu. El a fost
intotdeauna absolut sfAnt.Nu trebuie sau nu poate fi spus nimic in plus. Este
inutil sesepund intrebarea:,,DeceesteDurmezeu aga?"El esteagapur gi simplu.
Fiind contrar naturii lui Dumnezeu, pecatul este respingeior in ochii Lui.
Dumnezeueste,ca sd zicem a9a,alergicla picat. El nu poateprivi pdcatul.El este
obligat sXintoarcdspatelela pdcat.
Statutullegii
Cel de-al doilea factor major care trebuie luat in considerarec6nd elaborim
teoria despreispdgte estestatutul legii morale gi spirituale a lui Dumnezeu.Nu
trebuie sd ne gindim la lege ca la cevaimpersonalsau striin de Dumnezeu.Mai
degrabd,ea hebuie vdzute ca o exprimarea persoaneigi a voii lui Dumnezeu.El
nu poruncegtedragosteagi interzicecrima doar pentru cd agaa decis El si faci.
Insdginatura Lui determindfaptul cd El Sebucuri de anumite acfiuni, in timp ce
interzicealtele.Dumnezeudeclardcd dragosteaestebund pentru cEEI insugiiste
dragoste.A minti esterdu deoareceDurnnezeunu poatesi mintd.
Acest lucru inseamni de fapt cd Legeaesteun fel de transcrierea naturii lui
Dumnezeu.Cind ne raportdm la ea,fie pozitiv fie negativ noi nu ne raportdm la
un dôcumentimpersonalsau^laun anumit set de reguli. Mai degrabb,ifascultdm
sau Il sfiddm pe Dumnezeulnsugi. Nerespectarea iegii estegrivi nu penhu ce
Legea are vreo valoare sau vreun prestigiu inerent care trebuie pestrat, ci pentru
cA nerespectareaei este in realitate un atac irnpotriva naturii insegi a lui
Dumnezeu. Prin urmare, Iegalismul - conceptiapotrivit cereia Legea trebuie
respectatdde dragul Legii - esteinacceptabil.Legeatrebuieinleleasdmai degrabd
ca un mijloc de raportarela un Dumnezeupersonal.
Unii s-au opus ideii cd natura lui Dumnezeu poate fi exprimatd sub formd
propozilionald,cd voia lui Dumnezeuesteoarecumcodificabili. in spateleacestei
obieclii pare se se afle un anumit gen de scepticismkantian: Noi nu putem
Temacentrali a ispigirii
697
cunoagteniciodati reantefile lltime, intrucdt singura bazd valide penhu
cunoaqtereestepercepfia senzoriali.Negregit, afirmaliite care pretind cd
eipdmd
voia lui Dumnezeu (Legea)transcend experienla senzoriald prin urmare
9i trebuie
strfie considerateneintemeiate. Adeseori se obiecteazi imp6triva
9i concepliei lui
Friedrich Schleiermacherci religia nu line in primul rAnd de doctrind,
ci estemai
d€grabao probleme afectivi. Dar daci susfinem cd Dumnezeu
este o realitate
obiectivi gi ci El a revelat un adever ralionaigi obiectiv despre Sine, cu
srguranJd
existi loc Ai pentru Lege ca reprezentareobiectivi a voii Sale chiar
9i, mai-mult, a
naturii Sale.
O-altd.problemd pe care nu kebuie sAo uitdm este aceeacAviolarea legii,
. atat
p"i, cdt 9i prin neimplinirea ei, poarte in sine consecinla gravd a
T:l:"1"4
pasibilitdtii de pedeapsi gi mai ales pe cea a morgii. Lui Adam gi
Evei-li s"-aspus
ci in ziua in carevor minca din fructul ponrului, vor muri negreiit
1cen.2:15_iZ).
l-o1nu i-a zis lui Ezechielce,,sufletul care pdcetuiegte,ac?h'va muri,, 1Ezec.
18:20). Dup-; Pavel,,platapecatului estemoartea,,(Rom.6:23)
9i ,,cineseamaniin
trea lur pamanteasce,va seceradin firea pimdnteasci putiezirea,, (Gal.
6:g).
intre pecatsi pedeipsn.Mai ales'inultirnur pasayc".e a
1t:,::l:qry:l*dente
rosrclrar (bal b:Z-U)se poate vedea clar o legeturereali de tip
cauze_efect intre
pacat-grpedeapsa.In toate cazurile insd se considerd
ci pedeapsaeste mar
degrabi un lucru inevitabil decAtunul oosibil.
Stareaomului
Un alt factor crucial pentru conceptia noashe despre ispdghe

. este natura gi
stareaomului. Am constatat mai devreme (p. 546_550)iealita?ea
depravirii totale,
plh. care intelegem nu cd omul este atAt de rdu pe cit poate
loliT"- fi, ci mai
degrabaci el esteabsolutincapabilsi facdcevaca sd sesalveze
sau ca sasescoatd
P" .T: 1T starea lui de pdcdtogenie.De vreme ce toate acesteasunt adeverate,
rezulta cd ispdgirea,sau efecfuareacelor ce se cereauficute
in favoarea omului, a
hebuit sd fie infeptuitn de altcineva in numele omului. Ea trebuia
sd reallzeze
pentru om ceeace el nu putea face pentru sine,
CrStos
Aici este de importantd ouciaH felul in care hJelegem natura

-. lui Cristos. Am
afirmat mai devreme ci Cristos este atAt Dumnez;u, lat
9i o- (capitolele 32_34).
El este a doua Persoana eteme, preexistente a Trinitefi.
ni "Ji" Or-r,"r"r, in
aceeasiaccepfiune gi ir aceeagimdsuri in care este gi ratdl,
o manierd in care nici
un alt om nu a fost sau nu va fi vreodatd divin. La aivinitatea
f_ui, Cristos a
adeugat umanitatea. Divinitatea Sa nu a scizut. Cind a a"rr"Ji
o-, Cristos nu a
renuntat in nici o privinfi la divinitatea Sa, ci numai la exercitarea
independente
a ahibutelor Sale divine.
In intelegereanoastrd, umanitatea lui Isus inseamni ci moartea
Lui ispdgitoare
estevalabiH pentru fiinlele umane. DeoareceIsus a fost cu adeverat
unur dintre
noi, El a fost in stare si ne rdscumpere.El nu era un strdin, care
a incercat sd facd
cevapentru noi. El a fost o fiinld umand autendce, una care
ne_aleprezentat pe
noi toti. Ceea ce a imbrecat, El a fost in stare se gi rdscumpere.Aceasta se

subinlelegein cele spusede Pavelin Galateni4:4-5:,,Dumnezeua trirnis pe Fiul
Siu ... niscut sub Lege,ca sd rdscumperepe cei ce erau sub Lege."
Nu numai cd Isus esteom, dar El estepe deplin om. El a acceptatnu numai
natura fizicd a unei fiinle umane,ci gi intreagashucturi psihicda umanitigii. El a
simtit ioate Bamade emolii a unui om normal.Astfel a fost capabilsii rSscumpere
filtreaganaturd umane, deoarece9i-a asumattot ceeace implici a fi cu adevirat
om.
in p1us,moartea lui Isus are o valoare suficient d.emare ca sd poatd servi ca
ispdgirepentru intreagarasdumand.Moarteaunui om obignuitcu gieu ar fi putut
acoperimecarpropriile lui pdcate,ca sa nu mai vorbim de picatele intregii rase
umane. Insd moartea lui Isus este de o valoare infiniti. in calitatea Sa de
Dumnezeu,Isusnu trebuia sd moari. Murind El a fdcut cevace Dumnezeunu ar
fi fost dator sd faci niciodatd. Deoareceera fdrd pdcat,El nu trebuia se moard
pentru pecateleSale.Dat fiind cd El esieo fiinle infinite carenu trebuia sd moare,
moarteaLui poate fi de folos ca ispagirepentru picatele intregii omeniri.
Sistemulsacrificialal VechiuluiTestament
Moartea ispdgitoarea lui Cristos trebuie vezutd de asemeneape fundalul

sistemuluide iertfe din VechiulTestament.inainteamorgiiisp6gitoarea lui Cristos
a fost necesarca iertfelesi fie oferiteregulat pentru pdcatelecomise.Acestejertfe
nu erau necesarepenhu a produceo transformarein pdcitos, nici ca si il opreascd
pe acestasau pe altii de la a cornite ir continuare pdcate,ci ca sd efectueze
ispegireapentru pecate care meritau in mod inerent pedeapsa.Avuseseloc o
incdlcare a - Legii lui Dumnezeu, ceea ce constituia o ofensd la adresa lui
DumnezeuInsugi gi lucrul acestatrebuia pus la punct.
CuvAntul ebraic folosit de obicei in Vechiul Testamentpentru diversele tipuri
de ispdgireeste1!l Q<aphar) gi termeniiderivali din el. EI inseamni in sensliteral
,,a acoperi".l Cel care picituia era scutit de pedeapstrprin interpunereaunui
anumit lucru intre pdcatul cornis 9i Dumnezeu. Dumnezeu vedea atunci mai
degrabd jertfa de ispagire decAt pdcatul. Acoperirea pdcatului insemna cd
pedeapsanu mai trebuia aplicatl pdcitosului.2
Trebuie sd se observe faptul cd jertfa aveaun efect obiectiw Jertfele erau oferite
ca se-L impace pe Dumnezeu.Prietenii lui Iov, de exemplu, au fost instruili sd
aduce ierife pentru ca Dumnezeu sd nu Se poarte cu ei dupi nebunia lor.
Dumnezeufuseseofensaide faptul ci ei spuseseridespreEI lucruri neadevdrate
(Iov 42:8). Tiebuie de asemenease se remarce cd jertfa era oferitd in locul
picitosului.3 Ea purta vina picetosului. Pentru cajertfa sd fie eficientd,trebuia sd
existeo anumite legeturd,un punct comun intre victime gi pecdtosulpentru care
era oferiti iertfa.
1. FrancisBrown, S.R. Driver gi CharlesA. Briggs,Hebrew and EtglishLexicotlof thcOIdTestatflcilt,
New York, Oxford Un Lee'slry,7955,p. 497-498.
2. R. Laird Harris, .]pl, in Theologicol
Wordbook of theOld Testamenf,ed. R. Laird Harris, Chicago,
Moody, 1980,vol. 1, p.452-453.
3. GustaveF. Oehler,Theology of theOId Testa,reht,
Grand Rapids,Zondervan,1950,p. 307.
lbura centrali a ispiqirii 699
Era necesard$i existenla altor cAtorva factori pentru ca
iertfa sd aibd efectul
scontat.Animalul iertfit trebuia sd fie fdrd patd, fdrd defect.Cel penhu care sefdcea
ispdgireatrebuia si aduci animalul gi si-gi pund mAinile peste e1:,,si-l aducd la uga
cortului intalnfuii ... si-Si pun6 mana pe capul dobitocului adus ca ardere de tot gi
va fi primit de Domnul ca sd faci ispdgirepentru el,, (Lev 1:34). Aceasd aducere
a animalului 9i punere a mainilor peste el constituia din partea pEcdtosului o
mdrturisire a vinei. Punerea mAinilor simboliza un transfei al picatului de la
pdcetosla victimd.4Atunci iertfa sau ispigireaera acceptatide preot.
In timp ce acele porliuni din Vichiul Testament care se referd la Lege
simboiizeazi cu claritate considerabil{ caracterul sacrificial gi substitutionar al
mortii.lui pasaieleprofetice merg 9i mai departe.Ele stabilesclegetura
-Cristos,
dintre jertfele Vechiului Testamentgi moartea lui Crisios. Isaia 53 estecel m-aiclar
pasaidintre toate.Dupi ce descriepersoanalui Mesia gi dupe ce aratenatura gi
amploareaneiegiuirii pdcdtogilor, profetul face o aluzie la jeitfa lui Cristos: ,,Noi
retdceamcu totii ca nigte oi, fiecare igi vedea de drumul lui; dar Domnul a fdcut
sdcadd asupra Lui nelegiuireanoastraa tuturor,, (v 6). Nelegiuireapacetogilor
hebuie transferate asupra robului care suferi, la fel cum in ritualurile Vechiului
Testamentpecatele erau transferate asupra animalului de iertfd. punerea miinilor
a fost o anticiparea accepteriiactivea lucririi ispigitoarea lui Cristosde cetrecre-
orncro$r.
invifdturaNouluiTestament
Evangheliile
Noul Testamentestemult mai specificin ceeace privegteispdgireafdcutd de

Cristos. Vom privi htai h mdrturia Domnului nostru ix legdturd cu natura si
scopuimortii Sale.Cu toateci Isus nu a avut multe de spuscu privire la moartea
Sa tr timpul primei pdrJi a lucrdrii Sale,spre sfirEit E-la inceput sd vorbeasci
foarteexplicit despremoartea Sa. invdldturile suni foarte clare,deoareceele nu
sunt propagate prin afirmalii obscure 9i nici micar prin parabole, care ar putea fi
foarte ambigue. Mai mult, ele nu au fost smulse prin intrebdrile puse la
intAmplareucenicilorlui Isus sauprin provocdriale dugmanilorSdi.Mai degrabi,
ele au fost date cu un anumit scop,din propria Lui initiativd. EIe au fost rostite
clar gi dhect.
Isus a avut sentimentul profund ci Tat5l a fost Cel care L-a trimis gi c6 El avea
de ficut lucrareaTaidlui. El declardin Ioan 10:36ci Tatil L-a trimis in lume. in
Ioan 6:38El spune: ,,CdciM-am pogorAt din cer ca sd fac nu voia Mea, ci voia
Celui ce M-a trimis." Apostolul Ioan leagi in mod special himiterea Tatilui de
lucrareardscumpdratoaregi ispegitoarea Fiului: ,,Dumnezeu,in adevdr,n-a trimis
pe Fiul SIu in lume ca si judece lumea, ci ca lumea se fie mantuite prin El,, Ooan
3:17).Scopulvenirii era ispdgirea,iar Thtdlera implicat in aceastdluirare. Moiivul
pentru care 9a accentuat ci Fiul a fost trimis de Tatdl este Dentru a se Hmuri
faptul ci lucrarea Fiului nu este hdependentd de ceeace fice Tatdl, nici in
9i
e.E".nt.
contrast cu ceea ce face El. Nici moartea lui Cristos nu a fost o pedeapsd
administratede cetreun judecitor impasibil unei terle perli inocente.Tatil a fost
personalimplicat, deoarecepedeapsaa cezutasuprapropriului SIu Fiu pe careEl
Il trimisesede bund voie.
Isus a fost pe deplin convins cd viata gi moartea Sa constituie o implinire a
profetiilor Vechiului Testament.El a consideratmai ales ci propria Sa viatd gi
moarte sunt o implinire clare a capitolului 53 din Isaia.La ceadin urme cine El a
spus:,,Cdcivd spun cd trebuiesd seimplineasci cu Mine acestecuvinte scrise:(El
a fost pus in numirul celor fdridelege.) 9i lucrurile privitoare la Mine sunt gata
sd se implineascd" (Ltca 22:37).El a citat Isaia 53:12,identific6ndu-Seastfel cu
robul care suferd. FrecventeleLui referiri la suferin{a Sa aratd cd El considera
moartea Sa ca fiind motivul principal pentru care venise. EI le-a spus clar
ucenicilor Sii cd Fiul omului trebuie sd suferemult. se fie resDinsde autoritdtile
religioase gi sdfie omoret(Marcu8;31).Chiargi la inceputullucrbriiSaleEta facut
aluziela suferinla Sa,atunci cAnda vorbit desprevremeacAndmirele va fi luat de
la nuntagi (Matei 9:15; Marcu 2:19-20).$i intr-adevdr,dupi coborAreade pe
Muntele Mislinilor, intr-unul dintre momentele de vdrf ale lucririi Sale.El a sous:
,,Totaga[ca 9i Ilie] are sd suferegi Fiul omului din partealor" (Matei 17:12).
Isus a consideratcd moartea Lui constituie w We! de rdscumpd.rnre. Fdrd sd,
specificecui anume trebuia pldtit pretul de rdscumperare,sau de sub a cui putere
trebuia si fie eliberali sclavii, Isus a aretat cd diruirea vielii Sale urma si fie
mijlocul prin care mulJi vor fi eliberali din robie (Matei 20;28;Marcu 10:45).
Cuv6ntul .x.rirpov ("pre1de rdscumpirare") aHturi de termenii inrudili cu el este
folosit de aproximativ 140de ori in Septuaginta,de obicei cu sensulde eliberare
dintr-o anumitd robie in schimbul pldtirii unei compensatiisau al oferirii unui
inlocuitor.5
De asemenea,CristosS-aconsideratpe StneInlocuitorulnostru. Acest concept
estedeosebitde proerninentin Evangheliadupi Ioan. Isus a spus: ,,Nu estemai
mare dragostedecAtsd-gidea cineva viata pentru prietenii sdi" (Ioan 15:13).El
afirma,desigur,un principiu cu o aplicabilitatelargi; le porunceaucenicilorS6i sd
arateunul fald de celdlaltaceeagidragostepe carele-oardtaseEl lor. insd,dat fiind
cd Isus a spus acesteain ajunul restignirii Sale,estedestul de limpede la ce Se
refereaEl. Cu siguranldce aveain vederemoarteasubstitufionari prrn careurma
sd treacdin curand.
Existe Si alte indicii ci Isus S-avizut pe Sinein rolul unei lertfe.El a spus in
arzitoareaSa rugiciune de mare preot; ,,$i Eu insumi Md sfinlescpentru ei, ca gi
ei sefie sfintiti prin adevdr" (Ioan 17:19).Verbul folosit aici esterilui(co,un termen
comun pentru pasajelecarese referi la jertfd. C. K. Barrettspune:,,Limbajuleste
deopotrivdcorespunzdtorpregdtirii unui preot gi pregdiirii unei iertfe;el esteprin
urmare de doud ori potrivit pentru Cristos."6
Afirmalia lui Ioan Botezitorul de la inceputul lucririi lui Isus are conotalii
similare - ,,Iati Mielul lui Dumnezeu care ridice pecatul lumii!" Ooan 1:29).
5. Edwin Hatch 9i Henry A. Redpath, A Concodanceto the Septuagit, Grand Rapids, Baker,
retipdrit5in 1983,p. 890-891.
6, C. K. Barrett, The GospelAccordingIo St. /oi , ed. a doua, Philadelphia, Westminster,1928,
p. 571.
Temacenhali a ispigirii 707
Aposiolul Ioan consemneazi de asemenearemarca batiocoritoare a lui Caiafa

rosdte in fata sinedriului: ,,Voi nu gtig nimic; oare nu vi gAndiJi cd este in folosul
vostru se moare un singur om pentru norod, 9i sd nu piari tot neamul?" (Ioan
11:49-50).Problema care prezinte interes nu esteatitudinea lui Caiafa, ci adevdrul
profirnd pe care l-a rostit fird si gtie.Isus va muri nu numai in locul naliunii, ci al
intregii lumi. Este demn de remarcat faptul cd Ioan atrage atentia gi a doua oard
asupraacesteiremarci (18:14).
Isus a avut sentimentul profund cd El este Sursa qi DAtitorul adevdratei vieti.
El spune in loan 17:3: ,,$i viaJa vegnici este aceasta:si Te cunoasci pe Tine,
singurul Dumnezeu adevdrat, gi pe Isus Cristos pe care L-ai trimis Tu.,, Diruirea
vietii eteme estelegatd in acestverset atet de Tatal, cat Fi de Fiul. Noi putem primi
aceasteviatd printr-o reialie deosebit de apropiatd cu Fiul, pe care El a
reprezentat-osirnbolic ca pe o,,consrunare a trupului Lui". in Ioan 6, Isus
vorbegte despre ,,adevdrata pAine" (v. 32), ,,pdinea vietii" (w 35, 48), ,,painea care
sepogoard din cer" (v 50). Ei explicd apoi lucrurile despre care a vorbit: ,,Eu sunt
PAineavie care $a pogorat din cer. Daci menanci cineva din pAinea aceastava
trei in veac; Qipainea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care il voi da pentru
viala lumii" (v. 51).Ca si avem viald vegnici noi hebuie sd mancembupul Lui 9i
sd bem sangele Lui (v 52-58).Este evident cd Isus a vdzut o legdturd categoricd
intre faptul cd noi obfinem viata 9i faptul cAEl ne oferdviafa Lui.
Si rezumdrn cele spuse de Isus gi de scriitorii Evangheliei despre moartea Sa:
Isus S-aidentificat cu Thtil. El a vorbit cu regularitate despre faptul ce a fost trimis
de Tatal. El 9i Tatil sunt una gi prin urmare lucrarea pe care a fdcut-o Fiul a fost gi
lucrarea Tatilui. Isus a venit cu scopul de a-$i da viala ca pre! de rdscumpdrare, ca
mijloc de eliberare a acelor oameni care erau robi ai pecatului. El S-a dat pe Sine
ca un subsfifaf.in mod paradoxal,moarteaLui dd viajd; noi oblinem aceasidviale
primindu-L pe El in noi. Moartea Lui a iost o jertft prefigurati de sistemul
sacrificial al Vechiului Testament.Aceste variate motive sunt elemente vitale in
enuntarea doctrinei noasfre despre ispigire.
Scierilepauline
CAnd ne intoarcem inspre scrierile lui Pave1,gesim o multime de invilituri

despre ispigire, inveteturi care sunt in concordanli cu ceeace spun Evangheliile
in legeturd cu acestsubiect. $i Pavel identificd 9i echivaleazddragostea 9i lucrarea
lui Isus cu dragostea gi lucrarea Tatilui. Pot fi citate numeroasetexte: ,,Dumnezeu
era ir Cristos, impic6nd lumea cu Sine" (2 Cor 5:19); ,,Dumnezeu igi aratd
dragostea faJi de noi prin faptul cd, pe cind eram noi inci pecdtogi, Cristos a
murit pentru noi" (Rom. 5:8); ,,Cici - lucru cu neputinte Legii, intrucAt firea
pemanteascdo ficea fdri putere - Dumnezeu a osandit picatul in firea
pimanteasci, trimitend, din pricina picatului, pe insugi Fiui Seu intr-o fire
asemdnitoare cu a pdcatului" (Rom. 8:3); ,,81,care n-a crufat nici chiar pe Fiul Sdu,
ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fird plat5, impreune cu El, toate
lucrurile?" (Rom. 8:32). Agadar, ca gi scriitorii Evangheliilor gi ca 9i Isus insugi,
Pavel consideri ci ispdgireanu este ceva ce Isus a ficut independent de Tatil; ea
este lucrarea amAndurora. Mai mult decat ataL ceea ce pavel spune despre
dragosteaTatelui,el spune gi despredragosteaFiului: ,,Cdcidragostealui Cristos

ne shange;fiindcd socotimcd, dacdUnul singur a murit pentm toti, toli deci au
murit" (2 Cor.5:14);,,Cristosne-a iubit gi S-adat pe Sinepentru noi,, (Efes.5:2).
DragosteaTatalui 9i ceaa Fiului sunt interschimbatile.GeorgeLadd comenteazd:
,,Ideeaci cruceaexprimd dragostealui Cristos pentru noi in ti-p ce El smulge
ispdgireade la un ThtAneinduplecatgi ostil, perfect drept dar pelfect inflexibil,
esteo pervertire a teologieiNoului Testament.,,z
In orice caz, dupl ce am spus toate acestea,trebuie sd observdm ce tena
mAnieidivine esteFi ea proeminentdla pavel. Esteimportant, de exemplu,se ne
dim seamaci Romani3:21-26,careesteun pasajcarevorbegtede rdscumpirarea
pe careDumnezeua asigurat-oin Isus Cristos,esteculmeaunui procesde gAndire
care a inceput cu declarareamAniei lui Dumnezeuimpotriva pdcatului:;M,inia
lui Dumnezeuse descoperddin cer impotriva oricdreinecinstiii a lui Dumnezeu
gi impotriva oricereinelegiuiri a oamenilor,,(Rom.1:18).Sfintenialui Dumnezeu
c€res; existeo ispegirein cazul in carese agteaptdde la El s6 treacepestestarea
de condamnarea pdcdtogilor.Dragostealui Dumnezeuasigurdaceastlispd5ire.
Pavels-a gandit adeseorila moartealui Cristosca la o iertfi si a numii-o ca
atare.In Efeseni5:2 el o descrieca pe ,,un prinos gi ca o jertfi de iun miros,,. in
1 Corinteni 5:7 el scrie:,,cdciCristos,Pagtelenoastre,a fost iertfit,,. Numeroasele
lui referiri la singele lui Cristossugereazade asemeneao jertf6: a existai ,,o
iertfd
de ispdgire ,,prin credinla in sAngeleLui,, (Rom. 3:25);,,...acum,cand suntem
socotili neprihenill [drepfi] prin sAngele Lui,, (Rom. 5:9); ,,in El avem
rAscumpdrarea, prin sAngeleLui" (Efes.1:7);noi am fost,,apropiali prin sdngele
lui Cristos" (Efes:2:13);El a impicat cu Sine toate lucruriie, ,,fdcanclpace prin
sdngelecrucii Lui" (Col. 1:20).Ladd a subliniatinsd cdin realitates-avdrsatfoarte
pulin din sdngelelui Cristos.sDegi I-a curs sangeatunci c6nd cununa de spini I-a
fostpusi pe cap gi atuncic6ndcuielel-au stripunscarnea,s6ngele(arnestecat cu
apd)nu a 1Agnitdin trupul lui Cristosinainte ca El sI fi murit (oln 19:34).Agadaa
aluziile la sAngelelui Cristos nu se referd de fapt la s6ngeleLui in sine, ci la
moarteaLui ca iertfd pentru pdcatelenoastre.
Apostolul Pavel susline de asemeneaca Cristos a murit pentru noi sau in
folosul nostru. Dumrezeu ,,n-acrutat nici chiar pe Fiul Siu, ci L-a dat pentru noi
toti" (Rom.8:32;;,,Dumnezeuigi araU dragostiafafit de noi prin faptul cd, pe
c6nd eram noi incd picdtogi, Cristosa murit pentru noi,, (Rom.3:g);,,Cristosne-a
iubit 9i S-adat pe She pentru noi,, (Efes.5:i); Cristosa devenit ,,blestempentru
noi" (Gal.3:13);El ,,a murit penhu noi,, (1 Tes.5:10).Mai iirziu in acestcapitol
vom cercetadaci moartealui Cristosa fost doar de dragul nostru,adicdin folosul
nostru, sau a fost in realitateo moarte substitutionard,adicdin locul nostru.
ln fine, Pavel consideri cA moartea lui bristos este impdciuitoare, adicd
Cristos a murit potoleascdmania lui Dumnezeu impotriva pdcatului.
-ca sd
Aceasti pirere a fost pusdla indoiald mai alesde C. H. Dodd iniartea lui TfteBi&lc
a-ndthe Greeks.Dodd igi bazeazdargumentul pe modul in care sunt folosite in
Septuagintaverbul i,ldoxopou gi cuvinteleinrudite cu el. El sustinecd in verseteca
Romani 3:25 se are in vedere ispigirea gi nu imp5carea:,,Sensulcomunicat (in
7. CeorgeE. Ladd, A Thcoloryof thcNru Testo,,erl.Crand Rapids,Eerdmans,1924,D. 424.
8. Ibid..o.425.
Temacentrali a ispigirii 703
concordantd cu uzanla din LXX, care estemereu determinante pentru pavel) este
cel de ispigire, nu de impdcare. Maioritatea traducdtorilor gi comentatorilor
gregesc."eDumnezeu nu a fost irnpdcat prin moartea lui Cristos. Mai degrabi,
ceeace a realizat Cristos prin moartea Sa a fost sAii curele pe pdcdtogi de plcatul
lor, sd le acoperepecatul gi necurilia. Dodd igi sprijind punctul siu de vedere nu
numai-pe. co_ns-iderente lingvistice, ci gi pe unele considerente teologice mai
generale.A. G. Hebert adaugi cd ,,nu poatese fie corectse se creaddce ;ania lui
Dumnezeu a fost ,,potolite" de jertfa lui Cristos, cum au ficut unele teorii
,,tranzacfionale" ale ispigirii... deoareceDumnezeu esteCel carei:l Cristos imDeca
lumea cu Sine... Nu poate fi corect se se pune in opozilie mAnia Tatdlu'i cu
dragosteaFiului." lo
_ In pofida pozifiei adoptatede Dodd, Ladd argurnenteazd ci ituioKoporsereferd
de fapt la ispigire. El formuleazd patru puncte in procesul respingerii pozitiei lui
Doddll
1. La autorii secularigrecidin perioadaeleniste,cum sunt Iosif Flaviu si Fi1o,
cuvantul are intotdeaunasensulde ,,aimpdca,,.Lucru careesteadeveratgi
cu privire la felul in care este folosit de pirintii apostolici. Leon Morris a
spus: ,,Dacd traducdtorii Septuaginteigi scriitorii Noului Testamentau
dezvoltat un senscompletamente nou a1grupului de cuvinte, el a dispdrut
o datd cu ei gi nu a mai fost readusla viagepana in zilete noastre.,'rz
2. Existi trei locuri in Septuagintaunde iEL.l.doKopaL se referdla impdcareasau
imbunarea lui Dumnezeu (Zah.7:2; B:22;Mal.1:9). Dodd spune cd dupi
'
cate.se pare-cuv6nhrlestefolosit intr-un mod apartein acestepasaje.r
^
3. In timp ce in Septuaginta termenul este rareoii folosit cu complimentul
direct ,,Dumnezeu", trebuie sd se observe gi faptul cd in Vechiul Testament
el nu este folosit riciodnti ct complementul direct pdcaf.
in Vechiul Testamentexiste multe locuri in care termenul apare intr-un context
in care se vorbegte de m6nia lui Dumnezeu, degi in realitaL nu este folosit in
bgeturi cu potolhea maniei lui Dumnezeu.
Drrpd analizarea argumentelor de mai sus justelea concluziilor lui Dodd _
-
oricdt de influente au fost ele - pare a fi sub semnul intreberii. Se prea poate ca
acesteconcluzii sd fi ap;rut pe fondul unei concepJiiinexacte despre Tiiritate, o
c.oncepfiecare se trddeazi prin faptul ce nu ia destul de in serios dovezile contrare
drn pasajecum sunt Zaharia7:2;8:229i Maleahi 1:9.
Contrar pirerii lui Dodd, noi observim cd ir scrierile lui pavel existA unele
pasaFcare nu poi fi interpretate in mod satisfdcdtordacdseneirgi faptul ci mAnia
lui Dumnezeu a trebuit sd fie domoliti. Lucru adevirat maiies cu privire la
Romani 3:25-26.in trecut Dumnezeu a Hsat pecatul nepedepsit. El ar putea fi
-l]
CG.EJa, Zr Bibteandthecreek, Lordra,HodderandStouqhton, 1935,D.94.
10. A. G. Heberf, ,,Atone, Atonement,,, in ,4 Theolo$calWord Bookojlhc Br.bfc,ed: Abn Richardso&
-
New York, Macmillan , 7951,e. 26.
,!.1 .b!d, !h!"]"q, p. 429:$0. pentru o mai ample a poziliei lui Dodd vezi Roger
Nicole,in ,,C.H. Dodd and the Doctdne of_combatere
propitiation,,, Wesininsir Tieological
p.117-757. lountol IT,IISS,
12. Leon Morris, ,,The Use of Hilaskasthdjin Biblical Greek,,, in Erpository Tirfies,7g5}-795l, p.233.
13. Dodd, Bibleand thecrceks,o. 86-82.
acuzat ce a trecut cu vederea picatul, deoarecenu l-a pedepsit. Acum insi, El L-a
prezentatpe Isus ca llcor]puou.Aceastadovedeqteatat ce Durmezeu estedrept
(mania Lui a cerut jertfa), cdt gi cd El esteCel careii tustifici pe cei care cred in Isus
(dragosieaLui a pregdtit jertfa pentru ei).
Numeroaselepasaie care vorbesc despre m6nia lui Dumnezeu la vederea
pAcatului dovedesc ce moartea lui Cristos a fost dincolo de orice dubiu,
impiciuitoare. Citim despre declangareaminiei (dp'y{)lui Dumnezeu la vederea
pdcatului in Romani L:18;2:5, 8; 4:15; 5:9; 9:22; 12:19;13:4-5;Efeseni 2:3; 5:6;
Coloseni 3:6 9i 1 Tesal.oniceni1.:10;2:1.6;5:9. Agadar, ideea lui Pavel despre
moarteaispigitoare (Cristosca i.lcor{puou) esteatAtci ea acopera- picatul gi curdfe
omul de depravarea aduse de el (ispdgire),cat 9i ce iertfa I1 imbuneazd pe
Dumnezeu care urdgte pdcatul 9i este cu totul impotriva lui (impdcare).
Semnificatiade bazi a ispagirii

Dupi ce am trecut in revisti invitdtura nemiilocite a Bibliei cu privire la
ispigire, trebuie sd ne concentrem acum asupra aspectelor de bazi ale ispdgirii.
Jeftfa
Am discutat deja despre cateva referiri la moartea lui Cristos ca iertfA. Ele
apar in Vechiul Testament(mai exact in Is. 53), in invitaturile lui Cristos, in
naratiunile din Evanghelii gi in scrierile lui Pavel. Vom mai adeuga acum la
cunogtinlele noastre despre acest concept prin a ciuta sd vedem ce spune
Epistolacitre Evrei despreel. In Evrei 9:6-15lucrarealui Cristos esteaseminatd
cu ziua ispigirii din Vechiul Testament.Cristosestedescrisca marele preot care
a intrat in Locul preasf6ntca si aduci tertfe.Dar sangeleadus de Cristoscaiertfi
nu a fost cel al tapilor gi al vifeilor, ci a fost propriul Siu sAnge(v. 12).Astfel, El
ne-a asigurat ,,o riscumpirare vegnicd".Sefaceo comparalieplasticl intre jerifa
animali, care avea doar un efect limitat, 9i jertfa lui Isus, a cerui moarte are un
efectvegnic.in timp ce jertfele mozaiceerau oferite repetat,moartea lui Cristos
esteo ispegirecare a avut loc o datd gi pentru totdeaunapentru pdcateleintregii
omeniri (v 28).
Un g6nd similar esteexprimat in Evrei 10:5-18.Aici aparedin nou ideeacd in
Iocul arderilor de tot a fost jertfit trupul lui Crisios (v.5). Aceastaa fost o tertfd
,l.0).
oferite o date 9i pentru totdeauna (v. In locut jertfei zilnice adusede preot (v. L1),
Cristos ,,a adus o singurd jertfd pentru pecate" (v. 12).In capitolul 13 scriitorul
aseamdnemoartealui Cristos cu jertfa pentru pecat din Vechiul Testament.El a
murit ca si-i sfinteascepe oameni prin sangeleSdu. Noi suntem din acest motiv
indemnali si iegim afari din tabird la El gi sd suferim ocara Lui (v. 10-13).
Ceeace este unic la jertfa lui Cristos 9i foarte important de retinut este faptul
cA Cristos esteatat victima, cat 9i preotul care aduceiertfa. Cele doud pdrti din
sistemullevitic se combinein Cristos.Mediereape care a inceput-oCristosprin
moartea Sa continue chiar gi in prezent sub forma miilocirii Sale preotegti pentru
nol.
Temacentrali a ispiEirii 705
lmpdcarea
ln discutia pe care am purtat-o pe marginea materialului paulin cu privire la

.
ispigire am amintit de controversa iscatd de intrebarea dace moartea lui Cristos
estesau nu impdciuitoare. Trebuie si- observdm aici cd acestconcept de irnpecare
nu se limiteazi la scrierile lui Pavel. in sistemul sacrificial al Vechiului Testament
jertfa era adusi inaintea Donnului gi acolo igi avea gi efectul
,,preotul ... s-o arde
pe altar peste iertfele mistuite de foc inaintea Domnului. Astfel va face preotul
pentru omul acestaispdgirea picatului pe care l-a sivdrgit gi i se va ierta,, (Lev.
4:35).Semai poate pune la indoiali, mai ales daci linem cont de mania pe care I-o
provoaci p{catul lui Dumnezeu, ce acest verset arattr spre o imbunare a lui
Dumnezeu? Cum altfel putem noi interpreta afirmatia cA iertfa trebuie adusa
inainteaDomnului $i astfelva veni iertarea?
Substituirea
Am observat cd Cristos a murit de dragul nostru sau in folosul nostru. Sepoate

vorbi insd de moartea Lui ca de o moarte substitufionald, adici a murit El de fapt
in locul nostru?
Sunt mai multe lucruri care aratd ci Cristos a luat intr-adevir locul nostru. in
primul rand exisid un intreg set de pasaiecare ne spun ce picatele noastre au fost
,,puseasupra" lui Cristos, El ,,a purtat,, nelegiuiiea noastrt, H ,,a fost fdcut plcat,,
pentru noi. Un exemplu semnificativ este Isaia 53: ,,Noi rdteceamcu togii .i .,igte
oi fiecare i9i vedea de drumul lui, dar Domnul a fdcut sd cadl asupra iui
nelegruirga noastrd a tuturor,, (v. 6); El ,,a fost pus in numdrul celor fdridelege
u putat pecatele multora gi ga rugat pentru cei vinovagi,, (v. 12i).
L"."q"_.e
VizAndu-L pe Isus, Ioan Botezetorul a exclarnai: ,,Iati Mielul lui Durrnezeu
care
ridictr picatul lumii!" (Ioan 1:29).pavel a spus:
,,pe Cel ce n-a cunoscut nici un
fdcut.pecat pentru noi, ca noi sd fim dreptatea lui Dumnezeu in El,,
lêTt, T^!:
(z Lor. 5:zr, 9r ,,cnstos ne-ardscumpdratdin blestemulLegii, fdcindu_Se
blestem
pentru noi" (Gal.3:13).Scriitorul Epistolei cdtre Ewei a ipus:
,,Totaga,Cristos,
dupi ce $a adus jertfd o singurd dati, ca str poarte pecateie muitora, Se va
artrta
vedereapicarului, ci casi aduci m6ntuireacelorceil agteapte,,
1-oo"l9L.A:1"
(8w.9:28).$i, avdnd T
in mod evident Isaia53;5-6,12 in minte, petru a scris:,il a
pytl elcI:le noastre i:r trupul Siu pe lemn pentru ca noi, fiind
morli fafa de
11 pentru neprilenire [dreptate]; prin rdnile Lui ati fost vindecafi,,
Lr"j|,: Ti:i
(r r-eEu z:z+J. ldeea comunA care reiesedin acestecatevapasaieeste ce Isus a
purtatfecatele noastre - ele au fost puse asupra Lui sau au iost Lansferate
de la
nol la El. lntrucat El a venit si devind picat, noi am incetat si mai fim p6cat
sau
pdcatogi.Ideea de substitufie estemai presus de orice tndoiald.
a,ltddova{e.o^constituie prepoziJiile folosite pentru a desemnarelafia exactd
,, I
drtre lucrarea lui Cristos gi noi. prepozigia care sugereazi cel mai clar
substitugia
estecvrr. lntr-un alt context decat cel soteriologic acestcuvAnt tns€amnd in
mod
clar ,,in loc de" sau ,,in locul,,. De exemplu, Isu-sa intrebal
,,Cine este tatil acela
dintre voi care, daci-i cere fiul s5u... un pegte,si-i dea un garpe in loc de pegte?,,
(Luca11:11).in Matei 2:22cuv6ntul arataca ir"r "t-"""a'r"'t
"i in tocul tatalui
706 Lucratealui Cristos
sdu:,,...inIudeeaimperetegteArhelau in locul tatdlui seu lrod." Iar in 1 Corinteni

11:15Pavel face observaliaci, fiind nepotrivit ca o femeiesd se roage cu capul
neacoperit(v. 13), ei i-a fost dat pdrul in loc de invelitoare.Cand ne uit5m la
pasajele ir care prepozilia riyri este folosiii pentru a specifica relalia dintre
moartealui Cristosgi pdcdtogi,vedem cd aceeagiidee de substitutieesteprezentd
ir mod evident. A. T. Robertson observd cd rivri inseamnd ,,in locul" sau ,,ir loc
de" atunci cAnd apare in situatii in care ,,doud substantive puse in contrast sunt
echivalente gi astfel pot fi schimbate lntre ele".la Agadar, dupd cum in afirmaJia
,,ochipentru ochi" din Matei 5:38se are in vedereo substituire,tot agaesteSi in
cazul unor texte ca Matei 20:28:,,Pentrucd nici Fiul omului n a venit se I se
slujeasci, ci El si slujeasci 9i si-$i dea viata ca rescumpdrarepentru mul!i."
Robertsonspune ci pasaiedoctrinareimportante ca Matei 20:289i Marcu 10:45
,,propagi conceptiasubstitufionaredespremoartealui Cristosnu pentru cd civri
in sine inseamni nin locul>, ceeace nu este adeverat,ci pentru ci din pricina
contextului nu poate intra in disculie nici o alte idee."1' Aceeagiconcluzie se
desprindedin studierealui 1 Timotei 2:6,unde estefolositd o prepozilie diferiti
(rilr€p),
dar rivri aparein componentasubstantivuluiduril"urpou(,,riscumpirare").
Cealalti prepozitiefolositdde obiceiesteinip. Ea are mai multe semnificaliiin
functie de cazul la careapare.Cazurilein carer)rip aparela genitiv sunt celecare
prezintd un interes deosebit pentru noi. S-a suslinut cd rirci inseamnd literal ,,in
locul", iar rhip i:rseamnd,,infolosul". Totugi,G. B. Winer a spus urmitoarele: ,,1n
maioritateacazudlor cel careacfioneaziin folosul unei altepersoaneo inlocuiegte
pe aceasta[1 Tim.2:6;2 Cor.5:15] 9i prin urmare rln€pse invecineazi uneori cu
&v'tL,in locul."16in legeturd cu aceastl idee, 9i anurnecd cel care aclioneazdir
folosul unei alte persoaneo inlocuiegtepe aceasta,Robertsoncomenteazd:,,Daci
o inlocuiegtesau nu, depindede natura acfiunii, 9i nu de dvri sau 6ntp."17Cu toate
acestea,in cazul fragmentelor gi al papirusurilor cuvAntul r)r€pinseamnd in mod
clar ,,ir:rloc de".r8 In unele pasajebiblice, de exemplu in Romani 5:6-8;8:32;
Galateni 2:20 9i Evrei 2:9, r)nip poate fi luat cu sensul de ,,in folosul", degi
inseamni probabil ,,in locul". in alte catevapasajeinsd, mai ales in Ioan 11:50;
2 Corinteni 5:15 9i Galateni 3:L3, sensul este mai evident. Referitor la aceste
versete Robertson spune: ,,Nofiunea pe care o reprezintd inip gi care reiese din
context este "in locui" gi se poate scdpa de ea doar prin nesocotireasau
distorsionareacontextului."leNu estenecesarca sensulde ,,in locul" sd fie vidit
in fiecarecaz.Aceastapentru ce edstd suficientedovezi scripturalecarearatecd
moartealui Cristosa fost substitutionari, Leon Morris comenteaze:
Cristosa luat loculnostru,Ia fel cumvictimaanimali lua loculceluicareseirchina.
Imi dau seamacesemnificaliajertfei estemult disputata9i cdunii respingoriceaspect
substitutionar. Nu avem aici suficientspatiu ca sA intrem destul de adAncin
14 A. T. Robertson, ,4 Gra1 1n4tof the crcek Na@Tcstilnent i the Light ol Histofical Rcsearch,ed, a
doua, New York, GeorgeH. Doran,1915,p.573.
15, tttrd.
16. G. B. Winer, A Treatise on the Grammar of New TestamentCreek, ed. a treia rew (a noua editie
in limba englezd), Edinburgh, T. and T. Clark , 7882,p . 479.
"17.
Robettsof, CtamrntrE theCleekNeu Tcstanent,p. 630.
18. Ibid.,p.631.
19. Ibid.
Temacentrali a ispigirii 707
problemd.Eu pot doar sd afirm in mod dogmaticci, dupd pdrereamea,
iertfa nu
poate fi inJeleasdintr-un mod satisftrcdtordaci nu se ia in considerareaspectul
substituirii. 9i Cdstos a mudt ca o jertfd pentru noi. prin urmare El a murit ca
Inlocuitor al nostru.2o
Reconcilierea
Moartea lui Cristos pune de asemeneacapit dugmtrniei instrdindrii dintre

_ 9i
Dumnezeu 9i omenire. Ostilitatea noastrd fili de Dumneleu este inHturatd.
Accentul Scripturii cade de obicei pe faptul cd noi suntem impicali cu Dumnezeu,
adicdEl joacd rolul activ; El ne impaci iu Sine.Bazindu-se pe acestiucru cei care
pledeazd in favoarea teoriei influenfei morale au sustinui cd reconcilierea este
strict lucrarealui Dumnezeu.2rAu ei dreDtate?
a da un rdspuns trebuie sA oLservdm in primul rdnd cd atunci c6nd
-.. |ffi"
Biblia stiruie ca.cineva si se impace cu altcineva, ostitlitateanu vine neapirat
din
partea petsoanei cireia i se adreseazdBiblia.z Afumafla lui Isus din MaGi 5:23_24
confirmi acestpunct de vedere: ,,Aga cd, dacd iJi aduci darul la altar, gi acolo
iti
aduci aminte ci fratele tdu are ceva impotrivi ta, lasd-gi darul acolo tnaintea
altarului gi du+e,intai de funpace-tecu iatele tiu, apoi vino de adu_fi darul.,,
Observatici frateleestecel careare sentimenteincorectegi carepoartddugmdnie;
nu existe nici un indiciu ci cel cate aduce darul ar sim$ v;eo ortilitut" fu1id" "."i
frate. Totugi, acesta din urmd este indemnat si se impace "" t ut"tu. t, -oj
similar, degi nu Dumnezeu este Cel care poartd dugmdnie, El este Cel care
lucreazdpentru realZarea reconcilierii.
Un alt pasai biblic remarcabil este in acest sens Romani 11:15care redd
cuvintele lui Pavel. Reconcilierealumii cu Dumnezeu este acum posibilh datoriti
lepddirii iudeilor. observali ci in cazul lepdddrii iudeilor Dumneizeuia inifiativa,
excluzdndu-l pe Israel de la bunivoinia divinn
9i de la harul Evanghehei.
Reconci.lierealumii (a nafiunilor) cu Dumnezeu estein contrast cu respingJrea 1ui
Israel. Prin urmare, dupd cAte se poate presupune reconcilierea este tot actul
lui
Dumnezeu prin care aclepti ci lumia si aibd parte de bunivoinia Lui gi
!l de
preocupareaLui speciald. Procesul reconcilierii, la fel de important pe cdt eite
9i
ca omul si se intoarce h Dumnezeu, e i:r primul rdnd intoarceiea phne
de
bunivointd a lui Dumnezeu spre om.
Obiectiila teoriasubstituiriipenale
Ooctrinadespreispdgirecuprindemulte teme- jertfa, impicarea,

---,1T Ytr",.t
subshtuuea, reconcilierea. In mod evident, dintre diversele teorii pe caie le-am
examinat in capitolul precedent, teoria saiisfacliei oferite lui Dumnezeu
esre cea
care.prinde cel mai bine aspectul esenflal al lucrdrii ispigitoare a lui
Crisios.
u ca.sdsatistacejustifia naturii lui Dumnezeu.El a dat satisfaclie
:.:::o: Ty"t
rararulastrelca nor saputem ti crutafi de celepe drept meritatedatoritepecatelor
l-O--Gil]o.ri", n " Ctossin theNewTesta,nerf,
crandRapids, Eerdmans, p. 175.
1965,
21. Peter Abelard Con n&ntary on the EpisUeto the Rot/an; 5i.
22. JoIn Murray, Redamption- Accotftplishedand Applied, c,ra dRapllJs, Eerdmans,1955,
p.34-38.
noastre. AvAnd in vedere celelalte teme de bazd ale teoriei satisfacerii lui
Dumnezeu, care au fost emrntate cu lux de amdnunte in acest capitol, aceastd
conceptie estenumittr in mod obignuit gi ,,teoria substituirii penale" . DAndu-Sepe
Sine ca jertfi, inlocuindu-ne pe noi cu Sine gi purtAnd de fapt pedeapsacare ar fi
trebuit se cade asupra noastri, Isus L-a impdcat pe Tatil gi a efectuat o reconciliere
intre Dumnezeu 9i om.
Cu toate ci o cercetareatente a pasajelor relevante din Scripturi ateste teoria
substituirii penale, au fost aduse totugi mai multe obiecfii. Ele au de-a face cu
diverse aspecte ale doctrinei aflate ln forma in care am enuntat-o noi. Ne vom
ocupa acum pe scurt de acesteobiectii.
Obiecliaaduseconceptuluinecesiteli ispegirii
Prima obieclie pune la indoiali necesitateaispdgirii. De ce nu iarti Dumnezeu

picatele pur 9i simplu? De ce pretinde El, ca si zicem aga, plata unei bucili de
came? Noi oamenii suntem capabili sd ne iertem unii pe alJii printr-un act de
bunXvointd. Noi nu pretindem ca persoanelecare au gregit sd repare cele fdcute
inainte ca noi si le acorddm din nou bundvoin{a noastre. Dace cregtinii sunt in
stare sd faci acestlucru, si nu poatd oare Dumnezeu si facd acelagilucru?41
Cei care aduc aceasti obieclie nu iau in considerare cine este de fapt
Dumnezeu. Dumnezeu nu este numai o persoand particulard fati de care s-a
gregiL ci El este Supraveghetorul oficial al sistemului iudiciar. Ca persoani
particularl El ar putea, intr-un fel, ierta ofensele aduse Lui, tot agacum oamenii
se iarti unii pe altii. Dar dacd Dumnezeu ar inlitura sau ar ignora vina pdcatului
firi si pretindi o platd ar distruge de fapt insdgi structura morald a universului,
distinclia dintre bine gi rdu. O problemE in plus vine din faptul cd Dumnezeu este
o fiinti de o sfintenie gi o bunetate infiniti sau perfecti. O ofensdla adresaLui este
mult mai gravl decAt o ofensd la adresa unui om picetos obignuit. Cdnd cineva
pdcetuiegteimpotriva noastrd, noi suntem congtienti cd vina poate fi cel putin in
parte a noastrd gi cAnoi am pdcetuii in numeroase alte ocazii impotriva altora, 9i
probabil chiar impotriva persoanei care gregegte fald de noi in momentul
respectiv. Dar la Dumnezeu, care nu ispitegte sau nu face riu, nu existd un
asemeneaelement de imperfectiune care sdfacd sI pari mai pulin cumplit picatul
nostru.
Obiectiaaduseconceptuluisubstituhii
Cea de-a doua obiectie pune in disculie corectitudinea sau iustetea substituirii.
Ideea Tatdlui care admite ca Fiul Siu sd poarte pedeapsanoastre pare incorecte 9i
nedreaptd. Ca si folosim o analogie din domeniul judecdtoresc:se ne imaginim
un iudecetor, care dupi ce a descoperit ce una din plrti estevinovate, nu rostegte
sentinta impotriva ei, ci pedepsegteo persoani nevinovate. Nu ar fi acesta un
lucru incorect?2a
23. Fausfus Socinus, De lesu Chrisroseroatore,1.1.
24, RacooianCatechism,trad. in lb. engl Thomas S. Rees,[,ondra, longman, Hursl Rees,Orme and
&own, 1818;laxington, Ky., American Theological Library Association, 1962,secliunea 5, capitolul S.
Temacentrah a ispigirii 709
Existi doui rispunsuri la aceasti obieclie. Unui dintre ele este caracterul
voluntar al iertfei. Isus a spus: ,,Nu estemai mare dragoste decat sd-gidea cineva
viala pentru prietenii sii" (Ioan 15:13).El a exprimat acestlucru cu 9i mai multd
claritatein Ioan 10:17-18:,,TatdlMi iubegte,pentru ci lmi dau via1a,ca iardgis-o
iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau 9i am
putere s-o iau iareli: aceastaeste porunca pe care am primit-o de la Tatdl Meu."
Isus nu a fost obligat de Tatdl ca sd-$i dea viaJa.El a ftrcut-o de buni voie gi aceasta
L-a mulfumit pe Taidl. Aproape ci nici nu mai estenevoie si ne spuni cd este de
preferat sd se ia o persoand care se oferi voluntar din toate inima ca sd fie
pedepsitd,in loc si se incerce si se recruteze o alta pentru pedeapsd.
Cel de-al doilea rdspuns este cd aceastalucrare a lui Isus Cristos, in cadrul
cdreiaEl $i-a dat viata, L-a implicat ii pe Thtil. Am trecut in reviste cateva texte
carearatA ce deoareceTatil gi Fiul sunt una, lucrarea lui Cristos este gi a Tatilui.
Astfel Tatdl nu a l6sai si caddpedeapsaasupra nimdnui altcuiva decit asupra Lui
Insugi.Cu toate ce nu ne estecunoscutdnatura exactea relatiilor dintre persoanele
Trinitdtii este limpede ci Dumnezeu este atat Judecetorul, cAt 9i Executorul
pedepsei. In termenii analogiei noastre din domeniul juridic, nu este ca gi cum
judecdtorul ar pronunta sentinla impotriva inculpatului, iar apoi ar apdreao parte
nevinovate, 9i pane atunci neimplicati, pentru ca sd pHteasci amenda sau sd
ispegeascdpedeapsa.Mai degrabd,esteca gi cum iudecdtorul ar pronunta sentinta
impotriva inculpatului, iar apoi gi-ar dezbracd roba 9i s-ar duce se ispdgeasce
pedeapsain locul lui.
Obiecliaadusdconceputuluilmpeceii
O alti obieclie se leagd de conceptul impdcirii. Faptul cd Fiul iubitor il

imbuneazi pe Tatal sup5rat 9i mAniat impotriva picatului fdcAndu-L plin de
dragoste gi iertitor este considerat ca fiind un indiciu in favoarea existentei unui
conflict liuntric in mintea lui Dumnezeu sau intre persoaneleTrinititii.b
Pentru a rdspunde la aceasteobieclie este bine sd ne aducem aminte de
numeroaseletexte care arate ce Tatel L-a trirnis pe Fiul sAispegeascipentru pdcat.
Cristos a fost trimis de dragostea Tafilrl. Prin urmare, nu estevorba despre faptul
cd impdcarea a transformat un Dumnezeu furios la culme intr-un Durnnezeu
iubitor. Dupe cum exprimd John Murray acest lucru: ,,Este una si spui ci
Dumnezeul furios la culme este fdcut iubitor. Aceaste afirmatie ar fi intru totul
fals6. Este cu totul altceva sd spui ci Dumnezeul furios la culme este iubitor.
Aceaste afirmalie este profund adeviratd."26 Dragostea, care L-a fdcut pe
Dumnezeu se-gi trimitA Fiul, a existat intotdeauna. In-timp ce sfinlenia, dreptatea
9i iustigia Tatdlui au cerut o phte pentru pdcat, dragostea Lui a fumizat-o.
Impdcareaeste un rod al dragostei divine. Acest lucru este ardtat extrem de clar
in 1 Ioan 4:10: ,,In aceastaconstd dragostea nu in faph:l ci noi L-am iubit pe
Dumnezeu, ci in faptul cd El ne-a iubit pe noi gi a trimis pe Fiul Siu si realizeze
impicarea in urma pdcatelor noastre" (Kry).
25. Albrecht Ritschl, Tlte Chistian Doctine of lustifutioh and Rccotlcili,alior,Edinburgh, T. and T.
Clark, 1900,vol.3, p. 473.
26, Mljaay, Riscumfirarea, p. 3'1.
Prin urmare impicarea nu rnicgoreazi dragostea gi indurarea lui Dumnezeu.

Ea mai degrabdaratdcdt de imensi esteaceastedragoste.El nu putea sh treacecu
vedereapdcatul gi sd rdm6ni Dumnezeu.insa i fost gata sA mearge pand
intr-acolo incdt si-L sacrificepe propriul SduFiu pentru ca aceastase-Ipotoleasce
m6nia declangatdde picat. Dacdnu ar fi fost domolitd aceastdmanie,nu ar exista
nici un fel de iertare a pacatelor.Astfel, cer6nd plata pedepsei Dumnezeu a
demonstratcAtde mare estesfinteniagijustilia Sa.Oferind EI insugi plata, El $i-a
aratat mesura dragosteiSale.Cum spune Pavelin Romani 3:26:,,...pentruca, in
vremea de acum, sd-$i arate neprihdnirea ldreptatea] Lui in aga fel incAt sd fie
neprihAnit [drept] Fi totu$i se socoteascineprihinit [drept] pe cel cecrede in Isus.,,
Crucea este un simbol foarte bun al ispdgirii, deoareceea reprezintA intersectarea
a doud atribute sau falete ale naturii lui Dumnezeu. Crucea este locul in care
dragostea lui Dumnezeu se intahegte cu sfhlenia lui Dumnezeu. Sfinlenia cere
plata pdcatelor,iar dragosteaoferdaceastiplate.
Obiecliaadusdconceptuluiimpuarii dreptAtiilui Cristos
Aga cum se suslineuneori cd Cristosnu poatepurta vina noastrd,se spune gi

cd noi nu putem purta dreptateaLui. Seaduc obiecJiiideii cd dreptatealui Cristos
ne poatefi atribuitd noui. O persoan5nu poatefi bune in locul aiteia.Fiecareeste
responsabilpentru el insugi.Transferarea unui credit, ca sd zicem a$a,din contul
unei persoane i:r contul alteia este un gen de tranzacfie exterior gi formal, foarte
nepotrivit pentru a fi asemenatcu situatia noastrd itxaintealui Dumnezeu.
Aceastl obiecliear fi intr-o mare mdsurdvalidi dacdrelatianoashecu Cristos
ar fi tot aga de rece gi El ar fi foarte departe de noi. Ahmci ar fi ca gi cum o
persoand complet strdind ar pldti amenda pentru un riufdcdtor condamnat. Dar
ir realitatecredinciosulindividual esteunit cu Cristos.Dupd cum vom vedeamai
bine cdndvom examinadoctrinadesprejustificare,transfeiul dreptilii lui Cristos,
gi a celor realizate de El prin ispdgire, nu este o tranzaclie de 1a distanld. Mai
degrabi, esteo unire a credinciosuluicu Crisiosgi inaintealui Dumnezeu.Agadar,
Pavelpoate sd spune cAcredinciosula murit impreuni cu Cristossi a fost inviai
cu El (Rom.6:3-4).
Este ca gi cum, din punct de vedere spiritual, ar fi luat fiinli o noue entitate.
Esteca gi cum Cristos gi cu mine ne-am fi cesdtorit, sau ne-am fi unit ca sd formdm
o asociatienoue. Prin urmare, atribuirea dreptA$i Lui nu line atat de hansferarea
unui lucn: de la o persoandla o alti persoand,cAtde o aducerelaolaltda celordoi,
astfel incat ei se deline toate lucrudle in comirn. in Cristos eu am murit pe cruce,
9i in El eu am fost inviat. Prin urmare,moarteaLui nu estenumai in locul meu. ci
cu mine.
Teoriasubstituiriipenalefati in fati cu alte teorii

Am observat in capitolul precedent cd fiecareconceplie despre ispigire conline
cateun punct de vederevalid. Pdrereape careo lansim pentru a fi dezbitute este
cd teoria substituirii penalemengineaieste inlelegeri valide. in afard de aceasta,
Temacentrali a ispiqirii 7l'|r,
inclindm si credem cd acelealte puncte de vedere sebucurd de valabilitaie numai
pe baza perspectivei substitufionare.
lspegireaca exemplu
Si ludm intAi teoria sociniand a ispdgirii. Ea susline cd valoarea morfii lui

Cristos consta in faptul ci ea ne arati genul de viatd pe care trebuie s6 il trdim gi
mai ales felul dedicdrii care trebuie sd ne caracterizeze.Ar aveainsd acel exemplu
weo valoare reali dacd Cristos nu ar lr m|r].lt pentru noi? Sd presupunem ci am fi
putut fi mantuiti fird moartea Lui substitulionard. Care aifi fost atunci scopul
norfii Lui? Nu ar fi fost moartea lui Cristos o nebunie din partea Lui? Si cum
rdm6necu profilul moral al Tatilui, dacdEl ar fi pretinsca Cristosstrmoard chiar
dacdomul nu ar fi fost dator cu plata Ddcatelor?
Lua(i in considerare urmdtoirea i.l-ustralie.Si presupunem ce o case este in
flIcdri. Ptrrinfii au scipat; ei descopereinsa ce micutul lor se afli inci in casace se
mistuie in flictrri. Epuizafi din punct de vedere fizic, ei nu sunt in stare sdintre din
nou in casd.Insd un pompier se aruncd in fldcdri, salveazdcopilu! dar in timpul
acesteiacliuni nu mai reugegtese iase dintre flic5ri si mojre. Acest caz ai fi
considerat firi indoiald un exemplu frumos de dragoste pentru oameni in
-irsufle;itor
detrimentul propriei bundstdri. Ar fi intr-adevdr un exehplu pentru
aiJii. Si presupunem insd ce in casanu se afle nici un copil, iar parinlii suslin ei
9i
ctr nu se afli nici un copil 9i pane gi pompierul este convins cf in casi nu se afle
nimeni. DacA cu toate acestea el s-ar arunca ir flicdri gi ar muri, am fi noi
impresionali de exemplul lui sau mai degrabd am considera ci este un gest de
cutezanli nesibuiti? Nimeni nu ar vrea se imite un asemeneaexemplu gi de fapt
nici nu ar trebui se il imite cineva. $i ce vom zice despre un superior care i-ar
ordona unui pompier si se arunce tn fldcdri doar ca sd irate c6t de consacra;i ar
trebui si fie pompierii 9i cAt de pregitifi sd rdspundd la chemarea daioriei?
Trebuie si respecte cineva un asemeneaordin? Totugi, noi intdlnim tocmai acest
gen de situatie ridicold daci susginemci scopul ispdgirii nu a fost pldtirea prelului
pentru ptrcatele noastre, ci doar oferirea unui exemplu. pe de alti parte,-daci in
casesegasegtecu adeveratun copil, mr numai ci micugulestesalvai,dar ni se dd
gi un exemplu de vitejie gi altruism. in mod similar, daci omul estevinovat de
pdcat gi condamnat la moarte, iar Cristos $i-a dat viaJa in locul lui, atunci nu
numai cd noi suntem salvaJi,dar ni se dd 9i un exemplu care ne aratd cum trebuie
si hiim. Moartealui Cristosesteun exemplunumaiin mesurain careea estesi o
iertfd substitutionad.
lspegireaca revelarea dragosteilui Dumnezeu
Un argument similar este valabi.l cu privire la teoria influenfei morale. Este

adevirat cd moartea lui Cristos este o revelare plind de putere a dragostei lui
Dumnezeu 9i prin urmare o mare ircuraiare pentru noi cire ne motivJazi sd il
iubim pe Dumnezeu gi si ne impicdm cu El. Dar din nou, validitatea teoriei se
bazeaze pe faptul cd El a murit pantru noi. potrivit teoriei influenlei morale,
moartea lui Cristos nu a fost o necesitateobiectivi. Cu alte cuvinte, Dumnezeu ar
fi putut se ne ierte picatele fird moartea lui Isus. Nu a existat nici un obstacol in
calea iertirii Lui neconditionate sau, mai corect, in calea readmiterii noastre in
pdrtdgiacu EI. Nu a fost nevoie de o pedeapsd.insd in cazul acesta,am mai
considera noi ci moartea lui Cristos esteo revelare a dragostei lui Dumnezeu sau
am privi-o ca pe o absurditate?
Daci tu gi cu mine ne certdin pe malul unui rAu, iar tu cazi in api 9i te afli in
pericolul de a te ineca, iar eu sar in apd ca sA te salvez cu riscul vielii mele,
acliunea mea va fi considerati r.rngest carearata dragosteamea. Dar dacdtu te afli
in siguranli pe mal, iar eu ili spun: ,,Privegtecat de mult te iubesc!"9i mi arunc
in apd gi incep sd md zbat in valuri, acliunea mea nu te va determina si md iubegti
sau sd me ierti sau str te impaci cu mine. Mai probabil este ce vei hage concluzia
ci sunt instabil din punct de vedere emofional gi mintal.
La fel este gi cu ispigirea. Moartea lui Cristos este o demonstrare frumoasd a
dragostei lui Dumnezeu gi astfel un indemn putemic pentru noi ca sd ne
abandondm ostilitatea fald de Dumnezeu 9i sd rispr.rndiem prin pocdinJd 9i
credinJd la oferta harului. Dar ea este eficientd ca revelare a dragostei divine
tocmai pentru cd noi am fost pierduli, iar lui Dumnezeu I-a plsat suficient de
starea noastre incat sa-L dea pe Fiul Sdu ca iertfd. Daci nu ar fi fost nevoie de
ispigire ca sd fim salvali de ptrcatelenoastre, atunci ea ar fi nu atat o demonstrare
a preocupdrii lui Dumnezeu pentru om, cat o demonstrare a preocupdrii Lui
pentru Sine Insugi. Deoarecein acel caz scopul ei principal ar fi sd puni capdt
dugmdnieinoastre.
bpesireaca revelarea justitieilui Dumnezeu
Prima preocupare a teoriei guvernamentale este sd afirme iustiJia lui

Dumnezeu. Ea considerd cd ispdgirea este in esenie o demonstrare a justifiei lui
Dumnezeu. Ca si arate ce Legea este dreapti gi cd violarea trgii are consecinle
serioase, Dumnezeu a fost nevoit se foloseascdpe cineva ca exempl.u. Aici a
intervenit moartealui Cristos.Ea nu a insemnatciCristos a luat locul'nostru sau
a adus o jertfi care trebuia ficutd. Nici nu a fost implicat elementul pedepsei. Ci
ea a avut loc pur gi simplu ca si arateconsecinleleserioaseale picatului 9i astfel
se ne facese ne pard riu ce Cristosa fost dat Ia moarte.
Trebuieinsd si ne punem intrebarea: Estecu adeverat nerespectareaLegii sau,
cu alte cuvinte, pdcatul ceva atat de grav, dacd Dumnezeu poate sil ierte fere sA
impund weo formd de penalizaresau pedeapsi?$i dacdEl poate si facdaceasta,
a fost oare moartea lui Cristos cu adevdrat necesard?$ar pdrea mai degrabd cd s-a
fecuto nedreptatemare gi fAri rost, iar Cristosa fost victima acesteinelreptifi. Ar
fi oare in stare cineva sd iubeascdun asemeneaDumnezeu gi si-L sluieascd?Daci
moartealui Cristos nu a insemnatpentru El purtareapedepseinoastreca sAne
riscumpere, atunci nu a existat nici un fel de justifie in spatele ei!
Dimpotrive, in teoria substitutionard nu edstd o astfel de problemd, deoarece
ea consideri cd moartealui Cristosestecevapretins de Lege,h afari de cazul in
care,desigur, Legeatrebuia implinite in sensul ei cel mai strict, gi anume, suferinta
gi moartea tuturor pacitogilor. Seriozitatea Legii reiese din faptul ci ea a pretins
ceva atat de radical ca moartea Fiului lui Dumnezeu. S-ar fi oferit Cristos si moartr
Temacentrali a ispiEirii 713
dacd ar fi existat vreo alte cale de rezolvare a problemei omului? prin urmare,
teoria substitutionard pune un accent putemic asupra dreptitii 9i sfinteniei lui
Dumnezeu. lrsi plindtatea dragostei Lui reiese limpede gi din ceea ce a fost
Dumnezeu gata se face pentru ca se ne riscumpere.
lspesieaca triumfasupraraului
In celedin urmtr, observdmci temavictoriei lui Dumnezeuasupralui Satangi

a fortelor riului este de asemeneapeshate de teoria substituirii penale. Dund
teoriaclasicAsau a rdscumpdrdrii,aceastbvictorie a fost obtinutd prin oferireaiui
Isus ca preJ de rdscumpdrarelui Satan care, amdgindu-seva fi in stare si-L
pdstrezepe Fiul lui Dumnezeu, a cezut de acord sd elibereze omenirea. Teoria
substituirii penale afirmi gi ea cd victoria asupra rdului a fost obtinuid prin faptul
ci Cristos S-adat pe Sine ca pret de rdscumpdrare- ins6 nu lui Satan,ci din cauza
cerintelor iustitiei lui Dumnezeu.
Oare oferirea lui Isus ca platd pentru Satan ar fi fost suficientd ca si frAngi
puterea Celui rdu? Ca sd rdspundem la aceastdintrebare este necesar(1) se
determinim originea puterii lui Satan,ce anume i-a dat posibilitatea sd-l tind pe
om sub controlul gi sub dominalia sa 9i (2) si specificdm ce trebuia sd se faci
pentru a-i elibera pe oameni din gheara lui Satan.Observdm ci numele Salnni:r
sensliteral inseamni ,,acuzator". El ne indeamnd si pdcdtuim astfel incAt sd ooatd
si aduci acuzalii irnpotriva noasha gi sE ne poati aduce sub condamnarea9i
blestemul Legii. Aceastaeste esenla puterii pe care o are asupra noastri. ln
consecinte, ehberarea de sub puterea lui, trebuie se inceape cu eliberarea de
condamnareaLegii.
A(um, mesaiul crucii estecd Cristos ne-a riscumperat de sub blestemul legii 9i
astfel ne-a eliberat de sclavia i:a care ne tinea Satan. Biblia arate cd noi suntem
eliberali de sub blestemul Legii tocmai prin faptul ci Isus a luat locul nostru; in El
pedeapsanoastre a fosi plititd; in El, noi am murit gi am fost inviali din nou.
Murind cu Cristos noi nu mai suntem robi ai picatului (Rom.6:6-8). ,,Cristos
ne-arescumperatdin blestemulLegii, fdcdndu-Seblestempentru noi,, (Gal.3:13).
,,Acum dar nu estenici o osAndirepentru cei ce sunt in CristosIsus,,(Rom.8:1).
Nu estenimeni care sdne poate condamna (nici chiar Satan),deoareceDumnezeu
ne iustifici, iar Cristos, care a murit Fi a fost inviat din morli, mijlocegte pentru noi
(1 Cor. 15:55-57). Cristosa implinit Legeapentru noi gi din acestmotiv pdcatulnu
mai are putereamorfii.
Dacd,pe de alte parte, moartealui Cristosnu ar fi fost nimic mai muli decdt
pldtirea unui pregde rdscumpirare lui Satan,Legeanu ar fi fost implinittr gi Satan
nu ar fi fost invins. Nu oferirea unui pre! de rascumpdrarelui Satana fost cea care
a asigurat infrAngerea lui 9i triumful lui Dumnezeu, ci faptul cd Cristos a luat
locul nostru ca sd ne eliberezede blestemulLegii. Prin puriarea pedepseipentru
pdcatelenoastre gi satisfdcend astfel o datd pentru totdeauna cerinleli drepte ale
Legii, Cristos a inliturat din rdddcine controlul exercitat de Satan asuDranoasha
- puterea de a ne aduce sub blestemul
9i condamnarea Legii. pr-in urmare,
moartea lui Cristos a fost intr-adevdr triumful lui Dumnezeu asupra forfelor
rdului, dar numai pentru ci a fost o jertfd substitutionare.
71.4 Lucrarealui Cristos
lmplicatiileispisirii substitutive
Teoria substitulionard a morlii ispdgitoarea lui Cristos, atunci cand este
inleleasdin toatd complexitateaei, esteun adevdrbogat gi plin de semnifica{ii.Ea
are mai multe implicatii majorepentru felul in careinlelegemmAntuirea:
1. Teoria substituliei penale confirmi invdtetura biblicd despre depravarea
totale a tuturor oamenilor.Dumnezeunu ar fi mers atat de departeincat sd-Ldea
pe Fiul Siu cel neprefuit la moartedacdnu ar fi fost necesar.Omul esteintru totul
incapabilsd-girezolvesitualia.
2. Natura lui Dumnezeu nu este unilaterali, gi nici nu existe vreo tensiune
intre diferitele ei fatete.El nu estedoar drept gi cu pretentii,gi nu estenici numai
iubitor gi darnic. EI esteat6t de drept, incat a pretins aducereaunei jertfe pentru
pdcat.EI esteatAtde iubitor, incAtEl insugi S-aingrijit/a oferit aceajertfd.
3. Nu existdo alte cale de m6ntuire decAtceaprin har, adici prin moartealui
Cristos.Aceastaare o valoareinfinita gi astfelacoperdpentru totdeaunapicatele
inhegii omeniri. Prin comparatie,o tertfdfiniti nu poatesd acoperepe deplin nici
mecar-pircatele celujcareo aduce.
4, In relalia lui cu Dumrezeu, credinciosulare siguranle. Deoarecetemelia
relatiei,moarteacu valoarede jertfd a lui Cristos,estecompletdgi permanente.Cu
toate cA sentimentele noastre se pot schimba, temelia relatier noasue cu
Dumnezeurdmine nezguduitS.
5. Nu trebuie si luim niciodatSprea ugor mantuireape careo avem.Cu toate
ca ea este gratuite, este gi costisitoare,intrucat a insemnat pentru Dumnezeu
sacrificiulsuprem.Din acestmotiv noi trebuiesi-I fim intotdeaunarecunoscitori
pentru ceeace a ficut; trebuie sd il iubim €i si ciutdm si imitim cdt mai mult
ddrniciaLui.
,,9i dragosteastd nu in faptul cd noi am iubit pe Dumnezeu,ci in faptul ci EI

ne-a iubit pe noi $i a trimis pe Fiul Siu ca jertfd de ispdgirepentru pdcatele
noastre"(1 Ioan 4:10).
A) /n\
<1[,,/
Dimensiunile
ispdsirii
Pentru cine a murit Cristos?

lspas,irea
specifica
lspesireauniversal6
O evaluareechilibrata
Pentru ce a ispesit Cristos?
r-!
L.rup; ce am aiuns la o concluziecu privire la natura ispdgirij,ne mai
rdmane se incercdm sd stabilim gi extinderea ei. Iar aici se pun doud probleme.
una clasicd: pentru cine a murit Cristos? A rnurit El pentru pecatele
lfuu-."9i"
tntregi lumi, sau numai pentru cei care fac parte din grupul selectil celor-alegide
Dumnezeu ca sd fie recipiente ale harului Siu mAntultor A doua intrebare care a
dobdndit o anumitd importanfi in secolul al XX-lea este: pentru ce a murit
Cristos?Scopul morfii Lui a fost doar si ne eliberezepe noi de pdcate,de relele
spirituale?Saua murit ca sdne scapegi de boald?Cu alte cuvinte,a murit El ca sd
inliture atAtrelelefizice, cdt gi pe celespirituale?
Pentrucine a murit Cristos?

Atunci c6nd evangheliciipun intrebarea,,pentrucine a murit Cristos?,,,ei nu
intreabi daci moartea lui Cristos a avut o valoare suficient de mare ca si
acopere
_picateletuturor persoanelor.in aceastdproblemd existd o inlelegere-este
deplind.l De vreme ce moartea lui Cristos a fost de o valoare infinitd, ea
suficiente,indiferent de numirul celor alegi.Mai degrabdintrebareaeste dacd
Dumnezeu L-a trimis pe Cristos ca sd moare pentru minturrea rururor
persoanelor,sau numai pentru mantuirea celor pe care i-a ales El. De fapt,
rispunzul nostru depinde de felul in care intelegem noi ordinea logicf a
decretelor lui Dumnezeu. Dacd, a9a cum susgin supralapsarianigtiigi
infralapsarianigtii,decizia lui Dumnezeu de a mantui p" .i.,uvi (adicd pe cel
ales)precededin punct de vedere logic decizia Lui de alsigura mAntuireaprin
1. Vezi,de exemplu, Loraine Boettnet Trc .4lorcf[e,it, Grand Rapids,Eerdmans,1941,p.92.
71.5
71,6 Lucrarealui Cristos
Cristos.,atunci ispdgireaestelimitatd la cei alegi.,Dacd,pe de altd parte, decizia

de a asigura-mantuirea precededin punct de vederelogic deciziade a-i mAntui pe
unii 9i de a lesa ca allii sd rdm6ni in starealor de pierzanie,atunci se prea poite
ca cineva se suslini ce moartea lui Cristos a avut menireasi fie nelimitail sau
universale.Aceastaestepozitia arminienilor gi a calvinigtilorsublapsarianipti.3
lspAtireaspecificA
Majoriiatea calvinigtilor cred cd scopul venirii lui Cristos nu a fost sd faci

posibild mAntuireapentru toti oamenii,ii ca si facd siguri mdntuireacelor alegi.
Argrrmentul lor estecompusdin mai multe elemente.
ln primul rAnd trebuie sd luim in considerarepasajeleScripturale care ne
invatd cd moartea lui Cristos a fost,,pentru poporul Lui,,; din aiemeneapasaje
suslnatorii mantuirii specificededuc cd Cristosnu a murit pentru fiecare.printre
versetelepe carele citeazi se afle Sipromisiuneape careingerul o facelui Iosif in
Matei 1;21:,,Eava naqteun Fiu gi-i vei pune numele Isus,pentru cd EI va mantui
pe poporul Lui de plcatele sale."Ei scoiin evidengide u."-urr", un intreg set de
afirmaJii fdcute de Isus cu privhe la oile Lui, la poporul Lui, la prieteniilui. in
I9gn.10tl:us:pule: ,,Eusunt Pistorul cel bun. Pdstorulcelbun igidd viata pentru
oi" (v. 11);,,Eu Imi dau viala pentru oile Mele,, (w 15). ln versetele26_i7 Isus
explici cine sunt ,,oile": ,,Darvoi nu credeli pentru cd, dupd cum v-am spus,nu
sunteti din oile Mele. Oile Mele asculteglasul Meu; Eu le cunoscgi ele vin dupd
Mine." Esteevident ce Isus igi dd viala fentru cei careii rdspund. Nu reiesedin
acest-iextce El Igi dd viata pentru altcineva,pentru cei ce nu fac parte dintre oile
Lui. Mai mult decat atat, indemndndu-$i ucenicii sd-l imite drigostea, Isus nu
vorbegte despre sacrificiul adus de dragul intregii lumi, ci doir in favoarea
2. Unii teologi, cum sunt Louis Berkhof gi Loraine Boettner,admit doar supralapsarianismulgi
_
infralapsarianismul.Aliii, cum este Augustus Strong, menfioneazddoar supralapsarianismulqi
sublapsanamsmul.Aceste trei sistemediferd in perspectivape carc o au asupra ordinii logice a
decretelorlui Dumnezeu:
Supralapsarianismul
1. Decretulde a-i mantui (alege)pe unii ti de a-i condamnape allii.
2. Decretulde a-i crea atat pe cei ale$i,cat 9i pe cei condamnigi.
3. Decretulde a permite cedereacelor alegiSi a celor condamnati.
4. Decretulde a asiguramintuireacelorale$i.
Infralapsarianismul
1. Decretulde a creafiinte umane.
2. Decretulde a permite caderea.
3. Decretulde a-i alegepe unii Si de a-i condamnape altii.
4. Decretulde a asiguramantuire doar pentru cei alegi.
Sublapsarianismul
1. Decretulde a c.ea fiinle umane.
2. Decretulde a permite ctrderea.
3. Decretulde a asiguramantuireasuficient5pentru toti.
4. Decretulde a-i mantui pe unii Side a-i condamnape al1ii.
Vezi Louis Berkhot Syetcnati( Thcology, Cftrld Rapids,Eerdmans,1953,p. ll8-125; LoralneBoettner,
,,f'redeshnation",in Bdkct,sDi.tion1ryolThcolosy,ed. fvcrett F.Hirrison, Crand Rapids,Baker,1o60,
p 415-417;Augustus H . Sftong,Sy*dmtic Ttuolo8y,Westwood,NJ .,Revelt,1907,
i.777_77g;He ry
L.^r nfessen,/rrrodrrcroryLccturcsrn Systematjc licology, Crand Rapids,Eerdmans,1949,p. 343.
3. Thiessen,Irflod ctorykcturcs, p.343; Stron', SlstanaticThc;loiy,p.777,
Dimensiunile ispigirii 7t7
prietenilor: ,,Nu este mai mare dragoste decdt s6-gi dea cineva viala pentru
prieteniisdi" (Ioan 15:13).
Imagisticavariazd. Se spune de asemeneacd Cristos a murit pentru Biserice
sau pentru Biserica Lui. Pavel i-a indemnat pe behanii din Efes ,,si pistoreasci
BisericaDomnului, pe care a cigtigat-o cu insugi sAngeleSiu" (Fapte 20:28).
Acelagi apostol i-a incurajat pe soli sd-gi iubeascdsotiile ,,cum a iubit 9i Cristos
Bisericagi S-adat pe Sinepentru ea" (Efes.5:25).$i Pavelle-a scri.sromanilor cd
Dumnezeu ,,n-a cruJat nici chiar pe Fiul Sdu, ci L-a dai pentru noi to!i" (Rom.
8:32). Din contextul precedent (w 28-29),precum 9i din cel urmdtor (v 33) reiesecd
cei pentru care Dumnezeu $i-a dat Fiul sunt cei care cred in El, adicd cei alegi.
O alti linie de argumentare in favoarea pozi;iei celui care crede in mdntuirea
specifici, deduce conceptul de ispegire limitatd din alie doctrine; de exemplu, din
doctrina despre lucrareade miilocire a lui Cristos.R. B. Kuiper sustinecd loan
17:9,careLimiteazddeliberatrugdciuneade mare preot a lui Cristosasupracelor
alegi(,,Pentruei Mi rog. Nu Md rog pentru lume, ci pentru aceia,pe caremi i-ai
dat Tu; pentru ce sunt ai Tdi"), aruncd lumind asupra problemei ln disculie.
Kuiper sprjne ci in mdsura in care mijlocirea 9i lertfa lui Cristos sunt ambele
aciivitdti preotegti, ele sunt pur Sisimplu doud aspecteale lucririi de isp69ire.Prin
urmare, una nu poate avea ln vedere mai multi oameni decAt cealalti. De vreme
ce Cristos S-arugat exclusiv pentru cei pe care Ii dhduse Tatil in mana Lui, rciese
cd ei au fost singurii pentru care a murit El.a Astfel, Kuiper afirmd cd ceeace se
spune explicit in celelalte pasaie citate este subir:rlelesin acest pasaj, gi anume
Cristos a murit doar pentru cei alegi.
Louis Berkhofduce gi mai departeacestargument,subliniind ci ispdgireaeste
baza iucrdrii de mijlocire a lui Cristos. O parte din lucrarea de mijlocire a lui
Cristos a constat din prezentarea iertfei Lui ispigitoare inaintea Tatilui. Pe baza
ispdgirii sdvdrgite de El, Isus Se agteptaca cei pentru care se ruga sd aibi parte de
toate binecuvanter e mantuirii. $i rugdciunile Lui au fost intotdeauna eficiente
(vezi Ioan 11:42-,,gtiam ci totdeaunaMd asculfi"). In Ioan 17:9El Se roagi ca
lucrarea rdscumpdrdrii sd se realizeze pentru toti cei pentru care El va face
ispigire. De vreme ce mijlocirea este limitatd, la fel trebuie si fie 9i ispdgirea. in
mod similar, in Ioan 17:24E1Se roag5: ,,Tate,vreau ca acolo unde sunt Eu si fie
impreuni cu Mine gi aceiape care Mi i-ai dat Tu." Aici trebuie se hagem din nou
concluzia cd de weme ce Cristos Se roagi doar pentru cei pe care Ii deruise Tatel
Lui, moartea Lui a fost numai pentru ei.5
Charles Hodge pledeazd in favoarea suprapunerii mijlocirii 9i a ispdgirii pe
baza preofiei vetero-testamentare. El face observatia ci in vechea dispensaJie
preotul mijlocea pentru toti cei pentru care aduceajertfd. Unicitatea slujbei fdcea
ca acestedoud funcJii sd fie inseparabile.De vreme ce Cristos este punctul
culminant al preotiei aaronice, ceea ce a fost adev5rat cu privire la preotul din
Vechiul Testamenttrebuie sd fie adevdrat gi cu privire la El. Mai mult dec6t atAt,
deoareceThtdl aude intotdeauna rugiciunile lui Cristos, ,,nu se poate presupune
cd El mijlocegtepentru cei carenu beneficiazdde fapt de pe urma rdscumperlrii
4. R. B. Kuipet For I{rtoft Did ChristDie?,Ctand Rapids,Eerdmans,1959,p. 64.
Louis Berkhot yicanousAtonernentThtoughChlist,Grand Rapids,Eerdmans,1936,p. 160.
Lui".6 Cu alte cuvinte,El Seroagddoar penhu ceipentru carea ispigit gi ispdgegte
doar pentru cei pentru careSeroagi
Un al doilea argument bazat pe deductie estecel extras din natura ispdgirii.
_
Imaginealui Isus dAndu-$i viafa ca pre! de rdscumpdrare(Matei 20:2g Mircu
9i
10:45)
_sugereazio ispdgirelimitatd. Natura unui piel de rdscumpdrart este de
aga fel,incdt atunci. cand este pletii $i acceptat,el elibereazeautomat pe cei
cdrora le-a fost destinat. Nici o alti obligalie nu mai poate fi ridicatd impbtriva
acestora.Acum, dace moartea lui Cristos a fost un pret de r;scumDirare
deopotrive pentru toti, atunci probabil cd toli sunt eliberali prin lucrarea
Duhului SfAnt.TCu toate acesteaScriptura ne spune cd cei care nu_L acceptdpe
Cristosnu sunt rescumpdraJide sub 6lestemulLegii. Dacdmoartealui Cristos a
fost un pret de rdscumpirare universal, ru pu." ie in cazul lor se cere o Dlate
-
dubld pentru pdcat.
Ul argument in plus estecd doctrina despreispdgire ceadesprealegereau
. 9i
fost idenFite pe plan istoric. Augustin a-suslhui invdlatura potrivii cireia
Durnnezeua alesunele persoanepentru mAntuiregi L-a trimis pe Cristosin lume
ca sd moari pentru ele. De la Augustin incoace,acestedoud inviteiuri, ispegirea
limitatd 9i alegerea indivizilor in vederea mdntuirii, au fost afirmate sau negate
irnpreuni. Atunci cand semi-pelagienii au negat una dintre inviJdturi, ei au
negat-ode asemenea9i pe ceade-adoua. De-alungul perioadeiEvului Mediu, ori
de cdte ori Biserica a afirmat alegereaspeciald,ej a susginut cd moartea
-invitituri
Fi
ispigitoarea lui Cristosa fost doar pentru cei alegi.Celedoui nu au fost
niciodati separate.O afirmatie similari poate fi fAcuti despre Bisericaluterani
din timpul Reformeigi de dupi Reformd.Mai mulL atunci cAndprotestatariiau
^totald,
respinscelelaltepuncte ale calvinismului, cum sunt depravarea alegerea
lui Dumnezeubazatdpe voia Lui suverand,incapacitateaomului de a se mintui
gi perseverenfasfinlilot doar atunci au respins gi ispdgirealimitate.s Aceste
considerenteistorice sugereazece a fi un calvinist conseiventreclamdsuslinerea
ispdgirii specificesau limitate.
Adeptii recenli ai ispdgirii specificesuslin ce legeturanu estedoar una bazati
pe fapte istorice,ci gi una de necesitatelogicd.Cum seexprirndHodge:
,,dacddin
eternitateDumnezeua hotdrAtse mantuiascdo parte a raseiumane gi nu o alta,
pare sd fie o contradicfiesi se afirme cd planul mAntuirii aveade_afacein egald
mdsuri cu ambelepdrfi; ci Tatil L-a trimis pe Fiul Sdu sd moard pentru cel in
legeturd cu care decisesesi nu fie mantuiti intr-un fel tot atat de adevdrat
9i
identic cu cel h careEl L-a dat pe Isus Cristospentru cei pe careii alesesepentru
a-i facemogtenitoriai m6ntuirii.,,eArgumentul pare aproapesd sugerezeid ar fi
fost o risipi 9i o lipsd de prevederedin partealui Dumnezeusd-L lasepe Cristos
sAmoari pentru cei carenu fuseserdalegi(ir vederea)mdntuirii. presupunerea
carestd la baza tuturor acestorlucruri estece av6nd in vedereeconomialucrdrii
lui.Dumnezeu, separarea alegerii specifice de ispdgirea limitati implici o
contradictieinerenti.
6. CharlesHodge, Systerratic
Theotogy,
Cra^d Rapjds,Eerdmans,1952,vol. 2, p.553.
7. Ibid.,p.548.
8. Ibid.
9. Ibid.
DimensiunileispiEirii 719
lspasireauniversala
in contrastcu pozitia precedenti seafl5 afirmalia cd prin intermediul ispdgirii
Dumnezeua ficut posibild mantuirea pentru toate persoanele.Cristos a murit
pentru toate persoanele,dar moarteaLui ispigitoare devine eficacedoar atunci
cand este acceptate de individ. in timp ce aceasta este pozitia tuturor
arminienilor, ea este gi pozilia unora dinire calvinigti, care sunt uneori numili
sublapsarianigti.lo
Cei care afirmd cd moartea lui Cristos are un efect universal apeleazi 9i ei la
Scriptud pentru a-gi susline pozifia. Ei scot in evidentd in primul rAnd acele
pasaiecare vorbesc in termeni universali despre moartea lui Cristos sau despre
ispigire.Ei folosescin sprijinut pozitiei lor ma1alestextelecarespun ci Cristol a
murit penhu picatele ,,lumii". loan Botezetorul il prezinti pe Isus prin
htermediul urmdtoarelor cuvinte: ,,Iatd Mielul lui Dumnezeu care ridici oicltul
lurnii!" (Ioan 1:29). Apostolul Ioan explici venirea lui Cristos in termeni
universali:,,Fiindcdatit de mult a iubit Dumnezeulumea, cd a dat pe singurul
Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El si nu piard, ci si aibd viala vegnici.
Dumnezeu, in adevXr, n-a trimis pe Fiul Sdu tn lume ca sd judece lumea, ci ca
lumea si fie mAntuitd prin El" (Ioan 3:16-17).Pavel vorbegte intr-un mod sirnilar
desprefaptul ce Isus a murit pentru toli: ,,Cecidragostealui Cristosne sftenge;
fiindci socotim c5, dacd Unullingur a mudt pentrtitoti, toti deci au murit. giEl
a murit pentru toJi, pentru ca cei ce trxiesc, si nu mai triiasci pentru ei ingigi, ci
pentru Cel ce a murii gi a inviat pentru ei" (2 Cor.5:14-15).ln t iimotei 4:10pavel
vorbegte despre Dumnezeul cel viu ,,careeste Mdntuitorul tuturor oamenilor, si
mai ales al celor credinciogi".Acesta este un verset deosebit de interesant
9i
semnificativ intrucat el delimiteazi mantuirea de cdtre Dumnezeu atat a
credinciogilor, cAt gi a celorlalli, dar aratd ci primul grup beneficiazi de un grad
mai mare de mdntuire.lr
Epistolele generale vorbesc Ai ele despre faptul ce moartea lui Cristos are un
scopuniversal.Scriitorul EpistoleicdtreEvrei spuneci Isus ,,a fost fecut (pentru
pulind vreme mai preios decet ingerii> .- pentru ca, prin harul lui Dumneieu, El
sa gustemoarteapentru toti" (Evr.2:9).In 1 Ioan existddoui fraze careamintesc
de Evangheliadupd Ioan prin faptul cd sustin ce moartealui Cristosestepentru
lume: ,,IsusCristoscel drept ...estel'ertfade ispdgirepentru picatele noastre; nu
9i
numai pentru ale noastre,ci pentru ale intregii lumi,, (2:1-2);,,Ta6l a trimis pe Fiul
ca si fie Mdntuitorul lumii" (4:14).
brcd alte doue texte trebuie remarcate ca fiind deosebit de semnificative.
Primul estepasajul profetic din Isaia 53:6:,,Noi rdtdceamcu totii ca niste oi, fiecare
igi vedea de drumul lui; dar Domnul a fdcut si cadi asupra Lui neleeiuirea
noastrda tuturor." Acesi pasaiestedeosebitde putemic din punct de vederf logic.
Esie clar ce pecatul este universal; este specificat cA ftecnre-dinte noi a DXcatuit.
Trebujede asemeneasd se observece 9i ceeace vi apdsaasupra robrilui care
suferd va avea o greutate universali. Este dificil si citegti acestpisai gi si nu tragi
concluzia ci tot aga cum fiecare tl pate pdcdtuiegte 9i ispi$irea a fost ficuid
pentru fiecare in parte.
I0. SI'to^8,
Systenatic Theolw,p.n7.
11.Thiessery IrtlodrctoryLecturcs,
p. 330.
Nu mai pufin convingetoreste1 Timotei 2:6unde pavel spune

. cd Isus Cristos
,,)-a dat pe srn_e
lnsugi ca pret de rdscumpdrarepentru to!i,,. iucrul acestatrebuie
comparatcu-afirmaliaoriginale din M atei 2}i2g,unde Isus a
spus ca Fiul omului
a venit ,,se-$idea viaia ca rescumperarepentru multi,,. in 1 Timotei pavel
faceun
progressernnificativin redareacuvintelor lui Isus.
,,ViafaLui,, (ri1urlrullv airo0)
iT:si" (iqurbv);,termenul pentru ,,rdscu-piru.";, li,irpou; aparesub
1"-11".:,-tl"
torma unui cuvant compus (rivri,l"urpov). Dar lucrul cel-maisemnificativaici este
cA,,pentru mulfi" (riuri nol,l"civ)devine,,pentru toti,, (rlnip nriuroru). pe vremea
c6nd Pavel a relatatcuvintelehaditiei (adic; sub forma in
careapar ele in Matei)
se prea poate s5-i fi fost familiare. A procedatde parci ar fi
ciutat sa accentueze
intenfionatce rdscumpirareaare un scopuniversal.
O a doua categoriede material biblic consti din acelepasaje
_ carepar sd indice
ci unii dintre ceipentru carea murit Cristosvor pieri. Dorli pisal"
\rorbuscd"sor"
L"rur"u::lT3rga saudistrugerea
liomanr 14:.15
unui ftatepiin acgiunitJ
r.i,r .r"alf*lr.'i.
favel spune: ,,Dar dacd faci ca fratele t;u sd se mAhneascd
din
prlcrna uner manclri, nu mai umbli in dragoste!Nu nimici,
prin mancareata, pe
acelapentru care a murit Cristos!,,Tot astfll, in i Corinteni'g:ii
et conchiae:,,91
astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acesteicunogtinle
a ta: el, fratele,
p€ntru.carea_muit Cristosl,.$i o afirmalie gi mai puternici
esteEvrei 10:29:,,Cu
p":"ufd credeti.cdva tua cel ce va cdlcain picioare pe Fiul
X::l_Tpi. va,pang^;ri lui
s6ngelelegdmAntutuicu carea fost siinlit va bagocori
::$""1:Y,
p..e.
urhut harului?"In,timp cear puteaexjstdanumitediscrrJii 9i
pL margineastdrii
spurtuale a persoanelor la care se face referbe in aceste ,r"rr"t",
.At gi l,
consecintelecare vor afectaacestepersoanein urma faptelor
descrisein aceste
versete,2Petru 2:1 pare sd subliniezecat se poate de clar
cd acei oameni pentru
Cri:tô: pot pierzare: ,,in norod s-au ridicat gi proroci
:l_"-,1:,"1,
mmcrnogr,cum gi intre voiSjunCg la
vor fi invdlitori mincinogi,carevor strecurape furig
erezii nimicitoare,se vor lepida de Stepanulcarei-a rdscumpirat
gi vor face se
caoa asupra lor o pierzare niprasnici.,, Luate impreuni,
acestetexte fac o
a faprului ci existi o distin;Fe ir_rtrecei pentru care a
1:1T",,1:p.:.i"nanta
munt Lnstos $rcei caresunl mintuili in celedin urmi..r
.-11"t?Jie..depasaie scripturale la care apeleazdpartizanii ispdgirii
..-,1^-,]:11
unrversare saunehmitateconstedin textecareindic; faptulci Evanghelia
tiebuie
proclamateintr-un mod universal.Exemplesemnificatii"
in ucesi"uns"rrnt irratei
a,ceastaa impiriliei va fi propovdduite
in ioatarumea,,)
3i:1*
zd:ry I"l::1gT:ta.
(,,duceF-vagi facetiucenici ei
din toateneamurile,,). in FapteleApostolilor
existddoud pasajeim?ortante carese referdla aceast;problemi:
,,...gi_Mivefi fi
martori in Ierusalim,in toateludeea,in Samariagi pinjla
marginiiepamAntului,,
(18);9i ,,Dumnezeunu fine seamade vremurileii
n"iril;;; $:;;.u""egte aclrm
tuturoroamenilorde pretutindenisdsepoc;iasca.,
1tZ,iO;. baveian.mdci,,harul
rul rrumnezeu,careaducementuire pentru toli oamenii,
a fost aretat,,(Tit 2:11).
Cjtand_asem:nea texte, partizinii ispigirii universale p,ln
^ . .r.matoa."u
rnffeDare:Daca cristos a murit doar pentru cei alegi, cum
se poate ca oferta
mAntuirii sdfie fdcutdtuturor oameniloi fard se existe'wu,l.,
gen ju n""ir.rc".itate,
artificialitate sau incorectitr-rdine?
Nu estenepotrivit sd oferi rnantuire rieciruia
12. H. Orton Wilet ChristianThcalogy,Kansas
City, Mo., BeaconH ill,1958,,rol.2, p.296.
DimensiunileispiEirii 721'
daci de fapt Cristos nu a murit ca se-l mAntuie pe fiecare?13 Problema se amplificd

daci se remarci numirul de pasaje ir care oferta mAntuirii este in mod clar
nelimitati. Isus a spus: ,,Veni1ila Mine, toli cei truditi 9i impoverau, 9i Eu va voi
da odihni" (Matei 11:28).Petru sPune despre Domnul Isus ci El ,,doregteca nici
unul si nu piard, ci toJisi vini la pocdinld" (2 Pet.3:9).Dar cum esteposibil acest
lucru dacl Cristos a murit doar penhu cei alegi? Nu poate fi adevirat cd El nu
doregie pieirea celor care nu sunt alegi sau ceinvitatia Pe care o adreseazetuturor
estesincerd din moment ce in realitate unii nu sunt destinati sd vine h El.
O ultimi problemd este cd pare se existe o contradictie intre locurile din
Scripture in care se arate dragostea lui Dumnezeu pentru intreaga lume 9i
credinla cd Cristos nu a murit pentru toli oamenii din lume. Existi cdteva pasaje
care pot fi analizate aici, cel mai cunoscut dinhe ele fiind Ioan 3:16: ,,Fiindcd atAt
de rnult a iubit Dumnezeu lumea, cd a dat Pe singuul Lui Fiu, pentru ca oriche
crede in El se nu piari, ci sd aibi viata vegnicd.Dumnezeu, i1 adevAr,n-a trimis
pe Fiul Siu in lume ca sd judece lurnea, ci ca lumea si fie mAntuiti prin El." Mai
mult decat atat, aflmatia lui Isus ci noi nu trebuie si ne iubim numai prietenii (pe
cei care ne iubesc), ci 9i dugmanii (pe cei care ne fac riu) ar pdrea destul de lipsitd
de sensdacd prin ea Isus le-ar cere ucenicilor Sii sd faci ceeace Dumnezeu Insuqi
nu estedispus sd fac6.Dar Pavelne asigurdde faptul cd DumnezeuIgi iubegtecu
adevdratdugmanii:,,DarDumnezeulgiaratd dragosteafala de noi Prin faptul ce,
pe cAnderam noi incd pdcitogi, Cristosa murit Pentru noi" (Rom. 5:8).Aceastd
dragoste pentru dugmani se vede mai ales in comportamentul lui Cristos pe
cruce,atunci cdnd El L-a irnplorat pe Tatel ,,Tata,iartd-i, cdci nu gtiu ce fac" (Luca
23:34).La citirea acestui pasaj este dificil de admis ci Isus nu a murit pentru acei
oameni care de fapt L-au restignit qi L-au chinuit gi dintre care maioritatea nu vor
ajungesd creadi in E1probabilniciodati.
O problemd care ii amenintd pe cei ce sustin isPdgireauniversald estepericolul
cd pozigia lor asupra acestui subiect ar putea duce la credinla in mantukea
universald.Dacd Cristos a ispdgitpentru toate persoanele,nu estePosibil ca toti
oamenii se fie mAntuili? Acest lucru pare logic, mai ales daci Jinem cont de
anumite afumalii in cadrul cdrora conceptele de ispigire 9i mantuire sunt
aldtuate, de exemplu, Romani 5:18: ,,Astfel dar, dupd cum Prinh-o singuri
gregeali a venit o osandd care a lovit pe toti oamenii, tot aga, prhtr-o singura
hotirAre de iertare a venit pentru toJi oamenii o hotdrdre de neprihdnire [dreptate]
careda viat6." Rdspunsul obignuit esie sd se spuni cd moartea lui Cristos nu duce
in fiecarecazla ,,iertare... gi viald", ci numai in cazul celor careIl accepti.laAcest
pasaj trebuie inleles in lumina celorlalte inveleturi ale Scripturii din acest
domeniu.
O evaluareechilibrata
CAnd examindm 9i evaluem pretenfiile gi argumentele avansate de cele doud

perU in aceastAdiscufie, observdm ci o mare parte din ceeace spun ele nu estepe
13. Samuel Wakefield, A CompleteSlstefi of Christian Theology,Cincinnati, Hitchcock and Walden,
1869,p. 383.
14. lbi.d...D.376.
deplin convingdtor. Unul dintre argumentele aduse in favoarea isphgirii

universale se bazeazdpe aceleversete care afirmi ce Cristos a murit pentru
,,lume", sau pentru ,,to!i oamenii", sau ceva similar. Dar asemeneaafirma;ii
trebuie interpretatein lumina contextului lor. De exemplu,contextullui Romani
8:32,un versetcareafirmd cd Dumnezeugi-a dat Fiul ,,pentrunoi to!i,,, ldmuregte
faptulcd Pavelii are de fapt in vederepe toli cei care.sunt chemali dupd plamrl
Sdu [al lui Dumnezeu]" (v 28), pe cei predestinali.in mod similar, afiimigia ci
Dumnezeua iubit atat de mult lumea incdt a dat pe singurul SduFiu (Ioan 3:16)
trebuie inleleasi in lumina propoziliei urmetoare-,,ca oricine credein El si nu
piard, ci sd aibd viate vegnici".
Dimpotrivd, afirmatiile cd Cristosgi-a iubit Bisericasau oile si a murit pentru
ele nu trebuie hfelese in sensulcd El $i-a limitat dragosteaspecialdgi rnoartea
mantuitoarenumai la ele. $i aici este important contextul. Ori de cAteori Isus
vorbegtedespreoile Lui gi desprerelalia Lui cu ele trebuiesdne agteptemdoar la
faptul ci El va lega moarteaLui in mod specificde salvarealor; EI nu va comenta
cu privire la relafia Lui cu cei care nu fac parte dintre oile Lui. in mod similar,
atunci c6nd Cristos discuti despre Biserici gi despre Domnul ei, trebuie sd ne
agteptemla faptul ci El va vorbi despre dragosteaLui pentru Bisericd,9i nu
despredragosteaLui pentru lumea din afari. Agadar,din afirmafiaci Isusa murit
pentru BisericaLui sau pentru oile Lui nu reieseneapirat ce El nu a murit pentru
nimeni altcheva, in afard de cazul in carepasajular afirma rispicat cd El i murit
donrpentru ele.
Sustinitorii ispdgirii nelimitate mai aduc in sprijinul poziliei lor 9i diverse
pasaiecaresugereazdce unii dintre cei pentru carea murit Cristosvor pieri. Multe
dintre acestepasaje sunt irsd ambigue.Acest lucru este adevirat mai ales cu
privire la Romani 14:15,unde nu estedeloc clar ce anume sehlelege prin fratele
carea fost ,,mAhnit"sau ,,nimicit". Nu estein nici un cazsigur ci prin acestlucru
trebuie se seinteleagd faptul ch fratele respectiv esteit:rtr-adevir pierdut sau ci nu
va mai reu$i sI ajungd la mAntuire.Degi afirmalia din 1 Corinteni 8:11estemai
putemicd (fratele,,va pieri"), nici semnificaJiaei nu esteevidentd.
Pe de alti parte, nici incercareade a dovedi existenlaispdgirii limitate prin
deducereaei din alte doctrine nu este prea convingitoare. Am menlionat deja
hcercareade a lega atat de stranslucrareade mijlocire a lui Cristosde jertfa Lui,
incdt celedoud ajung sd se suprapundcomplei.Totugi,din faptul cd ambelesunt
aspecteale slutbei preotegii nu reiese(cum susline Kuiper) cd ele ar fi pur 5i
simplu doud aspectediferite ale aceleiagiispbgiri. $i in timp ce mijlocirea lui
Cristos din Ioan 17 s-a concentratintr-o mare mdsurd asupra preocupdrii ca
lucrareaLui ispdgitoaresd fie valabili pentru cei careli fuseserddiruili de Tatdl,
nu reiesecd aceastaa fost singuraLui preocupare.Mijlocireanu selimiteazedoar
la rugdciuni pentru realizarealucrdrii de riscumpdrare si ea nici nu depinde
intotdeaunade ispSgire. Credinciogiisunt indemnalisd mijloceasciunii pentru
altii; dupd cAte se pare este posibil ca ei sd mijloceascdf6ri sd trebuiasci sd
efectuezevreun fel de ispigire. Cu alte cuvinte, in argumentul lui Berkhof este
prezentao presupunerenedestdinuite(gi neintemeiate).
$i nici incercareade a deduceispdgirealimitatd din dochina desprealegerenu
esteincununatd de succes.Deoarecechiar daci se sustinecd Dumnezeui-a ales
DimensiunileispiEirii 723
din vegnicie pe unii membri ai rasei umane in vederea mdntuirii, iar pe altii in
vedereapierzdrii, nu inseamnd ci decizia cu privire la cine urmeaze se fie mantuit
esteanterioaredin punct de vederelogic decizieiprin carese asiguramdntuirea
in persoanalui Cristos. Se presupunein generalce toli calvinigtii considerd ci
decizia de a mAntui anurnite persoane este logic anterioard deciziei de a asigura
mdntuirea. Berkhof, de exemplu, adopte aceastdpozitie atunci cAnd scrie: ,,Ce fel
de consecventear exista in alegereade citre Dumnezeu a anumitor persoane
pentru viala vegnici, daci apoi il trimite pe Cristos in lume sd fac{ posibild
mantuhea pentru toli oamenii, fdrd insi a o face sigure pentru nimeni?"rs Pe de
altd parte,Augusius Strongcontestepresupunereace toli calvinigtii consideri cd
decizia de a-i alege pe unii este anterioard din punct de vedere logic. El insugi
susgineci decizia de a asigura mantuirea esteanterioard gi afirmi cd insuqi Calvin
a adoptato pozilie sirnilari in comentariilelui.16in afari de cazul in caresepoate
dovedi cd decizia de a alege pe unii este anterioara, ispegirealimitatd nu poate fi
dedrrsddin doctrina despre alegere.
In plus, argumentul istoric nu este convingdtor. Faptul ci alegereaspeciald gi
ispegirealimitate au fost cuplate intotdeauna de-a iungul isioriei nu stabilegte o
legiturd logicd indiscutabild intre cele doui. Calvin insugi le-a separat, cel pulin
ln practice,atunci cAnda avut de interpretatpasaierelevantedin Scriptura.
Dupi ce am eliminat aceleconsiderentecare nu sunt convingetoare, trebuie sd
incercdm se ne strecuem printre argumentele rdmase ca sd ajungem la vreun fel
de concluzie.Constatim cduneleversetecarevorbescdespreo ispdgireuniversald
nu pot fi ignorate pur gi simplu. Printre cele mai impresionante se afle 1 Timotei
4:10unde se afirmd ci Dumnezeul cel viu ,,esteM6ntuitorul tuturor oamenilor, gi
mai alesal celor credhciogi". Dupd cetesepare,Mentuitorul a fecut cevapentru
toti oamenii, degi acel ceva esteinferior in grad comparativ cu ce a fdcut El pentru
cei care cred. Printre celelalte texte care pledeazi ln favoarea universaltetii
lucririi mAntuitoarea lui Cristosgi nu pot fi ignorateseafld 1 Ioan 2:29i Isaia53:6.
ln plus, trebuie si luim in considerare pasaji ca 2 Petru 2:1, in care se afirmd ci
unii pentru carea murit Cristospier.
Desigur, existi gi aceletexte care vorbesc despre faptul cd Isus a murit pentru
oile Lui gi pentru Bisericd. Aceste texte insd nu prezinti nici o problemi daci noi
considerdmci pasajelecu o deschidereuniversali sunt normative sau decisive.
Bineinteles cd daci Cristos a murit penhu intreg, nu etste nici o problemd in a
susfineci El a murit pentru o anumite parte a lui. A sesusfineci acelepasajecare
se concentreazeasupra faptului cd El a murit pentru poporul Siu afirmd cd El a
murit doar pentru acest popor gi pentru nimeni altcineva contrazice pasajele cu
tenti universali. Tiagem concluzia cd teoria ispdgirii universale este irx stare se
ldmureasci un mai mare segment al afirmatiilor biblice gi cu o mai mici
denaturaredecdtipotezaispdgiriilimitate.
Problema fundamentald in acest caz este intrebarea legati de eficacitatea
ispdgirii. Cei care suslin ispdgirealimitatd presupun ci dacdCristos a murit pentru
cineva,aceapersoandva fi mAntuitd.Prin extindereei cred ci dacdCristosa murit
de fapt pentru toate persoanele,toate vor ajunge la mantuire; de unde se
1 5 . Berld\of, VicariousAtonefient, p. 157.
16. Strong, SystematicTheology,p. 777-n8.
Lucrarealui Cristos
considerdci teoria ispdgirii universaleduce la capcanacredinteiintr-o mantuire

universald.Totwi, presupunereacarestd la bazaaiesteispeculaiiiignori faptul ci
mogtenireaviefii vegniceimplicd doi factori distincli: unul obieciiv (asigurarea
mAntuirii oferite de Cristos) gi unul subiectiv (acceptareadin partea noastrAa
acelei mAntuiri). Dupe pdrerea celor care cred h ispisirea nelimitati existd
posibilitateaca cineva pentru care mantuirea este disponibila sd nu o accepte.
Dupd pirerea celor care cred in ispdgireanelimitati, nu exista o asemenea
po_sibilitate.Cu toate cd John Murray a scris despre rdscumpdrnre realizntdgi
aplicati, in realitate el 9i allii cu aceleagiconvingeii neglijeazi partea a doua,
aplicarea,in favoareaprimei perli. Lucru ce duce la rAnldullui ia concepliacd
Dumnezeu regenereazdpersoanaaleasdcare ajungeapoi (gi din acestmoti.,; sa
creadS.
Adepfii ispdgirii limitate se confrunti cu situatria oarecum incomodi de a
sustinece in timp ce ispdsireaestesuficientdca sd acoperepicatele celor nealesi.
Cristosnu a murit gi pentru ei. Esteca gi cum Dumneieu, oferind Lrndineu, ar'fi
pregitit mult mai multe mancaredecatera nevoie,il:rsecu toateacestearefuzd sA
ia in considerareposibilitatea de a invita oaspeti irx plus. pe de altd parte,
sustindtorii ispdgirii nelimitate nu intampine nici o dificuitate in privinla faptului
ce moartealui Cristos estesuficientepentru fiecare,deoarece,d-upi pdrerealor,
Cristosa murit pentrutoli oamenii.
Concepliape careo adoptdmnoi aici nu trebuieetichetatedrept arminianism.
Ea este mai degrabi cea mai moderatd forml de calvinism sau, dupa cum ar
numi-o unii, o variantd modificatda calvinismului.Esteconcepliapotiivit cdreia
Dumnezeudecide in primul rAnd si asiguremantuirea,iar aioi ii alegepe unii
caresd o primeascd.Aceastaestein esenli pozilia sublapsarianistda unorieologi
caAugustus Strong.Cei carear etichetaaceastdpozitie drept arminianismtrebuie
sd-giaducaaminte de faptul cd ceeacedeosebegte calvinismulde armruanism nu
e€teperspectivaasuprarelaliei dinhe decretulprin cares-aasiguratmantuireagi
decretulprin care ea a fost acordateunora, gi nu altora.Mai d'egrabd,problema
decisivdestedaci decretulde a-i alegepe unii sebazeazddoar pJ alegeiealiberi,
zuveranda lui Dumnezeu(calvinism)sau sebazeazdin parte gi pe precunoagterea
de citre Dumnezeua meritului li a credinleipersoaneialese(a.miniurrism).
Pentruce a ispesitCristos?
i1 acestmoment discuJiaa admis ci scopul morlii lui Cristos a fost sd

- -.Pane
inliture efectelepicatului, gi anume vina 9i conda-mnarea. prin urmare, lertarea,
riscumpdrareagi reconciliereasunt rezultatelemajore ale accepterii aplicdrii
9i
ispdgirii.D"arsunt ele oaresingurelerezultatepe careispdgireaa fost menitd sd le
realizeze?In secolulal XX-leaa apdrut un nou accent.
In acestsecola avut loc o cregtereremarcabilda interesului fatd de subiectul
vindecirii spirituale a trupului. Aceastas-a realizatin doud stadii sau prin doud
migcdriinrudite,dar distincte.Migcareapenticostale,carea apirut gi s_adezvoltat
in StateleUnite la inceputul secoluluial XX-lea,a propovidui-t revenireaanumitor
daruri ale Duhului SfAntdh categoriacelor spectaiuloase.Apoi, pe la mijlocul
Dim€nsiunile ispiEirii 725
secolului, a inceput rnigcarea neo-penticostaH sau carismaticd; ea avea multe

accmte asemdnetoare.Aceste doud migciri au evidentiat mai mult minunile de
vindecare spiritualS decit o face cregtinismul in general. in multe cazuri ele nu
incearci si dea o explicalie sau o baze teologici pentru acestevindecdri. Dar
atunci cand se pune tntrebarea care estebaza teologicd, unul dintre rispunsurile
carese dau de obicei estecAvindecarea,gi totodate iertarea picatelor gi mantuirea,
trebuie gdsitd in cadrul ispSgirii. Cristos a murit nu numai pentru a lua pdcatele,
ci gi boala. Printre susginitorii prhcipali ai acesteiconceplii s-a numdrat gi A. B.
Simpson,fondator a ceeace tr prezentsenumegteAlianJaCregtindgi Misionari.
Una dinhe tresAturile specifice ale conceptiei ce moartea lui Cristos aduce
vindecare pentru trup este ideea cd prezenla bolilor in lume este un rezultat al
ciderii. Atunci cdnd pdcatul a intrat in rasa umani, s-a pronuntai un blestem (de
fapt o serie de blesteme) impotriva umanitdtii; bolile au flcut parte din acel
blestem. Potrivit lui Simpson gi altora, de vreme ce boala este un rezultat al
ciderii, nu numai al stdrii naturale a lucrurilor, ea nu poate fi combeiutd doar prin
mijloacenaturale.Fiind de origine spftituald,ea trebuiecombdtuttrin acelaqimod
in care sunt combdtute gi celelalte efecteale cederii: prin mijloace spirituale gi mai
alesprin lucrareade ispdgirea lui Cristos.Fiind menittrsd contracarezeeflctele
ciderii, moartea Lui acoperdnu numai vina pentru pdcat, ci gi boala. Vindecarea
trupului face parte prin urmare din drepturile pe care ni le conferi
riscumpdrarea,lT
Pentru a sustine aceastepozilie sunt folosite anumite texte biblice, cel mai
remarcabil fiind Matei 8:17. Dupi vindecarea soacrei lui Petru, la Isus au fost
adugimulli oamenibolnavi. El a scosdemonii cu un cuv6nt gi i-a vindecatpe toti
cei care erau bolnavi. Matei ne informeaze ce aceastaa fost ,,ca sa se implineascd
ce fusesevestit prin prorocul Isaia, care zice: <El a luat asupra Lui neputinlele
noastre gi a purtat boalele noastre.)//Se pare cd citand Isaia 53:4 Matei leagd
vindecdrile ficute de Cristos de moartea Lui, deoareceversetul urmitor din Isaia
vorbegte in mod clar despre moartea ispdgitoarea Mantuitorului. Pe aceastd.bazd,
se trage concluzia cd, pe lAngSfaptul ci a anulat blestemul pacatului, moartea lui
Cristos a anulat gi blestemul bolii un blestem venit in urma cdderii.
Tiebuie sd observim aici cd Matei 8:17a fost interpretat in mai multe moduri:
1. In textul din Isaia se face referire la o purtare substitulionari a bolilor
noastre. Matei interpreteaze afirmaJia lui Isaia in sens literal 9i ii vede
implinirea in lucrarea de pe cruce a lui Cristos.ls
2. In textul din Isaia se face referire la o purtare substitufionare a bolilor
noastre spirituale (picatele noasire). Matei interpreteaze literal ceeace Isaia
a vrut sd spune in sensfigurat. Ce a ficut Matei a fost sd aplice la lucrarea
de vindecarea lui lsus un pasajdin VechiulTestamentin careestevorba de
purtareade citre El a pdcatelornoastre.te
3. AtAt Isaia, cat gi Matei se g6ndesc la boli fizice reale. prin urmare ambele
pasaje trebuie interpretate literal. Ce se are ins6 in vedere in fiecare caz nu
U17.A. B. SimpsoD Tre cosryl of Healing,New York, Christian Alliance, 1880,p. 30-91.
18. GeorgeL. Cole, God'sPronisionforSouIand Body,Los Angeles,GeorgeL. Cole, 1947,p.8.
19. Rowland V Bingham, The Bibleand the Body:Heolillgin the Scfiptries,Toronto, Evangelical
Publishers,1952,p. 56-57.
esteo purtare subsiitutionarea bolilor noastresau o inliturare a bolii. Mai

degrabd este vorba de o inlelegere a bolilor noastre, o impdrtdgire a
greutetilor noashe. Existd un element figurat - dar el are de-a face cu
purtareade cdtreCristosa bolilor noastre,nu cu bolile in sine.2o
inainte de a incercasd tragem propriile noastreconcluzii cu privire la Matei

8:17(9i Is. 53:4)9i sd evaludmpozitia potrivit cdreiamoartealui Cristosa avut in
vedere gi boala nu numai pdcatul,existe catevaprobleme esenJialecare trebuie
rezolvate:Careesteorigineagi cauzabolii? $i existi vreo legdturdintrinsecdintre
boali 9i pdcat,gi astfelintre vindecareafAcuGde Isus si ieriareapicatului?
Separe cd origineabolii in generala fost ciderea.in urma pacatuluilui Adam
9i al Evei, o mullime de rele au intrat in lume. Bolile s-au aflat printre blestemele
pe care le-a pronuntat Dumnezeu asupra poporului lui Isiael ca urmare a
fdrddelegii lui (Deut. 28:22).intreaga crealiei iost supusi robiei gi zdddrniciei
datoritd pecatului (Rom. 8:20-23).in timp c" unll" descrieri biblice ale
blestemului sunt lipsite de specificitate,pare a fi rezonabilsd se pund pe seama
acestel surse toate necazurile ce se gdsesc acum printre oameni, inclusiv
maladiile sau bolile.
in lumea antica exista credinla cd boala este fie trimisi de Divinitate, fie
cauzatd de spirite rele. PAnI gi oamenii din Israel erau influenlafi de aceste
superstitii gi au ajuns se poarte amulete ca sd inldture boala. Unii dintre ei au
crezut de asemeneace boala este un semn specific al dezaprobdrii divine, al
pedepseivenite irlrma pdcatuluiindividului. Iius nu a acceptatsaunu a aprobat
acestpunct de vedere.Atunci cAnd,in cazul orbului din nagtere,ucenicii iu pus
intrebarea:-... cine a pdcetuit: omul acestasau pirinlii lui...?,,,Isus a dat un
rispuns direct: ,,N-apdcituit nici omul acesta,nici perinfii lui; ci s-aniscut agaca
sa se aratein el lucrdrile lui Dumnezeu,,(Ioan9:2-3).Evident,Isus nu a crezut ca
boala estecauzatdde pdcatulindividului - cel puginnu in acestcaz specific.
$i nici nu a legat vindecdrile sivar$ite de El de iertareapicatelor. in cazul
mentionatnu sespunenimic despreiertare.lsus l-a vindecatpur simplu pe orb.
9i
Desigur,in multe cazuri Isus a corelatvindecareacu iertareapdcatului, insd cu
ce nu se poate spune ca ar fi vdzut o legdturdintriniecd inire picat gi
:iCT.alt1
boald.Adicd, El nu a consideratci boalaestein esen;6o pedeapsepentru picatul
individual.
Tiebuie sd observdmaici temeiul pe baza cdruia Isus a vindecat oamenii. in
multe cazuri se cereacredinti. Acesti estegi lucrul la care ne-am agteptadacd
boala ar fi rezultatul pecatului individual, deoarecein acestcaz, vindecareaar
reclama iertarea pecatului care a cauzat boala. De vreme ce credinta este
necesarepentru ca picatele sd fie iertate,credinta ar fi necesardgi ca vindecarea
sd aibd loc. $i intr-adevdr,existi multe cazuri in careactul de vindecaresivArgit
de Isus depinde de exercitarea credinlei de cetre persoana care trebuie
vindecatd: femeia cu hemoragia de doisprezeceani (Matei 9:20-22),cei zece
leprogi (Luca 17:11-19)9i Bartimeu,cergetoiulorb (Marcu 10:46-52). Uneori insi,
vindecareaare loc in urma credinfei unei terte persoane:vindecareafiicei femeii
sirofeniciene(Marcu 7:24-30), a servitorului sutigului (Matei g:5-13)9i a bdiatului
20. A. C. Gaebetein,Trc Healinge estion,New york, ,,Our Hope,,,1925,p.74.
Dinensiunile ispiEirii 727
demonizat(Marcu 9:14-29).in unele din acestecazuri,persoanavindecati a fost

capabili sd-gi exetcite ea insdgi credinta. In problema iertArii pecatelor, insa, era
nevoie intotdeauna de credinla persoanei in cauzi, nu a altcuiva. Din acestmotiv
pare a fi improbabil ca vindecarea fiicei femeii sirofeniciene, a servitorului
sutagului gi a biiatului demonizat si fi fost legatd de iertarea pdcatelor.
Si rezumXmce am spus pAnd acum. Conceplialui Simpson gi al altora care
irnpertegescconvingerilelui este ci bolile sunt un rezultat aI cdderii gi c6 prin
moartea Lui ispegitoare, Isus a anulat nu numai conseci_ntelespirituale ale
pdcatului,ci gi pe celefizice.Presupunerea cafestdla bazaacestuipunct de vedere
pare se fie ce existi o leg;turd complexd intre pdcat gi boal;, ii prin urmare
pdcatul gi boala trebuie combdtute ir:racelagimod. Arn observat insd ce Isus nu a
pus boala (adicdfiecarecaz de boald)pe seamapdcatuluiindividual, 9i nici actele
Lui de vindecare nu au fost legate intotdeauna de iertarea pdcatelor. Deoarecein
timp ce credinla pare si fi fosi la fel de necesardpentru vindecareca si pentru
iertare,in cazul vindec5rii, spredeosebirede cel al iertdrii, nu era nevoiesi existe
intotdeauna o credinld din partea recipientului binecuvantarii. Conchidem ci
intre boald gi pacatul individual .r., "*i.te o legdturi atdt de intimd cum a
presupus Simpson, gi, prin urmare, nici intre actele lui Isus de vindecare si de
iertarea pdcatelor.
Toate acesteainse nu sunt decAt examindri prelirninare a versetelor din Matei
8:17 9i Isaia 53:4. Dacd Biblia ne invate c6 prin moartea Lui Isus a purtat gi a
indepertat bolile noastre, atunci vindecarea este o binecuvanhre la care avem
dreptul, un dar pe care ar trebui sd il pretindem. Ne incepem investigafiile cu
pasajuldin Isaia:,,Totugi,EI suferinfelenoastrele-a purtat 9i durerile nolstre le-a
-semnificalia
luat asupra Lui." Primul substantiveste.)4 1chnl4. predominantda
cuv6ntului este,,boli fizice", cu toatecd el poate fi folosit gi in sensmetaforic,ca
in Isaia 1:59i Osea5:13.21 Isaia l-a pus in propozilie intr-o poziJieemfatici.
Semnificatiade bazd a verbului NipJ(rzlsn,)este,,a ridiia (sus),,.Lexiconullui
Brown, Driver 9i Briggs ingird aproape doud sute de cazuri in care cuvantul are
aceastdsemnificatie. El prezintl 9i weo gaizeci de cazuri ir care cuvAntul
inseamnd,,a lua (a indepdrta)" gi aproapeo sutd de locuri in care inseamni ,,a
purta, a duce". Din aceleo sutd de locuri doar in aproximativ treizeciestevorba
de purtareavinei, unul dintre e1efiind versetul12 din Isaia53.r,Agadar,degiRipl
se poate referi la purtare substitutionard,interpretareamai probabild din Isaia
53:4ar fi ,,a luai". Tiebuie sd se observe9i ci Isaianu a pus verbul intr-o pozitie
emfaticd;se pare ce ceeace estecu adevdratimportant e ce anume a luat robul
caresuferd,nu felul in carea luat El acelceva.Al doileasubstantivllN?D (mnk,o?),
aparedoar de cincisprezeceori in Vechiul Testament;in trei din acestecazuri el
pare se se referela durere fizici.23Ideeade bazdpe careo exprimd cuvintul este
durere,intristaresau suferingdpsihici rezultatdde pe urma caracteruluianevoios
al vielii, inclusiv de pe urma poverilor ei fizice. prh urmare, cel mai probabil sens
in cazul de fald esteboala sau suferintapsihicd (intdstarea),eventual din cauza
T-[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[IJ--I,,
S. R. Driver 9i Charles A .Br'tggs, Hebrw and English Letico,l of the Otd TcstolnchI,
New York, Oxford University,1955,p. 318.
22. Ibid.. p.669-671.
23. Ibid.,p.456.
infirmitdlilor fizice.Al doilea verb estebfg (srrrdl).El inseamndin esente,,apurta

o povard grea".2a Din noud locuri in careaparein VechiulTestament,in doue,Isaia
53:11 qi Plangerile lui Ieremia 5:7, se vorbegte de purtare substitutionard a
poverilor, primul caz fiind mai clar. in cazurile ramase,b19 inseamri doar ,,a
purta o povare"; nu existenici o aluzie Ia un caractersubstitutionar.Aici din nou,
ca 9i in prima propozitie, accentulestepus mai degrabdpe lucrurile pe carele-a
purtat robul, dec6tpe felul in carele-a purtat El.
Sd rezumim Isaia 53:4:degi mai multe interpretdri sunt justificate,cea care
pare se se potriveascdcel mai bine cu datelelingvisticeesteci profetul se referd
la boli 9i suferinle fizice gi mentale reale, dar nu neapdrat la o purtare
substitutionarea lor. Matei citeazdacestpasajintr-un n1odfoarteasemenetor. Cele
doud substantivesunt tio0<velae gi vdoouq,amAndoui referindu-sela stdri fizice,
primul exprimAnd mai ales ideea de slibiciune. Cel dintAi verb, i,cpftiur,r, este
foarte comun gi lipsit de nuan!e.5Sensullui de bazdeste,,alua, a pune stepanire
pe; a primi".26Niciieri el nu estefolosit in legiturd cu purtareasubstitutionarda
vinei sau cu ceva sirnilar.AI doilea verb, Bcorri(oestefoarte apropiat ca sensde
b19. El inseamna,,apurta sau a duce"; in nici unul din locurile unde apareel nu
inseamnd,,a purta in mod substitufionar".in Galateni 6:2 are sensul de ,,a ne
purta poverile unul altuia cu intelegere" gi aceastaeste cea mai probabili
semnificalie Fi in Matei 8:17.27 Matei, care a citat adeseoridin Septuaginta,a
schimbat aici verbele, punAndu-l pe neutrul lcpBriuca in locul lui Qipo, care ar
puteafi tradus,,dpurtat in mod substitutionar".
Prin urmare, ceeace sugerdmnoi aici estece atat Matei, cdt 9i Isaia se referd
mai degrabdla boli fizice realegi la suferinlementalereale,decAtla pdcate.Totugi,
ei nu au in vedereo purtare substitulionarda acestormaladii. Paremai probabil
cd ei se referdla o purtare plinl de inlelegerea poverilor vielii. Daceaceastaeste
interpretareacorectd,Isus ,,a luat infirmitdtile noastregi a purtat bolile noastre"
mai degrabi prin faptul ce 9a intrupat, dec6t prin faptul ce a ficut ispdgire.
Venind pe pdmAnt,El a trdit in condiliile pe carele gdsimaici, condilii careinclud
intdstarea, boala 9i suferinta. ExperimentandEI Insugi boala gi intristarea, 9i
impirtigind (on.l"a11vi.(opau)
suferinlaumand,El a fost migcatgi a dorit sdatenueze
mizeria acesteivieli.
Obseryaticd aceastiexplicatiein legiturd cu felul in cares-aimplinit profegia
lui Isaianu intAmpindnici un fel de dificultili cronologice.Pe de alti parte, apare
o problemdin cazulin carecredemcdin aceastiprofelie searein vedereispigirea.
Deoarecein acestcazestegreu de explicatmotivul pentru careMatei citeazdacest
versetintr-un contextin careestevorba de actede vindecarece au avut loc inainte
de moartealui Cristos.
O alti intrebarede caretrebuiesdne ocupdmesterelatiain careseafld L Petru
2:24cu pasajelepe carele-am discutat.Acesttext spuneurmdtoarele:,,El a purtat
pecatelenoastrein trupul Sdu pe lemn." Este clar ci Petru vorbegteaici despre
24. Ibid., p. 687.
25. W.F.MoultongiA.S.Cede,AConcoftlal.tcetolheCreekTestnlnenl,Edinburgh,T.andT.Clark,
1897,p.578-581.
26. C. Abbott-Smith,A Mattual GreekLericonof the Nrrd,'Tesfr,rcrf,Edinburgh, T. and T. Clark,
1937),p.263-264.
27. lbid.,D.78.
Dirnensiunileispiqirii 729
Pecate,deoareceel folosegtecel mai comun termen pentru pecat, ipdprie, care este
totodatd gi pdmul substantiv din traducereaLXX a lui Isaia 53:4.Iar verbul pe care
il alege,tivcgepo,poate fi categoric folosit in legeture cu o purtare substitutionard
a unor poveri. Totugi, nu estenicidecum evident, dupe cum au presupus unii, cd
Petru citeazi Isaia 53:4.El nu ne di nici un indiciu cd ar faceacestlucru. Nu gdsim
aici cuvintele ,,este scris" sau vreo alti formuld asemendtoare.Pare a fi mai
probabil ci el se referi la intregul capitol 53 din Isaia, 9i mai ales la versetul 12.
Si rezumim; Isus a ficut vindeciri ln timpul lucrdrii Lui de pe pimint 9i EI
vindeci gi in prezent. Aceastl vindecare, ins5, nu trebuie vizuti ca o manifestare
a unei purtdri substitutionare a bolilor noastre in acelagimod in care El a purtat
picatele noastre. Mai degrabi, vindecirile Lui mhaculoase sunt doar simple
interferiri ale unei forJe supranaturale cu domeniul naturii, la fel ca orice alti
minune.a
Bineinleles ce intr-un sens general ispdgirea contramandeazi toate efectele
ciderii. Dar unele dintre beneficiile ispigirii nu se vor realiza decAt la sfArgitul
vremurilor (Rom. 8:19-25). Nu ne putem a$adar agtepta ca in fiecare caz
vindecarea si fie acordati la cerere,cum se intAmpld cu iertarea pdcatelor. pavel a
invdtat aceasttrlectie (2 Cor. 12:1-10),iar noi trebuie stro invdldm de asemenea.Nu
estetntotdeauna in planul lui Dumnezeu si vindece. Pentru ca acestfapt si nu ne
tulbure nu trebuie decat str ne aducem aminte cd nu suntem destinati se haim
vegnic ln acesttrup pim6ntesc (Evr. 9:27).
n. Vezieol.1,p. 443447.
DuhulSfint
40, PersoanaDuhului Sfint

41. LucrareaDuhului Sfint
40
Persoana
DuhuluiSf6nt
lmportanta docirineidespreDuhulSfant
Dificulteti
careaparin inlelegereaDuhuluiSEnt
lstoriadoctrineidespreDuhulSfant
NaturaDuhuluiSfant
Divinitatea
Duhului Sfgnt
PersonalitatesDuhuluiSfant
lmplicaliiale doctrineidespreDuhulSfant
D
l- e mdsure ce ne apropiem de lncheierea compendiului nostru de
teologie sistematictr, este bine str plasem ln contextul lor cuvenit acele probleme
pe care urmeazi sd le analizim. Am inceput cu o examinare a lui Dumnezeu,
fiinta suprem{, 9i a lucr{rii Lui de plafficare, creare gi purtare de grijd fald de
tot ce existS. L-am examinat apoi pe om - cea mai inaltd dintre creaturi - prin
prisma destinului siu planificat in mod divin 9i a lndepirterii lui de la acest
plan divin. Am vtrzut de asemeneaconsecintele abaterii care au venit asupra
rasei umane gi cele previzute de Dumnezeu in vederea rlscumpiririi gi
restaurerii ei. Crea;ia, providenta gi asigurarea mintuirii fac parte din lucrarea
obiectivi a lui Dumnezeu. Ajungern acum la lucrarea subiectivi a lui Dumnezeu
- aplicarea lucririi Lui divine gi mintuitoare la oameni. Vom examina caracterul
mantuirii primite gi experimentate de cihe fiinlele umane. Apoi vom investiga
forma colectivi pe care o ia credint4 adici Biserica. Iar in cele din urmtr vom
privi la implinirea planului lui Dumnezeu, adici la lucrurile de pe urmi.
Un alt mod de a privi lucrarea noastri de teologie sistematicdestesi observdm
modul ir care se concentreazdasupra lucririi fiectrrui membru al tinite$i. Tatal
este urmlrit in lucrarea Sa de creage 9i providmli (pnr!ile 14), Fiul a efuctuat
rtrscumpirarea pmtru umanitatea pecltoasl (plrtile F8), iar Duhul Sfint le aplicd
aceasti lucrare rtrscumperltoare creaturilor lui Dumnezeu, ficAnd astfel reald
m6ntuirea (pirfile 9-11). Din acest motiv este important str petrecem un anumit
timp studiind a treia Persoanea Tlinitdtii tnainte de a trece ln revistd rezultatele
eforturilor ei.
/JJ
734 Duhul SfAnt
lmportantadoctrineidespreDuhulSfAnt
Existi mai multe motive pentru care studierea Duhului Sfint are o semnificalie
aparte pentru noi. Unul dintre motive e cd Duhul Sfant este punctul in care
tinitatea devine personali pentru credincios. in general noi ne g6ndim la Tatdl ca
la o fiinle transcendenti 9i indepirtati; in mod similar, Fiul pare gi El indepdrtat
in istorie gi prin urmare relativ imposibil de cunoscut. Dar Duhul Sf6nt este activ
in viata credinciogilor;El locuiegtein noi. Duhul SfAntesteaceaPersoanispeciald
din Trinitate prin intermediul cdreiai:rtreaga Dumnezeire triunicd lucreazih noi.
Un aI doilea motiv pentru care studierea Duhului SfAnt este deosebit de
importante constd din faptul cd noi trdim intr-o perioadi in care lucrarea Duhului
Sf6nt este mai evidentd decAt lucrarea celorlalli membri ai TiinitiJii. Lucrarea
Tatdlui a fost cea mai izbiioare in perioada vetero-testamentare,duod cum
lucrareaFiului a fost ceamai evidentdin perioadaacoperitdde Evangheliigip6nd
Ia iniltare. Duhul SfAnt a ocupat scenaincepAndcu Rusaliile, adici perioada
acoperite de cartea Faptelor Apostolilor gi de Epistole gi vremurile care au urmat
in istoria Bisericii. Daci vrem sA fim in legituri cu Dumnezeu astizi, atunci
trebuiesd ne farniliarizemcu activitateaDuh;lui Sfant.
Un al treilea motiv pentru care doctrina despre Duhul Sfant e importantd este
faptul ce in cultura noastre se accentueazl domeniul empirii, iar noi il
experirnentdmpe Dumnezeuin primul r6nd prin intermediul Duhului Sfani.prin
lucrarea Duhului SfAntnoi simgim prezenla lui Dumnezeu in mod empiric, 9i prin
ea viala cregtinddobandegteun aspectpalpabil.in consecinld,estedJimpoitinli
vitaH sd-L ii:llelegem pe Duhul Sf6nt.
Dificultiti care aparin intelegereaDuhuluiSfdnt
- In timp ^cestudiereaDuhului Sfdntestedeosebitde importanti, estegi extrem

de dificiltr.In acestcazintelegemadeseorilucrurile gi mai incompletgi mai confuz
decit in cazul celorlalte doctrine. Printre motivele care duc la aceastase numdrd
9i faptul cd in Biblie avem o revelalie mai puJin explicitd cu privire la Duhul SfAnt
decit cea cu privire la Tatdl sau la Fiul. Probabil cd acestiucru se datoreazi ir
parte faptului cd o vastd portiune din lucrarea Duhului SfAnt este se-L
propovdduiasci 9i sd-L glorifice pe Fiu[ (Ioan 16:14).Spre deosebirede alte
doctrine nu existe discutii sistematicecu privire Ia Duiul SfAnt. in realitate,
singurul loc in careEl estetratat mai pe larg estediscursullui Isusdin loan 14-16.
In celemai multe cazuri Duhul SfAntestemenfionatin legdturdcu alte subiecte.
O problerni in plus estelipsa unei imagistici concrete.DumnezeuTatel este
destul de bine inleles deoareceimagineaunui tatd estefamiliari oricui. Fiul nu
este greu de conceptualizat, inirucdt El a apdrut intr-adevdr in chip de om, a fost
observat Qi ni s-a relatat despre El. Dar Duhul este intangibil 9i dificil de
vizualizat. Ceea ce complicd aceasteproblemd este terminologia nefericiti a
versiunii King james gi a altor traduceri englezegti mai vechi care vorbesc de
Duhul SfAnt(Holy Spirit) ca despre,,SfdntaStafie,,(Holy Ghost).Multe persoane
careau crescutcu acesteversiuni ale Bibliei gi-L inchipuie pe Duhul SfAntca pe
cevainvelit tntr-un cearqafalb.
Persoana
Duhului Sfant 735
in plus, se ivegte o problemd in urma celor revelate de Scripturi cu privire la

natura lucrdrii Duhului Sfant in raport cu cea a Tatilui 9i i Flului. i. "po.u
prezentd Duhul strvirgegte o lucrare de sluiirc a Taidlui 9i a Fiului, realiz6ndu-Le
voia (carebinelnleles coincide cu a Sa).Din acestpunct de vedere, ne amintim de
lucrareapiminteasce a Fiului, in decursul ceret El a fost subordonat Tatilui.
Acum, aceaste subordonare temporare a functiei - a ftrncliei Fiului in timpul
lucrdrii Lui pimAntegti 9i a funcJiei Duhului in timpul epocii prezente - nu tuebuie
si ne faci si tragem concluzia ce existe gi o inferioritate a esenlei.Cu toate acestea,
in practice mdli dintre noi avem o teologie neoficiali careconsideri cd Duhul este
de o esenJdinferioard in comparagiecu Tatdl 9i cu Fiul. De fapt, Trinitatea este
vizuti sub forma de TATAL, FIUL $i duhul sfAnt, sau ca
Tati
Duh SfAnt
Aceasti eroare este similari cu cea pe care o fac arienii. pomind de la pasaiele
biblicecare vorbescdespresubordonareaFiului fald de Tatal din timpul lucririi
Lui de pe pdmint, ei au tras concluzia ce Fiul este de un statut gi de o esen;6
inferioare celor pe care le posedd Tatil.
ln a doua iumetate a secolului al XX-lea au existat multe controverse
referitoare la Duhul Sfdnt. Ba mai mult, este posibil ca la nivel popular sau laic
doctrinadespreDuhul Sfiint sdfie ceamai controversatidintre doctrine in aceasti
perioada. In consecinfi a existat o oarecareezitare in ceeace prive$te discutarei
aspectelorgroblemei Duhului, de teami cd asemeneadisculii ar putea duce la
disensiuni. lntrucAt penticostalii fac atdta caz de Duhul Sfanl anumiti ne-penti-
costali, evittr cu totul si vorbeascd despre Duhul Sfint de teamd sd nu fie luati
drept penticostali.Mai mult, in timp ce-inanumite cercuridenumireade ,,cregtin
carismatic" este un semn al prestigiului, in altele ea esteun stigmat.
lstoriadoctrineidespreDuhulSfant
Ne va fi mai ugor si intelegem doctrha despre Duhul SfAnt in context
contemporan daci ii vom examina istoria timpurie. Doctrinele individuale s-au
dezvoltatintr-un ritm diferit.l Aceasta,firegte,ie datoreazi faptului cd doctrinele
apar intr-o forma tot mai elaboratd pe mesurd ce formularea lor traditionale este
contestatesau in intervalele in care se construiescsau sepropun forme inedite ale
doctrinei.Lucru carea fost foarte adevdrat9i cu privire L doctrina despreDuhul
SfAnt.
in perioada de inceput a Bisericii s-au spus relativ pugine despre Duhul SfAnt.
__
Un prim accent s-a pus asupra Duhului ca forli iniliatoare gi cXiduzitoare care a
1. tam€sO!r, ThaPrcgres'of Doyn, GrandRapidsrEerdmans, r€tipdriti 1952,p. 22_30.
Orr
sugereaza ce ordinea istoricd ln care au fost elaborate dochinele majore reflecti ordinea lor
dogmatice, adicd doctriia despre Dumnezeu a fost prima care a trebuit sd?e ehbora6, iar doctdna
despre lucrurile din urme, ultima. Conform acesteiteodi inse, ne-am putea agtepta se gasim deja in
secoleleal Ivlea gi al v-lea o abordare exhaustivi a problemei Duhului sf6nt, dai acesteidoctrine i-a
fost acordateo abentiemarite abia in secolulal XX-Ga.
736 Duhul SfAnt
produs Biblia, Cuv6ntul h4 Dumnezeu. Origen, de exernplu, a spus ci Biblia este
,,scrisdde Duhul SfAnt".2ln aceavreme se presupunea c, tot ce;e afle in Biblie a
fost transmis printr-o lucrare speciali a Duhului SfAnt. pdrerea generali era nu
numai ctr Biblia nu conline nici o eroare, dar gi cd ea nu contine nimic in plus. Cu
toate cd nu s-a propus nici un fel de teorie complete despre inspiratie, cAtiva
teologi cregtini au subscris la conceptia lui Filo 9i a celorlilgi iudei alexandiini
potrivit cireia scriitorii Scripturii au fost iuati efectiv in stipAnire de Duhul SfAnt
atunci cAnd au scris. Apologetul Athenagoras,de exemplu, ii zugrdvegtepe
profeli ca fiind intr-o stare de extaz, Duhul Sfant vorbind-prin ei la fel cum un
muzician cAnti din fluier.3 Totugi, acestaeste un exemplu oarecutn extrem Dentru
credinta Bisericii primare. MajoritateaPirhlilor erau atengise evite orice fel de
sugg_ra]ea unui rol complet pasiv din partea scriitorilor. Augustin, de exemplu,
subliniazd faptul ci autorii au folosit propriile lor amintiri dispre evenimentele
care avuseserd loc. Rolul Duhului Sfant a fost s6 le stimuleze memoria si ' sd-i
fereascdde eroare,4
Pe la sfArgitul secolului al Il-lea s-a pus tot mai mult accent pe divinitatea
Duhului Sfant.Clement din Roma i-a incorporat pe cei trei Membri ai Trinititii
ixtrun iuremant - ,,dupi cum Dumnezeu trdiegte,Si Domnul Isus triiegte
9i
Duhul SfAnttrdiegte".sIntr-un mod asemdnitor el a pus intrebarea:,,Nu avem
noi un singur Dumnezeu, 9i un singur Cristos gi un singur Duh al harului
revarsat asupra noastrd?"6 Tertulian L-a numit pe Duhul SfAnt, Dumnezeu,
subliniind ci existd o singurd substanti care, ca se zicem aga,ii tine impreuni pe
Fiul gi pe Duhul cu Tat61.7La Paul din Samosata insi, intAlnim invitltuia
conform cireia Duhul a fost doar un nume pentru harul pe care Dumnezeu l-a
reversat asupra apostolilor.8Irineu, in secolul al Il-lea, a considerat ci Duhul este
in fond un atribut al lui Dumnezeu, identificAndu-L cu lntelepciunea divini.e
Duhul Sfdnt a fost Cel prin intermediul ciruia profelii au profEit gi oamenii au
fost f{cuti drepti.to Origen s-a indeperht gi mai mult de coniepgia cd Duhul SfAnt
face parte dintr-o Trinitate ontologicd. El a afirmat ci Duhul Sf6nt este ,,ceamai
onorabili dintre toate fiintele aduse in existenti prin Cuv6n! cepetenia tuturor
fiintelor originate de Tatel pdn Cristos".rl Aceasti credinta ce Du[ul este ceamai
inalti 9i prima fiinte din toati creatia este similard concepfiei pe care urmau sd o
suslini mai tarziu arienii cu privire la Fiul. Degi insista ci existd o Trinitate a
9i
accentuat ctr existe trei ipostasuri distincte, Origen le-a deosebit atat de bine
unele de altele, incAt unii au considerat conceptia lui un fel de triteism.r, in plus,
el a vorbit despre o subordonare atit a Fiului, c6t 9i a Duhului fatd de Tatilfcare
1@|ont o c"tsrs,5.60;cf.vasile,omilicIapsahnul
7.
3, Athenagoras,&den n cdtrecrcOtini,7,g.
4. Augustifi, Annonia Eoangheliilor,2- 30; 3. 7-
5. Clement din Roma, Epistolacitrc Cointefii, 58.2.
6. Ibid.,46.6.
7. Te*tiia^, Noercus Pnxeam,2,3,8,
8. J. N. D. Kell, E4rly Ch"istian Docttihes,New york Flarper and Row, 1960,p. 118,
9. kfiett, Adoercusl7aercses,2.3O.,Argumentutprcdiciiaiostolice, S.
10. linetr, AryuftentuL 6.
11. 6gen, Comentariila loan, 2. 70.75.
12. Ibid.
Pereoana
Duhului SfAnt 737
li transcende irn aceeagimisurd in care Ei transcend lumea fiintelor inferioare,
dactrnu mai mult.r3
lntr-un anumit sens, elaborarea unei doctrine complete despre Duhul Sf6nt,
mai ales tn raport cu TatIl 9i cu Fiul, a fost un insotitoi gi un produs secundar al
lucrdrii cristologice din secolele al IV-lea gi al V-lea. Acest lucru era fuesc, din
moment ce problema divinitdgi Duhului SfAnt este cuprinsi intr-un fel in cea a
divinitlJii Fiului. Deoarece dactr poate exista o a doui persoand divind, atunci
poate exista la fel de ugor gi o a treia caresi facdparte din Dumnezeirea ontologicd
gi cireia str trebuiascd sd i se dea inchinarei gi ascultarea datorate doar lui
Durmezeu.
Din vremea lui Origen, reflectarea teologici asupra naturii Duhului SfAnt a
rdmas in urrra practicii devofionale. Duhul a fost venera! insd statutul Lui a
rdmas_neelucidat. Arie, degi a vorbit despre Duhul Sf6nt ca despre un ipostas, a
considerat insd cd esentaLui este la fel de radical deosebitd de cia a FiuLui oe c6t
este de deos€bitd esenta Fiului de cea a Thtilui.r{ Eusebiu de Cezareeaa iorbit
despre Duhul ca fiind,,al treilea i1 rang',, ,,o a treia putere,,9i,,al treilea dupd
SpSqa'i.i5 El a urmat exegezapi care a ficut-o Origen pasajului din Io'an
!1za
1:3, sustin6nd cd Duhul este,,una din fiinlele care au venit-ln existengl prin
interrrediul Fiului".l6 Prin urmare, a rimas in griia lui Atanasie si formuhle -
atatjn acestdomeniq cAt 9i ln altele - ceeace urma sd devini concep$aortodoxi.
Atanasie a fost inspirat si-gi prezinte ideile mai ales din cauza scrierilor unora
pe care el ii_numea ,,hopici", numele derivind de la cuvAnhrl grecescrprlnoq,care
inseamni.,,figurd de stil".17Acegti ,,tropici,, erau angajati ink-olxegezd figurativtr
a Scripturii, ceeace nu era o practictr neobignuiti penlru aceavreme. Ei suslineau
ci Duhul este o creaturtr adustr in existente din nimic. Mai exact, ei il priveau ca
pe un lnger, cel mai inalt in rang desigur, dar cu toate acesteadoar unul dintre
.spiritele sluiitoare" la care se face referire tr Ewei 1:14.El trebuia considerat ,,[cu
totull diferit in substanttr" (€trpoonor.o6) de Tat6l 9i de Fiul. Asemenea celor mai
mul$ eretici, lopicii au citat texte doveditoare ln favoareapoziliei lor - Amos 4:1.3
(,,Eu, Cel care intocmesc tunehrl gi creez Duhul,,); Zaharia 1:9 (,,Acestelucruri le
spune ingerul care vorbegte in mine,,) 9i 1 Timotei 5:21 (,,Terog fierbinte, inaintea
lui Duinnezeu, lnaintea lui Cristos Isus gi inaintea ingerilor aligf1.u
. Atanasie a replicat ferm la concepfia tropicilor. El a insistat ci Duhul este in
intregime divin, consubstanfial cu Tatil 9i cu Fiul. Argumentul lui era format din
rrai mllte elemente. In prirnul rind, el conlinea o combaterea exegezeiincorecte
a hopicilor. Atanasie a trecut apoi la a arlta ci Scriptura ne invatd clar ci Duhul
,,aparfine Dumnezeirii 9i este una cu Dumnezeire"lu.u est" in ?iodd,,. El a spus
ctr de vreme ce Triada esteetemi, omogentr 9i indivizibild, Duhul, ca membru al
Ei.hebuie str fie consubstangal cu Tatll gi cu Fiul. Mai mul! datoritd relaliei
stransedintre Duhul SîFiul, Duhul trebuie si apartind in esentdFiului, la fel cum
Fiul apartine Tattrlui. In fine, Duhul trebuie sd?ie divin, deoaiece El este cel care
13. Orige\,CorcntafiiIaMitei,15.10.
14. Vezi Atanasie, P, tru discutsuti irnwtioa aricnitot, l. 6.
15. Eusebiude Cezar€ea,Prcparatio Eoangetica, 11.2A.
16. Eusebiu de Cezar€ea, DesprcteologiaBisericii:Contralui Marccllus,3.6.3.
17_.Atanasie,Epistole.ttreEpiscopul Senpionp t)indDuhul Sfrnt,1.21, n.
18. lbid., 1. 3, 11, 10. Aceste haduceli rcflecttr intepretdrile Looicilor.
738 Duhul Sfint
ne face,,pdrtagicu DumnezeLr"(1 Cor.3:16-17- faptul cd Duhul locuiegtein noi

ne face si fim Ternplul lui Dumnezeu). in lumha rrnor asemenea considerente,
Duhul trebuie sd fie recunoscut ca fiind de aceeaginature ca Tatdl gi ca Fiul, qi
trebuie si I se dea aceeagionoare qi aceeagiinchinare ca lor.1e
Au continuat, totugi, se existe o multime de conceplii diferite. inci in 380,
Grigore de Nazianz relata intr-o predici faptul ci existau multe qi diverse credinle
cu privire la Dr-rhul SfAnt. Unele, a spus el, considerd ci Duhul SfAnt este o forfi;
altele il percep ca pe o creature; iar altele il ued.o Dumnezeu. $i, din cauza
caracterului vag al Scripturii, cdnd este vorba de acest subiect, unii refuzd sd-qi
formeze vreo conceptie. Chiar gi dintre cei care considerd cd Duhul este
Dumnezeu, unii susfin acest lucru ca pe o pArere personale, altii il declard deschis,
iar altii sustin cd cele trei Persoane ale Trinitdlii posedi divinitatea in diferite
grade.20
Printre grupdrile cregtine cu pdreri mai radicale in acest domenin se aflau
macedonenii sau pneumatomahii (,,Luptitorii impotriva Duhului"). Aceqti
oameni se opuneaLr doctrinei despre divinitatea deplini a Duhuh-ri SfAnt. Vasile
insi, in Dc Spirifu Snncto,375, a insistat cd aceeagiglorie, cinste gi inchinare care
sunt acordate Tatdlui 9i Fiului trebuie sd I se dea gi Duhului. El trebuie ,,pus pe
aceeagitreaptd cu" Ei, a insistat Vasile, 9i nu ,,cu o treapte sub" Ei. El nu a folosit
prea multe cuvinte pentru a-L numi Dumnezeu pe Duhul SfAnt, dar a spus ch ,,noi
Il glorificim pe Duhul impreund cu Tatil gi cu Fiul deoarece noi credem ci El nu
este strdin de natura divind". Dupi pirerea lui Vasile, mirefia lucrdrii Duhului gi
faptul ci relafia gi lucrarea Lui sunt atat de apropiate de cele ale Tatilui gi ale
Fiului sunt chei principale pentru intelegerea statutului Lr-ri.2r
In aceastdperioade dmpurie din istoria Bisericii trebuie remarcati Qi existenta
gntpdrilor carismatice. Cea rnai important; grupare a fost cea a montanigtilot care
gi-a atins perioada de maximd inflorire in a doua jumitate a celui de-al doilea secol.
La botezr.rlsiu, Montanus a vorbit in limbi gi a inceput si profe[eascd.El a declarat
cd MAngAietorul, Duhul Sf6nt prornis de Isus, Se exprimd prin intermediul lui.
Despre Montanus gi despre doud dintre ucer.ricelelui s-a crezut ce sunt mesagerii
Duhului SfAnt. Printre numeroasele lor profefii au existat unele care avertizalr cu
privire la iminenta celei de-a doua veniri a lui Cristos. Montanigtii au crezut gi au
propoveduit cd profeliile lor limuresc Scriphrrile gi ci in comunitatea cregtini vor
continua sd se iveascd profeli inspirali de Duhul.z PretinzAnd ce transmit o
poruncd a MAngAietorului, ei au declarat cd rccdsitorirea este un pacat. intr-o
vreme in care Biserica a inceput sd devird foarte permisive, migcarea montanistd a
pr.rsun mare accent pe un standard ridicat al treirii cregtine. O datd cu convertirea
lui Tertulian ei l-au dobAndit pe cel mai renumit membrr-ral grupdrii lor. O migcare
ulterioard cu un caracter oarecum similar a fost novalianismul, acesta a prosperat
incepAnd de pe la mijlocul secolului al ll-lea. Aceasti gr-rpare avea in comun cu
nontanismul o preocupare profundd pentru trdirea morald. Nici una din aceste
grupiri nrr a avut Lrnefcct de drlrat,i asrrpraBjsericii.
79. lbid ., 1. 2, 20-27; 3. 1-6.
20. Grlgore de Nazianz. C|Lrdlttdi tealosicc,5:
DcsprcDLthtLl
SflttiI,5.
21. Vasile,S.r'iso/,',159.2.
22. Tertulian,Dc R.'srrrlcctiolrCanis, 63.
PersoanaDuhului Sfant Tg9
in perioada medievali accentulpus pe Duhul SfAnta fost mic. In parte acest
-
lucru s-a datorat relativei lipse de interes fald de aspectul empiric al vielii cregtine,
careeste,firegte, domeniul special al Duhului Sfdnt. Singura problemd importanti
care s-a ivit in aceastdperioadd era legati de inserarea in credeuri a cuvantului
filioque.9a consideratci inilial aceasti adXugireeste un mod de a lua pozitie
impotriva arianismului - Duhul Sfdntpurcede-dela Tatdl 9t deln Eiul.Trepiatei a
devenit oficiaH, in Apus procesul incheindu-se efectiv prin secolul al X-lea.
Bisericilerdsiritene insi, au gisit cd acestcuvant estecritic;bil. Ele au remarcatca
Ioan 1,5:26vorbegte despre faptul cd Duhul purcede doar de la Tatil nu gi de Ia
Fiul. Forma originard a Crezului niceean nu continuse cuvintele ,,9i Fiul,,, care
erau o adiugare a Bisericii apusene. Mai mult decat atat, bisericile risiritene
motivau respingereacuvAntului fl,oqre cu conceptul de poucplia (,,guvernare
solitard") a Tatdlui - El estesingurul izvor, singura rdddcindgi singura cauzd a
divinittrfii. Ei au putut acceptaafirmatiaci Duhul purcede,,deia Tatil prin Fiul,,,
insd nu 9i afirmafla cd El purcede,,dela Fiul,'.r:piin rumare,s-au sepirat in cele
din unni de bisericile din apus. Degi controversa flioque a lost singurul motiv
doctrinar invocat, dupd toate probab itetile nu ea a fost problema reald care a
despertitEstul de Vest.
Reforma nu a produs nici o schimbare majord in dochina ortodoxd a Duhului
SfAnt. Ceea ce putem noi intdlni sunt elaboreri gi dezvoltari ale variantei
anterioare. In gandirea lui Luther, de exemplu, gdsim ideea ,,insufltrrii dragostei,,
de citre Duhul Sfant in inima credinciosului. ln primele ei variante, ideea lui
Luther a fost foarte asemdnetoarecu cea a lui Auzustin. Lucru care nu este deloc
surprinzdtor, din moment ce Luther fuseseinainteldlugdr augustinian. Insuflarea
de cdtre Duhul Sf6nt a dragostei in inima credinciosului indica, pe de-o parte,
prezenta lui Durnnezeu tn viala individului, consecinlafiind o armonie intre voia
lui Dumnezeugi voinla omului. Conceptullui Luther indica de asemenealupta
Duhului SfAnt irnpotriva vechii naturi plcdtoase care continud se existe in
pecdtos.24
Contribulia unicd a lui Calvin la disculia despre doctrina Duhului SfAntse afld
in sfera autoritdtii Scripturilor. De unde gtim noi ci ele sunt cu adevdrat inspirate
de Dumnezeu gi astfel un mesai divin? Rispunsul Bisericii catolice estec6 Biserica
certificdorigineadivind a Scripturii. Degiieplica lui Calvin a imbrdcatmai multe
forme, punctul ei central era merturia Duhului. Nici mdriuria Bisericii, nici
puterea altor dovezi exteme, ci mdrturia lduntrici a Duhului Sfdnt este baza
ultimd pentru tncredereanoastre in natura divind a Bibliei.
Calvin a insistat ce mdrturia Duhului Sfdnt este superioard ratiunii. Ea este o
lucrare liuntricd ce cuceregteminlile celor care iud sau ciiesc Scriptura,
producAnd convingerea sau siguranla ci ea esteCuvAntul lui Dumnezeu. Aceasta
esteo a doua lucrare a Duhului SfAntcu privire la Scripturi. El, Cel care inilial
ia inspAat pe profeJi gi pe apostoli sd scrie Scriptura, intrd acum in inimile
^23. ,,Filioque Controversy", ir\ The Ne:ruSchaff-Heftog Encyclopediaof RetigiousKnouledge, ed.

Samuel Macauley )ackson, New York: Funk and Wagnalis, 190'g,voir 4, . 912513
;
.,24:.FTlrd_!oq, ,4he Work of rhe Spirit The Reformationro the pref'.]nt',,i\ TheHoty Spi.it il
thr Lifc of thc Church:Froft Biblical Timesto Lhefuescnt, ed. pattlD- Opsahl, Minneapolis, Augsburg,
1978,o. 102-103.
740 Duhul sfant
noastre, convingandu-ne ci aceastd Scripture este intr-adever CuvAntul lui

Dumnezeu, 9i prin urmare adevirul. Duhul Sfdnt creeazesigurantd, inliturAnd
oriceurmd de irdoiali pe caream putea sd o avem.25
Calvin a fost foarte atent se sublinieze uniunea dintre Cuvani gi Duh. Unii
s-au agteptat ca Duhul Sfant se functioneze independent de Scriptura. Ei
anticipaurevelalii noi din parteaDuhului. Dar Calvin le-areamintit citiaorilorsdi
de cuvintele lui Isus din Ioan 14:26- Duhul nu va intipdri in ucenici un adevdr
nou, ci le va ldmuri cuvintelelui Isus,imprimAndu-lein mintea lor.26
Accentul major al lui |ohn Wesley asupra Duhului Sfdnt avea de-a face cu
problema sfinJirii. Wesley vorbea despre o anumitd lucrare speciald de sfintire,
care are loc intr-o clipd.rTAceastelucrare instantanee,care este ceva cu totul
diferitd de evenirnentul convertirii/regenerdrii de Ia inceputul vielii cregtine,
trebuie doritd gi cdutatd.Degi Wesleynu a folosit termenul de ,,botezal Duhului
SfAnt",el a consideratci acesteveniment esteun act specialal Duhului SfAnt,
foarteasemdnitorcu ceeace penticostaliiurmau shnumeascimai tArziu ,,botez,,.
Spre deosebire de Luther 9i de Calvin, Wesley a vorbit despre ceea ce pot face
credinciogii ingigi pentru a facilita realizarea lucrdrii Duhului.
InteresulBisericiifafi de Duhul Sfanta cunoscuto lungd perioadi de declh in
secoleleal XVIII-lea 9i al XIX-lea.Aceastas-adatoratexistenleimai multor migcdri
diferite, fiecaredintre ele considerAndin felul ei propriu ci Duhul gi lucrareaLui
sunt fie de prisos, fie incredibile.Una dintre acelemigcdri a fost scolasticismul
protestant.El putea fi gdsit in cadrul migcirii luteranegi mai alesin acearamuri
a ei care s-a inspirat din scrierilelui Philipp Melanchthon.intrucAt a avut loc o
seriede dispute doctrinare,a devenit necesarse se defineascemai bine gi sd se
cizelezedoctrinele.In consecinld,credinla a ajunssi fie consideratdtot mai mult
o rechteLehrc(doctrini corectd).A apdrut o perspectivi mai mecanicistdcu privire
la rolul Scripturilor gi drept rezultat s-a tins spre evitarea mdrturiei Duhului.
CuvAntul singur, 9i nu impreuni cu Duhul, era consideratacum baza autorit;tii.
Deoarececredinta,9i nu experienta,a ajunssi fie socotiteesentareligiei cre€tine,
Duhul Sfdnta fost tot mai mult negliiat.DoctrinadespreDuhul SfAnta fost rareori
tratattr ca subiect distinct. Despre lucrarea Lui se fdceauadeseoridoar cdteva
remarci scurte,care erau adeugatela discufiile despre persoanagi lucrarealui
Cristos.T
O a doua forli majore a acesteiperioadea fost rafionalismul.Raliuneaumand
a fost privitd ca standardul suprem.Initial s-a crezut ce raliunea poate justifica
toatecredintelecregtinismului.Treptatinse, aceaidee a fost preschimbatdintr-un
principiu care afirmi ce o credinte care se doregtea fi acceptati, trebuie si fie
justificabili prin raliune. Doar lucruri.le care pot fi dovedite prin verificare
rafionaltr sunt credibile. Acest nou accentpus pe ratiune a insemnat cd ideea
despreDumnezeu,de exemplu,a devenitmult mai generaladecit fuseseanterior.
25. JeanCalvin, /ristirutioChistinnacreligiotlis,cartca1, capitolul Z secliunea5.
26. Ibid,, cartea1, capitolul9, sectiunea1.
27. John Wesley,scrisoareadin21iunic 1784, i\ ThcLettcrsof the Reo.loh |r''lestcu,ed.JohnTelford,
Londra, Epworth, 1931,vol.7, p.222.
28. Heinrich Schmid, The DoctrinalTheologyof thc Eoa gelicnlLuthcranCrr?/cft,trad. in lb. engl.
CharlesA. Hay qi Henry E. Jacobs,a patra editie rev.,Philadelphia,Lutheran publication Socieay,
1.899.
o. 407-499.
Persoana
Duhului SfAnt 747
Ceea ce se poate gti despre Dumnezeu in urma religiei naturale (adici fdrd
revelatie speciali) este foarte vag. Triunicitatea lui Dumnezeu gi existenta unui
Duh_Sfint de esenti divintr, nu pot fi stabilite in urma unei examinlri a naturii.
Un alt aspectcare intervine aici estece Dumnezeu a aiuns si fie considerat cu totul
str{in de viata omului. Pe mdsuri ce s-a dezvoltat, acestdeism a contrazis in mod
direct sau cel pufin a atenuat accentul pus pe imaginea biblicd a lui Dumnezeu
care Il prezinte profund preocupat de soarta omului. prin urmare, doctrina despre
acel Duh SfAnt care este canalul special prin care Dumnezeu Se raporteazi la
oameni, a fost destr,rlde neglijati.2e
A treia migcare din aceasti perioadi care a avut tendinla de a indbugi
investigatiile cu privire la Duhul Sfant a fost romantismul. Aceasti afirmagie ir
putea perea oarecurn contradictorie, de vrerne ce romantismul acordd multe
atentie domeniului spiritual in comparatie cu cel intelecb;al.ln oice caz,doctina
despre Duhul Sfdnt a avut de suferit de pe urma aparitiei romantismului, ixtrucat
romantismul in religie, mai ales sub forma in care fuseselmbretirat de Friedrich
Schleiermacher,afirma ce refigia nu tine de anumite credinle ldoctrinel nici de
9i
un anumit comportament (etici). Ea nu line de acceptarea9i de examinarea unor
doctrine stabilite de o autoritate exterloard. Esenia religiei este mai degrabi
sentimentul, 9i^ mai ales sentimentul dependenfei ablolute. De exeriplu,
Schleiermacheril definegte pe Duhul SfAnt ci ,,unitaiea vitald a pdrtnsiei cregtine
ca personalitate morale".r
ln pofida acestormigciri care au avut ca rezultat estompareaaccentului pus pe
_
Duhu]Sfint, au existatsegmenteale cregtinismuluicareau acordato mareatenlie
Duhului Sfant. ln special, migcarea de trezire spirituall de la limita vesticd a
teritoriilor colonizate ale Amedcfi a mmfinut un tip unic de cregtinism. ln cadrul
acesfuiase punea un accent putemic pe convertire gi pe caracterul instantaneu al
experientei. Necesitatea luirii unei decizii categorice in direclia acceptdrii lui
Cristos rlmAnea o idee de primd importanfl in mintea celor c;re ii asiultau pe
exponentii acestei migcdri. Poctrinta 9i convertirea erau cuvinte cheie in aceaJtE
abordare a credinlei cregtine. 9i, de vreme ce Duhul Sfint este Cel care aduce
poceinta 9i nagtereadin nou, El nu putea fi trecut cu vedereain acesttip de religie
personald. Totugi, in cadrul acestor intalniri in scopul hezirii spidtuaG de obicei
nu puteai intahi lucreri speciale ale Duhului SfAnt agacum sunt cele relatate i1
carteaFaptele Apostolilor. Tofugi, acesteadundri evanghelisticeerau marcate de o
atnosferi preponderent emolionali.
La sfArgiful secolului al XX-lea insi, a avut loc un eveniment care, cel putin in
unele cercuri, avea sd-i dea Duhului SfAnt un rol conducdtor in teologie. inia in
1896au existat cateva izbucniri ale vorbirii ln Iimbi sau glosolaliei in Carolina de
Nord. ln Topeka, Kansas, Charles Parham. liderul u.,"i-i"i scoli biblice, a fost
nevoit se plece pentru o vreme din miilocul studenlilor sdi, timp in care acestia
s-au concentrat asupra botezului Duhului Sfdnt. La intoarcerealui parhim,
concluzia lor unanimtr a fost cd Biblia ne invati cd trebuie sd edste un botez al
Duhului Sfent ulterior convertirii gi nagterii din nou, 9i ci vorbirea in limbi este
Vezi, de exemplu, Matthew Tindal, Ciristiafiit! as Otd as the Craation,Stuttgart-Bad Cannstatt,
_29.
Frommarur-Holzboog, t967 retiptrrir€ a editiei lond;neze din 1730
30. Friedrich Schleierftache\TheChfistionFailh,New york, Harp€r and Row, 1963,vol.2, p.532.
742 Duhul sfinr
semnul ci cel i:r cauzi a primit acestdar. La 1 ianuarie 1901,o studenti, Agnes
Ozman,a cerut ca Parhamsd-gipund mdinile pesteea dupi modelul biblic. Chnd
Parhama fdcut acestlucru gi s-arugat, potrivit mdrturisirii studentei,Duhul Sfant
S-areversatasupraei Siea s-arugat succesivin mai multe limbi necunoscuteei.31
$i alli membri ai grupului au primit acestdar. Lucrul acesta,dupd pirerea unor
cercetetoridin domeniul istoriei bisericii, a constituit incepuiul miscarii
penticostale moderne.
realSa penticostalismuluia avut insd loc in adunirile organizatede
_._--Izbucnirea
William J. Seymour,un predicatorde culoarecarepropovdduia sfinlenia.Aceste
adundri erau iinute intr-o fostd bisericl metodisti de pe stradaAzusa, numdrul
312,dir Los Angeles,gi in consecintaau al'unssAfie numite adunirile din strada
Azrrsa.32 O datd cu acestir:rceputfenomenulpenticostals-araspanditpretutindeni
in Statele Unite gi in alte 1ari, mai ales in Scandinavia. ln ultimii ani,
penticostalismul de acest tip a devenit o forld puternicd in America Latini gi in
alte tiri din lumea a treia. Totugi, timp de mai mulli ani migcareapenticostale a
fost un fenomen relativ izolat in cadrul cregtinismului. El era intAlnit mai ales in
denominaliunilecompusein ceamai mareparte din persoanecareproveneaudin
claselemdrginagedin punct de vedere social gi economic.Uneori obiceiurile lor
erau deosebitde spectaculoase, cuprinzAndnu numai vorbireain limbi practicati
de un mare numir de persoane dintr-un anumit grup, ci gi vindeclrea prin
credinJd gi exorcizareademonilor. Asemeneapractici erau intr-un contrast destul
de mare cu serviciilede inchinareale denominaliunilormajore.participAndla un
serviciu de irchinare al unui grup penticostal, membrii denominatiunilor majore
aveauefectivparte de senzaliaunui goccultural, deoareceei erau familiarizati cu
un gen de serviciu mult mai formal gi mai liturgic.
Pe la inceputul anilor '50 acestlucru a inceput insd sd se schimbe. Glosolalia a
i:rceput si fie practicatein catevalocuri urdi pEreairnprobabil pdnd atunci c6
acestlucru se va intAmpla. in bisericile episcopale,luterane 9i ciiar catolicea
apArut o accentuarea manifestdrilorspecialedin cadrul lucrdrii Duhului Sf6nt.
Au existat diferenge semnificative intre aceasti migcare, ce ar putea fi numitd
migcareaneo-penticostalisau carismaticd,gi penticostalismulclasiccarea aplrut
la inceputul secolului al XX-lea gi continui sa exisie gi in zilele noastre. in timp ce
acesta din urmd alcituise grupuri denominationale precise, ai ciror membri
apartineauin mare parte claselorsocio-economice de jos, neo-penticostalismula
fost mai mult o miFcaretransdenominalionali,atrdgindu-gi multi adepli din
claselede mijloc ai din egalonulsuperior al claseimijlocii.33in urma claiificirii
ficute de H. Richard Niebuhr, penticostalismular fi consideratprobabil ,,sectd,,,
iar neo-penticostalismul,,biserici".x Cele doud migcdri se deosebescAi prin
modul in careigi exercitedarurile carismatice.in cadrul grupelor care fac parte
l1--iiu,l.d"?u.,a.i ck, The Prorlisc Flttfikcd: A Histoty of thc Modern pcntecostit Motwncnt,
Springfiel4 Mo-, Gospel,1961,p.4849,52-53; Agnes N. (Ozman)LaRer1e,WhlltGodHith Wro ght,
Chicago,Herald, n.d., p.29.
32. Kendrick, PromiscFll\t'illed,p.64-68
33. Richard Quebedeawx, 'lhc New Charisntotics:me Origi s, Dcaelop ent ,t11dSignifcanccof Na-
Pentecostalisn,Carden City, N.Y, Doubleday, "1976,p , 4-11.
H. RichardNiebu\r,Thc SocialSourccs york, Henry Holt, 1929,p. 17-
of Dctlominationalistk,New
^34.
Persoana
Duhului Sfint 74J
din penticostalismul clasic este posibil ca mai mulli membri si vorbeascd sau si
s€ roage cu voce tare tr acelagitirnp. Acesta nu este cazul la cregtinii carismatici,
dintre care unii igi folosesc darul doar in momentele lor de ruqd-ciunepersonald.
Manifestdrilepublice ale darului au de obiceiloc mai degrabi fi grupuii speciale,
decdtin cadrul serviciilor comunede inchinareale cong-regagiei.'
NaturaDuhuluiSfAnt
Divinitatea Duhutui Sfant
Tiebuie sd examindm acum mai de aproape natura Duhului Sfant. Vom incepe
cu divinitatea Sa. Divinitatea Duhului Sf6nt nu este atat de usor de stabilit ia
divinitatea Tatilui 9i a Fiului. S-ar putea spune foarte bine cd d;vinitatea Tatdlui
este pur 9i simplu presupusd in Scripturd, cea a Fiului este afirmatd
$i
argumentati, ln timp ce ceaa Duhului Sfant trebuie dedusd din diversele afirmatii
indirecte care se gdsescin Scripturx. Existi insi cAtevatemeiuri pe baza cdrora se
poate conchide ci Duhul SfAntesteDumnezeu in acelagimod gi in aceeagimdsurd
in care sunt Tatdl 9i Fiul.
In primul rand, trebuie sd observdm cd unele referiri la Duhul Sf6nt sunt
interschimbabile cu anumite referiri la Dumnezeu. prin urmare, aceste pasaie
vorbesc de fapt despre Duhul Sfdnt ca Dumnezeu. Un exemplu tmportant se
gesegtein Faptele Apostolilor, capitolul 5. Anania gi Safira gi-au vAndut una din
mogii. Ei aduc o parte din banii prirnifi la apostoli gi o prezinti ca fiind preful
intreg. Petru rcstegte-cuvinteaspre de condamnareimpotriva fieciruia dintre ei
9i
atiit Anania, cAt gi Safua se prdbugescla auzul acestorcuvinte si mor. Mushandu_l
pe Anania, Petru l-a lntrebat: ,,Anania, pentru ce
ti-a umpluisatana inima ca si
minti pe Duhul Sfant gi si ascunzi o parie din preful mogioarei?,,(v. 3). ln versetul
urmdtor el afirmd: ,,N-aiminflt pe oameni,ci pe Dumnezeu.,,Separeci in mintea
lui Petru ,,a-L minfi pe Duhul Sfant,,9i ,,a-i minli pe Dumnezeu,,erau doud
expresij interschimbabile. S-arputea bineinleles aduceirgumentul ce petru a avut
h vedere doue persoane diferite, astfel incAt el a spus de fapt ,,L-ai mintit pe
Duhul Sf6nt 9i pe Dumnezeu." Totugi, afirmatia din versetul 4 a fost spusa iupe
cate se pare cu intenlia de a limuri faptul ci minciuna nu s-a adresat oamenilor,
unor fiinle inferioare/ ci lui Dumezeu insugi. prin urmare, ajungem la concluzia
ci a doua afirmafie este o clarificare a celei dintdi, accentuandfaitul ce Duhul pe
care L-a minfit Anania a fost Dumnezeu.
Un alt pasaj in care ,,Duhul Sfanf, 9i ,,Dumnezeu,, sunt folosili in rnod
.
interschimbabilestediscursul lui Pavelcu privhe la trupul cregtinului.ln i Corinteni
3:LG17 el scrie: ,,Nu gtiti c{ voi sunte$ Templul lui Dumnezeu gi cd Duhul lui
Dumnezeu locuiegte in voi? Daci nimitegte cineva Templul lui bumnezeu, pe
acela.il va nimici Drrmnezeu; cdci Templul lui Dumnezeu estesf6nt gi agasuntefi
gi voiJ' In 6:19-20el folosegteun limbaj aproape identic:
,,Nu gtili ci trupul vostrl
este Templul Duhului Sfant, care locuiegte in voi,9i pe caie L-agi p.i-it d" tu
pulTzel? gi ci voi nu sunteti ai vogtri? Ceci a1i fost cumperali cu un preg.
Prosliviti dar pe Dumnezeu irx trupul vostru.,, Esteclar c6 pentru pavel a fi locuit
de Duhul SfAnt irseamnd a fi locuit de Dumnezeu. punAnd in ecuafie expresia
7M Duhul sfint
,,Templul lui Dumnezeu" cu expresia ,,templul Duhului SfAnt,,,pavel ldmuregte

faptul cd Duhul SfAnt este Dumnezeu.
Mai mult, Duhul Sfant posede ahibutele sau calitilile lui Dumnezeu. Una din
acesteaesteomniscienJa. Pavelscriei:r 1 Corinteni2:10,11:,,CdciDuhul cerceteazl
totul, chiar 9i lucrurile adAnci ale lui Dumnezeu. in.adevtrr, cine dintre oameni
cunoagtelucrurile omului, afari de duhul omului, care estein el? Tot aga:nimeni
nu cunoagte lucrurile lui Dumnezeu afari de Duhul lui Dumnezeu.,, Faptul cd
Duhul esteomniscientreieseclar gi din Ioan 16:13:,,Cind va veni MAngAietorul,
Duhul adevdruiui, are si vd cilSuzeascdin tot adevirul cdci El nu va vorbi de la
El, ci va vorbi tot ce va fi auzit 9i vd va descoperilucrurile viitoare,,,
ln Noul Testament se vorbegte de asemeneaintr-un mod remarcabil despre
puterea Duhului SfAnt. ln Luca 1:35 expresiile ,,Duhul SfAnt,, 9i ,,puterea Celui
Preainalt" se afld in constructii sinonime sau paralele. Aceasta eite, firegte, o
referire la nagtereadin fecioari, care trebuie cu siguranld consideratd un miracol
de primtr importante. Pavel a recunoscut cd realizdrile din cadrul lucririi lui s-au
sdvargit ,,fie pdn puterea semnelor 9i a minunilor, fie prin puterea Duhului SfAnt,,
(Rom.15:19).Mai mult decetatat,Isus I-a atribuit Duhului SfAntcapacitateade a
schimba inimile 9i personahtefle umane: Duhul este Cel care reaiizeazi in noi
convingerea (Ioan 16:8-1L)9i regenerarea(Ioan 3:5-8). Nu trebuie str uitdm ci itx
alte parte Isus a spus cu privire la aceastAcapacitate de a schimba inimile
oamenilor: ,,La oameni lucrul acestaeste cu neputinle, dar la Dumnezeu toate
lucrurile sunt cu putintA" (Matei 19:26;vezi v.16-25).ln timp ce acestetexte nu
afumd specific faptul ce Duhul este omnipotent, ele arat6 negregit ce El are o
putere pe care dupe cate se pare o are doar Dumnezeu.
Un alt atribut al Duhului, care il face egal cu Tatil 9i cu Fiul, este eternitatea
Lui. In Evrei 9:14 se vorbegte despre Eica despre ,,Duhul cel vegnic,,prin
intermediul ciruia Isus 9a adus pe Sinelnsugi lertfi. insd numai Dumnezeueste
eiem (Evr. 1:10-12),toate celelaltecreaturi fiind temporare.Agadar,Duhul Sfdnt
trebuiesd fie Dumnezeu.
Pe lAngd faptul ci Duhul SfAntare atribute divine, El realizeazi anumite lucriri
carede obicei Ii sunt atribuite lui Dumnezeu. El a fost gi continud si fie implicat tr
creatie, atat i:r.actui propriu-zis al creafiei, cai $i itx pistrarea 9i direclionarea ei
providenJiali. In Geneza 1:2 citim ci Duhul lui Dumnezeu plutea pe deasupra
apelor. Iov 26:13 afirmd ci cerurile au fost inseninate de Duhul lui Dumnezlu.
Psalmistul spune ,,lg himiti Tu Duhul, ele [toate pirlile din ceatie enumerate
anterior]sunt zidite;9i Tu tnnoiegtifaJapdmAntului,,(Ps.104:30;trad.aut.).
Cele mai multe mirturii biblice referitoare la rolul Duhului SfAnt vorbesc
despre lucrarea Lui spirituali printre oameni sau in ei. Am observat deja faptul ce
Isus Ii atribuie Duhului SfAnt regenerarea (Ioan 3:5-8). Lucru confirmat de
afirmatia lui Pavel din Tit 3:5: ,,[Dumnezeu,MAntuitorul nostrul ne-a:nAntuit, nu
penhu faptelefdcutede noi in neprihanire[dreptate],ci pentru indurareaLui, prin
spilarea nagterii din nou gi prin innoirea ftrcutd de Duhul Sfint.,, ln plus, Duhul
L-a hezit pe Cristos dintre cei morfi gi ne va trezi gi pe noi, adici Dumnezeu ne va
invia prin Duhul: ,,$i dacd Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei horti locuiegte
in voi, Cel ce a inviat pe Cristos Isus din morti va invia 9i trupurile voastre
muritoare din pricina Duhului Siu care locuiegtein voi,, (Rom. 8:11).
PersoanaDuhului Sfanr
745
Scnpturilor este o altd lucrare divini a Duhului SfAnt. in 2 Timotei
^ - 9j".iy
3:16Pavel scrie:,,ToatdScripturaesteinsuflatd de Dumnezeu
[literal, (suflati de
ljrrlnnezeu) sau <hsufletittr de Dumnezeu>l de folos ca
9i se hvete, sd mustre,sd
in neprihanire ldreptatel. petru vorbeste el despre
:*:PJ.:,":1-*l lflepciune si
deruhea-Scripturilor, dar el accentueazdmai aegra* innuentra
::r:1 l*ltl.I
5a asupra scriitorului decit asupra produsului final:
,,Cdci nici o prorocie n_afost
adusi prin voia omului; ci oameniiau vorbit de la Dumrezeu,
m6nati de Duhul
SfAnt" (2 Petru 1:21).Agadar, Duhul Sfdnt i_ainspirat pe s*iitori
lor. 9t prin ei scrierile
Argumentul nostru final in stabilirea divinitdfii Duhului SfAnt
este asocierea
Lui cu Tatil 9i cu Fiul pe o bazd de aparente egattate.
Una dintre cele mai
cunoscute dovezi este formula de botez date in Marea timitere:
,,Duce!i_vd 9i
facefi ucenici din toate neamurilg botez6ndu-i in Numele Tataiui
9i I fiului 9i a1
qfanhllui Drih" (Matei 28:19).Benedicgia paulind din 2 Corinteni 13:14esteo altd
dovada: ,,Harul Domnului Isus Cristos, gi dragostea lui
Dumnezeu, 9i
imperfisirea Sfantului Duh sd fie cu voi cu to;i.,, Iar ir t Corinteni
12, in timp ce
Pavel vorbegte despre darurile spirituale, el ii pune in armonie pe
cei trei Membri
ai Dumnezeirii: ,,Sunt felurite daruri, dar este icelagi Duh; sunt
ielurite slujbe, dar
este acelagiDomn; sunt felurite lucrdri, dar esie ac;lagi Dumnezeu
care lucreazd
totul in tofi" (v. 4-6). De asemenea,in salutul primei saie "pi.tof",
let- ii i"ula p"
Cei trei lmpreund, consemnAndrolul Fieciruia in proce'sutmintuirii:,,...
cebe
alegiicarefteiescca striini, imprdgtiafiprin pont, ...a"p; gtii"gu-ui
dinainte a lui
uumnezeu latal, prin sfinfirea lucratd de Duhul, spre ascultareagi
stropirea cu
s6ngelelui Isus Cristos,,(1 petru 1:1-2).
PersonalitateaDuhului Sfent
AHturi de divinitatea Duhului SfAnt, este important si-I

remarcdm gi
personalitatea.Noi nu avem de-a face cu o fortd imiersonald.
Acest lucru este
important mai ales intr-o weme in care, prin influlnp religiilor
orientale, in
:rl1:" -":r:hi -p-itrund tmdinle panteisd. Biblia araii in riai multe moduri
raprurca uuhul Sfantesteo persoanAgi cdposeddtoatecalitiJile
pe carele posedd
o persoan5.
Prima dovadd a personalititii Duhului este folosirea pronumelui
masculin
atunci cAnd este vorba de El. De vreme ce cuvAntul nie0pc
este neutru iar
acord.a in gen, numir 9i persoani cu substantivul pe care_l
l_tlTl-* 11
ne;am altept: ca pronumete folosit pentru a_Lreprezenta pe Duhul
#1.,"ll$iil
Dranrsa-ne cel neutru. Cu toate acesteain Ioan 16:13_14 intalnim un fenomen
ciudat.
_In_timp ce Isus descrie lucrarea Duhului Sfa"t, ni foi.""it" un pronune
masculin (ireiuoq) acolo unde noi ne-am agtepta la un pronurne
rieutru.'singurul
substantiv, care ar fi putut fi sub-stituit.din contextul irirediat prin
acestpronume
"P$ll adevtrrului,,(v. 13).$Fie cd Ioan a fdcut aici o giegeali grimaticala
Tte
atunci cand a relatat discursul lui Isus (ceeace este putin pioUuUit,
deoarecenu
gdsim o gregealtrsimilare altundeva in Evanghelie), fie ca
a'ales in mod aehberat
35. S-a sugerat ca un posibil substantiv masculin care ar fi putut
inlocui este ncptirl.rpogdin
versetul7. Distanta lui faii de pronume facelnsl ca acest
lucru sifi" Ju"rJi" iorp-UuUil.
746 Duhul sfint
si,foloseascdpronumele masculin pentru ca si ne transmiti faptul ci Isus se

referi la o persoand,nu la un lucru. Un cazsimilar segisegtein Efeseni1:14,unde
i:rtr-o propoziJie secundari, in care se face referire la ,,Duhul Sf6nt,,, varianta
textuald preferati este 6e - ,,[care] este o arvund a mostenirii noasrre Denru
rdscumpirareacelor cagtiga!ide Dumnezeuspre lauda slavei Lui.,,
O a doua categoriede dovezi in favoarei personalititii Duhului Sfant este
constituitd din numeroase pasaje in care El gi lucrarea Lui sunt, intr-un fel sau
altul, comparate cu diverse persoane 9i lucrarea lor. Termenul tcpdrl,lroq este
aplicatDuhului SfAntin Ioan 14:26;15:269i 16:7.Esteevident cdin nici unul dintre
acestepasajenu se are in vederevreo influentd abstracta.gi despreIsus se spune
in mod ex;ires cd este un napdxl.lrog(1 Ioan 2:1). Foarte se-mnificativesunt
cuvintele Lui din Ioan 14:6,unde El spune ci Se va ruga Thtdlui, care le va da
ucenicilor un alt ncprir,l,lroq.Aici cuvdntul pentru,,un alt,, este ctlloq, care
inseamnd,,un Altul de aceeaginaturd".$ Avdnd in vedereafirmatiile lui Isus care
leagi venireaDuhului de propria Lui plecare(de ex.,16:Z),estelimpede ci Duhul
esteInlocuitorul lui Isus 9i va avea acelagirol. Similaritateafuncliei lor esteun
indiciu ci Duhul SfAnt,asemenealui Isus,irebuie sd fie o persoane.
O alti func1iepe care o indeplinescatat Isus, cat 9i Duhul Sfdnt 9i care,prin
urmare, servegteca dovadd a persona[telii Duhului, estefunctia de glorificarea
unui alt membru at Triniidfii. in Ioan 16:14Isusspuneci Duhul ,,Mi i,a prosldvi,
pentru ce va lua din ce esteal Meu gi vd va descoperi,,.Gdsim o paraleli in Ioan
17:4,unde Isusafirrndcdin timpul lucrdrii Lui pe pdmAntEl L-a glorificat pe Tatil.
Cele mai interesante aHturdri ale Duhului Sf6nt cu agenli perionali sunt acelea
in careEl estepus aldturi de Tatil 9i de Fiul. printre celemai iunoscute senumdrd
formula de botez din Matei 28:199i benedicliadin 2 Corinteni 13:14.Existeinsd gi
alte exemple.Iuda prescrieurmetoareaconduiti: ,,Darvoi, preaiubililor,zidili-vd
sufletegtepe credinla voastre preasfantd, rugafi-vi prin Duhul Sfint, lineli-vd in
dragostealui Dumnezeu gi agteptali indurarea Domnului nostru Isus Cristos
pentru viata vegnice"$.20-21). Petru li se adreseazdcititorilor sdi ca unora care
sunt,,alegi...dupe gtiinla mai dinaintea lui DumnezeuTateLprin sfintirealucrate
de Duhul, spre ascuJtarea gi stropireacu sAngelelui Isus Crjitos,, (1 petru 1:1-2).
Anterior, ir mesajulshu de Rusalii,el a proclamat:,,$i acum, o dati ce S-ainilfat
prin dreaptalui Dumnezeugi a prinit de la TatdlfdgdduinlaDuhului Sfant,
llsus]
a tumat cevedeti gi auzi1i...Pocdili-vd...9i fiecaredin voi sd fie botezatin Numele
lui Cristos, spre iertarea pecatelorvoashe; apoi veti primi darul SfAntului
_Isus
Duh" (Fapte2:33,38).Pavel armonizeazd9i el lucrirea Celor trei, de exemplu,in
Galateni4:6:,,$ipentru cd suntefi fii, Dumnezeune-atrimis in inimd DuhufFiului
Sdu,care strigd: <Ava>,adicd <Tatd!>,,Un alt text de acestgen este 2 Corinteni
1:21-22:,,$i Cel ce ne interegteimpreund cu voi, in Cristos,ai care ne-a uns este
Dumnezeu. El ne-a gi pecetluit gi ne-a pus in inimd arvuna Duhului.,, Alte
exemplesunt Romani 15:16;1 Corinteni 12:4-6;Efeseni3:14-72ai 2 Tesaloniceni
2:13-14.
Duhul Sf6nt mai esteconectatcu Thtdlgi cu Fiul gi cu ocaziaunor evenimente
diversedin lucrarealui Isus.Un asemeneaeyenimentestebotezulLui (Matei 3:16-
17)luncle alfost prezente toate cele trei Persoaneale Trinitilii. in timp ce Fiul era
36. RichardTrench,Synonynsof the Ncu Tcstarnanf,
Grand Rapids,Eerdmans,1953,p, 357-361.
PersoanaDuhului SfAnt 747
botezat Thtel a rostit din ceruri cuvinte elogioasela adresaFiului iar Duhul SfAnt
$a coborAt peste El sub o formi vizibild. Un alt asemeneaeveniment a fost
scoatereademonilor de citre Isus, acgiunepe care El a pus-o in legeture cu Tatal
gi cu Duhul: ,,Dar daci Eu scot afard demonii cu Duhul lui Dumnezeu,atunci
Impdrdtia lui Dumnezeu a venit pestevoi,, (Matei 12:2g).AsociereaDuhului SfAnt
cu Tatdl 9i cu Fiul in cadrul acestorevenimente esteun indiciu ci El estepersonal,
agacum sunt $i Ei.
Personalitatea Duhului SfAnt poate fi vizutd gi in pasaje care il asociazi cu
gam:ni]. V9m cita un singur exemplu. Scrisoarea din partea apostolilor 9i a
bltran or din Ierusalim citre biserica din Antiohia u .ot tir,.rt o exDresiefoarte
neobignuitd:,,Cdcis-aperut nimerit Duhului Sf6ntgi noui itr nu mai punem peste
voi nici o alti greutate decAt ceeace trebuie,, (Fapte 15:2g).Ar fi f&rte greu de
contestat cA aceastelucrare coroboratd a Duhului gi a liderilor cregtini este un
indiciu in favoarea faptului cd Duhul posedd cdteva din calitdtile ce se regdsescgi
la personalitatea umand.
la-drepJ vorbind, faphrl ci Duhul posedi anumite trdseturi personale este
.9i
cel de-ai treilea indiciu pe care il invocim pentru a dovedi personalitatea Sa.
Printre cele mai remarcabile trisdturi de acestgen senumdri inteligenla, voinla gi
emoliile, care sunt considerate in mod traditional ca cele trei elemente
fundamentale ale_personalititii. Dintre diversele referiri la inteligenta
9i
cunoagtereaDuhului citim aici Ioan L4:26,unde Isus promih ce Duhul ,,vi va
hveF toate lucrurile gi vd va aduce aminte de tot ci v-am spus Eu,,. Vointa
Duhului esteatestati in 1 Corinteni 12;11,unde seafirmd ci destinatarii diverselor
daruri spirituale sunt inspirafi de ,,unul gi acelagiDuh, care dd fiecdruia in parte,
cum voiegte". Faptul cd Duhul are emotii reieseclar din Efeseni 4:30, unde pavel
igi avertizeazi cititorii inpotriva intristirii Duhului.
Duhul Sf6nt poate fi intristat, ca orice persoand, d6nd astfel dovadd in mod
pasiv de personaiitate.Esteposibil ca Dulul Sfant sd fie mintit, ceeace au fdcut
lldl qi Safira (Fapte5:3-4).Pavel vorbegtedesprepecaiul intristirii Duhului
Sfant (Efes.4:30)gi de stingereaLui (1 Tes.5:19).$tefanii acuzi pe adversariisii
ci I s-au impotrivit mereu Duhului SfAnt (Fapte Z:51).Degi est6 posibil sd opui
rezistenli unei simple forfe, nu poti minti sa[tntrista ceva ce esteimpersonal.
$i
apoi, lucrul cel mai remarcabil, existd picatul blasfemiei impotriva D;hului Sfent
(Matei 12:31;Marcu 3:29).Cu siguranfi ca acestpdcat desie careIsus sugereazd
ce este mai grav decAt blasfemia irnpotriva Fiului, nu poate fi comis impotriva a
ceva ce este impersonal,
plus, Duhul Sf,Antse angaieazi ilx lucrdri gi acfiuni morale pe care le poate
.ln
realiza doar o persoane.Printre acesteactivititi senumeri invdlarea, regenerarea,
ceutarea, vorbirea, rnijlocirea, poruncirea, mitturisirea, cilduzirea, iluminarea,
revelarea. Un pasaj interesant gi neobignuit este Romani g:26, unde pavel spune;
,,9i tot astfel gi Duhul ne aiutd in slibiciunea noastri: cdci nu gtim cum trebuie sd
ne rugim. Dar Irsugi Duhul miilocegte pentru noi cu suspine negrdite.,, Cu
siguranla ci Pavel are ir vedere o persoani. $i la fel gi Isus ori de cdte ori vorbegte
despreDuhul Sfint, ca de exemplu in Ioan 16:g:,,$i cAndva veni El, va dovedi
lumea vinovatd in ce privegtepdcatul,neprihinirea
[dreptatealgi judecata.,,
loate conslderenteleanterioarene duc la o singuri concluzie.Duhul SfAnteste
\
749 Duhul sfanr
o persoand,nu o fort6, 9i Acea persoandesteDumnezeu, la fel de plenar gi in

acelagimod in careTatdlgi Fiul sunt Dumnezeu.
lmplicaliiale doctrineidespreDuhulSfdnt
O intelegerecorectea cine $i ce esteDuhul SfAntare anumite implicalii:

1. Duhul Sfant esteo persoani, nu o forli nedeslugitd.Aqadar,El esteCineva
cu carenoi putem avea o relalie personald,Cineva cui ne putem gi trebuie s6 ne
rugam.
2. Fiind pe depLindivin" Duhului Sfant trebuie sd I se acordeaceeagicinstegi
acela$irespectpe care le acorddmTatalui 9i Fiului. Estepotrivit sd ne inchinim
Lui Ia fel cum ne inchinem Lor. Nu trebuie s6 se consideri niciodatdcd EI estein
vreun sens inferior Tatdlui 9i Fiului, chiar dacd uneori rolul Siu ooate fi
subordonatLor.
3. Duhul Sfint esie una cu Tatdl 9i cu Fiul. Lucrarea Lui este expresia gi
realizareacelor pldnuite de ioli trei. Nu existd nici un fel de tensiune iltre
persoanele9i activitalile lor.
4. Dumnezeu nu este departe de noi. prin Duhul Sfdnt, Dumnezeul triunic
vine aproapede noi, atat de aproapeincat in realitateEl intri in fiecarecredincios.
Acum El are cu noi o gi mai mare intimitate decAt cu ocazia incarndrii. prin
lucrareaDuhului El a devenit cu adevdratEmanuel,,,Dumnezeuestecu noi,,.
Laudd Tie, Duhule Sfant!Mangaietor al lui lsrael,

Trimis de Tatdl 9i de Fiul ca sd ne binecuvantezi;
Laudd lie, Tatd,Fiule 9i Duhule Sfdnt,
Laudi Tie, Dumnezeuletriunic.
^11
-2-E
J L
LucrareaDuhuluiSfdnt
LucrareaDuhuluiSfantin VechiulTestamenl
LucrareaDuhului Sfantin viatalui lsus
LucrareaDuhului Sfentin viatacrestinului
lnceputul
vietiicrestine
Continuareavietii crestine
Darurilemiraculoasein prezent
lmplicatiile
lucrariiDuhului
Sfant
Lrr..u."u Duhului SfAnt este de un interes special pentru cregtini,

deoareceDumnezeuesteimplicat personalgi activ in viala credinciosuluimai ales
prin intermediul acesteilucreri. Mai mult decAtatat, in trecutul apropiat aceastd
faletd a docirinei a fost subiectulcelei mai rnari controversecu priviie la Duhul
Sfant.Aceastecontroverseestein jurul unora dintre darurile Lui spirituale mai
spectaculoase. ln realitateinsi problematicaacestordaruri specialeesteo temelie
prea inguste pentru a ne construi pe ea discutia de bazi. Aceastapentru ce
lucrareaDuhului esteo problemi cuprinzdtoarecareacoperdmai multe domenii
diverse.Lucrurile controversatetrebuie vizute pe fondul activitdtii mai generale
a Duhului.
LucrareaDuhuluiSfdntin VechiulTestament
incepem studierea activitelii generale a Duhului SfAnt cu o examinare a
lucririi Lui din cadrul Vechiului Testament.Adeseaestedificil ca Duhul SfAntsd
se identifice in Vechiul Testament,deoareceVechiul Testamentreflectdcele mai
timpurii stadii ale revelaliei progresive.De fapt, termenul de,,Duh SfAnt,'este
rareori intrebuinlat aici. Expresia obignuitd este mai degrabi ,,Duhul lui
Dumnezeu". Nu trebuie sd se uite faptul cd ebraicaeste o limb6 concretdcu o
relativi sericie in domeniul adiectivelor.in timp ce in limba englezdam putea
folosi un substantiv gi un adjectiy ebraicatinde si utilizeze doui substantive,
dintre care unul funclioneazdca genitiwl De exemplu,in timp ce in englezdam
-1lTlSaid.on
ufirma: ,,Spiritul limbii nu estefavorabilatc;tuirii acitectivelor,
$i gn. lgenirivull
749
750 Duhul sfant
putea vorbi despre,,un om drept,,,ceeace gisim de obiceiin ebraicdeste,,unom
al drepi;fii". In mod sirnilar,majoritateareferirilor la a treia persoanda Trinitetii
constaudin doud substantiveDuh gi Dumnezcu.Dinaceasteconstrucfienu reiese
cdar fi implicatd o persoandseparate.Expresia,,Duhullui Dumnezeu,,ar putea
fi foarte bine inteleasdca o simpld referiie Ia voinJa,mintea sau activitatealui
Dumnezeu.2Existd insi unele cazuri in careNoul Testamentclarificd faptul ci o
referire din Vechiul Testamentla ,,Duhul lui Dumnezeu,,esteo referireia Duhul
SfAnt.Unr:l dintre celemai importante pasaieneo-testamentare de acestgen este
FapteleApostolilor 2:16-27tnde Petru explicd faptul ci ceeace a avut loc de
Rusalii a fost o implinire a afirmaliei profetului loet: ,,Voiturna Duhul Meu peste
orice fdpturi" (2:28).in mod sigur evenimentelede la Rusalii au fost implinirea
promisiunii lui Isus; ,,Voiveli primi o putere cand Serzapogori Duhul Sfint peste
voi" (Fapte 1:8). Pe scurt, ,,Duhul lui Dumnezeu,,din fechiul Testamenieste
identic cu Duhul Sfdni.3
Existi mai multe domenii majore ale lucrdrii Duhului SfAnt din perioada
vetero-testamentari.in primul r6nd estecrealia.in relatareadesprecreatiegisim
o referire la prezentagi activitateaDuhului lui Dumnezeu:,,pemAntulera
fustiu
9i gol; pestefafa_adAncului de ape era intuneric ai Duhul lui Dumnezeuse mrgca
pe deasupraapelor" (Gen.1:2).Lucrareacontinud a lui Dumnezeucu creattaeste
atribuitd Duhului. Iov scrie: ,,Suflarea[sau duhul] Lui insenineazhcerul, mdna
Lui strepungegarpelefugar" (26:13).Isaiaprivegteo viitoare reversarea Duhului
ca pe o perioaddde fertilitate in cadrul crealiei:va domni paragina
,,pAndcAndse
va tuma Duhul de suspestenoi; atunci pustia seva prefacein
farnAnt gi pometul
va fi privit ca o pidure" (Is. 32:15).
general al lucrdrii Duhului este ddruirea profeliilor gi a
^ !n 1lt. lonleniu
Scripturii.aProfelii VechiuluiTesiamentau declaratcdvorbireagi scrierealor sunt
rezultatul.venirii Duhului pesteei. Ezechielne oferd cel mai clai exemplu:
,,Cum
mi-a vorbit acestecuvinte, a intrat duh in mine gi m-a fdcut sd stau pe picioare;gi
am ascultatla Cel ce-mi vorbea',(2:Z;cf.8:3; 11:1,24).Duhul a intrat-chiar in
9i
rugtepersoaneatat de putin potrivite ca Balaam(Num.24:2).Ca un semnci Saul
a fost unsul lui Dumnezeu, Duhul a venit cu putere peste el gi el a profelit (1
Sam. 10:6,10). Petru a confirmat mdrturisireaprofelilor cu privire lo "*p"ri".,1u
lor: ,,Cici nici o prorocien-a fost adusdprin voia omului; ci oamenii au vorbit de
la Dumnezeu, mAnali de Duhul SfAnt,, (2 pet. 7:21). in plus, cartea Faptele
Apostolilor depune m6rturie in favoareafaptului cd Duhui Sfant a vorbit prin
gura-1uiDavid (Fapt.1:16;4:25).De vremecebuhul SfAnta produs Scripturile,ele
pot fi numite ,,insuflatede Dumnezeu,,(O<dnueuoroq - 2 Tim.3:16).
"-:f, r moduri
S:::.:e- Hebrnu-penrrua explicasubsrantivul
"t".,a* relatiile"
cahlitilesau
precedent,
indicandu-isubstanra,
Syntnx,Edinburgh,T. and t. Clark, 1c02,p.32.
2. J. H. Ravenpretinde cAreferirile la ,,Duhul-luiDumnezeu,,din VechiulTestament
- nu il privesc
in mod specific pe Duhul Sfdnt: ,,Aici nu existi nici un fel de distinclie intre persoane
in cadrul
Dumnezeirii. Duhul lui Dumnezeu in Vechiul Testamenteste Dumnezeu insu$i
jnfluenta active" - Trc Historyof th( care exerciti o
Rcligiono/tsrael,Grand Rapids, Baker,1979,p.164.
...r..r'entruconceptiaclpasaiecapsdlmul 104:30sunt referirilaun Duh Sf6ntpcrsonal,vezi Leon
wood, t h? Holy spirit of tht OIclTcstatncnt,
Crand Rapids,Zondervan,1976, p.ld_20.
Eduard Schweizer,ThcHoly Spirit,ttad. engl.Iieginald H.9i Ilse FuIer, philadelphia,Fortress,
"^4.
1980.D. 10-19.
LucrareaDuhului Sfant 751
O alte lucrare a Duhului lui Dumnezeu in Vechiul Testamenta fost aceeade a

da anumite aptitudini necesare pentru indeplinirea unor sarcini diferite.s De
exemplu, citim cd nunindu-l pe Belalee] si construiasci gi sd mobileze cortul
intdlnirii Dumnezeu a spus: ,,L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un
duh de intelepciune, pricepere gi gtiinie pentru tot felul de lucreri, i-am dat putere
se ndscoceasci tot felul de lucriri megtegugite,si lucreze in aur, in argint 9i i:a
aramd, si sape in pietre 9i sd le lege, sd lucreze in lemn 9i se face tot felut de
lucrdri" (Ex.31:3-5).Nu este clar daci BeJaleela posedat anterior acestset de
abilitifl sau daci ele i-au fost date pe neagteptate in vederea acestei sarcini
deosebite.Nu este limpede nici daci el a continuat sd le posede dupd indeplinirea
sarcinii. CAnd Templul a fost reconstruit de Zorobabel dupd captiviiatea
babiloniand, a avut loc ceva similar: ,,Lucrul acestanu se va face nici prin putere,
nici prin tdrie, ci prin Duhul Meu - zice Domnul ogtirilorl" (Zah. 4:6).
$i isprivnicia ptrrea sa fi fost un dar al Duhului. Pind gi Faraon a recunoscut
prezenJaDuhului in losif: ,,$i Faraon a zis slujitorilor stri: <Am putea noi oare sd
gdsim trn om ca acesta,care si aibi in el Duhul lui Dumnezeu?"" (Gen.41:38).
CAnd Moise a avut nevoie de aiutor ca si conducdpoporul, o parte a duhului a fost
luatd de la el gi dati altora: ,,Domnul S-apogorat in nor gi a vorbit lui Moise; a luat
din duhul careera pesteel 9i l-a pus pestecei gaptezecide bitrAni. $i de indatd ce
duhul s-a agezatpeste ei, au inceput si proroceascd;dar dupi aceean-au mai
prorocit" (Num. 11:25).Aici darul administrdrii a fost insotit de darul prorociei
sau I-a continut pe acesta.Degi nu esteclar dacdin cazuLlui Iosua abilitatea lui de
a conduce a fost legati in mod special de lucrarea Duhului lui Dumnezeu, pare si
existe o aluzie ln acestsens: ,,Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul htelepciunii,
cdci Moise igi pusesemainile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el 9i au fdcut
potrivit cu poruncile pe care le ddduse lui Moise, Domnul" (Deut. 34:9).
In vremea judecdtori.lor, adrninistrarea prin puterea gi prin darurile Duhului
SfAnt a fost deosebit de spectaculoase.6Aceasta era o perioadd in care nu prea
exbta o conducere centralizate. O mare parte din cele ce se fdceause realizau prin
ceeace astizi am numi ,,conducerecarismaticd". Despre Otniel se spune: ,,Duhul
Domnului a fost peste el. El a ajuns judecdtor in israel gi a pomit la rdzboi.
Domnul a dat in mdinile lui pe Cugan-Rigeataim,impdratul Mesopotamiei 9i
m6na Lui a fost puternice impotriva lui Cugan-Rigeataim"(Jud. 3:10).Existi o
descriere similard a chemirii lui Ghedeon: ,,Ghedeon a fost imbrdcat cu Duhul
Domnului; a sunat din trambiti 9i Abiezer a fost chemat ca sd meargi dupi el"
fud. 6:34). Este demn de remarcat faptul cd lucrarea Duhului in vremea
iudecetorilor a constat in mare parte din acordarea iscusintei in purtarea
rdzboaielor. Duhul a venit peste Otniel gi el a plecat la rizboi. Duhul Domnului a
venit peste Ghedeory 9i el, dupi ce a fost asigurat ci Israel va fi salvat prin mAna
lui, a plecat la rdzboi. SoldaJiilui s-au dovedit neobignuit de eficienti, intr-un mod
cu totul disproporiionat fald de numdrul 1or.in mod similar, Samson s-a umplut
de o putere extraordinard atunci cAnd Duhul a venit peste el gi a fost in stare se
sdvArgeasciunele isprivi supranaturale: ,,Duhul Domnului a venit peste el gi s-a
5. \Nood,HolySpn ,p.4243.
6. Ibid.,p.41.
752 Duhul Sfant
pogordt la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni,
le-a luat hainele gi a dat
hainelede schimb celor ce dezlegaserighicitoarea,,gud.
fa:fej.
De asemenea,Duhul i-a inzestrat pe primii regi ai lui
Israel cu capaciie$
A^ norat deia cd Saul a profi;it-cand Djul a venit peste (1
:t"..1:t:: e.t Sam.
10:10).Ungerealui David a fost ea irsotitd de venirea
9i Duhu lui Dumnezeu:
,,Samuela luat cornul cu untdelemn 9i i-a uns in millocul ialitor
lui. Ouhul
Domnului a venit peste David incepdnd din ziua acJea
9i in ""t" urmitoare.
Samuels-a sculatgi s-adus la Rama,,(1 Sam.16:13).
Totuqi,Duhrjl nu esteurmerit numai in cursul unor intimpldri
spectaculoase.pe
lilFd. legate de conducereanaliunii 9i de faptele'eroice din vreme
Tp".J"lu de
rdzboi, El a fost prezent gi in viala spiritua.lda lui israel.
iri legatura cu aceastaEl este
nurnit un ,,Duh bun,,. Adres6ndu_I_selui Dumnezeu,
Ezra ie reamintegtecelor din
poporul Israelde resurseledate stremogilorlor in pustie:
,,Le_aidat Duhul Tiu cel
b_un. ca sd;i facd infelepfi; n-ai indepdriat munu fu d" la gura
lor 9i le_aidat apd
sd-gipotoleascdsetea,,(Neemia9_:2d). psalrnistulil ,oag; lHruito. pe
Dumnezeu:
,,Duhul Tiu cel bun sd mi celeuzeascdpe calea cieaa."upiar- (Irs.
143:10).
Bun5tateaDuhului reiese9i din doud textein careeste
numit in ,,Duh sf6nt,,.in
flecare drn acestedoul cazuri existd un contrast i:ltre
acliunile pecdtoaseale
oamenilor9i sfinlenialui Dumnezeu.Cerendcapecaiele
lui sdfie gterse,David se
roagi: -Nu md lepida de la fata Ta nu lua de ia mine Duhul
Si Tdu cel sfdnt,,(ps.
51:11).Iar Isaiavorbegtedespreoamenii care
,,au fost neascultAtorigi au intristat
pe Duhul Lui [al Domnului] cel sfanf, (Is. 63:i0).
Bundtateagi sfinJeniaDuhului pot fi vezute mai clar
ii-El h lumina lucrdrii pe
careo faceEl gi a rezultatelorei. Sespunedespre ceproduce
teamade Domnul
d]veTe:aiit;Ji dr-eptilii 9i judeidlii in Mesiacelpromis (Is. i1:z_s).Cand este
!l ile
revarsarDuhut (1s.32:15)rezultatul este;.ustifie,dreptategi
pace (v 16_20).
Dedicareafafd de Domnul vine din revirsareaDuhului (is.
++:e-i;l nzechiel36:ZO_
care doctrina neo_tesra-"ntrre a"rp." regenerare,
31,-Jl.ti*i
vorbegtede o ascultare ,prefigureazi
atentd gi o inimi noui care vor insoti oferirea de citre
Dumnezeua Duhului Sdu.
precedentedin Vechiul Testamentarati ci Duhul SfAntproduce
..Afirmaliile
calitdgilemorale gi spirituale ale sfinleniei bunitdlii ir persoana
9i pesteca.evine
sau in care locuiegteEl. Trebuiesi."*ur"e- insa ca m Ump ce in unele cazuri
aceastdlucrare lduntrica a Duhului Sfdntpare sd fie permanentd,
in alte cazuri,ca
i.l lidecdrori, prezenfaDuhuiui pare sd fie intermiienta regata
l-".,:::ifll 9t de o
ac Vrtate.sau o lucrarespecialA caretrebuieindeplinitd.
In cadrul mdrturiei Vechiului Testamentcu privire la
Duhul Sfani exista o
anticipare a unor vremuri viitoare in care lucrarea Duhului
se va extinde.zin
parte, aceastaare legitua cu viitorul Mesia, peste care Duhul
Se va odihni intr_un
g1d.Fi-intr-un mod neobignuit.Am remaicat deia Isaia 11:1-5.pasajesimilare
includ Isaia 42:1,-4gi 6-t:Ii (,,Duhul Domnului Dumnezeu
ests peste Mine, cdci
Domnul M-a uns sd aduc vegti bune celor nenoroci;i:tt
M_a Jllt sd vindec pe
cej cu inima zdrobitd, sd vestesc robilor slobozenia qi pringilor
de rdzboi
izbdvirea...").Isus clteazdversetelede la inceputu.llui
-?'. Is;ia ?l; aratd cd ele se
E*$-S-uoton , TheDoch.ijteof theHoty Spilil, Londra, Bannerot Truth Trust, 1958,p. 33_35.
LucrareaDuhului Sfint 753
finpiinesc acum in El (Luca 4:18-21).Existi insi o promisiune mai generali, care

nu se lirniteaztr la Mesia. Aceasta se gesegteir Ioel 2:28-29:,,Dupd aceeavoi turna
Duhul Meu peste orice fipturi; fiii 9i fiicele voastre vor proroci, bitr6nii vogtri vor
visa visuri gi tinerii vogtri vor avea vedenii. Chiar gi peste robi gi roabe voi tuma
Duhul Meu in zilele acelea."La Rusalii, Petru a citat aceasti profetie, ardtAndcd ea
s-a implinit irx Ziua Cincizecimii.
LucrareaDuhuluiSfint in viata lui lsus

C6nd examinim viala lui Isus, gtrsim in ea o prezente gi o activitate a Duhului,
atotptrtrunzetoare 9i pline de puterc. Pani 9i inceputul existeniei incarnate a lui
Isus a fost o lucrare a Duhului SfAnt.8Atat prezicerea,cat gi relatarea na$tedi lui
Isus arat5 spre o lucrare speciali a Duhuiui. Dupd ce a informat-o pe Maria cd
urmeazd sAaibd un copil, ingerul ia explical ,,Duhul Sfant Seva pogori peste tine
gi puterca Celui Preainalt te va umbri. De aceeaSfAntuI care Se va nagte din tine
va fi chemat FiuI lui Dumnezeu" (Luca 1:35).Dupi ce concepfia a avut loc, ingerul
i-a apirut lui Iosif, care era bineinteles tulburat, 9i i-a explicat: ,,Iosife, fiul lui
David, nu te teme sd iei la the pe Maria, nevaste-ta,cdci ce s-a zamislit iraea este
de la Duhul Sfint" (Matei 1:20).Cuvintele de la inceputul paragrafului in care este
consemnat acest incident sunt urmetoarele: ,,Iar nagterealui Isus Cristos a fost
a9a:Maria, mama Lui, era logodit{ cu losif; 9i inainte ca si locuiascdei impreund,
ea s-a aflat insercinatd de la Duhul SfAnt" (Matei 1:18).,
Anuntarea lucririi lui Isus de citre Ioan Botezitorul arunci de asemeneao
lumini asupra rolului Duhului Sfant. Ioan Botezdtorul a fost el insugi umplut cu
Duhul SfAnt, firci din pAntecelemamei lui (Luca 1:15). Mesajul lui accentua ce,
spre deosebirede botezul pe careil practica ef care era doar cu api, Isus va boteza
cu Duhul Sf6nt (Marcu 1:8).Matei (3:11)9i Luca (3:15)adaugd,,9icu foc". Ioan nu
pretinde ci are el insugi Duhul; gi mai ales nu pretinde in nici un caz ci el di
Duhul. El atribuie ddruirea Duhului lui Mesia care urmeaze sd vine.
Duhul esteprezent intr-un mod dinamic lnci de la irceputul lucrdrii publice a
iui Isus, dacd acest inceput este identificat cu botezul Siu, deoarece in acel
moment a avut loc o coborare perceptibild a Duhului SfAnt peste El (Matei 3:16;
Marcu 1:10; Luca 3':22;Ioan 1:32). Matei gi Marcu observd cd Isus a vizut
porumbelul care cobora; ei nu ne spun dacd l-a zdrit gi altcineva. Doar Ioan
specifictr faptul ci gi Ioan Botezdtorul L-a vezut pe Duhul Sfant 9i a merturisit
acest lucru. Nici una dintre relatiri nu men$oneazd nici un fel de manifestdri
particulare imediate, adici efecte vizibile sau ceva similar. Totugi, noi gtim ca
imediat duptr aceeaIsus a fost,,plin de Duhul Sf6nt" (Luca 4:1). Scriitorii ne lasi
sa deducem din evenimentele urmdtoare care anume au fost lucrdrile Duhului
Sfdnt in viala lui Isus.
Este clar ctr rezultatul imediat al faptului ci Isus a fost plin de Duhul a fost
ispita majori, sau seriade ispite de la inceputul lucrdrii Salepublice.loIsusa fost
-TlEEITffi,
O03., ticsin O tline,New
\or.k,Philosophical
Library,1949,p.95.
9. Ralanond E.Brown, TheBith oftheMessioi,cardenCity,N.Y,Do\rbleday 7977
, p.124-725.
10. sr-hweizer,HolySpiit,p.51.
754 Duhul sf6nr
indrumat de Duhul SfAntspre imprejurdrile in carea avut loc ispitirea.in
Matei
4:19i Luca 4:1-2ni sedescriecdIsus a fost dus de Duhul SfAntin pustie.
Afirmalia
estecu mult mai putemicd: ,,indati Duhul a mAnatpe Isus in pustil,,
lyt,Y"i""
(1:12).Isus este efectiv,,silit si plece,,de cdtre Duhul. Ceea ce
este de-mnde
remarcat_ aici estecd prezenlaDuhului SfAntin viata lui Isus il aduce pe Isus in
conflict.directgi imediat cu fortele rdului. Separe ci antiiezadintre Duhul
Sf6nt
gi rdul din lume trebuia adusi la lumini.
Restul lucrdrii lui Isus s-a desfdgurat,de asemenea,in puterea gi prin
indrumarea Duhului SfAnt.Acestlucru a fost adev;rat in mod evident in
ceeace
privegteinvdtdtura lui Isus.lr Luca ne spune cd imediat dupi ispiiirea
Sa, ,,Isus,
plin de puterea Duhului, S-airtors in Galileea,,( :la). El i inceput apoi
si dea
invdJdturd in toate sinagogile. Venind in Nazaret oraQulSau natal, El a intrat in
sinagogdgi S-a ridicat sa citeasca.A gdsit Isaia 6L:l-i, a citlt pasajul,iar apoi a
pretins-cIcelecitite gi-augisit implinirea in El (Luca4:1g_21). FicAnd aceasta,Isus
pretindea cd lucrarea i:r care era El angajat ir timp ce dddeainvdlaturd in
sinagog,i
era un rezultat al lucririi Duhului SfAnt care Se afla in El pesL Et.
9i
este.adevdrat despretnvdldtuta lui Isus esteaderrlrit
- .Ce 9i desp.e minunile
Lui,_mai ales despreexorcizareademonilor infdptuite de Isus. in cadrul acesteia
confruntareadintre Duhul Sfant 9i fortele pdciioase care lucreazd11 lume
este
manifestd. Cu prileiul vindecdrii unui demonizat, fariseii au sustrnut ca
Isus
scoate cu
, f 9.m9nii -ajutorul priniului demonilor. Isus a scos in evidenld
contradictia interni din aceasti afirmafie (Matei I2tZS-27),iar apor a conracarat
cele de ei ,,DardacdEu scotafate demonii cu Duhul lui Dumnezeu,atuncr
-spuse
lrnp5ritia lui Dumnezeu a venit peste voi,, (v. 2g). Condamnareade
,,hul5
impotriva Duhului" (v 31) pe care a rostit-o la adresa cuvintelor fariseilor
si
atentionarea ci ,,oricine va vorbi impotriva Duhului Sfdnt nu va fi iertat,, (v. 3i)
sunt o dovade cAacliunile sdvArgitede Isus in momentele precedenteau fost fdcute
prin putereaDuhului SfAni.Duhul SfAnta fost Cel carea iucrat prin El.
Dupi cAte
se pare Isus a negat cd El este sursa minunilor Sale atribuindu_le in ichimb
Duhului SfAnt.
Nu numai invildtura 9i minunile Lui, ci intreaga viald a lui Isus era in acel
moment,,in Duhul Sfdnf,. CAnd cei gaptezecis-au i:ntors din misiunea lor gi
au
raportat cdpand gi demonii le sunt supugi in Numele lui Isus (Luca 10:12),
,,in ceasul
acelaIsus 9a bucurat in Duhut Sf6ntl, (v 21). Chiar ernofiil" Lrri u.u,
9i ,,in Duhul
Sf6nt". Aceastaestedescriereaunui om careestein intregime umplut cu Duhu1.
Estedemn de remar_cat faptul cd nu existdnici o doiadd a cregteriiprogresive
a prezenJeiDuhului SfAnt in via;a lui Isus. Nu existi u."o ,".i" de exp"erienle
legatede venirea Duhului Sfdnt,in afardde conceplie botez.Ceeace pare
9i insA
si existe este o tot mai temeinicd traducere in via;l a prezengeiDuhului-. Nici
nu
estede gisit vreo dovadd in favoareaoricdrui gen de fenomenextaticdin viala
lui
Isus.Cu sigwante ce au existatmomentein cire El a fost cuprins de sentimentul
ci sarcinacareii revine estede-a dreptul arzAtoare(cagi aturlci c6nd a spus:
,,C6t
esteziud trebuiesi lucrez lucrdrileCelui ceM-a himis; vine noaptea,cAndnimeni
nu mai poate sd lucreze" [Ioan 9:4]. insd nu intAlnim in viala iui Isus genul
de
fenomenecarismaticecare apar in FapteleApostolilor gi care sunt dis&tate
de
11. Dale Moodt Spilit of theLil)ingcod,Nashville, Broadman,1976,p.40_41.
LucrareaDuhului Sfant 7Ss
citre Pavel in 1 Corinteni 12-14. Nu numai cd nu existd nici o relatare a unor
asemeneafenomene in propria Lui experienld, dar nu avem nici weo invitdturd
a rul lsus pe marglnea acestui subiect. AvAnd in vedere problemele cu care s_a
confruntat Biserica din Corint, fenomenul Rusaliilor
9i Lxperienlele ulterioare
consemnate in, Faptele Apostolilor, este surprinzAtor, mai ales pentru cei care
suslin cd acel Sitz im Lebenexistentjal a fost determinantul prim'al matedalelor
incluse in Evanghelii, ci nici viata personald a Mdntuitorului, nici invdtdtura Lui
nu contin vreo urmtr a unor asemeneafenornenecarismatice,
LucrareaDuhuluiSfint in viatacrestinului
Inceputut vielii Ue gtinuIui
ln invltitura lui Isus constatdm existenta unui accent exhem de puternic pus
pe lucrarea Duhului Sf6nt de iniliere a persoanelor in viala cregtini. pohivit
invlteturii lui Isus, activitatea Duhului este esenliald atAt la convertire, care din
perspectiva.omului este
_inceputul vietii cregtine, cAt gi la regenerare, care este
inceputul vielii cregtine din perspectiva lui Dumnezeu.
Convertirea este intoarcereaomului la Dullulezeu. Ea const{ dinh-un element
nggltiv li dinh-unul pozitiv: poceinta, adici abandonareapecatului, credinJa,
9i
adica acceptareapromisiunilor 9i a lucrdrii lui Cristos. IJus a vorbit mai
ales
desple.pgciinF gi in mod specific despre admiterea pdcetogeniei, care este
o
premisi obligatorie a pociintei. El a spus: ,,$i cAnd va veni El'fMAngdietorul]
va
dovedi lumea vinovate in ce?rivegte plcatul, neprihinirea
ldreptateal 9i ludecata.
rn ce pnvegte picatul: fiindci ei nu cred in Mine; in ce privegte neprihdnirea
[dreptatea], fiindcd Mi duc la Tatdi 9i nu Mi veli mai vedea; in ce privegte
iudecata:fiindci stdp6nitorul lumii acesteiaeste 1udecat,,(Ioan15:g_1i).Fird
aceastdlucrarea Duhului Sf6ntnu poateexistaconvertire.
Regenerarea este transformarea miraculoase a individului gi implantarea
energiei spir,ituale. Isus i-a explicat foarte limpede lui Nicodim cE regenerarea
este esenfiale pentru ca cineva si fie accepiat de Thtil:
,,Adevirat, adlvdrat ifi
spun ctr dacd un om nu se nagte din nou nu poate vedea impirigia lui
Dumnezeu" (Ioan 3:3).El a dezvoltat apoi aceastiiiee:
,,Adevirat, ;deverat iti
spun cd dace nu se nagtecineva din apd 9i din Duh nu poate se intre in lmpere
;
lui Dumnezeu. Ce este niscut din came estecame, gi ce esteniscut din Duh este
duh" (v. 5-6). Isus limuregte aici faptul cd regenerarea este un eveniment
supranatural, iar Duhul SfAnt este agentul care iI produce. Camea (adici
efortul
uman) nu estecapabild si efectuezeaceastetransformare. aceasti transformare
$i
nu poate fi nici micar inleleasd de intelectul uman. Isus a asemdnatde fapt
aceasti lucrare a Duhului cu adierea vantuiui: ,,Vantul sufld incotro wea gr_i
auzi
vuietuf dar nu gtii de unde vine, nici lncotro merge. Tot agaeste cu oricine
este
nescutdin Duhul" (v 8).r,
12. Penhu o discutie pe marsinea cuvintelor pe
cate Isus i le_a spus-r.o"irg,ii"a.",
lui Nicodim vezi Henry B.
g,rête,TIE-Hoty
spiit iniheNaiTatancnt:A Sniy oynrniti* iiiiiin
p. 13G135. uu"^'r"",
1909,
756 Duhul Sf6nt
Continuareavietii crestine
LucrareaDuhului nu esteincheiatdatunci cAndcinevadevine un credincios;

dimpotrivd, ea abia incepe. Existi un numir de alte roluri pe care El le
indeplinegte in viaJa cregtind care continud.
Unul din rolurile Duhului este imputernicirea. Isus probabil ci
$i-a uluit
ucenicii cdnd a pus: ,,Adevdrat,adeveratva spun ca cine ciede in Mine va facegi
el lucririle pe care le fac Eu; ba incd va face altele gi mai mari decAt acestei;
pentru cd Eu mi duc la Tatdl,,(Ioan 14:12).indeplinirea de cdtre ucenici
a unor
lucriri mai mari dec6t celepe carele ficuse Isus a depins dupd c6tese pare
atAt
de plecarea lui Isus, cit 9i de venirea Duhului Sfant deoarece cele doud
evenimenteerau strans legate intre ele. intr-adevdr, atunci c6nd ucenicii s_au
intristat vizibil h gandul plecirii lui Isus,El le-a spus:
,,Totugi,vd spun adevirul:
vd estede folos sd Mi duc; cdci,daci nu Md duc Eu, Mdngiietorui nu va veni
la
voi; dar daci Mi duc, vi-L voi trimite,, (Ioan 16:2).probabi'lci ucenicilor,care
de
acum erau.foartecongtienti de propria lor sldbiciunegi de propriile lor lipsuri,
li
s-a pdrut incredibil cd vor face lucrdri mai mari d.ecit iele-pe care le fdcuse
StdpAnullor. Totugi,Petru a predicat in duminica Rusaliilor tli mii de oameni
si
au crezut.Isus Insugi,atat cat gtim noi, nu a primit niciodatdicest gen de rdspuns
din parteamultimilor. S-arputea ca El se nu fi adunat atAliacredinciogiveriiabili
in intreagaSa misiune! Cheia succesuluiucenicilornu a constatin capacitdlilegi
puterile lor. Isus le-a spus se agteptevenirea Duhului Sfint (Faptef:+_S;9i
le_a
explicat cd aceastavenire a Duhului le va da putereapromisi de El, capacitatea
de a face lucrurile pe care le-a prezis El: ,,Voi veli primi o putere cAnd Se va
pogori Duhul SfAnt peste voi gi-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toatd Iudeea,
in
Samariagi,pind la marginile pdmAntului,,(v g). Aceastdimputernicire de cdtre
t-ruhuli-a fecut sd aibe izbAnddatunci in sarcinape care o aveau gi continud
si
fie gi in zilele noastreo resursl disponibili pentru orice cregtincarl doregte
sd-L
slujeascdpe Domnul.
Ûn alt elemental promisiunii lui Isus era ci Duhul Sf6ntva locui in credincios
gi Il va ilumina: ,,$i Eu voi ruga pe Tatdl El vi va da un alt Maneaietor
9i caresd
rdmdnd cu voi in veac, gi anume Duhul adevdrului, pe care lumia nu-L poate
primi, pentru cd nu-L vede gi nu-L cunoagte;dar voi ll cunoagteli,cdcirimAne
cu
voi gi va fi ln voi" (Ioan 1,4:L6-17).O parte din eficacitatea lucrlrii Duhului
este
rezultatul caracterului lduntric al acesteilucriri. Isus a fost un ixvaldtor gi un
lider,
dar influenfa Lui a fost ceaa cuvantului gi a exemplului exterior. Duhul, insd, este
capabil sd-l afectezemai intens pe credincios,deoarecelocuind in el, El poate
la centrul g6ndirii 9i al emofiilor lui. Locuindu-i pe credincioqi,
iungelocmai
uunur u poate conducein tot adevirul, dupd cum a promis Isus.pAni numele
9i
folosit in acest context pentru Duhul sugereazd'acestrol:
,,Cdnd va veni
Mdng6ietorul,Duhul adevdrului,are si v6 cdlduzeasciin tot adevdrul;ceciEl nu
va vorbi de la El, ci va vorbi tot ceva fi auzit gi vd va descoperilucrurile viitoare.
prosldvi, pentru cd va lua din ce esie al Meu gi vi va descoperi,,(Ioan
11Ye_f
16;13-14).
Evident ci Duhul are un rol de invdtitor. Mai devreme in acelagidiscurs citim
cd El le va aminti gi le va clarifica ucenicilor cuvintele primite de la Isus:
..Dar
LucrareaDuhului S(Ant TS7
Mangaietorul, adicd Duhul SfAnt pe care-L va trimite Thtdl in Numele Meu, vi va
inveta toate lucrurile gi ve va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu,, (Ioan 14:26).
Isus a fdgdduit chiar cd atunci ,,cAndva veni Mingaietorul, pe care-Lvoi irimite
de la Tatdl, adicd Duhui adevdrului, care purcede de la Titil, El va mirturisi
despre Mine" (Ioan 15:26)..Aici avem ideei iluminerii de citre Duhul SfAnt, un
subiect dezvoltat.pe larg in capitolut 11..Aceasti lucrare a Duhului Sf6nt nu a fost
doar pentru beneficiul acelei prime generalii de ucenici, ci este evident cd ea
include gi ajutoruI dat ucenicilor din zllele noastre pentru a inlelege Scriptura.
Iluminarea noastre este un rol care li revine Duhului, deoareceIsus este acum
ocupat in permanente, indeplinind alte func$i care sunt mentionate tot in acest
pasat(de ex.,El pregetegteun loc pentru credinciogiUoan14:2-31).
Un alt subiect deosebit de interesant estelucrarea de mijlocire a Duhului Sfdnt.
Suntem familiarizafi cu miilocirea pe care o face Isus, ca Mare preot, pentru noi.
Pavel vorbegte gi despre o rugiciune de miilocire pe care o face Duhul SfAnt in
folosul nostru: ,,$i tot astfel 9i Duhul ne ajuti in slibiciunea noastre: cici nu gtim
cum trebyie sI ne rugtrm. Dar insugi Duhul miiloce$te pentru noi cu suspine
negrlite. 9i Cel ce cerceteaztrinimile gtie care estenizuinta Duhului; penhu aAEl
mijlocegte pentru sfinti dupi voia lui Dumnezeu,, (Rom. 8:26:24. Astfel
credinciogii au asigurarea ce atunci cAnd ei nu gtiu cum si se roage, Duhul SfAnt
mijlocegte cu lnJelepciune pentru ei ca sd se faci voia Domnului.
De asernenea,Duhul Sfant infeptuiegte, sfintirea in viala credinciosului. prin
sfintire se intelege transformarea continui a caracterului moral gi spiritual al
credinciosului astfel ca viala lui str ajungi sd oglindeasci pozitia pe care el o are
deia inaintea lui Dumnezeu. ln timp ce iustificarea esteun act insiantaneu care ii
di credinciosului o pozifie indreptliitd inaintea lui Dumnezeu, sfinfirea este un
proces care face ca persoana si fie sfAntdsau bund. in prima parte a capitolului g
din Romani Pavel insistd asupra acestei lucreri a Duhuiui Sf6nt. D'uhul ne-a
eliberat de Lege (v. 2). De acum incolo credinciogii nu mai umbld gi nu mai triiesc
irxconformitate cu camea, cu vechealor naturd, ci in conformitate cu Duhul (v. 4),
avAndu-gi mintea acordatd cu Duhul (v. 5). Cregtinii sunt in Duhul (v. 9) 9i Duhui
locuiegte in ei, un gAnd care este repetat de trei ori (v.9, 11 de doud ori). in timp
ce Duhul ii locuiegte pe credinciogi, El ii cdliuzegte 9i ii conduce, 9i in consecinli,
faptele cdrnii sunt condamnate la moarte (v 13). Agadar, toti cei care sunt
,,ceHuziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu,, (v. 14). Duhul este
acum la lucru, ddndu-le viate, mdrtudsind cd ei sunt mai degrabi fii jecAt sclavi
9i
fum26nd astfel o dovadi de netagiduit ci ei sunt cu adevirit in Cristos (v. 15-12).
Aceasteviafi in Duhul este ceeace Dumnezeu are in vedere pentru cregtin. in
Galateni 5 Pavel compard viala in Duhul cu viata in came. El igi hstruiegte cititorii
sd umble prin Duhul tn loc si satisfaci dorinlele cirnii (v 16). Dacd ei tin seama
de aceastdinviJdturd, Duhul va produce in ei un set de caHteli cerora li s-a dat
numele colectiv de ,,roada Duhului" (v 22). Pavel ingiri noud dintre acestecalit5ti:
,,RoadaDuhului, dimpotrive, este:dragostea,bucuria, pacea,indelunga ribdare,
bundtatea, facereade bine, credinciogia, blAndeJea,infrinarea poftelorllmpotriva
acestorlucruri_nuestelege" (v. 22-23).Acestecalitdli nu pot fi produseplenar in
vietile oam€nilor firi vreun ajutor din afari, doar pdn propriile eforturi ale
oamenilor. Ele sunt o lucrare supranaturald. Ele sunt bpuse lui.erilor cimii - o
758 Duhul SfAnt
listd de pdcatedin versetelel9-2I - la fel curn Duhul insugi estein opozilie fatd
de carne.Lucrareade sfinJirea Duhului Sfint nu esteprin urmare doir lucrarea
negativi a mortificdrii cdrnii (Rom. 8:13),ci este gi pioducereaunei asemindri
pozitivecu Cristos.
De asemenea,Duhul le dd credinciogiloranumite daruri specialein cadrul
trupului lui Cristos. in scrierile lui pavel existi trei liste dife;ite de asemenea
daruri; existd gi in 1 Petru o list; scurtl (vezi figr-ra 5). Trebuiefecute anumite
obseruatii cu privire la acesteliste. in primul rand, h timp ce toate cuprind
darurile Duhului, orientarealor fundamentali diferi. Efeseni4:11estede f;pt o
catalogarea unor diverse oficii din cadrul bisericii,sau de persoanecaresunr, ca
si zicemaga,darurilelui DumnezeupentruBisericd. RornunltZ,6-g9l I petru4:11
clasificdin realitatecatevafuncJii de bazi caresunt i:rdeplinite in bisericd.Lista
din 1 Corinteni are de-a facemai mult cu uneleabiliti1i speciale.Esteprobabil ci
atunci cdnd acestepasaievorbesc despre ,,darurile Duhului,, ele au in vedere
Iucruri diferite. Prin urmare, nu ar trebui si se faci vleo incercarede a reduce
aceastiexpresiela un conceptunitar sau la o definifie. ln al doilea r6nd, nu este
clar dacd acestedaruri sunt inzestrdridin nagtere,imputerniciri specialeprimite
intr-un moment ulterior sau o combina(iea celor doud. in al treiiea rAnd-,unele
daruri, cum sunt credinla gi slujirea,sunt calitdti sau activitdti care trebuie sd-l
caracterizezepe fiecarecregtin;in asemeneacazuri esteprobabil cd scriitorul s-a
gandit la nigte performanleneobignuitein acel domeniu-.in al patrulea rAncl,de
vreme.cenici una dintre celepatru liste nu cuprinde toatedaruiile carese gAsesc
in celelalteliste,sepoateimaginacdnici m6cailuate impreundnu epuizeazi toate
darurile posibile ale Duhului. Agadar,acesteliste, luite in mod individual si
colectiv,ilustreazddiverseledaruri cu careDumnezeua inzestratBiserica.
Figura5
DarurileDuhuluiSfant
Romani12:6-8 l Corinteni12:+11 Efeseni4:tl 1 Pelru4:11
inlelepciunea apostoti vorDrrea
siujirea cunoasterea profeti slujirea
invatareaaltora credinla evanghelisti
imbarbetarea vrndecarea pastorisi
ddrnicia facerea de mjnuni invatetori
ajLforarea profelirea
actede milostenie capacitateade a
discernespirjtele
diferitelimbi
Inrerpretarea
limbilor
Estede asemeneairnportant la acestpunct sd se remarcecatevaobservaliipe

carele-a fdcut Pavel cu privire la natura darurilor gi la modul in care trebuie ele
exercitate.Acesteobsewalii apar in 1 Codnteni 12 ,i 14.
1. Darurile sunt date trupului (Bisericii). Ele sunt pentru edificareaintregului
trup, nu numai pentru pldcereasau zidirea membrilor individuali care le
posedd('12:7; 74,5, 72).
LucrareaDuhului SfAnt 759
2. Nici o persoani nu are toate darurile (12:14-21),9inici unul dintre daruri
nu este dat tuturor persoanelor (12:28-30).in consecinld, membrii
individuali ai Bisericii au nevoie unii de alfli.
3. Cu toatecenu sunt ]a fel de izbitoare,toatedarurile sunt imD ofiarrteftZ:22-26\.
4. Duhul Sfantatribuie diverseledaruri cui vrea El si cum vrea El (i2;U).
Darurilemiraculoasein prezent
Anumite daruri din categoria celor spectaculoaseau atras o atenlie deosebite
gi au starnit o controversi considerabild in ultimii ani. Aceste daruri sunt numite
uneori daruri remarcabile, miraculoase, speciale, daruri semne sau daruri
carismatice, aceasti ultima denumire fiind o expresie oarecum Dleonastice.
deoarecelcpioparc inseamnd i:r esen[ddaruri. Cel mai frecvent meniionate sunt
vindecarea prin credinli, exorcizareademonilor gi mai ales glosolalia sau vorbirea
in limbi. Intrebarea care a iscat cea mai mare parie a iontroiersei este daci Duhul
SfAnt continud gi ir prezent sa imparte acestedaruri in bisericd, 9i dacd da, sunt
ele normative? (adici daci fiecare cregtin poate $i ar trebui sl le prirneasci gi sd le
exercite).Deoareceglosolalia estecel mai spectaculosdintre acesiedaruri, ne vom
concentra asupra ei, Concluziile noastre vor servi la evaluarea celorlalte daruri.
Trebuie sd examindm ambele pdrfi ale acestei probleme controversate dace
vrem ca ea si fie corect trlelease gi hatate. problema glosolaliei a fost dezbetuta
de-a lungul inhegului secol al XX-lea de cdtre gmp-drile penticostale, iar mai
recent de cdtre neo?enticostali sau, agacum sunt ei numifl aiurn irntr-un mod mai
general, de cdtre carismatici. Pozilia lol care se bazeazi pe pasajelenarative ale
Faptelor Apostolilor, este una destul de tranganta. Disputa incepe de obicei cu
observatia cd dupe episodul convertirii gi al regeneririi relitat in Faptele
Apostolilor, a urmat de obicei o umplere specialdsau un botez cu Duhul Sf6nt, gi
cd mani{estareaobignuiti a acestui botez a fost vorbirea intr-o limbd necunoscud.
Nu edstd nici un indiciu ci Duhul Sfdnt ar fi incetat sd mai acorde acest dar
Bisericii.l3 Ba mai mult, existi dovezi ci darul a fost prezent de-a luneul istoriei
BisericiipAndin prezent.Cu toatecd adeseoria aparutdoar in cadrul un-orgrupuri
mici, relativ izolate, el a alimmtat acelegrupuri cu o vitalitate spirituali speciald.
Adeseori este intrebuinlat gi un argument empiric in favoarea piacticdrii
_
glosolaliei. Oameni care au experimentat ei ingigi acist dar sau care i-au urmerit
pe altii practicandu-l au o certitudine de nature subiectivi cu privire la aceasti
experientd. Ei subliniazd beneficiile pe care acestdar le producein viata spirituald
a cr"egtinuluiSimai alesvaloarealui ca miiloc de inviorare a vietii de ruglciune.ra
In plus, adeplii practicirii glosolalieiaduc argumentul cd ea nu esteinterzisi
.
niciieri ir:r Scripturi. Scriindu-le corintenilor pavel nu condarmd irtrebuinlarea
corespunzitoare a darului, ci numai denaturirile lui. De fapt, el spune:
,,MulJumesclui Dumnezeu cd eu vorbescin alte limbi mai mult decAtvoi togi,,
lli-fiIfiEu" fru Pentecostal
Mooement,ItlcludingtheStoryoftheWatyearseg40-47),ed.rev.,
Londra, Elim, 1949,p. 10.
Iaure-nce Christenson, Speakingin Tongtes and lts Signifuance
_14.. for the Church, Minneapolis,
BethanyFellowship, 1968,p.72-79.
760 Duhut sfenr
(1 Cor. 14:18).Mai mult, el le recomandi cititorilor sdi
,,s6umble dupd darurile
celemai bune" (1 Cor. 12:31)9i ,,si umble dupi darurile spirituale,,(i Cor. 14:1).
IdentificAnd ,,darurile cele mai bune,, 9i ,,darurile spirituale,, cu limbile,
suslindtorulglosolalieitrage concluziac6 darul vorbirii inlimbi esteposibil gi
de
doflt pentru cre$tin.
De cealaltdparte a disputei se afli cei care resping ideea cd Duhul SfAnt
continue sd impartd darurile carismatice.Ei suslin cd pe plan istoric darurile
miraculoaseau incetat sd apard;ele au fost efectiv necunoscutein cea mar
mare
parte a istoriei Bisericii.l5Afunci cAndau fost prezente,aceastas_aintAmolat
in
generalin grupuri izolate,caracterizatede credinleneortodoxein domeniul
altor
cateva doctrine maiore. CAliva dintre cei care resping posibilitatea glosolaliei in
prezentfolosescin favoarealor pasajuldin 1 Corintenil3:g:
,,limbile vor inceta,,.
br acordi atenfiein acelversetdistincAieidintre verbul folosit pentru substantivul
,,limbile" 9i verbul folosit in cazul substantivelor ,,prorociile,, ,,cuno9tin1a,,.Nu
9i
numai ci estevorba de un termen cu totul diferit, dar ir primul caz estefolosita
diatezamedie,iar in al doilea ceapasivd.De pe aceastibazi s-aafirmat cd limbile,
spre deosebire de prorocii gi cunogtinld, nu au fost destinate si fie date pdnd
la
sfArgitul vremurilor, ci au incetat deia. Din acestmotiv limbile nu sunt incluse in
aluzia la darurile imperfectecarevor i:rcetacandva veni ceesteperfect(v. 9_10).16
Unii teologi pledeazi in favoarea incetdrii darurilor miraculoase pe
baza
versetelor3 9i 4 din Evrei 2: ,,mAntuirea...a fost vestiti intAi de Dumneieu,
ne_a
fost adeverite de cei ce au auzit-o, in timp ce Dumnezeu interea mirturia lor
cu
semne,puteri gi felurite minuni gi cu darurile Duhului Sfdnt, impdrgite dupd voia
Sa." Accentul acestui argument este ci scopul darurilor miraculoasea fost
se
atesteEiastfel si autentifice revelafia gi incamirea. C6nd acestscop a fost implinit,
minunile, nemaifiind necesare,s-austins pur gi simplu.rT
Un- al doilea aspect al argumentului negativ eite existenfa unor fenomene
paralele cu glosolalia care in mod evident nu trebuie considerite daruri speciale
ale Duhului SfAnt. Se observd, de exemplu, ci in alte religii se gdsescfenomene
similare. Estevorba de practicile anumitLr vraci voodoo. Iri'ai mu'iL fenomenul
nu
s-a mdrginit doar la cregtinism nici mdcar ir vremurile biblice. La oracolu.l din
lelph1 nu departede Corint, erau rostitemesaieextaticecarenu sedeosebeaude
glosolaliaconstatatiin Bisericadin Corint.l8 psihologiagisegteasemlniri
$i intre
vorbhea in limbi gi anumite cazuri de sugestibilitate c;sciti intervenite ir urma
terapieicu gocurielectricesau a spdldrii creierului.le
Un subiect de un interesdeosebii in ultimii ani a fost studiul glosolaliei de
cdtre lingvigti. Trebuie si se observe cd nu ioti adeplii glosolaFi pretind cA
fenomenuldin zilele noastreare loc prin vorbire in uneleiinibi omenegtiexlstente.
15. Anthony Hoekema,What AboutTo gue-spea,ting?, Grand Rapids,Eerdmans,1956, p.15 9i urm.
ro. 5tanreyU. toussaint,,,FirstCorinthiansThirteen and the Tongues
euestion,,, Bib'Iiotheca
Sa.I:a
",.,:ll'i*:"lbrie 1963,p.311-316;RobertGlenn GrornackiiTte ilodern Tongucs
l?9: Mooenent,
rnlhladelphra,I'resbyterianand Reformed,1967,p- llg_"f2g.
17. BenjaminB. Warfield,Minclcs: yestctdayo;lTolay,Gra d Rapjds,Eerdmans,1953,
p.6.
18. P Feine,,,Speakingwirh Tongues,,,in Tlre.NruSchaff_Huzog Eicyctopedkol Retigious knowtedgc,
ed. SamuelMacauleyJackson,New york, Funk and Wagnalls,l'90g iol.' 17,p.'37_38,
,
WiIIiam Sargent, ,,SomeCultural Group Abreactivi Techniques and i(eir Retauon
r19. to Modern
Treatments",inPro.ccditrgsoftheRoyalSocicty;t'Medicine,I-otdra,Gngm-",C.""n,i9ae,p.OeZ9i,r".
Unii, dedua susfin ctr limbile de la Corint au fost, asemeneacelor de la Rusalii,
limbi ir circulatie in acea vreme. Ei sustin de asemeneaci limbile din zilele
noastre sunt limbi actuale, gi oricine care estefamiliarizat cu limba respectivd este
in stare str-o inleleagl ftrrtr aiutorul unui interpret. Altii insi spun cd, spre
deosebire de limbile de la Rusalii limbile de h Corint gi cele din zilele noastre
sunt rostiri ale unor silabe aparent fdrtr legeturd 9i din acest motiv nu prezintd
caracteristicile nici unei limbi omenegti cunoscute. Acest al doi.lea grup nu este
afectat de cercetarealingvigtilor. ln orice caz, cei carc sustin ci glosodfia din zilele
noastre are loc prin vorbirea ln limbi omenegti existente, trebuie si face fata
acuzatiilor gtiintifice potrivit cdrora multe cazuri de glosolalie pur gi simplu nu
prezintlt un numtrr suficient de caracteristici ale limbaiului incat se Doatd fi
'
clasificateca atare.2n
Existd weo modalitate de a trata ln mod responsabil argumentele prezentate
de ambele ptr{i ale acestei dispute? Datoriti faptului cA p-roblema are un efect
semnificativ asupra felului ln care cineva igi de#igoari viata cregtini gi chiar gi
asupra stilului sau tonului vieJii cregtinq intrebarea nu poate fi ignorati pur gi
simplu. Degi ir acestdomeniu se pot trage putine concluiii dogmaiice, totugi pot
fi ficute citeva observatii importante.
Vom incepe cu intrebarea legati de botezul Duhului Sf6nt. Observ{m in
primul rAnd ci Faptele Apostolilor vorbegte despre o lucrare speciald a Duhului,
ulterioartr.nagterii din nou. Separe insi ci Faptele Apostolilor acoperdo perioadd
de tranzitie. De atunci incoace tiparui normal a fost Jimultaneitatea
convertirii/regenetdrii cu botezul Duhului Sfint. pavel scrie in 1 Corinteni 1.2:13:
,,Noi toti, in aderler, am fost botezafl de un singur Duh ca si alcdtuim un singur
hup,-fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; 9i toJi am fost addpali dintr-un sinlur
Duh." Din versetul 12 reiese foarte clar cd acest ,,un singur trup,, este Crisios.
Agadar, Pavel pare si spuntr in versehrl 13 cd noi devenim-lnembri ai trupului lui
Cristos prin faptul cA suntem botezati in el de cdtre Duhul. Botezul Duhului oare
sd fie, dactr nu echivalent cu convertirea gi nagterea din nou, atunci cel pugin
simultan cu ele.
Cum rimAne insi cu acele cazuri din Faptele Apostolilor in care a existat in
mod clar o separare intre convertire/regeneraie gi botezul Duhului? in
cgnformrtate cu.observafia din paragraful precedeni potrivit careia Faptele
Apostolilor acoperi o perioadd de hanzitie, interpretaiea mea este cA aceste
gazlri 1u implicat intr-adevir oameni care au fost iegenerali inainte de a primi
Duhul Sfdnt. Ei au fost ultimii dinhe credinciogii veteio-testamentari.zrEi au fost
regeneraJi deoarece au crezut ce spuneaVechiul Testament gi s-au temut de
Dumnezeu. Ei nu au primit insd Duhul, deoarece promisiunea venirii Lui nu
putea fi impliniti p6nd ce nu Se inilta Isus. (Nu uitigi ce nici micar ucenicii lui
Isus, care cu siguranle cd erau deja regenerali dupd siitemul neo-testamentar,nu
au fost umplu$ cu Duhul pani la Rusilii.y Dar atunci c6nd la Rusalii cei care erau
deja regmeragi dupd sistemul vetero-testamentarL-au primit pe Cristos, ei au fost
lTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTT]Wifi.
l.-Su-uin, Totlgucs
of McnandAtlgets: TheReligioas of pe,ltecostatis,n,
Langroge New
York,Macrnillan1972,capitoLte+g.
jL:,. O:r*, "- o**j*i completia problemei veziFr€derick DaleBrunet,A Thatogy of theHoIy
Sptrtf, Grand Rapids, Eerdmans, 1970,p. 153-218.
/oz Duhul Sfant
umpluti cu Duhul. De indati ce acestlucru s-a intAmplat, nu au mai existat

credinciogivetero-testamentariregenerati.Dup; evenimentelede la Rusalii nu
mai gesim printre iudei nici un alt cazclar in careau avut loc astfelde experienie
dupd convertire. Ceea ce li s-a intdmplat iudeilor ca grupare (Fapte 2), li s-a
intdmplat gi samaritenilor (Fapte 8) 9i neamurilor (Fapte 10). Dupi aceea
regenerareagi botezul Duhului au fost simultane.Cazul ucenicilorlui Apolo din
Faptele Apostolilor 19 pare sd fie al unor credinciogiincomplet evangielizali,
deoareceei fuseseri botezali doar cu botezul lui Ioary care era un botez al
poceinlei,9i nici mdcarnu auziserdcd existi un Duh Sf6nt.In nici unul din aceste
patru cazuri botezul Duhului Sfdntnu a fost ciutat de citre destinatarigi nici nu
existd vreun indiciu ci darul nu ar fi fost pentru fiecaremembru al grupului.
Aceastdschemdde interpretare pare sd se potriveascAbine cu ceeace spune
Pavelin 1 Corinteni 12:13,9i anume cd Scripturanu ne poruncegtenicdieri sd fim
botezali cu sau de cdtre Duhul SfAnLgi, de asemenea,cu relatareadin Faptele
Apostolilor.
Dupd pdrerea mea nu este posibil sd se determine cu siguranlX dacd in cazul
fenomenelor carismatice contemporane este intr-adever vorba de daruri ale
Duhului Sfant. Pur gi simplu nu existd nici o dovadi care se arate care estevremea
implinirii prezicerii cd limbile vor inceta. Este in cel mai bun caz discutabild
concluziabazatdpe diferenleledintre verbeledin l Corinteni 13:8cd limbile vor
trceta intr-un anumit moment, iar profeJia 9i cunogtinta intr-un alt moment. $i
nici dovada istorici nu esteclari sau concludentd. Situalia pe careo avem aici este
intrucatva asemindtoare celei referitoare la doctrini desDre succesiunea
apostohce.Existi multe dovezi din ambele pdr1i. Fiecaregrup este capabil sd
citeze o cantitate impresionanti de date care sunt i:r avantaiul lui, ocolind datele
prezentatede celdlaltgrup. Aceastdlipsl de probe istoricedecisivenu esteirsd o
problemi. Deoarecechiar daci istoria ar dovedi cd darul limbilor a incetat,nu
existe nimic care si-L impiedice pe Dumnezeu si restabileascl acestdar. pe de altd
parte, dovada istoricd a faptului ci darul a fost prezent in diversele epoci ale
Bisericii nu ar valida fenomenele prezente.
Prin urmare, ceeace trebuie id fucem este si evaludrn fiecare caz in oarte
conformcaracteristicilorlui. Aceastanu i:rseamndcd trebuiesdne arogdmdriptul
de a ;'udecaexperienlaspirituald sau viala spirituali a altor cregtiniprofesinli.
Inseamnd insi cd nu putem presupune ci toli cei care pretind cd au avut o
experimentarespeciali a lucrdrii Duhului SfAntau avut cu adevdratuna. Studiile
gtiintifice au descoperitsuficientecazuri similare necauzatede Duhul ca sd ne
puni in gardd tn?otriva creduliidtii in privinla fiecerei pretentii in parte. Cu
s,lgyanie ci nu fiecare experienli religioasi exceplionald poate fi dL origine
divind, in afari de cazul ir care Dumnezeu este intr-adevii o fiinta extrem de
ecumenici gi de toleranta,care le acordd manifestiri specialeale Duhului Sdu
chiar gi unora care nici mdcar nu pretind sd imbraligezecredinla cregtindgi care
s-ar putea ca in realitate sd i se opund. Fird indoiald cd dacd forlele demonice au
putut produceimiialii ale mhunilor divine in vremurile biblice (de ex.,magicienii
din Egipt au fost in staresd imite pani h un punct phgile), acelagilucru poate sd
fie valabil 9i in zilele noastre.in consecinld,nu se poatedeclarair mod a prlorl gi
categoric cd o anumite preteniie de glosolalie este nelegitimd. De fapt, in lumina
avertizdrilor lui Isus cu privire la blasfemia impotriva Duhului Sfdnt, s-ar putea
sd fie de-a dreptul periculos sd se puni unele fenomene specifice pe seama
activitifii demonice.
In ultimi instanld, daci Biblia ne invaJi sau nu ci Duhul imparte daruri
specialeln zilele noastre nu este o problemi care si aibi mari consecinlepractice.
Deoarecechiar dacd El Ie imparte, noi nu trebuie sa facem din ciutarea acestor
daruri scopul vieiii noastre.Duhul le imparte ln mod suveran; El singur stabilegte
cine sunt destinatarii(1 Cor. 12:11).DacdEl alegesi ne dea un dar special,El o va
face indiferent daci dorim sau nu ori cdutim sau nu acel dar. Ceea ce ni se
poruncegte sd facem (Efes. 5:18) este si fim plhi cu Duhul Sfant (un imperativ
prezent, sugerand o acliune continui) . Nu sepune problema s6 oblinem mai mult
din Duhul Sfang dupe cate se poate presupune, noi toti posedem Duhul ir
intregimea Lui. Ci mai degrabi se pune problema ca El si ne posede mai mult
viefile. Fiecaredintre noi trebuie sI aspire la a-I da Duhului SfAntcontrolul deplin
asupra vietii sale. Atunci cAnd se va intampH aceasta, vielile noastre vor
manifesta orice dar pe care Dumnezeu il are itr vedere pentru noi/ impreund cu
toate roadele 9i toate faptele la care ne irnputemicegte 9i pe care El doregte sd le
prezinte prin noi. Trebuie se se lina minte faptul ci, dup6 cum am observat
anterior, nici un dar nu este pentru fiecare cregtin, la fel curn nici unul dinhe
daruri nu este mai oresus de celelalte.
in multe privinft, mai importante decAt primirea anumitor daruri este roada
Duhului. Dupi aprecierealui Pavel, acestevirtuti sunt dovada reald a faptului cd
Duhul este la lucru in cregtini. Dmgostea, bucuria gi paceain viaJa unui individ
sunt cele mai sigure semneale unei expedmte vitale cu Duhul. Mai concret, pavel
subliniazi ci dragostea estecel mai de dorit dintre toate darurile, indiferent cAt de
spectaculoase ar fi alte daruri (1 Cor. 13:1-3).
Insi care este procedura corecttr in cazul in care avem de-a face cu o
persoandcarepractici in mod public, in zilele noastre,ceeace ea numegtedarul
biblic al glosolaliei?In primul rind, nu ar trebui strse trage de dinainte nici un
fel de concluzii pozitive sau negative.Apoi, ar trebui urmata metoda enuntatd
de Pavel cu aiata timp ir urmd. Astfef daci cineva vorbegtein limbi, ar trebui
se existeun interpret, incat grupul ca intreg si fie edificat. Doar unul trebuie str
vorbeasci o dati, 9i nu mai mult de doi sau trei la o adunare (1 Cor. 14:27).DacX
nu este prezent nimeni care sd interpreteze,fie vorbitorul fie o altd persoane,
atunci aga-zisulvorbitor trebuie si tacein adunaregi sd se limiteze cu vorbirea
in limbi la propria sa viate devotionald (v.28). Nu trebuie sd interzicem
vorbirea in limbi (v. 39); pe de altd parte nu ni se poruncegteniceieri sd cdutem
acestdar.
ln cele din urmi, trebuie si se observe ch accentul Scripturii este pus pe Cel
care dd darurile, mai degrabd decAt pe cei care le primesc. bumne zei reaiizeaze
adeseori lucrdri miraculoase fdrX si implice agenJiumani. Citim, de exemplu, ch
prezbiterii bisericii trebuie si se roage pentru cei bolnavi. Rugdciunea plini de
credintA, gi nu un facdtor de minuni din r6ndul oamenilor, estecea desprl care se
spune ci ii va izbdvi pe cei bolnavi. Indiferent care ar fi darul, edificarea bisericii
gi glorificarea lui Dumnezeu sunt scopul suprem.
764 Duhul Sfant
lmplicaliilelucririi DuhutuiSfint
1. Darurile pe carele avem sunt inzestrdripe careni le dd Duhul SfAnt.Trebuie
sa recunoagtem cd ele nu sunt propriile noastre realiziri. Ele sunt menite se fie
folosite pentru implinirea planului Sdu.
2. Duhul SfAntesteCel care ii umple de putere pe credinciogi in viata gi sluiirea
lor cregtind.Neput4lele personalenu trebuiesAne inhibe sausi ne descuraleze.
3. SfAnt lgi imparte darurile Bisericii in mod inJelept 9i suveran.
* -Duhul
Posedareasau neposedareaunui dar special nu estemotiv de mAnirie sau regret.
Darurile Lui nu sunt recompensepentru cei care le cautl sau se cahficd pentru ele,
4. Nici_un dar nu estepenbu fiecarecredinciosin parte nici o persoandnu
9i
are toate darurile. Pertigia trupului este necesardpeniru o dezvolta;e spirituald
deplini a credinciosului individual.
5. Putem aveaincrederecd Duhul SfAntne va da inlelegereaCuv6ntului lui
Durnnezeu 9i ci ne va cilduzi ln ceeace privegte voia Lui peirtru noi.
6. Esteun lucru potrivit si ne indreptim rugiciunile spre Duhul Sfdnt,la fel
ca gi spre Tatil gi spre Fiul, precum 9i ipre Duirnezeul triunic. lntr-o asemenea
ruSiciune noi Ii vom mullumi pentru lucrareaunicdpe careo facein viala noastre
Srmal alesll vom ruqa se o continue.
Vino, Duh binevoitor, Porumbel ceresc,

cu lumintr 9i mAngAierede sus;
Tu si ne fii Ptrzitor gi CIlAuzd,
sd ne conduci fiecaregAnd 9i fiecarepas.
Arati-ne, Te rug{m, Iumha adevirului
gi ne aiutd se-Ti culoagtem Ei sd-Ji alegemcalea.
Pune in noi o teamd sfantd,
ca niciodati s{ nu ne depirtim de Dumnezeu.
Condu-ne spre sfinlenie,
caleape caretrebuie sAo urmdm ca sd locuim cu Dumlezeu;
condu-ne la Cristos, Calea vie,
Si nu ldsa strne abatemdin prezenJaLui.
(dupi Simon Browne)
Mintuirea
42. Conceplil despre mantulre
43. Etapaanterioaremantuirii: predestinarea
44. lnceputul mantulrii: aspectelesubiective
45. lnceputul mentuirii: aspecteleobiective
46. Continuareamantuirii
47. Desevaqlreamentuirii
48. Mijloacelogi sfera de cuprinderea mantuirii
/LL
n n/ /)
'--=
J
|\ ( /Z- |
Conceptiidespremdntuire
Detaliiin care conceptiiledespre mantuirediferd

Dimensiunea temporale
Natura9i loculnevoii
Agentulmantuirii
Directiade miscarein mantuire
Limitebmantukii
Obiectelemantuirii
Conceptiicurente despre mantuire
Teologiile eliberdrii
Teologia existentialistd
Teologia secularS
Teologiaromano-catolicd contemporana
Teologia evanghelica
Mar,toi."o este aplicarea lucrerii lui Cristos la viala individului. in

consecintd, doctrina despre mdntuire are o importanla gi o relevante aparte,
inhucat ea se adreseazinevoii crucialea persoaneiumane.intr-adevdr,datoriti
primatului acesteinevoi in viala individului urrii teologi s-au ocupatmai iniAi de
mdntuire 9i apoi au revenit la persoanagi lucrarea lui Cristos.l Deqi aceasti
abordareare o certi valoareapologeticbin predicare,eaare gi limitdri dacde luatd
ca plan generalde structurarea teologiei,intrucat presupuneci omul estecel mai
bun diagnosticiancAnde vorba de problemelelui, gi poatechiar duce la o situafie
in care lurnea sd dicteze termenii pe baza cdrora sd fie condus dialogul dintre lume
9i bisericd.Cu toatecd esteagadarpreferabilsd se studiezemai int6i persoanagi
lucrarea lui Cristos, doctrina despre mAntuire continui sd aibd o semnificafie
speciald,deoareceea se ocupe de cele mai importante intrebdri ale existentei
umane.Acestlucru esteevident mai alespentru cei careinleleg invdldtura biblicd
desprepecat.
S-arputea ca persoanelorfamiliarizatecu terrnenulde mintuire s6li se pard cd,
acestaare o semrdficatieoarecumevident5.Cu toate acestea,chiar gi in cercurile
cregtine existe concepJii destul de diferite cu privire la ceea ce cuprinde
-ll
ft". f-lie ,,Christand Salvation",in ChrbtiatlThcology:
A,l lntrccluctionro ItsTioditiotlsand
Tasks,
ed. PeterC. Hodgson gi RobertH. King, Philadelphia,Fortress,1982, p.796-1,97.
767
768 Mantuirea
mAntuirea. Inainte de a le examina pe cele mai importante dintre acesteconceptii,

ne va fi de aiutor se hecemin revisti variateledetalii carele diferenliazd.Aceasta
ne va da unele categorii pe care le vom putea utiliza atunci c6nd vom analiza
diferitele perspective.
Detaliiin care concepliiledespremantuiredifere
Dimensiuneatemporale
Existi diferite opinii in privinla felului in care mintuirea este legate de timp.
Ea este vezud cand ca evenirnent singular de la inceputul vielii cregtine,cAnd ca
proces care stribate intreaga viale cregtind,cAnd ca eveniment viitor.
Unii cregtini considerd ce mantuirea estein esenttrincheiati h inceputul vietii
cregtine.Ei au tendinla de a spune: ,,Noi am fost mAntuiti." Allii vdd mdntuirea in
curs de desfdgware - ,,noi suntem mantuiti". $i in fine, a\ii se gAndesc la
mAntuireca la cevace va avealoc ir:rviitor -,,noi vom fi mintuiti". Estedesigur
posibil sd secornbinedoui dintre acestetrei pereri sau chiar pe toatetrei. in ca-zul
acesta,se consideri cd aspecteleseparate ale mantuirii (de ex., justificarea,
sfinlirea,glorificarea)au loc in momentediferite.
Dacd se considere ce mantuhea are loc in timp, atunci trebuie si stabilim
despre ce fel de timp este vorba. ln Imba greac6,mai ales, verbul folosit poate
zugrdvi o actiune care este fie punctiformi, fie continui, sau este posibil ca el si
nu faci nici un fel de specificarein legdturd cu timpul implicat. in consecin!5,
mantuireagi aspecteleei constitutivepot fi conceputein cdtevamoduri diferite:
1 .O s e r i ed e p u n c t e.:. . . . . .
2. O seriede procesediscontinue:
3. O seriede procesecarese suprapun:
4. Un singur procescontinuu cu componentecarepot fi distinse:

t t t l
Naturasi locul nevoii
O a doua intrebare serefera h natura gi locul nevoii pe care trebuie stro tratim.
ln perspectivatradilionald se consideri ci deficienlaie bazd a omului este de
nature verticah. Principala problemi umane este separareade Dumnezeu.
Pdcatuleste violarea voii lui Dumnezeu gi rezultatul lui este vrdimdgiafali de
Dumnezeu. Este nevoie si se restabileasci rehtia rupti dintre Dumnezeu gi
creaturd. Aceasta este perspectiva evanghelicd asupra mAntuirii. Ea este
caracterizatdde termeni cum sunt ,,convertire", ,,iertare", ,,reconciliere"gi
,,adoptare".Pohivit unei a doua perspective,principala problemi umane este
orizontalA. Ceea ce poate si insemne cd individul este deficient in domeniul
adaptarii la celelaltepersoanesau cd existdo lipsd fundamentaldde armonie in
Conceptiidesprernintuire 769
cadrul societitii luate in ansamblu. M6ntuirea implicd lnleturarea rupturilor din
cadrul rasei umane, vindecarea relafiilor peisonale gi sociale. ,,Teologia
relafionald" se ocupr de acestproces de la nivelul inadaptabititdtilor individuile
9i cu. problemele 4l :"4d grupuri.lor mici. Teologiile eliberarii se ocuptr de
conflictele dintre diferitele clase tasiale su., u.o.roriic", de faptul ci inireaga
societateesteastfel structurate incat refuzd anumitor membri ai ei implinirea un"or
necesitifi de bazi ale vietii. ln fine, se consideri de asemeneai6 principala
problemi umand este una interioari. Individul este chinuit de sentimente care
trebuie eradicate- vinove$e, inferioritate, nesiguranie. Cuvintele la mode h acest
caz sunl
lld?pt-are", ,,infelegere de sine,,, ,,acceptare de sine,, 9i ,,cregterea
respectului fate de sine".
Agentulmentuiii
Extr€m de-importantd este gi intrebarea cu privire la modul in care se obtine

sau se transmite mantuirea. Unele teorii consideri ci transmiterea mantuirii este
in fond un proces fizic. Acest lucru este ad.evarat despre anumite .sisteme
sacramentalecare cred ctr m6ntuirea sau harul pot fi obfinute cu aiutorul unui
-traditrional
obiect fizic. De exemplu, in romano<atolicismul se crede ci harul este
in realitate transmiJ 9i primit prin incorporarea in trupul cuiva a bucdlii de pAine
de la comuniune. Degi valoarea sacramentutui depinde intr_o oarecaremdsurd gi
de atitudinea sau starealSuntricd a celui care se dptrrtdgegte, harul esteprimit in
primul rAnd prin intermediul
-actului fizic exterioi. Alfli ired c{ mAntuirea este
hansmisd prin actiuni morale. ln cazul acestamAntuirea estenu atat ceva posedat
de un individ sau de o anumitl organizafie gi transmis altora, cat ceva creat prin
modificarea stirii lucrurilor. Aceaste idee despre rnAntuire se regdsegte in
migcareaEvangheliei sociale 9i in tmlogiile eliberdrii. Modul in care unii dintre
acegtiideologi vtrd schirnbareapoate fi de o naturi extrem de seculari, implic6nd,
de exemplr', folosirea pdrghiilor politice obignuite. Teologiile evanghelice
irezinti
o a heia idee: mAntuireaestemediatede credinte.Credinfaigi iniugegteiucrarea
sdvar$iH de Cdstos. Recipientul este, i:rtr-un fel, pasiv in cairul acestui proces.
(Acesteproblemevor fi examinatemai pe larg in clpitolul4g.)
Directiade migcarein m^ntuire
Un considerent suplimentar este direclia de migcare in mantuire. Lucreazd

_
lJumnezeu prin a mAntui indivizi 9i prin a efectua o transformare personali ce
continui spre exterior in societate gi schimbi lumea din care face parte cel
rdscumptrrat?_Sau lucreaztr El prin modificarea structurilor societtrlii noastre
rolosmd apor aceste structuri modificate pentru a schimba persoanele
care
alcituiesc societatea?
YT"l*.u lyl"gh"liei sociale de la sfArgitul secolului al XX_lea 9i inceputul
secolului al XX-lea era convinsi ci problerna de bazd a omului conste nu d-ink_o
nafure umand pervertitd, ci dintr-un mediu social riu. pohivit acestei conceptii
nu are senssd seincerce schimbareaindivizilor, deoareceei vor fi aruncali din nou
irxtr-o societate corupti Si vor fi din nou, ca sd zicem aga, infestali. Oamenii
nu
770 Mintuirea
sunt rdi in esente.Ei sunt ceeace facedin ei mediul in caretrdiesc.Agadar,in loc

sdincercdmsi vindecim indivizi, caresunt corupti de socieiate,kebuie si modificdm
imprejurdrile care duc la boala lor. Am putea spune cd suslinhtorii Evangheliei
socialepropuneauun fel de lucrarespiritualdpentru sinitatea publicd.Conceplia
Ior despre natura umane s-a asemenatfoarte mult cu cea a lui JeanJacques
Rousseau,chiar daci, bineinfeles, se situa ir:rtr-un context foarte diferit. Din alt
punct de vedere,ea putea fi comparatdcu aceaconcepliebehavioristdpotrivit
cdreia personalitateaindividului este doar cu pulin rnai mult decat un set de
tipare comportamentaleinduse de mediul lui.
Perspectivaopusd a fost sustinutd de acelegrupdri din cadrul cregtinismului
care accentueazeconvertirea. Acestea afirmd ce natura umand este radical
coruptd. Releledin societatese datoreazefaptului cd aceastaeste compusddin
indivizi rdi. Doar in mdsurain careare loc o transformarea acestorindivizi, existe
vreo gansdrealSca societateasd seschimbe.Indivizii transformaJivor schimbain
cele din urmd societatea,nu numai pentru ci intregul este alcdtuit din suma
pdrlilor care-l alcetuiesc,ci gi pentru cd indivizii transformali prin interventie
supranaturalesunt motivati si lucrezepentru schimbareaintregii societ;ti.
Limitelemantuiii
Limitele mantuirii reprezinti o problemi pentru cei care igi imagineazdcA

mantuireaestelegatdmai degrabdde persoaneleindividuale decat de societate.
Intrebareaeste:Cine sau cali membri ai raseiumane vor fi mantuili? Perspectiva
particularistdcredecd mdntuireasebazeazipe rdspunsuriindividuale la harul lui
Dumnezeu. Ea sustine ca nu toti ii vor ti"p.rt de afirmativ lui Dumnezeu;in
consecinte,unii vor fi pierduli, iar altii vor fi mantuiti. Perspectivauniversalista,
pe de alte parte,credecXDumnezeuii va repunepe toti oameniiin acearelafiecu
El pentru care ei au fost creali inilial. Nimeni nu va fi pierdut. Existe doud
varianteale perspectiveiuniversaliste.PoJifi universalistprin a fi un particularist
optimist. Cu alte cuvinte,poli sustinecd estenecesarcaIsus Cdstossd fie acceptat
in mod personalpentru ca individul respectivsd fie m6ntuit gi ci fiecareindivid
in parte va faceacestlucru. Din nefericireinsd,separecd nu fiecaredintre cei care
au treit in trecut L-a acceptatpe Cristosiba mai mult, nenumirafi indivizi nu au
avut nici micar prilejul si o facd.Prin urmare,nu esteposibil si ne imaginim ci
toti sunt mAntuiJi in acest mod, decat dacd existd cumva vreo modalitate
necongtientizateprin care si poatd fi indeplinite conditiile mintuirii. Varianta
universalisti mai rdspandiie se bazeaz6.pe presupunereacd in cele din urmd
Durnnezeuii va accepiapur gi simplu pe toli oameniila pirtigia etemi cu Sinepe
o bazi sau alta.
Obiectebmentuirii
in unele cercuriexistdideeaci numai fiinfele umane,urmeazdsd fie mentuite

in mod individual gi colectiv Aceastdconceplieconsiderdcerestul creatieinu este
decdto scendpe carese desfigoarddrarnauman6:restul creatieiesteprin urrnare
in afara i:rtregului fenomen al rndntuirii. O altA conceptie susline insd ci
ConcepfiidesprernAntuite
ZTI
mantuirea arc gi dimensiuni cosmice.Nu numai fiintele umane
au fost afectatede
pecatului tn creafie. Spriiinindu_se pe afirmafiile lui pavel
lle^zenF din Romani
6:16-25,aceasteconcepliesustine cd mantuirea, in forma
ei finald, va include
reaclucerearnhegului cosmos cazut, care se afld acurn
sub robia pacatului, ilx
._t3l9uny"a 9i glorioasd in care a fost la crealie pentru
9i care a fost destinat de
Ziditorul siu.
Conceptiicurentedespremantuire
Teologiite elibearii
importantecare igi propovdduie$rein prezent concepJra

""
sa,Y*11^::
umca despre llgcerib
mantuire esteconstituiti din aceleteologii carepot fi denumiie
in
mod golectliv,,teologiile eliberdrii-. purem imper1i aclasti
migca.e?n teologia
neagrd, teologia feministi gi in teologia lumii i treia. Aceasta
d'in urma este cea
care e-numite teologia eliberirii cel nai frecvent. Degi
existi cateva diferente
."t",au dat nagtereocazional la conflicte intre acestegrupuri,
::::}fry," existd
9l suhcrent de multe lucruri comune intre ele care si ne dea posibilitatea sn gisirn
cateva trdsefuri de bazi comune ale concepfiei lor desp.e
nituru ma.,tuirii.
Unul dintre accentelecomune este ca p.oUtemu furidamentali
a societalii este
oprimarea gi exploatarea de cdtre cei putemici a
claselor Iipsite ae putere.
MAntuirea consti din izbdvirea (sau eiiberarea) airrt _o-lr"-ri"r,"u
oprimare.
Metoda eliberdrii va fi conformi cu nat".a sltualiel specifice.
Analiza pe care o fac teologiile eliberirii pe ma.ginea
situatiei proaste a
umanitegi i$i are ridecinile in. doui surse. pe de_o
p"arte, exista con ringerea
unanimi ci. perspectiva capiialisrd,sau
,,de dezvoltire,,, asupra problemelor
esreatat gregitd,c6t gi nebuneasciprin natu'raei. Capitaligtii
:.:.:l:T1-:iryttoce
t*lT-:l "trt5- y" singw procesprin care tn mod normll ar trebui
sa treace toate
socreraFre.ltobrema cu natiunile nedezvoltate este doar
cd ele nu sunt atat de
acest proces ca. cele mai dezvoltate. pe mdsurd
-111j1:, T ce naliunile
problemele lor se vor rezolva.2Totugi, exponenlilor
l"^T1^1,:S-
teorogrerelberAriil:.,.avansa,
[e este tot mai clar ca dezvoltareaeconomi-cda naliunilor
avansate, precum gi prosperitatea claselor sociare de
eriti, este dobiniitn pe
seala cel9r.11i pugin favorizafi de soartX.ln
lirile Americii Latine poate fi vdzui
apartamentele tuioase situate in blocuri inalte
:YTll,
manalare._ :?!:t 1T":
coJp,orafiile si
intemagionaleprosperi fiindci exploateazi forla de
muncd ieftind din ldrile lumii a treia
9i din tocuri simihr6. Naliunile bogate
folosescputereamilitare pentru a
fine nagiunileseracesuborJonatelor. Imitarea
oe catre.nagunilesirace a practicilor nafiunilor bogate
nu va aveadrept rezultat
j"ly:r..Aceasta pentru ce nagiunilep.-rospere sunt prosperetocmar
f::f.l:"_l"j
* tt"L:drdcie alte natiuni. prdpastiadintre siraci
l-"lTl
se aoanceasca. 9i bogafi lontinua si
Nu numai cii existd mari mulfimi (chiar gi in Sta'tele
Unite) care
tudiescintr-o stare de sirdcie, dar existd oameni care
9i liteialmen-te sunt incapabili
2. Vezi, de exemplu, Walt W. Rostow, TIle Sfages
of Econo tic Gtototh, edjlia a doua, New york,
CambridgeUniversity,1921.
772 Mintuirea
sd trdiascd! In plus, milioane de oameni lucreazd in condilii degradante gi

nedemne.3
Cealalti sursi a tendintei de a vedea mdntuirea ca pe o eliberare de sub
exploatareeste o anurnite convingere cd Biblia se identifici cu cei oprimali.
Acuzatia cd teologia eliberdrii are prejudeciJi in abordarea Bibliei este
recunoscutica fiind adeverate,ir:rsise aratdca replicd la ea cd scriitorii biblici au
impirtdgit gi ei aceastdprejudecaid. Istoria lucririi rdscumpdrdtoarea lui
Dumnezeuesteistoria unor grupuri de oamenioprimali. Fdri indoiali cdpoporul
lui Israel a fost asuprit in Egipt. Intr-adevdr, cartea Exodul este una dintre
portiunile favorite ale teologieieliberdriidin Cuvantul lui Dumnezeu.Mai tArziu,
de-alungul istoriei, Israelul a fost de asemeneamereusub jugul unor naliuni mai
puternice. Luali in considerareraidurile filistenilor Si captivitatea in mAinile
asirienilorgi a babilonienilor.Biserica,mai alesc6nd a petruns pe teritoriu pegan,
a fost alcituiti cu precdderedin persoanelipsite de puiere,sarace$i neimportante
gi nu din elita societetii.Justo gi CatherineGonzalezinsumeazdtoate acestea:
,,Inaintede toate,nu esteoareadevdratce ceamai mareparte a Bibliei estescrise
din perspectivacelor lipsiti de putere?Cu siguranli ce agaeste."a
Din fapiul cd Dumnezeu este inclinat sd-$i rosteascd CuvAntul prin
intermediul celor lipsili de putere teologiaeliberirii trage concluzia ci mesajul
Sducu privire la mantuile ii privegternai alespe acegtia.Isus confirmi aceastain
Luca 10:21:,,TatA,... Te laud pentru cd ai ascunsacestelucruri de cei infelepJigi
priceputi gi le-ai descoperitpruncilor." Fie cd cei inlelepti qi puternici trebuie sd
audi CuvAntul lui Dumnezeuprin intermediul unor persoanelipsite de putereca
Natan, Amos, Petru gi Isus,fie nu il vor auzi deloc.
Dar care este natura specifictra mdntuirii in conceptiateologiilor eliberdrii?
Trebuiesd observdmin primul rand ce acesteteologii nu se pretind a fi teorii
universale,ci sunt sfans legatede realitetipolitice concrete.Teoriileuniversalese
dovedesca fi de obicei concep;iiteologiceelaboratede bdrbali albi din claselede
mijloc. Teologianegrilor,dimpotriva, pretinde ce esteo modalitatede evadarede
sub influenta corupdtoarea gdndirii albilor pentru a formula o teologieconstruite
pe nigtenorme 9i inspirati din nigtesursecaresepotrivesccomunitatii negrilor..
Prin urmare, teologiile eliberdrii nu considerd cd natura Bibliei este una
universald.Cdnd este examinatdmai de aproape,reiesecd ea nu esteo carte a
adevdrurilor gi regulilor eteme,ci o cartecareconline istorie specifici. Adevirul
aici nu e ceva ce esrc,ci mai degrabdcevace setnfitnpld.Iar istoria specificddin
Biblie nu este numai relatareaunor evenimentetrecute.Ea contine gi un plan
pentru rescumperareacrealiei lui Dumnezeu; o sarcine politicd ce trebuie
indepliniti.6
Cu toate ce teologia eliberdrii se raporteazdmai ales la probleme istorice qi
politice concrete,ea nu se considerd doar o teologie fragmentard. Teologia
eliberdrii esie interesatdgi se ocupd de i:rtreagateologiecreqtinA.Ea nu vorbegte
3. Gustavo Gutierrez, A Theologyof Libemtion,trad. Sora Caridad Inda qi John Eagteson,
Maryknoll, N.Y, Orbis,1973,p,26.
4. JustoL. GonzalezSi Cathe ne c. Gonzalez,LiberalionPreachillg: ThePulpit atld thc Opprcssed,
Nashville, Abingdon, 1980,p. 16.
5. JamesH. Cone,/ BlackTheoIoW '1970,
of Liberitior,,Philadelphia,Lippin cott, p.53.
6. Conzalezgi Gonzalez,LibentionPreachiflg,p.20-21.
Concepgiidespremantuire 773
numai despre eliberare. Ea a fost elaboratd cu intentia de a se ocupa de toate

doctrinele sau subiectele din teologia tradigionald, dar din perspectivi eliberirii.T
Teoiogia eliberdrii nu I inlelege pe Dumnezeu ca fiinla impisibild, imuabild 9i
imposibil de cunoscut, in care cred in mod traditional majoritatea cregtinilor. Mai
degrabi, Dumnezeu este activ. El esteimpiicat impreuni cu cei sdraci in lupta lor.
O dovadd in favoarea acesfui lucru esteincarnarea,prin care Dumnezeu, in loc si
rdmind departegi la adipost, a venit pe pemant in persoanalui lsus Cristos9i a
htrat in bitdlia umani. In conceplia teologiei eliberirii Dumnezeul neschimbitor
gi de neschimbatdin teismul traditional estede fapt un idol, un idol pe care gi
l-au alc5tuit cei ce aveau cel mai mult de pierdut in urma schimbirii. Dar,
dimpotrivd, Dumnezeu esteactiv 9i El esteimplicat activ in schimbare.Aceasta
inseamnAcd El nu esteneutru. El estede parteaegalitijii. gi pentru ca egalitatea
si triumfe, El nu poate gi nu trebuie se lucreze in mod egal pentru toli oamenii.
Dacdjustifia Lui esteo justitie egalizatoareintr-o lume inegali ea trebuie neapdrat
si- lucreze intr-un mod inegal sau compensator. Probabil ci cea mai rispicatd
afirmare a acestui punct de vedere a fost ficutd de JamesCone: ,,Teologianeagri
nu poate accepta acea idee despre Dumnezeu care nu fl prezinte pe Acesta de
parteanegrilor $i astfelimpotriva albilor.Triind intr-o lumi a oprimatorilor albi,
cei de culoarenu au timp pentru un Dumnezeuneutru. ,,8
Acea concepfie despre mantuire pe care o are teologia eliberdrii presupune o
perspectivd aparte asupra umaniidtii 9i a pdcatului. Teologia traditionaH a repetat
adesea cd umilinta gi umilirea de sine sunt virtutile di primd importanli ale
omenirii agacum a fost ea proiectati de Dumnezeu. ln acorb cu aceasta,mdndria
estesocotitepdcatul cardinal. Se consideri adeseorici ptrcatul are de-a face cu
unele atitudini lduntrice sau fdrddelegi personale. Dupe pdrerea exponentilor
teologiei eliberdrii insi, Biblia nu accentueazi umilinti, un atribut care duce
adeseorila acceptareaasupririi. De fapt, in pasajecum esL psalmul g, Biblia inalli
creatura umand. Mai mult decat atat, Biblia nu consideri ci mandria liuntrici este
un pecat de maxime gravitate. Servind interesele celor putemici in aceastd
privintd, ca in multe altele, teologia gi predicarea cregtinEau avut tendinla de a
ignora genul de pecat condamnat cel mai des in Biblie: ,,Vai de cei ce ingird casd
l6ngi casi Fi lipesc ogor ldngd ogor pdni nu mai rimAne loc locuiesc in mr;-locul
Ai
tdrii" (Is.5:g).,
Mdntuirea nu trebuie imaginat5 ir:r primul r6nd ca viald individua.ld dupd
moarte, sustin teologii eliberdrii. Biblia estemult mai preocupatd de impXrdtia lui
Dumnezeu. PAndgi viata eteme estede obicei plasatd in coniextul unei noi ordini
socialegi se considerece ea constdnu atat dila fi scosdin istorie,c6t din a fi un
participant la apogeul istoriei. Aceastdconvingere cd scopul istoriei esterealizarea
iusdfiei nu s-a bucurat niciodati de popularitate in rindul celor putemici. Daci,
dupi cum apare in teologia traditionaH, istoria Fi etemitatea sunt doui domenii
paralele (adicd domenii care nu se intersecteaze),scopul nostru in cadrul istoriei
estese cagtigdmaccesla etemitate.Ceeace se poate dobandi cel mai bine orin
bldndele Fi acceptareatuturor lucrurilor. De vreme ce preocupareaprincipaid a
7. Ibid.,p.21.
8. Cone, Black Theolog!,p- 131-132.
9. Gonzalez gi Conzalez, LiberationPreaching,p.24.
774 Mintuirea
omului esteca sufletul lui sd meargdh cer,cei careexploateazdtrupul ar putea,

de fapt, sd-i faci un serviciu.Dar, curn afirmd Gonzalezgi Gonzalez,dacdistoria
gi etemitatease intersecteaze,,,dacdmantuirea se indreaptd spre o noud ordine
care include intreaga fiintd umand, atunci noi trebuie se luptem impotriva
oricdrui lucru careneagi in prezentaceaordine".l0Eliberareatufuror persoanelor
de sub oprimare este scopul lucrdrii lui Dumnezeuin istorie $i din acestmotiv
trebuie sd fie gi obiectivul celor care cred in El. in acestsens ei vor cduta si
realizezem6ntuirea prin orice rnijloc posibil, inclusiv prin efort politic ai chiar
prin revolufie, daceestenecesar.
TeoIogia exi stentialisE
Diferite teologii din secolulal XXlea au fost existentialistein sensulci s-au

bazatpe filozofia existenlialistdsauau fost construiteplecAndde la ea.intr-adevdr,
probabil majoritateateologiilor din secolulal XX-leaau lncorporat mai mult sau
mai putin in formulele lor doctrinareo anumite cantitatede existenlialism.Ne
gAndim aici, in orice caz, la acele teologii care au o evidentd orientare
existentialistd,teologii in care filozofia existentialisti joacd un rol major gi
semnificativ. Probabil ci reprezentantul de seami in acest sens al teologiei
existenlialisteesteRudolf Bultmann cu programul lui de demitizare.Bultmann a
ceutatse interpretezeNoul TestamentSi de fapt sd construiascio teologiebazatd
pe gAndirea lui Martin Heidegger, care preda filozofie la Universitatea din
Marburg in perioada ir care Bultmann preda acolo Noul Testament.Pentru a
intelegeconceptulmantuirii la Bultmann va fi necesarsi rezumdm cAtevadintre
tezelefilozoficemajoreale lui Heidegger.
O prime tezemajore estedistinclia pe careo faceHeideggerintre cunoagterea
obiectivd Si cea subiectiva.Cunoagtereaobiectivd constd din idei care reflectd
corectobiectul semnificat sau ii corespundacestuia.Aici atitudinea subiectului
sau a celui care cunoagtenu are nici o insemndtate.De fapt, ea este potenlial
ddundtoare,deoarecetinde si prejudicieze datele. Cunoagtereaurmdrite de
diversele gtiinle ale naturii este cea obiectivi, in care scopul este identificarea,
descrierea9i analizareacAtmai exactea datelor luate in considerare.Cunoagterea
subiectiveinsi este cu totul diferiti. Aici preocupareacentralenu este dorinta
dupi acuratele,ceutareaca ideea sd zugrdveascdcorect obiectul semnificat,ci
implicareasubiectir'asaupasiunealduntrici a celui carecunoagte,ceeacecredeel
sauea despresubiectuldisculiei saudespreobiectulcunoagterii.Esteimposibil de
cagtigatcunogtinlede genul celor gtiinlifice atunci cdnd ne ocupdm mai degrabd
de subiectedecAtde obiecte.Deoarecesubiectele,adicdalte persoane,umanesau
divine, pur gi simplu nu pot fi inclusein categoriilestricteale logicii. Cunoagterea
noastre subiectivi despre o altd persoand nu este multimea ideilor noastre
obiectivedespreaceapersoand,ci estecevacetine de sentimentelepe carele avem
fald de aceapersoane.Acelagi lucru este adevdrat gi cu privire la cunoagterea
subiectivi pe careo avem in legeturecu noi inqine.Prin urmare,adevirul despre
noi ingine cuprinde mult mai mult decat doar informalii obiective.Deoarecein
timp cenoi putem aveatot felul de cunogtinlegtiintificedespretrupul nostru,este
10. Ibid.
Concep(iidespremintuire 775
posibil sd cunoagtem foarte puline despre shele nostru real, despre cine suntem
noi de fapt.11
Bultmann aplici cele mentionate mai sus la Biblie. Biblia nu este in esenld o
surse de informagii obiective despre Dumnezeu, despre persoana gi conditia
umand. Ea ne ofefi. Geschichte, mai degrabd declt Historie.Ea nu este in esenld o
relatare obiectivi a unor ilxtampldri faptice. In schimb, ea ne aratd impactul pe
care 1-au avut diferite intdmpliri asupra ucenicilor. Scopul ei nu este sd ne
informeze, ci sI ne transforme; nu sd adauge la magazia noastri de informatii, ci
se ne afectezeexistenfa.
In gAndirea lui Heidegger existd de asemeneao distinctie importanti intre
existenta autentice gi neautentici. Scopul filozofiei este se producd existentd
autentici in individ. Efstenta autenfici, dupi cum arata te.menul, insearnnd sd
fim ceeace trebuie si fim, sd ne trdim viala intr-un asemeneamod incAt sd folosirn
toi potentialul pe care il avem ca oameni. Un exemplu de lipsA de autenticitate
esteneexercitareacapacitdfii de a face alegeri gi de a acliona liber. Si faci un lucru
numai pentru cd toti ceilalti il fac, sd mergi cu mulfimea 9i sd i te conformezi ei,
inseamnd se ratezi posibilitatea de a fi tu insufi.l, Un alt exemplu de lipsd de
autenticitate este se nu vrei se accepti reautateace ai acJionatliber gi prin urmare
egti responsabil. Scuzareasau explicarea propriilor acliuni pe baza oricirui tip de
determinism, fie el genetic, psihologic, solioiogic, teoiogic sau de alti formi, este
lipsi de autenticitate. Autenticitatea, pe de altd parte, implici acceptarea
responsabilitetii cand e vorba de propriile noastre fapte. Esteevident cd indiferent
de factorii care ar fi contribuit la faptul ci eu sunt ciea ce sunt, eu sunt acum in
stare si aleg liber 9i imi voi asuma rdspunderea pentru alegerile mele. Aceasti
asumare a rispunderii pentru sine Heidegger o numegte ,,vina,,.
Bultmann imprumuti conceptul de existenti autentici gi neautenticd. El
menJioneazddoui tendinJeale omului modem. Pe de-o pa.te, existi tendinta de
a fi cdlduzit in viagd de o auto-orientare.Jinta omului este sd-gi implineascA
dorinla dupi fericire 9i sigurantd, dupl utilitate 9i profit. El este Lgoist
9i
ingamfat.Dragosieapentru allii 9i dorinla de a cunoagte,de a spunegi dei onora
adevirul sunt subordonatecursei pentru iniltarea sinelui. Nu numai cd omul
este lipsit de respect fati de preocupdrile gi nevoile altora, ci el este gi
nga::ylleio:
-.faldde drepturile gi pretengiile pe care le are Dumnezeu asupra
vieJii lui. El fie cd neagd eistenta lui Dumnezeu, fie cd, daci crede in existenla
Lui, neagd faptul cd Dumnezeu are vreun drept sd pretindd ascultare gi
devotamentdin partea lui.r3
Cea de-a doua tendinJd aretata de Bultmann este cd omul modern crede cd
poateca$tigao sigurantereaHprin propriile lui eforturi. El credecd esteautonom.
Acumularea bogifiilor, proliferarea tehnologiei Si ceutarea exercitarii influengei
sunt incerctrri fie individuale, fie colective ale oamenilor de a-gi garanta viitorul.
Din nefericire, aceastaeste o agteptare cu neputintA de implinitteoarece existA
cdtevaobstacolepe care omul nu le poate birui. Moartea vine inevitabil, indiferent
Muq Heidegger, Beging and Timc, New York, Harper and Row, 1962, p. 85; cf. Soren
-_11..
Kierkegaard,Corclading Unscicntifc Postsc/ipf,trad. engl. i. F. Swensongi W. Lo$rrie,princeton,
NJ,, Pfinceton Univer sity, 7941,p. 769-125.
12, Heid,eg9er,Being and Tiftc, p. 16y168.
13. Rudolf Bultmann, ]esus Christ orld Wthotog, New york, Scribner, 195g,p. 3940.
776 Mintuirea
ce face omul. Dezastrele naturale care distrug proprietdJi gi nimicesc vie{i

omeneqti nu pot fi anticipate sau prevenite. Prin urmare, in aceastd lume a
nesigurantei, incercdrile omului de a-gi asigura securitatea sunt sortite egecului.
Cu toate acestea,omul continue sd incerce. $i in timp ce continue si aclioneze in
mod egoist gi sd-gi caute siguranta prin propriile lui eforturi, el respinge sau neagd
tot ceeace a fost el destinat sd fie. Acesta este echivalentul teolosic al lui Bultmann
pentru existen{aneautenticd.rr
Ceea ce omul este chemat de citre Dumnezeu 9i de cdtre Evanghelie sd fie,
reprezintA adevdratul sdu eu, adeviratul sdu destin. Aceasta este, cum s-ar zice,
existente autentica sau mdntuire. Cuvdntul lui Dumnezeu ,,i1cheamd pe om de la
egoismul lui gi de la siguranta iluzorie pe care gi-a construit-o el. il cheama la
Dumnezeu, care este dincolo de lume gi dincolo de g6ndirea gtiinlificd. in acelagi
timp il cheamd pe om Ia adeviratul sdu eu".r:
Pe mdsurd ce CuvAntul lui Dumnezeu vine in mod personal la om, el il cheamd
pe acesta se treacd dincolo de sine gi de anxietdlile sale. il cheamd sd abandoneze
tendinta^de a-gi clidi siguranfa prin propriile sale eforturi sau prin eforturile rasei
umane. Ii oferi adevirata sigurante care vine in urma punerii increderii in
Dumnezeu. Doar prin exercitarea credinlei ornul poate si puna capet existentei
sale neautentice: ,,a crede in CuvAntul lui Dumnezeu inseamrri a abandona
intreaga siguranli fabricati de om 9i astfel a birui disperarea care se ivegte in
urma krcercirii de a gdsi siguranfd, o incercare intotdeauna zadarnici.,,16
Prin exercitarea credinlei, care vine ca rispuns la mesajul predicirii cregtine,
noi renuntdm la incercarea de a ne clddi siguranfa prin propriile noastre efortud;
in schirnb, ne punem increderea in Dumnezeu. Dar aceasta implici punerea
increderii noastre in ceva ce nu se vede in aceastdlume gi in favoarea carun nu
existe nici o evidente pemanteasce. Noi nu vrem sd facem acest Iucru. Bultmann
arati insd cd tendinta de a ne limita increderea la ceeace se vede nu estedecat o altd
formi a lipsei de autenticitate care caracterizeazdin mod natural fiintele umane.u
Credinta inseamni abandonarea cdutirii dupd realitdli palpabile gi a unor obiecte
tranzitodi. Urmirirea unor asemenea lucruri este pecat, deoarece prin ea noi
excludem din viata noashe realitatea invizibild gi refuzim viitorul din partea Iui
Dumnezeu, care ne este oferit ca un dar. Credinja este o deschidere a inimii noastre
fali de harul lui Dumnezeu, ingiduindu{ Lui si ne elibereze de trecut gi se ne
aduci in viitorul Siu. Ea implicd de asemenea ascultare - ,,se intoarcem spatele
eului nostru gi sd abandonim orice sentiment de siguranJi personald,,.
Programul de dernitizare al lui Bultmann este inrudit cu conceplia ci
mAntuirea nu este decat o pdgire intr-o existente autentici prin abandonarea
Iuptelor noastre egoiste pentru siguranld gi punerea in schimb a increderii noastre
in Dumnezeu.r8 Aserliunile Bibliei nu trebuie luate ca afirmiri ale unor adevdruri
obiective exterioare noud. Mai degrabd, ele ne spun ceva despre noi. Crucea, de
exemplu, trebuie inteleasd in lumina lui Calateni 2:20: ,,Am fosi ristignit
14. Ibid.,p.45.
15. Ibid.,p.40.
16. Ibid.
17. RudolfBultmann,,,NewTestament and Mythology,,,
in K?ryj,,r?d
rrd Myfr, ed.HansBartsch,
NewYork,HarperandRow,1961, p.]8-19,30.
18. Ibid.,p.9-16.
Conceptii despre mantuire 777
impreund cu Cristos gi trdiesc ... dar nu mai triiesc eu, ci Cristos triie$te in mine.
$i viala pe care o trdiesc acum in trup o trdiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu,
care m-a iubit gi S-a dat pe Sine insr-rgipentru mine.,, Mesaiul crucii nu este cd Isus
a fost pus si moard ca un fel de piati substitugionar,iaciitati Tatilui in cursul
unei tranzactii ceregti. Aceasta este un mit. semnificajia demitizatd a crucii cste ce
fiecare dintre noi trebuie sd dea la moarte luptele salepentru mullumire c1esine gi
sigurantd obtinute fdra Dumnezeu.re in mod sirnilar, invierea trebuie inleleasi
prin prisma unor texte ca Romani 6:11:,,Tot aga voi ingivd socotiti_vi morli fate
9i
de picat gi vii pentru Dumnezeu in Isus Cristos, Domnul nostru.,, Acest verset nu
vorbegte despre vreun eveniment care I S-a intAmplat lui Isus. El exprimd, mai
degrabd, adcvirul ci daca ne punem credinga in D.rrrl.,"rn,, gi suntem receptivi
tata de viitor vom.tlunge vii intr-un mod in care nu am fost inainte. MAntuirea,
prrn urmare, nLr este o modificare surueniti in substanta sufletulur, cum au avut
unii tendinta sd infeleagi regenerarea,9i nu este nici o declaralie dc naturi
judiciard care ateste cd suntem drepti inaintea h-ri Dumnezeu,
intelegerea
tradiJionald a justificirii. Mai cur6nd, ea este o modificare fundamentald a
existentei (Eristo?z) noastre, a intregii noastre perspective asupra vielii
Qia intregii
noastre conduite in viafi.2o
Teologia seculare
intregul mediu cultural in care se dezvolti teoloqia este in schimbare.

l e r s p e c t i v a r a s e i u m a n e a s u p r J r e a l i t ; l i i c r r f e r , i m o - d i f i c a r i .i n p e r i o . r d e l e
anterioare majoritatea oamenilor au crezut in Dumnezeu. Se considcra cd
activitatea Lui este explicafia pentru existenta lumii gi pentru ceea ce se petrece in
ea gi EI era Cel care rezolva problemele cu care se confruntau oamenii. A;tdzi insi,
oamenii igi pun increderea in ceea ce este vizibil, in aici gi acun gi in explicajiile
care nu presupun nici un fel de entitdti transcendente sau suprasenzoriale.
AceastA perspective diferitd a venit prin citeva canale. Unul dintre ele a fost
-
inmulgirea explicagiilor gtiinlifice. in timp ce inainte pirea a fi necesar si se
creadi
ci o anumitd fiinld sau forld supranaturlla a adus in crjstenf.i acest univers
mare
9i complex, in prezent pot fi gisite alte explica{ii. in vremurile trecute
complexitatea trupului omenesc pirea sd indice
existengaunui proiectant miret,
infelept gi puternic. Teoria evolugiei insd pune comple*iLt"o
u"i^na pe socoteala
schimbdrilor intArnplitoare conbinate cJ o lupti
.i-p"tlt*'f ""t.u viatd, lupti
cdreia ii supravietr-liesccei carc sunt mal capabili
si se J.tupt"."i Filr4"tu .o_pl"r,"
existe nu pentru cA cineva a decis.astfel in infinita
* i"i"'f"p.i,_", cr pentru ca
elem€ntele de complexitate s-au ivit accidentaf i"
."ar,-,f ,p"iliior 9i acei indivizi
care le-auposedat, au supravielutt, in timp ce cci
cc nu le oieuu n., n., tost i., sta."
sa supravietuiasci.
Un alt rnotiv care sti la baza schimbirii perspectivei
este ce omul gi_adezvoltat
o.anumitd capacitate de a rezolva nulte d-in
problemele cu care se confruntd in
via{d.In vremurile biblice, daci o femeie era stearpd
ea s" r,-,gu1,.,iDu-n"rur, i".
El rispundea deschizAndu-i pAnteccle,astfel incit
slenaq* """..pif ff Sam. 1:1_20).
19. Ibid.,p.35-38.
20. lbkl,.,p.19-22.
778 Mantuirea
Se credea de asemeneactr Dumnezeu produce vremea buni sau rea. ln timoul

vielii lui llie, o secetede trei ani gi jumSiateurmati de o ploaie torenlialdi-au fost
atribuite lui Dumnezeu (1 imp. 17-18;Iacov 5:17-18).in prezent insi, daci o
femeie care doregte copii este stearp5, ginecologul ii prescrie un tratament care
este urmat de o sarcin5 (uneori multipid)! Dacd nu ploud mai multi vreme, se
insimanteazd norii cu iodurd de argint sau cu o alti substanld similari gi va
ploua. Omul poate controla atat nagterea,cdt 9i stareavremii. Nu mai estenevoie
de Dumnezeu. Rasaumane a atins vArsta maioratului. Ea esteirx stare se se ocupe
de problemele ei fdri un ajutor supraomenesc.
In fala unei asemeneaevolulii a lucrurilor multe persoanemodeme au devenit
seculare. Nu este vorba atat de mult despre faptul cA ele au adoDtat in mod
congtient o conceptie naturalisti despre lume, intrucdt multe dintre eie nu au nici
un interes fatd de intrebirile speculative, ci mai degrabi despre faptul ch ele au
ajuns si-gi insugeasciin mod incongtient un stil de viate carepractic nu are nici un
loc pentru Dumnezeu. O parte din aceasteperspecdveseculari esterezultatul unui
pragmatism de bazd. Eforturile gtiinlifice au reugit si sahsfaci nevoile omului;
religia nu mai estenecesari sau eficientd. Omul trdiegteintr-o eri post-cregtind.21
Existd doue respunsuri posibile pe care biserica le poate da la aceastdsituatie.
Unul dintre ele este ca cregtinismul gi secularismul sd fie vdzute ca rivali, ca
alternative opuse una alteia. Dacd se adoptd aceasteperspectivd, cum s-a tins de-a
lungul secolelor al XVII-lea 9i al XIX-lea gi chiar gi pAnd in zilele noastre, vor
exista incerceri de a rezista secularismului, de a-l evita sau de a,l combate.Sevor
face eforturi pentru ca si se arate caracterul inadecvat al secularismului 9i a
umanismului, filozofia care il insofegte, cu accenteleiui puse pe bunetatea, va-
loarea gi suficienta omului. Aceasta este procedura apblogeticii. Ea aratA cd
umanitatea se confruntd cu probleme la care o conceptie secularddespre lume nu
are^rdsprursuri.Doar teismul cregtin le poate rezolva.
ln ultimii ani insi, teologii cregtini au adoptat tot mai mult un rdspuns diferit.
$i anume acela de a privi secularismul nu ca pe un adversar, ci ca pl o expresie
mature a credintei cregtine. Unul dintre pionierii acestei perspective a fost
Dietrich Bonhoeffer. ln ultimii ani ai vietii iale el a adoptat o polili" pe care a
numit-o ,,cre$tinismnereligios".22El a vizut procesul de maturizare al rasei
umane nu ca pe o rezvretire impotriva lui Dumnezeu, ci ca pe o educatie pe care
o dd Dumnezeu celei mai importante dintre creaturile SalepdmAntegti,pentru ca
aceastasA ajungi si fie independentd de El. Prin urmare, Dumnezeu a fost la
lucru de-a lungul procesului secularizirii. La fel cum plrinfii inJelepti igi ajut6
copiii sd devind independenli de ei, tot agaDumnezeuS-aluptat si aduci rasa
umand intr-un punct in care aceastas;-gi fie siegisuficienta.E-fortulapologeticii
de a combate secularismul este, dupe pirerea lui Bonhoeffer, o incercare de a-i
aduce pe adulli inapoi la vArsta adolescenlei,silindu-i si devind dependengi,
exploatAndu-leslibiciunile.r
21. Paul Van Buren, Tle Seculnr Muning of the Cospel, New york, Macmillan, 196g, p. I-20;
I en-gdon Gilket Ndr,ifig the Whirlwind: The Rehewatof God-Iargtage, Indianapolis, Bobbs-Merrill,
1969, p. 3-29.
22, Dietrich Bonhoeffer, Lettcrsand Papersfronr Prisor, editie adeugittr, New york, Macmillan, 1972,
p.278-280.
23. lbid., p.326-327.
Conceplii despremAntuire 779
Bonhoeffer nu considera cd Dumnezeu esteabsentdin lumea seculari. De fapt.

El este prezent ir cadrul ,,lipsei de religiozitaie,,. A fi cregtin nu inseamnd a fi
,,religios", ci a fi uman. Membrii seculari ai rasei umane care au aiuns la
maturitate sunt,,cregtini incongtienti".24Trebuie sd sirbetorim emanciparea
umanitdtii fatd de Dumnezeu ca pe un dar plin de har din partea lui Dumnezeu.
Trebuie sd traducem cregtinismul lntr-o limbd pe care o pot inlelege persoanele
seculare contemporane. Tiebuie si le ajutim sX vada ci nu trebuie si devind
cregtini; acele persoanele sunt deia cregtine. Migcarea de evanghelizare
fdclt gregealade a incerca si-i facd pe oameni mai degrabi religiogi
lrad]tionall 1
decit cregtini (adicd autosuficienti gi pe deplin umani). Bonhoeffer s-a opus mai
ales aspectului liuntric Ai personal al credinlei cregtine tradilionale. pe acista el il
considera o treapte finali a religiei, un obstacol masiv care trebuie trecut.2s
Scrierile lui Bonhoeffer cu privire la acestsubiect sunt fragmentare. Dace nu ar
fi fost executat,fird indoiald ci le-ar fi completat.A rdmash seamaaltora sd ii
preia ideile gi sa b dezvolte.John A. T. Robinsorur6 in Marea Britanie,Si teologii
morlii lui Dumnezeu, in Statele Unite, sunt principalii partizani ai teologi"ei
seculare. Dintre cei din urmi, Thomas J. J. Altiier suitine ca secularismul ari o
baze ontologici. Dumnezeul primordial sau transcenient a devenit pe deplin
imanent in lume. Acesta a fost un proces lung care a cukninat cu incarnarea lui
Isus. in-prezent Dumnezeu nu are un statut iridependent in afara lumii
9i a rasei
umane.27[r consecintd, El nu va fi gdsit in cadiul inchinirii publice iau prin
intermediul rugiciunilor personale. El poate fi gesit mai probabii prin implicarea
in migcareapentru drepturi civile gi aderarealaalte cauzi similare.ru
Si rezumdm: teologia seculari respinge perspectiva traditionald potrivit cereia
^
m6ntuirea conste din mutarea din lume gi primirea unui har supranatural de la
Dumnezeu. Mai degrabtr, mdntuirea vine tntr-o manieri mult mii difuzi. Ea nu
esteatat de.mult prin religie, cat estede la religie. Sd-;i dai seamade propria ta
capacitate 9i si o folosegti, sd devii independent faF de Dumrezeu, sf ajungi la
maturitate, sd te afirmi 9i sd te implici in lume _ aceasta este adevdiata
semnificatiea mAntuirii. Maioritatea oamenilor,chiar gi cei care sunt in afara
Bisericii,experimentea'.5dejaaceastX mdntuire.De fapt, ivAnd in vedereprezenta
orientare ,,religioasd" a Bisericii, esteposibil ca cei cari sunt in afara Bisericii sd fie
cregtini mai sinceri decAt cei care suni ir bisericd.
Teologiaromano-catolicdcontemporane
Atunci cAnd aiungem si examindm perspectiva romano-catolicd
contemporandasupra oricdrui subiect,ne confruntdm cu o sarcini dificili. Este
dificild deoarece in
-timp ce candva exista o pozigie oficiald omogend in cadrul
romano-catolicisrnului in privinfa majoritdfii problemelor, se parJ ce in prezent
existi doar o mare diversitate. Standardele doitrinare oficiale iontinud s! existe,
24. lbid.,p.280-282,
373.
25. lbid..,p.3tA-345.
26. John A. T Robinson, Hofiestto God, philadelphia, Weshninster, 1963.
27. ThomasJ,J.Altize\Thc Gospdof Christia,? Ajler'su, philadelphia,Westminste, 1966,p.40_54.
2E. William Hamilton, ,,TheDeath of cod TheologiesToday,,,in Thomas
J. J. Altizer gi William
Har iltorr, Rtdical Theologyand the Dedthof cod, Indiinapolis, Jiobbs-Merr l, tS6e, p. +u.
780 MAntuirea
dar ele sunt acum suplimentate,gi in unele cazuri in mod evident contrazise,de
afirmalii ulterioare. Printre acesteafirmalii ulterioare se numird concluziile
ConciLiuluiVatican II 9i opiniile publicate ale unor erudiJi caiolici individuali.
Estenecesarsd privim catevadintre acesteafirmatii puse in contrastcu punctul
de vederetradilional al bisericii.
Multd vreme pozitia catolici oficiald a fost ci bisericaeste singurul canalal
harului lui Durnnezeu.Acest har este transmis prin intermediul sacramentelor
Bisericii. Cei care se afl5 in afara bisericii oficiale sau organizatenu pot sd il
primeascd.Bisericaa consideratci ii revine dreptul exclusivde a disiribui harul
divin. De o importante decisivdpentru aceastdperspectivdtradilionald estegi o
distinctie clard intre naturi qi har. Natura in om constd din doud pdrti, o
disponibilitatepasivdfald de har gi o dorinJdsauo tAnjiredupi har. Omul insh nu
estenicidecumin staresd satisfacdacesteasDecteale naturii lui nrin nici un fel de
realizdriproprii. Estenevoie de harul lui Dumnezeu,desprecarese consideri ce
esteviate divine impirtigitd omului de cdtreDumnezeu.2e
Aceastepozitie tradilionah a fost rnodificatdin catevapuncte. Unul dintre
acesteaeste natura omului. Cel mai impresionant aDort a fost adus de Karl
Rahner.Descriindomul aqacum esteel, separatde Bisiricd qi de sacramentele ei,
Rahnervorbegtedespre ,,supranaturalulexistenfial".Prin aceastael inlelege mr
numai cd omul are in sine potentialul necesarpentru a-L cunoagtepe Dumnezeu,
ci gi ca acestpotential estedetaexercitatin mod activ Nu sepoatesi fii pe deplin
separat de har. Harul este prezent chiar gi in cadrul naturii insegi. Omul
exp-erimenteazd harul ca pe o parte a propriului siu eu.30
In cadrul disculiilor legatede religiile necregtine,Conciliul VaticanII a pdrut
si recunoascifaptul cd esteposibil ca harul sd fie prezentin nature.Acestconciliu
a subliniat originea gi destinul comun al tuturor oamenilor.FdcAndaceasta,el a
observatcd variatelereligii reprezinidperspeciivediferite asupraaceluiagimister
al vie{ii..Harul lui Dumnezeu se gesegtein toii oamenii, chiar dacd in diferite
grade.3rin consecinta,catolicii sunt instruifi ,,sd recunoasci,sd pdstrezegi si
promoveze bunurile spirituale gi morale" care se gisesc printre adeptii altor
religii.3'
Inseamni oareprezenlaharului in naturd cd existi har separatde Biserici sau
in afara ei? Aceasta este dilema cu care se confrunte Biserica. Porunca lui
Dumnezeucareii obligd pe toJi oamenii si il cunoascinu implici oare faptul ci
existeo modalitate prin care ei poi ajungesd Il cunoasci?Rdspunsulgeneralal
catolicismuluicontemporana fost atat se afirme cd toti oameniipot intr-adevdrsd
Il cunoascdpe Dumnezeu,cat gi sdcontinuesdinsisteasupracaracteruluiexclusiv
pe careil are rolul Bisericiiin mAntuire.Acestrdspunsa necesitato conceptiemai
largd despreBisericd9i problemamembralitilii in Bisericd.
29. JosephPohlc, Ti?cSacruntents:
A DoglwrticTrerTtise,
ed. Arthur Preuss,St. Louis,ll. Hcrder, 1942,
30. iarl Rahner, Ecclcsiolog!,Theologicallnvestigations,vol.9, trad. engl. David Bourkc, New

Yotk, Seabnry, 1976,p . 282.
3l.,,DogmaticConstitutionontheChurch",inThcDocunrctttsofVallcarll,ed.WalterM.Abbott,
New York, Herder and Herder, 1966,p.35.
32. ,,Declarationof the Relationshipof the Church to Non-ChristianReligions",in T,leDoclrrrc,ls
of Vaticall11,D.663,
Conceptiidespremantuire 787
Pozitia catolicd traditionaltr a fost cA uniunea cu Biserica estenecesarepentru

ca mantuirea si aibi loc, deoarece Biserica posedi mr1-loacelemantuirii. Dacd
uniunea real{ nu esteposibild, Dumnezeu va acceptair locul ei o dorinld sincerd
in acest sens. In timp ce uniunea reaH cu Biserica nu este indispensabild,
separareacomplettrnu este acceptabild.YvêsCongar pledeazdde fapt pentru
diferite grade de membralitate in Bisericd.s In tirnp ce cea mai mare parte a rasei
lunane nu are o legdturi vizibili gi oficiali cu Biserica, existd cu toate acesteao
aga-numite membralitate invizibili. Oriunde se gdsegtementuire, trebuie sd se
gdseascd gi Biserica. Aceasta inverseazi formula tradifionali potrivit clreia
prezenfa Bisericii face sd se realizeze mAntuirea.
Conciliul Vatican II a adoptat o pozitie similard cu cea a lui Congar: poporul
lui Dr.lnnezeu nu se limiteazi la Biserica ierarhicd, vizibild. Ceeace nu inseamni
nrsi cd unii din poporul lui Dumnezeu nu au nici un contact cu Biserica vizibili
sau Catolici sau nu participi la ea. La urma urmei, cei carc fac parte din poporul
lui Dr.rmnezeuse impart in trei categorii dupi gradul lor de implicare in Biserici:
1.. Catolicii, care sunt ,,incorporafi" in Biserici.
2. Cregtinii ne-catolici, care sunt ,,lega!i" de Biserici. ln iimp ce situalia lor nu
este atat de sigure ca gi cea a romano-catolicilor, ei au Biserici autentice gi
nu sunt complet separati de Dumnezeu.
3. Ne-cregtinii, care sunt ,,raportafi" la Bisericd.e
Al treilea grup ii include pe cei pe care Rahner ii numegte ,,cregtini anonimi".
Faphrl ci existi oameni care sunt in afara Bisericii Catolice vizibi.le (sau, la drept
vorbind in afara oricirei Biserici cregtine) nu inseamnd ce tod sunt separati de
harul lui Dumnezeu. Cristos a murit 9i pentru ei, iar noi nu ar trebui sAtegeduim
acesthar. Conceptele grad de membralitate gi cregtin anonim au permis Bisericii
si admitd posibilitatea harului separat de sacramenteleei gi in acelagitimp sd-gi
menfine autoritatea.
ln cadrul Bisericii au existat de asemeneadiscutii cu privire la natua mantufuii.
A existat o receptivitate mai mare fagi de conceptul clasic protestant de iustificare.
In aceasti privinli, lucrarea lui Hans Kiing asupra teologiei lui Karl Barth este
deosebit de semnficativi. ln trecut, catolicismul a Anbinat ceea ce protestantii
numeau iustificare 9i sfinlire inir-un singur concept,cel de har sfintitor. Kijng inse
vorbegte despre aspecteleobiective 9i subiective ale iustifictuii. Aspech:l obiectiv
corespunde cu ce€ace protestantii numesc de obicei justificare. In cadrul acestui
aspect al mantutii omul este pasiv gi Dumnezeu este activ. Aspechrl subiectiv
corespundein mare cu ceeaceprotestantii au numit de obicei sfintire; aici omul este
activ.35Kiing observl cd Barth a accentuataspectulobiectiv in timp ce Conciliul de
la Trent pe cel subiectiv. Cu toate acestea,nu existe un conflict real intre Barth 9i
Conciliul de la Trent.s Pe lAngi concephrlprotestant de justificare, BisericaCatolicd
a devenit tolerantd 9i fali de interpretareape care o di Luther harului.
33, Yves Congar, Tlre Wide Wo d My Potbh: Salfution and lts Problcns, Baltimore, Helicon, 1961,p.
101-104.
34, ,,Dogmatic Constitution on the Church", p. 30-35,seciiunile 13-16.
35. Hans Kiin& lBtitcation: The Doctrine of Ka/l Barth and a CatholicRcfecfio , New york, Thomas
Nelso^, 1964,p. 222-235,2(4-274.
36. lbid., p.n5-2%.
782 Manhirea
Si rezumdm: Biserica Catolici a fost in ultimii ani mai receptivd il:r ceea ce
privegteposibilitateaca unii din afaraBisericiivizibile, probabii unii carenu au
9i
absolut nici o pretentie ce sunt cregtini, ar putea fi recipienli ai harului. Drept
rezultat, perspectivacatolicd asupra mAntuirii a devenii ceva mai larg6 dec'At
conceptultradilional. Mai concret,perspectivaactualAinclude unele dliensiuni
carede obiceiau fost asociatecu protestantismul,
TeologiaevanghelicA
Pozitia iradilionali fundamentalistd sau evanghelicd cu privire la mantuire

este shans legatd de perspectivafundamentalisti asupra condiliei omului. in
cadrul acesteiperspectiveprimeazd relalia dintre fiinia umand Dumnezeu.
9i
Land aceastanu estecorecta,gi celelaltedimensiuni ale vietii sunt alterate.
Evangheliculconsiderdcd Scripturilearati existenlaa doui aspectemajoreale
problemei uTang a picatului. ln primul rAnd, pdcatul este o ielalie ruptd cu
Dumnezeu. Omul nu a reugit sd implineascd agteptirile divine, fie prin incilcarea
limitelor. stabilite de Legea lui Dumnezeu, fie prin a nu face ceeace s_aporunclt
in cadrul ei. Deviereade la Lege are ca rezultai vinovdfia sau iminenla pedepsei.
rn al oo[ea rand, rnsaglnatura persoaneiestealteratefururma devierii de la Leee.
Acum existd o itxclina{ie inspre rdu, o predile4ie fatd de pdcat. Acum existd, ca"sd
zicem aga,o direclie care se abate de la bine, astfel ircAi prin natura er persoana
tinde si facd rdul. De obiceinumite coruplie, aceastdstarese manifesti adeseori
ca o dezorientarel5untrice,precum gi ca un conflict interior. Dincolo de aceasta,
inhucat traim in contextul unei relele de relalii interpersonale, ruptura din cadrul
relatiei noastre cu Dumnezeu are ca rezultat gi o tuiburare a relagiilor noastre
cu
celelaltepersoane.Picatul imbracdchiar gi o formd colectivd:intreagastructurda
societetiicauzeazegreuteli qi preiudicii indivizilor gi grupurilor miioritare.
Anumite aspecteale doctrinei despremantuire;u;t in legAturecu problema
raporturilor personale cu Dumnezeu. Statusul legal al i-ndividului trebuie
schimbat de la vinovat la nevinovat. Acest lucru constd in a fi declarat dreDt sau
neprihenit iraintea lui Dumnezeu, in a fi considerat dupi cerinlele divine.
Termenul teologic in acest caz este jus
rtcnre. Egti iustificat prin aducerea intr-o
uniune legaH cu Cristos. Estein orice caz nevoie de mai mult decAtdoar
de o
absolvire de vini. Amintillvi ci acea intimitate caldd care ar trebui si
caracterizezeo relatie cu Dumlezeu a fost pierdutd. Aceasti problemi este
prin ndopliunc.Prin adopfiunepersoanaajungesAsebucuredin nou je
:ecnkcatA
favoarea lli Dumnezeu 9i i se dd poiibilitateu sa
lretindX toate beneficiile
asiguratede cdtreTatil iubiior.
Pe- l6ngd nevoia de restabilire a relaliei cu Dumnezeu, exista gi nevoia
modificdrii stirii inimii. schimbarea fundamentard care are loc in direcgiavielii
de
la o inclinafie inspre pdcat spre o dorintd pozitivd de trdire dreaptd este numitd
regeneraresau, literal, nagtere din nou. Este implicatd o modificare
reald a
caracterului,o insuflare de energie spirituali pozitivd. Acesta este inse numai
rnceputulvietii spirituale. Efste de asemeneagi o modificareprogresivea
stirii
spirituale a individului; acestadevine intr-adevdr mai sfant. schi-ribarea aceasta
subiectivdprogresiveestenumid sfinlire (,,a fi fdcut sf6nt,,).Sfinlirea ajunge
irn
ConcepfiidespremAntuire Tg3
cele din urmi la apogeul ei in viafa de dincolo de moarte, cand natura spiritualtr
a credinciosului va fi desivirgiti. Acest lucru este numit glolfcare. Stdiuirea in
credinfi a individului $i devotamentul lui dus pAnd ta-capat prin harul lui
Durrmezeu este perseuerarea.
Aga cum am ficut gi in alte domenii, vom adopta pozilia evanghelicd asupra
mantuhii. Cu toate ce Durnnezeu este preocupat fali de fiecare nevoie umani,
individuald gi colectiv5, Isus a limurit faptul ci bunestarea spirituaH etemi a
individului este infinit mai importantd dec6t asigurarea unor nevoi temporare.
Observagi,de exemplu, sfatul SIu din Matei 5:2i-30: ,,Daci deci ochiul idu cel
drept te face se cazi in pdca! scoate-l9i leapddd{ de la tine; cdci este spre folosul
tiu si piari unul din midularele tale gi si nu-gi fie aruncat tot trupul-in gheeni.
Dacemana ta ceadreapti te face sd cazi in pecat, taie-o 9i leapddi-o de la tine; cdci
este spre folosul teu se piad unul din mddularele tale $i st nu{i fie aruncat tot
trupul in gheend." Ineebarea Lui retoricd din Marcu 8b6 demonstreazi acelagi
lucru: ,,$i ce folosegte unui om se cagtige toata lumea, dacd iEi pierde sufletul?,,
brteresul deosebit al lui Dum:rezeu pentru bunistarea spirituili etemi a omului
9i imaginea biblicd despre pecat sunt dovezi convingdtoire in favoarea concepliei
evanghelice despre mantuire. Am vezut in capitolul 27 ce picatul igi are originea
f-'iecaleom in parte ln urma alegerii personale voluntare fecute ca r{spuns la
in
isgitd. am observat in capitolul 29 natura radicali 9i atotpdtrunzetoare a
-$i
picafului uman. Aceastd ,,depravare totali,,, cum esteadeseorini:miti, inseamni
cAeste necesari o transformare radicaH gi supranaturali a nafurii umane pentru
a fi experimentati iertarea gi redob6ndirea favorii lui Dumnezeu. in consecinge,in
capitolele urmitoare vom dezvolta concepgiaevanghelicd despre mAntuite.
Etapaanterioara
m6ntuirii:
predestinarea
Evolutialstoricaa doctnnei
Diferiteperspectiveasuprapredestindrii
Calvinismul
Arminianlsmul
Karl Barth
O solutiesugerata
tmplicatiile
predestinarii
Di.rt." toate doctrinele credinfei cregtine, una

. . drntre cele mai
ti mai putin_inlelese este cu siguranli cea a predestrndrii.pentru
1,.9,.Ti:t.:
mulll ea pare obscuri si chiar tizard. pentiu
a\ii "u pu.J ,a iie o investigare
inutili a unui lucru caredepdgegte capacitateaumand de-#-o""La
inlelegere.Seconsiderd
".."*f"J de despicare teoiogici i firului
:i in p"ir" insemnetate
practice, dace are vreuna. probabil cd
d"rp." u""u.ta J".,i"l'*""
'i" fdcut mai
multe glume decdt despre toate celelalte
d'".t.i;; ;*Fti;'iu ,o.. gi totuqi,
intrucat revelatia biblici o menfioneazd,
cregtinul "" p""i" a""a, sd_icerceteze
t:qrul.cd.eaesteo doctrineaificila oi".r.e.,,,
l?ll]lt-.1fr:
erectuarea 9i
unui studiu intensiv gi a unei mediidri iniensu
ne scuteste de
p"nt.u u determinucare
anume esteadevdrul in aceastdproblemi.
""::::l sedefineasciprecisce.seingelegeprh termenul
.- ,Er,:
toate :e prcdes tmare.Cu
ce unii il folosescca un echivalentat
,,hoidra;i;; ii"uiii";9i ^r ,,ur"g".ii,,,,
pentru scopurile noastreprezentedin punct
de vedere A ,fu.iti.ita1l termenul
,,predestinare"este la iumdtatea drumului dintre
,,hotdrdremai dinainte,, gi
,,alegere".,,Hotdrareamai dinainte,, o ro- "orrri.t"ru
i;;;;";i mai larg, care
denotd.voia lui Dumnezeu cu privire ta
toute cate uu f"",'i.iif"."", dacd este
v.o^rb1dTprg soartaunor p".rour," umane individuale
sau desprecddereaunei
stanci. ,,Predesrinarea,, se referd la alegeread" ";t* ;;;;";*
-f-6" a indivizilor
J pt,l, Aunjamin B. Wa ield a cônsiderat ce ,,(a hotdri mai dinainte" (a predestma,
sunt sinonime.alesereauneia dinhe ere put5na"_"" sr
ru." i" uu)a-i; ;;;;;;;::"_ ..n."0"r,,.",,.".,,
in BiblicnlDoctrines,New york, Orford {
1929'P 4 warfield folose$te"alegere"pentru
oesemnaceeace noi nu-i.n "i"i a
,,pr"auiilleJsity'
784
Etapaanterioarimintui i: predestinarea 785
pentru viale eternesau moarteeternd.,,Alegerea"- selectarea

unora pentru viata
eternd,estelatura pozitivi a predestindrii.
Evolutiaistorici a doctrinei
Pentru cd a existat o considerabild controversa pe marginea predestindrii 9i
pentru ce diferitele forrnuliri ale doctrinei sunt legate de alte evolutii atat din
cadrul teologiei, cat gi al culturii in general, va fi de folos sd prezentem in
introducerea problematicii acestei doctrine o privire de ansamblu asupra feluhri
in care s-a dezvoltat ea de-a lungul secolelor din istoria Bisericii pAnd in punctul
in care au fost enuntate variantele ei clasice. Cum se intampld adesea in cazul
problemelor teologice, doctrina despre predestinare a fost sustinutd intr-o formd
our".ur", incomplitd, pAnd la ivirei unei contradiclii grave referitoare Ia ea. in
primii ani ai Bisericii nu s-a elaborat o formulare exactd. Exista, mai ales in Apus,
o convingere crescAndd cd oamenii sunt extrem de pecdto$i, gi prin urmare este
nevoie de un har transformator divin.2 In general inse, implicatiile logice ale
acestei convingeri nu au fost elaborate aminuntit p6ni Ia Augustin.
Experimentarea harului lui Dumnezeu l-a ficut sd vadi mai limpede decat atii
invdtetura Scripiurii in privinfa acestor probleme. Nu trebuie sd considerim ci
experienla lui a determinat cele gdsite de el in Scripturd. Mai degrabe, experienta
Iui l-a sensibilizai, dAndu-i posibilitatea sd se identifice cu ceea ce a gisit in
Scripturd gi astfel si inleleagi mai bine acele lucruri.
Inci inainte de a se int6lni cu gAndirea lui Pelagius, Augustin igi dezvoltase
deja in mare mdsuri concepfia despre situatia umana. EI a subliniat ci Adam gia
inceput via{a cu adevdrat liber.3 Singurele limitAri ale vointei gi acliunilor lui au
fost cele in mod inevitabil impuse de insAgi natura r.rmanitdtii. Astfel, de exemplu,
exista posibilitatea schimbdrii, care cuprindea gi posibilitatea abaterii de la bine.a
CAnd Adam a picetuit, el s-a pAngdrit in natura sa. inclin.rt acum inspre a face
rdul, el a transmis aceastd predileclie fali de picat descendenlilor sii. Drept
rezultat, libertatea de a respinge rdul gi de a face binele a fost pierdutd. Ceea ce nu
inseamnd cd a dispdrut complet libertatea vointei, ci mai degrabd cd in prezent noi
folosim acea libertate in ntod contrar intenliei lui Durnnezeu pentru noi.s FAri
sprijin divin noi nu suntem capabili si alegem qi sd facem binele.
Pdrerile lui Pelagius au asculit gdndirea lui Augustin, forf6ndu-1 sd gi-o
extindi dincolo de hotarele ei precedente. Pelagius, un cdlugdr britanic, s-a mutat
Ia Roma gi a devenit un invetetor la modd.6 El a fost mai degrabi moralist decat
teolog. Preocupat ca oamenii sd triiascA cat se poate de virtuos, el a considerat cd
insistenta lui Augustin asupra coruptiei extreme a naturii umane 9i corolarul ei,
incapacitatea umane, sunt atat demoralizatoare pentru orice efort veritabil fdcut
2. De exemplu, Tertullan,Desprcsufct,39.
3. Augustin, Dc cof,"plioncet gfitia,33.
4. Augustin, CefricnI i Dwnnezcu,1.4.12.
5. Augustin, Dr Pcrtclione] stiliaclntninis,9.
6. Degiexisti o oarecareindoiali daci Pelagiusa fost cu adeveratc:lugit el era numit rro,?dcrrs.
Vezi )- N. D. Kelly, E /ly ChrislinltDoctrites,New York, Harper and Row,196A,p.357.
786 Mantuirea
in direcfia unei trdiri drepte, cAt gi insultdtoare la adresa lui
Dumnezeu.z
rjumnezeu r-a tacut pe oameni diferili de tot restul creafiei;ei nu sunt
supugi
acelor legi ale naturii care controleazdrestul creafiei.Ornul are libertatea
de a
alege. Acest dar al lui Dumnezeu ar trebui si fie folosit pentru implinirea
scopurilor lui Dumnezeu.B
De la acestprincipiu de bazd pelagius gi-a construit sistemul. prima
dintre
tezele1ui esteci fiecarepercoaneintri in lume cu o voinld carenu are nici
un fel
de predileclie pentru reu. Cdderealui Adam nu are nicl un efect direct asuDra
capacitdfiifiecdrui om in parte de a faceceeace estebine gi drept, ir.rtrucdtfiecare
individ estecreatdirect de cdtreDumnezeugi din aceastdcauzinu mogtenegte
de
la Adam nici rdul gi nici o i:rclinaJieinspre rdu.eFdrdindoiald cd Dumnezeu,
care
iartd fiecereipersoanepropriul ei picat, nu ne faceresponsabilipe noi de faptele
altcuiva.Prin urmare, singurul efectal picatului lui Aciam asupradescendenlilor
sdi estecel al unui exemplu rdu. Noi nu ii mogtenimcoruplia gi vina. Nu exisid
in
noi-vreozoni spirituald 9i morald caresd fie vulnerabilddin nagters.ro
Mai muli, Pelagiusa sustinut cA Dumnezeu nu exerciti vieo fortd speciali
asupracuiva pentru ca acestasd aleagdbinele.Influenla pe careo exeriitd El este
prin aiutor exterior. Nu existd nici o lucrare lduntricl a lui Dumnezeu asupra
sufletului.rl Mai concret,El nu face nici o alegerespeciali a anumitor p"rrou.,u
penhu sfintenie. Harul este in mod egal la indemina tuturor persoanelor.El
voinla liberd, din intelegerealui Dumnezeuprin ragiunegi din Legea
:o1.le 9i"
lui Moise gi exemplul lui Cristos. Fiecarepersoandu."'u.""ug-i posibititate de a
beneficia de acestedovezi ale harului. Dumnezeu este imparlial. Cregtereain
sfinteniese facedoar prin merit gi predestinareapersoanelorde cetre Dumnezeu
constdin intregime din capacitateaLui de a prevedeacalitateavieJii lor.r2S_ar
putea trage corcluzia ci esteposibil se trliegti fere se pdcetuiegti. pelagius a
$i
tras intr-adevfu aceasti concluzie.Ar fi poruncit Dumnezeu:,,Figisfinli, cici Eu
sunt sfAnt,Eu, Domnul Dumnezeulvostru,, (Lev.19:2)gi ,,Voifiti dar desevargili,
dupd cum 9i Tatdlvostru cel cerescestedesdvdrgit,,(Matei5:4g)dac6trdirealipsiid
de p;cat nu ar fi fost posibili pentru fiin{eleumane?r.
Ca rispuns_la aceast; pozitie Augustin gi-a dezvoltat conceplia sa despre
predestinar€El a,accentuatgravitateapecatului lui Adam a dai vina doaipe
9i
actul de vointd al lui Adam. Dar acelplcat nu a fost doar al lui Adam. De vreme
ce sufletul uman este derivat de la pdrinli prin procesul generativ noi am fost
prezentiin Adam 9i am pdcituit in el 9i cu el.raAceastainseamni cd toatefiingele
umaneigi incep viata intr-o stareseriosdeterioratd.Augustin nu susfinec6 chipul
lui Dumnezeua fost completdistrus,dar el suslinecdn"oiam pierdut libertateide
a nu picitui, o libertatepe careAdam a avut-o.15 FAreharul lui Dumnezeunoi nu
7. Pelag\us,EpistoldcdtrcDefietlias,1,6-17.
8. rbid., 16.
9. Pelaghjs,Expltnercasupn Romaftilor, ,lS.
10. Pelagins,Demehias,8,'17.
11. Augustin, Deg/afia Chrbti ct depeccatoOtiginali,1.2,8,36.
12. Pelagius,ExpunereasupraRonanilor,9-10;vezi 8:29_30.
9i
13. Pelagius, Desprcposibilitatcnde a nu pdcdtui,2.
"!5.
14. Augustin, Dc Nfl/ptiiecl Concupisrctttifl.2.
1l5.Augustin,Cctairalui Dumnczcr.22.24.2; 13.3, 14.
Etapaanterioari mlntuirii: predestinarea
7g7
suntem in stare sd evitem pecatul, iar a face binele necesitd un har gi mai mare.
Ceeace nu vrea si insemne cd omul nu este liber. Omui are optiuni, dar acestea
au toate o nature pecdtoase.El esteliber sd aleagd,dar nu poitl sd aleagddecit
doar intre un pecat gi alt pecat.16Harul lui D-umnezeu restaureazd libertatea
compbte; elne redi posibilitatea de a nu picdtui gi de a facebinele. Acest har, degi
este irezistibil, nu lucreazd impotrivi vointei noastre, ci impreund cu ea.
Dumnezeu lucreazi in agafel impreune cu vointa noastrd ircit noi alegem singuri
ceeace este bine. Dumnezeu, fiind omniscient, cunoagtecu precizie condi6ite in
care noi vom alege liber ceeace vrea El 9i El lucreazi irtr_un isemenea mod incAt
si realizeze acele condifii. Fdrd aceasti lucrare speciald a lui Dumnezeu omul nu
poate-alegesau nu poate facebinele.Degi omuLareintotdeaunavoinli liberd,
el
esteliber si aleagd9i si faci binele doar dacd cdnd Dumnezeu ii acordd aceaste
9i
libertate.u
linie-de argumentareil aduce pe Augustin la predestinare.Fiindcd,
, f."u:!e
dacd noi facem binele doar daci- Dumnezeualegi si lucrezeastfel in raport
cu
v-ointanoastri, 9i daci noi vom face negregit binile dace agavoiegte Dr-rrez".r,
alegereanoastrd de a face binele sau faftui cd il facem pare si fie in intregime
o
consecint5 a ceea ce Dumnezeu a voii dela si facd. Frin urmare, depirr'de
de
Dumnezeu dacd unii vor avea har, iar allii nu. Dumnezeu a {icut aceasti
alegere
din eternitate gi a ales exact numdrul necesar pentru a inlocui ingerii cezu-gi.re
Aceaste alegere a anumitor oameni nu depinde in nici un fel de faplul
ci El este
corytient mai dinainte de ceeace vor face aiei oameni, deoarecefiecire fapti
bund
a lor depinde de mdsura in care Er le di harul siu.1e in realitate nu existi
nici un
dspuns la intrebarea cum anume decide Dumnezeu cine va prirni harul
Siu gi
fi ii*.rn rtarealui pacetoase.El pur gi simplu alegedupa bunut S;u ptac.
:T-u ]," aceasta
rotugr, nu este o nedreptate, deoarece nedreptatea ar consta in
condanmareatuturor de cdtreDumnezeu.Doar printr_unacide marecompasiune
salveazi El pe cineva. Cei condamnati primesc exact ceea ce meritd.
iei alegi
primescmai mult decAtmeriti.
A,:.dl: a|9 lui..Augustinau dus la condamnareapelagianismuluide
,.
cdhe {efry
Conciliul de la Efesdin,|j1, la trn an dupd moartealui Augustin. Totugi,ceea
cea prevalatdupd aceeanu a fost cu adevdrit un augustinianiin pur,
ci un semi_
p€lagianism._In pofida acceptdrii multor termini augustinieni,
doctrina
srn€rgBmulul, care sustine ci Dumnezeu gi omul realizeazi impreuna
ceea ce
trebuie ficut ca omul si fie mdntuit, a a!,r.rttendinla de a pred;mina.
Ac;;s;;
pozifie a fost luatd in consideraregi condamnati de sirodul d'eIa Orange
din 529.
Sinodul a vorbit in termeni tari despre incapacitateaomului gi necesitatea
harului
dar nu ainsistat asupra predestindrii;bsolute (adici doctrina potrivit cdreia
{ivin,
r..rlunnezeu determinal printr-trn decret etem care nu poate fi modificat
1 cine
urmeazd se fie mantuif fiind in intregime prin harul lui Dumnezeu, mantuirea
nu
depinde tn nici un fel de om sau de c-eeace face el) asupra harului
9i irezistibil.2o
-i-@nl petagianorun,
Cor*, DuasEpistotas L 5)3.24.
i7. Augustin, De diucrsiseuacstionibus ;d Simpliciarun,1,.2. 13.
18. Augustin, Cefat?alui Du,nnezeu,22. 1.2.
. 35,474gi De pnedcatifl\tiotlc Safictorutft,79.
]f fl,Sustin, OeDoro Perseaerantiae,
20, Harry Buis, Hrisloric Protestafttisfiand pledestination,philadelphia liesUytlrian
_ una nefo._ea,
1958,p. 15.
788 Mantuirea
Aceastdforma mai moderatd de augustinianisma prevalat timp de cateva
secole.in secolul al IX-lea Gottschalki apdrat doctrina despre piedestinarea
dubld.- pre*stinarea se aplici in egaldmdsurd celor alegi,cAi gi ielor pierduli.
P6rerilelui Gottschalkau fost condamnatede un sinod de episcopila Mainz in
848.A rezultat o controverse.Una dintre cele mai interesani" poritii a fost cea
adoptat; de JohannesScotusErigena.Degi l-a acuzatpe Gottichaikde erezie,
Erigena a fost de acord cu el in punctul ci predestinaiealui Dumnezeu nu se
bazeazipe precunoagterea de cdtreEl a ceeacevor faceoamenii.Aceastdideeera
folositd in-.cadrul unui procedeu destul de comun cle tratare a inconsecvenfei
aparentedintre predestinareadivind gi libertateaumand.Ea fuseseavansatamai
alesde Origen ca soluJiela problemd.Acum insd Erigenasuslineaci de vremece
Dumnezeuesteetern, El nu vede lucrurile nici ca Gcute, nici ca viitoare. El ne
vede pe noi toli gi ne vede in acelagitirnp.2lDeoareceDumnezeuSe afld in afara
timpului, conceptulde precunoagtere ii eslestriin.
Din secolulal Xl-lea pAni in secolulal XIII-leamai mulgi teologiremarcabiliau
,
pledat h favoarea pozigiei augustiniene.Anselm a impicat aciastd pozitie cu
libertateavoinlei insist6ndci persoanacarepoatefacedJar binele esiemai liberd
decAtcea care poate facerdul.22Cel din urmi estede fapt un sclav al picaiului.
Petru Lombardul a sustinut o pozitie similard.Toma d,Aquino a adopLt pozilia
augustiniandin privinla acestorprobleme,sustinandcd Dumnezeuvoiesteca unii
oameni se fie mantuiti, iar altii nu. El a ficut o deosebireintre voia eenerali a lui
Dumnezeuca toti oamenii si fie mantuili Qivoia lui specialdde a-i"alegepe unii
gi de a-i respingepe alJii:,,Dumnezeuvrea ca toli oameniisdfie mdntuifi. Aceasta
FJo dorepteprin voia Lui antecedente,ceeace nu inseamnda voi pur gi
simplu,
ci a voi relativ; 9i nu prin voia Lui ulterioari, careinseamni a voi pur qi simplu.,,zr
Din acel moment gi pAni la Reformd migcareapredominantd din iadrul
teologieicatolicea fost o orientareinspre pelagianism.'Auexistatcatevaexceptii
remarcabile,cum au fost John Wycliffe 9i ThomasBradwardine,dar in cea mai
mare parte accentul pus de Duns Scotus asupra precunoasterii de citre
Dumnezeu a vredniciei individuale a reflectat pozitia Bisericii. Atunci cand
Martin Luther gi-a fdcut furtunoasaaparilie, acesiaa fost unul dintre punctele
maiore irnpotriva cerora s-a pronunlat.
In gAndirea.maselor s,a pus un asemeneaaccentasupra concepliei despre
predestharea lui JeanCalvin, incAtcu greu ne putem da seamacAtde'puternic a
sustinut gi a propoveduit Luther o concepfiesimilard. ,,Tatdl,,lui
,,spirituat,,,
Iohann _vonStaupitz, a fost un cdlugdr augustinian care a promovat ideile l.,i
Augustin intr-o asemeneamdsurd inc6t Oniversitateadin Wittenberg, unde
Staupitz era decan al facultdfii de teologie,a devenit categoricaugustiniani in
orientareaei. CAnd Luther a inceput si se lupte cu subieciul predestindrii,el a
urmat abordareaockhamigtilor:predestinarease bazeazdpe precunoagtereade
cetreDumnezeua ceeaceva faceomul. pe misuri ce a studiat Scripturileorecum
gi lucririle lui Augusiin pdrerile lui au inceput insd sd se schimbl. Lucrarealui
Comentariupe Romnni,careconstedin note pentru prelegeri formulate intre
,1lbtd" p.1r.
22. A']selm, On Frccdomof Choice,1.
23. Toma d'Aquino, Sumfia theologicn,
paftea1, intrebarea23, articolul4.
Etapaanterioari mAntuirii: ptedestinarea 789
3 noiembrie 1515 9i 7 septembrie 1516, indicd o dedicare fermi fati de pozifia

augustiniani. In legdturi cu Romani 8:28, de exemplu, Luther scoateitr evidenli
suveranitatea absoluti a lui Dumnezeu in ceeace privegte oamenii din Vechiul
Testament, mai ales alegerea lui Isaac Ai respingerea lui Ismael, gi alegerea lui
Iacov gi respingerealui Esau (vezi Rom. 9:G18).Luther a insistat ce toate obiectiile
aduse poziliei augustiniene vin din inlelqrciunea cimii, care esteratiunea uman6.
Comentariile fdcute pe marginea textului din Romani 9 subliniazi devotamentul
neabitut fali de augustinianism. Erasm a fost indemnat de papd s5-gi foloseascd
puterile retorice penhu a-l combate pe Luther. Rezultahrl a fost De LibercArbitrio
(Dcspreliberul arbitru), ptsblicall in 1524.Luther a replicat in anul urmetor cu De
SeruoArbitio (Despretnrobireawinlei), un tratat foarte lung cu privire la acestsubiect.
Calvin a fost insd cel care a spus ultimul cuvant in legdturd cu subiectul.
intr-adevir, doctrina despre predestinare este str6ns asociati cu numele lui pdni
in zilele noastre. Calvin clarifici faptul cA studiul predestindrii nu este doai un
exerciliu academic,ci are gi implicatii practice. El avertizeazi impotriva cercetirii
prea amdnunfite a subiectului.raIn timp cenu estede acord cu afhmatia lui Uldch
Zwingli ci pdcatul a fost necesarpentru ca gloria lui Dumnezeu se poatd streluci
in modul cuvenit, Calvin hsistd ci Dumnezeu a ales in mod suveran 9i liber sd ii
salveze pe unii gi si ii respingd pe alfii. Dumnezeu estein intregime drept 9i fdrd
blami in toate acestea.s
Calvin insisti cd doctrina despre predestinare nu conduce la delisare in
moralitate sau la o atitudine uguraticd pohivit cireia putem continua in picat de
vreme ce alegereanoastri este sigurd. Mai degrabd, crmoagtereaalegerii noastre
ne determini se urmerim o viate sfantd. Modul in careun credincios poate fi sigur
de alegereasa este se constate ce CuvAntul lui Dumnezeu ii transformd via1a.t6
Calvin a intemeiat la Geneva o universitate la care veneau si studieze cei care
doreau si se implice tn lucrarea de sluiire. El insugi a ocupat scaunul de la catedra
de teologie.O multime de studenti au venit mai ales din tdrile de ]os; drept
rezultat, calvinismul a devenit deosebit de puternic acolo. Succesorul s{u.
Theodore Beza, nu numai cd a mentinut invaiatura lui Calvin privind dubla
predestinare, inse a gi extins-o in anumite puncte. Nu numai ci a susfinut ci
Dumnezeu a decis si ii trimiti pe unii oameni in iad, dar el nu a ezitat se spund
ci Dumnezeu ii fnce pe unii oameni sd pecetuiasce. Mai mult, el credea ci in
pofida absenlei unor afirmalii biblice specifice, ordinea logicd a decretelor lui
Dumnezeu poate fi determinatX.2T El credeacd decretul de a-imAntui pe unii 9i de
a-i condamna pe altii este logic anterior deciziei de a crea. Concluzia este ci
Dumnezeu creeazi unele persoane pentru a le condamna. Aceaste credintd
- -
_sup_ralapsarianismul a ajuns cu timpul si fie considerati de multi pozilia
oficiali a calvinismului.
in diferite perioade au etstat unele dezacorduri fatd de aceasteinterpretare a
decretelor gi indepirtdri de Ia ea. Probabil cd cea mai serioasdintimplare in acest
ZlfiEu n, lrrr itutioChrbtionae
rcIigioris,
cartea3,capitolul2l,s€cliunea
1.
25. Jean CalvirL Commentari* ofi the Epistle of paLl thc Apostle to the Romals, Grand Rapids,
Eerdmans,1955,p. 3&366 (Rom.9:20-21).
26. Calvtr,Institutio, cart€a 3, capitolul 23, secfiunea 12.
27. Theodore Beza, Tractotiones,7. 171-172.
790 MAntuirea
sens a avut loc in Olanda la sfArgitul secolului al XVI_lea gi inceputul
secolului
al XVII{ea. Un laic cult cu numele de Theodore Koornhlrt, aducAnd
obiecAii
supralapsarianismului lui Beza, a observat cd daci Dumnezeu ii face
pe oameni
pA.i.T..:.5, El estede fapt autorul pdcatului.Biblia,a spus el, nu
:i ne invatx un
lucru atat de monstruos.Pentru cd nimeni nu s_aridicat sd combati inveteturile
lui Koomhert, JamesArminius, un pastor cunoscut din Amsterdam gi
un strelucit
predicatorexpozitiv a fost insdrcinit sd o faci.
Arminius gi-ainceput datoria cu zel,concentrAndu-se asupralui Romani9. Cu
-
cAt studia insi mai mult Biblia 9i istoria Bisericii, cu atAt mai nesigur
devenea irn
privinla predestindriiduble gi mai alesa supralapsarianismului
lui Beza.Instalat
caprofesor de teologie la Universitatea din ieyda, el a fost acuzat
cAesteun semi_
pelagian qi chiar un catolic. Disensiunea de la universitate
a devenit atat de gravd
inc6i s-a implicat gi guvernul. lncercirile de reconciliere au luai
sfArgit o da"tdcu
moartealui Arminius in 1609.
Punctele de vedere ale lui Arminius sunt extrem de clare ugor
$i de rezumat.
Primul decret absolut al lui Dumnezeu cu privire la mdnfuire nu
a fost alegerea
anumitor indivizi pentru viala eternA, ilr a altora pentru
condamnai, ci
hotdrirea ca Fiul Siu, Isus Criitos, si fie Mdntuitorul rasei umane.
in al aoifel
r6nd, Dumnezeu a decretat ca toti cei care se poceiesc ".ud
ai .t fi; ;;;"iiJi;
plus, Dumnezeu a acordat tuturor persoanelor hai suficient
ca str le dea
posibilitatea si creadi. Ei cred sau nu ired, aceastain mod
9i liber gi pe propria
Dumnezeu nu crede pentru noi sau "., ,.,ulo.,"t arrg" d credem.
|3.;1ngqa"r"
m nne, tir,rlnnezeu'ripredestineazape cei desprecaregtiedinainte
ca vor crede.a
In secolul al XVII-lea John Wesley a populirizat arminianism;I.
. De fapt, rimp
de mai mulli arri el a editat o revistj numiti Tfte Armininn.
Degi a suslinut
libertateavointei, wesley a trecut dincorode Arminius, accenttrand
ideeaharului
prealab sau universal.Acesthar, pe careDumnezeuil de
tuturor oamenilor,este
baza oricirui bine omenesc care si gisegte in lume. Acest har prealabil
face de
asemeneaposibil ca orice persoandsd accepteoferta mdntuirii in'Isus
Cristos.re
Diferiteperspectiveasuprapredestinirii
Calvinismul
Ceea ce este numit calvinism a imbricat multe forme diferite

de_a lungul
anilor. Vom examina aici anumite triseturi comune pe care
le manifestd toate
aceste.forme.Sistemul complet cuprinde conceptelede
depravare totali,
neco-nditionatd,ispdgire limitari, hai irezistibil
ry:1.::q:*(rn
snnFlor 9, p..r"rr"ru."u
englez; seformeazAacronimulTULIp _total depravity,unconditional
Predestination,limited atonement,iresistible g.u.", p"rr"rr"ru.ie).30Degi existd
-alu.ITilini* , TheWtitingsof]anesAnninius,had. engl.James
Nichols,i w. R. Bagnall,
CrandRapids,Baker, i^ igTi, vot."t.e. 247-248.
r e|.perft
Wesley,,,OnWorking OutOurOwn Salvation,,,in Trrcworfrsoflohn
-29. John Wcsley,ediliaa ireia,
KansasCity, Mo., BeaconHill. i979-
Vezi, de exemplu, Edwin H. palmer, Itl e Fioe poi/ ts of Caloilism,
_30. Crand Rapids, Bake, 1972;
Duane Xdward Spencer, TLlLtp: Thc Eioe points of Cattitrisi
ii tn, iigh i-irlpir*, Crand Rapids,
Bake\"1979,
Etapaanterioari mAntuiriir ptedestinarea 291,
interpretiri oarecum diferite ale acestor expresii gi nu toate acesteconcepte sunt

esentiale pentru scopurile noastre, le vom folosi drept cadru pentru examinarea
acesteiperspective asupra predestindrii.
Calvinigtii !9i irnagineazi ce intreaga rasi umand este pierduti ir pdcat. Ei
accentueazi conceptul de depravare totali: orice individ esteatat de ptcetos incat
este incapabil si rispundd la weo ofertd de har. Aceasti condifie, pe care o
meritim pe deplin, implici at6t corupJia morali (9i prin urmare neputinla
morald), cAt gi meritarea pedepsei (vina). Toate persoanele i9i incep v1a!a in
aceastestare. Din acestmotiv ea este numiti,,pecat originar,,. Teologii calvinigti
au pdreli diferite cu privire la modul in carepicatul lui Adam a produs acestefect
in noi. Unii sustin ci Adam a fost reprezentantul nostru gi ai in consecin$,
ptrcatul siu ne-a fost imputat noud sau noi am fost acuzafi de e1.3rNoi suntem
tratati de parci noi am fi ficut picatul. Allii adopti punctul de vedere al lui
Augustin potrivit ciruia lltreaga rasi umanl a fost de fapt prezentd germinal sau
seminal in Adam, astfel ce noi am picdtuit. Degi nu eram congtiinii in mod
personal de faptul ci picdtuim, a fost cu toate acesteapicatul nostru.32
Uneori pentru a descrie siarea omului este folojite expresia ,,incapacitate
totaH". Aceaste terminologie subliniazd faptul ce pdcitosul gi-a pierdut
capacitateade a face binele gi nu estein stare se se converteasci.33Un pasai cheie
citat adeseod este Efeseni 2:1-3: ,,Voi erafl morgi in gregelile 9i in pdcatele voastre,
in c-ar9
$iia$ odinioari, dupd mersul lumii acesteia, dupi domnu.l puterii
vdzduhului, a duhului care luireazd acum in fiii neascultirii. intre ei eram gi noi
toti odinioard cAnd trdiam in poftele firii noastre plmantegti, cAnd ficeam voile
firli gam,alteSti gi ale gdndurilor noastre gi eram din fire copii ai mdniei ca gi
ceila{i." Numeroase aite pasajeindici atat universalitat€a, cat ti gravitatea acestei
stdri (de ex.,Ioan 6:44;Rom. 3:1-23;2 Cor. 4:3-4).
Cel de-al doilea concept maior al calvinismului este suveranitatea lui
Dumnezeu. El este Creatorul gi Domnul tuturor lucrurilor gi in consecinti este
liber si faci tot ce voiegte.s El nu estesupus niminui sau nu tste rispunzdtor fali
de nim€ni Omul nu s€ afle in pozifia de a-L judeca pe Durmezeu pmtru ceeace
face. Unul
-dintre_pasaielecitite adeseori in legiturd cu aceastaeste parabola
despre lucrdtorii din vie. StipAnul i-a angajat pJ unii dintre lucritori irr primele
ore ale diminelu, pe algii la ceasul al treilea. pe allii la ceasul al gasele4 pe altii la
ceasul al noudlea gi in cele din urme pe itgii in ceasul al unsprezecelea. Cei
angajafi tn ceasul al unsprezeceleaau fost pledfi cu aceeagisumd de bani care le-a
tost promisd celor angajaii la tnceputul zilei. CAnd cei angaiati mai devreme s_au
plins de aceasti aparente nedreptate, stepanul i-a riipuns r.rnuia dintre ei:
,,Prietene,tie nu-ti fac nici o nedreptate; nu t;-ai iocmit cu mine cu un leu? Ia-ti ce
ti se cuvine 9i pleaci. Eu weau si plltesc Ai acestuiadin urmi ca gi 1ie.Nu pot si
fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul teu rdu fiindci eu sunt bun?,, Un alt
pasaj semnificativ este metafora lui Pavel cu olarul si lutul. Individului care se
plinge ci Dumnezeu estenedrept Pavel ii rispunde: ,,Dar. mai degrabi, cine egti
31. Charles H,odge,SystematicTheology,cland Rapids, Eeldmans,IgS2, vol.2, p,192_205.
32, Augustus H. Shtron', SystematicTheology,Westwood, NJ., Revell,7907, p. 619437,
loraine_Boettner, The Refotmed Docttine of ptedestifiatiotl, editia a'opta, Grand Rapids,
-33..
Eerdmans, 1958,p. 51-82.
34. Benjamin B. Warfield, ,,Pe ectionism,,, ln Biblicat Doctines, p , 6244,
792 Mantuirea
tu, omule, ca si rdspunzi impotriva lui Dumnezeu?Nu cumva vasul de lut va zice
celui ce l-a fecuh <Pentru ce m-ai ficut aga?)Nu este olarul stipAn pe lutul lui, ca
din aceeagifrdmAntituri de lut si facd un vas pentru o intreb;inta;e de cinste gi
un alt vas pentru o intrebuintare de ocard?,,(Rom. 9:20-21).Acest conceDtde
suveranitatedivini impreuni cu cel de hcapacitate umane este fundamental
pentru doctrina calvinisti despre alegere. Flri aceste doud concepte restul
oocffmel are prea putrn sens.
Alegerea,potrivit calvinismului, estealegereade cdtreDumnezeua anumitor
persoanein vedereabundvoinlei Salespeciale.Ea se poate referi la alegerealui
Israel ca popor special al lui Dumneieu, "u popoi al LegimAntului, sau la
alegereaunor indivizi pentru unele func1ii speciali. Sensul c-arene preocupa pe
noi.aici- in primul rdnd este alegereaanumitor persoane pentru a fi iopiii
spirituali ai lui Dumnezeu9i astfelrecipienteale vietii eteme.i O dovadi biblcd
in favoarea faptului cd Dumnezeu a alel anumili indivizi in vederea mantuirii se
gdsegtein Efeseni 1:4-5:,,in El [Isus Cristos] Dumnezeu ne-a ales inainte de
intemeierea lumii ca si fim sfinJi gi fdrd prihand inaintea Lui dupi cein dragostea
Lui ne-a rAnduit mai dinainte sd fim infiagiprin Isus Cristos,dupa buna plecere
a voii Sale." Isus a aretat ci in alegereaucenicilor SIi pentiu viata eterne
initiativa a fost a Lui: ,,Nu voi M-a1ialespe Mine; ci Eu v-arir alespe vor si v_am
randuit si mergeti Si sAaduceti roadd gi ioada voastrd sd rdmAni) (Ioan15:16).
Capacitateade a veni la Isus depinde de Tatil: ,,Nimeni nu poate veni la Mine
daci nu-l atrage Tatel care M-a irimis; 9i Eu il voi invia in ziua de apoi,, (Ioan
6:44;vezi gi v. 65).De asemenea,toti cei careii sunt diruiti lui Isus de ldtre Tat6l
vor veni la El: ,,Totce-Mi de Tatelva ajungela Mine gi pe iel ce vine la Mine nul
voi izgoni afard" (Ioan 6:32).Mai mult deaatatat,in FapteleApostolilor 13:4gnoi
citim cd ,,neamurilese bucurau cind au auzit lucrul icesta
loferta mantuiriil gi
preamareauCuvAntul Domnului. gi toli cei ce erau rAnduili str capete viala
ve$nicdau crezut".
Interpretareaci alegereasau selectareaanumitor indivizi pentru mantuire e
.
absolutdsau necondiJionatdestein concordanfdcu actiunile iui Durnnezeudin
alte contexte,cum este alegereanatiunii Israei care a urmat intocmai modelul
alegerii lui Iacov 9i al respingerii lui Esau. in Romani 9 pavel argumenteaza
intr-un mod impresionant ce toate aceste alegeri sunt in intreglme ale lui
Dumnezeugi nu depind in nici un fel de oameniialegi.Dupe ce cite;ze afirmatia
lui Moise din Exodul 33:19:,,Voiaveamili de oricine,Mi va placeasi am mild gi
Mi voi indura de oricine-Mi va pldcea sd Mi indur,,. pavel comenteaze:
,,Agadar,nu atAmdnici de cine vrea, nici de cine aleargd,ci de Domnul care are
mild" (Rom. 9:15-16).s
Am vizut deiamai multe haseturi specificeale alegeriiagacum esteea vezutd
.
de calvinigti. Una dintre ele este cd alegerea este exipresiavoii suverane sau a
bunei pldceri a lui Dumnezeu.Ea nu sebazeazdpe vreun merit pe carel-ar avea
cel ales.Nici nu sebazeazd^pe previziuneace aceiindivid va cred'e.Ea estecauza,
gi nu rezultatul, credingei.in al doilea r6nd, alegereaesteeficace.Cei pe
carei_a
ales Dumnezeu vor ajunge negregit la credinfa fr Et gi, d" fapt, vor persevera in
35. Ibid.,p.65.
36. Ibid..D.53.
Etapaant€rioari mantuirii: predestinarea 793
aceacredinte pane h sfArgit.ToJicei alegi vor fi cu siguranti mAntuili. in al treilea

rdnd, alegereaeste din vegnicie. Ea nu esteo decizie luate inh-un anumit moment
din timp, cAnd individul existe deia. Ea este ceea ce Dumnezeu a avut
dintotdeauna in minte si facd. in al patrulea rAnd, alegereaeste necondifionate.
Ea nu depinde de sivArgirea de cdtre om a unei fapte specifice sau de indeplinirea
unor condilii stabilite de Dumnezeu sau de conJorniarea la anumili termeni
stabilili de Dumnezeu. Nu se pune problerna cd Dumnezeu vrea sd mantuiascX
anumili oameni daci ei fac anumite lucruri. El pur gi simplu vrea sdii mAntuiasci
gi aduce la lndeplinire acestlucru. ln cele din uiml, alegeiea esteneschimbdtoare.
Dumnezeu nu-$i schimbi gAndul. Alegerea este din etemitate gi vine din infinita
mili a lui Dumnezeu; El nu are nici un motiv sau nici o ocazie s6-$i schimbe
gandul.37
ln cea mai mare parte, calvinigtii insisti ci alegereanu este incompatibili cu
vointa liberi, adicd agacum inteleg ei acesttermen. Ei neagd insi cd oamenii au
vointe [beri ln sens arminian. Calvinigtii accentueazAci picatul, daci nu a
tnliturat libertatea, a hlaturat cel putin capacitateade a exercita libertatea cum
trebuie. Loraine Boettner, de exemplu, compari umanitatea cezutd cu o pasdre cu
o aripd franti. Paser€aeste,,liberi" si zboare,dar nu estecapabili sdzboare.intr-un
mod asemen{tor, ,,omul natural este liber si vind la Dr.unnezeu,dar el nu este in
stare se vind. Cum se poate pocii el de-picahrl lui dacd iubegtepicatul? Cum
poate sd vind el la Dumnezeu daci Il urtrgte pe Dumnezeu? Aceasta este
incapacitatea vointei din pricina cireia se chinuie ornul."s Doar atunci cand
Dumnezeu vine prin harul Stru special la cei pe care i-a ales, ei sunt in stare sd
rdspundi. Atunci, vizAnd in mod clar gi viu natura picatelor lor 9i mdrefia, gloria
gi dragostea lui Dumnezeu, ei se vor intoarce cat se poate de sigur 9i definitiv la
El.
Existi diferente printre calvinigti. Unii susfin dubla predestinare, credinta cd
Dumnezeu i-a ales pe unii sd fie mAntuifi, iar pe alfii sX fie pierdufi. Calvin a
numit aceasta,,un decret oribil", dar cu toate acesteal-a sustinut deoarecel-a
gesit in Biblie.3eAltii spun ci Dumnezeu i-a ales in mod activ pe cei care
urmeazi si primeascdviata vegnici gi nu Se preocupd de ceilalJi,lisAndu-i in
pdcatelepe carele-au alesei trgigi.4 Efectul esteacelagiin ambelecazuri, dar cel
de-al doilea punct de vedere pune pierzarea celor nealegi mai degrabi pe
socoteala propriei lor alegeri gregite, decat pe cea a deciziei active a lui
Dumnezeu, sau pe seamaalegerii pe care o face Dumnezeu mai degrabl prin
omitere, decAt prin comitere.
Cealalte diferente maiord dintre calvinigti are de-a face cu ordinea logici a
decretelor lui Dumnezeu. Aici distingem pozilia supralapsarianisti, infra-
lapsadanisttr gi sublapsarianist{. Terminologia exprimd problema anterioritdtii
logice a decretului de a m6ntui sau a decretului de a permite cdderea. pozitiile
diferi gi in ceeace privegte intrebarea daci isp{girea a fost pentru toti sau numai
pentru cei alegi in vederea m6ntuirii:
37. Iouis B€rkhot Syslenatic Theology,Cftnd.Rapids, Eerdmans, 1953,p. 114-115.
38. B@ttr.e\ Predcstifiation,p. 62.
39. Calvin,Inltitutio, cafiea3, capitolul 23, secliunea 7.
40. Stro g, Svstetutic Thaolog!,p.789-790,
794
Mantuirea
Supralapsarianismul
1. Decretulde a-i mdntui (alege)pe unii gi de a_icondamna
pe allii.
2. Decretulde a-i creape ceiileqigi pe cei condamnali.
J. uecretul de a permite cddereaambelorcategorii.
4. Decretulde a asiguramantuireadoar pentri cei alegi.
Infralapsarianismul
1. Decretulde a creafiinte umane.
2. Decretulde a permite cdderea.
3. Decretulde a-i alegepe unii gi de a_icondamnape altii.
4. Decretulde a asiguramdntuire doar pentru cei alesi.ai
Sublapsarianismul
1. Decretulde a creafiinJeumane.
2. Decretulde a permite cdderea.
3. Decretulde a asiguramAntuireasuficientapentru toti.
Decretulde a-i alegepe unii pentru a primi aceastim6ntuirg.rz
Arminianismul
Arminianismul este un termen care acoperd un mare

num6r de pozigii
secundare.El se poate foarte bine intinde de la perspectivele
evangheliceale lui
Arminius 9i pAnd la liberalismul de st6nga.Arminius a
sustinut ce omul este
pdcdtosgi incapabil sd faci binele prin propria lui putere.a3
Liberalismul extremist
insd crede numai pe iumetate in iendinga umani de u pacatui
neagi faptul cd omul are nevoie si fie regenerat.qa.mi"ianrimur fi, in consecinfe,
include de
asemenearomano-catolicismul convenlional cu accentul pus
. pe necesitatea
lucrdrilorin procesulmAntuirii. in ceamii mareparte noi
voilua in considerare
ronna mal conservatoaresau evanghelici de arminianism,
dar o vom explica intr_o
manierdsuficient de largd incet se cuprindi pozifla celor
mai mulli arminieni.
o*p ce anrma.ti e perspectiveiarminienevariazi htr_o
--.,,1 ""^pli:j.g".plecare anumite misuri,
logic: conceprulcd Dumnezeudoregteca tofi oamenii
:It:li
sa ne mantutti.45Arminienii scot
-in _evirtenleanumite afirmigii categoricedin
pymne.zeu a_explicar in Vechiul Testamentcd ,,u'Ju."gre morrtea
!:lltl":
nrnanul/ mcr a celor r;i: ,,pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu,
ci nu doresc
moarteapdcetosului,ci sd se intoarcdde la calealui sd
9i triiasctr.intoa.cegilra,
intoarcefi-ve de h calea voastre cea rea! pentru ce weli se
murili voi, casa lui
Israel?" (Ezec. 33:11).Cd Dumnezeu nu gasegtenici
o pldcere in moartea
pdcdtoFilor reieseclar pi din afirmafia lui petri;
,,domnul nu iirtArzie ir implinirea
fdgdduinleiLui, cum cred unii, ci are o indelungi ribda.u pentru
uoi doregteca
ru1i.gul sAnu piard, ci toti sd vine_lapocainl;,, pet.'3;9).pavel9i
12 repetd ceva
similar: ,,... Dumnezeu, Mdntuitorul ,rost r, ... voiegte
ca ioli oamenii sd fie
+iT*;"î" A. W" rfield, Theplan of Sal@t,o,i,crand Rapids,Eerdmans,
1942,p. 31.
42. Strong, SystonaricTh.otoslr,D.Zi8_77g.
43. ArminiLfs,&Wrifirgs,"ot.1', p. XZ-ZSZ.
44. Eugene W. Lymaa,Theologyand Hwnnn ?roblarrs,New york,
Scribner, 1910,p.31.
Sam-uelWakefield, A Cotn[lic Systcn of Christian Theology,Ciicir,r,"t],
.45. p.387.392. lfit"i"o"t una Wufa"o
1869,
Etapaanterioari mantuirii: predestinarea 795
mantuiti 9i se vine h cunogtinJaadevdrului,, (1 Tim. 2:3-4). Cu siguranld ci acelagi
lucru l-a declarat Pavel gi atenienilor: ,,Dumnezeu nu tine seami de vremurile de
negtiintl gi poruncegte acum tuturor oamenilor de pretutindeni se se pocdiascd;
pentru cd a rAnduit o zi in care va iudeca lumea dupd dreptate prin Omul pe care
-tuturor
L-a rAnduit pentru aceasta 9i despre care a dat oamenilor o dovadi
n€tigeduite prin faptul ci L-a inviat din morti,, (Fapte 17:30-31).ObservaJi mai
ales cele doui aparitii ale lui ,,tuturor" (lr0oL).
Dorinfa lui Dumnezeu de a mdntui intreaga rase umani reiesenu numai din
{irmafiile didactice, ci gi din caracterul univirsal al multora dintre porunciie gi
indemnurile lui Dumnezeu. Vechiul Testament conline invitafii universale; de
exemplu: ,,Voi toti cei insetati veniti la ape, chiar gi cel ce n-are bani! Venili gi
cumpdrali bucate..."(Is.55:1).Invitalia lui Isus a fost la fel de lipsitd de reshilfi:
,,Venifi la Mine toJi cei trudig 9i impovira;i gi Eu vd voi da odihnd,, (Matei 11:2-8).
Areste pasaie gi altele asemdnatoaresunt atat de expresive gi d.eclare incAt pini
gi un calvinist atat de hotirdt ca Boettner trebuie sd admitd c6: ,,Esteadevdrit cd
unele versetein ele inselepar si implice poziJiaarminianA.,,a6 DacAinse, contrar
celor ce par si fie implicate de acesteveisete, intenlia lui Dumnezeu nu este ca
toate persoanele si fie mAntuite, probabil ci El estenesincer in oferta Sa.
O a doua conceptiemajord i arminianismului estecd toate persoanelesunt
capab_.ile sd creadd
_sausd indeplineascdconditiile mantuirii. Dace nu ar fi aga,
invitafiile universale la mAntuire nu ar avea nici un sens. Este insd oare loc in
teologie pentru conceptul ce toate persoanelesunt capabile si creadi? Este, daci
modificim sau eliminim ideea de depravaretotah jpicdtogilor. Sau,asemenea
lui.Wesley.gi a altora, am putea adopta conceptul dL,,har prealabil,,.Aceastd
uruma pozrFeesteceacarene va preocupain celece urmeazd.az
- Dupd cum este inteles in general, harul prealabil este un har care li se acordA
in mod egal tuturor oamenilorde cdtreDumnezeu.El poatefi vdzut din faptul cd
Dumnezeutrimite razelesoarelui9i ploaia pestetofi. bincolo de aceasta,dsteun
dat universal pentru contracararla efectului pdcatului. Henry Thiessen
formuleazd aceastain felul urmitor; ,,Deoareceome^nireaeste moartiln gregeli gi
pdcate fAri nici o speranti gi nu poaie face nimic ca sd obJine mAntuirea,
Dumnezeq plin de har, redd tuturor oarnenilor o capacitaie suficienti ca ei sd faci
o alegere in ceeace privegte problema supunerii fali de El. Acesta este harul
aducdtor de mdntuire al lui Dumnezeu care s-a aritat tufuror oamenilor.,,4 De
vreme ce Dumnezeu le-a dat acesthar futuror, fiecare om in parte esteir:rstare sd
accepteoferta mantuirii; in consecinld, nu eisti nevoia vreunei apliciri speciale
a harului lui Dumnezeu unor anumili indivizi.
Urr al conceptde bazdesterolul precunoagteriiin alegereapersoanelor
lreilga
pentru mantuire. ln cea mai mare parte, arminienii dorescsdpisireze termenul de
alegeregi ideea cd indivizii sunt hoterad mai dinainte pentiu mdntuire. Aceasta
inseamnd cd Dumnezeu trebuie s6-i prefere pe unii in lbcul altora. Dupd pirerea
arminiani, El i-a ales pe unii pentru a primi- mAntuirea, in timp ce de algii nu Se
46, B(Ettne\ Prcdestinatiotr,o. 2gS.
Richard ldatson, Thcological Institutes; or, A ViaD of the Eoidetlces, Doctrilrcs, Morals, tnd
-47,
InstilulionsoI Christianity,New York, Lane and Scott,1850,vol,2, p.372.
48., C. ThiesseDIflttoiluctoryLecturcsin SystcmaticThcology,Grand Rapids,Eerdman, 1949,
,He_nry
o.U4-U5.
796 Mentuirea
ocupl deloc.Cei prertestinafide Dumnezeusunt cei in cazul cdroraEl,
rn cunoa9tereaLui:lt.ry"t infinitii, estein staresi prevadece vor acceptaoferta mAntuirii
lsus Cristos. Acest punct de vederese bazeazApu ,i.anru tegdturi
:i|1I din
dmtre precunoa9tere.gi hotirare mai dinahte siu predestinaL. pasa.jut
::lf-:::l
pnncrpat la care se face referire €ste Romani g:29: ,,Cici pu a.",a p"
car" ,_a
cunoscutmai dinainte i-a gi hotdrAtmai dinainie sd fie asemenea
chipului Fiului
S;u, pentru ca EI si fie cel intAi nescutdintre mai mulli fralil
Un text de sprijin
este1 Petru 1;1-2,r-rndepetru se adreseazd,,cdtrealegii ... .u."
u, fost alegiiupe
Stiintamai dinainte a lui DumnezeuTatef, (NIV). lrr prirnul caz, cuvantul cheie
pentru celeavute de noi in vedereesteverbul npoyLucooror; in cel de_aldoilea caz,
forma sa-substantivaldnp6^yvrooug. Ambele texte uoaU"raa""p." o hotAraremai
dinainte bazatape precunoagtere rezultanddin ea.a.
$i
In cele din urmd, arminianul aduce obiectii teoriei calviniste
a predestinirii,
potrivit cereia predestinareaeste neconditionatd sau absolutd.
Unele dinhe
acesteobieclii sunt de o naturd mai degrabi practici decet
teoreticd.Multe dintre
ele se reduc la ideea conform cdreiacilvinismul estefatalist.
Dacd Dumnezeu a
stabilit iot ce urmeazd sd se intdmple, are vreo importangi
ce fac oamenii?
Comportamentul etic devine irelevant. Dace suntem alegi,
conieazaoare cum
trlim? Vom Ii mdntuiti indiferent de faptelenoastre.Mildred
Wynkoop spunech
arminianismuleste,,un protest etic impotriva tendinfelor
antinornianisteale
c a r v l n r s m u t u tD
. a c i o a m e n i i s u n t d e t e r m i n a t ii n t o a t e
privintele prin
predestinare, cerintele etice ale sfinteniei nu sunt relevantle
pentru vrala
crestine.s
O alte obiectieeste ce orice impuls misionar sau evanghelistic
-deja estenegat de
calvinism. Dacd Dumnezeu a ales cine sunt cei .a.e ior fi mantuili 9i daca
numdrul lor nu poatefi merit, cerost mai arepredicareaEvangheliei?
Cei alegivor
fi odcum mantuiti gi cei carevor veni la Cristosnu vor fi
nicimai mul1i, nici mai
pufini decAtnumirul stabilit.prin urmare,de cesd_!ibali capul
si strdngifonduri,
sd trimiti misionari, sd predici Evanghelia"u., ,j t" rogi^pentru
' cei pierdufi?
Asemeneaactivitdti probabil ce sunt intreprinsedegeaba.;i
Ultima obiectie este cd doctrina calvinistd iespre decrete
reprezrnta o
contradicliefatd de libertateaumand.G6ndurilepe carele avem,
alegerilepe care
le facem gi acfiunile pe care le intreprindem nL sunt cu
adevdrat ale noastre.
Dumne.zeule-aplanificat din vegnicie.Dacd
acestaestecazul,nu am fi putut face
nimic altcevadecAtceeace am fecut de fapt. Acfunile noastre
nu sunt cu adevdrat
libere; ele sunt cauzatede o fortd exterioard,gi anume
de Dumnezeu. gi prin
urmare nol nu suntem cu adevirat oameniin sensultradigional
al acestuiiuviint.
suntem nigte automate,ni$te roboli sau nigtemagini.Aceasta
insd contrazrcetot
":i ingine 9i despreceilalli. Faptuicd Dumnezeune laudd pentru
:::11j::p,],"
ca am racut bmetesau ci ne condamnapentru ci am fdcut rdul
estelipsit de sens,
deoarecenu am fi putut facealtfel.52
49. H-.O.fionWile, C, istian Thcology,KusasCity, Mo., BeaconHiII,1958,vol.2, p.351.
50. Mildred BangsWynkoop, Foai'
5l . John Wesley,,,FreeGraie,,, 'a Thc WorksoI
. lohn W$lcy, vol. 7, p. 37b. dnhon5aj Wcslryntt_
Ami
.in..Thtology,KansdsCity, Mo., BeaconHill,-tg67,p. 65.'
52. Wakefield,Cotfiplcte System,p.326-335;Wesley, , p.376_377.
,,Fie Ctace,,
Etapaanterioari mantuirii: predestinarea 797
Karl Bafth
Din cauza dificultdlilor legate de inlelegerea doctrinei despre predestinare

_ 9i
din cauza problemelor atagate de cele doud perspective clisice, de-a lungul
istoriei Bisericii au existat incercdri de formulare a unei pozitii care si nu
prilejuiascd atatea probleme. Dintre multele teorii care au fosielaborate penuu a
constitui o alta posibilitate decat cele doui perspective clasice,una dintreiele rnai
interesante a fost prezentatd de citre Karl Barth in secolul al XXlea. Ca teolos
reformat, este firesc cd Barth a dorit sd abordeze acest subiect enigmatic pe care il
considera fundamental gi central pentru intreaga teologie. El a ciezut insi ci in
acest domenir-r predecesorii lui au inteles gregit mesajul biblic. Congtient ci
pirdsegte pozitia reformati convenfionald, atunci c6nd a abordat predestinarea el
a urmarit principiul fundamental al intregii teologii, 9i anume ientralitatea lui
Isus Cristos.
Doctrina despre alegere a lui Barth incepe cu o criticd a pozijiei calviniste
traditionale care spune cd Dumnezeu a stabilit in eternitate inir-un mod final gi
absolut cine urmeazd sd fie mAntuit sau pierdut. EI consideri cd aceastd pozitie
este o interpretare gregitd a Bibliei, una bazata pe o conceplie metafizic; potrivit
careia relatia lui Dumnezeu cu universul este statici - anumiti indivizi au fost
aleii din etemitate, iar allii respingi gi, acest lucru nu se poate schimba. Barth
admite ci teologii de mai demult au mers la Bibiie, mai ales laRom.rni 9 Efcseni 1.
9i
Totugi, ei nu au citit corect Biblia 9i nici nu au ales punctul corect cle pllcare. Ccca
ce trebuie sd se facA este sd se citeasci Biblia cristologic, f6c6ndu-L pe Isus Cristos
punctul de pornire pentru doctrind.53
Daci arn dori sd formuldm o doctrini a predestindrii, spune Barth, ar trebui si
o facem in lumina lucrdrii lui Dumnezer-rde revelalie gi ispigire.! Aici ne int6lnim
cu faptul cd Isr-rsCristos a venit se-i mantuiasca pe oameni. Barth susline ci existd
o Iegdturd complicatd intre faptul cd Cristos este centrul lucrdrii lui Dumnezeu in
timp gi eterna hotirare de dinainte a acestei lucriri prin alegerea divind.5s Dacd
acestaeste cazul, atunci voia lui Dumnezeu a fost sd ii aleagd pe oameni, gi nu sd
ii respingd. incarnarea este dovada ci Dumnezeu "rt"
!".rt.., oamenr ll nLl
i m p o t r i v al o r . t l i - a a l c s ,n u i - a r e s p i n s .
CAnd Barth ajunge si se intrebe cine a fost ales de Dnmnezeu, aceastd bazd
cristologicd existd ln continuare. in locul decretului absolut, static
Ai fix care se
gAse$tein gandirea Iui Calvin, Barth substituie persoana lui Cristos. Aceasta estc
modificarea esenliald pe care o face el jn conceptia tradi[ionali despre
predestinare.s.'Punctul principal al concepliei lui despre preclestinare este ci voia
eternd a lui Dumnezeu este alegerea lui Isus Cristos. Noi nu trebuie si cdutdm o
voie a lui DumnezeLr dincolo sau in spatele lucrdrii pe care El a ficut-o in istorie
prin intermediul h-ri Cristos. Dupi cum vede Barth lLrcrurile, conceptia
traditionale considera voia lui Dumnezeu un decrct imuabil alcdtuit in eterniiatc;
Dumnezeu cra obligat sd realizeze aceastdvoie in cadrul timpului. Barth sustine
o conceptie mai dinamicd: Dumnezeu, asemenea unui rege, este liber si_$i
E. <*t n*}r, Clur.lrDo.9,,r,rtics,
Edinburgh,
T. andT. Clark,1957,vol. 2, partea2, p. t,l5 1,18.
54. Ibid.,p. 174.
55. Ibid.,p. 149.
56. lbid..D.161.
l
798 Mantuirea
corecteze,si-$i suspendesau si-$i inlocuiasci decretul.sz Barth vorbestedespreo
,,mutabilitatesfAnti" a lui Dumnezeu;El nu esteun prizonier al propriului Siu
decretintr-un asemeneamod incdt sd seajungdefectivla deisrn.Dupipdrerea lui
Barth, elementulneschimbdtornu esteo aleglre eternda unora gt o resprngerea
altora._Ciesteconsecvenlalui Dumnezeuin fiinla Lui triunica in chlp de dra-goste
liber aleasd.
Totugi,Isus Cdstos nu estealesca individ izolat. Deoarecein El a fost aleasd
intreaga rasd uman6.58Dar nici m6car aceastanu este intreagadoctrind despre
alegere,intrucat Cristos nu estenumai omul ales;El estegi dumnezeul ales.El
L-a ascultatde bunivoie pe Tatil, alegAndsi devind om. barth vorbegtedespre
Cristosca despre,,forma concretdgi manifestda decizieidivine _ deciziaTatdiui,
a Fiului gi a Duhului SfAnt- in avantajulLegdrnAntuluicaretrebuia stabilit intre
El gi nsi".ss Ori de cate ori Barth vorbeqtedespredubld predestinareel vrea
sd
spund ci Isus Cristos esteatat Dumnezeulcarealege,cAt gi omul ales.Existi
de
o dualitate de continut care se apropie de inlelegereatradifionali a
1s:lnenea
dublei predestindri.Pentrucd aleg6ndsi devini om, Cristosailes
,,condamnarea,
prerzareagi moartea".60 El a cunoscutde buni,voie ce inseamni a fi respinsde
omenie; acestlucru poate fi vizut in modul cel mai plastic la cruce. EI a
ales
pentru Sinecondamnarea,dar alegereagi viala pentru ornenire.
Pentru Barth punctul de pornire in discutirea alegerii este,dupi cum
, am
vezut, alegerealui Isus Cristos.in parte, teologiareforLat; traclilio;ale
a eguat
p€ntru cd a pomit mai degrabi de la indivizi umani dec6tde la Isus Cristos,
omul
ales 9i Dumnezeul care alege.Mai mult decat atat, intre alegerealui
Crisios pi a
individului existe alegerea intermediard a comuniidtii, c"areexiste
ca sj il
proclame pe Isus Cristos 9i sd cheme lumea la credinla in E1.61
C6nd Barth se
incumetesAabordezealegereaindividului ca a treia etapda dezbaterii
sale,el nu
vorbegte.despre dubld predestinare.Mai degrabd,el vortegte desprepredestinare
universald.Toatefiinlele umane au fost alesein Isus Crisios.Ce-eace
nu vrea sa
insemnecd Barth sustinemantuireauniversald,un subiectpe care
el il trateazecu
foarte multi prudente, fera a se ataFavreodatacu adevdratde el. Degi
toti sunt
alegi,rlu toli triiesc ca alegi.Unii treiescde parcdar fi respingi.Aceasta
depinde
insi de alegereagi acfiuneafiecdruiain parte. Sarcinaun;i c;muniteii
aleseeste
si proclameunei asemeneapersoaneci ,,eaapartineve$niclui Isus Cristos prin
si
urmare nu este respinsd, ci este aleasi de Dumnezeu in Isus
Cristos; ci
respingereape careo merite ea in urma alegeriiei rele estepultatd gi anulatd
de
t:t: ea este-aleasd
pentru via(a eterndcu Dumnezeupe baza unei
9ti..a.., si.c;
deciziidivine si drepte".o2
Dupi pdrerealui Barth, nu existenici o diferenlaabsoluteintre cei ale$iqi
cei
r.espingi,intre cei credinciogigi cei necreclinciogi,
intrucat toti au fost ategi.Cel
dintdi gi-audat seamade realitateaalegeriilor gi trdiescin lumina
ei; cei carefac
SZ.bta" p.r8r.
s8. Ibid.,p.229.
59. Ibid., p. 105.
60. Ibid., p. 163.
61. Ibid.,p.195.
62. Ibid., D. 306.
Etapaanterioari mintuirii: predestinarea 799
Parte din a doua categorie continua sd treiascd de parcl nu ar fi ale9i.6 Cregtinii

dintr-un mediu traditional s-ar putea sd doreascdsd examineze in mod deschis
intrebarea dacd cei respingi, care sunt de fapt alegi, sunt gi ei mAntuifi, dar Barth
nu va aborda acest subiect incurcat. Biserica nu ar trebui s6 ia prea in serios
n€credintacelor respingi.In ultimi instanti nu existi o respingerea omului de
citre Dumnezeu. In Cristos, Dumnezeu a ales pentru Sine respiigerea, iar pentru
om alegerea.
O solutiesugerate
tebuie si incercim sd ajungem acum h cateva concluzii privind incurcata
problemi a decretelor lui Dumnezeu in legihrrd cu mAntuirea. Observafi cd noi
nu ne ocupem aici de intreaga problemd a decretelor lui Dumnezeu ir seneral. Cu
alte cuvinte, noi nu analizim aici dacd Dumnezeu face sau nu si fie stur fiecare
e:,e.nlTenj care are.loc ir timp gi in ir:rtregulunivers. Aceasteii:ltrebare; fost deia
ridicati 9i tratati tn capitolul 16 al acestei lucr6ri. Aici ne ocuDAm numai de
problema dacd sunt sau nu selectati de Dumnezeu anumili oameni pentru ca sd
fie recipiente speciale ate harului Sdu. Fird indoiali cd pe mesure ce vom inainta
s-ar putea sa trebuiasce se ne confruntdm cu problema mai largi, dar ln prezent
ea este un subiect secundar.
Vom incepe cu o examinare a datelor biblice. Scriptura vorbegte despre alegere
_
in.mai multe sensuri. Alegerea se referi uneori la aiegereade "et " Drr-rr""".. a
lui Israel ca popor al Siu, favorizat 9i cu un regim spelal. Ocazional ea semnifici
selectarea indivizilor pentru pozitii speciale-de privilegiu gi slujire
9i, firegte,
alegerea pentru m,intuire. Av6nd in vedere diversele semnificalii ale alegerii,
orice incercare de limitare a discutiei noastre la o singurd semnihcafe va -avea
inevitabil ca rezultat deformarea subiectului.
necesarca terminologia predestinirii sd fie examinati de aproape. Existi mai
,E
multi termeni relevanli atdt in ebraic6, c6t 9i in greacd. Ebraicul fnp (baclnr) gi
grecescul ix.l,iloFau sunt aproximativ echivalenti. Ei se referi la aiegerea
iau
selectareade cdtre Dumnezeu a anumitor percoane din rasa umand in vederea
unei relatii specialecu El.s Verbul grecescnpoopi(r,lsereferi la predeterminare
sau
stabilire mai dinainte.G Nu toate aparitiile lui sunt insi in legeture cu destinul
ultim. Verbul npo-riO4prr.9i substandvul npdO<or.g se referi la a iti.,r.ri, u stabili ca
scop sau a decide ceva.6 Toli acegti termeni exprimi ideea de initiere a unei
acFuru.
lnainte de a investiga aceainvdfdture a Bibliei care spune ce Dumnezeu i-a ales
63. Ibid., p.350.
R. Ddver ti ChartesA .Briggs, Hebrewand Englishbxicon ol th. Otd Tcstato,tt,
,1 liT"t*t9*1, -S:
yTtord Unrversfty,1955, p. t0&104; lothar Coenen, ,,ElecL Choose,,,.n Thc Nc.o
i:w I9rK,.
IntetMflona,lDtctionary of Ne..,',
TcslamentTheology,ed. Colin Brown, Grand Rapids, Zondervan, 1975,
vol.1, D. 536-543.
65. d. Abbott-Smitlt A Mtn al GrcckLexicohof theNru Testatlent, Edinburgh, T. and
T. Clark, 1937,
P..382;.Paul JacobsSi Hartmut Krienke, ,,Foreknowledge,providence,pred'estininon,, n the Nno
tntemat@fiatDictmnary oI Ndrv TestamentTheology,vol.1., p. 695_696.
66. Abboft-Smith, kicor, p. 380, 390; Jacobs Krienke, ,,Foreknowled,ge,,,p.696_697.
9i
8oo Mantuirea
in mod special pe unii ca se aibe viati eteme, este important si ludm
in
considerareimaginea vie pe care o prezinti Biblia in legituri cu pierzarea, orbirea
gi incapacitatea o-amenilor in starea lor naturali de irespunde prin
credinli la
oferta m.dntuirii. ln Romani, mai ales in capitolul 3, purrei d"rc.iJ .usa umana ca
fiind definitiv separatd de Dumnezeu din &uza pdcatului ei. Oamenii nu sunt in
stare sd faci nimic care se-i scoatedin aceasti stire gi, de fapt, sunt complet orbi
in ceea ce privegte situatia lor, nici nu au dorinta sd faci ceva. Calvnrigtii
9i
arminienii conservatori sunt de acord ijx aceasti privintd. Nu numai cd oarnenii
in
lol naturald nu pot sd factr lucrAri bune de genul celor care i_ar
:ta1e1
inaintea lui Dumnezeq ci mai mult, ei suferdde or6ire spirituald (Rom.iustifica 1:1g-23;
2 Cor. sunt lipsiti de sensibilitate. Isus a descrii in mod plastic starea
_4:3-4)Si
oamenifor atunci c6nd a explicat ci vorbegtein pilde ca sdirnplineasid profefia lui
Isaia: ,,Ve!i auzi cu urechile voastre gi nu veti irxtelege,vegi piivi cu ochli vogtri
nu veti vedea. Ceci inima acestui popor s-a impietrii; au aluns tari de urechi, gi-au 9i
inchis ochii, ca nu cumva si vadl iu ochii, sl audd cu urechile, sI inleleagi
cu
hima, sd se intoarce la Dumnezeu9i si-i vindec,, (Matei 13;14_15, citdnd Is. 6:9_
10). Pavel ldmuregte faptul ce fipsa totaH a capacitetilor spirituale este ceva
rmiversal, valabil atat in cazul iudeilor, cAt al neamurilor:
9i -...totr, fie iudei, fie
greci, sunt sub p{cat, dupe cum estescris: (Nu estenici un om neprihdnit
[drept],
nici unul mdcar. Nu estenici unul care s6 aibd pricepere. Nu esteirici unul care
si
cautecu tot dinadinsul pe Dumnezeur,,(Rom.3:9-it).
Dace ac$ta estecazul, rezulte ci nimeni nu ar rdspunde weodati la chemarea
Evangheliei i:r lipsa weunei acliuni specialedin partea lui Dumnezeu. Acesta
este
punctul in care mulfi arminieni, recunoscAndreattatea incapacitdlii umane
aga
cum este ea prezentati .te Scripture, introduc conceptul de hir prealabil, despre
care se crede ci are un efect universal, anulAnd rezultatele noetice ale picatuiui,
fecand astfel posibild credinta. problema esteci in Scripturi nu existtr o bazi chri
gi adecvati pentru acest concept de inzestrare universali. Teoria,
oricAt de
atrigdtoare ar parea in multe privinte, pur gi sirnplu nu esteprezentati explicit
in
Biblie.
lntorc6ndu-ne la intrebarea cum se intampH totugi cd unii cred, gdsirn un
set
*-pT".:T"ld: texte care sugereazi c6 Dumnezeu i-a selectatpe unii pentru a fi
qi cd rdspunsul nostru la oferta mAntuirii depinde de aceasti decizie gi
TTMtr
initiative de dinainte a lui Dumnezeu. De exemplu,'in privinla celor spuse
de
I:,? Sr_"""T::e El a vorbit in pilde pentru ca unii sX auae dar sd nu inleleagd,
observdm cd El a mers gi mai departe gi a spus ucenicilor:
,,Dar ferice de oclii
vogtri cd vdd gi de urechile voastre ce aui,,
lMatei 13:16). Cineva ar putea
interpreta aceasti afirmalie in sensul cd ei nu erau la fel de jenali din prrr"t
ae
vedere spiritual ca ceilalli ascultdtori. in orice caz, putem infeLge
mai bine
problemele care aparlin acestui domeniu dacdprivirr liMatei 16.Isus ii
intrebase
pe ucenici cine zic ei ci este El, iar ei au formulat diferite opinii _
ce ar fi Ioan
Botezitoruf Ilie, Ieremia sau unul dintre profefi (v 14). petru, insa, a
merturisit:
,,Tuegti Cristosul,Fiul Dumnezeului celui viu,t (v 16).Comentariul lui Isus este
instructiv: ,,Fericede tine, Simone, fiul lui Iona; fiindci nu carnea gi sAngele
fi_au
descoperit lucrul acesta,ci Tatil Meu care estein ceruri,, (v. 17).O acgiunJspeciald
a lui Dumnezeu a fost cea care a fdcut ca ucenicii sd fie diferiji de cei orbi gi
surzi
Etapaanterioari mantuirii: predestinar€a g01
din punct de vedere spiritual. Aceasta estein concordanti cu afirmaflile lui Isus:
,,Nimeni nu poate veni la Mine daci nu-l atrage Tatil cu.i M_u t i-i.,, (Ioan 6:44)
gi ,,Nu voi M-a1ialespe Mhe, ci Eu v-am aleJpe voi,, (Ioan 15:16).
Isus ne spune
de asemenea-ciaceastXatrageregi aceasti alegeresunt eficace:
,,Tot ce_Midi Tatdl
va.ajunge la Mine gi pe cel ce vine la Mine nu_l voi izgoni
afare,,$oan 6:37); ,,...
oricinea ascultatpe Tatdlgi a primit invifdtura Lui, viie la Mine,, (v
45).
- _Lonc€ptul ca credinta noastri se spriihi pe iniliativa lui Dumnezeu apare gi
in Faptele Apostolilor unde Luca ne spune caitunci cand.neamurile
-,,se din Antiohia
ay
lisidiei. â-uzi! despre mdntuire bucurau ... 9i pream;rea,, Cuv6ntul
l-rorlnulul. ;l totl cei ce erau rAnduili se capeteviagavegnici
au crezut,, (Fapte
au incercat se-prorestezespunAnd ci verbui de aici (rercyl.riuou)
lTl] .YT ar
mai degrabd ca unul la diateza medie, decAt la cea pasivi.
T:"t-^Tl:5". Ei
mrerpreteazaultima propozitie din acest verset astfel
,,tod cafi s_auhotirat
pentru viata etemd au crezut,,. Totugi, existd cAteva
dificultegi logice legate de o
asemeneainterpretare. Credinta este_dupd cdte se pare un
rezultit al f"lt,rlrri "a
persoana respectivi s-a decis tn favoarea viegii
_ eteme. Dar cum poate sa
lntreprinde o asemenea actiune o persoane care nu
a crezut? Observa;i gi
semnficatia de bazd a cuvAntului _ -a ordona via1a,,. poate o persoane
nereg€nerategi neputincioasd in cele -rciooo
spirituale sd_giordoneze viafa?
Nici argumentul cd alegerealui Dumnezeu se baz"ura p" p.""*ougterea
Lui
nu-esteconvingator. Deoarececuv6n tul D_1:(yndT,),carepare
sa se aflein spatele
utilizirii de citre pavel a termenului npolr,ijo*r, ,"-riiii"a-_"i
mult decat o
sau o previ"iune. El are conotatia de relalie pozitive
:T:Tr::"-.9:
nrlma. El sugereazil-:"-te 9i
ce estevorba de a privi cu bunivoinld la cinevasau a-I iubi
ut in legituri cu relagiilesexuale.6TCeeu." "e ui" p.ir,.,..._,ur"in
:.^:j:]":ll
vmere nu :l:* este o cunoagterede dinainte neutrd a lucrurilor pe care
le va face
cineva, ci o alegereefectivd a acelei persoane.pe acestfundd
e6raic pare probabil
ce referirile la precunoagtere.din Romani g:29
precunoagtereanu ca pe cadrul in care are loc predestinarea,9i 1 petru f:f_Z prezintd
ci ca pe o dovadi in
lavoarea predestindrii.
Curn idmane i:rsi cu ofertele m6ntuirii fdcute pentru
toti $l cu invitatiile
generale la a crede? Arminienii aduc uneori argumentul
"a, pot ilrit concepliei
purea sd alea8asa u.."pt" .,l"*r.rirea, aa Je r,u_ifie ingadrrit
:gtil*:"1_"I,":"rar
sa ne mantutt. hse, conform perspectivei calviniste,
acest lucru nu are loc
niciodate, pentru ci nimeni nu eite in stare si doreasci
sa fie mdntuiL sau sa vina
la Dumnezeu, sau si creadi firi un aiutor special. Du;ezeu
,,e'oiera tuturo, in
mod sincer mdntuirea, hsd noi s
nuvomrispunde
i, ufudd""u,llL:Tu1.:1*",*rj,Tiil:rT1:,""5:oasrre incat
Existi oare o libertate reale intr-o asemeneasituaiie? Aici
il trimitem pe cititor
la disculia noastrd generali despre libertatea "-i"a
frr."p..t cu planul lui
Dumnezeu(capitoluit6;. in oriceiaz, t "U"i" .a f"."-
,U-r"*IJi"u.upti_"rrt"ri "e
:,"^_T_.:lPji,iTT.I T"q.p":i{to^1e capacitatea
.u, rilu,iituu.pi.ituald
de a
arege m domemul critic al mantuirii. $i aici factorul decisiv estedepravarea. Daci,
dupe cum am aritat in capitolul2g_Siin cel de fati,
oamenil i., ,ti'r" ,r"r"g"r,"ruta
sunt complet depravati gi incapab i sd rispundi ra
harul rui D,mnezeu, nici nu
67. Brown, Driv€r gi Briggs, Lexicon,p,394;
Jacobs9i Krienke, ,,Foleknowledge,,,p. 692_693.
802 Mantuirea
se pune problema dacdei sunt sau nu liberi sb accepteoferta mantufuii- nimeni
nu esteliber! Mai degrabd,intrebareacarehebuie pusi esteurmetoarea:Esteoare
liber str respingd oferta harului cel care a fost cilemat in mod special?pozilia
adoptatdi;r acestdomeniu nu estece cei ce sunt chemalitrebulesXiispundi, ci ci
Dumnezeu i9i face oferta atat de atrdgetoareincat ei ?roirispunde afirmativ.
lmplicatiilepredestinarii
Corect inlelease doctrina despre predestinare are cAteva implicalii
sermificative:
1. Putemfi incredinlati cdceeacea hotdratDumnezeuseva realiza.planul Lui
se va implini 9i cei alegi vor veni la credinld.
2. Noi nu trebuie si ne acuzim pe noi ingine atunci cAnd unii oameni il
*"n-S n9 Nici Isusinsuginu i-a cAgtigatpe toli cei careau fdcutparte din
9rirt9t.
auditoriul Stru.El a intelescXcei pe care-IddduseTatdlin m6na Lui vor veni la El
(Ioan 6:37)9i cI doar ei vor veni (w 44). C6nd am flcut tot ce hebuia sd facem
putem idsa problema in grija Domnului.
3. Predestinareanu anuleazdindernnul la evanghelizaregi misiune. Noi nu
qtim care sunt cei alegi $i care sunt cei nealegi, aga cd trebuie se continuim se
rdspandim Cuv6ntul lui Dumnezeu. Eforturile noastre evanqhelistice sunt
mijloacelelui Dumnezeude a-i aducepe cei alegila mintuire. Stabi'iireasfArgitului
de ceire Dumnezeu include 9i hoidrdrea mijloacelor pentru realizareaacelui
sfirgit. Convingereaci lucrfuile misionare sunt unealta lui Dumnezeu este o
puternice incuraiare in efortul respectiv gi ne dd i:rcrederea ci acel efort se va
dovedi plin de succes.
4. Harul este absolut necesar.in timp ce arminianismul pune adeseoriun
putemic accentpe har, in schemanoastrdcalvinistdnu existdo altd bazd oentru
alegereacuiva spre a fi mantuit de DumnezeudecAtvoia Lui suverand.Nu eistd
nimic in individ care sd il convingd pe Dumnezeu si ii acorde persoanei
respectivemantuirea.
A,AL
-2t-2t
I -'L::' (' r I !\' i
r r ' I r ' 1 . ,r,, ., , !l ', ; ..-'.,
]vut,*c
inceputul
mAntuirii: I . 1
a ^ : i r 'I
aspectelesubiective
Chemareaeficace
Ordinea logica:chemare eficace,convertire,,ug"n"r"r" f,.i
Convertirea
Poc6inla
Credinta
Regenerarea
lmplicatiiale chemAriieticace,ale convertiriigi ale regener5rii
Lroctrina despre mAntuire cuprinde o largi 9i complexd sferd a

-
invdtiturii biblice 9i a experienlei,l-ane. It consecinJ";, "rt" r,""""u, sd facem
cdtevadeosebiriintre diverseleei falete. Degi am putea organiza materialul in
diferite moduri, am ales sd folosim o schemdtemporili. Vom privi mdntuirea prin
prisma incepuhrlui ei, a continudrii ei gi a desivargirii ei. Cipitolele 44 43 se
9i
referl ambele la inceputul vietii cregtine.Totugi, ele au perspective diferite.
Convertirea 9i regenerarea(capitolul 44) sunt aspectesubieitive ale inceputului
viefii cregtine;ele opereazdcu schimbareacare are loc in natura noastrd lduntrici,
cu modificarea sterii noastre spirituale. Convertireareprezintd tocmai aceastd
schimbare vezute din perspective umand; regenerarea este aceeagischimbare
vezuti din perspectivalui Dumnezeu.Unitateacu Cristos,justificareagi adoptarea
(capitolul 45), pe de alt6 parte, sunt aspecteleobiective ale inceputului vielii
cregtine;ele au de-afacein primul r6nd cu relatiadinire individ gi Dumnezeu.
Chemareaeficace
Existd anumite evenimente preliminare mAntuirii efective. in capitolul

precedentam examinatintregr.rlcomplexde problemeimplicate in predestinare,
trdgAnd concluzia ci Dumnezeu alege unele pursoane pentru ca ele si fie
mantuite gi cd lntoarcerea lor este un rezultat al deciziei luj Dumnezeu. in orice
caz,de vremece tofi oameniizacpierduti in pecat$i sunt orbi din punct de vedere
* ,',.. , . . i , , ! , : ,.- ,r ' , l i . g03-
r , ^ , \ " 1 , , n ,. l ]' - ,
804 Mantuirea
spiritual, incapabili sd creadd,estenecesarca intre decizia eternd a lui Durrmezeu
gi convertirea individului in timp sd aibd loc o intervenfie divini. Aceastd
intervenfie divini este numiti chemare speciali sau eficace.
Reieseclar din Scripture ce existe o chernaregeneraH h mantuire, o invitatie
,
adresati tuturor persoanelor.Isus a spus:,,Veirigi ta Mine toti cei trudili gi
impovdra{i gi Eu vi voi da odihntr,,(Matei 11:2g;.Existi o dimensiuneuniversali
in cele scrise in Isaia 45:22: ,,lntoarcegi-vi la Mine
9i veli fi mAntuili toti cei ce
suntefi la marginile pdmAntu-lui!Cici Eu sunt Dumnezeu, gi nu altul.,, Acest pasaj
pare sa accentueze mai mult caracterul exclusiv al lui Dumnezeu decAi
universalitateaôfertei Lui, dar cu toate acesteagi acest al doilea element este
p.rel_e.nl in plus, cdnd Isus a spus: ,,Cdci muiji sunt chemafi, dar pugini sunt
lcolo:
aleqi" (Matei 22:14),El ga referit probabil la invitagiauniversaltralui Dumnezeu.
Dar observati aici distincfia dintre chemare gi alegere. Cei care sunt alegi sunt
obiectul chemirii speciale sau eficacea lui Dumnez-eu.
In cadrul mai multor referiri neo-testamentarela chemarea lui Dumnezeu se
sugereazx ci nu fiecare este chemat. Acest lucru este subinteles, de exemplu, in
Romani 8:30:-$i pe aceiape carei-a predestinat,i-a gi chemit; pe aceiape care
9i
i:".|:ryj: i;. 9i consideratdrepJi;iar pe aceiape carei-a consideratdreptii,i_a
9i
Srorrncat. (rrad. aut.) ln acest verset grupurile celor predestinafi, chemali,
iusiificati 9i glorificali par si se suprapune. Dace acestaeste cazul, chemarea
trebuie si fie eficace- cei carc sunt chemati trebuie se fie intr-adever mantuiti. La
eficacitateaacesteichemdri se face aluzie gi in 1 Corinteni 1:9:
,,Credincioseste
Dumnezeu care v-a chemat la pirtigia cu Fiul Sdu Isus Cristos, Domnul nostru.,,
Alte referiri la chemareaspeciald gi eficaceficuti de Dumnezeu sunt: Luca 14:23;
Romani1:| 11.:29; 1 Corinteni 1:23-24,26;Efeseni1:18;Filipeni 3:14;1 Tesaloniceni
2:12;2 Tesaloniceni2:14;2 Timotei 1:9;Ewei 3:1;2 petru 1:10.
Chemarea speciali inseamni ci Dumnezeu lucreazi intr-un mod deosebit de
eficientcu cei alegi,dAndu-leposibilitateasi rispundd prin pociintd gi credinli
9i
racano sa ire srgur ca vor face aga.Circumstanlelechemdrii specialepot varia
foarte mult. Vedem cd Isus a fdcut invitafli speciale celor care au aiuns sA
constituiecercul restr6nsal ucenicilor(vezi,de ei., Matei 4:1g_22; Marcu i:16_20;
El l-a ales pe Zacheu pentru a-i acorda o atentie deosebiti (Luca
I?T ll5.{1).
19:1-10).In acestecazuri Isus a stabilit o relatie shensecu indivizii chemati.Fdrd
indoiald ci El $i-a prezentat pretenliile intr-un mod direct gi personal gi cu o
putere de con^vingerespeciald care nu a putut fi simliti de mullimea
inconiurdtoare.In cazul convertirii lui Saul observim o alte;ontactare pline de
dramatism din partea lui Dumnezeu(Fapte9:1-19).tn cazul acestaDurirnezeua
fdcut o unicd chemare stdruitoare. Alteori chemarea Lui imbraci o formd mai
putin spectaculoasi, ca in cazul Lidiei: ,,Domnul i-a deschis inima sd ia aminte la
celece spuneaPavel" (Fapte16:14).
Chemareaspecialdestein mare misuri lucrarea de iluminare a Duhului Sf6nt,
care il face pe cel ciruia ii este adresat{ sd inJeleagtradevdrata semnificatie a
Evangheliei. Aceasti lucrare a Duhului este neisard intrucAt depravarea
specificd tuturor oamenilor ii impiedicd si priceaph adevdrul revelat al lui
Dumnezeu.Coment6ndpe marginealui 1 Corinteni 2^:6-16, GeorgeLadd remarcd
faptul ci
Inceputul mentuirii: aspectelesubiective 905
prima lucrare a Duhului este sd le dea oamenilor posibilitatea si inleleagi lucrarea

divini a rdscumpirarii. ...Aceastalcrucea]a fost un evenimenta cdrui semnificatiea
fost o nebunie pentru greci gi o ofensi pentru iudei. Dar, pentru cei h.rminali de
Duhul, ciicea este intelepciunealui Durnnezeu.Cu alte cuvinte, pavel rccunoaste
existenla unui sens ascuns in cadrul evenimentului istoric al morlii lui Crisios
(,,Dumnezeuera in Cristos impicand lumea cu Sine,,,2 Cor. S:19),senscare nu este
vizibil pentru ochiul omenesc,dar care poate fi acceptatdoar p ntr_o iluminare
supranaturali. Duhul nu reveleazarealitili ceregti,ci semnificaqiiadeviratd a unui
eveniment istoric. EI nu impart;$egte vreun anume adevir ezoteric, ,,gnostic,,,ci
semnificalia reala a unui eveniment din istorie. prin urmare doar prin"iluminarea
Duhului pot fi oamenii in stares; inteleagi semnificaliacrucii; doar prin Duhul pot
ei mirtudsi cA Isus, care a fost condamnat la moarte, este de asemeneaDomnlrl
(1 Cor. 12:3).r
Chemarea speciali sau eficace implicd agadar o prezentare extraordinard a

mesajului mAntuirii. Ea este suficient de puternicd pentru a contracara efectele
pdcatului gi pentru a-i da persoanei posibilitatea sd cieadd. Este de asemenea atat
d€ atrdgatoare, incat persoana va crede. Chemarea speciah este ln mulie privinte
similard harului premergdtor despre care vorbesc arminienii, insd diferi de acest
concept in doue privinte. Chemarea speciali este adresatd doar celor ale$i, nu
tuturor oamenilot gi ea duce in mod inevitabil sau eficace ra un rispuns pozitiv
din partea acestora.
Ordinealogici: chemareeficace,convertire,regenerare
Chemarea speciala este logic anterioard convertirii
_ 9i duce la convertire.
lrebuie s; punern aici intrebareadacddin punct de vederelogic regenerareaeste
Srea anterioareconvertidi sau dacdestevalabil tocmai contrariul. Aceastaesteo
problemi care i-a separat de obicei pe arminieni de calvinigti. Arminienii ar-r
sustnut cAmomentul convertirii esteanterior.,Ea esteo cerintenecesardpentru
naqtereadin nou. Cineva se poceiegtegi crede,iar din acestmotiv Dumnezeu
mantuie$tegi transformi. Daci nu ar fi aga,ar existao situatiedestul de mecanicd:
doar Dumnezeuar fi activ; nu ar existade fapt elementuluman al rispunsului gi
chemirile la convertire adresatecelor care ascultd Evangheliaar ff nesincere.
Calvinigtii, pe de altd parte, au suslinut cd daci toti oamenii sunt cu adeyerat
pdcAto$i,complet depravali gi incapabili sd rdspundi la harul lui Dumnezeu,
nimeni nu poatefi convertitdacenu a fost mai intii regenerat.poceintagi credinta
nu stau in putereaomului.3
Trebuiesi se subliniezefaptul cd noi nu discutim aici despreo succesiunein
timp. Convertirea9i nagtereadin nou au loc simultan. Mai degrabd,intrebarea
estedacdcinevaseconvertegtedatoriti lucrdrii de regenerarea lii Dumnezeudin
s.au.dac;Dumnezeuil regenereazd pe individ datoiitd pocdingeiSicredinteiIui.
3]
heb.uiesi se recunoasc; faptul cd din punct de vedere logic pozlgia calvinistd
tradiJionaldare mai mult sens.Dacd noi, oamenii pic6to9i,iuniem incapabili si
a ThrcIogyol thtNc,J
Tesfr,,rsflf,
crandRapids, Eerdmans,
1974,p. 490-491.
l$1q{.ruaa,
Z. H. Orton Wiley,Crl,istianThtolagy,KasasCity,Mo., BeaconA l,1958,vo1.Z,p.37g.
r. John Murray, I(.rt Drptio - Acca,nplished
qntlApplied,Crand Rapids,Eerdmans,1955,p.95_96.
!
806 Mantuirea
credemgi si rispr.rndem Evangheliei lui Dumnezeu fdrd o lucrare specialdpe care
o face El in noi, cum poate atunci cheva, fie gi unul ales, si creadd,dacd nu a fost
mai intAi fdcut capabil si creadd prin regenerare?Se pare ci a spune ce inaintea
regenerdrii e convertirea este o negare a depravirii toiale.
Cu toate acestea, evidentele biblice iavorizeazi pozilia conform cireia
convertirea este_anterioarb regenerdrii. Diversele indemnuri de a rdspunde la
Evanghelie implicd faptul cd regenerarea rezultd in urma converttii. printre
acesteildemnuri se afl6 9i replica pe care o de pavel temnicerului din Filipi (noi
ryesupllem aici cd regenerarea face parte din procesul mAntuirii): ,,Crede in
Domnul Isus 9i vei fi mantuit tu gi casi ta,, (Fapie 16:31).petru face o afirmatie
similari in predica lui de la Rusalii: ,,poceif-va fiecare din voi si fie botezat ir
ai
Isus Cristos spre iertarea pdcateloi voastre; apoi vefl primi darul
Il-"1" .lT
SfAntului Duh" (Fapte 2:38).Acesta pare s6 fie tiparul de-a lungul intiegului Nou
Testameni.Pdnd gi John Murray, care,agacum poate fi vizut, crlde ca regenerarea
este anterioard, pare sd-Fi nege propria pozitie atunci cAnd spune:
.Credinla
despre care vorbim noi acum nu estecredinla ce am fost mAntuiJi, ci incredereain
Cristos ca sa fim mantuiii.,'a ln afard de cazul in care Murray considere ci
regenerareanu face parte din procesul mantuirii el pare si spuni cd credinta este
firdrspensabilapentru regeneraregi astfel anterioare ei dh punct de vedere logic.
Prin urmare, concluzia esteci Dumnezeu ii regenereazdpe cei care sepociiesc
gi cred. Dar aceaste concluzie pare sd fie in dezacord cu doctrina
totalei
incapacitel. Pendulim noi oare in cest punct undeva intre Scripturd logictr?
9i
Existd o cale de iegire. $i anume, sd facem distinclia intre chemarea speaiia
9i
eficacea lui Dumnezeu, pe de-o parte, gi regenerare,pe de alti parte. Cir toate
ci
nimeni nu €ste capabil sd rdspundi la chemareagenirali a Evangheliei, ir cazul
celor alegi Dumnezeu lucreaza cu putere prin intirmediul unei ciemdri speciale,
astfel cd ei rispund prin pociinJi 9i credinJd. Ca urnare a acestei convertiri
Dumnezeu ii regenereazi. Chemarea speciald este pur gi simplu o lucrare
rntensiva prin Duhul Sfant. Ea nu este acea transformare iomplettr din cadrul
regenerdrii, hse face ca intoarcerea individului si fie at6t posibii, cAt sigurd.
9i
Astfel, ordinea logici a aspectelor initiale ale mantuirii iste chemare speiiaH
- converhre- regenerare.
Convertirea
Viala cregtini, pdn tnsdgi natua gi definiJia ei, reprezinte ceva complet diferit
,
de modul in care am trdit anterior. Co-pu.uii., "r, u ?i -ort ln picate gregeli ea
9i
esteviatd no a'.Degi fine toati viata gi are chiar o duratd etemtr-,viala cregtind
are
un punct de pomire finit. ,,O cildtorie de o mie de kilometri trebuie sd inceaDecu
un singur pas", a spus filozoful chinez Lao-dzu. la fel este gi cu viata cregtind.
$i
Prirnul pas al vietii cregtine se numegte convertire. Acesta eite actul prin care
intoarcem spatele pdcatului nostru prin poceinte gi ne intoarcem cu fala inspre
Cristos prin credinld.
Imaginea intoarcerii de la picat se gisegte in Vechiul gi in NouI Testament.in
4. Ibid.,p.109.
Inceputul mentuirii: aspectelesubiective 807
cartealui Ezechiel citim Cuvdntul Domnului cetre poporul lui Israel: ,,De aceeavd
voi judeca pe fiecare dupi cdile lui, casi a lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.
Intoarcefi-vi gi abatefi-va de h toate fdrddelegile voastre pentru ca sI nu ve duce
nelegiuirea la pieire. Lepidafi de la voi toate fdridelegile prin care ati picdtuit,
face$-vi rost de o inimd noud 9i de un duh nou. pentru ceiregi si murigi, casi a
lui Israel? Cdci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu.
lntoarceli-vi dar la Dumnezeu gi veti trei,, (Ezec.18:30-32).Aceeagiidee apare gi
mai tarziu cand lui Ezechiel i se spune sd ii atentionezepe cei rii sd seintoarcd de
la calealor (Ezec.33:7-11). Irr Efeseni5:14Pavelfolosegteo imagistici diferitd, insi
accentul de bazi este acelagi:,,Degteapte-tetu, care dormi, scoaH-te din morti $i
Cristos te va lumina." In Faptele Aposiolilor il gisim pe petru pledind ln favoarea
unei schimbiri a direcgiei vietii: ,,Pocditlvi dar gi i:ntoarcefi-vd la Dumnezeu
pentru ca se vi se gteargepicatele" (Fapte 3:19).Degi evangheligtii contemporani
spun adeseori: ,,Figiconvertifi", estedemn de remarcat ci in pasajul citat porunca
estela diateza activi. Ceeace se spune de fapt este:,,Convertifi-vd!,,
Convertirea este o singure entitate cu douA aspectedilerite dar inseparabile;
pocdinla gi credinla. Pociinta este intoarcerea necredinciosului de la pecat gi
credinta este intoarcerea lui spre Cristos. Ele constituie aspectul negativ 9i
respectiv pozitiv al aceluiagi eveniment.s intr-un anumit Jens, fiecire este
incomplet in lipsa celuilalt, 9i fiecare este motivat de celilalt, pe mdsuri ce am
devenit congtienli de existenta picatului 9i ne intoarcem de la el, vedem
necesitateade a ne intoarce la Cristos pentru dobAndirea dreptdlii Lui. in acelagi
timp, credinta in Cristos ne face congtienti de pecetogenianolstrd gi ne conduce
astfel la pocdintd.
Scriptura nu specifici durata convertirii. In unele ocazii ea pare si fie o decizie
cataclismici, schimbareaavAnd loc efectiv intr-o cfipfl. Aga s-jintAmplat probabil
cu marea matoritate a celor care s-au convertit la Rusalii, cAnd au auziL fdri
tndoialS, pentru prima datd Evanghelia. Pe de alti parte, in cazul unora
convertirea a fost mai mult un proces.Nicodim a ajuns probabil si seincredinleze
in acestfel in mlna lui CristoJ (Ioan 19:39).in mod sirnilar, aspecteleemogionale
ale convertirii pot varia foarte mult. ln cazul lui Saul din Tars dleciziaa avut loc in
circumstante foarte dramatice. El a auzit o voce vorbindu-i din cer (Fapte 9:4-Z)9i
a orbit chiar pe o perioadi de trei zile (v. 9, lZ-18). Dimpotrivd, dupi cum am
observat anterior, intoarcerea Lidiei la Cristos pare si fi fost foarte simpli 9i
lini$fite: ,,Domnul i-a deschisinima ca si ia aminti la celece spunea pavel,, (Fapte
16:14).Pe de alta parte, din nou, doar cateva versete mai departe citim cd
temnicerul din Filipi, tremurAnd inci de teand duptr ce a auzit ci nici unul dintre
prizonieri nu a evadat dupi cutremur, a strigat: ,,Donmilor, ce trebuie si fac ca sd
fiu m6ntuit?" (v. 30). Experienta convertirii acestor doi oameni a fost foarte
diferit5, dar rezultatul final a fost acelagi.
Uneori Biserica a uitat ca Dumnezeu lucreaze in diverse feluri. in zonele
americanede frontiere s-a incetetenit un anurnit tip de predicare. Viata era foarte
nesiguri gi adeseori dificili, iar evanghelistul itinerant aiungea doar ocazional pe
S. Ar*f"" U ]Hor e, Slloalion, Chicago, Moodt tg\l, p, SS;Ftitz Laubach, ,,Conversion,
PFnitence,Repentance,Proselyb" , i^ Thc Ne.t lfitemational Dictionary of New TestamentTheology,ed,
Colin Brown, Grand Rapids, Zondervan, 1975,vol. 1, p.354.
808 Mantuirea
acolo.Tiparul generalde predicarecuprindeao accentuareputernicd a groziviei
pecatului, o prezentarevie a morlii lui Cristos a beneficiilorce decur! din ea,
9i
iar apoi invitalia a-L acceptape Cristoscarefdceaapel la sentimenteii primul
-de
rand. Ascultetorii erau presali sd ia o decizie imedi;td.6 Si astfel converiirea a
ajunssd fie vdzutd ca o deciziede criz;. Cu toatece adeseoriDumnezeulucreazd
in felul acestacu indivizii, diferenjelede personalitate,de fond gi de imprejurdri
imediatepot aveaca rezultat un gen foartediferit de convertire.6steimportant sd
nu se pretinde ca factorii incideniali sau exteriori ai convertirii sii fie identici
pentru toati lumea.
de asemeneaimportant sesefacdo deosebireintre convertiregi convertiri.
_ .Este
Existeun singur moment maior in vialb cand individul se intoarceinspre Cristos
ca rispuns la oferta mAntuirii. S-arputea sdexistealte momentec6nd credinciogii
trebuiesi abandonezeo anumitd practicdsaucredintdcanu cumva sdseintoarcd
la o viata de picat. insi acesteevenimentesunt secundare,ele sunt reafirmeri ale
acelui pas major unic care a fost fdcut. Am putea spune ce pot exista multe
convertiri in viata cregtind,dar numai o singurd Convertire.
PocAinla
Aspectul negativ al convertirii este abandonareasau respingereapdcatului.

.
Aceastaesteceeace intelegem noi prin pociinfi. Ea sebazeazi pe irn sentiment de
intristareplini_de evlaviepricinuit de 16ulpe carel-am ficut. in timp ceexaminim
pocdinta gi credinJa,trebuie sdreamhtim faptul cd ele nu pot fi cu adevtuat separate
una de cealaltd.Ne vom ocupa intAi de pociinle deoareceIocul in care a fost cineva
il plecede din punct de vedere logic pe iel inspre care se indreaptd.
Existi doi termeni ebraici care exprimi ideea de pocdinli. Unul este Oll
(nachnm),tnc,tv6nt onomatopeiccareinseamnd,,agAfdi,a suspina,a geme,,.El
a
ajunssdinsemne,,aselamentasaua semAhni,,.CAndestefolosit pentru o emogie
stamite de contemplareasituatiei altora, termenul inseamnd compasiune gi
simpatie.CAndestefolosit in legeturecu o emotietrezite de hecereain revistea
Plof:]]I$tyt caracter sau a propriilor fapte, el inseamnl ,,a regreta,,sau ,,a se
potdi"-7Interesantestefaptul cd atunci cand OD]aparein r".,rrr'i d"
,,a se pocii,,
subiectul verbului este de obicei ,,Dumnezeu,,mii degrabd decAt,,omul,,. Un
prirn exemplu este Geneza6:6: ,,I-a pfuttt rdu Domnului ctr l_a fdcut pe om pe
pimdnt 9i 9a m6hnit i:r inima Lui.,, Un alt exempluesteExodul32;14.Dup6 ced_a
gandir se Steargepoporul Israelde pe fagapimintului din cauzapacAto$eniei Iui
manifestatecu ocaziainchindrii la viJelulde aur,Dumnezeu
$i_aschimbaigAndul;
,,Domnul S-alesat-derdul pe care spusesecd vrea sd-l faci poporului Siu.,, Un
pasajin careverbul aparecu un subiectuman se gesegtein Iowla sfArgitulmarii
lui incercdri, Iov spune: ,,Urecheamea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum
ochiul meu Te-avezut. De aceeami-e scArbdde mine gi md pocdiescin
fdrAni gi
in cenu$d"(Iov 42:5-6).
6.. W L,^M'incy, History ol Eunngelisln in lhc Llnitcd S/arss,Kansas City, Kans., Central
.
seminary, _ir:,Â
1945,p. 86-90.
7. Irancis Brown, S. R. Driver 9i Charles A . Btilgs, Hcbrqu n d EnglishLrxrconof tIrc
-- -- Old Tbstaftlent,
New York, Oxford University,1c55,p.630-b37.
Inceputul mantuirii: aspectelesubiective 809
Tipul de poceinte autenticd pe care trebuie sA il manifeste oamenii este

desemnat de obicei de cuvAntul l:lllJ (sftrla).El este des folosit in chemarea de a se
intoarce la Domnul pe care profe[ii i-o adreseazd lui Israel. Termenul accentueazd
importanta unei separiri morale congtiente, necesitateade a abandona pdcatul gi
de a intra in pdrtdgie cu Dumnezeu.s Una dintre cele mai cunoscute ocazii ir care
este folosit se gdsegtein 2 Cronici 7:14: ,,dacd poporul Meu peste care este chemat
Numele Meu se va smeri, se va ruga qi va cduta Fata Mea gi se va abate [intoarce]
de la cdile lui rele, il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pdcatul qi-i voi timedui
lara." Dupd ce face observalia cd Dumnezeu va abate mania asupra dugmanilor
Sii, Isaia adaugd: ,,Da, va veni un Rescumpdrdtor pentru Sion, pentru cei ai lui
Iacov care se vor intoarce de Ia picatul lor, spune Domnul" (Is.59:20). De fapt,
acest cuvant poate fi folosit fie in legdturd cu aspectul negativ, fie cu cel pozitiv al
convertirii.
in Noul Testament existe de asemenea doi termeni maiori pentru pocdinfi.
CuvAntul pcrc;rt)"o;rcuinseamnd ,,a fi ingrijorat, preocupat sau a regreta".e
Asemenea lui El_'lJ, el accentueazeaspectul ernolional al pocdintei, un sentiment de
regret sau remr-rgcarepentru riul fdcut. Isus a folosit cuvAntul in parabola celor
doi fii. CAnd tatil a cerut primului sdu fir-r sd mearge $i si lucreze in vie, el a
rdspuns: ,,Nu vreau. in urmd i-a pirut r;u gi s-a dtis" (Matei 21:29).Cel de-ai
doilea fiu a spus ci se va duce, dar nu s-a dus. Isus i-a asemdnat pe preotii cei mai
de seami gi pe farisei (cirora li se adresa) cr-ral doilea fiu, iar pe pdcdtogii care se
pocdiesc cu primul: ,,Fiindcd Ioan a venit la voi r.rmblAndin calea dreptdlii gi nu
l-ati crezut. Dar vamegii 9i curvele l-au crezut: qi mdcar cd afi vizut lucrul acesta,
nu v-ali cdit in urmi ca sd-l credeli" (v 32). CuvAntul;rercp{).opoLeste folosit gi in
Iegiturd cu remugcarea lui Iuda in urma trddirii lui Isus: ,,Atunci Iuda,
v6nzitorul, cAnd a vdzut cd Isus a fost osAndit la moarte, s-a ciit, a dus inapoi cei
treizeci de arginli, i-a dat preofilor celor mai de seamd gi betranilor', (Matei Z7:l),
dupd care s-a dus gi s-a spanzurat. Se pare ci;rerapi),opau poate desemna pur Si
simplu regretr-rlsau remugcarea car-rzatdde propriile acfiuni, ca in cazul lui Iuda,
sau pocdinle adevdratd, care implicd o modificare real6 a comportamcntului, ca in
cazul primului fiu. Otto Michel susline cd Iuda manifestd ,,rernr.rucare,nu
pcicdinfd. Iuda vede ci aclinnea lui este vinovatd gi el cedeazi sub presiune.
Remugcarea Iui luda (Matei 27:3) Qi a h-ri Esau (Evrei 72:77) nu au puterea de a
invinge acjiunea distructivi a pAcatului".lo Este instructiv sd comparim acfiunile
lui Iuda qi Petru de dupa pbcAtrrirealor. Petru s-a intors la Isus 9i a fost repr-rsin
pdrtigie cu El. In cazul lui luda, congtientizareapdcatului a dus doar la disperare
gi la auto-distrugere.
Celilalt termen major din Noul Testament pentru poceintd este gero.voico, care
literal inseamnd ,,a gAndi diferit despre ceva sau a avea o schimbare a min!ii".
Cuvintul a fost caracteristic propoveduirii lui Ioan Botezdtorul: ,,Pocdi!i-vi, cdci
Impiri{ia cerurilor este aproape" (Matei 3:2). El a fost de asemenea lrn termen
8. Ibid.,p.996-1000.
9. Otto Michel, ;rercgl.l,opar.,
in TtuologicnlDictiotlnr| a.f tlu Nclo Tcstnncttt,ed. Gerhard Kittel $i
Gerhard Friedrich, trad. engl. Geoffrey W. Bromiley,10 vol., Crand Rapids, Ecrdnans, 196,1-1976,
v o1.1, p. 626.
10. Ibid.,p.628;cf. Laubach,,,Conversion", p.356.
810 Mantuirea
cheie in cadrul predicdrii Bisericii primare. De Rusalii petru a indemnat

multimile: ,,Pocditi-ve qi fiecare dintre voi se fie botezat ir Numele lui Isus
Cristos, spre iertarea pdcatelor voashe; apoi veti primi darul Sfdntului Duh,,
(Fapte2:38).
In timp ce examindm aceastdproblemi a pocdinlei nu se poate sd nu fim
impresionati de importanla ei ca cerinld a mantuirii. Numdrul mare de versete gi
diversitatea contextelor in care se accentueazdpocdinla arate chr ce ea nu este
optionald, ci indispensabild. Faptul cd oameni din diferite medii culturale au fost
indemnati si se pociiascd aratd ci nu estevorba de un mesajcare se adreseazd
doar cdtorva situalii localespecifice.Ma.idegrabd,pocdintaesteo parte esentiall
a Evangheliei cregtine. Am observat deja importanla pe care o are pocdinla in
propovdduirea lui Ioan Botezdtorul. Ba mai mult, s-ar putea afirma cd ea a
reprezentatde fapt intregul mesaj at lui Ioan. Pocdintaa fost de o importantl
majord gi in propovdduirea lui Isus. De fapt, ea a fost trdsitura de bazX a
tnceputului, caracteristici lucrdrii Lui: ,,De atunci incolo Isus a inceput se
propovdduiascdgi sd zicd: <PocdiJi-vdceci impdrilia cerurilor este aproape',,
(Matei4:17).Iar la incheierealucririi Sale,El a ardtatcApociinla urma sd fie tema
majord a propoviduirii ucenicilor. Cu putin inainte de indltarea Sale-a spus: ,,A9a
este scris gi aga trebuia se pefimeasce Cristos gi si invieze a treia zi dintre cei
morti. $i sX se propoveduiasce tuturor neamurilor in Numele Lui poceinF gi
iertarea pdcatelor, irncepind din Ierusalim" (Lttca 24.4647). Petru a inceput se
implineasci aceasti sarcind la Rusalii. Iar Pavel a declarat in mesajul seu adresat
filozofilor de pe Muntele lui Marte: ,,Dumnezeu nu tine seamade vremurile de
negdintd gi poruncegte acum tuturor oamenilor de pretutindeni se se pocdiascd,,
(Fapte17:30).Aceastdultimd afirmaJieestedeosebiide semnificativd,intrucdt ea
esteuniversale:,,tuturor oamenrfordepretutindmi".Prin urmare,nu poate exista
nici o indoial5 ci pocdinla este o parte imposibil de eradicat din mesajul
Evangheliei.
Este important sd inlelegem natura pocdintei adev{rate. Poceinta este
mAhnirea plini de evlavie cauzatd de propriul pdcat impreund cu decizia de a ne
intoarce de la el. Existd 9i alte tipuri de regret pricinuit de propria firddelege,
tipuri care au la baze modvatii diferite. Unul dintre ele poate fi motivat de putin
mai mult decAtun simplu accesde egoism.Daci am pdcetuit9i consecintelesunt
nepldcute,se prea poate se regretdmcele ficute. Dar aceastanu esteo poceinte
adevirata. Aceastaesteo simplI pererede riu. AdevdratapocAinli esteregretul
cauzat de propriul pdcat ca urmare a rdului pe care I l-am fdcut lui Dumnezeu gi
a loviturii pe care I-am dat-o Lui. Acestregret esteinsolit de o dorinld autentiid
de abandonarea acelui pecat. ln cazul pocdingeiadeverae apare regrerarea
pdcatului chiar gi daci picdtosul nu a suferit nici un inconvenient de pe urma
pdcatului.
Accentul repetat pe care il pune Biblia pe necesitateapoceinpi este un
argument incontestabil impotriva a ceea ce Dietrich Bonhoeffer a numit ,,har
ieftin" (sau ,,credintdcomode").llNu estedestul se crezidoar ir:rIsus gi sd accepti
oferta harului; trebuie sd existe o transformare reald a Dersoaneilduntrice. Daci
credinla in harul lui Dumnezeu ar fi singurul lucru necesar,cine nu ar dori si
llEi"tritEonfro"tter,ThcCostofDisciptesftil,Newyork,Macm111a,1963,p.4547.
Inceputul mantuidi: aspectelesubiective 811
devind cregtin? Dar Isus a spus: ,,Dacd voiegte cineva s6 vini dr-rpi Mine, si se
lepede de sine, si-gi ia crucea in fiecare zi 9i sd Mi urmeze,, (Luca 9:23). Daci nu
existi o poceinld congtientd, nu existd nici o congtienfd reald a faptului cd am fost
mantuili de puterea picatului. Dupe ce Isus a dat asiguriri cd niultele picate ale
femeii care I-a spdlat picioarele cu lacrimile ei gi I le-a
Sters cn pdml ei au fost
iertate, a afirmat: ,,Dar cui i se iartd pulin, iubegte pufin,, (Luca Z:42). Orice
incercare de cregtere a numdrului de ucenici prin a face ca ucenicizarea sd fie cAt
se poate de rqoard sfirgegtein schimb prin d iminua rea calitatii ur en rcLz;rrr
Credinla
Dupd cum poceinta este aspectul negativ al convertirii, intoarcerea cle la

propriul pecat, tot aga credinta este aspectul ei pozitiv, luarea in stipAnirc a
promisiunilor qi a Iucririi lui Cristos. Credinta este chiar in centrul atentiei
Evangheliei, deoarece ea este mijlocul prin care ni se dd posibilitatea si beneficiem
de harul lui Dumnezeu. Din nou cste important sa nc riitam int;i la temrir.rologia
biblicd.
intr-un sens cat se poate de real, ebraica Vechiului Testament nu are un
substantiv pentru credinli, exceptAnd poate cuvAntul i.tJiDN (trrrrirrnl) din
Habacuc 2:4, inse acesta este tradr-ls de obicei cu ,,credinciogie,,.,, in schirub,
ebraica exprimd ideea de credinfd prin forme verbale. poate ci clin accastd cauzi
considerau evreii ce credinla este mai degraba ceva ce se face, decAt sc posedi. Ea
este mai degrabd o activitate, decat o calitate. Cel mai cornun dintrc verbele
folosite pentru a desemna credinla este
lD$ (hrrnn). Cu terninatia eal cuvdntul
insean.md,,a hrini"; cu Niphal inseamnd,,a fi ferm, stabilit sau statornic,,; cu
Hiphil, care este cea mai importantd pentru scopurile noastre, inseann; ,,a
considera ca fiind stabilit, a considera ca fiind adevdrat sau a crede,,. Acest verb
poate fi folosit cu prepoziJiile ) 9i !. Cu prima el transmite in esente ideea de ,,a
se baza increzdtor pe cineva sau pe ceva"; cr"rcea de-a doua el ar putea semnifica
aprobarea unei mdrturiil3 ,,In senspozitiu, [cuvAntul semnificaj o fixare sau o
rezemare; deoarece aceastaeste semnificafia potriviti a lui
l.DNi1,9i anume of.rrrr.c
(rimAnere [Gesenius]) a inintii astrprncuahnfului rli-oinnl pronisittitu, o rczcnnt.cpc
puteren Si creclincioginlui Dunnezeu, datoritA cireia El poate indcplini
5i va
indeplini ceea ce alege, in pofida tuturor obstacolelor pinantegti,
9i din aceasti
cauzd o spriiinire pe lJ)-"tl\, Ps. 73:26."1aUn al doilea verb ebraic cste nDl
(battch). Apdr|nd adeseori cu prepozigia )!, el inscamni ,,o ,o ,"r"n o p", o .r"
increde in", El nu vorbe$te atat de credinte intelectuali, cdt srrgereazi incredere
9i
o dedicare a propriei persoane.lt
CAnd ne intoarcem spre Noul Testament, existd un singr-rrcuvAnt principal ce
reprezintd ideea de credinte. Acesta este verbul iruo:e roinpreund cu substantivrrl
-
tz-ni-*ry onu". qi Briggs,kricor, p. 53.
13. Ibid.,p.52-51;
JackB.Scott,lF\, in Tlrcologicnl
lNordbookoJlhaOti ftsrrr.,rt, ed.Il. LairdI tarris,
Chicago, Moody,1980, vol.1,p. 5t-52.
14. GustaveF.Oehler,Thenl;gy of thcOldTastnrrcrt,crand Rapids,Zonclcrvan, 1950,p.,159.
WalterEichrodt,Tltcolos!/
of lheOtdTcstnrrrcnt,
l,hiladelphia, Wcstninster, 1967,t:o).2,p.286;
.15.
Alfred Jepsen, n,oJ,in lrcologlcalDictianrtyof theOld Tcstincnt,cd. C. Johannes Bottcri;cckii
HelmerRinggren,4vol.,Crandltapids.Eerdmans, 1975,vol. 2, p.69.
812 Mantuirea
sdu inrudit n[orr.q.Verbul are doui semnificatii de bazd. ln primul rAnd, el
tnseamnd,,acredece spunecineva,a acceptaca adevdrati o afirmatie(mai alesde
naturd religioasd)".16 Un exemplusegdsegtein 1 Ioan 4:1;,,preaiubitilo;,senu dafi
crezare oricdrui duh; ci si cercetali duhurile dacd sunt de la Dumnezeu.,, O
apariJie incdrcatd de dramatism a verbului esteaceaafumatie a lui Isus pe care a
adresat-osutagului: ,,Du-te gi face-f-se dupi credinla tu,;1Mut"i g:tlj. Adanc
impresionat, Isus a rispHtit credinla sutagului cu vindecarea slulitorului }ui. El !a
poruncit lui Iair sd creaddci fiica lui va fi bine (Marcu 5:36j Luca g:50)si i_a
intrebat pe orbii care L-au urmat de la casalui lair: ,,Credeticd pot sd fac lucrul
acesta[si vi vindec]?" (Matei 9:28).Acesteexemple numeroasealtelestabilesc
9i
faptul cd credinla implicd acceptareacd ceva anume este adeverat. intr_adever,
autorul Epistolei cdtre Evrei declari c6 creding4 in sensul acceptdrii anumitor
al:vilyi gsleindispensabildmdnruirii: ,,gi fdrb credintdestecu ;eputinF se fim
p-l6cuti Lui! Cici cine se apropie de Dumnezeu trebuie sd creadd cl El este ce
Si
rdspHtegtepe cei ce-Lcaute" (Evr. 11:6).
Celpufin la fel de importantesunt exemplelein careniorerio rioruqsemnificd
, 9i
,,incredere-personaldspre deosebirede simpli crezaresau credingh,,.r7 Acestsens
poate fi identificat adeseod datoriti folosirii unei prepozilii. prepozilia ir;l este
folositb in Marcu 1:15-, in predicarealui Isus din Galileea,imediat dupd-arestarua
lui Ioan,Botezitorul:Isus a.spus:,,pocditi-vd9i credefiin Evanghelej, prepozilia
eLqeste.folositd-inI'aptele Apostolilor 10:43:,,Tofiprorocii miiurisesc deipreil
cd oricil: crede ir:r El capetl prh Numele Lui iertarea pdcatelor.,, Aceeagi
:onsqlctie se gesegtein Matei 1,8:G; Ioan Z:11.;FapteleApostolilor 19:4;Galateni
2:1.6;Filipeni 1:29;1 Petru 1:89i 1 Ioan 5:10.Apostolul Ioan vorbegtedesprea crede
in Numele lui Isus (<iqrb tivopa):,,Dartuturor celorce L-au primit, adici celor
ce
cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sd se faci copii ai lui Dumnezeu,,(Ioan 1:12:
vezi gi.2:23;3:18Ei 1 Ioan 5:13).Aceastdconstruilie aveao semnificaliespeciali
pentru evrei, care considerau cd numele cuiva este realmente echivaient
cu
individul respectiv Astfel, a te increde sau a credein Numele lui Isus insemna a_ti
pune incredereapersonal5in El.r8prepozitia ini este folositi cu acuzativul
in
Matei 27i4): ,,Dac5este El Impiratul lui Israel sd Se pogoare acum de pe cruce gi
vgm.credein El" (vezi $i Fapte9:42;17:17;1,6:31,;22:i9;-Rom. 4:5).prepozilia esL
iolositi cu dativul h Romani 9:339i 10:11 1 petru 2:6,acesteatoate fiind citate
9i
din Septuaginta,dar gi din 1 Timotei 1;16.
Pe baza considerentelor precedente tragem concluzia ce dpul de credinli
necesarpentru mantuire implicd a crede cd a crede in, sau a idmite existenia
Si
unor anumite realitdti gi a te increde intr-o persoani.le Estevital si sepesheze cele
doud aspecte impreuni. Cateodate in istoria gAndirii cregtine unul dintre
aspectele cedintei a fost subliniat atat de puternic, incAt a ficut ca celdlalt
si
I_616llua-Jiiit*unn, rnorein, in Theotogical
DictionaryoftheNeuTestoftent,
vor.6,p.203.
17. G. Abbott-Smith,,4 Manual Grcck kxicott of thc N.:.0-T;shment,Edinburgh,T.
and T. Clark, 1932
p.361.-352.
18. Ladd,, TheoIW of the Neu Testament,p.221-272,
19. Se face adeseori deosebireaintre ass.rsus sau crcdcrrlt4,p€ de-o parte, giJidrcria,
pe de alte parte
Tlc,Casehr a NaD Rchrmarion Theology,ph adeiphia, idestmrnster, 1959,p. 3-
;.W.1: f:rd"T,,
rc. Eoward Lame a tofosit termenii ,,cr€dinlegenerale,, ,,cr€dinV vital6,,_ Thc
9i Casc t'or Oihodo,
Tlrcology,Philadelphia, Westminster, 1959,p. 2g:30.
pdleasca. Existd adeseori o corelare intre conceplia cuiva despre credinld gi

intelegerea naturii revelaliei. Atunci cand revelalia este considerata comunicarea
de informalie, credinta este socotitd ca un asentiment intelectual in privinta
doctrinei. Acesta a fost cazul in cadrul scolasticismului protestant.i CAnd
revelatia este conceputd ca prezentarea de Sine a lrri Dumneieu in cadrul nnei
intalniri personale, ca in neoortodoxie, credinla este considerati o incredere
personald in Dumnezeul pe care il int6lnegti.2rin orice caz, pozitia pe care am luat-o
noi in capitolele precedente ale acestei Iucrdri este ci revelagianu este o problemd
de sau/sau. Dumnezeu Se reveleazi pe Sine, dar El o face, cel pufin in pirte, prin
comunicarea informafiei (sau a propozifiilor) despre Sine, spunAndu-ne cine
este." Conceptia noastrd despre revelatie ne face sd accentudm dubla naturi a
credinlei: aceea de a da crezare afirmafiilor gi aceeade a te increde in Dumnezeu.
Uneori credinga este descrisi ca fiind in antitezi cu ratiunea gi cu neputinte de
impdcat cu ea, Este adeverat cd credinta nu este ceva stabilit pe o bazi antecedenta
printr-o dovadi incontestabili. Dar, este de aserneneaadevirat cd, o dati ce
ne-am angajat in a crede, credinla ne dd posibilitatea sd rajiondm gi sd
recunoagtem diversele dovezi care o suslin.23Aceasta inseannA ce credinta este o
formi de cunoagtere; ea lucreazi in arnlonie cu raliunea, nu inpotriva ei.
Rispunsul pe care l-a dat Isus celor doi ucenici trimigi de Ioan Botezdtorul si-L
intrebe,,Tu egti Acela care are sd vini sau se agteptdm pe altul?,, (Luca 7:19) estc
oportun aici. Isus le-a rdspuns trimifAndu-i sd-i relateze lui Ioan despre minunile
p_ecare le-au vdzut gi mesajul pe care l-au auzit. Isus i-a spus de fipf tui loan:
,,Iatd, acesteasunt dovezile de care ai nevoie ca sd poti crecle.,,
O atentd trecere in reviste dezvaluie faptul ci aceie cazuri care sunt tnvocate
pentru a arAta cd credinta nu se bazeazd pe nici r.rnfel de dovezi nu sprijind cu
adevdrat aceastAconcluzie. Un astfel de caz este cel al Iui Toma care, neaflandu-se
cu ceilalti ucenici cAnd li S-a ardtat Isus, nu a crezut. Toma a afirmat cd dace nu va
putea vedea semnele cuielor in palmele lui Isus, dacd nu va putea pune degetul
lui in semnul cuielor gi dacd nu va putea pune mdna lui in coasta hri Isus, nu va
crede (loan 20:25). CAnd Isus S-a aritat, El l-a invitat pe Toma sd-gi inldture
indoielile. Iar atunci cAnd Toma a marturisit: ,,Domnul meu si Dumnezeul meu!,,
(v. 28), Isus a rdspuns: ,,Tomo,pentru ca M-ai v;zut ai crezut.Fericede cei ce n-au
vAzut gi au crezut" (v.29). Se agteptaseIsus ca Toma si creadi orbegte, fdri nici o
dovadd? Amintili-vd cd Torna a trdit cu Isus timp de trei ani, I-a auzit invAtdtura
gi I-a vizut minunile; el gtia despre promisiunea gi pretentia hri Isus cd va invia
din mor1i. El avea deja o bazd suficientd pentru a crede mirturia celorlalfi ucenici
pe care ii cunogtea gi a c6ror integritate morald o experimcntase deja de mult. El
nu ar fi trebuit si ceard dovezi suplimentare. in mod similar, cAnd Avraam a fost
chemat sd-l iertfeascd pe Isaac, lui nu i s-a cerut sd acJionezeorbegte. Estc adevirat
ci nu se vedea nici un animal de jertfi; Avraam pur gi simplu trebuia sd aibd
incredere in Dumnezeu. Dar cr-l toate cd pe moment nu exista nici o dovacii
vizibild, Avraam il cunogtea pe Iehova de multd vreme. El descoperise in trecut ci
20. A. C. Mcciffert,Protcstant
Thoght BchrcKdrf,New york,Harper,t96t,p.742.
21. EmilBrunncrRcudation n tl Rcnso
.fhiladelphia.Wesrminstcr,I"{o.p.jo.
22. Vezivol. 1,p. 201-207
.
23- AugustinScrisod/e 137.15)cf.Ladd,Thcologyaf thcNalaTcstarlent,
p . 276_277
.
814 Manhirea
Dumnezeu a fost credincios in a-i ddrui pimdntul
9i fiul pe care i le promisese.
Credinta exercitatd de Avraam prin faptui ci a fost gata sdigi sacrifice fiul a fost
o
extrapolare in viitorul necunoscut a experienlei lui trecute cu Dumnezeu.
Trebuie sd observdm ci degi am zugrivit convertirea ca pe un raspuns
omenescla initiativa divind, pAni 9i pocninla gi credinfa sunt daruri
de la
Dunmezeu.Isus a explicat foarte limpede faptul cd pane gi convingerea, care
este
presupusi de poceinli este lucrarea Duhului Sfdnt:
,,$i c6nd va veni El [Duhul
SfAntl va dovedi lumea vinovati in ceprivegte picatul, ireptatea
9i luaecata. in ce
privegte picahrl: fiindcd ei nu cred in Mine; in ce prive5te drept;tia: fiindcd Md
duc la Tatil gi nu Mi veli mai vedea;in ce privegtejudecata:fiindci stip6nitorul
lumii acesteiaestejudecat,,(Ioan 16:g-11). Iisus" spus de asemenea:,,Nimeni nu
la.Mine [adici, nu poatemanifestacredinfi] dacdnu-l ahageThtelcare
lgut::u:
M-a trimis; 9i Eu il voi invia in ziua de apoi,,(Ioan 6:44).Aceastelucrarea Thtelui
esteeficace:,,Tot ce-Mi di Tatdl va ajungi la Mine pe cel ce vine la Mine nu_l voi
9i
izgoni afard...Aga cd oricine a ascultatpe Tatdlgia primit invdlitura Lui vine
la
Mine" (Ioan 6:37,45). Prin urmare, atet poceint4 cii credinla sunt lucrdri prin
9i
har ale lui Dumnezeu in viata credincios-ului.
Regenerarea
Convertirea are de-a face cu rdspunsul pe care il dd fiinta umand atunci cand
Dumnezeu ii oferd m6ntuirea 9i se apropie de ea. Regenerareaeste reversul
convertirii. Ea este acliunea lui Dumnezeu. Regeneraiea este transformarea
credinciogilorindividuali realizatade Dumnezeu;flptul cd El dd vietii acestorao
vitalitate Si o direclie spiritualX nou6 atunci cand ei il acceptepe Cristos.
La baza doctrinei despreregenerarese afld o anumiti presupunerecu privire
,
la natura uman5. Natura umand are nevoie de transformlre. Fiinta umane este
moarti din punct de vederespiritual gi din acestmotiv ea are nevoiede o nagtere
dn nou sau nagtere spirituaH.2aAm observat anterior ci omul nafural nu este
congtient de existenla stimulilor spirituali 9i esteinsensibil la ei.E lmaginea biblicd
a omului neregeneratcare il arate pe acestaca fiind orb, surd mort iidici o lipsd
9i
de sensibilitate spirituali. $i nu numai cd necredinciogii sunt incapabili sd
perceapdadevirurile spirituale;ei sunt gi incapabilisd faci cevaca sd_gi'modifice
starea de orbire gi iendinia naturali inspre picat. CAnd citim descrierea omului
pdcetos din Romani 3:9-20,este evident cd e nevoie mai degrabe de o schimbare
radicald sau de o metamorfoze, decat de o simpli mod*icare sau ajustare
a
liuntrului persoanei. Pentru unii aceastapare a fi o concepgiefoarte pesimiste
despre-natura umand 9i intr-adever aga gi este din perspectiva potintialului
natural; dar concepfia noastri nu-gi limiteazd agteptedle ta posibilitigite niturale.
tlllice ale nagterii din nou sunt .,rr-erou.", plastice gi variate.
^. pe1!e{te
Chiar gi in Vechiul Testamentgisim o referire izbitoare la lucrala de reinnoire oe
yre 9 f5q pumlezeu. El promite: ,,Le voi da o alti inimi gi voi pune un duh nou
in voi. Voi lua din trupul lor inima de piatrd gi le voi da o irri-a a" carne, ca si
24. Ladd, Theologyof the New Testaflrent,
p.290.
25. Vezi vol.lI, p. 179,191,
urmeze_poruncile Mele, sd pizeasci 9i sd implineasci legile Mele; ei vor fi
9i
poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lot', (Ezec. 11:19-20).Cu toate ce
terminologia 9i imagistica diferd fagdde cele din Noul Testament,avem aici ideea
debazd a transformirii viegi $i a spiritului.
ln Noul Testament termenul care exprimd la modul cel mai strict ideea de
regenerareeste ral"rlycveolc. EI apare doar de doui ori in Noul Testament.Unul
din acestedoui cazuri este Matei 19:28,unde termenul se refertr La,,noua lume,,
care va fi parte a mileniului. Celdlalt caz este Tit 3:5, care se refera h mantuire:
Dumnezeu, MAntuitorul nostru ,,ne-amantuit nu pentru faptele ficute de noi in
neprihdnire [dreptate], ci pentru induarea Lui, prin spilarea nagterii din nou gi
prin lnnoirea fdcuti de Duhul Sfanf,. Aici avem ideea biblicd di re-nagtere.Cu
toate ci termenul [teral rcl.r.lleveoic nu se gesegtealtundeva tn Noul Testament,
ideea este cu sigurante importante.
Expunerea cea mai cunoscuti 9i mai extinsd a conceptului de nastere din nou
segesegtein conversagia lui Isus cu Nicodim din loan 3.lsus i-a spuslui Nicodim:
afvirat ifi spun cd daci un om nu senagtedin nou, nu poatevedea
,Adgv.elat
Impiritia lui Dumnezeu" (v. 3). lnn-un moment ulterior din timpul discugiei El a
fdcut urmdtorul comentariu: ,,Nu te mira c6 ti-am zis: "Trebuie ii ve nagteli din
nou>" (v. 7). CuvAntul grecescfolosit aici, iiv.olev,poate fi tradus
9i ,,de sus,,.
Faptul cd ,,iar" sau ,,din nou" este traducerca corectt in cazul de fate se vede din
rdspunsul lui Nicodim; ,,Cum se poate nagte un om bdtran? poate el se inhe a
doua oard in p6ntecele maicii sale 9i sd se nascd?(v.4). Nicodim a inteles ci Isus
a spus ce un om trebuie se se nasce din nou.
Degi terminologia variazi, ideea se gdsegtegi altundeva ln Noul Testament.in
aceeagiconversatie cu Nicodim, Isus a vorbit despre ,,a fi nescut din Duh,, (Ioan
3:5-8).El avea in minte o lucrare supranaturale care transformd viala individ;lui.
Aceaste lucrare, care este indispensabild pentru intrarea in impdrllia lui
Dumnezerl nu este ceva ce poate fi realizit piin efort sau planificare omeneasce.
Se mai vorbegtedespre ea ca despre a fi ,,niscut din Dumnizeu,, sau ,,nascutprin
CuvAnhrl lui Dumnezeu" (Ioan 1:12-13;Iacov 1:18;1 petru 1S, Zg 1,Ioan2:Zr Sti,4).
Oricine trece prin aceasti experient{ esteo fxptud noue: ,,Cici daci estecineva in
Cristos este o fiptud noui. Cele vechi s-au dus: iate ci toate lucrwile s-au ficut
noi" (2 Co15:17). Pavel vorbeste despre reinnoirea in Duhul Sfant (Trt 3:5),despre
a fi inviat (Efes.2:1,5) 9i despre inviere dintre cei morfl (Efes.2:6).Aceeagiidee eite
implicite 9i in afirmatia lui Isus cd El a venit sAdea viate (Ioan 6t6,10ti0,2g).
Degi este destul de ugor de ingirat exemple in care apare ideea de nagteredin
nolt nu este atat de ugor de stabilit semnificatia ei. Nu ar trebui, irsd, sd fim
surpringi ca nagtereadin nou estegreu de inleies.6Isus i-a ardtat lui Nicodim, care
dificultdfi in a pricepe despre ce vorbea Isus, cd acest concept este
TllTpI"
dificil. El este asemeneavantului; degi nu gtin de unde vine gi ircotro se duce, ii
auzim vuietul (Ioan 3:8). Deoarecenagtereadin nou are de-a face cu fenomene
care nu sunt percepute prin simturi, ea nu poate fi studiatd ir modul in care sunt
studiate restul subiectelor. Existd de asemeneao impotrivire fireascdfati de ideea
de nagtere din norr, o tnpotrivire care face sa fie dific e examinarea obiectivd a
conceptului. Necesitatea nagterii din nou este valab e pentru noi iofi, ceci ea
26. Millard J. Erickson, ,The New Birth Today", Chistinnity Today,16august 1974 p. &10.
816 Mantuirea
subliniazd faptul cd nimeni nu este destul de bun h starea lui naturald; noi toti
trebr.riese hecem printr-o metamorfozd daci vrem si-I fim pldculi lui Dumnezeu.
In pofida problemelor pe care le ridici inlelegerea"or,."ptr.,l,ri,se pot face
^.
citeva afirmafii cu privire la el. in primul rAnd, regenerareaimplici cevanou, o
schimbare totah a tendinlelor naturale ale omului. Ea nu estenuirrai o amplificare
a unor caracteristiciexistente.Aceastaintrucat una din laturile regeneririiimplicd
tocmai omordreasau rdstignireacalititilor existente.Compariinl viata in Duhul
cu cea in came, Pavel spune: ,,Ceice sunt ai lui Cristos Isus 5!au ristignit firea
pdmanteasce
$R1"rt a cu patimile ii poftele ei. Dace trdim prin Duh'ul, sd 9i
umblim prin Duhul" (Gal.5:24-25).Alte referiri la moartea individului sau a
anumitor aspectedin individ sunt in Romani 6:1-11gi Galateni2:20;6:1,4.Ideea
mo4ii cuiva faftr de came (fatd de modul natural de a acliona de a irei)
Fi Si a
invierii in Duhul este o dovadi cI regenerarea este producerea unei crealii
completnoi (cum a etichetat-ocorectPavel),gi nu doar o implificare a ceeaceeste
dejadirecfia de bazda viegiipersoaneirespective
Ca omorAre a cdrnii, nagtereadh niu implicd o contracararea efectelor
pecatului. Lucrul acestase vede probabil cel mii bine in afirmafia lui pavel din
Efeseni2:1-10.Stareade moarte care reclamdo transformareesle un rezultat al
picatului in care trdim, condugifiind de domnul puterilor vdzduhului. Cu toate
cd regenerareaimplicd ceva complet nou pentru noi, ea nu are ca rezultat ceva
strdin de natura umand. Mai degrabi, nagtereadin nou esterestaurareanaturii
umane la ceea ce a fost ea proiectatd se fie inilial gi la ceeace a fost ea de fapt
inainte ca picatul se fi intrat in rasa umanh h momentul ciderii. Ea estesimultin
i:nceputul unei vieti noi gi reintoarcereavechii vieli gi activitefi.
Mai mult, se pare cd nagtereadin nou esteea insisi instantanee.Nu estenimic
in descrierilenagteriidin nou care sd sugerezeci ea ar fi mai degrabi un proces
decAt un eveniment unic. Ea nu este niceieri caracterizatd ca fiind inco;pleta.
Scriptura spune despre credinciogici sunt ,,ndsculidin nou,, sau cd ,,au fost
ndsculidin nou" mai degrabddecAtci ,,senascdin nou,' (Ioanl:12-13;2 Cor.5:17;
Efes. 2:1, 5-6; Iacov 1:18; 1 Petru l:3,23; 1, Ioan 2:29;5:1-4 - verbele grecegti
relevante din acesteversete sunt fie la timpul aorist, care arati mai degrabiinspre
o actiune punctiformd decat spre una continud, fie la timpul trecut, ceeace indlcA
o actiune incheiatd). In timp ce s-ar putea si nu fie posibil si se determine
momentul precis al nagterii din nou, gi poate exista o intreagd serie de
antecedente,se pare ci nagtereadin nou in sine esteincheiatehh-o;lipita.rT
Cu toate ce regenerarease sdvdrgegteinstantaneu, ea nu este un sfArgit in sine.
_
Ca schimbare a impulsurilor spirituale, regenerareaesteinceputul unui proces de
cre$terecare continul de-a lungul vietii individului. Acesi procesde maturizare
spirituald este sfintirea. Dupd ce a fdcut observafiacd citit-orii sdi au fost morti
inainte, dar in prezent sunt vii, Pavel adaugi: ,,Cdci noi suntem lucrarea Lui,
creati in Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai
dinahte ca sd umblim h ele" (Efes.2:10).Ei vorbegtein iiliieni 1:6despreconti_
nuareagi incheiereaa ceeace s-ainceput:,,Suntincredinlatci Acelacarea inceput
in voi aceastdbund lucrare, o va isprivi pAni in ziua lui Isus Cristos.,,
Regenerareaestedoar un inceput, existd insl mult mai multe lucruri careurmeazd
27. Augustus H. Stro ng, Systenatic Theotogy,Westwood, NJ., Revell, I1OT, p. 826_a27
.
inceputul mAntuirii: aspectele subiective 877
sd vind. Manifestdrile acesteimaturizeri spirituale sunt numite ,,roada Duhului".
Ele sunt opusul direct al roadei vechii naturi, a cimii (Gal.5:19-23).
Nagtereadin nou estede asemeneaun evenimmt supranatural, Ea nu esteceva
ce se poate realiza prin efort omenesc.Isus a lemurit aceastain Ioan 3:6: ,,Ce este
niscut din carne, este carne Fi ce este niscut din Duh, este duh." Prin aceastaEl
raspundea la trtrebarea lui Nicodim dace nagterea din nou are loc in urma
reintririi in pantecele mamei. Este de asemenea important sd nu uitdm ce
regmerarea este in special lucrarea Duhului SfAnt. Cu toate ci mantufuea a fost
pldnuite 9i initiati de Tatdl, 9i in realitate sevargiti de Fiul, Duhul Sfant este CeI
careo aplice h viata crcdinciosului, implinind astfel intenlia divine pentru oameni.
In trecut regenerarea a fost imaginatd uneori ca o modificare a substantei
sufletului.* Aceasti idee nu este prea semnificativd pentru noi, in parte fiindci
semnificaiia ,,substantei" nu este prea clard. Ar fi mai bine sd se g6ndeasci in
termeni de schimbare in inclinatiile gi impulsurile individului gi nu se se face
speculaJii referitoare la natura exacti a schimbdrii care are loc.
Doctrina despre regenerareplaseazd credinta cregtini pe pozifie neobiinuitX.
Pe de-o parte, cregtinii resping credinta secuhre actuale in bunetatea omului Fi
agtepterile optimiste care decurg din aceastdcredintd. Tocmai insistenfa cu care se
vorbegte de regenerareesteo declarare a faptului cd ffue un ajutor extern gi ferd o
transformare completi nu existe nici o pogibilitate ca binele autentic se se
realizeze pe scare mare in omenire. Pe de alte parte, in pofida evaluirii pesimisie
a puterilor naturale ale omului, cregtinismul este foarte optimise cu aiutor
supranatural oamenii pot fi transformati ii restaurati la bunitatea lor initiald.
Referitor la capacitatealui Dumnezeu de a schimba inimile omenegti, dAndu-ne
posibilitatea sd intrdm in impirdJia Lui, Isus a spus: ,,La oameni lucrul acestaeste
cu neputintd, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinti" (Matei 19:25).
lmplicatiiale chemariieficace,ale convertiriisi ale regeneririi

1. Natura umani nu poate fi modificati prin reforme socialesau prin educatie.
Ea trebuie hansformate printr-o lucrare supranaturali a Dumnezeului triunic.
2. Nimeni nu poate prezice sau decide cine va experimenta nagtereadin nou.
Ea estein ultimi instantd lucrarea lui Dumnezeu; chiar 9i convertirea depinde de
chemareaLui eficace.
3. lnceperea vielii cregtine reclami recunoagterea propriei plcdtogenii 9i
hotirArea de a abandona modul de vialS egocentric.
4. Credinta mantuitoare reclami o credinle corecti cu privire la natura lui
Dumnezeu gi cele ficute de El. Totugi, credinta corecte este insuficienti. Tiebuie
de asemeneaca persoanain cauz5 si I seincredinleze in mod activ lui Dumnezeu.
5. Convertirea unei persoane poate fi radical diferiti de cea a altei persoane.
Lucrul important este sd existe o poceinF 9i o credinte autentici.
6. Nimeni nu poate simfl c6nd are loc nagtereadin nou. Aceastaigi va semnala
prezentaprin producereaunei noi sensibilitdti faiS de lucrurile spirituale, a unei noi
direc$i a vietii gi a unei capacititi din ce in ce mai mari de a asculta de Dumnezeu.
28. JamesStrahan, ,,Flacius",in Encyclopediaof Religionand Ethics, ed. JamesHastings, New York,
Sciibne!, 1955,vol, 6, p. 49,
inceputul
mdntuirii:
aspecteleobiective
Unireacu Cristos
lnvdtetura
Scripturii
Model€inadecvate
Caracteristicileunirii
tmpticatiite
uniriicu Cristos
Justificarea
Justificarea judiciard
gi dreptatea
Obiecliiadusedoctrineidesprejustiticarea
judiciare
Credintagi faptele
Efectelede durateale pdcatului
Adoptia
Naturaadoptiei
Ben€ficiile
adoptiei
n
I- 6nd aici am examinat aceleaspecteale inceputului vielii
cregtine care
implici starea spirituali reald a persoanei, adicd
aspectele subiective ale
inceputului mantuirii. ln acest capiiol vom lua in
consiierare schimbarea din
statutul sau starea individului fagi de Dumnezeu, adici
dimensiunile obiective
ale inceputului mAntuirii.
Unireacu Cristos
inveqtura Scripturii
lntr-un sens, unirea cu Cristos este o expresie

cuprinzetoare pentru
intreaga mdntuire; diverse alte doctrine sunt simple
paigi-lo*po.,"r,,"., f.,
timp ce acest termen gi concept este adeseori neglijaiin
favoarea alior concepte,
cum regenerarea/ justificarea gi sfinfirea, este instructiv sd
-sunt se observe
numdrul mare de referiri la unitatea dinhe Cdstos gi
credincios. Cele mai
importante texte de acestgen ii prezinii pe credincios gl'pe
Cristos ca fiind unul
1. John Mura, R?deftption- Accomplishedand AWIied, Ctand.Rapjds, Eerdmans,
1955,p. 161.
818
Inceputul mantuirii: aspecteleobiective
879
,,in" Pe de-o parte, avem multe referiri specificeIa faptul ci creclinciosul
^celdlalt.
':..91ta.., de exemplu,2Corintcni5:17:
:::: o taptura ,.iati, dacaesrecincvain (,risros,
este noui. Cele vechi s_audus: iatA ce toate lncrurile s_autAcut
noi.,,
Exist; doue asemeneaerpresii in Efeseni1:3_4:
,,ginecu,rant;i;a fie Dunnezeu,
Tatdl Domnului nostru isus Cristos, care ""-o Uirru.u,ranioi
cu tot felul de
binecuvAntdriduhovnicegti,in locurile ceregti,in Cristos.
in El, D.,rn.,"r"., ,.r"-u
alesinainte de intemeierealumii, ca si fini sfin{i fdr;
9i prihan; [vini] inaintea
Lui." Doud versetemai depârte citim desp.e,,laudaslav"i f.,urr-,t.,i
Sa, pe careni
l-a dat in Preaiubitul Lui. in El avem riscumpirarea, prin
sinqele Lui iertarea
h,rrurui
S.iu,pecarella.;,pinditdinb?rpug
peste
noi..
fT,fl.l-llfi
W. o-d,. r.avelne?%;itiile
spuneci am fost jn
crea{idin nou Cristos:,,Cacin;j suntem
rucrareaLut St am tost zidifi in Cristos Isus pentru
faptele bune pe care le_a
pregAtit Dumnezeu mai dinainte ca sd umbli'm in
ele,i 1Efes.2:1{J).Harul lui
Dumnezeune estedat noua in Cristos: Du-."'r"iirriû,
,,Mr-rlprmesc tota"orrru
cu privire la voi pentru harul lui Dumnezeucarev-a
fost dat in Isus Cristos.C6ci
in El a1ifost imbogetifl in toateprivinlele, cu oricevorbii"'gi..,
ori." ..rrloyi.,1a,,
(1 Cor.1:4-5).Credincioqiidecedafisunt numili,,mor!i
in iristos,, (1 Tes.4:16) 9i
inviereanoastri va avealoc in Cristos: dupi cum
,,$i togimorin Aaarn, tot agatoli
vor invia in Cristos,,(1 Cor. 15:22).
Cealaltdlaturi a acesteirelatii constain afirmatia
- cACristosestein credincios.
r-avel.spune: .cirora [sfinfilor] Dumnezeu a voit sd le facd cunoscut
care este
bogitia slavei.,,tainei acesteiaintre neamuri, gi anume:
Cristos in voi, nddejdea
slavei" (Cot. \27). prezenlal,i Cristosrn .r"ii".r*
""i" "rp.ii.ruta, i.,tr-.,., -oa
oarecum diferit, Ei in Galateni 220: ,,Am fost rdstignit
irrlp."u.,a cn Cristos qi
trAiesc,dar nu mai trdiesceu, ci Cristostriljegte.Ln
mine. $i v'iagafe careo traresc
" ttaiescin credintain Fiui tui Dr.n"."r. fur"',i_i iurri,
ilTlî,L_ipl
pe srne lnsugrpentru mine.,.E\istd gi analogiacu vila gi 9i S_"du,
mliditele pe care o face
Isus, analogie care accentueazi locuirei lui
Crlstos in'creaincios gi a
credinciosuluiin Cristos:,,Rdminefi in Mine gi Eu voi
rdmAnein voi. DupA cum
mHdita nu poate aduceroadd de Ia sine,ao.i ,.., ,aâ*-in
lrlia, ,ot ugu,.rr.i,,.oi
nu puteti aduce roadd dacd nu rdmdnegiin
Mine. Eu sunt"M1a, vor sunteti
mlddifele. Cine rdmAnein Mine
9i in cine rdman Eu aduce multi roadd, cici
despertiti de Mjn€ nu puteti facenimic,, (Ioan 15:4_5).
eri" ""ij""t.a tot ceeace
are credinciosuldin punct de vederespiriiual sebazeaze
p" fapiri.a Cristoseste
in el. NddejdeaslaveiesteCristosin noi. Vitolitot"u
.,ourt* ,fiiir.,ofa p.olrlr.,"ai.,
PrezentaLui care.n_e locuiegte.Alte pasajepe carele_amputia menlrona
cuprind
j"l 1111 deâ fi prezentcu cLl credincios is,zo; roan 14:23).
i:InT',:::'.1-":
celeoln urma,e\jst; o jntreag;,rvajan$a liraatei
dc e>,perien[c dcsprecdresespuneca
cr-j,to,-,
,ui*r-i,i1n
rnorn.a,r'zi*,tigni,"o1cnt.
;:"f,'":::il:
z.Lv), r\odrtea Tf,".p:::,:...u
Zt2U),ingroparea (Rom.6:4),
\Lot. aducerea la via{d (Efes. 2:5),
i n v i e r e a1 C o l .3 : 1 ) ,g l o r i f i c a r e i s i m o g t e n i r e a
( R o m .g : J Z ) .
Modele inadecvate
Degi existd numeroase referiri Ia unirea

noastri cu Cristos, trebuie sh ne
intrebdm cu toate acesteace anume se intelege
p.i,., o."urto. i.rir.,.dt limbajul nu
8n Manhir€a
esteprea limpede. ln ce senssepoate spune ci Cristos esteir noi noi in El? Sunt
9i
acesteexpresiiixtru totul metaforicesau au Sivreun sensliteral?
CelecAtevaexplicafii careau-fostoferite ;u exprime cu exactitateimplicaliile
acestei doctrine. Printre ele se afld 9i ideea cd aceasti unire a noastrA cu Cristos
este metafizicd. La baza acestei idei se gisegte conceptul panteist potrivit ciruia
suntem una in esente cu Dumnezeu. Nu existd nici o existengi separat de a
Jroi
Lui. Noi facemparte din esentadivind. Cristos esteuna cu noi gi estein noi
in
virtutea creatiei, mai degrabi decet a riscumpdrdrii.2 Aceastainseamnd ce El
este
una cu toti membrii rasei lunane, nu numai cu credinciogii. Totugi, aceastd
explicagiemerge dincolo de ir:rvdtdtura Scripturii; toate afirmaliile biblice despre
unirea cu Cristos se referd exclusiv la credinciogi. Diverse pasaieHmuresc fapiul
cd nu oricine este hclus intre cei in care locuiegteCristos gi care sunt in Cristos (de
ex.,2 Cor. 5:17).
Un al doilea model propus este cel potrivit ciruia unirea noashe cu Cristos
estemistici.3 Relalia dintre credincios gi Isus esteatat de profundd de captivantd
9i
ircdt credinciosul igi pierde efectiv propria sa individualitate. Isus controleazd
*t1{: a9a misurd, incar person;fidrea umane este aproape in intregime
T
anihilatd. Experienfa cregtinului este comparati cu cea pe care o trdiegte
suporterul de fotbal sau melomanul, a ceror atentie este atit de captivati de ceea
ce are loc pe terenul de sport sau pe scend,incAt pierd orice noliune a timpului,
a
spaJiului sau a sinelui. Relafia nu este atat o trdire a credincioiului dup6 felul
in
carear dori Isus ca el se hiiascd, cat o preluare o trdire efectivdde cit " Irw
9i u
vietii persoanei respective. Credinciosul este atAi de supus poruncilor Domnului
incat pare aproape hipnotizat. Aceastl conceptie incea.ci in mod evident
sd
inliture orice formd de individualism
Cei care o susfin cred cd ascultarea deplini de voia Domnului poate
- fi
dobAnditi ln aceasteviate. Acesi obiectiv,fuegte,este cat se poate de ldudabil.
Tiebuie si se remarce de asemeneac{ existi pasaie ""." pu, ,A sprijine
aceasti
qozilie, de exernplu Galateni 2:20,unde pavel spune:,,... nu mai traiesc eu, ci
Cristos triiegte in mine.,, gi totugi, o examinare mai atentd ne dezviluie cd
acest
text nu vorbegte despre o anihilare a personalitiJii, tntrucdt pavel
merge mai
spune: ,,$i viata pe care o trdiescacum in trup, o treiescin crejrnta in
3:n*: f
flur lur ul.unnezeu,care m-a iubit gi 9.a dat pe Sine insugi pentru mine.,, pavel
este cel care traiegte aici - el hdiegte prin credinfa in Lristos. Acest
text nu
sugereazdh nici un caz c6 credinciosul nu trdiegte propria sa viali. printre
alte
referiri inrudite se afld 9i afirmalia lui Isus din Ioin 14:1i:
,,Adevirat, adevdrat vi
spun ci cine crede in Mine va face gi el lucrdrile pe care le fac Eu; ba incd va face
altelegi mai mari decatacestea;pentru ci Eu Mi duc la Tatdl.,,inmod similar,
El
a spul momentul hilJdrii Sale la cer: ,,Ci voi veJi primi o putere cand se va
i
pogori Duhul SfAnt peste voi gi-Mi veli fi martori in Ieiusalim, in toati
ludeea, in
S,amaria 9i pini la marginilepimAnhrlui,, (Fapte1:g).Observalic6in acestepasaje
tsus nu sugereazdcd El va facelucrareain timp ce ucenicii vor rimAne
-lJi"I;Elfhu.a complet
ae (jhatdin,ThephenoftenonofMalt,Newyork,Haryet,Igsg, p.2s6-2s7.
paut:
, _3. Adolf Deissmann, A Studyin SociatanditcligiousHistory,ediua; do;a, N;w york, ceorge
H. D.oran, 1926,p . i.42-t5z. ln formele ei mai exrime, p" "; di;.;;;i;
numes.e ,,unlo-
misticism",aceaseiconceptieseapropiede panteism.
inceputul m'Antuirii:aspecteleobiective g21.
pasivi. Ei vor face lucrarea, driar daci, desigur, in gi cu puterea
date de El. Aceste
pasaie,aleturi de altele aseminetoane,arata ia oricat ae puternicd
esteinfluenta lui
C-ristosasupra credinciosului, ei rdm6n doi. Ei nu "u Jo"toplrl
treptat tultr_unul
singur, 9i nici nu esteadevarat cd unul dintre ei sedizolvtr in personalitatea
celuilalt.
Un al treilea moddl considerd unirea noastrl cu Cristosia fiind
aseminitoare
relatiei dinhe doi prieteni sau dinhe un lnviJitor gi elevul
,a.r. Oin i-pa.tagi""u
aceloragi interese gi din dedicarea fagd de aceleagi idealuri
rezulti o unitate
t9"1"*:4.Â:"3:ta ar putea fi ""iJuJ9 simpatetici.a Ea este o legeturtr
exterioard.Cei doi sunt influenfafi llmrti 9
unul de celdlalt in r6nJ prin vorbire; de
exemplq invetdtorul il influenfeazd pe elev in prinui irimul rAnd prin educagiape care
i.o dd.
Da,cdal doilea model este gregit, prin faphd cd face ca legdtura
. dintre Crjstos
Fr credmclos sa fie prea putemice, acestal treilea model o faie prea slabd. pentru
ca rn cadrul acestui model se consideri ci relatia dintre cregtin
prea mult de relafia pe care cineva ar fi putut_o "rr"" 9i Isus nu diferi
"r, uportoi.rl pavel sau pe
care au avut-o ucenicii lui Ioan Botezdtorul cu acesta.
Totugi, fdrd indoiaH cn
atunci cdnd.Isusle-a promis ucenicilor Sii ci va rimine
cu ei, dl Segdndea la ceva
m,ar mllt decdt._doar la invetdturile Lui. lntr_adevir, in
"lti; Sa cuvAntare
aqresata ucerucitor Sei hainte de moartea Sa, El a ficut
o deosebire intre
m"1atolt Lui Fi prezenfa Sa personald: ,,Daci Mi iubegte cineva,
va pizi
cuvAntul Meu gi Tatil Meu il va iubi. Noi vom veni la el gi
vom locul impreune cu
el" (Ioan 14:23).In mod evident El promitea o relagiecaii
era mu]imai mult decat
ceaa lui,Karl Marx sau_a_lui Sigmund Freud cu dlcipolii lor.
- un at patrulea model hadecvat este concepfiaiacramentall _ credinciosul
obtine harul lui Isus Cristos prin prirnirea sacramentelor.5
Ba mai mult,
participnndt Cina Domnului, -r,su-ar,a carnea
lui Cristos 9i s6ngele Lui, ii
primegti pe El tn tine. Acest model estebazat pe o interpretare
UtiraU a cuvintetor
lui Isusrostitela instituireaCinei Domnutui,
.acesta eJteiupJil".r... u""",u ur,"
sAngeleMeu" (Matei?6:26-28;Marcu.!.4:22-24;Ltrca}2:Lf-ZO;1
Et ""tu a" us"_"r,"u
" inlerpretare literal{ a afirmaflei lui Isus din ioan?:Sg:
1tl"_i:11,
aqevaratva l" ,,AdevdraL
spun, cd dacdnu mancafitmpul Fiului omului gi dacdnu
begisdngele
Lui n-aveti viala in voi irpivi.,, ln mare masure, "."*p$;-;;;-*tatd
despre
unirea noastri cu Cristos atAml de o interpretare literaij
a acesto. versete. Vom
examina gi vom evalua sacramentalismul cAnd vom
ais""t" alspr" mijloacele
mantuirn (p. 868-870).ln momentur de fafi vom face dou.
ouse-iliu "e r.rureui.,
sensul cel mai literal posibil al acestor texte pare neiustificate
si duce h cateva
"p..*9".tdeex.,ci sangere
eicamea
iJi.u" rr. pu,t"in
T:,y:..*:
moo.smultan drn 9l"l*'
trupul Lui gi sunt gi elementeleeuharistiei,cum esteideseori
nunuta ctna tiomnului de cahe sacramentaligti).
O dificultate in plus la aceasti
:ol""pli:. sacramentalisti despre unirea credhciosului "u C.irios este cd un
rntennedrar uman administreaze sacramentele.
Aceastd conceptie contrazice
afirmatiile din Evrei 9:2i-10:?S ce Isus a "ti-irr"t ";;;;-;jbiitlorlo.
putem veni acum tn rnod direct la El. 9i ca r,oi
.,jft,#i};*Yi#i:}:t,:;:Bf;!^l!}ni,.,*,,on,,N
,"{j*.)H:::li*,,f
822 MAntuirea
CaracteisticiIe unirii
Dar nu este suficient si subliniem deficienlele modelelor pe care tocmai le-am

examinat.tebuie sd ne intrebim ce inseamndexactconcep'tulunirii cu Cristos.
P_entru_ a obtine o oarecareinlelegere a lui vom noh cateva caracteristici ale unirii.
Nu trebuie si ne agteptdmsd fim in siaresd pricepemin intregime acestsubiect,
qer-rtruci Pavela vorbit despreel ca despreun mister.Compaiand unireadintre
cristos gi membrii BisericiiLui cu unirea dintre soJ soliq pavel a spus:
9i ,,Taina
aceastaestemare" (Efes.5:32).El serefereala fapful ci o cunoagterea acestei
uniri
nu este la indemdna oamenilor, cu exceptia caiului in care esie dati o revelafie
speciali de la Dumnezeu. Ea este ,,taina linutd ascunsd din vegnicii in toite
9i
veacurile, dar descoperitd acum sfinfilor Lui, cdrora Dumnezeu a voit si le
facd
cunoscut care este bogitia slavei tainei acesteiainhe neamuri, anume: Cristos
9i
h voi, nddejdea sl avei" (CoI. 1,:25-27)
Prima tresdture catacteristicd a unirii noastre cu Cristos estecd ea are o naturA
juridici. Atunci cAndTatil ne evalueazdsau ne
iudecl in fagaLegii, El nu privegte
doar la noi. in ochii Lui noi suntem una cu Cristos. Dumnezeu il vede intotdeauna
pe credincios i.n comuniune cu Cristos gi ii evalueazi pe cei doi impreuni. prin
urmare, El nu spune: ,,Isus este drept, dar acel om este nedrept.,, El ii vede pe
ce
doi ca fiind una gi spune: ,,Ei sunt drepti.,, Faptul ci credinc'iosul este dreit nu
este o fictiune sau o reprezentare gregitd. Ci iste evaluarea corectd a unli noi
entititi, a unei asocialii, ca sd zicem aga, cu statut de persoani
Credinciosul.afost incorpo-ratin Cristosgi Cristosin credincios(deginu exclusiv).iuridici.
loate bunurile de pret ale fiecdruiah parte sunt acum posedatein mod
reciproc.
Din punct de vedere legal, cei doi suni una.
In al doilea rAnd, unirea credinciosului cu Cristos este spirituald. Acest lucru
are doue htwi. Pe de-o parte,comuniuneaesterealizati debuhul Sfant.Existd
o
re.latiestransdinhe Cristos 9i Duhui Sfant,mai strAnsi decAtne putem
uneori
imagina. Aceastase vede clar 1 Corinteni 12:13:,,Noi to1i, in adevdr,am
fost
b:Tzlli d9 un singur Duh, ca sd alcituim un singur trup, fie iudei, fie greci,
fie
robi, fie slobozi; 9i toti am fost addpaii dintr-uir singur Duh.,, Obseiwali
de
asemeneainterschimbabilitatea dintre Cristos gi Duhul in Romani g:9-11:
,,Voi
insd nu mai sunteli pdmanteqti,ci duhovrricegti,dacd Duhul lui Dumnezeu
locuiestein adev5r in voi. Dacdnu are cinevaDuhul lui Cristosnu esteal Lui.
daca,Cristosestein voi,-trupul vostru, da, estesupusmorlii din pricina pdcatului; $i
dar dutrul vostru esteviu din pricina neprihdnirii
[dreptdtii].gi iacd Duhul Celui
ce a inviat pe Isus dintre cei morli locuiegtein voi, Cel ce a inviat pe CristosIsus
din morli^va invia gi trupurile voastremuritoare din pricina Duhului
Sdu, care
locuieFtein voi." John Murray spune: ,,Cristoslocuiegtein noi dacd Duhul
Lui
Ioc]rleiie in noi, 9i El locuiegte in noi prin Duhul.,, Duhul este
,,liantul acestei
uniri." 6
Nu numai ce unirea noashe cu Cristos este realizati de Duhul Sfdnt, dar
ea
este Fi o unire a spiritelor. Nu este unirea unor persoaneir:rtr_osingurd
esenftr,ca
in Trinitate. Nu este o unire a unor naturi intr-o singurd persoane, ca
in cazul
incarndrii lui Isus Cristos.Nu esteo legdturi fizicd,inticmai ca Ia sudarea
-TRfffi:, a doui
uyj.ra",rption,p. 166.
inceputul mAntuirii: aspecteleobiective 823
bucifl de metal. Ea este,intr-un fel, o unire dintre doui spirite, care nu nimicegte
pe vreunul dintre ele. Ea nu il facepe credincios mai putemic din punct de vedere
fizic sau mai inteligent. Mai degrabi, ceeace produci unirea esteo noui vitalitate
spfuituale in omul respectiv.
In cele din urmi, unirea noashi cu Cristos estevitali. Viala Lui curge efectiv h
a noastre, reinnoind natura noashi ldunkici @om. 12:Z;2 Cor.4:15) dandu_ne
ai
putere spirituali. Existi un adevir literal ln analogia lui Isus cu vifa mliditele. La
9i
fel cum rnlddita nu poate sd aduci rcd daci nu pimegte sevi de la vi6, nici noi nu
putgm aqlce rolde spirituale daceviala lui Cristos nu curge prin noi (Ioan 15:4).
$au folosit divene analogii pentru a limuri ideea de unire cu Cristos. Cdteva
sunt luate din domeniul material. In cazul respirafiei gurtr-la-qurd una dintre cele
doud.pers.oane.respir_ E efectiv pentru cealaltd. in timpul uneioperalii pe cord, o
inirni artficiald realszeazdfuncfla vitali de irigare cu sAnge a celulelor din
organism (9i prin urmare cu oxigen 9i cu diverse elementenutritive esenliale).
$i
inspirAndu-ne din domeniul psihologiei, sau parapsihologiei, gisim nenumdraie
lol'.e?r :-are _atestaci gdndurile pot fi transmise intr_un anume fel dd la anumigi
indivizi la algii. Acum, de vreme ce Cristos a proiectat gi a creat intreaga noashe
naturi, inclusiv psihicul nostru, nu este deloc surprinzdtor ci, locuind in noi
intr-yn fel pe care noi nu il intelegem pe depiin, Ei este in stare se ne afecteze
g6ndurile gi sentimentele. O ultimd ilushagie,
9i inci una biblici, este cea
referitoare la sot gi soJie.Nu numai ci cei doi devin una din punct de vedere fizic,
insd in cazul ideal ei devin atAt de apropiali in gandire gi senti:nente incit igi
impdrttrgescpdrerile 9i se inleleg recipioc. Degi nic'i una dintre acesteanalogii nu
n€ p-oateda_ointelegere adecvati, luate impreund ele ne pot oferi o imagine mai
clard a problemei unirii cu Cristos.
lmplicaliileuniii cu Cristos
Unirea noastrl cu Cristos are anumite implicaJii pentru viefile noastre. in

primul rAnd, noi suntem considerali drepli. pavel a scris:
,,Acum dar nu este nici
o osindire pentru cei ce sunt in Cristos Isus,, (Rom. g:1). Datorittr unirii noastre
juridice cu Cristos avem o pozilie corecti in fata Legii inaintea
9i lui Dumnezeu.
suntem la tel de drepli ca Insugi Fiul lui Dumnezeu,Isus Cristos.
In a.ldoilea rdnd, noi trdim acum in puterea lui Cristos.Tpavel a afumat
,,pot
tohrl in Cristos care md intiregte" (Filip. a:13). El a pretins de asemenea
ca:
,,...viatape care o trdiesc acum in^trup, o trdiesc in credinfa in Fiul lui Dumnezeu,
carem-a iubit gi ga dat pe Sine lnsugi pentru mhe,, (G;1.2:20).Cind pavel
s_a
tuptat cu acel ,,tepug_incarne,,pe care il avea,probabil o boald, el a descoperit
cI
oegr1epugulnua fost in-depirtat,Dumnezeui-a dat harul si il poati purti:
,,$i El
luomnuu mi-a spus: "Harul Meu igi este de ajuns; cdci putereJMea in sldbiciune
esteficutd desivArgiti.> Deci mtr voi lduda mult mai bucuros cu slibiciunile
mele,
pentru ca puterea lui Cristos sd remani in mine,, (2 Cor. 12:9). Aceasti putere
a lui
Cristos nu se gesegienumai in inviJdtura Lui gi in inspiratia datd de exemplul Lui.
El ne de gi un aiutor concret ca sd putem indeplini ceeace agieapti El deia noi.
A fi una cu Cristos inseamnd 9i a suferi. Ucenicilor li s_a spus ci vor bea
7, GeorgeE. Ladd, A Theotoryol the Najr,Tesfarflerf,
Crand Rapids,Eedma s,lg74, p.4g24g3.
82A Mantuirea
Mintuirea
paharul pe careurma sd-LbeaIsus gi cd vor fi botezaficu botezul cu careurma si

fie botezatEl (Marcu 10:39).Dacdtradilia orald esteadevdratd,maioritateadintre
ei au avut o moarte de martir. Isus le-a spus sd nu fie surpringi dacd se vor
confruntacu persecufii:,,Aduceli-vi amintede vorba pe carev:am spus-o:,,Robul
nu estemai mare decat stdpanul sdu." Daci M-au prigonit pe Mine gi pe voi vd
vor prigoni" (Ioan 15:20).Pavelnu s-adat inapoi de la aceastiperspectivi;ba mai
mult, unul dintre obiectivelelui a fost sd impdrtdseascdsufirinlele lui Cristos;
,,PentruEl am pierdut toate ... si-L cunoscpe El gi putereainvierii Lui 9i pdrtdgia
suferinlelor Lui 9i sd mi fac asemeneacu moarteaLui,, (Filip. 3:g-10).petru i-a
indermat pe cititorii sii: ,,...bucuraji-ve,intrucat aveti parte de patimile lui
Cristos,ca sd vd bucurali gi sdvd veselifi gi la ardtareaslaveiLui,, (1 ietru 4:13).
In final, noi avem gi perspectivade a domni impreund cu Cristos.Celor doi
ucenicicareau cerut o pozitie inalti 9i prestigiu li s-i promis in schimb suferinld
(Marcu 10:35-39);dar Isus a mai spus intregului grup de ucenici cd intrucat au
ramasnecontenitcu El in incercdrileLui, ei vor mAncagi vor bea la masa Lui in
impirdiia Lui gi ,,vor gedea pe scaune de domnie ca se
iudece pe cele
douisprezece seminlii ale lui Israel" (Luca 22:30).pavel a ficut o a?irmagie
similard:,,Dacdrdbddm, vom gi impirdti impreund cu El,, (2 Tim.2:12).Cu toate
ci adeseoritrecemprin incercdrigi chiar prin suferhle aici pe p6mAnt,ni se dau
resurseca se le putem suporta. Iar celor care suferdimpreund cu Cristos Ie std
inainte un viitor glorios.
Justificarea
Omenireaare o dubl5 problemd pricinuiti de pdcat gi cddere.pe de-o parte,

-
eiste o corupfie frrndamentalda naturii umane; caracterul nostru moral s-a
deteriorat din pricina pecatului. Acest aspect al blestemului este anulat prin
regenerare,care schimbdtotal direclia gi tendintelegeneraleale naturii umane.
RdmAneinsd cealaltdproblemd: vina noastre sau faptul cd suntem pasibili de
pedeapsdpentru ce nu am reugit sd indeplinim agteptirile lui Dumnezeu. La
aceasteultime problemd rdspundejustificarea.Justificareaesteaceaacliune a lui
Dumnezeucareii pronunti pe pdcetogidrepti inainteaSa.Ea line de fapiul cd am
fosi iertali gi s-a declarat despre noi cd im indeplinit tot ceea ce Legea lui
Dumnezeune cerea.Pe plan istoric,aceasiidoctrinispeciald a iucat un rol foarte
important in cregtinism.Ea esteceacarel-a preocupatpe Martin Luther in timpul
zbuciumului seu spiritual din menastire9i faptuf ci ll a subscrisla justificarea
prin credinF a dus la ruperea lui de bisericarornano-catolicd.Estede asemenea
unsubrect de o considerabili importantd practicdin prezent,penhu cd raspunde
la intrebarea:Cum pot sd fiu drept i:raintea lui DumnezeuZCum pot eu, un
pdcdtos,sd fiu acceptatde un ;'udecdtorsfAntgi drept?
Justificareasi dreptateajudiciare
Pentru caiuslificareasdpoatd fi infeleasdestenecesarsi sepriceapdin primul

,
rand conceptulbiblic de dreptate,fiindcd justificareaesterepunereaindi;idului
incepuhl mintuirii: aspectele obiective
825
irtr-o stare de dreptate. in Vechiul Testamentverbul
i7l$ (fsndaq)9i derivatele lui
deserrmeazi conformarea la o normi. Deoarecenu se a.e in vealre
atat caracterul
lui cukgea lui Dumnezeu,termenutare onaturd retigioasi
T1:*l"l:1".,*hfia
mar mutt decat una eticd.Verbul inseamnd,,a se conforma la o
normd daia,,;in
riddcina Hiphil sensul lui este ,,a declara drept sau a justifical,j
Norma care este
1T:1,T y"d:r" liferd in funcfie de situatrie.Uneori contextul este reprezentat de
relaFrle de familie. Tamar a fost mai dreapttr dec6t luda, deoareceel nu_gi
indepliniss 66lit.fiile care ii reveneau in calitate de socru
al ei (Gen. 38_26).$i
despre David, cand a refuzat str il ucidd pe Saul, s-a spus ce
este drept (1 Sam.
24:17;26:23),deoarecea rimas credinciositandardetor'retaliei
mon".trIil; i;
mod. evjdent dre-ptateaeste inJeleaseca fiind o problemi de
implinire a
standardelorstabilitepentru o relatie.Cei careimptir,!.. ."rir,l"t"
,"la!iei h care
se._attasunt drepfi. In ultime instanfa, persoana gi natura lui Dumnezeu
sunt
masun sau.standardul dreptdfii. Dumneieu estestip6nul tuturor gi
sursa tufuror
dr:ptate. Dupd cum a mirturisit Avraam: ,,Cel ce judecd tot
:T1lT-1
pamann nu 1e va
faceoaredreptate?,,(Gen.1g:25).
Vechiul Testament corrcepful de dreptate apare adeseori tntr-un
. .In context
Irrlolc. un om drept este cel despre care un iudecdtor a declarat cd este lipsii de
vind. Sarcinaiudecitorului este si il condamne pe cel vinovut
9i sd il a.hitJ pe cel
nevinovate ,,CAnd doi oameni vor avea o ceartf intre ei se vtr
9i infdliga iniintea
iudec,ifli ca_snfie iudecafi, celui nevinovat sd-i dea drumll, iar pe cel vinovat siJ
(Deut. 25:1). Dumnezeu este
9_s!1{e3sca" Judecdtorul ou-"iilo, (ps. 9:4; Ier.
11:20).Despre cei care au fost achitati s-a coniiderat cd au al,ut o relalie
corectdcu
adici au indeplinit ceeace se agtepta de la ei in cadrul acelei relatii.
llynezzu,
rnn urmare/ ih termenii Vechiului Testamentjusti{icarea inseamni
stabilirea gi
dedararea faptului ctr o anumite persoani estenevinovate, gi anume
ca persoana
respectivd este dreapti, adici a implinit Legea.
Noul Testament duce mai departe aceistd perspectivA vetero_testamentare
asupra justificdrii. Fdri weo clarificare a concephrlui'ar fi fost gocantgi
scandalos
1T,ry51t1P:":l rl.p""i,-:"I us-iafirmatie fapt,"ao"-i"r"" ii ;"stificipe
cet ulsttr de evlavie (Rom.4:5). fustilia cereca ei si fie condamnatiiun
iudecitior
y,il.:.di,3 p.: celngdfpt acfioneazd
el insueiin modnedrept.
1T^1I]TjIl
A$aqar,atuncrcandcitim cd,dimpotdvd, justificAndu_i pe cei picdtogi Dumnezeu
$a.dovedit a fi_drept (Rom. a:iO), trebuie sE inlelegim f"Jt"i
"a o asemenea
lusnllcare se realrzeazdseparatde faptele Legii. In Noul Testament
esteun act declarativ al lui Dumnezeiprn cai, pe bnmsuficienfei iustificarea
morfii ispdgitoare
a lui Cristos, El declari cd credinciogii-au indepifnit toat6
cerinlele iegii care se
referd la ei. fustificarea esteun act
iudiciar carei atribuie credhGosuluidreptatea
lui Cristos; ea nu este o infuzie de sfinlenie t., i"di"id-
l";tificarea 1ii.rede
dedaragia. cd o anumite persoaneestedreaptd,la fel cum face',.-
iuaeceto,atun.j
"cuzat.IoEa nu se realizeaziprin transformareapersoaneih aga
:Tll::it:lp:
rer mcat sa he dreaptd sau prin modificarea stirii ei spirituale
reaie.
S, S. R. Driver
9i Charles A .RrigFs,
Hebrel, at Etlglishhxicon oJ,he OldTestanent,
-
New.f,t"1qn1"g
york,oxford universiry.1ss5.
D.u2-u3, i.";. i;;;, ii;;i;;;a ;;;ishrausnas in paur,
Camb_ridge, Cambridge Univirsity, t972, p. ro.
9. Ladd,, Theolw oI thc New TeslatAnt, p. 440.
10. Ziesler,Rightaosn?ss,p. 168.
E'A
MAntuirea
cativa Jactori care sprijind argumentul cd justificarea este de naturi
. .Flbfl
iudiciarAsau declarative:
1. Conce-ptulde dreptate ca avand de-a face cu pozitia formald inaintea Legii
sau a LegdmAntului Fi conceptul de
iudecdtoi ca persoane care determini
gi declari statuful nostru in acesrsens.
2. Juxtapunere.a a ,,iustifica,, (6r.rcrdo) a
-lui 9i ,,condamna,,in pasaje ca
Romani 8:33-34: ,,Cine va ridica p6rd impotriva alegilor lui Durn-nezeu?
Dumnezeu este Acela care-i soiotegte neprihdnili
[drepfi]! Cine-i va
osAndi?Cristos a murit! Ba mai mult, El a
9i inviat, staiia dreapta lui
Dumnezeu Si,mijloceFte pentru noi!,, ,,Justifiie,,
9i ,,os6ndegte,,sunt doi
termeni paraleli aici. Dacd al doilea reprezinti un act declarativ
sau
judiciar, atunci se poate presupune ci
9i primul. Negregit cA actul
condamndrii nu presupuneschimbareastdrii ipirituale, iniuzarea intr_un
tel sau altul a pAcatuluisau a riului. Estepur gi simplu acuzareacuiva
care
a fdcut ceva rdu gi stabilirea vinei. ln moi "-"rp*rzetor, actul iustificirii
nu presupuneinfuzareasfinlenieiin credinciogi,ci declarareadreptdlii
lor.
Un pasai similar este Matei 12:32unde Isus, vorbind despre ziua
c6nd fiecare va da socoteaHpentru fiecare cuvAnt ,l5.l.uii" iudecefi,
o" care il va fi
rostit, spune: ,,Cdcidin cuvintele iale vei fi scosfdri vind gi din cuvintele
tale vei fi osAndit.,, in Vechiul Testamenttrebuie si observa.'mDeuteronom
25:1,pe carel,am citat deia,9i proverbe12:15:,,Celcejustificdpe vinovat gi
osandegte pe cel nevinovat sunt amandoi o scArbd i:raintei Domnului,
(trad. aut.). DacA,,a justifica,, ar insemna ,,a face drept, sau sfAnt,
sau bun,,,
atuncicei care il iustifici pe cel r6u nu ar mai fi acuzagiimpreund
cu cei care
u condarruld pe cel drept. Dacd, deci, condamnarea este un act declarativ.
atunci gi justificarea trebuie si fie la fel.
Pasajelein care 6r.rar"6co irseamnd ,,a apdra, a reabilita sau a recunoagte(sau
"l dr:qa . in unele cazuri termenul este folosit penrru
:taptele
_*y:dt)omului1-9
in fagalui Dumnezeu.Luca relateazdcd dupd ce L_auauzit
pe Isus predic6nd, ,,tot norodul... chiar vamegii au dat
9i dreptate tui
Dumnezeu, primind botezul lui Ioan,, (Luca Z:29). Isus a folosit te#enul
in
acelagisens cAnd le-a respuns fariseilor gi invdgitorilor Legii care
incercau
penll juntu .a il respingeaupe Isus: ,,Totuii intetepciunea
:i:eju:tif:::
ladrca,invetdtura lui Ioan Botezitorul Sia Mea] a fost gdsiti dreapti ae togi
copiii ei" (v. 35).
pove3i tisvr$c9 cd justificarea are un caracter iudiciar sau decLarativ.
Terminatia verbald {o, ca irt 6rrcld<,r,nu are sensul de
,,a face ceva tltr_un
anumit mod". Aceastaestemai degrabi semnificaflalui d(o, ca riyui(cr
h
(,,a face sfAnt"). Terminatia r5o, dimpotrivd, implici,,a declara
ci ceva este
intr-un anumit fel", ca in ri{urito(,,a consideralun,,y. lrin urmale,
'r-nseamnd drrou5o
,,a declardcd esteiust,,.I
Din datele precedente tragem concluzia cd justificarea este o acfiune judiciari
^11.. JamesHope Moulton $i William Francis Howard, Ne?, TesramertG/eeft,Edinburgh, T. and T.

wirriamsanday
eiArthurc. Headlam.d
c riticirini Eicgeticat
conrncntary
?l^*|2^*:I.,7:;::Z
on tnc Epts e t0 the Romars,editia a cincea,Edinburgh,T. and T. Ctark,
195g,D.30-31.
inceputul nAntuirii: aspecteleobiective
gZ7
sau declarativd a lui Dumnezeq ca gi achitarea
unui acuzat de citre un judecetor.
Gottlob Schrenk face urmetoarca
_observafie, hta;;ld ;oii
poatiidentifica accentelejuridice din
"S" ca cineva se nu
N."fr".L-*t--iR, i,]".*tere ei juridice,
a avut in mod evident ceamai
r"'.D.H.E.whitG;;;;,.H"S'iilH:yJnyffil?j::1
<aiustifica) (dikaioo) nu inseamni.a -- --" il;
faced'reptl,.",i
Obiectiiadusedoctrineidespre justificareajudiciarA
ridicat obiecgii impotriva conceptiei

.s-au- cd justificarea este de naturi
iudiciara. Pe mesurd .",," uo- o.rpu de ele vom'gi-i.tf,"ri
j.la"ai"
despre semnificafia iusrificdrii,.Ir'iitiu* i_"gi"e mai clari
Su"aif ieadlam au pus
rntrebarea:In ce fel i-a putut iustificaOo*r,"r".,
drepfi)?Nu estea."u.iu."rri in genuJ f" i"i p";ti9il"ai"a ,a_ia".tur"
unei ficgiuniin care Dumnezeuii trateazi
pe pec'togi de parcd nu ar fi pdi-etuit,sau,
* "fr"-""',,,I,u,"pi'i"ae ci pdcdtogii
sunt altceva decat ceeace sunt'cu ad"w.utl
a""uria i.,i"-fi"l*l-u justificdrii pare
si-L. facd pe Dumnezeu vinovat de r"s"iaa..,
"ira.-ii"a ls'te numai o auto_
ingelare.iaVincent Taylor s-a oprit la
aceasti iJL;i;'G#; dreptateanu ii
poatefi arribuiteunui pdcatos:,,Daci,prin ilil;JffiilFi
socotitdrepLhebuiesdfie datoritifaptuf;;,;1._;;; un om este
el estedreptsi nupentruci unalhrli.," a*pt i.iiiul ur"r.,,a.,trr.ri,
r' i.*ili;"^
Kaspunsul nostru este cd acful justificirii
nu gine de
anuntarea de citre
t**lui ci suntceva"" "i "" ,r"i a" ipt. Existegi un
?:T"1* .1. -picdtogii
aspect constitutiv al iustificirii. pentru
ci_ceeace f;;;;;; este de fapt sd
19 gonsld9re drepfi imputandu_ne
-o (9inu t "pa;9;;*;i;ie'itatea
Aici kebuiesdfacem deosebire.intre.."d rui Cristos.
;;H;;r*i li"t*"*_", ,."pr.
'..::::-illy"" {ldrepth virtuteafaptul"i;;;;;l"t;i.iliaii r_egea.
oe persoane ar fi nevinovatd. o astrer
h.d:ptr"+a pe a"pun id;;. ;; chiardaci am
i:il"lj kg:"t".i putemfi consrderati
drepfio datdcepedeapsa
achitata.Existao anumitediferenteintre ".""" prescrisb
a fost
e::*illjTurici:.nq l"ri,j*ii, carescoatein
terifdi,usjiri;3t "" ff";;;;#";'j,iro"
o,,,,",u,,
,,ca9rcumnuagfi picituit niciodatd,,.
Omulnuestedrepiir,-piiri,rr
de-aldoilea.
lntrucitpedeapsa ,"r,r,
pentr"pa.J " i"rt praii#9i-u'.Ptrj'i"r*Fr" .i ir,""t
fostindeplinite.prin Lrmare,nu este,] n"Uy,1 r"giiu'
deoarecedreptatealui Cristos
;#tri'ialrliii"iour, ",rr,,ar"p1i,
a fost_trecuti in
oarecumasemenitoalecu ceeaceareloc atunci contul fo.. e""u"ta situatie este
cAnddoui societdtiseunesc.Bur cAndJoi ourneriilu"arator"r" ,u.,
lor individualeseunesc'fiind tratateJufe
aceeacanigteproprietagicomunll*
""*' doctrinei
ispdeirii
substitutionare
i"#1?.tltn;::":l;i".r"Xll',i, $i a
jTj::*;
.,:r:."g:.,*\-*,;;,;;#;rai#':::";:::::,
trad.€nglceoffreyw. bromitey,
t0 votume,
i;#,f,.Tf;;l. crandRapids,
Eerdmans,
1964_
]i. *H;rilll*ilx.^^yI'::,7.I:**Iosvorst Poul,Ptntadelphia,Foftress.1e64.p

15. vrnce-ntTaylor,Forgiocaessand Reconciliottbr,Lond ra,
to, Ltesrcr,Ktghteousness, Macm illa n. 1952,p. 57.
D.769.
828 Mantuirea
persoand la alta. Ceea ce ar trebui insi se se line minte este faptul cd aceastanu
este o problemi atat de exterioarepe cAt se crede uneori. DLoareceCristos gi
credinciosul nu stau la distangdde trei pagi unul fati de celilalt, astfel incAt atunci
c6nd Dumnezeu se uite direct la credincios, El sd nu-L poate vedea si pe Cristos
cu dreptateaLui, ci doar se pretinde ci-L vede.Mai exait, Cristos credinciosul
9i
au fost adugi la o asemeneaunitate incat bunurile spirituale ale lui Cristos, ca sd
zicem aga,gi datoriile gi bunurile spirituale ale credinciosului s-au amestecat.prin
urmare, atunci cand Dumnezeu se uitd la credincios, El nu-l vede doar pe acesta.
El v:d:^pe credinciosimpreuni cu Cristos in actul justificdrii ii
I 9i iustificd pe
arnAndoi impreune. Este ca gi cum Dumnezeu ar spune: ,,Ei sunt drepli!,, -El
declard ceeace este in mod real adevdrat cu privire la credincios, ceeace a ajuns
sd aibtr loc prin faptul cX Dumnezeu l-a conslderat pe credincios una cu Cristos.
Aceasteunire esteca ceaa unui cuplu; c6nd doi seciidtoresc, ei igi unescbunurile
gi datoriile. Bunurile lor fiind proprietate comuni, valorile
unuia pot gterge
datoriile celuilalt, rezultAnd un bilanl net pozitiv.
Justificarea, agadar, este tn trei, nu in doi, 9i este de buni voie din partea
tuturor celor implicati. Isus nu esteo victimi firi voie recrutati pentru satcrnace_i
revine.El9a oferit voluntar sdSedeape Sineinsugigi sdSeuneascicu picdtosul.
Existi de asemenea o decizie congtientX din paitea pdcitosului de a intra in
aceasterelalie. $i Tatal o acceptddin toate inima. faptul ca nimeni nu este
conshans face ca tntreg procesul sd fie tn intregime corect din punct de vedere etic
gi legal.
Numeroase_pasaje din Scripturi arati ci justificareaestedarul lui Dumnezeu.
,.
unul drntre cele mai cunoscutetexte esteRomani 6:23:
,,Fiindcdplata pdcatului
este.moartea:dar darul fdrd platd al lui Dumnezeu este viata .,regni.i
in Isus
Lnstos, Domnul nostru.,, Un altul este Efeseni 2:g_9:
,,Cdci prin har ali fosi
m6ntuifi, prin credinld. $i aceastanu vine de la voi, ci este danil lui Dumnezeu.
Nu prin fapte ca si nu se laude nimeni.,, Justificareaesteceva complet nemeritat.
Nrr esteo realjzare.Fa estecevaprimit, nu cevadob6ndit.Nici micar
credintanu
estev-reofapte bund pe careDumnezeutrebuiesdo rdspleteasce cu mantuirea.Ea
este darul lui Dumnezeu. CredinJa nu este cauza mdnLirii, ci este mijlocul
prin
care noi primim mAntuirea. Discutdnd despre Avraam, tatil iudeilor, pavel
scoate
in evidentd pentru cititorii sdi ci Avraam-nu a fost justificat prin fapte,
ci prin
credinti. El demonstreaze aceastaatAt in sens pozitiv, c6t gi in sens-negativ.
El
afirm.i ci ,,Awaam (a crezut pe Dumnezeu gi credinla aceastai_a fost
socotitd ca
neprihdnire [dreptate]"" (Gal.3:6). Apoi et respingeideeacd putem fi justificati
prin fapte: ,,Cecitoli cei ce se bizuieJcpe fapteteiegii sunt sub
blestem...gi c:
*T socorit drept inaintea lui Dumnezetiprin Lege, este invederat,,
lT:_--:".
(v. lO-U). Agadar,Dumnezeunu a introdus un nou mijioc de
rn'6ntuire.El a lucrat
fultotdeaunain acelagimod.
frlcfi$, marltui{i numai prin har este ceva dificil de acceptat penrru
oameni.ProblemalegabsmuJuicu cares-aconfruntatbisericadin Gaiatia
nu este
fel nu pare a fi corectca noi sd primim mAntuireafird sd
le:bignuije:.I]tr-un
trebuiascd si facem nimic pentru ea sau ftrri si trebuiasctr si suferim intr_un
fel
sau altul pentru pecatelenoastre.Sau,daceacestlucru nu esteneaperatnecesar
in ceeace ne privegte, pare si fie necesarin cazul altora, mai ales
a celor care au
Inceputul mantuirii: aspecteleobiective BZg
un caracter neobignuit de riu. O altd dificultate este ci atunci cand oamenii
accepti principiul ci ei nu trebuie si factr nimic ca strprimeascd mantuirea, apare
frecvent tendinta de a seexagera,ajungdndu-sep6nd lj antinomianism (Rom. 6:1-2;
Gal.5:13-15).
Credintasi faptele
Principiul mAntuirii prin har ne aduce la problema relafiei dintre credinti

- 9i
fapte. Reieseclar din cele spuse ci faptele nu produc mdntuire. Cu toate acestea
mtuturia biblce ne aratd cd degi credinta este cea care duce la iustificare,
justificarea trebuie sd produce gi va produce invariabil fapte potrivite cu natura
noii creatii care a venit in fiintd. Este bine ca atunci cAnd citim textul clasic cu
privire la mAntuire, Efeseni 2:8-9,sd nu ne oprim chiar inainte de versetul 10,care
arati spre urmerile acestui har: ,,Cici noi suntem lucrarea Lui 9i am fost creati i:r
CristosIsus pentru faptelebune pe carele-a pregetit Dumnezeumai dinainte ca
si umblim in ele". Iacov exprimi gi mai rdspicat acelagilucm atunci cAnd discutd
relafia_dintre credin!5 Si fapte, relatie pe care el o rezume prin afirmatia: ,,Tot aga
gi credinta: dacd n-are fapte estemoarte in ea insegi,, (Iacov 2:17; vezi gi v. 26). in
pofida pdrerii destul de comune ci existi o tensiune intre pavel gi Iacov, ambii
demonstreazd in esenli acelagi lucru: ce autenticitatea credintei care duce la
justificarepoate fi constatatAprin rezultatelece decurg din ea. Daca nu eiste
fapte bune, nu a edstat nici credinti reali gi nici justificare. Gisim sprijin in
favoarea acestei afirmafii in faptul ci justificarea esie intim legatl de unirea cu
Cristos. Daci am devenit una cu Cristos, atunci nu vom mai trXi in conformitate
cu carnea,ci vom hAi mai degrabi prin Duhul (Rom. g:1-17).Unirea cu Cristos,
care aduce iustificarea, aduce gi viala noue. Duptr crrrn spune
J. A. Ziesler:
,,Credinciosul nu intri doar intr-o relatie intimd crrlsus, ci gfintr-un nou gen de
umanitate, in cadrul cireia devine un nou tip de om.,,1z
Efectelede duraE ale Decafului
Re{ran9 o singuri problemi: efectelepicatului par sdpersiste, chiar gi dupe ce

..
pdcatul a fost iertat gi picitosul justificat. Un exemplu in acestsensesteDivid.
I s-a spus ci ptrcatul comis de el prin adulterul cu Iiatgeba gi uciderea lui Urie a
fost ideturat, astfel ci el nu va muri; cu toate acestea,copilul niscut de Batgeba
aveasa moar{ ca urmare a pdcatului siu (2 Sam.12:13-14). Esteoare o asemenea
iertare reald gi complete? Nu pare cd in astfel de cazuri Dumnezeu nu ar acorda o
parte din iertarea Sa, astfel incAt mai rimane o parte de pedeapsd? dacd acesta
$i
estecazul, existe oare har real?
Tiebuie si facem o deosebire intre consecintele in timp gi cele eteme ale
pdcatului. Atunci cind cineva este lustificat, toate consecintele eterne ale
pdcatului sunt anulate. Aceasta include moartea etema. Dar consecintelein timp
ale picatului, atAt cele care cad asupra individului, cAt9i celecare cad asupra rasei
umane in ansamblul ei, nu sunt neaperat inldturate. prin urmare, noi continudm
sa experimentdm moartea fizicd gi toate celelalie elemente ale blestemului din
17. Ibid., p. 168.
830 Man1rrirea
Geneza 3. O parte dintre acesteconsecinJedecurg din picatele noastre printr-o

inlinfuire de cauzi-efect, inldnfuire care poate fi de naturi fizicd sau,o"iuH. ln
mod obignuit Dumnezeu nu intervini miraculos pentru a preintimpina
implinirea acestor legi. Astfel, de exemplu, dacd o persoand igi omoare familia
intr-un atac de furie sau in stare de ebrietate, dar mai tdrziu seciiegte 9i esteiertat,
Dumnezeu nu ii aduce din nou la viafi pe membrii familiei lui. piiatul a dus la o
pierdereiremediabild.
Degi nu cunoagtemcauza exacti a mortii fiului lui David si al Batsebei,nu este
dificil de vtrzut o legature inbe pecatul lui David gi violul, crima !i rdzvrdtirea
care au avut loc prinhe ceilalli copii ai lui. Fiind cat se poate de congtient de
propriile lui gregeli, este posibil ca David sd fi fost mult prea indulgent iu fiii sii
sau ca ei sd fi considerat cd porunca lui ca ei sd aibd un comportament bun vine
din ipocrizie. Putem vedea rezultatele in tragediile care au ivut loc ulterior. in
toate acesteaexisti o avertizare - cu toate ci iertarea lui Dumnezeu estenelimitatd
gi accesibilS,noi nu ar trebui si abuzdm de ea. picahrl nu este ceva ce poate fi
tratat cu ugurintd.
Adoplia
Efectul iustificdrii este in primul rAnd negativ: anularea sentinlei date
.
inpotriva noastri. Din nefericire, esteposibil ca cineva se fie iertat fere a dobandi
in acelagi timp 9i o situatie poziiivd. Nu tot aga stau lucrurile cu fustificarea.
Deoarecenoi nu numai cI suntem izbivifi de pedeapsd,dar suntem iepugi intr-o
9i
stare in care ne putem bucura de favoarea lui Dumnezeu. Acest transfer de la r.rn
statut de instrdinare gi ostilitate la unul caracterizat de acceptare si favor este
numit adopfle.l8Se face referire la el in mai multe pasaieain Nouj Testament.
Probabil cel mai cunoscut este Ioan I:12: ,,Dar tuturoi celor ce L-au primit, adicd
celor ce cred in Nurnele Lui, le-a dat dreptul sd se faci copii ai lui bumnezeu.,,
Pavel face observatia cAadoptia noastrd esteo implinire a unei pirfi din planul lui
Dumnezeu: -..in dragostea Lui, [El] ne-a rAnduii mai dinainte sI fim infiafi prin
Isus Cristosdupi buna plicere a voii SaIe,,(Efes.l.:5).Iar in Galateni4:rF5pivel
leagi adopfia de iustificare: ,,Dar cdnd a venit implinirea vremii, Dumnezeu a
trirnis pe Fiul Sdu,niscut din femeie,ndscutsub Lege,ca si rdscumperepe cei ce
erau sub Legepentru ca se cip;idm infierea.,,
Naturaadopliei
Este important se observem mai multe caracteristici ale adootirii noastre. ln

primul rind, ea are loc simultan cu convertirea,regenerarea,
iustificarea9i unirea
cu Cristos. in plus, ea este starea in care cregtinui trdiegte 9i opereazd incepind
din acel moment. adopfia poate fi deosebitddin punct de vedere logic de
_Degi
regeneraregi iustificare,evenimentulnu poate fi cu adeveratseDaratde acestea.
Doar cei care sunt justificafi gi regeneralisunt adoptali, gi viceversa.leAcest fapt
78. Mwray, Redetnption,p. 132-184.
19. Augustus H. Shon& Systematic Theolow,Westwood,NJ., Revell,1gO7,p. gS7
IncepuhrlmAntuirii: aspecteleobiectiv" 831
esteficut gi mai clar prin cuvintele care urmeazd dupi Ioan 1:12,care, dupd cum
am observat deia, este un pasai cheie cu privire la copiii adoptati ai lui
Dumnezeu: ,,niscuti nu din sange,nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om,
ci din Dumnezeu".
Adoptia irnplicd o schimbare de statut gi stare. in sens formal, adoplia este
ceva declarativ, o modificare a statutului nostru legal. Noi devenim copii ai lui
Dumnezeu. Aceasta este o realitate obiectivi. in plui insd, existd experienta reald
a favorizdriinoastrede citre Dumnezeu.Ne bucu-rimde aga-zisulspirit al infierii.
Cregtinul privegte cu afecfiune gi incredere la Dumnezeu ca la un Tatd, mai
degrabi decAt ca la un supraveghetor de sclavi sau normator de care trebuie sd te
temi (Ioan 15:14-15).Este de asemeneasemnificativ faptul cd prin intermediul
adopflei noi suntem repugi in acel gen de relalie cu Dumnezeu pe care omul a
avut-oodinioard,dar pe carea pierdut-o. Agadar,polemicace areioc uneori intre
conservatori gi liberali pe marginea intrebdrii daci tod oamenii sunt copii ai lui
Dumnezeu este in realitate o falsi problemd, deoarece9i unii 9i alfii au dreptate.
Noi suntem prin naturi gi crealie copii ai lui Dumnezeu, dar suntem nigte copii
rizvrdtili qi instreinati. Am votat, ca sd zicem aga, si fim in afara familiei lui
Dumnezeu. Dar Dumnezeu, prin faptul ce ne adopte, ne repune in relafia cu El
pentru caream fost destinaJi,Aceastestarenu estecompletnoud, deoareceea nu
estestrdini de natura noashe originard.
Faptul cd noi suntem prin creafie copii ai lui Dumnezeu estesugerat cu putere
de afirmatia lui Pavel din Faptele Apo stoltlor 17:24-29,culminAnd cu versetul 29:
,,...fihdci suntem de neam din Dumnezeu..."Lucrul acestaeste de asemenea
implicat in Ewei -12:5-9, unde Dumnezeu este infef$at ca un Tati care igi
disciplineazi fiii. in mod similar, Iacov 1:17 il considerd pe Dumnezeu, Tatil
tuturor oamenilor: ,,orice ni se da bun gi orice dar deslvArgit este de sus,
pogo€ndu-se de la Taiil luminilor, in care nu estenici schimbare, nici umbrd de
mutare." Probabil cel mai clar gi cel mai explicit text tn acest sens este Maleahi
2:10:,,N-avem toii un singur Taid?Nu ne-a ficut un singur Dumnezeu?,,Maleahi
se referd aici doar la popoarele lui Israel 9i Iuda. El ii mushe aspru pe cei ce fac
parte din cele doud popoare, deoarecein pofida faptului ce ei au un singur Tatd,
fiind toti creati de ûnshgur Dumnezeu, au fost necredinciogi unii fatd de altii 9i
fatd de Legimant. Insi principiul care std aici la bazd are o aplicabilitate mult mai
larg6. Toti care au fost creafi de acest unic Dumnezeu au un singur Thti.
Patemitatea lui Dumnezeu nu are prin unnare doar o semnificatie sau o
dimensiunelocal5.Ea esteun adevdr universal,intrucat e legatede crearearasei
urrane.
Totugi, dupl ce am afirmat aceasta,trebuie de asemeneasd facem observalia
ci adopfia despre care am vorbit introduce un anumit tip de relatie cu Dumnezeu
extrem de diferit de relatia pe care oamenii o au in general cu El. Ioan a subliniat
in mod clar aceastedistincgie: ,,Vede!i ce dragoste ne-a aratat Thtel, s6 ne numim
copii ai lui Dumnezeu! 9i suntem. Lumea nu ne cunoagte, pentru ce nu L-a
cunoscutnici pe EI" (1 Ioan 3:1).Necredinciosul nu are gi nici nu poate experimenta
aceacalitate de fiu de care se bucurd credinciosul.2o
20, Charles M. Horne , Sdloation,Chicago, Moody,Ig71,, p,76-77 .
832 Mantuirea
Beneficiileadopliei
Semnificalia sau importania adopflei devine cat se poate de evidentd atunci

^
c6nd ii examindm rezultatele, efectele pe care le are ir viaJa credinciosului gi
asupra ei. Unul dintre acesteaeste,bineinteles, iertarea. Avdnd in vedere faptul j
Dllnnezey pe noi, pavel ne indeamnd sd_i iertim 9i noi pe alqii:
.ne:a.iertat
,,Dimpotrivd, fiti buni unii cu alJii, milogi Si iertali-vd unul pe cel alt, cum v_a
ie*at.giPurnTTu pe voi in Cristos,, (Efes.4:32).Noi trebuie se fim ingaduitori
milogi, intrucAt Dumnezeu, Thtel nostru, nu ne-a iertat cu zearcenie.'Lui 9i
ii face
plicere sd ierte;El esteplin de miH, blind gi ingdduitor
lDeui 5:10;ps. 103:g_14).
tl nu este un Thte de neinduplecat, nemilos sau sever.Nu trebuie sa ne temem
de
tl/ cl treburesd avem increderein El. Adoptareanoastrearate cd existi
o iertare
continue. Dace Dumnezeu ar fi doar Judec-tor, picatele noashe trecute
-gregeHor ar fi toate
"","- aveanici o garaniiea iertdrii "iitou.". i" .ua-i i"tit,
l".1rl
-?,11t
nu polr h condamnatsau achitat pentru o fapte inainte ca sd fi avut loc; nu p-o1i
oamlje sau nu poti ispigi o sentinld anticipat.2rDoar dupi ce fapta in
15hita
srne a avut loc poate fi achitati pedeapsa sau se poate faci justifilarea.
Dimpohivd, contrastul izbitor consteh faptul cd noi nu trebuie sa ne
temem cd
harul lui Dumnezeu va inceta gi noi .,o- fi- t atuli cr, ,everitate daci
am alunecat
o date. Dumnezeuestecu adeveratTatil nostru, El nu esteun politist.
Noi avem
pace cu Dumnezeu, crun a subliniat pavel in Romani 5:1. Adoptarea
noastra $i
iertarea lui Dumnezeu sunt eteme.
Adoptarea.noastrd.implicd gi reconciliere.Nu numai cd Dumnezeune-arertat,
,
dar am iost $i reconciliaficu El. Noi nu mai purtdm dugminie
impotriva Lui.
Dumnezeu 9i-a g1a1 dragostea pentru noi prin faptul ce a luat
initiativa in
restaurareapertigiei distruse de pdcatul nostru. Dupa cum
spune pavel: ,,Dar
tl-u1rne:el Igi arate dragosteafatd de noi prin faptui ca, pe
ca'nderam noi incd
CIir,.T murit penhu noi. ... Cici, dace atunci clnd eram vrdjmasi
l^1..".1-:ll am
tost.ifnpicati cu Dumnezeu prin moartea Fiului Siu, cu mult mai
mult acum, cAnd
suntem impecaii cu El, vom fi mantuiii pdn viata Lui,, (Rom. 5:g
10).prin adopJie
ambele pirli sunt reconciliate trna cu cealaltd.
Existd de asemenea libertate pentru copiii lui Dumnezeu.
Copilul lui
Dumnezeu nu este un sclav careascultd din
iricina robiei sau a conshangerii.
Sclavii treiesc cu teama consecingelorpe care le vor ind*u i,,,
"urarl ir, cur" ,,a,lro,
obligaliite. Dar pavel subliniazd ce, in calitate de copii ai
i:i*.:l-l Td"pqeasc5
lur LJumnezeu,noi nu trebuie sd ne temem de consecingedaci
nu reugim sd tidim
conform [,egii: ,,Cdci toti cei ce sunt cdhuziti de Duhui lui Dumnezeu
sunt fii ai
lui Dumnezeu. gi voi n-a!i primit un duh de frica, ci
*i pri-li ui a* de infiere
re <Ava!adicd:{hti!" insugi Duh,]l adeveregteimpreune
:if i"_?:: :"igdm: cu
duiul nostru cd suntem copii ai lui Dumnezeu,,(Rom.g:14_16). Un gand similar
este exprimat in Galateni 3:10-11.Noi suntem persoane libere.
Noi nu suntem
obliga;i la.ascultare de regein modul in care este obligat 'n
sclav sau un servitor.
Aceasti libertate insi nu este libertinaj. Existf intotdear.rna
unii care igi
pervertesc libertatea. Pavel i-a atentionat pe acegti oameni:
,,Fratilof, voi atri fost
faprulc; kibunaleleaudiazddoarcazurireale,nu cazuriiporerice.
îl-l*:_lf^: :9f:e
Nrmenr nu poate tr gSsitvinovat sau neyinovatinainte de fapta 9r
presupusa.
Inceputul mantuirii: aspecteleobiective g33
chemati la slobozenie.Numai nu faceli din slobozenieo pricind ca sd trditi pentru

firea pimAnteascX, ci slujiti-vd unii altora in dragosie. Cdci toati Leeea se
intr-o singurd poruncd: .SA iubegtipe aprolpele tdu ca pe tine iisugi.,
luprlnde
Dar dacd vd mugcali gi vd mdncali unii pe a1gii,luiii seima sAnu fili nimicigi unii
de algii. Zic dar: umblaf carmuili de Duhul 9i nu implinigi poftele firii pdm6ntegti,,
(GaI.5:13-16). Credinciogiiii slujesclui Dumnezeunu din ieami sau constrAngere,
ci cu o motivatie mai inalti - din prietenie. Isus a spus: ,,Nu vi mai numesc iobi,
pentru cd robul nu gtie ce facestipAnul sdu;ci v-am numit prieteni, pentru ce v-am
fdcut cunoscuttot ce am auzit de la Tatil,, (Ioan 15:14-i5).Anteiior, in acelagi
pasaj,El a fdcut afirmafli similare:,,DaceMe iubili vefi pizi poruncile Mele...Cine
are poruncile Mele gi le pizegte, acelaMi iubegte;9i cine Md iubegte,va fi iubit de
ThidlMeu. Eu il voi iubi gi Mi voi ardtalui,, (loan 14:15,21).Credinciosulpdzegte
po.:"-"iF de teama unui stepdn crud gi neir.rduplecat,ci din dragoste fali de
l"
un Tate induretor gi iubitor.r,
Adoptia hsearrmd cd cregtinul esterecipientul grijii pirintegti a lui Dumnezeu.
_
Pavel a remarcatci noi ,,suntemcopii ai lui Dumneieu. daci suntem copii,
$i
suntem gi mogtenitori: mogtenitori ai lui Dumnezeu gi impreuni mogtenitori cu
Cristos" (Rom. 8:16-17).in calitate de mogtenitoii diipunem de resursele
nelimitate ale Thtdlui. Pavel a accentuat acestlucru cand li i-a adresat filioenilor:
,,.9iDlmleze{ meu si ingriieascd de toate trebuintele voastre dupd bogdiia Sain
slavd_ in Isus Cristos" (Filip. 4:19).Credinciosulse poate ,r'rguplin de incredere,
gtiind ci ceeace Dumnezeu estein stare si facd nu ire limiie. p;trivit afirmaliilor
lui Isus, Tatil care hrinegte pisdrile cerului gi imbraci crinii de pe c6mp se
ingrijegte chiar mai mult de copiii Sdi dintre oameni (Matei 6:25-34).purtarea sa
de griji esteintotdeaunainleleapti gi plini de delicatele(Luca 11:11-13).
Totugi, nu trebuie sd se creadi cd Dumnezeu esteindulgent gi prea tolerant. El
esteTatel nostru ceresc,nu Bunicul nostru ceresc.prin urmire, disciplina esteuna
din trdsiturile caracteristiceale adoptdrii noastre.In Epistolacdtre'Evreigisim o
discuJiedestul de ampli asupra acestuisubiect (Evr. 12:5-11).CitAnd pioverbe
3:11-12autorul poruncegte:,,Suferilipedeapsa:DumnezeuSepoartd cu voi ca gi
cu nigie fii. Cdci careeste fiul pe carenu-l pedepsegtetatel?,,(Evr. 12:7).Sepoate
ca disciplina sd nu fie pldcutd in momentul iplicdrii, dar ea este benefiii pe
termenlung. Trebuiesase reaminteascd fapnrl cb-dragosteainseamni preocupare
fate de 9i actionare in vederea bundstirii ultime i celuilatt. Din acest rnbtiv,
disciplinaar trebui consideratdmai degrabdo dovaddde dragostedecato dovadd
a lipsei de dragoste. S-ar putea ca ea sa nu fie considerltd intotdeauna un
beneficiu al adopgiei,dar cu toate acesteaea este un bene{iciu.Dumnezeu l-a
numit adeseori pe Israel fiul Siu (Ex. 4:22; Ier.31:9; Osea 11:1).OricAt de
neascultetor gi rezvretit a fost acestfiu, Dumnezeu nu l-a inliturat. Noi nu trebuie
agadarsd ne ingrijorem ce Dumnezeu ne va indepdrta de la El daci ne vom ritdci
de la calea Lui. Daci El nu l-a lesat din mini pe Israel in ciuda tuturor
fdrideiegilor lui, cum seconsermeazi in Vechiul Testament,El va fi ribditor gi cu
noi, ardtAndu-neo bunetatepersistenti,plini de dragostegi de credinciogie.
ln cele dm urma, adoptia implicd bundvoinla Tatilui. Esteuna ca noi sd fim
iertati, ca pedeapsaatrase de reutateanoastre sa fie achitatd.Acest lucru insi
-iElGSin"aog1
oftheNeuTestaftent,
p.4s3-4g4.
834 Mantuirea
poate si insemne doar ci nu vom mai fi pedepsiti in viitor. Feri a garanta
neaperat vreo bundvoinfi. Daci datoria pe care o are un rduficdtor iald de
societatea fost plititi, societateanu il va privi dupi aceeain mod favorabil sau
caritabil. In sdrirnb va edsta suspiciune, neincredere,chiar 9i animozitate. La Tatil
i:rsi, edstd dragostea gi bunestarea de care avem atata nevoie gi pe care le dorim
atat de mult. El este al nostru gi noi suntem ai Lui, gi prin adoptrie El extinde
asupra noastrA toate beneficiile pe care le poate conferi dragosteaSa nelirmuritd.
Continuarea
mdntuirii
Sfintirea
Naturasfintirii
Sfinlirea:comptetdsauincomptetd?
Viata crestina
Unireacu Cristos
O relatiede prietenie
RotutLegii
Separarea
Mantuirea credinciogilor
dinVechiulTestament
T
Inceputurile mAntuirii, aga cum le-am prezentat noi in ultimele doui
:",ll,3tj:l::"Tplere si profunde..gi
totugi,elenu suntsfargitullucrdriispeciale
a rul uumnezeu de restaurare a copiilor Sdi cu scopul refacerii
acelei aserndndri cu
c1e.au creafi.Dupi cea inceputu."*ta tr.ru."l" transformare,
Il,p*aT
Er o contrnua gt fosj
o desivargegte.
Sfintirea
Naturasfin,tirii
Sfintirea este acealucrare continud a lui Dumnezeu in

viata credinciosului
prin care il facepe acestacu adevirat sf6nt. prin
,,sfAnt,,se inlelege aici,,a fi cu
adevirat asemdndtorlui Dumnezeu,,.Sfinlirea "*" proa""ari-o.rrl
care starea
noastrd morale este aduse in conformitate cu statutul
legal ie care il avem
inaintea lui Dumnezeu. Ea este o continuare a
ceto, ir,.?p.rie in momentul
regenerarii,cind credinciosuluii s_aconferit o innoire
a vieiii, innoire care s_a
produs in el sau carei-a fost hfuzati. Mai concre, sfinti*
"rii p-."rrt prin "ur"
Duhul SfAntaplicd vielii credinciosuluilucrarea;evar;i;a-a"
i".i, i.tr,"".
Existd doud sensuride bazd ale cuvdntului sfinliri,.o*
,.r.i legatede doue
cu privire Ia sfinfenie. p" i"-o_ purt". e,,isrJsfinlenia ca
:-.,T:ll:
rrasarural.d"T"ntate
tormali a unor obiecte,persoane locuri. in acesl
9i senssfinieniasc
referi la o stare de separare,de punere de_oparte din
mllocui-a ceeace este
836 Mantuirea
comun gi lumesc, gi de inchinare pentru un anumit scop sau a unei anumite

utilizdri. Adjectivul ebraic pentru ,,sfAnt" ($itp - qadosh)inseamne [teral
,,separat", de vreme ce el vine de la un verb care inseamni ,,a teia', sau ,,a
separa".lImpreuni cu acelecuvinte caresunt inrudite cu el, adjectivul respectiv
este folosit pentru a desemnaunele locuri speciale(mai ales Locul sfant gi Sfanta
sfintelor),obiecte(de ex.,vegmintelelui Aaron gi ziua Sabatului)gi persoane(de
,
ex., preolii 9i levilii) ca fiind puse de-o parte in mod special sau sfinlite pentru
Domnul. Un exemplu se gesegtein Exodul 13:2:,,pune-Mi deoparteca sfint pe
orice intai-nescut, pe orice intdi-ndscut dintre copiii lui Israel, atat dintre oameni,
cat gi dintre dobitoace:esteal Meu." in mod sirnilar,prin sfintenialui Dumnezeu
intelegemcd EI esteseparatde tot ce estenecurat.
Acest sens al sfinlirii se gasegtegi in Noul Testament.petru ii numegtepe
-.
cititorii sdi ,,o semintiealeasd,o preotieirnpdreteascd, un neam sf6nt,un popor pe
careDumnezeu$i l-a cAgtigatca sdfie al Lui" (1 Pet.2:9).Aici, a fi sfinlit inseamnn
,,a-I apartine Domnului". Acest gen de sfinfire are loc chiar la i:rceputul vietii
cregtine,in momentul convertirii, o dati cu regenerareagi justificarea.in acest
sensNoul Testamentii numegteatit de des pe cregtini ,,sfin!i,, (iiyror),chiar qi
atunci cdnd ei sunt departede a fi perfecli., Pavel,de exemplu, se adreseaziin
acest fel membrilor bisericii din Corint, degi aceasta a fost probabil cea mai
imperfecti dintre bisericilepe carele-a slujit Pavel:,,citre Bisericalui Dumnezeu
care este irx CorinL cehe cei ce au fost sfinflli in Cristos Isus, chemati sd fie sfinfi,
gi citre toti cei ce cheamd in vreun loc Numele lui Isus Cristos, Domnul lor gi al
nostru" (1 Cor. 1:2).
CeHlalt sensaI sfintirii estede bunitate morali sau valoare spirituald. Acest
sensa aiunsheptat si predomine.El include nu numai faptul cd ciedinciogiisurrt
pugi de-o parte in mod formal, sau ii aparginlui Cristos,ci 9i ci in acestcaz ei
trebuie se se comporte tn mod corespunzdtor.Ei trebuie sd aibd o viatd triite in
curdlie gi bunitate.3
Termenulde sfzlire nu aparedelocin Evangheliilesinoptice.pentru a exprima
.-
ideeaci viefile noastretrebuie sa fie curate,Isus a accentuatin schimbcd suntem
copii ai lui Dumnezeu. ii aparlinem lui Dumnezeu gi, in consecinte, trebuie se
prezentamo asemdnarecu El. Tiebuie sdimpdrtigim dragosteaLui: ,,Ati auzii cd
s-a spus: (Se iubegti pe aproapeleteu gi sd uregti pe vrdjmagultdu." Dar Eu vd
spun: Iubili pe vrdjmagii vostri, binecuvantalipe cei ce vd blestemd,faceli bine
celorcevd urdscgi rugagi-vi pentru cei cevd asuprescgi vd prigonesc,ca sdfili fii
ai Tatdlui vostru care estein ceruri" (Matei 5:43-45a).pentru Isus, frafii gi surorile
Lui sunt cei care fac voia lui Dumnezeu(Marcu 3:35).pavel impdrtdgegteaceastd
conceptie,potrivit cereiastatutul pe care-laveminaintealui Dumnezeutrebuiesi
duci la o trdire sfintd. De exemplu, el ii indeamni pe efeseni: ,,Vi sfituiesc dar
eu, cel intemnitrat pentru Domnul, se vd purtali intr-un chip vrednic de chemarea
pe care ati primit-o" (Efes.4:1). El continud apoi si descrie o viald plind de
Irancis Brown, S.R. Driver gi CharlesA.Briggs, Hebrcaatld EnglishLcJeicon of theOldTcstanrct,
-,1.
New York, Oxford University, 1955,p. 821.
2. G. AbbotFsmith, A Mofiual GrcekLetico of the Neu Testa1l1ent,
edilia a treia, Edinburgtl T. and
T. Clark, 1953,p. 5.
3. Ibid.
Continuareamintuirii 837
umilintS, bhndete, ribdare gi ingiduinje. Faptul ci-I aparfinem lui Dumnezeu

trebuie si aibi ca rezultat aceleatribute morale care reflecte un asemeneastatut.a
Pentru a defini mai exact natura sfinlirii ne va fi de folos sd o comparem cu
justificarea. Existd cdteva diferente semnificative. Una dintre ele se referd la
durati. Justificarea este un eveniment care se incheie irtr-o clipi, in timD ce
sfinfirea este un proces care se lntinde pe htreaga perioadtr a viegii in vedirea
desdvArgirii. Existd gi o deosebire cantitative. Poti fi justificat sau nu, in timp ce
poti fi mai mult sau mai pufin sfinlit. Cu alte cuvinte, existtr grade de sfintire, dar
nu gi de iustificare. Justificarea este o problemi judiciari sau declarativi, dupd
cum am vezut mai devreme, in timp ce sfintirea esteo transformare reali a carac-
terului gi a sttrrii unei petsoane. Justificareaeste o lucrare obiectivi care schimbi
situafla noastri inaintea lui Dunmezeu, relatia noastri cu El, ir timp ce sfinlirea
esteo lucrare subiectivd care schimbi persoananoastrd Huntrice.
Estenecesarsi privim acum la caricteristicile sfinflrii. ln primul rAnd, trebuie
se accentuim faptul cd sfinfirea este o lucrare supranaturald; ceva ficut de
Dumnezeu, nu de noi irgine. Prin urmare, noi nu vorbim despre o reformi. pavel
a scris: ,,Dumnezeul picii sd vI sfinteascd El irsugi pe deplin gi duhul vostru,
sufletul vostru Si trupul vostru sd fie pezite intregi, fdre prihani [vind] la venirea
Domnului nostru Isus Cristos" (1 Tes.5:23).Alte texte care accentueazi faptul cd
Dumnezeu este Cel care lucreaz{ sfinfirea noastri sunt Efeseni 5:26; Tit):14 gi
Evrei 13:20-21.Atunci cAnd spunem ci sfintirea estesupranaturali, noi ne referim
la faptul c{ ea este ceva ce nafura nu poate produce sau nu poate trece in contul
ei. Sfintirea este supranaturaltr gi in sensul ci ea esteo lucrare speciald sau o serie
de lucriri speciale,volifionale, fdcute prin intermediul Duhuluisfant. Ea depinde
doar de providenfa generald a lui Dumnezeu, aga cum este aceasta,univetsal
manifestatd.
Mai mult aceastelucrare divini in credincios esteuna progresivi. Acest lucru
reiese,de exempli,r,din asigurarea pe care o di Pavel ci Dumnezeu va continua
sd lucreze in vietile filipenilor: ,,Sunt incedintat ctr Acela care a inceput in voi
aceasti bund lucrare o va isprdvi pand in ziua lui Isus Cristos,, (Filip. 1:6). pavel
face de asemeneaobservatia ce crucea este puterea lui Dumnezeu ,,pentru noi,
care suntem pe calea mantuirii" (1 Cor. 1:18). El folosegte aici un participiu
prezent/ care exprimi limpede ideea de activitate continue. Faphrl cd aceasti
activitate este continuarea gi desdvArgirea innoirii vielii care a inceput prin
regenerare,reiesedar nu numai din Filipeni 1:6,ci 9i din Coloseni 3:9-10:,,Nu vi
mintiti unii pe altii intrucat v-ati dezbrdcat de omul cel vechi cu faptele lui gi v-ati
imbrecat cu oinul cel nou, care se innoiegte spre cunogtinp, dupdihipul Celui ce
l-a fdcut."
Tinta acesteilucriri divine este asemdnareacu Cristos. Aceasta a fost intentia
lui Dumnezeu din ve$nicie: ,,CIci pe aceiape care i-a cunoscut mai dinainte, i-a gi
hoterat mai dinainte si fie asemeneachipului Fiului SAu,pentru ca El se fie cel
intai nescut dintre mai mulli fraJi" (Rom.8:29). CuvAntul tradus prin,,sd fie
asemenea" (oupp6pQouq) indicA o asemdnare cu Cristos care nu este doar una
exterioari sau de suprafali. El include htregul set de caracteristici sau caltAli care
4. Horst Seebass,,,Holt Consecratg Sanctify, Saints, Devout,,, ln Tftc Neu Intenlation\l Diction try
of Natt TestanentThcoloSy,ed. Colin Brown, Grand Rapids, Zonderv arr, 7976,vol. 2, p,230.
g3g
Mentuirea
fac ca ceva si fie ceeace este.Mai mult, el este un cuvant compus, al cerui Drefix
hdic; o legetura vitald cu obiectul cu care se face asemdnaiea.Aceastaeste o
dovadd clard cd modelarea noastrd dupi chipul lui Cristos nu esteun lucru ficut
de la distanld.Ceeace ajungemsi avern,avemtmpreundcuBl.
Sfintirea estelucrarea Duhului SfAnt.sin Galateni 5 pavel vorbegte despre viala
in Duhul: ,,... umblali carmuiti de Duhul gi nu implinili poftele clrniit (v.
16);
,,Dacdtrdim prin Duhul, si gi umbldm prin Duhul,,lv. 25).El ingird de asemenea
un set de calteti pe care Ie denumegte in mod colectiv ,,roadele Duhului,, _
,,dragostea, bucuria, pacea, hdelunga r6bdare, bunitatea, facerea de bine,
credinciogia,blAndefea,infr6narea poftelor" (v.2L13).Lrmod sirniiar, in Romani g
Pavel face multe afirmafii cu privire la Duhul gi la cregtin.Cregtinii treiesc in
contormitate cu Duiul (v. 4), se g6ndescla lucrurile Duhului (v. 5), sunt in Duhul
(v. 9); Duhul locuiegtein ei (v. 9); prin Duhul ei au dat morlii faptele trupului
(v. 13); ei sunt condugi de Duhul (v. 14); Duhul mdrturiseste ci ei sunt cooiii lui
Dumnezeu (v 16); DuhuJ miilocegtepentru ei (v.26-27i. Duhul este Cel care
lucreazdin credincios,realizAndasemdnarea cu Cristos.
.Pe,baza celor precedentes-ar putea trage concluzia ci sfintirea implicd o
atitudine pasivd din partea credinciosului. Totugi, nu este aga.Degi sfinlirea vine
exclusiv din partea lui Dumnezeu, adicd puterea ei se bazeazd in intregime pe
sfinlenia Lui,6 credinciosuluii se recomandain permanenl5sAlucrezeligi saie
maturizeze in problemele care privesc mAntuirea. De exemplu, pavel le scrie
filipenilor: ,,...ducegipAndla capdt mAntuireavoastri cu frichjgi cutremur...Cdci
Uumnezeu este Acela care lucreazi in voi 9i vd di, dupd pldcereaLui, voinfa gi
9i
infeptuhea" (Filip. 2:12-13).Pavel indeamni atAt la eieriarea virtugilor, cAt ia
9i
eWareariului (Rom. 12:9,16-17).Noi trebuie sd omorAmfapteletrupului (Rom.
8:13)Fi sd ne prezentemhupurile noastreca pe o
iertfe vie (Rom.12:i-2).Agadar,
oe$rstrnFreaestelucrarealui Dumnezeu,credinciosulare gi el un rol atAtin ceea
ce privegte inlSturarea pdcdtogeniei,cat gi in inaintarea sfinjeniei.
Sfinlhea:completdsauincomptetA?
UTJ dh.":jlbiectele majore pe marginea cdruia au efstat pireri diferite de_a

,
lungul istoriei Biserici.iconstddin intrebareadaci procesulsfi;Urii estevreodati
incheiat tn cadrul viefii pdmAntegti a credinciosului. Ajungem noi vreodate in
punctul h care nu mai pecdtuim? Existd mari diferente ie opinie itx aceasta
privintA. Degi este periculos si se facd generalizdri, cei care rdspund afirmativ
la
aceast5 intrebare (perfectionigtii) fac parte de obicei din r,Andul arminienilor.
Denominatiunile perfeclioniste majore, cum sunt Biserica nazarinenilor
9i
grupurile penticostale, sunt arminiene. Nu togi arminienii sunt insi perfectionigti.
Calvinigtii sunt in general nonperfecgionigti.
Perfeclionigtii susfin ci este posibil si se aiunge h o stare in care credinciosul
nu mai pgtuiegte gi ci unii cregtini ajung intr-adevir in acel punct. Aceasta nu
otto Procksch, [troq, dtLd(o, rrvrcolr6q,in TheotogicarDictionary of the Ne.o 'restametlt,
-5. ed..
Gerhard Kittel Si cerhard Fdeddch, had. engt. Geofdey W. Uromiieyj fO vol., Grand
Rapids,
Eerdmans,1964-1976, vol. 1, p. 113.
6. Ibid.. o. 111.
ContinuareamAntuirii
839
inseamnd c6-persoana nu poate pdcitui, ci cd efectiv ea nu mai pdcetuiegte.
Aceasta nu tnseamnd nici ci nu mai este nevoie de mijloacele harului sau de
Duhul SfAnt,ori cd nu mai efsti nici o ispita sau nici o lupie cu tendinla innescutd
inspre rdu, nici cd nu mai este loc pentru mai mdH cregterespirituald-7 inseamni
insi cd-esteposibil sd nu se pdcituiascd gi cd unii cregtini realrnente se ablin de la
orice reu. Existi suficiente texte biblice care sd sprijine o astfel de conceplie. Unul
dintre ele este Matei 5:48, in care Isus le spune iscultdtorilor Sei:
,,V;i fiti dar
desdvArgigidupi cum gi Tatel vostru cel ceresc este desdvdr9it.,, pavei face
obsewagiaci vor exista conducdtori care sd-i echipezepe sfinfi in vederea zidirii
Cristos ,,p6ni vom aiunge toti la unirea crediniei
l"fityi lt 9i a cunoagterii
Fiului lui Dumnezerl la starea de om mare, la inilJimea statuiii pfinatalii
lui
C,r.isjoy'Jlf,T 4:13).El se..roagdpentru tesaloniceni:
,,Dumnezeufpecii se va
s"9te:::5 Ins:Si pe deplin gi duhul vostru, sufletul vostru trupul vostru sd
Fi
tie pdzite Fl intregi, f5re prihani [vini] la venirea Domnului nostru Isus Cristos,,
(1 lbs. 5:23).Autorul EpistoleicdtreEvrei seroagdin mod similar ca
,,Dumnezeul
picii... sd facd desdvArgigiin orice lucru bunia si facefi voia Lui gi
_vd -Fere sd lucreze
in noi ce-I este pHcut, prin Isus Cristos,, (Evr. lB:20-21). i.raoiuU ci aceste
versete par sd ofere la prima vedere o dovade ce sfinlirea totah este
o posibilitate
pentru tofi credinciogii gi o realitate pentru unii.8
Nu.mai pulin incredintati de convingerile lor sunt cei care sustin
cA
perfecfiunea este un ideal care nu va fi atins iiciodatd in aceastdviap.
Ei su;Un cd
oricat de mult am dori gi ne-am stridui noi s6 fim complet eliberali
de picat,
puritateaabsolutdpur gi simplu nu esteun obiectivrealistpentru
aceastdvii1d. Ei
rndlci anumitepasajecarearatdci noi nu putem scipa de pdcat.e
Unul dintre cele
mai remarcabile pasaje in acest sens este 1 Ioan 1:gi_10:
,,baci zicem ca n-avem
": -flf "inguri gi adevirul nu esteir noi. Daci ne mdrturisim plcatele,
SiTj
Erresre.credrncros 9r drept ca se ne ierte pdcatele9i sd ne cureteasci de orice
neregtute.Ljacazicemce n-am pec;tuit, Il facemmincinosgi
Cuvintul Lui nu este
- ou!.Tt "-au.est pasai a fost scris pentru credinciogi face ca afirmalia
l3l:. ci in
nor tolr exFta pacat,si fie cu atat mai convingltoare.
U13lt plsaj la care nonperfectionigtii se re.-ferdfoarte des este Itomani
- Z, unde
ravel descne propria sa experienfe. pe baza presupunerii ci pavel
are in vedere
sade.dupi convertire (o presupunere pe care nu o acceptetof
l/l1lj cercetitodi),
acest pasaj pare si fie o mdrturie vie gi putemictr in favoarea
pozitiei ci
cre-dinciosul scipa_cu.tohrl de pdiat. pavel exprimd foarte piastic acest
rucru: ,,vhu, l" ryut:
rn adevat cd nimic bun nu locuiegtein mine, adicd in camea mea,
pentru ce, ce-i drept, am vointa sd fac binele, dar n-am puterea
si-l fac. Cici binere
pe carer.neausi-l fac,nu-l fac, ci rdul, pe carenu vreau sd_lfac,
iati ce fac!,,(v. 1&19).
Acestecuvinte sunt rostite de pavel, unul dintre cei mai mari cregtini;
Uamal mrrtt,
unii sunt de pdrere ci el a fost cel mai mare cregtin din toate timpurile.
Daci pAni
gi el a merturisit ce a avut mari dificultdfi cu pecatul, ferd
ind;iah ca trebuie sd
tragem conduzia ci perfecfiunea nu poate fi aiinsd in aceastdviate.
Cum si descurcdm noi toate acesteargumente gi se aiungem la o
concluzie cu
7. Wn Wesley,! Pki Accou t of Chrblianperfccfior,Londra,Epworth
,1952, p.2a.
8. Lnanes G._rrnney,Lecturcson Syst? atic Theology,
Londra,William Tees, l8!1, D.604_613.
9. Augustus H.Strong, SystcmaticThcolog!,Westwood,NJ., Revell,1gO7-,;.g7g, '
840 Mantuirea
privire la acest subiect dificil dar important? Vom incepe prin a atrage din nou
atentia asupra naturii pdcatului. Nu estevorba doar de nigte fapte ale unei naturi
exterioare. Isus a fAcut limpede faptul cd pAnn gi g6ndurile 9i atitudinile pe care le
avem sunt pecitoase dac; nu sunt intr-o concordanJeperfecti cu g6ndul
Dumnezeului atotputernic ai pe deplin sfdnt (vezi, de ex., Matei 5:21-28). Prin
urmare,pecatulare un caractermult mai petrunzdtorgi mai subtil decatam putea
noi crede.
tebuie de asemenea sd determinlm natura perfecliunii cerute de la noi.
CuvAntul rf.l.euor.,care se gesegtein Matei 5:48,nu irseamnd ,,fdrd cusur" sau ,,fXri
patd". El inseamni mai degrabi ,,complet".Prin urmare estefoarte posibil si fii
,,perfect" firi a fi in intregime fdri picat.l0 Adicd, noi putem poseda plinitatea lui
IsusCristos(Efes.4:13)9i intreagaroadd a Duhului (Gal.5:22-23),firi a le poseda
in mod complet.
Standardul spre care trebuie se tindem este absentacompletd a pdcatului din
viata noastre. Porr.rncilede a face tot posibilul prin harul lui Dumnezeu pentru
atinSereaacestuiscopsunt prea numeroasepentru a putea fi ignorate.9i negregit,
daci prin aceastdinfuzie de putere este posibil sd se evite capitularea fald de o
anumite ispiid, atunci trebuie sl fie posibil si se triumfe in toate cazurile. Pavel a
exprirnatacestlucru in felul urmdtoi: ,,Nu v-a ajunsnici o ispite caresa nu fi fost
potrivitd cu puterea omeneascd.$i Dumnezeu, care estecredincios, nu va irgddui
sd fifi ispititi peste puterile voastre; ci impreuni cu ispita a pregetit gi mijlocul se
iegiti din ea, ca s-o puteti rdbda" (1 Cor. 10:13).Totugi,dupe ce am spus aceasta,
trebuie sd observem gi puterea unor pasajeca 1 Ioan 1. $i chiar dincolo de aceste
pasaie didactice existd gi faptul adeveritor cd Scriptura ii portretzeazi fdrd vreo
ezitare pe toti marii birbagi 9i pe toate marile femei ale lui Dumnezeu ca pdcdtogi.
Degi trebuie sd fim atenti sd evitem construirea argumentului nostru in prirnul
rAnd pe empiric, pe fenomenele din viaia cregtind,noi trebuie cu toate acesteasd
observim cd fragmentele descriptive din Scripturd confirmd gi limuresc pasaiele
didacticein aceastiprivinjd. S-arpareaci perfecfiunea,desprecarenoi am putea
presupune ce a fost posedatd de marii eroi gi de marile eroine ale credinlei din
Evrei 11,nu a fost incompatibili cu faptul cd acegtianu erau complet fdri pdcat.
In plus, rugiciunea Domnului lasd sA se subinteleagi cd pAnd ce Impdralia lui
Durnnezeu nu va veni in mod deplin pe pimdnt va fi necesarstrne rugim: ,,$i ne
iarti noud gregelile noastre." Concluzia noastre este ce degi lipsa compieti a
picatului gi victoria asupra lui sunt standardul spre care trebuie sd se tindi gi sunt
lucruri posibile din punct de vedere teoretic, este sub semnul i:rtrebdrii dacd
vreun credincios va atinge acestobiectiv in cadrul acesteivieti.
Anumite dificultili se leage totugi de asumareaunei asemeneapoziiii. Una
dintre ele conste in faptul ctr pare ceva contradictoriu ca in repetate rAnduri
cregtinii si fie indemnatri la o viili victorioasd, ireprogabild, daci iceasta nu este
o posibilitate reald.rlDar oare decurgeaceastaneaperatdin cele discutate?Este
posibil si avem un standard, un ideal spre care si tindem, dar pe care nu ne
aqteptem si-l atingem in cadrul unei perioade finite de timp. S-a observat cd
10. James Hope Moulton gi George MilligaD Thc Vocab liry of thc Grcek Neu Testatnenf,Crand
Rapid, Eerdmans, 1974,p. 629.
11. F\n ey, Lectwes,p. 611-613.
nimeni nu a ajuns la Steaua Polari navigdnd sau zburind in directia ei. Ceea ce
nu schimbd insd realitatea ci ea rdmAne in continuare locul spre care tindem,
corpul cu ajutorul cdruia stabilim pozilia noastr; fal; de nord. in rnod similar,
chiar dacd este posibil ca noi si nu fim niciodatd sfintiti in mod perfect in aceastd
viafd, noi vom ajunge la o sfinlire completd in etemitate Qiprin urmare trebuie sd
urmirim in prezent sd ajungem cat se poate de aproape de acea sfinlire completi.
O altd problemd este prezenla unor invdldturi ca cea din 1 Ioan 3:4-6: ,,Oricine
face pdcat, face gi fdridelege; qi pdcatul este fdrddelege. $i gtili ci El S-a aritai ca
sd ia picaiele gi in El nu este picat. Oricine rdmAne in El, nr-rpdcdtuiegte; oricine
pacetuiegte, nu L-a vizut, nici nu L-a cunoscut." Nu confirmd aceasta pozitia
perfectionistd? Observa(i, insi, cd formele verbale, mai ales participiul din
versetul4 (,,oricineface pdcat") 9i cel din a doua jumetate a versetului 6 (,,oricine
peceiuieqte"), sunt la prezent. Sensr-rlaici este ci oricine continui sd trdiascd
intr-un pAcat deprins este vinovat de fdrddelege gi nu L-a cunoscut niciodati pe
Cristos.
Existd importante implicalii practice ale conceptiei noastre ca degi lipsa de
pdcat nu poate fi atinsd in aceasti viatd, ea trebuie sd fie tinta noastri. Pe de-o
parte, aceastepozitic ne sugereazd ce nu trebuie sd existe sentinente copleFitoare
de descurajare, infrAngere gi chiar disperare 9i vind cAnd p.icituim. Dat pe de alt;
parte, inseamnd gi cd nu trebuie si ajungem sd fim peste m.isurd de multumiti de
noi ingine gi nici indiferenli la prezenla picatului. Noi il vom ruga cu credinciogie
Fi perseverenta pe Dumnezeu si biruiascd pe deplin tendinla inspre r;Lr pe care,
asemenea lui Pavel, noi o gisirn atAt de predominantd in noi.
Viata crestini
Noul Testament are multe de spus despre temclia gi natura viejii cregtine.
Aceaste invdteturi nu numai cd ne ajutd si inlelcgem lucrarea de sfin{ire a h-ri
Dumnezeu din noi, dar ne di gi cilduzire pentru treirea vietii noastre cregtine.
Unirea cu Cristos
in capitolul precedent am examinat cat de cat aminunlit conceptul cle unire cu

Cristos, descoperind cd intr-un sens el cuprinde intreaga mantuire. Acolo am
observat cd justificarea este posibili deoarece, fiind unili cu Cristos, noi
impirtdqim gi poseddm dreptatea Lr,ri. Dincolo de accasta insd este clar ci viala
noastrd cregtind de mai departe, sfinlirea noastri, este dependentd de unirea cr-rEI.
Isus a ardtat aceasta cat se poate de limpede prin analogia cr.rvila gi mlddilele:
,,Rimdneti in Mine qi Eu voi rdmAne in voi. Dupd cr.rmmlddila nu poate aduce
roadd de la sine, dacd nu rdmine in vitd, tot aga nici voi nu puteti aduce roadd
dacd nu rdmAneli in Mine. Eu sunt vita, voi sunteti n dditele. Cine r;mane in
Mine gi in cine rdman Eu aduce multa roadd, cdci despdrlili de Mine nu puteli face
nimic" (Ioan 15:4-5). Isr-rsa considerat ci unirea cu El, care este strans legati de
pizirea poruncilor (v. 10), este cheia intregii vieli cregtine a credinciosului.
Rodirea (v. 5), rugiciunea (v. 7) 9i in cele din r"rrrni bucuria (v. 11) depind de ea.
842 Mantuirea
Pavel a exprimat o idee similare atunci cand
. Si-aprezentat dorinta lui: ,,ca si
cdgtig pe Cristos 9i sd fiu gisit h El, nu avAnd o ireptate a mea, pe
care mi-o de
acee.acare..se credinta in Cristos, dreptaG pe care o dd
li9ll
tJumnezeuit .:ap.dti _prin
prin credinti. $i sd-L cunosc pe El gi puterea invierii Lui
suferintelor Lui 9i str md fac asemenea_ 9i perHgia
cu moartea Lui ca sd ajung cu orice chip,
daci voi putea, la invierea din moti,, (Filip. 3:8b-11).Aici, a diveni
asemenealui
Cristos este.cev-a strAns legat de consimflrea de a_I impirtdgi
suferinJele. O
expresiesimilari se gdsegte9i in Romani 8:12:
,,gi, daci s;te;copii, suntem 9i
mogtenitori: mogtenitori ai lui Dumnezeu gi impreund mogtenitori
cu Cristos,
dactr st'ferim cu adevirat impreun{ cu El, ca sd fim prosHviti
9i c; H.,, Dup6 cate
separe Pavel a considerat cd unirea cu Cristos esteun angajamlnt
in dublu sens.rz
O relatiede pietenie
Probabil cea mai emoJionante gi intimi imagine pe care

a folosit_o Cristos
pentru a descrierelalia dhtre credincios El iniugi ie gisegte
9i ir ilushafla din
Ioan 15 cu privire la prietenie.in orice ciz, u" ".t" -"r'-rti
Jecat o metafori,
deoarece,cu sigurante, Cristos spune aici ceva concret despre
aceastdrelatie.
Credinciogiinu trebuie sd se gAnd-easc5 la ei ingigi ca la nigte'servitorisau scjavi
rntrucat El le-a spus tot ce a auzit de la Tatdl.Ficand
roouôr.,, aceastaEl nu a
".uf"
l.:Ii?1";_.i-H :lrfa"
(v. r5). rn calttate lu explici servitorilorseiceface,ci caun prieten
de prieteni ai.f
lui Isus, mai degrabi decAt de sclavi, credinciogii
au o atitudine complet diferitd. Ei mai degrabd i incred
in Isus gi ii incedinreaze
secretelepe care le au, in loc sd se teamd de El sd aibi
9i ."ru*" fuld d" El.
gen de cordialitate 9i incredere esteprezent gi in relafla
credinciosului
cu 1)c3la1i
ratar.La tet cum un tatd pdmantesc,tie cum se dea
daruri bune coDiilor sdi.
agagi Tatil ceresc.El nu ii vida nimic riu sau ddundror
c"p "l;G;;;;;ii;
cevacu o credinfdsimpld (Luca 11:1,13). Tatdlceresccunoaitenevoile copilului
9i
ameninta,9i av6nd aceacunoagtereEl aclioneazi
l:il:,p-",*?ha_.i:".1". f."t:i
rn veoereabunastarii copilului (Matei 6:25_34: 10:28_31\.
Rolul Legii
Acum cAam vdzut ce viala cregthi se bazeazi pe pdrtdgia gi

prietenia noastrd
cu Cristos, se ridicd intrebarea: Ce loc ocupALegeiin
a""*ia ,"f,'"r"jz ii "iu.a i"
problemele care se referd direct la Isus Cristos,
iugine subiecte ar.ifost tratate atdt
de amplu de cdtrepavel ca locul Legii. pentru ca si 1n1A"g";."
u." a" ,pus Noul
Testamentdespre locul Legii in viala crestinului, treb;ie
i determinam intAi rolul
pe caret-a lucat ea in sistemulvetero_testamentar.
-_ j"--10,T:,-p"T.,1t T l".ry cein eraneo-testamentard

manruirea
seobgine
pnn credrnta, sttnfii din :1
Vechiul Testamentau fost mantuili prin respectareaLegii.
O examinare atenta a unor texte vetero-testamentare
semnificative dezminte tnsd
In realitate,factorul principal a fost Legamantutpe carel-a
l*.-".i:,i.1:":ll"""re.
racut lJrlnnezeu cu poporul Sdu prin har; Legeaa fost doai
standard'ulpus de
fZ. C"*g" F-L.aa, AThcology E theN@)?sfamerr, crandRapids, Eerdmans,t974,p,516-5U.
Dumnezeu pentru oamenii care ar fi vrut si adere la acel tegdmAnt.l3 Astfel se

spune despre Awaam ci ,,el L-a crezut pe Dumnezeu gi credinla aceastai-a fost
socotite ca neprihtrnire [dreptate]". Pavel spune ci mAntuirea lui Avraam a fost
prin credinJd 9i nu prin faptele Legii (Gal. 3:6). Din multe puncte de vedere chiar
9i Vechiul Testament scoate in evidenJd cd nu implinirea Legii este cea care
mantuiegte o persoani. Legea lnslgi a cerut o iubire completd gi neconditionati
fa$ de Dumnezeu: ,,Sdiubegti pe Domnul Dumnezeul teu, cu toattr inima ta, cu
tot sufletul tiu gi cu toati puterea ta" (Deut. 5:5). Ea a poruncit i:r mod similar
dragostea pentru aproapele: ,,Si iubegti pe aproapele t6u ca pe tine irxsuti" (Lev.
19:18).Dacd de la sfintii din Vechiul Testament s-ar fi pretins implinirea acestei
LegL nici unul dintre ei nu ar fi fost mAntuit. Prin urmare, mantuirea a venit prin
credinp gi nu prin fapte. Mai mult decat atat, defi Legimantul dintre Dumnezeu
$i om era confirmat prinh-un ritual exterior, gi anume prin circumcizie, acel act
flri nimic altceva era insuficient pentru a face ca o persoani si fie in termeni buni
cu Dumnezeu. Trebuia se existe gi o taiere impreiur a inimii (Deut. 10:16;Ier. 4:4).la
Credinla era factorul crucial.
In perioada intertestamentare Legea a dob6ndit un statut diferit in cadrul
iudaismului. Ideea Legii a ajuns sd umbreascl Legemantul. S-a ajr.rns sd se
considere ce Dumnezeu judecd omenirea pe baza respectdrii sau nerespectdrii
Legii.15Se spunea ci ea este temeiul sperantei (Testarnentul lui luda 26:1), al
lustificirii (Apocalipsa siriaci a lui Baruch 51:3), al dreptdtii (Apoc. Bar. 67:6), al
mAntuirii (Apoc. Bar. 51:7), al invierii (2 Macabei 7:9), al vietii (4 Ezra 7:2U27;
9:31).Se susfinea ci respectareaLegii va aduce lmpdrdfia 9i va transforma lumea
(CarteaJubileelor 23). George Ladd susfine: ,,Astfel Legea dobdndegterangul de
intermediar intre Dumnezeu gi om." 16
In Noul Testament,gi mai ales i:n scrierile lui Pavel, Legeaestevizute complet
diferit. CAnd examinAm acest subiect, noi nu trebuie si uitim cA siatutul qi
semnificatia Legii nu sunt niciodate depreciate in Noul Testament.Isus insugi a
spus ce El nu a venit sA ,,strice Legea gi Prorocii", ci si implineasce (Matei 5:17).
ln mod similar, Pavel vorbegte despre Lege ca despre ,,Legea lui Dumnezeu"
(Rom.7:22;25).Eanu estepicitoasd (Rom.7:7);estesfAntd,dreapti 9i bund (v. 12);
este-spirituall (v. 14).
In wemea aceeaiudaismul considera cd mintuirea se bazeazdpe respectarea
Icgii, dar recunogteain mod realist cd ascultareastrictd de Lege era rard. Astfel cd
invdfitura conform cireia mAntuirea se bazeazd pe respectarea Legii a fost
suplimentate de o doctrind a poceintei 9i a iertdrii. In intelegerea lui Pavel irsi
acest nou curent in gdndirea iudaici amesteca doud principii contradictori:
faptele 9i harul.l7 El a insistat in schimb ce pentru a fi drept cineva trebuie sd
respectekgea ln toate detaliile ei (Gal.5:3). A nu tine vreo pdrticicd din Lege
13. Ibid., p.496.
14, John Bright, Thc Kirgdon o/ God,Nashville, Abingdon-Cokesbury 1953,p. 94.
15, Hermarm Kleinknecht 9i W. Gutbrod, l4?r, Bible Key Words, vol. 11, New York, Harper and
Row 79U, p . 69.
15. Ladd, Thalogy of the Nett TestMrcnt,p. 497,
17. G. F. Moor€ sublifliazd cd nici un rabin nu ar fi vlzut o contradictpe aici - ludainn in the Fitst
Certuties of tha Atistiafl Era: TheAge ofTd nairn,Cambridge, Harvard University, 1962,vol.3, p.150-
151.
8M Mantuirea
inseamndincelcareaintregii Legi (Gat.3:10).in acestpunct pavel a fost
de acord
cu invitetura lui Iacov (Iacov 2:11).Existi firegteo problemd,gi anume
aceeacd
".:"i poate respectaintreagaLege.
ly
uat trrnd taptut cd nu suntem in stare sa dobdndim dreptateaprin aderarea
sirird la-Lege,rolul Legii nu estesd ne justifice, ci si ne arate ce estepdcatul (Rom.
3:20;5:73,20;Ga1.3:19). Dezvdluind stareapicitoasd a omului, Legel stabilegtecd
omul este un pdcitos. Ea nu ne face efectiv sd pdcdtuim, inse afima
ca actiunile
noastresunt pdcdtoaseprh faptul ci prezintdfelul in carele vede Dumnezeu.
lnsd
noi:lputem implini Legeaprin noi inginefiind asrfel prin
laci iustificati ea, nu
rnseamndcd ea esteaboliti in prezent.Cici in Cristos,Dumnezeua ficut
ceeace
Legea-nuputea se facS:trimitandu-L pe propriul Siu Fiu, din cauza pdcatului,
El
a condamnat picatul in came, astfel cd cile prethse de Lege sunt
acum implinite
de cei ce umbli prin Duhul (Rom. 8:3-4).Cum credinla in dristos ne elibereazd
de
Lege,noi fapt intnrifi sd implinirn Legea1Rom.3:31).Agadar,Legea
:.r"j"- q"
continud si aibd aplicabilitate.
La fel cum noi nu primim dreptatea necesarepentru a intra in viala
. cregtine
prin. a realiza.cu propriile noastre puteri faptele pe care le pretinde
Legea, nici
continuarea vietii cregtinenu esteprin fapteli Legii ci prin trai gi,
degi creitinli nu
nu p5,streazedr.ep,tateaprin implinirea ierinlelor specihcea'leLegii,
*ll:**:t
er trebuie sd considere totugi cd Legea revelati biblic este o exjrimare
a voii lui
Dumnezeu pentru viefile lor, lntrucA! dupi cum am vizut, Legel nu a
fost aboliti.
li,:t,11* ?lt::"ti".:dî1ip:j"- implinimaimulteporunlispecifice
ateLegii
p.nn dragoste(Rom. 13:8-10). El reinHregteimportanla poruncii de a ne iubi tatAl
gi mama, care esteprima poruncd insolitd de o promiiiune (Efes.
6;2).Astfel, Ladd
oDserva:,,t,stelimpede ca Legeacontinui sd fie exprirnareavoii lui
Dumnezeu
pentru conduita omului, chiar 9i pentru aceiacare nu mai sunt sub
Lege.,,18
Este important sd facem o deosebire intre incercareade a respecti principiile
-
in Lege 9i. legalism. Scriptura nu ne dd nici r.rir temei pentru
T-l.nll:,"
oesconslderarea poruncilor revelateale lui Dumnezeu. Isus a spus;,,paia Va
i-ubiji veli pdzi poruncile Mele,, (Ioan 14:15)
9i ,,Voi sunteli pri;tenii Mei dac6
facelicevd.poruncescEu" (Ioan15:14).Noi nu ivem libertatea
ie a respingeastfel
de porunci; a face aceastaar insemna sd se abuzeze de libertatea
cregtrnA.Din
acestmotiv noi trebuie si ciutdm sd-ne cfliuzim viala dupd aceste
precepte.Un
astfel-decomportamentnu estelegalism.Legalismuleste6 respectare
slugarnici
a Legii tn nddejdeacd prin aceastaie poate d-obdndivreun meriq
de asemenea,el
atrage dupi sine refuzul de a trece dincolo de cerinfele formale
sau de litera Legii.
colnnlet ineficieni prin faptul ce ignora realitatea ce noi nu
legalismul 9s1e
qepa9rm nrcrodatataza in careavem nevoiede harul divin gi ce esentaLegii
este
dragostea.
Separarea
Una dintre temele care reies din accentul biblic pus pe sfintenie gi puritate
este
separarea.Cregtinul trebuie sd se retragA din anumite aspecteale lumii.
-n. Mesaiul
Gaa;fnuaoyE theNauTestaftent, p.570.
Continuareamantuidi 845
acesta este proclamat de lacov: ,,Religiunea curate Si neintinate inaintea lui
Dumnezeu, Tatil nostru, este sA cercetim pe orfani gi pe vdduvc in necazurile lor
gi si ne pizim neintinali de lume" (lac. 1:27). in mod similar Pavel le scrie
corintenilor: ,,De aceea:<Iegifi din mijlocul lor 9i despdrlifi-vd de ei,,, zice Domnul;
.mu ve atingeli de ce este necurat q:ivi voi primi. Eu vd voi fi Tati 9i voi Imi r.e;i
fi fii 9i fiice", zice Domnul cel atotputernic" (2 Cor.6:17-18).Asemeneaapeluri Ia
a trei o viate curati gi deosebitd se bazeazd pe faptul ci noi suntem proporul lui
Dumnezeu; relaliile gi comportamentul nostru trebuie si fie diferite de cele ale
lumii.
Aplicarea acestor principii in domeniul conduitei inseamnd lucrr,rri diferite
pentru oameni diferiti. Pentru unii ea inseamnd respingerea infelepcir-rnii lumii,
adicd evitarea educatiei seculare. Pentru allii ea inseamni separarea de bisericile
sau organizatiile bisericefti care nu au o doctrini purd sau un stil de via!6 curat.
Pentru un al treilea grup de oameni ea inseamnd renunlarea la orice contact sertos
sau de durati cu persoane necregtine, ca nr-rcumva propria credinte gi via[i sd fie
corupte prin acel contact. Ea a insemnat de asemenea ablinerea de la anumite
practici personale, cum sunt fumatul, consumarea bduturilor alcoolice, dansul gi
participarea la spectacole teatrale. Anumite grupuri au adoptat n]ai multe dintre
acesteconceptii despre separare.le
Pe de alte parte, in uliimii ani a existat 9i o tendinld inspre secularizare in
cadrul unora dintre cercurile evanghelice. Aceasti tendinld a inbrecat mai multe
forme. Una dintre acesteaeste educalionald gi academicd. Printre manifestirile ei
se numird dorinla cle a face ca institutiile cregtine de invAtdmAnt sd Ie egaleze pe
cele seculare, sau de a face studii universitare intr-o institutie seculard, sau de
implicare personald in programe educalionale care se realizeazd in cercuri mai
rar8r.
A existat de asemeneagi o forrni eclesiastici a secularizdrii. in prima jurndtate
a secolului al XX-lea conservatorii au ales adeseori sd se retragi din cercuri pe care
ei le considerau prea liberale din punct de vedere teologic. Acesta a fost cazul cu
fondarea Iui Westminster Seminary in 1929 de cdtre J. Gresham Machen, Oswald
T. Allis, Robert Dick Wilson gi altii care s-au separat de Princeton Seminary gi care
in cele din urme au fost siliti sd iasd din denominatia-mamd, Biserica
Prezbiteriand din SUA.20Alcltuirea lui General Association of Regular Baptists gi
a lui Conservative Baptist Association sunt doue exemple ale aceluiagi fenornen.rr
Totugi, unii evanghelici au ales in ultimii ani si rimAni in denominaliunile care
din punct de vedere teologic au luat-o spre stanga; sentimentul accstor
evanghelici este ce ei pot avea o influenfi mai mare in cadrul acestor
denorninafiuni decAt din afara lor.z
A mai existat gi o deplasare inspre o pozigie sociald rnai putin separatistd. Acest
Iucru este adevirat la nivel individual; sunt mentinute prietenii stranse cu
19. Vezi,de ex.,lohn R.Rice,TheR in oJn Cltlislian,Murfreesboro.Tenn.,Sword of the Lord,194,1,

p.13-40.
20. Ned B. Stonehouse,I.CreshomMachen: A Biagraphical Mtnoir,Grand llapjds, Eerdmans,195,1,
p.430-468.
philadelphia.Judson,1950,p. 440-{52.
21. Robcrt C. Torbet,A Hisforyof theBnptists,
22. EdwadJ. CamelI,TlrcAsc for Orthodax lr.ology,philidelphia,Wesrn]instct 1959,p. 132-137.
846
Mantuir€a
n::re$tini. Este adeverat gi la nivel mai larg; evanghelicii aleg
in prezent se
trdiasce si si munceascdin cadrul unor segm"enteneiregtine
ale societdtii, se fie
membri ale organizalii care nu-gi a-firm,i in moi explicit angaiamentul
-unor
cregtiD sau il afirmd cu inconsecvente. in fine, unii evanghelici
$i iu adoptat
practici personale care odinioard au fost iabu. De exemplu,
uiii oameni care se
numesc cregtini igi permit acum sd fumeze, sd bea chiar sd
9i foloseascacuvinte
indecente.a
b:bti* care sprijind anumite forme aparlinAnd ambelor pd4i ale
^ lllt,l tensluru.
acesrel !:^.
l,e de-o parte, existi fdri indoiaH o invdFturi scripturali poirivit
cdreia,devreme ce aparlinem unui Dumnezeu curat gi sfAnt, n;
si trebuie se fim
curaJi. Existe insd gi invdtdtura lui Isus ci noi trebuie sd fim sareapimdntului
lumina lumii (Matei 5:13-16).Noi trebuie sd ne facem simlite innuenga 9i
intr_o lume
care are nevoie de efectul de temperare al cregtinismului.
A fi impticat in
structurilesocietaHi,pastranduli insd in acelagitimp caracterul
distinct_ calitatea
oe a n sare gr lumrni - cere un echilibru foarte fin; fiecare cregtin
va trebui s{
determine intr-un duh de rugdciune cum anume poate si realizezl
acestechilibru.
ubrechvul nostru ar trebui si fie idealul pe careni_l prezinti Iacov:
sd facemacte
de compasiunegi de bundtate,dar sd ne pest am ,,efitirrag ae tume.
Mentuireacredinciosilordin VechiutTestament
Un subiect care s-ar putea sdnu aibi o importanli practici directa,

. dar care are
rmpncaF vaste, este statutul credinciogilordin Vechiul Testament.
S_asprijinit
oare mdntuirea lor pe aceeagibazd pe care eta cea a credinciogilor
de dincoace de
Rusalii?A_fost oare experienta subiectivi legatd de viagacregtinape
care au avut_o
ei identici_ cu cea pe care o avem noi ur_-teri?Dr"j ur, "*irtui
diferenfe, cum
afecteazi ele modul in care interpretem aplicdm noi Vechiul Testament?
$i
.. 1l :x3trnarea statutului pe care il are Legea,noi am observatci in vremea
vechrulurlestamentiustificarease ficea dupd cAtese pare pe
aceeagibazd ca in
perioada neo-testamentara.Ea nu se oblinei prin fapte, ci p'rin
credinli. Ce vom
spuneinsi desprecelelalteaspecteale m6ntuirii?
Regenerareaesteun subieit deosebit de problematic atunci c6nd
estevorba de
credinciogii din Vechiul Testament. Unii teologi au afirmat
cu fermitate ctr
credinciogii Vechiului Testamentnu au fost regen"eratL ci nici
9i nu puteau fi. de
vreme ce Duhul SfAntnu fuseseinc6 dat, nu-aveasi de dat
9i decAtli Rusalii. Un
reprezentant al acesteipozitii este Lewis Sperry Chafer:
Cu privire la lucrtrrile prezente ale Duhului SfAnt in legiturI
- regenerarea_, cu credinciosul
locuirea, botezul, pecetluirea9i umplerea _"nu se spune deloc
ctr
iost experimentare.de citre sfintii din Vechiul Testament...Sfinlii
lf^"-tl:_",Tlestament
ll din
.vecruur sunt investiti doar teoretic cu acestebinecuvantiri,.. cercitarea
vecnrulut lestament in vederea deqcoperirii unui pasaj
care si relateze despre
tecerea unor iudei dintr-o stare nementuittr ta una m6ntuittr,
sau in vederea gis'irii
11":i"id*l".:F j-u privire la termenii ir care s_arfi asigurat o aserneneaschiribare,
va^nzadaEucd...conceplia desprelocuireade durat! a ciedinciosului
de ctrtreDuhul
Sfant,prin carefiecarecredinciosdevineun templu al DJdJ SA.J c" *p"t^tf a"
23. Richard Quebedeanx,The Wordly Eoangelicais,San Francisco,
Harper and Row 192g,p. 119.
Continuareamantuirii g47
distrus, apartine doar acesteiere a Bisericii gi nu_gigdsegte
locul in inviteturile
iudaismului.ra
"i""eastd pozitie constddintr,o concluziebazatepe deductie,
,,-O-0,.^lT..".q trase
om,:re.drnla.ci regenerareapoate avea loc doar in conex'iunecu locuirea
creoncrosulul de citre Duhul Sfant. Cu toate acestea,
exista o absenid a unei
dovezi reale care sd spriiine faptul cd credinciogii din
Ve"hiridriu*unt.,r, uu ro.t
le.le.alte parte,existemai multe considerentebiblice
i!{!ieratr. carepledeazdin
tavoareaaparigieiregenerdriiin perioadavetero-testamentari
(saude dinainte de
Rusalii).
U-nconsiderent maior este ci limbajul folosit pentru a
,. descrie statutul sfintilor
din Vechiul Testament este remarca6il de asemindtor
."l ri- "u." zugravegte
regenerareacredinciogilor din Noul Testament.Moise
a fdcut deosebireintre doue
grupe in cadrul lui Israel. primul era grupul celor
care r-Utuu in i.r"ap;1a.,ur"u
inimii_]o^r (Deut.29:19-20). Ei eraunumifi,,incipdtanaJi,,9i ,,indirdtnici,, (Ex.3Z:9;
33:3, 5; 34:9; Deut . 9:6, 13; Ezec.Z:4). C""i ,ir..itui
*r" .*iit J" gt"r"n: ,,Oameni
tari la cerbice, netdiali imprejur cu inima gi cu ure"f,ii";
acum acestedescrieri cu promisiunea lui Moise din 6upt" iSj. Comparari
Deuterjnom s0:6: ,,Domnul
Dumnezeul tdu, i1i va tei; imDreiur inima ta inimalem-t
9i "i"" 9i vei iubi pe
Domnul Dumnezeul tiu din ioaie inima ta di"
9i tot ,;f[ili;; ca sd triiegti.,,
Contrashrl se face intre cei care au inima taiita imprejur
imprejur' Pavel clarificd aceasteexpresie; ;i:"i ;;" . au netdiatd
,,Iudeu nu este acera care se arata pe
dinafari. ci este iudeu; 9i tdiere imprejur "" ""t"
u"""u "u." eJe pe ainatara, in
came. Ci iudeu este acelacare esteiudeu inliuntru;
inimii, in duh, nu in slovd; un astfel de ludeu igi 9i tii"r"lif."1r. urt" u.""u u
sco'ateiaulu nia" fu ou_".ri,.i
de la Dumnezeu,, (Rom. 2;28-29).artf,ur fewis
coie"i"J,'lO_ acestmotiv
Pavel a propovdduit gi a crezut ci din ""-erd tot"tl;;;;;;"*iitut i,rtotauur.u
un grup d,eiudei adeudrati,dintre caretoti erau mantuili
prin creJinga9i curitig pe
i ;ii;;';i#' ;;;.,..1"u"!,"
:"Tffi"*1i;iilL*11:ii,**i"
P,: lilgl asemdnarealimbajului folosit penhu descrierea
,. stirii credinciogilor
din Vechiul qi din Noul TestamenLdescrielle
,"hi-bt;ii lil'iiJma omen€asca,
fdcute.in-Vechiul Testament, se aseamind foarte
mult ",, a"r..iLu nagtedi din
nou din Noul Testament. Samuel i_a spu, t"l Sari,
,,OrrnJOo-_r,rrt.rl .rru.r"rri
vei proroci cu ei 9i vei fi.pr;fdcut intr-alt;_;;ii;;
leste.tine, 10:6).Aceastd
promisiune s-a implinit ne loc: ..Deindatd ce Saut
a intors spaieiesa se despartd
de Samuel, Durnnlzeu ila aato alteinimair ,.* ,"-"i" i*lilu ,-u, ,_prrr,r,
""":isiri'l (y.rl.lullrr tui Dumnezeu'a,;a;;Ei;;e'ste sa.,lei et a
i
prorocit. In Isaia 52:15Dumnezeuigi declari i"tentil,
smeritegi sdimberbitez inimile zdrobite;,V""U"f u[.ji" _ia ti,torez auhurile
irrr*Jne hte.al ,,a face
si. trdiascd".b
Dumnezeupromite.de doud".i t. E;;"d"I'ar.:i 5-zu,,orzs_Zo)
inlocuiasciinima de piahf cu o inimd "o"a, o i"ma J" "a
"umi.- ateaceste,eferiri
par si fie mai mult decAtsimple expresiifigurative.
E[ ;"r_i" ; tuansformare
iiii;;bli"]i::::^,,,
#;$$T[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[
26. Brown, tiriver gi B riggs, Lexicon,
p.3I1.
848
Mantuirea
aseminatoare_celei_pe care Isus i_a descris_olui Nicodim. Trebuie
observdm ci Isus i-a vorbit lui_Nicodim de asemeneasd
cu destul d; ;;l;t;."*" inainte de
Rusalii.Estedificil de crezut cd tt a descris
cevac".,_u "*ilt i a""at dupd cdfiva
ani de atunci irxcolo- sau cd apostolii ""
".u., .a.i.,f Jii ,,oi pi.,a a,rpe n.r"uft.
Totusi problema care ne preocupi pe
_ noi aici L"i" a-""a ii*t,i din Vechiul
"i yo"rimentat sau.nusd,,6i"u. rrt" ,"_,,i;ic;;;f;;tul
F:li-:"I
Iestamentgesimuneleaparitii imporiant" cain vechiul
u .""u ;-N;;J i!3t"ment nr.megte
,,roadete Duhului,,.observati,de exe*plr, .tN;;;i;ul,liort
drep..ti u_ar,aoiou_"r,i
9i cu o conduiti corecte1cen.6i9;r., i,r, ii. O """til ,p""iura
credinlei lui Avraam, bunititii l_ I*if, bl;;"tii seacordi
raf"r"pciunii
iJ no"'rt", lui
de^sine atui o*i"r. o"si "."'iii;il;; au experrmentat
ll|1r1;^r::lot:rii
rocureade c5treDuhul Sfint, ei,s-auaflat
cu siguranli s,rUlr,nrr".,1uf_.ri.,
Spredeosebirede asemdnirilcpe ca." l"_#;;;;;;
"i.il ar"l aspecteir
careau posedat_o gi au experirnentat_o crediriiogfi
;i::-1Tjuir"",p"
restament s-adeosebitde varianta.neo_testamenhre. ain Vectriut
lucrarea lui Cristos, harul se primea i" D"gi ," f""u in ir,t "gi_" p"
*oa ir,ilr;'' il llJ"hiul Testament.
Credinciogiidin VechiulTestamentnu au gtiut
au inlelesca dreptatealor a fost anticipitoare cum anumea venit acelhar.Ei nu
_ "" ".",*fr",a prin moartea
Fiului incamatdlui Dumnezeucare-urma
s6aibi loc.Mai mult, acelhar a venit
prtrt m1-locireapreogilor 9i a
rntermediulunei retalii personale .ritualurilor ,"".ifi;i;; ;i ;; I avut loc prin
direct" ", I;a;i;;;. a;a ie_i aouuditerenla
consti in caracterulrelaiiv exterioraf f,"-t"i
uut"-_t""tui'Jr,iu"r. orh, Sfan,.,,
locuia in oameni,ci El exercita.o
înfl"""ta ""t".i.*i,
intemediul cuvantului scrisgi rostit. prezenla J" "*"_ptr, pri.
citre Locul sfAntqi sfdntasfintelori,. corr lui Dumnezeu era vizuarizati de
ii in Te;pl; iuglut;.rr, "oa ""a".io.
scrs, mai degrabddecAto imoirtigire
a aaeu;rl la?"i"ia" _rîi a" .e*
Duhul, cum avea si fie cazul mai tArziu (Ioan
diferente,sfintii din Vechiul,testament, 14:26).Dar in pofida acestor
asemeneacredinciogilordin Noul
TestamenLcregteauin sfintenieprin.."ai.ga
Dumnezeu.Aceastddezvollre spirit..,au 9i fri" *rilit Ji poruncilor lui
e.a tuc.i.ea tJ6-;";"".
diferenfe.uai.ur" i rtr" _,ar,rulr"l ;;ft't#".
_^^PTf_lt .""it* cea.acreFrinilorde dincoacede Rus"ffi "_ din Vechiul
.1:r^,T:1, St fif""jii"f,i
t?T"] p" careil gisim in Noul restament sd credemcd
schmb;rii.Dar faptulcdesentamAntuirii este9i er o ro.irai,lriabild, supusi
a rimaJ;eJffi;;"_" lungul
t-1-St
ryrya9 g" ?imp9i a diferite culturi, avandpartedoarde schimbdri unor
carepot fi atribuiterevelatieiorogresive, minore
mdntuiriitrebuiesi fie 9i al nostru. "."ta."t iif,;;;i;JJ-t""tu-"r,tu, ,l
vlata cregHne, dup5 cum a1 viz-uf nu estecevastatic
credhciosulestemdniuit iar ao"i .u uir"i" tn cadrul cdruia
mantuit. Ea esteun procesdd cregtere Jour;;;.#;Jl"ptului ci este
9i inaintare,.t ddt"t;; pnn propriile
l.^1t-:."f-l*'i, ci
-prin puterea pJ"r,jr-dii"i'gi "u'"","ur,p.o"",
9iciuuzirea
marcat de provoc;ri gi satisfactii.
27. Lewis, ,,New Birth,,,p. 40,

N H
/u\ //
-r d //
J \ L J
Desdvdrsirea
mdntu
irii
Perseverarea sfintilor
Psrspectivacalvinista
PersDectivaarminiana
O solulionarea problemei
Glorificarea
Semnificatiatermenului de,,glorie'
Glorifi
car€acredinciosului
\-regtinii gtiu cd le stau in fall doui experiente. Una dintre ele este
moartea fizici 9i sfArgitul viegi pimAntegti. Cealalte este viata de dupi moarte,
etemitatea de dincolo de aceasti viali 9i lume. Credinciosul este asigurat ca va
exista -otraversare a celei dintAi 9i o existenti binecuvAntatd in cadrul celei de-a
doua. ln acestcapitol vom discuta doud subiectemaiore. ln primul rAnd, cregtinul,
pishat de harul lui Dumnezeu, va indura cu succestoate lncercirile gi ispitele
acestei vieti 9i va rdmAne credincios Domnr.rlui pAni la moarte. Aceasta noi o
numim ,,perseverare".ln al doilea rAnd, viala de dincolo nu va fi doar o extind.ere
a calitdlii actuale a vielii, ci perfectionarea ei. Limitdrile pe care le experimentim
in mod curent vor fi inliturate. Aceastao numim ,,glorificare,,.
Perseverareasfintilor
Credinciosul care a fost cu adevirat regenerat,justificat, adoptat de Dumnezeu
gi unit cu Isus Cristos, va persista oare ln acearelafie? Cu alte cuvinte, o persoani
care devine crggtini va remane intotdeauna aga?$i dacd da, pe ce bazd? Acest
subiect este de o considerabili importantd penhu hafuea cregtini practici. Daci,
pe de-o parte, nu existd nici o garanlie ci mAntuirea estepermaneriti, cred.inciogii
s-ar putea sAexperimenteze multi teama gi nesiguranJ{ care ii vor distrage de la
indatoririle majore ale vietii cregtine.Pe de altd pirte, dacemantuirea noasha este
absolut sigure, dace suntem pestrafi independent de ceeace facem sau d.eceeace
este viata noastrtr. atunci este foarte posibil ca drept rezultat sd apari un fel de
lAncezeall sau indiferenld fati de cerinfele morale 9i spirituale ale E-vangheliei,iar
rezultatul ultim ar putea fi chiar libertinaiul. Din aceit motiv, stabilirei corecti a
u9
850 Mentuirea
inv5tdturii scripturale cu privire la siguranta credinciosului meritd

timpul 9i
elortul alocat,oric6t de mari ar fi acestea.
Perspectiva calvini ste
Am luat in considerare doud pozifii majore in legituri cu problema dacd

mantuirea credinciosului este sau nu absolut sigurl _ cea calvir,istd gi
cea
arminiand. Aceste doud pozigii au anumite trdseturi tn comun. Ele sunt de acord
cd Dumne"eu esteputemic Ai credincios, dornic capabil sd_$i
Ai tind promisiunile.
Ele sunt de acord, cel pufin in varianta lor obignuiti, cd mAntuirea nu este
nici
cagtigatd gi nici peshatd prin eforturile persoanei umane. Ele sunt de acord
cd
D.thul Sfant esie la lucru in toli credinciogii (degi s,ar putea se existe uneh pereri
diferite in privinla faptului daci Duhul este prezent gi activ intr_o manierd
mai
deplind in unii cregtini comparativ cu a\il). Ambell pozitii sustin caracterul
complet al mAntuirii asigurate de Dumnezeu. Ambele insisti cd credinciosul
poate gti cu_adevdratci posedi mAntuirea. Dar cu toate acestecredinie comune,
existi incd diferente semnificative intre cele doui.
Pozilia calvinisieesteclaregi directdh ceeaceprivegteaceasteproblemd:
,,Cei
pe care Dumnezeu i-a acceptat in preaiubitul Siu, pe care i-a chemat tn mod
e!9a9e Oii-a sfintit prin Duhul Sdu, nu pot sd cadd nici total
9i, in cele din urrni,
nici din starea de har; ci vor perseveracu sigurantdin ea pAndla sfArgit vor fi
9i
-?"J{li pj veci."r Acest punct este compatibil .., *st l sistemului ieologic
calvhist. De vreme ce Dumnezeu a ales lnumiJi indivizi din marea masa a
umaniteui cAzute ca si primeasci viata etemd gi cei care au fost astfel alegi vor
alunge neaperat sd pdmeascd viala etemi, reieseci trebuie se existe o permanente
a mAntuirii lor. Dacd cei alegi ar putea se-gi piardd mAntuirea intr-un moment
oarecare,alegerea lor de cehe Dumnezeu la viati etemd nu ar fi cu adevirat
eficace. Prin urmare, doctrina alegerii, aga cum este ea inteleasd de calvinigti,
reclami 9i perseverare.Dupe cum s-aexprimat Loraine Boettner:
Aceastedoctrini [perseverarea] nu estede sine stXtetoareci esteo parte necesarda

sistemuluiteologiccalvinist.Dochineledesprealegeregi despreharui eficaceimplicd
logic o rnAntuirecertea celor careprimesCacestelinecuvanteri.DacADumnezeua
alesoameniin mod absolutgi neconditionatpenhu a primi viaja etemi gi dac, Duhul
Sduaplicdin cazul lor in mod eficacebeneficiilerdscumpdrdril,concluziainevitabili
estec; acestepersoane vor fi mantuite.2
TotuSi, nu nuhlai consecventa logicd il determini pe calvinist sd adere la
doctrina pdstrdrii sfintilor in har. Exisie numeroaseinvateturi biblice care servesc
in mod independent la sprijinirea doctrinei. printre ele se aflA un set de texte care
accentueazdcalitatea indestructibili a m6ntuirii pe care o asiguri Dumnezeu.3Un
exemplu este 1 Petru 1;3-5: ,,BinecuvAntat si fie Dumneziu, Tatil Domnului
nostru Isus Cristos, care, dupd indurarea Sa cea mare, ne-a nescut din nou prin
-llIliil"iJ.""
aucredintedeh Westminster 12.1.
2.- Loraine Boettner, Tre Refo ned Docttinc of pledestifiation, edifia a opta, Crand Rapid,
_
Eerdmans,1958,D. 182-
3. John Murlri Rede mption- Accomplishedond Applied,Cra dlapids, Eerdmans,1955,p.155.
DesivarEireamentuirii
851
irvierea lui Isus Cristosdin morfi, la o nddejdevie 9i la o mogtenirenestriceciosd
gi neintinate $i care nu se poate vesteii, pistratd in ceruri pentru voi. Voi suntefi
pdziJi de puterea lui Dumnezeu, prin credinld, pentru mantuirea gata si fie
descoperiti in vremurile de apoilt, Cele trei ad;:ective folosite ca si descrie
mogtenirea noastri sunt pline de vitalitate gi fo4e. Ele vorbesc despre mdntuirea
noastrd fiind ceva imposibil de distrus in felul in care armaiele distrug o
^ca
natiune itx vreme de rdzboi. Ea nu poate fi corupti sau stricatd prin introduce-rea
a ceva impur in ea. $i ea nu se vegteiegteniciodati, indjferent de influentele cu
careaiungein legature.Aceastemantuire are o calitatepermanentd,ea deinuie!
Diversetexte careaccentueazipersistenla9i puterei dragosteidivine sprijind
de asemeneadoctrina perseverdrii.i O astfel de mdrturie segXsegtein afirmilii lui
Pavel din Romani 8:31-39,culmindnd in versetele:A
9i ef:- ,,Ceci suni bine
incredintat ci nici moartea,nici viata, nici ingerii, nici stlpinirile, nici puterile,
nici lucrurile de acum,nici celeviitoare,nici ina\imea, nici adAncimea,nici
o alti
fdpturi nu vor fi in stare sa ne desparti de dragtstea lui Dumnezeu care
este in
Isus Cristos,Domnul nostru.,,Acest text indicdh mod clar o lucrare continud
a
lui Durnnezeuin viala credinciosului.Cristosnu ne dd doar viata eterna
ca apoi
sd ne lase in seama propriilor noastre eforturi omene$ti.Mai exact, lucrarea
incepute in El este continuatd pand ce este isprdvita: ,,Sunt incredinlat cd Acela
care a inceput in voi aceastdbuni lucrare o va isprivi pnnd in ziua lui
Isus
Cristos" (Filip. 1:6).Mai mult decatatat, se spune despreiristos ce El mijlocegte
permanent penhu noi (Evr. 7:25).De vreme ce Isus a spus cd Tatdl
ii'ascr.,ita
intotdeaunarugdciunile (Ioan 11:42),inseamnl cd acesteiugdciuni
de miilocire
n9i sunt eficace.gi nu doar Cristos miilocegtela drJapta Tatdlui, dar gi
leltry
Duhul Sfdnt mijlocegtepentru noi (Rorn.8:26).Astfel, chiar gi Jtunci
c6nd noi nu
gtimtum sd.nerugem sau pentru ce sd ne rugim, se fac ruglciuni
pentru noi.
U-n_sqrijin pentru pozitia calviniste sun-t asigurdril"e biblice cd datoriti
9i
plrtdrii de gri,e a lui Dumnezeu noi vom fi in stare si tratim
sau sd biruim orice
oP:laco.] grice ispite care ne ies_in cale. Stdpdnulnostru ne va tntiri pe
!i noi,
slujitorii Sii, sdstim in picioarein fala judecdlii(Rom.14:4).El ne di o modalitate
cle a invinge ispitele: ,,Nu v-a ajuns nici o ispiti care si nu fi fost potrivita
cu
putereaomeneascd. $i Dumnezeu,careestecredincios,nu va ingedui ;d fili ispitili
pesteputerile-voastryci, impreunx cu ispita, a pregetit gi mijlocul
sd iegiti din ea
ca s-o pute$ rebda,,(1 Cor. 10;13).
Calvinistul-extrageinsi cea mai mare incurajarein privinta acesteiprobleme
,.
din promisiunile directedesprepesharealn har a cregtiiului de cdtre
Dumnezeu.
":: cele.mai-expliciteesteafirmalia lui Isus fecuti in fala ucenicilor Sdi:
tltl"
,,ulle Mele asculteghsul Meu; Eu le cunoscAiele vin dupe Min;. Eu le dau viata
vegnicd,inveacnu vor pieri gi nimeni nu le va smulgedin mAna
Mea. Tatil Meu,
careMi le-a dat, estemai mare decattoti nimeni riu le poate smulge
9i din mdna
Tatdlui Meu. Eu gi Tatil una suntem,,(ioan 10:27-30). l"'"o"i*-rt"t" cu aceste
lucruri, Pavel a avut o incredere deplini in plstrarea sa in har de
cdtre Domnul:
"...far n_umi-e rugine, cdci gtiu in iine am crezut. $i suni incredrnJatcA El are
putere sd pdzeascdcel-am incredintatp6nd in ziua aceea,,(2 Tim.
1:12).
In plus, mulli calvinigti igi extrag concepfia despre perseverare
-l]go;;;;,"a"rr din alte
itqtiotl.o. t 8s.
852 Mantuirea
doctrine.5Printre acestease afli gi doctrina unfuii cu Cristos. Daci credinciogii au
fost ficufl una cu Cristos 9i viala Lui curge prin ei (Ioan 15:1-11)este de
neconc€putca ceva se poatd anula acealegiturd. Louis Berkhof spune:
,,Este
imposibil ca ei si fie din nou inldturati din trup, zdddmicind astfel ide;lul divin.,, 6
Dochina nagterii dh nou, a diruirii unei nbi naturi credinciosului din partea
Duhului Sf6nt, sprijini de asemeneadoctrina perseverdrii. Ioan afirmd: .dricine
estendscutdin Dumnezeunu pecetuiegtepentu cd sdmAnlaLui rdmdnein el; gi
nu poate pdcitui, fiindci esteniscut din Dumnezeu,, (1 Ioan 3:9). Dacd mAntuirea
ar putea fi pierduti, ar trebui sd existe gi un revers al regener{rii. Dar poate exista
":"lJ Poate moartea sptituald afecta cu adevirai pe cel in caie locuiegte
19u-
Duhul SfanL adicd pe cel cdruia i-a fost dati dela viaJa eiemd? Acesta trebuie sd
fie ne_gregitun lucru irnposibif deoareceviagaetimd eite prin definifie vegnici. in
cele din urmi, perseverareaeste o implicatie a invdteturii bibli"e.ur" uiir d "e
noi putem fi siguri de mantuire. pasaje relevante in acest sens sr.rntEvrei 6:11;
10:229i 2 Petru 1:10.Probabilc{ celmai clar dintre toatesegesegtein 1 Ioan.Dupe
ce a citat cdteva dovezi (mirturia Duhului, a apei gi a sdngelui) care atestd ca
Dumnezeu ne-a dat viatd eterni in Fiul Sdu,apostolul rezumi: ,,V-am scns aceste
lucruri ca si gtifi ci voi, care credegiin Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata
vegnicd"(1 Ioan 5:13).Cum ar putea sd aibi cinevaaceastdcertituclinedaie arli
posibili pierderea m6ntuirii? Faptul ci putem avea o asemenea sigurante
inseamne ce mantuAea noastrd trebuie sXfie certd.
Perspectivaarminiane
Arminienii se situeaze pe o pozilie cu totul diferittr. Una dintre cele mai

timpurii afirmdri ale perspectivei lor asupra problemei perseveririi este cea a
remonstrantilor. DeSi pozitia redati in detaliu in Senlentin Remonstrnntiurtr,
prezentate sinodului din Dort, este in multe privinte extrem de moderatd.
afirmAnddoar cd esteposib e cederea,tezelearminieneulterioaresunt mult mai
categorice. Acestea sunt bazate atat pe materia.lescripturale, cAt gi pe fenomene
empirice.
Prima categorie de materiale biblice citate de cdtre arminieni in legituri cu
-
subiectul perseverdrii constd din avertismente date impotriva apostaziei. Isus i_a
ucenlcii Sdi cu privire la pericolul de a fidugi pe cai gregite (Maiei
1!elt_ig"t.pe
24:3-14). El a spus in mod specific: ,,Bigaf de seamdsi nu vd irqele iine va" (v. 4).
$i dupi ce a descris diverse evenimenti carevor avealoc inainte de ceade-a doua
""ry.u:
lu, El a adaugat: ,,Sevor scula mulli proroci mincinogi 9i vor ingela pe
mulJi. $i din pricina inmullirii fdridelegii dragoltea celor mai mulli seva rdci. Dar
cineva r{bda p6ni la sfirgit va fi mantuit,, (v 11-13).I-ar fi avertizatastfelIsus oe
ucenicii Stri daci nu ar fi existatposibilitateaca ei si cadd astfel sd-gipiarid
9i
mantuirea? Existd avertismente similare gi in alte locuri din Scriptura. pavel, pe
care calvinigtii il citeazi adeseoriin spriiinul poziliei lor, a sugerit cd mintuirea
aT
T :TacJer :onditionat ,,9i pe voi, care odinioari erati strdini gi vrdjmagi prin
gdndurile gi prin faptele voastre rele, El v-a impecat acum prin trupul iui de
5. Augustus H. Strong,SysfematicTheology,Westwood,NJ., Revell,lgOT,p. AE2.
6. louis Berkhof,SystctnaticTheology,
G,"rrd Rapids,Eerdmans,1953,p.547_5as,
DesivirEirearnintuirii 853
came, prin moarte, ca si vi facd si vtr inlltigati inaintea Lui sfinfi, fird prihanl 9i
fere vine; negresit, daci rimAneti gi mai departe intemeiagi9i neclintiti in credinli,
firi sd vi abateli de la nideidea Evanghelieipe care afi auzit-o,,(Col. 1:21-23a).
Pavel i-a avertizat gi pe corinteni: ,,Astfel dar, cine crede ce sta in picioare se ia
seamasd nu cadi" (1 Cor. 10:12).Autorul Epistolei c6tre Evrei a fost in mai multe
ocazii deosebit de vehement, atrig6ndu-le atenfia cititorilor sdi asupra pericolului
de a cidea gi asupra importantei vegherii. Un exemplu remarcabil este Evrei 2:1:
,,De aceea,cu atdt mai mult hebuie si ne linem de lucrurile pe care le-am auzit ca
se nu fim deptrrtali de ele." O poruncd ugor diferittr se gisegtein 3:12-14:,,Luafi
seamadar, fratilor, ca nici unul dintre voi si n-aibi o inimi rea gi necredincioasd,
care se ve despa e de Dumnezeul cel viu. Ci indemnafi-vd unii pe allii in fiecare
zi, cati vreme se zice: (Astizi), pentru ca nici unul din voi sd nu se impietreasci
prin ingeliciunea picatului." Este greu de inteles, spune arminianul, de ce s-au
rostit asemeneaavertismente dacd credinciosul nu poate sl cadi.z
Arminianui citeazd de asemenea texte care ii indeamni pe credinciosi si
'credinciogie,
rimane in credintd. Un exemplu pentru acesteindemnuri la care
apar adeseori aldturi de avertismente de genul celor pe care tocmai le-am citat,
este Evrei 6:11-12:,,Dorim insd ca fiecare din voi sd arate aceeagir6vni, ca si
pistreze pind la sfArgit o deplini nidejde, againcit si nu vd lenevifi, ci si cilcafi
pe urmele celor ce prin credinF gi rebdare mogtenesc figiduinlele.,, pavel
vorbegte despre propria lui sarguintd 9i propriile lui e{orturi de a rdmAne
credincios: ,,Ci md port aspru cu trupul meu 9!i Jin in stdpAnire ca nu cumva,
dupd ce am propoveduit altora, eu insumi s6 fiu lepidat,, (7 Cot, 9:27\.
Seriozitatea eforturilor depuse de Pavel pentru a nu fi descalificat sugereazi cd
p6ni 9i el gi-ar fi putut pierde mantuirea.
Arminienii igi bazeazi punctul lor de vedere 9i pe pasajecare par sd suslhi ci
oamenii poi ajunge apostali.sEvrei 6:4-6estepoate cel mai des citat gi cel mai clar
exemplu: ,,Cdci cei ce au fost luminati o datd, gi au gustat darul ceresc, s-au
9i
fdcut pirtagi Duhului SfAnt, 9i au gustat CuvAntul cel bun al lui Dumnezeu
9i
puterile veacului viitor gi care totusi au cezut este cu neputinJi sX fie innoili
iar5gi, 9i adugi la pocdin!5, fiindci ei ristignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui
Dumnezeu, gi-L dau sd fie batjocorit.,, Un alt exemplu estJ Evrei l}:26-27t ,,Ceci
dactr picdtuim cu voia dupd ce am primit cunogtinli adevirului, nu mai rimdne
nici o iertfe pentru pdcate,ci doar o agteptareinfricogati a judecilii
9i vipaia unui
foc care va mistui pe cei rAzwitifi.,, Acestea sunt afumatii clire cu privire la
oamenicare,dupa ce au avut experientamantuirii, s-audepertatde la ea.
Biblia insi nu rimAne doar la acestnivel abstract. Ea consemneazi gi cazuri.le
concrete ale unor persoane care au devenit apostate sau au cezut.sUnul dintre
celemai plasticeestecazul impdratului Saul din VechiulTestament.El a fost ales
9i uns ca impdrat al lui Israel, dar in cele din urmd s-a dovedit a fi atAt de
neascultitor, ircit Dumnezeu nu i-a mai rispuns atunci cAnd s-a rugat (1 Sam.
-7.
O"f" f"f-ay, The Wo of Truth: A Sarlmary of Christiin Doctrihc Basetlon Bibticat Reoclation,
Crand Rapids,Eerdmant 1981,p.350-354.
8. I. Howard Marshall, Keptby thapouer of Cod,Londra, Epworth,1969,D.141.
Samuel Wakefield, A CotfipletcSystctnol Christinn Thcology,Cincinnati, Hitchcock and Walden,
, -9.
1869, p. 463465.
854 Mantuirea
28:6).Respinsde Dumnezeu,Saul gfa pierdut gi pozitia de impirat gi a ajuns sd
moa# in mod tragic. Un exemplu spectaculosde apostazie din Noul Testament
este Iuda, care a fost ales de Isus sd faci parte dinhe cei doisprezece ucenici.
Arminianului i se pare de neconceputctr Isus ar fi ales intentionat un necredincios
pentru a fi unul dintre cei mai intimi asociati gi confidenfi ai Sdi sau cd El ar fi
firut o iudecat[ eronate prin alegerealui. Concluzia este clari: cAnd a fost ales,
Iuda era un credincios. Cu toate acestea,eI L-a trtrdat pe Isus dupi cite se pare
9i
gi-a sfArgit viala f{rd a se fi intors la credinla in Isus. in mod sigur, acestatrebuie
si_fie_un_cazde apostazie. ln aceeagicategorie sunt pugi Anaiia
9i 9i Safira (Fapte
5:1-11);Imeneu gi Alexandru care ,,au pierdut [cugetul curat] au cizut din
Si
credinF" (1 Tim. 1:19-20);Imeneu gi Filet (2 Tim. ite-t8); Oi; (2 Tim.4:10);
invltetorii mincinogi gi cei care ii urmeazd (Z pet. 2:1,-2).Dupa cum vede
arminianismul lucrurile, doar o minte foarte inventive ar putea resieheci faptul
evident ci acegtiindivizi au fost credinciogi reali care s-auiepdrtat de la credin6.
Observali ci-arminienii folosescdoui metode de bazi in formularea concepliei
,
Ior. In prirnul rand, ei se concentreazdasuprapasajelordidacticecarq dupe c6te
se pare, susfin cd apostazia esteposibili. In al doilea rdnd, ei prezinti fenomenele
istorice, naratiunile biblice care vorbesc despre anurnite p"rr-our," "u* "-u. pa."u
cd-au cdzut de la credinli. Atunci insd cAnd autorul interpreteazd in mod direct
cele intdmplate (de ex., cAnd Pavel susfine cd Ineneu 9i Al-exandru au cizut de la
credinti)j a:::!e pasaiespecialesunt de fapt pe post de materialdidactic.pe l6ngd
exernplele biblice, arminienii prezinta 9i divirse cazuri extrabiblice ale un6r
persoane din istorie sau din experienta lor curentd, care la un moment
dat au
produs impresia clari cd sunt ca apoi ulterior si abandoneze
Tgenerati, orice
aparente de credinta cregtina. in aceste cazuri, firegte, linia argumentdrii
se
h mod clar pe fenomene empirice, mai degrabi decAt pe i:nvd1itura
P1T.^:,
DlDUCa.
in fine, arminienii aduc cAtevaobiectii fate de teoria calvinistd a perseverdrii.
U:ra.dintre ele estecd perspectiva calvinistd estetn conflict cu conceptul scriptural
de lib-ertate.umani.10Dactrestesigur cd cei care surt in Cristos vor persevera nu
Si
vor cddea de la credinfa, atunci cu siguranld ci ei nu pot alege apostazia. gi
dacd
acesta este cazul, ei nu pot fi liberi. Cu toate acestea, subliniazd arminienii,
Scriptura ii descrie pe oameni ca pe nigte fiinle libere, illtrucat ei sunt indemnati
in repetater6nduri sd ll aleagdpe Dumnezeugi ni se arati foarte clar ci ei
sunt
tragi la rispundere de cdtreDumnezeupentru actiunile lor.
O solutionarea problemei
Am vezut doue conceptiiopuse.Cum le vom raporta una la cealaltd?Adeplii

..
argumente convrngdtoarepe care le pot prezenta in spriiinul pozigiei
:t".Tulu 3u
lor. Exista adevdr in ambele, sau hebuie sd aleglm una dintre eie? Unul dinhe
modurile in care putem trata aceasted emd esteid examinim doui pasalebiblice
cheie ce sewesc fiecare ca principal sprijin textual pentru cAteuna din cele doud
teorii. Acestepasaiesunt
-i6lT,ElZs-eoo. Ioan 10:22-309i Evrei 6:4-b.
DesirdrEireamAntuirii g55
Cuvintele lui Isus din Ioan L0:27-30constituie o afirmare puternice a sigurantei

m6ntuirii. Versehrl 28 este deosebit de categoric: ,,Eu le dau viata vegnic6,ir:rveac
nu vor pieri 9i nimeni nu le va smulge din mAna Mea.,, in propozilia
,,tn veac nu
vor pieri" Ioan folosegte dubla negatie oi pil cu subionctivul aorist, care este un
mod foarte categoric de a declara ci un anumit lucru nu se va intAmpla i:r viitor.
Isus exclude cu fermitate chiat gi cea mai micd posibilitate a unei abostazii din
partea oilor lui. O taducere literald ar sr.rnacarn in felul urm5tor:
.El" ,,r, ,,o.
pieri, repet, in nici un caz nu vor pieri, sub nici o formi.,, Aceasti afirmalie este
urmatd de altele care spun cd nimeni nu ii poate smulge pe credinciogi din mAna
lui Isus sau din mina Tatdlui (v 28-29).M;i mult de"It itat, acestpisaj este cea
mai categoricdrespingere cu putinli a ideii cd un credincios adevdrat poate cddea
de la credinfd.
Arminienii susfin ctr Evrei 5 reprezintd un text la fel de decisiv ir favoarea
pozitiei lor. Pasajul pare suficient de clar: ,,Cici este i:nposibil sd fie innoiJi iarigi
9i adugi la pociinJd cei ce au fost luminafi o dati gi au gustat d.arul cerescAi s_al
ficut pdrtagi Duhuhri SfAnt 9i au gustat CuvAntul ceibun al lui Dumnezeu
9i
puterile veacului viitor, dacd ei devin apoi apostati,, (v. +6, trad. aut.). Descrierea
se potrivegte dupi c6te se pare unor persoane cu adevdrat mantuite care
abandonea",i credinta 9i astfel igi pierd mdntuirea. insi ca urmare a compleitilii
problemei gi materialului din acestpasat au apdrut mai multe interpretdii:
L. Scriitorul are irn minte pe$oane cu adeverat mantuite care isi pierd
mAntuirea.rl Trebuie si se observe ci o dati ce gi-au pierdut mAntuirea, nu
existi nici o cale ca si gi-o redobAndeasci. Sinjurul punct Lipsit de
ambiguitate in acestpasai estece e imposibil ca ei siJie readugi la mAntuire
(v. 4a), un fapt pe care mulJi arminieni il ignord.
-
2. Persoanelealrrte in vedere nu au fost niciodate regenerate. Ele au gustat
numai din adevdr 9i din viafd, au fost doar eipuse la Cuvantirl lui
Dumnezeudar nu au experimentatpe deplin acestedaruri ceregti.Ele, de
tapt, devin apostate,dar aceastade pe o pozifie vecind cu adevirul
sptuitual, nu din centrul lui.r2
3. Oamenii avufi in vedere sunt mdntuiti cu adeverat gi pentru totdeauna; ei
nu sunt pierduti. M6ntuirea lor estereali, apostazialor ipoteticd. Adice acel
,,dacd"nu are loc cu adevdrat.Scriitorul aiatd doar care ar fi situatia dacd
cei alegi ar cidea (o imposibilitate).l3
Dupi o examinare atenti, a doua explica$e este greu de acceptat. Vitalitatea
descrieriigi mai alesafirmalia ,,[ceice] s-iu facut pirtisi Duhului 6f6nt,,oledeazi
cu putere impo.trivanegdrii faptului ci oamenii-aurfi in vedere sunt (;el putin
Pentru o vreme) regenerati. Prin urmare, alegereatrebuie ficutE intre primul gi al
treilea punct de vedere.
1L. Matshall Powerof Cod, p.140-147,
Calvin, Corrttlentarieson the Epis e to the Hebreus, GrandRapids, Eerdmans,1949, p. 135_
"1.2, Jean
140,Ew. 6l-6.
Thom::_Iewiltj The_Epktteto ttu Hebre?os: An Introductiorlan.l Cott nentary,Grand Rapids,
-13.,
herdmant 1960,p.. 110.Hewitt numegtecele trei puncte de vedere,,teoria despre cei mantuiii
9i
ll"Y"l.j ,1t"9""-99rpre cei necregrini,,Si respectiv ,,teoria ipoteticd,,. Vezi gi Brooke Foss Westcoti,
Ihe Epistleto thf Hebrcus,Grand Rapids,Eerdmans,1962,p.165.
956 MAntuirea
ln parte dificultatea in interpretare provine din ambiguitatea cuvAntului

tradus prin ,,dace apoi devin apostati" sau ,,daci ei cad,,. El eite ncponcodvraq, un
participiu adverbial. Ca atare, el poate fi tradus in multe feluri diferite. H. E. Dana
9i Julius Mantey ingiri zece posibile folosiri ale participiului adverbial; el poate,
de exemplu, exprirna cauzalitate, timp, concesie9i, ceei ce este cel mai important
din punctul nostru de vedere, condifionalitate.l4 prin urmare, o traducere leqitimd
a lui napcneodwcq ar fi,,daci ei cad", dar el ar putea fi trad.ustn multe alte;eluri.
inclusiv ,,c6ndei cad" Fi ,,caurrnare a faptului cd ei cad,,.intr-un astfel de caz
semnificalia trebuie determinatd pe biza contextului. Elementul cheie al
contextului se gesegtein versetul 9: ,,Mdcar ci vorbim astfel, preaiubililor, totugi
de la voi agteptim lucruri mai bune gi care insolesc m6ntuirea.,, Acest verset jr
putea fi irxtelesin sensul ce, spre deosebire de cei cdrora le este adresatd Epistola
cdtre Ewei, oamenii descrigi irnversetele 4-6 nu au fost cu adeverat mantuili. Am
vizut inse ci apar dificultdti maiore in cazul acestei interpreteri. Cealalte
posibilitate estecd cei la care sereferi versetele4-6 versetul 9 sunt unii gi aceiagi.
9i
Ei sunt oameni mAntuili cu adevdrat, care ar putea sd cadi. Versetele4-6 declard
care ar fi statutul lor dacd ar cddea.Versetul g insd esteo afirmare a faptului ci ei
nu vor cddea. Ei ar putea sl cadi, dar nu vor cddea! perseverarea ior pini la
sfargit esteo dovadi a acestui adevir. scriitorul Epistolei cdtre Evrei giie ce cititorii
sdi nu vor cddea;unele motive intemeiate ii permit se agteptelucruri mai bune de
13 ei, acele lucruri care insolesc mAntuitia.ls El vo;be-gte despre lucrarea gi
dragostea lor din trecut (v. 10) 9i ii indeamnd si persevereze cu seriozitate in
lucrurile urmdrite pAnd atunci (v. 11). Toate datele pe care le avem in pasai par
agadar sd indice cd scriitorul are in vedere credinciosi autentici care ar Dutea sa
cadd,dar carenu vor cddea.
Suntem acum in stare sd corelim Ioan 10 9i Evrei 6. ln timp ce Evrei 6 aratd cd
credinciogiiautentici pot cidea, Ioan 10 ne invagdc6 ei nu ior cddea.r6Existd o
posibilitate_ logici a apostaziei, dar ea nu va ajunge sd se realizeze in cazul
credinciogilor.-Cutoate ce ei gi-ar putea abandonairedinta
9i, prin urmare, ar
putea arunge la soarta descrisi in Evrei 4 harul lui Dumnezeu'ii impiedici
si
devind apostali. Dumnezeu infdptuiegte aceastanu fdcAndsd fie imposibil ca ei si
cad5, fic6nd si fiesigur cd ei nu vor cedea.Accentulnostru pe
-ci iof cidea 9i ra
aor cddea nu este lipsit de importanfe. El ocrotegte libertitea individului.
C-redinciogiisunt capabili si-gi nege credinta, dar ei vor alege i:n deplini libertate
si nu o faci.
ln momentul acestas-ar putea pune intrebarea: Dace mantuirea este sigure gi
permanente, care este scopul atentiontrrilor gi poruncilor adresatecredinciosului?
este ce ele sunt mijlocul prn laie Dumnezeu face si fie sigur cd
li:pli.yl
individul mantuit nu va cddea.rzLuagi in considerare, ca o analoqie, cazul unor
14. I{ Ei-," 9i Julius R. Ma tey,A Manual Crahnar of the CrcckNao Tulatnenr,New york,
Macmillan, 1927,p, 226-229.
15. Westcott,Hebrea,s , p.15/.,1(f..
15. Marshall pare sd ocoleasclaceastedistinctie. EI considera,,teoriaipotetici,, drept,,o
teorie
sofisticatd in toate detaliile ei care evitl semnificaga evidentb a pasaiului:Nu e*iste nici
un fel de
dovadd ce scditorul a descris un pedcol imaginar ce nu ar fi putut a;eninta nici o ctpa pe
cititorii
s{i" (Powerof cod, p.140),
17. G. C. Berkouwer, Faith an.l perceoerance, Grard Rapids, Eerdmans,1958,p.83-124.
-
DesivArqireamintuirii gS7
piringi- care se tem ce micuful lor ar putea fugi in stradd gi putea
ar fi lovit de o
magTrI..O modalitate prin care pdrintii ar pirtea impiedica
aiest lucru ar fi sd
construiascd un gard tn jurul curlii. Gardui l-ar impiedica pe
copil si iasd din
curte, insi ar inlitura gi Iibertatea lui. Aceastaeste ideea pe
care unii oarneni o au
Oaltd posibilitateesteca pdrinlii si_ii"u o "ir.ug".opitrrui
1 ;y1:t-":::::t.^" privinta pericolului de a iegi in strade in legdturd cr.rcit
::.:::::::1":.4
rmportantestesAT 9i de
fie atent.Aceastaestenatura siguranteipe careo discutem
noi.
fi." .:-u.p?r.aziasi fie"imposibila,inldturandinsesi
):,:L.^?^"-rnl:r-"1
posrpultateade a o aleqe. Mai deglabd, el folosegtefiecare mijloc al harului,
inclusiv avertismentele iuprinse iriScripturd ""
J "";;;;; sa_l remanem
devotafi Lui. Pentru cd El ne dd posibiliiateu se perse.,rereir
iri-creainla noastra,
termenul p-crseaernrc este de prefeiat celui de pdstinre.
cu pretengiile cd Scriptura consemneazecazuri de apostazie
*.,!1f.,:T.,lt:l.e
reara,r,xamrnate lsd
de aproape,acesteexemplesunt mult mai pufin impresionante
deoit par a fi la primi vedjere.Unetecazuri, ca cel
al lui petru, ar trebui numite
mai dêgrabdlepddare de credinfi decAtaposiazie.
T{gia.,i.uu tii p"t u u tort c"rru
tacut intr-un moment de sldbiciune, nu aiost un
act d"eliberatgivoit ae rizvretire.
Acfiunea lui nu a cuprins nici un-element d" p"r;;;;;F.
i,;dJ atta parte, este
destul de dificil de definit situalia impdratului Saul,
deoareceel a heit sub vechea
dispensafie. CAt despre Iuda, au exiltat de timpuriu
unete ir,aict cd el nu era
regenerat.canditi-vd mai ales la furtigagurile lui (Ioan
12:6).in cizut tui Imeneu
gi Filet, care ,,s-auabitut de la ad.evdr.Ei-zic
cd a 9i venit invilrea ';-pn^.zrtz-tgy,
nu existd nici un indiciu ci ei ar fi fost vreodattr
susfinito.i "oJ.,g, ui uaulra.rrt ri
sau ci.adevdrul a devenit o parte intrinseci.
ui"iii fo.. fu ar"ft vorbind, este
semnificativ faphrl ctr urmitorul verset vorbegte
dimporr;,;;5p." credinciogii
adevirafi; .Totuqi, temelia tare a .lui o"-ou""rl
;,il;;;;;;: ""and pecetea
aceasta:"Domnul cunoasteDe:e-r:e sunt ai
Lui>, 9i .Olicine iostegte Numete
Domnului sd se depertez; deferrdelege!",, (v.
19),Aiuziu iu-il,ir,",, 9i ar"r"r,a.,
din 1 Timotei 1:19:20este foarte^greride inierpretat,
a"ou.""u .,,,r gtim precis ce
prin faphrt ci pavel ia ,,dat pe mAnu Suta*t
T,f:t:8"
ITll:huleasce".
:: "u sa se in,re1" sa
nu Asemeneatextului din 2 Timotei2:12_1g, aceasti
9i ieferire trebuie
vizuti tn lumina afirmaliei lui palet ai" f
t*.t"i1,6]i." p.irf." h persoane
care s-au retecit in discutii inutile. Remarcalui pavel
cd acelepersoanenu inleleg
ce spun ar putea foarte bine implca faptul
ci ele nu fai parte din rAndul
credinciogilor ade-varafi.Vechitatea lui 1 irmotei
f,i_2"" *i"i'ir"" la Imeneu gi
Alexandru (v. 19-20) si folosirea cuvAntului cheie
,io"ox?" (.a se deperh, a se
de la adevdr) utat ir, t Ti-ot"i 1:6, cat gi in referirea
1!1e" l"-imeneu gi Irilet
(2 Tim.2:1_8),ar putea indica faptuI ctr
""i" dorra ,it";ti;;; ilsi simitare. Este
posibil ca Imeneu gi Alexandrrrsd.fi fort.."ai""Ogi
"'ir" au-flst peaepsili pi
disciplinati pentru retecirealor de la.adevir
;;';; ""-"i"ra ii fost nigte
indivizi cares-au imnlicat suoerficialgi careau
fost indepartali de ia partagie.Cat
privegte celelalten'me (de i,*., oi-il "*i"tiil;;;ffi;;
.yfi"i"lt existd dovezi
pentru a iustifica concluzia ci ei au fost "r"ainJoSi
"al.,a.afi care au
cizut de la credintd.
$i mai puJin demne de crezare sunt exemplele unor persoane contemporane
despre care se presupune ci au fost odatd .*hn"i.gi
"ai"iJii'iu, "., "er,rt. In
858
Manhirea
cazul acesta, dificultaiea este mdrite
9i de faptul cd putem cita gi cazul unor
persoane care au merturisit ce nu au fost niciodati
cregtini adevdtali, dar s-a
crezut ce.sunt. in plus, trebuie sd fim atenti sd deosebirn
cazurite de lepddare
temporaJe de credinfd, ca cel al lui petru, de abandonarea
reah a credinfei. Cu
p*: sd-eifi pierdutcredintaeste,,""".u."a." p.r.a
l1t::_li..T::" :i1:
,:hs-t:.el(sau ea) deia mort
-rlrreDlrea; spiritual?,,Dincolo de aceasta,trebuie si
nu ne.permite si considerdm ci fiecare persoani care
:".1":-T-: il?1i" igi
marrurrsegtepublic credinta este.cu adevdrat regenerati. Isui a atras atengia
asugla plofeqilor mincinogi care vin imbracafl in hiine
de oi, dar care in realitate
sunt lupi repitori (Matei Z:15).Ei trebuie evaiuafl dupi.oujJloa
mai degrabi
decAtdupi pretenfiilelor (v. 16-20).in ziua jud*a1ii
Jrtf"LJ" ,""leni Il vor striga
Doamne,,Si vorpretinde cd au profelit, ca au scosaemont
Ll
au tlj.:OjTI";
racut multe tucrdri in Numele Lui (v 22). Toate 9i ca
acesteavor fi probabil
adevirate. insd nu acegtiindivizivor ti ."1'"u." lro, lr,i.u
ir-ffiragia ceruriloa ci
mai degrabi cei care fac voia Thtdlui (v 21). Cuvintele
dir, rl.rni'ut" t..i f.rrs p".rt.,,
credinciogii falgi vor fi; ,,Niciodatd nu v_am cunoscu,
departali-.a ae U Virre voi
toji carelucraHferidelegea,,(v 23).pilda semdndtoruldiVutui
fa,i_f, fa_Za;u"t"
un_alt indiciu cd ceeace pare si fie credinld ""d;t"d
il;#fie ceva cu totut
diferit. nsie posibil sd fie doar un rispuns superficial
gi temporar: ,,Sdmanfa
cdzuti in locuri stAncoaseeste
bucurie; dar n-are rdddcini ir:ret, _cel ce auae Cu'vantul 9ii pii-ri"g," indatd cu
ci line pani h ";;;-;;i;;_ vine u.nnecaz
sau o prigonire din pricina Cuv6nturui, se reapddd
indati de el. simanla
intre spini este cel ce aude CuvAntul, d* 'irlg.iio.t;ii;;#ului cizutd
acestuia gi
in9eHciunilebogdtiilor ineacd acestCuvant gi
i"ilg" ;-ait";,,
lumina c.elorspuse de Isus in Matei z,ro_zose pJaiJ"";;;;;;,
(v. 20_22).In
singurii care
sunt credinciogiregeneraticu adeveratsunt ""i'"u."
ua,r. ioi, iie de treizeci de
ori rnai mult, de gaizeci sau insutit (Matei
13:23).r., ".Gi,^"-ui"d despre
Isus a aretat ce rdbdarea"rt" -u."u
f::91_"-." ,"*"t:l.gice, ce il deosebegtepe
adeviratul credincios:,,$i din pricina inmullirii
ftraaetegii araeosteacelor mai
mulfi se va rici. Dar cine va rd6da pina ta sflrgit
va ii _i*,rii,"1rraut"i za,tz_te;
vezi gi Matei 10.,22;Marcu 13:13).in fine, observdm
"t iJ;-il l_a considerat
ni<iodati regeneratpe luda. Deoarecei1 urma
mirturiei rui petru: ,,Doamne,ra
crne se ne ducern? Tu ai cuvintele viegii vegnice.
$i noi am c.errrt 9, u_ uyr.rs tu
Cristosul,Sfantullui Dumnezeu,,,Is.,. u .drp,r.,s,
dlebEu pe vorJ,cer
:li":.,}i:i :Sti
dorsprezece?
,,Nu v_am
$i totugi unul dintre voi esteun drac,, (v. Z0).Cu
toate cd nu a fost un credincios,Iuda a avut de j"cat
un .ot impoitant in schema
rdscumpdririi. Din considerentele. precedentei"i""" "tu. "a, Ji" perspectivalui
Isus, nu tofi cei care par a fi credinciogisunt
cu adevdrai'ciJinciogi. Tragem
concluzia ci cei care plr a fi cdzut n" u.,rfo.t,
a" fupi, "i.i"i"ia ,"g"""r"1i.
Implicalia practici a felului in care int"t"g;- ".i
-i""iuai"1ur"u ;;;;;;;;;everarii
-ci este ce
se pot odihni siguri in
:1,11"".U: Ha-niuirea tor este
permanentA;nimic nu-i poate separa de dragostea
lui Dumnezeu. prin urmare ei
se pol bucura avAndînperspectiva viafa vegnice.
Nu trebuie sd existe vreo teamd
ca crneva sau ceva ii va opri si afungd la starea
fericiti dh final care le-a fost
promisi gi pe c1re al a;'unssd o a$tepte. pe
de alte parte insd, Jochina despre
Perseverarenu lasi loc indolenlei sau neseriozitilii. Este sub semnul intrebdrii
Desirdrgireamantuirii g59
dac6cineva care igi spune: ,,Acum, ctr sunt cregtin, pot trdi cum imi place,, a fost
cu adeverat convertit gi regenerat. ln schimb credinla autentici are ca rezultat
r.oadaDuhului. Siguranta mAntuirii, convingereasubiectivi ci egti cregtin, rezu.lti
din mlrturia liunhici a Duhului SfAnt ci El este la lucru ir viala tu. gi o.i rrrd"
lucrarea Duhului are ca rezultat convingerea cr devotamentul fagi de Cristos este
autentic, existi gi certitudinea bazatd pe Biblie ci Dumnezeu ii va da cregtinului
posibilitatea se persiste in acearela$e, ci nimic nu-l poate separape credinciosul
adevtrrat de dragostea lui Dumnezeu.
Glorificarea
Etapa finah a procesului m6ntuirii este numiti glorificare. Conform celor
spuse-de Pavel, cei pe care Dumnezeu ,,i-a cunoscut mai dinainte, i.a gi hotdrAt
mai dinainte sd fie asemenea chipului Fiului Sdu...
$i pe aceia pe care i_a
predestinat, i-a gi.chema! 9i pe aceia pe care i-a chemat, i-i
9i socotii drepli; iar
pe aceia pe care i-a socotit drepfi, i-a gi glorificat,, (trad. aut.)
6om. a:ll-S01.
Glorrhcarea este punctul in care doctrina despre mAnfuire
9i doctrina despre
lucrurile..din urmi se suprapun, pentru ci ea privegte dincolo de aceasti viati la
lumea viitoare. Acest subiect este prea pulin discutat in manualele standard de
jeologi.e 9i i se acordi o gi mai mici atinlie lr predici, cu toate acesteael este
bogat in implicafii practice fiindci li incurajeazd pe credinciogi gi le intiregte
speranta.
Glorificarea este multidimensionaltr. Ea implicd atAt escatologia colective, cat
c9a-ll":dyli: Eaimplici ajungerea
li perfecgiune
",,uirrii "pi.it ul" "
!icredrnciosului
ry individual,perfecfiune care apare la moarte cand cregtinul trece in
prezenta Domnului. Glorificarea implici delsemenea aiungerea la perfecliune
a
trupurilor tuturor credinciogilor, pirfecJiune care apare i momentul invierii
legate de cea de-a doua venire a lui Cristos.rsfa imilice pin6
9i transformarea
intregii creafii (Rom. 8:18-25).
Semnificaliatermenuluide "gloie'
Pulry hfelege doctrha despre glorificare noi trebuie sd cunoagtem in

. I
plT*:Td.*.Td cuvdnhrlui ,,glorie,,, prin care sunt tradugi mai mulgi iermeni
Drorrcr.unul drntre acegtia este ovantul ebraic l.le (knbod).Et se referi
la un
atribut perceptibil, la etalarea de citre un individ a splendorii, bogetiei gi
fastului.le Cand este folosit in legdturi cu Dumnezeu, el'nu indica un-anumit
*"ryangeglorificarea
la momentutinvierii;dupapxrerea
lui toti credinciogii
vor
"t^]:T.Y*"y
n impreuntr la revenirca (Redemption,
SrontrcaF lui Cristos p.IZ+1iS), Bemard Ramm considere ins,
ce gbdficarea al|eloc in momentul lntahirii fatd-in fali a iui Cristo, (Them
He clotifed: A Systcnatic
Study of tlv
.Docttine-ofGlotifcation, Cta dRa;ids, E€;dmane 1963,;.65). [oii"-u "ur".pu* ui"i
se defineascd ,glorificarca". Ce cuprinde ea; la ce &enimenre se rEferd? ln
:::::]l,Y
rasPunsul ctep,rde de concq)lia p€ care o arc fiecare despre natura stdrilor ;";;
intermediare d;he
moarte gi inviele (vezi capitolul 56).
19, Fnncis Brown, S. R. Ddver gi-CharlesA .Biggs, Hcbra, and English krdcon
-" of the OldTestotrrctlt,
New York, OrJord Universiry, 1955,p. 45&459.
860 Mantuirea
atribut, ci meretia intregii Lui naturi.2o psalmul 24:2-10 vorbegte despre
Dumnezeu ca despre Impdratul slavei. in calitate de impdrat El esteinsotiide
ogtileLui gi estecaracterizatde o infiniti splendoaregi frumusefe.
In noul Testament,cuvanhrl grecesc6r1{care sensul de strilucire, splendoare,
grandoare gi faim5.21Aici constatem ci gloria ii este atribuite ac.,- lui Is,rs
Cristos, aga cum I-a fost atribuitd Tatdlui in Vechiul Testament.Isus ga ruqat ca
Tatil sd-L glorifice agacum L-a glorificat 9i El pe Tatil (Ioan 17:1-5).Noi v"edem
gloria lui Cristos mai ales tn invierea Sa.petru a proclamat faptul cd inviindu-L pe
Isus din morli Dumnezeu L-a glorificat pe Acela pe care iudeii L-au respins (Fapte
3:13-15).In mod similar, Petru a scris in primi lui epistold; ,,prin El
lcristosl
sunteli credinciogi in Dumnezeu, care L-a inviat din morli gi I-a dat slavd, pentru
ca credintagi nedeideavoastrdsXfie in Dumnezeu,,(1 pet. 1;21).pavel a sustinut
cd ,,Cristos a inviat din morti prin slava Tatdlui,, (Rom. 6:4); el a vorbii de
asem€neadespre gloriosul trup inviat al lui Cristos (Filip.3:21). pavel a vdzut
glorificarealui Cristos 9i in indllare - El ,,a fost indllat in ilavi,, (1 Tim. 3:16).in
plus, au predicat cd Cristos este acum indltat la dreapta Tatdlui (Fapte
_apostolii
?.?4. q.a1\
Cea de-a doua venire a lui Cristos urmeazi sd fie gi ea un prilej de glorificare
a Lli. insu$i Isus a-schitat o imagine plasticd a reveniiii Salepiine de glorie:
,,vor
pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere gi cu o mare slivd,, (Matei
1e{ea
24:30); ,,c6nd va veni Fiul omuluj in slava Sa, cu tofi ;fintii ingeri, va gud"u p"
scaunul de domnie al slavei Sale,, (Matei 25:31). Una diitre cererile din
rug{ciunea de mare-preot a lui Isus a fost ca ucenicii Sdi sd-I vadd slava viitoare:
,,acololnde slnt Eu sd fie impreuni cu Mine gi aceiape care Mi i-ai dat Tu, ca s6
vadd slava Mea, slavd pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindce Tu M-ai iubit inainte de
intemeierea lumii" (Ioan 17.24).pavel a vorbit despre ,,fericita noastrd nidejde
9i
aratareaslavei marelui nostru Dumnezeu 9i Mdntuitor Isus Cristos,,(Tit i:13).
Atat Vechiul cdt 9i Noul Testamentprezinta aceastdmanifestare escatologici a
gloriei lui Dumnezeuca speranla9i obiectivulcredinciosului.Ceamai clarddintre
reterrr e vetero-testamentare segesegtetn psalmul Z3:24:,,mi vei cdlduzicu sfatul
leu, apoi mi vei primi in slavd.,,Aceasti pronisiune a unei viitoare steri de
rdspunsul lui Dumnezeu la pldngerile gi disperarea psalmistului in
{ericirg 9g!e
fata vielii fericite 9i a prosperittrtii apar"t i" u J"lrri ,jr.r. in'mod asemandtor,Noul
Testamentdescrie gloria viitoare ca pe ceva incomparabil cu suferingaprezenti a
celor drepti. Pavel scrie in Romani 8:j.8:,,Eu socotesccd suferintele din vremea de
acrun nu sunt vrednice sd fie puse aldturi de slava viitoare, care are sa he
descoperitefald de noi." El face o afirmatie similard in 2 Corinteni 4:17:
,,Cdci
lntristirile noastre ugoare de o clipi lucreazi pentru noi tot mai mult o greutate
vegnici de slavd."Petru leagi 9i el suferinlaprizenii de revelaliaviitoare a slavei.
Ca-,,martoral patimilor lui Cristos9i pirtag al slavei careva ii descoperitd,,el ii
indeamni pe tovarigii stri prezbiteri ii pdstoreascdturma lui Dumnezeu astfel
ilcat atunci ,,cAnd Se va ardta Pistorul cel mare,, se capete ,,cununa care nu se
poatevegteji,a slavei" (1 Pet.5:1,4).
20. Ranjnr , ThemHeClotifrcd,p.18.
Will.i:m F..Arndr9i F, Wifbur Cingrich, ediro4 A G/ed,t-
EnglishLeicon of theNe ) Tcstamcnt,
3l;. a patra,Chicago,
edflLa Universityof Chicago,1957, p.202_203.
DesirarQireamantuirii 861
Glorificareacredinciosului
Este important se intelegem ci nu numai Cristos, ci gi toti credinciogii

adevAraU vor fi glorificafi. Noul Testament cuprinde mai multe descrieri ale
acesteidimensiuni viitoare a manfuhii cregtinilor. Pavel a spus: ,,9i noi, care avem
cele dintdi roade ale Duhulur, suspinim in noi gi agteptem infierea, adicd
rdscumpirarea trupului nostru" (Rom. 8:23). Aceasta, adici etapa finah a
procesului rnAntuirii, este o mogtenire garantatd de Duhul SfAnt: ,,$i voi, dupd ce
afi auzit cuvAntuI adevirului (Evanghelia mantuirii voastre), afi crezut in El gi afi
fost pecetluili cu Duhul Sfant, care fusese fdgiduit gi care este o arvune a
mogtenirii noastre,pentru rAscumperareacelor cAgtigafide Dumnezeu, spre lauda
slavei Lui" (Efes.1:13-14).$i Petru a vorbit despreo mogtenire:,,Binecuvantatse
fie Dumnezeq Tatil Domnului nostru Isus Cristos, care, dupi indurarea Sa cea
mare, ne-a nascut din nou prin invierea lui Isus Cristos din morli la o nddejde gi
la o mogtenire nestricdcioasi gi neintinatd gi care nu se poate vegtEi, peshate in
ceruri pentru voi. Voi sunteti pdzifi de puterea lui Durnnezeu, prin credinF,
pentru mantuirea gata si fie descoperittrin vremurile de apoi!" (1 Pet. 1:3-5).Mai
mult decit atAt, Noul Testament promite izbdvirea de mAnia lui Dumnezeu la
vremea judecdfii: ,,Deci, cu atat mai mult acum, cAnd suntem socotiti drepli, prin
s6ngele Lui, vom fi mantuiti prin El de mdnia lui Dumnezeu. Cici, dacd atunci
c6nd eram vriimagi am fost imptrcali cu Durmezeu, pdn moartea Fiului SAu,cu
mult mai mult acum, cdnd suntem impicaJi cu El, vom fi mAntuili prin viata Lui"
(Rom.5:9-10).Pe scurt, credinciosulse poate agteptala o experien!5rnult mai
mare, o experient5 caracterizate cind ca adoptare de cdtre Dumnezeu, cAnd ca
rescumperare a hupului, cdnd ca mogtenire neintinata garantatd de Duhul. cand
ca izbdvbe de mAnia lui Dumnezeu.
Dar ce anume va atrage dupd sine glorificarea credinciosului? Unul dintre
aspectele glorificdrii va fi o reabilitare totali 9i deplind a credinciosului.22
Justificarea care a avut loc in momentul convertirii se va manifesta sau va fi
evidengiatdin viitor. Acesta este sensul lui Romani 5:9-10,pasai pe care l-am citat
in paragraful precedent. ln capitolul 8 Pavel mediteaze ltiudeaata viitoare gi se
intreabi cine va aduce vreo acuzatiecelor alegi.AvAnd in vedere ci Cristos a murit
pentru noi iar acum mijlocegte pentru noi, nimeni nu o va face (v.33-34). Nici
lucrurile prezente, nici cele viitoare nu ne pot separade dragostea lui Dumnezeu
i:r Isus Cristos (w 38-39).Judecatava insernna declararea definitivi a justificdrii
credinciosului (Matei 25:31-46).Asemmea unui student care este foarte bine
pregdtit pentru un examerLcregtinul pdvegte la iudecata din urmd nu cu teamx gi
nelinigte, ci cu seninetategtiind cArezultatul va fi pozitiv.
In cadrul glorificirii va exista gi o atingere de citre individ a perfecfiunii
morale gi spirituale.a Mai mu.lte texie biblice indicd o desdvArgire viitoare a
procesului inceput cu regenerareagi continuat prin sfinthe. Una dintre cele mai
directe afirmaiii esteColoseni 1:22:,,El v-a impdcat acum prin trupul Lui de carne,
prin moarte, ca sd vi faci si vd infitigati lnaintea Lui sfinti, farn prihand [pati] 9i
fdrd vind." Conceptul de caracter ireprogabil sau firi pati se regisegte gi in
-llilffiiIhr*
p. 67-6s.
au Gtorifed,
23. Cha es M. Horne, Saloation,Chicago,Moody,1971,p.102-706.
8a MAntuirea
Efeseni 1:4 9i Iuda 24. Lipsa de vini este mentionate irn 1 Corinteni 1:g. pavel se
roagi: ,,dragostea voastrd [a filipenilor] str creasci tot mai mult in cunogtinftr
9i
orice pricepere, ca sd deosebiti lucrurile alese,pentru ca si figi curagi si nu vX
9i
-[dreptefi],
poticniti pane in ziua venirii lui Cristos, plini de roada nep;ihenirii
prin Isus Cristos,spre slava gi lauda lui Dumnezeu,,(Fifip. 1:9_11). ferfecgiunea
noastri morald Fi spirituaH va. fi realizatd in parte piin inliturarea iipitei,
deoarece_sursa picatului, a raului 9i a ispitei va fi difiniti; biruita (Apoc. 20:i-10).
'.r.,ougt".ii.
Glorificarea viitoare va aduce de aiemenea o deplinitate u ir,
1 Corinteni 13:12Pavel compari cunoagtereaimperfectl pe care o avem in prezent
cu cea perfecte care urmeazi sd vini: ,,Acum vedem ca intr_o oglindd, in
chip
infunecos; dar atunci vom vedea fa16in fatd. Acum cunosc in parte, dar atunci
voi
cunoagtedeplir; a9acum am fost gi eu cunoscut pe deplin.,, iaracterul incomplet
al inlelegerii noastre din prezent va fi inlocuit le o comprehensiune mult
mai
deplind. Cunoagtereanoastrd va cregtedeoareceil vom veiea pe Domnul; nu
va
mai trebui si ne mulfumim doar cu citirea relatdrilor scrise de cei
care L_au
cunoscut h lucririi Salepe pdm6nt. Cum spune Ioan: ,,preaiubifilor, acum
.timpul
suntem copii ai lui Dumnezeu. $i ce vom fi nu s-i ardtat incd. Dar gtim ce
atunci
cind Seva arita El, vom fi ca El; pentru ci fi vom vedea agacum este,,(1 Ioan
3:2).
p.n'i acum ar putea fi numite probabil glorificarea
- ):r: ::..t": l" l?i
sutlehr.tui (aspectul spiritual al naturii umane).Va existagi o glorificarea trupului
(aspectul fizic). Aceastava avea loc la invierea credinciosuruY.
La a doua venire a
lui Cristos, toti cei care au murit in Domnul vor fi inviafi, dupa
care vor fi
transformali impreuni cu credinciogii in viatd in acel momeni. Trei pasaje
vorbesc
schimbarea ce se va produce in trupul
1l ,t:tT*t, TT Ti*"ti
credinciosului. _despre
In Filipeni 3:20-21pavel spune:,,Dar cetdtenianoastrd este ir
ceruri, de unde gi agteptim ca Mantuitor pe Domnul Isus C-ristos.El
va schimba
trupul stdrii noastre smerite gi-l faci asemenea trupului slavei Sale prin
lucrarea puterii pe care o are de a-$i -va
supune toate lucrurile.,, CuvAntul oippop$ou
(,,asemenea") arati ce hupurile noashevor fi ,,aseminitoareca formd,, cu cel al
lui Cristos.In 2 Corinteni 5:1-5,pavel igi imagineazdtrupul pe careil vom
avea,
un trup etem, care nu esteficut de miini ominegti, ci caie vine de la
Dumnezeu.
El va fi silagul nostru ceresc.Ceeace este muritor va fi inghifit de viate (v.4).
Al
heilea pasaj este 1 Corinteni 15:38-50.pavel face o comparilie irlt
e t-p..Ip" "a.e
urmeaztr sd il avem gi trupul de acum:
1. tupul de-acum estepieritor, supus imbotrdvirilor

9i morfii; trupul invierii
este ferit de striceciune, imun liboale gi putrezire.
2. Trupul de acum este seminat in dezonoare;trupul invierii va glorios.
fi
3. Tiupul de acum este slab; trupul lnvierii esteputernic.
4. tupul de acum estefizic (r!u76rxtiu); trupul invierii va fi spiritual.
Pavel observd cd marea schirnbare care va avea loc in momentul venirii

lui
Cristos va fi instantanee: ,,Iate, ve spun o taine: nu vom adormi toti,
dar toli vom
fi schimbafi, intr-o clipd, i:ntr-o ciipeatd din ochi, la cea din urmd
trdmbiJd.
Ta-Ult" va srma, mortii vor invia nesupugi putrezirii gi noi vom fi schimbaii,,
(v 5i-52). Bernard Ramm comenteaze:pe scuiL cele patru
atribute pozitive ale
Desft€tgireamAntuirii 863
trupului inviat pot fi echivalate cu glorificarea acelui trup. Aceasti glorificare nu

este un proces, nu este o cregtere in timp, ci ea are loc dintr-o datd, ir mod
dramatic, la sfArgitul vrernurilor." 2a
ln cele din urmi trebuie si amintim relalia dintre glorificarea credinciosului 9i
restaurareacreatiei. Ca urmare a faphrlui ci omul faceparte din creafie,ptrcatul gi
cdderealui au avut anumite consecinle asupra creafiei 9i asupra lui insugi (Gen.
3:14-19).Creatia este in prezent supuse degerticiunii (Rom. 8:18-25).Cu toate
acesteaPavel ne spune cI ,,9i ea va fi izbdvita din robia stricdciunii, ca si aibi
parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu" (v.21). Natura transformirii
careva avea loc estedescrisXmai amanuntit in Apocalipsa 21:1-2:,,Apoi am vizut
un cer nou gi un pimant nou; pentru cA cerul dintai gi pdmAntul dintAi pieriserd
gi marea nu mai era. $i eu am vizut cobor6ndu-sedin cer de la Dumnezeu cetatea
sfAnti, noul Ierusalim, gtrtiti ca o mtease impodobiti pentru berbatul ei." Atunci
Dumnezeu va declara: ,,Iatd, Eu fac toate lucrurile noi" (v.5). Omul a trdit initial
in locul paradisiac din Grddina Edenului; locul ir care va fi in cele din urmd, va fi
de asemeneaun loc perfect - noul Ierusalim. O parte a glorificIrii omului va
consta din asigurarea unui mediu perfect in care acestasd locuiasci. Acel mediu
va fi perfect deoarecegloria lui Dumnezeu va fi prezentd acolo.
ln aceasteviald credinciogii gem 9i suferd adeseori pentru cA simt ce sunt
hcompleli. Totugi, ei au o speranti siguri. Doctrina despre perseverare
garanteaze faptul ci mantuirea pe care o au ei nu se va pierde niciodate. gi
doctrina despre glorificare ne promite ci ceva mai bun ne sti inainte. Noi vom fi
tot ceeace a pltrnuit Dumnezeu si firn. Glorificarea noastrtr va avea loc parlial in
momentul morlii gi al trecerii noastre dincolo de limitele acestei existente
pim6ntegti gi parfial cu ocazia celei de-a doua venhi a lui Cristos. Faptul cd dupd
aceeavom fi perfecg 9i deslvArgili este sigur.
DesAv6rgit in Tine! nici o fapte a mea

Nu-Ji poate lua locul, Doamne;
SangeleTdu mi-a adus ie*area
Iar acum sunt desivargit in Tine.
Da, justificat! O, gand binecuvantat!

9i sfintit! De Tine mantuit!
SangeleTdu mi-a adus iertarea,
Iar glorificarea imi std inainte!
(dupi JamesM. Gray)
24. Rar n, Thtn He cloifed, p.703.

| ---------------r?_(
/r_
\r/
ntz
Mijloacele
si sferade cuprindere
a
mAntuirii
Perspective
asupramijloacelor
mantuirii
Perspectivateologieieliberdrij
Perspectivasacramentalistd
Perspectivaevanghelicd
Sferade cuprindere
a mantuirii
Tipurideuniversalism
Evaluarea
universalismului
mai rdmas spre fi analizatedoud dimensiuni importante ale

_ ^ . , ..1". _a
rflma priveqte miiloacele prin care este realizatd s;u obtinurd
lililt"
manturrea;a doua are de-a face cu sfera de cuprinderea mdntuirii _
uo.}i toli
meniuiti?
PerspectiveasupramUloacelor
mantuirii
Perspectivape care o are cineva asupra mijloacelor prin
- care este obtinuti
mantuirea depinde in mare mdsurd de felul in care inlelege persoana
respectivd
natura mantuirii. Cu toate acestea,chiar gi printre ou-unli ""r"
au in principiu
aceeagiconceptie despre natura mantuirii existi perspective
diferite asupra
m4-loacelor
prin careesteea oblinuti.
Perspectiva teologiei eliberArii
u ingelege teologiei eliberdrii despre rnijloacelem6ntuirii

, ,P:"oy.
trebure -concepgia
si trecemmai intAi in revisti concepliaei desprenatura ieologiei.
in cartea
sa Theologyof Liberaflon,al cdrei subiitlu e;te in mod' s ennificativ
iistory, politics
and Saloation,Gustavo Gutierrez observdcA perspectiva
de bazi privitoare la
natura.teologiei a trecut printr-o transformare radicaH.Initial,
teologia a fost doar
o meditare pe marginea Bibliei; scopul ei era dob6ndirea intelepciunii
gi cregterea
864
Mijloacele qi sfera de cuprindere a mantuirii 865
spirituald.r Apoi a ajuns se fie consideratd o cunoaqtere ralionald, o reflectare

s i s t e m a t i c5
d i c r i t i c Aa s u p r ac o n t i n u t u l u ic r e d i n t e ic r e E t i n e .i n
2 u l t i m a v r e m ei n s i ,
inlelegerea credingei s-a modificat considerabil. Ea nu mai este considerati
afirmarea unor adeviruri, ci o dedicare totald fate de altii. Dragostea se afld in
centrul vietii cregtine gi a teologiei. Spiritualitatea nu mai este o contemplare
monahali, ci o activitate dusd in lume, accentul fiind pus pe dimensiunile profane
ale vietii.
Gutierrez defineqte mintuirea ca pe o eliberare la trei nivele diferite. Primul
nivel al eliberdrii are de-a face cu ,,aspirafiile oarnenilor oprimaJi 9i ale claselor
sociale exploatate, accentuind acele aspecte conflictuale ale procesului economic,
social gi politic, care ii fac pe acegtiasd fie in relalii de ostilitate cu natiunile bogate
gi cu clasele oprimante."3 Gutierrez este categoric impotriva celor care sustin cd
proceselenaturale din cadrul structurilor capitaliste vor rezolva problemele lumii.
Al doilea nivel are de-a face cll asumarea de cdtre om a unei ,,rispunderi
congtiente pentru propriul siu destin".l Al treilea nivel este cel Ia care Cristos
MAntuitorul il elibereazi pe om de pdcat.
Gutierrez consideri cd mAntuirea are o naturd escatologicd. Totugi, el nu se
gandeSteIa o eliberare venite dintr-o lume diferitd de condiliile vielii de aici. Mai
degrabd, el are in minte deschiderea istoriei cetre viitor.5 Telul spre care tindem nu
este o evadarea din istorie, ci realizarea idealurilor fundamentale in cadrul istoriei
care urmeazd si vini. Mai mult decat atat, cu toate cd reprezentantii teologiei
eliberdrii iau foarte in serios dimensiunea escatologice a mesajului cregtin gi a
Bibliei, nu trebuie si presupunem cd interesul lor fa!6 de escatologie inseamni ci
metoda Ior de bazi este sd aplice mesajul biblic unor situatii din istorie. Mai
degrabd, ei se migcd in sens invers - de la experienlele lor cu privire la realitate, la
teologie. Aceasta este ceea ce Juan Luis Segundo a descris prin elpresit ,,cerc
hermeneutic". Imaginea lor despre realitate ii determind pe acegti teologi sd pund
la indoiali ideologiile predominante, apoi presupunerile teologice care stau la
baza acelor ideologii gi in cele din urmd hermeneutica pe care se bazeazi acele
presupuneri; rezultatul este o hermeneutici noui.6 Exponenlii teologiei eliberdrii
resping perspectiva apuseani ortodoxe despre teologie din cauzd ci ea nu se
suprapune cu experienta pe care o au ei cu privire la viaJd, gi nu din cauza unor
noi turnuri din domeniul exegezer.
in acest mornent trebuie si introducem in discutia noastrd Iucrarea lui Jiirgen
Moltmann, Religion, Reoolution, nncl tha Futurc. Doue dintre eseurile din acest
volum, ,,Religion, Revolution, and the Future" 9i ,,God in Revolution", sunt
deosebit de sennificative din perspectiva obiectivelor noastre din acest capitol. in
primul, Moltmann ingiri principalele probleme cu care se confruntd omul; in al
doilea, cAteva solulii posibile pentru rezolvarea lor.
1. Gustavo Cutieffez, ,4 Thcalagyof Liberation:Hislarlt, PoliIics,nnd Snltotion,trad. engl. Sora
Caridad Inda SiJohn Eagleson,Maryknoll, N.y., Orbis,1973,p.4.
2. Ibid.,p.5.
3. Ibid.,p.36.
4. rbid.
5. Ibid.,p.215.
6. Juan Luis Segundo,Thc LibentiotloJThcology, trad. engl. John Drury, Maryknoll, N.Y, Orbis,
1976,p.7-38.
856 Mantuirea
In ,,Religion, Revolution, and the Future,, Moltmann observd cd omul s-a
instreinat de adevdrata lui esenld gi de viitorul sdu. Aceastdinstrdinare apare sub
trei aspectede bazi: (1) economic, (2) politic ai (3) rasial.
1. Alienarea economicd. Mai mult de iumdtate din rasa umani trdieste in
lipsuri grave - in condigiiminime de existenli sau chiar mai putin. Acestepoveri
gi greutiti trcbuie si tncetezesd mai existe; oamenii trebuie si trdiasci fdrd ii mai
gufSrg fq. foame 9i de ingrijordrile provocate de lipsuri. in timp ce societdfile
industrializate acfuale sunt o demonstrare a ceeace sepoate facein acestsens,ele
au de_asemenea efectulde a-i separape oamenigi maimutt unii de algii.Aceastd
situatie lndeamn{ la o unire a celor ce dispun de mijloace avansatecu cei in nevoi.
Moltmann spune:,,Nu poate existaumanitatefere sofidaritate.,,z
2" Alienarea politicA. Sistemele politice autoritariste controleazi
- viala gi
destinul celor care triiesc sub ele. Degi esteposibil ca in unele din acesteslsteme
sd nu edste pdvatiuni economice, existd iu toate acestea o instriinare. Dacd
demnitatea umani depinde de lncetareaproblemelor economice,fericirea umand
reclami incetarea domindrii omului de cet e om. Degi in mod obignuit vorbim
despre dominare politici, in cazul unor guverne represive sau a exploatdrii
im?erialiste, ea poate lua gi forma unui patemalism exiesiv fali de nafiunile care
'
primesc aiutor in vederea dezvolt;rii.8
3. Alienarea rasiali. Oriunde un om este
iudecat dupi culoareapielii lui,
indiferent care ar fi ea, nu se recunoagteidentititea lui umani. progresui albilor a
fost realizat in parte pe seama celor de alti culoare, care au fost fdcuti
_mar€
aiutoarele, servitorii gi chiar sclavii oamenilor albi. Doar in cadrul t.r.,o. ,on"
foarte restranse celor de alti culoare li s-a perrnis sd ia parte la progresul omului
alb.e
Eseul lui Moltmann ,,God in Revolution,, de un respuns la acesteprobleme.
Molhnann susline ca istoria devine din ce in ce mai revolulionari. Revolulia are
loc in numeroase zone diferite. prin revolutie Moltmann inielege o transformare
din insdgi fundafla unui sistem, fie ea politiid, economic^d, moraid sau religioasi.ro
Orice alte schirnbiri sunt doar evolufie sau reformd. in actualele lupte*pentru
libertate gi dreptate Biserica nu ar trebui sd fie doar un observator sau un arbitru
neutru. Cu toate cd unii susJinci Bisericanu ar trebui si seimplice in acestelupte,
deoarecetoate lumea se agteapti ca ea sd fie imparfiald, Moltmann insisH ce
o,*.:l:u sd se declarede parteacuiva. Ea trebuiesd treacdde partea celor
F9T.u
umilili 9i sd ii ajute sE dobindeasci o pozitie de egalitate,de vreme ce nu vor
exista nici un fel de bariere care sd divizeze ,,r,o,il popor al lui Dumnezeu,,.
Deosebirile dintre iudeu gi grec, stdpAngi sclav,bdrbat femeie trebuie sdinceteze
9i
sAmai existe. Prin urmare, trebuie si ne opunem oriiirui lucru care incearcd sd
ridice bariere de orice fel tntre oameni gi 56-1661"i-.I
Necesitateanirnicirii barierelor ridicd intrebarea dace este corect sau nu sa se
foloseascit Moltmann observe cA, in mod paradoxal, cei care pledeazi
:iolenta.
7. JiifgenMoltmann,Religion,Reoolution,
andtheFutule,trad.e gL M. DouglasMeeks,New york,
Scribner,1969,o. 38,
8. rbid.,P.3b-39.
9. Ibid.,p.40.
10. Ibid.,p.131.
11. Ibid.,p. 141.
Miiloacele li sferade cuprinderea mintuirii 862
astizi pentru nonviolenti sunt cei care defin puterea politicd, iar cei care sustin
nevoia folosidi violentei revolufionare sunt de obicei aceiacarenu au nici o putere
reali. In orice caz, folosirea violentei este o necesitatedaci se doregte sd se
schimbe condifiile gi si se realizeze un echilibru in domeniul puterii. in acelasi
timp, Moltmann stipuleazdcd violenla trebuie folositddoar daid se au in vedeie
obiective umane. In plus, inainte de a se iniJia o revolufle trebuie si sedovedeasci
faptul cd actualelestructuri ale puterii s-au fdcut vinovate de ,,violen!trcrasd,,,
adicds-au folosit nejustificatde puterealor.i2
Din accentulpe care il pune pe transformareasistemelorprezentereiesece
teologiaeliberdrii considerdce mantuireaesteo eliberarea tuturor. Lucrarealui
Dumnezeu in aceastddireclie este sevargiteprin diferite mijloace, nu numai prin
Bisericl 9i prin intermediul practicdrii religiei. La drept vorbind, mantuirea este
realizati in primul rAnd cu ajutorul proceselorpolitice gi cdnd este cazul prin
revolutie gi violente.
La evaluarea conceptului de mAntuire al teologiei eliberdrii trebuie sd se
,
admitA cd, dintre cele trei nivele ale eliberdrii, Guiierrez il considerd cel mai
important pe_celcareline de faptul cd Cristosne elibereazdde picat. in practici
inse,-accentul pare sd fie pus mai ales asupra aspectului economic politic.
ai
Bineintelescd nimeni nu se indoiegtede faptul cd Dumnezeuestepreocupatde
acesteaspecteale vielii, cum va demonshagi citireacirtilor profeliloi mici (ie ex.,
Amos). Trebuieinse sd se pund seriossub semnul intreblrii dacd acesteaspecte
sunt atat de semnificative pe cat le-au fdcut sd parh reprezentanfii teologiei
eliberirii. Mai degrabd, problema cruciald pe care o prezinid Scriptura este robia
pdcatului gi instrdinareagi separareade Dumnezeupe care le-a produs pecatul.
Nici mdcar exodul, eliberareapoporului Israel din r;bia egipteniior,nu i fost in
primul rAnd un evenimentpolitic. De fapt, daci examindmde aproaperelatarea
biblicd, vom vedea ce scopul principai al exodului a fost st;biHrea de citre
Dumnezeu a unei relalii unice cu Israel, asifel incat ei sd se poatd bucura de
binecuvdntdrilespecialerezervatepentru poporul Siu unic. Libertateapoliticd,
indestulareaeconomicdgi senetateafizicd, oricAtar fi ele de importante, sunt pe
un plan secundarfali de destinul spiritual. Aceastaesteo implicalie a afirmaliei
lui Isus: ,,Dacddeci ochiul tdu cel drept te face sd cazi in pecat,icoate-l leapede-l
9i
de la tine; cdciestespre folosul tiu sdpiard unul din mddulareletale si nu-1ifie
9i
aruncat tot hupul in gheend.Dacd mana ta ceadreaptete face sd cazi in picat,
taie-o Si leapAdd-ode la tine; c;ci este spre folosul tdu se piard unul din
midularele tale 9i sd nu-!i fie aruncattot trupul in gheend,,(Matei 5:29-30).Daci
analiza noastre este corecte,deficienla teologiei eliberdrii nu constd in ceeace
spune,ci in ceeace nu spune.Nu se spun suficientde multe despreceeace Noul
Testamentprezint{ ca fiind dimensiuneaprincipald a mantuirii.
.-Trebuiesi discuiSmgi pe margineapiedoariei teologieieliberdrii in favoarea
utilizirii violenjei de cdtre cei exploatali gi cdlcali iri picioare. tebuie str se
remarcefaptul cd aceastdpozitie pare si contrazicEunele din afirmaliile lui Isus,
cum estegi indemnul Lui de a intoarceSi celdlaltobraz (Matei .5:39;Luca 6:29)gi
cel de a ne iubi dugmanii (Matei 5:rl4;Luca 6:27,35).Degi esteposibil si pledezi
J'ustificatin favoareafolosirii forlei pentru o cauzi buni (de ex., in cazul unui
12. Ibid., D. 143.
868 Mantuirea
rezloi qr:pt), suslindtodi teologiei eliberdrii nu au stabilit un argument adecvat
pentru folosirea fortei in situalia actuald.
Perspectivasaqamentali*e
a doua perspectivd maiord cu privire la miiloacele mantuidi e aceea ce

Ô
este transmisi gi primitd prin intermediul sacramentelor Bisericii.
TTTTU
l'robab ce expresia cea mai clari gi mai completi a acestei perspective
este
conceptia romano-catolicismului traditional, care este prezentattr pe scurt de
JosephPohle:
fustificarea pectrtosului...nu este in mod normal un proces sau o serie de acte

invizibile 9i Huntrice, ci ceva ce reclamd instrumentalitateasemrelor exterioare
vizibile instituite de Isus Cristos,carefie ci acordi har,fie cdll sporesc.
Astfelde mijloacevizibilealeharuluisr,ntnumitesacramente.13
in aceasti scurtd afirmagiesunt consemnatecatevacaracteristici importante
ale
sacramentelor. Aceste acte sunt necesare pentru
iustificarea pecdtosului.
Justificarea nu este numai un eveniment liuntric ai invlzibil (un eviniment pur
spiritual), ci ea pretinde 9i depinde de anumite ritualuri extenoare.
Aceste
]itualuri :unt mtjloacele reale ale harului. Ele simbolizeazi schimbdrile care au loc
in individ, fdrd a fi insd simple simboluri. in realitate fac ca harul sd
fie operant,
sau il transmit.Cu alte cuvinte,ele sunt semneeficace.ra
Conform punctului de vedere catolic sunt necesare trei elemente pentru
constituirea unui sacrameneun semn vzibil, un har invizibil gi o instituire
divine .
Semnul vizibil are d.ouildrfi: o anumitd formd a materiei (de ex., apa
la botez) qi
cuv€ntul proclamdrii.ls Toate sacramenteletransmit un har sfintiior; adicd
ele fac
ca.individul
T 9*_r* drept 9i sfant combinand ceeace protestanlii numesc
lusnncaregr strnure.,6
Ideea ci sacramentelesunt eficace este de prime importanti. Dupd hotirdrea
Conciliului de la Trent, reformatorii protestanli au considerat ca sacramentele
sunt doar nigte ,,irxdemnuri destinaie si stimuleze credinga,, (Luther),
nigte
ale credinciogiei promisiunilor divine,, (Calvinj, sau
i,rTb?lyi ,,semne ale
":",9j-.prin care cei credinciogi depun mirturie ci apargin Bisericii
l"q?-.:"lT
lur lsus Cristos" (Zwingli). CondamnAnd concepflile reformatorilor,
Conciliul gi_a
prezentat propria sa pozifie, gi anume cd sacramentelesunt miiloace
ale harului
pentru toti cei care nu ridictr un obstacol in caleaacelui har.lz
Sustindtorii poziliei Conciliului de la Trent afirmi cd Scriptura atesta existenta
unei legdturi cauzaleesenliale dintre semnelesacramentale har. Un
9i exemplu clt
se poate de important
-esteIoan 3:5: ,,Dacenu se nagtecineva din apd 9i din Duh,
poate in inperitia lui Dumnezeu.,, Se susline "d upu urr" "u.rru
:u. :e,-rntre
tnsEumentala a nagterii din nou. potrle spune: ,,prin urmare, pl cAi este de
I]s' Jo."plrPohh,rftesacrumetis: ADogmaticTtcotisc,ed.Arthvrp.euss, st.Louis,
B.Herder,194z
14. Ibid.,p.11.
1s. Ibid.,p.15.
16. Ibid.,p.67.
17. lbid.,p.122-723.
Mijloacelegi sferade cuprinderea mintuirii 869
adevdratci re-na$tereaspirituali a unui om estecauzatdin principal de Duhul

SfAnt,pe atat de adevdrat este cd ea este cauzatd instrumental de api 9i, in
consecinte,apa botezului exerciteun efectcauzalasuprajustificirii." 18Alte texte
aduse in sprijinul afirmaliei ce apa botezului curdte pdcatul sunt Faptele
Apostolilor 2:38;22:'16; Efeseni5:269i Tit 3:5.Mai mult decat atat, pe baza altor
diverse texte se pretinde cd gi celelaltesacramentesunt operante:confirmarea
(Fapte8:17);euharistia(Ioan6:56-58);penitenla(Ioan20:22-23); sf6ntul mir (Iacov
5:14-16); hirotonisirea(2 Tim. 1:6).1e
In plus, mdrturia Pirinlilor Bisericiiestecitate
in sprijinul afirmatiei ci sacramentelesunt mijloaceale harului.20
Din perspectiva catolicd traditionald, sacramentelesunt operante e.nopcr"
operato(,dn lucrarea fdcutd"). Aceastdexpresie,folositi pentru prima datd in
secolulal XIII-lea,a fosi adopiati oficial de c6treConciliul de la Tient. Ea arati cd
acordareaharului depinde de actul in sine, nu de meritele preotului sau ale
recipientului. Fdrd indoiali cd trebuie sd existe un preot care si indeplineasci
sacramentulgi un recipientcaresdfie pregdtit din punct de vederemoral. De fapt,
cantitatea harului acordat depinde de dispozilia gi cooperareaacestuia din
urrni.21Totugi,nu acegtifactori sunt cei care fac ca sacramentulsd fie operant.
Sacramentulca atareestecauzaeficacea operdrii harului.
Uneori poziJia catolicd pare a fi contradictorie.Pe de-o parte, se spune ce
sacramentele igi produc efectele ,,independent de meritele 9i dispozifia
recipientului". Pe de alte parte, se consideri cd pregitirea rnorali estenecesard
pentru ca sacramentulsd produce ,,efectuldeplin, necesarpentru justificars".:z
Aceastd pregdtire morali este insd doar indepirtarea ,,oricdrei indispozilii
precedenteopusecaracteruluisacramentuluirespectiv".r Astfel, eficienlarealda
sacramentuluinu depinde in nici un fel de meritul recipientului. Un argument
teologic adus in sprijinul acesteiafirmajii este cazul botezului nou-ndscufilor,
unde evident nu poatefi vorba de nici un fel de rnerit sau credinteactive.2l
Am fdcut deja aluzie la faptul ci trebuie se existe un administrator
corespunzetor al sacramentului. Cu excepfia anumitor cazuri neobignuite,
singurii oameni calificali si administrezesacrarnentelesunt indivizii ordinati,
adici persoanelecare au primit sacrarnentulhirotoniei.2sDupd cum am vizut,
validitaiea sacramentului nu depinde nici de profilul moral, nici de drept-
credinciogiapreotului.26Este inse necesarca el sd doreascesd indeplineascd
sacramentul.2T Aceastanu trebuie si fie neapdrato intentie conftiente.Dace un
preot are atentia distrasd cAnd indeplinegte un sacrament, administrarea
sacramentuluieste validd. in acestcaz poate fi vorba de intenlie virtuald (spre
deosebirede o intenJiereald).Pe de altd parte, dacd in timp ce inoate un preot
18. Ibid.,p. 126.
19. Ibid.,p. 126-128.
20. lbid.,p. 129'131.
21. Ibid.,p.73.
22. Ibid., p.125.
23. Ibid.,'126.
24. Ibi.d..,p.132.
25. Ibid., p. 154.
26. "171
Ibid., p. 166,
27. Ibid., p.175.
870 Mantuirea
stropegteo alti persoanein ioacd,acestact nu estebotez,deoarecenu a fost
fdcut
cu scopulde a boteza.
Toate-acesteainseamndpractic ce mantuirea depinde de Bisericd.Aceasta
. in
prrmul rand deoareceseafirmi cd sacramentelecare i_aufost incredintate
Bisericii
de cdtre Cristos sunt preconditii ale mAntuirii. in al doilea rAnd, se pretinde
prezentaunui adminstratorcalificat,gi anumea unui individ ordinat
de'Bisericd.
Miezul acestei perspective este cd mantuirea este efectuati in realitate
prin
sacrarnente. Ele sunt miiloaceleprin careesteinfeptuite mantuirea.Daci dorim sd
pnrum mantu[ea, noi trebuie sd primim sacramentele.
Aceastdafirmafiecategoricea romano-catolicismuluitradilional estedeficitar;
^
m mar multe privinte. Unele dintre acestedeficienle le vom arata
in cursul
discuJiei noastre despre botez gi Cina Domnului. Aici vom face totugi
observalia
elstb putine.dovezi pertru unele interpretdripe carecatolicismultradilional
:e
le-a dat dlverselor texte din Biblie. Acesteinterpretdri sunt irr
cel mai bun caz
tndoielnice, iar ir:rcel mai rdu caz cAt sepoate de finteziste. Fdri indoiald,
romano_
catolicismul clasic nu subscriela pozifia noastrd cd Biblia este singura
sursi a
schimb,.el posiuleazdexisteniaa doud autoritdii egale,Biblia
fiTl"tdtT:in
9rtradrtranescrisda apostolilor,pAstratd,interpretatd$i explicatdde ceheBiserice.
9i totugi, nu ar trebui si exisie nici un fei du co.rt.adi4ii ir:rtre aceste doue
autorititi in invdtetura lor cu privire la probleme fundamentale,
cum estegi cea a
faptul cd nu gesim in Biblie vreo invdlitura dard despre
:iT.ii:"Ttg..ls:dar
ehcrenta obiectivi a sacramenteloreste, dupd cAte se pare, cat se poate
de
semnificativ Mai mult, ideea ci sluiirea sau preolia are un iol unic
sau distinct nu
esteclar exprimatd in Biblie. intr-adevir, invildtura unor pasaje
ca Evrei 9 pare sd
contrazice aceasteafirmafie.
Mai mult decAtat6l ideea cd recipientul trebuie si fie intr_o anumiti
dispozitie
pentru ca sacramentul sd transmitd har prezinti dificultnli.
lncercAnd sd evite
acuzalia ci ar considera cd sacramenteleiunt fenomene magice,
avAnd un efect
automat ilx sau prin ele insele, sacramentali$tii accentueazi ci
sacramentelesunt
operante ln mod obiectiv, cd ele acordi harul de care este nevoie,
dar cd se cere o
anumita dispozilie din partea recipientului. Acesta trebuie
sA it:rldtureorice
oostacoldrn caleaprimirii harului lui Dumnezeu.Cu alte cuvinte,
sacramentulva
t*.olut.operato dacd recipientul nu_i opune rezistenfi
! sau nu obiecteazi
llnpotrlva lul. Aceasta face ca credinfa, chiar gi credinla mAntuitoare,
sd fie destul
de pasivi. Cel mult, eaesteo consimlireintelectuald.Tip.rt de cJinla
caresecere
irxse pentru primirea harului lui Dumnezeu este mult -ul
u"ti r. Vedeti, de
gxetplu, Iacov 2:18-26,unde credinfa care implicd doar un asentiment mental,
fdri fapte care s{ o insofeascd,este numite mo;rt6. Mai mult
decat atat, credinta
Pe careo cer apostolii in FapteleApostolilor esteevident activd.Ei ne invitd la o
luare rn stapanirein mod oozitiv a promisiunilor lui Dumnezeugi
la o dedicare
totalr.
PerspectivaevangheticA
Care sunt rnijloacele mAntuirii sau, intr-un sens mai larg, mijloacele
harului,
conform teologiei evanghelice?intr-o oarecaremdsurd, persiectiia
evanghelicd a
Miiloacele gi sfera de cuprindere a mintuirii 877
fost implicata in evaluarea perspectivei teologiei eliberirii gi respectiv a
sacramentalismului. Este necesar insd sd se spuni mai multe sub forma unei
expuneri pozitive a pozigiei evanghelice.
perspectivtr evanghelicd, CuvAntul lui Dumnezeu joaci un rol
. -Din
in9ispensabil in intreaga probleme a mantuidi. ln Romani, pavel descrie situaJia
dificiiS a persoanelor separate de Cristos. Ele nu au nici un fel de dreptate; sunt
cu totul nedemne de harul 9i mintuirea Sa (3:9-20). Cum vor fi ele atunci
m{tuite]]n primul rAnd prin chemareaNumelui Domnului (10:13).insd pentru
a chema Numele Domnului, ele trebuie sd creadd,degi nu pot sd creadi d;ce nu
au auzit; din acest motiv cineva trebuie si le spund sau s{ le predice vestea cea
buni (v. 14-15).Pavel ii scrie 9i lui Tirnotei cu privire la impordla Cuvantului lui
Dumnezeu. Scrierile sfinte, cunoscute de Timotei din iopilerie, ,,pot se-i dea
inlelepciunea care duce la mAntuire, prin credinla in Cristos Isus. Toita Scriptura
esteinsuflata de Dumnezeu gi de folos ca s{ ir:rvele,sd mustrq si indrepte, si dea
intelepciune in neprihinire [dreptate], pentru ca omul lui Dumnezeu sd fie
desevargitgi cu totul destoinic pentru orice lucrare buni,, (2 Trm. 3:15b-12). petru
$i
vorbeste despre rolul instrumental al CuvAnhrlui lui Dumnezeu: ,,fiindci afl fost
nisculi din nou nu dinh-o sim6nfd care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate
puhezi, pdn Cuv6ntul iui Dumnezeu care esti viu gi care rimAne fn veac...
9i
acestaesteCuvantul care v-a fost propoviduit prin Evanghelie,,(1 pet. 1:23,25). in
Psalmul 19 David preamdregtecalitdtile 9i valoareaLegii-Domnului: ea invioreazd
suflehrl (v. 7a), di inveleture (v. Zb, 8b) 9i avertizeazi irpotriva rlului (v. 11).
Existd o ampli serie de imagini care zugravescnatura 9i funcaiaCuvAntului lui
_
Dumnezeu. El este un ciocan care poate ifirAma inima impietriti (Ier. 23:29),o
oglind{ care reflecte stareaadevirati a omului (Iacov 1:23-25),o s5mAnli care are
in ea viala (Luca 8:11; 1 Pet. 1:23),ploaie gi zipadi care fac str incolJeasci si
9i
rodeascdsimanla (Is.55:10-11).El estehrani: hple pentru nou-nasculi (i Cor. l-:t_Z;
tare penrru cei maturi (1 Cor. 3-:2;Evr. 5:12-14)9i miere pentru
IT. lj12:1^3),^l1rTi
toti (Ps.19:10).CuvAntul lui Dumnezeuesteaur gi argint (ps. tif:ZZ;, o canaeH
(Ps.119:105;Prov. 6:23;2Pet,7:191,o sabiecare despirte gAndurile inimii (Evr.
4:12),un foc l{untric care il i:rdeamni pe credincios sd vorbe-ascl(Ier. 20:9).Aceste
imagini expriml plastic ideea potrivit cdreia Cuvintul lui Dumnezeu este plin de
putere gi capabil si realizeze o lucrare mare in viata individului. in orice iaz, nu
Biblia singuri, ci CuvAntul aplicat de Duhul Sfant este cel care reahzeaze
transformarea spirituald.28
CuvAntul lui Dumnezeu nu este numai miilocul prin care se infiripd viala
cregtine, ci gi miilocul prin care se creste in viala cregtin{. Astfel. Isus te_aspus
ucenicilor Sdi ci au fost cudtiti prin CuvAntul pe care li l-a spus El (Ioan 15:3j. El
b-a rugat de asemeneaca Tatdl si-i sfinteasce prin adevdr, care este CuvAntul
Tatdlui (Ioan 17:17).Domnul i-a spus lui Iosua ci cheia pentru o viatA corecte este
cartea[€gii: ,,Carteaaceastaa Legii sd nu se depirteze de gura ta;;uge0t asupra
ei zi gi noapte cdutdnd se faci tot ce estescris in ia; cici atuici vei izbandi in toate
lucrer e tale gi atunci vei lucra cu inlelepciune,, (Ios. 1:g).CuvAntul lui Dumnezeu
ne
_celiu"egte pagii (Ps. 119:105)9i ne asiguri protecfia cAnd ne angajim in
rizboiul spiritual (Efes.6:17).
28. Bemard Ramm, Tie Pdttem of Authority, Crand Rapids, Eeldmans 19SZp. g_37 .
, ,
Q.7.'
Mantuirea
Am vdzut cd indiferent dacdestescris sau predicat Cuv6ntul lui Dumnezeu este
miilocul prin care Dunnezeu vestegtem6ntuirea care se gisegtein Cristos; credinfa
este miilocul prin care acceptim noi aceam6ntuire.2epairel i exprimat acestlucru
extrem de limpede in Efeseni2:8-9:,,Ceciprin har ati fost m6ntuii, prin credinfi.
$i
aceastanu vine de la voi, ci estedarul lui Dumnezeu.Nu prin fapie, ca si nu selaude
.::i.':.F"ph,1 Elanghelia, CuvAnhrl lui Dumnezeu, 9i credinla sunt mijloacele
:"
mintuirii reieseclar din Romani 1.1617:,,Cici mie nu mi_Lrugine ie Evanghelialui
fiindcd ea esteputerea lui Dunnezeu pentru mAntuireafiecdruia carecrede:
!ri91os;
intai a apoi a grecului, dmarece in ea este descoperita o neprihdnire
.iudeului,
ldreptatel pe care o dd Dumnezeu prin credinfd 9i care duce li credinld, dupa cum
esie scris: <Cel neprih;nitfdreptl va trdi prin credinid.>,,Importanla credinlei
este
ardtati gi in Romarri3:25:,,peEl [pe Isus Cristos] DumnezeuL_arAnduit mai
dinainte
pavelestecategoric
11._1i:,.lT, T la8"t" Lui, o iertfede ispdgire.,,
ff1-!"cA exist;
laphrlur
in
PnvmF doar o singurd cale de mantuire pentru tofi oamenii, fie
iudei, fie dinhe neamuri: ,,pentru ce noi credem cd omul este socotit neprihdnit
[drept] prin cedinld, fdre lucrdrile Legii. Sau poate Dumnezeu este numai
Dumnezeul iudeilor? Nu este9i al neamGlor? Da, este gi al neamurilor;
deoarece
Dumnezeu esteunul singur gi El ii va socoti neprihenigi prin credintd,
[diepF], pe cei
*pg*., 9i t?l p.r* credinla 9i pe cei neriiafi imp.i;*,1 1u.Za-aOy.laru
Pl!
Avraam. a fost socotit drept datorite credinlei: ,,Awaaml crezut pe Dumnezeu 9i
aceasta.is-a socotit ca neprihdnire [dreptate] ,, (Rorn.4:3;vezi giv.l, tZy. 9i
Dacd cele spuse mai sus sunt corecte,atunci mAntuirei nu este prin
^ fapte.
p petsoana este declaratd dreapte inaintea lui Dumnezeu nu pentru ce a fdcut
t1l!e bu,ne,ci pentru ce a crezut.Dar cum rdmAnecu pasajele
iare par si spund
ca faptele sunt necesarein vederea obtinerii m6ntuirii lui Dumnezeu? printre
acestepasajese numdrd 9i Matei 25:31-46;Luca 7:36_50;1g:1g_30
9i Iacov 2:1g_26.
m nmp ce te vom rnterpreta trebuie si pestrem h minte invdtatura
clard din
pasajelepe caretocmai le-am examrnat,
Probabilci cel mai problematicdintre pasaieesteMatei 25:31_46, carepare sd
sugerezecd destinul nostru etem va depinde de faptul dacd am fdcut
sau nu acte
de bundtate gi caritate in favoarea celorlalli. Totugi, existi
o particularitate a
acestei relatdri care trebuie remarcate. Ceea ce facem pentru
llEi nu este cu
adeverat factorul determinant pentru felul tn care vom h
iudecafi. Deoarece se
cir acestelu9^ru11.p1care le-am ficut (sau nu), ie_amiecut (sau nu)
::i:toula
pentru lsus Insugi (v. 40,45). prin urmare,judecatase va lntemeia
pe relatia pe
careo avem cu Domnul, gi nu pe ceape careo avem cu semenul
nostru. Seridicd
r-racac.eleticute pentru altii nu constituie baza pe care se face
Tr,rr:Dare1:
de ce mai sunt ele amintite? pentru a rispunde la aceaiti intrebare iudecata,
trebuie se
vedem Matei 25:3L-46 1n contextul mai larg al dochinei
despre mAntuire.
surprizaâmbelor grupuri c6nd sunt"prezentate dor,"rit"
|"bt:*ltt
Nlcl urul nu s-augindit ci lucrurile pe carele_aufdcut pentru 1v.gz-gg, 44).
allii sunt elocvente
pentru relafla lor cu Dumnezeu. pani gi cei care au fdcut acte
de caritate sunt
surpringi cand actele ior de bunetate sunt prezentate ca dovadd.
Adevdrat, faptele
nu sunt meritorii. Totugi, ele sunt o dovadi a relafiei noastrecu Cristos
Siu care opereazi deja tn noi. Donald Bloeschcomenteazd: 9i a hamlui
29. Edward J. Camell, Thc Case Otthodox ?heolqy, philadelphia,

lot Westminster, 1959,p. 70.
Mijloacele qi sfera de cuprindere a mintuirii 873
Scopulparaboleiestesi ne arateci vom fi judecati pe baza roadelorpe carele adr.rce

credinta noastri, degi cAnd raportim acestpasaj la contextul lui mai larg vedem c.i
roadele credintei sunt in acelagitimp lucrarea harului in noi. Ele sunt dovada pi
consecintaunui har care a fost deja turnat peste noi. Noi rjrmeazi si fim judecaji
potrivit cu faptele noastre,dar suntem mantuili in ciuda faptelor noastre.Ambele
afirmalii trebuie sustinute dac; vren] si facem dreptatemistertrltri darului gratuit al
mantuirii. Judecatafinali esteconfirmareavaliditafii unei jr1stificiri sivargite deja in
Isus Cristos.3{)
Agadar, cheia pentru inlelegerea acestui pasaj este sd tinem cont de faptul ci el
se referd la judecata finald qi nu la venirea noastri la mantuire, Faptele bune fecute
in folosul altora sunt prezentate ca fiind consecinfe ale mintuirii gi nu lucruri pe
care trebuie si le facem pentru ca se primim mAntuirea.
In Luca 7:36-50 gasim relatarea despre femeia pdcitoasi care a spdlat
picioarele lui Isus cu lacrimile ei, le-a gters cu pirul ci, iar apoi le-a sdrutat gi le-a
uns. Povestind despre cele fdcute de femeie gi spundnd cd ea a iubit mult, Isus i-a
declarat picatele iertate (v 44-48). Aceasta pare i; arate ci ea a fost iertati pe baza
faptelor gi a dragostei ei. Cuvintele de despdrlire pe care Isus le adreseazi femeii
sunt inse foarte instructive: ,,Credinla ta te-a mantuit, du-te in pace,, (v. 50).3r
Istorisirea despre tAndrul bogat, aga cum se gesegte in Luca 18:18-30 (Ei de
asemeneain Matei 19:16-30;Marcu 10:17-31),pare sA sugerezeci mintuirea se
obtine prin fapte. intrucdt la intreba.ea: ,,Bunuie invil;tol cc trebuie si fac ca si
mogtenesc viata vegnici?" Isus a rispuns: ,,vinde tot ce ai, imparte la siraci gi vei
avea o conoara in ceruri. Apoi vino gi urmeazi-Md,, (Luca 1g:22). Este
semnificativ, insd, cd imediat inainte de acest episod Isus a spus: ,,Adevdrat vi
spun cd oricine nu va primi impdrilia lui Dumnezeu ca un copilag, cu nici un chip
nn va intra in ea" (v. 77). Agadar, increderea copihreasce este cea care constituie
baza mAntuirii; decizia de a renunla la toate estc doar un test pentru a determina
daci cineva are o asemeneaincredcrc.I
in sfdrgit, o examinare amdnunflte ne va ardta cA Iacov 2:18-26nu consideri cd
faptele ar fi o alternativi pentru credinJi, ci le vede ca pe o certificare a credin{ei.
Apostolul spune: ,,Aratd-mi credinta ta fdri fapte gi eu iti voi ardta credinta mea
din faptele mele" (v. 18). Iacov nu neagd in nici un caz cd noi suntem justificaji
doar prin credintd. Mai degrabd, ceea ce vrea el sd ne dernonstreze in acest Dasai
este cd credinta fdra fapte nu este o credinli autenticd; ea este neroditoare {v. 20).
Credinla autenticd va fi neapdrat urmatd'de fapte. Credinla
9i faptele sr.rnt
inseparabile. $i astfel Iacov scrie: ,,Avraam, pdrintele nostru, n-a fost el socotit
neprihinit [drept] prin fapte, cAnd a adus pe ?iul sau Isaac jertf; pe altar? Vezi cd
credinla lucra impreund cr-rfaptele lui 9i prin fapte credinla a ajuns desivArgitd.
Astfel s-a implinit Scripiura care zice: .Avraam a crezut pe Dumnezeu gi i s-a
socotitneprihdnire [dreptate]" 9i el a fost numit "pdetenul lui Dumnezeu",, (v 21-23).
30. Donald Bloesch,Esscrilr?so/ Euangelical New york, Harper and Row, 1978,vol.2,
Thcolof,y,
p.184.
31. JohannesNorval Geldenhuys,Caiunentnryot:llhe GospcloJ Luke,Crand Rapids, Eerdmans,
7952,p.234.
I. How-ard Marshall, Thc Cospetaf Lukc: A Conlne Iary on thc Greckftxf, Crand I{apids,
^32..
Eerdmans,1978,p. 682-683.
874 MAntuirea
Este semnificativ ci, asemenealui Pavel in Romani 4:3 gi Galateni 3:6, Iacov
citeaze aici textul-dovadi tipic pentru mantuirea prin credinld - Geneza 15:6.
SpunAnd cd prin ceea ce a ficut Avraam a implinit acest verset din Scripturi,
Iacov leag5 in mod evident faptele de justificirea prin credinte; faptele sunt
implinirea sau desdvArgireacredinlei.
Concluzia noastrd esteci celepatru pasaiepe caretocmai le-am examinat,atunci
cAnd sr.rntanalizate in contextul lor 9i in conetune cu textele care vorbesc despre
justificarea prin credinte, nu ne ilvate ci faptele sunt mijlocul prin care seprimegte
mantuirea. Mai degrabd, ele ne invafd cd credinla autentice se va evidenlia prin
faptele pe carele produce.$ Credinta carenu produce fapte nu esteo credintd reaH.
Tot astfel, faptele care nu-gi au originea in credinln 9i intr-o relagiepotrivite cu
Cristos nu vor avea nici o importanp in rremea judecifii. Isus demonstreazeacest
lucru in Matei 7:22-23.7nziua aceeamulgi ii vor spune: ,,Doamne,Doamne! N-am
prorocit noi in Numele Tdu?N-am scosnoi draci in Numele Tdu?gi n-am ficut noi
multe minuni in Numele Tdu?" Probabil ce acestepreteniii vor fi justificate. Cu
to_ateacesteaIsus va rdspunde: ,,Niciodati nu v-am cunoscut depirtafi-vd de la
Mine, voi toti care lucrali fdrddelege."Din cauzd ci faptele lor nu ju fost motivate
de o credinli adevirati gi devotament, Isus nu ii include pe acesti oameni in
numirul celorcareau fdcut voia Tatilui Sdudin ceruri (v. 2l ).
Sferade cuprinderea mantuirii

Ajungem acum la problema identitetii persoanelor care vor fi mantuite. mai
- $i
ales, vor fi toli mAntuiti? Pozitia obignuitd a Bisericii de-a lungul istoriei a fbst ci
in timp ce unii sau chiar mulli vor fi m6ntuiti, unii nu vor fi. Biserica a adoptat
aceasti pozitie nu pentru cd nu a dorit ca toli sd fie mantuiti, ci pentru cd a crezut
ci i:r Scripturi existd afirmalii clare care suslin ci unii vor fi pierduti. Din c6nd ir
c6nd ins5, in Bisericda fost prezenhte o pozifie contrare,gi-anumecd tofi vor fi
mantuiti. Aceasti pozilie, care este cunoscute sub numele de universalism, a dat
nagtere in America la o denominaliune care poarti numele de uniaersnlistd
(ulterior ea s-a unit cu unitarienii). Cu toate acestia inse, nu toli care au conceptii
universaliste sunt membri ai acesteidenominatiuni.
Tipuride universalism
Universalismul a avut o istorie lungd. Origen a fost probabil primul lui

sustindtor important. El a presupus c6 pedeapsa celor rdi despre carl vorbegte
Biblia nu va fi o anumiti formi de suferinte extarioarAvegnicdaplicati lor de cdtre
Dumnezeu, ci un chin lduntric temporar cauzat de sentimentul lor de separarede
Dumnezeu.aScopullui trebuie si iie purificarea.Acestscoppoatefi realizatfird
o pedeapsi exterioari. Agadar,pedeapsacelorrdi va lua sfdrgitla un moment dat
gi toate lucrurile vor fi repuse in starealor inifiall. Aceastaestedoctrina lui Origen
despreapokntastasis.
33. Alexander Ross,Iie Epis esof ]amesafid John,Crand Rapids,Eerdmans,1954,p.5455.
34. Ori9e, De pincipiis, 7. 6. 2.
Mijloacele qi sferade cuprinderea mantuirii 875
Degi irnvitdtura lui Origen- despre mAntuirea universald a fost cea mai
populari, ea nu a fost singura. Intr-adevir, existi mai multe ipoteze despre felul
in care mintuirea ar putea fi la dispozilia irxtregii rase umane gi ar putea fi
dobAnditi (cel puiin teoretic) de togi:
1..Teoria convertirii universale susline ce toate persoanelevor fi mAntuite prin
modul stipulat de Biblie - pocdinte 9i credinF. Suslinitorii acesteiconceptii cred
cd intr-o zi lumea va fi evanghelizati cu succes;toate persoanelevor rdspunde la
Evanghelie ii astfel vor fi mantuite. Problema cu aceastdconceplie esie hse cd
milioane de oameni au triit deja gi au murit fdrd a fi convertifi. Rispunsul
universal preconizat se afle in viitor. Prin urmare, nu existd o garanlie a mAntuirii
tuturor, ci numai a acelor persoanecare vor rispunde in viitor. Aici nu estevorba
despre un universalism rial. Pentru a fi cu adevdrat universalisti, aceastdteorie
trebuie combinati cu weo alti teorie sau cu vreun fragment dintr-o altd teorie.s
2. Teoria ispdgirii universale sustine cd Cristos nu a mwit doar pentru o
anumitd parte a rasei umane (cei alegi), ci pentru toli oamenii. Acesta nu este un
universalism real, cu toate cd uneori esteconsiderat ca atare de cei care cred i:rtr-o
ispdgire specifici sau limitate. De vreme ce acei arminieni gi calvinigti moderali
carepropun teoria ispigirii universale nu afirmX in mod obignuit ce tof cei pentru
care Cristos a fdcut isphgire vor crede (sau ce ispdgireava fi eficacein fiecare caz),
ei vorbesc doar despre o ispdgire universald, nu gi despre o mdntuire universald.36
Doar afunci cAnd aceastdconceptie este interpretate prin presuptrneri exterioare,
mai degrabd decdt prin propriile ei supozilii, ea este prezentata ca un
universalism adeverat.
3. Teoria ocaziei universale susline cd fiecarepersoani de-a lungul vielii ei are
ocazia sd-I rdspundi lui Isus Cristos intr-un mod pozitiv. Ocazia de a fi mAntuit
nu se lirniteazd la cei care aud intr-adevir proclamarea Evangheliei, cirora li s-a
permis si aibi anumit5 cunoagterea continutului revelafiei speciale.Mai degrabi,
in urma expunerii la revelatia generaH discutate in Psalmul 19, Romani 1 9i 2, 9i
in alte locuri din Scripturd, absolut fiecare poate exercita in mod implicit credinfa
necesari in Isus Cristos. Aici, din nou, nu se pretinde ce fiecare in parte va
rdspunde;teoria ocazieiuniversalenu este,agadlr, universalismreal. in timp ce
fiecare gi-ar putea exercita credinJa, multi nu o vor face. S-ar putea se existe
cregtini nerecunoscuti, dar ei sunt putini la numir. Acest grup nu estealcdtuit din
fanatici ai altor religii ale lumii care sunt in dezacord cu doctrinele centrale ale
cregtinismului. Mai curAnd, cei care sunt mantuiti prin revelalia generald sunt ca
atenienii care se inchinau unui ,,dumnezeu necunoscut" (Faple 1723\:7
4. Teoriaocazieiuliversale explicitesustineci fiecareva aveaocaziasi audd
Evanghelia intr-un mod limpedj sau explicit. Cei care in realitate nu o aud in
timpul vielii lor de pe pimAnt vor avea o ocazie in viitor.s Va exista o a doua
gansi. Dupi moarte lor li se va da posibilitatea si audd Evanghelia. Unii dintre
G]flllinl-ao"ttn"r, , in TheMeafling
,,Postmillennialism" oftheMille11niuln,
ed.Robert
c. Clouse,
Downe$ Grove, Ill., Intetva$ity,1977,p.Il9.Boettner susline cd Biblia promite ,,convertirea ultime
a marii majoritlti a oamenilor din toate naliunile".
36. H. Orton Wiley, CftristianTheolw,Kansas City, Mo., BeaconHill, 1958,vol. 2, p. 295.
37. Augustus H. StrorL8,SystefiaticTheoIW, Westwood,NJ., Revell, 1907,p.842.
38. Richard EAdy, A History of llnh,ursalism,in American Church History, vol. 10, New york,
Christian Literature, 1894,p. 458460.
876 Mantuirea
sustindtorii acesteiteorii cred ci p6nd gi cei careau auzit Evanghelia au respins_o
9i
v.or fi confruntafl din nou cu pretenfiile iui Cristos in viala d! dincolo de moarte.
Land aceastacredinteesteasociatecu ideeacd fird indoiald fiecareciruia i_afost
datd o asemenea ocazie o va accepta, concluzia inevitabild este mentuirea
universali. Aceasti concepfie este dificil de impicat cu invelitura lui Isus despre
viata de dupe moarte (vezi Luca 16:19-31, mai lles v 26).
5. Teoria reconcilierii universale susiine cd moartei lui Cristos gi-a realizat
obiectivul de a reconcilia intreaga omenire cu Dumnezeu. Moartea lui Cristos
a
fdcut posibil ca Dumnezeu si-l acceptepe om gi Dumnezeu l_a gi acceptat.in
consednt5, orice separare ar exista intre om gi beneficiile harului lul Dumnezeu,
este de nature subiectivi; ea efstd doar in mintea omului. Atunci, mesajul care
trebuie sd i se spund omului nu este cA el are ocazia sd fie mdntuit. Mai degrabd
omul are nevoie sd i se spuni ce a fost mantuiL astfel incdt el si se bucure
d.e
brnecuviintirile cale ii deja. Suslindtorii acestei concepfii pun un accenr
1p-ar!in
deosebitpe 2 Corinteni 5:18: ,,$i toate acesteasunt de la Drimnezeu care ne_a
impicat cuEl prin IsusCristos."Reconcilierea nu estecevaceurmeazdsdaibd loc;
ea esteun fapt realizat.3e
6. Teoria iertirii universale susline cd Dumnezeu, fiind plin de dragoste, nu se
va tine cu fermitate de condiliile qe care le-a stabilit. Degi El i_a ameningat
cu
condamnareaeterndpe cei care-nu 1l accepti,in celedin urmd Seva indupieca
rr va rerta pe toti.{oIn consecinli, nu este nevoie de o exercitarea criaingei. 9i
Dumnezeu ii va trata pe toli de parcd ar fi crezut. El ii va atribui fieciruia
nu
numai dreptatea,ci gi credinfa. Degi aceastas-ar putea sd li se pard un lucru
nedrept celor care au crezut gi care au acceptat oferia mAntuirii, ei ar trebui si-gi
aminteasci de pilda lucritorilor din vie prizentatd de Isus. Cel care au venit
.la
sfarFitul zilei de lucru au avxt parte de acieagi plati pe care au primit_o cei care
$i
au hceput lucrul tn zorii zilei.
7. Teoria restaurdrii universale este concepfia avansate de Origen.
intr-un
moment din viitor toate lucrurile vor fi repuse in starea lor originaid, rAnduitx
pentru ele;va existao mantuire deplind.Realitateaexistenti va fi modificatd
sau
transformate.Este de ?resupus cd Du-nezeu poate aduce instantaneu
rasa
umana la o starecleperfecliune.In oricecaz,in variantaclasicea acesteiteorii
care
imiti tiparul gAndirii lui Origen, inceputul vielii de dincolo de moarre
are o
tunciie purgatoriatd. Dupi ce se_va incheia o perioadd suficient de lungd
de
pedeapsd,omenirea va fi atat de purificatd, incAt Dumnezeu va putea
avea
pdrt{gie cu oamenii de-a lungul intregii vegnicii rimase.al
Evaluarea universalismului
Trebuie sd exan nim acum de aproape argumentele specifice aduse

in
favoarea,universalismului. putem analiza gi"evalua fiecaie din tipurile de
.Nu
unlversalrsmpe caretocmai le-am trecut in revisti. Dar fiindci ele sunt teorii
ale
mantuirii universale, sunt cHdite pe argumente similare. Existe doud tipuri
generalede considerenteaduse in sprijinuicredinlei ci mantuirea
esteuniversald.
S,1
111u3.,1,.t19" umanity
ofCod,I.cctrn|ond,
40. C. H. Dodd, Nc& Tcstanl.,cnt
JohnKnox,1960. p. 60-62.
Studics,New york, Scribner,1954,;. I Ig-126.
Mijloacele gi sfera de cuprind€re a mantuirii 877
Unele se bazeazd sau se referi la un anumit text din Scripturi. Altele sunt de o
nature mai teologicd. Vorn examina mai int6i acest al doilea tip de argument, aga
cum apare el in gAndirea lui Nels Ferr6.
Ndscut in Suedia, Ferrd a fost fiul unui predicator baptist foarte conservator.
T6nir fiind, Nels a fost tulburat de multe lu;ruri pe care L-a auzit de la amvonul
tatdlui sdu,9i mai ales de ideea cd cei care nu au auzit Evanghelia vor fi pierduli
pentru eternitate. SchiJa lui autobiograficd, ,,The Third Conversion Never Fails,,,
relateazi despre intreberile lui tot mai multe cu privire la Biblie. CAnd in cele din
urmd a avut curajul sd-l intrebe pe tatAl sdu desprc acele probleme, el a fost
respins categoric printr-un rdspuns autoritar - Dumnezeu nu trebuie pus la
indoiald.a'Ca adolescent el a venit singur in Statele Unite, unde s-a indepdrtat de
perspectiva corecte asupra Bibliei. Mai tArziu a fost influentat de gcoala
lundensiand din Suedia, tara sa natald, gcoald care accentua dragostea Iui
Dumnezeu. Sub aceasti influenla, Ferrd gi-a construit propria sa teologie in jurul
ideii centrale a dragostei divine. in felul in care vede ei eslatologia, acesr concepr
este puternic $i determinant.
Ferr6 observi ce majodtatea modurilor de abordare a escatologiei subliniazd
justifia lui Dumnezeu. Degi este adevdrat ce Dumnezeu este drept justilia Lr-ri,
spune Ferr6, este completamente in seNiciul dragostei Sale.a3prin urmare, Feu6
Il vede pe Dumnezeu doar prin prisma unui singur atribut clivin. intrebindu-se
de ce unii oameni insistd sd prezinte 9i sd predice conceptul iadr-rlui vegnic, el
sugereazdcd cei care fac acest lucru nu ar-rinJelesniciodati cu adevdrat dragostea
lui Dumnezeu.aa El igi intemeiazi concluzia pe presupunerea ci dr.rgoslea gi
pedeapsa, cerul 9i iadul, bucuria gi durerea se exclud reciproc:
Unii nu au vizut niciodatd cu adevdrat cat de complet contradictorii sunt cerul gi

iadul ca realititi vegnice.Ochii lor mr au fost niciodati deschigiinspre acestadev;r.
Dacdiadul vegnicestereal,atunci dr.tgosteaesteinlelat; vegnic9i ceiul esteun loc de
jale 9i ingrijorare pentru cei pierduti. O asemeneabucurie gi o asemeneadurere nu pot
fi impreuni. Nu poate existao personalitatededublati psihiatric in cazul celor careil
iubesc cu adevArat pe Dumnezeu Fi cu sigrrranla c6 nici in cazul hri Dumnezeu.
Acestaestenotivul pentru carecerul poate fi cer doar atunci cand el a golit iadul, la
fel de sigur cum dragosteaestedragostegi DumnezeuesteDumnezeu.Dumnezeunr.r
poate fi necredinciosfafi de Sine,indiferent de cat de necredinciogisuntem noi; 9i a
Lui esteputereagi impAritia Fi gloria.a5
Studiind pasajele escatologice din Noul Testament, Ferr6 a gdsit ceea ce el a

considerat ca sunt nigte afirmalii ireconciliabile. in primul rAnd, existe pasajele
care sustin cd va exista un iad vegnic.{6Nu este insi sigur daci Isus a propoviduit
o asemenea doctrind.aTUn alt set de pasaje din Noul Testament prezinti faptul cA
41. Otige, Dc ptitlcipiis,

1. 6. 2.
42. Nels Ferr6, ,,The Third ConversionNever Fails,,,in l/rcscIor/rd theWay, ed. David Wesley
Soper,Philadelphia,Wesiminster,1951,p. 132,133.
43. Neis Fer6, Tlr. ChristiatlU derstandilgo/God,New york, Harper anclBrothers,.1951,p. 228.
41. Ibid., p.234-237.
45. Ibid.,p. 237.
46. lbid., p. 24,1,245.
47. lbtd., p.245.
878 Mantuirea
cei rei vor pieri.as Pur_9i simplu li se va gterge unna sau vor fi anihilaJi prin
moarte. Ei nici nu vor fi mantuiti vegnic in cer gi nici nu vor fi pedepsili vegnic in
iad. Dar o a treia linie estecea pe care Ferr6o numegte,,victoriasuverani a lui
Dumnezeu in Cristos asupra oricdrui lucru, prin diagostea Lui,,.aeEl citeazi
anumite texte specificg afirmAnd cd ele susgh cd toaie fiintele umane vor fi
mantuite: ,,ne-am pus nidejdea in Dumnezeul cel viu, care este Mantuitorul
tuturor oamenilor gi mai ales al celor credinciogi,, (1 Tim. 4:10);
,,in Numele lui
Isussi sepleceorice genunchial celor din ceruri, de pe pdmant gi de sub pemant
9i orice limbi si mdrturiseascd,spre slava lui DumneieuTatil, ci Isus Cristos este
Domnul (Filip. 2:10-11);,,Dumnezeua inchis pe tofi oameniiin neascultareca sd
aibd indurare de toli" (Rom. 11:32).Totugi,nu au existat nici un fel de versete
specificecaresd-l ducd pe Ferr6la concluzialui ultimd asupraproblemei:
Dar in oricecaz,toateversetelede acestgen,oricatde numeroase ar fi si oricAtde
o nimîcain comparagie cu mesaiutrotalat Noului Testamenr... Logica
:lit:j:Tt:"
l\outur lestamentin cel mai inalt gi profund punct al lui estelogicadragJstei
suveranea lui Dumnezeu,,,potdvitcu lucrareaprin careEl estein stire chiaisi_Si
supuntrtoatelucrwile"...CeicareI se inchinaDomnuluisuverannu indriznescsi
proclamecevamai pulin decAtdeplinavictorie a dragosteiSale.Nici o altd pozilie nu
poatefi in mod consecventcregtini.Toatecelelaltepozifli timiteazdfie bundtatealui
Dumrezeu, fie puterea Sa, caz in care atAt fundimenialismul, cAt gi liberalismul
modem igi au propriile lor tipuri de Dumnezeufinit.so
Pe baza unor asemeneaconsiderente, Ferr6 a ajuns la o pozifie universalistd.
Estesemnificativfaptul cd escatologiasa aparehtr-un tratat despredoctrina cu
privire la Dumnezeu,cdci modul in careil inlelegeel pe Dumneieu ca dragoste
este ideea care influenteaze interpretarea ce o di iextelbr pertinente gi probiemei
in
_intregul ei. Ferr6 nu pretinde ci intelege cum va fi realizatd mantuirea
universald..Noi trebuie sd acceptAmpur gi simplu realitatea.Dar indiferent
care
vor fl n[Jloacele,dragosteasuveranda lui Dumnezeu va duce procesul la
o
victorie completd.5r
AnalizAnd conceptia lui Ferr6, noi am menfionat cateva texte care Dar sA
sustind sau si facd aluzie la o mantuire universald.Diverse alte verseteau fost
citate in spriiinul universalismr.rlui: ,,Astfel dar, dupd cum printr_o singure
gregealda venit o osAndd,care i-a lovit pe togioamenii, tot aga,printr-o sinluri
hotirdre de iertare a venit pentru toti oamenii o hotdrAre de dreptate care dd
5:18);,,gi dupi cum toli mor in Adam, rot aga toli vor invia in
lit/ !l9a
Cristos" (1 Cor.75:22);,,CdciDumnezeua vrut ca toatdplindtateasi locuiascdin
E-l$i se impacetotul cu Sineprin El, atat ce estepe pdmdintcAtgi ce estein ceruri,
fdcand pace prin s6ngelecrucii Lui,, (Col. 1:f9-20);Isus,,a iost fecut (Dentru
pufne vreme mai pe ios decathgerii>... pentru ca prin harul lui Dumnezeu
El si
gustemoarteapentru toti" (Evr.2:9).
Dacd vrem insi sd facem teologie sistematicd,noi trebuie si luim in
consideraregi aceletexte care ne duC la o concluzieopus5, iar apoi trebuie se
48. Ibid., p.242-243.
49. lbid.,p.246.
50. lbid., p.246-247-
51. Ibid., p.248-249.
Miiloacele gi sferade cuprinderea mintuirii 879
incercdm sd reconciliem materialui aparent contradictoriu. Existd multe texte care

par si contrazicd universalismul: ,,$i acegtiavor merge in pedeapsavegnicd,iar cei
neprihdniJi [drepti] vor merge in viata vegnica" (Matei 25:46] ,,Fiindce atat de
mult a iubit Dumnezeu lumea, ci a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede
in El sd nu piari, ci si aibi viata vegnicd" (Ioan 3:16);,,Nu vd mirati de lucrul
acesta;pentru ca vine ceasul cdnd toti cei din morminte vor auzi glasul Lui 9i vor
iegi afari din ele. Cei ce au fecut binele vor invia pentru viate, iar cei ce au fdcut
rdul vor invia pentru judecatd" (Ioan 5:28-29);,,Dtmnezeu, fiindch voia sd-$i arate
m6nia gi sd-$i descopereputerea, a suferit cu multd ribdare nigte vase ale mAniei,
fdcute pentru pieire" (Rom. 9:22).Ar putea fi citate numeroasealte pasaje,printre
care Matei 8:72; 25:4'1,;26;24; Marcu 3:29; Romani 2:5; 2 Tesaloniceni 1:9;
Apocalipsa 21:8. Chiar gi daci ludrn in calcul numai ponderea versetelor, putem
vedeacd sunt mult mai multe pasajecarene invali ci unij vor fi pierdu{i pentru
etemitate, decat cd toti vor fi mantuiti.
Pot fi reconciliate contradicfiile aparente?Una dhtre posib itA! e avansatede
universaligti este ca acele pasaje care sugereazi cd cei rdi vor fi pierduti sd fie
considerate nigte descrieri ale unei situafii mai degrabd ipotetice decat reale.
(Amintim aici interpretarea pe care am dat-o noi textului din Evrei 6:4-6; vezi
p. 855-856)Cu alte cuvinte, ele sunt descrieri a ceeace s-ar intAmpla dacd L-am
rcspinge pe Cristos. Dar, la drept vorbind, nimeni nu o face,pentru ci pasajelein
cauza sunt suficient de ameninlatoare incat se ne face se ne intoarcem la Cristos.
Prin acestprocedeuuniversaligtiipot restehnacitexte ca Ioan 3:169i Marcu 3:29.
Totugi, reman acele texte care declari ci unii oameni vor fi cu adevirat pierduli.
Exemple in acestsenssunt Matei 8:12;25:41.,46 giloan':29. Noi nu putem inHtura
pur gi sirnplu acestepasaie.Suntem silifi prin urmare sd conchidem impreuni cu
Ferr6 ci in cadruI Noului Testamentexisti afirmalii ireconciliabile?
Rimine o alternativd: sA se interpreteze pasajele universaliste intr-un
asemeneamod incat se se potriveasce cu cele restrictive. Ne aflim in fala unei
incercdri mai promitetoare. Observali, in primul r6nd, ci Filipeni 2:10-11 9i
Coloseni 1:19-20 nu afumd ce toli vor fi mantuiti gi repugi in pdrtagie cu
Dumnezeu. Aceste pasaie vorbesc doar despre restabilirea ordinii distruse din
univers, aducerea tufuror lucrurilor la supunere fald de Dumnezeu. Dar aceasta
s-ar putea realiza printr-o victorie care si-i aducd pe rebeli la o supunere fo4ata;
ele nu indicd neapirat o revenire reald la pirttrgie. Observali dl asemeneacd
1 Timotei 4:109i Evrei 2:9spun doar cd Cristosa murit pentru toti sau ce le ofere
futuror mantuirea. Acesteversetepledeazi in favoareaispdgirii universale, dar nu
neaperat in favoarea mantuirii universale. intr-adevdr, in 1 Timotei, pavel face o
deosebireclari i:rtre ,,cei care cred" gi restul umanititii.
Mai dificile sunt pasajele in care se face o paraleld intre efectul universal al
pacatului lui Adam gi efectul universal al luci5rii mantuitoare a lui Cristos,
9i
anume Romani 5:18 9i 1 Corinteni 15:22.Totugi, i:r contextul fiecdrui pasaj in parie
existe elemente cate servescla clarificarea felului i:r care dimensiunea universald
i seaplici lucririi lui Cristos. ln cazul pasajului din Romani 5, versetul 12 specifici
faptul ci ,,ceiceprimescin toati plinatatea harul 9i darul neprihdnirn [dieptifii]
vor domni in viati prin Acel unul singur care este Isus Cristos,, (italicele suni
adiugate). Mai mult decAt atdt, in versetele 15 qi 19 este folosit mai desrabi
880 MAntuirea
termenul mulli (nd,)"ot)decettoti. pavel restr6ngein mod similar semnificatialui

,,toti" in 1 Corinteni 15:22(,,toli vor invia in Cristos,,;. Deoarecein versetul
urmitor el adaugi: ,,darfiecarela rdndul ceteilui. CristosesteCel dintai rod; apoi,
la venirea LuL cei ce sunt ai lui C/istos,,(italicele sunt addugate).De fapt, in
prealabilPavela clarificatfaptul cdvorbegtedesprecredincioqi; dacen_ainviat
;$i
Cristos...gi cei ce au adormit in Cristossunt pierdufi,, (v 17-1b).Tragemconcluzia
ci beneficiilemorjii lui Cristossunt date pentru toli ceicaresunt ii Cristos,lafel
cum cei caresunt in Adam igi atragasupralor pedeapsapentru picatul lui Adam.
RImAne singur pasaj universilist. Romani tt.::z pare sd sugerezecE
^ 1n
Dumnezeu ii mAntuiegte pe toti: ,,Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in
neascultareca sd aibd indurare de to1i.,,in realitate insi, indurarea pe care a
manifestat-oDumnezeu esteoferirea Fiului Siu ca ispdgiregi extindereaofertei
mantuirii asupra tuturor, deoarecein acest conteit pavel vorbegte despre
respingereade cdtreIsrael a lui Dumnezeugi oferta ulterioarda mAntuirii fdcuti
neamurilor.indurarealui Dumnezeua fost ardtatdfald de toii oamenii,dar numai
c1e vor experimentagi vor profita de pe urma ei. intr-adevdr,
1ei 9_3cceptl o
Pavel subliniazdfaptul (de ex., ir w Z-10,21-22)ca unii au respinsindurarea lui
Dumnezeugi, in consecingd, nu au primit mAntuireaLul. Astfll, degi mAntuirea
esteuniversaldisponibild,ea nu esteuniversali.
Nu fiecareva fi mantuit, Aceastanu esteo concluziepe carenoi o afirmdm cu
satisfacfie,dar ea esteceamai poiriviti cu intreagamirturie biblicd. Ea ar trebui
s5deaun imbold efortuluievanqhelistic:
Dar cum vor chemape A"elaii carer,-uucrezut? cumvor credein Aceladespre
$i
carc n-au auzit? $i cum vor auzi desprc El fdrd propovdduitor? cum vor
$i
propovidui dacanu sunt himigi? Duptr cum estescris:.CAt de frumoasesunt
picioarelecelorcevestesc
pacea,alecelorcevestesc
Evanthelial,,,[Rom.10:14_15]
Biserica
49. NaturaBisericii
50. RolulBisericii
51. Conducerea Bisericii
52. Ritulde initiereal Bisericii:botezul
53. Ritulperminental Bisericii:GinaDomnului
54. UnitateaBisericii
NaturaBisericii
Delinitia Bisericii
Confuzialegatade Biserici
Delinitiaempiricodinamica a Biserlcii
Definitiabiblico"fi
lologicea Bisericii
lmagini biblice ale Bisericii
Poporullui Dumnezeu
Trupullul Crislos
TemplulDuhuluiSfant
Problemespeciale
Biserica9i Tmpdre$a
BisericaQllsrael
BisericavizlblE9i Bisericainviztbit;
Momentul lntemeieriiBisericii
lmplicalii
Pane u.om am discutat desprc natura m6ntuirii raportate la cregtinii

individuali. Totugi, viata cregtine nu este ceva solitar. in fapteh epostolilo.
ci prin convertire individul esteintrodus in pi,rtfuia unui grup
ldmseli, y{em
de credinciogi. Aceasti dimensiune colectivd a vielii cregtine noi o numim
Biserici.
DefinitiaBisericii
Confuzialegatede Bisedce
Biserica este un subiect foarte familiar gi in acelagitimp foarte ristdlmecit. Ea

-pot
esteunul dinhe ptrtinele aspecteale teologiei cregtinecarc fi observate.penhu
p{l".f"*og: Biserica este pdmul, 9i pmbabil gi singurul loc, irn card poate fi
lntAlnit cregtinismul. Karl Barth a remarcit ce unut dinti vatiatele moduri ln care
B-isericamirturisegte despre Isus Cristos este prin simpla ei existenti.r Existi
dovezi concrete care ateste ci Biserica existd sau cel putin a existat. Edificiile
1. Ka Barth,Ctrr.h Dqrrati.s,EdinburgltT.andT.Clar! 1936, vol. 1,partea1,p. 1.
883
884 Biserica
bisericegti,chiar dacdir ele seadunAuneori doar cAtevapersoane,atestdexistenta

a ceeace noi numim Bisericd.Bisericaeste menfionati de citre mijloacelede
informare in masi, dar fdr{ o specificarea ceeaceseintelege prin ea.Documentele
legislative se referd la Biserici. in Statele Unite, Biseriia trebuie sd fie
finutd
separat de stat. Oamenii aparfin unei biserici; ei merg duminica la bisericd. Dar in
pofida acesteifamiliaritefi, adeseoriexistao consideribiH confuzie ristdlmacire
$i
a conceptuluide Bisericd.
O palq intelegere gregite rezulti din intrebuinfdrite multiple ale
. 9T 1.gM
termenului Blserlcri.uneori el estefolosit in legeture cu 'n edificiu arhitecturaf cu
o cl5dire.Adeseoriel estefolosit cu referireli un anumit grup de credinciogi;de
exemplu, am putea vorbi despre Bisericametodisti nr. i. Alteori, termenul se
referd la o denominaliune, un grup distinct avAnd unele trdsdturi specifice; de
exemplu, Biserica Prezbiteriand sau Biserica Luterand. pe lAnqd aceasteconfuzie
"existd
generatdde multiplele intrebuinldri ale termenului Brscricri, evidente ale
unei confuzii la un nivel mai profund - o lipsi de inlelegere a naturii de bazd a
Bisericii.
Pdntre motivele acesteilipse de i:rtelegeri se afli faptul cd in nici un moment
_-
din istoria gindirii cregtinedoctrina despreBisericdnua primit atenlia directd
9i
deplinX pe care au primit-o alte doctrine. La prima adunare a Consiliului Mondial
al Bisericilor, care a avut loc la Amsterdam in 194g,pdrintele GeorgesFlorovsky a
afirmat ce doctrha despre Biserici abia a trecut de faza ei preteologice.t
cristologiei gi doctrinei despre Trinitate li s-au acordat o ai"enlie
fimpgtriva,
deosebiteh secoleleal IV-leagi al VJea,lafel cum lucrdrii ispdgitoarea lui Cristos
i s-a dat o atenlie deosebitdin evul mediu, iar doctrinei despre mAntuire in secolul
al XVI-lea.PAni gi controversaaugustiniano-donatistd de li inceputul secoluluial
V-lea gi disputa din secolul al X\{I-lea cu privire la mrj-loaceleharului, degi s_au
ocupat de aspectele naturii Bisericii, nu au ajuns cu adevdrat pdnd in rniezul
problemeilegatede ceeace esfcBiserica.Colin i{illiams sugereazicd
,,Bisericiica
atareis-a dat prea pufne atentieteologicdprobabil din cauia faptului ci ea a fost
luati de bund".3
Totugi, abordareaproblemei naturii Bisericii nu mai poate fi amAnat6.Migcarea
ecumenicddin secolul al XXlea a impins Bisericain primplanul disculiei. Degi in
ecumenism existd loc pentru pdreri diferite cu privire la unele domenii ale
teologie-isau cel pufin cu privire la unele amdnunte legate de probleme cum sunt
relatia.dintre divinitatea gi umanitatealui Isus,caractJruljudiciar al.justificirii
9i
posibilitateasfinfirii completein aceastdviatd,problemanaturii Bisericiinu poa[e
tl. igno-r1te.. preocupareaprincipald a migcirii ecumeniceeste relalia
?eoarece
dintre biserici,iar manifestareacAtse poatede vizibiH a acesteipreocupiri apare
sub forma unui ,,Conciliu al Bisericilor,,.
Existi 9i aite motive pentru care este foarte important sd se descrie cu atenlie
natura Bisericii. John Macquarrie a scos in evidengi cd in prezent Biserica este
subiectul multor scrieri teolosice:
Colin W. Williams, 'lhe Church, New Directions in Theology Toda, vol. 4, philadelphia,
, _2.
Weshninstet 1969,p. 11.
3. Ibid.
Natura Bis€ricii 885
ProbabilcAin zilele noashese scriu mai multe despreBisericddecit despreoricare
alt temateologice.Ceamai marepartea acestorlucrdriare o orientarepractici.
Auzim despreBisericain raport cu bansformtrrilesocialerapide,despreBisericaintr-o
societateseculari, despreBisericd9i unificare,desprcBisericain misiune.Dar oricAt
de valoroasear fi unele din cunogtinlelecagtigatein acestedomenii diverse, ele
trebuiesdfie cdlduzitegi corelatede cetleo perspectiveteologicaasupraBisericii.r
Observali cd Macquarrie atrage atentia asupra faptului ci cea mai mare parte
a discutiei pe marginea subiech ui Bisericii este prin prisma relatiei ei cu alte
entitifi, ca de exemplu, societatea seculard. In prezent, cea mai mare parte a
acestei literaturi nu se concenkeazd asupm Bisericii in sine, ci asupra celorlalte
entitefl. Estetimpul ca aceastdorientareii se schimbe,deoarecedacenu avem o
inJelegereclari despre natura Bisericii noi nu putem aveao inJelegereclard despre
relatia ei cu celelalte domenii.
Accentul pus mai degrabd pe probleme ca transformarea sociali gi misiune,
decAt pe Bisericd in sine se datoreazi in parte unei tendinte generale de a gindi
intr-un mod secular.Cu alte cuvinte: a avut loc o schimbare ma.iortrin felul in care
este vezut Dumnezeu; existd o accentuare mult mai mare a imanentei decat a
transcendentei Lui. Nu se mai considerd ci El se raDorteazi la lume doar orin
intermediul institutiei Lui supranaturale, a Bisericii. ln general, Biserica nu'mai
este privite ca singura intruchipare a prezentei 9i activitilii divine, ca agentul
special al lui Dumnezeu. Mai degrabd, existi o conceptie mult rdspandita cd
Dumnezeu Se raporteazi irtr-un mod dinamic la lume, prin intermediul multor
cdi sau institutii. Accentul estepe ceeace face Dumnezeu, nu pe ceeace esteEl. ln
consecintd,se di o mai mare atentie misiunii Bisericii decdt identitilii 9i limitelor
sau^granitelor ei.
In mod traditional s-a considerat ci Biserica este distinctii de lume, ce ea este
in conflict cu lumea gi are menirea si o transforme. In varianta cea mai deplin
dezvoltate a acestei conceptii, Biserica este delindtoarea haruiui 9i lumea poate
primi acesthar gi poate transformati de el doar dactreste legati de Biserici ii
^fi 9i
primegte sacramentele.Intr-o formd mai protestantd, aceasti ionceplie susline cd
Biserica posedi Evanghelia, vestea buni a mAntuirii, gi ci lumea, care este
pierduttr 9i separatdde Cristos, poate fi mantuitd sau reunitd cu El doar dacd aude
aceastl Evanghelie, dacd o crede 9i esteiustificati gi regenerate.Cu toate acestea
se consideri cd Dumnezeu lucreazl direct in lume, in afata structurii oficiale a
Bisericii 9i ci El lgi realizeazi scopul chiar gi prin persoane 9i institufii care nu se
declard a fi creptine. Dupd cum am observat in capitolul 48, una dintre
consecinJeleacesteitendinte in gAndire esteo concepfie modificati despre natura
mAntuirii gi mijloacele ei.
Definitiaempiico-dinamicea Bisericii
Existd un alt factor cate a obstructionat incercarile modeme de dezvoltare a

ulei dochine despre Bisericd. Secolul al XX-Iea, cu marea lui aversiune fali de
filozofie gi mai ales fali de metafizicX gi ontologie, este mult mai pufin interesat
-7.
!liTiq,r.". ie, Ptinciplcsof ChristianTheotoy,New yorlg Scribne4Is66,p. 346.
886 Biserica
de natura teoretici a unui lucru decai de manifesdrile lui istorice concrete.prin

urmare/o mareparte a teologieimodeme estemult mai putin interesatdde esenla
Bisericii, de ceea ce ,,este ea cu adevdrat,,sau ,,ar ireiui si fie,,, decAt de
intruchiparea ei, de ceeace este ea concret sau ceeace devine ea in mod dinamic.
In cadrul unei aborddrifilozofice,careestefundamentaldeductivd platonice,se
9i
incepe prin formularea unei definifii a Bisericii ideale gi apoi urmeazd trecereade
la aceasteesenld puri gi fixd la cazurile concrete, care nu sunt dec6t nigte copii
imperfecte sau umbre. intr-o abordare istorici, ceeace Bisericatrebuie se fie reiese
rnh;yn mgd inductiv din angajareaei tn realitdlile inconiuretoare _starealumii gi
problemele din lume modeleazi ceeace trebuie si fie Biserica.Aceastaeste,
parte o consecintd a treceri.i de la preocuparea fali de lumea de
*ttgy" T
dincolo, de dorneniul nevdzut al realitdlii, la preocuparea fa!6 de cele lumegti,
de
domeniul observabil. Ceea ce este determinant este prezentul empiric, cire
se
schimbd, 9i nu definiflile pure, neschimbdtoare.
Faptul cd o asemeneaschimbare de orientare a avut loc in cultura noastra este
universal recunoscut 9i mulJi teologi accepteaceasteschimbare ca normativd gi
dezirabili. Carl Michalson,de exemplu,a icris: ,,Fiinfalui Dumnezer,_ El ins,rg;
natura gi atributele Lui, natura Bisericii, natura omului, natura preexistente a
lui
Cristos - toate acestesubiecte ipotetice, care au atras teologia intr_un domeniu al
speculatieifizice sau metafizice,un domeniu indepdrtatd"eregedintaoamenilor
vii, ar trebui abandonate."sCoLinWilliams igi exprirndacorduli,,Nu mi
indoiesc
cd aceastimodificarea avut loc gi ea trebuieconiideratabinevenita.,,6
Mutarea accentului de la esenta teoretice la prezenla empirici
este
caracteristicamodului ln care intreaga.lumeesteprivii;. Intreaga realitate
este
vazute ca una in migcaremai degrabddecAtuna fixi. Walter On-g
atrageatenlia
asupra faptului cAnoi am trecut de la o culturd a tiperiturilor la o iulturi
a audio_
vizualului. Prima tinde spre fiitate; a doua ested-inamicd schimbdtoare
9i sau in
qezvortare.Ll ustreazAaceastetendinlA prin
exemplul lr:.uiWebster,s Third New
InternntionalDictionary.Ediliile anterioareau reflectataceaconceptielingvisticd
ce
afirmd existenta unor forme fixe care trebuie urmate in ôa igia. idilia
mai
recentdoglindegte conceptia potrivit cireia limbajul estedinarnic:"el
este viu gi in
continui schimbare.Reguiile lui sunt stabilite de uzanla actuald.(Ong consideid
ci
reacfia populard putemicd la adresaacesteinoi conceilii despreiimbi
este doar o
forme a.unui protest general impotriva trecerii la conieplia ci realitatea
este dina_
mrca.)' ln mod similat Bisericaesteacum priviti ca fiind ceva dinamic.
Ea nu este
ginditd in termenii esenJei ei, ci in cei ai existeniei ei _ o inierpretare
fdfig
existentialiste. Bisericanu esteo formi fixi, ci urr proiect, o realizare continud.
Drept rezultat al acestei schimbari de orientare, Biserica este in prezent
studiate prin intermediul altor discipline qi metodologii dec6t dogmatica
sau
teologiasistematicd,careircearcd si defineiscdsau sd dilimiteze esenlele.
Multi
teologi seagteaptica istoria Bisericiisdle spundce esteBiserica:Bisenca
esteceea
cea fost.Unii dintre ei vdd Bisericacape un fenomenstrict neo_testamentar;
-!. adice
i"rl fifiutron, WorLdlyThcotogy:
TheHetmcheutical Focusof anHistorical
Fa{th,New york,
Scribner,1967,p. 218.
6. W_illiams,-ChurcJr,
p. 20;vezi 9i lucrarea saFaith itl a SecularAge,Newyork, Harper and Row 1966.
7. WalterOn&,,The Word in Chains,,,in /rr lfteHwnan Gtaitt,flew york, p.5Z-S9.
\aacmiitan,1SOZ,
NaturaBisericii gB7
ei Iimiteazd studiul lor istoric la perioada timpurie a Bisericii, considerind-o

normativd. Biserica este (sau ar trebui si fie) ceeace a fost la inceput (sau ceeace
a devenit ea prima data).
Noua tendintd, aceeade a folosi disciplinele 9i metodologiile nonteologice in
studi€rea Bisericii prezinti un pericoi in caleaincercdrii Biseiicii de a se inlelege
pe sine din punct de vedere teologic. Ori de c6te ori i s-a cerut Bisericii in trecut
sd justifice conceptia in anumite d-omenii doctlinare (de ex., doctrina despre om
sau p5cat) inaintea unei metodologii sau structuri carereprezintd o alternativd (de
ex.,biologia, antropologia sau psihologia), ea aveadeia in mare misurd propria sa
formulare, astfel inc6t era relativ sigurd de sine. in acestcaz, insi, Biserica nu este
foarte sigure de propria ei doctrind gi, in consecinta,ar putea fi tentate se adopte
pur gi simplu o concep;ie gi nigte categorii derivate din gtiingelesociale.Ca
institutie sociali, Bisedca a trezit interesul celor care studiazd diverse tipuri de
institufii sociale. Ei folosesc in cazul Bisericii acelagi gen de analizd pe care il
aplicd oricirei institufii sociale, folosind aceleagi citegorii. Tiebuie sd fim
con$tienti ci Biserica este mult mai mult decAt o instituiie sociali gi din acest
motiv ea trebuie definita in termeni care trec dincolo de domeniul sociolosic.
Problema principali in cazul tncercirii de a defini Biserica in funiEe de
activitatea ei dinamici este ce o asemeneadefinitie eviti sd facd orice fel de
afirmalie cu privire la natura ei. Acesta esteun exemplu pentru ceeace am descris
noi in capitolul 5 al lucrdrii prezente ca perspectiva trinsformatorilor, care fac
modificfui destul de serioasein conginutul dochinei penhu a face fatd situatiilor
schimbitoare din lume. Se ridicd insi urmitoarei inhebare: Oace definiga
Bisericii trebuie si treacd prin modificdri ftecvente ca sA se raporteze la lumea
modemi, in ce fel existd o continuitate cu ceeace a fost? Sau, cu alte cuvinte, de
ce sd-i mai spunem Bisericd? Care este trisdtura comuni care caracte zeazl
Biserica de-a lungul tuturor transformdrilor? Oare n-ar trebui cumva, la un
moment dat, si i se aplice o alti denumire? Si luim, de exemplu domeniul
evolutiei biologice. CAnd o noui speciese dezvoltd dintr-una deja existenti, celei
noi i se dA un nume nou. Biologii nu folosescvechiul nume pentru o noud specie.
Acel nume este rezervat membrilor vechii specii. pentru toate schimberile
evidente din lume anumite categorii morfologice sau clasificatorii rimAn fixe. Cu
toate acestea,s-a afirmat ci degi Biserica se schimbi gi trebuie si se schimbe,
9i
probabil cd inci radical, ea trebuie sd se numeascd totugi Bisericd. Dar dacd ea
trebuie sd continue si fie numitd Biserici, trebuie se stim ceanume faceca Biserica
sd fie Biserici sau ce anune o calificd pentru a fi numitd BisericX. Aceaste
intrebare nu a fost pusd. Trebuie de asemeneasd stabilim dace existA vreun
moment din care Biserica ar trebui numitd mai degrabi club sau agenfie sociali
sau ceva similat La acestehtreberi nu putem respunde {ird a neionfrunta cu
problema naturii Bisericii. Aceasta este o problem{pe care trebuie sd o abordim
gi nu exista altceva mai bun cu care sd i:rcepem dec61merturia biblice.
Definiliabiblico-fitotogice
a Biseicii
Termenul englezesc church gi cuvintele iruudite cu el din alte limbi (de ex.,
Kirche) sunl derivafi din la cuvdntul grecescrupucrdq,,,aparlindnd Domnului,,.
888 BiEerica
ei trebuie infelegi in lumina termenului grecescirrLqoic din Noul

fotugi,
Testament.Degiacestaesteun cuvantcomun,aparitiili lui in Noul Testamentsunt
inegal. Singurele doud cazuri in care apare in Evanghelii sunt
9:OtP-"-,: I lgg
Matei 16:8Si18:12ambelefiind intrucatvacontestate. El nu aparein 2 Timotei,Tit,
1 sau 2 Petru, 1 sau 2 Ioan sau in Iacov Faptul cd el lipsegtejin 1 2 Ioan estede
9i
important;, deoareceel se gdsegteir3 Ioan; h f;l in cazuilui 2 Timotei gi
lnlcl 9i
lrt, rntrucataparein 1 Timotei,gi de asemeneagi in al lui Iuda careesteo epistoH
foarte scufte. Mai surprinzdtoare esteil:rsdabsenfaacestui termen din epistoiele lui
Petru. Karl Schmidt comenteazd:,,1 petru se ocupd cel mai insistentde natura gi
semnificatia comunitetii din Vechiul Testamentgi folosegteexpresii vetero_
testamentare,astfel cd ne putem it:rtrebadacd nu cumva problema
lBisericii] este
prezentd,chiar dara lipsegte.termenul. Aceeagiirtrebare se ridicd gi h legdturdcu
taptul cAtermenul nu aparein celedoud sinoptice,Marcu gi Luca, nici
9i in loan.,,e
Semnificalia conceptului neo-testamentartrebuie vezutd in cadrul a doud
contexte,cel al limbii grecegticlasicegi cel al VechiuluiTestament.in greaca
clasicd
termenul,kr.l.noic, "fu:", Herodot, Tucidide,Xenofan,platoi 9i Euripide
(rncepandcu secolulal VJea -q"iu-11
i.d.Cr.).,El denotdo adunarea cetdfenilordintr_un
polls(orag).Asemeneaadundri aveauloc la intervaremici, de treizeci-patruzeci
de
on pe an in cazul atenienilor.ro Degiautoritateaacesteiadundri,ircr).ryia,selimita
la anumite probleme, tuturor celor care erau ceteleni cu drepturi
depline li se
ingdduia si aibd un vot in acesteprobleme.prin urmare, iri sensul
secular al
cuvantului, irrl"rloia se referi doar la o adunare sau intrunire a unor persoane,
senscaremai poatefi gasit9i in FapteleApostolilor 19:32,39,4l . Acest
teimen este
folosrt Lnleg6turi ru o grupare religioasi sau cu o organizafieculticd
doar in trei
g.rceptionale din greacaclasicd.rl$i in acestJtrei cazuri el se referi la
5a11r1
rntaLrunte lor de ataccri,nu la pjrtdgieca atare.
De o.importanfii mai mare pentru noi estecontexturvetero-testamentar.
_ Aici
gut:-. termeni ebraici 7ll (qnhal)gi nJD (,ednh).primul termen, derivat
1ol.
probabrldm substantivulfolosit pentru voce,se referdla o convocare
in vederea
unei aduniri gi la adunareaprop;iu-zisda participanlilor.El nu are in
vedereatdt
o descrrerea membrilor adundrii, c6t o desemnarea evenimentului
in sine.
1::r,-T li"alt i se atageazeuneori o semnificaliereligioasl (de ex., Deui. 9:10;
10:4;23:13lr.Term-enulmai poatedenotao mullime muit mai pestrlgd
de oamenii
{de ex., 1 Imp. 12:3).Sunt inclusegi femeile(ler.rl4:15) chiar pi copiii (Ezra10:1;
9i
S:2.)Fl estefolosit gi pentru adunareatrupeloi,'iar in Elechiel el se
]Vey referd
la alte nafiuni dec6tIsrael (Egipt, 17:12;Tir,2727j Asiia,32t2Z\.
Al doileatermenrelevantpentrunoi este;.1llr. El aparemaialesin pentateuh,
mar mult de iumetatedin numirul locurilorin carepoatefi gdsjt
aflendu_se in
El se referd la popor, mai ales la poporr',i udrnoi inaintea cortului
IIT:ri:
mtarnrfll. tsaptul cA el apare pentru prima oari in Exodul 12:3
-1. sugereazdcd
?""1l i' S.frîa,, aKK\noI(t,
i^ Theological
Dictionaryof the Nel.Icsraft?rt, ed. cerhard Kittel
Gerhard Fried ch, trad. engl. Geoffrey W. Bromiley,16 riol., 9i
Gr""Jn"fii., f".o_"" s, 1964_7976,
vol.3, D.504.
S. fia., p. Sr:.
10. Lothar Coenen,,,Church,,,in The NeTulnLcrfiitionalDictionoty
of Ncu TestallrcntThcolov, ed,
Colin*BrowryGrand Rapids,Zondervan,1925,vol. 7, p. 291.
11. Ibid., p.291-292.
NaturaBisericii 889
,,congregatia" lui Israel a luat fiinte. o datd cu porunca sdrbitoririi Pagtelui gi a

pirisirii Egiphrlui.l2 Cuvantul illt indici o comunitate adunatd in jurul cultului
sau al legii. RezumAnd deosebirile dintre cei doi termeni ebraici, Lothar Coenen
comenteaza:
DacAse compardfelul in care sunt folositi cei doi temeni ebraici,reieseclar, din
pasajelein careambiitermeniaparin acelagi context(deex.,Ex. 12:19i urm.;16:19i
urn.; Num. 14:L9i urm.;20:19i urm.;1imp. 12:19i urm.),ci 'edfr estetermenul
permanentgi fArl echivocpentru comunitateaceremoniahin intregimeaei. pe de alti
parte, qahal este expresia ceremonialdpentru adunarea apdrutd in urma
Legtrmantului,pentru comunitateasinaitica 9i in sens deuteronimicpentru
comunitatein forma ei prezente.El poatereprezentade asemenea adunareaobignuiti
a poporuluicu ocaziiseculare(Num.10:7;1 Imp. 12:3)saureligioase(ps.22:26),c6t9i
o multime aduratd (Num.74:5;\7:12).13
CAnd ne uitim la cuvintele grecegti foiosite in Septuaginta pentru haducerea

acestor termeni ebraici, vedem cd irr.l,<oic este adeseori folosit ca traducere a lui
7!P, dar niciodatAca traducerea lui nlp. Acest din urmd termen ebraicestede
obicei tradus cu ouvcyoyri, care este folosit ca echivalent a lui ),3p. Termenul
irx.l.1o[a este cel care reprezintd penhu noi sursa maiord penhu a infelege
conceptulneo-testamentarde Bisericd.
Pavel folosegte cuvAntul irrl,rpic mai mult decat oricare alt scriitor neo-
testamentar. Deoarece maioritatea scrierilor lui au fost epistole adresate unor
anunite aduniri locale de credinciogi, nu este surprinzdlor faphrl ci in mod
obiSnuit termenul se referd la un grup de credinciogi dintr-un anumit orag.Astfel,
noi gisim epistolele lui Pavel adresate ,,citre Biserica iui Dumnezeu care este in
Corint" (1 Cor. 1:2;2Cor.1:1), ,,cdtreBisericileGalatiei,,(Gal. 1:2),,,citre Biserica
tesalonicenilor" (1 Tes. 1:1). Acelagi lucru este valabil 9i pentru alte scrieri
testamentare. Fragmentul de inceput aI Apocalipsei lui Ioan (Apoc. 1-3) a fost
adresat celor gaptebiserici specifice.$i in Faptele Apostolilor, irrl.rloia se referi ir
primul rAnd la togi cregtinii care hAiescai seintehesc intr-un anumit oragcum este
Ierusalimul (Fapte 5:11;8:'L;71:22;12:1,5) sau Antiohia (13:1).pavel a vizitat
biserici locale ca si numeascd prezbiteri (14:23) sau cd sd dea invdldturi 9i sd
i:ncuraieze(15:41; 16:5). Acest sens local al termenului de biserici este avut in
vedere in mod evident in marea majoritate a aparifiilor cuvAntului irrc.l,r1oic.
ln afari de referirile la unele biserici din anumiie orage,existd aluzii la biserici
care se intrunesc ir case particulare. timilAndu-gi salutul lui priscila Acuila,
9i
Pavel transmite urfui de bine gi ,,Bisericii care se aduni in casa lor,, (Rom. 16:5;
vezi_9i 1 Cor. 16:19).In Epistola lui ctrtreColoseni,el scrie: ,,Spunefisdnitate
fratilor din Laodiceea gi lui Nim{a 9i Bisedcii din casalui,, (Col. 4:15).in cele mai
multe cazuri, insd, cuvAntul irr)"rpic are un sens mai larg - el include tofl
credinciogiidintr-un anu:nit orag(Fapte8:1;13:1).ln unele caiuri seare in vedere
o zond geografici mai mare. Un exemplu esteFapteleApostolilor 9:3L:,,Biserica
se bucura de pace in toatd Iudeea, Galileea gi Samaria, se ijxterea sufletegte gi
umbla in frica Domnului gi, cu aiutorul Duhului SfAnt, se inmultea.,, Un ait
12. Ibid..,p.294.
Ibid.,p.295.
890 Biserica
exemplu este1 Corinteni 16:19:,,Bisericiledin Asia vd trimit senetate.,,Observati

cd in prima ocazietermenul estela singular,in timp ce in a doua estela plural.
Trebuie sd observem ce congregatiaindividu;ld, sau grupul de credinciogi
dintr-un anumit loc, nu esteniciodatdconsideratddoar o paite sau o componenta
a intregii Biserici.^Biserica nu este o sumi sau un compus al grupurilor
individuale locale.in schimb,intregul poaie fi regdsitin fiecareloc. Karl schmidt
spune: ,,Am scos in evidente faptul cd suma congregaliilorindividuale nu dd
comunitateatotale sau Biserica.Fiecarecomunitatein parte, oricat ar fi de micd,
reprezintdintreagacomunitate,Biserica.,,ra Coenencomenteazipe un ton similar:
,,9i in FapteleApostolilor [ca gi la pavel] ekklcsin estein ultima instanteuna. Este
adevdratce ea aparedoar sub forma in careseadundin locuri specifice(cf. 14:27).
Dar ea implicd iniotdeauna totalitatea.,,151 Corinteni 1:2ne ajutd in mod special
sdintelegemacestconcept.pavel adreseazeEpistoh cetreCoiinteni
,,Biseriiii lui
Dumnezeucareestein Corint" (vezi gi 2 Cor. 1:1).Observalicd el scrieBisericiiaga
cum semanifestdsau apareeaintr-un singur loc, gi anumein Corint.
,,Eaesteuna
in intreaga lume gi totuli ea este in acelagitimp pe deplin prezenti in fiecare
adunareindividuald." 16
in acestpunct esteposibil ca unii oameni s6-i acuzepe teologi cd adopti o
perspectivdplatonicdprin carebisericilelocalesunt consideratereprezentdii
sau
manifestdriconcrete,particulare ale Formei pure, ale Ideii abstractede Bisericd.
Observalitotugi cA bologii nu rdstdlmdcescbiblia, introducand acestconcept.in
ea. Conceptul estecu adevdrat^ prezentir:rg6ndirealui pavel gi a lui Luca; el nu
esteintrodus de interprelii lor. ln acestunic punct existdo par;leH autenticeintre
gAndireabibLicd9i ceaa lui Platon.Faptul acestanu estenici bun, nici rdu gi
nu ar
trebui consideratca o dovadi a influenlei plaloniceasupraBibliei.El estedoar
un
fapt oarecare.
Conceptul ci Biserica este universald in natura sa ne di posibilitaiea sd
anumite pasajedin Noul Testament.De exempiu,afirmagialui
It"bg"T.^r,. lTe
lsus drn Matei 16:18,,,voi zidi BisericaMea,,,are sensin luminiacestui concept.
Lr Efeseni,Pavel accentueazdin mod deosebit natura universali a Bisericii.
Bisericaestetrupul lui Cristos9i toate lucrurile sunt sub stdpankeaLui (I:22_23);
Bisericafacecunoscutdinlelepciuneanespusde feluritd a lui Dumnezeu(3:10)gi
n va gronrrcadm generatie in generafie (3:21),,,Esteun singurtrup,,(4;4);,,Cristos
este capul Bisericii, El, Mintuitorul trupului,, (5:23).Bisirica lieste supusd lui
Cristos (v 24) 9i rrebuie sd fie infifigatd iniintea Lui (v 27). El a iubit Biserica
9i S_a
dat pe Sine pentru ea (v.25). Relatiadintre Cristos Biserici esteo mare tain;
9i
(v 32). Toaie acesteversete arate spre natura universali a Bisericii,
la fel ca
1 Corinteni 10:32;11:22;12:289i Colosini 1:1g,24.in mod evident,Bisericainclude
toate persoanelede pretutindeni din lume care sunt legaie de Cristos printr_o
relaliemantuitoare.Ea ii cuprinde de asemeneape toli cei careau triit gi
iu ficut
ParG din acesttrup, cat gi pe toli cei carevor trd-igi vor faceparte din icest trup.
Acest caracteratotcuprinzdtorestezugrdvit intr_un mod iztitor in Evrei
12:,22:
,,Bisericacelor intAi ndscufi care sunt icrigi in ceruri.,, Din perspectivaacestui
14. Schmidt,ircx,r.ryia,
p.506.
15. Coenen,,,Church',,p.303.
16. Ibid.
Natura Bisedcii 891
caracter atotcuprinzdtor noi putem incerca sd definim teologic Biserica ca fiind
irtregul trup alcituit din cei care prin moartea lui Cristos au fost impdca$ in mod
mantuitor cu Dumnezeu gi au primit viati noud. Ea cuprinde toate persoanelede
acestgen, din ceruri sau de pe pdmAnt. Degi este de naturi universald, Biserica se
manifggti prin gmpuri locale de credinciogi care posedtr aceleagi calitili ca
9i
trupul lui Cristos luat ir ansamblu.
lmaginibibliceale Bisericii
Este nevoie acum sd ne punem lntreberi in legituri cu caltetile sau
caracteristicile care sunt prezente la Biserica adevirati. in mod tradifionaf acest
subiect era abordat prin examjnarea ,,semnelordistinctive ale Bisericii,, - unitatea,
sfinlenia,.universalitatea, apostolicitatea. Noi il vom aborda insi din perspectiva
examindrii anumitor imagirri pe care le-a folosit pavel in legiturd cu Biserica.Degi
existtr un mare numfu de asemeneairnagini,lz vom examina in special trei dintre
ele.Arthur Wainwright a afbmat cd intr-o mare parte a operei lui pavel existi un
trinitarianism de la sine irgeles care reiesepani 9i din felul in careigi shuctureazd
el epistolele.u Acest trinitarianism este piezent 9i ln modul in cire ingelege el
o
llsen51_ae-oalece descrie ca pe poporul lui Dumnezeu, truput lui iristlos 9i
templul Dtrhului Sfint.
Poporullui Dumnezeu
Pavel a scris despre decizia lui Durmezeu de a face din credinciogi poporul
^-
Sdu: ,,...cum a zis Dumnezeu: <Eu voi locui gi voi umbla in millocul lor; Eu voi fi
Dumnezeullor gi ei vor fi poporul Meu>,,(2 Cor.6:16).Bisericaesteconstituitddin
poporul lui Dumnezeu. PoporuI lui Dumnezeu ?i aparfine lui Dumnezeu gi
Dumnezeu aparline poporului Stru.
Conceptul Bisericii ca popor aI lui Dumnezeu scoatein evidentA iniliativa lui
_
Dumnezeu tn alegereacelor care fac parte din acestpopor. ln Vechiul Testament
El nu a adoptat o naliune deja existentl, ci a uut efec[i un popor pentru Sine. El
p." apoi prin intermediul lui Avraam a adus infiinJl poporul
f-i *t *"r:g",.iar -citre
lui Israel. In Noul Testament acest concept al alegerii unui popor de
Dumnezeu este_lirgi! in randurile Bisericii sunt c-upringi atai iudeii, cAt
9i
neamurile, Agadar, Pavel le scrie tesalonicenilor: ,,Noi insi, frafi preaiubili de
Domnul, trebuie se mdfumim totdeauna lui Dumnezeu pentnrvoi, cici de la
in5enyt v-a ales pentru mAntuire, in sfinfirea Duhului 9i credinga
.Uylnez,eu
adevtrrului. IatA la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastrtr, ca sAcepetaJislava
Dornnului nostru Isus Cristos,,(2Te;. 2'lg-14;;ezi 1 Tes.1:4).
9i
Printre textele din Vechiul Testament in care Israel este numit poporul lui
Dumnezeu seafli 9i Exodul 15:13,16.ln cSntareasa compusi tn cinsteaDomnului
dupi trecereaMdrii Rogii, Moise remarci faptul ci Durnnezeu l-a rescumperat pe
-777-EJl]fiin*r,
of theChurchir1the Nart) philadelphhia,
Testanarlt, Weshninste,1960,
sugereaz6peste o sutd-Images
de asemeneaimagini.
18. A*hur W. Wainwi€nt, TheTinityih thcNc.?,Tesramcnt,
Londa, S.P.CX.,1962,p.256-260.
892 Biserica
Israel 9i el este poporul Lui: ,,Prin indurarea Ta Tu ai cdliuzit 9i ai izbivit pe

poporul acesta;iar prin putereaTa il indrepli spre locagulsfinleniei Tale...ii va
tearrla gi spaima [pe cipeteniile Edomului, pe rdzboinicii Moabului gi pe
lpuca
locuitorii Canaanuluil; iar vdzAnd merelia bratului TIu vor sta muli ca o piatid
pand va trece poporul Tdq Doamne! P6nd va trece poporul pe ca.e
n l-ai
rescumpdrat."Alte aluzii la Israel ca popor al lui Dumnezeusuni: Numeri 14:g;
Deuteronom 32:9-10;Isaia 62:4;Ieremia 12:7-'f0gi Osea 1:9-10;2;23.ln Romani
9:2*26 Pavel folosegte afirmajiile din Osea pentru a vorbi despre includerea de
cehe Dumnezeu in rdndul poporului SAu atat a neamurilor, cAt qi a iudeilor:
,,Astfel, El ne-a chemat nu numai dinEe iudei, ci gi dintre neamuri, dupi cum zice
in Osea:<Voi numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu gi pieaiubitd pe
cea care nu era preaiubiti. $i acolo unde li se zicea: ,Voi nu sunteti poporul Meu,
vor fi numili fii ai Dumnezeului celui viu.>,,
ConceptulIsraelului 9i cel al Bisericiica popor al lui Dumnezeuare mai multe
imptcafii. Dumnezeuare un sentimentde iatisfac;ie din pricina poporului Siu.
El Se ingrijegtede el 9i il protqeaz5;il pdzegte,,calumini ochiuiuilui,, (Deut.
32:10).In final, El agteaptaca cei carefac parte din poporul Sdu sd fie ai Lui fdri
rezerve gi si manifeste fali de El o loialitate deplini. pretenliile exclusive ale lui
Iehova de la poporul Seu sunt zugrdvite prin istorisirea care vorbegte despre
pretentiileexclusiveale lui Oseade la Gomer,sotialui necredincioasd. Toli ceicire
fac parte din poporul lui Dumnezeusunt insemnaJi,ca sd zicem aga,cu un semn
special.In VechiulTestamentsemnul apartenenleilui Dumnezeuera circumcizia.
Ea era pretins6de la toti copiii de parte bdrbdteasce din poporul lui Israel,ca gi de
la toJi convertitii sau prozelilii de parte birbiteascd. airiumcizia era un semn
exterior al Legamantului care fdcea din ei poporul lui Dumnezeu. Ea era de
asemeneaun sernn subiectiv al Legimnntului prin faptul cA era aplicaie
individual fiecirei persoane in parte, in timp ce chivotul lega-antulrri servea ca
semn obiectiv pentru intregul grup.
In locul acesteicircumcizii exterioare a cimii, existente in perioada vechiului
legimAn! sub noul legimAnt noi gisim o circumcizielduntrii; a inimii. pavel a
scris:,,Ci iudeu esteacelacareesteiudeu in lduntru gi teieretnpreiur esteaceeaa
in duh, nu in slovi" (Rom. 2:29;vezi 9i Filip. 3:3).in timp ce in Vechiul
ltimii,
Testam€nt, sau sub vechiul legdmAnt, poporul lui Dumnezeu a fost naliunea
Israel, in Noul Testamentincluderea in rAndurile poporului lui Dumnezeu nu se
baza pe identitatea nafionali: ,,Cdcinu to;i cei ce si coboarddin Israel sunt Israel,,
(Rom.9:6).Poporul lui Dumnezeuestecaracterizatde includereain Lesdmantul
lui Dumnezeu; el este alcituit din toti cei care au fost chemati ,,r,r, ,,,rriui dir,t u
iudei, ci 9i dintre neamuri" (v.24). Pentru Israel,Legdm6ntula fost legdmAntul
awaamici pentru Bisericd el este legimdntul cel nou, realizat gi incheiai de cdtre
Cristos(2 Cor. 3:3-18).
De la poporul lui Durmezeu se agteapti un gen aparte de sfingenie.Dumnezeu
a cerut intotdeauna ca Israel strfie pur sau sfinlit. Ca mireasi a lui Cristos, Biserica
trebuie si fie 9i ea sfante; ,,Cristos [a iubit] Biserica 9i S-adat pe Sine pentru ea ca
s-osfinleasci dupd ce a curetit-opdn boiezul cu api prin Cuvant, ca sdinfeggeze
rnarnteaLui aceasteBjserici, slevite, fdrd,patd,, fdrd zbArciturdsau altcevade felul
acesta,ci sfinti 9i fdrd pattr" (Efes.5:25b-i7).
Natura Biseiicii 893
Trupullui Cristos
Probabilcd ceamai complexdimaginea Bisericiiestereprezentareaei ca trup

al lui Cristos.Intr-adevir, dupe cetesepareunii considerdce aceasteimagineeste
de fapt o definilie completi a Bisericii.r,Degi ea este foarte cuprinzdtoareti
bogatd,nu prezintd totugi intregul adevdr.
Imaginea Bisericii ca trup al lui Cdstos accentueazifaptul cd Bisericaeste
sediul activitetii lui Cristos in prezent, rol pe care in timpul lucrdrii Sale
pemantetti I-a indeplinit trupul Lui fizic. Imaginea este folositd atAt in cazul
Bisericiiuniversale,cat gi pentru congregaliilelocaleindividuale. Efeseni1:22-23
reprezinteprima situajie:,,El I-a pus totul sub picioaregi L-a dat cipetenie peste
toate lucrurile Bisericii,care estetrupul Lui, plindtateaCelui ce plinegtetotul in
toti." Afirmalia pe careo facePaveldesprecorinteniin 1 Corinteni 12:27ilustreazi
a doua situatie:,,Voisunteti trupul lui Cristosgi fiecarein parte rnidularele Lui.,,
Irnaginea trupului lui Cristos subliniazi de asemenealegitura Bisericii, ca
grup de credinciogi,cu Cristos.MAntuirea,in toat6 complexitateaei, estein mare
parte rezultatul unirii cu Cristos.Am observatin capitolul 45 numeroasereferiri
la faptul cd credinciosuleste,,cuCristos" 9i,,in Cristos".Aici gisim o accentuare
a situaliei reciproce.Cristos in ctedincioseste temelia credinlei gi a speranlei.
Pavel scrie: ,,...cdroralsfinlilor] Dumnezeu a voit sd le facd cunoscurcare esre
bogelia slavei tainei acesteiaintre neamuri, gi anume: Cristos in voi, nddejdea
slavei"(Col.1:27;vezi pi GaL2:201.
Cristos este capul acestui trup (Col. 1:18), ale clrui mernbre sau perti
individuale sunt credinciogii.Toatelucrurile au fost createin El, prin El gi pentru
El (Col. 1:16).El esteinceputul, Cel intii niscut (v 1S).,,Toatelucrurile, cele din
ceruri gi cele de pe pimAnt, [vor fi aduse]impreund sub un singur cap, anume
Cristos" (Efes.1:10,NIV). CredincioSii,unili cu El, sunt hrinifi prin El, prin capul
de caresr.rntlegali (Co1.2:19).Aceastdimagineesteaseminitoaie cu ceaa lui Isus
despreSineca vili de caresunt legatemlaljtele, adicacredinciogii(Ioan 15:1-11).
In calitatede cap al trupului (Col. 1:18)El de asemeneadomne$tepesteBiserici:
,,Cdcjin EI locuiegtetrupegtetoatdplinAtateaDumnezeirii.Voi aveli totul deplin
in El, care este Capul oricirei domnii gi stdpAniri,,(Col. 2:9-10).Cristos Lste
Domnr-rlBisericii.Ea trebuie se fie cdliuzitd gi controlatede indrumarea dati de
EI si de activitateaLui.
Imagineatrr-rpuluiIui Cristosvorbegte9i desprehterconexiunile dintre toate
persoanelecarealcdtuiescBiserica.Credin[acregtini nu trebuiedefinitd doar prin
prisrna relaliei individuale cu Domnul. Nu existdcevain genr-rlunei vieli cregline
solitareSi izolate. in 1 Corinteni 12 Pavel dezvoltd .otr."lpt.,l relaliilor reciproce
dintre membrii trupului, mai ales in termenii darurilor Duhului. El subliniazi
dependenla credinciogilor unul faJd de ccldlalt, faptul ci ,,toate mddularele
trupului, mdcar cd sunt mai multe, sunt un singur lrup,, (v. 12). Tofi mernbrii
trupului, fie iudei, fie greci,au fost botezafide un singur Duh ca sh alcdtuiasciun
singur trup gi au fost addpa(i dintr-un singur Duh (v 13).Tuturor membrilor li
s-au dat daruri. Acestedaruri nu sunt pentru a produce satisfactiipersonale,ci
pentru cdificarea (zidirea) trupului luat in intregime (74:4-5,IZ). Deqi existi
19. De exemplu, Louis Berkhof,SystelmticT/reology,
Grand Rapids,Eerdmans,1953,p. 557.
894 Biserica
variate daruti, nu trebuie sd existe diviziune in cadrul trupului. Unele daruri sunt
mai remarcabile decat altele, fdrd a fi insd, din acest motiv mai imDortante
(12:14-25).Nu existe nici un dar care si fie pentru toti membrii (12:27-51) in
9i,
mod reciproc, nimeni nu are toate darurile. Fiecaremembru are nevoie de ceilalti
gi fiecare este necesarcelorlalli.
In aceast5perspectiveasupratrupului existi o reciprocitate;fiecarecredincios
ii incurajeazi gi ii zidegtepe ceilalti.ln Efeseni4:11-16pavel dezvolii aceastiidee
a valorii contributiei fieciruia penhu ceilalfi.El incheie:,,Credinciogiadevirului,
rn dragoste,si cregtemin toate privintele ca si ajungem la Cel ce este Capul,
Cristos. Din El tot trupul bine inchegat 9i str6ns'leg-at prin ceea ce dd fieiare
hcheieture, igi primegte cregtereapotrivit cu lucrarea iiecirei ptrrli in mdsura ei gi
sezidegte in dragoste." Trebuie se existe o puritate a intregului. Membrii trupului
trebuies5-9ipoarte unii altora pove^rile(Gal.6:2) sA-iridlce pe cei desprecire se
Si
descoperdce traiescin pecat (v. l). ln unelecazuri,ca acesta,iucrareacu membrii
picitogi ar putea insemna reabilitarea cu blAndele. Alteori, s-ar putea sd implice
indepirtarea de la pirtlgie a celor careo p6ngdresc.Cu alte cuvinte, esteposibil
sd implice excludereasau excomunicarea.in Matei 1g:g,12 Isus a vorbit desore
aceastiposibilitate,ca de altfel gi pavel in Romani 16:17si 1 Corinteni 5:12_13.
Trupul trebuie sd fie caracterizatde o p;rtegie autentice.Aceastanu inseamnd
numai legituri sociale, ci 9i un sentiment intim al fieciruia pentru ceHlalt gi o
intelegere reciproci. Trebuie si existe empatie gi i:rcuraiare
ledificarel. Ceei ce
experimenteaze unul trebuie si fie experimentat de toti. Astfel, pavel scrie:
,,$i
dacd suferd un midutar, toate meduhrlle suferi impreuni cu e| dacAestepreluit
un midular, toite mddularelesebucuri impreune cu el,, (1 Cor. tZ:201.Vembrii
Bisericii din Faptele Apostolilor au impdrtdgit chiar gi bunuri materiale unii cu
argr.
Trupul trebuie sd fie unit. Cei din Corint aveau pdreri impdrlite cu privire la
conducetorii religioqi pe care si-i urmeze (1 Cor. 1:10-17;3:1-9).S_auformat
sau
?_rs:Ircute partide care iegeaufoarte mult in evidenld la adundrile Bisericii
(1 Cor. 11:17-19). Aceastainsd nu trebuiasd seintAmple,deoarecetoti credinciogii
sunt.botezafide un singur Duh intr-un singur trup (1 Cor. 12:12_13). Cu o alii
ocaziePavel a scris: ,,Esteun singur trup, ulsinguiDuh, dupd cum voi afi fost
9i
chematila o singurd nddejdea chemdriivoastre.Esteun singur Domn, o singurd
credintd,un singur botez. Esteun singur Dumnezeu Tatial tuturor, care este
9i
mai presus-de toti, care lucreazi prin toli gi careesteix to!i,, (Efes.4:4_6).
Tiupul lui Cristosestede asemeneauniversal.El este
ientru toti cei carevor
si faci parte din el. Nu mai existe nici un fel de cerinJe speciale, cum
ar fi
nafionalitatea. Toate barierele de acest gen au fost inldtuiate, cum arata pavel:
,,Aici nu mai este nici grec, nici ir.rieu, nici tiiere imprejur. nici netdiere imprejur,
nici barbar,nici schit,nici rob, nici slobod,ci Cristosesietotul in toti,, (Col.3:i1).
Aceeagiidee se gdsegteSiin Romani 11,:25-26,32; Galateni3:289i Efeseni2:15,cu
o referire speciald la eliminarea diviziunilor dintre iudei gi nlamuri in cadrul
trupului.
-ln
calitatede trup al lui Cristos,Bisericaesteextinderealucririi lui Cristos.Nu
hebuie si mergem prea departecu aceasteidee in sensulde a consideraBiserica
drept o incamare literali a lui Cristos, deoarecerezultatul ar fi un Danteism
NaturaBisericii 995
virtual. Mai degrabd, noi trebuie sd privim la Marea lnsdrcinare forrnulati de
Cristos. Dupi ce le-a aritat uceniciloi Sei ce intreaga autoritate I-a fost datd in cer
Si pe pement (Matei 28:18),Isus i-a trimis sd evanghelizeze, se boteze gi si dea
inviteturd, promiiAndu-ie cd va fi rnereu cu ei, pAnila sfArgitul veacului (v 19_20).
El le-a spus cd ei ii vor continua lucrarea, 9i o vor continua intr-un fel uimitor:
-Adevdrat vd
âdeverat spun ce cine crede ir Mine va face gi el lucrdrile pe care le
fac Eu, ba inctr va face altele 9i mai mari decdt acestea,pentru cd Eu Md duc la
Tatdl" (Ioan 14:12).Prin urrnare,lucrarealui Cristos,daci va fi fdcuti, va fi fdcutd
de trupul Siu, Biserica.
TemplulDuhului Sfent
, . lTr.gi"u." Pf*j:ii
trinitarian :l .tgntg at Duhului Sfint completeazd conceptul
de Biserici al lui Pavel. Duhul este Cel care a adus Biserica in fiintd.
Aceasti lucrare dramatici a Duhului a avut loc de Rusalii, cAnd El !a botezat oe
ucenici gi a convertit trei mii de oameni, d6nd nagtere Bisericii.
$i Duhui a
continuat se mereasci Biserica: ,,Noi to1i, in adevd, am fost botezati dL un singur
Duh ca si. alcituim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; gi ioti
am fost addpaJidintr-un singur Duh,, (1 Cor. 12:1"3).
Biserica este acum locuitd de Duhul, atat h nivel individual, cAt colectiv.
9i
Pavel le scrie corintenilor: ,,Nu gtili ci voi suntefl Templul lui Dumnezeu
9i cd
Duhul lui Dumnezeu locuiegte. in voi? Daci nimicegte cineva Templui
lui
Dxmnezeu, pe acela il va nimici Dumnezeu, caci Templui lui Dumnezeu
este
sfAnt agasunteti voi" (1 Cor.3:16-12).pavel le spune mai tarziu:
-9i ,,Nu gtiti ci
qpil yo:h] este Templul Duhului SfAnt care toiuiegte in voi 9i pe care iali
pdmit dela D-umnezeu?"(1 Cor. 6:19).in alte parte el ii descriepe
ciedinciogica
-un lbmplu sf6nt in Domnul... un ldcagal lui Dumnezeupdn Duhul. (Efes.2:21:22).
h3-,"1 context in care
P _gdsimimaginea lui Cristos ca piahe unghiulard a
Petru vorbestedesprecredinciogica despre ,,o casl duhor,niceascd,,
,l."Tlt*::,
(r fet. z:5t.
in cadrul Bisericii, Duhul Sf6nt igi imparte viala cu Biserica. Acele
..L99uind
reprezinti natura Lui gi despre care ie vorbegte ca despre
:tteq :1re ,,roada
s-evor regisi in Bisericd: dragoiea, bucuria, pacea,indelunga ribdare,
Ptll*"
bundtatea,facereade bine, credinciogia,Umnaelea,intanarea poftelor
1G-al.5:22_23).
Prezentaunor asemeneacalitdri este.un indiciu al activitdtii buhuiui SfAnt
umare, intr-un sens,al autenticititii Bisericii. 9i prin
Duhul Sfant este Cel care dA putere Bisericii. ASa a spus Isus in
Faptele
1.:8:.,,Ci
voi ye! plmi o.puterecand Seva pogori Duhul SfAntpeste
Lt":!*l*
vor gi-Mi veli fi martori in Ierusalim, in toatd ludeea, in Samaria
9i p6na h
marginile pimdntului." Datoriti venirii iminente, cu putere, a Duhulu'i,
Isus le_a
putut da ucenicilor Sdi incredibila promisiune cd ei voi face lucriri
chiar mai mari
decAtceleficute de El (Ioan 14:12).Astfel, Isus le-a spus:
,,Vd estede folos si Mi
duc Eu, cdci daci nu Md duc Eu, M6ngdietorul nu vaiyeni ia voi; dar
dacd Mi duc
Eu, vi-L voi trimite" (Ioan 1,6:7),Duh;l esteCel carefacetot ceeace
esrenecesar
ca sd convingA lumea de pdcat, dreptate 9i judecatd (v. g).
Promisiunea s-a implinit foarte curAnd. Nu numai ci trei mii de
oameni au
896 Biserica
rdspuns de Rusalii la propoviduirea Evangheliei de cdtre Petru (Fapte 2:41), dar

Domnul a mai gi adeugat zilnic la numerul lor oameni care erau mAntuili (Fapte
2:47). Umplufi cu Duhul, ucenicii mirturiseau cu indrizneali gi mare putere
despreinvierealui Isus (Fapte4:31,33).Eficacitatealucririi acelorcredincioginu
poate fi explicate doar prin capacititi.le sau eforturile lor. Ei nu au fost nigte
persoaneneobignuite. Rezultatele au fost o consecinli a lucrdrii Duhului Sf6nt.
La un curs de homileticd studenfilor li s-a cerut se pregeteascdpredici bazate
pe diferitele discursuri consemnate in Biblie. Ajungand h Faptele Apostolilor
capitolul 2 studenlii au descoperit cd discursul de Rusalii al lui Petru nu a fost
culmea perfecliunii homiletice. Fiecare dintre ei a fost ir stare se pregeteascdo
predici superioard predicii 1ui Petru din punct de vedere tehnic, totugi, nici unul
dintre ei nu se agteptasd depdgeasca rezultatelelui petru. Acesterezultatepur gi
simplu nu pot fi explicate pdn tndemanarea cu care a fost pregititi 9i prezentatd
predica. Motivul succesului ei consti in puterea Duhului Sfint.
Dupd cum am observat anterior, Duhul, fiind unul singu,r,produce unitate in
cadrul trupului. Aceasta nu inseamnd uniformitate, ci conformitate in scop gi
acJiune.Biserica primara este descrisdca fiind ,,o inimi gi un suflef, (Fapte 4f2).
Ei igi aveau pdnd gi bunurile materiale in comun (2:44-45;4:32,3+35). Duhul
creasein ei o congtienta mai putemicd a membralteui lor decat a identitdtii lor
individuale, astfel cd ei considerau ci posesiunile nu sunt ,,ale mele,, sau ,,ale
tale", ci ,,alenoastre".
Locuind in Bisericd, Duhul Sfdnt produce gi sensibilitate la cdlduzirea
Dornnului. Isus a promis cd va continua si rdmAn5 cu ucenicii Sdi (Matei 2g:20;
loal 141& 23). Totugi, El a spus gi ci trebuie si plece pentru ca se poati veni
Duhul Sfant floan 16:7). Tragem concluzia cd Duhul iare locuiegte induntrul
nostru estemiilocul prezenlei lui Isus in noi. Pavel a scris: ,,Voi insd nu mai sunteli
pdmdntegti, ci duhor.nicegti, daci Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevdr in voi.
Daci n-are cineva Duhul lui Cristos,nu esteal Lui. $i dacd Cristos esteln voi,
trupul vostru, da, este supus morgii, din pricina pdcatului; dar duhul vostru este
viu, din pricina dreptitii" (Rom. 8:9-10).Pavel folosegtetn mod interschimbabil
ideile ci Cristosestein noi gi ce Duhui locuiegiein noi.
C6nd Duhul i-a pdtruns pe ucenicii lui Isus, El le-a amintit invdldturile
Domnului (Ioan 14:26)9i i-a cilduzit in tot adevdrul (Ioan 16:13).Aceastdlucrare
a Duhului a fost ilustrate cu putere in cazul lui petru. Lui petru i s-a spus intr-o
viziune sA omoare gi sd minAnce anumite animale necurate coborate pe pemant
intr-o imensd fald de masi (Fapte10:11-13). primul rispuns al lui petru a fost:
,,Nicidecum,Doamne" (v. 14),deoareceel era foarte congtientde interdictia de a
consluna animale necurate. Traditia ii spunea si se abtini. petru gi-a dat inse
foarte repede seama cd mesajul acestei viziuni nu era ca el si mindnce animale
necurate, ci sd duci Evanghelia neamurilor, precum gi iudeilor (v. 1Z-4g).Duhul
care locuia in Petru l-a ficut congtient de faptul ci Domnul il frirnitea la neamuri
gi l-a ficut dispus si asculte.Duhul Sf6nt faci ca credinciogii care sunt la inceoutul
ciii lor sd fie receptivifali de cilduzirea Domnului gi ascultatori.
Duhul este, i:rtr-un anumit sens, gi suveranul Bisericii. pentru ci El este Cel
care echipeazi trupul prin acordareadarurilor, careir unele cazuri sunr persoane
chematesi implineascddiverseoficii, iar in alte cazuri sunt capacitdlispeciale.El
NaturaBiEericii 897
decidecAndanume va fi dat un dar gi cui ii va fi dat. Pavelscrie:,,Dartoateaceste

lucrdri [diverseledaruri] le faceunul 9i acelagiDuh, caredd fiecdruiain parte cum
v o i e g t e("1 C o r .l 2 : 1 1 ) .
in fine, Duhul SfAntfaceca Bisericasi fie sfAntdgi curati. Deoarecela fel cum
Templul a fost un loc sf6nt gi sacrusub vechiul legamantca urmare a faptului ci
Dumnezeulocuia in el, 9i credinciogiisunt sfinJili sub noul legimAnt ca urmare a
faptuluicd ei sunt TemplulDuhului Sfint ( | Cor.b:19-20).
Problemespeciale
ln capitolul nostru introductiv despredoctrina Bisericiiexistdpatru probleme
specialecare necesitdo atentie deosebiie:relafia dintre Bisericdgi impirifie;
relatia dintre Biserici gi Israel; relatia dintre Bisericavizibiti 9i invizibiH, gi
momentul aparitiei Bisericii.
Bisericasi imperelia
il -o9 evident e\ista o^legiturd stranseintre Biserici 9i irnpdri;ie. De fapt,

.
dupi ce Isus a anuntat ci igi va intemeia Bisericagi ce puterile morfii nu vor
triumfa asupraei, El a continuatimediat prin a-i spunelui petru: ,,i1ivoi da cheile
Impirdfiei cerurilor" (Matei 16:18-19). De aici s-ar putea deducecd Bisericaeste
sinonimd cu Imperdlia. intr-adevdr,GeerhardusVoi a susginutcd imagineacare
reiesedin acestpasajestecd Bisericaesteo caseconstruitape o temeliestancoasd
(v. 18) 9i cheileaceleicaseii vor fi incredintatelui petru.roieorge Ladd a suslinut
insa in mod corectcd atunci cAnd se afirmi agaceva se merg" p.ea departe cu
limbajul metaforic.Mai degrabd,spuneel, impirdgia trebuievi"zuidca domnia lui
Dumnezeu.2lBiserica,prin contrast,este un domeniu al lui Dumnezeu sr este
forrnatddin oamenii carese afld sub stdpAnireaLui. impdrdfia estestipAnirealui
Dumnezeu, in iimp ce Bisericaeste comunitateaumand care se afli sub acea
stipAnire." Ladd enunfd cinci idei principalecu privire Ia relafiadinire impdrdlie
gi Biserici:r3
1. Bisericanu esteimpdrdlia.
2. Impdrdlia creeazdBiserica.
3. Bisericamarturisegtedespreimpirifie.
4. Bisericaesteinstrumentulimpariliei.
5. Bisericaestecustodeleimpirifiei.
Bisericaeste o manifestarea imparaliei sau a stdpanirii lui Dumnezeu.Este
forma pe care o imbraci aceastdpanireh vremurile noashepe pemant. Ea este
manifestareaconcretea stdpAniriisuveranea lui Dumnezeu in lnimile noastre.
Sub vechiul legdmant forma de manifestarepe care a luat-o impird{ia a fost
GeerhardusVos,T/rt Tcaching
of lcbusConcernhgtheKijlgdolnof Godnnd theChttrch,New york,
.20.
Ame can TractSocietv 1903,o. 150.
21. CeorgeE._Ladd;ksusar;dtheKingrlon, New york, Harper and R ow,1964,p.259-260.
22. Ibi.d..,p.260.
23. Ibi.d.,p. 259-273.
898 Biserica
Israelul. Impdrefa poate fi gdsiti oriunde Dumnezeu stepenegte in inimile

umane. Dar mai mult decat atat, ea se gdsegteoriunde se face voia Lui. Astfel,
Impdrifia a fost prezentd in ceruri incd inainte de crearea oamenilor, deoarece
ingerii Ii erau supugi lui Dumnezeu gi fl ascultau. in prezent ei sunt inclugi in
ImpdrIlia Lui 9i agavor fi 9i in viitor. Insi ei nu au fdcut gi nu vor face niciodatd
parte din Biserici. Bisericaestedoar una dintre manifestdrileImpdrifiei.
Bisericagi lsraelul
O a doua problerna speciald este relaJia lui Israel cu Biserica.Aici ne intdlnim

cu opinii putemic constante,carein unele cazuri pot fi consideratedispute. Pe de-o
parte, unii teologi reformafi consideri ci Israelul literal este efectiv inghitit sau
inlocuit de Bisericd sau de Israelul spiritual.2aNu a mai r6mas nimic de imolinit
in privinta Israelului literal; in consicingi, nu estenevoie de aceamie de ani h
care iudeii vor fi reabilitali 9i pugi intr-un loc de cinste in lucrarea lui Dumnezeu.
Pe de alte parte, dispensalionaligiii cred ci Israelul gi Biserica sunt doue entitdfi
vegnic separate pe care Dumnezeu le trateazi in mod diferit.D Dupi cum a
observat Ladd, in cazul acesta adevirul se afld, ca in atatea multe aite cazuri,
undeva la mry-loc.%
Observdm in primul r6nd ci in multe privinle Israelul spiritual a luat locul
Israelului literal. Pavel a accentuatacestlucru in Romani gi Galateni. De exemplu,
el a scris: ,,Iudeu nu este acela care se aratd pe dinafari ci este iudeu; gi t61ere
tmpreiur nu este aceeacare estepe dinafari, in carne.Ci iudeu esteacelacare este
iudeu inlduntru; 9i tiiere imprejur este aceeaa inimii, ir duh, nu in slovd,, (Rorn.
2:28-29).Galatenilorel le-ascris:,,9i daci suntefi ai lui Cristos,sunteti (simanla>
lui Avraam, mogtenitori prin figdduinld" (3:29). Alte pasaie care se referi la
aceeagiproblemi sunt Romani 4:LL,16,78 gi97-8.
Mai departe, trebuie se obsewdm faptul cd scriitorii Noului Testament au
considerat ci unele dintre promisiuniL ficute Israelului literal in Vechiul
Testaments-au implinit in Israelul spiritual, Biserica. De exemplu, Osea a scris:
,,Imi voi sddi pe Lo-Ruhamain lard gi-i voi da indurare;voi zice lui Lo-Ami: oTu
egtipoporul Meu!" $i el va rispunde: <Dumnezeulmeu!>,,(Osea2:23).Reieseclar
din Osea1;6-11ce acestvercetse referi la Israel.Pavel,ir:rsi,il aplici iudeilor si
neamurilor deopotrivd.Deoarecevorbind desprenoi pe care ,,[tiumnezeu] ne-a
chemat nu numai dintre iudei, ci 9i dintre neamuri,,, el citeazXacestverset ,dupd
cum zice in Osea: "Voi numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu gi
preaiubitepe cea care nu era preaiubitd>"(Rom.9:24-25).Ladd evocd felul in
9i
care folosegtePetru promisiunea lui Ioel: ,,Dupd aceeavoi turna Duhul Meu peste
orice fipturd; fiii 9i fijcele voastrevor proroci, bitr6nii vogtri vor visa visuri
9i
tinerii vogtri vor avea vedenii" (Ioel 2:28; cf. Eapte 2:17).27Trebuie totugi si se
remarcecd in acestpunct Petru le vorbea iudeilor gi despreiudei (FapteZ:5,22).
24. Berl<J"rot,SlstenoticThcology,p.570-571.
25. Lewis Sperry Cha fer, Systetati TheologV,Dallas Seminary 1948, vol. 4, p.29-35.
26. Geolge E.ladd,,,lsrael and the Church',,Eoangclical euiterly 36, nr.4, octombrie-decernbe
19rl.p.207.
27. lbid..,p.209.
NaturaBisericii 899
Prin urmare, afirmatia ci Petru aplicd aici Bisericii promisiunile ficute lui Israel
poatefi pusi la irndoiali.
Existi, ln orice caz, un viitor pentru natiunea Israel. Ei rdmdn in continuare
poporul special al lui Dumnezeu. Dupe ce declari ci respingerea lui Israel a
insemnat reconcilierea lumii, Pavel i:rtreabd: ,,...ceva fi primirei lor [a lui Israel]
din nou, decit viaF din morti?" (Rom.11:15).Viitorul estestrilucitor: ,,...9iatunci
tot Israelul va fi mAntuit" (v 26). $i totuFi, Israelul va fi mantuit prin intrarea in
Biserici la fel cum intri neamurile. Nu existd nici o afirmatie, nicdieri in NouI
Testament,cd ar existavreo alte bazdpe caresi pofi fi mantuit.
Prin urmare, sl rezumimr Biserica estenoul Israel. Ea ocupd in noul lesdmAnt
locul pe care Israel l-a ocupat in vechiul legdrnAnt.in timp ce in Vechiul Tesiament
Impere$a lui Dumnezeu a fost populatd de naJiunealui lsrael, in Noul Testament
ea este popuhte de Bisericd. Totu$i, pentru naJiunea lui Israel existi un viitor
special,printr-o intoarcere in masd la Cristos gi prin intrarea in Bisericd.
Biseica vizibile,siBisedcainvizibitA
O alti ptoblemd este relatia dintre Biserica vizibild si Biserica invizibild.

Aceaste-distinclie, care apare incd de la Augustin,r a fost enuniatd clar pentru
prima data de Martin Luther,2eiar apoi a foit incorporatd de Calvin ir tmlogia
sa.s Ea a fdcut parte din modul lui Luther de a trata iparentele discrepanfe din-tre
acele.calitdti ale Bisericii, pe care le gdsirn infdligate in Scripturd, tresiturile
9i
Bisericii empirice, adicd Biserica aga cum existd ea in realitate De Demant. El a
sugerat cd Biserica adevirati consti doar din cei iustificati, din cei care se
raporteazi in mod mantuitor la Dunnezeu.
ExaminAnd disiincfia dintre Biserica vizibild 9i cea invizibild, pe care unii o
neagd, trebuie se observem ce nu este identicd cu distinctia dintre biserica locali
gi ceauniversali. Mai exact,noi ne ocupim aici de intrebareadacdgi in ce mdsuri
trebuie identificatd Biserica adevirati cu institugia pemanteasce existente in
prezent.Esteposibil, pe de-o parte, ca in Bisericavizibile sd existepersoanecare
sj tle credinciogi adevdrati, care sd nu lacd parte in realitate din trupul lui
.nu
Cristos? $i invers, poate exista o apartenentd la tiupul lui Cristos fdrd afilierea la
vreun segment al Bisericii vizibile, la vreun gmp local de credinciogi? Sau, ca sd
punern altfel problema, care este factorul mai important, cel institujional sau cel
persoral,/spiritual? Te face cregtin legdtura cu Biserica institutionale? Sau este
Biserica alcituitd din experienJelecregtine individuale ale membrilor ei? Care o
care, organizagia institulionald justificd experienJelespirituale
l""l:fi:" p"
individuale, sau invers? Rlspunsul la acesteintreb;ri a fost dai in mai multe
moduri diferite.
Pe de-o parte, avem grupdrile ce suslin ci Biserica institutionald sau vizibild
estemai importante. Romano-catolicismultraditional esteprobabil ceamai puri
formi a acestui punct de vedere, degi aceast6pozilie este caracteristici pentru
9i
comunitefile anglicane gi ortodoxe rdsfuitene. Organizafiile individuali sunt
28. Augustin, O Chnstian Doctdne, 3. 31-24.
29. Martin Luthe!, ,,PEface to Revelation,,.
30. Jean Clavin, lrslif utio Christianaercligionis, cartea 4, capitolul 1, sectiunea 7.
900 Biserica
considerate pdrli ale Bisericii adevirate daci pot dovedi cd subzisti de la

intemeiereaBisericii de citre Cristos lMatei 16:1li;.r'Din acestpunct de vedere,
afirmafia lui Isus: ,,...voi zidi BisericaMea,, nu a fost doar o prezicere o
9i
promisiune. Ea a fost o declaratieconstitutive. Cd acestaa fost momentul in careEl
a intemeiat Biserica se confirmd prin afirmafla Lui ulterioari: ,,i1i voi da cheile
lmpdrdfiei cerurilor gi orice vei lega pe pemant,va fi legat in cerun gi orice vei
dezlegape pimAnt va fi dezlegatin ceruri,, (v. l9). in interpretarea romano-catolici
hadifionali, Isus le-a conferit aici apostolilor un statut speiial, imputernicindu-i si
defineascd doctrina 9i sa hansmittr harul, de exempiu, prin i&tarea pecatelor.
Acesta esteharul (harul sfintitor, in formuiarea tradi;ionall) care dd mAntuire sau
te face cregtin. Autoritatea de a irnperfi acesthar a fost traJrsmisede citre apostoli
succesorilorlor, un proces care a continuat pAni in zilele noastre.32
Prin urmare,o trdsdturi majorda unei Bisericiadevirate esteapostolicitateaei.
apostolilor SAidtepturi exclusive,ca si zicem aga;'in consecinfi,o
!:us lla qat
Bisericdadevdrati va da dovadi de o anumitd descendenti.OBiserici adevirati
esteuna careigi are trasatdorigineap6ndla apostoligi astf;|, desigu, pane la actul
lui lsus de intemeierea Bisericii.Fdid o asemeneadescendentdn"uexistdBiserici.
nu existdmAntuire9i nu existecregtini.Un grup de persoanese poate aduna, se
poate organiza intr-o corporalie, poate conduce servicii religioase, poate elabora
o structure gi se poate numi Bisericd,dar acelepersoanen;constituie o Bisericd
doar datorit5 acestor lucruri. Fdri o legituri propriu-zisd cu institutia formali
itrtemeiati de Cristos gi de apostoli, grupul aceianu esteo biserici gi indivizii nu
sunt-cregtini.Ceeace face ca un grup de oameni sd fie Bisericdestelegdtura lor vi_
*.
:tlill 9 grqu-zatie contemporand a cdrei origine poate fi urmiritd pe plan
istoric p6nd Ia Bisericadin Noul Testament.Bineinleles, cei care susln acestpunct
de vedere dau o extreme importante unor lucruri cum sunt ordinea din Bisericd,
conducereagi executivul ei gi preotimea ordinatd.
La polul opus se afli ceeace s-ar putea numi conceplia pietisti despre Biserici,
-
deqi acesttermen ne induce intrucdtva in eroare.Accentui estepus aici pe relagia
directA a individului cu Dumnezeu prin Isus Cristos. Doar aceasta gi nrrmai
aceasta te face sd fii cregtin. gi prezenta unor asemenea credinciogi, a unor
asemenea persoane, este cea care face ca un anurnit grup si fie Bisericd.33
Observafi_ ctrdin acestpunct de vederecei careseraporteaii in mod mdntuitor la
cnstos alcAtuiescBiserica, fie ce sunt sau nu adunali intr-un grup vizibil.
S"Illt"..* unui grup vizibil nu este in n]ci un c.z o garantrie a
T"-b.t
justificdrii haintea 3l
lui Dumnezeu, asifel cd organizaiia vizibild este relitiv lipsitd
de importanld. De fapt, unii neagd necesitaLa de a face parte dintr_un
corD
organizat. Pdrtdgia neoficiali gi voluntard este singurul lrrciu necesar.ln cazul
unor grupuri cum sunt Fratii din Plymouth seprea poate se existe o aversiune fale
de tot ce se aseamenecu o structurd formale sau-cuo preolime profesionistd.s
Ti-GJ-6 Ott,f, ndamentatsof Catholic
Dqna, ed.JamesCanonBastible, St.Louis,B.Herder,
1960.D. 271-274.
32. Ibid., p.274-279.
33. Augustus H. Strong, Systefiatic TheologV,Westwood, NJ., Revell, tg07, p. 4gg191.
34. D. Nauta, ,,Church, Nature and Govlinment of:
euaiers, "llymouili" Brerhren, Darbytes,
erc.".,in Enrydopediaof Christianity, ed. Gary G. Cohen, Marshalltowrl bel., National
Foundation for
Lhnshan bducahon, I968, vol. 2, 9. 487499.
Natua Bisericii 901
Membralitatea in Biserici, ca angajament permanent fafi de un anumit grup de
credinciogi, este minimalizati in cadrul acestei clncepfii individ-ualiste.
Organizafiile parabisericegti sau Bisericile din case pot iua locul Bisericii
olganilaF. Iar organizafiile intercongregafionale, fie ele denominaliuni
sau
pdrtigii interdenominationale, sunt considerate relativ neimportante.
Degi
cregtinii care adopte acest mod de abordare se pot considera interdenomina_
tionaligti, ei sunt in realitate adeseori nondenominaflonaligti sau uneori chiar
antidenominationali$ti.
In unele cazuri, lipsa oricirui accent pus pe Biserica vizibili poate proveni
..
dintr-o perspectivd_dispensationalisti care coniiderd ci Biserica in generil
este o
parantezi in planul lui Dumnezeu, o idee ulterioari de fapt. Greultatea
cade pe
faptul ca intentia iniliali a lui Dumnezeu a fost in legituri cu naliunea
lui Israel.
Cdnd Israel a respins oferta lmpdriflei pe care i-a i6cut_o Isus, Dumnezeu ga
intors inspre neamuri gi a creai Biserica. Cu toate acestea,Dumnezeu
nu $i_a
pierdut niciodati interesul faJdde Israel. C6nd se va incheia perioada
de timp in
d" Biserici, Israelui va fi repus in pozigia lui de intAietate.
S"*-EJ .Se:"yfi
rmparaFa davrdrcaadevarateva fi adusi inapoi, cum vor fi
9i jertfele vetero_
testamentare.Israelul gi Biserica sunt doua entitdfl separaie gi
aga vor fi
trtotdeauna.s Primatul viitor al lui Israel nu va fi rezuriatul''nui numar
masiv de
convertiri, prin care iudeii vor fi incorporali in Biserice. Mai
degrabi, el va fi
rezultatul reinstifuirii stafutului special al lui Israel ca natiune. Biserica
este un
fenomen temporar neprevizut in Vechiul Testament.lntr-adevdr,
nici o profefie
vetero-testamentard nu se referi la Bisericd gi nu se implinegte
in Biserici. De
vrem€ ce acestaestecazul, gi chiar Bisericavizibild estereLtiv
tranzitorie, Bisericii
vizibile sau institutionale cu sigurantd cd nu trebuie sd i
se acorde prea multi
atentie.
Aceastd conceptie despre Bisericd pe care am schilat-o aici ar putea
fi numitd
mai degrabd individualistd, decat pietisti. Ceeace face totugi
ca tlrmenul leAiiri
sd fie potrivit este-faptul ci adeseori se pune un accent putemic
asupra calitdtii
vietii cregtine individuale. De vreme ie relafla individurui
cu cristos este
qooT"T,1 pentru cregtinism, pietatea gi prriitut"u i"ji"iJ"ufa a vietii sunt
deosebit de importante. prin urrnare, ori de cate ori cregtinii
injividuali se vor
aduna impreund, ei vor accentua asemeneatresaturi etice gi
in cadrul gmpului.
ti..eTl.^: trebuie privite ca nigte caracteristici ale grupului ca atare, ci ca
1ij*"
m$t?e calacteristiciale indivizilor careintampletor alcetuiesiacelgrup.
mmeceteclouaconcep(iipe carele_amdiscutatseafla ceape
cire am putea sd
o."ffi..o1.:q!i.3 -parohiei,,.Aceastapune accentulatAtpe bisericavizibili, c6t
gr pe cea lnvizibiH. Biserica vLibild sau parohia ii cuprinde
pe toti cei care fac un
legdmAnt vizibil 9i se adund si aiculte Cuvlntul
ii si sa.betoreasce
sacramentele.sCredinciogii din aceasti Bisericd vizibili
constituie Biserica
adevdrati, Biserica invizibild.
existe anumite semne cu ajutorul cdrora poate fi
_,^.1-..1.l""11
detectata T*Ti:?*:qln
prezenla
-iFl&liJJfFlfiu*rric Bisericii adevarate. Acestea sunt semne obiectrve, nu nurnar
Thcoloru, vot.4.p. 27-53.
36. Heinrich Schmid, Trtc Doctrinal Theologyof the Ewngelical
Lutheratl Chutch, ed. a keia .ev,
Minneapolis, Augsburg, 1899,p. 591.
-\
902 Biserica
criterii subiective.Cu alte cuvinte, ele nu sunt numai cahteti ale indivizilor care
alcdtuiescgrupul, ci sunt calititi ale adundrii localeseparatde stareasoirituald a
indivizilor din ea. Cele doui semne mentionatemai frecvent sunt predicarea
corecte a CuvAntului gi administrarea cuvenitA a sacramentelor.primul are de-a
face cu puritatea sau corectitudineadoctrinei. Cel de-al doilea inseamndci o
persoandimputemicitd in mod potrivit administreazdcorectsacramenteleunor
oameni indreptdtif se le primeascd 9i ci exisii o intelegere corecti a eficacitilii
lor.37
Dupi ce am examinatacestecatevapunctede vedere,conchidemci distinclia
dintre Bisericavizibild 9i ceainv2ibili trebuiesdfie pdstratd,dar cu rezerve.pilda
neghineiin rniilocul grAului (Matei 13;24-30, 36-43)Slinvdfitura lui Isuscu privire
la oi 9i capre (Matei 25:31-46)interescaceastddistincfie.Dar ea trebuievAzuti ca
o admitere a posibiltnlii existentei ipocriziei gi chiar a ingeldciunii, nu ca o
diminuare a importanlei membralitllii in Biserici. Ea eite o reflectare a
adevdrului din 2 Timotei 2:19:,,Domnul cunoagtepe cei ce sunt ai Lui.,, pAndgi
unul dintre cei doisprezeceuceniciai lui Isus s-adovedit a fi un hedAtor.
Trebuie se
_obsgwim -cd Scriptura pare si considere ce mai importante este
stareaspirituaH a individului. De exemplu,Luca spune despreBiseiicaprimari:
adduga in fiecare zi la numirul lor pe cei ce eiau m6ntuili',, (Fapte
f]Polyr+
2;47).CAndau fost intrebali despremAntuire,apoitolii nu au sugeratniciodati ci
ea ar deprndede apartenentala un grup de credinciogi.C6nd petru gi ceilalti au
fost intrebati: ,,Frafilor, ce si facem?t, rlspunsul a fosi: ,,pocdifl_vi fiecare din
9i
voi si fie botezat in Numele lui Isus Cristoi, spre iertarea pdcatetr voastre,,(v 3g).
Mesajullui Petru a fost acelagiin_FapteleApostolilor 3:12_26 4:Z_t2.Raspunsul
9i
lui Pavel la intrebarea temnicerului din Filipi, ,,Domnilor, ce trebuie si fac ca sd
fiu mdntuit?'' (Fapte16:30),a fost direct: ,,Credei:r Domnul Isus gi vei fi mdntuit
tu $i casata" (v 31).In nici unul din acestecazuri nu aparevreo sugestiecd relagia
cu un anurn-it grup ar fi determinanti. Afirmafla pe Carea fdcut_o Isus in cadrul
discutiei cu femeia samariteancearate cd inchinarea tntr-un loc anume estede mai
mice importanld decAtinchinarea in duh gi adevdr (Ioan 4:20_24).
am atribuit prioritate credingei sau dupi ce am dat intaietate
. P:p.a..:
rrvlzrbrlului asupra vizibilului, trebuie totugi se nu minimalizdm importanta
formei.vizibile a. Bisericii. Dupd cAte se pare, procedura standard' pentru
credhcios a fost si devind 9i el parte a pdrtigiei (vezi,de ex.,Fapte2:4D.Iiegi nu
Shm exact ce anume ahegea dupe sine membralitateair:r Biierica apost;[ce,
aceastdmembralitateera cu siguranli tn vedereaedifichrii,rugiciunii, a ,t"ylrii gi,
dupa cum sepoatevedeamai alesln FapteleApostolilo. capitolutS,a aisciptirrei.
De aceea trebuie sd accentuim cAt de imporiant este ca fiecare credincios
sd
jevine pafte integrantda unui grup de credinciogigi sd faci un angatamentferm
tat6_deacel grup. Cregtinismulesteo problemdcolectivdgi viafa cregtindpoate
fi
pe deplin implinitd doar in relalie cu il1ii.
D€gi recunoagtem existenta distincfiei dintre Biserica vizibili sau empirici gi
pirtlgia invizib;!,i sau spirituald, hebuie se facem tot ce putem ca cele doui
se
devind identice.La fel cum nici un credinciosadevdratnu ar trebui sd fie in afara
p;rte$jei, tot aga ar trebui sd se faci eforturi in vederea asigurdrii puritdfii
37. Ibid.,p. 590-591.
NaturaBisericii 903
pirtigiei gi pentru ca in cadrul ei sd se gdseascenumai credinciogi adevirali.

Modul in care au fost tratati Anania 9i Safua (Fapte 5), precum gi instructiunile
date de Pavel corintenilor (1 Cor.5:1-5) 9i galatenilor (6:1) cu privire la tratarea
ptrcdtogilor,piedeazi tn favoarea unei monitoriziri de cdtre grup a stdrii spirituale
gi a comportamentului membrilor. Degi puritatea perfecte a adunedi esteun ideal
care nu poate fi atins in aceastevia!5 (Matei 13:2430),necredinta feligA 9i pAcatul
nu trebuie tolerate.
Momentul lntemeierii Bisei cii
O ultimi trtrebare cu privire la natua Bisericii se leagd de mommtul aparitiei

ei. Louis Berkhof, printre altii, vorbegte despre Biserici in perioada patriarhali 9i
ceamozaicd.3sEsteinsd de retinut faptul ci Isus face doar doui referiri la Biserici
(Matei 16:18;18:17)9i cI in primul caz El vorbegtela viitor (,,voi zidi Biserica
Mea"). Este de asemenea important cd Luca nu folosegte niciodati termenul
trr.l.lola in Evanghelia sa, dar insereazi de doudzeci 9i patru de ori in Faptele
Apostolilor. Se pare cd el nu a considerat cd Biserica ar fi fosi prezente pane in
perioada acoperitd de Faptele Apostolilor. (Degiin Fapte 7:38se folosegteirr,l.loic
cu referire la poporul Israel in pustie, este foarte probabil ca termenul si nu fie
folo^sitln senstehnic.) tagem concluzia ci Biserica s-a niscut la Rusalii.
In lumina acesteiconciuzii hebuie sene punem anumite intrebdri cu privire la
statutul lui Israel. Ce vom zice despre credinciogiidin Vechiul Testamint?Am
afirmat ci degi forma pe care a luat-o poporul lui Dumnezeu in Vechiul Testament
a fost Israelul litetal, in Noul Testamentea este Biserica 9i ca Biserica a inceput o
dati cu Rusaliile. lnseamni oare cd noi, cei care facem acum parte din Biserictr,
vom fi pentru totdeaunaintr-o comunitateseparatdde grupufcredinciogilor din
Vechiul Testament?Eu ag sugera,mai degrab6,ci cei care au ficut parte din Israel
inainte de Rusalii au fost incorporati in Bisericd.Cu siguranli aceastapare sd se fi
intampht cu apostolii. Ei au facut parte din Israef dar la Rusalii au devenit
nucleul Bisericii. Daci credinciogii din Vechiul TestamenL cei care alcituiau
adeviratul Israef au fost mantuiti, asemenea noud, pe baza vielii 9i mortii
rdscumpirdtoare ale lui Cristos, atunci se prea poate ca ei sd fi inhat prin
evenimentul Rusaliilor in acelagi trup din care fac parte gi credinciogii neo-
testamentari. Agadar, Israelul nu a fost pur 9i simplu succedat de Biserici; mai
degrabi, el a fost indus in BisericS.Poporul lui Dumnezeu este cu adeverat un
singur popor; trupul lui Cristos este cu adeverat un singur trup.
lmplicatii
1. Bisericanu trebuie conceputein primul rAnd ca un fenomen sociologic, ci ca
o institutie iltemeiate in m;d divin. in consecinld, esenta ei nu trebuie
deteminatd printr-o analizd a activitdlii ei, ci din ftripturi.
2. Biserica existe datoritd relafiei ei cu Dumnezeul triunic. Ea exista ca se
realizeze voia Domnului ei prin puterea Duhului SfAnt.
38. Berl,rhof,
Syslczat
icTheolory,
p,570.
\
3. Biserica este continuarea prezentei gi lucrdrii Domnului in lume.

4. Biserica trebuie si fie pdrtngia credinciogilor regenerafi care manifestd
_
calittrtile spirituale ale Domnului lor. Puritatea gi consacrareatrebuie accentuate.
5. Degi Biserica este o creatie divine, ea este alcituiti din fiinte umane
.
imperfecte. Ea nu va aiunge la sfintire sau glorificare perfecti p6nd ce nu se va
relntoarce Domnul ei.
| __________--]v/
" ) )v/
t|/ RN
RolulBisericii
FunctiileBisericii
Evanghelizarea
Ziditea
lnchinarea
Preocupdri sociale
MiezullucreriiBisericii:Evanghelia
CaracterulBisericii
Disponibilitatea
pentruslulrre
Adaptabititatea
A
Am criticatpoziliacd Bisericatrebuiedefinitdprin prisma
. funcliilorei,
cu alte cuvinte, ci forma ei trebuie si decurgddin funcg'iile
"i. Cu tout" u."rt"u,
furrcJiile,Bisericiisunt foarteimportantedeoaieceBisericanu a fost adusd
in fiinfi
de cdtreDomnul nostru doar ca sdexisteca un scopin
sine.Mai degrabd,ea a fost
in. ti,inF ca.sd indeplineascdintenfia Domnului p".,-
1a1a "u. Ea trebuie sd
clucamal departe lucrareaDomnului in Iume _ sd pe.petrruze
ce a fdcut EI gi si
facd ceeace ar face El dacd ar mai fi aici. Vom anaiizJ
mai int6i in acestcapitol
diversele funclii pe care Bisericaeste insdrcinata
sa le implineasca.rApoi vom
c9 ala in centrul slujirii Bisericii,modelAndtot ." ti."
ni.".r.o, 9t ur,.rrr,"
vom privi11
11aea
la Evanghelie.in celedin urmi, ne vom uita la doud
calitdli pe carein
zilele noastreestedeosebitde important sXle manifeste
Biserica_ disponibilitatea
de a sluji 9i adaptabilitatea.
FunctiileBisericii
Evanghelizarea
Subiectulaccentuatde ambelerelatiri ale ultimelor

cuvinte ale lui Isus cdtre
uceniciiSii esteevanghelizarea.in Matei 2g:19El ii instruiegter,,i;cefl_vd faceti
ucenicidin toateneamurile.,,in FapteleApostolilor 9i
El lu splne,lCi lroi,reti primi
o puterecendSeva pogori Duhul Sfdntpeite voi gi_Mi
veli fi maitort in Ierusalim,
1. J.C. Hoekendijk,T,teCh rch lnsideOtt, philadelphia,
Westminster,1966,partea1.
905
906 Biserica
in toate Iudeea, in Samaria9i pAndla marginile p5mAntului." Aceastaa fost ultima

sublinierea lui Isus in mesajuladresatucenicilorSei.Separe cd El a consideratci
evanghelizareaeste insdgi raliunea 1or de a fi.
Chemareala evanghelizareeste o porunce. AcceptAndu-Lpe Isus ca Domn,
ucenicii s-au pus sub stdp6nirea Lui gi erau obligali sd facd orice le-ar fi cerut El.
Cdci El le spusese:,,Daci Md iubiti, veti pdzi poruncile Mele" (Ioan 14:15);,,Cine
areporuncile Mele gi le pdzegte,acelaMd iubeqte"(w 21a);9i ,,Voisuntefiprietenii
Mei dacd faceti ce vi poruncescEu" (Ioan 15:14).Daci ucenicii il iubeau cu
adevdratpe Domnul lor, ei aveausd respundi la chemareaLui la evanghelizare.
Aceâstichemare nu era ceva optional pentru ei.
Insd ucenicii nu au fost trimigi si lucreze doar prin propria lor putere. Isus $i-a
prefatat insercinarea cu afirmalia: ,,Toat5 puterea Mi-a fost dat5 in cer gi pe
pdm6nt" (Matei 28:18).Avand toate autoritatea,El i-a insdrcinaipe ucenici sd fie
a8entii Sdi. Prin urmare, ei aveau dreptul s; meargAgi se evanghelizezetoate
naliunile. Mai mult, Isus le-a promis ucenicilor Sdi cd va veni Duhul Sfani gi, in
consecinta,ei vor primi putere. Agadar, au fost autorizali gi irnputemicili pentru
sarcinace le revenea.Mai mult decAtatat, ucenicii au fost asigurali cd Domnul Isus
nu ii trimite pe propria lor rdspundere. Degi urma sd fie luat de la ei, El avea cu
toateacestease fie cu ei in chip spiritual pAndla sfArgitulveacului (Matei 28:20).
Observagigi amploareainsdrcinirii: ea esteatotcuprinzdtoare.in Matei 28:19
Isus vorbegtedespre ,,toateneamurile" 9i in FapteleApostolilor 1:8 El enumeri
locuri specifice;,,...Si-Miveti fi martori in Ierusalim,in toati Iudeea,in Samariagi
pAntr la marginile pdmdntului." Diferite probleme sunt implicate la variatele
nivele ale acesteiporunci:2
Ierusalirnul era, desigur, irnediata vecindtate.DeFi nu era teritoriul natal al
cercului intimi de ucenici (ei erau galileeni), el fusese scena Rusaliilor. intrucAt
primii converiiti aveau multe cunogtinte apropiate in lerusaljm, era firesc ca
Bisericasi mdrturiseasclgi si creascdacolo.in Ierusaliminsi era si cel mai dificil
de mdrtudsif deoareceacolo avuseseloc scandalullegat de evenimenteledin
ultimele zil.eale lui Cristosgi mai alesmoarteaLui umililoare prin rdstignire.Era
posibil si existe o neincredere fireascd fati de orice Drezentare a mesaiului
MAntuitorului 9i probabil chiar gi o reactieimpotriva lui. pe de alth parte, irnul
dintre avantajele marturisirii in lerusalim eia cd oamenii erau suficient de
apropia{i unii de allii ca sd seuneasceinh-o congregatiedacd alegeausi faci acest
lucru.
in afard de Ierusalim, ucenicilor li se cereasd fie martori ,,ir:rtoatd ludeea,..
Teoreticaceastezoni era omogend din perspectivagAndirii gi a obiceiurilor,
deoarecelocuitorii ei erau evrei, gi pe deasupraevrei iudaici. Totugi,ei se aflau
prea departe de centrul din Ierusalim ca sd se strAngd acolo. ln consecinti,
indeplinirea acesteipArti a insercinirii urma sh aibi ca rizultat intemeiereaunor
congregatii suplimentare.
Probabilcd ceamai neplicutd parte a insircindrii, cel putin in ceeace ii privea
pe ucenici,a fost cea de-a treia parte - ,,in Samaria".Ea ii ducea pe ucenici la
oamenii desprecarecredeaucd estecel rnai dificil sd ii iubeascdgi careaveau sd
2. Michael Green,Er,angelistr
in theEa y Chrlcft,Grand Rapidt Eerdmans,1970,vol. 1, p. 1179i
Rolul Bisericii 907
fie probabil cel mai pulin receptivi la mesaiul lor din pricina faptului ci mesaiul
urma sd fie adus de iudei. Iudeii gi samaritenii seaflau de multe vreme in conflict.
Neintelegerile dintre ei datau de pe vreme intoarcerii iudeilor din captivitatea
babiloniand. Samaritenii erau pe iumdtate iudei, fiind rodul cesetoriilor mixte
dintre israelifii lisafi in urmi de citre asirieni gi divergi colonigti streini pe care
acegtiai-au trimis pentru repopularea zonei. CAnd iudeii s-au intors din Babilon
gi au inceput sd reclSdeascdTemplul, samaritenii s-au oferit se ii aiute, dar oferta
lor a fost prirnitd cu dispreg. lniepAnd din acel moment au exisiat neinfelegeri
intre cele doui grupuri. Lucrul acestareieseclar din relatdrile despre lucrarea lui
Isus. CAnd Isus i-a cerut unei femei samaritencesi h dea sd bea apd, aceastaI-a
rdspuns: ,,Cum, Tu, iudeu, ceri si bei de la rnine femeie samariteanc6?,,Ioan
comenteaze:,,Iudeii intr-adevdr, nu au legdturi cu samaritenii,, (Ioan 4:9).Aceasta
a fost o lntAlnire neobignuitd, pentru ce de obicei Isus gi ucenicii S6i nu treceau
prin Samaria, preferAnd se treaca Iordanut gi sd mearge prin pereea cu ocazia
cdlitoriilor lor intre Galileea in nord gi Iudeea in sud. Isus a dat mai multi putere
pildei despre iubirea aproapelui ficAndu-l pe erou samaritean (Luca 10:29-34.
Iudeii aveau intengia sd il insulte pe Isus atunci cAndL-au tntrebah ,,Nu zicem noi
bine ci egti samaritean 9i cd ai drac?" (Ioan 8:48).Esteposibil ca primul afront (la
careIsus nu a respuns) si fi fost rostit cu intenfia de a fi cu mult mai umilitor decAt
al doilea. Cu siguranti ci samaritenii erau persoanelepe care iudeii ar fi dorit cel
mai putin si le vadi incluse in Bisericd aHturi de ei, cu toate acesteaIsus a sDus:
,,..,gi-Mi veli fi martori ... in Samaria.
In fine, ucenicii au fost trimigi str depuni mirturie ,,pAni Ia marginile
pSmantului". lnsXrcinarea nu avea vreo limitd geograficd. Ei trebuiau se duci
pretutindeni mesajul Evangheliei, la toate naliunile gi la orice gen de oameni.
Fire$tece ei nu puteau sd realizeze singuri acestlucru. Mai degrabi, pe mdsuri ce
cagtigautot mai mu$i convertifi, acegtiaurmau la rAndul lor sd-i evanghelizezepe
alfii. Astfel, mesalul urma si se risp6ndeasci in cercuri tot mai largi 9i in cele dh
urmtr sarcina avea sd fie indepiinitd.
Din acestmotiv, dacd Biseiica vrea si fie credincioasi Domnului ei gi daci vrea
si aduci bucurie ininrii Lui, ea trebuie sd fie angaiati in rispandirea Evangheliei
pdntre oameni. Aceasta inseamne cd hebuie si mergem li oameni de cire ne
place 9i.1aoamerii de care s-ar putea ca din fire si nu ne placi. Sunt cupringi gi
oamenii care nu sunt ca noi, $i lnsircinarea trece dincolo de sfera noastri imediate
de contact 9i influenfd. lntr-un sens cat se poate de real, evanghelizarea locali,
extinderea bisericii locale sau plantarea de biserici gi misiunile mondiale sunt
toate unul gi acelagilucru. Biserica trebuie si lucreze in toate acestedomenii. Dacd
nu o va face,se va imbobrivi din punct de vedere spirituaf deoareceva incerca sd
funclioneze intr-un mod pe care Domnul ei nu l-a avut in vedere niciodati.
Zdirea
A doua funcAiemajori a Bisericii este zidirea credinciogilor. Cu toate ci Isus a

pus un accent mai mare pe evanghelizare, zidirea credinciogilor este anterioare
din punct de vedere logic. Pavel a vorbit in rcpetate fnduri despre zidirea
tnrpului. De exemplu,in Efeseni4:12el aratdci Dumnezeua dat diversedaruri
908 Biserica
Bisericii ,,pentru desivargirea sfinlilor in vederealucrdrii de slujire, pentru zidirea

trupului lui Cristos".Credinciogiitrebuiesi ajungi oamenimaiuri in Cristos,din
care ,,tot trupul, bine inchegat gi strdns legat, prin ceeace di fiecare incheieturi,
19iprimegte cregterea,pohivit cu lucrarea fiecdrei pdrli in misura ei gi se zidegte
in dragoste" (v. 16).Potentialulpentru zidire esteiriteriul pe bazacdruia trebuie
evaluate toate activitdtile noastre, inclusiv vorbirea noaitri: ,,Nici un cuvant
stricatsdnx vd iasedin gure; ci unul bun, pentru zidfue,dupd cum e nevoie,ca si
dea har celor ce-l aud" (v. 29).
Mai mult decat atat, in cursul analizdrii anumitor daruri spirituale
controversate,Pavel aducein disculie problemazidirii. El spune,de exemplu,in
1 Corinteni 14:4-5:,,Cine vorbegte in alt6 limbd se zidegte p; sine insugi; dir cine
prorocegte,zideFtesufletegteBiserica.Ag dori ca toli sd vorbili in alte limbi, dar
mai ales sd prorociti. Cine prorocegte este mai mare decat cine vorbegte in alte
limbi; afari numai dace tdhnecegteacestelimbi pentru ca sd capeteBiserica zidire
sufleteascd." knportania edificnrii altora in tirnp ce se exerci'td anumite daruri
controversateestemenJionatddin nou, in diverse moduri, in versetele 12, 12 26.
9i
Ultima dintre aceste referiri rczumi intreaga problemd: ,,Toate se se faci spre
zidirea sufleteasci." Observali ci edificarea esteo zidire reciprocd realizatd de ioti
membrii trupului. Nu numai lucretorul sau pastorul trebuie se ii zideascdoL
ceilal[imembri.
Existe mai multe mijloace prin care mernbrii Bisericii trebuie edificati. Unul
..
dintre ele este pertdgia.3Noul Testamentvorbegtedespre rowavtu, care in sens
literal inseamnd: a avea sau a fine toate lucruiile in iomun.
$i intr_adevdr, in
conformitate cu- Faptele Apostolilor capitolul 5 membrii Bisericii primare igi
pdstraupAni gi bunurile materialein comun. pavel vorbegtedespreimpertegirea
reciprocda experienlelor:,,$i dac6 suferi un mddular, toate midularele sufera
impreund cu el; dacd este prefuit un midular, toate mddularele se bucuri
impreund cu el" (1 Cor. 12..26).in timp ce durerea se micgoreazi dacA este
impdrtegiii, bucuria cregte.Noi trebuie si ne incurajdm unii pe a4il sa fim ptini
9i
unii fafi de allii. Credinciogii trebuie'sd-gi poaite reciproc poverile
*(Gal.lt-"I:g:."
6:2).In unele ocazii,acestlucru s-arputea sd implicd corectareagrmusrarea
celuilalt,ceeace trebuieficut cu dragoste.Isusa stabilit un tipar pentru disciplini
in Matei 18:15-17.in unele cazuri grave este posibil sa fie ndvoie chiar de
9i
excomunicare, agacum s-a intAmplat gi cu omui imoral menlionat in 1 Corinteni
5:1-2.Totugi,scopul prhcipal al unei astfelde acliuni disciplinarenu estedebarasarea
de yn. melnly caregre$egte, ci readucereaunei astfelde persoanela o
FTpul,"i
heire dreaptdgj astfella pertegiacu ceilalli membri.
Bisericaigi zidegtemembrii gi pnn insiruhe sauinvdtdturd.aAceastafaceparte
-.
din vasta sarcine a ucenicizirii. Una dintre poruncile lui Isus in cadrul Marii
Insdrciniri a fost ca ucenicii sd-i irvele pe convertili ,,sApazeascdtot ce v_am
poruncit" (Matei 28:20).in acestscop, Dumnezeu a ddruii Bisericii
,,pistorii qi
invetitorii" (Efes 4:11)care_se-i pregeteascdgi sd-i echipezepe.rt u slqi.e pe cei
care fac parte din poporul lui Dumnezeu. Instruirei insd^nu trebuie fecuta
-il!Îiiu.r"r,
ThcMissionoftheChurch, Nashville,Broadman, 1924,e. 6s-73.
Edmund Clownet ,,Towarda Biblical Doctrineof the Church,,,Westtn'instcr
Theological
^,4. lortrndl
31, ff. 1, noiernbrie1968,71-72.
Rolul Bisericii 909
intotdeauna de cdtre pdstorul-invAldtor al unei congregalii, 9i nici nu trebuie sA

aibi loc in cadrul unui grup mare. O frumoasd ilustrare a acestui adevdr se afli in
Faptele Apostolilor capitolul 18. Apolo, un iudeu invifat $i elocvent, care ajunsese
si-L cunoasch pe Isus, vorbea cu indrdzneali in sinagoga din Efes, unde a fost
auzit de Priscila gi Acuila, care l-au invitat in casa lor gi ,,i-au aratat mai cu de
am;nuntul calea lui Dumnezeu" (v. 26). El gi-a continuat apoi lucrarea cu o
eficacitate 9i mai mare.
Educatia poate lua multe forme gi poate cuprinde mr-rltenivele. Este de datoria
Bisericii sd utilizeze toate mijloacele gi tehnologiile legitime, disponibile in
prezent. In primul rAnd, se face educatie cregtind in biserica locali prin
intermediul gcolii duminicale, de exemplu. Pe l6ngd acest nivel, biserica locali
coopereazi cu alte biserici pentru a duce mai departe aspectele specifice ale
sarcinii lor educationale comune. De exernplu, seminariile gi institutele teologice
echipeazd pdstori-invilatori !i alti lucrdtori pentru instruirea oamenilor in
Cuvant. Aceasta este o implinire a poruncii pe care Pavel i-o di lui Timotei: ,,$i ce-
ai auzit de la mine, in fala multor martori, incredinteazi la oameni de incredere,
care si fie in stare se invete $i pe altii" (2Tim.2:2).
De vreme ce Biserica are sarcina de a-i invila pe allii adevdrul lui Dumnezeu,
aSa cum este el revelat in Sfanta Scripturd, ea are in mod indirect obligafia sd
creascAin intelegerea acelei revelalii. Prin urmare, asupra Bisericii apasd sarcina
cercetdrii in domeniul biblic. Aceastd sarcini este realizatd de specialigti care sunt
dotati pentru aqa ceva. Dar Biserica nu trebuie sd studieze numai revelalia
speciald a lui Dumnezeu, ci 9i revelalia Lui generald gi relaliile dintre cele doud.
Institutele cregtine de gtiinle umaniste sunt mil'loace prin care Biserica igi poate
indeplini sarcina de a instrui. gcolile de zi cregtine gi gcolile de invd{dmint
superior cregtine reprezintd acelagi efort Ia un nivel mai pulin avansat. Iar gcolile
misionare, prin care se face alfabetizare, ii echipeazi pe oameni pentru citirea
mesajului biblic.
Predicarea este un alt miiloc de instruire care a fost folosit de biserici inci de
la lnceputul ei.s In 1 Corinteni 14, atunci cAnd Pavel vorbegte despre prorocire, el
se referd probabil la predicare. El spune cd prorocirea este de o mai mare valoare
decAt vorbirea in limbi, deoarece ea edificd sau zidegte Biserica: ,,Cine proroceqte,
dimpotrivd, vorbegte oamenilor spre zidire, sfituire gi m6ng6.iere.Cine vorbegte
in altd limbi se zidegte pe sine insugi; dar cine prorocegte, zidegte sufletegte
Biserica" (v 3-4).
in scopul unei edificiri reciproce Dumnezeu a inzestrat Biserica cu diverse
daruri, impdrtite gi oferite de citre Duhul SfAnt (1 Cor. 12:11). Dupi cum am
observat anterior (p.758), Noul Testament contine patru liste semnificativ
distincte ale acestor daruri. Ori de cAte ori virtuti cum sunt credinla, slujirea gi
ddrnicia, care - aga cum spune Biblia - trebuie pretinse de la tofi credinciogii, sunt
prezentate ca daruri speciale ale Duhului, se pare ce scriitorul are in minte
dimensiuni sau grade neobignuite sau extraordinare ale acelor virtufi. in
infelepciunea Lui, Duhul Sf6nt di exact ceea ce trebuie, astfel incat trupul ca
intreg sd fie zidit 9i inzestrat cum trebuie.
- 5. KarlBarth,T/rcWotdaf GodancltheWarda.fMnr, trad.DouglasHorton,New york,Harperand

Row,1956,p.97-135.
910 Biserica
lnchinarea
O alti activitatea Bisericiiesteinchinarea.in timp ce zidirea se concentreaza

asupra credinciogilorgi estein beneficiul lor, inchinarease concentreazaasuDra
Domnului. Bisericaprimari se aduna si se inchine in mod regulat, o praciica
poruncitd gi recomandatd de apostolul Pavel. indemnul pe care el il face
corintenilorde a pune bani de-oparte in prima zi a fiecdreis;piemani (1 Cor. 16:2)
lasd sd se inleleagd ci in ziua aceeaei se adunau in mod regulat ln vederea
inchindrii. Scriitorul Epistolei cdtre Evrei igi indeamnd cititoriisd nu neglijeze
adunarealor impreund,cum era obiceiulunora (Evr.10:25).Cu toateci inchlnirea
pune accentulpe Dumnezeu,ea estede asemeneamenitdsi fie in beneficiulcelor
care se inchin5. Acest lucru il deducem din faptul cd pavel criticd rugiciunile,
canierileSi multumirile carenu zidescdin cauzdca nu estenimeni care sd ooatd
interpretasemnificatialor pentru cei carenu inteleg (1 Cor. 14:15-lZ).
Inchinarea, lauda gi glorificarea lui Dumneieu au fost practici vetero_
testamentareobignuite, dupi cum se poate vedea mai ales in psalmi. Iar in
ilustratiile desprecer din ApocalipsaSi din alte locuri din Scripturi, poporul lui
Dumnezeu este prezentat ca unul^ care recunoa$tegi proclamd mirelia lui
Dumnezeu.Se cuvine ca Bisericace ii aparginelui Dumnezeusa il huae gl sa it
glorifice.in acestdomeniu al activitdlii ei Bisericaigi concentreaziatenlia isupra
a.cinegi ce esteDumnezeu,gi nu asupraei insegi.Scopulei estesd exprime coiect
cine Si ce esteEl, 9i nu satisfacerea
propriilor ei sentimente.6
La ac€stpunct esteimportant sd vedemlocul diverselorfuncfii ale Bisericii.ln
vremurile biblice Bisericase aduna pentru inchinare gi pentru instruire. Apoi a
iegit si evanghelizeze.in cadrul inchinirii membrii Bisericii se concentreazd
asupra lui Dumrezeu; in cadrul instruirii 9i pertdgieiasupra lor ingigi asupra
9i
semenilor lor cregtini, iar prin evanghelizire ei igi indreaptd atenlia spre
necregtini Estebine pentru Biserici si pistreze oarecumseparateacestecAteva
activiteti. Daci nu, se poate intampla ca una sau mai multe sd fie neglijateprin
suprapunereacu celelalte.in acestcaz Bisericava suferi, deoarecetoate aceste
activitdji, asemeneadiverselor ingrediente dintr-o dietd bine echilibratd, sunt
esentialepenhu sdndtateaspirituali gi bundstareahupului. De exemplu,adorarea
lui Dumnezeu va suferi dacd adundrile se vor oiienta in primul r6nd spre
interactiuneadintre cregtini sau dacd serviciul de inchinare urmiregte excluiiv
evanghelizareanecredinciogilorcarear putea fi prezenti.Nu acestaa fost tiparul
Bisericiidin FapteleApostolilor. Mai degrabi, credinciogiise adunau sd Il laude
pe Dumnezeugi si fie zidifi; apoi ei plecaude la adunareindreptdndu_sespre
cei
pierduli din lumea de afari.
Preocuperisociale
Responsabilitatea Bisericii de a sevargiactepline de dragostegi compasiune

cregtine fafi de cregtini gi necregtini este ca un fir rogu caie strdbate diversele
functii ale Bisericiiexaminateacum.Esteclar ci lui Isus I-a pisat de problemele
-?.
fu"gd*-Gift"y, Hou the ChurchCatt Minisler to thc Wotld Without LositlgItself,New york,
Harperand Row,1964,p. 104-tI7.
Rolul Bisericii 911,
celor in nevoi gi in suferinfi.T El i-a vindecat pe cei bolnavi gi uneori i-a inviat chiar
pe cei morti. Daci Biserica vrea si continue lucrarea Lui, ea va fi angajati intr-o
anumitd lucrare in folosul celor nevoiagi gi a celor suferinzi. Faptul ce Isus
agteaptXaceastade la cei credinciogi reieseclar din pilda samariteanului milostiv
(Luca 10:25-37). Isus a spus aceastepildd unui invildtor al Legii care,ingelegAnd
cd viala etemd se mogtenegteprin a-L iubi pe Dumnezeu cu toatd fiinia gi pe
aproapele ca pe sine, a intrebat cine este aproapele sAu. RdspunzAndu-i la
intrebare Isus i-a explicai totodate 9i ce inseamndsd-Jiiubegti aproapele ca pe tine
ft$uti. Samariteanul cel bun, degi nu il privea deloc tragedia omului care cobora
spre Ierihon, a decis si se ingrijeasci de nevoile victimei, in ciuda costului unor
eventuale nepliceri sau riscuri. De vreme ce iubirea aproapelui este strAnslegati
de cerinla iubirii lui Dumnezeu gi implce acfiuni asemdndtoarecelor tntreprinse
de bunul samaritean, Biserica trebuie sd fie preocupatd de durerile si nevoile din
lume. lntr-adevdr, Isus sugereazdin Matei i5:31i6 ci singurul semn prir care
adevdragiicredinciogi poi fi deosebigide cei care fac mdrturisiri false sunt actelede
bunetate facute in Numele lui Isus gi care imitd faptele Lui. Griia pentru orfani,
vtrduve 9i striini se potrivegte celor care I se inchini unui Dumnezeu care
manifesieEl Insugi o asemeneagriji (Deut. 10:17-"19).
Accentulpus pe preocupdrisocialepoatefi regesitSiin epistole.Iacovvorbegte
foarte mult despre cregtinismul practic. Ascultali, de exemplu, definigia pe care o
dd el religiei: ,,Religiunea curatd gi neintinati inaintea tui Dumnezeu, Thtdl nostru,
este se cercetempe orfani gi pe vdduve in necazurile lor gi se ne pizim neintinali
de lume" (Iacov 1:27).El se pronunfi categoric impotriva favorizdrii celor bogali,
un reu care se infiltrase pand 9i in Bisericd(2:1-11).El condamnd ircurajarea
verbali neinsolitd de acliune: ,,Daci un frate sau o sord sunt goi gi lipsili de hrana
de toatezilele gi unul dinhe voi le zice:"Ducefi-vi in pace,incXlzifi-vd9i s6iurati-vi!>
fdrd si le dea cele trebuincioase trupului la ce i-ar folosi? Tot aga9i credinla: daci
nu are fapte,estemoarti in ea ins59i" (2:15-17). Ioan estela fel de tdios:,,Darcine
are bogifiile lumii acesteiagi vede pe fratele sdu in nevoie 9i igi inchide inima fatd
de el, cum rdmAne in el dragostea de Dumnezeu? Copilagilor, si nu iubim cu
vorba, nici cu limba, ci cu fapta gi cu adevirul,, (1 Ioan 3:12-18).Iacov, fratele
vitreg al lui Isus, 9i Ioan, ucenicul preaiubif au inviiat bine ceeace i-a invdlat Isus
cd inseamni implinirea poruncii ,,iubegte-li aprcapele ca pe tine insu1i,,.
Preocupdrile sociale includ gi condamnarea nedreptelii. Amos 9i mulli alli
profefi vetero-lestamentaris-aupronuntat energicimpotriva rdului gi a corupgiei
din zilele lor. Lr mod similal, Ioan Botezltorul a condamnat oicatul lui Irod.
domnitorul contemporan lui, chiar dace a fdcut-o cu pre;ul libertdti.ilui (Luca
3:19-20)9i in celedin urmd cu cel al vielii lui (Marcu 6;12:29).
Biserica trebuie si-gi manifeste ingrijorarea gi si ia mdsuri ori de cAte ori
ziregte nevoi, durere sau reu. Vor exista diferente de opinie cu privire la strategiile
gi tacticile care trebuie adoptate. lh unele cazuri Biserica va lucra doar ca sd aline
durerea, adici sd trateze consecinlele problemei. in alte cazuri ea va actiona sd
schimbe circumstantele care au produs problema. Vor exista cazuri in care
-J]li!r",lll
Wi.*, TheSo.ialCoflscience Newyork,HaryerandRow,1968,
of theEaa,tgelical,
p.19-26.
912 Biserica
Biserica, acfionAnd in mod colectiv, va fi in stare si realizeze mai mult decat ar

realiza acgiunile cregtinilor individuali; in alie situatii va fi valabil reversul.s
Bisericaare multe de fecui pentru a-giimbundtdgimirturia. Totugr,uneorieanu
reugegtese observe c6t de multe s-au realizat deia. Ce procent din numerul total al
colegiilor 9i spitalelor din Anglia 9i StateleUnite le reprezinti pe cele fondate de
grupuri cregtine?Multe din functiile caritabile gi eduiagionale care au aparlinut
odati Bisericii ii revin astezi statului gi sunt realizate cu aiutorul impoziteloi pietite
atet de_cregtini,cat gi de necregtini. Luati tn consideraregi faptul ci nevoile Jociale
din tdrile dezvoltate nu sunt nici pe departe atAt de grave ci altddati.
Multe dinhe bisericile care minimalizeazd importanla regenerdrii omului
gretind cd evanghelicii nu au contribuit suficient li ugurarea ievoilor umane.,
Insi atunci cand se mutd cadrul de referingi de la scina americanA intemi Ia
lume, imaginea este cu totul diferiti. Aceasta deoarece evanghelicii,
conrentrindu-gi slujirea lor in sfera medicinii, a agriculturii a invildmAritului in
9i
acelefiri ir:rcarenevoile sunt cele mai mari, gi-au depigit tovarngii din principalele
denominatiuni pe tirdrnul efortului misionar'mondial. intr-adevir,-luafi
individual, evanghelicii au fXcut mai mult dec6t bisericile liberale, cu siguranli
9i
mult mai mult decAtpopulaiia tn general.ro
Miezullucririi Bisericii:Evanghelia
Esie important sd privim acum de aproape la factorul care di o formtr de bazd
tuturor lucrurilor pe care le face Biserica, I elementul care este miezul
tuturor
tunctiilor.ei, gi anume Evanghelia - vesteabund. La inceputul lucrdrii Lui,
Isus a
*""tut "* mai alespentru a predica Evanghelii; ulterior, El i_aprovocat
:1
pe ucenicii.ul::t
Sdi sd continue lucrarea Sa prin rdspAndirea Evangheliei. Agadar,
Evanghelia se afli fdri lndoiali la ridacina tuturor lucrurilor'pe care
le face
Biserica.
Isus le-a incredingat credinciogilor vestea bune care a caracterizat propria
_ Lui
gi propoviduire incd de la inceput. Este sernnificativ tiptU
invitelu{e ca in
dupi Marcu prima activitare a liri Isus consemnatedupdiotezul
lITgh"I,
$prtuea 5a este predicarea Evangheliei in Galileea: 9i
,,Dupi ce a fosi lnchis Ioan,
Isus-avenit h Galileeagi propoviduia Evangheliatui Oômnezeu. El zicea;<ga
{nptur]t -Tem9a 9i Impdrdfia lui Dumnezeu este aproape. poceili_va 9i credeti in
Evanghelie>" (Marcu 1:1rt-15).in mod sim ar, Lucalnregistreazi iaptuLci
Isus $!a
inaugurat lucrarea in Nazaret citind din lsaia 6t:i-2
ii aplicand'u_giiJ hJ;gi
profefia:,,Duhul Domnului estepesteMine, pentru ci M-a uns vestesc
si sdracilor
bvanghelra; M-a trimis sd tdm5duiesc pe cei cu inima zdrobite, se propoviduiesc
-i.EJJT
VoU"rg, tnasmuch:
ChristiatlSocialResponsibility
in theTuentieth
Ccntury,Grad,
Rapids,Eerdmans,1966,p.81-82.
9. Robert M. Price,,,AFundamentalistSocialGospel?,'Chistkn Cerlrl,lry96,
ru.39,28 noiembrie
t?lX ypedg repticileciriroritor
dinv;1.e7,nr 3.23i anuaai
tisi, p.za_ze.
I 11?1-llrq.
Harold Lindseu/,,TheMissionaryRetre g
_ru a(' , ChtistianityToday, ôiembie Ig71,p,26_27(188_
189); william Hordem, Nelu Dircctiotlsin philadelphia,
westminstea1966,p.75-76.vezi de asemenea \heorogyroiay, "3i. t, lii)")iirii",
vearbiikof,tierican Cftzrcfus,ed. Hermanc. weber,
New York,RoundTable,ed.1933,p. 300-305 ) ed..1939,;.6_17; ed,.
\eU,,p. tn_lZl
Rolul Bisericii 913
robilor de rdzboi slobozireagi orbilor cepdtareavederii; sd dau drumul celor

apdsafi9i se vestescanul de indurare al Domnului" (Luca 4:18-19).$i cAndIoan
Botezitorul a fdcut cerceterica sAvadi dacdIsus estecu adevdratCel carefusese
profelit, rispunsul lui Isus a inclus ca dovadd faptul cd ,,sdracilor li se
propoviduiegte Evanghelia"(Luca7:22).Matei caracterizeazd lucrareaIui Isus in
felul urmdtor: ,,invilind pe norod in sinagogi, propovdduind Evanghelia
impdrdliei 9i vindecAnd orice fel de boald gi orice fel de neputinli care era in
norod" (Matei 9:35).Mai mult decAtatat, Isus a legat ireversibilcredinciogiafaJd
de Evangheliecu devotamentulfali de EI: ,,Adevdratvd spun ca nu estenimeni
caresd fi ldsat casdsau frati sau surori sau tatd sau mame sau nevastdsau copii
sau holde pentru Mine gi pentru Evanghelieqi sd nu primeascdacum, in veacul
acesta,de o suti de ori mai mult: case, frali, surori, mane, copii 9i holde,
impreund cu prigoniri; iar in veacul viitot viala vegnici" (Marcu 10:29-30).El a
declarat de asemeneaca vestea bund trebuie predicate tuturor natiunilor sau
pretutindeni in lume inainte de a veni sfArgitul(Matei 24:13;Marcu 13:10).
CuvAntulcheiedin VechiulTestamentcu referireIa Evanghelieesteverbul lillJ
El are sensulde ,,proclamarea unor vegtibune". Un exemPluse gAsegte
(basrrr). in
1 impdrali 1:42, unde Adonia ii spune lui Ionatan, fiul preotului Abiatar:
,,Apropie-te,cd egti un om viteaz gi aduci vegti bune." David folosegteverbul in
2 Samuel4:10:,,...pe cel cea venit si-mi spund:<Iati, Saula murit), 9i carecredea
c6-mi aduce o vestebund, I-am prins gi l-am omorat h Jiclag, ca si-l rdsplatesc
pentru gtirealui." Se^considera ci un mesagercare vine din bdtdlie aduce ve$ti
bune (2 Sam. 18:27).in Ierernia20:15verbul estefolosit pentru vesteaPl;cuti a
na$tediunui fiu.
"li!J
in unele cazuri, verbul estefolosit in conexiunecu un mesajcarenu este
favorabil, ca gi in 1 Samuel4:17,unde un mesageranunte infrangerealui Israel,
pierdereachivotului gi moarteafiilor lui Eli, Hofni 9i Fineas,o combinaiiede vegti
rele carea avut drept rezultat moartealui EIi el a cazut Pe spatede pe scaun9i
gi-a frAnt gAtut. in 1 irnpirali 1:42 qi Isaia 52:7,precum 9i in 2 Samuel 18:27,
"lUJ.
adjectivul liD (foq ,,bun") este folosit impreund cu In consecinte,unii
cercetetoriau tras concluziacd verbul in sine inseamnddoar ,,a aduceun mesaj"
Adicd nu estespecificatfelul veqtilor,daci sunt bune sau rele.GerhardFriedrich
respingeaceasteconcluzie,aducAnddovezi din alte limbi semitice:
Aceastanu esteaqa.ln toatelimbilesemitice, in acadian;,etioPiani9i arabi,sensul
de ,,bucurie"estecontinutin r;decini. ConcePtia realistidesPre,,cuvant"in limbile
semiticeestedovediti prin faptulcdeleau o ridicind specialipentrudeclararea unui
Iucrubun,in timp celatina9i limbilemodernenu au agaceva,iar limbagreaceia o
Adir.rgarealui 111!
, <t-,a1ycl'i(eoOnL.
calede mijloc, folosind cuvinte compuse<un1y€l.uot
in Vechiul Testamentestedoar o intirire a cevace estedeja Prezentin rxddcine.rr
in rnod similar, cuvintele neo-testamentare cheie cu referire la Evanghelie,

eria11<Ii(opor.9i <io1y€),rou,in virtutea elementului < , denoti in mod invariabil
11. Gerhard Fried ch, €iayy€).i(op&r, i^ Thcological ed. Cerhard

Dictionoryaf the Ne70Tcstaltrcnt,
Kittel gi GerhardFdedrich,trad. engl. GeoffteyW. Bromiley,10vo]., Grand RaPids,Eerdmans,1964-
1976,vol..2, p . 707.
12. lbid..,p. 770-712,721-725.
974 Biserica
vegti bune.I2De fapt, Friedrich afirmi categoric: ,,eric1y€r,rov

este un termen tehnic
pentru <vegtidesprevictorie".'13
S-a pus la indoiali daci Isus a folosit termenul eiiclyi.l.r.ou(sau, mar corect,
echivalentul lui aramaic) atunci cAnd a vorbit despre Sine. Scopu) acesteicdrqi
nu
ne permite sXludm in consideraretoate argumentile care s_auacumulat cu pr-ivire
la subiect.Estesuficientsi observim cd Isus a consideratnu numai cd EI
declard,
ci gi cd El estevestea bund:
lntrebareacu adevdratdecisivl nu.estedaci Isusinsugia fol osit cuvLnluleunngelion,
ci daci acestaesteun cuventpotrivit pentruesenfamesaluluiSiu. Nu existd-nici
o
rnctoratia
ce lsus a consideratcdmesaj'ulSdudesprevenirealmpdrdtiei lui Dumnezeu
(Marcu1:14),lmpirdlie dejaprezentiin vorbirea ac;iunileiui, estevestea
9i buni...
Mar mult decatatat,El Sedovedegte a fi nu numaivestitorulgi autorulmesajului,ci,
h acelagitirnp 9i subiectullui, Cel desprecarevorbegtemesajul.I,rin urmare,este
foartelo.gicca-Bisericaprimari si preia Ermenuleuangelion peitru a descriemesajul
mantuirii cuplat cu venirealui Isus.la
Friedrich face observafla ci daci Isus a folosit sau nu cuvAntul eria11€i.r.ov
cu
privire la Sine este,,o intrebare legatd de congtienfaSa mesianicA.Dacd
El a
realizat cd esteFiul lui Dumnezeu care hebuie simoari
9i sd invie, atunci $i_adat
seama gi
-cd El lnsugi este conlinutul mesajului...Ceea ce este dat o datd cu
persoanaLui constituiecontinutul Evangheliei..rs
Dintre scriitorii neo-testamentari paiel este cel care folosegte cel mai mult
termenii <ric11€,l"r.ou 9i <ria11el,i(opcr..
Este semnificativ faptui cd adeseori el
utilizeazd substantivul fdrd nici un calificativ; adicd nu existd'nici un adjectig
nici
o expresie sau propozitie subordonatd care sd defineascd ce anume vrea el
si
lplnl qrin ,tEvanghelie"( Rom. 1:t6;1.0:16;11:28; 1 Cor.4:15;9:14[de doui ori];
9,:23;Z.Cor.8:18; 2:5,14;Filip. 1:b,7,12,L6,27;Z:22;4:3,15;1 Gs. 2:4;ZTi.
-Gal.
1:8; Filim. 13). In mod evident, eiayli.t"uoyavea o semnificatie suficient
de
standardizati pentru ca cititorii lui pavel sd gtie cu exactitate ce ingelegeael prin
termenul ,,Evanghelie". Cuv6ntul are doud sensuri de bazd: proclamare activd
a
mesaiului gi conJinutul proclamat. Ambele sensuri apar in 1 Corinteni 9:14:
,,cei ce
propovdduigsc Evanghelia [conginutul] sd trdiisci din Evanghelie
[actul
proclamirii Evanghelieil.,,
Este evident ce atunci c6nd Pavel foiosegteerio11il.r.ov ca gi complement direct
al unui verb care se referd la vorbire sarr auzire, el are in vedere un anumrt
continut, un anumit set de date. printre verbele care exprimd vorbirea gr care
sunt
folositeir:rlegituri cu <ic1"y€,l"r.ov
se afli eia1y.l.i(opcr.
(i Cor. 15;1;2 Cor.11.:7;Gal.
1:11),rccrcry€llol_(1 Cor. 9:14);x4priooo(Gal.2:2;Col. 1.:23;7Tes.):!, ),ul€o(1 Tes.
2:2); yvtr,pL(a( Cor. 15:1;Efes. 6:19),6l6rioxor(Gal. 1:12) rivcri0lpl (Gai.2:Z).
9i
Verbele care.exprimi auzirea folosite cu eiaylt.l.uovcuprini termenii tirorlo (Coi.
1:2Q,npoarco6o (Col. 1:5),rcpctapftivo(1 Cor. 15:1;Gal. i:12) 6<1opor. (2 Cor. 11;4).
9i
Se ridicd intrebarea: Dacd pavel 9i cititorii sei au conside;;i ci Evanehelia
presupune un anumit continut, care este acel continut? Degi pavel
,,,, .,! fu""
13. lbi.d.,p.722.
j:_Ylrj.j -cispel, Evangetize, Evangelisr,,, in me Neu tntenational Dictionary of Ncw
T-.-U""ed.
testamentI heology, Colin Brown, Grand Rapids,Zonderyan,19T6,vol.2, p. 110.
15. Fiiedrich, (uqy(l,1!owt, p. 728.
Rolul Bisericii gli
complet; Fi detaliati a tezelorEvangheliei,unelepasaiesunt

l:i::::t":tr"Ie
elocvente ih privinta a ceea ce cuprinde ea. ln Romani
1:3_4el vorbegte iespre
faptul cd ,,ea pdvegte pe Fiul Sxr,, ndscut din sdmanla tui pJa,
in ce pdvegte
trupul, iar tn ce privegte duhul sfinteniei dovedit cu putere
ca este Fiut lui
prir invierea morlilor; adicd pe Isus Cri.to!, Oo-rrrrt ,,o"t.rr.,,
Ptlnlezeu., in
r Lormteni capitolul 15 pavel le reamintegte cititorilor
sdi irn ce termeni le_a
PTpg]lduit el Evanghelia (v. 1): ,,V-am invefat irnainte de toate, aSacum zun
prirnit 9i eu, cd: Cristos a murit pentru picatele noashe,
dupi Scripturi; ci a fost
t€ropat Si a inviat a treia zi, dupd Scripturi, cA ga aretai t .i
9i Cfiifa apoi celor
doisprezece... la peste cinci sute-defrafr deodati... lui Iacov..-li mie,, (v.3_8).
O
referire mai scurti este indennul lui pavel din 2 Timotei 2:g:
iau4 u_irrt" d"
Domnul Isus Cristos, din sdm6nta lui David, inviat din morti,
dupd Evanghela
mea."
Si rezumdm: Pavel a considerat ci Evanghelia se concenkeazd
asupra lui Isus
asupra a ceea ce Dumnezeu a T5cut p.i" n f"n"t"tu eJenfale
lristo: 9i ale
Evangheliei sunt statutul lui Isus Cristos ca FiuI iui nu-rr"reu,
u-*itut"u frri
Lui pentru pdcatele noastre, punerea in mormint, ir:rvierea,
:edt.lld,.
apanl e Lut loajtea
u-tterioaregi revenirea Lui viitoare ca judecdtor. Se poate foarte bine
spune ci, dupl pirerea lui pavel,Isus Cristos esfeEvanghelia. De
fapt, apostolul
folosegtecu diferite ocazii expresia ,,Evanghelia lui Criltoy,
1nom. fS:fl; t Cor.
9:12;2Cor.2:12;9:1.2,10t1,4; G;t..t:7, Filip. 1:zZ 1 Tes.3:zj. friejJch suslineca not
ar trebui si incercim si determinim dac{ in acestepasaie este
folosit genitivut
obiectiv sau subiectiv; Cristos trebuie inteles ca fiind atAt obiecttrl,
cAt autorul
mesajului.l5Pavel vede adevdrurile esenliale ale mesajului Evangheliei 9I
ca pe nigte
promisiunilor din Vechiul Testament
Tlffit_d" 1iRom.t:t_+] ro:zS-26; 1 Cor.
'1a): realitateajudecilii viitoare este veste bund pelrtru credincios
f lla. Si
(rom' z:rb), deoarececristos va fi agentuljudecifli. pentru credincios
rezultatul
judecifii va fi reabilitare, nu condamnare.
A lua in seami lucrurile cdrora pavel li se opune sau pe care el le respinge
este
un alt mod de a determina cateva dintre elementele de bazi
ale Evang't etiei.
Prilejul scrierii Epistolei cdhe Galateni a fost lntoarcerea galatenitoi
de la lucrurile
propoviduite de Pavel, 9i de la Aceia in care crezuseri, spre
un gen diferit de
evanghelie - care, in rea.litate,nu a fost nicidecum lvanghelle (Ga-I.
1:6_9).Unii
dintre
.qa]ajeni_1uajuns sd creadd.ci dreptatea, sau cel pulL un anumit graa al ei,
poate fi dotAndit2t prin fapte. pe de alti parte, adevtua; dvanghelie,
spune pavel,
"d jusrificarea este prin credinta in luc.*"u
:_TlT:
rul lsus Xt:qo.i. !Ir,a de indurare a
LJistospe carea desfigurat_oprin moartea invierej Sa.
9i
m po-llda tuturor celor spuse pAni acum, noi nu trebuie
_ sA considerem ci
b,vanghelia consti doar dintr-o enumerare a unor adevirur.i
teologice gi a unor
evenimente istorice. Mai degrabtr,ea raporteaze acesteadeveruri
sr evenimente la
srnraFatrecdrui credincios individual. Astfel, Isus a murit. Dar
El a murit ,,pentru
picatele noastre- (1 Cor. 15:3).Nici invierea rui Isus nu este
un eveniment izorau
ea e_ste in:e_pyluJinvierii generale a tuturor credinciogilor (1 Cor. 15:20in
legiturd
cu Rom. 1:3'4). Mai mult decat atat, realitatea judecilii viitoare
'.ourt are de_aface cu
fiecarc. Noi toti vom fi evaluafi pe baza atitudinii "l"r.onute fati de
16. Ibid., p.731.
91.6 Biserica
Evangheliegi a rispunsului nostru personalla ea: ,,...sdpedepseascd pe cei ce nu

cunosc pe Dumnezeu 9i pe cei ce nu asculti de Evanghelia Domnuluinostru Isus
Cristos" (2 Tes.'l:8).
Evanghelia este de o importanta covargitoarepentru pavel. El declari Bisericii
din Roma cd Evanghelia ,,esteputerea lui Dumnlzeu pentru mantuirea fiecdtuia
care crede: intdi a iudeului, apoi a grecului,, (Rom. 1:16). El le amintegte
corintenilor: ,,...princare [prin Evanghelie] sunteli m6ntuili, dacd o
linegi agadupd
cum v-am propoviduit-o eu; altfel, degeabaali crezut,, (1 Cor. 15:2).El 1eexplicd
efesenilor: -$i voi, d".Fi ce ali auzit cuvAntul adevirului (Evanghelia maniuirii
voastre), aJi crezut in El [Cristos] gi afi fost pecetluigi cu Duhul SiAnt, care fusese
fegdd_uit"(Efes.1:13). Evangheliaestemijlocul prin carese obtine viata. pavel ii
scrie lui Timotei ci Dumnezeu ne-a dat har ,,care a fost descoperit acum prin
ardtarea Mantuitorului nostru Cristos Isus, care a nimicit moarlea a adus la
9i
lumine viafa $i neputrezirea, qrin Evanghelie,, (2 Tim. 1:10). Evangielia aduce
pace gi speran$ celor ce cred. in conformitate cu aceasta,pavel vorbeste despre
,,Evangheliapicii" (Efes.6:15)9i despre,,nidejdeaEvangheliei,,(Col. 1:23).
Convins cd numai Evanghelia poate aduce mAntuirea impreune cu toate
-.
binecuvantdrile care o insotesc, Pavel insisti cd Evanghelia este absolutd gi
exclusivi. Nimic nu trebuie adAugatla ea sau scosdin ea, 9i nici nu existi vreo altd
cale spre mdntuire. Ne-am referit deia la cazul anumitor iudaizatori care au venit
in Galatia dupi ce Pavel predicaseacolo. CiutAnd sd imbunitdleasci Evanghelia,
ei au cerut ca cei care se convertescdintre neamuri se se supund circumciziei _ un
ritual pe care Legea vetero-testamentard le cerea prozelililor si-l implineasci.
Pavel s-a opus vehement, deoarece orice fel de iniredere in asemeneaacre ar
constitui o pierdere parfiald a increderii in eficacitatea harului. El le-a amintit
galatenilor ci celor ce se bazeazi pe Lege li se pretinde si implineascd toate
cerinteleei gi prin urmare sunt condamnatila egec(Gal.3:10).Credinciogiicarese
intorc inspre aceasti evangheliediferiti il abandoneazhpe Cel care i-a chemat
(1:6).Pavel se opune atat de categoricoricerui efort de modiJicarea mesajului
Evangheliei incAt declari: ,,Dar chiar dacd noi ingine sau un inger din cer ar veni
si vi propoviduiasci o Evanghelie deosebiti de aceeape carev-am propovdduit-o
noi, si fie anatema!" (v 8). El reia acestgAnd in versetul urmitor: ,,...dacdvd
propovddui€9tecinevao Evangheliedeose6itede aceeape careati primit o, sd fie
anatema!" (v. 9) (Verbul din prima afirmatie este la modul subionctiv [,,ar veni sd
vd propovdduiascd"l,denotAnd o situatie ipoteticd; verbul din a doua este la
indicativ [,,vd propovdduiegte"], indicand o situatie reali.) Fdrd indoiali ci pavel
ar fi atat de categoric doar daci ar fi vorba despre un lucru de o imporiante
extremd.
9tiind ce Evanghelia este singura cale spre mAntuire, pavel este hoterat sd o
apere. El le scrie filipenilor despre -apirarea gi intirirea Evangheliei,, (Filip. 1:Z).
Cei care predicd Evangheliadin dragostegtiu cd pavel a fosiintemnilat pentru
apdrarea Evangheliei (v 16). In ambele cazuri cuv6ntul grecesceste tino).oy[a,un
termen legal ce desemneazi probele pe care le are o perioani care este aduse in
fala tribunalului. Pavel era pregetit se prezinte o argumentatie bine g6nditi in
favoareaEvangheliei. Estedemn de rernarcatfaptul cd el vorbegte despre apdrarea
Evangheliei in Epistola sa cehe Biserica din Filipi. Dupa toate probabiUtape,
Rolul Bis€ricii 977
temnicerul care a rdspuns la vestirea Evangheliei de cdtre pavel 9i a devenit o
noue creature (Fapte 16:25-34)a fost un membru al acelei adundri. putea oare
Pavel str lase f{rd apirare Evanghelia dupi ce a fost martorul unei demonstratii
zguduitoare a puterii lui Dumnezeu in vederea m6nfuirii tocmai ix acel orag?
Totugi, unii oameni au sustinut ce Evanghelia nu are nevoie de nici o apirare, c6
ea poate se stea singurd pe picioarele ei. Aceasti argumentare se desfegoareinse
contrar tiparului activitltii lui Pavel, de exemplu. contrar cuvAntirii rostite de el
in miilocul Areopagului (Fapte 17:16-34).rzObiecfia adusi unei aborderi
apologetice se sprijini pe o concepfie gregitl despre modul in care lucreazd
Dumnezeu, pe nerecunoagterea faptului ci atunci cind Duhul Sfant aduce
credinla, El se folosegtede mintea gi ragiunear:mani.
Dar noi nu trebuie si caracterizdn activitatea lui pavel doar ca pe o apirare a
Evangheliei. El a fost 9i in ofensivi. Pavel a fost domic sd proclame vestea bun6
tuturor popoarelor. El a dorit sd o vadi primiti pretutindeni. A dorit sl o
propoviduiasci romanilor (Rom. 1:15).El avea sentimmtul ci esteconstransse-gi
duci la bun sfArgit misiunea: ,,...vai de mine, daci nu vestescEvaneheliai,,
(1 Cor.9:L6). Ea ficea parte din sluiirea lui 9i el avea obligalia sacrdde a pioclama
Vesteabuni.
Aceaste Evanghelie nu numai ci trcce peste toate barierele rasiale, sociale,
economicegi educationale (Rom. 1:15;Gal. 3:28),dar 9i peste secole.Un mesai care
nu se invechegte (Iuda 3); ea este astiizi tncredereasiAnti a Bisericii. intr-un veac
in care maioritatea ideilor gi a sistemelor de g6ndire, precum gi a tehnicilor
9i
facilitdtilor, sunt efemere, Biserica are o resursi inlailibil{ gi durabili - un mesai
care este singurul mijloc de m6nfuire. Biserica poate manifesta aceeasiincredere
in Evanghelie ca gi Pavel, deoarece ea este itr continuare aceeagiivanghelie;
timpul nu i-a erodat eficacitatea.
Biserica are o veste buni pe care si o ofere lumii, o veste care, dupi cum am
observat mai deweme, aduce sperantd. ln aceasti privinti mesajul gi lucrarea
Bisericii sunt unice. Aceasta pentru ci in lumea noasfe contemporane existi
puthe sperante. Bineinteles ce htr-o mesurtr mai mare sau mai mici a existat
intotdeauna o lipsd de speranli. ln veacul de aur al Greciei, cu vreo cinci secole
inainte de Cristot Sofoclea scris: ,,Si nu te nagti - aceastaestede departe ceamai
buni soartii. Cea de-a doua soarti buni este ca odate ce G-ai niscut se abrgi cu
ioate viteze intr-acolo de unde ai venit.,,u ln secolul al XX-lea inse, fpsi de
sperantd a luat noi propo{ii. Existentialismul a dat nagtereunor lucreri fite;are ca
No Erif, a lui Jean-PaulSartrs 9i ,,Mitul lui Sisif,, a lui Albert Carnus. Existd prea
putin€ v€gti incuajatoare, fie sociale, economice sau politice, in ztare.ln Herzog
Saul Bellow a prins bine spiritr:I inhegului veac: ,,Dai care este filozofia acesteii
generatii? Nu Dtimnezeu este mort, aceaperioadl a trecut de mult. probabil ar
trebui sI se afirme ce moartea esteDumnezeu. Aceastegeneratie crede - gi acesta
este gandul gAndurilor ei - ci nimic din ce este credincios, vulnerabil, fragil nu
poate fi durabil sau nu poate avea vreo putere adevdrati. Moartea eite in
agteptareaacestor lucruri, la fel cum podeaua de ciment estein agteptareabecului
17. F. F. Bruce, The Defenceof the Gospclin the N.L, Testatuent,
Gtand Rapids, Eerdmans, 1959,
p.37-38.
18. Sofocle, Oedip, 7224,
918 Biserica
care cade." le Dimpotrivd, Biserica spune impreuni cu petru: ,,Binecuvantat sa fie

Dumnezeu, Tatil Domnului nostru Isus Cristos, care,dupi indurarea Saceamare.
n€-a ndscut din nou prin invierea lui Isus Cristos din morfi, la o nddejde vie,;
(1 Pet. 1:3),Etste sperantd, 9i ea aiunge la implinire cAndcredem in Evanghelie gi
ascultdmde ea.
Evanghelia oferd binecuvAntirile ei care sunt pacea, bucuria gi muifumirea
intr-un mod contrar lucrurilor la care ne-am putea lgtepta. (Aceastanu este ceva
surprinzetor, atata tirnp cdt nici Isus nu a fost genul de Mesia pe care l-au agteptat
contemporanii Sdi.) Noi nu obtinem beneficiile Evangheliei iecandu_neun Jcoo
din dob.lndirea_ lor, pentru ci Isus a spus:,,Cici oricirieva vrea si-gi scapevia1a,
o va pierde; dar oricine i9i va pierde viata din pricina Mea gi din pricina
Evangheliei, o va mantui" (Marcu 8:35). Doar cAnd ienunldm la propria noastrd
voinfi, la propriul nostru egoismgi la propria noastramindrie, ieJla ivealdpacea,
bucuda 9i mulfurnirea. Acelagi lucru poate fi demonstrat gi cu privire la respectul
fati de sine. Cei care cauti sd-9i ,,fiureasci singuri aceit respect vor da greg.
Deoareceadevdratul respect fale de propria persoandesteun re2ultat secundar al
glolificdrii 9i prefuirii lui Dumnezeu.
IntrucAt Evanghelia a fost, este gi va fi intotdeauna calea mAntuirii - sinsura
cale - Biserica trebuie si o pdstreze nealteratd cu orice pret. C6nd se modificA
Evanghelia, vitalitatea Bisericii se pierde. Biserica moare. Kenneth Scott
Latourette atrage atentria asupra consecinlelor care apar atunci cand
rafionalismulirghite anumite p;rti din mesajulEvangheliei,gimai alespersoana
lui Cristos:
Acele forme [ale Bisericii] care s-au conformatatat de bine mediului inconiurdtor,
incet au sacdficataceasteidentitateatemporaldgi aspafiali au murit o datdcu veacul,
cu societatea$i cu climatul de opinie cu care s-au armonizat.Miezul care contine
unicitatealui Isus,credintain nagtereaLui rniraculoasl,in viata,invetAturile,moa;tea
gi invierea Lui ca evenimenteistodce,qi in lucrarealui DumnezeuDrin El Dentru
revelareaSa gi pentru riscumpirarea ornului s-a dovedit gsengialpentru
supravieluire.ro
JusteJeaobservaliilor lui Latourette s-a dovedit in cadrul crestinismului din
secolul a1 XX-lea. Grupurile care in prima
iumetate a secolului au abandonat
Evanghelia regeneririi supranaturale prin credinta intr-un Crisios supranatural,
care face ispigire, nu au prosperat. Ba mai mulL ele au decdzut pe mdsuri ce
avantul spiritual le-a pirisit. Pe de altd parte, grupurile evanghelice
conservatoare s-au dezvoltat. Acele grupuri care au predicat Evanghelia
propoviduitd de Pavel, care au oferit o alternativd iutentici unei lumi
necredincioasesau seculare,au avut succesin a-i c6gtigape necregtini. Fenomenul
acestaa fost examinat in cirfl ca cea a lui Dean Kelley, Why Conseroatiue
Churches
Are Growing.2lEvanghelia continue si fie puterea lui Dumnlzeu Dentru mantuirea
fiecdruiacarecrede,a9acum a fost gi in primul secol.
l. x""n, ,,Deathin a posrhumar\Era,,
i[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[Gd^
, in NeuTheotogy No.5,ed.MartinE.Marty9i
Dean G. Peerman, New York, Macmillan, 19G8,p. 79.
20. Kenneth Scott Latourette, A History ol thi Expansionof Christianir, New york, Harper and
Brothers,1945,vol. 7, p. 492.
21. Dean M. Kelet l{rry ConsenatioeChurchesA/e C/o.u
& New york, Harper and Row 1972.
Rolul Bisericii 919
CaracterulBisericii
Nu trebuie si ne lirnitim studiul rolului Bisericii la o investiqare a ceeace face
Biserica, adic5 a funcgiilor ei. Atitudinea sau dispozilia cu"care Biserica igi
indeplinegte funcfiile este gi ea de o importanti extremd. De vreme ce Biserica este
trupul lui Cristos gi ii poarti mrmele, ea trebuie sAfie caracterizatAde atributele
pe care Cristos le-a manifestat in timpul incamirii Sale fizice pe pemant. Doua
dintre acesteatribute sunt cruciale in timp ce Biserica lucreazi in iumea noastri
supusi unor schimbdri rapide: disponibilitatea pentru slujire gi adaptabilitatea.
Disponibilitateapentru slujire
Isus 3 afirmat ci scopul venirii Lui a fost si slujeasci, nu si fie sluiit (Matei
20:28). Inhup6ndu-Se El a luat chipul unui slujitor (Fltp. ?:7). ,,$a fdcut
ascultetor pane h moarte, 9i incd moarte de cruce,, (v. 8). Biserica trebuie si
manifeste o disponibilitate similard pentru sluiire. Ea a fost agezati in lume cd sd-L
sluieascd pe Domnul ei gi si sluieasci lumii, nu ca si fie prosliviti si nu ca
propriile ei nevoi 9i dorinle sd fie satisf5cute.Cu toate cd ea poate atinee omarime
considerabiiigi poatecagdgabogefii gi prestigiu,nu acestaestescopuipentru care
esteaici.
Isus nu 9a asociat cu oamenii pentru ceeace puteau ei face in schimb oentru
El. Altminteri, El nu ar fi mers niciodate in casa lrri Zacheu, nu S-ar fi angajat
niciodate intr-o discufie cu femeia samariteance sau nu ar fi ingdduit femeii
picitoase sd-I spele picioarele in casa lui Simon, fariseul. Acestea toate erau
luduri pe care managerul unei campanii electorale modeme sau un expert in
relatiile cu publicul le-ar fi dezaprobat cu certitudine, pentru ci ele nu L-au ajutat
pe Isus sd dobAndeasci prestigiu sau nu-i fdceauo publicitate favorabili. Dar Isus
nu a fost interesat si-i exploateze pe oameni. in mod similar, Biserica zilelor
noastre nu-gi va alege activitefle pe baza a ceea ce o va face sd prospere gi sd
creascd.Mai degrabd, ea va cduta si meargd pe urmele Domnului ei. Ea va fi gata
si meargi la cei nedorili de nimeni 9i la cei lipsili de ajutor, la cei care nu pot da
Bisericii nimic in schimb. Un adevirat reprezeniant al Bisericii va fi gata si-gi dea
gi viata, dace esie necesar,de dragul lucririi ei.
Disponibilitatea pentru slujire inseamnd cd Biserica nu va ceuta se domine
societateai1 vederea implinirii scopurilor ei. Problema relafiei dintrc Biserice gi
stat are o istorie lungl 9i complexd. Scriptura ne spune ci statul, ca gi Biserica,este
o institutie creata de Dumnezeu cu un anumit scop (Rom. 13:1-7;1,pet. 2:13-77).
9au elaborat 9i pus in practicd rnulte modele pentru relalia biserici-stat. C6teva
dintre ele au implicat o alianti atat de stransd intre cele doui, incat puterea
a impus efectiv apartenenla la o biserice gi anumite practici religioase.
ltatutului
Dar tr asemeneacazuri Biserica a acJionatmai degrabe ca un slepan decat ca un
sluiitor. S-a urmdrit scopul bun, dar intr-o maniere rea (cum s-ai fi htamplat
9i
daci Isus ar fi cedat ispitei de a ingenunchea inaintea lui Satangi de a i seinchina
in schimbul tuturor impnritiilor lurrrii). Acest lucru nu inseamnd cd Biserica nu
trebuie sd acceptebeneficiile pe care le asigure statul pentru toli cei care se afld in
perimetrul lui sau cl ea nu ar trebui si se adreseze statului in privinta unor
920 Biserica
proDleme care necesitd luarea unor mdsuri legislative.
lnsd ea nu va cduta se
foloseascdputereapoliticd pentru a mpune anumlte
norme spirituale.
Adaptabilitatea
Biserica trebuie si fie, de asemenea,mobitd flexibih in

9i adaptarea metodelor
gi procedurilor ei la situaliile schimbdtoareale iumii
in care se gisegte. Ea trebuie
.a acolo-undese g5sescpersoanenevoiage,chiar daci-aceasta
1:.1lge inseamne
condrp geograticesau culturale schimbate.Ea nu trebuie
si !in6 cu dinlii de
cdi. intrucat tumea pe careBisericaincearca"a o "h4"'asca
:::l]t::t se schimbd,
ea va tret ur sa-ii adaptezelucrarea,fdrd a_gialterainsd direcfli
de bazi.
Pe misurd ce seadapteazi,ea il va imita pe Domnul
ei, cai" r,, u "rrtut ,a uirra
pe pimant pentru a rescumperaumanitatei. FdcAnd
aceastaEl a luat asupra Sa
condilia umand (Filip.2:5-8).intr-un^mod,similar,t rrpl..,t
i.,i Cri"los
-si ua pdstracu
griji mesajul de bazi care i-a fost incredinlat
9i vu'cor,tin.ra inaeplineasca
funcJiile ma;'oreale sarcinii ce ii revin, dar va face toate
schimbdrile legitime care
sunt necesarepentru a realiza scopurile Domnului siu.
Bisericastereohpici _
congregatia rurald in fruntea cdreiase afli un singur pistor gi
care const5 dintr_un
grup de familii nucleice, care se intAlnesc a"mi_,iica
iimirreagu iu o.u l,r,rp."r"."
lntr-o mice didire albd cu o turle _ existe inca h
;;[-il;. Dar ea este o
excepfie.Circumstantelesunt acum foarte diferite in aproape
toatepdrlile lumii.
Dacdinsi Bisericaare sentimentulimportanteimisimii"iiito.-"1
"u po-r,rrt "i,
ea va gdsi modalitiJi si ajungdla oameni,indiferent unde
s_arafla ei.
F6l
l>-\ | |
oiL
Conducerea
Bisericii
Forme de conducerebisericeasca
Formaepiscopale
Formaprezbiteriana
Formacongregational6
FArevreoform6de conducere
Construireaunui sistem de conducerebisericeascapentru zilele noastre
dati cu accentulpus pe ecumenism,problema organizdrii sau a

- .\.f ,
conduceriia devenit deosebitde importantd in secolulal XXlea. beoarece,dacd
e sd existepdrtdgie9i strAnsdcooperare,trebuie sd existe gi un anurnit acord in
privinla autoritdtii. Ceci dace,de exemplu, un pastorcareiparline unei anumite
denominaliuni urmeaze sd predice gi si oficieie Cina Domnului in cadrul altei
denominaliuni, trebuie sd existe o anumite inlelegere in privinla a ce este un
pastor ordinat in mod corespunzdtor,intelegerecarela rAnclulei presupuneun
acord referitor la cine sunt persoanelecareau putereade a ordina. pentru ci, in
ultime instantd,problema conducerii bisericegiiare de-a face cu locul in care se
afle autoritateain cadrul Bisericii gi cu persoanelecare trebuie se o exercite.De
faPt, adeptii diverselor forme de con.lucer" bisericeascdsunt de acord cd
Dumnezeueste(sau are)autoritateasupremd.Diferenleleapar in concepliilelor
despre felul in care sau despre persoanaprin care igi expiima sau exercitd El
aceasteautoritate.
Formede conducerebisericeasci
De-a lungul istoriei Bisericii au existat mai multe forme principale de

conducerebisericeasce.Studiul nostru va incepecu celemai bine structurateli va
continua apoi cu cele mai pulin structurate.DupI ce am examrnatcu atentre
acesteprincipale forme, vom incercas6 vedem daci existi vreuna dintre ele care
estede Dreferat.
922 Biserica
Formaepiscopate
cadrul,Jormei episcopalede conducerebisericeascd,autorjtateaapartine

.lrr
episcopului (iniorcoroq). Existd diverse grade ale episcopatului,cu alte cuvinte,
numdrul..nivelelor episcopale variazd. Cea mui iimpie formi
de conducere
episcopali se gesegtein cadrul Bisericii meiodistu, "ur" ur" un srngur
nivel
episcopal.Shuctura Bisericiianglicanesau episcopaleestecevamai
dezvoltatd,in
runp ce brsencaromano-catolicaare cel mai complet sistemierarhic,
autoritatea
apa{inandu-i rnai ales suveranului pontif, episcopul de Roma,
papa.
Particularitateasistemului episcopalestecd autoritateaeste fixata
inh_un oficiu
particular,acelaal episcopului.
structurii este ideea diferitelor nivele de slujire sau a
,."|:Y,t .episcopale
S*ai a3.ordinare.rPrimut nivet estecel al slujiiorului sau aipreotului
1ltit11"i
oolgnurt.ln unele bisericiexistdtrepte sau diviziuni i:ncadrul acestui
prim nivel
exSmplu, diacon gi prezbiter. preofii de la acest nivel sunt autorizafi
$e, se
toate sarcinile principale asociate cu slujirea, adicd ei predicd
Itp. F."*.i 9i
aomrnrstreazasacramentele.Dincolo de acestnivel insi existdun
al doilea nivel
de ordinare, cel al episcopului care este investit cu anumite puteri speciale.
Episcopul este cheia ftrnclionirii conducerii bisericegti. Unii merg
, atAt de
departe,incAt afirmi ce episcopatulfaceparte din insdgiesenlaBisericii:
Biserica
nu poateexistafere el.2Ba mai mult, unii ar sustinechiarcd episcopatul
esteir:rsdgi
Biserica.Printre cei care pretind ci episcopatulestenecesarfiinierii
Bisericii se
afta romano-catoliciigi anglo-catolicii(sau anglicanii din High_Church).
Altii,
cum sunt anglicanii din Low-Church, consideid cd sistemul ipiscopal
nu eite
decdtuna dintre formele de conducerebisericeascd cu o bazi scrlpturald.3Totugi,
ei considerS episcopatul este cel mai bun sistem pentru reilizarea
-cd lucrdrii
lmpArifiei. El estede dorit gi probabil chiar necesarp&rtru bunistarea
Bisericii,
clarnu pentru existenlaei. Bisericapoateexista feri un episcopa,insi
Si nu in cea
stare. aceea,puterile episcopului sunt considierabile,dacd nu
Tui,by"i _De
aDsorute. rn cetedrn urmi, existi bisericicarepdstreazioficiul de episcop,insd
cu
puteri considerabil diminuate. De exemplu, de-a lungul
istoriei Bisericii
metod_iste putereaacordatdepiscopilorera cind mai mare,iAnd mai micd.a
Kolul episcopilor este se exercite puterea lui Dumnezeu cu care
. au fost
investiti.Autoritatealor o hanscendepe ceaa unor slujitori obignuifi.
Mai concret.
ca reprezentantiai lui Dumnezeu pestori ei conduc supravegheazd
9i Ai ' mai
deg-r-abd un grup de biserici,decAtdoai o congregalielo.uld.t
Ot",O.r.:ro9ativele specialeale episcop.iluieite ordinarea.El are putereasd
^ .9i1
ordneze slujitori sau preoti. punAndu_gimAinile peste un candidat pentru
1l-"-r l',1**, ,,Church, Nahrre and Govemment of (Episcopalian View),,,
in Enclclopcdia of
Christiat.ity, ed. cary G. cohen, Marshalrown, Del., Nationai Fou'ndation
ioi biristian saucation,
7968,vol. 2, p. 483.
2, A. G.Hebett, The Fon ofthe Church,Ln dra,Faberand Fabe, 1944,D.l}g_t23.
3. Morids,Encyclop.dia of ihristianila, vol.2, D.4g5.
4. Cerald F Moede, Ir. Olfce ol Bishopih Mcthodisn:!!s History and
D?Deloptncnt, Nashville,
Abinsdon,
-Leon t9&.
5. Morris, ,,Church Govemment,,, in Btlfte,r's Dictionory ofThdology,ed. Everett F. Hanisory
_
Grand Rapids,Baker,1960,p.126.
Conducerea
Bisericii gZ3
ordinare, episcopul conferi acelui candidat puterile asociate cu lucrarea

respectivi. Episcopul are de aserneneaautoritatea de a repartiza pdstorii. Teoretic,
el are puteri absolute in ceea ce privegte plasarea unui sluiit; intr-o anumite
parohie_locali. Practic insi, episcopahrl s-a indreptat in ultimii ani inspre o mai
mare democratizare; episcopul sau reprezentlntul lui consulti de obicei
congr€gatia locald pentru a afla preferinlele ei gi uneori ii permite chiar si aibd o
inifiativi considerabild in aceastdproblemi. Acest lucru caracterizeaz{ mult mai
mult Biserica metodisti decat pe cearomano-catolicd.Episcopul are de asemenea
responsabilitatea si ocroteasci adeverah credinld 9i ordinet cuvenitd h limitele
unei anurdte zone geografice. El face disciplind in cadrul diocezei sau con{erintei
lul.
Fiind consideraJiprincipalul canal al autoritelii divine, episcopii gi-au asumat
-
in hecut vaste responsabilitili in probleme temporare. In cadrut humitor forme
de episcopat ei sunt considerafl suveranii Biseriiii sau chiar mai mult, dupd cum
am sugerat deja, Biserica insdgi. Anumite culte considerd ce episcopii sunt
succesoriiapostolilor. Prin punerea mdinilor la ceremoniade ordinare, auioritatea
apostolilor a fost transmisd de-a lungul istoriei pAndla episcopii din zilele noastre.
Potrivit acestei teorii, cunoscute sub numele de succesiuneapostolicd, episcopii
contemporani au autoritatea pe careau avut-o apostolii gi pe care acegtiali rAndul
1or au primit-o de la Cristos.5
ln cldrul acesteischemese face o distinctie prea mici inhe Biserica vizibili
9i
cea invizibili. Episcopii definesc biserica. Ei nu sunt alegi de jos, ci de sus. Un
episcop este
,episcop pentru ctr a fost ales fie de cineva superior in rang (un
arhiepiscop, de
_exemplu), fie de alli episcopi. in locurile in care episcoiii ce
urmeaz{ si conduci sau si cdlIuzeascdBiserica sunt alesi de citre cei de un rane
inferior,estepus sub semnulinFeberii dacdeparhiaexisti cu adevtrrat,chiar dacX
se folosegtedenuinirea de eparhie.
Cea mai bine dezvoltate conducere episcopald este cea a Bisericii romano-
catolice.?ln cadrul ei episcopul de Roma J apris sa fie episcopui suprem gi sa fie
numit papa.sau tatel intregii Biserici. El igi exercitd conducereaprinarhiepiscopi,
care administreazi zone irtinse. Imediat dup6 aceeaurmeaza episcopii, in fila
carora sunt respunzdtori preofii.
Pind la Conciliul I al Vaticanului (1859-1920)s-a considerat cA papa are
autoritatea supremi numai cAnd acfioneazdi:n inlelegere cu ceilalfi epiicopi. La
acest conciliu tnsd, s-a decis ce el are autoritate supremd 9i efectiv n;Imitate ilx
orice sifuafie. Deoarece Vatican I a declarat cd afunci c6nd papa vorbegte ex
cathedra cditatea lui oficiald) despre probleme de credinld practici, el este
-(in 9i
infailibil,s Caracterul precis al acesteiautoritdfi nu a fost inse niciodate definit pe
deplin, inhucAf imediat dupi luarea deciziei a izbucnit rizboiul franco-prusaigi
conciliul a trebuit sI fie suspendat inainte ca el se fi putut decide ce anume
infelege prin infailibilitate. Intr-un sens,Vatican II (1962-1-965)a fost o incercarede
preluare$i rezolvarea problemeiVaticanuluiI.
6.. KennethE. q\,.Thu ApostolicMinishy,,,in TheApostolic Ministry,ed.KennethE. Kirk,
.
Londra, Hodder and Stoughton,1946,p.43.
Ludrd^,igOtt, Fr.t,daientals of Catinlic Dogna, ed, JamesCanon Bastible, St. Louis, B. Herde,
_^7.
19€0,e.27G293.
8. ibid., p. 286-287.
9Vt Biserica
Existe opinii foarte diferite cu privire la cdnd anume vo rbeite parla
ex cathedffi
gi cate asemenea discursuri au existat de-a lungul istori"i
niruii"ii. L, ,rroJ
obignuit, papa nu i9i prefateazi nici un decret cu"afirmatia:
,,Urmeaza se fac o
oecraratrecx cnthedn;'Fiind nigte conducetoriintelepli atenfi, papii
$i au fost
atenfl si nu faci din dedarafiile lor oficiale nigte declai igi ex cathedia,ieoarece
o
data luate, asemeneahotdrari nu pot fi nicioditd abrogaie sau modificate.
practicd, papii igi exercitdautoritatea prin episcopi. Degi episcopii
.In poi
acliona independentde papi, realitateaesteci ei gi_auprimit puterea
de la el.
'?pa este sursa absoluti gi urtimi a autoritefi in Bisericd.Autoriiatea
vine de sus
9i este direcfionati ir jos. Totugi, existi un organ de control al oficiului gi puterii
igi poarenumi succesoruli noul papi estealesde'Colegiul
t1ry9,i,1p"
Larolnafitor. ll totugi, papa este cel care decide cine si devind
_Sl cardinal,-iar
succesorul lui este ales din rAndul cardinalilor. prin urmare, intr_un
anumrt sen,
pap-aare un rol in determinarea succesorului sdu.
In sprijinul condurerii episcopale sunt prezentate mai multe argumente.
ln
general se incepe cu declarareafaptului ci Cristos esteintemeieiorul
Bisericii.eEl
i-a imprimat acesteiao structura de conducereautoritari. Deoarece
imediat dupi
ce a sustinut ce toat{ autoritatea din cer de pe pdmAnt ii apartine (Matei
9i 2g:1b),
-,tr-e,pe cei unsprezeceapostoli cu aceaa"toiitul 19-20; Fapie
"tt"i"_l-111rr.r 1r,.
" sd se observe.faptul ci, atat cat gtim noi, apostolii au fost singurii
l1L
membriilt**. ai
unui comitet de conducere pe care l_a formai Isus. S_arputea trage
* fost singurele persoane din Noul Testamentcare aveau dreptirl
:9.:]liii.* :i
sr eX€rcft supravegherea sau autoritatea eclesiasticd(i(ouoic).r0Gnsim insd
dovezi ci ei au inceput s5-gidelege autoritatea altora, ""- * fi
Tr"oLiFiTi; i;
plus, in mod evident apostolii au pus prezbitei sau conducetori
ir:r bisericile
locale. CAnd Pavel 9i Bimaba au ceHt;rit prin Galatia, intXrini
bisericile pe care le infiintaseri anteriox ei ,,ari r6nduit prezbiteri 9i tncurajdnd
in fiecarebiserici
gi dupX ce-s-au rugat 9i au postit, i-au incredinlat in mAna
lui Dumnezeu, in care
(F.pt".14:23).Chiar gi acolounde nu reieseclar ci procesul
::1T:1d , apostoli, alegeriiar
n depursde tot ei au fost cei careau fdcut ordinarea.CAnd Bisericadin
a.ales gase birbafl ,,vorbiti de bine, plini de Duhul SfAnt
ley;at1
intelepciune" ca sd ajute ir lucrare, ei .i-au adus inairtea apostolilor 9i de
care,dupd ce
s-au_rugat,gi-au pus miinile peste ei,, (Fapte 6:3, 5).
Ur-.ul doilea argurnent este pozigiaoiupati de Iacov in cadrul
- Bisericii din
lerusalrm. Autoritatea lui a fost similari cu cea pe care
au avut_o ulterior
ePiscopii. Prin.urmare aici intilnim un precedmt al sistemtrJui
episcopal.ll
ln trne, mai este gi argumentul istoric potrivit ciruia existd linie
o directe de
la apostoli la. episco_piizileior noasrre. Se sustine ci prin procesul
::::::1$: autoritatea
ordrnarx 1"
apostolilor a fost transmisi episcopilor de astezi.r2
Existd gi diverse obieclii aduse conducerii episcopalea Bisericii.
. Una dintre ele
este cd sistemul este mult prea formalizat; exista tendinia de a se pune
-!. un accent
r[IJ c."t".r', .,TheDevetopr t tinciplesof cathoticTheotw,ed
EdwardJ.crats.h,Ne* vo.r. eruuno.,[lir:t i:t?t-l"rt1''
10. A. M. Farrer,,,The Ministrv in the New Te;tament,,,in lrrc,4p
ostoticMinistry,p.113_182.
11. Ibid..p. 181.
12. OtL CatholicDogn4, p.282-285,
ConducereaBisericii
92s
mai mare pe funclie decAt pe persoana care o detine. in Noul Testament
autoritatea le era dati doar celor care erau calificati din punct de vedere
spiritual
gr aveau o doctrine sendtoasd. pavel !a atenlionat pe
corinteni cu privire la
anumiti oameni care pretindeau cd lucreaze cu aceeagi autoritate
ca a lui:
,,Oamenii ace$tia sunt nigte apostoli mincinogi, nigte lucrdtori ingeletori, care se
preiac in apostoli ai lui Cristos,, (2 Cor. i1:13). pavel i_a atenfionat gi pe galateni
sd
anatemizeze pe oricine, fie el 9i inger, care proclamd o Evanghelie difeiitd
de ceo
propoveduitd de el (Gal. 1:8-9).Ceea ce este, face, crede sfune
9i o persoana este
mult mai important decdt orice pozilie pe care ar de;ine_o. intr_adevdr,
pozilia
trebuie sd fie conformd cu ceea ce este, face, c.ede gi spune o persoana, gi
nu
invers,l3
Se ridicd obiec;ii 9i Ia adresa teoriei succesiunii apostolice. Dovezile istorice
_ par
a fi slabe gi in cel mai bun caz arnbigue. Mai rnult, nu existd dovezi
clare care sd
ateste cd cineva ar fi transmis dreptul de a ordina, cu toate cd se relateaze
despre
diverse persoane care.gi-aupus mAinile peste alfii. Nici nu gisim in
Scripturd vieo
descriere a unei conduceri extrem de ierarhizate sau relatarea vreuner
poruncr
care sd stipuleze pdstrarea sau perpetuarea unei anumite forme de
conducere. in
ptus/ nu m se prea aratA cd ar exista vreo diferenfd intre autoritatea
episcopilor gi
exemplu,in timp ceFapteleApostolilor 6:6voriegte despie
l-"_1j lybi*tilol:.De
taPtu.l apostolii gi-au pus mAinile peste cei gaple la Ierusalim, Timotei gi_a
:;
primit darul atunci cAndprezbiteriigi-aupus mAiniiepesteel (1 Tim. 4:14).
Daiele
biblice pur gi simplu nu sunt atat de chrj sau de neeciivocepe cAtne_am
dori sd
fie.ra
Mai mult, adeplii conducerii episcopaledau prea putind atenlie exercitarii
..
directede cetreCristosa domniei Sile asupraBisericii.Cristosl_ainsialatpe pavel
firi nici un fel de intermediar;nu a fost implicat nici un alt apostol.pavel
pune
mare accentpe acestlucru atunci cdnd igi justificd apostolia(i3al. 1:15_1f.
baci
Pavel9i-aprimit autoritateadirect d" la D,r-.,"re.,,.,u esteposibil ca gi
altora sd
li se intAmple la fel? Cu alte cuvinte, cel pulin in acestcaz,autoritatea
apostolce
nu Paresd se sprijine pe vreo autoritateapostoliceprecedentd.rs
FormaprezbiterianA
sistemul prezbiterian de conducere bisericeascdconsideri ca autoritatea

principah se afld tot in cadrul unui oficiu special,insi accentul
estepus nu atat
pe un oficiu sau pe o persoane individuati, cat pe o serie
de organizafii
rePrezentatrvecare exerciti acea autoritate. persoana cheie
a structurii
prezbiterieneeste prezbiterul,r6funclie care amintegtede sinagoga
iudaice. in
perioada vetero-testamentardb;tr;nii "rur, p"rro"n" .u." u"r"o.,
rolul sau
capacitateade a conduce sau stdp6ni.Autorititea pe care o delineau
^Biserica ei era in
funcfie de varstagi experienfalor. bitrdnii apar qi in neo_iestamentarii.
in
13. Hebert,Fotmof theChttrch,p. 170.
14. S. L. Creenslade,,,The Mi;istry in the Early Church,,,in The
Mitlistr! of thc Ch,r/c/r,Londra,
Canterbury,1947,D. 55-61.
15. Morris, ,,ChurchGovernment,,,p. 126-127.
16. R. Laird Harris, ,,Church,Nature and Governmentof (presby
telranqiewl,,in Etrcyclopcdia af
Chtistianity, v ol, 2, p. 490-492.
926 Biserica
FapteleApostolilor 11:30citim despreprezenjaprezbiterilor in congregaJiadin

Ierusalim: fralii din Antiohia au strdns ajutoare pintru credinciogii diir IJrusalim,
,,Si au trimis acest aiutor la prezbiteri prin mAna lui Barnaba 9i a lui Saul,,. Am
11gc{ deja ci Pavel gi Barnaba au numit prezbiteri ir:r toa6 bisericile (Fapie
14:23).Pavel i-a adunat pe prezbiterii din Efes li s-a adresat (Fapte 20:iZ).
9i
]'rezbrtenl sunt menlionati gi in epistolelepastorale.Unii dintre cei cari pledeazi
iavo,a1e1 conduceri prezbiteriene susfin cd termenii prezbitergi episcops:ur|-
fn gt1nfl
interschimbabili9i prin urmare termeuliriorconoq ln pasajeca 1 Timotei3:1_i9i Tit
1:7trebuie inteles ca o referire la prezbiteri. Totugi, trebuie sd se facd observalia ci
termentl prezbiter(npeoprirepoq) apare de obicei la plural, suqerdnd ci autoriiatea
'
prezbiterilorestemai degrabi colectiva,decatindividualE.
Separe cd in vremurile neo-testamentarepoporul igi alegeaprezbiteri! ei erau
bdrbaii despre care se gtia cd sunt calificati sl corrdu.i BisJrica. AceastApracticd
pare sd fie compatibild cu numirea in alte funcgii. intreaga adunare i_apus inainte
ne Aarsa$ Sin9.Matia drept candidatipentru a-l inlocui pe Iuda printre apostoli,
alegereafinald{iind ficutd prin tragereala sorli (Fapte 1:iS-ZO;.G'ruput a ierut in
rugdciune ca Dumnezeu sd foloseascdtragerea lJ sorgi pentru a-i dezvdlui pe
berbatul pe care l-a ales deja. in mod similar, toli credinciogii din Ierusalim i-au
ales pe cei gaptebirbati ,,vorbifi de bine, plini de Duhul Sfdnt inlelepciune,,, ca
9i
se-i aiute pe apostoli (Fapte6:3).in aceastdpdvinte, proceduri neo-testamentari
era foarte diferiti de alegereaprezbiterilor in sinagogd,care in esenti
flnea seama
de vArstacelor alesi.
La alegereaprezbiterilor care si conduci Biserica, oamenii erau congtienii cA
prin actul lor exterior ei confimrau ceeace Domnul hotdrasedeia. Bisericaexercita
in N-umelelui Cristosputereasau autoritateape careEl i-o delegase.pretutindeni
in Noul Testamentni se arate ci Dumnezeu ilege conducdtori'I Bisericii Sale. in
FapteleApostolilor 20:28Pavelii indeamni pe piezbiterii din Efes:
,,Lua!i seama
dar la voi trgivi 9i la toata turma peste care v-a pus Duhul SfAnt priveghetori
ca si pistorili Biserica Domnului pe care a cigtigat-o cu iniugi #ngele
linioronoL.l,
Sdu."El le scriecorintenilor:,,$i DumnezeuJranduit ln iliirica intAi, apostoli;al
doilea, proroci; al treilea, inveiitori; apoi, pe cei ce au darul tem;dutuilor,
aiutorer or, cArmuirilor gi vorbirii in felurite limbi,, (1 Cor. 12;2g). Noi
presupunem ci oficiul de episcop gi cel de prezbiter sunt prezente ele in mod
9i
irnplicit in aceasti lis6. Alte texte care indicd faptul cd Dumnezeu ii alege pe cei
careurmeazdsi irdeplineascdanurniteslujbein BisericaSasunt Matei 16:19;Ioan
20:22-239i Efeseni4:11-12.
Autoritatea lui Cristos trebuie intelease ca o autoritate impirtiti credinciosilor
individuali 9i delegatede cdtreei prezbiterilorcare ii reprezintd.O datE alegisau
stabilifi, prezbiterii funcJioneazdin numele sau in locul iredinciosilor individuali.
Prin urmare,in cadrul Bisericii,autoritateadivinA estede fapt exercitati la nivelul
prezbiterilorrT
Aceaste autoritate funclioneaze in cadrul mai multor adundri cu rol
conducdtor. La nivelul bisericii locale, grupul care ia decizii estesesiunea(Biserica
17 The of the lJnited.prcsbyteianChutchin thc llnited Statesof Ameria,yhiladelphi.a,
umce o-t .Constitution
the Generat Assembly of the United presbyterian Church in the United Statesof Am;dca,
vol. ll, Bookof Order, capitolul g
ConducereaBisericii 922
prezbiteriani)1E sau consistoriul (Biserica reformate).re Toate bisericile dintr-o
anumite zoni sunt conduse de prezbiteriu (Biserica prezbiteriand) sau classis
(Biserica reformatl), care este alcituit dintr-un prezbiter laic
Ai un slujitor din
fiecare consistoriu (Biserica reformatd) sau un prezbiter laic din fiecare sesiune si
toti slujitorii din zona respectivd (Biserica prezbiteriand). Urmetorul orgur, "rtu
sinodul, alcdtuit dintr-un numir egal de prezbiteri laici gi preofi, alegi dl fiecare
prezbiteriu sau classis. La cel mai inalt nivel Biserica prizbiteriand mai are o
adunare generald, compusi tot din reprezentanti laici 9i din rdndul membrilor
prezbiteriului. Observali ci sinoadeie sunt neglijate i:r acest proces; ele nu aleg
reprezentanti pentru Adunarea generali. De fapt, prezbiteriile aleg atAt
reprezentantii pentru sinoade, cdt 9i pe cei pentru Adunarea generali.2oDeciziile
sunt luate de citre organul de conducere aI fiecirui nivel. Aceste decizii sunt
analizate_girevizuite de cete organul imediat superior. Acest proces nu iniliazi
sau legifereazd o actiune, ci interpreteaze gi aplicd, mai ales in mediile
conservatoare, turvdteturile explicite ale lui Cristos 9i principiile generale ale
Bisericii.
Prerogativele fiecirui organ de conducere sunt desctise in statutul
denorninaliunii. De exemplu, sesiuneabisericilor locale individuale este cea care
alege pestorul. Prezbiteriul trebuie insi si confirme aceasttralegere.prezbiteriul
este de asemeneadetinitorul imobilului folosit de citre congrigatia locali, cu
toate ce aceaste reguli a fost oarecum modificati in urma unor cazuri recent
disputate in fala tribunalului. Nici un grup nu are vreo autoritate asupra altor
grupuri aflate la acelaginivel. De exemplu, nici un prezbiteriu nu are autoritate
asupra alfui prezbiteriu. ln cazul unli probleme care se iveste intre doud
prezbiterii, se face apel la^sinod,dacd preibiteriiJeapartin aceluiagisinod, daci
nu, la Adunarea generald. In mod similar, o sesiunenemultumita de o alid sesiune
din cadru.laceluiagi prezbiteriu poate se-giprezinte cazul prezbiteriului respectiv
Sistemul prezbiterian diferi de cel episcopal prin faptul cd in cadrul lufexisti
numai un singur nivel preolesc2l,$i anume cel al preibiteru-lui invdfitor sau a1
p6storului. Nu existi nici un alt nivel superior, cum ar fi cel episcopal. Binelnteles,
anumite persoane sunt alesein posturi administrative in cadrul adundrilor cu rol
conducitor. Ele sunt alese (de jos) ca sd prezideze sau sd supravegheze poartd
Si
in general un titlu ca, de exemplu, cel de responsabil ales dl prez=biteriu.Aceste
persoanenu au rang episcopal, neexist6nd nici un lel de ordinare specialdpentru
un- astfel de ofciu. Singura putere de care dispunem este una executivd,
ientru
indeplinir-ea deciziilor grupului care le-a ales. prin urmare, autoritatea aparfine
organului care alege, nu oficiului sau celui care il ocupd. Mai mult decdt atit,
existaun termen limite pentru ocupareafuncfiei,astfelincat ocupareaunui oficiu
depinde de intengiagi voingacontinui a organului de conducere.
In sistemul prezbiterian existd o coordonare deliberatd a clerului gi a laicilor.
.
Ambele grupuri sunt incluse in toate echipele de conducere. Nici unul nu are
puteri sau drepturi speciale pe care celdlalt sd nu le aibd. Se face, totugi, o
18. Ibid., capitolul 11
1? !or-r.is_9erknof,S/stenutic Theology,Cra d, Rapids, Eerdrnan,1953, p,538-589.
20. Park-Hays Miller, Why I Am a Prcsbyteriar,New york, Thomas Nelson, 1956,p. 77 urm.
Fi
21. Charles Hodge, Tfte Chtch and.lts polity, Lndra, Thomas Nelson and Sons, 1879,p. 119,
928 Bi6erica
deosebire intre prczbiterii conducitori (dintre cei laici)

9i prezbiterii invltetori
(preotimea). Aceastd distinclie nu a fost atit de precisi in vremurile biblice.
Deoarece,degi o mare parte a propoveduirii hvetiturii cregtine (lucrarea
preotilrcr) avea loc prin apostoli, profeti gi evangheligti, o parte din ea era fdcuti
de catre prezbiterii conducitori, dupA cum ni se araie in 1 Timotei 5:12:
,,Prezbiterii care cdrmuiescbine sd fie invrednicifi de indoitd cinste, mai ales cei ce
se ostenesccu propovdduirea gi invatitura pe care o dau altora.,, Cu toate cd acest
verset indice faptul cI prezbiterii conducatori se angajau in propovdduire, el
-speciatizire.
sugereazdde asemeneaci avusesedeja loc o oarecare pe misuri ce
apostolii iegeautreptat de pe scenegi pe misurd ce se ridicau interpretdri eretice,
a crescutnevoia unor lnvdteturi autoritare. Astfel, a luat fiinti func1iade prezbiter
invdldtor. Anumigi bdrbafi au fost eliberali din alte activitigi ca si poati sd_si
foloseascd toate energia gi si acorde o atentie deplina interpretarii
_ ii
propovdduirii corecte a semnificafiei Cuv6ntului.
Adeplii formei prezbiteriene de conducere bisericeascdigi suslin cu putere
punctul de vedere. Argumentarea lor incepe cu obsewatia c6 sinagoga iudaicd a
de grup de bitrAni, iar Biserica "."gtini u funclionit, cel pugin
fo,sL1,o1duse. un
ntit?I, cadrul sinagogii.Membrii Bisericii au fdcut acolo evangheliziri gi,'in
i
mod.evident, gi-au organizat aduntrrile tntr-o maniere similari. Dupi cAtesepare,
a existat un anumit gen de conciliu sau comitet de conducere. pavel ii roaed
st;ruitor pe tesaloniceni:,,...seprjviti bine pe cei ce ostenescintre voi, care id
carmuiescin Domnul gi care vi sfdtuiesc,,(1 Tes.5:12).Scriitorul Epistolei citre
Evrei igi indeamnd cifitorii: ,,Ascultafide mai marii vogtri gi fiti-le supugi,clci ei
privegheazi asupra sufletelor voastre ca unii care au sa dea socoteali de u1",,
1Err..
13:17).Decizia Conciliului de la Ierusalim (Fapte15) arati un asemeneatip de
conducerebisericeascd in acliune.z
Mai mult decat atat, sistemul prezbiterian de conducere mentine cahva
principii neo-testamentareesenliale din domeniul conducerii. Unul dintre acestea
estecalitatea de Domn a lui Cristos. in sistemul prezbiterian, voia Lui gi CuvAntul
Lui sunt standardele ultime pe baza cdrora acgioneazdBiserica.in al d.oilearAnd,
pe-stlatprinctpiul participirii oamenilor. Ei au accesdirect la Dumnezeu gi au
Tte
dreptul sd-gi exprime ptrrerile personale. in aI ueitea r6nd, sistemul prezbiterian
pAsheaze,conceptul de colectivitate: fiecare individ este consideiat parte a
trupului. In fine, puterea bisericii locale rezidi inh-un grup, grupul prezbiterilor,
nu numai intr-un singur slujitor sau prezbiter, care igi derivelutoritatea de la un
eprscop.a
Criticile impotriva acestui sistem vin mai ales din partea celor care pledeazd in
-
favoarea unui tip mai individualist de conducere iau ln favoarea sistemului
congregational. Ei obiecteazi ci sistemul prezbiterian igi are rddicinile intr_o
ulglorS-ane de conducere despre i.re nu sespune nimic sau prea putin
ierlhje.a
rn Jcnptura.."tn ptus, ei spun ci strategiaprezbiteriandnu di fiecirui credincios
in parte un loc in conducereaBisericii. Degi prezbiteriul gi sesiuneaexisti teoretic
pentru a sluii gi reprezenta credinciogii individuali, ele pot foarte bine se aiunge
22. Harris, Encyclopcdiiol Christianity,vol.2, p.492.
23. Ibid., p.495; Berkhof, Syst :l'ticThcologl,p. SSf-SS+.
24. Ftanz Piepet Chtistian Dogmatics,St. Louia, Concordia, 1953,v oL g, p. 421,
Conducerea
Bisericn 929
si-gi asume un rol de conducere. Multe decizil pentru care ar putea fi consultati
toli membrii adunirii, sunt luate de cdtre o minoritate. Prin urmare, degi structura
prezbiteriani de conducerebisericeascda fost destinatd se reprezinte gi se exercite
autoritatea credinciogilor individuali, ea a uzurpat uneori aceaautoritate.s
Formacongregalionald
O a treia formi de conducere bisericeasci pune accenful pe rolul cregtinului

individual gi considerd ci sediul autoritilii esteintreaga congrega{ielocali. Doud
concepte sunt fundamentale pentru schema congregafionali: autonomia gi
democralia. Prin autonomie noi intelegem ci respectiva congregalie locale este
independmtd gi se conduce singuri.26 Nu existi nici o putere exterioare care sd-i
poate dicta bisericii locale un anumit curs de actiune. Prin democralie noi
intelegem ce fiecare membru al congregatiei locale are un cuvant de spus in
problemele acesteia.Membrii individuali ai congregaliei sunt cei care posede 9i
exercite autoritatea. Autoritatea nu este prerogativa unui singur individ sau a
unui grup ales. Locul individului nu trebuie sd fie luat nici de o structure
monarhicd (episcopali), nici de una oligarhicd (prezbiteriana). O a doua
manifestare a principiului democraliei in sistemul congregaJionalesteci deciziile
in cadrul asociaflilor interbisericegti sunt luate pe baza deciziei maioritAtii. Printre
denominafiunile maiore care practici forma congregationald de conducere se
numdrd baptigtii, congregafionaligtii gi maioritatea grupudlor luterane.
Este necesar se se examineze mai de aproape principiile de autonomie gi
democraiie. Se crede cd principiul autonomiei este la baza conducerii bisericegti
neo-testamentare. Faptele Apostolilor 9i Epistolele, se concentreazAin prirnul
rAnd asupra bisericii locale. Nu se face nici o referire la vreo shucturd superioare
ei sau dincolo de ea. Nu existd vreo poruncd de a alcitui uniuni interbisericegti.2T
Nu gtrsim nici un caz in care biserica locald sd fi fost controlatd de unele
organizatii sau de unii indivizi din afara ei. Apostohi au fdcut recomanddri gi au
dat sfaturi, dar nu au exercitat vreun control sau vreo conducere reah, Pene gi
Pavel a fost nevoit se-Siapere autoritatea apostolici gi se-giroage stdruitor cititorii
si-i urmeze irnvititurile (Gal. L:11-24).
Principiul autonomiei inseamnd cd fiecare biserici locali se conduce singur6.
Fiecarecongregatie igi alege propriul ei pistor 9i igi detemine propriul ei buget.
Ea achizifioneazi gi define proprietiti nefinAnd seamade vreo autoritate din afara
ei.6 Degi este posibil ca ea si ceard sfatul altor biserici sau al trnor persoane care
reprezintd denominatiunea, ea nu esteobligatd se urmeze acel sfat, iar deciziile ei
nu trebuie si fie ratificate sau aprobate de cineva din afari.
O congregatie poate intra in anumite relaJii de cooperare cu altele, dar acestea
sunt de o naturi strict voluntari. Asemeneaafilieri sunt in general dezirabile din
mai multe motive. in primul rAnd, ele vorbesc lumii despre unitatea din cadrul
Ibid., p.,1:}1.
26. Ibid.,p.475.
/7. Ibid., p.421.
28. Edward T. Hiscox, Ttu Neu Ditectory hr Baptist Churcha, Phtladelphia, Judson, 1894, p. 153-
159.
930 Biserica
Bisericii uriversale sau invizibile. in al doilea rAnd, ele asiguri gi promoveazi

pdrtigia cregtini.pe o bazd mai largd decAteste posibil fn caarut unei singure
con$egatii. In plus, ele dau posibilitatea unei slutiri Si lucrdri mai eficiente dlcit
cea din sinul bisericii locale. Bordurile de misiune, infiinlarea unor noi
congregatii gi activitdtile de tineret (de ex., taberele crestine) se numere Drintre
lucrurile a cdror realizareeste mai probabili la o scari largi. Motivele pentru
astfel de afilieri sunt agadar in primul rdnd de ordin pragiratic. Aldturarea la
asemeneagrupuri gi aderareala deciziile lor sunt benevole pentru biserica locald.
Mai mult^decat a6t, rclalia cu grupurile respectivepoate fi intrerupti in orice
moment
-in care congregatia individuali alege sf faci aceasta.Asociafiile,
conventiile sau conferintele bisericilor locale trebuie si funcgionezela rAndul lor
pe o bazi democratici.Nici o biseric6,grup de bisericisau un individ nu are voie
si domine, si controleze sau sd-gi impuni punctul de vedere asupra celorlalte
biserici. Votarea are loc prin prezenla la vot Junui numdr reprezentitiv, de obicei
proportional cu mdrimea bisericilor individuale implicate. Ci gi in cazul formei de
conducere prezbiteriene, toti conducetorii angajagisunt sluiiiori gi nu stdpeni ai
bisericilor gi ai membrilor lor. Ei slujesc prin voia membrilor dir congrigaliile
locale 9i pentru perioade de timp limitate 9i de dinainte specificate. ii p'oirta
titluri ca cel de secretarexecutiv, dar nu sunt in nici un fel episcopi.
un singur punct din domeniul autonomiei "or,g."gi1i"i locale care
-Efstd
trebuie clarificat. Cdnd o congregalie acceptaajutor financiai di la un ansamblu
mai mare de biserici,asociatiasau convenJiava dori sd fie pe deplin hformati de
actiunilebisericiilocalerespectivegi esteposibil chiar sd foimuleie uneleprincipii
gi restrictii cdrora aceastatrebuie sdli se supund. (Acest lucru nu estesurprinzitbr,
acceptareaunui credit sau a unui imprumut ipotecar de la o banc6
feoa-1qceOi
implici asumareaanumitor obligalii 9i restriclii.) Nu trebuil insd si se uite faptul
cd biserica locald igi asumdbenevol restricgiile;congregalia nu estesilite se acc;pte
ajutorul.
-Conceptul de democralie inseamnd ci autoritatea din cadrul congregafiei
individuale este in m6na membrilor individuali. in cazul acestase pune un mare
accentpe preotia tuturor credinciogilor. Secede cd acestprincipiu ai fi abandonat
dacd episcopilor sau prezbiterilor li s-ar da dreptul eiclusiv de a lua decizii.
Lucrarealui Cristos a fdcut sd nu fie nevoie de istfel de conducitori, deoarece
acum fiecare credincios are intrare liberd in Locul preasfAnt se poate apropia
Si
direct de Dumnezeu. Mai mult decAt atdt, dupd cum ne amintegtjpavel, iiecare
membru sau parte a trupului are de adus o contributie valoroasx la bunistarea
in tregului.re
Existd unele elemente de democralie reprezentative in cadrul formei
congregationalede conducerebisericeascd.Anumite persoanesunt aleseDrintr_un
vot liber de catre membrii grupului ca si sluieasciintr-un mod special.3'o Acestia
sunt reprez€ntanti9i sluiitori ai Bisericii.Ei trebuiesAdea socoteahin fagacelor
c3r9 iay ales. Ei nu trebuie sd-giexerciteautoritateaindependent sau contrar
dorintelor oamenilor. Daci totugi o fac, poi fi inliturali din funclia in care au fost
29. Wiuiam Roy tvlcN utt, Polity and practicein Baptbt Chllrches,philadelphia,
JudsorL 1935,p. 21_26.
30, JamesM. Bulman, ,,Church, Nature and Govemment of (Auto noious iiew),
,in Encyclopedia
of Chtistianity,vol. 2, p. 478.
Conducerea
Bisericii 93L
alegi. in orice caz, toate deciziile majore, cum sunt alegereaunui pestor sau
cumperareasauvindereaunei proprietdli, sunt luate de intreagabiserice.Aceastd
putere le esterezervatdtuturor membrilor prin constitutiabisericii. in probleme
care_sunt supuse deciziei congregationale,fiecare membru cu drepi de vot,
indiferentde statutullui socialsaueconomic, are un vol.
In cadrul formei de conducerecongregaJionald, ca 9i in a celei prezbiteriene,
existi un singur nivel al preofiei. Seconsiderdcd titlurile de episcop,prezbiter gi
pastor sunt nume diferite pentru aceeagislujbd;s-a sugerat cd ele desemneazi
di{erite funclii sau aspecteale lucrdrii de slujire.3rEstedemn de remarcatfaptul ce
atunci cAndIi se adreseazdprezbiterilor din Efes(Fapte20:17),pavel ii sfdtuieste:
,,Luati seama dar la voi ingivii 9i Ia turma pestj care v-a pus Duhul SfAnt
priveghetori [inioronou,episcopi], c; $ pestorlti [norpai.r.,eLu. a pdstori] Biserica
Domnului, pe care a cagtigat-ocu insugi sAngeleSdu,, (v 2gj. Se susline cd
folosirea-celortrei termeni i:r legiturd cu acelagigrup indici echivalenfd.Singura
slujbddiferitd esteuna laicd,ceade diacon (litera1,,^sluiltor,,).
Seaduc mai multe argumentecu scopulde a facedin sisternulcongregalional
,
forma normativd de conducerebisericeascd. in primele zile ale Bisericii,caresunt
evocate de cartea Faptelor Apostolilor, intreaga congregatiea luat parte la
alegerea unor persoane pentru anumite slujbe gi a determinat traiectoria
Bisericii.32
Membrii congregalieil-au alespe succesorullui Iuda (Fapte1). Ei i-au
ales pe primii diaconi (Fapte6). Degi nu se spune in mod expres cd Biserica,
con8regatiain intregirne,a fost implicatd in numirea lui pavel gi a lui Barnabain
lucrarea lor (Fapte 13:1-3),noi tragem totugi concluzia cd acestaa fost cazul,
deoareceatunci cAnd cei doi s-au intors in Antiohia, ei gi-au prezentatraportul
inaintea ftrtregii Biserici (Fapie 14.27).$i Biserica in intregime a fost cea care i-a
trimis pe Pavel9i pe Barnabala Ierusalimca sdcontribuieia rezolvareaproblemei
circumciziei (Fapte 15;2-3).in mod similar, rdspunsul a fosi trimi; de c;tre
furtreagaBiserici din Ierusalim:,,Atunci apostolii9i prezbiteriigi intreagaBisericd
au gdsit cu calesi aleagdvreo cAlivadintre ei qi sd-itrimitd la Antiohiiimpreund
cu Pavel gi Bamaba.$i au alespe Iuda, zis gi Barsaba,9i pe Sila.oameni cu vazd
intre frali" (w 22). Cum rdmAne cu aparenta numire de cetre apostoli a
prezbiterilor (Fapte14:23)?Una dintre interpretdrileposibileestecd s-ar putea ca
ei sd nu fi fost cu adevdratalegi de cdtre apostoli.probabil apostolii au sugerat
ideeagi au prezidat adunareade ordinare,dar aleqereaa fost fdcuti de membrii
Bisericii.Acestaestede fapt tiparul din FapteleAp-ostolilor6.
Mai departe,s-ar pereacd invelatura lui Isus esteostild ierarhiei careexistdin
cadrul schemelorde conducereepiscopaldgi prezbiteriand.Isus i-a condamnatpe
cei care ceutau sd aibd putere asupra altor persoane.CAnd ucenicii lui Isus s_iu
certat,vrand sd afle care dintre ei este cel mai mare, Isus le-a spus: ,,impdrafii
-dd
Neamurilor domnesc peste ele; 9i celor ce le stdpAnescli se numele de
bineficdtori. Voi si nu fili aga.Ci cel mai mare dintre voi sd fie ca cel mai mic;
9i
cel ce cArmuiegteca cel ce slujegte.Cici careestemai rnare:cine stE Ia masd sau
cine slujegteIa masd?Nu cine std la masi? $i Eu totugi suni in mijlocul vostru ca
cel ce slujegtela masi" (Luca22:25-27). Prin urmare,un conducetortrebuie sd fie
-5|-aufr-.tu,
U. Stro
^8, Systenlatic
Thenlog!,
Westwood, NJ.,ReveJ.,.f9O7,
p.914-g1i.
32. Ibid.. p.906.
932 Biserica
de fapt sewitorul tuturor. Va rezulta o infelegere mai corecti a slujirii daci liderii
vor pistra in minte ctr au fost alegi de cei pe care ii slujesc fala de care sunt
al
rispunzitori. Isus ne-a invalat de asemeneactr noi nu h;buie se cdutim titluri gi
distinctii: .Voi sd nu vd numiti Rabi! Fiindci Unul singur esteinvdtitorul vostru ,
(Matei 23:8). $.ar pdrea cd acesteinvetdturi ale lui Iius favorizeazi o structure
democraticd a Bisericii cregtine.
Urr alt-considerent este reprezentatde faptul cd atat Isus, cAt pavel au
- 9i
respandit invitatura cAautoritatea de a disciplina aparginegrupului in intregirne,
nu unui anumit individ sau unui grup restrins de conducat6ri.ln disculia lui Isus
despre felul in care trebuie tratat un frate care a pdcetuit, agentul final al
disciplindrii este Biserica.Daci fratere care a pdcituit re?uzdsd asculte de Bisericd,
el trebuie tratat ca un pigdn sau ca un va-eg pavel a indemnat
lMatei 1g:15-17).
intreaga congregalie din Corint, nu numai pe prezbiteri, si_l indepirteze din
per.tegiaei pe berbatul caretrdia in imoralitati cu sotia tatdlui sdu (1 Cor.5).:r
tl f.i:ne,:e^p:ate.observa.faptul ci epistolele lui pavel se adresau mai degrabi
,.
bisericilor in intregime, decet unui episcop sau unui grup de prezbiteri. EpiJolele
cdtre Timotei, Tit gi Filimon le-au fost adresateacesto=ra ia iniivizi, nu cilideri ai
unei anumite Biserici.e
Dar existd cateva obiectii aduse formei congregationale de conducere
.-
bisericeascd,la fel cum au existat obiectii gi la adre-saiisiemului episcopal sau
prezbiterian. Prima obieclie este cd ea nu
line searni de dovezile biblice in
favoarea autoritdlii apostolice (9i prin urmare episcopale). De exemplu, pavel
a
numitprezbiteri (Fapte14:23)9i l-a instruit pe Tii si facdacelagilucru (Tit t:5). in
plus, de muite ori cAndPavelle-a vorbit sau scris bisericilor,el nu le_a
dat doar
hdrumdri sau sfaturi. El le-a poruncit efectivse facaceeace le sDusese.3s
In al doilea rAnd, se observd faphrl ci incd de la inceputurile istoriei Bisericii a
existato separareintre oficiile de episcop,prezbiter diacon. Episcopilor li s_a
9i
acordat un statut gi o autoritate speciah. Dacl susginemci acestcruent nu era inci
prezent in cadrul trupului iui Cristos in perioada neo-testamentare,noi lansdm
presupunerea destul de gravd cd Biserica s-a indepertat foarte repede de bazele
ei
neo-testamentare.s
in din urmi, degi este adeverat ci epistolele lui pavel sunt adresate mai
. lele
degrabi unor con$egafii intregi, decAt cbnducdtorilor lor, cum rdmane
cu
Apocalipsa capitolele 2-3, care este epistola lui Ioan cdtre cele
sapte biserici?
Aceste scrisori au fost adresate ,,ingerului,, sau ,,mesagerului,, congregaliilor
respective,probabil, in fiecare caz, prezbiterul de la condulcere.
FArevreo forme de conducere
O ultimd concepfie trebuie luate h considerare pe scurt. De fapt, cei care o

suslin nu pledeazdin favoareaweunei forme de conducere,cat in fa;oarea a ceea
ce am putea denumi cel mai bine ,,absenJaunei forme de conducere,,.Anumite
s3. Ibid,p.90S-goe.
34. Hiscox,N&r,Dire.lory,p. 155$iurm.
3-5. Hailis, Ekclctopedk;l ahtisri;niry, voI.2, p. 4gO.
36. Moftis,Encyclopcdia of ChristianiiV, vol.2,p. 484.
ConducereaBisericii 933
gmpuri, cum sunt quakerii (Prietenii) sau Plymouth Brethren (cregtinii dupi
Evanghelie) Hgeduiesc faptul ca Biserica are nevoie de o forme concrete sau
vizibili. In consecintd, ei au eliminat toate structurile de conducere. Ei
accentueaze,in schimb, lucrarea ltruntricl a Duhului Sfint; El lgi exerciti influenta
asupra credinciogilor individuali 9i ii cdltruzegtemai degrabi intr-un mod direct,
decat prin intermediul unor organizatii sau institutii.
Quakerii pun accentul pe conceptul de ,,lumind liunhici". Deoarececalitatea
de membru al unei biserici are o semnificatie minimi, nu existi reguli explicite de
allturare la o biserici. Este posibil ca in grupurile locale sd existe prezbiteri sau
supraveghetori care au anumite responsabilitili. Intrunirile se tin pentru
determinarea cursului unor acliuni. Totugi, nu se voteaze niciodati nimic. in
schimb, deciziile sunt luate printr-un acord mutual produs de Duhul SfAnt.37
Cregtinii dupi Evanghelie elimind efectiv Bisericavizibili. Ei suslin cd biserica
existe pe pimant in primul rAnd i:r forma ei invizibild, care este alcatuite din toti
credinciogii adevirali. Prin urmare, nu estenevoie de o organizatie care sd implice
detinitori specifici ai unor funcfii. PregedinJia Duhului Sfint este forta
conducdtoare.$
ln cadrul fiecdruia din acestegrupuri se depune un efort coroborat pentru a se
elimina cat se poate de mult din organizarea structEaH. Ele se bazeazd pe
activitatea Duhul Sf6nt, ci El va lucra intr-un rnod direct in aga fel incAt le va
convinge de ceeace wea sd se lnfiptuiasci. Cei care se situeazi pe aceasti pozitie
trebuie se fie hudafi penhu faptul ci accentueazdrolul Duhului SfAnt 9i nevoia
de a te baza pe El. Totugi, presupunerea lor referitoare la o lucrare directi 9i
universali a Duhului nu esteiustificate de mdrturia biblicd. Mai mult decat atat,
gradul de sfinfire 9i de receptivitate fatl de Duhul Sfent pe care ei il postuleazi
pentru membrii. unei congregatii reprezinti un ideal nerealist. Problema
principald este ce consideram noi cd este cdlduza principaltr a viefilor noastre:
Biblia sau vreun mesai adilional direct al Duhului SfAnt? ln concordanli cu
principiul care a stribitut studiul nostru pind ln momentul de fatd, noi
considerim cd Scriptura este cel mai important miiloc al revelaJiei.
Construireaunui sistem de conducerebisericeascipentru zilele

noastre
lncercdrile de a dezvolta o structure de conducere bisericeasci ce urmeazd si
fie in concordanli cu autoritatea Bibliei intAmpinn dificuttnli in doud privinle. ln
primul rAnd, exista o penurie de material didactic. Nu avem nici o expunere
presoiptive despre cum ar trebui si fie conducerea Bisericii. Pur gi sirnplu nu
existd nimic care sd poatd fi comparat cu, si zicem, explicarea de citre Pavel a
dochinei despre ptrcitogenia omului gi desprejustificarea prin credinti. Bisericilor
37. Rufus M. lones, T[e Faith and Practice of the Qulkerc, edilia a teia, Londra, Methue& 1928,
p.5449.
38. Clarence B, Bass,Tlre Doctrine ofthe Church ih the Theologyof]. N. DarW roith SpecialRefercnceto
Its Contibutiotr to the Plymouth BrethrenMooeneftf, Alm Arbor, Mich., University Microfilms, 1952,
934 Biserica
nu.li se poruncegte sd adopte o anumite formi de organizare. Singurele pasaje

didactice pe tema conducerii Bisericii sunt enumerdrile pauline ile calitdtilor
necesarecalificiirii pentru functiile dejaexistente(l Tim.3:1-13;Tt 1:5_9). Cu toate
ci estede preferat sd seclddeasci pe temeta unor pasajemai degrabd didactice sau
prescriptive, decAtnarative sau descriptive, in cazul acestanu prea avem de ales.
Cdnd vrem si examinim pasajeledescriptive, constatim o a doua problemi:
nu existdun tipar unic. Pe de-o parte, existdelementeputernic demoiratice,un
fapt sulliniat de adeplii formei congregalionale. Existd insd gi elemente puternic
monarhice, mai ales numirea gi ordinarea de cahe apostoli a unor supraveghetori
gi instruirea bisericilor de citre ei. Acestepasaiesuni scoasein evidenld d" &i "u."
favorizeazi, forma episcopald. Din cu lotui alte pasaie tragem concluzia cd
prezbiterii au avut un rol insemnar.
Este probabil mai sigur si spunem cd dovezile din Noul festament sunt
neconcludente; niciieri in Noul Testament nu gisim vreo imagine care sd se
asemeneintr-o mare misurd cu vreunul dintre sistemeleputerniC dezvoltate din
zilele noastre. Probabil cd in acea vreme conducerea Bisericii a fost i:rtr-o stare
incqie{,e, de fapt, congregafiile locale au fost mai degrabe niSte grupuri intre
care legiturile erau destul de slabe. Este posibil sd fi existai o mare varietate de
tipuri de conducere. Fiecare bisericd a adoptat forma cea mai potriviti pentru
situaliair:rcarese gesea.
Nu. trebuie s5-se uite faptul cd in acelezile Biserica era pe la inceputurile ei gi
nu se delimitase irnci cu precizie de iudaism. Nevoile pragmatice dinir-o perioadi
de inceput sunt, desigur, extrem de diferite de cele ale irnei etape ulte;ioare de
dezvoltare.Oricine a sluiit ueodati ca cel dintdi pdstor al unei biserici,mai ales
uneia alcatuitedin cregtinide cur6nd nisculi din nou, gtie ce existdmomente in
caredelegareagi munca de comitetpur 9i simplu nu sunt practice.
Maioritatea bisericilor din Noul Testament au fost infiintate de nrisionari
itineranti. Agadar,nu a existat o lucrare fixd gi permanentd.Date fiind aceste
imprejuriri, a fost fuesc ca apostolii sd exercite o autoritate imensi gi unilaterald.
Ulterior,insi, a devenit posibili gi necesardinfiinlarea unei lucriripermanente gi
de duratS. Intr-un fel, acest lucru nu ar fi trebuit sd fie necesar.fn cazul ideal,
preogia universali a tuturor credinciogilor ar fi trebuit sd preintampine aparitia
unor funqii prin care sa se exercite autoritatea. Totugi, in aceastdprivinli ideaiul
nu s-adovedit a fi practic.
tnltri! fi
. 59 ry-m Fi agieptat, a fost adoptat tiparul sinagogii, adicd un
sistem al bitranilor (prezbiterilor). Totugi, tiparuGcestJnu a deveiit'universal. in
medi.ilegrecegtipredominau episcopii. in plus, erau deia activi caliva factori
modificatori, cauzAnd aparifia unui tipar mai democratic.
Chiar dacds-ar putea siabili cu exictitate cd in Noul Testamentexistedoar un
singur tipar de organizare, acel tipar nu ar fi neapdrat normativ pentru noi cei de
astezi. El ar fi doar tiparul din trecut, nr, cef cu.e trebuie si funcfioneze in
prezent.Dar agacum stau lucrurile, existeatat de multd varietatein descrierile
bisericilor neo-testamentare, incat nu putem descoperi un tipar normativ Din
acest motiv trebuie se ne intoarcem la principiile p" "ur" 1" gdsim in Noul
Testamentgi sd incercdmsd ne formulim, pe baia loa propriul n5shu sistemde
conducere.
Conducerea
Bisericii 935
Dacd vrem si ne construim sistemul il:r acestmod trebuie sd ounem doud

trtrebiri. Prima este:in cedireclieseindreptaconducereabisericeascd in perioada
neo-testamentare?Existe ceva care sd ne indice rezultatul final? In Noul
Testamentputem disceme inceputurile unei migcdri de ameliorare a situatiei
femeilor gi sclavilor. Existd vreo migcaresimilard de imbunetelire a conducerii
bisericegti?Daci da, atunci s-ar puteasd fim in staresddeducemidealul spre care
tindea aceamigcare,cu toate cd e posibil sd fie dificil se ardtdmexactcat de mult
trebuia ea si progreseze.Din nefericire,aici nu prea avem pe ce sa ne sprijinim.
9tim cd Bisericaa preluat inilial tiparul sinagogiiiudaice:un grup de bdtrAni au
slujit drept conducatori.$tim, de asemenea, ci in timp ce Bisericase afla inci in
fagd,apostolulPavel a fost nevoit uneori sd o direcfioneze.Altceva nu prea gtim.
Nu existd nici un indiciu cd Bisericas-ar fi indreDtatspre o anumitd formd de
1 conducere.
A doua intrebarepe care trebuie si o punem este:Careesteraliunea de a fi a
conducerii bisericegti?Ce valori este ea meniti sd promoveze9i sd ocroteascb?
Dupd cum am ficut Si pane acum,vom cdutain Biblie rdspunsurilecu autoritate
divind. O datd cevom determinaceare de spusScripturain aceasteprivinti, vom
fi in stare, ca in concordanfdcu principiile actualizirii mesajului biblic,3esd
construimun model de conducerebisericeascd ootrivit oentru zilele noasrre,
Un principiu evident din Noul Testament,9i mai ales din I Corinieni, este
valoareaunei bune rAnduieli.Situajia din Corint, unde individualismul crasera
pe calede a prelua controlul,nu era prea dezirabild.in cel mai rdu caz,ea era de-a
dreptul distrugdtoare.A fost agadarnecesarsd se aibd un anumit control asupra
modurilor exhem de individualizate in careera exDrimatesDiritualitatea(1 Cor.
14:40).Era,de asemenea,de dorit se existealumite persoane'care sArispundE de
lucriri specifice.Ne arnintim aici de situatia din FapteleApostolilor capitolul 6,
unde ni sespunecd au fost numili gaptebdrbali careau fost insdrcinalicu lucrarea
de slujire a vdduvelor.
Un alt principiu este preotia tuturor credinciogilor.ao Fiecarepersoaneeste
capabildsi se raportezela Dumnezeu in mod direct. Mai multe texte prezinte
acestadevdr,fie in mod explicit, fie implicit (Rom.5;1-5;1 Tim. 2:5;Evr. 4:14-16).
Nu estenevoie de nici un intermediar special.Toli au un accesriscumpdritor Ia
Domnul. $i ceea ce este adevdrat cu privire la inceputul vielii cregtine este
adeveratgi cu privire la continuareaei. Fiecarecredinciospoate cunoagtevoia lui
Dumnezeuh mod direct.
in fine, ideeacd fiecarepersoandin parte esteimportantApenhu intregul trup
apare implicit pretutindeni in Noul Testamentgi explicit in pasaje cum sunt
Romani 12 gi 1 Corinteni 12. Multitudinea darurilor sugereazdci in cazul ludrii
unor decizii ar trebui sd existediverse unghiuri din care esteprivitd problema.
FapteleApostolilor accentueaze consensuldin cadrul grupului (Fapte4:32;15:22).
Existeun sentimentspecialde pertdgieori de c6teori toti membrii unei comunitef
simt cAau avut un rol semnificativin stabilireaunor obiective.
Pdrerea mea este cA forma congregationale de conducere bisericeascd
incorporeazdcel mai bine principiile prezentate.Ea ia ir:rseriosprincipiul preofiei
39. Vezi capitolul 5.
40. Cyril Eastwood,Trc Pricsthood
of All Belieocrs,
Minneapolis,Augsbrlrg,1962,p.238-257.
936 Biserica
gi al competentei spirituale a fiecdrui credincios. De asemeneaia in serios

promisiuneace Duhul SfAnt,carelocuiegteinlduntrul credinciogilor,il va cdlduzi
-Defiecare.
in acelagitirnp, nevoia unei bune r6nduieli sugereazeci ar fi necesarun
anumit gen de conducerereprezentativa.in unele situatii trebuie aleqilideri care
sAactionezei:r numele grupului. Cei alegitrebuie se dea intotdeaunasocoteali
celor care i-au ales;iar acolo unde esteposibil, problemelemajore trebuie aduse
inainteaintregii Bisericica aceastasi ia o decizie.
Ne-am putea imagina sistemulepiscopalca pe o structurarea Bisericiipe baza
principiilor monarhicesau imperiale. Forma prezbiteriani este ca o democratie
reprezentativd,forma congregalionali ca una directd. Nu este de mirare cd
sistemulepiscopals-a dezvoltat gi a prosperatin perioadamonarhicd.Monarhia
a fost sistemul de guvernam6ntcu care oamenii erau obignuiti gi care le era cel
mai la indem6ni. Insd intr-o epoci in care existd un interes universal pentru
educalie gi politicd, oamenii vor func{iona cel mai bine in cadrul unui sistem
prezbiteriansau congregalional.
S-arputea trageconcluziacd, de vreme ce maiodtateademocraliilornalionale
contemporanesunt democratiireprezentative,sistemulprezbiterianar fi ceamai
potrivite forme de conducerea bisericii.Dar bisericilelocalenu se aseamdneatat
cu guvernele nafionale, cAt cu conducerile locale, care lin audieri publice gi
adundri ordgenegti.Valoareaunei implicdri directea unor oamenibinJinformali
esteconsiderabile.Iar principiul cd celemai bune decizii sunt luate de cei carevor
fi cei mai afectali de ele pledeazd de aserneneain favoarea tiparului
congregationalde autonomielocaH.
Doue situatii cer o anumitd nuanlare a concluzieinoastre.(1) intr-o bisericd
foarte mare este posibil ca mulli membri sd nu aibd suficiente cunogtintein
legdturdcu problemelecurente9i desprecei carecandideazdla o functie pentru a
lua o deciziebine documentategi prin urmares-arputeaca nici adundrilemari de
tip congregalionalsd nu fie practice.in cazul acestava fi probabil necesarse se
foloseascdmai mult sistemul reprezentativ inse chiar 9i in aceastdsituatie,
slujitorii alegi trebuie si fie intotdeauna congtienticd sunt responsabilifali de
intregul trup. (2) intr-un grup de cregtirt imaturi, unde lipsegteo conducerelaicd
instruittr 9i competente,esteposibil ca pdstorul sd fie nivoit si aibi mai multd
inifiativd decAteste de obicei cazul. Cu toate acesteael ar trebui se lucrezein
permanentegi h instruirea gi edificareacongegatiei, astfel incat membrii ei si
devine tot mai implicali in problemelebisericegti.
oz
I-= A\
Ritulde initiereal Bisericii:

botezul
Conceptiilede baza despre botez

Botezulca mijlocal haruluimantuitor
Botezulca semngi pecetea legdmantului
Botezulca simbotat mAnluirii
Rezolvareaproblemelor
Semniflcatiabotezutui
Cinepoatefi botezat
lModalitatea
botezerii
FF
I oatebisericilecregtinepracticdritul botezului.Ele fac aceastain mare
parte datoritd faptului ci i:r cursul insdrcinerii Sale finale Isus le-a poruncit
apostolilorgi Bisericii:,duceJi-vi gi faceliucenicidin toateneamurile,botezAndu-i
in Numele Tatdlui 9i al Fiului 9i al Sfintului Duh,,(Matei 28:19).Se considere
aproape in mod universal ce botezul este intr-un fel Iegat de inceputul viefii
cre$tine;el esteiniJiereain cadrul Bisericiiuniversale,invi-ibile, precum gi in cea
locali, vizibild. Cu toate acestea,existdgi rnulte pdreri diferite cu privire la boiez.
Tiei intrebdri fundamentaledespre botez au iscat mari contr.ru..". prrrl.."
creptini:(1) Care este semnificaliabotezului? Ce realizeazdel de fapt? (i) Cine
sunt subiecliipropriu-zigi ai botezului?Trebuieel aplicatoaredoar ceiorcaresunt
in staresi exerciteo credinfdcongtienti in Isus Cristos,saupoatefi adminisirat gi
copiilor gi chiar sugarilor?Daci da, pe cebazi? (3) Careestemodalitateapotriviti
de a boteza?Trebuie si se facd oare prin scufundare (imersiune) sau pot fi
acceptategi alte metode (tumareaapei pestecandidat,siropirealui cu apex S-ar
putea spune ce acesteintrebiri au fost aranjate in ordinea importinjei lor,
deoarececoncluzianoastri cu privire la semnifiialia 9i valoareaactului botezului
va fi un preambul al concluziilornoastrein legeturecu celelaltedoua probleme.
Gonceptiilede bazddesprebotez
Botezul ca mijloc al harului m^ntuitor
inainte de a incerca sd rezolvdm aceste probleme, este intelepi sd schiJdm
937
938 Biserica
diversele moduri in care cregtinii interpreteaze bobzul. Unele grupuri cred ci

actul botezului ii transmite har persoanei botezate.Cei care expiimi aceasti
conceptievorbesc despre regenerareprin botez: botezul efectueizh de fapt o
transformare,aducdndpersoanabotezatede h moarte spidtuald la viafi. Foima
extremA a acestei conceptii poate fi gdsitd in cadrul catolicismului tradifional.
Tofugi, noi ne vom concentra asupra unei pozilii luterane clasice,care are multe
trisdturi in comun cu catolicismul.
Botezul, potrivii sacramentaligtilor,este un mijloc prin care Dumnezeu
imparte har mantuitor; el are ca rezultat iertareapdcatelor.rBotezul efectueazi
spilarea naqterii din nou fie prh trezirea credinlei, fie prin intdrirea ei. in
inlelegerea luterand, sacramentul este ineficient dac6 cridinga nu este deia
prezente.Din acestpunct de vedere,pozilia luterand diferd de cea catolicd,caie
sustine ce bobzul conferd har ex opereoperato,adicd sacramentul lucreazd prin
sine. Cu alte cuvinte, conceplia luterani accentueaz6,Iapttul cd credinta esie o
condifie, in timp ce doctrina catolicd subliniaza faptul c; sacramentu] este
suficieni prin sine. Ar trebui se se accentuezecd sacrimentul nu este o infuzie
fizici a unei anumiie substante spirituale i:r sufletul persoanei botezate.
Adeseori se face o comparalie intre sacramentul botezului gi predicarea
^
CuvAntului. Predicareatrezegtecredinla, intrdnd prin urechi ca sd izbeascdinima.
Botezul,pe de alti parte, aiungela inimi 9i o migli pe caleaochilor.
Tiebuie si se inleleagefaphrt cd sacramentulestelucrarealui Dumnezeu.El
nu esteo lucrare oferita lui Dumnezeude cehepersoanaboteza6. Nu estenici o
lucrare sdvirgiid de pastor sau preot. Cu alte cuvinte, cel careboteazi nu toarnd
o anumitd formi de har in persoanacare estebotezatd.Mai exact,botezul este
lucrarea Duhului SfAnt de introducere a oamenilor in Biserici: ,,Noi to!i, in
adevdr, am fost botezati de un singur Duh, ca sd alcdtuim un singur trup, fie
iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; 9i toli am fosi addpati dintr-un iingur Duh,,
(1 Cor.12:13).,
Romani 6:1-11esteun pasajcrucialpentru concepfiasacramentaligtilordespre
.
botez.ln mterpretareape care o dau ei acesfuipasaj,botezul nu este numai o
ilustrare a faptului cd noi suntem uni;i cu Cristoi in moartea si invierea Lui. Ci
mai degrabi, el ne unegteintr-adevercu Crjstos.CAndpavel spune:,,...toJic6giam
fost botezati in Isus Cristos, am fost botezati ir:r moartea L;f, (v 3), el vrea s6
spuni ci botezul ne unegteefectivcu moartealui Cristos.$i, de asemenea, botezul
ne va uni cu El gi in invierea Lui (v. 5).3
Pe lAngd faptul cd prin botez cel botezat esteunit in mod obiectiv cu Cristos o
date pentru totdeauna,botezul are gi un efect subiectiv asupra credinciosului.
Acestefectva persistade-alungul viefii lui, chiar daci botezulesteadministrato
singurd dati. Cregtinii igi vor aduceadeseoriaminte de el. Acest lucru il facede
fapt Pavel in Romani 6:3-5,precum gi in Galateni 3:26-27.pentru credincios,
cunoagterea faptului cd a fost botezaL gi prin urmare este unit cu Cristos in
moartea gi invierea Lui, va fi o sursd permanentd de incurajare gi inspiratie.a
1. Franz Pieper,Cirlistian Dogtnat:rcs,

St. Lottis,Concordia,1953,vol. 3, p.264.
2. Ibid.,p.270.
3. Ibid.,p.268.
1. LDIA,. O.2/5.
Ritul de initier€ al Bisericii: botezul 939
Potrivit poziliei luterane, subiectii botezului se impart in doui grupuri

generale. In primul rAnd, existd adulli care au ajuns la credinta in Cristos.
Exemple clarein acestsensse gesescin FapteleApostotlor 2:419i 8:36-38.in al
doilea rAnd, in perioada neo-testamentare au fost botezati gi copii, ba chiar gi
sugari.Dovadaconstdin faptul cAunii copii au fost adugila Isus ca si fie atingi de
El (Marcu 10:13-16). In plus, citim ilx FapteleApostolilor cdau fost botezatefamilii
intregi (Fapte11:14fvezi 10:48];16:15,31-34;18:8). Esterezonabilsi sepresupuni
ce acestefamilii nu erau compuse exclusiv din adulJi. Copiii fac parte din poporul
Iui Dumnezeu, la fel de sigur cum h Vechiul Testament ei ficeau parte din
nafluneaIsrael.s
Faptul cd in Noul Testament au fost botezati copii este un precedent pentru
practica din zilele noastre. Mai mult decat aiat, botezul copiilor este necesar.
Aceastapentru cd toate persoanelesenasc i:r aceastdlume tnpovirate de picatul
originar,ceeace esteun motiv suficientpentru condamnare.'intinarea prir acest
pdcat trebuie indepdrtate. De vreme ce copiii nu sunt capabili sd exercite credinla
necesarapentru regenerare,esteesential ca ei sdprimeascd aceacurilire efectuate
de botez.
in teologia romano-catolice, sugarii nebotezati care mor nu pot intra in cer. Ei
sunt trimigi intr-un loc nurnit limbus infantiufi. Acolo ei nu suferi durerile gi
restricliile iadului, dar nu se bucurd nici de beneficiile binecuvanterii ceregti.6
Teologii luterani, pe de alte parte, nu sunt chiar atat de siguri cu privire la statutul
copiilor nebotezag. Existd posibilitatea ca Dumnezeu si aibi un mijloc, ce nu ne
este pe deplin revelat, prin care sd producd cedinte ii:l copiii nebotezati ai
cregtinilor. Ni se amintegte ci fetele din Vechiul Testament, degi nu erau
ci.rcumscrise,aveau, ir:rtr-un fel sau altul, posibilitatea si se bucure de beneficiile
Legdmintului. Nu existd insi nici o sugestie similari cu privire la copiii
necredinciogilor. $i nici vreo dogmi referitoare la vreuna din acesteprobleme, de
vreme ce ele nu ne-au fost revelate gi se afle prinhe lucrurile impenetrabile ale lui
Dumnezeu.T Luteranii ne atentioneaze ce exisii o lunge istorie a pracdcirii
botezului copiilor. La urma urmei, el apare in surse extrabiblice cei putin din
secolul al Il-lea d.Cr. Prin urmare, avem un precedent puternic pentru aceaste
practice. De vreme ce nu cunoagtem prea bine atitudinea lui Dumnezeu fati de
copiii gi sugarii nebotezati este recomandabil ca cregtinii sA-giboteze copilagii.
Teologul luteran este congtient cd este acuzat de inconsecventd deoarece
propovdduiegte botezul copiilor Si totugi insista cd jusfficarea este doar prin
credintd. Aceasted eme aparente este in general hatat5 in unul din urmitoarele
doui moduri. Pe de-o parte, sesugereazdci esteposibil ca sugarii botezafi si posede
o credinJd hcongtiente. Se susJine cA credinla nu necesitd neapdrat putere de
iudecati 9i congtientede sine. Luther a remarcatfaphrl cd credinla nu inceteazi cand
dormim, c6nd suntem preocupati de ceva sau pe deplin angajati intr-o lucrate. Isus
ne invate ce copiii pot aveao credinle carenu estevizibild in exterior Gdsim dovezi
in acest sens in Matei 18:6 (,,unul dinhe acegtimicuti care cred in Mine,,); 19:14;
Marcu 10:149i Luca 18:1&17.O alti dovadi esteprofefia ce Ioan Botezitorul ,,seva
5 . lbid., p.2V.
Toma d'Aquino, Srrrrra Theologica, paftea 3, snplimenL inhebarca 69, afticolele 4-7.
7. Piepe, ChtistiLn Dogfiatics, vol. 3, p. 278.
940 Biserica
umple de Duhul Sfant incd din p6ntecelemaicii sale" (Luca 1:15).in final, avem
cuvintele Iui loan: ,,V-amscriscopilagilor,fiindcd ati cunoscutpe Tatel" (1 Ioan 2:13).8
Celilalt mod de a aborda aparentainconsecventeestesesesusfindci la botezul unui
copil esteimplicate de fapt credinla pdrinlilor. Unii ar fi chiar de pdrere ci Biserica
esteceacare are credintd in Iocul copilului. Agadar,botezul copilagilor se sprijind pe
o cr-edinli substitulionard.,
In romano-catolicismnu apare aceasti dilemi. Deoarecepotrivit doctrinei
catolice,botezul op ercazeex opere.Credinianu esteneaperatnecesar5.Singurele
cerinte sunt ca cineva se prezinte copilul la botez gi un preot sd administreze
corectsacramentul.lo
in concepJialuterand, modul in care este efectuatbotezul nu este de mare
importanti. El trebuie,bineinteles,sd implice api, dar acestaestesingurul factor
crucial. Fdrd indoiali, semnificalia principald a cuventului parri(o este,,a
scufunda". Existe inse gi alte sensuri ale termenului. in consecinfi, nu suntem
siguri ce fel de metodd a fost folositd in vremurile biblice qi nici mecar dacd a
existatdoar o singurd metodd.Datoritd faptului cd modul botezirii nu cuprinde
vreun simbolismesenlialgi indispensabil,botezul nu estelegat de nici o formi.
Botezulca semnsi pecetea legdme ufui
Pozitia susJinutdde teologii reformati gi prezbiterieniitradilionali estestrans

legatdde conceptulde legimAnt. Ei considerdsacramentele, dintre carefaceparte
gi botezul,drept semnegi pecetiale harului lui Dumnezeu.Sacramentele nu sunt
mijloace er opereopento ale harului sau in virtutea vreunui continut inerent al
ritului ir:rsine. Mai curAnd,cum spune Mdrturisireabelgiand,ele sunt ,,semnegi
peceJivizibile ale unui lucru lhuntric Ai invizibil, cu aiutorul cdrora Dumnezeu
lucreazdin noi prin putereaDuhului Sfdnt".11 Mai concret,ele sunt semne9i peceJi
careatestdcd Dumnezeuigi desdvArgegte legimantul pe care l-a incheiat cu rasa
umane.Asem€neacircumcizieidin VechiulTestament, botezul ne dd siguranlecu
privire la prornisiunilelui Dumnezeu.
Pentru reformat gi prezbiterian semnificatia sacramentului botezului nu este
chiar atat de bine conturatdca pentru sacramentalist. Legemantul- promisiunea
harului divin - estebaza gi sursaiustificdrii Si mantuirii; botezul este actul de
credinti prin caresuntemadugiin legemantgi astfelavemparte de beneficiilelui.
Actul botezului este atat miilocul de includere in legimAnt, cat gi un semn al
mantuirii. Charles Hodge exprime acestlucru in fetul urmetor: ,,Dumnezeu,la
rAndul Lui, promite sd acordebeneficiileardtateprin botez tuturor adultilor care
primescacestsacramentit:rexerciliul credinteigi tuturor copilagilorcare,ajungila
maturitate, rimAn credinciogijurdmintelor fdcute in numele lor atunci cAnd au
fost botezati."lz in cazul adulgilor, acestebeneficii sunt absolute,in timp ce
mantuireacopilagiloresteconditionatede steruireain jurdmintelefdcute.
8. Ibid., vol.2, p.448-449.
9. Ibid.,vol.3, p.285.
10. Ibid., p. 256.
1.1. Merturisireabelgian533.
12. Charles Hodge, SystematicTheology,Crand Rapids,Eerdmans,1952,\,ot.3, p. 582.
Ritnl de inifiere al Bisericii botezul 941,
Subieclii botezului sunt in multe privinte aceiagi ca in conceptia

sacramentaligtilor.Pe de-o parte, toti adulgii care cred trebuie sd fie botezafi. Ei au
venit deia la credinli. Exemple din Scripturi sunt cei care au rdspuns la invitalia
fecutd de Petru la Rusalii, au crezut gi au fost botezati (Fapte 2:41) 9i temnicerul
din Filipi (Fapte16:31-33).13 Pe de alte parte, copiii pirintilor credinciogitrebuie
de asemeneasi fie botezafi. Degi botezul copiilor nu esteporuncit ln ftripture, el
este cu toate acestea subinteles. Dumaezeu a fecut un iegdmAnt spiritual cu
Avraam -91cu sdminla lui (Gen. 17:7).Acest legimdnt are continuitate gi h zilele
noastre. In Vechiul Testamentse face referire la el lntotdeauna la singular (de ex.,
Ex.2:24;Lev.26:42). Existi un singur mediator al legim6ntului (Fapte4:12;10:43).
Convertitii neu-testamentari participd la acest legdmAnt sau sunt mogtenitori ai
lui (Fapte 2:39; Rom.4:13-18; Ga1.3:13-18;Evr.6:13-18).Agadar, atat situatia
credinciogilor neo-testamentari, cat Fi cea a celor contemporani trebuie inteleasd
prin prisma legamdntului fdcut cu Avraam.la
De vreme ce legimantul vetero-testamentarrdmAneir vigoare, prevederile lui
sunt inci valabile. Dactr atunci copiii erau inclugi in hgemAn! ei trebuie inclugi 9i
astdzi. Am observat deia cd legdmAntul nu a fost doar cu Avraam, ci gi cu sdmanla
lui. Este semnificativ gi caracterul atotcuprinzltor al conceptiei vetero-
testamentare despre Israel. Copiii au fost prezenti la reirmoirea legimAntului
(Deut. 29:10-13).Iosua a citit scrierile lui Moise in auzul htregii congregatii - ,,in
fala intregii adundri a lui Israef in fata femeilor, copiilor" (os. 8:35).Atunci cAnd
Duhul lui Dumnezeu a venit peste Iahaziel 9i el a rostit cuvintele promisiunii
Domnului pentru Israel, copiii au fost prezenli (2 Cron. 20:13). lntreaga
congregatie, inclusiv sugarii (Ioel 2:16), a fost de faJi cAnd Ioel a rostit
promisiunea turnirii Duhului peste fiii 9i fiicele lor (v. 28).
Seivegte acum un aspect cheie ix cadrul argumentului: dupd cum circumcizia
a fosi semnul legim6ntului ir Vechiul Testament,botezul estein Noul Testament.
Circumcizia a fost inlocuiti prin botez.ls Este clar ci circumcizia a fost dati la o
parte; ea nu mai estede folos (Fapte75:1-2;2'L:2'!.; Gal. 2:3-5;5:2-6;6:12-1.3, 1.5).
Botezul a luat locul circumciziei ca rit care introduce oamenii in leeAmant.
-ucenicii Cristos
a fost Cel care a fdcut aceasti substituire. El i-a insfucinat pe Sii si
meargi, sd evanghelizeze,i sdbotezeMatei 28:19).Aga cum de ia prozelilii care se
converteau la iudaism se cerea circumcizia, de la cei care se convertesc la
cregtinism se cere botezul. El este semnul intrdrii lor in legdmant. Cele doui rituri
au in rnod clar aceeagisemni.ficafie.Faphrl cA cbcumcizia indica o inliturare a
pdcatului gi o schimbare a inimii reiese din numeroasele referiri din Vechiul
Testament la tdierea imprejur a inimii, care este o cfucumcizie spfuituaH opuse
celeifizice (Deut. 10:16;30:6; Ier.4:4;9:25-26;Ezec.44:7,9). in mod similar,botezul
este irnfedgat ca o spdlare a picatului. in Fapteie Apostolilor 2:38 Petru igi
instruiegte ascultatorii: ,,Pociifi-vi gi fiecare dintre voi si fie botezat in Numele lui
Isus Cristos, spre iertarea picatelor voastre; apoi ve1i primi darul Sfintului Duh.,,
In l Pehu 3:21el scrie:,,[Botezul]... vA mantuieSteacumpe voi." Pavelsereferela
,,spilarea nagterii din nou gi ... innoirea fdcutd de Duhul Sfdnt,, (Tit 3:5) 9i face de
LouisBerkhot Systeftatic Theolog,cra d Rapids,Eerdmans,1953,p. 631-632.
14. Ibid., p. 632-633.
Ibid.. p. 634.
942 Biserica
asemeneao conexiune intre botez gi trezire spirituald (Rom. 6:4). O dovadd

concludenti in favoareainlocuirii circumcizieicu botezul se gesestein Coloseni
2:11-12: ,,ln EI ali fost tdiali impreiur, nu cu o tdiereimpreiur fd?uli de mAna,ci cu
tdierea imprejur a lui Cristos, in dezbricarea de trupul poftelor firii noastre
pdmantegti,fiind ingropaji impreund cu El prin botez gi inviagiin El gi impreund
cu El prin credinlain puterealui Dumnezeu,careL-a inviat din morgi.,,Negregit,
acest pasai indicl faptul cd in prezent botezul este suficient ca semn al
legdmAntului.
Trebuie fdcute aici doud observaJiisuplimentare.in primul rAnd, cei care
susfin ca botezul estein esenteun semn gi o pecetea legdmantuluipretind cd nu
estelegitim sd se impund unui copil cerinlelecareapasdasupraunui adult. in al
doilea rdnd, cei care sus{in aceasteconceptieaccentueazeaspechrlobiectiv al
sacramentului.Ceeace conteazi cu adevirat nu estereactiasubiectivd,ci actul
obiectiv de introducerein legdmantcu promisiuneamAntuirii pe careo aduce.r6
ln cadrul perspectiveireformategi prezbiteriene,ideile legite de modalitatea
executdriibotezului fluctueazddestul de mult. Verbul panri6co esteambiguu. Cu
adevdratimportantein Noul Testamentau fost actul gi rezultatelebotezului,nu gi
felul in careera el administrat.lT
Existd indicii cd modalitateapracticatdin vremurile neo-testamentarenu a
fosi, $i de fapt nu putea fi, exclusiv imersiunea.De exemplu, ar fi avut Ioan
puterea fizici si ii scufunde in apd pe toli cei care au venit la el?
$i_apdrdsit
temniceruldin Filipi postul ca sdmeargeacolounde existasuficientde muiti apd
ca si fie scufundatin ea?S-aadus o cantitatesuficientde mare de apd in casalui
Corneliu ca sd se practice botezul prin imersiune?Atunci cind a fost botezat
Pavel,a plecatel oaredin locul in carel-a gdsitAnania?Acesteasunt intreb6ricare
sugereazdcd nu in toate cazudles-apracticatimersiunea.rs
Mai mult decat ataL pentru conservareasimbolismului botezului nu este
necesardimersiunea.Prin ritul botezului nu sereprezintdin primul rAnd moartea
!i invierea. Mai _degrabd,principalul concept iare este ilustrat e purificarea.
Origare dintre diversele miiloace vetero-testamentarede spilare rituaH _
imersiunea,turnareaapei, stropireacu apE - va ilustra puriiicarea.Ele sunt
6lq06polepantLoproiq la care se face referirein Evrei 9:10.Tinand seamade toate
acesteanoi suntem liberi si folosim mijlocul cel mai potrivit gi mai la indemani.re
Botezulca simbolal mentuirii
A treia concepliepe careo vom examinaconsiderdci botezulesteun semn,un

_
sirnbol sau indiciu exterior al schimbirii lduntrice care a fost efectuati in
credincios.2o El servegteca merturisire publici a credinteiin Isus Cristos.El este
un rit de initiere - suntembotezati infrl Numele lui Cristos.2r
'1.6.
Hod.ge, Systonatic Theology,p, SS2-SSS.
77. Berkttof,Systct,totkThcolog\,p.630.
18. Ibid.
19. Hodge, Sltt oti.'1hrctogll,p.533-534.
20. H. E. Dana, A Mollual of Ecclcsiology,
KansasCiry Kans.,Central Seminary 1944,p.281_2g2.
21. Edward
T.Hiscox.rniVau 'torn,
yornoptirttlru"i"r,Vt,:1ui"fp-r.i",l.ii*.,
Oi,cciiry o. rZr.
Ritul de iniliere al Bisedciir botezul 943
Actul botezului a fost poruncit de Cristos(Matei 28:19-20). De vreme ce a fost

ordnnat d.e Cristos, botezul trebuie inteles mai degrabi ca poruncd, decdt ca
sacrament. El nu produce nici o schimbare spfuituaH in cel botezat. Noi
continuem sd practicdm botezul doar pentru ce Cristos a poruncit acest lucru gi
pentru ci el serve$te ca formd de proclamare. Botezul ii confirme persoanei
botezate realitatea mantuirii, iar penhu celelalte Dersoaneo afirmd.
Actul botezului nu transmite nici un beneficiu sau binecuvintare spirituald
directd. Mai concret, noi nu suntem regenerati prin botez, deoarece botezul
presupunecredinta 9i mantuirea spre care duce credinla. prin urmare, el
merturisegte cAcel in cauzd a fost deia regenerat.Daci existd un beneficiu, atunci
acelaeste ce botezul ne introduce in sdnul bisericii locale sau ne ingdduie si ludm
parte la viala bisericii locale.z
Dupi pdrerea celor care considerd cd botezul este doar un simbol exterior,
problema celor care pot fi botezati este de mare importanF. Candidalii pentru
botez au experimentat deja nagtereadin nou pe bazi credintei. Ei au prezeniat
dovezi credibile in favoarea regenerdrii lor. Degi nu este rolul Biseriiii sau al
persoaneicare admirristreazabotezul si-l judecepe candidat,esteobligatoriu sd
se stabileascecel pufin dacd cel care urmeazi si fie botezat inlelege semnificalia
ceremoniei.Lucrul acestasepoaterealizaprin a-i cerecandidatului sdrosteascio
mdrturie sau sa rispunda h anurnite intrebdri. precedentul pentru un astfel de
procedeu poate fi g6sit in cuvintele lui loan Botezatorul pe care le-a adresat
fariseilor gi saducheilor venili la el pentru a fi boteza$: ,,puide nipArci, cine v-a
inve@t se fugiti de mAnia viitoare? Facefl dar roade vrednice de poclinp voastrd,,
(Matei 3:7-81.2r
Botezul despre care vorbim noi este botezul uedinciogilor.Observati cd acesta
nu este neapdrat botezul adultilor-Este botezul celor care au irxtrunit conditiile ir"r
vederea mantuirii (adicd pociinJa gi credinla activd). Dovezile in favoarea acestei
conceptii pot fi gdsite in Noul Testament. in primul r6nd, existd un argument
negativ sau un argument aLtecerii. Singurii oameni mentionati pe nume, despre
care Noul Testament spune ci au fost botezali, erau adu[i tn momentul
botezdrii.2aAfirmaliile: ,,au fost cu sigurante implicati Si copii atunci c6nd au fost
botezete familii intregi" 9i ,,nu putem gti cu certitudine ie nu au fost botezali
copii"-nu au prea mare greutatepentru cei carecred in botezul credinciogilor;gi
rntr-adevar-,asemeneaargumente par, in cel mai bun caz, nefondate. Mai departe,
Scriptura ldmuregte faptul cd credinta personali, congtienta in Cristoj este
premisabotezului. In Marea insdrcinare,poruncade a botezavine dupd porunca
de a uceniciza (Matei 28:19).Ioan Botezdtorul cerea poceinta 9i miriurisirea
picatelor (Matei 3:2,6). La sfArgitulpredicii sale de Rusalii, petru a chemat la
pociinJd,apoi la botez (Fapte2:3741).Tiparul din FapteleApostoLilor8:12,1g:g
' 9i
19:1-7estecredinla urmati de botez.25
Toate aceste considerente duc la concluzia ci singurii oameni care trebuie
botezafisunt credinciogiiaflagila vArstaresponsabilitdf-ii.
22. Augustus H. Shon', SystenaticTheolw, Westwood,NJ., Revell, 1gOZ, p, g4S.
23. Ibid.
24. Ibid.,p.951.
j^
-25. _Geoffrey W Bromiley, ,,Baptism, B€lievers,,, Bake/s Dictiollary of Theology,ed. Everett F.
Harrison, Grand Rapids,Baker 1960,p.86.
944 Biserica
In ceea ce privegte modalitatea botezului, existe unele variatii. Anumite

grupuri, mai ales menonilii, practici botezul credinciogilor, dar nu prin
imersiune.26Totugi, probabil majoritatea celor care susgin ci numai credinciogii
trebuie botezati folosescin mod exclusiv imersiunea gi sunt identificaJi in general
ca baptigti. Daci botezul esteirxtelesca simbol gi.ca o mdrturie despre mantuirea
care a a!'ut loc in viafa individului, nu este surprinzetor cd se praltici mai ales
botezul prin imersiune, deoareceel ilustreazd cel mai bine invierea credinciosului
din moartea spirituald.2T
Rezolvareaproblemelor
Ajungem acum la problemele pe care le-am ridicat la inceputul acestui capitol.
Trebuiesd ne intrebdm caredintre pozifiile pe carele-arnschilatesteceamai bine
sprijinitd de totalitatea dovezilor relevante. lntrebarea despre natura si
semnificatiabotezului trebuiesd le preceadi pe toatecelelalte.
Semnificalia botezului
Este oare botezul un mijloc de regenerare,un lucru esenfial pentru mAntuire?

-o
Anumite texte par sd spriiine o astfel de pozilie. insi dupd examinaremai
atenti, aceastepoziJiepare mai putin convingltoare.ln Marcu 16:16citim:
,,Cine
va crede gi se va boteza va fi mantuit"; observagiinsd, cd a doua parte a versetului
nu mentioneazedelocbotezul:,,dar cine nu va credeva fi os6ndit.,,Doar absenla
credintei nu gi a botezului este corehte cu osandirea. potrivit principiilor logicii
inductive, dacd un fenomen (de ex., mdntuirea) are loc intr-o ir;preiurare, dainu
gi in cealalte, circumstantele care diferd constituie cauza absentei fenomenului.
Astfef degi Marcu 16:16este un argument puternic in favoaiea afimatiei ca
credinta este necesartrpentru manfuire, acesttext nu este suficient de clar in ceea
ce privegte botezul. Un considerent suplimentar este faptul ci versetul (9i de fapt
intregul pasai, versetele 9-20) nu se gdsegtein cele mai bune texte.
* vercet citat in sprifinul conceptului de regenerare prin botez, adicd al
. - 9o
ideii cd botezul este un miiloc al harului mAntuitor,esteIoan 3:5: ,,...dacdnu se
nagte cineva din api 9i din Duh, nu poate sA intre in impdrdtia lui
Dumnezeu."Aici nu ni se aratl clar insX cd se are in vedere botezul. Tiebuie si ne
htrebim ce a lnsemnat pentru Nicodim a fi ,,nescut din aptr,,, iar rdspunsul
nostru,deginu fird edrivoc,pare si favorizezeideeade curiliri saupurificare,nu
pe ceade botez.4 Obsewali ci in cadrul pasajului sepune accentulpe Duhul Sfent
!!, JohnC.Wenger, Intrcduction

toTheotow, pa.,Helald,1954,p.297_240.
Scottdale,
Pa3fKing.JewetL ,,Baptism(Bapris,
View),,,in Encyclopedia
of Ch;isfianity,
ed.EdwinH.
-2f
Pakner,Marshalltown, Del,, National Foundation for Christian-Education,1964 v;1. 1, p,520.
28. Leon Mo!!is, TrreGospelAccotding to ]ohr, Grand Rapids, Eerdmans, 1921,p. 215_116.Molris,
un anglican, comenteaztrgugestiaci Isus se rEfertrIa botezui cregtin: ,,puncful slab estecl Mcodim nu
avea cum sd peiceapd o aluzie la un sacramentcar€ la vr€mea respectivd nu exista incd. Este dficil de
imaginat c{ Isus a! fi vorbit intr_o as€meneamaniertr incat exista posibiritatea ca semnificatia celor
spus€ de El strnu fie pricepuel. Scopul Lui nu a fost str mistifice, ci sd ilumineze, ln olice caz, ilttlegul
accent al pasajului este pus in a9a fel incat sd scoat{ in evidentd activitatea Duhului, nu vreun rii al
Ritul de iniliere aI Bfuericii:botezu^ 945
gi cd nu existe nici o alte referire la apa. Factorul cheie este contrastul dintre
suprcnaturcI(Duhul) 9i ratural (carnea):,,Ceestenescutdin came estecame 9i ce
estenescut din Duh este duh" (v.6). Isus explicd faptul ci a fi nescut din nou
inseamni a fi ndscut din Duhul. Aceaste lucrare a Duhului, asemeneavantului
care bate, nu este pe deplin comprehensibilA (v 7-8). AvAnd in vedere contextul
general, separe ce a fi niscut din apd estesinonim cu a fi nescut din Duh. A9adat
apari$a lui Koi in versetul 5 esteun caz de folosire cu sensprcgresiv a conjunctiei,
iar versetul ar putea fi tradus astfel: ,,PAni ceomul nu esteniscut din aPe,ba chiar
din Duh, el nu poate intra in Imperi$a lui Dumnezeu."
Un al treilea pasaj care trebuie luat in considerare este 1 Petru 3:21; ,,Icoana
aceastainchipuitoare vA mantuiegte acum pe voi, 9i anume botezul, care nu esteo
curdtire de intiniciunile trupegti, ci merturia unui cuget curat inaintea lui
Dumnezeu, pdn trvierea lui Isus Cristos." Observali ce acest verset este in
realitate o negare a faphrlui ci botezul ar avea weun efect in sine. El mantui€9te
doar prin faptul ci este ,,o mirturie inaintea lui Dumnezeu", un act de credinld
care confhmtr dependenla de El. Temelia reald a mantuirii noastre esteinvierea lui
Cristos.
Existi apoi pasaiele din Faptele Apostolilot in care pocdinta 9i botezul sunt
inldntuite. Probabil ci pasajul crucial esterdspunsul pe care iI de Petru de Rusalii
la intrcbarea: ,,Fratilor ce si facem?" (Fapte 2:37).El a spus: ,,Pocdifi-vd 9i fiecare
din voi si fie botezat in Numele lui Isus Cristos spre iertarea pdcatelo{ voastre;
apoi veti primi darul SfAntului Duh" (v.38). TotuSi, restul naratiunii evidenliazd
faptul cd trei mii au primit mesaiului - apoi au fost botezati. in urmdtoarea
predice imegistrati a lui Petru accentul este pus pe poceintd, convertire 9i
acceptarealui Cristos, fire a se mentiorn deloc botezul. Versetul cheie (w 19, care
este paralel cu 2:38, cu exceptia faptului semnificativ cd nu existi porunca
botezului) spune urmitoarele: ,,Poceili-va dar 9i intoarcefi-vi la Dumnezeu,
pentru ca si vi se gteargd picatele, ca se vini de la Domnul vremurile de
inviorare." Kerygma din capitolul4 se concentreazeasupra caracterului crucial al
credintei in Isus; din nou nu existi nici o menlionare a botezului (w 8-12). Iar cdnd
temnicerul din Fitpi a intrebat: ,,Domnilor, ce trebuie sA fac ca sd fiu mAntuit?"
(Fapte 16:30),Pavel i-a rispuns simplu: ,,Credein Domnul Isus gi vei fi mAntuit tu
gi casata" (v 31). El nu a menJionatbotezul. (Nu trebuie, totugi, sA hecem cu
vederea ca h scurt timp dupi aceeaintreaga familie a fost botezatA.)Degi existe o
legituri strAnsdgi importanti intre pocainle 9i convertire, pe de-o parie, 9i botez,
pe de alte parte, aceste pasaie din Faptele Apostolilor par se indice ce aceasta
Iegituri nu este de nezdruncinat sau absoluti. Astfel, spre deosebfuede Poceinte
gi convertire, botezul nu esteindispensabil pentru mantuire. Separe, mai degrabd,
ci botezul este o expresie sau o consecintea convertirii.
tr cele din urmtr, trebuie sd examinam Tit 3:5. Aici Pavel scrie cA Dumrezeu
,,ne-amantuit, nu pentru faptele fecute de noi in neprihenire [dreptate], ci Pentru
indurarea Lui, prin spehrea naiterii din nou gi prin innoirea fdcutd de Duhul
SfAnt".Daci aceastaesteo aluzie la botez,ea estevagd. Separe,mai degrabA,cd
,,spdlareanagterii din nou" se referi 1a curilire gi la iertarea pdcatelor. Tragem
Eiiftii;v*i-a" ,,Bomof waterandSpirit Do€sJohn3:5Referto
u*menea,D, w B.Robinson,
B^pti$n?"RefoftnedTlAologic^lReoiat,rLt,1,ianuarie-aprilie1966,p.15-23.
946 Biserica
concluzia ce existd putine dovezi biblice care sd sprijine ideea
cd botezul este un
mr;-locde regeneraresau un canal al harului esenlial mAntuirli.
Mai mult decat atat de conceptul de regenerare prin boiez
sunt legate mai
multe dificultdJi specifice.O datd ci toate imp-licafiile p'osibile
sunt deslugite,seva
vedea cd acestconcept contrazice principiul mdntuirii^prin
hu., "ur" "rr" p.ur"r,tut
atat de clar in Noul Testament.-Accentuarea faptuliri
ca bot"r.rl "rt" rr"."ru.
pentru mantuire este oarecum asemdnitoare iu afirmalia
iudaizatorilor ci
circumczia este necesari mdntuirii, un punct de vedere pe
care pavel l_a respins
cu putere in Galateni5:1-12.Mai departi, cu excepliaMarii
insircindri, Isus nu a
o?tezutui in propo*duireaeiinviiaturaS"d"r;;;'i*p;;il;.;;
Tg:l::jyl
mar mutt,.taharul de pe cruce nu a fost gi nici nu ar fi putut fi totezai. Cu toate
acestea,el a fost asigurat de Isus:,,Astdzi vei fi cu Mine
in rai.,, Trebuie,de
asemenea,sd se observe cd tncercdrile de reconciliere a conceptului
de regenerare
prin botez cu_prhcipiul biblic al mantuirii numai prin crediirld
s_audovedit a fi
rnaoecvate.Nlcr argumentelece acei copij care sunt botezati
poseddo credinta
rnc:nglienti Si ca credinta pdringilor (sau a Bisericii) ".t"
.rrfi.i".rta .r., sunt prea
pil,erni::. Prin urmare, pe bazaa diverse temeiuri,conceptja
cA botezul este un
mllloc at harulul mantuitor estede nesustinut.
Cum rdmdne cu ideea cd botezul este o continuaresau o inlocuire
a ritului
vetero-testamentar al circumciziei ca semn al intririi
in legdmant? Este
sernnificativ aici faptul ce Noul restameni tinde si minimalizeze
actul exterior al
cucumciziei.El afirmd cd circumciziatrebuie irxlocuit;,
nu cu un alt act exterior
(de ex., botezul), ci cu un act riuntric, al inimii. paver
subriniazi ci circumc2ia
din Vechiul Testament a fost o formalitate exterioard
c; de;;A apartenenta la
poporul evreu, dar adevdratul iudeu estecel care
esteiudeu iniuntrul lui: ,,Ci
iudeu esteacelacare esteiudeu inlduntru;9i tiiere imprejur
eJe aceeaa lnimii,
in duh, nu in slovd; un astfel de iudeu igi sioatu tu"au'rrrj
a" U oameni,ci de la
Dumnezeu" (Rom.2:29).pavel nu suslinenumai cd vremea
circumcizieia trecuL
ci 9i ce inheaga structurd din care ficea parte circumcizl"
" f""t mf.""lta. i" ii-i
ce.oscar cullmann2e 9i alfii au afirmat cu fermitate ca t.'
Noui tesiament uotezul
este-echivalentul circumciziei, George Beasley_Murray
a scos in evidenli faptul
cd botezul ,,a inldturat nevoia iircumciiiei peniru
ci semnifici unirea
credinciosuluicu Cristosgi in cadrul unirii cu El, vechea
naturi alost schimbatd.
w cucurnczle mai mice este inlocuitd de o circumcizie
mai mare; circumcizia
spidtuah promisi sub vechiul legdmAnt devine prin botez
o realitate sub noul
legemant".3oDace existe ceva ca.e a luat locul 'ci.cumciziei
exieriou.e, utunci
acestanu estebotezul, ci circumcizialduntrici. Dar cu toate
acestea,dupd cum
sugereazePavel in Coloseni 2:11,_72, existe o stransd relatie intre circumcizia
spirituald gi botez.
Care esteatunci semnificalia botezului? pentru a rispunde la
- aceasteiltrebare,
sd observdm in primul rdnd cd existi o strAnsdlegdturiintre
a ii unit cu Crlstos 9i
moarteagi inviereaLui. pavel accentueazd acestaipect in Romani6:l_11.Folosirea
timpului aorist
,sugereazi ci intr-un anumit mlment credinciosurdevine cu
aqevarat legat de moartea gi invierea lui Cristos:
,,Nu gtiti cd tofi cAti am fost
?1 9*Jagyq, Baptistll
in theNc1,
Tcsramenf,Londra,SCM,7950, p. 56-70.
JU. ueorge r<.beasfey-Mutray,Baptismin theNa.oTesfament,
Londra,Macmillan, 1962,p, 315.
Ritul de initi€re al Biseticii: botezul 947
botezati tn Isus Cristos am fost botezati in moartea Lui? Noi deci, prin botezul in
moartea Lui, am fost in$opati impreund cu El, pentru ca dupi cum Cristos a
inviat din morgi prin slava Thtdlui, tot aga gi noi sd trdim o viali noui" (v. 34).
Observim, in al doilea r6nd, cd Faptele Apostolilor aliturd adesea credinla gi
botezul. Botezul urmeazd de obicei dupl ce apare credinta sau coincide efectiv cu
momentul aparifiei ei. in clipa convertirii lui, Pavel gi-a pierdut vederea. CAnd
Anania, la porunca lui Dumnezeu s-a dus in casade pe strada numiti ,,Dreaptd",
i-a vorbit lui Pavel gi gi-a pus mAinile peste el, ceva ca nigte solzi au c6zut de pe
ochii lui Pavel 9i el gi-a redobAnditvederea.Apoi Pavel s-a ridicat de jos, a fost
botezat gi a cerut de m6ncare (Fapte 9:18-19).Multi ani mai tArziu, relatAnd acest
eveniment unei multimi in Ierusalim, Pavel a citat cuvintele adresatelui de cdtre
Anania: ,,$i acum, ce zdbovegti?Scoald+e,primegte botezul 9i fii spdlat de pdcaiele
tale, chemAnd Numele Domnului" (Fapte 22:16).Cuvintele lui Anania sugereazi
cd la botez cel botezat cheami Numele Domnului. Prin urmare, botezul este un
act de credinte gi dedicare. Degi credinla este posibild 9i fdri botez (adicd
mdntuirea nu depinde de faptul ci cineva este botezat sau nu), botezul este un
insotitor natural al credinlei gi o implinire a ei.
Botezul este agadar un act de credintd Si o merturisire a unirii cu Cristos
in moartea gi invierea Lui, a experimentdrii circumciziei lAuntrice. Este un
semn public al faptului ci cineva s-a dedicat lui Cristos. Karl Barth face o
prezentare foarte directd a acestui aspectin primele cuvinte ale remarcabilei
sale cirti The Tenchingof the ChurchRegnrdingBaptism:,,Botezul cregtin estein
esentd reprezentarea lAbbildl reinnoirii omului prin participarea lui, cu
ajutorul puterii Duhului SfAnt, la moartea gi la invierea lui Isus Cristos, 9i
prin aceasta,reprezentareaasocierii omului cu Cristos, cu legimAntul harului
care este incheiat gi realizat in El gi cu pdrt6gia Bisericii Lui."31
Botezul este o puternicd formd de proclamare. El este o prezentare a
adevdrului celor sdvargitede Cristos; botezul este,,un cuvAnt in api", mdrturisind
despreparticipareacredinciosuluila moarteagi irvierea lui Cristos (Rom.6:3-5).
El este un simbol, mai degrabd decit un simpiu semn, pentru cd este de fapt
imaginea grafictr a adevdrului pe care i1 transmite. Nu existi weo legdturA
intrinsecd intre un semn 9i ceeace reprezintd el. De exemplu, doar datoritd unei
convenJii, verdele semaforului ne transmite ce putem pomi, gi nu cd trebuie si ne
oprim. Dimpotrive, semnul pe care il gtrsim inainte de o trecere la nivel cu calea
feratd este mai mult decat un serrn; el este 9i un simbol deoareceeste o imagine
schilatd a ceeace indicd, adicd a unei treceri la nivel cu calea ferati. Botezul este
un simbol nu numai un semn, pentru cd in realitate e1 ilustreazd moartea 9i
inviereacredinciosuluicu Cristos.
Cinepoate fi botezat
Ne vom referi acum la intrebarea urmetoare, gi anume cea referitoare la cine
poate fi botezat. Problema care se pune aici este dacd trebuie sd sustinem ideea
botezirii copiilor sau pe ceaa botezdrii credinciogilor (sau conceptia ca bohzul ar
31, Karl Barth, The Teachingof the Church Regadiag Baptism,tuad. e gl, Emest A. Payne, Londra,
SCM, 1948,p.9.
948 Biserica
lrebui restrAnsla cei care gi-au mdrturisit credinta in lucrareaispigitoare a lui

Crisios).Observafi cd dihotomia noastrenu estecea dintre botezirea copiilor gi
cea.aadullilor, intrucit cei cerespingbotezul copiilor pretind ca cei ceurmeazd
sd
tre botezatlsi-gi exercitecredinfa.Noi sustinemce pozilia corectdeste cea care
pledeazdpentru botezul credinciogilor.
Unul dintre cele mai semnificative considerentei:r favoarea ei este lipsa
oricdrui indiciu neo-testamentarcare sd arate ci au fost botezatl coDii.
O
recunoagtereimpresionantea fost fdcute in Baptismnnd.ConfirmntioiToiay,
un
raport al Comitetelor reunite asupra botezului, confirmdrii sfintei comuniuni
9l
ale BisericiiAngliei:
Esteclar cecei ceau beneficiatde botezau fost de obiceiadulfii, nu copiii trebuie
9i 9i
sd se admit5 faptul cd in Noul Testamentnu existdnici o dlvadd convingitoare in
favoarea botezuluicopiilor.Totceputemspuneestecee posibilcaacele,,cas'e,, despre
careni sespuneceau fostbotezate sd-ifi inclus9ipecopii(Fapte16:15, 33;1 Cor.1:i6).
Darin oricecaz,esteclard in Noul restamentdoctrinadesprebotezarede-afacecu
botezarea adul[ilor,cagi in operele(cuura saudouiiexcepfiilscriitorilordln primele
rrel secole...
h toaterelatdriledesprevreun botezconsemnate in Noul Tesiament,
a fostduzittr$i acceptaU, iar condifia (ii
credinlei probabila pociintei)a
F":lgf"":
tostindeplimtAcongtient inaintedepdmLeasacramentului.32
Multi cercetdtoriai Noului Testamentrecunoscin prezent acestlucru. Ei nu
susfin altcevadecAtcd esteposibil ca botezareaunor familii intregi si-i fi inclus
9i
Pe coPr.
unii cercetdtoriadoptd o abordaremai drasticd.printre ei se afld gi
. Pj"ry
Joachm Jeremiascare a sustinut cA estemai mult ca sigur ci au exisiat copii in
familiile care au fost botezate.Referitorla FapteleApoJtoHor 11:14(vezi 1b:4g);
-,,in
76:15;16:37-34;18:8 gi 1 Corinteni 1:16 el ifirmd: toate cele cinci cazuri
dovezilelingvisticene interzic sa reshangemconceptulde cas6la membrii adul;i
ai familiei..Dimpotrivi, ele ne aratdlimped,ec6
fnilia completd, cu toli matnbriiii,
a primit botezul."33 Beasley-Murray subliniazd insd ci aceastd linie
de
argumentare,degi pare rezonabild,duce la concluzii caretrec dincolo de
ceeace
intentioneazesAspundJeremias,deoarecefamilile in cauzdau experimentat
mai
mult decatbotezul.Beasley-Murraysusline,de exemplu,cd
,,pebazaprincipiului
lui Jeremiasnu trebuie sd se nutreasci nici o indoialn cu privire la iemni?ica;ia
Faptelor Apostolilor 10:114-48: toatd casalui Corneliu a auzit Cuv6ntul, toli au
primit Duhul, tofi au vorbit in limbi, tofl au fost botezali; copilagii prezenti
au
auzitgi ei cuvAntuf au primit Duhul, au vorbit in limbi au fost totezali.
9i De la
aceastanu se admite nici o exceptie!,,3a Existe,bineinteles,o altd interpretarea
acestuipasaigi a altora asemdnitbare.Esteposibil ca toli membrii acestor
familii
pentru botez: ei au crezutgi s-au pociit. in acest caz,firegte,
:6 {i]ng"l11:."q1!iile
toti indivizii implicali erau deja la vArstapriceperii gi a responsabilitdfii.
Un alt argumentfolositin sprijinul botezuluicopiilor esteci aceicopii care
au fostadugila Isussd-$ipuni mAinilepesteei (Maiei19:13_15; Marcu 1d:13_16;
-i.
inptitiia Co^frmarionToday,Lorrdra,
SCM,1955, p. 34.
33. JoachimJer,emiatThc Originsof lnfant B|ptism:A iurther Study in Replyto
Kurt Alatld, trad.
engl. DorotheaM. Barton,Londra, SCM, 1965,D.25.
34. Beasley-Murray,Baptisn,p. 315.
Ritnl de initiere al Bisericii: bot€zul 949
Luca 18:L5-17)au fost de fapt adugi ca sa fie botezati. Comisia specialdpentru

problema botezului a Bisericii Sco$ei a sustinut in raportul ei provizoriu din
195.5ctrexpresialui Isus ,,acegtimicufi carecred imMine" (Matei 18:6)inseamni
de fapt cd ei au fost ,,botezaJiir Cristos" (Gal.3:27).3s Raportul a mai cAutatsA
demonstrezecd Matei 18:3;Marcu 10:L59i Luca18:17sunt texteparalelecu Ioan 3;3
9i 3:5, 9i cA toate contin referiri la botez.36Aceasta este o dezvoltare a
argumentului lui jeremias. Beasley-Murray comenteazeaceastd sectiune a
raportului: ,,O parte a acesteiexegezemi se pare atat de improbabild, incAt nu
Pot sa inteleg cum de un grup responsabilde teologi de la miilocul secolului
al XX-leaa putut permite publicareaei in numele lor."37
Atat Jeremias, cAt 9i Cullmann vid Marcu 10:13-169i pasajele paralele prin
prisma lui Sitz im Lebeir,a situatiei Bisericii primare. Ei cred ci acestenaraliuni au
fost incluse in Evanghelii ca sd justifice practicarea botezului copiilor de cdtre
Biserici.s Degi analizarea gi evaluarea acestei probleme trec dincolo de scopul
tratatului nostruP este important si se observe cd pasajele ir:r disculie nu
men$oneazd botezul. Negregit, daci ele ar fi fost incluse in Evanghelii ca sd
justifice botezul copiilor, ar exista o referire explicitd la botez undeva in contextul
imediat. CAnd Isus a spus ci oricine care vrea si intre in Impirdlia cerului trebuie
si devind ca un copil, El a ardtai necesitateaincrederii simple, nu a botezului
copiilor.
In cele din urmi, vedem ci pledoaria in favoarea botezului copiilor se sprijini
fie pe conceplia cd botezul esteun miiloc al harului mAntuitor, fie pe conceplia ci
botezul, asemenea circumciziei vetero-testamentare, este semnul gi pecetea
intririi in legimant. De weme ce s'a constatat ci aceste doui conceptii sunt
inadecvate, trebuie sd tragem concluzia ci botezui copiilor este de nesustinut.
Semnificafia botezului ne cere sd spriiinim botezarea credinciogilor, cum ne
determine gi faptul cd nic5ieri in Noul Testamentnu gisim vreun caz in care o
persoane si fie botezattr inainte de a-gi exercita credinla.
Modalitateabobzeii
Pe baza datelor lingvistice nu este posibili stabilirea modalitilii corecte de a

boteza. Totugi, ar trebui sd observdm ci semnificaiia predominantd a termenului
pdrll(o este ,,a scufunda sau a introduce in api".4 Pind 9i Martin Luther gi Jean
Calvin au recunoscut ci imersiunea este sensul de bazd al termenului gi forma
initiali a botezului practicat de Biserica primard.arExist; mai multe considerente
35. The Church of Scodand, ,,Interim Report of the Special Commission on Baptism", mai 1955,
P.23.
36. Ibid., p.25.
37. Beasley-Murray,Baptism,p,311, n.27,
38. Joachim Jeremias, Infant Baptisn ifl the F7]]stFout Centuries, trad. engl. David Caims,
Philadelphia,Weshninstea1960,p.51; Cu rna':m,Baptism, p.72-78.
39. Vezi Beasley-Murray,Baptkm,p.322 Qiurr .
40. Henry GeorgeLiddell gi RobertScoOA Grcek-English laxicon,Oxford,Clarendon,1951,vol.1,
p. 305-305.
41. What Luthct S4ys,comp. Ewald M. Plass,St. l,ouis, Concordia, 1959,vol.7, p. 57-58;Jean
Calvj^, lnstitutio Chistiaaae religionis, ca{ea 4, capitolul 16, secgiunea13.
950 Biserica
care sprijini afirmafia ci imersiunea a fost procedura biblicd. Ioan

-3:23) a botezat in
Enon ,,pentru ca acolo erau multe ape,, (Ioan . DupA ce a fost botezat de loarr,
Isus -a iegit din api" (Marcu 1:10).Dupi ce a auzii vesteacea
bund, famenul
etiopiani-a spus lui Filip: ,,Uite apd;ceme impiedicese hubotezat?,,(Fapteg:36).
Ap.oi ei ,,s-au pogorAt amdndoi in apd,,, Fitip l-a botezat pe famery dupi
care au
iegit afard din ape (v. 33-39).
Insi faptul cd imersiunea a fost modalitatea folosite inilial are oare pentru
nor
o alti semnificalie decat istorice? Adicd este ea oare normadvi pentru
Si noi? Nu
existdnici o hdoiald legatdde faptul cd proceduraiolositri in Noul Testament
a
tost imersiunea.Dar inseamndoare aceastac6 gi in prezent trebuie
si practicim
imersiunea? Sau existd alte posibiliidti? Cei pentru care modalitatea
botezdrii nu
este cruciale suslin cd nu existe nici o legituri esenliald intre
semnificalia
boiezului gi felul in care este el administratlDar dace, aga cum am
afirmat in
discutia noastrd despre semnificafia botezului, acestaeste cu adevarat
un simbol
Fl nu doar un semn arbitraq, atunci noi nu suntem liberi si schirnbim modalitatea
de a boteza.
in Romani 6:3-5 Pavel pare sd susfine ci eistd o legeturi importantd
intre
modul in careesteadministratbotezul (candidatulestesJufundatfr ape,
iar apoi
ridicat din ea) 9i ceeace simbolizeazh el (moartea fali de pdcat
$ noua viate in
Cristos - 9i dincolo de aceasta,botezul simbolize azi bazu'morEi credinciosului
fafi de pecat $i a vietii noi, adicd moartea, ingroparea gi invierea
lui Crisios).
Beasley-Murray spune:
ln pofida frecventelorttrgiduiri ale exegetitor,negregitce esterezonabilsd
secreade
cAmodvul caresta la bazaafirmaliei lui petru ci c-elbotezatestemai degrabdifgfopd,
camort,decatci el a muit (cainv.6),estenatura botezuluicaimersiune. Simbolismul
i.," *pj:entare.a.ingro?driiesteizbitor,Sidacabotezulestecomparatcu
lTlrt:
sl1:otFn-rut.Br1fehc, paralelismuldintreactSievenimentulsimbolizatnu ;te [psit
de importantS. Cu sigurantdcAo afirmafiecaceaa lui C. H, Dodd:,,Imersiunea iste
un fel de ingropare..,iegireadin apdun fel de inviere,,,poatefi f{cuti doar pentru
ci
kerygma di botezului aceasti sJmnificagie;intregul ei senseste dat
de tristos gi
rdscumpirareaLui - ea este kerygma ia acgiunigi dacdacfiuneailusheazd
cum
trebuiecontinuh.llkerygmei,cu at6tmai clar eite mesajulei. Dar repetdm,
acel,,cuEl,,
botel se datoreaziEvangheliei, nu mimetismului.Este,,fa1ide moarteaLri,,:
1T
cristos gi moarteaLui, Cristosgi inviereaLui conferxrihrlui intreagalui semnificafie.
Dupi cum s-aexprimatunul dintre primii baptigtibritanici: a fi bolzat inseamni
a fi
,,scufundat camort in api,,.a
S-ar putea r":ts: Beasley-Muray, tn calitatea sa de baptist, inclini in
"
tavoarea -"9
acestor idei. Nu se poate spune insi acelagi lucru despre Karl Barth,
cercetdtorul reformat, care a scris:
grecesc Banri(ogi cuv6ntulgermantoufm(dela Tiefe,
ad6ncime)
descriuin
!11a191 procesul
ITgt:qT1ii :?fct princareun omsauun obiec[estescutundat
comptet
rn apa, rar apor estescosdin ea. Botezulprimitiv savargit in aceasti manierd,a Jvut
'Testament,
o modalitate a IuL exact ca 9i circumcizia din Vechiul a avut caracterur
uner amemntari directe la adresa viefii, urmate imediat de eliberare gi
respectiv
pdstrare, adicd ridicarea din apd. Cu greu se poate nega {aptul
cd botezul sub form6
42. Beasley-Murra, Baptism,p. Ig3.
Ritul de iniliere al Bisericii: botezul
951
de.imersiune - aga cum a fost el practicat in Vest pan{ pe la miilocul
evului mediu _
oglindesteinh-un mod mult mai expresivmesayilincl.poiuiil "ii""at
"aur"u *
apecarea devenitulterior cevaobignfut,mai alejcAnd a fist ,ea"rf
aou,la o "t ofir"
$Bard Fi in cele din umrd la o simpl?tumezirea "piau;;i;;a;-- purind aDtr...
9,T. ".:" nec:sar proutirna
:3.ac.e3:cr sari" a""iiaa" t*liiu;; ffitji#;fi;
sanatatesau decenf, problema
[adictr administreriibotezuluilntr-o alti formd decat
ceaoriginardl?4
ln tumlrra acestor considerente, imersionismul pare a fi cea
mai adecvati
dintre toate pozifiile. Degi e posibil ca imersiunea sdi" fi" ,inzui"
formd vatde
botez, ea este totugi folrla carepistreazd exprime cel mai d-eplin
_oe 9i semnifica$a
botezului.
*odalitatea adoptate, botezul nu este ceva ce poate fi luat ugor.
.,br e-hS- :*", 9"
de mare importanra, deoareceeste atat un semn ar unirii credinciosului
cu
Cristos, cat gi - ca mirturisire a acelei uniri - un act aditona
de credinli care
servegteLao mai mare cimentare a acelei relatii.
43. BattJJ.T@ching,p.g-LO.
E=A
Ritulpermanent
al Bisericii:
C i n aDom nului
Puncte de convergenla
Instituirea
CineiDomnului de clke Cristos
Necesitatea repeterii
O formede proclamare
un beneficiu spiritualpentruparticipant
Restrangerea ClneiDomnului la c€i careil urmeazepe Cristos
Dimensiunea orizontale
Puncte de divergente
Prezentalui Cristos
Eflcacitatearitutui
Administrarea corectea ritului
Cinepoateparticipala CinaDomnului
Elementele
Conceptiilemajore
Concepliaromano-catolica traditiona16
Conceptia luterand
Conceptiarefotmatd
Conceplia zwingtiana
Tratareaproblemelor
Prezentalul Cristos
Eficacitatea
ritului
Administrarea corectaa ritului
Cinepoateparticipala CinaDomnului
Elementele
Frecventa practic6riirituluj
T
ln timp ce botezul este ritul iniliator, Cina Domnului
este ritul
permanent al Bisericii vizibite. Ea.poate fi definita,
pentru inceput, ca un rit
infiinpt de insugi Cristos pentru a fipracticat de Biseriia'..,
,Jf,rf .o-u-ora.il
mortii Lui.
lnca de la inceput intahim un fapt curios privitor la Cina Domnului.
Ea este
practicatd de fapt de toate ramurile cregtinismului. Esteun
factor comun ce unegte
aproapetoate segmentelecregtinismului. totugi,pe de alti parte,
$i existAmulte
interpretiri diferite. Pe plan istoric, Cina Domnului a
tinut ie fapt despirtiie
952
Ritul permanental Bisericii:CinaDomnului 953
diverse gmpuri cregtine.Acelagi efect il are 9i in prezent. Prin urmare, ea este atAt
un factor care unegte cregtinatatea,cdt 9i unul care o dezbini.
Presupuner e t ozofice au jucat un mare ro\ lcr mode\area concep\ii\or malore
cu privire la Cina Domnului. Unele dintre acestepresupuneri reflecG dezbateri gi
dispute careauavut loc in perioadamedievald.in multe cazuri,poziliile filozofice
care au stat la baza presupunerilor au fost modificate sau chiir abandonate.Si
ceeace estemai important, in prezent existeo cu mult mai micd orientarecdtre
probleme filozofice. Cu toate acestea,in mod curios, consecinleleteologice
ale
problemelorfilozofice medievalepersisti in continuare.Din aceastdcauzd,
va fi
mpollant sd_izoldmpresupurerile pe care se sprijind cliverseleconceplii despre
Cina Domnului.
ln unele cazuri subiectul valorii spirituale sau practice a Cinei Domnului
s-a
pierdut in disputa pe margineaunor problemeteoretice.intrebdriie teoretice
sunt
importante (ele afecteaziproblemelespirituale),astfelci nu ar trebui inldturate
prea repede. Dac{_.insdne impotmolirn in probleme tehnice nu ajungem
9i si ne
oc"Fdm de semnificatialor practicd,nu vom reugisa intelegempe d;pl; moiivul
pentru care Cristos a instituit Cina Domnului. Nu este suiicie;t sd ingelegem
ce
inseamneea.Noi trebuie sd gi experimentamceeace inseamni.
Punctede convergente
Este bine si incepem studiul Cinei Domnului cu acele puncte h privinta
_
ceror^.maimultele_traditiisau grupuri denominationalesunt de acord.Trebuie
sd
sesublrruezetaptul ctracestepunctede convergentdsunt considerabilegi
deosebit
de importante. Dupd ce le vom examina cum trebuie, vom identifica domeniile
de
divergenti.
lnstituireaCineiDomnuluide c6tre Cnsfos
o lunge perioadd de timp nu s-a pus la indoiald faptul cd insugi Isus a

. fentru
instituit Cina Domnului. Toti cercetetorii Noului Testamentiu presupus
cd ritul
pr:vrn: E] Primu.lcarea pus la modul seriossub semnulintreberiiacestlucru
* !
a rost |1. t,. G. l,aulus, in comentariul lui asupra Noului tstament (1g00-1g04)
in
biografia lui Isus pe carea scris-o (182g). David Straussa negat gi el irstituirea 9i
Cinei
de cdtre Domnul in prima edifie a cdrlii lui despre viala"lui Isus (1E35),
dar in
cunoscuta sa editie de mai tdrziu (1g64)a admis id acesi lucru este totugi posibil,
punand la indoiald doar unele amdmrnte.l Unii critici ai formei
din vremurile
noastre pun de asemeneain discutie autenticitatea cuvintelor lui Isus prin
care
instituie Cina Domnului. W. D. Davies, de exemplu, vorbegtedespre
- ,,precipitatul
acelor cuvinte filtrate prin mintea unui rabin-.2
in gene"ralse.acceptd faptul cd i:rfiinJarea Cinei Domnului ii poate fi
. ,I.Tgt:
atribuite lui Isus Insugi. Dovezile includ gi argumentul cd cele trei Evanghelii
Sren"-. ", in The New Schaff-HerzogEncyclopediaof Religious Knowtedge, ed,.
-f- af--g'i " Sanrltel
Macauley Jackson,New York, Funl and Wagnatt-s,fSOir,vot. Z, pl Za.
2..^W.D. Davies, parl and Rabbinicludaism,Londra, S.pC.K; 1948,p.
246_250(citatul esrede la
p.249\,
954 Biserica
sinopticeIi airibuie lui Isus cuvintele de inaugurare a acesteipractici

Matei 26:26-2g;
Marct 14:22-24; Luca 22:19-20). Degiamenuntelediferi intiucAfva,miezul comun
al acestor di" sinoptice pledeazd in favoarea includerii lor timpurii in
l:I^t".
traditia oralS.r In plus, in 1 Corinteni 11;23-29,pavel explicd in mod sirnilar
instituirea Cinei Domnului. El afirmi cd a primit de la Domnul (ncpa.l,cpBriuo) ceea
ce le transmite (nopa6i6opu) acum cititorilor sii. DeEipavel nu spune daci datele
din epistolasa i-au fost revelatedirect de cdtreDomnul sau i-au fost transmisede
altii, verbul ncpa.x,cpfrivro
sugereazdci explicatia i-a parvenit de la alfli, iar faptul
cd el le-o dd mai departe corintenilor constituie o noue etapd a procesului de
transmitere.aPavel a auzit probabil relatareade la martori ocr.,l"ri,adic: de lu
apostoli. [n orice caz, faptul ce Pavel o include i:r scrierile lui aratd cd traditia a
existat cu cdfiva ani inainte de scriereaprimei Evanghelii, care a fost probabii cea
a lui Marcu.s Conchidem cd degi e posibil se nu fim-in stare se stabilim care sunt
exact cuvintele pe care le-a rostit Isus, noi gtim ci El a instituit practica ce_iDoarte
numele:Cina Domnului.
Necesitatearepetarii
Unii teologi susfin cd Isus insugi a instituit Cina Domnului, dar nu a poruncrr
repetareaei. Aceasti concluzie sebazeazdpe faptul ci Matei gi Marcu nu includ in
relatdrile lor propozilia: ,,sdfaceli lucrul acestaspre pomenirei Mea,,.6Unii critici ai
redactdrii p-resupuncd Luca a adiugat aceastepbruncd, introduc6nd-o in text, degi
ea nu-se afla in tradilia pe care a primit-o. Dai absentraei din Matei gi Marcu nu
dovedegte cd ea nu este autenticd. Se prea poate ca Luca sd fi avut surse
independente. In orice caz, de r.'remece Luca a icris sub insptatia Duhului Sfant,
scrierealui estein intregimeCuvinhrJ lui DumnezeuEi,in consecinli,in acestpunct
ea are autoritate gi este normative pentru noi. in plus, relatarea lui pavel include
porunca: ,,Si facefl lucrul acestaspre pomenirea Mea,, (1 Cor. 11:24_25) continue:
9i
,,Pentrucd ori de cAteori mAncatidin painea aceastagi beli din paharut aiesta vestili
moartea Dormului pdnd va veni El,, (v.26). La aceste coniiderente trebuie si
addugem gi practica Bisericii. ln mod evident, credinciopii au serbdtodt Cina
Domnului din wemuri foarte indepirtate. Cu siguranlA ea a fost deja practicati de
Biserici pe vremea primei epistole a lui pavel cdtre corinteni (cca55 dbr.) . Acestea
s-au petrecut inci i:r perioada vietii martorilor oculari, care au putut verifica
fidelitatea reproducerii de cdtre Pavel a cuvintelor lui Isus. Sar pirea, agadar,cd
porunca repetdrii sacramentului ii poate fi atribuiti lui Isus.
Trebuie, de asemenea,sdne intiebdm care ar fi fost rostul Cinei Domnului dacd
nu ar-fi existatporunca de a o repeta.in acestcaz,pAineagi vinul ar fi avut vreo
sennificatie doar pentru grupul prezentatunci la Clni. Elementelear fi constituit
y fu1 9: lecfie particulard pentru cei unsprezece.$i relatarea despre Cina
Domnului ar fi fost integrate h Evanghelii doar de dragul relatirii istoiice.
$tim
insd cd pe vremea cAnd a scris Mariu (cca 60-62a.Ci.) nu mai exista nevoia
3. JoachimJeremias,The EucharisticWotdso//csr6, New york, Macmillan, 1955),p.68_71.
4. Donald Guthrie, Na(, TestamentTheology,DownersGrove,lll., Inter-Varsity,1981;p.758.
5. Jeremias,E clalistic Words,p,27-35.
6. Ibid.,D. 110.
Ritul permanentaI Bisericii: Cina Domnului 955
pr$ante a unei relatiri istorice a ultimei Cine (spre deosebire de celelalte
evenimentedin lucrarea lui Isus). Relatareaistorici 9i didactici a lui pavel era deia
ir chculatie. Cu toate acestea,faptul cd Marcu gi ceilalli sinoptici au gdsit cd este
potrivit sd includ{ un raport despre cea din urmi Cini, sugereazdcaieeoric ci ei
au considerat aceaste ultim5 Cind mult mai mult decat un simplu eveniment
istoric. Este rezonabil se se tragd concluzia ci ei au inclus Cina Domnului in
Evangheliile lor pentru cd Isus a vrut ca ea si fie o pracfici permanenti penhu
generafiile urmetoare. ln cazul acesta,includerea Cinei Domnului in rehtei e lui
Matei gi Marcu este dovada c{ ritul trebuie repetat regulat, chiar dacd acegti doi
scriitori nu consernneazdnici o porunci in acestsens.
O forme de proclamare
Degi inci se mai dezbate problema dac6 pAinea 9i vinul sunt mai mult decat
nigie simple simboluri, toate confesiunile sunt de acord ci Cina Domnului estecel
putin o prezentare figprativi a mortii lui Cristos gi a semnificatiei ei. pavel a ardtat
clar cd Cina Domnului este o formi de proclamare: ,,pentru cA ori de c6te ori
n6nca$ din pAinea aceasta9i beti din paharul acestavestili moartea Domnului
pAnd va veni El" (1 Cor. 11:26).Actul luirii pAinii 9i a cupei este o dramatizare a
Evangheliei, o reprezentare plasticd a ceeace a realizat moartea lui Cristos. Acest
act arata spre moartea Lui ca singura bazi a m6ntuirii noastre. lrlsd, mai mult
decat atat, Cina Domnului vestegtegi un adevdr din prezent - importahta cruciaH
a unei dispozifii corecte a mintii Si a inimii. partiiipangi la cind trebuie si se
cercetgzginainte de a mAnca pdinea gi de a sorbi confinutul paharului; oricine
participi ,,igi mtrnAncd gi bea osAnda lui insugi, daci nu deosebegte trupul
Domnului" (v. 28-29).A mdnca pAineagi a bea din paharul Domnutui intr-un cilip
nevrednic lnseamntr a te face vinovat de un picat-impotriva hupului
9i sAngehii
Domnului (v. 27). Degi s-ar putea spune cl referirea lui pavei la ,,ieose6irea
trupului" (v. 29) semnifici faptul ci Biserica nu era recunoscuti cum trebuie,
expresia ,,trupul gi singele Domnului,, (v. 24 este dovada ci pavel se g6ndea de
fapt la moartea lui Isus. Pe lAngd faptul ci participantii la Cind trebuiJ sd aibi o
rntelegerecorecte despre ceeace a fecut Cdstos gi o relatie vitale cu El, ei trebuie
si se inleleagi unii cu alfii. Pavel a observat cu amiriciune ci ir:r Biserica din
Corint existd diviziuni (v. 18). Unii dinke membrii care se implrtegeau din
elementele cine] lr1au-de fapt Cina Domnului (v. 20), intrucAt ei irncepeause
1u
mdnance pur 9i simplu fdrd sd ii mai agtepte pe ceilalli (v.21). Desconsiderarea
semenilor cregtini gi a Bisericii esteo contrazicerea Cinei Domnului. Agadar, Cina
Domnului este la fel de mult un simbol al partegiei vitale actuale a credinciogi.lor
cu Domnul 9i a unora cu ceilalti, cAt gi un simbol al morlii lui Isus care a avut loc
in trecut. Ea este de asemeneao proclamare a unui iapt viitor; ea are loc in
agteptareacelei de a doua veniri a Domnului. pavel a scrii: ,,pentru cI ori de cite
ori m6ncafi din pAinea aceastagi beli din paharul acestavestifi moartea Domnului
pind oa oai El" (v. 26, italiceie sunt adlugate).
Un beneficiuspiritualpentrupadicipant
Toti cregtinii care participd la Cina Domnului considerd ci le aduce un

956 Biserica
beneficiu spiritual. ln acest sens, toti sunt de acord cd Cina I)omnului este
sacrameatald.Ea poatefi un mijloc, sau cel putin o ocaziepentru a cregtespidtual
in Domnul. Exist{ diferite intelegeriale naturii beneficiului adus de luareaCinei
Domnului. ExistXde asemeneadiferite conceplii desprecondigiileindispensabile
prtnirii acestuibeneficiuspiritual. Toti sunt insd de acord cd nu ludm efumentele
Cinei numai pentru cd poruncaDomnului ne obligd si facemaceasta.participarea
are intr-adever un efect benefic asupra cregtinului. Ea duce sau contribuie la
mantuire sau la dezvoltarea in cadrul ei.
RedrengereaCineiDomnuluila cei care Il urmeazepe Cristos

Toate denominatiunile sunt de acord cd Cina Domnului nu trebuie
administratd tuturor, fare discriminare. Ea este intr-un fel un simbol al uceniciei
implicate in relafia dintre credinciosul individual 9i Domnul. in consecingd,ea nu
trebuie administrati celui care nu este un ucenic al Domnului.
Restrictia se bazeaz6.pe faptul cd Cina Domnului a fost administrati initial
cerculuiintim de ucenici.Ea nu a fost impertdgitdcu mullimile de persoanecare
au venit la Isus, dintre care unele nu erau decit curioasesau domice sd oblind
avantaiematerialede la El. Mai exact,ultima Cini a avut loc in cadrul adundrii
intime-a celor care ii erau pe deplin dedicati lui Isus. Mai mult, amintiti-vd ce
grupul a trebuit si fie purificat. Iuda, care urma si-L trddezepe Isus, a pdrdsit
adunarea, dupd cAtese pare, la miilocul mesei.
RestrAngereaCinei Domnului la credinciogi este confirmatd gi de referirea lui
Pavella cercetareade sine,pe caream adus-oanterior in disculie.Estenecesarca
persoana sa se cercetezepe sine, astfel incAt sd mAnAncegi sd bea irtr_un chip
vrednic.Pentru a lua elementeleCinei nu trebuiesi fii doar un simplu credincios,
ci un credincioscareigi practicdcredinla.Tot ce estemai putin de atAtestepicat
(1 Cor. 1l:27-34).
Dimensiuneaoizontale
Cina Domnului este sau reprezinti trupul Domnului. Ea este de asernenea
pentrutrup, adicdpentru Bisericd.In Corinteni l0:15-12pavel afirmd cd,deoarece
toti se irnpdrtdgescdintr-o singurd pAine,careestetrupul lui Cristos,toli sunt un
srngur trup. Acestaestecontextul afirmatiilor lui pavel din 1 Corinteni 11:17-22.
Esteun abuz 9i o contrazicerea sacramentuluica membrii Bisericiisd fie divizafi
in partide.gi se-i dispretuiascepe cei care se impdrtigesc impreund cu ei din
aceeagipiine. Cina Domnului este un ordin adresat Bisericii-.Ea nu poate fi
practicatecorespunzetorde indivizi separali9i izolagi.Ea esteo caracteristicaa
trupului lui Cristos in plini funclionare.
Punctede divergente
Prezenlalui Cristos
Dintre problemeledisputate legate de Cina Domnului, natura prezenlei lui

Ritul permanental Bisericii: Cina Domnului 957
Cristos este probabil cel mai important subiect de discutie. PAni gi Martin Luther
qi Ulrich Zwingli care au fost de acord in privinla altor probleme, inclusiv in cea
a eficacita;ii 9i valorii ritului, nu s-au lnteles cu privire la acest prmct. Problema
estedacd gi in ce misurd trupul 9i s6ngelelui Cristos sunt intr-adevir prezente ir
elementeleintrebuintate la Cina Domnului. Cu alte cuvinte, cat de literal trebuie
si luim afirmagiile: ,,Acesta este trupul Meu" 9i ,,Acestaeste sAngeleMeu"? La
aceasteintrebare s-au dat mai multe rispunsuri:
1. PAineagi vinul stnt hupul gi sangelelui Cristos.T
2. PAineagi vinul cor,rintrupul gi sangelelui Cristos.s
3. PAinea9i vinul conlin tn modspiitual trupul 9i sangelelui Cristos.e
4. Ele reprezintdtrupul 9i sAngelelui Cristos.ro
Eficacitateaitului
Care este valoarea Cinei Domnului? Ce reahzeazdea de fapt pentru (9i in)
participanJi? Una dintre pozifii este ce ea intr-adevlr transmite har celui care ia
parte activ Laea. Ritul are in sine puterea de a efectua trarsformdri spirituale care
altfel nu ar avea loc. O a doua pozitie este cI Cina Domnului il pune pe
participant in legiturd cu Cristosul cel viu. El esteprezent in mod spiritual 9i noi
beneficiem de aceasta,intdlnindu-ne cu El. In orice caz, intahire4 9i nu ritul in
sine, este sursa beneficiului. Rihrl este numai un instrument care cultivi rehtia
noastri cu Cristos. El nici nu constituie relaJiagi nici nu transmite binecuvAntarea
care decurge din ea. O a treia pdrere este ci Cina Domnului servegtedoar la a ne
aduce aminte ci Domnul este prezent 9i accesibil. Ceea ce realizeazd ea pe plan
spfuitual este in mare mlsure ceea ce realizeazi gi o predici. Conlinutul r.rnei
predici poate fi crezut gi acceptat gi, ca o consecintd,individul va avea parte de
unele beneficii spirituale. Sau, este posibil ca predica si nu fie crezutd gi si fie
respinsi; in cazul acestanu va exista nici un beneficiu spfuitual. Efectul depinde
in intregime de rdspurs. Este posibil si iei parte la Cini Domnului gi sI ;dmai
neafectatde experienta prin care ai trecut.
Administrarcacorede a fiului
Cine poate prezida atunci cdnd seimparte Cina Domnului? Estenecesarsi fie
prezent un preot sau un slujitor? Pentru ca ritul sd fie valid, trebuie si fie el
administrat de o persoani ordinati? $i dacl da, ce anume face ca o ordinare si 6e
cum trebuie?
Avem de-a face aici cu problema sacerdotalismului, care este shans hgate de
sacramentalism. Sacramentalismul este doctrina conform cireia sacramentele
transrdt har in 9i prin ele insele gi pot chiar realiza mAntuirea individului.
Sacerdotalismul este doctrina corelativl potrivit cercia numai anumite perco,rne
-7Jl"pi-o""pt,
fon", n eSauonents:
A Dognari.r
?eafis4ed.Arthu!Preuss,
Sr.touis,B.Herder,1942,
eol,2,
p.25.
8. Franz Pieper, Ciristiafi Dogfiatic6,St.l.,vis, Concoldi4 1953,vol. t p.345.
9. Iawis Berkhof, 5y6tenatic Thcology,cr^rld, Rapid6, Eerdmans,lg$, t.65'654.
10. Augustus H. Stlong, Systenatic Theolog!,Westwood, NJ., Revell, 1902,p. 538-93.
959 Biserica
sunt calificate si administreze sacramentele. De exemplu, conform dogmei

romano-catoliceclasicenumai un preot ordinat 9i inclui astfel in succesiinea
apostotce poate administra euharistia. Daci orice alte persoand ar lua aceleagi
elementefuice gi ar pronunta aceleagicuvinte pesteele,eie ar rdm6nep6ine gi vin.
Cei care ar primi elernentelenu ar lua parte la euharistie, ci la o simpli masi.
In unele gmpuri complet lipsite de reguli liturgice nu existi nici un fel de
restrictii speciale cu privire la cel care poate administra Cina Domnului. Orice
cregtin care are calificarea spirituald de a lua parte la Cina Domnului poate se o gi
administreze. Daci o petsoand laici urmeazd forma consacratd gi are intentia
cuveniti, sacramentul este valid.
O alti problemi aici este importanta relativ micd ce li se acordi Bisericii gi
preotimii. Cu toate acesteaunele grupdri, care au unele agteptxri precise de la cel
care administreazd Cina Domnului, pnn un accent mai mare asupra Bisericii.
Preolimeaesteo institulie a Bisericii;preotul estenumai reprezentantulei. Alte
grup5ri pun un accent mai mare asupra preofiei in sine 9i asupra ordinirii
corespunzetoare in vederea ei. Dupi pdrerea lor, preotul posedd irtr-adevir
puterea de a declangaefecteleCinei Domnului.
Cinepoatepatticipala Cina Domnului
Am observat ca toate bisericile pretind ca cei care iau parte in mod activ la
Cina Domnului sd fie cregtini. Pot existainsd gi anumite stipuHri adifionale. Unele
grupuri accepte doar participanfi care au fost botezati in mod corespunzitor.
Unele congregalii locale impart elementele numai propriilor lor membri. Altele
specificd o varste minimd. Adeseori secere,cel putin tacit sau neoficiaf o anumiti
stare de pregetire spirituald. De fap! toate grupurile refuzd si-i admitd la Cina
Domnr:Iui pe cei despre care se gtie ci trdiesc irx pdcate grave. Se poate sd fie
necesari spovedania sau poshrl inainte de luarea elementelor.
O
_prollemi specifici 9i de interes istoric este daci laicii pot sau nu primi
ambele elemente aie Cinei Domnului. Una dintre cele mai mari critici aduse de
Luther Bisericii Catolice a fost cd ea ii oprea pe laici se ia paharul cu vin. Lor li se
lngiduia se ia numai pAinea. Preotii luau paharul in numele laicilor. Aceasti
practici a constituit ceea ce Luther a etichetat drept una dintre ,,captivitelile
babiloniene" ale Bisericii.ll
Elementele
in cele din urmi, ne referim la o problemi care nu aduce atat o seDarareintre

denominaliuni, cat determine dispute intre grupurile din cadrul denomi-
naJiunilor: Tlebuie ca elementele sd fie identice cu cele folosite la instituirea Cinei
Domnului? tebuie ca pAinea si fie nedospitd, cum a fost cea de la masa pascal6?
Sau putem interpreta referirealui Pavel la ,,o pdine,, (1 Cor. 10:17)in sensulci
sunt acceptateSi alte feluri de pAine?Trebuie sd folosim vin sau mustul este la fel
de bun? Daci trebuie si folosim vin, ce continut de alcool va fi corespunzdtor
-fflllllti.,-Lrtt
*, TheBabylonianCaptiuityof the Church,in ThrceTreatises,I,hiladetphia,
Mullenberg, 1943,p. 127-136.
Ritul permanent al Bisericii: Cina Domnului 959
celui din vinul folosit de Isus gi de ucenici?gi trebuie sd existeun singur pahar
comun sau pot fi mai multe, in conformitatecu numdrul celor prezenti?Este
congregafialiberi si schimbeproceduradin motive de igieni? Degi e posibil ca
acesteintreberi unora sd li se pard relativ lipsite de importanld, ele au constituit
uneori subiectul unor controverse destul de grave, dezbinAnd efectiv
congegatijle.
Cateodate aceasteproblemd se ivegte din dorinla de a face o adaptare
transculturald a mesajului cregtin. Pot fi forosite oare elementeintru totul diierite
de cele tntrebuinlate inilial dacd pAinea gi vinul nu sunt la indemAni sau dacd nu
au semnificatia pe care au avut-o pentru oamenii care au trdit in vremea Noului
Testament?De exemplu, i-ar fi irgdduit unei comunitdti de eschimogi s6
inlocuiascdvinul 9i pAineacu apd 9i pegte?
Alteori problema se ivegte din dorinla de a crea varietate sau de a inova.
Tinerii ar putea crede ce pot aduce o inviorare a experienlei lor religioase prin
schimbareasirnbolurilor. Ar fi intemeiatd inlocuirea elemenielor cu fu"lgi crocanli
de cartofi 9i Cola atunci cdnd pAineagi vinul sau mustul sunt la indemlnd?
Conceptiilemajore
Conceptia romano-catolicetraditionatA
Pozifia romano-catolicdoficiali cu privire la Cina Domnului a fost formulati

de cdtreConciliul de la Trent (1545-1563).Degimulgi catolici,mai alesin terile din
vest, au abandonatunele aspecteale acesteiconcepfii,ea continud sd fie baza
credinlei unui mare numdr de credinciogi.Si-i consemnemtezelemaiore.
tanssubstantiereaestedoctrina potrivit cereiala consacrareaelementelorde
cetrepreotul careoficiazdCina Domnului are loc o transformaremetafizicdreald.
Substanlapdinii 9i a vinului - ceeace sunt ele efectiv - estehansformatd in carnea
gi respectiv sAngele lui Cristos. Observali substanta este transformatd, nu
accidentele.Astfel painea pesheazeinfdligarea,structura gi gustul pAinii. O
analizd chimicd ne-ar spune ci estetot p6ine. Dar ceeace "rL "iu i" realitates_a
schimbat.uCristosin inhegime estepe deplin prezentin fiecaredintre particulele
bucSlelelorde pAine.r3Toli cei care participf h Cina Domnului, sau la Sfa.rta
Euharistie,cum mai esteeanumitd, iau literal in ei ingigitrupul fizic singele lui
Ai
Lrtstos-
Pe-ntrupersoanele modeme, care nu sunt deprinse si gindeasci in termeni
metafizicj, transsubstantiereapoate se pare ciudati, dacX nu absurdd. Ea se
bazeaziinse pe aceadjstinctiefacutede Aristotel inhe substanli gi accidente,care
a.fost adoptatd de Toma d'Aquino gi care a ajuns astfel in teologia oficiald a
Bisericiiromano-catolice.Din perspectivafilozoficdrespectivd,transiubstanlierea
poate fi inleleasdcAtse poatede bine.
Ou majorl a concepgieicatoliceestecd Cina Domnului implicd un
. 9.gyu.,:rd
act sacrificial.In cadrul liturghiei (mesa),Crisios oferi din nou o jertfd reald in
folosul celor care se inchind. Este o jertfd in acelagi sens in care a fost qi
-
tzlF S*ro** ts,p.'\03-127.
13. Ibid.,p.99.
960 Biserica
rdstignirea.laEa trebuie inteleaseca o jertfi impiciuitoare caresatisfacecerinJele

lui Dumnezeu. Ea servefte pentru ispigirea pecatelor scuzabile.Sacramentul
euharistieiesteinsd profund profanat dacdla Cina Domnului participd cinevacu
pecatemortale,de neiertat.Prin urmare,cel carepariicipd trebuie sd se cerceteze
in rnod seriosinainte,intocmai cum i-a invdlai Pavelpe cititorii sei sd face.
O a treia tezd a conceplieicatoliceeste sacerdotalismul,ideea ci trebuie sd
existeun preot ordinat in mod corespunzetorcare sd consacrepAinea.Daci nu
existi un astfelde preot caresi oficiezeCina Domnului, elementelerdmAnpAine
gi vin. Dace insd un preot calificaturmeazdrdnduiala ceabund, elementelesunt
schimbatecomplet gi permanentin trupul gi sdngelelui Cristos.rs
In cadrul modului traditional de administrarea sacramentului,laicii au fost
opriti si ia paharul, acestafiind luat doar de cdtrepreofi. Motivul principal a fost
pericolul de a vdrsa vinul.16Cici ar fi o profanareca sAngelelui Isus sd fie cdlcat
in picioare. in plus, existau doud argumentecare sustineaucd laicii nu trebuie
neapdratsdia paharul. in primul rAnd,preotii aclioneaziin mod reprezentativ;ei
iau paharul in numele laicilor.In al doilea rAnd,nu ar folosi la nimic dacdlaicii ar
lua paharul.Sacramentulestecompletgi fere el, deoarecefiecareparticulSa pAinii
gi a vinului conline pe deplin trupul, sufletul gi divinitatea lui Cristos.lT
Conceptialuterana
Conceptialuterand diferd de cearomano-catoliceir:rmulte privinte, dar nu in

toate. Luther nu a respins in toto concepliatraditionale. Spre deosebire de
bisericilereformate 9i de Zwingli, Luther a pAstratideea catolici potrivit cdreia
trupul gi sdngeleIui Cristossunt prezentein mod fizic in elemente.Sespunecdin
cadrul dialogului lui cu Zwingli (Colocviul de la Marburg),Luther a accentuatin
mod repetat cuvintele: ,,Acestaeste sangeleMeu,"18in acest punct el a luat
cuvintele lui Isus cAt se poate de literal. Tiupul gi sAngelesunt prezente in
elementei:r mod real gi nu numai figurat.
Ceea ce a negat Luther a fost doctrina catolicd despre transsubstantiere.
Moleculelenu sunt transformatein carne gi sAnge;ele rdmAn pAine gi vin. Dar
trupul gi sAngelelui Cristossunt prezente,,in,cu 9i sub" p6ine9i vin. Nu cd pAinea
9i vinul au devenittrupul 9i sAngelelui Cristos,ci acumnoi avem trupul 9i sdngele
pe l6nge paine gi vin. Tiupul gi sdngelesunt acolo,dar nu in mod exclusiv,adici
nu intr-un mod care sd excludi prezenlapAinii gi a vinului. Degi unii au folosit
termenul consubstanliere pentru a denota conceptul lui Luther conform cdruia
trupul gi pAineasunt prezentesimultan, cd sAngeleQivinul coexiste,acestanu a
fost expresia folositl de Luiher. GAndind in termenii unei substante care o
penetreazdpe alta, el a folosit ca analogieo barl de fier careesteinrogitd in foc.
14. Ibid., pa ea 3.
15. Ibrd., p.256-260.
16. Ibrd., p.252.
17. Ibi.d., p.246-2!'4.
18. GrcatDebotes of theRet'ormation,
ed.Donald J. Ziegler,New York, Random House, 1969,p. 75,
78, 80. O relatarea continu5rii dezbaterii reformato-luteranese gesegtein Marr!/g Rc,)isited,ed.
Paul C. Empie SiJamesI. Mccord, Minneapolis,Augsburg, 1966.
Ritul permanent al Bisericii: Cina Domnului 961
Substantafierului nu inceteazdse existeatunci c6nd estepenetratdde substanla
focului, careo incdlzegtela o ternperatureinalti.r,
Luther a respinsgi alte falete ale concepJieiliturgice catolice.Mai concret,el a
respinsideeaci rnesaesteo jertfe. De vreme ce Cristosa murit gi a ispdgitpentru
pecat o date pentru totdeauna gi de vreme ce credinciosuleste justificat prin
credinld pe baza jertfei o dati pentru totdeauna,nu este nevoie de o jertfd
repetate.,o
Luther a respinsde asemeneasacerdotalismul.Prezen{atrupului gi a sAngelui
lui Cristosnu esteun rezultat al slujirii preotului. Ea estein schirnbo consecinfd
a puterii lui Isus Cristos. in timp ce catolicismulsustinecd pAineagi vinul sunt
transformate in rnomentul in care preotul pronunle cuvintele consacrdrii,
luteranismul nr-rface vreo speculaliecu privire la momentul in careapar pentru
prima dati trupul gi sdngele.De$i sacramentultrebuiesd fie adrninistratde cdtre
un slujitor religios ordinat in mod corespunzdtotprezenlatrupuhri gi a sAngelui
nu trebuie sd-i fie atribuiti lui sau vreunui lucru ficut de e1.21
in pofida negdrii diverselor fatete ale pozifiei catolice, Luther a insistat
asupraconceptuluide mnsticnre,Trupul lui IsusestemAncatin mod real.Luther
interpreteaze literal Matei 26:26: ,,Luali, mancati, acesta este trupul Meu."
Dupd pdrerealui acestecuvintenu sereferdla o primire spiritual5a lui Cristos
sau a trupului Siu, ci la o incorporare reale a lui Cristos in trupurile noastre.22
Intr-adevdr,Isus a spus cu o alti ocazie:,,Adeverat,adevirat vi spun cd dacdnu
mancati irupul Fiului omului 9i daci nu beli sdngeleLui n-avefi viala in voi
ingivi. Cine mdnAncetrupul Meu gi beasAngeleMeu are viala vegnici gi Eu il voi
invia in ziua de apoi. Cdci trupul Meu estecu adevdrato hrand gi sAngeleMeu
estecu adevdrato bduturi. Cine mdnAncdtrupul Meu gi beasAngeleMeu rdmAne
in Mine 9i Eu rimAn in el" (Ioan 6:53-56).Sensulpropriu al acestorcuvinte se
potdvegtebine cu afirmaJialui Isus de la cina pascald.Trebuiese luim in sensul
lor literal acesteafirmatii daci vrem sd fim fideli textului gi consecventiin
interpretareanoastre.
Cum rdmAnecu beneficiul sacramentrdui?in aceasti privinl; afirmaliile hri
Luther nu sunt atAtde clarecum ne-am dori. EI susfineci cel careesteprezentIa
administrareasacramentuluisebucurd de un beneficiureal- iertareapdcatelorlui
gi confirrnarea credin[ei. Acest beneficiu insd nu se datoreazi elementelor
sacramentului,ci primirii CuvAntului prin credinld.23 in acestpunct Luther pare
si considerecd sacramentuleste un simplu mijloc de proclamare la care se
rispunde ca la o predicd.Dacdsacramentulesteinsd doar o formd de proclamare,
ce sensare prezentafizicd a trupului ti a sangeluilui Cristos?Alteori se pare ce
Luther a sustinut cd beneficir-rlvine din mAncareaefectivi a irupului Iui Cristos.
Ceeace reieseclar din afirmaliile disparateale lui Luther estecd el a consideratin
mod sigur cd Cina Domnului este un sacrament.Datorita luirii elementelor
credinciogii au parte de un beneficiu spiritual pe care altminteri nu l-ar
19. L*her, BabyloninnCaptiailu, p. :]4A.
20. Ibid.,p. 161-168.
27. Ibid.,p. 158-159.
22. lbld ., 129-132.
23. lbid.,p. 147.
962 Biserica
experimenta. Din acest motiv cregtinul ar trebui sd profite de prileiul de a primi

har care ii este oferit prin sacramentul Cinei Domnului.
Conceptiareformaq
Cea de-a treia conceptie majorX despre Cina Domnului este conceptia
-
calvinisti sau reformate. Degi termenul calainism evoc6 de obicei o anumite
concepfie specificd despre mAntuire 9i despre iniliativa lui Dumnezeu din cadrul
ei, despre alegereaSa gi decretareafaptului ci anumite persoanevor crede gi vor
fi mantuite, nu la aceastane gandim noi aici. Mai degrabi, ne referim la conceplia
lui Calvin despreCina Domnului.
Pdrerile sunt impdrfite atunci cand se incearcd sA se stabileascdcare anume
este conceptia lui Calvin gi respectiv a lui Zwingli. intr-una din interpreterile
acestorconcepgi, importanta acordatd de Calvin prezenlei dinamice sau influente
a lui Cristos face ca perspectiva lui sd nu fie cu mult diferitd de teoria lui Luther.ra
Separe ci Zwingli, pe de altd parte, a fost de pirere ci Cristos esteprezent nurnai
in mod spiritual. Daci aceastdinterpretare este corecte,atunci cea care a prevalat
in cercurile reformate a fost conceptia lui Zwingli, nu a lui Luther. potrivit unei
alte interpreteri, Calvin a susfinut cd Cristos este prezent tn mod spiritual ir
elemente, iar Zwingli a sustinut ci elementele sunt simple simbolud a1e lui
Cristos; El nu este prezent nici fizic, 9i nici spiritual.E Dacd aceasti apreciere a
pozigiilorlor estecorectA,atunci concepflalui tatvin a fost ceaacceptatdde citre
bisericile reformate. Totugi, nu este atat de important a cui perspectivi a devenit
ir cele din urmd teoria standard a bisericilor reformate, cat ce anume cuprinde
conceptia reformatd. $i asupra acestui lucru putem fi c6t se poate de clari. Din
aceastd cauze este mai bine sa etichetem pozilia despre care discutim drept
,,reformati", mai degmbedecat,,calvinistd".
Conceptia reformati sustine ci Cristos esteprezent la Cina Domnului, dar nu
fizic sau trupegte.Mai exact prezenta Lui in cadrul sacramenteste de naturd
spirituald sau dinamicd. Folosind analogia soarelui, Calvin a afirmat ce Cristos
este prezent prin ffiuenld. Soarele rdm6ne in cer, cu toate acesteacdldura si
lumina lui sunt prezente pe pemant. in acelagi fel, strilucirea Duhului ne faie
posibild unirea cu camea gi sdngelelui Cristos.r6ln conformitate cu Romani 8:9-11,
Cristoslocuiegtein noi prin Duhul 9i numai prin Duhul. Ideeacd noi mAncdmcu
adevarat trupul lui Cristos 9i ii bem s6ngele este absurde. Mai degrabd,
participantii sinceri Ia Cina Domnului sunt hrenifl spiritual prin faptul cd se
inpdrtigesc din pAine 9i vin. Duhul Sfdni ii aduce intr-o bgiturd mai strdnsi cu
persoanalui Cristos,capul viu al Bisericiigi sursaviialitdJii spirituale.
In conceplia reformata, elementele sacramentului nu sunt arbihare sau
separabile de ceea ce semnificd ele - rnoartea lui Cristos, valoarea morlii Lui,
participarea cedinciosului in Cristos cel ristignit 9i pdrtdgia credinciogilor.rT$i nu
numai ce elementele semnifici sau reprezinte trupul gi sangelelui Crisios, dar ele
24. Charles Hodge, Systeftotic Theology,Grand Rapids, Eerdmans,lg'2, vol.3, p.626-6g7.
25. Louis Berkk}rotSysteflatic TheoIW, Grand Rapids, Eerdmans, 1g1g,p. (46.
26. Jean Calvin, Insfitl.ttio Christianaercligioris, cartea 4, capitolul 12, secgiunea12.
27. Berl of, SystematicTheolow, p. 650
Ritul perrnanental Bisericii: Cina Domnului 963
fac mai mult decat atat. Ele gi pecetluiesc.Louis Berkhof sugereazace Cina
Domnului pecetluieste dragostea lui Cristos fali de credinciogi, ddndu-le
asigurareacd toatepromisiunile^legdm6ntului gi bogdfiileEvanghelieisunt ale lor
printr-un act de donatie divin. In schimbul drepturilor personaleasupra acestei
bogiiii 9i a unei posediri realea ei, credinciogiiigi exprime credintain Cristosca
Mantuitor gi promit solemn sd asculte de El ca Domn gi Rege.2s
Existd,prin urmare, un veritabil beneficiuobiectivde pe urma sacramentului.
Acest beneficiu nu este cauzat de participanu mai degrabd,el este imprimat
sacramentului de insugi Cristos. Luand elementele,participantul de fapt primegte
din nou gi in mod continuu vitalitatea lui Crisios. Totugi, acest lucru nu trebuie
imaginat ca ceva cu totul unic in sensul ci participantul experimenteazAp n
sacramentceva ce nu poate fi experimentatniciieri iltundeva. intr-adevdr,ihiar
gi credinciogii din Vechiul Testament au expedmentat ceva de aceeaoinaturd.
Calvin spune: ,,Apa care a tegnit din stanc; in degerta fost pentru israefiti un
simbol gi un se[rn al aceluiagi lucru care este reprezentat i:r vremea noastri la
Cind prin vin."2e Efectul Cinei Domnului nu trebuie consideratinsa ca ceva ce
apare automat. El depinde in mare misuri de credinla gi receptivitatea
participantului.
Conceptiazwingliane
Ultima pozitie pe care o vom examina este conceptiapotrivit cdreia Cina

Domnului estedoar o simpli comemorare.Aceasteconceptieestede obiceipusd
pe seama1ui Zwingli, cu toate cd unii ar spune cd Zwingli a mers mai departe cu
teoria sa. Este probabil ca Zwingli sd fi imbrdligat mai multe perspective asupra
acesteiproblemegi ca el sd-gifi modificat pozilia spre sfArgitulvieJii sale.Charles
Hodge susline cd existd o foarte micd diferenld intre conceplia lui Zwingli gi cea a
lui Calvin.3o
Elementul principal al concepliei lui Zwingli este accentul putemic pus de el
pe rolul sacramentului in aducereaaminte a morlii lui Cristos gi pe eficacitateaei
pentru credincios. Astfel, Cina Domnului estein esenleo comemorare a morlii lui
Cristos.3lIn timp ce Zwingli a vorbit despreo prezentespirituald a lui Cristos,
unii dintre cei care au adoptat sub mai multe aspecte pozitia lui (de ex.,
anabaptiSiii) au negat cu atata fermitate conceptul de prezenli fizicd sau
trupeasce,incat nu au prea ldsatloc pentru nici un fel de prezenli speciald.Ei au
subliniat faptul ce Isus este prezent in mod spiritual peste tot. Prezenla Lui in
elemente nu este mai intensd decat prezenla Lui altundeva.
Potrivit acestei concepiii, valoarea sacramentului rezidi pur 9i simplu in
primirea prin credinte a beneficiilor mortii lui Cristos. Cina Domnului nu este
decdi una dintre ciile prin care noi putem primi acestebeneficii prin credinld,
deoareceefectul Cinei Domnului nu are o naturd diferitd de, si zicem, cel al unei
predici. Ambele sunt fipuri de proclamare.32 Cina Domnului diferd de predici
28. Ibid.,p.651.
29. Calvin,hlstir fio,cartea4, capitolul1Z sectiunea
1,5.
30. HodBe,SVstcmatic Theology,p. 626-627.
31. Ibrd.,p. 627-62a.
Sfiong,SlstematicTheolw, p. 541-543.
964 Biserica
doar prin faptul ci implici un mijloc vizibil de proclamare. ln ambele cazrnl, ca

de fapt in cazul oricdrei proclamiri factorul absolut esential pentru a avea vreun
beneficiu este credinta. Cristos nu este prezent cu perso;uur care nu crede. Am
putea spune agadarcd nu atat sacramentul il aduce pe Cristos la cel care participe
la administrarea sacramentului, cdt credinta credinciosului il aduce pe Cristos la
sacrament.
Tratareaproblemelor
Prezentalui Ctistos
Tlebuie acum si infmntdm problemele pe care le-am prezentat la inceputul
acestui capitol Si si lncetcim si aiungem la o anumitd rezolvare. Prima problemd
este intrebarea privitoare la prezenta lui Cristos in sacrament. Sunt trupul gi
sangele lui Cristos prezente trtr-un mod oarecum special gi dac6 da, in ce sens?
Modalitatea cea mai naturald 9i mai directi de a interpreta cuvintele lui Isus:
,,Acestaestetrupul Meu" 9i ,,AcestaestesangeleMeu", eite cealiterali. De lreme
ce obi$nuim se interpretam literal Scriptura, trebuie sa fim pregdtiii sd oferim o
justificare dacd vom interpreia acestecuvinte in alt fel. ln acest caz specific se
intAmpld sd existe anumite considerente caie de fapt pledeazi impotriva
inte^rpretirii literale.
I:r primul rAnd daci luim literal cuvintele ,,Acestaestetrupul Meu,, 9i ,,Acesta
este sangele Meu", rezulte o absurditate. Daci Isus a lTut se spune cA pAinea 9i
vinul au fost htr-adever trupul 9i s6ngeleLui in acel moment i:r camera de sus,
atunci El a sustinut de fapt cI trupul gi sangeleLui se afli simultan in doud locuri
diferite, deoareceforma Sa trupeascd se afla chiar alituri de elemente.A crede cd
Isus s-a aflat ir acelagi timp in doud locuri diferite este intr-un fel o negare a
incamerii, care a limitat aspechrl fizic al naturii Sale umane la aparifla irtr-un
singur loc din spagiu.
In al doilea rAnd, existd dificultdti de naturd conceptuale pentru cei care
declari ci Cristos a fost (gi este) prezent trupegte in toate ocaziile in care are loc
Cina Domnului. ln timp ce paragraful precedent a prezentat prcblema prezentei
simultane a cemii gi sdngelui lui Cristos tn doud locuri diferite, aici ne confruntdm
cu problema modului in care doud substanle (de ex., camea 9i pAinea) pot fi
simultan in acelagi loc (concepfia luterani) sau a modului ln care o anumiti
substante (de ex., sAngele) poate exista firi nici una din caracteristicile ei
obignuite (concepfia catolici). Degi adeptii teoriei prezenlei fizice ofere explicalii
pentru conceptia lor, cazurile lor se sprijinX pe un tip de metafizici ce pare foarte
ciudatd pentru mintile secolu.lui al Xx-lea gi intr-adevdr, noui ni se pare a fi de
neconceput.
Aceste dificultili in sine nu sunt suficiente pentru a ne influenla decisiv
interpretarea.Ele sugereazi insl ce cuvintele lui Isus nu trebuie luate literal.
Trebuieacum si ciutdm puncte de reper pentru a stabili ce a vrut sd comunice
de fapt Isus atunci cAnd a spus:,,Acesta este trupul Meu,, 9i ,,Acesta este
singele Meu".
C6nd Isus a rcstit cuvintele prin care au instituit sacramentul Cinei Domnului,
El $i-a concentratatenlia asuprarelaliei dintre credinciogiiindividuali gi Domnul

1or.Estedemn de remarcatfaptul cd in multe alte ocazii cand S-areferit la acest
subiect El a folosit metaforq pentru a se caracterizape Sine: ,,Eu sunt Calea,
Adevdrul gi Viata"; ,,Eu sunt Vita, voi sunteti mlddilele"; ,,Eu sunt Pdstorul cel
bun"; ,,Eu sunt Painea vie1ii". La Ultima Cini El a folosit metafore similare,
inversAnd subiectul gi numele predicativ: ,,Acesta[pdinea] este trupul Meu";
,,Acesta[vinu! este sAngeleMeu". In concordanJdcu limbajul figurativ, noi am
putea interpreta afirmaflile lui Isus: ,,Aceastareprezinti [sau semnificd] trupul
Meu" gi ,,Acestareprezintd [sau semnificd]sAngeleMeu". Aceastdabordarene
scute$iede tipul de dificulteli intampinatede concepliacd Cristosesteprezentin
mod fizic in elemente.
Cum rdmdne insd cu ideea ce CristosesteDrezentin mod spiritual? Aceastd
concepliea aperut din doud surse istorice.PL de-o parte, a eiistat o anumitd
dorinte a unor teologi de a reline ceva din credinJatradilionah in prezenla lui
Cristos, chiar daci ei cdutau sd schimbe aceacredinte. Atitudinea lor fafd de
reformarea crezului inclina mai mult inspre pesharea a tot ce nu este respins
explicit de Scripturd,decAtinspre a pomi de la zero,pdstrind doar aceledoctrine
ale crezului caresunt prezentatein mod explicit de ScripturS.in loc si respingi in
totalitatetraditia gi ca construiasceun sistemcompletnou, ei au alessi modifice
vechea credinle. Cealalti sursd a concepliei cA Cristos este prezent in mod
spiritual a fost o anumitd inclinafie spre misticism. Unii credinciogi,care au
consideratce au avut o experientAprofundd cu Cristosil"rtimp ce au participai la
Cina Domnului, au tras concluzia cd era neapdratnecesarca Cristos si fi fost
prezentin chip spiritual. Doctrina a servit ca o explicarea experienteiavute.
Evaludnd aceastdconceptieesteimportant se ne amintim cd Isus a promis si
fie cu ucenicii Sii oriunde gi in toate timpurile (Matei 28:20;Ioan 74:23;15:4-7).
Astfel cd El este prezent pretutindeni, dar cu toate acestea,El a promis si fie
prezentin mod specialatunci cand ne intrunim ca gi comunitatea credincioqilor
(Matei 18:20).Cina Domnului, ca act de inchinare,estedin acestmotiv un prilej
deosebitde favorabil pentru a ne intAlni cu El. Probabilci prezenJaspecialda lui
Cristosin cadrul sacramentuluiestemai degrabdprin influente decaide o natura
metafizice. in acest sens este semnificativ faptul la in relatarea lui Pavel desore
Cina Domnului nu ni se spunenimic despreprezengalui Cristos.in schimb,ni se
spune simplu: ,,Pentrucd ori de cdte ori mancati din painea aceastagi beti din
paharul acestavestiti moarteaDomnului pAnd va veni El" (1 Cor. 11:26).Acest
versetsugereazdcd ritul estein esentecomemorativ
tebuie si fim deosebitde atenli se evitem negativismul care a caracterizat
uneori aceasteconcepliepotrivit cireia Cina Domnului estein esenieo aducere
aminte. Din dorin{a infocatd de a evita concepliacd Isus este prezent intr-un
anumit mod magic, anumiJibapti$ti,printre altii, au mers uneori atat de departe
inc6t au dat impresiacd singurul loc in careIsus nu estede gesitin mod sigur este
Cha Domnului. Aceastaeste ceeace un lider bapiist a numit ,,doctrinadespre
absentareal;" a lui Isus Cristos.
Cum trebuie se ne raportdm prin urmare la Cina Domnului? Noi trebuie si o
a$teptemcu nerdbdareca pe un moment de partdgiegi comuniune cu Cristos.
Trebuiesd ludm de fiecaredati Cina Domnului cu incredereacd Drin ea ne vom
966 Biserica
intAlrri cu Cristos, deoarece El a promis se Se inialneascd cu noi. Trebuie sd ne

gandim Ia acestsacramentnu atat in termenii prezentei lui Cristos, cat mai ales in
termeni promisiunii Lui 9i a unei eventuale relagii mai stranse cu El. Trebuie de
asemenease fim atenti si evitim conceplia neoortodoxi conform cdreia pentru
participantul sincer Cina Domnului este o intAlnire subiectivd cu Cristos. Cristos
este prezent in mod obiectiv Duhul este capabil si-L faci real in experienla
noastri gi a gi promis acestlucru. Prin urmare, prin Cina Domnului suntem atragi
mai aproape de Cristos Fi astfel ajungem sd-L cunoagtemmai bine 9i sd-L iubim
mai mu.lt.
Eficacitatearitului
Cele spusedespreprezenlalui Cristoslasi de asemeneasd se inteleagefoarte

multe despre natura beneficiului adus de participarea la Cina Domnduiln urma
afirmatiei lui Pavel din 1 Corinteni 1L:27-32ar trebui sd ne fie clar c{ nu existe
nimic automat in natura acestui beneficiu. La Corint, multi dintre cei care au
participat la Cina Domnului, in loc sd se zideasci spiritual au ajuns sd fie slabi gi
bolnavi; unii au murit chiar (v.30). in cazul lor, binefacerileavute in vedere de
Domnul s-au lisat aqteptate.Este evident cI efectul Cinei Domnului trebuie sd fie
dependent de sau proporlional cu credinla credinciosului gi rispunsul lui la
continutul rituiui. Corintenii care s-au imbokiivit sau care au murit nu au
recunoscutsau nu au apreciatcorect(6rarpivo)hupul lui Cristos.pentru ca ritul
si fie eficient sunt necesareo intelegerecorectda semnificatieilui 9i un respuns
corespunzetorprin credin!6.3
De aceea este important se recapituHm ce anume simbolizeazd Cina
Domnului. Ea este mai ales o evocare a mortii lui Cristos gi a caracterului ei
sacrificial gi impaciuitor ca lertfi adusd Tatdlui pentru noi. Ea nai simbolizeazx
dependenta noastrd de Domnul gi legdtura cu Ei gi vestegtea doua Lui venire. ln
plus, Cina Domnului simbolizeazd unitatea credinciogilor tn cadrul Bisericii gi
dragostea 9i griia lor unii pentru alfli. Ea reflecte adeverul cd trupul este ,n slngzl
trup.
Este potrivit sd se explice semnificalia Cinei cu ocazia fiecirui serviciu special
_
dedicat ei. $i trebuie de asemenease existe o autoexaminare risuroasd a fiecdrui
participant. Fiecareindivid ir:rparte trebuie sd-gievaluezecu Jtengiepropria Sa
intelegere gi stare spirituaH (1 Cor. 11:27-28).Cina Domnului va fi atunci o ocazie
de rededicare personald in slujba Domnului.
Administrareacorede a ritului
Scriptua ne di foarte pugind lumini cu privire la cine anume irebuie sd
administreze Cina Domnului. In afara sdrbitoririi iniliale a sacramenhrlui, cdnd
I.us lnsugi a imp6rlit elementele,nu ni se spune cine i (au) prezidat sau ce a (au)
fdcut cel (sau cei) care au condus ulterior serviciul dedicat Cinei Domnuiui. Iar
Scriptura nici nu prevede existenJavreunui fel de calificiri specialein cazul celor
33. G. H. Clayton,,,Euchaist" iiDictionary of theApostolicChutch,ed. JamesHastings,New york,
Scribner,1916,vol. 1, p.374.
Ritul permanental Bisedcii:CinaDomnului 967
careconduc ritul sau a celor careasistdla el. De fapt, in Noul Testamentse spun
foarte putine lucruri despreordinare.
Ceeace reiesedin relatdrileEvanghelieigi din epistolelelui Pavelesteci Cina
Domnului a fost incredinfatl Bisericii $i trebuie, dupd c6te se pare, si fie
administratdde ea.Prin urmare, separe cd nu estegregitdacdpersoanelecareau
fost alese qi imputernicite de Bisericd pentru supraveghereagi conducerea
serviciilor ei de inchinare administreazdgi Cina Domnului. Agadar,cel pulin o
parte a conducatorilor Bisericii, alegi dupd rAnduiald, ar trebui si asiste la
administrarea sacramentului;pdstorul ar trebui sd preia rolul conducltor. in
absentaunor astfel de sluiitori, in locul lor pot sd slujeascialgii care corespund
cerinfelor.In general,cei careasistdar trebui sd aibd trdseturilelistate de Pavelin
vederea alegerii diaconilor; cei care conduc ar trebui sd posede setul de
caracteristicipe carePavelle ingird pentru alegereaunor episcopi(1 Tim.3).
Cinepoatepatticipala Cina Domnului
Nicdieri in Scripturd nu gesim o expunere detaliatd a cerintelor pentru

primirea Cinei Domnului. Cele pe care le avem le-am dedus din cuvantarealui
Pavel din 1 Corinteni 11 gi din ce gtim despresemnificaliasacramentului.Dacd
Cina Domnului semnificd,cel pulin in parte, o relatiespiritualSintre credinciosul
individual gi Domnul, atunci reiesecd una dintre cerinteesteo relatiepersonaH
cu Domnul. Cu alte cuvinte, cei careparticipd ar trebui sd fie credinciogiautentici
in Cristos.$i degi nu pot fi formulate nici un fel de pretenlii in ceeace privegte
varsta,cel careparticipi la Cina Domnului ar trebui sdfie suficientde matur ca sd
fie capabilsi deosebeascd trupul lui Cristos(1 Cor. 11:29).
O altd cerinld reiesedin textelecare vorbescdespreunele persoaneale ciror
pecate au fost atat de grave, incit Pavel a recomandatinsi;tent Bisericii sd-i
inliture din trup (1 Cor. 5:1-5).Negreqit,Biserica,pentru cd ei i-a fost incredinlatd
spre administrareCina Domnului, ar trebui, ca o primd etapd a disciplinirii, si
retind pdinea gi paharul de la cel despre care se gtie ce treiegteintr-un picat
flagrant.Totugi,in alte cazuri - pentru ce nu gtim carea fost setul de cerinle care
trebuia indeplinit in vederea apartenenteila bisericile neo-testamentare - este
poatemai bine ca o datd ce am explicatce inseamni sacramentul9i pe cebazd ar
trebui sdia cinevaparte la el, sdl6sdmin seamaindividului deciziade a participa
sau nu la Cina Domnului.
Elementele
Rdspunsulla intrebareace fel de elementevorn alegese folosim la oficierea

CineiDomrului va depinde,celpulin in parte,de catde muLtdorim sdcopiemcu
exactitateconditiile iniJiale sau sd prindem simbolismul sacramentului.Dacd
preocupareanoastreprhcipald estecopierea,vom folosi pAineanedospitda mesei
pascaletradilionale.Daci, insd,suntempreocupalide simbolismmai mult, putem
folosi pAine dospit6. Faptul cd vom folosi o singure pAineva simboliza unitatea
Bisericii;frAngereaaceleipdini ar semnificafrAngereatrupului Iui Cristos.in ceea
ce privegte paharul, copiereaevenimentului originar ar reclama vin, probabil
968 Biserica
diluat cu rtp la r:na pAni la doudzeci de pe4i de ape penhu fiecare parte de vin.a
de altd parte, scopul nostru pdncipat este reprezentarel sAngelui lui
?a:e, Pe
Cristos, atunci mustul de struguri va fi la fe1de bun.
Acolo unde elementele traditionalg nu sunt la i:ndemAnd, se pot folosi
inlocuitori care pdstreazi simbolismul. intr-adevir, pegtele ar putea fi un simbol
mai pohivit decAt pAinea. Folosirea unor inlocuitori bizari, doar de drasul
schimbed, trebuie evitate. Fulgii crocanli de cartofi 9i Cola, de exemplu, se
aseamind prea pufin cu originalul. tebuie cdutat un echilibru intre repetarea
achrlui cu o asemenea unifofmitate incAt sd ajungem sd participdm la el din
obignuinte, fird s5-i congtientizim semnificaJia pi de-o parte,
9i o asemenea
schimbare a procedurii incAt sd ne concentrdm atentia doai asupra procedurii in
loc si ne g6ndirn la lucrarea ispdgitoarea lui Cristos, pe de altd
iarti.
Ceeace comemorim noi la Cina Domnului nu sunt circumsianleie exacte ale
primei Cine, ci ceeace a reprezentat ea pentru Isus gi pentru ucenici in camera de
sus.
_Acestafiind cazul, este important ca elementele se hansmitA semnificatia
actului, 9i nu si fie similare cu cele initiale. Un considerent asemdnitor apare gi
atunci cend se discute cale este ziua cea mai pohivite pentru Cina Domnului.
Oficierea sacramentului ir ]oia Mare, mai degrtbd decat in Vherea Mare ooate fi
mai mult o incercare de copiere a Ultimei Line, decat o comemorare a mortii
Domnului.
Iar in ceea ce privegte ir:rtrebareadaci este necesarsau nu sd se foloseascdo
sinturi paine gi un singur pahar, existd o anumite hbertate de acfiune. pavel
vorbegtedespre,,o pdine" din caretofi iau cAteo bucatd(1 Cor. 10:12),dar aceasta
nu inseafimi neapdrat ci e nevoie de o pAine intreagd. Nu existd o referire sirnilarl
referitor la ,,un singur pahar", agaci folosirea pahirelor separatenu compromite
simbolismul. Anumite considerente din domeniul igienei pot foarte iine si
determine Biserica si foloseascdmai degrabd pahare selarate pentru fiecare decit
un singur pahar comun. Mai mult decat atat este posibil ci in adunerile mari
acesh sAfie singura mod.alitatepracticdde a celebraCina Domnului.
Frecventa practicAi i itu Iui
CAt de des ar trebui sd se ia Cina Dornnului este o altd problemd cu privire la

care nu avem afirmafii didactice explicite in Scriptura. N,,l a.,em nici mdcar o
descriereamdnuntitd,a practicii din Biserica prtnaid, cu toate ce se prea poate ca
Cina Domnului sd fi fost tinuta siptemdnal, adicd de fiecaredatd c6nd se itrAngea
niylc1,. Av!1{. in vedere lipsa de informalii specifice, vom decide pe biza
principiilor biblice gi a unor considerente practice.
Unul dintre motivele pentru care Ciistos a instituit Cina Domnului este
tendinta crezurilor noastre de a aluneca de la nivelul congtient la cel precongiient.
Sigmund Freud a recunoscut cXpersonalitatea umand are cel pulin trei nivele de
congtientd: congtienful (sau, cum l-a numit Freud, congtientul perceptual),
precongtientul gi incongtientul. Congtienhrl este format din acele luciuri de care
suntem de fapt congtienli in orice clipd. ln incongiient se afld acele experiente gi
-d-ni6.tt-E
St"ln, ,,Wine-Drinking in New Testament Times,,, Christianity Today,20 ilnrle 1975,
p.9-11(923-92s).
idei ale noastrepe care nu le putem congtientizavolitiv (degi unii psihologi 9i

psihiatri pretind ce nici o experienli nu se pierde vreodati; fiecareidee poate fi
adusi inapoi in congtientprin psiho analizd,hipnozd sau prin anumite tipuri de
droguri). Precongtientulconfineaceleexperienlegi idei pe careomul, deginu este
in mod curent congtientde ele, le poateuqor chemain congtientprintr-un act de
voinlA.Maioritateacredintelornoastredoctrinareseafld la acestnivel intermediar.
Cina Domnului are efectul de a aduce crezudle precongtientein congtient.Din
acestmotiv ea ar trebui practicat5suficientde des incat sd nu apare mari pauze
intre momentelede meditareasupraadevdrurilorpe carele reprezinte,dar nu atat
de des incat sd se banalizezesau sd ni se pare ceva atat de comun incat se
participam mecanicla ea fdra sa ne mai gAndim cu adevdratla semnificagiaei.
Probabil ci ar fi bine ca Bisericase practice Cina Domnului in mod frecvent,
permitand credinciosuluiindividual sd deciddsingur cAtde des vrea sd participe
la ea.Daci gtim ce putem participa Ia Cina Domnului atunci c6nd simtim nevoia
gi dorinla, dar cd nu ni se cere sd participem de fiecaredatd, ea nu va ajunge
pentru noi o rutind.
Ar trebui sd fie cAtse poate de ugor ca cinevasd ia parte la Cind sau ar trebui
si fie mai dificil? Trebuie se se pledeze pentru planificareain aga fel a Cinei
Domnului incat aceastase face necesardo intentie gi o decizie fermd de a fi
prezent din partea fiecdrui participant. DacdCina Domnului estein continuarea
unui serviciu obiqnuit de inchinare,multri oamenivor rdmdne9i vor participa Ia
ea numai pentru ce intampletor se afli acolo. Pe de alt6 parte, dacd Cina
Domnului are loc in cadrul unui seruiciu separat,importanla ei va fi scoasdin
evidenld. Tofi participanlii vor fi nevoili sd se hotdrascdin mod special sd
primeasci elementelegi sd se concentrezeasuprasemnificajieilor.
Cina Domnului, corectadministrat5,esteun nijloc de inviorare a credinlei 9i
a dragosteicredinciosuluiin timp ce el mediteazdincd o datd la minunea morlii
Domnului gi la faptul ci cei carecred in EI vor trdi vegnic.
E oare posibil ca eu sAam

Vreun folos din sAngeleMAntuitorului?
A murit El pentru mine, cel careI-am provocat durerea?
Pentru mine, careL-am persecutatpani la moarte?
Surprinzdtoaredragoste!cum e posibil
Ca Tu, DumnezeulMeu,sa fi murit pentru mine:
(CharlesWesley,1738)
r= f1
|
r,Al
| r.J/ J L
Unitatea
Bisericii
Ar^gumentein favoarea unitetii Bisericii
Invatdturi biblicecu privirela unitateaBisericii
Considerente teologicegenerale
Considerente practice:mdrturiesi eficientecomune
Conceptiidespre natura unitatii
Unitateaspirituale
Recunoagterea reciprocd si pdrtdsia
Unitateaconcilia16
Unjtateaorganic.i
lstoria ?i statutul prezental ecumenismului
Probleme ridicatede evanohelici
Probtema teologic6
Problemaeclesiotogice
Problemametodologicd
Problema teleologicd
Linii directoarein vederea actiunii
TT
LJ n subiect care a revenit in discufie in diverse perioade ale istoriei
este reprezentat de unitatea Bisericii. Definifia unitdlii B-isericii
dezbaterilor a.u variat de-a lungul secolelor. Lirreo.i unitateu 9i fervoarea
Bisericii a fost un
suorecr destul de controversat. In secolul al XX_lea, divergenlele
in privinta
naturii unitetii Bisericii au cauzat, in mod paradoxal, foaite
multe lipsa de
unitate.9i totugi, subiectul este de aga naturdincAt nu poate fi
evrtat.
Argumentein favoareaunitatiiBisericii
hveEturi biblicecu privire la unitatea Bisericii
Printre motivele pentru careBisericatrebuie sAlupte pentru unitate
se afld gi
acele pasaje didactice din Noul Testamentca.e ne'i,rvu1d ln
mod specific ci
Biserica_ar trebui sd fie, de fapt este,sau va fi una. probabl cel mai convingitor
pasaiestea$a-numitarugdciune de Mare preot a lui Isus:
,,$i Mi rog nu numar
Pentru ei, ci gi pentru cei ce vor credein Mine prin cuvAntulior. Md rog ca toli s6
fie una, cum Tir, Tatd, eSti in Mine Eu in Tine; ca ei sa fie
ti 9i una in wtoi, pentru
ca lumea si creaddci Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slavape careMi_ai
dat_oTu,
970
UnitateaBisericii 977
pentru ca ei si fie urla, cum gi noi suntem una - Eu in ei gi Tu in Mine - pentru ca

ei sd fie in chip desdvdrgit una, ca sd cunoascdlumea ci Tu M-ai trimis gi cd i-ai
iubit, cum M-ai iubit pe Mine" (Ioan 17:20-23).Este semnificativ faptul ce in timp
ce Domnul igi exprirnd cu putere preocupareapentru bunlstarea ucenicilor Sii, El
vorbegte despre urdtatea dintre Tatdl gi Fiul ca rnodel al uniteFi dintre credincioqi.
Unitatea dintre credinciogi gi a credinciogilor cu allii gi cu Dumnezeu va mdrturisi
lumii cd Tat5l L-a trimis pe Fiul. Totugi, ni se spun destul de puJine lucruri despre
natura acesteiuniteli.
Un al doilea pasaj major este indemnul lui Pavel dh Efeseni 4. Dupd ce i-a
rugat pe citiiorii sdi si duci o viatd demnd de chemarealor (v 1), eI ii indeamnd
sA,,cautese pdstrezeunirea Duhului prin legltura picii" (v.3). El continui acest
apel cu enumerarea unor lucruri fundamentale care ii unesc pe credinciogi: ,,Este
un singur trup, un singur Duh, dupd cum gi voi ali fost chemagi la o singuri
nddeide a chemdrii voastre. Este un singur Domn, o singurd credinli, un singur
botez. Este un singur Dumnezeu gi Tate al tuturor, care este mai presus de tofi,
care lucreazi prin toti Si care este in to!i" (w 4-6). De vreme ce tofi credinciogii
merturisesc acelagi trup, acelagi Duh, aceeaginidejde, acelagi Domn, aceeagi
qedinla, acelagibotez,acelagiDumnezeugi acelagiTaid,ei ar trebui sddeadovadd
de o unitate a Duhului. In incheierea indemnului siu, Pavel ii sfetuiegteinsistent
pe cititorii sdi si creasci spiritual in Cristos, ,,din El tot trupul, bine inchegat 9i
strans legat prin ceeace dd fiecare tncheieturi, i9i primegte cregterea,potrivit cu
lucrareafiecdreipdrli ir:rmdsuraei gi se zidegtein dragoste"(v. 16).Cdnd Biserica
se unegte sub conducerea lui Cristos, capul ei, are loc o experienta cregtind
aducitoare de maturitate. Cu toate acestea,degi profund preocupatde fdurirea
unei unitdli a Duhului, Pavel nu specificd foarte limpede in ce anume constd
aceastdunitate, nici nu clarificd daci aceasteunitate trebuie si se extindi dincolo
de biserica locali cdreia i se adreseazi el. Totugi, esie important se flnem seamade
faptul ci Efeseni a fost probabil o epistold enciclicd. Mesaiul ei nu a fost limitat la
o singurd congregalie.1Prin urmare, chemarea lui Pavel la unitate a avut ferd
indoiali un larg ecou.
Pavel lanseazdun apel oarecum similar in Filipeni 2:2, unde ii indeamni pe
cititorii sii sd aibi ,,o simlire, o dragoste,un suflet 9i un gdnd". Cheia pentru
i dezvoltareaacesteiatitudini esteumilinla 9i grija fald de algii (v.3-4).$i modelul
perfectestedat de dezbricareade Sinea lui Cristos(v 5-8).Urmareaexemplului
il Siu va duce la o unitate adeveratd intre membrii congregafiei.
Considere nteteologice generale
Pe lAngd aceste invileturi specifice ale Scripturii, existi mai multe

considerente teologice generale care pledeazi in favoarea unitalii dintre
credinciogi. Aceste considerente cuprind unicitatea Israelului antic gi unicitatea
lui Dumnezeu, pe care se baza caracterul nafional al lui Israel. Israel trebuia si fie
o singuri natiune deoarece Dumnezeul cdruia I se inchina el era unul singur.
Faptul ci Dumnezeu este unul singur este exprimat cel mai limpede in pasaje ca
--Il
S[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[[EIion,
1," I]nity of thc Church in the NewTestament:Colossians
ond Ephesians,Lexi\gton,
Ky., American TheologicalLibrary Association,1963,p. 107-108.
972 Biserica
Deuteronom 6:4. DeoareceDumnezeu esteunul, poporul lui Israel trebuia se I se

inchine cu toate inima (v.5). Mai mult decit at6t, pentru ca Dumnezeuesteunul.
universul este cu adeverat una. intregul univerc ; fost creat de Dumnezeu, cum
ne invati Geneza 1; intreaga lume, fiind o unitate, se conformeazi voii
Creatorului ei. Deoarecetoate lucrurile, inclusiv omul, au o origine comuni gi un
singur Domn, este un lucru intru toh. corect, ba mai mult, esti un imperativ, ca
credinciogiisd se uneascd.2
Unitatea Israelului vetero-testamentar este simbolizati prin doui institutii,
Tempiul 9i Legea. ln Deuteronom 12 se aratd cd toate celelalie locuri gi forme de
inchinare trebuie eliminate, deoarece existd un sinzur Dumnezeu adeverat.
Templul estelocul de regedin!5 al lui Dumnezeu; togi oimenii din Israel trebuie si
se tnchine la Templu. in mod similar, Legea esti un factor unificator. Toate
persoanele, indiferent de seminlia lor sau de clasa lor sociaH, trebuie se o
respecte.3
Diverse ilustratii din Noul Testament limuresc faptul cd Biserica, ln calitate
de succesoarea lui Israel, trebuie sd-i urmeze exemplul printr-o unicitate
similari. Asemenea lui Israef credinciogii in Cristos co.,rtit i" o singure rasd, o
singure nauune; ,,Voi sunteti o seminlie aleasl, o preofie funptrriteasca,un neam
s{anLun popor pe careDumnezeugi l-a cigtigat ci sAfie al Lui,, (1 pet. 2:9).Dar
Noul Testament merge dincolo de conceptul de rastr, deoarece ln noua
comunitatea lui Dumnezeuexistdtot felul dJoameni. Unitateaestemai intense;
Pavel vorbegte de Biserici ca despre o casd:,,Agadar,voi nu mai sunteti nici
streini, nici oaspefi ai casei, ci sunteti impreund ceteteni cu sfinlii, oameni din
casa-L'iDumnezeu" (Efes.2:19).Aici PhvelintroduceimagineaTemplului pentru
a sublinia ideea de unitate: ,,fiind zidifi pe temelia apostolilor gi proiocilor, piatra
din capul unghiului fiind Isus Cristos.in El toatd clddirea,bine'inchegatd,cregte
ca fie un Templu sfAnt in Domnul. gi prin El 9i voi sunteti zidili ir;preuni;a
1i
str fiti un licag al lui Dumnezeu, prin Duhul,, (v.20-22). petru vorbegte intr-un
mod similar despre Biserici: ,,$i voi, ca nigte pietre vii, sunteti zidili ca sd fiti o
casi duhorniceasci, o preotie sfAnti gi sd aducegijertfe duhovnicegti, pldcute lui
Dumnezeu,prin Isus Cristos" (1 Pet.2:5).a
Imaginea Bisericii ca mireasi a lui Cristos pledeazi in acelagi fel pentru
unitatea dintre credinciogi. De la inceputurile ei cAsdtoriaa fost intentionatl si fie
monogame: ,,De aceeava ldsa omul pe tatdl siu gi pe mama sa gi se va lipi de
n€vasta^sagi sevor face un singur trup,, (Gen. 2:24).Aici nu ni se sugereazdnimic
altceva in afara unei singure femei gi a unui singur birbat. Isus citeazeacestverset
atunci c6nd vorbegte de permanenta cesniciei(Matei 19:5) pavel il citeazi intr-un
9i
g19ai i care este comparati relalia maritald cu relaJia dintre Cristos gi Bisericd
(Efes.5:31).Dacd Biserica estemireasa lui Cristos, ea trebuie si fie un singur trup,
nu mai multe.s
Imaginea Bisericii ca trup al lui Cristos este un alt arzument putemic in
Z bidrpJ.
3._Geoffrey W. Brom iley, The lJnity and Disutlity of the Ch rch, Grand Rapids, Eetdhans, 195g,
p.9-10.
4. Ibid.,p.10-11.
5. Ibid..o.11.
UnitateaBisedcii 973
favoareaunitelii. Cdnd Pavel discuti numdrul mare de membri gi de funclii din

cadrul Bisericii,el spune explicit: ,,Cdcidupi cum trupul esteunul gi are rnulte
mddularegi dupd cum toate mddulareletrupului, mecarcd sunt mai multe, sunt
un singur trup, tot agaestegi Cristos.Noi to!i, in adevdr,am fost botezali de un
singur Duh ca si alcdtuirnun singur trup, fie iudei, fie greci,fie robi, fie slobozi;
Si toJi am fost adepa$ dintr-un singur Duh" (1 Cor. 12:12-13).
Argumentul teologiccelmai profund pe careil aducePavelin favoareaunitdfii
credinciogilorse geseqteprobabil in Efesenigi Coloseni.ln Coloseni 1:13-23,un
pasajcareincepecu o note soteriologicdgi apoi trecela lucrarealui Dumnezeude
creatie,Pavel declard ci Cristos a creat toate lucrurile (v. 15-16)9i ci in El toate
lucrurile se tin irnpreund (v 17). Aceastainseamndcd El estecapul trupului, al
Bisericii(w 18).In versetele19-20se atingeun punct culminant: ,,Cici Dumnezeu
a vrut ca toatd plinitatea sd locuiascdin El gi saimpacetotul cu Sine,prin EI, atat
ce estepe pdmAnt,cAt gi ce estein ceruri, fdcdndpaceprin sdngelecrucii Lui."
Jinta lui Cristos este sd impace toate Iucrurile cu Sine.Toatelucrurile, inclusiv
Biserica,se vor uni in El. Pavel are in vedereacestfinal atunci c6nd pledeazein
3:14-15:,,Dar mai presus de toate acestea,imbrdcali-vd cu dragostea,care este
legdturadesdvArgirii.Pacealui Cristos,la care ali fost chematica se alcdtuiti un
singur trup, si stdp6neasciin inimile voastregi fiti recunoscitori."6
UnitateaBisericiiesteo temi carestrabatetoatd Epistolacxtre Efeseni.Primul
capitol se ircheie cu imaginea Iui Cristos in calitate de ,,cipeteniepeste toate
lucrurile Bisericii, care este trupul Lui" (Efes. 7:22-23).in capitolul urmdtor,
accentul este pus pe unitatea dintre iudeu gi cregtinul provenit din rAndurile
neamurilor: ,,CeciEl estepaceanoastrdcaredin doi a fdcut unul gi a surpat zidul
de Ia mijloc care-idespdrleagi,in trupul Lui, a inliturat vrijmdgia dintre ei, Legea
poruncilor,in orAnduirileei, ca si faci pe cei doi sd fie in El insugi un shgur om
nou, fdcAndasifelpace;gi i-a impecatpe cei doi cu Dumnezeuir:rtr-unsingur trup,
prin cruce,prin carea nimicit vrijmdgia" (2:14-16). Capitolul seincheiecu un pasaj
pe care l-am semnalatanterior - iudeul gi cregtinuldin rAndul neamurilor unili
intr-nn templu sfAntin Domnul (v.20-22).lncapitolul 4 Pavelalcatuieqteo listd a
motivelor pe baza cdrora Bisericatrebuie imaginate ca fiird una. Stig Hanson
comenteazepe margineapasajului:,,Un singur Trup sereferdla Bisericdin calitate
de Trup al lui Cristos,aceastaestepdrereacelormai multi carestudiazeexpozitiv
Biblia.AcestTrup trebuiesdfie unul, deoareceCristosesteunul gi Cristosnu poate
fi divizat."TUlterior in cursul capitolului (w 11-14)Paveldezvoltdideealucririi de
sluiire,care are scopul de zidire a Bisericiiintr-o singurd credinld (v. 5). Aceasta
garanteazdunitateainstituite de Cel careesteunul singur,de Cristos.
practice:mAfturiesi eficie a comunA

Considerente
Existd de asemeneacdteva considerentepractice care pledeazi in favoarea

unitdtii cregtine.Unul dintre ele este mjrturia .o*o.ra p" care o poate
prezentaun grup stranslegat.Am menfionatanteriorce Isus S-arugat pentru
unitatea credinciogilor,astfel ca merturia lor conjugati se poatd influenla
6. Ha soltr,Uitity of thc Chutch,p, 709-111.
7. Ibid.,p.152.
974 Biserica
lumea (Ioan 17:21). Prirnii credinciogi se distingeau printr_o unicitate a
scopului gi erau deosebitde eficienli in merturia lor. probabil ci existe o relatie
logicd de tip cauze-efectintre cele doud: ,,Multimea celor ce crezuseraera o
inimi gi un suflet. Nici unul nu zicea cd averile lui sunt ale lui, cr aveau toate
obgte. Apostolii merturiseau cu multe putere despre invierea Domnului
fe
Isus. $i un mare har era peste toti,, (Fapte4;32-33).
Num5rul credinciogilor este in cregtereatunci cdnd mirturia lor este unitd. in
timp ce este posibil sd apare un efect negativ sau distructiv atunci c6nd ei sunt
rivali sau chiar se criticd unii pe altii. Aiest adevdr este suficient de evident in
StateleUnite, unde certurile in cadrul unei denominafiuni ii impiedicd pe oameni
sd se aldture credintei cregtine.Problema estegi mai gravd insd in
lirile necregtine,
ir care localnicii, confruntafl cu diverse eforturi miiionare, trebuie sd decidd nu
numai.dacd se devind cregtini ci gi ce fel de cregtini si devind: prezbiterieni,
baptigti, luterani sau altceva.sin unele cazuri pot Lxista chiar reprlzentanli din
partea a doud sau mai multe fracfiuni ale aleleiagi denominaliuni. Nu ar fi
surprinzetor dace potentialii convertifi gi-ar ridica main e din pricina exasperirii.
sd aleagd iltre anumite grupwi care par a fi la fel in esenp. Cu
leputand
sigurante cd mirturia Evangheliei nu eite intdriti de existenla acestor grupuri
rivale.
Un alt considerent practic esteproblema eficienJei.Unde existd lipsd de unitate
^ .
intre. acolo existi o sporire a eforturilor. Fiecare congiegatie locald
:regtir-f,
consideri cd trebuie se aibd anumite tipare 9i elementeproceduralJ, gila fel crede
fiecare.bord de misiune 9i fiecare colCgiu sau semhai cregtin. Rezultatul este o
mare risipe de resurse apartinAnd Impirdfiei lui Dumnezeu. Si ne gandim, ca la
un exemplu extrem, la o piati dintr-un oraq aflat in centrul zonei vestice a
Americii Pe fiecare laturi a piefii se afle cete o catedraH. Toate cele patru clidiri
sunt vechi, au un sistem de incdlzire ineficient gi invechit gi necesite reparatii.
Mdrimea.gi bugetul celor patru congregatii iunt modeste. i., conseclnia,
congregafiile sunt slujite de obicei fie de pestod tineri, lipsiti de experienli, fie de
unii foarte varstnici, trecuti cu mult de apogeul puterii 1or.programe mediocre de
educatie cregtind sunt ceva cAt se poate di obignuit. Dar cel irai supdritor este
faptul cd,serviciile,_mesajele 9i programele celor patru congregagiisunt cu totul
roenflce! vEltatorul nu ar putea descoperi nici o deosebiresemnificativi intre ele.
expertin problemede eficienti ar consideraci aceastesituatieesteo crasA
. .Un
nsrpa de resurse.In loc de patru biserici nici care luptd pentru supraviefuire, ar
fi mai bine dacdar existao singurdcongregagie mare.bele patru clliiri s_ir putea
vrlde Fr.nouacongregatie s-ar putea muta intr_o clddire conformi cu cerintele. Ar
Putea fi angajat un personal alcdtuit din specialigti competenli, cu salarii
corespunzetoare, iar fondul de misiune ar putea cregte ln urma reducerii
cheltuielilor curente. Ar fi cat se poate de dorit ca acestfenomen sd aibi loc la
Ai
niveluri mai inalte. Degi unii oameni ar putea considera cd aceastdsugestteesteo
transformare a mentalitdtii de la General Motors in domeniul bisericesc,are de_a
face de fapt cu o mai bune administrare a resurselor incredinlate noui, cregtinilor.
l. M"rtt. HI{. Cressy,- ,Organic Unity and Church Unions,,, Ile Rehmled World 35, ^t.
Z,
septembrie1978,p. 103;Martin Marv Cfturchll ity and ChurchMissron,irand Rapids,
Eerdmans,
19(A,o. 40-4"1
.
Unitatea Bisericii 975
Conceptiidesprenaturaunitetii
in pofida acordului considerabilin privinta caracteruluidezirabil al unitelii,
existe_prea pufine pereri convergentereferitoarela natura ei, la forma pe careea
ar trebui se o imbrace.ln esenli existepahu idei de bazd despreunitate. intr-o
oarecaremdsurd ele pot fi corelatecu concepjiiledesprenaturi Bisericii.Le vom
enumera incepAnd cu o conceptie care pune accentul pe Biserica invizibild gi ne
vom irxdrepta spre o concepfie careaccentueazaBisericavizibild. in general, cu cAt
va fl mal mare concentrarea asupra Bisericii vizibile, cu atat va fi mai mare gi
preocuparea ca unitatea sd se manifeste printr-o unire organicd reali.
UnitateaspiitualA
Prima conceptie despre Biserici accentueazafaptul ce tofl cregtinii sunt una
pentru ce ei sededici gi slujescaceluiagiDomn. Ei sunt unili in Bisericainvizibili,
al cdreicap esteCristos.intr-o zi acesttrup va putea fi vdzut sub formd vizibild.
Intre timp, unitateaBisericiise poatevedei prin faptul cd nu existdnici un fel de
ostilitdli lntre credinciogi. Toli credinciogii iubesc a[i credinciogi, chiar gi pe cei cu
care nu au un contact real sau cu care nu interactioneazd in mod real. Existenta
organizatiilor separate ale Bisericii vizibile, chiar daci se afld in aceeagizoni, nu
constituie o provocare la adresaacesieiunitef. cregiinii care considere cd unitatea
Bisericii este in esente de naturd spirituald pun de obicei accentul pe
corectitudinea crezului doctrinar gi pe puritatea vielii, drept criterii ale
apartenenfei la Bisericd.e
Recunoasterea
reciprocagi pdrtAlia
doua concepfie implicd mai mult decAt o simpld acceptareideologicd a
.A
unitetii. Unitatea este traduse in viald la un nivel practic. Fiecare congregalie
recunoagtestatutul altor congregaJiiqa pirli legitime ale familiei lui DumnJzeu.
urmllg, credinciogiise pot transferacu ugurintd dintr-o congregatiein alta.
Inn -predicare
Este posibil de asemenease existe o colaborarein lucrarea de intre
reprezentantii diferitelor congregafii, o practici ce implicd recunoagtereaordindrii
rn alara unui anumit grup. In plus, mernbrii diferitelorbisericiau pirtdgie unii cu
a\ii 9i diferite congregalii cu angajamentegi idealuri similare gi lucreazi
impreund- cAnd este posibil. De exemplu, ele pot coopera in organizarea unor
cruciade de evanghelizare in mas6. in esenfi insd cooperarease faie pe o bazi ad
hoc; ea nu se exprimd sub forma vreunei organizalii oficiale, permanente.lo
Unitateaconciliard
Cu toate acestea, existi ocazii itx care bisericile intrd inir-o alianli oficiali
pentru a realiza scopurile comune. Ele se unesc i:rtr-un aga-zisconciliu sau intr_o
9. J.Marcellus
Kik, Ecunenism philadelphia,
nfidtheEoangelicai, presbyterian
andReformed,195g,
p.48-53.
10. JamesDeForesfMurch,C.ooperation
tNithoutCot proftise,Cra d,Rapids,Eerdmans,1956.
976
Bisedca
asociatiea bisericilor. Aceasta este in esenfi o asocierein
scopul coopererii
denominatiurdlor, fiecare denominafiune pastAndu_gi propria
sa iaentitate. nste
un efort.combinat al, s6 zicem, metodigtilor, luteranilor "pirloputi"rrito",
ii fi""u."
.-:lglidu-ei propriilesaletradigiiunice.Seprineii""r,t ,tat u",rpru
l*_:,:l er/cat asupraactiunii, hhucat
parta 9t unitateaestevizibili 9i spirituald.
Unitateaoryanice
_ ln cele din urmd, existe concepfia cd unitatea Bisericii inseamna crearea

unei organizatii in care identitdlile "upu.ut"- ",.-t abandonate.
:i""que.."
Membralitatea 9i ordinarea sunt comune. C6nd ienominalirnilu
"" ur,"r" i., u"urt
mod, atunci existi adeseori $i-o contophe u .orrg."gu;iilo,
locale. Un prim
exemplu este Bisedca Unite a Canadei, b a"no*i"Igir.i"e singuiari
formatd in
1925prin unirea metodigtilor, a prezbiterienilor
9i u cl,g."gugi'or,utigtilor. Un alt
exemplu este Biserica Indiei de Sud. La i:rceputui ani1or",6O]
Conferinla pe terna
unificdrii Bisericii (COCU) a ilxceput sd facd planuri de contopire
a mai multor
denominafluni in ceea ce ei au dlcis sd numeasci Aiserica
Uinia a lui Cristos.
Scopul ultim este combinarea tufuror bisericilor cregtine,
romano_catolice,
o-rtodoxegi protestante, intr-o biserice comune. practic, ginta
Conciliutui nalionai
al bisericilor lui Cristos pare si oscileze intre unitatea conciliard
gi unitatea
organici.
Este-important si privim mai de.aproape la unitatea conciliara
organicS, deoarece ele sunt domeniile in care apar de obicei $i respectiv
divergenlele 9i
controversele.lnsi, inainte de a faceaceasta,trebuie si reliefim
faptul
' cd termenul
de ,,unitate organice,, este inteles in mai multe moduri:
Sensul obignuit al termenului ,,unitate organice,, este cel
_1.. la care ne-am
referit anterior, 9i anlme contopirea diferitelor i,e"o-ioutirrr,i.
i., cazul acesta,
exlsta parerea unanimd ci trebuie se se permite diferenfele
in domeniul
pracHcarii gi cd unitatea trebuie bazati pe iel rnai mic numitor
comun. Am
observatci h Canadagi India au apdrut vaste aliante de acest
tip. Fuziuni mai
mici din Statele Unite, sunt cele ale Bisericii congregalionaie
cu Biserica
evanghelkd.gi ref311ta pentru a alcdhri Biserica U""ita'u
t"i Cristos, 9i ale
Drsencu Eprscopale Metodiste cu Fralii Evanghelici Unigi
pentru a alcdtui
Biserica Metodisti Uniti.
2. ,,U.nitateaorganici,, se referi de asemeneala asociereaunor grupari
^ care au
ln esente acelagi standard confesional. Aici ne gAndim, de
exemilu, la seria de
fuziuni care au avut loc intre diversele grupuri luieran" iin Stutui"'U.,it".
Asocieri
"l aparut qJTh-e grupurile reformate, mai a.lescele prezbiteriene.
1T9,:.: ii
Acele grupuri care inclind inspre congregationalism gi inspre
o orientare mai
.1- baptigtii, au arerato tendinta mai mica inspre asociere
::"P._"ii:15, 1*l
sau,rn cazul unei uniuni urmate de separare,inspre recombinare.
3. ,,Unitatea organicd" nu sereferd numai la stabilirea unitdlii, gi
ci h pestrarea
sau conservarea ei. Ne referim aici la problema cregtinilor
nemulgumigi, daci
raman in denominafiunea din care fac parte sau se separi
de ea. Cu aceaste
problemi se confrunte adeseori conservltodi dintr_o
d'enominatiune devenitd
predominani liberald. ln unele cazuri, elementul mai pulin
lorrr"'.rruto. urt" "ut
Unitatea Bisericii
care trebuie si ia o decizie. Un exemplu este formarea grupului Luteranilor

evanghelici in misiune (ELIM) de citre unii membri ai sinodului din Missouri al
Bisericii Luterane. La acest nivel conceptul de ,,unitate organicd" se poate referi fie
Ia rimAnerea in cadrul unei denominaJiuni in locul separdrii de ea, fie Ia separarea
de o denominaliune pentru a forma un alt grup cu o traditie qi liturghie in esenld
similare (de ex., separarea de o grupare baptista pentru a forma o altd alianti
baptistd intre biserici).
4. in fine, ,,unitatea organicd" se poate raporta la o congregatie locala. in cazul
acesta, ne referim la intrebarea dacd un individ sau un grup rimAne in cadrul
congregaJiei sau se separd de ea. Un individ poate pur gi simplu si p;raseasca
pirtdgia; insd dacb se retrage un grup intreg, atunci este vorba de o schismd. La
acest nivel mult mai mulji oameni se confrunte cu problema unitdtii organice
decAt Ia oricare altul.
lstoriasi statutulprezental ecumenismului

Ecumenismul a inceput cu mult timp in urmi. intr-adevir, una dintre istoriile
ecurnenismului are ca punct de inceput anul 1517.tt Intr-un sens ins6 migcarea
ecumenici modemd a inceput in 1910 sub forma unui efort misionar coroborat.
Kenneth Scott Latourette afirmi cd: ,,Miqcarea ecumenich a fost in mare parte
rodul migcdrii misionare."12 in ceea ce privegte fr-rndalul istoric, ne uitim la
hezirile spirituale care au zguduit Europa gi America de Nord in secolele al XVII-lea
9i al XIX-lea. Participanjii la acele treziri spirituale au descoperit cd au o teologie
gi o expedenlA cornund, care transcend barierele denomina(ionale. Dar cel mai
important lucru era faptul ci aveau o sarcini sau scop comun, care ii linea
impreunx: evanghelizarea lurnii.13Migcdrile de trezire spirituali au dat nagtere la
mai multe organizalii: Asociatia cregtini a birbafilor tineri (YMCA, 1844),Alianfa
Evanghelicd (EA, 1846), Asociatia CregtinX a Femeilor Tinere (YWCA, 1855) 9i
Asocialia Cregtind Mondiald a Studenlilor (WSCA, 1895). Degi aceste asocia(ii nu
au fost cu adevdrat ecumenice, ele ,,urman se asigure ulterior terenul favorabil
pentru propagarea ideilor ecumenice".la
Misionarii au fost primii care gi-au dat seama ci diviziunile dintre biserici
constituie un obstacol in calea lucrdrii de evanghelizare. S-au lhut conferinle
internationale in vederea inaintdrii misiunilor, deosebit de semnificative fiind cele
linute la Londra in 1878 9i 1888 qi la New York in 1900.Aceasta din urmd a fost de
fapt denumitd ConferinJa Misionari Ecurnenici. Numirul celor prezenti la aceste
conferinle a fost tot mai mare. Evenimentul crucial a fost Conferinja Misionari
Mondiald de Ia Edinburgh din 1910, despre care se crede in general cd a marcat
inceputul miqcirii ecumenice moderne. Cei doi lideri principali erau John R. Mott
11. A Historyof lhc Ecunleicil Mauamcnt,'15'17-1948,

cd. Ruth RouseSiStephenCharlcsNeill, editia
a doua, Philadelphia,Westminstet 196E.
12. Kenneth Scott Latourette, ,,EcumenicalBearings of the Missionary Movement and the
lnternationalMissionary Council", in lc ,refiicalMaoelent, p. 353.
13. Ibid.
14. Maurice Villain, Urltyi A Hislot! and SoDrcRcfcctions,trad. engl. a celei de a trcia cd. rev.,
Baltimore,Helicon. 196].
978 Biserica
gi JosephH Oldham.r.Scopulei a fost planificareaurmdtoarelor
etapeale lucrdrii
de evanqhelizarea lumii.r6
La una dintre sesiuni,un delegat din Orientul indepirtat a dephns efectul
ddundtor pe care l-au avut diviziunile denominalionaledintre misionari
asupra
fdrii sale.Nu ni s-au pdstrat nici numele lui gi nici cuviniele lui exacte,dar avem
o evocarede cetreun martor a esenteicelor spusede el:
Ne-atitrimismisionariivogtri,careni L-auprezentatpeIsusCdstos, pentruaceasta
va suntemrecunoscitod.Dar ne-atiadusde asemenea distincliile 9r
9i 9i diviziunile
voastreiunii predici rnetodismul,altii luteranismul,congregalionalismul
sau
episcopalismul. Vi ceremsi ne predicafiEvanghelia 9i sa_Ll)lagipe IsusCristossi
ridicedin mijloculpoporuluinoitrr.r,prin acliuireaDuhuld Saulj Stant,
o Bisericd
cese.conformeazi cerinlelorLui, cAtgi spirituluiraseinoastre.AceastdBisericdva fi
Bisericalui Cristosin Japonia,Bisericaiui Cristosin China,Bisericalui Cdstos
in
lndta;ea ne va eliberade toateisnelecu care,,colorafi,,voipredicarea Evangheliei
printrenoi.17
Maurice Villain relateazdci aceastdcuvantarea avut un efectputernic asupra
multora dintre delegali.Ei au hoterat se foloseasce
,,toatemijloacJleposibile ._ ca
se inldture acestscandal [.] in aceazi s-a ndscut migcareaecumenicd,,.rs
Unul
dintre delegali, episcopul CharlesBrent din BisericaEpiscopaldEvanghelicd,
a
propus denominaliunii lui in luna octornbrie a anului 19i0, convocarea
uner
conferinfe pentru_studierea problemelor legate de
,,credinfi 9i ordine,,. Alte
grupu-ri cregtinedin intreaga lume urmau se fie invitate si
se aliture acestui
efort.r, Aproape simultan, alte doud denominaliuni americane, Ucenicii
lui
Cristosgi Conciliul NaJionalal BisericilorCongregalionale,au aclionat
in aceeagi
manierd.2o Drept rezultat, ideea unei Conferinle mondiale pe tema credinlei gi a
ordinii a cAgtigatun sprijin universal.2rinsi,'inainte de a se putea
lne aceastd
conferintda izbucnitPrimul Rizboi Mondial-
Dupi restaurareapicii, planurile pentru conferinlamondiald au fost
- reluate.
ta a avut toc la Lausanne,Elvefia, in 1927.Cu doi ani mai devreme,
episcopul
Nathan Soderblom din Suedia convocasela Stockholm un Conciliu
cregtin
universalpentru trdire gi lucrare.Cu toatecd Sdderbloma fost un pragmatic,
care
a ir:rcercatsd inliture intrebdrile de natura doctrinar;, a devenit li-p1du per,t.,
toati lumea cd pentru a se Duteaconlucra,era nevoiede -J""i
o conceplieclardiespre
Biserici.22in t932, migcareaCredintli ordine "-l l"tminburgh, iar
ti'
migcareaViald 9i Lucrare la Oxford. in urma acestordoui intruniri s_a
ajuns la
infr]1!ar9aunui comitet provizoriu care si uneascdcele douh migcafl
in ceeace
mai tArziu a ajuns sd se numeascdConciliul Mondial al Bisericilor.
Irlanurile au
fost insd din nou intrerupte de rezboi.Formarearealda Conciliului
mondial nu a
avut loc pAnd in 1948cdnd la Amsterdam, 142 de grupuri denominalionale
au
15. Lalouretle,,,EcumenicalBearings,,,
p. 356.
76. Ibid.,p.357-358.
17. Yillain, Unity, p.29.
18. Ibid., p. 30.
'19.
TissingtonTatlow,,,Theworld conferenceon Faith and order", Ecwnenical
Moocmcfif
, p . 407.
20. Ibid., p.407-408.
21. Ibid.,p.408-413.
22. Villain, Ufit, p.32.
UnitateaBisericii 979
devenit membre ale Conciliului.zl intruniri ulterioare ale Conciliului Mondial al

Bisericilor s-au tinut la EvanstoryIllionois (1954),New Delhi (1961),Uppsala
(1968),Nairobi (1975)9i Vancouver(1983).
Expresia iniJiald a bazei teologice a Conciliului Mondial a fost scurtd Si simpla:
,,Conciliul Mondial al Bisericilor este o pertigie a bisericilor care il acceptd pe
Domnul nostru Isus Cristos ca Domn gi MAntuitor.', zr Aceastd declaratie a fost
criticate deoarecenu acopereintreaga gamd a credinlelor cregtine9i astfef in 1961,
a fost adoptat5 o versiune ldrgitd: ,,Conciliul Mondial al Bisericilor esteo pdrtegie
a bisericilor care II mirturisesc pe Domnul Isus ca Dumnezeu gi Mdntuitor, in
conformitate cu Scripturile, 9i de aceeacautd sd indeplineasctr impreund sarcina
lor comuni spre gloria singurului Dumnezeu, Tatdl, Fiul gi Duhui Sfant..E Tot in
1961, Conciliul Misionar International (IMC), o alte migcare generatd de
conferingadin 1910de la Edinburgh, a fuzionat cu Conciliul Mondiai.r5 in acelagi
timp a avut loc un alt eveniment semnificativ. In ziua de Crdciun a anului 1961,
Papa Ioan al XXII-lea a lansat chemarea prin care convoca cel de-al doilea
Conciliu al Vaticanului. Noua deschideremanifestatede acestconciliu insore
cre$tinetatea necatolici avea sd face in cur6nd ca dialogul dintre protestanli 9i
catolici si devind o realitate.
Conciliul Mondial a1 Bisericilor gi organizagia afiliatd lui din Statele Unite,
Conciliul NaJional al Bisericilor lui Crisios (NCCC), nu sunt singurele migciri
interbisericegtide seamd.in 1941s-a organizatConciliul American al Bisericilor
Cregtine (ACCC); echivalentul lui pe flan mondial, Conciliul Intemalional al
Bisericilor Cregtine (ICCC) a fost ffiintat ceva mai tarziu. La prima vedere aceste
gmpuri par si fie replici conseryatoare la conciliul Nagional al Bisericilor gi
respectiv 1aConciliul Mondial, incercdnd si realizeze aceleagiscopuri incd intr-un
cadru teologic conservator. Totugi dupd o examinare mai atente devine evident
faptul cd cele doud concilii, cel american gi respectiv intemational, existd cu
lcopuf de a se opune obiectivelor gi pozitiilor Conciliului Nalional gi respectiv
Conciliului Mondial.2T
De la i:rceput, principala fortd motrice din cadrul Conciliului American al
Bisericilor Cregiine a fost Carl Mclntire. El a fost unul dintre liderii care au realizat
separarea Prezbiterienilor Biblici (Bible Presbyterian) de Biserica prezbiteriand
Ortodoxd, care au iltemeiat Faith Theological Seminary gi au transformat
Institutul Biblic Nafional in Coiegiul Shelton. El a fost de asemeneacrainicul
programului radio ,,Twentieih Century Reformation Hour,,.
Prinhe activitdtile Conciliului American este gi aceea de a influenla la
Washington printr-un grup de presiune politica guvernamentali care afecteazl,
statutul capelanilor, misiunile strdine gi emisiunile radiofonice.28Totugi, opozilia
23. Norman Goodall, The EcwnenicalMooeftlefit:Whltt It Is afid Wha, lf Do?s,ed. a doua, New york,
Oxford Universiry 1964,p. 53-68.
24. Ibid., p.68.
25. Ibid., p.69.
Norman Coodall, EcumenicalProgress:A Decadeof Changeifi the Ecuucnical Mooetncnt, 796.1-
-26.
1971,New Yo& Oxford Universitv,1972,D. 139.
_27. Carl Mclntire, Tt entiethCeniuryRefornaljofl,ed. a doua ti rev.,Collingswood,N.J.,Ch stian
Beacon,1945.
_2& _PauJWoolley, ,,American Council of Christian Churches,,, in TfuentiethCentury Encyclopedi.tof
ReligiousKnouledge,ed. Lefferts A. Loetscher,Grand Rapids, Baker, 1955,vol. 1, p. 30.
980 Biserica
fafd de Conciliul Nalional gi Conciliul Mondial esteceacareconstituie raliunea
de
a. exista a acestui grup. Una dintre iacticile lui este aceeade a o intrunire
line
'Mondial
simultane in acelagi orag tn care are loc intrunirea Concitiului
sau a
vreuneia dintre agenflile lui. Cartea lui Mclntire, TwentiethCentury
Reformation,
este un.atac extensiv, viguros gi orientat cu precizie impotriva iibeialismului
Srupului ecumenic. Sunt-in joc nu numai obieciive teologice, intrucAt se ridici 9i
probleme de strategie politicd 9i economici ir vederea discutdrii lor.
Activitef e Conciliului American gi ale biseric or membre au dus la cateva
rezultate extrem de negative. A cescut inclinafla spre schismi, care
s-a ficut
resimfiti atunci cand Biserica prezbiteriani Bihlicd giFaith S"*i"ury
au venit in
existente ca diviziuni ale Bisericii prezbiteriene Ortodoxe
9i respectiv ale
Seminarului Westminster. Un caz tipic este fondarea lui Covenant
College and
Seminarygi a denominaliunii imudite.re Mai mult, Conciliul American se
opune nu
numai evanghelicilor cu convingeri liberale, ci celor inconsecventicare,
9i desi pe
deph ortodocii, nu au rupt completlegiturile cu Conciliul Nagional.I"t_ua""i.,
nrcl unul membru votant al Conciliului American nu_i esteingiduit
sAinhefine
vreo legaturi cu Conciliul Nafional.s
La un an dupi irtemeierea Conciliului American al Bisericilor Cregtine a
luat
nagtereo noue asocialie interbisericeascd.Un grup de evanghelici au organizat
in
1929Pirtdgia Noii Anglii (NEF), care a dat naf,tereunor coiferinle bibli-ce,
tabere
Si .programe radiofonice. CAgiva dintre lideri, avAnd viziunea unei pdrtdgii
nationale,.au emis invitatii pentru evanghelicii din inheaga
tard cu scopul de a
participa la o sesiune in St. Louis, ce urma sd aibd loc iriaprilie
1942.ln urma
acesteisesiuni s-a ndscut Asociafia Nafionald a Evanghelicilorpentru
Actiune
Unificati (NAEUA); numele ei a fost redus ulterior la Asociaiia NaJion;H
a
Evanghelicilor(NAE).31
Doud fapte legate de inceputurile AsociagieiNaqionalea Evanqhelicilor indice
natura gi scopurile ei distincte. In primul r6nd, numele inifial refleitA orientarea
ei
*!iq: pll:iica; inaceaste privintd asociafiaseaseamdndcu Conferinla de la
It:lf
bdmbwgh din 1910.In al doilea r6nd, conducdtorii evanghelicilor,luAnd noti
de
formarea Conciliului Arnerican cu un an inainte, au alessdiu i sealiture din pricina
orientdrii.lui negative. in schimb, obiectilr:l primar al noului grup a fost
aqiunea
constructive gi cooperarea.L-am putea denumi un grup de acgiirneecumenice:
Un lucru a devenit limpede. Mii [de cregtini]au ajuns la concluziaca nu mai pot
:o9pur"..l Conciliul [Nafional]Federalal Bisericilor[Dar evanghelicii]nu erau
interesafisi redactezerechizitorii gi si-'i iroseascdtimpuicu o strate-gie rdzboinicdin
t:f".r*rrii disrrugerii_Conciliului.Ei erauie pirerecAs_!irositdejaprea
l*r:l :au
mult hmp ir energie,preamulli bani 9i preamult talentin astfelde eforturi.
Ei isi
doreau programd constructivd,agresivd,dinamictr comuntr j" ;.G;';
_o 9i
evangielicd in domeniile evanghelizdrii,rnisiunilor, educalieicregtinegi al oricdrei
arresreredrn cadrulcredinteicregtine. Ei igi doreauo bazddoctdnardsdndtoase in
vedereaunei astfelde actiuni. Ei au cdutatsd delind conducereain aceste
domenii.
Evangheliciicredeauci a venit timpul si demonshezevaliditatea credintei lor
si
a. ,,The Perils of Indep€ndency,,,Clrb tiInity Today,T2noiembne195( p. 21.
30. :ijf ]ljenry,
woolley,,,AmericanCouncil,,,D. 30.
Mu'rcl\, Cooperatio/t,p. 48-61.
capacitatealor de a lucra impreuni 9i de a crea impreund in cadrul unui mirel
program constructiv.32
Asociafia Nalionald a Evanghelicilor funclioneazi prin interrnediul mai

multor comisii. Periodicul ei,,4ctior (anteriot Unitetl EunngclicnlAcfron), exprimi
conceptiile membrilor ei.
Probleme ridicate de evanghelici
Cendsediscutefenomenulecumenismului, mai multeproblemesunt cteun

interesdeosebitpentru evanghelici.Evangheliciiau susjinutintotdeaunacd
pdrtigia nu este posibild fdri o cddere de acord asupra anumitor adevdruri de
bazd. Aceastd afirmalie provine din credinla intr-un Dumnezeu obiectiv la care
oamenii se raporteaze prin credinfe. Noi suntem capabili sd avem o relalie cu El
pentru ce El ni S-a revelat. Intrucat aceaste revelatie este cel pulin in parte sub
formd propozilionald, credinla este o problernd de incredere personalfin Dum-
nezeu pl de acceptare a adevirurilor pe care EJ le-a revelat. in consecinli,
experientele emolionale similare qi eforturile de cooperare sunt o ternelie
insuficientd pentru uniune. Tiebuie si existe un acord cel pufin cu privire la
subiectele fundamentale ale credintei.
Aceastd pozilie a evanghelicilor a: putea fi interpretate ca o barierd naturald
sau Iogici in calea ecumenismului. In realitate, cum a subliniat John Warwick
Montgomery, ea a funclionat exact invers; ea a incurajat activitatea
interdenominationalS. Datoritd preocupirii lor pentru adevdl evanghelicii inclini
spre cooperare gi unitate cu cei care susfin aceleagicrezuri fundamentale ca ei.33
9i
Intr-adev5t fundamentalismul a demarat pe plan istoric cu o serie de conferinle
biblice linute de oameni care impdrtdgeau un set de credin{e distinctive denumite
,,crezuri fundamentale". Multi pariicipanli au descoperit cd din punct de vedere
ieologic ai spiritual au mai multe in comun cu unii cregtini care poarti embleme
denomina{ionale diferite, decat cu unii membrj ai propriei lor denominafiuni.
Prin urmare, tocmai existenfa diversitetii doctdnare din cadrul denomina{iunilor
m a r i a f o s t u n s t i m u l e n tp e n t r u e c u m e n i s m .
Totugi, avAnd in vedere grija lor pentru adevdr, evanghelicii sunt oarecum
atenti h cet de mult sunt dispugi sd se implice in ecumenism. Atunci c6nd
evanghelicii discutd despre ecumenism se ridicd mereu cAteva probleme. William
Estep le-a grupat in mod conventional in categorii. Cu toate ci el a scris mai ales
din perspectivd baptistd Si ecumenica. vom foiosi, cu unele adaptdri, schita lui.3r
Problema teologicA
Cdnd cineva ia in considerare toate rezervele exprimate fald de migcarea

ecumenicd, dorneniul la care se gandegte imediat este teologia. Aceasta intrucat
32. Ibid.,p.62.
33. John Warwick Montgomery, Ecumenicity,Epangclicals, nl]d Ron?c,Grand Rapicls,Zonderuan,
1969,p.18.
34. William R. Estep,BapLists
and Christioni_lnily,Nashville,Broadman,1966,p. 170.
982 Biserica
divergenlele pe teme teologice sunt cele care au dus la separarea denomina-

fiunilor in primul rAnd.Evangheliciinu vor lua in considerareasociereacu nici un
grup care nu subscrie la anumite doctrine de baze: autoritatea supremi a Bibliei
ca sursd a credintei 9i practicii cregtine; divinitatea lui Isus Ciistos. inclusiv
mhunile Lui, moartea Lui ispdgitoaregi invierea Lui in trup; mantuirea ca
rucrarea.supranaturala a regeneririi gi
. lustificdrii. prin har, insugittr prin
htermediul credinfei; a doua venire a lui Cristos. in ceea ce privegte baza
teologicx pentru pdrtdgie, evanghelicul este de pirere ci mi€careaecumenicd s_a
irnpdcatadeseoricu cel mai mic numitor comun.in urma ac;stui fapt, el se teme
cd unii dintre membrii pertdgieiar putea se nu fie cregtiniadevdrali.Existe,de
asemenea,intrebarea ce fel de standarde doctrhire trebuie umate (adicd ce fel de
mirturisiri de credinte sau crezuri), dace trebuie urmate vreunele, gi care trebuie
sd fie statuhrl sau autoritatea lor.$
Problema eclesiologicA
sens, problema eclesiologicd este numai un subpunct al problemei

Fq-u"
teologice. Evanghelicii nu vor sd audi de asocierea cli qrupurr care nu
impertig€scdoctrina lor desprebisedce.gi totugi,ajci sunt in joc-gi
irobleme ceva
mai mari. Evanghelicii sustin ci trebuie sd efste un acord crr privire la ce anume
face ca o bisericd sd fie Biserici. Mai exact, ii face biserica pe cregtini se fie cregtirri
sau cregtinii fac ca biserica sd fie Bisericd? Aici intilnim, intrlun fel, problema
insdgi a naturii cregtinismului. prin urmare,
9i aici se discuti semnificafia
iu.l:"llT bisericd.I se aplicd el in primui rAnd unei congregatii locale ie
credinciogi, unei denominagiuni sau unii aliangeintre denomin-agiuni?Trebuie sd
se cadd de asemeneade acord in privinfa structurii conducerii bisericegti gi a
formei 9i ftrncgieilucririi de.sluiire. O contopire inhe nigte episcopalieni convLgi
gi nigte congregationaligti fideli doctrinei lor ,,u se pr"u pout" realiza fdri
o
anumite tensiune la nivelul organizdrii conducerii bisericegti, al stabilirii
semnificatiei gi criteriilor ordinirii 9i al altor subiecte inrudite. tebuie sd li se
acorde atentie-gi unor probleme ca scopul 9i strategia Bisericii, caracterul potrivit
9i gradul implicdrii sociale gi politice gi relalia dintie stat gi Biserici.
E:F
^ .s:mnilcativ faptul cd domeniile pe care tocmai ie-am menlionat Fi alte
intreberi imudite privitoare la sacramentecreeazi cele mai grave tensiuni gi cele
mai serioase dificultdfi migcirii ecumenice, la fel ca ir:r secJlul al XVI_lea, cind
Martin Luther gi Ulrich Zwingli nu au fost in stare se uneascecele doud ramuri
ale-Reformeigi negocierileau eSuatdin cauza problemei naturii prezenlei lui
Cristos in cadrul Cinei Domnului. Motivul poaie fi vizut cu uguiinla. in alte
domenii dochinare, lise poate ilgddui hdivizilor sn aibi propriile lor pdreri. Dar
Biserica gi sacramentelesunt componente vizibile, observabile ale cregtinismului.
Prin urmare, este necesartro mai mare inlelegere in privinfa lor.
Problemametodologicd
Deoarece motivul major al intemeieri migcdrii ecumenice a fost eliminarea

35, Montgomery,
Ecantcniity,
p.17,^. 6;Estep,
Baptists,
p.170.
UnitateaBisericii 98j
neajunsurilor unei mdrturii impe{ite, se potrivegte acrun una dintre intrebirile
pragmatice pe care le-au pus evanghelicii: CAt de eficientd este migcarea
ecumenice in i:rdeplinirea sarcinii de evanghelizare a lumii? Harold Lindsell a
subliniat ce Biserica unite din Canada era caracterizatede o descregterea
numdrului membrilor gi misionarilor intr-o perioadd in care alte denominaliuni
cregteaugi se dezvoltaui:r acestedomenii.36
AvAnd in vedere originea rnigcirii ecumenice,eqeculei in domeniul misiunii
mondiale_este deosebit de important. Din cauza acestui fapt evanghelicii au
criticat adeseoriConciliul Mondial al Bisericilor.W. A. Vissir,t Hooft, primul
secretargeneralal Conciliului Mondial, a incercatsi rdspunddla aceasticiitici:
Probabilcd ceamai relevanHintrebareridicatdde evangheliciiconservatori a fost

daci migcareaecumenicd nu $i-aconcenbatpreamult energiileasupraproblemelor
socialeSi intemalionale,neglijAndsarcinaprimordialf a misionaiismului
9i
evanghelizdrii.Intrebareaeste cu atat mai televanttrcu cat o comparatieintre
ConciliulMondial al Bisericilorfi organizatiileevanghelice
aratdcd celedin urma
rnvestesco partemultmai maredin resursele lor umaneqifinanciarein evanghelizare
gimisiunistreine.Dar seridici mareaintrebare:Ceesteevanqhelizarea? EsteBiserica
implicati in evanghelizare
doardacdprediciiEvanghelia indivizilor?Saugi in cazul
in careproiecteazalumina Evanghelieiasupramarilor problemeumane ale vremii
noastre?Discufiacontinudgi ambii parteneride dialog au de invdtat umrl de la
celehlt.3T
ProblemateleologicA
Cea dh urmi problemi pe care o ridicd evangheliciiatunci c6nd evalueazd

ecumenismulesteceape care Estepo numegteproblu-a teleologici,$Care este
lelul ultim al migcdrii ecumenice? Este el iontopireu o.gu-r.,i"ea tuturor
denominaJiunilorirtr-o singurdsuperbiserice? Conduiitorii Conciliului Mondial
au declarat irn repetaterAnduri gi in mod categoriccd nu acestaeste
telul lor;
denominaliunile individuale vor persista9i igi vor pestra integritatea.Cu toate
acestea,Estepa alcdtuit o listd impresionantede afirmafii fdcute de algilideri ai
migcerii ecumenice i:r sensul ci trebuie cdutaie Si dobdnditi unitatea orgartcd a
tuturor bisericilor. E. Roberts-Thomson face distincfia intre functia sp;cific; a
Conciliului Mondial 9i felul ultim al migceriiecumenice.Conc iului i seinterzice
de cdtreinsigi constitufiasase devini mai mult decAtun conciliu.SeasteaDtdinse
ca membrii Conciliului Mondial si aiunge la o aiat de acutd congiieniizarea
picatului separdriiincat se cauteo contopirecarese heacddincolo de activitat e
Conciliului.3e
Daci ar avealoc o contopirecompleti, ar apdreaanumite consecinlenefericite.
.
Apartenenta la o anumite biserici ar deveni lipsitd de sens.Robert Handy a
36. Harold Lindsell, ,,What Are the Results?Ecumenical Merger and ly'rission',,Christiafiity Toda!,
30 martie 1962,p. 5.
37. W. A. Visser't Hooft, ,,The General Ecumenical Development Since 7948,',i^ The Ecunenical
Aduance:A History of the Ecumenical Mooement,vol.2, 1948-1968, ed. Harold E. Fey, philadelphia,
Weshninster,1970,p. 19.
38. Estep,Baptrlrts,p. 185.
39. E.Roberts-Thomso,WithHandsOutstlefcfted,Londra,Marshau,MorganandScott,1952,p.39.
984 Biserica
observat ci: ,,curentul favorabil unei uniteti organizatorice totale ridicd in mod
inevitabil din nou intrebarea cine este eretic. in i;cercarea de a scipa de aspectele
mai dure ale acesteiintrebdri,degis-arinsistaasupraunitdtii organizatoric;tohle,
standardele membra[tefi ar fi coborAtegi naturi Bisericiiar fiirezentati efectiv
h termeni minimali".aoO problemi suplimentari pe care o;une o astfel de
superbiserici este ci ea ar fi considerai, mandatarj exclusivd a cregtinismului.
Cledinciogii ar fi ficuJi se creadi cd nimeni nu poate fi cregtin in afara Bisericii
vizibile.-Ce se lntampH atunci cu cel care se situeazd pe pozigia de disident sau
nonconformist? Unde s-ar putea duce o asemene; persoani? O structure
monoliticd ar exclude sistemul de verificiri gi bilanpri, care este la fel de necesar
htr-o biseric{ precum este gi in politica seculari.
Linii directoarein vedereaactiunii
_JinAnd cont de rugdciunea lui Cristos penku unitatea ucenicilor Sdi, care ar
trebui si fie pozitia noastri? incheiem capitblul despre unitatea Bisedcii cu cateva
linii directoare.
1..tebuie si ne dim seamaci Biserica lui Isus Cristos esfeo singurtr BisericE.
Tofi cei_caresT! leqa_lide singurul Mintuitor gi Domn fac intr-adeivdr parte din
acela$itmp spiritual (1 Cor. 12:13).
2. Unitatea spirituala a credinciogilor ar trebui si se manifeste sau se se
exprime prin bunivointe, pertegie 9i dragoste intre ei. Ar trebui s6 folosim orice
cale legitime de afirmare a faptului cd suntem una cu cregtinii care sunt separati
de noi din punct de vedereorganic.
3. Cregtinii de toate tipurile ar trebui sAlucreze irnpreuni ori de cite ori este
posibil. Dacd nu este amenintat nici unul dintre punciele esengialeale dochinei
sau practicii, ei ar trebui si-gi uneasci fortele. Cu alte cuvinte, lste important se
existe ocazii in care cregtinii si uite de diferente. Cooperarea dintre cregtini
constituie o mdrturie comund pentru lume 9i o administraie plinn de credincibgie
a resurselorcarene-au fost incredinfate.
4. Este important sd se contureze cu atentie baza doctrinarl gi obiectivele
pdrteqiei. Jelul originar al Conferintei misionare mondiale din 1910 de la
ldinburgh a fost irxlocuit ir mare parte, dupi cum a recunoscut insugi Visser,t
Hooft, de alte preocupdri. Cu toate ac$tea,-irdeplinirea insircindrii lui Cristos
rdmane in continuare datoria maiore a Bisericii. ln consecintd, este dificit de
justificat dedicarea timpului, a resurselor umane gi financiare in scopul
unor
activiteti care nu contribuie, cel putin iridirect, la evanghelizare. Cu alte cuvinte,
tinta noastra ar trebui sd fie o revenire la obiectiiele inifiale ale migcirii
ecumenice, pentru ci nu oricine zice ,,Doamne, Doamne,, este cu adeverat unul
de-al Lui.
5. Tlebuie si ne ferim de orice asocierecare ar submina vitalitatea sDirituaH a
Bisericii. Bisericile conservatoare sunt cele care cresc;evanghelicii datiimpulsul.
Aliantele care le-ar dilua vitalitatea trebuie evaluate cu foirte mare atentie gi ar
trebui probabil evitate.
40. Robert Hand, ,,The Ecumenical Task Today", Foun.litions 4, nr.2, aprilie 1951,105-105.
5. Cregtinii nu ar trebui si se grebeasce si-gi pdrdseasci denominafiunea.
Atata timp cat existi o posibilitate rezonab e de rescumpirare a denominaJiunii
respective,merturia consen/atoarenu ar trebui abandonate.De fapt, dacdcre9tinii
conservatod se retrag din cercurile ecumenice,nu mai rimAne nimeni acolo care
se le reprezinte pozitia.
7. Este important ca cregtinii se se asigure ca diviziunile gi separdrile se
datoreazi unor convingeri 9i principii veritabile, gi nu unor conflicte personale
sau ambitii individuale. Este o discreditare a cauzei lui Cristos dace cregtinii care
susfin aceleagicredinle gi obiective se separd unii de altii.
8. Acolo unde cregtinii au pdreri diferite, fie ca indivizi, ca biserici sau ca
denominaliuni, este esential ca ei sd le exprime intr-un duh de dragoste, ciutAnd
mai degrabi si-i corecteze pe ceilalti gi s6-i convingi de adevir, decat sd-i
combati sau si-i expund ridicolului. Adevdrul va fi htotdeauna unit cu
dragostea.
Lucruriledin urmi
55. Introducerein escatologie

56. Escatologieindividuala
57. A doua venire si consecinteleei
58. Conceptiilemilenistesi tribulationiste
59. Stirile finale
t-=
"-\
l-=
|'--\ lP--\
) 1)
vv
Introducere
in escatologie
Statutulescatologiei
Clasificareaescatologiilor
Aborderi moderneale escatologiei
Abordarea liberald:escatologiamodernizata
AlbedSchweitzer: escatologiademodernizat6
C. H. Dodd:escatologia realizata
RudolfBultmannt escatologiaexistentializate
JilrgenMoltmann: escatologia politizata
Dispensationalismul: escatologia
sjstematizatd
Concluziicu privire la escatologie
Statutulescatologiei
Dupd cum indicd provenienta cuvantului, escatologiainseamnd in mod
tradiJionalstudiul lucrurilor de pe urmd.ln consecinli,ea seocupdde intrebirile
privitoare la consumareaistoriei, la hcheierealucririi lui Dumnezeuin lume. in
rnulte cazuri, ea a gi fost ultimul lucru, in sensliteral, in cadrul studierea teologiei,
ultimul subiectluat ir considerare,ultimul caDitoldin manual.
Escatologiaa avut un destin zbuciumatde-alungul istoriei cregtinismului.Ca
urmare a faptului cd teologiaestede obiceidefinitd gi perfectionatain urma unor
provocdri 9i controverse,iar numdrul dezbaterilorserioasepe temeescatologicea
fost mic, ea a rdmas relativ nedezvoltatdin cornparalieiu doctnne cum sunt
natura sacramentelorgi persoana9i lucrarealui Cristos.Acesteadin urmd, fiind
mai importante pentru credinJagi experientacregtind,au fost tratatemai riguros
inainte. JamesOrr a observatce pe mdsura ce istoria Bisericii a progresaLau
predominat diferite doctrine. Ordinea in care sunt expuse diferitele doctrine
reflectdordinea in careele au intrat in centrul atentiei.drr a sugeratcd, potrivit
acestei teorii, escatologiava fi probabil problema dominantd de pe agenda
teologicd moderni.l Acest lucru ar putea fi discutat insd, deoarecein secolul
nostru li s-adat o mareatentierevelatieigi lucrdrii Duhului SfAnt.Totugi,estefird
1. JamesOrr, TfteProgressofDogma, Cra dRapids, Eerdmans,retipdrite 1952,p.20-30.
989
990 Lucruriledin urmi
indoiald adevdratci la sfirgih:l secolului al XX-lea gi de-alungul secolului al XXlea
escatologiaa fost examinatd mai riguros decat inainte.
diverse concepgiicu privire la relatia escatologieicu celelaltedoctrine.
,, F"]"i
unu reologt au pnvlt-o doar ca pe o anexi a celorlalte doctrine sau ca oe o
completarea unui alt subiectteologic.De exemplu,ea a fost uneori vazuta pw
9i
simplu ca o parte a doctrinei despremantuire.raand esteprivitd ca fiind in esenli
un- studiu al etapei finale a stabilirii domniei lui Cristos in iume, escatologia
incheie do€trina despre lucrarea lui Cristos.3 Ea a fost de asemenea atagata
do:trin:i desp-reBisericd;ne gAndim, de exemplu, la discutia lur Augustin
cu
prrvue ta lmpdrifie gi Bisericd.a Alti teologi au privit escatologiaca pe Jdoctrini
independente, care se afld la acelaginivel cu altJdoctrine majoie.sA\ii au
suslinut
cd escatologia..este doctrina supremd - ea rezumd toate c;lehlte doctrine le
9i
aduce la implinire.6 In fine, c6fiva au sustinut cd escatologia este teologia i:r
totalitatea ei sau, mai corect, ce teologia ir:rtreageesteescatolo;ie.7Existi ag;dar
o
vaste game de concepfii referitoare la statutul escatologiei;ia este considerate
c6nd o anexi a celorlalte doctrine, cand una dintre loctrhele maiore,
c6nd
doctrina suprema9i teologiainsdgi.
mai motive pentru atenfiacarei seacorddin prezentescatolgiei.Unul
, . lxisfe lutie
dintre-ele estedezvoltarearapidd a tehnologiei schimbdritl corespunzdtoareei
9i din
cadrul culturii noashe'tn general, pentru a evita iegirea din uz, ."re necesar
ca
agenliile publice si corporaliile sd anticipezeviitorul gi se se pregeteascipentru
el.
Toateacesteaau dat nagterela o inheaga aisclptina noua _
,,fuhris;d,,. Curioziiatea
legatd de felul in care vor arita *r"t", a" felul in care vor fi hansportur
e si
comunicareain decadaurmdtoare sau ir secolul urmitor dd nagterela speculagii
ii
apoi la cercetare.Existdun interescorespurzetor gi pentru viitorul luat in sensuliarg
al cuvdntului, in sensulcosmic.Ce aduceviitorul pentru intreagarealitate?
Un al doilea motiv maior pentru urmirhea cu interesa eiatologiei esteivirea
.
Lumii a treia. Pentru cei care trdiesc in
ler e dezvoltate trecutul este plin de
semnificatii. Ba mai mult, in minfile unora, tot ce viata poate oferi mai bun se afld
ingropat in trecut 9i toate orienter e economice politice actuale sunt negatrve gi
9i
descuraiante. Pentru Lumea a treia insd lucrurile stau altfel. Viitorul conline
t
mare promisiune gi multe posibilititi. intr-adev5r, pe mdsurd ce cregtinismul igi
continud inaintarea rapidd printre natiunile Lumii i treia, mult mai iapidd
decit
oriunde altundeva, emotia gi curiozitatea acestornafiuni in faJaviitorului trezegte
un interes mai mare fati de escatologiedecAtfati de istoria realizatd.
Mai deparie, forla comunismului sau a materialismului dialectic in lumea
noashe i-a silii pe teologi si se concentrezeasupra viitorului. Comunismul
are o
*:.Ô*^l::y g,.The Christian Eaith: A..Systeftof Dognatics, Londra, Hodder and Stoughton,
"1913,
_1 uol.2,
p.,a29-924;Anrhony H.ekema, Brbii; 9; oiiioruiS.fra.n.meaton, III;ois, 1993,p."292.
J. ceerhardus Vos,TftepaulineEschatolw,ptincetoo NJ., pdnceton University,
1930,p. 35.
4. Allgustin, Cetatei Ini Dltnneze\ 20.6_10,r ai alesg.
SfolC, SystctmticTheotw,Wesha/ood, NJ., Reve[,1902 p.98U056.
: I'ugu:!s-Y
6. JosephPohfe, Ei.h, tology;or, Thc Catlroiic Doctrineof thc Iast Th ings:A Dogtrmtic
Trcatisc,St.Lnuis,
B. Herder, 1917.D. 1.
7. IGrl Ba hipune: ,,Daca cre$tinisimul nu este, Ia modul general vorbind, escatologie
_ de la un
capet la altul, nu rdmane in ea nici un fel de relatie cu Cristos-,,_ Epis c fo lhc Ronnns,
ed. a gasea,
trad. engl. Edwlrr C. Hoskyns, New york, Oxford University, 196g,p. 314.
Inhoducerein escatologie 991.
filozofie bine definiti a istoriei. El vede istoria ca pe o mdrgdluire inspre un Jel

uLtim. Pe misurd ce dialectica igi atinge scopurile, istoria continud sd inainteze de
la un stadiu 1a altul. Lucrarea Iui Emst Bloch Das Prinzip Hofuung (Principiul
speranlei),8careprezintd marxismul ca pe speranJalumii pentru un viitor mai bun,
a avut un mare impact asupra mai multor teologi cregiini. Ei s-au simlit provocaJi
se vind cu o alte baz5,superjoarapentru sperante.
Anumite gcoli de filozofie au inceput de asemenea sd pund accentul pe
sperante. Probabil cd exemplul cel mai remarcabil este logoterapia iui Viktor
Frankl, un amestec de existentialism gi psihanalizd. Din experienJelelui intr-un
Iager de concentrare in timpul celui de-al Doilea Rdzboi Mondial, Frankl trage
concluzia ci oamenii au nevoie de un scop pentru a trii. Cel care are o nidejde,
care ,,cunoagte"De ce"-ul existentei lui... va fi in stare sA suporte aproape orice
<curn>".eintr-un sensfoarte real, de ce-ul, scopul existenlei, estelegat de viitor, de
ceeace se credeci va avealoc.
ln cele din urmi, pericolul distrugerii careplaneazi peste rasa umand a starnit
cercetareaviitorului. Posibilitatea unui holocaust nuclear este ca un nor negru
care umbregte intreaga lurne. $i, degi efectul crizelor ecologice cu care ne
confruntem este mai lent decdt ar fi un rdzboi nuclear, 9i ele pun in primejdie
viitorul rasei umane. Aceste realitdd hmuresc faptul ce nu putem trii numai in
prezent, preocupati de ceeace este acum. Trebuie si ne gAndim la viitor.
CAnd ciutdm si afldm ce anume fac teologii gi pestorii cu escatologia,
descoperirn doui orienteri contrastante. Pe de-o parte, existd o mare preocupare
fali de escatologie.Conservato i din punct de vedere teologic au manifestat un
mare interes fatd de acest subiect. Dispensationaligtii, mai ales, l-au reliefat in
predicile gi invildturile lor. Se spune ce un pestor a predicat din Apocalipsa tn
fiecare duminici seara timp de nouisprezece ani! Uneori invetetura este
amplificati prin diagrame mari Si amenuntite despre lucrurile de pe urmi.
Evenimente politice 9i sociale actuale, mai ales cele care au legdturd cu natiunea
Israel, sunt identificate cu profeflile din ftripturE. in urma acestui fapt, unii
predicatori au fost infetiSati de caricaturigti cu Biblia intr-o mAnd gi cu ziarul in
cealahe.hte GreatPl.anetEarth de [{al Lindsev esteun exemplu remarcabil pentru
acesttip de ,,escatomanie".lo
Existd un alt tip de escatomanie,foarte diferiti ca orientare gi confinut. Aceasta
este conceptia cd escatologia inseamne furtreagateologie.ll Credinta cregdne este
privitd ca fiind atAt de profund escatologice,incAt termenul ,,escatologic" este
aleturat ca adiectiv fiecdrui concept teologic. Escatologia este vazutd ,,in spatele
fiecirui tufig" din Noul Testament.Dupd pirerea celor care aderd la aceastdteorie,
subiectul central al escatologiei nu este insi viitorul, ci ideea ce a inceput o noue
erd. Adeseori esteaccentuatetensiunea dintre vechi gi nou; de fapt, expresia ,,deja,
dar nu incX" a devenit un fel de slogan.
Opusul celor doud tipuri de escatomanies-ar putea nurni ,,escatofobie" - o
teami sau o aversiune fate de escatologie,sau cel puiin o evitare a discutirii ei. in
8. Emst BloclL Das P/irzip Hof ung,tuar*J(h)rt am Main, Suhrkamp, 1959.
9. \4ktor Frankl, llrtt's S?4rchhr M?aningNew york, WashingfonSquar€,1963,p. 127.
10. H^l Ltndsey, TheItte GreatPlanet Earth, Gftnd, Rapids, Zondervao 1971.
11. Jiirgen Moltmann, Tre Theologyof Hope,New York, Harper and Row, 1967.
unele cazuri, escatofobiaeste o reactie impotriva atitudinii celor care au o

interpretareprecisepentru fiecarematerial profetic din Biblie 9i care identificd
fiecareeveniment semnificativ din istorie cu o prezicerebiblicd. Nevrdnd s6 se
identifice cu aceaste abordare mai degrabf in ciutare de senzational a
escatologiei,unii predicatori gi inv;tdtori e-vit; intru totul discutareasubiectului.
Drept rezultat, in unele cercuri conservatoarenu existi nici un fel de alternativd
la dispensafionalism.Multe persoanelaice,vizAnd cdnu esteprezentatevreo altd
conceptie, au ajuns si se gdndeasci la dispensalionalism ca la singura abordare
legitimd a escatologiei.Mai mult decat atat, i:r situalii in care dintr-o problemd
relativ minord a escatologieis-aficut un test al ortodoxiei,pistorii mai tineri tind
sa evite in intregime subiectul,sperdndca astfelsi preintiirnpinesuspiciunea,iar
in mediile in carediscutareaescatologieia devenit ,,un spori de sald,,,unii pdstori,
sperAnd sd evite dezbinirile, mentioneazeprea putin sau deloc mileniul gi
necazulcel mare. Din acestpunct de vedere,subiecteleescatologicenu sunt cu
mult diferite de glosolalie.
Multe dintre problemele escatologiei sunt obscure gi dificil de tratat. in
consecintd, unii irxvetetori gi predicatori eviti pur 9i simplu subiectul. Anumili
profesori care predau cursuri de doctrind cregtind intri mereu in detalii care
depdgescprograma. Drept urmare, ei nu au niciodate Hmp si se ocupe de mileniu
9i de necazul cel mare. ln mod similar, unii profesori de Noul Testamentgdsescci
estedificil sd-giface Hmp pentru carteaApocalipsa gi chiar unii profesori di Vechiul
Testamentau dificulteli ir:ralocareaunui spaliu ir:rpro$ama lor pentru studiereain
detaliu a c5rlilor profetice. Probabil ce aceastaestedoar o carentdorganizatorici gi
de disciplind, dar mai mulfl profesori au adrnis cd lipsa de timp esielonvenabild.
Noi trebuie sd ne stabil.im undeva intre cele doui extreme, cea a cercetirii
infrigurate gi cea a evitdrii escatologiei.Pentru ce escatologianu este nici un
subiect optional 9i lipsit de importante, 9i nici singurul subiect semnificativ gi
important pentru cregtin.Vom gdsi o pozifie potrivite, de mijloc, daci vom pdstra
i:r minte adevdratulscopal escatologiei.Uneori escatologiaa ajunsun subiectde
disputS, aducAnd acuzalii reciprocegi o atmosferi causticdinhe cregtini. Nu
acestaeste scopul pentru care au fost revelatede cdtre Dumnezeu adevirurile
escatologiei.Pavel aratd in 1 Tesalonicenimotivul pentru care a scris despre a
doua venire a lui Cristos. Unii credinciogi,care au avut decesein familie 9i in
rAndul prietenilor lor, experimentau o durere care era, cel pulin intr-o anumitd
mdsure, nesenitoasi gi deloc necesard.Pavel nu dorea ca ei si ii boceascd
asemeneanecredinciogilor,carenu au nici o nidejde cu privire la cei plecatidintre
cei dragi ai lor (v. 13).Dupd ce descriea doua venirea iui Cristos9i'ii asigurApe
cititorii sdi cd ea va avealoc cu siguranld,Pavelii sfetuiegte:,,Mingdiaftvd dar
unii pe altii cu acestecuvinte" (v. 18). Este uneori ugor de uitat cd adevirurile
escatologicedin Cuvdntul lui Dumnezeu,ca gi restul revelaJieiLui, au menireasd
ne mangaiegi se ne asigure.
Clasificareaescatologiilor
Existi o serie de intrebdri care pot fi puse pentru a ne atuta si clasificdm
diverseleconceplii escatologicesustinute de cregtini.in unele cazuri, o singuri
Introducerein escatologie 993
intrebare va fi suficiente pentru clasificareaconceptiei avute in vedere, ea fiind o

cheie pentru intregul sistem. Alteori, va fi nevoie si se pund mai multe intrebiri
pentru a intelegepe deplin natura concepfieitratate;
^ 1. Se consideri ci escatologiase refertr in primul rAnd la vitor sau Ia prezent?
ln mod tradiJional s-a crezut ii escatologia se ocup6 de vremurile din urmi, de
lucruri care se vor intAmpla inh-un anumit moment din viitor. Totugi, unii teologi
vid escatologiaca pe o descrierea evenimentelor de aici gi de acum. Noi ne aflim
intr-o noul erd gi experimentim o noui calitate a viefii. Altii consideri cI
escatologiaeste o descriere a ceeace a fost, este gi va fi intotdeauna adevirat. Cu
alte cuvinte, escatologia are un caracteratemporal,
Este de folos sd amintim aici un sistem care se folosegte la clasificarea
diverselor interpretiri ale materialului profetic sau apocaliptic din Scripturi. Degi
el este de obicei folosit ca mijloc de clasificare a interpreterilor cirlii Apocalipsal,
sau, mai frecvent, a oricirei literaturi profetice de acest gen, sistemul poate fi
aplicat gi la deosebireaconcepliilor escatologice:
1. ConcepJia futuriste sustine ce maiodtatea evenimentelor descrise sunt in
viitor. Ele sevor implini la incheierea veacului, probabil multe dintre ele in
$up.
2. Conceptia preteriste sustine ce evenimenteledescrise au avut loc pe
vremea scriitorului. De vreme ce ele au fost contemporane cu scriitorul,
acum se situeazdin trecut.
3. Conceptia istorici susline ci evenimenteledescriseapariineau viitorului in
momentul in care au fost scrise,insd sereferd la unele lucruri menite se aibe
loc in cursul istoriei Bisericii. in loc sdprivim numai spre viitor, ar trebui sd
le ciutim 9i pe paginile istoriei gi si incercdm si vedem dacd nu cumva
unele dintre ele au loc chiar in Drezent.
4. Concep;ia simbolicd sau ideaiiste sustine ce evenimenteledescrisenu
trebuie nicidecum imaginate intr,o succesiunetemporale. Ele se referi la
adevdruri de nature vegnice,nu la evenimente istorice singulare.
2. Este oare conceptia despre viitorul vietii de aici, de pe pimdnt,

preponderent optimisti sau pesimiste?Unii escatologianticipeazi o imbunhtdfire
a condigiilor. Allii prevdd o inriut5lire generala a circumstantelor existentei
umane. Mu\i dintre ei presupun ci sub controlul omului situalia se va deteriora
pAnd ce Durrmezeu va interveni gi va rectifica ceeace se intamph.
3. Care este considerat a fi agentul evenimentelor escatologice, activitatea
divind sau efortul uman? Dacd se crede cd este activitatea divin6, atunci se va
considera cd aceste evenimente se realizeazd in mod supranatural; dace este
eforhrl uman, atunci ele vor fi considerate rezultatul priceselor obignuite gi
naturale. Prima perspectivi este in cdutarea lucrarii cu adevdrat transcendente a
lui Dumnezeu; a doua accentueazeacdvitatea imanenta a lui Dumnezeu in lume.
4. Se concentreazdoare credinla escatologici asupra acestei lumr sau asupra
lumii de dincolo? Cu alte cuvinte, existe oare agteptarea ca promisiunile lui
Dumnezeu sd se implineasci in mare parte pe acest pdm6nt intr-o continuitate
-lififfii-uo
t C. Teftpy, The New Testament: Atl Historical and Anatytic Srrr?y, Grand Rapids,
Eerdmans, 1953,p. 404405.
994 Lucrurile din urmi
fundamentald cu viata pe care o experimentem noi acum sau se agteapteoare sd

existe o eliberare din contextul actual gi ca promisiuniie Lui sd se implineascd i:r
cer sau intr-un anumit loc sau o anumitd situafie radical diferitd de ceea ce
experimentlm noi acum? Escatologii din prima grupd urmdresc sperante mai
seculare,cei din a doua grupi sunt de naturl mai spfuituald.
5. Conceptia in cauzl vorbegte despre o nddejde doar pentru Biserici sau
pentru rasa umani tn general?Beneficiile anticipate devin o realitate doar pentru
cei care se numdrtr printre credinciogi sau promisiunile sunt pentru to!i? Daci a
doua varianti este valabili, atunci este Biserica agentul sau vehiculul prin care
Iucrurile bune aiung la toti?
6. Sustine oare escatologiacd vom ajunge in mod individual la beneficiile noii
ere sau conferirea lor va avea un caracter cosmic? Dach va avea un caracter
cosmic, atunci probabil cd promisiunile lui Dumnezeu vor fi implinite ir cadrul
unui eveniment atotcuprinzetor. Mai mult decat atat, in cazul acestaefecteles-ar
putea si nu se limiteze la fiintele umane, ci s-ar putea si implice gi alte segmente
ale creatiei; se prea poate se existe o transformare a ordinii naturale.
7. Existi vreun loc special penhu poporul evreu in cadrul evenimentelor
viitoare? Ca popor ales de Dumnezeu 9i popor al legdmdntului in Vechiul
Testament,continu6 el oare si aibd un statut unic sau este privit ca si restul rasei
umane?
Abordiri moderneale escatologiei

in multe privinle istoria escatologieiestecomparabildcu ceaa doctrinei despre
Duhul SfAnt. In ambele cazuri a fost formulatd destul de devreme o pozitie
oficiald care a devenit parte a ortodoxiei. in consecinli, in cercurile ortodoxe
escatologia 9i Duhul SfAnt au fost doat rareori de interes vital sau au constituit
rareori obiecte majore de cercetare.in cadrul migcirilor eretice sau a grupurilor
radical extremiste, acestedoctrine au fost luate foarte in serios 9i li s-a dat o formi
dinamicd 9i agresivd. Degi feceau parte din crezul tradilionaf ele nu constituiau
subiectul prea multor disculii gi predici. ln secolul al XX-lea insd, ambele doctrine
au suscitat un mare interes gi s-a manifestat o preocupare mult mai largd fatd de
ele.
Abordarealiberald:escatologiamodernizatA
Secolul al XIX-lea a fost o perioadi de mare efervescenJeintelectuaH gi

teologia cregtind i-a simlit influenfa. Teoria darwinisti a evoluflei, dezvoltarea
gtiintelor naturii gi studiile critice aie Bibliei, toate au contribuit Ia o noud stare de
spirit. In teologie, liberalismul a fu:rcercatsd pastreze credinta cregtini, aducAnd
lnsd un mod de abordare gtiinlific in problemele religioase. Se avea incredere in
metoda istorici h calitate de miiloc prin care se poate dobAndi inlelegerea
evenimentelor care au a\,'ut loc tn vremurile biblice. Aplicarea acestei metode la
studiul Evangheliilor a fost numite cAutarealui Isus cel istoric. Degi pirerile au
fost implrtite atunci cind s-au tras concluziile, au eistat gi puncte asupra cerora
Inhoducerein escatologie 995
s-a cazut de acord. Unul dintre acesteaera ideea ci Isus a fost in esenld un
invltitor uman al c5rui mesai vorbea in primul r6nd despre Tatdl ceresc.El a fost
primul cregtin. Dupd cum s-au exprimat unii, Isus ne-a chemat sd credem
impreuni cu El, mai degrabi decdt in El.
Mesaiul lui Isus a fost in realitate extrem de simplu - dupi pdrerea lui Adolf
von Hamack, a cdrui g6ndire a reprezentat punctul culminant al liberalismului
secolului al XIX-lea. Isus a accentuatcalitatea de tattr a lui Dumnezeu, care a creat
toti oamenii 9i care vegheazi asupra lor gi ii proteieazA,lucru pe care il face gi cu
toate celelalte pirJi ale creafiei. lnfinita valoare a sufletului uman a fost o alte
invittrturi majord a lui Isus. Dumnezeu l-a f6cut i:r a9afel pe om incAt reprezinti
obiectul cel mai tnali al creaiiei gi al dragostei Lui, prin urmare, noi trebuie si-i
iubim pe semeniinogtri.l3
Impdriiia lui Dumnezeu a fost un alt subiect de bazd al invdtdturii lui Isus. in
timp ce aceastdimpdrilie fuseseinleleasdin mod tradilional ca o viitoare domnie
pemanteascda lui Cristos, care va ircepe prin zguduitoarea Sa revenirg liberalii
au accentuat caracterul prezent al Impiritiei. Ei au subliniat cd Isus le-a spus
ucenicilor Sdi: ,,In orice cetateveti intra gi unde ve vor primi oamenii, sd mancati
ce vi se va pune inainte; sd vindecafi pe bolnavii care vor fi acolo gi si le ziceti:
.Impirdfia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi",, (Luca 10:8-9).prin urmare,
knperXfa nu este ceva indepertat, il"rspaliu sau timp. Ea este ceva apropiat, ceva
tn care oamenii pot se intre. Nu este ceva impus din afard. Ea este pur 9i simplu
domnia lui Duonezeu in inimile omenegti oriunde se gdsegteascultare falf de
Dumnezeu. Rolul cregtinilor este sd rdspAndeasci aceastdimpirdtie care, dupd
Albrecht Ritschf este una a dreptelii gi al valorilor etice.r!
Dupe pirerea liberalilor, Isus a mai propoveduit gi cdteva idei destul de
ciudate. Una dintre acesteidei a fost in legdturd cu a doua Sa venire, 9i anume cd
El Se va i:ntoarcein trup la sfArgitul veacului ca sd-gi insiituie impxrdtia. Liberalii
au considerat cd aceastaeste o idee greu de sustinut, o rdmigite dintr-un mod
pregtiiniific de intelegere a realitdlii. Cu toate acestea,ei au crezut ca ea confine un
mesaiimportant. Invifdtura despreceade-adoua venire in trup estenumai coaia
care proteieazi miezul, adeviratul mesaj. Ceeace trebuie sd se faci este sd se dea
la o parte coaiapentru a se ajunge la miez.lsCeeace se proclamd de fapt prin
inve$tura despre a doua venire este victoria dreptdfii lui Dumnezeu asupra
rdului din lume. Acesta este miezu! a doua venire este doar coaia sau inveligul.
Nici o persoandintreagd la minte nu consumd bobul de grau cu pleavd cu tot - cel
pufin nici o fiinte umand nu face acestlucru.
In-respingereaideii celei de-a doua veniri vedem profunda aprecierepe care o
au liberalii fali de concluziile invitdturii moderni, care, aBturi de metoda
istoricX, a fost una dintre componentele de bazd ale modului lor de a aborda
Biblia. In perioada de glorie a liberalismului ideea progresului a fost una foarte
importantd. Sefeceauprogrese gtiintifice, politice gi economice.Teoria darwinisti
a fost generalizatd pentru a acoperi intreaga realitate. Se considera cd totul cregte,
-I]faoiilli
fru- ack,WhattsChristianl lyt, Newyork,HarperandBrorhers, 19s7,p. s2-74.
14. Albrecht Ritschl, Tile Chfistian Doctfine of ]ustifcation and Recol1crli,4rlo,r,
Edinburgh, T. and T.
Clark, 1900,p. 30 9i u!m.
15. Hanack, What ls Christianity?, p. 55-56.
se dezvoltd, progrese^zi. Nu numai organismele biologice, ci, dupd cum se

presupunea, gi personalitatea umane gi instituliile avanseazd.Credinla in
triumful lui Dumnezeu asupra riului era combinatd cu aceasti doctrine despre
progres. Se credea ci o continue cregtinizare a ordinii sociale, inclusiv a
economiei, ar exemplifica cel mai bine semnificafia reald a celei de-a doua veniri.
Albeft Schweitzer:escatologiademodemiza6
Totugi, unii teologi nu erau mulgrmili de felul in care era interpretat Isus in
scrierile liberalilor. Nu numai conservatorii au avut pdreri diferite; unii care
impdrtdgeau maniera interpretativd de bazi a liberaliloi au ridicat de asemenea
obieclii. Unul dintre primii din aceastecategorie a fost JohannesWeiss.Lucrarea
sa luus, Proclamationof the Kngdom of God s-a dovedit a fi un punct de plecare
radical pentru cei care aplicd metoda istoricd la evanghelii. ln loCsd presupund ci
Impirdfla despre care a vorbit Isus este una de naturi etictr gi prezente, Weiss a
emis teoria ce Isus a avut un punct de vedere complet escatologic,futurist gi chiar
apocaliptic.Dupd Weiss,Isus nu a fost in ciutarea unei rdspAndiri treptate a
Imperetiei lui Dumnezeu ca o domnie etici in inimile oamenilor, ci a unei
impirdtii viitoare, introduse prinh-o actiune dramaticd a lui Dumnezeu. Lui
Weiss i s-a pirut ce aceaste ipotezi se potrivegte mult mai bine cu viaJa gi
invetetua lui Isus decAt concluziile 1acare au ajuns biografiile standard ale lui
Isus.16
Ceea ce Weiss incepuse, Albert Schweitzer a incheiat. El a lansat o criticd
tdioasi la adresainterpretdrilor gi reconstrucfiilor liberale ale vielii lui Isus. Aceste
idei pe jumitate istorice, pe iumetate moderne erau produsul unei imaginalii
rodnice. El a afumat cu privire la ideea liberali a unui Isus care predicd o
impiriJie etici: ,,El esteun personaj conceput de rafionalism, inzestrat cu viali de
liberalism gi imbrdcat de teologii modemi intr-un vegmAntistoric." 17ln locul unui
Isus care avea pufine de spus despre viitot Schweitzer a gesit un Isus ale cirui
gAnduri 9i actiuni erau imbibate de o escatologie radicalX gi pitrunzetoare.
Schweitzer a folosit expresia ,,escatologie consecventa". Un factor cheie al
mesajului lui Isus a fost viitoarea Lui venire (Schweitzer prefera aceasteexpresie
celei de,,a doua venire"). Aceastepropoveduire escato'iogicinu a fost numai
frrndamentald gi centraH pentru lucrarea lui Isus; ea a fost, de asemenea,planul
originar. In timp ce unii teologi considere cd prezenta elemenhrlui escatologicdin
invitetura lui Isus face parte dintr-un tertip adoptat de Isus in momentul in care
gi-a dat seama cd nu a reugit se instituie impdrifia pdmanteasci, Schweitzer a
crezut cd incd de la inceputul primei lucrdri galileene a lui Isus la baza predicirii
Lui se afla o impdregiecereasciviitoare.rs
Isus a predicat o lmpirdfie viitoare care aveasi fie eminamente supranaturaltr,
16. JohannesWeiss, /esus,Proclanution of the Kifigdonrof God, ed,,9i trad. engl. Richard H. Hiers gi
David L. Holland, Philadelphia, Fortress, 1971.
17. Albert Schweiker, 'Ihe Quest of the Historical Ies s: A Critical Study of lts progressftom Reimatus
to Wrede,New York, Macmillan, 1954,p. 396.
18. Albert Schweitzer, 'lhe Mystery of the Kingdofi of God:Thc Secretof lesus,Mcssiahshipand passion,
t ad. engl. Walter Lowrie, Londm, Black, 1914,p. 87.
Inttoducerein escatologie 997
cu o aparitie neagteptatagi discontinui fa!6 de societateaumani de pAnd atunci.

Ea va fi introdusi printr-o catastrofd cosmicd.Trebuie sd te pregiteSti in vederea
ei prin pocdinF. Iati ce a crezut cu adevirat Isus, dupi Schweitzer; i::rsi,
bineinleles, Isus a gregit! Neizbutind si-i puni in legiturd pe contemporanii Sii
cu aceasteImpdr6lie cosmici, Isus a fost distrus. El a avut o moarte de martir.rePe
acestIsus istoric Ai adevirat trebuie sd-L urmim noi, nu pe cel modern. Deoarece
Isus nu poate fi prezentat in a9afel incat sAcoincidd cu ideile gi pdrerile noastre.
El Seva revela celor care ascultd de poruncile Lui 9i ir:rdeplinescsarcinile pe care
le-a trasat 81.'0Degi Schweitzer nu a specificat ce anutne inseamnd aceastasau
cum urmeazl sd aibX loc aceasti revelatie, lucrarea 1ui misionard de la Lamberene
a constituit in mod evident incercarealui personald de a indeplini poruncile lui
Cristos.
C. H. Dodd:escatologierealizatA
Umetoarea reorientaremaiore a escatologieia fost cauzatede C. H. Dodd.

Escatologia lui a fost similari cu cea a lui Schweitzer intr-un punct de o
impo anti majord, dar diametrai opusi ei intr-un altul. Deopotrivd cu
Schweitzer,Dodd a sustinut ce escatologiaeste una dintre temele principale care
shtrbat Scriptura, aflAndu-se mai ales in invdldturile lui Isus. Totugi, spre
deosebire de Schweitzer, Dodd a sustinut ci mesajul lui Isus nu a avut in centrul
ei o venire viitoare 9i o impdrdfie viitoare; mai degrabd lmpiritia lui Dumnezeu
a sosit deja o datd cu venirea lui Isus. Dacd finem cont de cele patru conceptii esca-
tologice despre care s-a vorbit anterior, vedem ce aceasta este o abordare
preteriste.
Formul6ndu-9i escatologia,Dodd acordi o atenlie deosebiti referfuilor biblice
la ziua Domnului. El face observafia ci in timp ce in Vechiul Testament ziua
Domnului este considerate un eveniment viitor, irx Noul Testament ea este
descrisi ca un eveniment prezent. Conceptul mitologic al zilei Domnului a
devenit o rcalitate istorice precisd. Escatologia a fost implinitd sau realizatd. De
unde concepfla lui Dodd a ajuns sd fie cunoscutd sub numele de ,,escatologie
real2atd". In loc str privim inainte inspre o implinire viitoare a profefiei, ar trebui
sd observim modurile in care ea a fost deja impiiniia. De exemplu, triumful lui
Dumnezeu a fost evident cAnd Isus l-a vdzut pe SatancdzAnddin cer [uca 10:18).
O dati cu venirea lui Cristosjudecataa alr.ri dela loc (Ioan 3:19).Viala eterni ne
apartine deia (Ioan 5:24). Dupd pirerea lui Dodd, se pare cd scriitorii Noului
Testament au considerat ci sfArgitul vremurilor a venit deia. TiigAnd aceastd
concluzie, Dodd ii di lui Pavel o atenfie mai mare decdt au fdcut-o Schweitzer gi
biografiile liberale aie lui Isus. Mirturia lui Petru de la Rusalii este de asemenea
semnificativd: ,,Ci aceastaeste ce a fost spus prin prorocul Ioel: "ln zilele de pe
urmd, zice Domnul, voi tuma din Duhul Meu pesteorice fipture>" (Fapte2:16-14.
lntr-adevir, nu este necesar si privim inainte pentru impiinirea unor profegii ca
cea a lui Ioel. Ele s-au implinit deia.2l
19. S.hweitzEr, Questof the Histoticll lesus,p. 358-369.
20. Ibid" p.401.
21. C. H. Dodd, TheApostolicPreachingand Its Deoelorylent,Cl\icai..o,Wttlett, Clatk, 1937, p .1,42-149.
RudolfBuftmann: escatotogiaexistenlializaE
Un alt mod de abordare al escatologiei a fost cel al lui Rudolf

Bulhnann. Felul
h careel trateazi escatologiafacepur simplu parte din programut
!i lui mai vast
oe (lefiutrzare.lJeoarecedemitizareaa fost hatate htr_o
alti seclrunea acestei
lucrdri,.nu vom face aici o prezentareaminuniita a
ei. pe scurt, Bultmann a
suspnut ca o mare parte a Noului restamentestesub forrnd
de mit. scriitorii au
inregistrat felul in care intelegeau ei viata cu ajutorul
unor termem comuni in
penoada neo-testamentard. Cele consemnatede ei nu trebuie luate ca o relatare
obiectivea ceeace a avut cu adeveratloc "urr.. o "*pliau1i"
a cosmosutui.tuat
astfel,.Noul Testamentpare absurd. De exemplu, ideili
ca tsus S_aina[at ta cer gi
cd bolile sunt cauzate de demoni care intri d oameni sunt greu
de suslrnut 9i ae
asemenea fdri rost. ln schimb, noi trebuie sa i.rlelegelri
ca "criitorii Noului
a]:sit miru^riinsphatedin gnosticism,ir;ui.-
IllllT-"^.T:
a expllcaceeace li s-a intampht lor din punct de vedere Fi aite sursepentr,,
existenlial.zz
. Y"rlTl"" q _adus in interpretarea.pe care a ficut_o Noului Testament
exrstenFalrsmullui Martin Heidegger.Intrucdt mesajul Noului
Testamenteste
mai degrabd unul existenlial decdt unul istoric (adici nu ne
spune ce s-a ihtdmplat
de fapt), nu are oare mai mult sens sd-l l"t".p."Uro
"'" u;rrtorul filozofiei
existentialiste?Bultmann consideri cd gdndirea t,ri Huid"gg"l
"rte o versiune
fitozofici a perspectivei Noului Testameii asupra
::j:lTli"a, existenlei
umane.-
De weme ce elementul istoric din Noul Testamentnu ne
vorbegte in primul
evenimente specifice, ci despre insigi natura e*irter,1"i,
ii"d, lutr" trebuie si
in Acelasitucru esteadevdratsi cu privire
i:T1T]i:,:.:l:ste
ra escatologte. ::enla.a:emporal.
AFa cum istoria bibhcenu ne spunenimic despreevenimente
reale
care s-au petrecut i:l trecut, nici escatologianu se referd la
evenimente reale care
vor avea loc in viitor. pavel mai ales scrie despre experienla
din vremea lui, mai
degrabi decdt despre evenimente viitoare. El considerd
ce mantuirea are influente
asupra existentei actuare: ,,Cici dacd este cineva in
cristos este o fdpfurd noui.
Cele vechi s-au dus: iati cd toate lucrurile s-au ficut noi,;
I Co.. S,f4. gl i.rrri"."u
la rAndu-lei esteo experienJaactuald: ,,Moartea a fost inthitte
J" Ltrrr*6,, 1r co..
15:54). Iar din cuvintele rostite de Isus in sdpti#Anu
.r,r.ifi"arii Sut" 9l
I?A, reiese cd judecata esregi ea un fenomen prezenr
::l:"Tl"l"
roc Juoecata9" ,,Acum are
lumu acesteia,acum stdpanitorullurn-iiacesteiava fi
aruncat afard,,
(Ioan 12:31).Ioan.relateazdde aserneneaunele
cuvinte ale lui Isus care prezintd
ca pe nigte experienle actua1e,mai degrabd decht ca pe
:i:J: evenmente
mgte ^:1:i: !l :rierea
viitoare: ,,Cinecredein Fiul are viata vegnici;"darcine nu
creie
in nu va_vedeaviafa, ci mAnia lui Dumnezeu ..-ari" puri"
liul "f- (Ioan 3:36);
"Aqeyeratj vd spun cd vine ceasul,9i acum a lrenif cana cet mo.1i vo.
:1:vgat 9i
auzi glasul Fiului lui Dumnezeu gi cei ce_lvor asculta vor
invia; (5:25).Bultmann
comenteazd;,,Pentru Ioan, invierea lui Isus, Rusaliile gi parousla
lui Isus sunt unul
gi acelagieveniment gi cei care cred au deia viala
eteme.,,r. pAna 9i un eveniment
, IesuschristandMlthotogy,Newyork,Scribnea 1es8,p. 33.
?-tlli:,'lt;t**
24. Ibid.,;.33.
Introducerein escatologie 999
pur escatologic cum estevenirea spiritului lui Anticrist este oricand adeverat din
punct de vedereexistential:,,$i orice duh carenu merturisegtepe Isus nu estede
Ia Dumnezeu, ci este duhul lui Anticrist, de a carui venire ati auzit. El chiar este
in lume acum" (1 Ioan 4:3).Urmdtorul verset declardcd copiii 1ui Dumnezeuau
biruit acestespirite. Prin urmare, reaHtetiescatologiceca iniierea, viata eiemi gi
venirea spiritului lui Anticrist nu depind de faptul cd un anumit eveniment a avut
sau nu loc deja,deoareceele sunt adeverateintr-un sensatemporaLexistential.
JurgenMoltmann: escatologiepolitiza6
Teologia sperantei nu considerd ci escatologiaeste numai o parte a teologiei

sau o doctrini a ei, ci mai degrabdci ea esteteologiaintreage.Aceasteteologiese
inspiri intr-o mdsurd neobignuitd din experienlele personale ale unui singur om,
Ji.tgen Moltmann. Moltmann a fost prizonier de rdzboi intr-un lagir britanic pAnd
in anul 1948. El a vdzut prdbugirea Germaniei, patria sa natali, gi a tuturor
institufiilor ei. Asemenea altor autori de memorii care evocd viala din lagire gi
inchisori, el a observat, ca o reguld generald, cd prizonierii insufletili de speranJd
au cele mai bune ganse se supravietuiasci. C6nd s-a intors in Germania gi a
inceput si studiezeteologia,concepJiilelui s-aumaturizat.Mai concret,contactul
cu gdndirea filozofului marxist Ernst Bloch i-a amplificat interesul fati de tema
speranfei. El nu a putut se inteleagi de ce teologia cre$dnea ingdduit si-i scape
aceasteteme,a cereiproprietar de drept era.aDeoarecemarxismul a preluat 9i a
exploatat tema sperantei, cregtinismul a inceput sd devine irelevant. Pe de-o parte,
cregtinismul avea un Dumnezeu, dar n-avea viitor, pe de alti parte, marxismul
aveaviitor, dar nu-L avea pe Dumnezeu.26Moltmann i-a indemnat pe cregtini sd-gi
aducd aminte de ,,Dumnezeul sperantei" despre care se merturisegte atat in
Vechiul cAt gi in Noul Testament;reafirmAnd tema sperantei, ei ar trebui ,,s5-9i
asume responsabilitateapentru problemele personale,sociale gi politice ale
prezentului" .27
Acest citat sugereazddireclia in care a mers ulterior gAndirealui Moltnnann. El
a chemat Biserica sd m4-loceasciprezenla lui Cristos, care la r6ndul Lui va mijloci
viitorul lui Dumnezeu. Totugi, speranla cregtini nu se va realiza doar prin
agteptarepasive. Deoarece,,noi construim gi nu doar interpretem viitorut a cirui
putere in speranti, precum gi in implinire, este Dumnezeu. Aceastainseamni ci
speranta cregtind este o sperante creatoare gi militante in istorie. Orizontul
agteptdrii escatologiceproduce aici un orizoni al intuiliei etice care, la rAndul lui,
de sensinitiativelor istorice concrete."a
Jintind spre realizarea speranlei cregtine, Moltmann dezvoltd o teologie
politice pentru transformarea lumii. Noi nu trebuie sd agteptdm pasivi sosirea
viitorului, fiindcd ceeace va fi el depinde in mare parte de eforturile noastre. Cu
toate acestea,viitorul nu se va realiza in primul rAnd prin lucrarea noastrd. El va
fi in esenld lucrarea lui Dumnezeu. Realizarea acelui viitor (speranta noastre)
25. Jiirgen Moltmann, ,,Politics and the Practice ot }].ope", Christittr Cefitrry,71 martie 1970,p.288.
26. Jiirgen Moltmann, ,,Hope and History", Trreohry Toddy25, \r.3, octombrie 1968,p. 320.
27. lbid.,p.377.
28. Ibid.. D.384.
1000 Lucrudledin urmi
necesite acfiune, nu explicalii teologice. Spre deosebire de teologiile anterioare,
careau incercatse se ocupe de problemardului h lume prin a oferi o teodicee(o
rdzbunare a iustitiei lui Dumnezeu), teologia speranfei, in loc sa intrebe de ce
Dumnezeu nu_ face ceva cu privire ta reul din lume, actioneazi pentru a
transforma acel reu. Asifel credinfa a devenit acfiune, care la rdndul ei vi aiuta la
realizarea obiectului acelei credinte.
D ispensationalismul: e scatologie si stematizate
Estenecesarsd trecem in revistd incd o gcoaldde escatologie,d.eoarece,cu toate

cd este relativ noud in cadrul teologiilor ortodoxe, ea a exercitat o influente
considerabili in cercurile conservatoare.Aceastaeste migcareacare a air.rnssd de
cunoscuti sub numele de dispensafionalism.Dispensaflonalismulestso schemi
umtrcata de interpretare. Cu alte cuvinte, fiecare parte sau fiecare principiu
specific este legat in mod vital de cejelalte. Ajtfel, cind vorbim despre
sistematizarea escatologiei, noi ne gdndim nu numai la faptul cd datele au f;st
organizate in agafel incAt sd ni se faciliteze intelegerea,ci ci anumite concluzii
9i
unelg domenii decurg automat din anumite principii aparJindnd altor
{in
domenii.Perinteledispensafionalismuluia fostfohn Nilson barbv (tg00_tggZ). El
a fost de asemenea organizatorul migcdrii plymouth Brethren. Dispensa_
fionalismul a fost popularizat prin intermediul lui Scofield ReferenceBible 9i a
conferinlelor pe tema profefiilor biblice, care au fost conduse de pdstori si
persoane laice cu.studii ficute la institute biblice in care dispensalionaiismul era
de fapt pozitia oficialtr.r,
Dispensafionaligtii au tendinta de a crede despre sistemul lor cd este,ln primul
rAnd gi ir:raintede toate, o metodd de interpretare a Scripturii. Iar miezul'ei este
convingerea cd Scriptura trebuie interpretatd literal. Aceasta nu inseamnd cd
pasajele evident metaforice trebuie luate ad literam, ci ci in cazul tn care
semnificalia evidente are sens nu trebuie si se caute mai departe.s Aplicarea
principiu duce la respingereainterpretdriloralegorice,cit a ince'rcerilor
1;estui 9i
uoerale oe elunmare a elementelor supranaturale din ftripturd, de exemplu, a
miny{lo1.
,.Deasemenea,profelia este interpretati foarte literal 9i ad"r"u ." i.rt e
considerabil in detalii. ln mod specific, ,jsrael,, este htotdeauna ilxteles ca o
referire la Israelul national sau etnic, nu la Bisericd.Totusi, in ciuda accenhiui ous
pe interpretarealiteralS,existeii o tendint; inspre o inielegeretipologicda unor
-adeseori
pasaje narative sau poetice care se apropie di vechea metodi de
interpretare alegoricd.Un exemplu i:r acestsensesteexplicareafrecventi a CAntdrii
l.ul ca o imagine a dragostei lui Cristos pentru Biserica Lui, in pofida
Tl9mon
faptului cd aceastd-cartenu spune nimic nici desprjCristos gi nici despre Biserici.
Dispensationalismul gisegte tn Cuv6ntul lui Dumnezeu dovezi aie unei serii
de ,,dispensagii"sau economii sub careEl administreazi lumea. Aceste disDensatii
sunt stadii succesive in revelarea de citre Dumnezeu a scopurilor Salel Ele nu
,r.-Cl"**" B. Bass,Backgtoundsto Dispensat'nnalistn:
Its Hisloricat G"n""i, ora Ecclesiastical
Implicatioxs, Gtand Rapids, Eedmans, 1960.
30. John Walvoord, ,,Dispensationalpremillennialism,,, Crrisfianit! Toda!,ls septe bie lg5g,
D.\1-12.
Introducere in escatologie 1001
presupun existenta unor mijloace diferite de mAntuire deoarecemijlocul mAntuirii
a fost acelagiir"ttoate perioadele,adicd mdntuireaa fost prin har gi insugiti prin
intermediul credintei. Existd unele pdreri diferite in ceeace privegte numdrul
dispensaliilor, acesta fiind de obicei gapte. Astfel, omul a fost mai int6i in
dispensaliainocenlei.Apoi a venit dispensatiacongtientei(de la cdderela potop),
cea a guvernerii umane (de la potop la chemarealui Avraam), a promisiunii, a
Legii 9i a harului. Cea de-a gapte dispensalie urmeazi sd vind. Mulli
dispensaJionaligtiaccentueazi faptul cd identificarea dispensaliei cdreia ii
apartineun anumit pasajdin Scripturi estecruciald.Noi nu ar trebui,de exemplu,
sd incercdmsi ne conducemviala prin precepteenuntatepentru mileniu.3r
DispensaJionaligtii pun de asemeneaun mare accentpe distinclia dintre Israel
9i Biserici. Unii dintre ei consideri de fapt cd aceastedistinclie estefundamentald
pentru intelegerea Scripturii qi organizarea escatologiei.Dupd pdrerea lor,
Dumnezeu a fecut un legemant necondilionat cu Israel; cu alte cuvinte,
promisiunile Lui pentru poporul Israelnu depind de implinirea de citre popor a
anumitor cerinle. Israelul va rimdne poporul Sdu specialgi in cele din urmi va
primi binecuv6ntareaLui. Israelul etnic, nalional, politic nu trebuie confundat
niciodaid cu Biserica,nici nu trebuie sd se considerecd promisiunile flcute lui
Israelseaplici Bisericiigi seimplinesc in ea.Israelulgi Bisericasunt doud entitili
separate.32 Dumnezeu a intrerupt, ca sd zicem aga, tratativele Lui specialecu
Israel, dar le va relua la un moment dai in viitor. Prornisiunileneimplinite cu
privire la Israel se vor implini in cadrul naliunii insegi,nu in cadrui Bisericii.
Intr-adevir, Bisericanu estementionatdin profefiile din Vechiul Testament.Ea
esteefectivo parantezein planul generalal conduiteilui Dumnezeufali de Israel.
Noi trebuie agadarsd fim atenfi sd nu confunddm cele doui impdrdlii divine
mentionateirx Scdpture. ImpirdJia cerului este iudaici, davidici 9i mesianici.
Fiind respinsi de cdtreIsr-aelulnalional in timpul lucririi lui Isus, aparilia ei pe
pimAnt a fost amAnatd.Impiralia lui Dumnezeu, pe de alte parte, este mai
cuprinzdtoare. Ea cuprinde toate entitelile morale care ascultd de voia lui
Dumnezeu- ingerii gi sfintii din toate perioadele.r'
In fine, mileniului i se atribuie o semnificaiie speciald in cadrul
dispensagionalismului. Atunci Dumnezeuigi va relua tratativelecu Israel,Biserica
fiind luatd din lume sau ,,repith" candvamai devreme (cu scurt timp inainte de
marele necaz). Mileniul va avea prin urmare un pronunlat caracter iudaic.
Profetiileneimplinite cu privire la Israelvor aiungeatunci sd se realizeze.Vedem
aici natura organici a dispensationalismului,interconexiuniledintre principiile
lui. Mergdnd mai departe cu principiul interpreterii literale, dispensaJionaligtii
pun un mare accent pe distinclia dintre Israel gi Bisericd. Toate profeJiile
referitoarela Israel sunt interpretatein legdturd cu naliunea; 9i, Ia rAndul lui,
mileniul estevlzut ca avand un caracteriudaic.s
31. CharlesC. Ryrie, DispensationalismToday,Chicago,Moody, 1965,p.86-90.
32. Ibid., p. 132-155.
33. TheScofeldRefcrcnce Bible,p.996,n.1;p. 1226.n. 3. Unii dispensalionaligtisustin cd distinctia
dinhe lmpArdtia cerului Si Impedga lui Dumnezeu nu este esentiaH. Pentru ei problema este dactr
imptrrdtia davidicd teocraticeeste prezent5 asHzi sub forma Bisericii sau a fost pur gi simplu
amanate.Vezi Ryrie, D ispefisotiofialism
Today,p. 170-'17
4.
34. Walvoord,,,DispensationalPremillennialism",p. 13.
Concluziicu privirela escatologie

1. Escatologia este un subiect major in cadrul teologiei sistematice. in
consecinte,noi nu indriznim sd o negliidrn atunci c6nd ne elaborim teologia. pe
de altd parte, ea este doar o doctrind printre celelalte, firi a fi intreaga teilogie.
Noi nu trebuie si ne convertim intregul nostru sistem doctrinar tn esiatologii gi
nici nu trebuie sd ingdduim ca teologia noastrd si fie denaturatd printr-un accent
mult prea mare asupraescatologiei.
2. Adevdrurile escatologiei meritd o atenJie gi un studiu atent, intens $i
amenunlit. ln acelagi timp, trebuie si ne ferim sd nu explorim acesteprobleme
doar din puri curiozitate.Iar c6nd ne luptdm sd inlelegemsemnificafla'pasajelor
dificile 9i obscure din CuvAntul lui Dumnezeu trebiie sd evitim splcuhliile
nepotrivite gi sd recunoaStemce datoritd faphrlui ci surselebiblice difiri in ceea
ce privegte claritatea, concluziile noastre vor avea un grad diferit de certitudine.
3. Trebuiese recunoagtemcd escatologianu se refira exclusivla viitor. Isus a
introdus un veac nou gi victoria asupra puterilor Celui riu a fost deia c6gtigati,
chiar dacSlupta trebuie si fie tnsd pusd in scendin istorie.
4. Trebuie si unim cu aceasti cunoagtere adevirul ci existd elemente de
profefle predictivi - p6nd gi in lucrarea lui Isus - despre care pur gi simplu nu se
poate spune ce s-ar fi implinit deja. Trebuie si trdim cu o deschiderespre viitor gi
o anticipare a lui.
5. Pasajelebiblice referitoare la evenimente escatologicesunt mult mai mult
decAt descrieri existentialiste ale viefii. Ele au intr--adevdr o semnificaJie
existentiali, dar acea semnificalie este dependente de caracterul faptic al
evenimentelordescrisegi esteo aplicarea aceluicaracter.Ele se vor intAmpla cu
adevirat.
6. Noi, ca oameni, avem responsabilitatea de a iuca un rol in realizarea acelor
evenimente escatologicecare vor avea loc pe pdm6nt in cadrul istoriei. Unii vdd
aceasti responsabilitate in termeni de evanghelizare; alfli in termeni de acgiune
sociald.Totugi, cand ne indeplinim rolul, noi trebuie sd Jinem seamad.efaptul cd
escatologiaare de-a face in primul rAnd cu un nou domeniu de dincolo de spafiu
gi timp, cu un cer nou $i un pdmant nou. Aceastd lmpara6e va fi inaugurita
printr-o lucrare supranaturale a lui Dumnezeu; ea nu poate fi realizati prin
etorturi umane.
7. Adevdrurile escatologiei ar trebui sa trezeascein noi o stare de veghe gi de
,
alertd in agteptareaviitorului. Dar pregdtirea in vederea celor ce urmeazd sd se
intdmple va cuprinde gi sdrguintd in activitilile pe care ni le-a incredinlat Domnul
noshu. Noi nu trebuie sd devenim nerebddtori gi nici sa ne abandonim premafur
sarcinile. Trebuie si studiem intens Scriptura gi si urmdrim .l., ut".r1i"
desfigurarea evenimentelor din lumea noastrl, astfel inc6t sd discemem lucrarea
lui Dumnezeu gi sd nl fim indugi in eroare. Nu trebuie se devenim totugi atat de
pripiti incAt si identificim in mod dogmatic unele evenimente istorice spicifice cu
profelii bibiice sau si prezicem cAnd anume vor avea loc anumite evenimente
escatologice.
8. Pe cAt este de important se avem convingeri cu privire la probleme
escatologice,pe atat este de bine sd nu uitdm ca Jemnificitia lor variazi. Este
Inkoducere in escatologie 1003
esential str se aibd aceleagipdreri asupra unor probleme cum sunt a doua venire a
lui Cristos gi viata de dincolo. Pe de alti parte, imbriSigarea unei perspective
specifice asupra r:nor probleme mai pugin importante gi care sunt expuse cu o mai
mici chritate, cum este mileniul sau necazul cel mare, nu ar trebui si devina un
test al ortodoxiei sau o conditie a pdrtigiei 9i unitegi cregtine.Accentul ar trebui
sd se puni pe punctele comune, nu pe cele de tensiuni.
9. CAnd studiem doctrinele escatologieiar trebui sd subliniem semnificatia lor
gi aplica$a 1or practicl. Ele sunt nigte indemnuri la a trii o viali pui, la a sluii cu
sarguintl gi la a avea nldeide penku viitor. Ele trebuie pdvite ca nigte resurse
pentru lucrarea de slujire, 9i nu ca subiecte de polemici.
EAF
Escatologie
individuald
Moartea
Realitatea mortii
Naturamortii
Moarteafizica:naturaldsaunenaturala?
Efectelemortii
Starea intermediare
Dificuftefi
legatede doctrina
Conceptii actualedespfestareaintermediard
Somnulsufletului
Purgatoriul
lnviereainstantanee
Sugerarea uneisolutii
lmplicaliiale doctrineidespre moarte gi resp€ctivdespre starea intermediara
L.-And vorbim despre escatologie trebuie sd facem deosebire intre

escatologie individuald gi escatologie cosmicA - acele experiente care compun
viitorul individului, pe de-o parte, 9i viitorul rasei umanl
9i de fapt al intregii
p" de altd parte. De cele dintai vor avea parte toti indivizii la moarte.
:t"3!ii_
Celelalte vor avea loc simultan pentru toti ou-".,ii "r, ocazia unor fenomene
cosmice,mai specific, cu ocazia celei de a doua veniri a lui Cristos.
Moartea
Un- f3pt de netegeduit cu privire la viitorul fiecdrei persoane este
.
inevitabilitateamorfii sale.Existeo afirmaredirecti a acesteireafteli in Evreig:27:
,,...oamenilorle este rAnduit se moari o singui dati, iar dupd aceeavine
judecata."GAndul acestapoate fi gdsit de-alungul intregului
9i capitol 15 din
1 Corinteni, unde citim despre universalitatea morgi gi despi-eefectul invierii lui
Lrr$os. lje9r se spune ci moartea a fost invinsi gi boldul ei inldturat prin invierea
lui Cristos (v. 5rl-56),nu se sugereazdin nici un caz cd noi nu vom muri. pavel gi_a
anticipatnegresitpropria sa moarte (2 Cor. 5:1-10;Filip .1:19-26).
1004
Escatolosieindividuali 1005
Realitatea
moftii
Moartea este o fateie a escatologieipe care o admit toli ieologii, toli

credinciogiigi de fapt toti oamenii in general.Singuraexcepties-ar pdreacd sunt
adeplii gtiintei cre$tine,care pun la indoiali atat realitateabolii, cAt gi pe cea a
morlii. Totugi,dupd refuzuri iniliale, pAndgi acestgrup a ajuns si recunoascdin
celedin urmi ci fondatoarealor, Mary BakerEddy,a murit.l
Degi fiecare admite, cel putin pe plan intelectual,realitateali certitudinea
mortii, totugi adeseori oamenii nu doresc sd se confrunte cu inevitabilitatea
propriei lor morti. Vedemagadarin cadrul societdliinoastrenumeroaseincercAri
de a evita gAndul morlii. La capelelefuneraremulli oameni i$i prezintd ultimele
omagii, iar apoi caute si se indepdrteze cAt de repede posibil de catafalc.
Cosmeticamortuard estefoarte bine dezvoltati, linta ei fiind dupe cate se pare
mascareacaracteristicilormortii. Inirebuintim o serie de eufemismepentru a
evita recunoagterearealitelii morfii fizice. Nu mai avem morminte, ci parcuri
memoriale gi cimitire. PAnd 9i in bisericd se vorbe$te despre moarte doar in
SiptdmAna patimilor sau la inmormAnidri. Mulfi oameni nu giau fdcut
testamentul,unii probabil din cauzdcd tot amAndsd-lface,dar altii din cauzaunei
aversiunifald de gdndul morlii.
Pentru existentialigti,lipsa dorinlei de a te confrunta cu realitateamortii este
un excelentexemplu de ,,existentdinautentica".Moarteaesteuna dintre realitatile
dure ale vielii: fiecareindivid urmeazdse imbetrAneascd, se moare,si fie dus la
cirnitir 9i ingropat. Acesta este sfArgitulnostru inevitabil. Pentru ca viata se fie
triitd cum trebuie,ea trebuie sd includd acceptarearealitdlii morlii. Moartea este
pur gi simplu sfArgitul procesului, stadiul final al viefii, 9i noi trebuie sd o
acceptdm.2
Degi nu este de acord cu existenlialistulin ce privegte semnificalia mortii,
cregtinulestede acordcu privire la realitateaei gi la caracterulei inevitabil. pavel
recunoagtecd moartea este intotdeauna prezentd in lurne: ,,Cdci noi cei vii
totdeaunasuntem dafi Ia moartedin pricina lui Isus,pentru ca 9i viala lui Isus si
se arate ill trupul nostru muritor. Astfel cd in noi lucreazdmoartea,iar in voi
viata" (2 Cor. 4:11-12).Moartea nu este ceva ce vine brusc peste noi. Ea este
sfirgitul procesului de imbetranire,de destrdmarea trupului noshu muritor gi
stricdcios.Ne atingem apogeulfizic, iar apoi incepedeteriorarea.Puterile noastre
ne pdresescincetul cu incetul pAndce,in celedin urmd, organismulnostru nu mai
poate sd funcfioneze.
Naturamoftii
9i iotugi, ce este moartea?Cum o vom defini? Diverse pasajedin Scripturd

vorbescdespremoarteafizici, adicddespreincetareavielii in trupul nostru fizic.
1. JamesSnowden,T/leTruthAbo ChristiatSci.r.?, philadelphia,Westminster,1920,p. 154,n. 1j
ErnestS. BatesSi John V Dittemore,Mary BnkelEddu:ThcTruthard theTraditio,,New york, Alfred
A. Knopf,1932,p.451.
2. Karl Jaspers,The Wn! to Wisilotn,trad. engl. Ralph Manheim, New Haven, Conn., yale
unrverslry,1y5t,p,5J,
De exemplu, in Matei 10:28Isus compare moartea trupului cu moartea trupului

9i
a sufletului: ,,Nu vA temeli de cei ce ucid trupul, dar iare nu pot ucide sufletul. ci
temeti-ve mai degrabi de Cel ce poate sd piirdd gi sufletul trupul in gheend.,,
9i
Aceeagiidee apare ir Luca 12:4-5:,,Vd spun voui, prietenii Mei: Sd nu vi temegi
de cei ce ucid trupul gi dupi aceeanu mai pot facu nimic. Am se .,ri ardt de cine
se vtr temeli. Temeli-vade Acela care,dupl ce a ucis, are puterea sd arunce in
gheeni; da, ve spun, de El si vi teme1i.,,Cdteva alte pisaie vorbesc despre
pierderealui rlrulrj(,,viate"). Un exemplu este Ioan 13:32-39:,,"Doamne,I_a zis
Petru, de ce nu pot veni dupe T.ne acum?Eu imi voi da viala pentru Tine.>Isus
ia rispuns; "Ifi vei da viata pentru Mine?>,,Alte refe.inte de acesttip includ Luca 6:9
gi 14:26.Infine, in EclesiastulL2:7se vorbegtedespremoarteca despresepararea
tr"fului de suflet (spirit): ,,...pani nu se intoarce firAna in pdm6nt, cum a fost, gi
duhul la Dumnezeu, care l.,a dat.,, Acest pasat ne amintegte de Geneza2:7 (omul
a luat fiinti atunci cAnd Dumnezeu a suflat suflare de viate ix
fdrana pemantului)
gi 3:19(omul se va intoarceln lirdnd). in Noul Testameni,Iacov 2:26vorbegtede
asemeneadespre moarte ca despre o separare a trupului de spirit: ,,Dupi cum
trupul fdri duh este mort, tot aga9i credinla fdri fapte estemoaiti ',
Lucrul de care ne ocupdm noi aici este incetarea vielii in starea ei bine
cunoscute,trupeasci. Acesta nu este insi sfArgitulexistentei.Viata gi moartea,
potrivit Scripturii, nu trebuie imaginate ca existenlXgi inexistentd, ci ca doud stiri
diferite ale existentei.3Moartea este numai o hanziiie inspre o formi diferitd de
edstenti; ea nu este,cum au tendinla unii sd creadd, o nimicire, o distrugere.
19 moarte fizicd, Scriptura vorbegte gi despre moarte spiritiali sau
flga
etemi. Moartea fizice este separarea sufletului de hup; moartea spirituald este
separareapersoaneide Durnnezeu;moarteaetemdestedefinitivarei acesteistiri
de - pierdut pentru lntreaga etemitate ln starea ta picdtoase.a
.separare _egti
Scriptura se referd ir mod clar la o stare de moarte spiritualtr, care este de fapt
incapacitatea de a reactiona la probleme spirituale sau chiar o pierdere totalia
sensibilitdtii la astfel de stimuli. La aceastase gAndegtepavel irr Efeseni 2:1_2,5:
.Voi erafi morfi in gregeiile gi in pecatele voastre, ir1 care haiafl odinioari... Dar
Dumnezeu...,micar cd eram morli in gregelilenoastre,ne-aadui la via1d...,, Cdnd
in Cartea Apocalipsei se face referire la ,,moartea a doua,,, se are in vedere
moartea-eterne. Un exemplu in acest sens gdsim in Apocalipsa 21:g:
,,Dar cdt
fricogi, necredinciogi, scirbogi, ucigagi, curvari, vrijitori, inchinitori la
fgspre
idoli 9i toJi mincinogil, partea lor estetn iazul care arde cu foc cu pucioasi, adic6
Ai
moartea a doua." Aceastd a doua moarte este ceva diferit de moartea fizici
normald, ceva ulterior ei. $tim din Apocalipsa 20:6 ci moartea a doua nu va fi
experimentate de cdtre credinciogi: ,,Fericili 9i sfinti sunt cei ce au parte de intAia
inviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoti ai lui
Dumnezeu gi ai lui Cristos gi vor impdrdti cu El o mie de ani.,, Moartea a doua este
o perioadd nesfargite de pedeapsd gi de separare de prezenta lui Dumnezeu,
detrnihvarea stdrii de pierzarlie a acelui individ care in momentul mortii fizice
€ste mort sDiritual.
3. Louis Berlhot Systeru tic Theology,Gra\d, Rapids, Eerdmans, 1953,p. 668.
4. Au8ustus H. Stron& SystematicTheology,Wes?wood,NJ., RevelL 19-02p. 9g2.
Escatologie individuali 1007
Moarteafizicd: naturalAsaunenaturala?
Existdo mare controversdin iurul intreberii dacl omul s-anascutmuritor sau

nemudtot dacd ar fi murit ir:rcazul in care nu pdcituia.s PdrereanoastrA este cd
moartea fizica nu a fecut inilial parte din condifia uman5. Dar moartea a fost
intotdeauna acolo, ca o amenintare in cazul ir care omul ar fi picituit, adici in
cazul in care ar fi consumat fructul copacului interzis sau l-ar fi atins (Gen 3:3).
Degi moarteacu care au fost amenintaii Adam gi Eva a fost probabil cei pulin in
parte moarte spirituald, se pare ci era implicate gi moartea fizici, de vreme ce era
necesarca bXrbatul gi femeia sd fie alungafl din Eden ca nu cumva sd mdn6nce 9i
din pomul vielii 9i sd heiascdpentuutotdeauna(Gen.3:22-23).
Trebuie s[ se admiti faphrl ci unele pasajeScripturale prezentate ca dovadi cd
moartea f2icd este rezultatul picatului omului nu dovedesc un asemenealucru.
Un astfel de caz este Ezechiel 18:4,20: ,,Sufletul care pdcetuiegte,acelava muri.,,
Aici se face referire la moartea eteme sau spirituald, deoarecetextul merge mai
departegi spunectrdacepecetosulseva into;rce de la ciile lui rele,el va trdi gi nu
va muri (v 21-22).De vreme ce amdndoi,credinciosul9i necredinciosul,au parte
de moartea fizici, nu esteposibil ca aici si sefacd referire la moartea fizicd. Aielagi
lucu este adevirat gi cu privire la Romani 6:23: ,,Fiindcd plata pdcatului este
moartea, dar darul fdrd platd al lui Dumnezeu este viata vegnicd in Isus Cristos,
Domnul nostru." Faptul cd ceea ce este pus in contrast cu moartea este viata
etema, sugereaztrci rezultatul picatului avut in vedere aici este moartea etem5,
nu moartea fizicS. In 1 Corinteni 15irsi, Pavel se referd clar la moartea fizicd - cel
pufin in parte - atunci cAnd spune: ,,Cici dactr moartea a venit prin om, tot prin
om a venit gi invierea morfiior" (v. 21). $i aceastadeoarecemoartea fizicI esteunul
din relele contracarate gi biruite de invierea lui Cristos. El insugi a fost eliberat de
moartea fizicS. Acest verset este agadar dovada ci moartea fizici provine din
ptrcatul omulu! da nu a ficut parte din intenlia iniliald a lui Dumnlzeu pentru
omenire.
De vreme ce moartea fizici esteun rezultai al pecatului pare probabil ca omul
si fi fost creat cu posibilitatea de a trei vegnic. Totugi, el nu a fost in mod inerent
nemuritoD adici el nu ar fi continuat se haiasci vegnic in virtutea nafurii lui. Mai
degrabd,daci nu ar fi picdtuit, el ar fi putut sdaibd parte de fructul pomului vielii
gi asdel ar fi primit viaJa vegnici. El a fost muritor in sensul ci putei si moard, iar
cAnd a picituit, acel potenfial sau aceaposibilitate a devenit realitate. Am putea
spune ci omul a fost creat cu o posibild.nemurire. El ar fi putut trdi vegnic, dar nu
era un lucru sigur ci va trii vegnic. In urma pdcatului omul gi-a pierdut acel
statut.
Prin urmare, moartea nu este ceva natural pentru om. Ea este ceva strein si
ostil. Pavel o zugrevesteca pe un dugman (L Cor. L5:26).$i se prea poate ca
Dumnezeu Insugi sd considere ci moartea este un lucru riu gi-o deiucare a
planului Siu originar. Dumnezeu este de6torul viegii; cei.u." ii ride*i."r.
planul de viali prin vdrsareasAngeluiomenesctrebuie sd-gipiardi dreptul asupra
propriei lor vieti (Gen. 9:6). timiterea mortii este o expresie a dezaprobirii
5. De ex., Augustin, r{flti-Pelagittl Wtitifigs,ln A Select Library of the Nicene and post-Nicene
Fathers of the CMstian Church, vol. 5, ed. philip Schaff, New york, Scribner, 1902.
pecatului omenescde citre Dumnezeu,care esteziddmicirea
intentiei Lui in ce
ne prrvegte.Acesta a fost cazul cu potopul pe care l_a trimis
Dumnezeu ca sd
distrugd orice fdpturd (Gen.6:13),cu Sodoma'giGomora
1cun. t9), c., pedepsirea
lui Core 9i a celor cares-aurizvritit impreunj cu el (Num. 16) gi
cu numeroasele
El a pedepsircu moirtea. in fiu.u." air, u""ii" cazuri cei dali
l,_"_:-irt in Tr:
morFr se depdrtaserade intenfia lui Dumnezeu pentru
ei. Moartea a fost
a pdcatului lor pe care ei au fost nevoili sd o suporte.
::l::TI
lsalmrstut Tl":"*la
zugrAvegte mod plastic moartea ca pe o expresie a mAniei
,in lui
:rTl":"y' ,,li.mituri [pe fiii oarnenilor]ca un vis: di-ir,"u1u sunt ca iarba, care
mcoltegteiardgi:infloregtedimineala gi cregte,iar searaestetdiatdgi
seusuci. Noi
suntemmistuifi de mdnia Ta9i ingrozili de urgia Ta,,(ps.90:5_D.
Cu toateacestea,
Dumnezeu.simtegi compasiune.lsusa phnJla moartealui
Lazdr (Ioan 11:35)9i
au existatgi alte ocazii in careEl i-a readuspe cei morJi la viali.
Efectelemoftii
Pentru cel necredinciosmoartea este un blestem,o pedeapsd,

un dugman.
Pentru cd, degimoarteanu dishuge sau incheieexistenga,'ea
il d'espartepe om ae
"ri1e^plilej d-e.aLbline viata eternd.riu. p".,t.r,-""i "u.".."a in
P:T:^"r^:" asttel
Lnstos_ i:.* sunt
Ft_ indreptefiH, moartea are un caractei diferit. Credinciosul
trece 9i el prin moartea fizici, dar pentru el blestemul
mortii nu mai existd.
f)eoarece Cristos insugi a devenit bleitem pentru ,oi p.i.,
,r,oiii"u Lui pe cruce
(Gal.3:13) credinciogii,degi continud sd fie supugi
morlii fizice, nu mar au
ei infricogitoare, a blestemului ei. Dupi cum s_aexprimat
:IL:il"}|i
ravel: ,,Land ry,*ii
trupul acestasupusputrezirii seva imbrdcain neputrezire trupul
acestamuritor se va imbrica in nemurire, atunci se va implini 9i
iuvAntul care este
scris:(Moartea a fost inghilite de bhuintd. Unde ili estebi;infa,
;oarte? Unde ti
esteboldul, moarte?>Boldul mortii estepdcatul; putereapacatului
9i esteLegei.
Dar mullumiri fie aduselui Dumnezeuiare ne dd tiruinga prin
Domnul nostru
Isus Cristos!" ( 1 Cor. 15;54-52).
Uitandu-sela moarte irtr-adevdr ca la un dugman,necregtinulnu
vede nimic
pozitiv.in ea gi se retragedin fata ei cu teamd.pavel insd putut
a sa ia o atitudine
cu totul diferitd fald de moarte. El a vizut moarteaca p"
un dugmuninvins, un
inamic de odinioard care esteacum silit se faci voia domnului.
Asifel, pavel a
consideratce moartea este ceva de dorit, deoareceea il va
duce in prezenfa
Domnului Siu. El le-ascrisfilipenilor; ,,Me agtept nedalduiesc
li cu terie ca nu voi
fl oat de ruglne cu nimic; ci c; acum, ca totdeauna,Cristos
va fi prosldvit cu
h.":pul meu, fie prin viata mea, fie prin moarteamea.tdci p"ntru
:1t:1.::li
mme a trdi este Cristos gi a muri este un cAgtig....A9
dori sd md mut 9f sd fiu
impreund cu Cristos,cdciar fi cu mult mai bineiFilip.
1:20_2).Acestaera lavel,
cel care, pe vremea cAnd era incd Saul din Tars, l_a l"rlt p"
i"riU"rrdul $tefan
exclamiind cerurile 9i pe Fiul omului st6nd U a'."uftu i"i Dumnezeu
.cd^vede
r,::l ;tetan se rugase atunci simplu; ,,DoamneIsuse, primegte
!::1j,", duhul
,1l.Fl.??uTl": ny Ie lineain seamdpscarutacesta,,
l"i !r 1vLol.9ilui lavet
rd:i despre Domnul insusi, care spuseseta sfargiturvietii
i::i
Lul; ,,+:Y:.jt,
latA,in mainile :r-td:i.ali
Taleimi incredintezduhul!,, (Luca23:46).pentru pavel,ca
si
Escatolotie individuali 1009
penFu $tefan gi Isus, moartea nu mai era un dugman activ, ci un dugman invins
care acum nu mai servegtela condamnarea9i distrugerea noastrd, ci ne elibereazd
de condiliile inspdimantetoare pe care le-a creat picatul in lume.
Credinciosul poate agadarsi infrunte PersPectivamorfii gtiind ce efecteleei nu
sunt finale, pentru cAmoartea insdgi a fost distrusi. Cu toate cd executareafinali
a acesteiiudecili asupra morlii esteincd de domeniul viitorului, judecata in sine
a fost deia sivArgiti 9i asigurati. Chiar gi Vechiul Testamentcontinea profeJii cu
privire la victoria asupra mortii: ,,[E1] nimicegte moartea Pe vecie: Domnul
Dumnezeu gterge lacrimile de pe toate felele gi indepirteazi de Pe tot pemantul
ocara poporului Sdu; da, Domnul a vorbit" (Is. 25:8);,,Ii voi riscumpdra din mAna
Locuintei Mortilor, ii voi izbivi de la moarte. Moarte, unde iti este ciuma?
Locuinld a Mortilor, unde ili este nimicirea? CAinF este ascunse de prividle
Mele!" (Osea 13:14).ln l Corinteni 15:55Pavel citeazdal doilea verset, iar in
Apocalipsa 21:3-4Ioan preia primul verset: ,,9i am auzit un glas tare care iegeadin
scaunul de domnie gi zicea: "Iati corhrl lui Dumnizeu cu oamenii! El va locui cu
ei gi ei vor fi poporul Lui, 9i Dumnezeu lnsugi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
El va gterge orice lacrimi din ochii lor. 9i moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici
tanguhe, nici fpet, nici durere, pentru ci lucrurile dintai au trecut.>" in capitolul
precedent Ioan scrie: ,,$i Moartea gi Locuinta Morgilor au fost aruncate ir iazul de
foc" (Apoc.20:14a). Pasajeca acesteademonstreazefaptul ce moartea a fost
invinsd qi in cele din urmi va fi distrusd.
Se ridicd aici intrebarea, de ce credinciosului i se mai cere inci sa heace prin
experienta morlii. Daci moartea fizica, precum 9i cea sPirituaH gi eternd, este
pedeapsapentru pecat, atunci dacAsuntem eliberaJi de pdcat gi de consecinla lui
ultimi (moartea etemi), de ce si nu fim scutili 9i de simbolul acelei condamndri,
gi anume de moartea fizici? Dacd Enoh gi Ilie au fost luali pentru a fi cu Domnul
9i nu li s-a cerut si treaci prin moate, de ce sd nu fie o astfel de ridicare la ceruri
experienta tuturor celor care igi pun credinla in Cristos? Nu hse aceastaoare
impresia ci ceva din blestemul pdcatului rdmAneincd peste cei care au fost iertati
de pacat?
Unii teologi au incercat sa arate ca moartea are anumite rezultate benefice O
asemeneaincercare este cea a lui Louis Berkhof.6 El sustine ce moartea este
culminarea pedepselor disciplinare pe care Dumnezeu le folose$te Pentru
sfinlirea poporului Siu. Degi Berkhof recunoagte ca moartea nu este in mod
evident indispensabilh pentru realizarea sfinlhii, de vreme ce Enoh 9i Ilie nu au
murit, el o vede cu toate acesteaca pe un mijloc prin care credinciogii se pot
identifica cu Domnul lor, care a trecut de asemeneaprh suferinle gi moarte in
drumul Lui spre glorie. Moartea cere adeseori de Ia credinciogi un grad
neobignuit de credinta. Totugi, degi acest lucru este adeverat in multe cazuri,
existe alte cazuri in care moartea (sau suferinla, la urma urmei) nu Pare sX
sfinteasce sau sA trezeasce o credintl neobignuiti. Faptul ci unii credinciogi
realizeazi grade mai mari de sfinfire 9i credinli in momentul morfii nu prea este
un motiv suficient pentru justificarea morlii fizice a tuturor credinciogilor. Din
aceastecauze, explicatia lui Berkhof pare sd fie intrucatva fortate. Un resPuns
mai bun este ca moartea sd fie pur 9i simplu consideratd una dintre elementele
6, Berl<ho' SystetuaticTheology,p.670-67L.
conditiei umane aga cum este ea in prezent; din acestpunct de vedere, moartea
esteca nagterea.
Este necesarsd facern aici diferenta intre consecinteletemporare ale picatului
gi cele eteme. Am observat cd la iertarea noashe au fost inulate consecinlele
elgme propriilor noastre pecate, dar consecintele temporare, sau cel putin
1le
cateva din ele, pot persista. Aceasta nu este o tdgaduire a iealtelii justificdiii, ci
numai o dovadi ci Dumnezeu nu inverseazdcursul istoriei. Ceeace esteadevdrat
despre picatele noastre individuale estede asemeneaadevdrat despre felul in care
Dumnezeu trateazi pecatele lui Adam sau pdcatul rasei umane. inLeaga
iudecati
adusd asupra noastri de picatul inilial gi individual gi intreaga noastre vine
pentru ele sunt indepfutate, astfel c{ moartea spirituald ceaetemd sunt anulate.
9i
Noi nu vom experimenta moartea a doua. Cu ioate acestea,noi trebuie si trecem
prin moartea fizicX pentru cd ea a devenit pur gi simplu una dintre elementele
experientei urnane. Ea face acum parte din viati, h fel ca nagterea,cregtereagi
suferinta, care i9i are in ultimd instanJi originea iot in pec;t. intr-o zi, toate
consecintelepecahrlui vor fi ideturate, dar ziua aceeanu a sosit ince. Biblia, in
realismul ei, nu neagi realitatea morlii fizice universale, dar aratd clar cd aceasta
are o semnificalie diferite pentru credincios decAtpentru necredincios.
Stareaintermediari
Dificuftelilegate de doctrine
Doctrina despte starea intermediarl este un subiect foarte important, dar gi

-
foarte problematic. Din acest motiv este de doui ori mai important ca noi si
examindm cu atentie aceastddoctrine oarecum ciudatd. ,,Starej intermediari,, se
referl la condilia oamenilor lntre moarte gi trviere. intrebarea este: Care este
condigia individului ln aceastdperioada de timp?
Este vital ca tx momentul unei pierderi grele noi str avem respunsuri practice
la aceasti intrebare. Mulli pdstori Si pdrinfi au fost intrebati 6ngd un pat de
moarte: ,,Unde este bunica acum? Ce face?Este ea deia cu Isus? Este ea din nou
lmpreund cu bunicul? $tie ea ce facem noi?,, Aceste intrebari nu sunt produsul
unei speculalii sau cwiozitdti nelalocul ei; ele sunt de o importanti crucialii
pentru cel care le pune. Cregtinulcareesteinformat asupraacestorproblemeare
pri.leiulsi oferemAngAiere9i incuraiare.Din nefericire,mulli cregtininu-l folosesc
gi nu profite de el deoarecenu crlnosc un rispuns potrivit. Lucrul acestaa fost
adevirat mai ales ir ultimii ani. Confuzia $i nesiguranta i-au caracterizat pe multi
pistori care s-au trezit h situatia de a nu fi in stare si rispundd sd-l slujeasci pe
9i
cel care punea astfel de intrebdri.
E1s1i mofive maiore pentru care mulli cregtini segisesc in incapacitatea
. loye
de a-i sluji eficient pe cei indoliaji. Primul motiv estelipsa relatirri de te*ie biblice
referitoare la starea intermediare. Aceastd doctrini nu constituie subiectul
vreunui discurs extins, ca invierea sau a doua venire a lui Cristos. Ea este atinsd
mai degrabi intAmpHtor. Au fost oferite cel pulin doud explicatii penhu aceastd
relativi tdcere. Una dintre ele este ctr Biserica primare si agtepta ca perioada
Escatologieindividuali 1011
dinhe irxdllarealui Isus gi revenirea Lui si fie relativ scurti; asifel, perioada dintre
moartea odcerei fiinte omenegti gi inviere va fi gi ea relativ scurtd.TCealaltd
explica{ie este cd, indiferent de durata ei, stareaintermediard este doar ceva
temporar gi, in consecinli, nu i-a preocupat pe primii credincioqi la fel de mult ca
ceafinale petrecutd in rai sau in iad.8AvAnd in vedere dovezile relativ putine care
si ajutela formulareadoctrinei desprestareaintermediard,existetendinta de a se
credecAscriitorii biblici nu au considerat-ofoarteimportantd.intr-un sens,firegte,
ea nu este esentiah sau indispensabild,deoarecemAntuireaunei persoanenu
depinde de convingerile privitoare la starea intermediari. Cu toate acestea,
asemeneaaltor subiecte neesenliale,ca de exemplu conducereabisericeascd,
doctrina despre starea intermediari esb, dupe cum am observat deja, de o
considerabili importante pracdce.
A1 doilea motiv pentru care cregtinii nu reugescsi-i slujeascdintr-un mod
eficientpe cei indoliati esteexistentaunei controverseteologicein jurul doctrinei
despre starea intermediard. inainte de secolul al Xx-lea ortodoxia a avut o
doctrinl destul de consistente in acest sens. CrezAnd in existenJa unui fel de
dualism trup-suflet (sau spirit) in cadrul persoaneiumane, cregtinii ortodocgi
suslineau ce o parte a omului supraviejuiegtemo4ii. Moartea constd din
separareasufletului de trup. Sufletul imaterial continui si trdiascdin cadrul unei
existentepersonalecongtiente,in timp ce trupul sedescompune.La a doua venire
a lui Cristos va avea loc o inviere a unui trup reinnoit sau transformat care se va
reuni cu suflehrl Ortodoxia a sustinut agadaratat nemurirea sufletului, cat gi
i:rvierea trupului.e
Liberalismul insd a respinsideeainvierii trupului. Harry EmersonFosdick,de
exemplu, a consideratce aceastddoctrind estedeosebitde materialistd.ln plus,
mulli liberali o consideraumitici 9i imposibild din punct de vederegtiintific.Este
absurd si se creaddci un trup care s-a descompus,sau care a fost chiar ars 9i
cenugalui imprigtiate, poate fi readusla viati. Liberalii caredoreau sd pdsheze
un anumit gen de continuitate a vietii dupd moarte au inlocuit ideea invierii
trupului cu cea a nemuririi sufletului. Degi trupul moare 9i se descompune,
sufletul, fiind nemuritor, treiegtemai departe.Intrucit cei caresustineauaceaste
conceplie nu au anticipat o inviere viitoare, ei nici nu au crezut intr-o a doua
venire in trup a lui Cristos.lo
Neoortodoxia a adoptat o perspectivdcu totul diferitd asupra problemei in
cauze. DupA pererea susfinetorilor ei, ideea nemuririi sufletului era un concept
grecesc,$i nu unul biblic. Ea provenea din convingereaca intreaga materie,
inclusiv trupul, este in mod inerent rea gi ce mantuirea consti din eliberarea
sufletului sau a spiritului bun de trupul cel riu. Speranlaneoortodoxepentru
viitor se gdsea,in schimb,irtr-o agteptarea invierii trupului. Degi unii erau atenli
sd distingd acestconcept de invierea crrnii, sepreconizatotugi o anumita formd de
7. C. Harris, ,,State of the Dead (Christian)", in Encyclopediaof Religion \nd Etftics, ed. James
Hastings,New York, Scribner,1955,vol. 10,p.837.
8. I-oraine Boethrer,,,TheIntermediate State",in Bakcls Dbtionary ofTheology,ed. Everett F.Harrison,
Crand Rapids, Baker,1960,p. 291.
9. JamesAddison,life BeyondDcath i11theBeliefsof Mankind, Boston,Houghton Mifflin, 1931,
p.202.
10. Harry E. Fosdick,TheMode Useof theBible,New York, Macmillan, 1933,p. 98-104.
inviere trupeascd.La baza acesteiconceplii se afla ideea monista a persoanei

umane ca unitate radicald- existenfainseamndexistenfdtrupeascd;nu existenici
o entitate spiriiuald separate care sd supravieluiisce mortii gi sd existe
independentde trup.tl Agadar,in timp ce liberalismul adera laideea nemuririi
sufletului, neoortodoxia adera Ia ceai invierii trupului. Ambele gcoli erau
de
acordci celedoud concepfiiseexcludreciproc.Adici era o problerndde:
sau/sau;
elenu luau in considerare posibilitatea
lui at6tlcit qi.
Conceptiiactualedespre stareaintermediarA
Somnulsufletului
Ne intoarcem acum la examinareadiverselor conceplii actualecu privire
la
starea,intemediar5. O concepliecare a avut o populaiitate considerjbih
de_a
rungul anllor se numeFte,,somnulsufletului,,.Aceastaesteideea ci sufletul,
in
perioada dintre moarte gi inviere, se odihnegteintr-o stare de incongtienli.
in
secolulal XVI-lea, se pare ci mulJi anabaptigtigi socinieniau subscrisla
aceastd
conceptiepohivit cereiasufletul persoaneimoarte se afli intr_un somn
fdrd de
vise. Iar astdzi, adventigtii de ziua a gaptea enumdrd printre
,,Credinfele
fundamentale"conceptelepotrivit cdrora ,,stareaomului in'moarte esteuna
de
incon$tienle[Sil toli oamenii,buni sau rii deopotrivd,rdmAn in mormAnt
de la
moarte pene la inviere".l2(Martorii lui Iehova,un grup cares-andscutdin s6nul
adventismului de ziua a iaptea, sustin o conceplieiimihra.) Totugi, in
cazul
adventl9tltorexpresia,,sornnulsufletului,,ne induce oarecumin eroare.
Anthony
Hoekema sugereazdin locul ei expresia,,stingereasufletului,,,deoarecepotrivit
conceptieiadventisteomul nu adoarmela moarte, ci devine de fapt intru
totul
inexistent cdcinimic nu mai supravieluiegte.13 Caracterizarea de cdtreHoekemaa
poziliei adventisteca ,,stingerea sufletului,,estecdt sepoate de bund, atata
timp
cdt intelegemcAaici termenul ,,suflet,,estefolosit,cumie intimpld adeseaT
ca un
sinonim pentru,,persoane,,.
Argumentele in favoarea somnului sufletului se spriiinE in mare misurd pe
faptul cd Scriptura folosegte deseori imaginea ,o-r,.rtrri pentru a
se referi la
moarte. Moartea lui $tefan este descrisdca un sofiln:
,,$i dupi acestevorbe, a
adormit" (Fapte7:60).Pavel faceobservatiacd ,,David, dupd ce a sluiit celor
din
vremea lui dupi planul lui Dumnezeu, a adormit,, (Fapte 13;36;RSV1.pavel
folosegteaceeagiimagine de patru ori in 1 Corinteni 15 (v.6, 1g,20,51) gi de
trei
ori in 1 Tesaloniceni4:13-15.Isus insugi a spus despreiaz Ar:
,,Lazdr,prietenul
nostru,doarme,dar Md duc sd-ltrezescdin somn,,(Ioan11:11), apoi a arAtat
si clar
cd referi la moarte (v. 14). Luarea ad litcrnm a acesteiiiusiralii a dus la
-se
elaborareaconceptuluide somn al sufletului.
Fiecareconcepfiedespre stareaintermediare este,bineinleles, strAnslegatd de
o
anumite antropologie sau inlelegere specificd a naturii umane. Cei care aderd
la
11. Emil Brunner, T[e Christian Doctrirv of the Ch rch, Faith, and thc Consrnn,rlation,phhilad,elphia,
Westminster1962,p. 383-385,408-414.
12.^Seacnth-day
AdoehtistsAnswer euestionson Doctfinc,Washington,Review and Herald, 1957,
13. Anthony Hoekema,TheFourMajot Cults,Grand Rapids,Eerdmans,

1963,p.345.
Escatologie
individuali 1013
ideea somnului suflehrlui susgincd persoanaesteo entitate unitard lipsiti de pirfi

componente. Omul nu consti din trup 9i sullet. Mai degrab6, om, trup gi sufiet
sunt una gi aceeagientitate. Prin urmare, c6nd trupul inceteaze si funcgioneze,
sufletul (adici intrcaga persoantr)inceteazi si mai existe.Nimic nu supravieluiegte
mo4ii fizice. Nu exist{ agadarnici o tensiune intre nemurirea sufletului gi invierea
trupului. Simplitatea acesteiconceptii face ca ea sd fie foarte atregetoare.Cu toate
acestea,existe mai multe probleme.
Una din probleme consti din faptul ci in Bibte se afli mai multe referiri la o
existenttr conqtiente, personali intre moarte gi tnviere. Cea mai extinsi este pilda
omului bogat gi a lui Lazdr (Luca 16:19-31).Degi intenlia lui Isus aici nu a fost in
primul rAnd aceea de a ne invila despre natura stdrii intermediare, este puiin
probabil ci El ne-ar fi indus in eroare cu privire la acestsubiect. O alte aluzie se
gesegtein cuvintelepe carele-a adresatIsus talharului de pe cruce:,,Adevdratiti
spun ci astizi vei fi cu Mine in rai" (Luca 23:43).In plus, persoanele care mor
vorbesc despre faptul cd igi predau spiritul ir mdinile lui Dumnezeu. insugi Isus
a spus: ,,Tatd, ir mAinile Tale Imi incredintez duhul" (Ltrca 23l.46);iar $tefan a
spus:,,DoamneIsuse,prirnegteduhul meu" (Fapte7:59).Degis-arputea afirma ci
$tefan nu a vorbit neapdrat sub inspirafia Duhului SfAnt gi in consecinfi este
posibil sd nu fi rostit un cuvAnt infailibil din partea lui Dumnezeu in privinla
acesteiprobleme, totugi trebuie si se considerecd cele spuse de Isus au autoritate.
A doua problemi este reprezmtate de intrebarea daci este legitim si se tragd
concluzia ctrpasajelescripturale carevorbescdespremoarte cadespreun somn sunt
descrieri literale ale condiliei celui mort inainte de ir:rviere.9ar pdrea mai degrabX
cd termenul ,,somn" ar hebui inleles doar ca un eufemism pentru incetareavietii.
Nu se spune nimic mai specific despre caracterul sterii persoaneimoarte. Folosirea
de citre Isus a imaginii somnul.ui in legtrturn cu Lazdr (Ioan 11:11)9i explica;ia
imediat urmdtoare (v. 14)spriiini aceastdinterpretare.Dace,,somn" esteir:rtr-adevir
mai mult decat o figud de stil, atunci lucml acestatrebuie dovedit.
O altd problemi in ceeace privegte teoria somnului sufletului este dificultatea
conceptuale legatd de ideea cd natura umane esteunitari. Daci lntr-adevdr nimic
din persoanh nu supravietuiegte morlii, atunci care va fi baza identitdfii noastre?
Daci sufletul, intreaga persoand,se stinge, ce va reveni la viali prin inviere? Pe ce
bazi putem noi susline cd cel ce va invia va fi persoana care a murit? S-ar pdrea
ci noi vom identifica persoana de dupi inviere cu ajutorul trupului inviat. Lucrul
acestainse aducecu sine alte doud dificultdti. Cum pot si seadune exactaceleagi
molecule pentru a forma persoana de dupd tnviere? Este foarte posibil ca
moleculele care au alcetuit persoana de dinaintea morlii sd fi fost distruse, sd fi
format compugi noi sau sd fi ficut chiar parte din trupul altcuiva. in legdturX cu
aceasta,incinerarea reprezintd o problemi deosebit de dificili. Dar dincolo de ea,
identificarea persoanei de dinaintea mortii cu cea de dupd inviere cu aiutorul
trupului inviat inseamne sa se sustini cd natura umani este in primul rdnd
materiah sau fizicd. Datorite tutuor motivelor de mai sus, teoria somnului
sufletului trebuie respinsi ca fiind inadecvati.
Purgatoiul
Deoarece doctrina despre purgatoriu este in primul rand o invetdture
10]4 Lucrurile din urmi
romano-catolici, este necesar si o analizim in contextul doAmei catolice in

general. Vom incepe cu ideea ci statuiul vegnic al individuluieste determinat
imediat dupe moarte. Sufletul devine congtient de judecarea lui de cdtre
Dumnezeu. Aceasta nu este atat o sentinte formal5, cat o percepere clari a
vinovdtiei sau nevinovdfieiinairtea lui Dumnezeu.Sufletul ,,sehoteidgteapoi de
buni voie sd se indrepte grabnic fie spre rai, fie spre iad, fie spre purgitoriu,
potdvit cumeritele lui".ta Texhrl pe caresesprijini aceasteconceptieest; Eviei 9:22:
,,...oameni.lor le este randuit si moari o singuX dati, iar dupi aceea vine
iudecata." Juxtapunerea acestor doud evenimente este inteleasd ia o dovadi a
cX imediat duptr moarte existe o judecati care stabilegte destinagia
{lptului
fiecirui individ. Cei care au murit in riutatea lor merg direct in iad, unde igi dau
imediat seama ce sunt tn mod iremediabil pierdugi.lt pedeapsa lor, de o naturi
etemA, conste atdt din sentimentul cd au pierdut cel mai mare bun dintre toate
!"I.ftt cit gi din suferinti reali. Sufirinla este proportionale cu reutatea
individului gi se va intensifica dupi irviere.r6 pe de altl parte, cei care sunt intr-o
starep_erfecte de har gi penitenfd,caresunt completpurificagih momentul morfii,
merg direct 9i imediat in rai, care- degi estedescrisitdt ca o stare,cat gi ca un loc _
ar trebui imaginat in primul rdnd ca o stare.17Cei care, cu toate ce se afld intr-o
stare de_har, nu sunt incX perfecli din punct de vedere spiritual merg in
purgatoriu.
Doue alte aspecteale conceptiei catolice despre stareaintermediard sereferd la
gnrpuri destul de restrdnse.Limbuspatrum a fost locuinla sfintilor care au murit
inainte de vremea lui Cristos. Dupe ce Cristos $!a indeplinit lucrarea isp{gitoare
pe cruce,El a coboratin geol,unde sedusesericredinciogiidin VechjulTestiment,
gi i-a eliberat din captivitateain care se aflau. De atunci incoacelintbuspntruma
fimas gol. Limbusinfantiumestepentru copilagiinebotezati.Din cauzapdcatului
originar, care poate fi indepdrtat doar prin sacramentulbotezului, ei nu iu voie si
apara in prezenla Domnului. Ei suferd pedeapsa pentru pecatul origina,
pedeapsd care conste din lipsa viziunii beatifice siu . p.ezenlii lui Dumnezeu.
Totugi, ei nu experimenteaze aceapedeapsi pentru un pdcat real, care consti din
suferinla la care ne-am referit anteflor.
Purgatoriul esteelementul care constituie trdsdtura ceamai neobignuiti gi mai
interesante a invitdturii romano-catolice traditionale despre starea intermediard.
J9::pf lohle il definegteca pe ,,o starede pedeapsi temporarapentru cei care,
pdrisind in harul 1ui Dumnezeu viata aceasta,nu sunt in intresime liberi de
pdcatescuzabilesau nu au dat inci o deplin5 satisfactiepentru fdriielegile lor,,.rB
Dupd cum am observa! cei care plrdsesc aceasti viate intr-o stare de p6rfecliune
sphituali merg direct in cer.Cei careau un pdcat mortal pe suflet sau sunt cu totul
in afara harului Bisericii sunt trimigi in iad. Existi insf o mulfime mare care nu
estecuprinsi ii:l nici unul dintre acestedoui grupuri. Deoarecenimic murdar nu
poate intra lx cet Dumnezeu nu-i poate primi pe drept pe acegtiain prezenta Lui
ll+TliniJ.fe f, chatology;
ot,TheCatholic
Dochinc oftheIjst Things:
A DognoticTrertise,
Sr.Lorris,
B.Herder, 1912p. 18,
1s. Ibid.,p.70.
16. Ibid., p.52-61.
17. lbid, p.28.
1.8. Ibid,..o.77.
Escatologieindividuali 1015
nemitlocitd.Pe de altd parte,El nu-i poatetrimite pe drept in iad, intrucat ei nu au
fdcut nimic care si justifice o pedeapsdatat de severd.Purgatoriul este o stare
medie,ca sd zicem aga,r.rndeei pot fi curedti de pacatelelor scuzabile.
Toma d'Aquino a cdutat si dovedeasci faptul cd aceacurdtire care are loc dupi
moarte,esteprin intermediul unor suferinlepenale.In aceastaviata noi putem fi
curetili prin realizarea unor acte pentru- satisfacerealui Dumnezeu, dar dupi
moarte lucrul acestanu mai esteposibil. In mdsura in care nu reugim si obJinem
puritatea desdvargiteprin faptele fecute pe pimAnt, trebuie sd fim curdtiti in
continuarein viafa de dupi moarte.,,Acestaestemotivul, a spusTomad'Aquino,
pentru carenoi sustinemexistentaunui purgatoriu sau a unui loc de curatire."le
EI a sugerat de asemeneaci purgatoriul, ca loc de suferinJd. este in legtrtur; cu
iadul.,o Pohle susginetn schimb cd purgatoriul estein legdturi cu cerul, de vreme
ce aceiacare se afle ir:rpurgatoriu sunt copii ai lui Dumnezeu gi, mai devreme sau
mai tirziu, vor fi admigi in locuinla celor binecuvAntali.Cu toate acestea,degi
plecarealor definitivi din purgatoriu in cer este siguri 9i hotlrdtd, momentul
eliberirii lor estenesigur gi ritmul de curdJirevariabil.
Iertarea picatelor scuzabile se poate realiza in trei moduri diferite: printr-o
iertare necondiJionatd din partea lui Dumnezeu; prin suferinld gi efectuareaunor
acte de penitenti; 9i prin cdinld. Cu toate ce Dumnezeu poate ierta neconditionat,
El a alessd pretindd cdinld 9i fapte ca gi conditii ale ierterii in aceastdvial6; astfel
cd pare probabil ca nici in purgatoriu El sd nu ierte necondilionat pecatele
scuzabile.2lDeoarecesufletul din purgatoriu nu esteix stare sd efectuezeacteprin
caresd-I dea satisfactielui Dumnezeu,el poate ispdgidoar prin suferintepasiv5.
Dar existi de asemeneatrei mijloace prin care sufletele din purgatoriu pot fi
ajutate in inaintarea lor cdtre cei de cei credinciogi care sunt incipe pimAnt -
mesa (Iiturghia), rugdciunile gi faptele bune.2 Aceste trei m1-loacereduc perioada
de timp necesari pentru ca suferinta din purgatoriu sd aibl efectul deplin. CAnd
sufletul ajungela perfectiunespirituald,fdri sdmai fi rimas vreun pecatscuzabil,
el este eliberat Si trece in cer.
Biserica romano-catolicd igi bazeazdcredinta in purgatoriu atai pe tradifie, cai
Sipe Scripturd. Gdsim o formulare clari a doctrinei in Decretul de uniune adoptat
la Conciliul de la Florenla in 1439:,,sufletelesunt curetite dupd moarte prin
durerile din purgatoriu $j ca sEfie salvatede acestedureri ele beneficiazi de pe
urma mr;-locirii credinciogilor in viate, gi anume: a jertfei din cadrul mesei, a
rugiciunii, a pomenilor (milosteniei)9i a altor acte de pietate."a Conciliul de la
Tient a reiterat aceastdcredinld pe baza autoritdtii mai multor Pdrinti ai Biserici.i
gi a unor diverse sinoade. Dupi cum am remarcat, Toma d'Aquino a vorbit in
scrierile lui despre purgatoriu gi a existat o traditie antica a rugdciunir, a oferirii
unei mese 9i a impdrtirii pomenilor in folosul morfilor. Tertulian mentioneaze
mesele aniversare pentru cei morti, o practice ce sugereazi credinla in
purgatoriu.2a
19. Tomad'Aquino, Swfrra cofitfi Gentiles,4.91.
20. Toma d'Aquino, Snrnmatheologico,ape\d,!ce,inhebarea 1, articolul 2.
2"t. Pohle, Eschatology,p. 89-9-L
22. Ibid.,p.95.
lbid., p.78.
Tettulian, O Monogomy,10.
1016
Lucrurile din urmi
Principalul text biblic la caresefaceapel este2
Macabej 12:4J_45;
El [IudaMacabeul] a fdcutde asemenea o colectd, dela fiecarebirbat,strAngAnd
mii de drahmede arsint si le-atrimis la lerusalim doud
,a ," iJl,"e J".tia pentrupAcat.
Fdcandaceasta, el a r'crat foartebineei .";il;;;;;;;;"-il.i;re.
nu s-arfi agteptatca ceicareau cezutsl revia! din Deoarece dacd
nou la viafe,rugaciunea pentru
cei morli ar fi fost un lucru zadamic. nebunesc.-Dar
$i dacdeii" gana"uh rlsplata
splendiddceestepusdde-oDartepe,nhuceicare
adormin evlavie,icestaeraun gand
sfant9ipios.Din iceastdcauza,el a facutirpdqi*;;;i;";;;
nirli', caei * rieeliberali
de pdcatelelor.
Textul neo-testamentarcare este cel mai des
citat e Matei \2:32, unde Isus
spune: ,,...dar oricine va vorbi impotriva Duhului
Sf6nt nu va fi iertat rucl in veacul
acesta,nici in cel viitor.,, Romano_catoliciiafirmd
ci acestverset inseamnaca unele
yacae (adice alte pdcate decdt vorbirea impot iv. o"n,rtui-iiiritj vor fi iertate in
tumea viitoare, o interpretare sustinuti de Augustinzs
9i J" uili "a1i.,u pdrinfi ai
Bisericii.Unii catoliciciteazi de asemenea1 Corinteni
3:15:,,Dacdlucrarealui va fi
arsd,iEi va pierde risplata. Cet despreel, va fi
-antuit, aur'.u prin to".,,
runcrele maloreale argumentdriinoastreimpotriva
con."piului de purgatoriu
sunt tocmai cele care deosebescin general
catolicismulde p'roiestantism.textul
prtncipal la_carese face apel se afld-in Apocrife,
u.aro. ""r.ririi"iruteprotestantii
nu o.acceptd. Iar deductiadin Matei 12:32esiedestul de fo.lut4
u"rr"trrt ,,r, irdi.a
in nici un caz. cd pacatevor fi iertate i" "iu6 "ftiir". fvfai
purgatoriului implicd .unele mult, ideea
o mantuire prin fapte. e""urtu p*t* "a se consideri cd
oamenii ispdgesc,. cel pugin in parte, peniru pdcatelelcr. A."uria ia""
contrare multor invdteturi clare insa este
Scripturd, inclusiv iui Cafatenl S,t-l+
.din'
Efeseni2:8-9.Fdri indoiald, exil1d c9v.a"i""-'a" 9i
"?agat., t aoctrina despre
purgatoriu. Dacd te gande$tibine, nici nu pare
a fi corict sd ne fie ingiduit si
infrdm liberi in cer.Fiecaredintre noi ar trebui
si suferepujn p".,o,, pa.ut"f" foi.
ti:i.1u:* un indiciu clar al faptutuicd pentru maiorit;re;di|tre noj estefoarte
dificil de accepratideea mantuirii prin har.
Dar "J. .;;" ;"il; ,a triumfe este
inve6tura Scripturii, 9i nu ceeace ni se parullouh;;-;r;;;;i"
aceastd. baz;, conceptulde purgatoriu _ ae fapt ori.u $i drep, si pe
9i .on."fiL care sustineo
perioadi de verificaregi de ispique oe dupa
moarte_ trebuieresDms.
Inaiereainstantanee
ilredite gi inventivi, avansatdin ultimii ani, este
,_^_O_1..upti" ideeaunei invieri
nstantaneesau, mai exact,a unei reimbrdcdri
instantanee.Aceastaestecredinia
pôtrivitcdreiaimediat dupe moartecredinciosul
primegt; iru;;l;e inviere ce i_a
tost promis. Una dintre cele mai complete
dezvoltdri ut" i."rt", concepfii se
gasegteirx carteaPaul and Rabbinic
Judiism de W. D. Du;i;: Duvies susline cd
Pavel a avut doui concepfii diferite despre
invierea noastre.in l corinteni 15
'r.rput,ri
Pavelseg6ndegte la o viittare inui"." u i; ilJfi,ii-E;;te 5 inseavemo
perspective mai avansatd de-a despre a.ust subi;.
veacului viitor au aparut deia prin .lui inifiale ale
i:rvieiea f"i m". n"""i igi J! ""uû.a, prin
faptul cd et a murit Si a inuiat cu Cristos,
a fort d;,u ;u;;;r; Si igi va primi
-i org"r,in Crr1.,iutit..g. t3.
trupul cel nou sau cerescin momenhrl mortii fizice. Teamade a nu fi dezbricat,
despre care vorbegte ir versetul 3, a fost lnlocuitd de realizarea faphrlui cd noi
vom fi irnbricati gi dincoace gi dincolo de moarte.6
Concep$a iudaismului rabinic a fost cd noi vom fi dezbricati de trup la moate
gi va trebui apoi sd agteptem o inviere generald.Davies afirme ce Pavel prezinta o
conceptie diferitd h scrierile lui de mai tArziu:
[CeimorSi],dimpotrivx, vor fi intrupati gi nu existdloc in teologialui Pavelpentru o

stareintermediarAa celor morli. ln concordanldcu acestlucru estegi faptul ca in
pasajelede mai tarziu din EpistolePavelnu vorbegtedespreinvierea cregtinilor,ci
' despreardtarealor. In Romani8:19citim: ,,Deasemenea, qi firea a$teaptecu o dorinF
infocattrdescoperireafiilor lui Dumnezeu";iar in Coloseni3:4 citim: ,,CAndse va
aretaCristos,viata voashx, atunci ve ve$ aretaqi voi irnpreundcu El in slavi." Nu
mai estenevoiecaceicareau murit gi au tnviat dejacu Cristosgi gi-aupdmit trupu le
ceregtisd mai fie inviali, dar ei pot fi revelafi. Consurnareafinald va fi numai
manifestareaa ceeaceestedejaexistent,dar ,,asculs"in ordineaetemd.27
Agadar, dupi pdrerea lui Davies, cSnd Pavel a scris 2 Corinteni, eI nu mai
credeaintr-o stare htermediari. Mai degrabi, dupi moarte va avea loc o trecere
imediati in starea finald, o primire instantanee a trupului ceresc.Aceastd pozitie
a inlocuit credinfa lui Pavei intr-o viitoare inviere in trup care va avea loc in
legiturd cu a doua venire a lui Cristos. Prin urmare, daci ne construirn escatologia
pe baza conceptiei mai mature a lui Pavel probabil cd nici noi nu vom avea o
doctrini despre o stare intemrediari.
A rezolvat lnsi Davies problema? El a incercat sd elucideze ceea ce a
perceput ca pe o contradictie inerenta intre conceptul grecesc de nemurire gi
conceptul rabinic de inviere in trup. Eforturile lui s-au desfigurat ixse sub
influenta presupunerii ce natura umane este o unitate esentiali gi absolutd, o
idee veniti probabil din behaviorism; ca urmare a acestui fapt Davies se
rdtdcegtecand il interpreteazdpe Pavel.Adeverul estecd antropologialui Pavel
a fost de o asemeneamanieri incAt ei putea sustine atat o inviere viitoare, cdt gi
o supravietuire firi trup. Acestea nu sunt idei contradictorii, ci pdrfi
complementare ale unui lntreg. $i nici solugia lui Davies nu este chiar atat de
bibfcA pe cat pare el si creadd,deoareceexisti mai multe pasajein care Pavel
leagi transformareatrupurilor noastrede o inviere "iifoarecareva insoJia doua
venire a lui Cristos (de ex., Filip. 3:20-2Î;1. Tes. 4:16-17).Pavel insistd de
asemeneaasupra celei de a doua veniri, considerAnd-o o ocazie de eliberare 9i
'1,:5-2:12;
glorificare (de ex., Rom. 2:3-16;1 Cor. 4:5; 2 Tes. 2lim. 4:8). $i lnsugi
Isus a pus accentulpe o vreme viitoare cAndcei morli vor invia (Ioan 5:25-29).
Trebuie si tragem concluzia ca solutia lui Davies la problemd, pe care el a
infiltrat-o ir:r scrierile lui Pavel ca urmare a unei presupozifii gregite, face ceva
mai mult decat si creezedoar probleme suplimentare.
Sugerareaunei solu[ii
Existd oare vreo cale de rezolvare a numeroaselor probleme legate de tema
26. W. D.Daies, Pauland Rabbinicludabm,Loidra, S.P.C.K.,1955,p. 317-318.
n. Ibid.,p.318.
stdrii intermediare, vreun mijloc de corelarea merturiei biblice referitoare la

inviereatrupului gi la supravieluireacongtientddintre moarte si inviere?tebuie
sdsetin,i contde mai multe considerente:
1. Joachim Jeremiasa subliniat ci Noul Testamentface o deosebireintre
gieene gi Hades. Hadesul ii prirnegie pe cei nedrepli pentru perioada
dintre moarte gi inviere, in timp ce gheenaestelocui de pedeapsnunde
cei rdi sunt trirnigi pentru totdeauna dupd ultima
iudecitd. Chinul din
gheene este vegnic (Marcu 9:43,48). Mai depirte, sufletele celor
necredinciogisunt in afara trupului in Hades,in timp ce in gheeni trupul
9i sufletul care au fost reunite la inviere sunt nimicite in focul etern
(Marcu 9:43-48;Maiei 10:28).Acesta esteopusul concepfieiunora dintre
Pdrinlii Bisericii Primare cd toli cei cire mor, diepli
9i nedrepli
deopotrivd, coboard in $eol sau Hades, intr-un fel de itare sumbrj
9i
semicongtientd,unde agteaptdvenirea lui Mesia.28
2. Existdunele indicii caresugereazdc6 cei drepJicareau murit nu coboardin
Hades(Matei16:18-19; Fapie2:31[citandps. 16:10]).
3. Mai degrabi cei drepli, siu cet pugin sufletelelor;;unt primite in paradis
(Luca16:19-31; 23:43).
4. Pavelechivaleazdabsentadin trup cu a fi prezentcu Domnul (2 Cor.5:1_10;
Fillp . 7:'19-26)
.
Pe baza acestor considerentebiblice, tragem concluzia cd dup6 moarte
credinciogiise indreaptAimediat spre un loc Aiipre o starede binecuvantare,iar
necredinciogiivor experimentamizeria, chinul gi pedeapsa.Cu toate ci dovezile
nu sunt pe deplin clare, probabil cd tocmai acestei sunt locurile in care
credinciogii gi necredinciogii vor merge dupd
iudecata cea mare, deoarece
prezenJaDomnului (Luca23;43;2Cor.5:8;Filip. 1:23)s-arpdreacdnu estealtceva
decAtcerul.Totugi,degilocul stdrii intermediaregi al celeifinale pare si fie acelagi,
experimentareaparadisului Fi respectiva Hadesului fdrd indoiild cAnu esteatat
de intensepe cAt va fi ir cele din urmd, intrucat persoanase afld intr-un stadiu
oarecumincomplet.
intrucAt in cipitolul 24 am dezvoltat un model al naturii umane carepermite
.
existenta personali fere trup, nu vom intra aici in detalii. Trebuie insi sd
observAmce nu existd nici o problemd in a susfine conceptul de existenfi fdri
trup. Fiinta umand este capabild si existe fie intr-j stare materializate
(trupeascd),fie intr-una nematerializate.Ne putem g6ndi la acestedoui st6ri in
termenii unui dualism in care sufletul sau spiritul poate exista independent de
trup- Asemeneaunui compus chimic, acesttrup-suhet, ca si zicem iga, poate fi
desfdcutin anumite conditii (mai specific,la rnoarte),dar altfel ei esteo umtate
certd..Sauputem gAndi in termenii unor steri diferite de fiinlare. Exaci ca gi
materia gi energia,stareamaterializatdgi respectivceanematerializatl a omului
sunt interschimbabile. Ambele analogii sunt posibile. paul Helm,2eRichard
yicvL,a,'rn Thcologicol
_28. Joachim.Jeremias, Dictionaryo.fthe Neu Tcstamenl,
ed. Cerhard Kittel €i
trad. ensl. ceoffrey w. Bromiley,10 vol., crand Rapids,Eerdmans,1e64_1e26,
:;.ii:T ;;;_*f"
Paul Helm, ,,A Theory of DisembodiedSurvival and Re-embodiedExistence,., I{et,g/olls
Sfxdies
,29.
14,tu. 1, martie 1978,p. 15-26.
Purtill,3o9i altii, au formulat unele conceptii despre supraviefuirea firi trup care
nu se autocontrazic Ai nici nu sunt absurde. Conchidem ci starea intermediard
fdri trup prezentati de lnvdtttura biblici este justificabiltr din punct de vedere
filozofic.
lmplicatii ale doctrinel despre moarte si respectiv despre starea

intermediari
1. Toti trcbuie si se agteptela moarte, cre$tini 9i necregtini deopotrivtr. ln afari
de cazul in care vom fi in viaJi c6nd se va reintoarce Domnd toti vom trece prin
ea. Este important sd ludn ?n serios acestfapt 9i s{ hiim irn consecinte.
2. Cu toate cAmoadea esteun dugman (Dumnezeu nu a pldnuit iniflal ca omul
sd moari), ea este acum lnvinsi gi ficuti captivi de cetr€ Dumnezeu. Din acest
motiv ea nu mai trebuie str ne provoace teami; blestemul ei a fost lnliturat de
moartea gi invierea lui Cristos. Ea poate fi lnfruntate cu seninetate,pentru cd noi
gtim ci ea servegteacum scopului lui Dumnezeu de a-i lua la Sine pe cei care cred
in El.
3. lntre moarte gi inviere existe o stare intermediari in care credinciogii gi
necredinciogii experimenteazd prezenta gi respectiv absmta lui Dumnezeu. Degi
acesteexperiente sunt de o intensitate mai mictr decAtstdrile finale, din punct de
vedere calitativ, ele sunt de aceeaginaturi.
4. Atat in viata de acum, cat gi ln cea viitoare baza relatiei credinciosului cu
Dumnezeu este harul, nu faptele. Nu trebuie a$adar sA ne temem cA
imperfecJiunile noastre vot necesitaweun tip de purificare dupe moarte inainte
ca noi si putem intra ir:rdeplina prezenJi a lui Dumnezeu.
30. Richard L. Purtill, ,,The Intelligibility of Disembodied Survival", Chtistion Scholals ReuiezlS,
N.1,197, p. r22.
57
A douaveniresi consecintele
ei
A doua venire
Caracteruldefinit al evenimentului
Caracterulnedefinit al timoului
Caracterulvenirii
Caracterulpersonal
Caracterulfizic
Caracterul
vizibil
Caracterul neaFteptat
Caraclerultriumfdtor gi glorios
Unitateacelside a douaveniri
lminenlaceleide a douavenii
lnvierea
lnvetdturablblica
O lu;rarea Dumnezeului triunic
De naturdlrupsasci
A cetordrepligi a celornedrepli
Judecatafinala
Un eveniment viitor
lsusCristosJudecetorul
judecatii
Subiectii
Bazajudec6tii
trevocabilitateajudecdtij
lmplicatiilecelei de a doua veniri si consecinteleei
T ' ' cete

I nntre mal rmportanteevenimentealeescatologieicosmice,dupd
cum am definit-o ir aceasti lucrare, se nunird gi cea de-a doua venire gi
consecinfele ei: invierea9i ludecatafinald.Acesteevenimentealcdtuiescsubiectul
principal al acestuicapitol.
A doua venire
ln afari .b certitudineamorfii, singura doctrind escatologiciasupracdreia

teologii ortodocaiau cele mai multe pdreri comuneeste a ioua venire a lui
Cristos.Ea esteindispensabili pentrulscatologie. Ea constituiebaza speranfei
1020
A douavenire gi consecin(eleei 1021,
cregtinului, evenimentul care va marca inceputul ultimei etape a planului lui

Dumnezeu,
Caracteruldefinit al evenimentului
Multe pasaiedin Scripturd aratd clar cd Cristos se va intoarce. Isus insugi a

promis cd Se va intoarce. In marea Sa cuvantare despre vremurile din urmi
(Matei 24-25)EI spune: ,,Atunci se va ardta in cer semnul Fiului omului, toate
seminliile pimAntului se vor boci gi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii
cerului cu putere gi cu mare slavd" (24:30).El menlioneazdde mai multe ori in
acestpasai ,,venireaFiului omului" (v.27,37,39, 42, 44).Spre sfdrgituldiscutiei
citim: ,,Cdnd va veni Fiul omului in slava Sa, cu toli sfintii ingeri, va gedeape
scaunul de domnie al slavei Sale" (25;31). Toate invifiturile din aceastd
cuvAntare,inclusiv parabolele, considerd de la sine inteleasi a doua venire.
Intr-adevir, Isus a linut aceastdcuvantare ca rdspuns la intrebarea ucenicilor
Sdi: ,,Spune-ne,cAnd sevor intimpla acestelucruii? $i careva fi semnul venirii
Tale gi al sfargitului veacului acestuia?" (Matei 24:3). Mai tArziu in aceeagi
septemane,cAnd a fost adus inaintea lui Caiafa,Isus a spus: ,,Bamai mult, vd
spun cd de acum incolo veli vedeape Fiul omului gezdndla dreapta puterii lui
Dumnezeu gi venind pe norii cerului" (Matei 26:64).Degi Matei relateazi mai
multe din comentariile lui Isus desprea doua venire decdt ceilalli evangheligti,
Marcu, Luca 9i Ioan includ gi ei cAtevadintre ele. De exemplu, in Marcu 13:26
gi Ltuca 21:27 gisim o declaralie aproapeidenticd in legdturd cu faptul cd
oamenii care vor trdi in vremurile din urmi Il vor vedea oe Fiul omului venind
pe norii cerului cu putere 9i glorie. Iar Ioan ne spune ci in camerade sus Isus
le-a promis ucenicilor Sii: ,,$i dupd ce Mi voi duce 9i vi voi pregiti un loc, Md
voi intoarcegi vd voi lua cu Mine ca acolounde sunt Eu si fiti 9i voi" (Ioan 14:3).
Pe hngd propriile cuvinte ale lui Isus,in Noul Testamenteiste gi numeroase
alte afirmatii directe referitoare la revenirea Sa.La indllarea lui Isus, doi bdrbali in
haine albe,probabil ingeri, le-au spus ucenicilor;,,Birba1igalileeni,de ce stati gi
ve uiiati la cer? Acest Isus care S-a ineltat Ia cer din miilocul vostru va veni in
acelagifel cum L-aJi vdzut mergdnd la cer" (Fapte1:11).A doua venire a ficut
parie din kerygma apostolicd:,,Pocdili-vtrdar...ca se trimite [Dumnezeu]pe Cel
ce a fost rAnduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Cristos, pe care cerul trebuie sd-L
primeascdpAnd la vremile agezdriidin nou a tuturor lucrurilor: despre aceste
vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinlilor Sdi proroci din vechime"
(Fapte3:19-21).Pavela scriscu diferite ocaziidesprea doua venire.El i-a asigurat
pe filipeni: ,,Dar cetdtenianoastrd estein ceruri, de unde gi agteptemca Mantuitor
pe Domnul Isus Cristos.El va schirnbatrupul stdrii noastresmerite gi-l va face
asemeneatrupului slavei Sale,prin lucrareaputerii pe careo are de a-$i supune
toatelucrurile" (Filip. 3:20-21).Faptul ce acestpasatsegesegteintr-o cartecarenu
estein mod explicit escatologiceestedeosebitde semnificativdeoarecene aratd
efectul practic pe care il va avea asupra noastrd a doua venire a lui Cristos.
Probabiici ceamai clari gi mai direct{afirmafie a lui Pavelse gtrsegtein 1 Tesa-
loniceni 4:15-16:,,Iati, in adevir, ce vi spunemprin CuvAntul Domnului: noi cei
vii, care vom rdmAne p6ni la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor
nn Lucrurile din urmi
adormili. Cici lnsugi Domnul, cu un shigdt, cu glasul unui arhanghel gi cu

trAmbita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer gi intai vor invia cel moili in
Cristos."Alte afirmafii directesegisescin 2 Tesaloniceni1:2,10 9i Tit 2:13.ln plus,
la Pavel gtrsim gi alte referiri mai putin elaborate la a doua venire: 1 Corinteni 1:Z;
15:23;1 Tesalonic€ni2:19;3:13;5:23;2 Tesaloniceni2:1,8; 1 Tmotei 6:14;2 Trmotei4:1,g.
$i alti autori meniioneazi a doua venire: Evrei 9:28i Iacov 5'.7-g;1,petru 7:7,.!3:
2 Pehu 1:15;3:4, 72;1, loan 2:28. A doua venire este firtr idoiald una dintre
doctrinele cele mai des prezentate din Noul Testament.
Caracterulnedefinital timputui
Degi realitatea celei de a doua veniri este affumate rispicat 9i Iimpede in

Scripturi, nu la fel se intampH cu momentul in care ea va avea loc. lntrladevar,
Biblia limuregte faptul cd noi nu cunoagtem$i nu putem prezice momentul exact
al intoarcerii lui Isus. Cu toate ci Dumnezeu a hotdidt o vreme anurne,aceavreme
nu ne-a fost revelatS. Isus a aretat ci nici El 9i nici ingerii nu cunosc wemea
revenirii Lui, gi nici ucenicii nu o vor cunoagte:,,CAtdespre ziua aceeasau ceasul
acela,nu gtie nirneni, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatdl. Luafi seama,
vegheagi9i rugati-vd cici nu gtiti cAndva veni vremea aceea...Vegheatidar, pentru
cI nu gtifi c6nd va veni stlipAnul casei:sau searasau la miezul nopfii sau la cdntatul
cocogilor sau dimineala" (Marcu 13:32-33,35;vezi de asemenei Matei 24:36-44).
Dupi cAtese pare, momentul revenirii Lui a fost unul dintre subiectelela care $a
rcferit Isus chiar inainte de inillarea Sa,cAndle-a rdspuns ucenicilor la intrebarea
daci atunci va restabili impere$a lui Israel: ,,...nu este treaba voastri se gtiti
vremurile sau soroacele;pe acesteaThtel le-a pdstrat sub stepanireaSa,,(Fapte1:4.
In loc sd le satisiaci curiozitatea, Isus le-j spus ci ei urmau sd-I fie martori
pretutindeni in lume. Faphrl cd vremea revenirii Lui nu va fi revelatI explici
accentuarearepetate de ctrtre Isus a caracterului ei neprevizut gi, in consecingtr,a
nevoii de a veghea(Matei 24:44,50;25:13; Marcu 13:35).
Caracterulvenhii
Caracterulpersonal
Faptul ci a doua venire a lui Cristos va avea un caracterDersonalnu constituie
subiectul nici unei discufii mai ample. Acest lucru este maidegrabi subinleles in
toate referirile la revenirea lui Cristos. Isus a spus, de exernplu: ,,Mi voi intoarce
9i vd voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu si fiti gi voi,, (Ioan 14:3).Afirmaiia
lui Pavelci ,,lnsugiDomnul... Seva pogori din cui,tlt t"". +,f6; nu prea pare se
puni la indoiald ci natura revenirii va fi personald.Cuvintele ingeriloi la indllarea
lui Isus: ,,Acest Isus, care S-a inillat Ia cer din mijlocul vostru, va veni in acelagi
fel cum L-afi vdzut mergand h cer" (Fapte 1:11)concluzioneazd ci revenirea lui
Isus va fi la fel de personali ca olecareaLui.
Cu toate acesiea,unii dintre cercetdtorii recenti au dat pasaielor citate
anterior o interpretare diferiti. Aceastaeste o incercarede a reiolvi ceeace ei
considerd a fi doui accente conhastante si chiar contradictorii in cadrul
A doua venire gi consecinlele ei 1023
invdtdturii lui Isus.l Pe de-o parte, existd motivul apocalipiic: imptrrIlia va fi
inaugurate printr-un eveniment neagteptat gi cataclismic, revenirea personali a
1ui Cristos. Pe de altd parte, existA tema Implrefei imanente; ea este deia
prezente in lume 9i continue si se lirgeascd intr-un mod progresiv. William
Newton Clarke interpreteazeprirnul aspectln lumina celui de-al doilea: ,,Nu
trebuie si ne agteptlm 1anici o revenire vizibild a lui Cristos, ci mai degrabdla
o avansareinceati gi constantaa Impirdliei Lui spirituale... Daci Domnul nu
vrea decdt sd-$i desdvArgeascivenirea spirituald pe care a inceput-o, nu va fi
nevoie de o coborArevizibilS pentru a-$i face gloria perfectl pe pdmant."2
Uneori aceastdperspectivi a fost adoptat6 din convingerea cd Isus a crezut intr-o
revenire iminenti - probabil chiar in cursul viegii acelei generafii - pe care a gi
propovlduit-o (cum a ficut gi Biserica primari), dar in legiiurd cu care 9a
ingelat.3O exegezi atentda pasaielorcarese referdla acestsubiectva arita irxsA
cd Isus nu specific6nicdieri in invdtdtura Saci Seva intoarcerepede.In plus, nu
existd nici un motiv esenlial pentru care Impirilia nu poate fi prezentd gi
viitoare, imanent6 9i cataclismici.
Caracterul fizic
Unii pretind ci promisiunea lui Isus de a reveni S-aimplinit la Rusalii printr-o
venire spirituald. La urma urmei, Isus a spus: ,,Eu sunt cu voi in toate zilele, pAnd
la sfArgitulveacului" (Matei 28:20).El a spus de asemenea:,,DacdMi iubegte
cineva, va pEzi cuvAntul Meu gi Tatdl Meu il va iubi. Noi vom veni la el gi vom
locui impreuni cu e1" (Ioan 74:23). lar Pavel a vorbit despre bogilii.le acestui
mister: ,,Cristosin voi, nideidea slavei" (Col. 1:27).Unii interpreti pun mare
greutate pe foloshea termenului rcpouoiapentru a doua venire. Subliniind faptul
c5 semnificatia de bazi a cuvdntului este ,,prezente", ei argumenteazi cd in
referirile la ,,a doua venire a Domnului" se accentueazdideea ci Isus esteprezent
cu noi, 9i nu cd EI va veni candva in viitor.
De la Rusalii ircoace Cristos estein realitate cu gi in fiecarecredincios chiar din
momentul nagterii din nou. Totugi, mai multe considerente ne impiedici sd
considerem ci aceasteprezenfe spirituald epuizeazi sensul venirii promise de El.
Degi este adevdrat ci inlelesul de bazd al termenului rcpouoic este ,,prezefltd", el
inseamnd gi ,,venire", gi aceastaestesemnificalia sa principali in Noul Testament,
dupd cum se poate stabili prin examinareafelului in care esteel folosit i:r context.
Mai mult, existe alti cAliva termeni neo-testamentari, mai ales tinordLurluqgi
inu$tiver.c,care indici in mod limpede ,,venire".a Chiar 9i afirmalia din Faptele
Apostolilor 1:LLci Isus se va intoarce in acelagifel in care a plecat arati cd
revenirea Lui va fi in trup. Probabil ci cel mai convingator argument este inse
faptul ci multe din promisiunile cu privire la a doua venire a 1ui Isus au fost
1. L. Harold DeWoll A Theologyof the Lioing Church, New York, Harper and Row, 1960,
p.305-307.
2. William Newton Clarke, Ar1 Outline of Christian Theology,New york, Scribne!, 1901,p. 444.
3. De exemplu, Albe* Sch.weiu'l, The Quest of the Histo cal lesus:A Critical Study of lts Ptogrcss
lron Reimarusto Wtede,New York, Macmillan, 1964,p. 368-369;Rud olI Bnlhnaftt, Theologyof thc Na1)
Tesfatre,f, New York, Scribner, 1951,vol. 1, p. 5-6.
4. GeorgeE. Ladd, TfteBlessed Hope,GrandRapids,Eerdmans,1954p.65-70.
1024 Lucrudle din urmi
fdcutedupd Rusalii,de fapt, cu gaizecide ani mai tArziu,9i ele au plasatrevenirea

lui Cristostot ir:rviitor.
Caracteruluizibil
Martorii lui Iehova sustin cd Cristos$i-a inceput domnia pestepimAnt Ia
1 octombrie 1914.Aceastanu a fost inse o revenirevizibili pe pdmant, deoarece
de la iniltare Isus nu a mai avut un trup vizibil. Nici mdcarnu a fost o revenire
literaH, intrucat Cristos$.a urcat pe tron in cer.Prin urmare,prezenlaLui estede
tipul unei influenle invizibile.s
Conceptiamartorilor lui Iehovadesprea doua venire estedificil de irnpecatcu
descrierilebiblice. Atragern inci o datd atenlia asupra versetului 11 din Faptele
Apostolilor 1:revenirealui Cristosva fi asemenetoare cu plecareaSa,carea fost cu
siguranti vizibild, deoareceucenicii au vdzut cum Isus a fost luat in cer (v 9-10).
Alte descrieri ale celei de a doua veniri arate clar cd ea va fi cat se Doate de
evidenti; de exemplu,Matei 24;30:,,...9ivor vedeape Fiul omului veninJ pe norii
cerului cu putere gi cu o mare slavd."
Caracterulneagteptat
Cu toate cA a doua venire va fi precedati de mai rnulte semne- sacrilegiul
pustiitor (Matei 24:L5),marelenecaz(v 21),intunecareasoarelui(v 29)- elenu vor
indica momentul exactal revenirii lui Isus.in consecinte,peniru mulli venireaLui
va fi c6t sepoatede neagteptate. Va fi ca pe vremealui Noe (Matei 24:37).Cu toate
ci Iui Noe ia trebuit ceva timp se construiascearca,nici unul dintre contemporanii
lui, in afara propriei sale familii, nu s-apregdtit pentru potop . Oamenii sevor simti
in sigurant5, dar o nimicire neagteptatese va abate asupra lor (1 Tes. 5:2-3).
Invdteturile lui Isus sugereazece datoritd unei amdndri de lungd durati a celei de
a doua veniri, vigilenta unora va inceta (Matei 25:1-13;cf.2 Pet.3:3-4).CAnd va
aveainsd loc parousia,ea seva desfdguraatat de repedeincAtnu va mai existaun
timp de pregdtire (Matei 25:8-10).Dupd cum spune Louis Berkhof: ,,Biblia
sugereazecd amploareasurprizei provocatede ceade a doua venire a lui Cristos
va fi invers proporJionaldcu amploareavegheriilor."6
Caracterultriumfttor gi glorios
Diverse descrieri ale revenirii lui Cristos aratd caracterulei glorios, intr-un
contrast puternic cu circumstantelemodeste gi umile ale primei Sale veniri.
Prima venire a fost pdma etapi a umilirii lui Cristos; a doua venire va fi etapa
finald a glorificdrii Lui. EI va veni pe nori cu multl putere gi cu o mare slavi
(Matei 24:30;Marcu 13:26;Luca 21:27).El va fi insoJit de ingerii Sdi 9i va fi
anuntat de un arhanghel (1 Tes.4:16).EI va gedeape tronul Sdu glorios gi va
iudeca toate naliunile (Matei 25:31,-46).Ironia acesteisituaiii esie cd El, Cel ce a
fost judecatla sfArgitulgederiiSalepe pimdnt, va fi judecitorul tuturor cu ocazia
celei de-a doua veniri a Sa. in mod evident, El va fi triumfetorul gi gloriosul
Domn al tuturor.
5 . Lel GodBe Truc,Brooklln, Watchtowe.Bible and TractSociery1952,p. 141.
6. Louis Berkhof,Sysl?nafi.Theolojy,Grand Rapids,Eerdmans,1953,p.706.
A doua v._enireqi consecintele ei ]UZJ
Unitatea celei de a doua venii
Un grup mare gi influent de cregtini conservatori propagd invetetura ce a doua

venire a lui Cristos va avea de fapt 1ocin doud etape. Aceste doud etape sunt
rdpirea gi revelarea,sau ,,venireapentru" cei sfinti gi ,,venireacu" cei sfinti. Aceste
doui evenimente vor fi separate de necazul mare, cel despre care se crede ci va
avea o durati aproximativd de gapte ani. Cei care suslin aceasteconceptie sunt
numifi pretribulationigti 9i majoritatea dintre ei sunt dispensaJionaligti.
Ripirea sau ,,venirea pentru" cei sfinli va fi secretd;ea nu va fi observate de
nimeni in afara Bisericii. Deoareceea precede necazul, nu exista nici o profe4e
care trebuie si se implineasci htai, inainte ca rdpirea si poati avea loc. In
consecinte,rapirea ar putea avea loc ln orice moment sau,ir terminologia uzuald,
ea este iminente. Ea va izbdvi Biserica de agonia marelui necaz. Apoi, la sfArgitul
celor gapte ani, Domnul Se va intoarce din nou, aducAnd cu Sine Biserica intr-o
procesiune triumfald. Acesta va fi un eveniment maret gi glorios, universal
recunoscut.TCristos lgi va intemeia apoi impdrilia pimdnteasci de o mie de ani.
Spre deosebirede pretribulalionism, celelalte conceplii despre a doua venire.a
lui Cristos sustin cd va exista o singuri manifestare, un eveniment unic. Ele pun
toate profetiile referitoare la a doua venire pe seama unui singur eveniment in
iimp ce pretribulalionigtii pun o parte din profetii pe seamaripirii, iar cealalti pe
seamarevelirii.8
Cum vom rezolva noi aceasteDrobleme? Va fi a doua venire un eveniment
intr-o singure etape sau in doun?begi numeroaseleconsiderentece se referi la
aceasteproblemi vor fi examinate in capitolul urmitot existd un considerent
crucial pe care il vom analiza acum. Cei trei termeni majori pentru a doua venire
sunt rcpouoia,&roxril.ur!49i inu$riucuc. Pretribulaiionigtiiargumenteazdci napouoia
se referd Ia rtrpire, adici la prirna etapd a revenirii, la nidejdea binecuvantatX a
credinciosului ci va fi izbdvit din aceasti lurne inainte de a tncepenecazul. Ceilalgi
doi termeni se referd la venirea lui Cristos cu sfintii 1asfArgitul necazului cel mare.
Totugi, cand sunt examinati mai de aproape, termenii c€re desemneazi a doua
venire nu sprilini distinc$a pe careo fac pretribulationigtii. In 1 Tesalonicmi4:15-17,
de exemplu, termenul rapouoiaeste folosit pentru a denota un eveniment despre
care cu greu se poate spune ci ar fi rdpirea: ,,Iatd, in adevir, ce vi spunem, prin
CuvAntul Domnului: noi cei vii, care vom rimAne pAnd la venirea [napouoic]
Domnului, nu vom 1ua-o inaintea celor adormifi. Cdci insugi Domnul, cu un
strigit, cu glasul unui arhanghel 9i cu trAmbila lui Dumnezeu, Se va pogori din
cer 9i intdi vor invia cei morti in Cristos. Apoi noi, cei vii, care vom fi rimas, vom
fi rdpi$ toti impreuni cu ei in nori ca sd intdmpinim pe Domnul in vizduh; gi
astfelvom fi totdeaunacu Domnul." Dupi cum spuneGeorgeLadd: ,,Estefoarte
dificil de descoperito venire secretda lui Cristos tn acesteversete."ePe ldngi
aceasta,termenul rapouolo este folosit ir 2 Tesaloniceni2:8, unde citim cd dupi
necazul cel mare Cristos, prin venirea Lui, il va distruge in mod public pe omul
fdrddelegii,pe Anticrist. in plus, Isus a spus despre napouoic:,,Cdci,cum iese
7. John F. Walvoord, Tle Retun of thc Lord, Fndlay, Ohio, Dunham, 1955,p. 52-53.
8. L^dd' BlessedHope,p . 67.
9. Ibid..p.63.
fulgerul de h resdrit gi se vede pdni la apus, agava fi 9i venirea Fiului omului"

(Matei 24:,27).to
Nici ceilalti doi termeni nu se potrivesc cu conceptia pretribulalionigtilor. Degi
se presupune ci rapouo(ct,gi nu rinortil.urlrug sau,inr$rivero, este nidejdea
binecuvAntati agteptatd de Biserici, Pavel mulfumegte ci cititorii sdi au fost
irnbogititi cu orice cunogtinti pe c6nd se aflau ,,in agteptareaardterii [rinortilurllq]
Domnului nosku Isus Cristos" (1 Cor. 1:7). El ii asiguti pe tesaloniceni ci
,,Dumnezeu gdsegteca este drept sAdea intristare celor ce ve lntristeazd gi si vtr
dea odihni atat voud, care sunteti htristali, cat gi noud la descoperirea
[rinortilurluq]Domnului Isus din cer cu ingerii puterii Lui" (2 Tes.1:6-7).gi Petru
vorbegte despre bucuria 9i rdsplata credinciogilor in legiturd cu &nordl"u{uq:
,,...dimpohivd, bucurafi-v[, intrucat avefi parte de patimile lui Crisios, ca si vi
bucurali 9i si vd veseligi9i la ardtareaslavei Lui" (1 Pet.4:13).Cu catevaversete
mai devreme el a scris ce esteposibil ca cititorii sdi sd treacdpdn diverse incerciri,
,,Pentru ca incercareacredintei voastre, cu mult mai scumpi decAtaurul care piete
gi care totugi este cercat prin foc, si aibe ca urmare Lauda, slava gi cinstea la
aritarea lui Isus Cristos" (1:7).Ambele referiri (9i de asemenea1:13)sugereazece
credinciogii cdrora 1escrie Petru (care fac parte din Bisericd) igi vor primi slava gi
onoarea la dnorcril,urlrr.q lui Cristos. Potrivit conceptiei preiribulationiste insd,
Bisericagi-aprimit deja risplata la ncpouoic.
In fine, Pavel vorbegte gi despre irLQrivcuaca obiect al nddejdii credinciosului.
El ii scrie lui Tit cd credinciogii trebuie sa tr5iascd o viald evlavioasd, ,,a$teptand
fericita noastrd nidejde gi ardtarea [inrQrivera]slavei marelui nostru Dumnezeu gi
Mantuitor Isus Cristos" (Tit 2:13).O utilizare similard a lui tnr.Qciv<ucpoate fi gisitd
in 1 Timotei 6:14 9i 2 Timotei 4:8. Tiagem concluzia cd folosirea unor termeni
diferiti nu este un semn cA a doua uinire va avea doud etape.Mai degrabd,
caracterul interschimbabil al termenilor aratd i:r mod clar ce estevorba desDreun
singur eveniment.
lminentacelei de a doua veniri

O lntrebare suplimentari de care trebuie si ne ocupim estedace a doua venfue
estesau nu iminentd. Ar putea ea avealoc oric6nd iau existenigte profetii care
trebui si se implineasci mai iniii?
Unii cregtini, mai ales cei care suslin o venire pretribulalioniste a lui Cristos
pentru cei sfinfi, cred cd revenirea ar putea avea loc in orice moment. Avdnd in
vedere acest lucru, noi trebuie sd fim pregdtiti intotdeauna pentru acea
poslbilitate, ca nu cumva sd fim lua;i prin surprindere. Mai multe argumente sunt
folositein sprijinul acesteipozitii:
L. Isus i-a indemnat pe ucenicii Sei sd fie gata pentru venirea Sa, deoareceei
nu gtiau cdnd avea sd aibe ea loc Matei 24-25).Daci existi aLteevenimente cate
trebuie si aibi loc irainte de venirea lui Cristos, ca de exemplu necazul cel mare,
estedificil de intelesde ce Isus a spus ce momentul reveniriiLui estenecunoscut,
inhucat noi am gti cel putin ce htoarcerea Lui nu va avea loc p6nd la consumarea
acelorevenimente.rl
10. Ibid.
11. ].Barto\ Payne,TheImminentAryeaing of Chrst, Grand Rapids,Eerdmans,1962,p. 86.
A doua venire qi consecinleleei 1027
2. Existe o accentuare repetata a faptului ci noi trebuie se agtept{m cu
neribdare, deoarecevenirea Domnului estepe cale de a avealoc. Multe pisaje (de
ex.,Rom.8:19-25;1 Cor. 1:7;Filip.4:5;Tit 2:13;Iacov5:8-9;Iuda 21)arati id venirea
Lui ar putea fi foarte cur6nd gi probabil in orice moment.l2
3. Afirmafia lui Pavel ce noi a$teptdmbinecuvAntatanoastrn nddeide (Tit 2:13)
cere ca evenimenh urmtrtor in planul lui Dumnezeu str fie venirea Domnului.
Dactr.urmitorul pas ar fi in schimb necazul cel mare, noi am putea ndddidui 9i
anticipa cu greu venirea lui Cristos. Dimpokivi, sentimenteli noastre ar fi de
teamtr gi nelinigte. De weme ce intoarcerea Domnului noshu este evenimentul
urmitor de pe orarul lui Dumnezeu, nu existtr nici un motiv pentru care el se nu
poatd avealoc in orice moment.r3
Tofugi, examinate mai de aproape, aceste argumente nu sunt pe deplin
convintatoare. Oare porunca lui Cristos de a veghea in vederea venirii Lui 9i
avertismentul Lui ci intoarcerea Sava avea loc intr-un moment improbabil gi fdrd
semne clare inseamni neaperat ce venirea Lui este iminentd? De ia cuvintele lui
Isus a trecut deja un interval de aproape doud mii de ani. Degi nu gtim c6t de
lungd va fi amSnareagi prin urmare nu putem cunoagtenici momentul precis al
venirii lui Cristos, noi gtim totugi ci venirea Lui nu are inci loc. A .ru gti card
anume va avea loc a doua venire nu exclude crmoagtereaanumitor momente ir"r
careea nu va avealoc.
Mai mult, in momenhrl in careau fost rostite, afirmatiile lui Isus nu au insemnat
cd a doua venire este iminentS. El a aritat prin intermediul a cel pulin trei pilde
!nt$ q-otitot Luca 79:11,-27; pilda fecioarelor intelepte Si, respectiv, neinlefepte,
Matei 25:5; pilda talanlilor, Matei 25:19)ci urma sd-aibd loc o amAnare.in mod
similar, pilda slujitorilor (Maiei 24:45-51)implca o perioadd de timp in care
slujitorii si poati dovedi ce fel de caracter au. i" plus, era necesar ca anumre
evenimente si aibd loc inainte de a doua venire; de exernplu, petru trebuia se
ajungd bitr6n 9i infirm (Ioan 21:18), Evanghelia avea se iie predicate tuturor
natiunilor Matei 24:14)9i Templul aveasd fie distrus (Matei 24:2).Daci era nevoie
ca acesteevenimente sAseintampb inainte ca Isus s6 Seirtoarcd, a doua venire nu
putea avea loc imediat. Faptul cd El a spus: ,,Vegheafi,,9i ,,Nu gtiti ceasul,,nu este
incompatibil cu o amanarecare se permitd implinirea anumitor evenimente.
acestea nu vor si spuni cd nu este potrivit sd se vorbeasci despre
. .Toate
iminenJe. Ceea ce este insd iminent nu este evenimentul singular in sine, ci, mai
degrabd, complexul de evenimente care inconioari a doua vinire. probabil cd ar
trebui sI spunem ce acestcomplex de evenimente este iminent, iar a doua venire
in sine ,,plutegtetn aer".
lnvierea
Rezultatul major al celei de a doua veniri a lui Cristos, prin prisma escatologiei
individuale, este invierea. Aceasta este fundamentul sperangii credinciosului in
fata mor$i. Cu toate ce moartea esteinevitabild, credinciosul anticipeazi izbivirea
de Dutereaei.
12. Ibid.,p.95-103.
13. Walvoord, Refrft of theLotd,p.51.
Inve6tura biblice
Biblia promite fere putinle de tigadd invierea credinciosului. Vechiul

Testamentne facemai multe declaralii in acestsens,prima dinhe ele fiind Isaia 26:19:
,,Si invie dar mortii Tdi! Sd sescoaletrupurile mele moarte! - Treziti-vd 9i sdrifi de
bucurie, cei ce locuiJi in ldrAni! Cdci roua Ta este o roua ddtetoare de viaJi 9i
pdmAntul va scoate iarigi afard pe cei morti!" Daniel 12:2 prezinte atat hvierea
credinciogilor, cAt gi pe ceaa celor rii; ,,Mulgi din cei ce dorm in !5r6na pimintului
sevor scula: unii pentru viata vegnicegi altii pentru ocard 9i rugine vegnicd." Ideea
invierii este sustinute de asemeneain Ezechiel37:12-J,4:,,De aceeaprorocegte gi
spune-le: <Aga vorbegte Domnul Dumnezeu; 'Iatd, vi voi deschide mormintele,
ve voi scoatedin mormintele voastre, poporul Meu $i vi voi aduce iarigi in lara
lui Israel. $i veg gti ce eu sunt Donnul cdnd vi voi deschide mormintele gi vi voi
scoatedin mormintele voastre, poporul Meu! Voi pune Duhul Meu in voi 9i vefl
trii; vi voi agezaiarigi in lara voastre 9i vefi gti ci Eu, Domnul, am vorbit 9i am gi
ficut', zice Domnul>".
Pe ldngi afirmaliile directe, Vechiul Testamentlasl sd seinleleagd faptul ci noi
ne putem agtepta la izbivirea de moarte sau de $eol. Psalmul 49:15 spune: ,,Dar
mie Durrrnezeu imi va scdpa sufletul din Locuinta Mortilor, cici mI va lua sub
ocrotirea Sa." Degi in acestpasai nu se afirmi nimic despre trup, existe speranla
ce existenta incompletd din $eol nu va fi starea noastrd finali. Psalmul 17:15
vorbegte despre trezirea i::rprezenla lui Dumnezeu; ,,Dar eu, in nevinovilia mea,
voi vedea Fata Ta: cum me voi trezi, me voi setura de chipul Tdu." Unii
comentatori ved aluzii similare in Psalmul 73:24-259i Proverbe 23:14,1a cu toate cd
acestluc(u este indoielnic indeosebi in cazul celui de-al doilea text
Degi trebuie sI fim atenfl si nu transferim prea multe elemente ale revelaiiei
neo-testamentarein Vechiul Testament,este semnificativ faptul cd Isus gi scriitorii
Noului Testamentau susfinut ce Vechiul Testamentne invate despreirrviere. C6nd
Isus a fost interogat de saduchei, care nu credeau in inviere, El i-a acuzat ci se
rdtdcer datoritl necunoagteriiScripturilor 9i a puterii lui Dumn ezet @1arcu1224)
iar apoi a continuat prin a aduce argumente in favoareainvierii bazatepe Vechiul
Testament:,,[r ce privegte invierea morfilor, oare n-ati citit ln cartea lui Moise, i:r
locul unde se vorbegte despre "Rug>, ce i-a spus Dumnezeu cind i-a zis: <Eu sunt
Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaacgi Durmezeul lui lacov"? Dumnezeu
nu este un Dumnezeu al celor mo4i, ci al celor vii. Tilre vi mai riticili" (v.26-27-).
Petru (Fapte 2:24-32)9i Pavel (Fapte 13:32-37)au vizut versehrl 10 din psalmul 16
ca pe o prezicere a invierii lui Isus. Evrei 11:19elogiazi credinJa lui Avraam i:n
capacitatealui Dumnezeu de a-i invia pe cei morfi: ,,Cdci se g6ndea cd Dumnezeu
poate se invieze chiar gi din morli: 9i, drept vorbind, ca inviat din morti I,a primit
inapoi [pe Iacov]."
Noul Testament, fireFte, ne prezinte mult mai clar invierea. Am notat deia
replica lui Isus la intrebarea saducheilor, care este consemnatein toate cele trei
Evanghelii sinoptice (Matei 22:29-32;MNcu 12:24-27;Luca 20:34-38).gi Ioan la
rdndul lui relateaze mai multe ocazii i:r care Isus a vorbit desore inviere. Una
dintre celemai claredeclaraliiestein Ioan 5: ,,Adevarat,adevirai vd spun cd vine
74. Betkhol, SlstonaticThcolog!,p.721
A doua venire gi consecintele ei 1029
ceasul, 9i acum a gi venit, cand cei morti vor auzi glasul Fiului lui Durnnezeu gi
cei ce-l vor asculta vor invia... Nu vd mirati de lucrul acesta;pentru ce vine ceasul
cAnd toti cei din morminte vor ar.rziglasul Lui gi vor iegi afard din ele. Cei ce au
ficut binele vor invia pentru viate, iar cei ce au fXcut rdul vor invia pentru
iudecatA" (v.'25,28-29).Alte afirmatii despreinviere se gdsescin Ioan 6:394O 44, 54
gi in naraJiuneadespre invierea lui Lazir (Ioan 11,mai alesv.24-25).
Epistolele din Noul Testamentdepun gi ele mirhrrie ln favoareainvierii. Pavel a
crezut gi a propoviduit in mod evident ce va existao inviere viitoare in hup. Pasaiul
clasicesteL Corinteni 15, unde Pavel discu6 pe larg despreinviere. Invilitura este
subliniatd mai alesin versetele51 gi 52: ,,Iati, vi spun o taini: nu vom adormi toti,
dar toti vom fi schimbafi intr-o clipi, intr-o clipeali din ochi, la cea din urmi
hambtd. TrAmbiJava suna, morlii vor invia nesupugi puhezidi gi noi vom fi
schimbafi." invierea este de aserneneaprezentate dar in 1 Tesaloniceni4:13-169i
sugeratd in 2 Corinteni 5:1-10.Iar cand Pavel a aptrrut in fata sinodului, el a creat
dezbinare inhe farisei 9i saduchei, declar6nd: ,,Fratilor, eu sunt fariseu, fiu de
fariseu; din pricina nidejdii in invierea mo4ilor sunt dat in judecati" (Fapte23:6);
el a ficut o declaratie similari inaintea lui Felix (Fapte 24:,21).Ioanexpune 9i el
doctrina despre irrviere (Apoc. 20:46, 13).
O lucrarea Dumnezeuluit unic
Toti membrfi tiniteiii sunt implicafi in invierea credinciogilor. Pavel ne

informeaze ci Tatel ii va invia pe credinciogi prin intermediul Duhului: ,,$i dacd
Drhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morJi locuiegteir:rvoi, Cel ce a inviat pe
Cristos Isus din mo4i va invia 9i hupurile voashe muritoare, din pricina Duhului
Siu care locuiegtein voi" (Rom. 8:11).Existd o legitud specialeintre invierea lui
Cristos gi invierea generale, aspect accentuat indeosebi de Pavel in
1 Corinteni 75:12-1.4:,,Iar daci se propoviduieste ca Cristos a inviat din morfi,
cum zic unii dintre voi ci nu este o inviere a m6rtilor? Dacd nu este o inviere a
mortilor, nici Cristos n-a inviat. $i daci n-a inviat Cristos, atunci propoviduirea
noastreestezadamice,9i zadamiceestegi credintavoasha."in Coloseni1:18Pavel
vorbegte despre Isus ca despre ,,lncepuhd, Cel intAi ndscut dintre cei morti". in
Apocalipsa 1:5 Ioan afirmd fir mod similar ci Isus este,,Cel ir:tAi ndscut din morti" .
Aceastii expresie nu indici atdt faphrl cA Isus este primul ndscut in timp din .
millocul gmpului, cAt supremalia Lui asupra gmpului (cf. Col. 1:15: ,,Cel intai
niscut din toatl zidirea"). lnvierea lui Cristos este baza pentru nddejdea gi
incredereacredinciosului. Pavel scrie: ,,Cici dacdcredem ce Isus a murit gi a inviat,
credem gi ctr Dumnezeu va aduce inapoi impreuni cu Isus pe cei ce au adormit in
El." $i cu toate cd in context nu se mentioneazi explicit tnvierea generalS, la
inceputul primei sale epistole Petru leagi nagterea din nou gi nddejdea vie a
credinciosului de invierea lui Cristos, iar apoi se referi la a doua venire, cAnd
ffedinta adevarateva aveaca rezultat lauda,gloria 9i onoarea(1 Petru 1:3-9).
De naturatrupeasce
Exisid mai multe pasaje in Noul Testamentin care se afirmi cd trupul va fi

1030 Lucrqrile din utmi
adus la viafi. Unul dintre ele esteRomani 8:11:,,$i daci Duhul Celui ce a inviat
pe Isus dintre cei morti locuiegte in voi, Cel ce a inviat pe Cristos Isus din morti
va.ir-r:ia 9i trupulile voastre muritoare, din pricina Duhului Siu care locuiegte in
voi." In Filipeni 3:20-21Pavel scrie: ,,Dar cetdlenia noastri estein ceruri, de unde
Fi agteptdmca Mantuitor pe Domnul Isus Cristos. El va schimba trupul sterii
noastresmeritegll va faceasemeneatrupului slaveiSale,prin lucrareaputerii pe
care o are de a-$i supune toate lucrurile.,, in capitolul invierii, l Corinteni i5.
Pavel_spune: ,,Estesemenattrup firescAiinviazi irup duhornicesc.Dacaesteun
trup fkesc, este Fi un trup dulrovrricesc,,(v. rK). pivel ldmuregtede asemenea
faptul cd perspectiva potrivit cereia invierea a avut deia loc, adici sub forma unei
invieri spirituale care nu este incompatibild cu faptuJ ci trupurile se afli inci ir
mormrnte, este o erezie. El demonstreazd acest lucru atunci c6nd condamnd
concepliile lui Imeneu gi Filel ,,cares-au abdtut de la adevdr. Ei zic ci a gi venit
inviereagi ristoarnd credinla unora,,(2 1im. 2:1g).
Pe hnge acestea,existddovezi deductive sau indirecte in legiture cu natura
trupeascda invierii. Desprerdscumpirareacredinciosuluise spine cd implicd gi
trupul, nu numai sufletul: ,,Dar gtim ci pdnl in ziua de azi toite firea suspina
9i
suferddurerile nagterii.9i nu numai ea,dar gi noi, careavem celedintAi roidu aie
Duhului,, suspin-d11 agtepteminfierea, adicd riscumpdrarea trupului
l.t,oî $i
nostru" (Rom. 8:22-23). In 1 Corinteni 6:12-20 pavel subliniizi semnificalia
spirituald a trupului. Lucrul acestaeste tntr-un contrast puternic cu conceDtia
gnosticilor, care minimalizau trupul. in timp ce unii gnosti-ciau tras concluzia ci
-faptului
ar trebui se se practice un ascetismstrict din cauza ce trupul este reu.
algii au conchis ci ceeace se face cu kupul este irelevant din punct de vedere
spirituaf drept pentru care acegtiadin urmd au adoptat un comportament
imoral. Pavel insiste inse ci trupul este sfant. tupurilJnoastre sunt mddulare
ale lui Cristos (v 15).Trupul estetemplul Duhului Sfant (v. 19).,,Dar trupul nu
estepentru crrrvie: el estepentru Domnul gi Domnul estepentru trup,,iv. 13).
AvAnd in vedereaccentulpus pe trup, afirmalia imediat urmdtoareesteevident
un argument in favoarea irvierii in trup: ,,$i Dumnezeu, care a inviat pe Domnul,
ng va-.lnyia_li pe noi cu puterea Sa,, (v. 14). Concluzia intregului pasaj este;
,,Prosliviti dar pe Dumnezeuin trupul vostru,, (v. 20).
Un alt argument indircct in favoarea caracterului trupesc al invierii este ce
irvierea lui Isus a fost de naturi trupeascd.C6nd Isus li $a aritat ucenicilor Sii,
acegtias-au inspeimantat sezand ce vdd o stafie.El i-a LinigtitspunAndu-le:
,,pentn:
ce sunteti tulburati? $i de ce vi se ridicd astfel de g6nduri in inima? Uitati_ve h
mAinile gi picioarele Mele, Eu sun! pipdifi-Mi 9i vedeii: un duh n-are nici came,nici
oase,cum vedeli cd am Eu" (Luca 24:3&39).Iar c6nd i S-aaretat ulterior lui Toma,
cge ti scepticismul in legiturd cu invierea Sa, Isus i-a spus: ,,Adu-fi
:xprimase
degehrl irncoacegi uitd+e la mAinile Mile, 9i adu-fl m6na pune-o in ioasta Mea gi
9i
nu fi necredhciog ci credincios,, (oan 20:27).Faptul ce Isus a fost vdzut, auzit
9i
recunoscutde ucenici sugereazdcd El a avut un trup sirnilar celui pe careil posedase
anterior. Faptui cd mormAnhr.la fost gol 9i trupul nu a fost prezentat niciodatd de
adversarii lui Cristos esteun semnin plus al naturii trupegti a invierii Sale.Legdtura
spe9la! cale existd, dupd cum am notat deja intre invierea lui Cristos gicea a
credinciosului pledeazi in favoareafaptr:lui cd gi invierea noastri va fi trupeasca.
A doua venire gi consecinteleei 1031
Tiebuie acum sd ne confruntdm cu intrebarea ce anurne inseamni faotul ci
invierea include gi trupul. Dace ne uitdm la inviere ca la o simpld resuscitarl fizici
apar anumite probleme. Una dintre ele estecd trupul ar fi probabil supus din nou
mortii. Dupd catesepare,Lazdrgi ceilalli careau fbst inviaii de Isusau murit p6nd
la urmX din nou 9i au fost ingropagi. Totugi, Pavel spune despre noul trup ci este
semdnat ,,irx neputrezire", spre deosebire de trupul ,,in putrezire,, care a fost
ingropat (1 Cor. 15:42).O a doua problemd estecontrastuldinhe,,trupul firesc
[fizic]" care este semenat gi,,trupul duhovnicesc [spiritual],, care este inviat.
Existe o diferente senmificativi i:rtre cele doui, dar nu cunoa$temnatura exactea
acelei diferenJe.Mai departe, existd afirmalii explicite cur" "*"lud posibilitatea ca
hupul inviedi sd fie pur fizic. Pavel spune spre sf6rgitu1 disculiei sale despre
trupul invierii: ,,Ce spun eu, fralilor, este ce nu poate carnea 9i sangela si
mogteneascdImpiritia lui Dumnezeu, gi ce putrezirea nu poate mo$teni
neputrezirea"(1 Cor. 15:50).Replicalui Isus adresatdsaducheilor,,,Cici la inviere
nici nu sevor i:rsura, nici nu sevor mirita, ci vor fi ca ingerii lui Dumnezeu in cer,,
(Matei 22:30),pare si implice acelagilucru. in fine, exisidproblemafelului tn care
trupul cuiva poate fi reconstituit din moleculele care pot ajunge sd face parte din
trupul unei alte persoane.lsCanibalismul reprezintd un exemplu extrem pentru
aceasteproblema. Trupuri umane care servescla fertilizarea cAmpiilor unde se
cultivi grAul 9i imprdgtierea cenugii umane pe deasupra unui r6u din care se
scoate ape de bdut reprezinte alte doud exemple pentru acest subiect. Apare o
ciudatd parodiere a intreberii saducheilor ,,La lirviere nevasta cdruia dintre ei va
fi ea?", 9i anume: ,,Ale cui molecule vor fi ele la inviere?,,
Prin urmare, este vorba despre ceva mai mult decat o supravietuire dupd
moarte a spiritului sau sufletului; acest ,,ceva mai mult,, nu este insi o simtH
resuscitarefizicd. Este vorba despre o iltrebuintare a vechiului trup, dar care este
transformat in decusul procesului. Are loc un fel de metamorfozd, astfel cd se
ive$te un trup nou. Acest trup nou are o oarecare legeture sau un punct de
identitate cu vechiul trup, dar este diferit constituit. pavel vorbegte despre el ca
despre un trup spiritual, fdrd insd ca s6 dezvolte aceasti idee. El folosegte-analogia
cu o semanp gi planta care risare din ea (v. 3Z).Ceeace rdsaredin pdmAnt nu este
numai ceeace s-asemAnat.Totu$i,provine din simanfa initiaH.r6
Problema filozofici pe care o avem aici estebaza identitifii. Ce anume ne face
s5-fim acelagi individ la nagtere, la varsta adultd gi la inviere? Cu sigurante nu
celulele trupului, pentru ce gtim ce existe o schimbare completi a celulelor din
hupul nostru la fiecare gapte ani. Dacd.baza identitdlii ar fi celulele biologice,
adullii nu ar mai fi persoanelecare au fost la nagtere.Existe inse o continuitate a
identitdfii, in pofida tuturor acestor schimbdri. Adultul este aceeapipersoand cu
copilul, chiar dacd au fost inlocuite absolut toate celu_leledin trup. in mod sirrrilar.
in pofida transformdrilor care vor avea loc la inviere, $tim de la iavel cd vom fi in
continuare aceleagipersoane.
15,. Vezi intrebarea lui Augustus H. Strong: ,,Cine l-a rnancat pe Roger Williams?,,, in Sysferflatic
'
ThaoloSy, Westwood,NJ., Revell,1907,p. 1019,
16- George E. Ladd scoatein evidenF faptul ce, degi pavel nu incearcd se descde natura kupului
-
inviF.rii, el mentioneazd cateva tattegi prin care acestase va deosebi de trupul hzic - A Theoligy of
thc NaD Testament,Grand Rapids, Eerdmans, 1974,p, S(A.
Se presupune uneori cd noile noastre trupuri vor fi exact ca tmput lui Isus in
perioada imediat urmetoare invierii. Trupul Lui a putat in mod evjdent semnele
rdstignirii gi putea fi vizut gi atins (Ioan20:27).Cu toateci Scripturanu afirme exDlicit
cXIsusar fi m6ncat,noi putem deduceaceastadin Luca24:28-31 si Ioan 2i;9-15.Nu
trebuie sise yt" fupt rl ci la rnomentul respectiv mai erau c61ivapagi de fdcut in
procesulglorificdrii lui Isus. Esteposibil ca indlJare4implicand o tranzitie de la acest
univers spafio+emporal la domeniul spirituai al ceruluL sa mai fi produs o alti
trarsformare. Schimbareacareva avealoc in trupurile noastrela inviere (sau,in cazul
celor incd in viaJd,la a doua venire) a avut loc in doud etapein cazul lui Isus.TiatDul
nostru de,dupd inviere va fi asemeneatrupului de acum at lui Isus, gi nu *"rn"neu
trupului de pe careI-a avut El intre inviere gi inilJare. Noi nu vom aveaacelecaracte_
risiici ale trupului luiJsus de dupi inviere, de pe pim6n! carepar a fi incompatibile
cu descrierile trupurilor noastre de dupi inviere-(de ex., proprietatea de a
iutea fi
atins fizic Ainevoia de a mdnca).
Conchidem cI la inviere va exista o realitate trupeascXde un anumit qen. Ea
va aveao legeturi cu trupul nostru originar gi va dlriva din el, gi totugi riu va ft
pur gi simplu o resuscitare a hupului nostru originar. Mai exact, va exista o
transformare sau o metamorfozd. O analogie in acelt sens este pietrificarea unui
bugteansau a unui trunchi de copac.Degi ie pistreazd conturul obiectului inigial,
alcdtuirea este cu totul diferitt.u Ne vine greu sd inJelegem, deoarece nu
cunoaitem natura exactea tupului de dupd inviere. Totugi, separe cd el va pistra
gi irx.acelagi timp va glorifica forma umani. Vom scdpa dJ imperfecliunile
9i
nevoile pe care le-am avut pe pemant
A celordrepli si a celornedrepli
Maioritatea texielor despreinviere vorbescde invierea credinciosilor. Isaia 26:19

vorbegte despre inviere intr-un mod care arati cd ea este o risplati. Isus vorbegte
despre ,,irvierea celor drepli" (Luca 14:14).ln afirmagia Lui & privire la inviere
adresati saducheilor El declari cd ,,cei care vor fi ghsili vrednici sd aibe parte de
veacul viitor gi de invierea dintre cei morli, nici nir sJ vor insura, nici nu se vor
merita" (Luca 20:35).El afirmi fali de Marta; ,,Eu sunt invierea gi via1a.Cine
crede in Mine, chiar daci ar fi mudt, va trdi. $i oricine treieste si crede in Mine nu
va muri niciodati" (Ioan 11,!25-26).ln Filipeni 3;11pavel igi eiprimX urmdtoarea
dorinp gi_nddetde:,,casi ajung cu orice chip, dacd voi putea, la invierea din
morti". Nici Evangheliile sinoptice gi nici scrierile lui pivel nu fac o referire
explicitl la invierea din morti a necredinciogilor.
Pe de alti parte, existd cAteva pasaje care indicd existenla unei invieri a
necredinciogilor...Daniel 12:2 spune: ,,Mul!i din cei ce dorm in gdranapimdntului
se-vor scula: unii pentru viata vegnici gi algii pentru ocard rugine vegnicd.,,Ioan
9i
relateazdo afirmaJie similari a lui Isus: ,,Nu vi mirati de iucrul acesta;pentru cd
17. Mai mulli teologi au sustinut aceastdpozilie sau una similard. Origen a sugerat ctr cele doua
-afirmat
trupuri au acelagi,,principiu seminal,,sau aceeagi,,forme,,,Toma d,Aluino a cd trupul
h"tuli aceeaqi substantd, dar accidente diferite. M. E. Dahl vorbegte despre identiate
-ui.lygl
somadce feri identitate materialtr. John Hick se r€ferd la kupul inviedi ca la o m;dehre divine a unei
leplici exacte a trupului anterior. pentlu o relatare mai complettr a acestor conceplii vezi paul
Badham, Christian BeliefsAbout Life After Deatft,New york, Halper and Row 1976,p. a5_94.
A doua venire gi consecinlele ei 1033
vine ceasulcAnd toti cei din morminte vor auzi glasul Lui 9i vor iegi afari din ele.
Cei ce au fdcut binele vor invia penhu viatd, iar cei ce au ficut rdul vor invia
pentru judecate" (Ioan 5:28-29).Pavel in apdrareasainaintea lui Felix, a spus: ,,lfl
mdrturisesc ci slujescDumnezeului pdrintilor mei dupi Caleape care ei o numesc
partid6; eu cred tot ce este scris in Lege gi in Proroci gi am in Dumnezeu nddejdea
aceasta,pe care o au 9i ei irgigi, ci va fi o inviere a celor drepti gi a celor nedrepti"
(Fapte 24:1tl-15). $i de vreme ce atAt credinciogii, cAt gi necredinciogii vor fi
prezen$ la judecata final{ gi vor lua parte la ea, tragem concluzia cd estenecesard
atAt invierea unora, cAt gi a altora. Daci ei vor fi inviafi in mod simultan sau in
doud momente diferite, acestlucru va fi discutat in capitolul urmitor.
Judecatafinali
A doua venire va fi urmatd, de asemenea,de marea judecatd finald. Pentru
mulfi oameni aceastaesteuna din cele mai inspiimdntitoare perspective de viitor
gi nici nu poate str fie altfel pentru cei carêsunt separaJi de Cristos gi, in
consecintA,vor fi iudecali printre cei nedrepli. Insd, pentru cei care sunt in Cristos
ea esteceva ce trebuie agteptatcu neribdare, deoarecele va reabilita viefile. C6nd
vom studia judecata finald nu trebuie sd uitim faptul ci ea nu are menhea sd ne
stabileascdstatuhrl sau starea spirituald, deoareceaceastaii este deja cunoscutA
lui Dumnezeu. Mai degrabi, ea va manifesta sau va face public statutul nostru.18
Un evenimentviitor
Judecata finali va avea loc ix viitor. Firegte, in unele cazuri Dumnezeu $i-a
manifestat deja iudecata, de exemplu, atunci cAnd i-a luat pe Enoh cel drept gi pe
IIie Ia cer si fie cu El, c6nd a trimis potopul distrugitor asuprapimdnhrlui (Gen.6-7)
gi cdnd i-a distrus pe Core 9i pe cei care s-au rezvritit impreund cu ei (Num. 16).
Un exemplu din Noul Testamentestelovirea cu moartea de citre Dumnezeu a lui
Anania 9i Safua (Fapte 5:1-11). Friedrich Schelling, prinhe alfii, a sustinut cA
istoria lumii este iudecata lu:rrii, cu alte cuvinte cA evenimentele care au loc in
cadrul istoriei sunt de fapt o iudecatA asupra lumii. 9i totu$i, aceastanu este tot
ceeace are de spus Biblia desprejudecatS.Un anumit eveniment specific urmeazd
sd aibtr loc ir:rviitor. Isus a fdcut aluzie 1ael in Matei 11:24:,,De aceea,vi spun ci
tn ziua judecitii va fi mai ugor pentru linutul Sodomei decat pentru tine." Cu alte
ocazie El a vorbit limpede despre judecata pe care o va executacu ocazia invierii
viitoare (Ioan 5:27-29).In Matei 25:31-46existd o imagine arnpld a acesteijudeciii.
In timp ce predica in Areopag, Pavel a declarat ci Dunrrezeu ,,a rAnduit o zi in
care va judeca lumea dupi dreptate prin Omul pe care L-a renduit penhu aceasta
gi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadi netigiduiti prin faptul cd L-a
inviat din morti" (Fapte 17:31).Mai tArziu, Pavel a vorbit inaintea lui Felix ,,despre
dreptate, despre ffiAnare gi despre judecata viitoare" (Fapte 24:25).El le-a scris
18. GottlobSchrenk,6txuttxiil,inTheologicolDictionaryof theNat Testarrftf,ed.GelhardKittel 9i
GerhardFrieddch,trad. engl, ceoffuy W Bromiley,10 vol., crand Rapids,Eerdmans,1964-1976,
vol. 2, e, 207,
romanilor: ,,Dar, cu impietrirea inirnii tale, care nu vrea sd se pocdiasci, iti aduni
o comoard de manie pentru ziua mdniei gi a ardtdrii areptei
luaecaii a tui
Dumnezeu" (Rom. 2:5). Autorul Epistolei cdire Evrei s-a exprimai clat direct:
9i
,,$i dupi cum oamenilor le este rAnduit sd moari o singuri iatd, iar dupi aceea
vin€ iudecata" (Ew. 9:27).Alte referiri clare la judecatd suirt: Ewei 10:27;2letrt}:7
9i Apocalipsa20:11-15.
Scriptura specificd faptul cd iudecata va avea loc dupd a doua venire. Isus a
spus: ,,Cdci Fiul omului are si vini in slava Tatdlui Sdu cu ingerii Sei gi atunci va
dupE faptele lui,,
:1tft19_fi::Altl ^Matei 16:22).AceasrdidEe se regesegtegi in
Matei 1.3:3743;24:29-35 in mod similar,pavel a scris:,,Deaceeasd nu
gi 25.31-46.
judecafi nimic inainte de weme, pan6 va veni Domnul, care va scoate
la lumind
lucrurile ascunsein intuneric ai vi descoperi gdndurile inimilor. Atunci, fiecare igi
va cdpdtalauda de la Domnul,, (1 Cor. 4:5).
I sus CristosJudecetorul
pe Sine gezAndpe un tron glorios 9i judec6ndtoate natiunile

,,.I:ltli9:r_:.is
(Matei 25:31-33).Cu toate ci in Evrei 12:23se vorbegie despre Dumnezeu ca
ludecitor, reieseclar din mai multe alte texte ci El delegi aceasti autoritate Fiului.
lsus lnsugi a spus: ,,Tatdlnici nu judeci pe nimeni, ci toatx judecata a dat_o
Fiului.- $i I-a dat pttere se judece intrucii este Fiu al omuluii, (Ioan 5:22,27).
l'etru le-a spus celor adunati ilx casa lui Comeliu: ,,Isus ne_a poruncit sa
gropovdduim norodului gi sd mdrturisim ci El a fost rdnduit de bumnezeu,
Judecitorul celor vii gi al ceior morfl,, (Fapte 10:42).pavel i-a informat pe atenieni
ci Dumnezeu ,,a rinduit o zi in care va judeca lumea dupi dreptate priir Omul pe
care L-a rAnduit pentru aceastagi despre care a dat tuturor oamenilor o dovade
netegeduitd prin faphrl cd L-a inviat din mo4i.,, gi tot pavel le_ascris corintenilor:
,,Cici toti sd ne infdtigim inaintea scaunului de judecatd al lui Cristos,
_trebuie
pentru ca fiecare sd-giprimeasci-risplata dupd binele sau i6ul pe careJ va fi ficut
cdnd tr{ia in hup" (2 Cor. 5:10).in 2 Timotei?:1 se aftml cd Ciistos va iudeca viii
$i mortii.
pare ci credinciogii vor lua gi ei parte la judecareaoamenilor. in Matei 19:2g
_-Se
9i Luca_22:r130 Isus sugereazacd ucenicii voi judeca cele douesprezecesemintji
ale lui Israel. Ni se spune de asemeneaci credinciogii vor gedeape tronuri gi vor
iudecalumea (1 Cor.6:2-3;Apoc.3:2J,;20:4).Degi nu ni se-daud'etalii,dupi cate
se pare Cristos le va permite sfintilor sd ia parte la aceastdlucrare.
Subieqiijudecelii
Tofi oameniivor fi iudecati (Matei 2b:32;2 Cor.5:1.0;

Evr.9:27).pavel ne atrage
.
.d ,,toti ne vom infdliga inaintea scaunului de judecati al lui Cristoi,,
lfenfia
(Rom. 14:10).Fiecare secretva fi descoperi! toate lucrurile care
au avut loc
vreodatd vor fi evaluate. Unii s-au tntrebat dacd pdcatele credinciogilor vor fi
- lucrul acestanu pare a fi necesar,deoareie
Stclus; credinciogii sunt iustificafi.
L.,arannnaF e reteritoare la evaluarea retrospectiva a pdcatelor strnt universale.
Perspectiva lui Berkhof asupra acesteiprobleme esteprobabil corectd:
,,Scriptura
A doua venire gi consecinteleei 1035
ne face sd credem cd [phcatelecredinciogilor]vor fi [dezvdluite],degi ele vor fi
dezveluiie,bineinleles,ca pAcate[iertate]."1e
In plus, de data aceastaingerii rdi vor fi judecali. Petru scrie cd ,,...n-acrulat
Dumnezeu pe ingerii care au pecetuit, ci i-a aruncat in Addnc [Tartar], unde
stau inconiurati de intuneric, legafi cu lanluri 9i pestrati pentru judecati"
(2 Pet. 2:4). In Iuda 6 se face o afirmatie aproape identicd. Pe de alte parte,
ingerii buni vor pariicipa la iudecata,shangandu-i laolalte pe toli cei care vor
fi iudecafi (Matei 13:41;24:31).
BazajudecA{i
Cei care se vor areta h judecatdvor fi iudecali in funcgiede viala lor de pe
pdmint.2o Pavel a spus cAtofl ne vom infdtiga la iudecate, ,,pentru ca fiecare si-gi
primeascdrdsplata dupd binele sau rdul pe care{ va fi ficut cAndtreia irx trup"
(2 Cor. 5:10).Isus a spus cd la iudecatd,,toti vor iegi afari din ele [din morminte].
Cei ce au ficut binele vor invia pentru viate, iar cei ce au fdcut rdul vor invia
pentru iudecatd" (Ioan 5:29). Degi s-ar putea deduce din Matei 25:31-46cd
realizarea unor fapte bune este factorul care face diferenta, Isus arate cd unora
carevor prethde cd au ficut fapte bune - gi separe ci le-au 9i fdcut - li seva spune
seplece(Matei 7:21-23).
Standardul pe baza chruia se va face evaluarea este voia revelat6 a lui
Dumnezeu. Isus a spus: ,,Pecine Mi nesocotegtegi nu primegte cuvintele Mele are
cine-l osdndi:CuvAntul pe carel-am rostit Eq acelail va osdndiin ziua de apoi"
(Ioan 12:48).Chiar gi cei care nu au auzit explicit Legeavor fi iudecafi: ,,To!icei
care au pecetuit fdrd lege, vor pieri fdri lege; 9i toli cei care au picdtuit avdnd
legea,vor fi judecali dupi lege" (Rom.2:12).
Irevocabilitatea j udecelii
O datd realizatS, iudecata va fi permanenta 9i irevocabild. Cei drepli 9i cei

nedrepti vor fi trimigi fiecarela locul careli secuvine.Nu sefacenici o aluzie la faphrl
ci verdichrl ar putea fi schimbat. in incheiereainvetiturii Saledespre judecata din
urmi Isus a spus cAcei caresevor afla la stAngaLui ,,vor mergein pedeapsavegnicd,
iar cei neprihdniti [drepli] vor mergein viala vegnicd" (Matei 25:46).
lmplicatiileceleide a douaveniri si consecinteleei

1. Istoria nu-gi va urma pur gi simplu cursul, ci sub ciliuzirea lui Dumnezeu
va ajunge la o incheiere. Scopurile Lui vor fi implinite la sfArgit.
2. Noi, in calitate de credinciogi, ar trebui sd veghem gi si lucrim anticipdnd
intoarcerea sigure a Domnului.
3. Trupurile noastre pdmantegti vor fi transformate in ceva mult mai bun.
19, Berk of, Systematic Theology,
p.732.
20. Floyd V Filsoo ,,The Second Epistle to the Corinthians", irr ?fte lflterryete/s Bible, ed..George
A. Buttrick, Nashville, Abingdor! 1978,vol. 10,p.332.
Innperfecfiunile pe care le avem acum vor dispdrea; trupurile noastre vegnice nu

vor cunoagtedurer€a, boala sau moartea.
4. Vme o vreme cand se va face dreptate. Reul va fi pedepsit, iar credinla gi
credinciogia vor fi risplltite.
5. Av6nd ln vedere certitudinea celei de a doua veniri si irevocabilitatea
judectrfii care va urma, esteimperios necesarca noi si ac$onim in concordanJdcu
voia lui Dumnezeu.
r= /Zfr\
Sloi
Conceptiile
mileniste
si tribulationiste
Conceptiilemileniste
Postmilenismul
Premilenismul
Amilenismul
Rezolva.ea Droblemelor
Conceptiiletribulationiste
Prekibulationismul
Posttribulationismul
Pozitiiintermediare
Rezolvarea problemelor
T\
lJe-a lungul anilor au existat foarte multe discugii in cadrul teologiei
cregtine pe marginea relaiiei cronologice dintre a doua venire a lui Cristos gi alte
evenimente specifice. Mai concret, aceste disculii au implicat doui intrebdri
maiore. (1) Va exista oare un mileniu, o domnie a lui Isus Cristos pe pdmdnt; gi
daci da, a doua venire a lui Cristos va avea loc inainte sau dupe acea perioade?
Conceplia potrivit cereia nu va exista o dornnie pdrnAnteasci a lui Cristos este
numitd amilenism. Invetitura ce intoarcerea lui Cristos va inaugura mileniul
este numitd premilenism, in timp ce credinla ci a doua venire va incheia
mileniul este postmilenismul. (2) Va veni oare Cristos sd ia Biserica din lume
inaintea necazului cel mare (pretribulalionism) sau se va intoarce El numai
dupi necazul cel mare (posttribulafionism)? Aceasttr a doua intrebare se gesegte
in primul rAnd in premilenism. Vom examina pe rAnd toate conceptiile mileniste
Fi tribulationiste.
Conceptiilemileniste
Cu toate ce toateceletrei poziiii au fost suslinutede-alungul istoriei Bisericii,
fiecaredin ele a predominat in anumite perioade.Le vom examina in ordinea
principalei perioadein careau beneficiatde popularitate.
Postmilenismul
Postmilenismulse sprijind pe credinla cd predicareaEvanghelieiva avea un
1037
asemeneasuccesincAt lumea va fi convertitd. Domnia lui Cristos, care este ilx

inimile oamenilor, va fi completi gi universald. Rugiciunea: ,,Facd-sevoia Th,
precum in cer agagi pe pimAnt" seva realiza.Paceava predominagi riul va fi cu
adevdratindepirtat. Apoi, dupd ce Evangheliaigi va faie pe deplin efectul,seva
intoarce Cristos. Prin urmare, in esenle, postmilenismul iste o concepge
optimiste.
Primele trei secole ale istoriei Bisericii au fost probabil dominate de ceea ce
astdzi am numi premilenism, dar in secolul al IVlea un donatist african cu numele
de Tyconius a propus o conceptie rivali.l Cu toate cd Augustin a fost un mare
oponent al donatigtilor, el a adoptat conceptia lui Tyconius despre mileniu.
Aceastd interpretare urma sd domine gindirea escatologicdde-a lungul evului
mediu. Augustin a prezentat ir:rvdJdturacd mileniul nu se afld in viitor, ci a
sustinut cd a inceput deja. Noi suntem in mileniu. Mia de ani a inceput cu prima
venire a lui Cristos. ln spriiinul acesteiconceplii Augustin a citat Marcu 3:27:
,Nimeni nu poate si intre in casaunui om tare gi se-i ilfuiascd gospoddria decat
dacd a legat mai intAi pe omul acela tare; numai atunci ii vl lifui casa.,, in
intelegerealui Augustin a acestui verset,omul putemic este Satansi bunurile
jefuitereprezinti oameniicareau fost inainte sub iontrolul lui, dar care,acumsunt
cregtini. Satan a fost legat itx momentul primei veniri a lui Cristos gi va rdmdne
legat pind la a doua venire. De vreme ce din aceastdcauze Satan nu mar Doare
amdgi nafiunile, predicarea Evangheliei are un foarte mare succes. Ciistos
dornnegte pe pimant. La sfdrgitul acestei perioade milenare, insi, Satan va fi
dezlegatpentru o scurtdperioaddde timp inainte de a fi supuspentru totdeauna.2
Cdnd analizdm conditiile actualedin lume gi din Biserici,i-ar putea sd ni se
pard dificil de impdcat conceplialui Augustin cu ceeace seintAmpl5 in realitate.
Totugi,este important sd ne aducem aminte de contextul in care Augustin gi-a
formulat 9i gi-a prezentat concepgia.Cregtinismuldobandiseun sucies politic
fdri precedent. O serie de circumstanJe au dus la convertirea imparatului
Constantinin 312.O datd cu acesteveniment,cregtinismula aiuns si fie tolerat
in cadrul impirdfiei 9i a devenit de fapt religia oficiald. Bisericaintra tn posesia
mogtentuiiei. Adversarul ei principal, Imperiul roman, capitulaseefectiv Degi
progresulBisericiiaveasi fie mai degrabdunul lent decAtunul impetuos,el avea
si fie totugi sigur. Nu s-a fixat nici o datd pentru incheierea mileniului
9i
revenlea lui Cristos, dar se presupuneace evenimentelerespectivevor avealoc
in jurul anului 1000.3
O dati cu sfdrgitul primului mileniu din istoria Bisericii a devenit bineinjeles
necesarsd se revizuiasci intrucafta detatile postmilenismului. Mileniul nu mai
era privit ca o perioadd de o mie de ani, ci ca intreaga perioadd a istoriei Bisericii.
Postrnilenismula fost cel mai popular in perioadele in care Biserica pdrea sd aibi
succesin indeplinirea sarcinii ei de cAgtigarea lurnii. El a aiuns li o deosebiti
popularitatein a doua parte a celui de al XIX-leasecol.Nu uitali ci aceastaa fost
1. Traugott F{a}m,Tyconius-Studien.
Eifi Beitng zltr Kirchefi-und-Dogtletlgcschbhtc
des4.Iahthundcrts,
_
l€ipzig, Dieterich,1900;Aalen, Schilling,retipddtd 1921.
2. h)g.tstin, Predici, 259.2.
3. Adolf von Harnack, ,,Millennium,,, in Er.y clopaediaBfitanfiica, ed..a noua, New york, Scdbner,
1883,vol. 15,p.314-318.
Concepliilernileniste ti tribulationiste 1039
o perioadd foarte rodnicd pentru misionarismul mondial, precum 9i o vreme in

care exista o mare preocupare faJdde progresul condiliilor sociale.In consecinli,
se pirea a fi rezonabil sd se presupuni cI lumea avea si fie i:n curAnd cuceriti
pentru Cristos.
Dupd curn am sugerai, cel mai important punct de sprijin al postmilenismului
este risp6ndirea cu succesa Evangheliei. AceastEconcepfle se bazeazd pe mai
multe pasaiedin Scripturi. De exemplu, in Vechiul Testament,Psalrnii 4Z 72 qi 100;
Isaia 45:22-259i Osea 2:23 aratd ca toate nalir:nile vor ajunge sd-L cunoasce pe
Dumnezeu. Pe lAngi aceasta,Isus a spus i:n mai multe rAnduri cd Evanghelia va fi
predicati tutuJor inainte de a doua Sa venire. Un prim exemplu aI acestei
invilituri se gesegtein Matei 24:14. in misura in care Marea lnsdrcinare este
indeplinitd cu autoritatea Sa (Matei 28:78-20),ea este destinatd se aibe succes.
Adeseori ideea de rispAndire a Evangheliei include fenomenele insofitoare aie
Evangheliei - in urma convertirii unui mare numir de ascultitori vor apdreaunele
efecte care vor duce la transformarea condiliilor sociale.in unele cazuri, credinfa
in rdspAndireaImpirdliei a imbricat o forml oarecum mai secularizati, astfel incit
se consideri cd semnul prezentei impdrdtiei este mai degrabe hansformarea
sociali decat convertirile individuale. De exemplu, migcareaEvangheliei socialede
la sfdrgitul secolului al XIX-Iea a fintit spre cregtinizareaordinii sociale,culminAnd
cu o schimbare a shucturii economice.Discriminarea, nedreptateasi conflictele ar
fi atunci spulberategi rdzboaielear rdmAnecevade domeniul trec;tului. Aceaste
formi de poshrilenism a fost de obicei insoJiti de un concept generalizat de
providenld divini: se considera cd Dumnezeu lucreazd in afara graniJelor oficiale
ale Bisericii. Astfel furdoud ocazii din secolul al XX-lea un numir semnificativ de
cregtini germani au identificat lucrarea lui Dumnezeu in lume cu migctrri politice
din vremea lor: politica de rizboi a impdrahrlui Wilhelm al tr-lea prin 1910,iar apoi
nazismul lui Hitler in anii '30.4Pun6nd accentul pe transformarea sociall si in
misura in care au sustinut o conceplie milenisti, liberalii au fost in general
postmilenigti, dar postrnilenigtii nu au fost in nici un caz cu tofii tberali. Multi
dintre ei au prevdzut un numir fdrd precedentde convertiri, rasa urnani devenind
in viziunea lor o adunare de indiv2i regenerali.s
in gAndirea postmilenistd, lmpara-gialui Dumnezeu este consideratl mai
degrab6, o realitate prezentd aici gi acum, decit un viitor domeniu ceresc.
Parabolelelui Isus din Matei 13 ne dau o idee despre natura acesteilmpArilii. Ea
este asemenea plimidelii, rispAndindu-se treptat dar sigur in tot intregul.
Cregtereaei va fi extensivd (ea se va respandi in intreaga lume) 9i intensivX (ei va
deveni dominantd). Cregtereaei va fi atat de lenid incat este posibil ca nimeni sd
nu observe inceputul mileniului. Este posibil ca inaintarea eisi nu fie uniformd;
ba mai mult, se prea poate ca venirea impirdJiei sl fie precedatd de o serie de
crize. Postmilenigtii sunt in stare sa accepteceeace par a fi stagndri in dezvoltare,
deoareceei cred in triumful final al Evangheliei.6
in conceplia postmilenistd, mileniil va fi o perioadi extinsi, dar nu
_4- Karl Barth, Horr I Chfunged W Mitld,Pjchmond, John Knox, 1956,p,2I,45; TheChwchond the
Political Problemof Our Da, New York, Scribner, 1939,
5. Charles Hodge, SystematicTheology,Gra\d. Rapids, Eerdmans, 1952 vol. 3, p. 800-812.
6. Loraine Boettne!, ,,Postmillennialism", in TheMeaning of the Millerl,iam, ed. i?obert G. Clouse,
Downers Crove, IlI., In ter-Vars,ity,7977,p.120-121,
neaperat o perioadd de o mie de ani in sensulstrict al cuvAntului. lntr-adevdr,

conceptia postmilenistd se bazeazdadeseamai putin pe Apocalipsa 20, unde
sunt mentionateperioada de o mie de ani gi celedoui invieri, cAtpe alte pasaje
din Scripturi. Tocmai caracterul progresiv al venirii impdrigiei face ca
lungimea mileniului si fie greu de calculat. Esenfial este cd mileniul va fi un
interval prelungit de timp in care Cristos, degi fizic absent, va domni peste
pimint. O tresiture importante, care distinge postmilenismul de celelalte
conceptii mileniste, este cI el se agteaptdca inainte de intoarcerealui Cristos
conditiile sd devind mai degrabd mai bune, decat mai rele. Astfel,
postmilenismul estein esenteo conceplieoptimisti. in consecinte,el nu a prea
avut succes in secolul al XX-lea. Postmilenistul convins consideri ci
imprejurdrile nefaste din secolul aI Xxlea sunt numai nigte fluctuatii
temporare in inaintarea impnrigiei. Ele ne aratd cd nu suntem atit de aproape
de a doua venire cum ne-am imaginat. Acest argumentinstrnu s-a dovedit prea
convingdtor pentru un mare numdr de teologi, pistori gi persoanelaice.z
Premilenismul
Premilenismul este devotat conceptului de domnie ptrmAnteasci a lui Isus

Cristos de aproximativ o mie de ani (sau cel puJin de un interval. substantial de
timp). Spre deosebire de postrnilenism, prernilenismul considerA ca Cristos este
prezent io mod fizic in aceasteperioadd; premilenismul crede ci Cristos se va
intoarce personal gi tn trup ca sdinceapdmileniul. Acesta fiind cazul, trebuie se se
considere cd mileniul se afld inci in viitor.
Premilenismul a fost probabil concepfia milenisti dominanti tn perioada de
-
ilceput a Bisericii. Cregtinii din primele trei secole se agteptau la o intoarcere
timpurie a lui Cristos. ln loc sd sustini o cregtere progresivi a imperliiei, ei
credeau cd escatonul va fi inaugurat pdntr-un eveniment cataclismic. Iustin
Martirul, Irineu gi mulli alfi teologi importanti din primele secole au sustinut
aceaste conceptie.s O mare parte din milenismul acestei perioade - denumit
adeseori ,,chiliasm", de la cuvdntul grecesc pentru ,,o mii,, - avea o nuanli
oarecum senzoriald. Mileniul va fi o perioadi de mare abundenfi qi fertilitate, de
reinnoire a pdmAntului gi de edificare a unui Ierusalim glorificat.e Acest lucru a
tins sd trezeascerepulsia gcolii alexandrine a lui Clemen! Origen gi Dionisie. Un
factor major in declinul chiliasmului a fost conceptia lui Augustin despre mileniu,
pe care am discutat-o anterior. ln evul mediu prirnilenismul a devenit extrem de
rar. Deseoriera perpetuatde sectelemistice.
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea premilenismul a inceput se creasce in
popularitate in cercurile conservatoare.Aceasta s-a datorat irr Darte faptului ci
liberalii, in mdsura in care aveau o conceptie mileniste, erau poitmile.,igti gi unii
cohservatori considerau ce tot ce este in legeture cu hberalii este suspect.
Popularitatea crescAndi a sistemului de interpretare dispensalionalist 9i a
escatologiei dispensafionaliste a impulsionat de asemeneapremilenismul. El are
7. lbid..,p.732-133.
8. IustinMartirul,Dirlogc iudeulTtifonBO.I.
9. A. J. Visser,,,A Bird's-EyeView of Ancient CMstian Eschatology",Nlonen14,1962,
P,IO-L7.
Concepfiilemileniste gi tribulalioniste 1041
mu\i aderenli in rAndurile grupurilor conservatoarebaptiste gi penticostaie gi in

bisericile fundamentaliste independente.
Pasajul cheie al premilenismului esteApocalipsa 20:4-5:
$i am vdzut nigtescaunede domnie gi celorce au gezutpe ele li s-adai judecata.$i

am vdzut sufletelecelor cirora li settriasecapul din pricina mtrrturiei lui Isus gi din
pricina Cuvdntului lui Durnezeu 9i alecelorcatenu seinchinasertrfiarei gi icoaneiei
9i nu prirnisertrsemnulei pe frunte ii pe med. Ei au inviat gi au impdrdlit cu Cdstos
o mie de ani. Ceilalti morti n-au inviat pani nu s-ausfar$itcei o mie de ani. Aceasta
esteintaia inviere. Fericili 9i sfinli sunt cei careau partede prima inviere!Asupra lor
a doua moartenu arenici o puter€,ci vor fi preoli ai lui Dumnezeugi ai lui Cristos9i
vor impirdf cu El o mie de ani.
Premilenigtii observd ci, in acestpasaj, se afli dovada unei pedoade de o mie

de ani gi a doui invieri, una la inceput gi cealaltdla sfArgit.Ei pledeazi ir favoarea
unei interpreteri hterale gi consecventea acestui pasai. De vreme ce acelagiverb
- t(qocv - este folosit cu referire la ambele invieri, ele trebuie si fie de acelagitip.
Amilenistul, sau de fapt postmilenistul, este de obicei forJat sd spuni ce ele sunt
de doud tipuri. ExplicaJia obignuiti esteci prirna inviere esteo inviere spiritual5,
adicd o regenerare,in timp ce a doua este o tnviere literali, fizicl sau trupeasce.
Astfel, cei care iau parte la prima inviere vor trece gi prin a doua. Premilenigtii
resping insi aceasti interpretare ca fiind neiustificatd. George Beasley-Murray
face observalia cd ea ii atribuie autorului biblic o g6ndire confuzi gi haoticd.rcln
urmi cu un secol,Henry A-lford a afirmat ci, daceuna dintre cele doui invieri este
o revenire spirituald la viald, iar cealaltdo revenire fizici la viali, ,,atunci ia sfArgit
orice semnificalie in domeniul limbajului, iar Scriptura este eliminatl ca mdrturie
fidel5 a ceva anume".ll George Ladd spune ce daci t(qocv inseamnd inviere in
trup in versetul 5, atunci trebuie si insemne inviere in trup gi in versetul 4; dacd
nu, /,exegezane-a scepat de sub control".12
Toli acegti oameni sunt receptivi la faptul ci semnifica$a cuvintelor poate fi
modificattr de context. Ei fac insi obseratia ce, in acest caz, cele doul
inhebuinfiri ale termenului t(qocv apar impreun{. $i nu existd nimic tn context
care str sugerezeo modificare a semnificatiei.ln consecinte,avem aici doud invieri
de acelagitip care implici doud grupuri diferite la un interval de o mie de ani. Tot
din context pare si reiasi ce cei care participe h prima inviere nu trec Ai prin a
doua. ,,Ceilal$ morti" (oi. ),or.noirriu v<xpriv)sunt cei care nu vin la viali pAnd la
sfArgitul miei de ani. Cu toate cd nu se spune cd ei vor invia atunci, implicatia este
cd agava fi. Existi un contrast evident lntre cei care trec prin a doua inviere 9i cei
care trec prin prirna.
Este de asementla important de observat natura mileniului. in timp ce
postmilenistul crede cd mileniul este introdus treptat, probabil aproape
imperceptibil, premilenistul prevede un eveniment brusc Ai cataclismic. In
10. George R. Beasley-Mur.ay, ,The Revelation" ,l^The Nau BibleCofimentary, Reoised,ed.Donald,
Guthrie Si J. A, Motyer, Grand Rapids, Eerdmans, 1970,p. 1306.
11, Henry Alford, TIe Ne.t,TestMentfor EnglishReoderc,Cllrcago,Moody, ^.d.., p,19'28-1929.
12. George E. Ladd, ,,Revelation 20 and the Millennium", Reoiat and Etpositat 57, nr. 2, aprilie
1960,p.169.
l04z Lucruriledin urmi
concepfia premilenisti domnia lui Isus Cristos va fi completi chiar de la inceputul

mileniului. D{a de dinainte de acel moment riul va fi eliminat complet.
Prin urmare, potrivit premilenismului, mileniul nu va fi o extindere a
tendintelor deia prezente in lume. in schimb, va fi o schimbare mai deerabi
brusci a condiliilor existente gi astdzi. De exemplu, se va instala o pace mondiali.
Lucrul acesta este intr-un contrast izbitor cu situatia prezentiin care pacea
mondiaH este intr-adevdr un lucru rar gi tendintele actuale nu par a fi orientate
inspre o imbundtAlire a situatiei. Armonia universald n,, se ua iimita la oameni.
Natura, care ,,suspini gi suferi durerile nagterii,,, agteptandu-gi rdscumpdrarea,
va fi izbiviti de blestemul cdderii (Rom. 8:19-23).pAnd gi animalele voi t di in
armonie unele cu altele (Is. 11,:6-7;65;25),iar forlele destructive ale naturii vor fi
potolite. Sfinfli vor domni impreund cu Cristos in acest mileniu. Cu toate cd nu
este descrisi natura exactA a acestei domnii, ei vor participa cu El, ca rdsplatd
pentru credinciogialor, la gloria Lui.
Toli premilenigtii anticipeazi de asemeneacd Israel va avea un loc special in
mileniu. Totugi, ei au pireri diferite cu privire la natura acelui loc special.
Dispensafionaligtii suslin existenla unui legdmAntnecondilionaL permanent al lui
Dumnezeu cu Israelul national, astfel cd, dupd ce Dumnezeu isi va incheia
lucrdrile cu Biserica,El se va intoarcela relaliile Lui cu [sraelulnalional. Isus va
sta literal pe tronul lui David gi va stdp6ni peste lume din Israel. Toate profetiile
9i promisiunile referitoare la Israel se vor implini in cadrul mileniului iare din
acestmotig va avea un pronunfat caracter iudaic. Nondispensafionaligtii pun un
accent mult mai mic pe Israelul nalional, sustinAnd in schimb ci locul spicial al
lui Israef fiind de naturi spirituald, va fi in Bisericd.Israelul se va conveiti in cea
mai mare parte a lui in timpul mileniului.l3
Prernilenigtii susjin de asemeneacd mileniul va aduce o schimbare colosald
fati de ceade dinainte, adici faJdde marele necaz.Necazul va insemna o perioadi
de stramtorare gi tulburare fdri precedent, incluzAnd dezordini losmice.
persecutiegi mari suferinfe.in ti-p ce premiJenigtiidau rdspunsuri diferite la
intrebarea daci Biserica va fi sau nu prezentd la necazul cel mare, ei sunt de acord
cd situatia lumii va fi cAt se poate de rea chiar inainte de a veni Cristos sd
intemeieze mileniul, care va fi, prin contrast, o perioadi de pace gi dreptate.
Amilenismul
ln sens literal, amilenismul este conceptia potrivit cireia nu va exista nici un
rnileniu, nici o domnie pdm6nteasci a lui Cristos. Marea iudecati finald va urma
irnediat dupl a doua venire 9i va aveaca rezultat ster e finale ale celor drepli 9i
nedrepli. Amilenismul este o conceptie mai simpli decat oricare din ceLlalte
doud pe care le-am analizat deia. Cei care pledeazi in favoarea lui suslin cd el este
construit pe cateva pasaje escatologicerelativ clare, in timp ce premilenismul se
bazeazi in primul rAnd pe un singur pasaj, 9i inci pe unul obscur.
In pofida simplititii amilenismului 9i a clarititii doctrinei centrale, el este in
multe privinte dificil de priceput. Aceasta se datoreaze in parte faptului ce,
-e CJ[!E fuaa, ,,Israet
andtheChurch',, Eonngelical
eulterly 36,nr.4, octomblie-decembrie
19U,e.206'213.
Concepliile mileniste li tribulationiste
1043
tlhucat trdsetura lui remarcabild este negative, inveteturile lui pozitive
"u.reo.i nu sunt
intotd€auna expuse. El s-a m"i -"f,
.distins. pi- respingerea
afirmaJiile sale. De asemenea,'ocupanau_sede
l::Tl,"IT1.t,"d::a, .pril
pasalultoartesupdrdtordin Apocalipsa20:4_6, amilenigtiiau venit cu o diversitate
qesrur de mare de explicalii. Te intrebi
uneori dacdacesteexplicalii reflecti aceeagi
sau ingelegeri extrem de diferite din literatura escatologicd
::T:l*.
apoca[ptrca. _* l"i3
h fine, nu a fost intotdeauna posibila deosebireaanilenismu]ui 9i
poshnilenism, deoarece ele au multe tres;turi in de
comun. Intr-adevdr, despre
divergi teologi care nu s-au referit la problemete specifice
care servescla a face
distinclia inhe celedoud concepgii- cum ar fi Augustin,
JeanCavin ii g. g. Warfieta _
s-a pretrns ci sunt precursorii amberor tabere. Ceea ce au
in comun cele doud
c9n:ep$ este credinta cd ,,mia de ani,, din Apocalipsa 20
trebuie luatd in sens
simbolic. Ambele afirmd de asemeneaadeseoricd'mileniul
esie era Bisericii.
Punctul de divergenie dintre ele_constdin faptul cApostmilenigtii,
spre deosebire
de amilenigti, susfin cd mileniul implica o domnie pimrant"ur.i'u'frri
C.i.to".
",:91: te_intdmpirid
celcareincearcisapriceapa
"-fl:*enlsmul, lstorialtgbbl"l:.p:.1i."
am lui este dificil de schiiat. Unii istorici ai doctrinei au gdsit
amilenism in Epistola lui Bamaba,lalucru care estemsa pus
ta i.rdoiali ae l4ii.
Estelimpede_cr Augustiry indiferent dacd ar trebui co""iairut
u--rt"r,irt sau nu, a
contribuit la formulareaconceptieiprin sugerareafaptului cd
cifra de o mie de ani
este mal degrab5 simbolici. dec6t literald. Este posibil
ca postmilenismul gi
amilenismul si nu fi fost nici micar irr cea mai â.! parte a primetor
nouasprezecesecole ale Bisericii..*ferengiate
in secolul al XX_lea,c6ni popuiaritatea
postmilenismului a inceput si scadi, el a fost inlocuit
in geneiai cu amilenismul,
deoarece arnilenismul este mult mai aproape
de" postmilenism decAt
premilenismul. in consecinld,amilenismui ,;
;";;."i;;'.ea mai mare
popllafltate rn perioadade dupd primul RdzboiMondial.
ocupade Apocalipsa20,ei au de obiceiin vedereintreaga
""":r:i::i1l1t:jii :e
cA Apocalipsa estealcetuitedin mai multe secliuni,numiirt
lil,ll- ft ,.o"$o"fl
penhu ele fiind gapte.Acestesecfiuninu vorbescdespre
::t"ff1^*^:.i:lpnar
f::111 g: .,hp1 mai degrabi ele sunt recapituldri ale aceleiasi
1t.1._::1ty",
mtervalul dintre prima venire a lui Cristosgi ceade a doua.15Se crede
rytlou.g",
ca rn flecaredm acestesecfiuni autorul reia aceleagiteme
gi le dezvoltd. Dacd
Apocalipsa 20 nu se referi numai h Lltima perioadd din
l".lY
rs(orla?,-11"--1tP."runci
blseflcrr,ci esteo perspectivdspecialdasupraintregii istodi
a Bisericii.
,1mueru$tune aduc de asemeneaaminte cA Apocalipsa
in intregimeaei este
foarte simbolicd.Ei obsewd ci nici macar.el âi i rrerfirruGr"-if".rirt
.,., iu in
sens literal toate lucrurile din Apocalipsa. Cupele, pecelilJ
9i trompetele, de
exempht sunt considerate de obicei simboluri. p;intr_Jri*pla
"?irrd"r" u u"""tl'.,i
principiu, amileni$tii sustin ca s-ar putea ca nici
,,mia de ani,, sd nu fie inJeleasdin
sens.literal._Pel6ngd aceasta,ei icot in evidenfd
faptul .a _il".ri.rl .,, ".t"
mentionat nicdieri altundeva ir:rScripturd.l6
14. Diedrich Kromminga, ThcMillenniuft in theChurch:
Studicsitl theHistoryof ChristiallChiliasrn,
Crand Rapids,Eerdmu*, 1945,o. EO.
15. F.loJi Hamilton, Tfte Basi;of Millenniot Faifh,Crand
Rapids, Eerdmans,1942,p. 130_131.
16. William Hendriksen, More'than Conquercrs, Crand Rapids; Bak;r,-iigi,-p. tl_es; a.,tt or,y
Hoekema,,,Ami|lennia|is|t\,',.|^Mc0ni1ryoftn"uiit"iiii^'.p-.i{t.i
1041{ Lucrudle din urmi
Se ridicd intrebarea: Dacd cifra de o mie de ani trebuie Iuati mai degrabd
simbolic decit literal, ce simbolizeazi ea de fapt? Mulli amilenigti folosesc
interpretarea lui Warfield: ,,Numirul sacru gaptein combinalie cu numdrul la fel
de sacru trei formeazi numirul perfectiunii sfinte, zece;9i cdnd acestnumir zece
este ddicat la puterea a treia gi devine o mie, vizitorul a spus tot ce putea se
spund pentru a transmite minfilor noastre ideea de absolute deptnetate."tT
Agadar, referirile la cei ,,o mie de ani" din Apocalipsa 20 exprimd ideea de
perfecflune sau deplindtate. in versetul 2 cifra reprezintd deplindtltea victoriei lui
Cristos asupra lui Satan.In versetul 4 ea sugereazi gloria gi bucuria perfecti a
rascumperaflor care locuiesc in cer i:n momentul de fatd.l8
Problema exegeticd maiore pentru amilenism nu este insi rnia de ani, ci cele
doui invieri. lntre diversele pdreri amileniste cu privire la cele doud invieri,
singurul factor comun este negarea afirmafiei premileniste ci Ioan vorbegte
despre doui invieri fuice care implicd doud grupuri diferite. Cea mai comund
interpretare amilenista este ce prima inviere este spirituald, iar a doua trupeascd
sau fizici. Ray Summers esteunul dintre cei care au argumentat cat de cat detaliat
acestlucru. Pbmind de la Apocalipsa20;6(,,Ferici!igi;finti sunt cercareau parre
de intdia inviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere") el trage concluzia
cd prima inviere este o victorie asupra celei de a doua morti. De weme ce in
disculiile escatologicese obignuiegte si se considere cd moartea a doua este mai
degrabd spirituald decdt fizici, prima inviere trebuie si fie gi ea spirituald. Prima
moarte, care nu este mentionati, ci subinteleas5, trebuie sd fie cu siguranli
moartea fizicd. Prima inviere este atunci nagterea din nou; cei care o
experimenteaze nu vor ajunge sd fie condamnati. A doua inviere este invierea
trupeasce sau fizici, pe care o avem de obicei in vedere cAnd folosim cuvAntul
inaiere. Top cei careparticipd la prima inviere participi gi la a doua, dar nu toli cei
care vor avea experienfa celei de a doua invieri vor fi luat parte la prima inviere.re
ObservaJia premilenistd cea mai comund adusd concepliei cd prima inviere
este spirituald, iar a doua fizicd este cd conceplia e inconsecventeir"rinterpretarea
termenilor identici ((nocv) aflali i:r acelagi context. Unii amilenigti au acceptat
aceastecritici gi au incercat si dezvolte o pozitie in care cele douh invieri sunt de
acelagi tip. James Hughes a elaborat o asemenea teorie. El acceptd opinia
premilenisti ci prima gi a doua inviere trebuie inlelese ir acelagi fel.20 El
sugereazi lnsd o posibilitate logici pe care premilenigtii se pare cd au trecut-o cu
ved.erea:. ambeleinvieri ar putea sd fie spirituale.
Hughes afirmd ci Apocalipsa 20:4--6este o descriere a sufletelor fdrd trup in
starea lor intermediard. El citeaza ca dovadd faptul ce cei care sunt implicati i1
prima inviere sunt numifi ,,suflete" (v.4). in continuare, el spune ce t6rpav nu ar
trebui interpretat ca un aorist incoativ (,,ei au inviat"), ci ca un aorist constatativ
(,,ei au treit 9i au irnperift cu Cristos o mie de ani"). El conchide cl prirna inviere
17. Benjamin B. Warfield, ,,The Millennium and the Apocal,?se", in Biblical Doclrires, Ne\ ' York,
Oxford University, 1929,p. 654.
18. W J. Grier, ,,Christian Hope and the Millermi\tn\", Chtbtianity Today,13octombrie 1958,p. 19,
19, Ray Summers, ,,Revelation 20: An Interpret^tion" , Raoieroand Expositor57, ft, 2, aprilie 1960,
p.176.
20. James A. Hughes, ,,Revelation 20:4-6 and the Question of the Millennium,,, Westmihster
Theologicallormal 35, 7973,p, 300.
Concepliile mileniste Ei tribulalioniste 1045
esteindltarea sufletelor drepte la cer ca si domneasci impreuni cu Cristos; aici nu
ni se spune nimic despre o inviere a trupului. Cei care participd la aceastdinviere
sunt mortii ,,vii". Mortii ,,morli", dirnpotrivi, nu iau parte la prima inviere gi vor
trece prin moartea a doua (spirituald). Sufletele lor supravietuiesc primei morti
(fizice), dar nu vor invia niciodatd. Degi ambele gmpuri suni moarte din punct de
vedere fizic, primii sunt vii din punct de vedere spiritual in timpul celor o mie de
ani; ceilalli nu sunt. In timp ce unii comentatod deduc din versetul 5 (,,ceilalti
morti n-au inviat pind nu s-au sfArgitcei o mie de ani") cd morfii ,,mor!i" vor invia
la sfdrgitul mileniului, Hughes traduce propozitia in cauzi: ,,Ei nu au treit in
timpul celor o mie de ani gi nu vor trdi nici dupi aceea."Cum rimdne atunci cu a
doua inviere? Hughes considerd ci este deosebit de semnificativ faptul ci
expresia ,,a doua inviere", care are legdturd cu supravietuirea celor drepfi gi a
celor nedrepfi in timpul stdrii intermediare, nu se gisegte in Apocalipsa 20. Prin
urmare, spre deosebire de prima inviere, a doua inviere este de fapt ipoteticd,
asemeneacelei dintai; ea esteinse de naturi spirituald. Agadar,Hughes a reugit si
interpreteze intr-un mod consecventcele doui apariJii ale termenului ?(rpcv.21
O alte caracteristici a amilenismului este o concepgiemai generalA despre
profetie, mai ales despre profetia din Vechiul Testament decat cea a
premilenismului. Am observat cd premilenigtii au tendinta sA interpreteze
profetia biblici in mod literal. Pe de altd parte/ amilenigtii trateazi adeseori
profetiile ca fiind mai degrabi istorice sau simbolice, decat futuriste. Ca reguli
generalS,profefia ocupi un loc mult mai putin important in g6ndirea amilenisti
in c.omparatiecu cea premilenisti.
In cele din urmi, trebuie sI obsewim ci amilenismul nu manifesti de obicei
optimismul tipic posimilenismului. Este posibil si existe convingerea cd
predicarea Evangheliei va avea succes,dar in schemaamilenista nu este necesar
un asemmea succes, de vreme ce nu se agteapta nici o domnie literali a lui
Cristos, nici o venire a lmpiritiei inainte de venirea Regelui. Acest lucru a ficut
ca in secolul al XX-lea conceptia amilenisttr si fie mai credibili decAt
postmilenismul. Ceea ce nu vrea si irsemne cd amilenismul se aseam5ne cu
premilenismul printr-o agteptare asemdnetoare a unei deteriordri extreme a
condigiilor de dinainte de a doua venire. Cu toate acestea,nu existd nimic in
conceptia amilenisti care sd excludi o asemeneaposibilitate. 9i, deoarecea doua
venire nu va fi precedatd de vreun mileniu, revenirea Domnului poate avea loc in
orice moment. Totugi, in general, amilenigtii nu se angajeazi in acea cdutare
neribditoare a semnelor celei de a doua veniri care ii caracterizeazdpe cei mai
multi premilenigti.
Rezolvareaprcblemelor
Trebuie sd rdspundem acum la irtrebarea pe eare dintre concepliile mileniste
sd o adoptim. Problemele sunt mari gi complexe, dar in urma unei analize atente
pot fi reduse cu aproximatie la cAteva. Am observat tn cursul acestui tratat ci
teologia, asemeneaaltor discipline, estedeseori incapabili si giseascdo concepfle
care str fie spriiiniti de toate datele. Ceeace trebuie sd se facd in astfel de situafii
21. Ibid.,p. 29-300.
estesd segeseasciconcepliacu celemai puline dificulteti, dintre toate

cateexistd.
Acesta este gi procedeul pe care il vom f;loai noi aici.
Concepliapostmilenisteestemult mai pufin popularXin prezentdecat
- a fost
la sfArgitulsecoluluial XIX-leagi la inceputul secoluiuial XX_iea.Lucrul
acestain
slne nu ar trebui sd ne determine si respingem pozitia postmilenistd.
Tiebuie
totusi sa cdutdm motivele declinului postrnil6nismului, deoa.ece ele
ar putea fi
decisive pentru concluziile noastre. Aici ar trebui sd observdm ca
optimismul
po.stTrj:nisTului in ceea-ceprivegte proclamareaEvanghelieipare
intrucAwa
nejustificat.Existd un declin al succesuluievanghelizirii"gi misiunilor.
in unele
Pirti ale.lumii procentul populaliei "ur" p.u"tiie intr_adevir cregtinismuleste
toarte mic. Mai mult, nenumerate
tari comuniste gi islamice sunt in prezent
inchise pentru eforturile misionare creqtine de tip convenfional. pe
de alti parte,
nu trebuie si lnchidem ochii in fata faptului ci in alte pirli ale lurnii,
mai ales in
Africa 9i in America de Sud, cregtinismul urt" p.o"pJ. ir,,""p"
9i sd fie credinta
maforitard. poate sAspund ce surprize ne rezerv:dviitorul h ceeace privegte
_Cine
predicarea Evangheliei?
Existd de asemeneaurele motive biblice puternice pentru
resprngerea
postmilenismului.invdtdtura lui Isus cu privire li *"."u faraa"t"g"
credinlei multora inainte de intoarcerea Lui pare si fie intr-o contradictie 9i la ricirea
crasdcu
optimismul postmilenist. O alti slibiciune matore a acesiei pozitii
pare sd fie
faptul ci nicdieri in Scdpturd nu se gisegte o descriere claid
a unei domnii
pdmdntegtia lui CristosfAreprezentaLui fizlce.
Ludnd in considerarecelespuseanterior,ne r5manesdalegemintre
. amilenism
gr premilenism. Problema se reduce la iextele biblice derp.e
iu." se consideri ci
vorbesc despre mileniu - constituie ele un motiv intemeiat penhu
adoptarea mai
degrabd a concepliei premileniste, care este mai complicati,
decdt a celei
este simpld? Se sustine uneori ia i,,rtreagaconceptie
1i111]111:
prenulemsta ""1."
se spriiind-mai
pe un singur pasaj din Scripturi gi cd nici o doctrinj nu
bazeze.pey".thg"I pasaj.Dar daci o concepgiepoate explica un
::-"-lt:"..t:
pasalspecihcmai bine decat o alti conceplie ambele.or,""p1ii
9i expliid restul
Scripturii la fel de bine, atunci trebuie se se ionsidere cd prima
ioncepgreestemai
adecvatedecata doua.
Facem aici observaJiacd nu existi nici un pasaj biblic cdruia premilenismul
si
nu-i poati face-faidsau pe care si nu-l poati explica adecvat. pe de
alt6 parte, am
vazut ce referirea la cele doud invieri (Apoi. 20) prezinti
dificultili pentru
amilenigti. Explicafiile lor cd tn cazul u""rtu "rt" lrorbu despre
douh tipuri diferite
inviere.sy joud invieri spirituale calcdin picioare p'rincipiite
$e obignuite ale
hermeneuticii. Pozifia premilenistd pare in aceasldprivinte mai putemicd.
Interpretarea premilenistd nu se bazeazepe un slngur pasai iin Biblie.
Existn
mai multe locuri in caresefacealuziela ea.De exemplu]pairelscrie:
,,$idupi cum
tofi mor in Adam, tot agatoti vor invia in Cristos;dar fiecarela
rdndul ceteilui.
cnstos estecel dintdi rod; apoi,^lavenireaLui cei caresunt ai lui
Cristos.in urmd
va vem sfar$itut, cind El va da Impirdtia in mainile lui Dumnezeu
Tatil, dupi ce
va fi nimicit orice domnie, orice stipdnire gi oriceputere,, Cor.
1t iS:ZZ_Z+1.iavel
inelrc.(v 23) 9i ei"n 1.,.24;,ca.eindice o succesiunetemporald.
l1t:::i a-",i1:".Ote
r-enrru mdlca evenimenteconcomitenteel putea safoloseasciadverbulrjre,
dar
Concepliile mileniste gi hibulafioniste 1047
nu a ficut acestlucru.22Separe cd, agacum prima venire gi inviere ale lui Cristos
au fost evenimentedistincte,separatein timp, va existaun interval gi intre a doua
venire 9i sffugit.a Trebuie sd obseredmde asemeneacd, degi despre cele doui
invieri se vorbegte explicit numai in Apocalipsa 20, existd alte pasaiecare fac
aluzie fie la o inviere a unui grup ales (Luca L4:14;20:35;1 Cor. 15:23;Filip.3:11;
1 Tes.4:16),fie la o inviere in doud etape(Dan. 12:2;Ioan 5;29).in Filipeni 3:11,de
exemplu,Pavelvorbegtedesprenddejdealui cdva reugisi ajungi la ,,inviereadin
morti". In sensulstrict al cuvintelor expresiasundin felul urmitor ,,afara-inviere
afarddin mijlocul celor morli" ('ci1vilavd.oluawdlv ir verpcCv).
Observajimai ales
prepozilia-prefix 9i pluralul. Aceste texte se potrivesc foarte bine cu conceptia
desprecele doud invieri. ln consecinfd,noi considerim cd premilenismul esteo
perspectivdmai adecvatedecatamilenismul.
Conceptiiletribulationiste
Aiungem acum la problema relaliei dintre intoarcerea lui Cristos gi complexul
de evenimente cunoscute sub numele de necazul cel mare. Teoretic, toti
premileniStiisusfin ci tnainte de venirea lui Cristos va exista o mare tulburare
careva dura gapteani (cifra aceastanu trebuie luatd literal). intrebareaestedacd
va exista o venire separati a lui Cristos pentru a lua Bisericadin lume inaintea
marelui necazsau dacdBisericava trecegi ea prin necazgi se va uni cu Domnul
numai dupd aceea.Conceptiapotrivit cereiaCristosva lua la SineBisericainainte
de necazse cheamdpretribulalionism;conceptiacd El va lua Bisericadupi necaz
se cheamdposttribulationism.Existi de asemeneaanumite poziJii intermediare
pe carele vom mentionape scurt la sfargitulcapiiolului. Practic,acestedistinctii
sunt fecutenumai de premilenigti,caretind sdacordeo mai mareatenliedetaliilor
vremurilor din urmd decAtadeplii postmilenismuluisau amilenismului.
Pretribulalionismul
Existecatevaidei disiinctesustinutede cehepretribulationigti.Prima sereferd
la natura necazului. Va fi intr-adevir un necaz mare.in Iimp ce al1i caliva
cercetdtoriai escatologieiaccentueazidificulte! e gi persecutiileprin carea trecut
Biserica de-a lungul istoriei ei, pretribulalionigtii pun accentul pe unicitatea
acestuinecaz.EI va fi fdri perechein cadrul istoriei. Necazulva fi o perioaddde
tranzitiecareva incheiaperioadah careDumnezeusepreocupdde neamuri gi va
pregdti lumea pentru mileniu $i pentru evenimentelecare vor avea loc in el.
Necazul nu trebuie inleles in nici un caz ca o perioadd de disciplinare a
credinciogilorsau de purificare a Bisericii.
O a doua idee majord a pretribulationisrnuluiesterdpireaBisericii.Cristosva
veni la inceputul m-areluinecaz(sau,de fapt, chiar cu puiin inainte de el) ca sd ia
Bisericadin lume. Intr-un anumit sensaceastivenire va fi secretd.Nici un ochi
22. Joseph H. Thayer, Gleek-EnglishLexicotlof the New Testalnefit,Edlnburgh, T. and T. Clark, 1955,
p . 188, 231.,629.
23. GeorgeE. Ladd, Cr cial QuestionsAbout the Kingdon af God,Crand Rapids,Eerdmans,i.952,
p.178.
necredinciosnu o va observa.Ripirea estedescrisdin 1 Tesaloniceni4:12;,,Apoi,

noi cei vii, care vorn fi rdmas, vom fi repiti toti impreuni cu ei [cu cei morJi in
Cristosl in nori, ca sd intampinim pe Domnul in vdzduh; 9i astfel vom fi
totdeauna cu Domnul." Observali cd la rdpire Cristos nu va cobori de tot pe
pemant, cum va cobori cAnd Seva intoarce [cu] Biserica la sfArgitul necazului.2i
Pretribulalionismul susfine agadar ci vor exista douX faze ale venirii lui
Cristossau s-ar putea chiar spune cd vor fi doud veniri. Vor existade asemenea
trei invieri. Prima va fi invierea morlilor drepfi la ripire, deoarecepavel ne invate
cd credinciogii care vor 6 gdsiti in viali nu ii vor preceda pe cei morfi. Apoi, la
sfArgitul necazului va fi invierea sfinfilor care au hurit irr timpul necaz,riui. in
fine, la sfArgitulmileniului va avealoc inviereanecredinciosilor:s
Toateacesteainseamndcd Bisericava fi absentdin timpul necazului.Aceasta
esteesenlarepir[ si izbdveasciBiserjcadin necaz.Ne putem agteptula izbdvire,
deoarecePavel le-a promis tesalonicenilor cd ei nu vor experimenti m6nia pe care
Dumnezeu o va revdrsa asupra necredinciogilor:,,FiindcdDumnezeu nu ne-a
rAnduit la mdnie, ci ca sd cipitdm mAntuireaprin Domnul nostru Isus Cristos,,
(1 Tes.5:9);,,Isus,... ne izbivegte de mdnia viitoare,,(1 Tes.1:10).
Cum rimdne insi cu texteledin Matei 24 carearatdci o Dartedintre cei alesi
vor fi prezenfl in timpul necazului?Trebuiesd inlelegemcAintebarea ucenicilor,
care va fi semnul venirii lui Isus gi a sfdrgitului veacului (24:3;cf. Fapie 1:6),a fost
rostite intr-un contextiudaic.9i h consecinld,celediscutatede Isus aici se referd
in primul rAnd la viitorul 1ui Israel. Este semnificativ faptul cd Evanshelia
folosegtetermenul generalalcai,mai degrabddecAt,,Bisericd,,,-,,trupul lui Cr-istos,,
sau orice alti expresie similard. Iudeii aiegi, nu Biserica,vor fi prezengiin timpul
necazului. Aceastd distinclie intre Israel gi Bisericd este o parte determinanta $i
crucial5a pretribulationismului,care esteshans iruudit cu dispensalionaLismul.
Se considerdcd necazul este hecereade la preocuparealui D-umnezeufald de
Biserici in primul rAnd, la restabilirea relaliei cu poporul Sdu pe care $i l-a ales
iniflal, nafiunea Israe1.26
In fine, in cadrul pretribulafionismului existd un accentputemic pus pe faptul
ce intoarcerea Domnului este iminente.2TDe vreme ce intoarcerea Lui va precede
necazul, nu rimine nimic de implinit inainte de rdpire. intr-idevir.
dispensafionalismul sustine ci toate profeliiie referitoare la Bisericd s-au implinii
in primul secol. Mai mult decat atat, cateva evenimente generale premergitoare
escatonului pot fi vdzute cu siguran!5 in zilele noastrl: credinla multora se
recegte,iar rdutatea cregte. (In realitate, acesteasunt evenimente premergatoare
venirii lui Cristos de la sfdrgitul necazului. Faptul cd unele dintre ele sunt deia
vizibile sugereazdo sporire ulterioard a acestoifenomene.)prin urmare,venirea
Iui Cristos dupi Biserici ar putea avea loc in orice moment, chiar in urmetoarea
clipe.
24 lolm F. Walvood, TheRapturcQrestion,Findlay,Ohiq Dunham, 7957,p.101,198.
25. Challes L. Feinberg, Premillennialistft or Amillennialism?The preiillennial and Amillefinial
Systefis d hteryretation Analyzedand Coftpared,Grand Rapids, Zonde Fl an, 1936,D, 146.
26. E. SchuyferEnglish, Re-fhintizg tfteRapt re:An Ex;ftinationoJWhat thc SiripturesTeachas to
.
the-T-inc the Translationof the Churchin Relatiohto the Tribulation,Neptune, NJ., Loizeaux, 1954,
ôf
p.100-101.
27. Walvootd, RnpturcQuestion,p,75-82.
Concepfiilemileniste Qitribulationiste 7049
Isus i-a indernnat 1aveghere pe cei care il ascultau, intrucAt ei nu cunogreau

momentul intoarcerii Lui (Matei 25:L3).Pilda celor trei fecioare transmite acest
mesai.Exactcape wemea lui Noe, nu vor existaserrurede avertizareMatei 24:36-39).
Cei rdi nu au gtiut nimic pdni ce nu a venit potopul 9i i-a distrus. Venirea
DomruLui va fi ca un ho! in noapte (Matei 24:43).Sauca un stipdn care seintoarce
pe neagteptate(Matei 24:45-51). Va existao separarebruscd.Doi birbafl vor lucra
pe cAmp, dou6 femei vor mdcina la moare. th fiecaredinhe cazuri, unul va fi luat
gi celdlalt va fi lisat. Ce alte descriere mai clari ar putea exista despre r6pire?
Deoareceea poate avea loc in orice rnoment, veghereagi activitatea sdrguincioasd
sunt recomandabile.2s
Existi 9i o all6 baze pentru credinta cd intoarcerea lui Cristos este iminente.
Bisericapoate avea o nddejde binecuvantatagit 2:13) numai daci urmetorul
eveniment maior care trebuie sd aibi loc este venirea lui Cristos. Daci AnticristuI
gi necazul cel mare ar fi punctele urmitoare de pe agendaescatologicd,pavel ar fi
spus Bisericii sd se agteptela suferinfd, persecutii, chin. In schimb, el ii invattr pe
tesaloniceni sd se mdngdie unii pe altii cu realitatea celei de a doua veniri a lui
Cristos (1 Tes.4:18).De vreme ce urmdtorul eveniment,pe care Bisericatrebuie si-I
aqtepteplini de sperantd, este venirea lui Cristos dupi Bisericd, nu existi nimic
caresi-l impiedice sd aibi loc in orice moment.2e
in fine, pretribulalionismul sustine cd vor fi cel pulin doud iudecifi. Bisericava
fi judecati in momentul rdpirii. Atunci va fi momentul in care se vor irnpe{i
rdspldtile pentru credinciogie.Bisericanu va fi insi implicati in sepatareaoilor de
capre de Ia sfArgitul mileniului. Statutul ei va fi unul deja stabilit.
Posttibulalionismul
Posttribulationigtii sustin cd venirea lui Crisios dupe Bisericd nu va avea loc

pnnd h sfArgitul necazului cel mare. Ei evitd si foloseascetermen:ul rdpire pentru
cn (1) nu este o expresie biblicn 9i (2) sugereazi cd Biserica va scipa sau va fi
izbdviti din necaz, o noflune care este contrare esenteiposftribulafionismului.
O prime caracteristici a posttribulafionismului este o interpretare mai pulin
literalS a evenimentelor wemurilor din urmd decdt a pretribuialionismului.m De
exemplu, in timp ce pretribulalionigtii considerd ci termenul ltf,g @habua,)din
Daniel 9:27 indicd faptul ci marele necaz va avea literalrnente o durati de gapte
ani, maioritatea posttribula4onigtilor susgindoar cd necazul va dura o perioadd
destul de lungd de timp. ln mod sirnilar, pretribulagionigtii au in gineral o
concepfie concret5 despre mileniu; dupi pdrerea lor, multe prof4ii sevor implini
literalmente in cadrul perioadei de o mie de ani. Ba mai mult, ea va fi inaugurati
cAnd picioarele lui Cristos vor sta literal pe Muntele Mislinilor (Zah. 14:4).
Concepfia posttribulalionigtilor despre mileniu este mult mai vagi; de exemplu,
Iungimea rnileniului nu va fi neapdrat de o mie de ani.
Potrivit posthibulafionismului, Biserica va fi prezentd in timpul necazului cel
mare gi va trece prin experienta lui. Termenul aJeti din Matei 24 (dtpd necaz,
ZA C""a"" f"*ir, ,,Biblical Evidence for Pretribulationism,,, Biblir thacaSdcn I25,1968, p,276-226.
29. John n Walvoord, The Retum of the Lord, Findlay, Ohio, Dunham, 1955,p.51.
30. GeoXgeE, Ladd, ,,Historic Premillemialisrn" , t^ Mesning of thc Millcnnium, p.I8-27.
ingedi ii vor strange pe cei alegi - v 29-31) ar trebui inteles in lumina restului
intrebuintirilor in Sffipturd, unde hseamni ,,credincio9i,,.De la Rusalii incoace,
termenul aleti a denotat Biserica.Domnul va proteja Bisericain timpul necazului,
dar nu o va scuti de el.
Postnilenigtii fac deosebireinhe mAnialui Dumnezeugi necazulcel mare.Despre
mania (6pyrt)lui Dumnezeu Scriptura ne spune cd vine pestecei rii - ,,cinenu crede
in Fiul nu va vedeaviafa, ci mdnia lui Dumnezeurdm6nepesteel,, (Ioan3:36);,,m6nia
lui Dumnezeu se descoperddh cer impotriva oricirei necinstiri a lui Dumnezeu gi
impotriva oricdrei nelegiuiri a oamenilor careinidugesc adevinrl in nelegiuirealor,,
(Rom. 1:18;vezi gi 2 Tes. 1:8; Apoc. 6:LG17;14:10;76:19;19:15).pe de altl parte,
credinciogiinu vor aveade suportat mania lui Dumnezeu- ,,vom fi m6ntuifi prin El
[Cristos] de mAnia lui Dumnezeu" (Rom.5:9);,,Isusne izbivegie de mania viitoare,,
(1 Tes.1:10);,,Dumnezeu nu ne-a rinduit la m6nie" (1 Tes.5:9).!rTotugi, Scriptua
arate clar faptul cd credinciogii vor trece prin necazul cel mare. Maioritatea
coplegitoarea locurilor in careapar substantir.ul0lirfLq9i verbul corespunzdiorO.Li.pr,r
se referd la necazul pe care il vor indua sfinfli. Substantivul este folosit pentru a
denotapersecutareasfinlilor din rrremurile din urmd (Matei24:g,Z1,,Zg;Mraxcu13t19,
24; Apoc. 7:14). Aceasta nu este mAnia lui Dumnezeq ci m6nia lui Satan, a lui
Anticrist Fi a celor rai indreptatd impotriva poporului 1ui Dumnezeu.32
Necazul a fdcut parte din experientaBisericii de-a lungul veacurilor. Isus a spus:
^
,,In lume veti avea necazuri" (loan 16:33).Alte texte semnificative sunt Faptele
Apostolilor 14:22;Romani 5:3; 1 Tesaloniceni3:3; 1 Ioan 2:18,22;4:3 9i 2 Ioan Z.begi
posthibulafionigtii nu neage faptul ci existd o deosebireintre necaz in general gi
necazul cel mare, ei cred cd diferenla estedoar una de intensitate,nu di gen. De
9i
vreme ce Bisericaa trecut prin necazuri de-a lungul istoriei ei, nu ar fi surprhzitor
dacdea ar trece gi prin necazul cel mare.
Posttribulalionigtii admit cd Scriptura vorbegte despre credinciogi care vor
scdpasau vor fi ferili de nenorocireaiminente.ln Luca 21:36,de exemplu,Isus le
spune rcenicilor Sei: ,,Vegheaiidar in tot timpul 9i rugafi-vd ca sd aveti putere sd
scepafi de toate lucrurile acesteacare sevor intAmpla gi sAstati in picioare inaintea
Fiului omului." Cuvantul aici esteiKO€yo, careitxseamnd,,ascdpadin miilocul,,.
O
ryfe1ir9sirnilari se gisegte 9i in Apocalipsa3:10; ,,Fiindci ai pizit cuvAnrul
ribddrii Mele, te voi pezi gi Eu de ceasul incercdrii care are si vind peste lumea
intreage,ca si incercepe locuitorii pimdntului.,, prepoziJiahadusdia ,,de,,(ir)
inseamndde fapt,,din mijlocul". Posttribulalionigtiisusfin,agadar,ci Bisericava
fi finutd deoparte de vAltoarea necazului, nu ce va fi tinutd I distantd de necaz,
ce ar necesitain mod obignuit prepozilia rinti.s in aceasteprivinte, ni se amintegie
de experienta israelililor din timpul pligilor din Egipt.
Verbul qpt<o (,,a tinel are o semnificalie suplimentard in Apocalipsa 3:10.
Cind-se are in vedere un pericol,el inseamnd,,a pdzi,,.El aparecu prepozilia irc
doar inci intr-un singur loc din Noul Testament,9i anume in loan f:15: ,,Nu Te
rog si-i iei din lume, ci si-i pdzegtide cel rdu.,,Aici rlpio estepus in contrastcu
:a^"q.*+Fgq , The Hope,CrandRapids,Eerdmans,

.Btessed 1956,
p. 122;RoberrH. cundry
The Chutch Md the Tribalafi,rr, Crand Rapids, Zonaerv an, 1979,p. 4g-4g.
32. Grndry, Churcha d lhe Tribulation, p. 49
33. Ibid.. D.55.
Concepgilemileniste qi tribulagoniste 1051
cipo, care lnseamnd ,,a ridica, a irdlta sau a muta". Al doilea verb descrie foarte
bine ceea ce susfin pretribulalionigtii ci va face Isus cu Biserica in momentul
rdpirii. Ftrrd indoiald, Isus vorbegte aici despre situaJia ucenicilor din perioada
imediat umetoare plecirii Lui de pe pdmAnt, nu despre necaz.problemaiste insd
cl dacd Ioan ar fi vrut sAne invefe in Apocalipsa 3:10ci Isus va ,,rdpi,, Biserica,el
avea negregit la dispoziJie verbul cipr,r.Apostolul se pare ci a avut aici in minte
ceea ce a exprimat in a doua jumdtate a versetului 15 din loan 17, o p5rzirea
credinciogilor in pericolul existent, mai degrabi decit o 2bdvire a lor din prezenta
unui astfelde pericol.
Posttribulationigtii, de asemenea,inleleg intr-un mod diferit aluzia lui pavel
din 1 Tesaloniceni 4:77 la intAlnirea noastri cu Domnul in vdzduh.
Prctribulationistul sustine ce acesteveniment esterdpirea; Cristos va veni in secret
pe.ntruBisericd,ridicAndu-i pe credinciogicu El h nori gi lu6ndu-i in cer pdnd la
sfirgitul necazului. lnse posttribulafionigtii, ca George Ladd, nu sunt de acord,
avdnd in vedere felul tn care este folosit termenul indv.clatq (,,a intdmpina,,)
altundeva in Scripturi. Existi numai doud alte aparigii nedisputate ale acestui
cuvant in Noul Testament (Matei 27:32este suspectdin punct de vedere textual).
Una dintre ele este in parabola despre fecioareleinielepte 9i neintelepte, o
paraboli fiflg escatologicd.Atunci cand vine mirele se face anunlul: ,,IatAmtuele,
iegi1i-i in intAmpinare l& v.cnouqj"(Matei 25:6).Cesemnificd termenul in aceastd
situage? Fecioarele nu ies sel iniampine pe mire gi apoi sd plece cu el. Mai
degrabd, ele ies si-l i:rtdmpine 9i apoi il insolesc inapoi la banihetul de nuntd.
CeH.lalt loc (Fapte 28:15) in care apare cuvantul este o naraliune istorice
neescatologici. Pavel 9i grupul lui veneau la Roma. Un grup de credinciogi din
Roma, auzind de apropierea lor, a iegit pdni la Forul lui Apiu 9i pAnd la Cele trei
taverne ca se-i intampine (dnivrlo4). Lucrul acestal-a incurajat pe pavel gi grupul
s-a intors apoi impreuni cu el inapoi la Roma. Pe baza acestor utiliziri ite
cuveniului, Ladd afirmd ci termenul rinrlwrpuqsugereazdo delegatie de primire
care iese si intAmpine pe cineva pe drum gi apoi il insolegte i:aapoi p6ni in locul
de unde ii iegise ir intampinare. Astfel, intampinarea Domnului in aer nu
inseamni ci vom fi luali de iici, ci ci il vom intAmpina 9i apoi vom veni imediat
cu El pe pimAnt, ficAnd parte din alaiul Lui triumfitor. Biserica va fi cea care se
va intoarce dupd intAmpinare, nu Domnul.3s
PosthibulaJionigtii au o ingelegeremai pujin complexd a lucrurilor de pe urmd
_
decdt pretribulafionigtii. De exemplu, in posttribulationism existi o a doui venire
unicd. De weme ie nu existd un interludiu intre venirea lui Cristos pentru Biserici
gi sfirgitul necazului, nu este nevoie de o inviere in plus a crediniiosilor. Existd
doar doui invieri: (1) invierea credinciogilorIa sf6rgitul necazului 9i inceputul
nileniului 9i (2) invierea celor nelegiuiti la sfargitul mileniului.
PosttribulaJionigtii consideri de asemeneacd setul de evenimente de la sfargit
are o unitate fundamentali. Ei cred ci acestcomplex de evenimente este iminent.
cu toate ce, de obicei, ei nu inleleg prin aceastaci venirea in sine esteiminenti in
sensul ce ar putea avea loc i:r orice moment. Ei preferi si spund ci a doua venire
plutEte tn aer.s Binecuvdntata lor nideide nu este speranfa ci credinciogii vor fi
E. @Ewseauope,p.se-rr..
36. G\rndry, Churchand the Ttibulatiotr,p.29-43.
luali de pe pdrnint inainte de necazul cel mare, ci mai degrabd increderea ci

Domnul ii va ocrod 9i ii va pdzi pe credinciogi indiferent de ceeace ar veni..17
Pozi{iiintermediare
Datorite faptului ce atat de pretribulafionism, cat gi de posttribulalionism se
leagi anumite dificultau, au fost createcAtevapozifii intermediare. Sepot obsewa
trei varietdti maiore. Cea mai comuntr este concepiia bibulaJionisti de miiloc.
Aceasta sustine cA Biserica va trece prin partea mai putin severi a necazului (de
obicei prima tumetate sau prinrii trei ani 9i tumAtate), dar apoi va fi luatd din
lume.$
intr-una din variantele acesteiconcepfii, Biserica va trece prin necaz, dar va fi
luatd hainte de a se revdrsa m6nia lui Dumnezeu. Un al doilea tip de pozifie
intermediari esteconceptia ripirii pa4iale. Aceastasusline cd vor exista o serie de
rdpiri. Ori de cAte ori un gnrp de credinciogi va h gala, acestava fi luat de pe
pemant.3eA treia pozifie intermediard este posttribulationismul iminent. Degi
intoarcerea lui Cristos nu va avea loc pAni dupi necaz,ne putem agtepta la ea in
orice moment deoarecenecazul s-ar putea sd fi inceput deja.a Nici una dintre
acesie pozitii intermediare nu a avut un numir mare de partizani, mai ales i:r
ultirnii ani. In consecintd,nu ne vom ocupa de ele tr detaliu.ar
Rezolvarea problemelor
Dupi ce au fost trecute in rcvisti toate considerentele, existd cateva motive

pentru care pozitia posttribulationiste pare a fi mai probabilS:
1. Pozilia pretribulationisti implici mai multe distincfii care par a fi destul de
artificiale gi cirora le lipsegte spriiinul biblic. Divizarea celei de a doua veniri in
doud etape, postularea a trei i:rvieri gi linia de demarcare exacti dintre Israelul
national gi Biserici sunt dificil de irnpus pe o bazi biblici. Conceptia
pretribulafionistd, potrivit cereia profeliile referitoare la Israelul nagional se vor
implini separat de Bisericd 9i in consecinli mileniul va aveaun pronuntat caracter
iudaic, nu poate fi ugor impdcatd cu descrierile biblice ale schimbdrilor
fundamentale care au avut loc o date cu introducerea noului legimAnt.
2. Mai multe pâsaieescatologice sunt interpretate mai bine pe o bazd
posttribulafioniste. In acestepasaieexistd indicii ci indivizii alegivor fi prezenti in
timpul necazului (ls'f.atei24tZ9-3'1,,dar vor fi apiragi de severitatealui (Apoc. 3:10),
descrieri ale fenomenelor care vor insofi ardtarea lui Cristos gi referiri la
intAmpinarea Lui in vtrzduh (1 Tes.4:17).
37. l-add, Blessed Hope,p.13,

38. James Oliver Buswell, jr,, A Systetuatic Theology of the Chistian Religiott, Grand Rapids,
Zondervan, 1962-1963; Norman B. HarIisol! The End: Rel,hifikine the Reoelafion, Minneapolis,
Flarriso& 1941,p. 118.
39. Robert Govett TfteSaints'Wture to the Pftssnceof llt lttd l61ts,Londra, Nisbet, 1852;George H.
La^g, heReoelationof lesusChrist: SelectStudig, l,ondra, Oliphant, 1945.
40. J. Barton Pa',ne, Ilte bnminent Apryatiflg of Chrisl, Grand Rapids, Eerdmans, 1962.
41. Cititorul carc doregte o examinare mai amenunfit{ a acestor pozilii este sfetuit se citeascd
Millard J. Erickson, ConternporaryOptiotls in E;chatology,Gtand Rapids, Raker, 7977, p. 163-187.
Conceptiilernileniste 9i rribula$oniste 1053
3. Sensul general al lnvltiturii biblice se potrivegte rnai bine cu conceptia
posthibulationiste. De exemplu, Biblia abundx tr atentiondri cu privire la unele
incerc&i gi testeri prin care vor trece credinciogii. Ea nu promite scoatereadin
mijlocul ace5toradversitdti ci capacitateade a le indura gi birui.
'Aceasta
nu lnseamni ce nu sunt nici un fel de dificultifi legate de pozitia
posttribulationiste. De exemplu, ln cadrul posthibulationismului existi relativ
pufine ratiuni teologice pentru mileniu. El pare a fi oarecum in plus.a Dar in
general dovezile favorizeazi in mod prepondercnt posttribulalionismul.
42. Vezi, totuti, GeorgeE. Ladd, ,,TheRevelationof Chdst's Glory", ChristionityToday,

1 septembrie1958,p. 14.
KO
Stdrilefinale
Starea finala a celor dreDu

Termenul..cer"
Naturacerului
Vialanoastrain cer:odjhnd,inchinaresi slujire
Problemelegatede cer
Starea finale a celor rai
Caracterultinalal judecaliiviitoare
Caracteruleternal pedepseiviitoare
crade ale pedepsei
lmplicatiiledoctrineidespre stArilefinale
Land vorbim despre stdrile finale ne intoarcem, intr-un fel, la disculia

_
despre escatologia individuald, intrucdt la judecata din urmi fiecare individ va fi
pus in starea pe care o va experimenta de-a lungul intregii eternitdfi. gi totugi,
intreaga rasd umand va intra simultan gi ir mod colectiv in aceste steri, astfel ce
in realitate avem de-a face gi cu nigte probleme de escatologie colectivd sau
cosmicd. Pe marginea subiectului stirilor finale s-au fAcut multe speculatii gi s-au
dat multe informatii gregite. Cu toate acestea, este surprinzdtor faptul cd in textele
de teologie sistematice se spun relativ putine despre aceste probleme, mai ales
despre problema cerului.l
Stareafinali a celor drepli

Termenul,cet''
Existddiversemoduri de a defini stareaviitoare a celor drepti. Cel mai comun

mod, desigur,estecu arutorul termenului ,,cer,,.$i tonrgi,termenulin sine trebuie
examinat, deoarececuvintele E.!Q $hnmayim)9i oipavriqsunt folosite in esenteirn
trei moduri diferiie in Biblie. primul este cel cosmologic.2Expresia,,cerul gi
1:^^D:"*-.ph,_ Berkhof in SystemaficTheoIoW,Gn d R^pids, Eerdmans,1953,un volum
. E"is
oe /rd oe pagrni,dectrcadoar o singura pagine cerului gi doue pagini iadului (p. 735-Z3Z).
2. Hefrnut Traub, oipavoq, in Theo@ical Dictionary of the ia, Testame*, id. Gerhard Kittel
Qi
1054
Stirile finale
1055
llTjllt si pimantul,,)
e-ste.
folositepentrua desemna intregul
unrvers.h _9:l t.urif.
relatareacrealieini sespune:,,Lainceput Dumnezeua
pdm.dniuf' (G,en.1:1).-Isusa spus: creatcerurilegi
,,...cAtdvrernenu va trececerul gi pdmantul,nu
va treceo iote sau o frAnturd rre slovi din
Lege,,(Matei S,fA;";ri 9i 24:35;Luca
16:17).El L-a numit pe T?rtdlDomnul
,,."r"lii 9i'"i'fa-ar,t"irir- 1Uu.ui tt,Zs;.
fumamentur pe care sunt asezatestelele(Matei
l;:l],98:iu:l^":te 24:29),aerut
;J;;"il''."if:,:.ffJ"ljill*J:i;:j,1"'3fl
l:",xTl',.1ff..i,::
in acestsens,se afld mdrturisireafi rlui.ate.'itor
i. f"p i"rilf,ri"er, ,,Am picAtuit
irnpotriva cerului gi impotriva ta,, (Luca 1S:I8,21);
i",r"i^*" l"i tsus adresate
fariseilor: ,,Botezullui Iban de unde venea?
Din.;r;;;;j; oameni?,,(Matei
21:25);9i declaralialui Ioan Botezitorrr'
,,o-"r "" pooi" pii'ia'e.at .e-i ""te aat
din.cer" (Ioan 3:27).Cdt se poate de remarcabili
eite folo"ireu repetatdde cdtre
Y"*i-"-:Ip:":y ,.imprriliaceruluf,,in "it"utii;;;;e J.,iutiluru;" pu.or"r"u."
,,lmpdr;fia lui Dumnezeu,,. Scriind unui auctitoriuiudai., "u.".rlu u. fi p.o.,rr.,t"t
numele Yahueh,Matei a folosit ,,cerul,,ca sinonim
pent;;';;;;;r"".
A treia semnificatiea cuvAnrutui.cer,fi ."u
;oi i*;;;;i, i".,,.,, scopurile
noastre, este aceeade resedinta a lui Dumnezeu.a
tirri"i, lr.,i l_a invefat pe
ucenicii S;i sb se roage:,,Tat;l nostru care
e$ti in ceruri,, (Matei 6:9).El a vorbit
adeseoridespre,,Thtil vostru care_este in_ceruri,,GvtateiS,ie, +, O:7;7:11;g:74)
,,TatdlMeu careestein ceruri.(Matei7:2t to,\i, ii;- tii6i'rc,rr, Ei
Expresia rc,rc, :f,1.
,,Tatdlcelceresc,,
exprimdac"eaeit;; iNil;i i,iaia,Ln, 26,32;.J,s:13;
18:35)DespreIsur ru rp*" "e'u .,".it din cer:
,,Nimeni nu s-asuit in cer afarede
CelceS-apogoratdin cer,adicdFiut"-"f"r/'0.^" J,rs;"*iii ,,ar, 6:42,st).s
Ingerii.vin
dincer(Matei28:2;
Luca22,43)
qisei";;;;;.J. 1r,r1u"i,rs,.
in cer (Marcu 13:32)unde vdd fala 1ui Dumnezeu Eito..,i"r"
tfr4l,"i'f Aidiq-i indeplinescin
"oiuruielui(Matei6:10).
Ei r""t ";;iti ;i;. J oiltl ."."ur.a g_,r"u
f,r"j.R"'f""t
Cerul estelocul de unde va fi revelatCrisios(1
Tes.1:10;4:1,6;2Tes.I:7).El
S-a dus in cer se pregeteascAo,casd eternd
penti., c."ai.,ciogi Nu cunoagtem
natura precisi a acesteiactivite
audi.,ciieii,,o.
u,,ea-f r#Jirt:J"Tfi
n-ar tr aqa/
;A; ffi lii,:iT; lnrfi"T.*:ji".::;
v-aofi spus.Eu Md drrc sdvd pregdtescun lo..
vd v-oi-pregdtiun loc, Md voi intoarcegi vi $i J"pi "" fr4alrol a.r."
1i voi lua cu Mine, ca acolounde sunt
Eu sd fi;i 9i voi,, (Ioan 14:2-3).
ca locuinta a lui Durnnezeu, cerur este
evident rocur unde se vor afla
pll .: intreaga v_esnicie-
A."u"tu int.l,.aipuuiil.i,ri,
:.i:11'-"1":l
vr/ carevom fi rdmas,vom fi rdpiti toli ,,apot,,,ot."i
impreuni cu ei [cei ,iorJi in Crlrtorl i.,
nori, ca sd-L inrampinampe Do'mnulin "ira.,}'
9i "rtr"i uorriil ,ota"u.r.,u .r.,
Domnul"(1Tes.4;rf. $tin cdacestDomn"., "ur"lrorr.io.ri
i"grri "rt" i.,."a in
!:zent!_Talalui: ,,Md sui ta Tatil Meu $ fatal "osiru, la O-rimnezeuttr.leu9i
tradensl.Geoffrev
w Bromiley,
10vol.,crandRapids, Eerdmans
"",ilTf. il;$*, , 1s64-.ts76,
3. Ibid.,p.521.-522.
."t; i::il'&%Tlj:i,l;ilru:,yffi"i Bris}s,

Hebrcu
a,1d
Ellstish
Lericoll
ofthcohtrestahent,
5. Leon Monis, Ire Lordjrom Heioen, Grand
Rapids, Eerdmans, 19 58,e. 26_29.
1056 Lucrurile din urrni
Dumnezeul vostru" (Ioan 20:17;vezi gi Fapte 1:10-11). El esteacum acolo: ,,Cici

Cristos n-a intrat intr-un locag de inchinare fdcut de mAnd omeneascd,dupd
chipul adeviratului locag de inchinare, ci a intrat in cer, ca sd Se infiligeze acum,
pentru noi, iraintea lui Dumnezeu" (Evr. 9:24).in consecinfd,a fi cu Cristos
inseamnd a fi cu Tatil in cer. Credinciosul trebuie si se pregiteasci penhu cer:
,,Nu vd strdngefi comori pe p5.mdnt,unde le mdnAnci moliile gi rugina 9i unde 1e
sape hodi, ci shangeti-vd comori in cer, unde nu le mdninci moliile 9i rugina 9i
unde holii nu le sapi, nici nu le furd" (Matei 6:19-20).Petru scrie cd cei
credinciogi au fost nescuti din nou ,,la o mogtenire nestricecioasegi neintinate $i
carenu sepoatevegteii,pestratdin ceruri pentru voi. Voi suntefi pizili de puterea
lui Dumnezeu, prin credinld, pentru mantuirea gata si fie descoperite in
wemurile de apoi!" (1 Pet.1:4-5).Pavelvorbegtein mod similar despre,,nddejdea
care ve agteaptaln ceruri" (Col. 1:5) gi despre o perioadi viitoare in care toate
lucrurile din cer gi de pe p-irnint se vor uni in Cristos: ,,Dumnezeuare un plan
,,pecare-lalcdtuisein Sineinsugi ca sd-l aduci la indeplinire la plinirea vremilor,
spre a-$i uni iardgi intr-unul in Cristos toate lucrurile: cele din ceruri gi cele de pe
pimint" (Efes.1:9,10).
Naturacerului
Cerul este in primul 9i in primut r6nd prezenla lui Dumnezeu. in Apocalipsa

21:3cerul nou este aseminat cu tabemacolul, cortul tn care Dumnezeu a locuit in
rniilocul lui Israel: un glas tare, care iegeadin scaunul de domnie, a spus: ,,Iatd,
cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! $i El va locui cu ei gi ei vor fi poporul Lui,
gi Dumnezeu insugi va fi cu ei" (Klv).intenfla lui Dumnezeu de la incLpuL de a
avea pdrtegie cu omul, L-a determinat intii si creeze rasa umana, apoi si
locuiasctrin cort 9i tn Templu, apoi sd vin6 prin incamare gi in cele din urmd sd ia
oameni cu El (ir cer). Uneori, mai alesin reprezentirile populare, cerul estedexris
in primul r6nd ca un loc al unor mari pldceri fizice, un loc in caretot ce ne-am dorit
noi mai mult pe pemAnt seimplinegte la modul superlativ Prin urmare, cerul pare
a fl numai sediul unor conditii pemantegti (9i chiar lumegti) amplifiiate.
Perspectivacorecti insd, estesi vezi natura de bazi a cerului ca fiind prezengalui
Dumnezeu; din prezenJaLui decurg toate binecuvantdrile cerului.
Prezenta lui Dumnezeu inseamnd cd vom avea o cunoastere perfectd. in
aceastaprivinfd, traditia catolicd a insistat asupra ideii cd in cer vom avea o
viziune beatifici a lui Dumnezeu.6 Degi este posibil ca acest concept si fi fost
supraaccentuat,el contine adevirul important cd pentru prima dat{ noi il vom
vedea gi Il vom cunoagtepe Dumnezeuin mod direct. pavel comenteazdcd in
prezent ,,cunoagtem in parte gi prorocim in parte, dar cdnd va veni ce este
desivArgit,acest(in parte)' se va sfArgi...Acum vedem ca intr-o oglindd, in chip
intunecos; dar atunci vom vedea fali in fa!d. Acum cunoscin parte; dar atunci voi
cunoagtedeplin, agacum am fost gi eu cunoscutpe deplin,, (i Cor. 13:9-12).Ioan
vorbegte despre efectul pe care il va avea asupra credinciosului prezenla lui
Dumnezeu: ,,Preaiubifitor,acum suntern copii ai 1ui Dumnezeu. pi ce vom fi nu s-a
- 5. Joseph Pohle, Eschatolog!;or, The CatholicDoctine of the ljst Things:A Dogftatic Treotise,
St. Louis, B. Herder 1917,e,3417.
Stirile finale 1057
ardtat ince. Dar gtim ci atunci cdnd Seva ardta El, vom fi ca El pentru ci Il vom
vedeaagacum este" (1 Ioan 3:2).
Cerul seva mai caracterLa prin indepertarea a tot ce esteriu. Fiind cu poporul
Siu, Dumnezeu ,,va gtergeorice lacrimi din ochii lor. $i moartea nu va mai fi. Nu
va mai fi nici tanguire, nici fipit, nici durere pentru cd lucrurile dintai au trecut"
(Apoc.21:4).Nu numai ce acestechinuri gi dureri nu vor mai fi, ci nu va mai exista
nici insdgi sursa rdului, cel carene ispitegte sdpacdtuim: ,,$i Diavolul, care-i i::rgela,
a fost aruncat i:r iazul de foc ai de pucioasd, unde este fiara gi prorocul mincinos.
9i vor fi munciti zi gi noaptein vecii vecilor" (Apoc.20:10).PrezeniaDumnezeului
perfect sfant 9i a Mielului fdrd prihani [desdvArgit]va insemna ci acolo nu va mai
fi pdcatsau rdu de nici un fel.
De lreme ce gloria face parte din irsigi natura lui Dumnezerl cerul va fi un
1ocde mare glorie.TVesfueanagterii lui Isus a fost insoliti de cuvintele: ,,Slavdlui
Dumnezeu in locurile preainalte 9i pace pe pemant intre oamenii pliculi Lui!"
(Luca 2:14). Cuvinte similare au fost rostite la intrarea Lui triumfitoare in
Ierusalim:,,Pacein cer 9i slavdin locurile preainalte!"(Luca19:38).A doua venire
a lui Cristos va fi cu mare slavd (Matei 24:30)9i El va sta pe tronul Siu glorios
(Matei 25:31).Isus le-a spus mullimilor ci va veni ,,in slava Tatdlui Sduimpreund
cu sfinlii ingeri" (Matei 8:38). Imagini care sugereazd un spaliu imens sau o
lumind strelucitoare descriu cerul ca pe un loc al unei splendori, m6refli, striluciri
$i frumuseti inimaginabile. Ierusalimul cel nou care va cobori din cer de la
Dumnezeu este descris ca fiind fdcut din aur curat (pand gi strdzile sunt din aur
curat) 9i decorat cu pietre pretioase (Apoc. 21:18-21).Deqi Ioan folosegtein
relatareaviziunii lui ca metafore aceleobiecte pe care noi ni le imagindm ca fiind
cele mai pretioase gi frumoase, se prea poate ca splendoarea reali a cerului sd
htreace de depate tot ce am experimentat noi pand acum. Nu va mai fi nevoie de
soare sau lund pentru a lumina noul lerusalim, deoarececetateaeste luminatd de
,,slavalui Dumnezeugi fdclia ei esteMielul" (Apoc.21:23;vezi gi22.5).
Viatanoaste in cer: odihna,inchinaresj slujire

Ni se spr.rnrelativ puline desprc activitelik celor rdscumpirati i:r cer, dar se
i:rtrezeregte cate ceva din ceea ce va fi existenta noastrl viitoare. Una dintre
ca[tedle vietii noastre ceregti va fi odihna.s Autorul Epistolei cdtre Evrei insisti
mult asupra acestui concept. Odihna, agacum este folosit termenul tn Evrei, nu
este numai incetarea activita$lor, ci experienta atingerii unui obiectiv de o
importanfd cruciald. Astfel, existd frecvente referiri la pelerinajul prin pustie in
drum spre,,odihna"Jdrii Promise(Evr.3:11,18).Atingerealdrii Promisenu a fost
sfArgitul unei stridanii obignuite, ci incheierea unui efort extrem de dificil qi
laborios. O odihnd asemdnatoareii agteapti pe credinciogi: ,,Rimdne dar o odihnd
p"ntru poporul ).uiDumnezeu. Fiindci cine intri in odihna Lui se
9."1d" }!ut
7, Bemald Rarnm, Tlrerd He Glorifled: A Systertutic Study of tha Docttifie of Clotifcatkn, Gra a
Rapids, Eerdmans, 1963,p, 104-115.
8. Noi admitem aici ce viala noastrd cereascdva fi existenla personaH, con$tienttr 9i individualS
care pare str fie presupusd de cltre toate textele biblice. Pentru conceplta ce existenta noastrd viitoare
va fi doar o treire mai departe in memoria lui Dumnezeu, vezi David L, Edwards, The last Things
Noa,,Londra, SCM, 1969,p,88-91,
odihnegte 9i el de lucrdrile lui, cum ga odihnit Dumrezeu de lucririle Sale.Si ne

gribim dar sd intrim in odihna aceasta,pentru ca nimeni si nu cadd in aceeagi
pildd de neascultare"(Evr.4:9-11).Oameniicdrorale sunt adreiateacestecuvrnte
sunt ,,flati sfinti" av6nd ,,partede chemareacereascd,, (3:1).prin urmare,cerul va
fi incheierea pelerinajului cregtinului, sfirgitul luptei impotriva cdrnii, a lumii a
9i
Diavolului. Va fi de ficui o lucrare acolo, dar "i ,,,. .,i implica lupta impotriva
unor forte adverse.
O alte faFte a viefli ceregti este inchinarea.eO descriereplasticd se gdsegiein
Apocalipsa19:
DupAaceeaam auzitin cercaun glasputernicde gloati multd carezicea:,,Aleluia!
A Domnului Dumnezeuluinostru estemAntuirea,sl,ava,cinstea$i puterea!penhu cd
judecdlile Lui sunt adevirate 9i drepte.El a judecatpe .u-u i"i mare, care strica
pdmantulcu curyia ei, 9i a rizbunat sAngelerobilor Sii din m6naei.,, au zis a doua
$i
oard:,,Aleluia!...
Fumulei seridicdin susin veciivecilor!,.$i ceidouIzecigi patrude
bdheni gi celepatru fapturi vii s-auamncatla pdmantSis-auinchinatlui It;ezeu,
caregedeape scaunulde domnie.$i au zis:,,Amin!Aleluia!,,[v 1-4]
Apoi o voce, care iegeadin scaunul de domnie, a.ir:rdemnatmultimea sA_L

laude pe Dumnezeu (v. 5), 9i mullimea L-a liudat (v. 6-g).
Gisim relatdri similare gi in alte locuri din Scripture. De exemplu, Isaia
_
relateaze o viziune in care L-a vdzut pe Domnul, care gedeape un tron tnalt
9i
inillat. Un serafim a strigat la un altul, spunAndu-i: ,,Sf6nt-,sfAnt, sfdnt esie
Domnul ogtiriJor!Tot pimantul este plin de m;rirea Lui!,, (Is. 6:3). Din aceste
scurte schile despre cer reiesecd locuitorii lui il laudd pe Dumnezeu gi I se inchind
regulat. In.consecinte, ne putem agtepta ca cei rascumpirafl se fie angajali tntr_o
activitate sirnilard dupd venirea Domnului, dupd judecita ceamare ir:rtemeierea
9i
Imperefei Sale ceregti. in acest sens, credinciogii adevirali vor contlnua
activitatea pe care au desfigurat o pe c6nd erau incd pe pemant. inchinarea gi
lauda noastri aici gi acum suni o pregdtire 9i o practici irrvederea indeletnicirii
viitoare a inimilor gi a vocilor noastre.
In mod evident in cer va eista gi un element de slujire.lo Cdci atunci c6nd a
fost in pdrtile Iudeii de dincolo de lordary Isus le-a spui ucenicilor Sdi cd ei vor
judeca impreund cu El: ,,Adevdrat vi spun cd atunci iind va sta Fiul omului pe
scaunul de domnie al miririi Sale, la innoirea tuturor lucrurilor, voi, care M_a1i
urmaL veti gedeagi voi pe douisprezece scaunede domnie gi vefi judeca pe cele
doudsprezecesemintii ale lui Israel,, (Matei 19:28).Mai t6rziu, ia Cina cia din
urmd, El le-a spus: .,Voi suntefi aceia care ali remas necontenit cu Mine in
itrcercdrileMele. De aceeavi pregdtescimpdrdtia, dupd cum Tatil Meu Mi_a
pregetit-oMie, ca se mancatigi sd begila masaMea in impdrilia Mea gi se gedeti
p_escaune de domnie ca sd judecali pe cele douisprezece seminlii ale lui Israet,,
(Luca22:28-30). Nu esteclar ce anume implicd acelstdiudecare,dar dupd cAtese
pare esteo slujire sau o lucrare fdcutd in numele Regelui. Seprea poate ca aceasta
s5 fie o paraleld cu stipanirea pe care omuJ a fosimenit si o eiercite inigial in
Grddina Edenului. El trebuia sb slujeasciin calitatede guvemator sau vicerege,
-!l-l"rd]i*****************************************************************************on,
H"o oen in the Christian Tradifron,New yortg Harp et, tgs8, p.236.
10. Morton Kelsey,,4fedife: TheOthet Sideof Dying, New york, paulist, 1979,p. Ig2_I83,
-
Stirile finale
:lOSg
indeplinind lucrarea lui Dumnezeu in numele Lui.
Ne amintim gi de parabola
isprdvniciei (pilda talanfilor) din Matei 25:14_3Ounde
,a.pl'u,u p"rr,r,, *rrr"u
ficutd cu credinciogie esteo gi mai mare oportunitate
de "i".iu. irrt.,.,"at pu.uUolu
apare irxtr-un co-ntextescatologic, se prea poate
ca ea sa indice faptul cirdsptata
pentru munca fecutd cu credincio^gie.iicipe pamant .rra
fi munca in cer.Obseivali
de asemeneaca 'rnApocalipsa22:3'nis" ,p"r," "a
Uiutri"u lirirl;rt au ,,roUiif_ri,,.
Exrsragro sugerarea taptuiui c5in cer va fi un anumit
gen de comuniunesau
Pirtagie intre credinciogi: ,,Ci v-ati apropiat de muntele sionului, de cetatea
D.umnezeului celui viu, Ierusalimul "er"r., a" ,""il"';;
iii, a" uarr.,u."u i.,
serbdtoare a ingerilor, de Bisericacelor intai nasculi
care suniscrigi in ceruri, de
Dumnezeu, Judecitorul tuturor, de a"fru.ite c"toi
arep6, Ac,lii aesarrargiE,a"
Isus,Mijlocitorul legimdntului celui nou, a" "*t"i"
9i ,iipiiii,-juru lroro"t," *ui
binedec6rsingelelui Abel,,(Evr.tz,zi_iqj.- obrZ;^X;t;ffi""
celordrepti,ficufi des6v6rgi!i,, ra,,du'urile
_ cerulesteu., tocatspiiilaiitlfit aesava.slte.,,
Problemelegate de cer
Una.din intrebirile puternic dezbitute cu privire la

cer estedaca cerul e un loc
sau o stare. Pe de-o parte, trebuie sd se observe
cd apropierea de Dumnezeu gi
comlniune_acu El reprezinte caracteristicaprimari
a ceruiui gi ce Dumnezeu este
spirit pur (Ioan 4:24).De vreme ce Dumnezeun"
.."pt l.ocil;;"gu, careesteo
caracteristicda universului nostru, s_arpirea cd cerul
estemai degrabd o stare, o
conditie spidtuald, decdt un loc.l, pe de alti parte,
"*i"U iGu "a vom avea un
anumit gen de trup (cu toate ci vor fi
,,trupurispirituale,;f9i"a ir,r, "o.,t_.,a 9i rr
sd aibi un trup glorificat. in timp ce lipia unui
to" pu."' ,i uiUa sens c6nd ne
gAndim la nemurirea sufletului, invierea trupului
pare;d r;;;;un loc. pe hngd
aceasta,referirile paralele la cer pimAnt iuge.;uri
9i .i, u;;;";"a pamantului,
cerul trebuie sd fie un loc. Cea mai cunoscute din
acestereferiri este:,,Tatdlnostru
care egti ir:rceruri! Sfingeasci-se Numele Tdu, vie impdrdtia ta, faca_sevoia Ta,
cer gi pe pdmant" (Matei 6;9-10).11 1,=6ui" sj gine- s""mu inse d"
l-T:1-"i,l
taptul ca cerul esteun alt tdram, o alti.dimensiune
a realietii, astfelce esi€g;
de gtiut care dintre caracteristicile lumii i se aptica git,rmii"iiiii.u
termenul /oc atunci c6nd e vorba.de escaton.Este 9t "" in""u.r,.,e
i.obaUit *ui rlgrrr ra r" ,p,r.,a
ci degi.cerul este un loc
Ai o stare, el este in pli-"i.-a"J .'!tare. Iiisatura
caracteristicda cerului nu va fi o localizare anume,
ci o stare de fericire, lipsd de
pdcaf bucurie gi pace.lain consecinte,viaia
ir.,.", "u t;;;;;ld decAtexistenla
noastrdprezente.
o a.doua problemd este legati de pldcerile fizice.
Isus a aretat cd la inviere,
Probabil in viala de dincolo, nu-va existi nici mdritig nici insrr.itoare
Marcu 12:25;Luca 20:35).Deoarecesexualitate; lMatei 22,30;
ii """"rii"i"ia hebuie sa se
limiteze la cisnicie (1 Co,r.7:g-114, avem alcl un argument cd in cer nu va exista
IIIJ["*I ,1r3r Dmth:A SurcondCcrtain Hope?,pr].itadetphia, westminsrer, 1e6s,p. 74_26.
*T#T;?1,X1:il,l
i,?",nADictionaryorch;;,";;;;;c*;;i;:;;:yT-"iiil.ths..N"
li:ilti$sl"f
*;i:]",:;i;g;;,*,*,*"?,"31;";,1.;i:?#X:?ff
:0,,
sexualitate. Marea preguire pe care o are Pavel pentru castitate (1 Cor. Z:25-35)
sugereazi aceeagiconcluzie.lsDar m6ncatul 9i bdutul? Apocalipsa 19:9se referd la
,,ospiful nunlii Mielului". $i Isus le-a spus ucenicilor Sii la Cina cea de pe urm{:
,,Vd spun ci de acum incolo nu voi mai bea din acestrod al vilei pAni in iiua cdnd
il voi bea cu voi nou ir:rlmplrnlia Tatdlui Meu" (Mat.26t}g). Atand in vederc cd
referirile la Cristos 9i la Bisericdin calitate de mire Fi mireasdsunt simbolice,ospdlul
nuntii Mielului esteprobabil 9i el simbolic. Cu toate cd Isus a mancat cu trupul Lui
inviat (Luca 24:43;cf. Ioan 21:9-14),nu trebuie si uitdm ce El era inviat, fere ; fi ins6
h;ltat, asdel ci transformarea trupului Sdu nu era incd incheiatd. Se ridici
intrebarea:Dacd nu va existanici mAncare,nici sexualitate,va edsta vreo plecerein
cer?Trebuie si se inleleagd faptul cd experienteiedin cer vor depiFi cu mult orice
experienld de pe p5mant. Pavel a spus: ,,<Lucruri pe care ochiul nu le-a vdzu!
urecheanu le-a auzit 9i la inima omului nu s-au suit, agasunt lucrurile pe care le-a
pregdtit Dumnezeu pentru cei ce-Liubesc.>Noud ins6 Dumnezeu ni le-i descoperit
prin Dulul Sdu" (1 Cor. 2:9-10). Probabil cd experienlelecerului ar trebui imaginate
ca fiind, de exemplq suprasexuale,depegindexperientaunirii sexualecu persoana
speciali cu care ai ales si faci un angajamentpermanent 9i exclusiv.
O a treia problemd serefere h intrebarea legatd de perfecliune. ln aceastdviaJd
noi avem satisfaclii in urma cregterii a progresului, a dezvolterii. Afunci,
perfecliunea noashe cereascenu va fi oare o stare destul de plictisitoare
9i
nesatisfdcetoare?Aceaste presupunere se spriiind pe gdndirea filozofiei
procesului, conceplia ci schimbarea face parte din esenfa realitdtii. Un cer f6ri
schimbare este imposibil sau incredibil. Unii sugereazdgi cd, de vreme ce in cer
merg gi copt, trebuie sd existe cregtere, astfel incat ei s{ poatd ajunge la
maturitate,16
Degi existi o forle existengiali i:r afirmatia ci nu putem fi satisficufi decAtdacx
ne dezvoltdm, aceastaeste o extrapolare din via1d, agacum este ea constituiid irn
prezent. lnsd aceasti extrapolare este nelegitima. Frustrarea gi plictiseala apar i:n
aceasteviatA ori de cate ori etstd o incetare a dezvoltirii intr-un punct finit, ori
de cdte ori ne oprim cu putin inainte de perfecfiune. Daci insi cineva s,ar realiza
pe deplin, dacd nu ar mai exista vreun sentiment aI inadecvdrii sau al
nedesdvArgirii,atunci probabil nu ar mai exista nici frustrare. Situatia stabild din
cer nu esteo stare fixi cu puJin inainte de atingereascopului final, ci ea esteo stare
de desdvArgiredincolo de care nu mai poate exista progres. Satisfacfiacare vine in
urma progresului existi cu siguanJd datorit5 faptului ci gtim cd ne apropiem de
obiectivul dorit. Atingerea lui va aduce satisfactiedeplind. Dh acestmbtiv, noi nu
ne vom dezvolta in cer. Vom continua insd se ne exercitdm caracterul Derfect
primit de la Dumnezeu. John Baillie vorbegte despre ,,dezvoltare izrimplinire,, in
contrast cu ,,dezvoltarea lnspreinolinjre" .17
Existd de asemeneaintrebarea cAt de multe va gti sau igi va aminti ir cer cel
rescumpdrat. li vom recunoagtepe cei apropiaJi nlui in iceasta viat5? O mare
parte din interesul popular fald de cer provine din speranla reunirii cu cei dragi.
-Glffiiro*ryp.
ztz.
16. EdmundC. IGufman, BasicChtistianCoflirirti,rns,
North Newton,Kans.,BethelCollege,1972,
p.289.
17, lotn Baillie,And theLilc Eoeiasting,NewYorlt Scribner,1933,p. 281.
Stirile finale
1061
Vom fi congtienfi de absenla rudelor gi a prietenilor apropiati? Vom avea
congtienta actiunilor pacatoasecomise gi a faptelor evlavioase omise in aceastd
viati? Dacdda, nu vor duce toate acesteala regretgi pdrerede rdu? Cu privire la
acesteirxtrebari trebuie neaparat sd ne recunoagtemvinovati de o anumite mesure
de ignoranli. Din rdspunsul lui Isus la intrebarea saducheilor despre femeia care
a^supraviefuitcelor gaptesoti pe carei-a avut, toti gaptefiind fraii intre ei (Luca
20:27-40),pare sd reiasdcd in cer nu vor exista unitdJi iamiliale ca atare. pe de altd
parte, ucenicii au fost iir mod evident in staresd-i recunoascipe Moise pe Ilie
9i
cand a avut loc transfigurarea(Matei 1Z:1-g;Marcu 9:2-g;Luca 9:2g_36). Faptul
acestasugereazace vor exista unele indicii ale identitdjii pe baza cirora ne vom
putea recunoagteunii pe alfii.18Dar putem deducece nu ni vom aduceaminte
de
gregelile $i pdcatele trecute gi nu vom simti lipsa celor dragi, deoareceamintirea
acestor I 'cruri ar provoca o tristete incompatibild cu ,,va gtlrge orice lacrimd din
ochii lor. $i moartea nu va mai fi. Nu .rramii fi nici tanguire, nlci gpet, nici durere
pentru cd lucrurile dintAi au trecut,,(Apoc.21:4).
O a cincea intrebare este dacd in cer vor exista rdspldfi variate. Faptul ci vor fi
probabil grade rle rXspldtirereieseclar din pilda tilangiloa de exemplu (Luca
19:1L-27) .IeZece slujitori au primit fiecare cate un talant d; la staDanullor. pAni la
urmd, ei i-au dat inapoi stdpAnuluiun numir diferit de talanfi au fost risplitili
9i
proporfional cu credinciogia lor. printre alte pasaiecare sprijini aceastdidee
sunt
Daniel 12:3(,,...ceiinlelepti vor strdlucica strilucirea cerului si cei carevor tnvdta
pe multi si umble in dreptatevor strdluci ca stelele,in veac in vecii vecilor,,)
ai 9i
l Corinteni 3:14-15(,,...dacilucrareaziditd de cinevape temeliaaceeardmdnein
picioare,el va primi o resplatd.Dacalucrarealui va fi arsi, igi va pierde rdsplata.
CAtdespreel, va fi m6ntuit, dar ca prin foc,,).
Rispldlile diferite sau diferitele grade de satisfacfiedin cer sunt descrisede
obicei prin prisma unor circumstante obiective. De exemplu, am putea presupune
ci unui cregtin foarte credincios i se va da o camere mare i:r'casa iatilui; un
credincioscare a dat dovadd de mai puJind credinciogieva primi o cameri mai
mici. Dar dacd acesta este cazul, nu se va reduce buiuria cerului orin
con$tientizareadiferentelor gi regretul constant cd s-ar fi putut manifestamai
multe credinciogie?In plus, celecatevaimagini pe carele avem despreviata din
cer nu prezinte rlici o diferenfl reald: toJi se inchind, to;i judeci, toli slujesc. gar
putea specula pulin tn aceastedirecJie. Dupd cum am iubliniat in capiiolul
3,
speculatiaesteo activitate teologici legitimi atata timp cat suntem congtientici
specuhm. Nu s-ar putea oare ca diferenla dintre rdspliti s6 constea nu tr
circumstantele exterioare sau obiective, ci in congtienla siu iprecierea subiectivd
a acelor circumstante?Astfel, toti vor irxcepeaceeagiactivitate, de exemplu
tnchinarea,dar unora le va facemult mai muite phcere decdtaltora.probabil cei
cdrora in aceastevial; inchinarea le-a pldcut mai mult vor gisr o mal mare
satisfacliein ea in viala de dincolo comparativcu al1ii.O analJgiein acest
sens
sunt diferitele grade de plicere pe care le simt diferi;i oameni la aidierea aceluiagi
concert.Acelea$iunde sonoresunt perceputede urechilefiecdruiindivid in parte,
lff,-Moty"--"r,eytu orott, p. ez.
19. S.D. F Salmond,,,Heave ",i^ A Dictionaryof theBible,ed,.James
Hastings,New york, Scribner,
1919,vol. 2, p. 324.
dar reacflilepot fi de la plictiseald(saumai riu) pAni la extaz.Esteposibil ca ceva
similar sd fie valabil gi in cazul bucuriilor ceiului, degi gama de reaclii va fi
probabil mai pulin extinse. Nimeni nu va fi congtient de dierenfele in domeniul
satisfacfleigi astfel nu va exigta vreo estomparea perfecfiunii cerului datoritd
regretului pricinuit de prilejurile pierdute.
Stareafinalda celor rii

La fel ca in trecul problema sterii viitoare a celor rdi a creat controverse
considerabile 9i in zilele noastre. Dochina despre o pedeapse vegnice I se pare
unora a fi o conceptie demodatd sau sub-cregtind.2o Ea esti adeseori, aldturi de
tema ingerilor gi a demonilor, unul dintre primele subiecte din credinta cregtind
care.trebuie demitizate. O parte a problemei provine din ceea ce pare a fi o
tensiune intre dragostea lui Dumnezeu, o caracteristice de bazi a naturii lui
Dumnezeu, 9i judecata Lui. $i totugi, oricum am privi doctrina despre pedeapsa
vegnici, ea este clar prezentata ir:rScripturi.
Biblia folosegtemai multe ilustrafli pentru a descrie stareaviitoare a celor
nedrepli.Isusa spus:,,Apoi [impiratul] va zicecelorde la stAngaLui: <Duceti-vi
de la Mine, blestemalilor, in focul cel vegnic pregetit pentru iiavolul
9i ingerii
sdi!>" (Matei 25:41).Tot aga,El a descrisdestinatialor ca ,,intunericulde afir6,,:
,,...iar fiii ImpdriJiei vor fi aruncali in intunericul de afard, unde va fi pl6nsul 9i
scrAgnireadintilor" (Matei 8:12).Desprelocul din urmd al celor rdi selpune de
asemeneaci el va fi i:r pedeapsavegnic,i(Matei25:46),in chin (Apoc. 14:1b_11), ln
Addnc (Apoc. 9:1,-2,11),sub mdnia lui Dumnezeu(Rom.2:5),irrmoartea a doua
(Apoc.21:8),in nimicirea gi excludereaeterndde la fala Domnului (2 Tes.1:9).
Dacd existd vreo caracteristici de bazi a iadului, ea este,spre deosebirede cer,
absenlalui Dumnezeu sau edlarea din prezentaLui. Este eiperienla unui chin
intens, indiferent daci acestaimplici suferinla fizici sau suferinla mentald sau gi
pe una gi pe cealaltd.rl Existd gi alte aspecteale situatiei individului pierdut care
contribuie la mizeria lui. Unul dintre acesteaeste un sentiment de singurdtate, o
intelegere a gloriei gi mdrefiei lui Dumnezeu, o realizare a adevdruluicd El este
Domnul a toate Si apoi o congtientizare a faptului cd ai fost separat de El. Exis6
congtienta faptului ca aceasti separareeste permanentd. ln moi similar, conditria
propriului eu moral gi spiritual estepermanente. Ceeace egti la sfArgitul vietii vei
continua sd fii intreaga etemitate. Nu ai nici un temei si te agtepti la o schimbare
in mai bine. Prin urmare, individul este coplegit de lipsa de speianjd.
Caracterulfinal al judecAfiiviitoare
Este important se se recunoasci acestcaracter final al iudecitii viitoare. CAnd
estedat verdictul la judecata din urmd, cei rdi vor fi pugi in itarea lor
fnali.D
20. Nels Ferre, TfteC/ristian lJnderctdnditlgofcod, New york, Harper and Brothels, 1951,p. 233-234.
^2:.9h:r$Hod8et:ystemiticThaotogy,CnndRapids,Eerdmans,1952,vol.3,p.868.
_22. J.A. Motyet ,,The Final StateiHeaven and Hell,,, in Basic ChtistianDoct;hcs, ed. Carl F. H.
Henry New York, Holt, Rineha( and Winst oru 1962,p. 292,
Stirile finale
1.063
Nimic din Scripturd nu ne dd de inleles ce ar exista vreun prilej
pentru
manifestarea credinleidupd o perioaddpreliminaride pedeapsi.
l'entru unii caracterulfinal al judecilii pare contrarrigiunii probabil
9i chiar 9i
Scripturii. intr-adevdr,existecatevapasajedin Scripturi carepar
sd indice cd toli
fl-T""1"41 deexemplu,ascris:,,...cdci a binevoitsi ne descopere
:T l"vel raina
plTul pe care-l.alcdtuisein Sineinsugi,ca sd_laducdla indeplinire
I-o:,.t:,,,."1d"pd
ra.plrnlrea vremurttor,spre a_9iuni iarigi intr_unul in Cristos
toatelucruriie: cele
Fr cele de pe (Efes.1:9_10).gi vorbind despre viitor, el a
11,:"11" -pimiint"
oecrarat:,,...pentruca in Numele lui Isus sd se plece orice genunchi al celor din
d" p" pTA_nt 9i de sub pdrn6ntgi oricelimbi sd miiuriseascd, spre
::lTl slava
lur lJumnezeuTatel,cA Isus Cristos esteDomnul,, (Filip. 2:10-11).pe
baza unor
astfel de texte se afirmd ci cei care in aceasteviaga'resping
of"rtu a" mantuire,
dupd moartealor gi dupd a doua venire a lui Cristosvor'fi tiezigi
de situalia lor qi
vor fi de aceeaimpdcafi cu Cristos.23
Din nefericire, oricAt de ahagdtoareeste aceast; concepfie,
ea nu poate fi
p.:-ul rind. pasaieie
citutunuprezinii-c;;;;;i;;i.""" ceprerind
].llllil1. il ce prezinte. Reconcilierea,
uruversatrgtll unirea tuturor lucrurilor, nu este o
reabilitare gi readucere a umanitefi cdzute la pdrtdgia
cu D.,-.,"r",r, ", o
restaurare a armoniei in cadrul crealiei prin supunerea
pdcatului in fala
Domnului, printre altele.Nu esteo problemi de acceptare
a iui Dumnezeu din
p-arteaoamenilor,ci.dereprimarede cdtreEl a rizvrdtirii lor.
$i, degiesteadevdrat
ca necare genunchi se va pleca gi fiecare limbi va mdrturisi
ce cristos este
.y trebuie sI ne inchipuim cd cei rdi iqi vor uni cu nerdbdareforlele
?:1n"t, cu
ale LJomnului,ci cEse vor preda,ca si zicem aga,unei armate
victorioase,Va fi o
acceptarea infrangerii, nu o dedicareplind de bucurie.
atat, Scripturanu ne d) nicdieri vreun indiciu in legiituri cu o
^ ooua
a-,y1 Tll:d::ar
Sansa.Negregit,dacd ar existavreun prilej pentru manifestareacredinlei
dupS.judecatd,el ne-ar fi prezentatin mod clir in CuvAntul lui
Dumnezeu.
Ulllcolo de acesteconsiderente,existi afirmatii precise
contrare. Sentinta
pronuntatd la judecatdare un caracterfinal; de exemp'lu:
,,Duce;i_vdde la Mine,
in focul cel vegnic.carea fost preg;rit biuuot,rtri ingeritor lui!,,
-b,t:""lltilgl ii
25141)Ci roatecii paraboladespreLazdigio.ut Uogui .16;19_3t)
!Y:l:i lf,,"u se
rereramar degrabi la stareaintermediari decdt la ceafinalj,
lEmuregtefaptul cd
acelecondi;ii in carese afld ei au un caracterabsolut.Nu
estenici rndcarposibil
se setreacede h o starela alta: ,,pel6ngd toateacestea, intre noi giintr.evoi esteo
prapastiemare,agaca cei carear vrea si treacdde aici la voi
sau ie acorola noi si
p-o:ld" (v. 26). Trebuieprin urmare se hagem concluziaci
lY, teoria restaurdrii,
aolcardeeaunel a doua ganse,trebuierespinsi.2a
Caracteruletern al pedepseiviitoare
Nu numai ci judecata viitoare a necredinciogiloreste ireversibild,

dar mai
mult, pedeapsalor este eterni. Noi nu respingem numal
ldeea ca toti vor fi
_23. origen,Deprincipiis1,.6.2;3.6.g.penh' o formularecontemporand a universalismurui,
vezi
JohnA. T. Robinson,jr theEnd,God,New yort, u..p"" u"a n *, i6os-,1.fif_'f ait
24. [,eonMorris,Ile BiblicatDocrineofludgtrert,C;d Rapids,;e;d;a;:1;6;,;.
*.
mdntuifi; noi respingem 9i afirmatia cd nimeni nu va fi pedepsit vesnic. pe de alti

parte, gcoalade gAndirecunoscutdsub numele de anihilaflonismiusginecd degi
nu toti vo( fi m6ntuiii, existd numai un singur tip de existenld viitoare. Cei care
sunt mantuifi vor avea o viali fdri sfArgigcei carenu sunt mAntuiti vor fi eliminati
sau anihilafl. Ei vor inceta pur gi simplu sd existe. ln timp ce admite cd nu fiecare
meriti. si fie m6ntuii, sd primeascd bucurie vegnici, aieasti pozitie susJine c6
nimeni nu meriti o suferinfd firi sfArgit.
B. B. Warfieid a sustinut ce exista trei forme de anihilaiionism: mortalismul
pur, nemurirea conditionali 9i anihilalionismul propriu-zis.6 Mortalismul put
sustine ci viata omeneasceeste atat de strans legati de organismul fizic, inc6t
atunci cAnd trupul moare, persoana ca entitate inceteazd si mai existe. Aceasta
este o concepge in primul rand materialistd, degi ea apare uneori $i sub forme
panteiste.26 Mortatsmul pur nu a fost popular in ceicurile cregtinedeoarece,
contrar doctrinei biblice despre crearea omului dupi chipul lui Dumnezeu, el
consideri ci omul nu este cu mult mai mult decAtun animil.
A doua formd a anihiJ,alionismului, nemurirea condilionali, susJineca fiinta
umani este prin natura ei muritoare. Moartea este sfargitul. Totugi, ir cazul ceior
care cred, Dumnezeu dd nemurire sau v-iatdetemi, astfel ca ei si supraviepiasci
morfii sau sd fie readugi la viafi. ln unele perspective asupra nemuririi
conditionale, Dumnezeu pur 9i simplu ii ingdduie celui necredincios si iasi din
cadrul existentei.rT Algii susfin cd toli vor participa la inviere, dar ci apoi
Dumnezeule va hgddui celornecredinciogisi iasi d'in nou din existenfA.pentru
ei moartea etemd este doar atat. A doua lor moarte va fine vegnic.
A treia forme de anihilalionism igi meritd cel mai mult numele. Ea considerd
ci stingereapersoanei rele la moarte esteun rezultat direct al pdcatului. Omul este
prin natura sa nemuritor gi ar aveaviata vegnicadacd n-ar ]i efectelepdcatului.
Existd doul subtipuri de anihilalionism propriu-zis. primul coniiderd ci
anihilarea esteun rezultat firesc al pdcatului. pacatul are un efect atat de deunetor.
incdt personalitateaindividului moareincetul cu incehrl.Astfel, afirmatia ,,plata
pdcatului este moartea" (Rom. 6:23)este luate cat se poate de literal. pdcatui este
auto-dishugere. Dupd o anumite perioadd, probabil proportionald cu pecetogenia
individului, cei care nu sunt rescumpdrali ajung, ca sl ziiem aga,la capet. Celdlalt
tip de anihila$onism este ideea c6 Dumnezeu nu poate gi nu va i:rgddui ca
persoanapecetoasdsi aibd viatd etemi. Existd o pedeapsdpentru pdcat. pideapsa
nu trebuie tnsd se fie infiniid. Dupi ce suferi o cantitite suficientd de pedeapsi,
Dumnezeu distruge pur 9i simplu sinele individual. Trebuie sd se obsirve ce in
ambele subtipuri de anihilagionism propriu-zis sufletul sau sinele ar fi nemuritor
dacenu ar existapecatul.zs
Problema cu toate formele de anihilalionism este ci ele contrazic invefatura
E U"";u-i" f. Wurfield, ,,Annihilationism ,,,;n Studiesin Theology,New yoik, Oxford University,
1932,P.tA7-450.
26. lbid., p. M7448.
27. Edward White, tife in Chist: A Study of the Scipture Docttinc of the Naturc of Man, tha Objectof
tl14Diuine lncaftation, afid the Conditionsof Human Immortality, ed. i treia rev., Londra, Elliot itoc!
7878.
28. Senenth-day AdoentistsAnswer eustiotlsofi Doctrine,Washi^gton,Review and Herald, 1957,
P. 14.
Stirile finale
1065
multe pasajeafirrnd caracterulpermanental pedepseicetor rli.
P,rbli:i:Mli 'un AtAt
Vechiul,cdt gi Noul Testamentvorbescde foc fe.a ,fdrsit-iia" nestins.Isaia
66:24,de exemplu, spune: ,,$i cAnd vor iegi, vor vedea't
rp.r.it" moarte ale
oamenilor care s-au rdzvritii impotriva Mea; iici viermele lor
riu va muri gi focul
9i vor fi o.pricini de groazepentru orice tapt,rra.,. tsus fotosegte
11.^1t:::,1:
aceeagr :Ft"
unagne ca sd descriepedeapsapdcdtogilor:,,Daci mlna ta te facesi
cazi
npacat, tare-o;estemai bine pentru tine si intri ciung in viafd,
decat se ai doue
maml grsa mergi in gheend,in focul carenu sestinge,unde viermele
lor nu moare
$1roculnu se shnge.Daci piciorul tiu te facesd caziin pecat,taie_Lesiemai bine
p,entrutrne se intri in viafd gchiop,decdt sd ai doul picioare
9i se fii aruncat in
tneena, rn tocul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare focul nu se
stinge.$i dacdochiul tdu te facesi caziin pdcat,scoatel; 9i
""t" _uit^" p"r,t u t_"
sn intri in lmpirilia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decdt
sa ai doi ochi qi se fii
aruncat in focul gheenei,unde viermele lor nu moare gi
focul nu se stinge,, (Marcu
9:43-48).Aceste pasaje ldmuresc faptul cd pedeapsa
"rt" i"rfurgrta. Ea nu il
consumdpe cel.asupraciruia cadepentru a aJungeastfel
la un sf6r9it.
ln plus, existdmai multe cazuri in.are expreslicum
sunt,,vegnic,,,,,etem,,9i
"^"^:ry1.1e. sunt aplicate unor subsiantive "uru vo.t"r.
:,,11:t_ despre starea
vutoare a celor rdi: toc sau ardere (Is. 33:14;Ier. 1Z:4;
Matei 7g:g;25:4i; Iuda 7),
rugine (Dan. 122), pierzare( 2 Tes.1:9),lanfuri g"au
Ol,'*"hi" iapoc. 14:11;20:10)
gi pedeapsd(Matei 25:46).Desigur, adjectivuf "Urr"e pJ-tJ referi in foarte
pufine dintre acesteocazii la veai - adiii ia o perioadi
foaite tunge de timp _ in
loc.de etemitate. De obicei insd, in absenfaun;i inai""gii
"""i."* in contex, cea
mai comuni semnificalie a unui cuv6nt esteceaaparentd.
in cazurile pe carele_am
citat, nimic din context nu ne indreptetegte ,a fripf"g";
"d,""ti;l air,rur.os
in alt
sens decat,,etern,,.paralelismul ce se gdsegtein Matei
25:46este deosebit de
remarcabil: ,,$i acegtiavor meree in pedJapsi vegnicd,
iar cei drepti vor merge in
viaja ve5rrkd." Dacd viala are Jduraia nesiargita, utuncG pedlaJsa
treuuie sa fie
la fel. Mmic din context nu ne de drephr.l sd interpreta- jii"riiirrra.,tot
------ -- nioiu,oq
in celedoui propozitii. JohnA. T. Robinsoncomeirteazei
Universalistulautenticnu se va bazape faptul (c5ciesteun

fapt) ce termenul neo_
testamentarpentru etem (cilrflios)nu inseamni neapirat vegnic,ii'o
intinderenumai
de,tungd.Aceastaintruciiel poad apjicaaceasta nuantda
n:^T:1:,"1, l.d"finit
,,pedeapse veinici,,din Matei25:46doai dacrestegatasddea
:::T:ll]f^,," 11lt:sia
la ,,viata vegrucf,,d n acelagiverset.Dupi c-uma spus
:.fr,:,:".,:1^rlT
r. u. vraunce cu _*prcsiei
mulF ani in urm{, scriindu_ilui F, J. A. Horl vdzut c-un
anumeputea4rofltossi irsemne cevaaldturi de ftolasts altceva ,,N-im
9i al;turi de zoe,,(citat,
J. O. F.Jr4urray, TheGootutess andtheSeaeit\of God.,
propozitii nu sunt paraleleinsearnniin acetagiti'mp i. rS!). A ^J;t" "e celedoui
u'.,., t" o*u cu aceeagi
seriozitate. Iar un universalism adevirattrebuiesi refuiesafalalcest tucruj,
in urma faptului ci Scnptura nu vorbeste numai despre
-^"O"f :19:,:t:re o
jr.ru care ne,_arputea face sd credem cd cei rdi nu vor fi inviali),
T:I,:-:r:Ti ci
9roespreioc etem, pedeapseetemegi chin etem. Ce fel de Dumnezeueste
acesta
care nu este satisfecut de o pedeapsi finitd, ci ii face pe
oameni sj sufere in vecii
29, Robinso& L tleEnd,cod,p.131,n. B.
vecilor? Aceasta pare sd treace dincolo de cerinlele justifiei; pare se implice o

dorinfi imensi de rdzbunare din partea lui Dumnezeu. pedeafsa pare si refuze
orice proportionalitate cu pAcatul,deoarece,dupi c6te s-ar putea presupune,
toate pecatele sunt acte finite indreptate impotriva lui Dumnezeu. Cum se ooate
pune de acord credinla intr-un Dumnezeu bun, drept Si iubitor cu peduupsa
vegnicd?Nu trebuie sd se indepirteze prea ugor intrebarea, deoareceea privegte
tocmai esentanaturii lui Dumnezeu.Faptul cd iadul, cum esteel adesei i:r1eles,
pare si fie incompatibil cu dragostea lui Dumnezeu - agacum ne esteea revehta
ir:t Scripturi - poate fi un indiciu ci noi am inleles gregit iadul.
se observAm, in primul r6nd, cd de fiecare datd cAnd picdtuim este
lrebuie
implicat ln mod invariabil un factor infinit. Orice pecat esteo ofensi impotriva lui
Dumnezeu,ridjcareaunei voinle finite impotrivj vointej unei fiinle inhhite. Este
neindeplinirea obligafiei fap de El, Ciruia I se datoreazd totul.ln consecinte,nu
sepoate considera cd picatul estenumai un act finit care meritd o pedeapsAfinite.
Mai mult, avdnd in vedere cd Dumnezeudorea sd-$i realizezeobiectivelein
aceastdlume, esteposibil ca El sd nu fi avut libertatea sd facd in asa fel incit omul
sdnu fie pasibil de o pedeapsi vegnice.Omnipotentalui Dumnezeunu tnseamnd
ce El este capabil de orice actiune imaginabild. El nu este capabil sd fac6, de
exemplu,ceeace estecontradictoriusau absurddin punct de vtdere losic. El nu
poate face r-rntriunghi cu patru colfuri.rogi estepos;bil cd a fost nevoiJ ca acele
creaturi pe care Dumnezeu le-a creat pentru a trdi vegnic ir pirtdgie cu El sd fie
modelate in aga fel incdt sd aibi parte de chinul vegnic in cazul in care aleg sd
treiasce separat de Ziditorul lor. Omul a fost proiectat pentru a trdi vegnii cu
Dumnezeu; dacd omul pervertegte acest destin al sdu, efva experimenta ve$nic
consecinteleacestuiact.
Trebuie si observim de asemeneacd Durmezeu nu trimite pe nimeni in iad.
El doregteca nimeni si nu piar6 (2 Pet.3:9).Dumnezeul-a creai pe om pennu a
aveapirtdgie cu el 9i a asigurat mijlocul prin care omul poate bineficia de acea
pdrtdgie. Omul este cel care alege s6 experimenteze agonii iadului. picatul lui il
himite acolo gi respingerea beneficiilor morlii lui Cristos ii impiedicd sceparea.
Dupd cum a spus C. S. Lewis, pdcatul reprezinti cuvintele p" "ur" o*ul I l"
adreseazi lui Dumnezeu de-a lungul vielii sale: ,,pleacdgi lasd-mi singur.,, Iadul
reprezinte rdspunsul pe care Dumnezeu i-l dd in cele din urmd omului:
,,Implineasci-fl-se dorinfa." Dumnezeu il lasd pe om in propria-i voie, dupi cum
a alesacesta.3l
Gradeale pedepsei
tebuie si observem, in fine, ci invil5tura lui Isus sugereazi faptul ci in iad
existi diferite grade ale pedepsei.El a fecut reproguri cetililor care au fost martore
la minunile Lui, dar nu s-aupocdit:,,Vaide tine, Horazine!Vai de tine, Betsaido!...
cici daci ar fi fost fdcute in Sodoma minunile care au fost ficute in tine, ea ar fi
rdmas in picioare p6ni in ziua de astdzi. De aceea,vi spun, ci in ziua judecdtii va
ft mai ugor penhu finutul SodomeidecAtpentru tine,; lMatei ff:Zt-l+). Exista o
30. C. S. Lewis, Tre P/oblefiof Pain,New yotk, Macrnillan,1962,p. 28.
31. Ibid.,p. 127-128.
Stlirile finale
1067
aluzie asemindtoare in pilda despre administratorul credincios gi cel necre-
dincios: ,,Robul acela,care a gtiut voia stepanului sdu gi nu s_apregitit deloc
n-a lucrat dupe voia lui, va fi bdtut cu multe lovituri. Dar cine n_agtirito gi a ficutAi
lucruri vrednicede lovituri va fi bdtut cu putine lovituri. Cui i s_aiat mult i
seva
ceremult,9icui i s-aincredinfat mult i seva ceremai mult,, (Luca 72:47_4g).
care apare aici pare si fie: cu c6t mai mare ne estecunoagterea, cu
.^Principiul
atat ma_rmare ne esfegi responsabiJitatea, gi cu atat mai marene va fi gi pedeapsa
daca dAm greg h indeplinirea indatoririlor noastre.Se prea poate ca
diferiiele
grade ale pedepsei din iad si nu tind atat de circumitange oblective,
cat de
congtienta subiective a durerii separdrii de Dumnezeu. Acest lucru
este
aseminitor cu conceptianoastri despregradelevariateale respldtirii
din cer
(p. rub). lntr-o oarecaremdsure, diferitele grade ale pedepseirehectdfaptul
ci
iadul inseamnd abandonarea de cdtre Dumnezeu i onirtui pecdtos
cu acel
caracterpe care acesiagi l-a modelat de_alungul vielii pdmAntegti.Mizeria pe
care
o va experimenta cineva in urma faptului ci va avea de triit vegnic cu piopriul
sau eu. netrebnic va fi direct proporlionali cu congtienta celor fdcute
de omul
respectivatunci cand a alesrdul.
lmplicaliiledoctrineidesprestirile finale
1. Deciziile pe care le ludm in aceastAvialA ne vor guvema statutul viitor
nu
numai pentru o anumit6 perioadd,ci pentru intreagae--temitate. Aga cd ar trebui
sa rrm exFem de atenli gi sd ne ddm toatd ostenealaatunci cind le ludm.
2. Imprejurdrileacesteivieli, cum se exprimd pavel, sunt trecetoare.Ele
. devin
relativ nesemnificative cand sunt comparate cu etemitatea care urmeazi
sd vini.
3. Natura stdrilor viitoare este cu mult mai intensi decAt tot ce cunoagtem
in
aceastaviate' Ilustratiile folosite pentru a le descrie sunt intru totul inadecvate
pentru a exprima pe deplin ceeace ne agteapte.Cerul, de exemplu,
va intrece cu
mult orice bucurie pe care am cunoscut-o aici.
4. Beatiiudinea cerului nu ar trebui imaginatd ca o simpld intensificare
a
pldcerilor din aceastdviafd. principala diriensiune u ."r,-il ri
este prezenta
credinciosului cu Domnul.
5. Iadul nu esteatat un loc al suferinlei fizice,cit singurdtateainfiordtoare
pe
careo aduceseparareatotala $i definitiva de Domnul.
6: nu ar trebui imaginat in primul r6nd ca o pedeapsi abitutd asupra
Iid*
necredinciogilor de citre un Dumnezeurizbunitor, cAtia o consecinldnaturaida
vielii pecitoasealesede cei careil respingpe Cristos.
7. Separe cd degi toti oamenii vor fi trinigi fle in cer,fie tn iad, vor
- exista grade
de rispldtire gi de pedepsire.
Gdnduride Tncheiere
A
_ Am ajuns la sfirgitul unei foarte lungi examiniri a unei mari varietdli
de idei. Nu numai ci am privit la multe subieite diferite, dar am gi observato
mullime de concepJiicu privire la acestesubiecte.Ar fi bine probabil si incheiem
sfudiul nostru de teologiesistematici prin agezareaunui asemeneaefort intr-un
context potrivit. Sunt ideile cu adevdrat atat de importante?Este posibil ca in
cazul unor persoanepreocupirile fai5 de unele experienqeimediate sau dorinta
de a gdsi aplicatia imediati sd tindi se umbreasceconsiderenteleteoretice. Drept
rezultat, valoareaunei lucrdri ca aceastaar putea pereaindoielnici. Desigur,se
poate presupune ce cititorul care a aiuns p6ni aici nu impdrtege$teo astfel de
aprecierea valorii ideilor. Cu toate acestea,s-ar putea sd fie beneficdo succinte
privire de ansambluasuprarolului pe careil au conceptele.
Lr mare parte, lumea noastrd este ceeace este d;toritA ideilor care au fost
concepute,evaluate9i verificate.Conceptultransmiteriiinstantaneea imaeinilor
la mare distante,consideratfantasticcu un secolin urmd, a devenit o realita'te,iar,
ca o consecinla,natura culturii gi a societdliia fost transformatd.IdeeaegalitdJii
diverselor rase umane gi nevoia dreptdlii in relaJiile dintre ele a influenlai foarie
mult cursul ultimei jumdtdli a secoluluial XXlea. Esteposibil ca ideeadialecticii
pe careKarl Marx a imprumutat-o de la GeorgHegel gii introdus-oin propria sa
schemi, cea a materialismului dialectic,sd li se ii perut abstractesi fuelevante
multor oameniattmci cdnd Marx a propus-opentru prima data.Cu toateacestea,
ea a afectatin mare mdsurdnu numai inlelegerea,dar gi experienlaa nenumdrali
oameni de pretutindeni din lume. $i cine ar fi putut sa prevaddinfluenfa pe care
a avut-o asupra lumii conceptiaciudate a lui Charles Darwin despre originea
speciilor? Ideea lui Adolf Hitler despre rasa umand superioarl
9i despre
supremaliaariani a dus la moarteaa aproximativ sasemilioane de evrer.
Mai semnificativ decat impactul acistor idei este impactul conceptelorcare
.
formeazdtemelia cregtinismului.Ideeacd Dumnezeua intrat in lume sub form6
a fost rdstignit 9i cd a inviat dintre cei morli pare pentru mulli
l-u"ll .!e
incredibild.$i totugi, lumea esteun loc foarte diferit de ceeace ar fi daci nu ar fi
existatmilioane de oamenicareau crezutgi au proclamatacestmesaj.Catespitale,
caie institutii de irxvdtement superior nu au apdrut datoritd forlei impulsionante
a celor care au pomit tn numele Aceluia despre care ei au crezut cd este
1068
GAnduri de incheierc
|1O69
Impactul pe care l-a avut cregtinismulasupra lumii
3_y:::l i":"lat! din
prmul secol sr dezvoltareaulterioard a istoriei au o legiturd directd cu ideile
revolutionare pe car€ le-a prezentat cregtinismul cu privirJh
cine estelsus Cristos
gr careestesensulvietii.
Problema credingeicorectenu a fost niciodatd atat de
^- importanta ca acum.
Gdsimnumeroaseumbriri ale ideilor religioase. intilnirn
$i Jl'iJ"_"r,"u ,rr.rru."
numtrr de conceptii cu privire la stilul di viald .."gtirr,
"u.. ",rii i_edecinate in
ouenre concepludoctrinare.O buni in{elegerea
conceptelorde bazd,cum ar fi
relatia dintre.hargi fapte,are o influenli prJfunaa asupia
.u"uii ru"" i., lri"1it"
noasfi_ecregtine.Si asupra spiritului in care acliondm.
be unde reiese cd credinta
corectaesteun imDerativ_
Cu toate acestei, chiar daci crezuri.lenoastre sunt curate gi
corecte,aceastanu
estesuficient in sine, intrucat oedinta corectegi virtuozitatea'in
domeniul teologic
:::".:.::.lil:11" T sl.q'h ele inseleinaintea Domnutui. rmagrnalt_vd,dace
vreF, un grup de studenti in teologie de teologi
9i practicanti care apar inaintea
Dornnului in ziua judecdgiigi,ca un ecoual lui Mitei
7:22,insistd:,,Nu am studiat
noi Teologiacregtina'in numele Tiu? Nu am prezentat
noilo.i-iri="-.t"
-;d;datef,rrraurrr"r,t l"
ale crestinismului in numele Tiu?,, Domnul "" ."pil
nu v_am
cunoscut;depdrtali-vi de la Mine voi toti caretucrali
fareaeiege;.,, Doctrina este
"relatria
rmportante, dar importanta ei constd in contribulia
ei la noastre cu
Dumnezeu.Fdrr aceista,ceamai bune t*l"gi", ;;;;i;a-.aii"
io"t" a" uo"r,u.,t,
nu estedecAt,,o arame sunitoare sau un chimval
zdngdnitor,,.'pnncipalullucru
pe care vrem sd il demonstrdm noi aici este faptul
cd irezurile noastre (teologia
noastrd oficiald, bazate pe invifiturile obiective
ale Scripturii) i.eb.,ie puse'in
practicd(aceastafiind, ca si zicemaga,teologia
noastr; ,,utti"luia1.Ou.a u."rr, ,;
aducem actiunile noastre in contormitate cu crezurile
noastre, va trebui sd
reflectdmgi chiar si meditem h acelecrezuri. p..U"Uii
.a l".r"t" faceparte din
ceeace a vrut sAspund pavel atunci cdnd a rostit
indermul ,,sdvd preficeJi prin
innoireaminlii voastre,,(Ron. 12:2).
Existi anumite pericole asociatecu studiereateologiei.
Exista anumite boli
teologicela carese expunecel ce studi"rd t";iogi"
;i;;?ur" riiour".ont u"tu "u
urmare a acestui efort. Helmut Thielicke a descrii
in culori extrem de vii mai
multe dinue ele in Lit.tleExercise youngTheotoginns.ir,laint
t'or l ""1" ,r,ui .o_ur,"
Vrceremar grave boli teologiceestepecatul m6ndriei. CAnd cunogtintele
teologice devin destul de Jofisiicaie, existi pericolur noastre
sa consider6m cr aceastd
cunoagtereesteceva tn qenul unui semn care iratd
cAt de virtuogi sunrem, ceva ce
ne facesd fim superiorilltora. Sar putea se folosim
ac;le;;;sil1e, 9i mai ales
iargonr.rJ carel-am dob6ndit, pentru a-i i"ti",id;p" ;itii ;ui p.*ifi
-pe *o.r"ugi. **
putea se profitdm de aptitudtmte noastre
superioare, devenind fanfaroni
intelectuali.rSauesteposibil ca informalia teololiJi;;;;
;;F""m sd ne duca
rd un ret oe practlcarea teologiei sub forma
unui sport, lucru care va tace ca
opunerea a doud teorii sd devinld scoput nostru in
vial'a. i.,ri *Jurtu i.,ruu_.ra ,a
preschimbi intr-un sport ceeace ar trebui sa fie
cel m;i s;;;.1;;;.
rn legafuri cu toateacesteaar trebui sdne aducem
aminte de cuvintelelui Isus
cd trebuie sd devenim asemeneaunor copilagi;
--llEifGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGDumn"r"a, u "r"a,* ud"vdrul Sdu
e,A LittleErrcisefor young
Theohgians,
C$\dRapids,Eerdmans, p. 13_20.
1962,
1070 GAndudde incheiere
de inleleptii acestei lurni gi l-a revelat pruncilor (Maiei 11:25).Nu trebuie si

subestimem discemim6ntul gi sensibilitatea teologicd a celor care nu au ficut
studii teologice intr-un cadru institutionatizat. ExiJti ceeace Thielicke nurnegte
,,instinctul spiritual al copiilor lui Dumnezeu".2 Multe persoane laice, de5i
neinstruitein domenjul a ceeace se consideri in mod convinlional ci formeazd
gtiintele teologice, au cu toate acesteao experientd in viala cregtina care le di
uneori un discemimdnt ce il depdgegtecu mult pe cel al multor teologi
profesionigti. CAnd Isus a vorbit despre trimiterea Duhului SfAnt,careii va cdliuii
pe credinciogiin tot adevdrul (Ioan 16:13),El nu $i-a limitat promisiuneadoar la
absolvenlii de seminar.
Din acestultim punct nu trebuie insi se tragem concluzia ce rcologia nu esteo
activitate intelectuali. Ea reclami o gAndire logicd riguroasi. pentru a construi o
teologie sistematicS, noi trebuie si gandim sistematic. Cu alte cuvinte, noi nu
putem continua cu cercetareaunor idei luate la intdmplare. Degi ne vom inspira
din orice fel de idei, indiferent de provenienla lor, vom cduta sd gAndim
lntotdeauna intr-un mod coerent. Nu vom include cu buni stiinid in sistemul
nostru uneleidei bazatepe presupunericaresecontrazicreciproc.Vor exista,desi-
gur, Si mistere pe care nu le vom itxlelege pe deplin. Dar teblogul sistematician,
carenu acceptdprea ugor opacitatea,seva strddui sd le priceapd.
Dincolo de caracterul logic sau ragional al teologiei, mai existd gi caracterul ei
estetic. Atunci cAnd examin5m adevdrul lui Dumnezeu in intregime, existe
posibilitatea de a-i pricepe latura artisticd. Existi o frumusete a marii sfere de
cuprindere 9i a inlinluirii doctrinelor. Caracterul organic al teologiei, descrierea
echilibratd a intregii realitdli 9i a naturii umane, ar tiebui sd aduci un sentiment
de satisfacgiecapacititii umane de a aprecia frumusetea sub forma simetriei, a
comprehensivitdlii gi a coerentei.
Totugi, teologia nu trebuie numai invitata, inteleasi 9i apreciati. Mai este gi
problema suplimentard a comunicerii mesajului. Ceeace amoferit noi in aceasti
carte estecontinutul de bazd al concepliei cregtin€despre lume 9i viald, astfel al
9i
mesajului pe care toate fiinlele umane sunt chemate sd-l accepte. insi, acest
conlinut se cere a fi contiuu reformulat. in incercarea de a ,,meiqe pe muchia,,
dintre esentavegnici a doctrinelorgi o exprimarecAtmai contemp6ran5a lor, am
inclinat in favoarea celei dintAi atunci cAndtrebuia fdcutd o alegere.Acest mod de
abordarene-a lisat cu nevoia reformuldrii doctrinelor intr-un aJemeneamod tncAt
sd devind accesibilepentru mai multi oameni. Aceastdnevoie rezultd in parte din
faptul cd autorul esteun bdrbat nord-american, alb, educat, din clasade mijloc. Cu
toate cA el a slujit ca pestor gi printre negri, hispanici 9i cei din clasele de jos,
aceastd lucrare se adreseazd in primul rAnd studentilor din seminariile
evanghelice americane. Este nevoie de multd muncd pentru a aiusta continutul
teologiei pentru auditoriul din Lumea a treia. Este i" ur"rn"r,"u nevoie de o
adaptare in plan vertical a acesteiteologii. Deoareceea este scrisd i:r primul rdnd
pcntru shrdenfii de seminar.Esteincur:ajatorsd descopericd gi pers.'oanele laice
studiazi acestevolume. Dar, teologiarealepoatefi expiimatd p6ne pe inlelesul
9i
copiilor.
in parte, transmiterea teologiei va fi aiutatd de recunoagtereafaptului cd ea nu
2. lbid...o.25-26.
Ginduri de incheiere
1071
trebuie exprimatd intotdeauna sub formd didactici sau de
discurs. uneori o
istorisireo comunicdmult mai bhe. Isus a demonstratin repetate
randuri acest
lucru p,rin folosireapildelor. in secolulal XX-lea,C. S. Lu*iJ u
arat"t ci teologia
poate fi pusi sub forrna unor istorisiri captivante,chiar sub
forma unor povegti
pentru copii. Teologianarativi comunicdadevdruri profunde
cu efectdinamic.3
Cu toate acestea,nu trebuie sd neglijdm diferengaai.,tr" ,"fl".giu
teologicd gi
comurucareacontinutului doctrinei. mult mai precise
-Categoriile ale gAndirii
discursive meditative continud se fie es"enlialep".rt, foi*.rlu.ua actuale a
teologiei.
Autorul esteconvins cd teologiareali, bund, il va facemult
mar con$tientpe
si grandoarealui Dumnezeu. CAnd Moise r_-ainianit pe
:,::::^1:..i:':]I
uurnn:z:r]...............
m ru8ul aprins (Ex.3), a fosi umplut de sentimentul propriei
Lui
nevrednicii,a propriei lui pdcdtogenii.petru, la ?el,cAndqi-a
dat seamaca se afle
Domn desivArqitgi puiemic a fost coplegitde spaime respect
f .l^Tr.::Jr*T:t 9i
LJacaam pricepur cu adevdratsenmificaliaadevdrurilorpe care
liiji ],il le_am
sruorat,vom aveao reaclieasemdndtoare. Anumite subiectedin celecareau fost
tratatene arate intr-un mod mai direct mai eficient cum
9i esteDumnezeugt ce
faceEl, insd intr-o anumitd mesuretoate subiecteleau acest
efect.Scopulpe care
l-a avut autorul atunci c6nd a scris acesthatat a fost atins doar
aaca cititorul a
ajuls.sF-Liubeascimai mult pe Domnul gi dacdestein staresd
transmitdmai bine
aceastadragostealtora.
3. Vezi Millard J. Erickson, ,,Naffative Theology in Translation

or Transfomation?., in Feslscr,,f:
ATrib te to WillialnHordelr, ed. Walter Freitag,Siskatoorr,
University .i J^"i."rJ"r"*, tsaS.
Teologiecreqtindeste o lucrare teologicd de
referin[d, care analizeazd, pe rAnd, cu mare
pdtrundere qi relevan(i temele majore ale
credintei creqtine: ce este teologia, teologia qi
fllozofia, metoda investigaliei teologice,teologia qi
studiul critic al Bibliei, actualizarea mesajului
creqtin,teologia qi limbajul ei, revela(iauniversald
gi specialda lui DumrrezetLcaracterultriunic al lui
Dumnezeu,lucrareade originarea lui Dumnezeu,
umanitatea, pdcatul, persoana qi lucrarea lui
Cristos, persoana gi lucrarea Duhului SfAnt,
mAntuirea,natura Bisericii,rolul Bisericii,ritul de
ini[iere al Bisericii,unitatea Bisericii,escatologia.
Dupi ce qi-a ob[inut doctoratul in filozofie,
Millard Erickson a urmat studii aprofundate la
Universitatea din Mtinchen, Germania. Autorul
esteun apreciatprofesorde teologie,carea predat
la mai multe facultiti prestigioase de profil din
SUA.
Pe lAngd Teologie cregtind,care a cunoscut de la
prima sa aparilie mai multe edilii in limba englezd
qi in alte limbi, Millard Erickson a mai publicat
The New Eaangelical Theology, Relatiaism in
Contemporary Christian Ethics, Contemporary
Optionsin EschatologA qi Saksation.
I S B N 9 7 3 - 9 31 7 - 6 9 - 3

Teologie Crestina - Millard J Erickson

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teologie Crestina - Millard J Erickson

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

honoGrE v

Copyright 1983,1984,1985by Baker Book House Company

Publicata ini$al in tlei volume: vol. 1 (Pdrlile 1-4), 1983;vol. 2

EdiJia in limba romAntr,publicatd sub titlul

Copyright obtinut de Editura CarteaCregtini, 1995

Toate drepturile rezervate asupra prezentei edigii ir limba

Orice reproduceresau selecliede textedin aceastdcarteeste

12. Mere$a lui Durnnezeu 231. Cat de aproapesaucit de departe

Caracterul triunic al lui

PARTEAAPATRA:CC fACC DUMNCZCU

Planul lui Dumnezeu 303 18. Lucrarea continuatoare a lui

Introducere la doctrina despre Concluzii privind natura chipului 449

26. Natura pacatului 489 Efecteasupraptrcltosului 536

A gAprEA:Persoana lui CristoS

3 1 . Probleme contemponne Dreptatealui Isus 623

40. PersoanaDuhului SfAnt 733 41. Lucrarea Duhului Sfant 749

Concepiii despre mantuire 767 45 in.ph,,h,ln;nh,i.ii

49. Natura Bisericii 883 Ritul de initiele al Bisericiil

55. Introducere iir escatologie 989 lnvierea 1027

Religia implicn de reguld gi o conceptie despre lume

celetrei critici faimoaseale lui - Criflcnrnliunii pure(7787),Criticaraliutlii practice

10. JamesOr1,Tiie Cristian Viau of Godand lrreWorld,Grand Rapids,Eerdmans,1954,p.4.

Isus Cristos, iar apoi a spus: ,,MAngAiali-vidar unii pe allii cu acestecuvinte,,

Teologiasistematicegi bologia biblicd

Atunci cand ne intrebdm care este relalia teologiei sistematice cu alte

anii '50 9i a ajunssd decaddin anii '60.13

TeologiasistematicAgi bologia istoricA

aceasteinterpretare este moduL nostru de a percepe adevirul, gi nu felul in care

Teologiasistematicegi bologia fitozofice

Teologia sistematici intrebuinJeazdgi teologia filozoficd.rsin

Esteinsd cu adeveratnevoiede teologie?Nu estesuficientsdil

pentru relatia dintre credincios gi Dumnezeu. Una dintre acestecrezuri se referd

cregtine despre realitate. Alte religii concureazdacum cu cregtinismul,

Punctulde plecareal teologiei

clasicin acestsensesteteologiasistematicda lui Augustus Hopkins Strong.,7El igi

obignuitd este aceea de a se stabili mai intAi existenta lui Dumnezeu gi de a

Existd vreo solutie pentru acestimpas?Eu cred cd da. in loc sd incepem cu

esteo Ftiinie, deoareceea pleacd de la principiile revelate de cdtre Dumnezeu.33Ea

adorne gi teoreme gi si permiti dernonstralia pe acesttemei. Barth acceptdparlial

Poate Fi trebuie si fie ridicatd totugi intrebarea cu privire la motivul pentru

la o situafie dati. A rosti un mesalbiblic inseamnd a spune ceeace ar spune astizi

lipuri de relatiiintre teologiesi filozofie

Tipuride relatiiintre teologiesi filozofie

atitudine s-a manifestat incd de pe vremea lui Tertullian (aproximativ 160-230).

Ce legituri este intre Atena gi lerusalim?

AceastA atitudine de de inteles ci filozofia nu are nimic de oferit teologiei

inceput sd seintAlneascdcu pigAnismul gi cu religiile necregtine,a devenit necesar

C6tevacurentefilozofice din secolul al Xx.lea

7. Tomad'Aquino, Sunfii contraGentiles,

10. H. S. Thayer,,,Pragmatism",in Errcyclopcdiaof phitosophV, v ol. 6, p. 430.

problemi se ocupd doar de trecut.16Lumea esteceeace este,indiferent de curn

Pragmatismul popular are tendinta se sustind ce aplicabilitateaimediate este

cel mult o descriere a mea de tip polilienesc. Exista in cadrul existenJialismului,

1uiulterioare,rdmAneun semnde intrebaredacda reugitvreodatApe deplin. Esie

in cadrul concepliei lui existenlialiste se pare cA nu prea existd o baze Dentru o

ln cadrul filozofiei a existat intotdeauna o ramuri care s-a ocuDat de

realitateaestein esenldde un singur tip. Aici nu existddualism,nici de tip materie

Rolul filozofiei in teologie

Biblia afigeazi o conceplie teiste, mai exact monoteistA despre realitate.

4. Lotzean (sau leibnitzian) - realitateaestepersonali. Doar oersoanelesau

cizelarea termenilor, conceptelor gi argumentelor gesite in teologie. Noi vom face

B estepunchrl de vedel€ corect, sau cl A pretinde cd este o copie a lui B. SI ludm

efstd doar teologii individuale gi teologi individuali. Degi acestlucru nu estepe

in acei ani teologia sistematicd a bdtut in retragere. Ea era angajati intr-o