Fluidele de foraj sunt sisteme complexe pe bază de apă, pe bază de produse petroliere sau pe

bază de soluţii sintetice cu o gamă largă de aditivi chimici şi minerali. Fluidele pe bază de soluţii
sintetice intenţionează să înlocuiască fie dieselul sau soluţia mineral din fluidele pe baza de
produse petroliere venind cu o serie de avantaje cum ar fi: controlul proprietăților, transport
eficient al detritusului portanța având un aport însemnat, proprietățile de filtrare sunt bune
ducând la o susținere bună a pereților sondei. Cu toate acestea fluidele sintetice pe bază de
bentonită sau polimeri prezintă o serie de dezavantaje: au un conținut ridicat de solide ceea ce
duce la deteriorarea rezultatelor investigațiilor geologice precum analiza detritusului, detectarea
fluidelor din formațiune și a gazelor, de asemenea, investigarea geofizică a găurii de sondă și
testele hidraulice sunt afectate. [A.G. Coolins, 1975; I. Popescu, 2002].

În majoritatea cazurilor, fluidele pe bază de apă sunt mai ieftine decât fluidele de foraj non-
apoase şi au utilizări practice cum ar fi: rată bună de penetrare până la o anumită adâncime,
îndepărtarea eficientă a fracțiilor solide, nu influențează analizele probelor de sită, permit
detectarea mai rapidă a fluidelor din formațiune și a gazelor, investigarea geofizică a găurii de
sondă și testare hidraulică. Cu toate acestea fluidele pe bază de apă nu sunt întotdeauna potrivite
pentru anumite operaţiuni de forare, aici se includ forajele deviate sau orizontale, adesea asociate
cu proiectele dezvoltate offshore. Aceste fluide au caracter problematic când interceptează argile
/ marne sensibile în prezenţa apei, întrucât interacţiunea dintre formaţiunile geologice cu apa vor
conduce la blocarea garniturii sau colapsul pereţilor, un alt dezavantaj reprezentându-l
transportul deficitar al detritusului datorându-se lipsei de portanță dată de agenții de îngreunare
În aceste situaţii, fluidele de foraj non-apoase sunt folosite în locul celor pe bază de apă. Deseori,
amândouă tipurile de fluid sunt folosite pentru forare la aceeaşi sondă. Fluidele pe baza de apă
pot fi folosite pentru forarea pe anumite porţiuni a găurii de sondă şi apoi vor fi substituite de
către fluidele non-apoase pentru porţiuni la adâncimi mai mari. Deşi fluidele non-apoase sunt, în
general, mai scumpe raportat la baril, decât fluidele pe bază de apă, preţul este acceptat având în
vedere creşterea performanţelor de forat [I. Popescu, 2002].
Fluidele de foraj bazate pe ulei trebuie să aibă un efect minim asupra oricărei formaţiuni de
şisturi, atât timp cât stresul tectonic nu este un factor. Stabilitatea temperaturii fluidelor bazate pe
ulei şi-au dovedit avantajul în sondele cu adâncimi mari. Lichidele de foraj bazate pe ulei au
arătat stabilitate în sonde cu temperaturi ale găurii de fund în jur de 288° C. Lubrifierea
reprezintă un avantaj deoarece problemele legate de cuplarea prăjinilor, devierea acestora şi
riscul de blocare pot fi reduse considerabile. Rezistenţa la contaminarea chimică, carbonatul,
evaporitul şi formaţiunile de sare nu afectează în mod negativ proprietăţile unui fluid bazat pe
ulei, dioxidul de carbon şi hidrogenul sulfurat putând fi uşor îndepărtate cu var. Reducerea
pierderilor, fluidele bazate pe ulei având în mod normal un grad de recuperare ridicat, fiind inert
la contaminanţi de tipul marne, ciment, sare, argile, gips, anhidrit etc. Forarea cu presiune mai
mică decât cea a formaţiunii, stabilitatea sondelor rezultată din utilizarea fluidelor bazate pe ulei
permite, în anumite cazuri, forarea sub presiunea necesară, crescând astfel rata de penetrare [A.G.
Coolins, 1975; I. Popescu, 2002].
În cazul fluidelor de foraj pe bază de uleiuri costul iniţial este ridicat, iar costurile de întreţinere
pot urca substanţial în funcţie de formaţiunile geologice interceptate. Aceste costuri fluctuează o
dată cu preţul petrolului. Reduce abilitatea de a detecta fenomenul de kick-off, abilitatea gazelor
de hidrogen sulfurat, dioxid de carbon şi gazele din hidrocarburi, cum ar fi metanul (CH4), sunt
toate solubile în lichide bazate pe ulei. Dacă acestea intră în gaura de sondă, ele pot intra în
soluţia aflată sub presiune şi, pe măsură ce se deplasează în sus, pot ieşi din soluţie şi se pot
extinde într-o manieră foarte rapidă, golind suprafaţa sondei şi reducând presiunea hidrostatică,
permiţând efectului de kick să ia amploare. Dacă se întâmplă acest lucru la o adâncime
superficială, poate fi prea târziu pentru a preveni o explozie. Controlul poluării este necesar în
majoritatea zonelor în care este utilizat fluidul bazat pe ulei acesta având restricţii de mediu. Pot
fi necesare modificări ale sondei pentru a observa eventualele scurgeri, colectarea sau curăţarea
detritusului şi manipularea întregului lichid fără a avea pierderi. Curăţarea suplimentară este
necesară pentru a menţine instalaţia curată atunci când se utilizează lichide de bază pentru ulei [I.
Popescu, 2002].