Proiect SSN

Profesor indrumator: Student:

Popa Adrian Ciobotaru Aurelian Vasile

 Nava Independenta

Petrolierul Independenţa a fost lansat la apă pe data de 28 mai 1977 şi, ca

un semn rău, sticla de şampanie aruncată spre bordul navei de către Elena
Ceauşescu nu s-a spart. Pe 15 noiembrie 1979, nava a fost lovită de un vas
grecesc, iar 42 dintre cei 45 de marinari au murit.

Titanicul românesc, aşa cum a fost numit petrolierul Independenţa, a

plecat pe mare în anul 1977 fără să primească tradiţionalul botezul marinăresc.
După doi ani, nava a fost implicat în cea mai mare tragedie din istoria navigaţiei
româneşti: a fost lovită de un vas grecesc şi 42 dintre cei 45 de marinari au
murit. Nava-amiral a flotei româneşti, petrolierul de mare tonaj Independenţa, a
fost lansat la apă pe 28 mai 1977.

La ceremonialul de botez la care au fost prezenţi Nicolae şi Elena

Ceauşescu, sticla de şampanie Zarea nu s-a spart, ci doar a lovit bordajul navei.
Toţi marinarii de faţă au înlemnit: tradiţia spune că semnul este de rău augur. La
televizor, imaginile au arătat doar lansarea sticlei, nu şi impactul fără efect.
 La 15 noiembrie 1979, când se pregătea să treacă Bosforul venind dinspre
Libia, nava Independenţa, încărcată cu ţiţei, care se afla la al 19-lea voiaj, a fost
lovită de nava grecească Evriali. A ars aproape o lună fără oprire. Dintre cei 45
marinari din echipaj, au murit 42. Dintre supravieţuitori mai trăieşte doar
timonierul Ioan Gomboşanu, de 62 de ani.

Zece marinari au fost daţi dispăruţi, printre ei numărându-se şi

comandantul navei. Petrolierul Independenţa avea o înălţime de 42 de metri şi o
lungime de 304 metri. Era primul petrolier de 150.000 tdw, considerat navă-
amiral şi mândria flotei maritime româneşti. Din această serie au mai făcut parte
Unirea (1979), Libertatea (1981) şi Biruinţa (1984).

Datorită scânteilor produse, s-au declanșat puternice explozii, care au

facut ca nava să ia foc și să eșueze arzând. Din echipajul de 45 de marinari, au
murit 42, dintre care 11 au fost dați dispăruți. Numai trei marinari au reușit să se
salveze. Incendiul a durat 29 de zile, fiind stins în dimineața zilei de 14
decembrie 1979.
Vinovat de producerea accidentului a fost comandantul grec
al cargoului Evriali, Alekos Adamopulos, care a fost condamnat la 20 de luni de
închisoare. Perioada de detenție rămasă de executat a fost transformată în
cauțiune de numai 850 dolari.
Din cauza stării grave în care se afla, petrolierul Independența nu a mai
putut fi recuperat pentru reparații.
 Petrolierul Unirea

,,(…) am efectuat o amplă documentare, şi nu o anchetă. Totuşi,

completând investigaţia din anul 1991, în urma obţinerii unor noi date,
informaţii şi documente, a declaraţiilor unor martori, specialişti în domeniu,
supravieţuitori, am avut surpriza să descoperim multe elemente, care, analizate,
comparate, prelucrate, ne-au dus la alte concluzii decât cele ale expertizei
efectuate la data accidentului şi cuprinsă într-un document oficial. Nu ne-am
propus niciun moment să punem la îndoială profesionalismul şi buna credinţă a
specialiştilor care au anchetat, au redactat şi au semnat actul oficial despre acest
caz şi nici nu ne dorim ca redarea concluziilor noastre, în contradicţie cu cele
oficiale, să ducă la apariţia unor polemici în acest sens. Noi credem că adevărul
despre acest accident nu a fost spus în întregime sau a fost demonstrate parţial şi
intenţionat deformat, metoda utilizată fiind omisiunea (…)” Constantin
Cumpănă şi Andrei-Dorian Cumpănă, autori ai cărţii-document
,,CATASTROFA NAVEI UNIREA – cel mai mare accident naval mondial din
anul 1982”.
 Produsă în condiţii misterioase şi din cauze necunoscute, catastrofa
maritimă a tancului UNIREA a rămas consemnată în istorie ca ,,cea mai mare
pierdere navală mondială din anul 1982.”

Petrolierul UNIREA a fost a doua navă de acest tip, construită după

INDEPENDENŢA, având zonă de navigaţie nelimitată şi o capacitate de
163.867 tdw (viteză de 16 noduri; autonomie de 18.000 Mm).

Supertancul UNIREA a fost lansat la apă în 7 august 1978, fiind predat

către NAVROM Constanţa la data de 30 octombrie 1978. Ieşirea în probe de
mare s-a făcut la 9 octombrie 1979. UNIREA a intrat în exploatare la data de 17
noiembrie 1979. Prima călătorie s-a efectuat între 23 noiembrie – 5 decembrie
1979. Nava a fost comandată de către căpitanul de cursă lungă Mircea
Munteanu, cel care a preluat-o de la constructor.

La 13 octombrie 1982, ora 09:15, în condiții de mare liniștită și

vizibilitate foarte bună, petrolierul Unirea s-a scufundat la circa 40 mile marine
sud-sud-est de Capul Caliacra, în Marea Neagră, la adâncimea de aproximativ
1.400 metri, în urma unei explozii care a avut loc la bord.

Comisia de investigație special alcătuită a concluzionat printr-un Raport de

Expertiză Tehnică prezentat la data de 30 noiembrie 1982, că scufundarea navei
a fost cauzată de mai mulți factori:
 explozie și incendiu în zona exploziei
 inundarea tancurilor babord, urmată de inundarea tancurilor din zona centrală
 focul puternic al exploziei din zona tancului 2 central
 frângerea navei în zona centrală
 ruperea și desprinderea completă a navei în final
 scufundarea celor două părți ale navei prin pierderea treptată a flotabilității
 condițiile hidrometeorologice nefavorabile, care au îngreunat operațiunile de
salvare și au împiedicat cercetarea cu scafandrii a părții avariate a navei[2].
Potrivit acestei comisii, în timp ce nava era pregatită pentru începerea
operațiunilor de degazare, având tancul central nr. 3 deschis, în atmosfera din
interiorul acestuia, în imediata apropiere a gurii de vizită, s-a format o mixtură
explozivă; inițierea exploziei acestei mixturi a putut fi provocată de multiple
cauze capabile să producă acest fenomen, dintre care cea mai probabilă este
descărcarea electrică apărută în urma acumulărilor electrostatice.
Explozia mixturii din tancul 3 central a avut un efect distrugător asupra
corpului navei, ca urmare a poziției gurii de vizită plasată în extremitatea pupa a
tancului 3 central, fapt ce explică distrugerea peretului despărțitor din babord,
punînd în comunicare tancul 3 central cu tancul 3 babord, unde, prin
deschiderea punții și a bordajului s-a favorizat extinderea atmosferei explozive,
simultan cu izbucnirea incendiului în această zonă, amplificînd ruperea pe
verticală a bordajului navei în babord. Contravaloarea de asigurare a navei de
36,6 milioane dolari, a fost integral recuperată de statul român de la asiguratorii
acesteia.