de-ai fost dârz, blând sau creștin. Te răpește și te duce pe al frigului tărâm. Te-nfioară! Să mai spere cei iubiți în urma ta Însă haina morții sumbră, Te răpește…nu te ia!
Acel Zvâc, acea căldură,
ultima din fața ei… Ți-o dă Dumnezeu Vestire, c-o să pleci, în mreaja ei.
Moartea vine…nu întreabă
de-ai iubit, urât sau plâns. Plânge-or pruncii, plânge-or toți Când te-or pune spre Apus.
Vezi tu, Suflet, viața-i moarte!
Nu trăi îngreunat. Doar O Dată nu vei știi…dacă Moarte-a-ntrebat!