Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

Instruire asistată de calculator

Impactul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor asupra educaţiei.

Profesor:
Lect. univ. dr. Chiriac Novac Claudiu

Student: Cidoiu Cosmin

 Impactul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor asupra educaţiei.

1.1 Istoric

Sunt aproximativ 20 ani de când computerul a pătruns în învăţământ. Dacă la început el

era gândit ca un instrument de lucru pentru aşa numitele laboratoare de informatică, unde aveau
acces elevii care se pregăteau în acest domeniu, ultimii ani au adus o adevărată revoluţie
conceptuală în educaţie, computerul devenind un mediu pentru învăţare în general, pentru toate
disciplinele din programă. Trecerea de la utilizatori - specialişti în informatică la utilizatori, aşa
cum este gândit azi termenul, s-a făcut, paradoxal în joacă... Nu a fost o glumă însă, piaţa jocurilor
pe computer fiind unul dintre principalele motoare de evoluţie spre interfeţe prietenoase, uşor de
utilizat, spaţii guvernate de legi din ce în ce mai complexe, care au dobândit statut de realitate
pentru milioane de utilizatori. Apoi sau poate în acelaşi timp, Internetul a explodat transformându-
se într-o reţea globală. Windows-ul trebuia să ţină pasul. Acest program devine principala
platformă individuală de lucru, folosită pe scară largă, în care instrucţiunile sunt invizibile sub
interfaţa pe care utilizatorul dialoghează cu computerul în timp real şi în limbajul de toate zilele.

Schimbarea era deja la orizont: câteva zeci de milioane de utilizatori cu vârste între 3 şi
20 de ani, un mediu cunoscut şi bine stăpânit, abilităţi speciale, interfeţe prietenoase din ce în ce
mai performante în ceea ce priveşte uşurinţa în exploatare, devin premise ale transformării
computerului în instrument de educare. Odată cu conştientizarea faptului că un asemenea avantaj
poate fi folosit în favoarea învăţământului s-a pus problema de a redefini un mediu, pe care
majoritatea elevilor îl cunosc deja şi în care se simt la largul lor, într-un spaţiu de studiu, problemă
complexă care cerea un răspuns multidisciplinar. Extraordinara dezvoltare a tehnologiilor
multimedia contribuie şi ea, facilitând apariţia unui domeniu nou, softul educaţional, o foarte
interesanta legatura între programare informatică, psihopedagogie şi diverse materii din curricula,
care astăzi depăşeşte timpul experimentelor fiind pe cale să devină un domeniu cu drepturi depline
şi viitor sigur în oferta educaţională a acestui început de mileniu.

Teoreticienii anilor 70 anticipaseră corect, computerul poate fi folosit pentru educare /

instruire / învăţare. Teoriile care păreau aproape fanteziste astăzi devin realitate, realitate care
descoperă teorii vechi, care par special gândite pentru fundamentarea unui domeniu nou apărut.

De aici intră în joc, un joc serios de data asta, un grup insolit, format din buni pedagogi,
specializaţi în probleme de psihopedagogie, profesori de diverse discipline dar şi informaticieni
capabili să transforme în softuri temele educaţionale pe care ceilalţi le gândesc atât din perspectivă
materiilor de studiu dar şi de strategie didactică

Dinamica noilor metode de învăţare este fundamental alta, elevul este învăţat cum să
înveţe adaptând mijloacele propuse la propriile capacităţi şi abilităţi, este deprins mai degrabă să
caute informaţia, folosind algoritmi precişi, decât să o reţină fără discernământ.

Întrebarea pe care probabil mulţi dintre noi o pun în acest context fiind dacă într-adevăr
este nevoie de aceste schimbări majore, structurale, care pot genera probleme de adaptare unor
categorii de profesori sau elevi.

Răspunsul este dat de chiar societatea spre care ne îndreptăm. Societatea informaţională
nu mai este o previziune de viitor ci o stare de fapt a prezentului, rămâne la latitudinea fiecăruia
cât de repede va şti să facă parte cu adevărat din ea şi aceasta nu numai ca o cerinţă exterioară,
impusă, ci ca o necesitate individuală de armonizare.

Sarcina educaţiei şi formării bazate pe noile tehnologii ale informaţiei şi comunicarii nu

este de a demonstra că are rezultate imediate într-o întrecere cu alte tipuri de sisteme educaţionale,
ci de a substitui o parte din structurile actuale cu un nou, spectru de performanţe superior, în
întâmpinarea schimbărilor inerente ce au loc în cultura şi civilizaţie.

Cu certitudinea că tehnologiile informaţiei şi comunicării vor deveni instrumente de

utilitate universală, este necesar să se dezvolte în acest sens un nou mod de gândire şi
comportament care va permite cadrelor didactice să facă fată oricarei noi cerinţe. Fiecare profesor
va trebui sa capete o formaţie de bază în domeniul TIC.

Un sistem de eLearning (de formare la distanţă sau educaţie virtuală) constă într-o
experientă planificată de predare-învatare, organizată de o instituţie ce furnizează mediat materiale
într-o ordine secvenţială şi logică pentru a fi asimilate de studenţi în manieră proprie, fără a
constrânge agenţii activitaţii la coprezenţă sau sincronicitate. Medierea se realizează prin
modalitaţi diverse, de la material pe discheta sau CD (eventual prin corespondenţă), la tehnologii
de transmitere a conţinuturilor prin Internet.
 Ţinând cont de dezvoltarea comunităţii şi pentru a participa în întregime la
cunoaşterea economică în cadrul căreia TIC nu va fi doar esenţială pentru învăţare şi loc de
munca, ci şi pentru creşterea domeniului de activităţi libere, indivizii au nevoie ca:

Tehnologiile informaţionale şi de comunicaţie sunt acum mai accesibile tinerilor

decât oricând, în special acasă, unde accesul la calculatoare şi Internet continua sa crească.
În mod special, alte tehnologii cu potenţial educaţional (cum ar fi televiziunea digitala
interactiva sau din ce in ce mai sofisticatele instrumente de jocuri) devin lucruri comune în
viata tinerilor Tehnologiile însele evoluează de asemenea pentru a pune la dispoziţie o
funcţionalitate crescânda şi o mare probabilitate, în timp ce aplicaţiile software devin din ce
în ce mai inteligente şi receptive pentru cel care le utilizează. Luate împreună, aceste
activităţi vor pune la dispoziţie noi oportunităţi pentru elevi de a-şi personaliza accesul la
resursele de învăţare digitala în şcoala şi în afara ei, devenind mult mai importanta
posibilitatea de a aduce una lângă alta aceste experienţe de învăţare. TIC este din ce în ce
mai importantă pentru şcoala generala, pentru elevii ale căror studii pot include elemente
vocaţionale şi pentru elevii cu nevoi speciale sau handicap medical, care îi împiedică să
urmeze o clasă obişnuită.

Într-adevăr, recunoaşterea de către scoli a calităţilor şi cunoştinţelor dobândite în

afara clasei va fi un factor important în asigurarea faptului ca elevii vor fi în continuare
motivaţi sa înveţe. De exemplu, o experienţa bogată şi intensă a tehnologiei de acasă este de
aşteptat sa conducă mulţi elevi spre scoli cu o mare varietate de calităţi TIC. Pentru a preveni
asemenea elevi de a deveni frustraţi şi afectaţi, aceste capacitaţi vor fi nevoite sa fie
recunoscute şi dezvăluite în diferite programe de studiu.
 1.2 ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI – DICŢIONAR DE TERMENI

Educaţia permanentă Principiul educaţiei permanente oferă posibilitatea

realizării unei educaţii profund individualizate, pregătire sau formare care sunt alese nu în
raport cu un nivel de cunoştinţe pre-determinat, ci mai ales în raport cu ritmul, necesitaţile,
aspiraţiile proprii fiecarui individ.
Educaţia de baza se referă la instrumentele de învăţare esenţiale (lectură, scriere,
exprimare orală, calcul, rezolvarea de probleme) care constituie mijloacele indispensabile
ale comunicării şi cerinţele obligatorii pentru dobândirea conţinuturilor educative
fundamentale, de care fiinţa umana are nevoie pentru a-şi dezvolta propriile capacităţi.

Educaţia adulţilor este conceptul care desemnează un domeniul global – cel al

tuturor activităţilor educative desfăşurate în beneficiul populaţiei adulte, acoperind o arie
vastă de practici şi metode.

Educaţia populară este un termen utilizat pentru toate formele de educaţie a

adulţilor care se realizează prin intermediul asociaţiilor, fundaţiilor, organizaţiilor.

Educaţia de-a lungul întregii vieţi . Educaţia trebuie să se adapteze constant la

mutaţiile societăţii, Exprimă cerinţa ca orice individ să aibă posibilitatea să înveţe pe
parcursul întregii sale vieţi. Educaţia trebuie să se adapteze constant la mutaţiile societăţii.

Formarea profesională continuă (sau permanentă) . Componenta a educaţiei

adulţilor, implicând mecanisme şi structuri care apelează la resurse materiale importante şi
la resurse umane calificate special pentru acest domeniu, urmărind diverse forme de
pregatire profesională a adulţilor (calificare, recalificare, reorientare, reconversie…)