CURENTE LITERARE
TRADIŢIONALISM
Teme: pământul şi muncile câmpului, legătura cu pământul, cultul neamului
şi al înaintaşilor, continuitatea generaţiilor, casa părintească, întoarcerea către
trecut, imaginea satului ca leagăn de spiritualitate
- Civilizaţia citadină ca sursă a degradării morale
- Întoarcerea către trecut (paseism), văzut ca un reper de moralitate
- Valorificarea unor aspecte tradiţionale (obiceiuri, sărbători, religie etc)
- Evocarea unor scene religioase
- Viziune idilică asupra vieţii ţărăneşti
- Valorificarea unor tipologii specifice: haiducul, preotul, dascălul,
ciobanul, călugărul.
- Păstrarea formelor prozodice tradiţionale (rimă, ritm, măsură)
- Registru stilistic arhaic, popular/ regionalisme, arhaisme...
- Respectarea sintaxei, a punctuaţiei...
- Responsabilitatea scriitorului faţă de popor, semeni...
- Rolul creaţiei: de promovare a specificului naţional/ de armă în lupta
împotriva celor care asupresc patria
- Ţărănimea devine factor hotărâtor în păstrarea specificului naţional
- Îndemnul la revoltă, pentru drepturile ţăranului
- Credinţa – valoare autentică/ promovarea spiritului religios
- Elemente semnificative/ simboluri ale lumii rurale: biserica, cimitirul,
casa părintească, uliţa
- Satul tradiţional în opoziţie cu universul citadin
- Industria capitalistă străină de specificul naţional/ de valorile
autohtone
- Satul – univers patriarhal prin imaginea ţăranului
- Refugiul în natură/ contemplarea frumuseţilor patriei
- Evocarea istorică
REALISM (proză)
Teme: reflectarea obiectivă a societăţii/ personaje tipice; aspecte din
realitatea înconjurătoare.
Trăsături:
- Reflectarea fidelă a realităţii: veridicitatea este principiul de
bază al realismului. Romanul este „o oglidă purtată de-a lungul
unui drum bătut de multă lume.
- Tematica socială – societatea e înţeleasă ca un organism viu,
dimanic, ca un mediu care explică comportamentul personajelor.
- Obiectivitate perspectivei narative - autor impersonal,
omniscient, omniprezent.
- Rigoarea observaţiilor – importanţa detaliului semnificativ.
Autenticitatea şi veridicitatea acestor descrieri conferă valoare
documentară operelor realiste.
- Critica aspectelor negative
- Lipsa de idealizare
- Personaje tipice în împrejurări tipice. Realiştii sunt preocupaţi de
crearea de tipuri umane, caracteristice societăţii vremii.
Personajul devine tipologic: avarul, arivistul, tiranul etc.
- Determinarea socială a personajului (comportamentul
personajului este determinat de mediul social în care trăieşte).
- Literatura realistă se inspiră exclusiv din prezent.
- Se remarcă predilecţia pentru descrierea mediului (satului,
oraşului, străzilor, caselor etc.) ca modalitate indirectă de
caracterizare a personajelor.
- Apare tehnica detaliului semnificativ, pentru că are relevanţă în
economia textului.
- Analiza psihologică
- Afirmarea prozei şi a romanului ca forme literare ale viitorului
- Stil sobru, impersonal, lipsit de artificii
- Economie de mijloace artistice
 - Scriitorul realist observă omul în mediul său natural, social şi
istoric, portretul şi descrierea întemeindu-se pe reflecţie morală şi
analiză psihologică.

Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, Octavian Goga, Vasile Voiculescu, Nichifor Ion Creangă, Nicolae Filimon, I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Liviu
Crainic, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, calistrat Hogaş. Rebreanu, George Călinescu, Marin Preda.