Ghid tehnic pentru filmări

1. Încadrări și denumirile lor:

Plan ansamblu (Extreme Long Shot):

Plan General (Long Shot):

Plan Întreg (Medium Long Shot):

Plan American sau Semiplan (Medium Long Shot):

Plan Mediu (Medium Shot):

Plan Mediu Strâns (Medium Close Shot):

 Prim-Plan (Close-up):

Gros Plan (Big Close Up):

Plan detaliu de ochi:

P.P. - Prim-Plan Strâns - cât mai puțin din umeri fără a

tăia din cap.
G.P. - Gros Plan - se taie din frunte și din bărbie.
P.P. - Prim-Plan clasic - capul întreg și tăietura la umeri.
P.M.S. - Plan Mediu Strâns - capul întreg și tăietura mai
largă decât la PP; pentru scris „burtiera” în TV.
P.M. - Plan Mediu - capul întreg și tăietura la mijloc.
P.A. - Plan American - capul întreg și tăietura sub
genunchi, cât mai aproape de gleznă.
P.Î. - Plan Întreg - corpul uman întreg; nu se taie nici din
cap, nici din picioare.
P.D. - Plan Detaliu
P.G. - Plan General - omul face parte din decor sau
peisaj.
ATENȚIE! La încadrările din lateral, în fața celui filmat se lasă un spațiu mai mare.
Doar la filmarea din față, a vorbitorului, se încadrează pe mijlocul ecranului.

2. Amplasarea camerelor:
Filmarea unei predici, în biserică, trebuie făcută în mod obligatoriu cu minim două camere (C1, C2).
Camerele se plasează la înălțimea ochilor vorbitorului (V). Unghiul (pe orizontală) dintre camere, trebuie
să fie de minim 30 grade și nu mai mare de 90 grade. Camerele se plasează în așa fel, încât să nu se
filmeze una pe cealaltă. Se evită montarea camerelor sub nivelul vorbitorului (cadre contraplonjate). Se
admit cadre de la balcon (plonjate), cu condiția ca ele să nu fie de bază. Cadrul principal trebuie să fie cel
din fața vorbitorului. Ca regulă, vârful nasului vorbitorului, nu trebuie să iasă în afara obrazului decât
ocazional. Cadrele oferite de celelalte camere sunt auxiliare și se folosesc doar pentru dinamizarea
montajului.
 Iată câteva schițe cu variante de amplasare a camerelor, în funcție de geometria spațiului și locul
vorbitorului (V).
Varianta1 pentru două camere Varianta2 pentru două camere

Varianta1 pentru trei camere Varianta2 pentru trei camere

Varianta3 pentru trei camere

Varianta 1 cu două camere se recomandă la sălile care prin amplasarea vorbitorului (pupitrului,
amvonului), sunt mai late, decât lungi. Astfel camerele, pot lua cadre, prin alternanță, atât cu vorbitorul,
cât și din public.
Varianta 2 cu două camere se recomandă sălilor pe lungime. Camera 2 poate fi pe oricare din părți și
va lua cadre atât cu vorbitorul, cât și din public. ATENȚIE! Se va evita filmarea camerei C1 cu C2.
Varianta 1 cu trei camere. Pentru filmarea publicului din față, nu din profil, camera C3 se recomandă
să fie cât mai în față, dar să nu facă unghi de 180 grade (sau mai mare), față de camera C2 (săritură peste
ax).
Varianta 2 cu trei camere, permite o bună filmare cu C3, a cadrelor largi cu public, fără a prinde alte
camere în cadru.
 Varianta 3 cu trei camere se recomandă în spații mai dificile unde singurul spațiu mai larg, necesar
amplasării camerelor, este culoarul din mijlocul sălii. Această variantă nu necesită decât un singur
operator de imagine sau maxim doi operatori. Camerele C1 și C2 vor fi cât mai apropiate una de cealaltă,
fără a se atinge între ele, când se fac reglaje. C1 va încadra permanent plan mediu-strâns, iar C2 va
alterna cu totul alte încadrări. C3 va lua diverse cadre cu vorbitorul (mai puțin cadre mediu-strâns, care le
avem pe C1), cât și cu public.

3. Setări camere:
Înainte de filmare se verifică orizontalitatea camerelor și setările: luminozitate, white balance,
shutter speed, focalizare, semnalul audio (auto). În lipsa monitorizării, pentru a fi siguri că setările sunt
identice se pot grupa camerele una lângă cealaltă și, filmând același obiect, comparăm imaginile din
display-uri.

4. Înregistrarea sunetului:
Sunetul trebuie preluat din mixerul audio care amplifică sala sau din microfoane lavalieră. Sunetul
din microfonul de pe cameră nu este profesional, dar în anumite situații poate fi mixat cu cel din lavaliere
sau cu cel din mixerul audio. Se recomandă ca sunetul final să fie compresat și normalizat.
TOTE MATERIALELE CARE SE DIFUZEAZĂ PE CREDO TV TREBUIE SĂ FIE EXPORTATE LA -4 db. ATENȚIE!
Pentru siguranță se coboară 4 db după normalizarea sunetului, la 0 db (standard). Standardul de zero db
este cel al oricărui CD audio de pe piață și poate fi folosit pentru comparație. Pentru cei care folosesc
Adobe Premier, iată un tutorial simplu pentru prelucrarea sunetului:
http://youtu.be/Q7aZn0E8KNU

5. Filmări fără regie și mixer:

În această situație este ideal să fie un singur operator de imagine la toate camerele. Astfel el va ști ce
cadre are pe fiecare cameră și nu va face greșeli. Lipsa de comunicare între doi sau mai mulți operatori
de imagine va face să apară încadrări identice sau reglaje la toate camerele în același timp.
Dacă situația nu permite deplasarea în timpul programului a unui singur om, de la o cameră la alta și
trebuie să fie mai mulți operatori de imagine, dar fără să poată comunica între ei, se va folosi un cadru
de siguranță, fix, fără a se face vreo modificare a încadrării. Preferabil un cadru larg.
Dacă echipa de filmare are inventivitate, poate stabili semne discrete prin care îşi arată unii altora ce
cadru au pe camere. De exemplu: ambele mâini lăsate în jos – cadru larg. O mână jos și una peste brâu –
cadru semiplan. Ambele mâini peste brâu – prim-plan. Este foarte important ca operatorul să arate tot
timpul ce imagine are pe cameră, deoarece ceilalți se vor uita la el, ocazional.
Reglajele la schimbarea încadrărilor se fac cât mai rapid (3-5 secunde) și apoi se ia mâna de pe
cameră. Înainte de a face reglaje, trebuie să știm exact ce vrem să facem și să ne asigurăm că ceilalți nu
fac și ei reglaje, adică nu sunt cu mâna pe cameră.

6. Reguli de montaj (regie):

CEA MAI GRAVĂ ȘI FRECVENTĂ GREȘEALĂ ÎN MONTAJELE DE LA CREDO TV ESTE SĂRITURA ÎN CADRU și
constă în trecerea de la o cameră la alta care are aceeași încadrare. Chiar dacă sunt în unghiuri diferite,
nu se se trece de la o cameră la alta, dacă încadrările sunt aceleași sau foarte apropiate. Din plan mediu-
strâns nu se trece în alt cadru mediu-strâns, din cadru larg, nu se trece în alt cadru larg, din semiplan nu
se trece în alt semiplan. Camera pe care se comută imaginea, trebuie să aibă altă încadrare față de cea
care este live. Excepție sunt cazurile în care se dau imagini cu o altă persoană (din public sau translator).
La predici nu se folosesc efecte de tranziție. Efectul de tranziție se folosește pentru a sugera un
salt în timp sau la alte genuri de filmări.
La filmarea (difuzarea) unei predici, primul cadru (Prezentarea vorbitorului) este de preferință
semiplan sau întreg (suficient timp pentru afișarea burtierei).
După aproximativ 15 secunde se trece pe un cadru general sau de ansamblu (Prezentarea
locației și auditoriului). De obicei cadrele largi (general și de ansamblu) conțin mai multe elemente și la
început, ochiul are nevoie de mai mult timp pentru a le analiza (20-25 secunde).
Al 3-lea cadru este tot semiplan sau întreg. (Nu se admit sărituri din plan de ansamblu, în prim-
plan sau detaliu și nici invers. Se folosesc cadre de trecere cu încadrări intermediare).
Al 4-lea cadru poate fi plan mediu-strans. Știm deja cine și unde vorbește iar acum ne apropiem
de cel care vorbește. Nu se recomandă la predici, prim-planuri, gros planuri și detalii.
Este ideal ca fiecare cameră să poată oferi minim 3 încadrari diferite, ale vorbitorului. La acestea
se adaugă cadrele cu public (static-portret, static-grup, panoramare).
ATENȚIE! Când o cameră este LIVE, operatorul de imagine nu mai are voie să facă corecturi,
excepție făcând, corecturile de încadrare, atunci când vorbitorul se mișcă.
La predici necarismatice cadrele se schimbă în medie la un interval de 15-20 de secunde. Cadrul
principal (în mare parte plan mediu și mediu-strâns) poate fi cu durata mai lungă (20 sec.), iar cele
auxiliare mai scurte.
La predici nu se fac zoom-uri cu camera. Imaginile oferite de camere trebuie să semene cu ceea
ce poate vedea ochiul omului care participă la eveniment, ori ochiul nu poate face zoom. Pentru
apropierea sau depărtarea de vorbitor, se folosește numai camera de pe macara.
La citirea textului biblic este ideal să se ia cadre scurte (ideal detalii) cu oameni care urmăresc
textul în Biblie.
Când se ridică publicul sau se așază pe scaune, se alege în cadru larg (ansamblu sau general), cu
toată sala. După așezarea oamenilor, se va trece în semiplan, dacă e posibil cu o secundă înainte de a
începe să vorbească (respirația și fizionomia feței vorbitorului, anticipează începutul).
Cadrele cu public sunt obligatorii atunci când vorbitorul se adresează audienței în mod special.
Când vorbitorul spune lucruri foarte importante, se dau cadre apropiate. Este ideal să fie urmate de
portrete de ascultători foarte atenți. Panoramările peste public se fac LENT și UNIFORM.

ATENȚIE! Dacă se folosesc doar două camere, operatorii de imagine și regizorii trebuie să fie
mult mai dinamici și inventivi pentru a oferi cadre cât mai multe și diferite, încercând să
compenseze lipsa celei de-a treia camere.

7. ALTE OSERVAȚII:
Fiecare montaj trebuie să includă o siglă a emisiunii, plasată în așa fel, încât să nu fie tăiată de
marginea ecranelor televizoarelor sau să nu fie prea spre centrul imaginii (se recomandă colțul stânga jos
deoarece sigla CTV se află în colțul dreapta sus). Se vor evita siglele mari și inestetice.

Burtierele nu au voie să se suprapună cu sigla emisiunii.

 Orice se spune în altă limbă și nu este tradus sau titrat este sancționat de Consiliul Național al
Audiovizualului (CNA). Amenzile încep de la $3000. Excepție fac situațiile când se folosesc ocazional 2-3
cuvinte.

Deoarece sumele lunare cerute de organismele de gestiune a operelor muzicale ale artiștilor din
întreaga lume sunt foarte mari, Credo TV a întrerupt plata acestora, precizând că folosește doar
compoziții, coloane sonore sau cântece care-i aparțin și nu se găsesc pe listele naționale și internaționale
ale CREDIDAM-ului (așa se numește instituția din România). Suntem monitorizați și dacă se va descoperi
o singură nerespectare a acestui angajament, vom fi obligați să plătim retroactiv aceste taxe. În acest
sens, trebuie să folosim doar creații care nu intră sub incidența Copyright-ului.

Textele în limba română care apar pe ecran (la generic, burtieră, credite sau alte anunțuri)
trebuie scrise corect, consultând Dicționarul explicativ al limbii române de pe site-ul www.Dexonline.ro,
deoarece și acest tip de informație poate fi penalizată de către CNA (Consiliul Național al
Audiovizualului).

8. Bibliografie
Elemente de gramatică a limbajului audiovizual, Ovidiu Drugă, dr. Horea - București: Editura
Fundației PRO, 2004 (Universitatea Media)