Instrumentele pietei de capital 1

Instrumentele utilizate pe piata de capital

Introducere

In anumite cazuri, capitalul unei societati comerciale poate deveni insuficient pentru a face fata
unor nevoi neprevazute sau pentru dezvoltarea societatii.Avand nevoie de capital suplimentar, societatea
are la dispozitie mai multe cai pentru a-l obtine:
-majorarea capitalului social printr-o emisiune de actiuni;
-contractarea unui imprumut printr-o emisiune de obligatiuni;
- contractarea unui credit acordat de o banca.
In situatia in care fac apel public de obtinere a banilor prin emisiunea de capital, produsele
oferite investitorilor (actiunile, obligatiunile) se numesc valori mobiliare.
Valorile mobiliare reprezinta acele instrumente negociabile care sunt emise in forma materiala
sau sub forma de inscrisuri in cont. Detinatorii de valori mobiliare dobandesc drepturi patrimoniale
asupra emitentului potrivit legii si in conformitate cu prevederile specificate la emisiunea acestora.
Ele se caracterizeaza prin formalism, pentru ca inscrisurile confera anumite drepturi
detinatorului, literalitate, deaorece drepturile si obligatiile detinatorilor sunt stipulate in inscrisuri si
exista numai in aceasta masura, caracter autonom, obligatiile fiind consemnate in titluri, caracter
negociabil, in sensul ca ele pot fi transmise unor tertii.
Din punct de vedere al modului in care sunt create exista trei mari categorii de valori mobiliare:
1. produse primare (de baza)- actiuni, obligatiuni, produse speciale generate de actiuni
( drepturi de subscriere, warante);
2. produse derivate-contracte anticipate si la termen (futures, forward), optiuni (options);
3. produse sintetice-tranzactii pe indici.
 Instrumentele pietei de capital 2
2.1 Produse primare

Valorile mobiliare primare (sau titlurile financiare in sens restrans) sunt emise de utilizatorii de
fonduri, fiind destinate cresterii capitalului propriu si reprezentand instrumente de proprietate (equity
instruments) concretizate in actiuni, precum si cele utilizate pentru atragerea capitalului de imprumut,
reprezentand instrumente de datorie (debt instruments) concretizate in obligatiuni.
Utilizarea valorilor primare permite mobilizarea de capital pe termen lung pentru utilizatorii de
fonduri si dau detinatorilor lor drepturi asupra veniturilor banesti nete (cash flow) ale emitentului.In
acest mod, investitorii si utilizatorii de fonduri sunt asociati nemijlocit la profitul si riscul afacerilor pe
care le intreprin utilizatorii de fonduri.
Actiunea este o hartie de valoare, valoare care inseamna o parte din capitalul social al societatii
pe actiuni emitente. Actiunile intra in posesia unor persoane denumite actionari si desemneaza raportul
juridic dintre actionar si societate, respectiv drepturile si obligatiile actionarului fata de societate.
Actionarul are dreptul de a participa la A.G.A., dreptul de a fi informat asupra desfasurarii
activitatii societatii , dreptul de vot, dreptul la dividende si nu in ultimul rand, dreptul asupra partii
cuvenite din lichidarea societatii, iar prinacipala sa obligatie este aceea de a efectua plata varsamintelor
datorate.
Actiunile se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
1. Dupa modul de identificare a proprietarului
 actiuni nominative, adica acele actiuni care sunt personalizate prin mentionarea numelui
posesorului lor; ele au o circulatie restrictiva in sensul ca nu pot fi instrainate dacat prin
transcrierea tranzactiei in registrul societatii emitente.
 actiuni la purtator, au circulatia libera, posesorul lor beneficiind de toate drepturile si
obligatiile care decurg din detinerea lor.
2. Dupa drepturile conferite detinatorilor:
 actiuni ordinare, acestea confera dreptul proprietarului lor de a incasa dividende anuale,
a caror marime este direct proportionala cu raportul dintre valoarea actiunilor si profitul
pe anul expirat, care este repartizat actionarilor.
 actiuni preferentiale, sunt actiuni care nu dau actionarului dreptul de vot in Adunarea
Generala, dar care au prioritate la incasarea unor dividende prestabilite fie in valoare
absoluta, fie in valoare relativa.
Actiunile preferentiale pot fi:
 Instrumentele pietei de capital 3
 cumulative-ale caror dividende neplatite din cauza ineficientei societatii se cumuleaza.
Ele se platesc inaintea oricaror altor dividende destinate actiunilor commune, in
momentul distributiei profitului;
 noncumulative-ale caror dividende neplatite din cauza rezultatelor economice nu se pot
acumula in favoarea actionarului;
 participante-pe langa dividendul prestabilit la emisiune, acestea mai primesc un anumit
procent din dividendul destinat actiunilor commune;
 nonparticipante-care primesc un dividend fix prestabilit al emisiune;
 cu dividendul variabil-ale caror dividende exprimate sub forma procentuala se
ajusteaza in functie de variatiile dobanzii la zi;
 prioritare-a caror plata se efectueaza inaintea tuturor actiunilor preferentiale si se mai
numesc actiuni senioare;
 convertibile-la cererea detinatorului se pot transforma in actiuni commune;
 revocabile-pentru care emitentul isi rezerva dreptul de a le rascumpara de pe piata la un
prêt prestabilit
3 .Dupa detinator:
 actiunile de trezorerie reprezinta actiuni proprii dobandite de catre societate,
caracterizate prin aceea ca nu sunt purtatoare de dividende iar dreptul de vot este
suspendat pe perioada in care acestea se afla in patrimonial societatii
 actiuni in circulatie.
4. Dupa forma de existenta;
 actiuni materializate
 actiuni dematerializate.
Circulatia actiunilor prin vanzare-cumparare pe o piata specifica se face liber prin mecanismul
cererii si ofertei, formandu-se un prêt numit curs, care poate fi diferit de pretul nominal inscris pe
actiuni.
Variatiile cursului sunt determinate de rezultatele economico-financiare ale societatii emitente,
de climatul economic conjunctural, de raportul dintre cererea si oferta de actiuni, etc.

Obligatiunea e un titlu de credit cu venit fix care indeplineste functia de mobilizare de capitaluri
pe termen lung pentru sprijinirea realizarii unor obiective precizate ale statului sau ale unor particulari;el
este deci un imprumut, purtator al unor dobanzi platibile periodic.
Cel care cumpara obligatiunea este tocmai beneficiarul prestatiei si joaca rolul de creditor.
 Instrumentele pietei de capital 4
Emitentii de obligatiuni pot fi:
- societatea comerciala pe actiuni;
- statul sau organele administratiei publice centrale si locale.

Clasificarea obligatiunilor:
1.Dupa modul de identificare a proprietarului, obligatiunile pot fi;
 la purtator, caz in care obligatiunea apartine posesorului;
 nominative, deoarece au numele proprietarului inscris pe certificate sau in cont.
2.Dupa forma de emisiune:
 materializate, sunt emise in forma materiala, pe suport de hartie;
 dematerializate, emise prin inscriere in cont, pe suport magnetic.
3.Dupa tipul de venit pe care il sugereaza, obligatiunile emise de organele administratiei publice
centrale si locale pot fi:
 obligatiuni cu dobanda-sunt emise la o valoare nominala, valoare care se returneaza, de
regula la scadenta, plus o dobanda care se distribute conform unui program de distribuire;
 obligatiuni cu cupon zero sau obligatiuni cu reducere (discount)-sunt emise la un prêt
de emisiune mai mic dacat valoarea nominala care este platita la scadenta; nu se plateste
dobanda iar castigul consta in diferenta dintre pretul de cumparare dat de investitor si
pretul de rascumparare la scadenta

Caracteristicile esentiale ale unei obligatiuni clasice sunt;

 Valoarea nominala reprezinta valoarea titlului obligatar, suma ce va fi rambursata de
catre societate,la scadenta imprumutului, detinatorului de obligatiuni.
 Pretul de emisiune reprezinta pretul de vanzare al obligatiunii la momentul
emisiunii.Aceasta valoare poate fi egala cu valoarea nominala sau mai mica dacat aceasta
(obligatiuni cu cupon zero sau cu discount).
 Valoarea de piata reprezinta valoarea la care obligatiunea este tranzactionata curent pe o
piata organizata.Valoarea de piata e reglata automat prin preturile oferite atat la vanzare
cat si la cumparare de profesionistii pietei.
Tranzactiile pe o piata secundara au loc la un prêt care se situeaza deasupra sau sub pretul de
emisiune.Cu alte cuvinte, primul investitor poate vinde obligatiunea cu profit sau cu pierdere.
Investitorii trebuie sa fie foarte atenti cand cumpara sau vand obligatiuni de pe piata secundara
deoarece obligatiunile cunosc mai multe tipuri de randament.Cele mai utilizate sunt urmatoarele trei:
 Instrumentele pietei de capital 5
1. randamentul cuponului-exprimat in procente, este randamentul sau dobanda platita de
emitentul obligatiunii de la emisiune pana la scadenta; acest randament nu se schimba niciodata
si este anuntat de emitent la momentul emisiunii;
2. randamentul curent-este exprimat procentual si ia in considerare schimbarile in valoarea de
piata a obligatiunii; este egal cu valoarea cuponului de dobanda raportat la valoarea de piata a
obligatiunii;
3. randamentul pana la scadenta-daca obligatiunea este cumparata la un moment dat de pe piata
secundara la un prêt care este mai mic sau mai mare dacat valoarea nominala si daca investitorul
tine obligatiunea pana la scadenta, atunci el va inregista un un profit/pierdere in plus fata de
dobanda obtinuta, calculate ca diferenta intre pretul de achizitie si valoarea nominala.

Obligatiunile au o durata de viata limitata.Astfel, drepturile si obligatiile aferente unei obligatiuni

iau nastere in momentul emisiunii si se sting la scadenta..
Detinatorii de obligatiuni au prioritate fata de toti actionarii la incasarea profitului din investitii,
precum si la incasarea principalului in caz da faliment sau dizolvare juridical a emitentului.
Emisiunea de obligatiuni are loc numai cu aprobarea actionarilor detinatori de actiuni comune.
Ratiunile pentru care investitorii investesc in obligatiuni sunt cele legate de risc ( investitia in
obligatiuni este mai putin riscanta decat cea in actiuni) si de asigurare a unui venit regulat ( prin
incasarea cuponului de dobanda).
Si obligatiunile au un prêt numit curs, care depinde de rata dobanzii.

2.2. Produse derivate (secundare)

Valorile mobiliare derivate (contractele futures, optiunile) reprezinta acele produse bursiere
rezultate din contractele dintre emitenti (vanzatori) si beneficiari (cumparatori) prin care se prevede ca
acestora din urma li se confera drepturile asupra unor active (titluri financiare, valute, marfuri) ale
emitentului la o scadenta viitoare, conform prevederilor contractului.
Contractul Futures- valoare mobiliara derivata- reprezinta intelegerea dintre doua parti de a
vinde sau de a cumpara un anumit activ (marfa, titlu financiar sau instrument monetar) la un anumit prêt
si la o data prestabilita, ceea ce face din acest contract un titlu financiar cu urmatoarele caracteristici:
1.Creditorul obligatiei contractuale are de ales intre doua variante:
 la scadenta, sa accepte executarea in natura prin preluarea activului care reprezinta
obiectul contractului;
 Instrumentele pietei de capital 6
 sa vanda contractul pana la scadenta;
2.Debitorul are tot doua variante:
 sa-si onoreze obligatia in natura;
 sa-si anuleze pozitia de debitor prin cumaparea de la bursa a aceluiasi tip de contract;
3. Contractele sunt cotate zilnic; ca urmare, valoarea lor de piata fluctueaza in functie de raportul
cerere/oferta.
Deoarece cei doi actori au obligatii pe aceasta piata (cumparatorul de a cumapra si vanzatorul de
a vinde), este necesara constituirea unui deposit pe langa Camera de Compensatie, pentru garantarea
executarii contractului.Acest depozit de garantie este ajustat in fiecare zi in functie de evolutia cursului
activului suport.
Emisiunea contractelor futures este deschisa, simultana, nelimitata si efectuata de catre o
institutie fianaciara care organizeaza si asigura piata acetsei derivate.
La deschiderea pozitiei, ambii participanti platesc intr-un cont de siguranta o suma minima,
prestabilita, denumita marja initiala, calculata in functie de valoarea contractului si volatilitatea bazei.
Contractele financiare futures imbraca forme diferite, in functie de natura activului suport:
 Futures pe rata dobanzii.Un contract futures pe rata dobanzii fixeaza pretul unui titlu la
livrare (vanzare) sau la primire (cumparare) la o data viitoare.O crestere a ratei dobanzii
pe o piata antreneaza o scadere a cursurilor titlurilor la rata fixa si a cursurilor futures si
invers.Riscul cresterii ratei este acoperit printr-o vanzare futures ,iar cel de scadere a ratei
se acoperara printr-o cumparare futures.Castigul realizat vanzand contracte futures si
rascumparandu-le mai putin scump ( in caz de scadere a cursurilor) permite compensarea
pierderilor la pozitia “cash”, pierderi antrenate de cresterea ratei dobanzii pe piata.
 Futures pe indici bursieri.Futures pe indice este un contract bazat pe un indice care nu
da posibilitatea la o livrare fizica de titluri suport.Este un angajament de livrare sau de
acoperire a unei sume certe exprimate in moneda si este egala cu un multiplu al unui
indice detreminat la o scadenta prestabilita.Cumparatorul unui futures pe indici spera o
crestere a valorii indicelui in masura sa genereze profit, iar vanzatorul spera o scadere a
valorii acestuia de natura sa aduca, de asemenea, un castig.
 Futures pe devize.Asemenea contracte stabilesc cursul de schimb al unei valute pentru o
suma determinata de devize ( la livrare sau la primire), la o data viitoare, cand
cumparatorul si vanzatorul de contract are obligatia sa accepte sau sa livreze valuta
suport.Futures pe devize permite acoperirea riscului de curs de schimb si speculatie.
 Instrumentele pietei de capital 7
Optiunea este un contract prin care cumparatorul are dreptul de a cumapara (optiunea “call”)
sau de a vinde (optiunea “put”) o cantitate de titluri la un pret detreminat in schimbul unei sume
( pretul optiunii sau prima) in timpul unei perioade certe (scadenta).
Cumparatorul unei optiunii “call” anticipeaza o crestere a titlului suport, in timp ce cumparatorul
unei optiuni “put”anticipeaza o scadere a valorii acestuia.
In functie de natura dreptului pe care vanzatorul il da, optiunile pot fi:
- de vanzare (put option), cand cumparatorul dobandeste dreptul de a vinde activul;
- de cumparare (call options), cand cumparatorul dobandeste dreptul de a cumpara activul.
Caracterul de titul financiar derivat pe care il au optiunile provine de la faptul ca sunt cotate
zilnic la Bursa, unde se stabileste valoare de piata in functie de raporul cerere/oferta si de valoarea
activului la care se refera optiunea.
Piata optiunilor este mult mai variata decat piata futures si cuprinde:
 Optiuni pe actiuni. In cazul pietelor foarte volatile, cumpararea unei optiuni “call” pe
actiuni prezinta mai putine riscuri decat cumpararea directa de actiuni deoarece pierderile
potentiale sunt limitate la pretul de revenire la pozitie.Atunci cand creste cursul actiunilor
, detinatorul optiunii “call” obtine castiguri mai mari decat detinatorul de actiuni pentru
ca miza la plecare este mai mica (efectul de levier).Pentru ca un cumaprator de “call”sa
realizeze castiguri nete trebuie ca actiunea suport sa inregistreze un curs superior sumei la
pretul de exercitiul si la pretul optiunii.
 Optiuni pe indici bursieri.Au ca titlu suport un indice multiplicat care prin constructia
sa ofera imaginea unui portofoliu diversificat. Dezvoltarea optiunilor pe indici permite
investitorilor sa se protejeze contra fluctuatiilor pietei ca un tot si nu numai contra
riscurilor unui singur titlu determinat, ca si in cazul optinilor pe actiuni.
 Optiuni pe titluri de imprumut.O optiune pe rata dobanzii reprezinta dreptul de a
cumpara sau a vinde o cantitate de titluri (bonuri de tezaur sau obligatiuni de stat) la un
pret determinat pentru o data viitoare.
 Optiuni pe devize. Reprezinta dreptul de a cumapara sau a vinde o anumita calitate de
valuta, la o data viitoare si la un pret determinat.
 Optiuni pe futures financiare.O optiune pe futures reprezinta dreptul de a lua o pozitie
“long” (cumparare) sau una “short” (vanzare ) pe un contrat futures.
Piata optiunilor negociabile permite investitorilor sa beneficieze atat de variatiile de pret
(pozitive/negative) limitand costul si riscul, cat si sa se acopere contra miscarilor de curs defavorabile
ale titlurilor pe care le detin in portofoliu.
 Instrumentele pietei de capital 8
2.4. Produse sintetice

Valorile mobiliare sintetice rezulta din combinarea de contracte futures, de vanzare si

cumparare; din combinarea de optiuni put si call; din combinatiile intre diferite tipuri de futures si
optiuni, reprezentand titluri financiare de tip “cos” (ex: contractele pe indici de bursa).

2.4.1. Tranzactii Futures pe Indici Bursieri

Operatiunile futures pe indici de bursa constituie vanzarea sau cumpararea indicelui la cursul
futures al bursei si cedarea/primirea la scadenta a unei sume cash care se stabileste ca un produs intre
multiplicatorul pietei si diferenta dintre valoarea indicelui din ultima zi de tranzactionare a contractului
si pretul contractului.
Sunt doua situatii posibile:
 Indicele este superior pretului futures-in acest caz, cei cu pozitii short platesc celor cu pozitii
long;
 Indicele este inferior pretului futures-in acest caz, cei cu pozitii long platesc celor cu pozitii
short.
Contractele futures sunt marcate zilnic pe piata pin intermediul casei de compensatii.
Contractele futures pe indici de bursa reprezinta, de fapt, titluri construite artificial, fara a
introduce un flux viitor de venituri (ca in cazul titlurilor primare),ori de marfuri sau active financiare ( ca
in cazul titlurilor derivate).El nu poate fi lichidat la scadenta decat cash, spre deosebire de futures pe
marfuri, valute si titluri de datorie, care se lichideaza si prin livrarea efectiva a activelor prevazute in
contract.
Fiecare instrument sau valoare mobiliara tranzactionate pe piata de capital se caracterizeaza prin
prêt, volum si lichiditate, pretul fiind cel mai variabil element , iar lichiditatea fiind conditionata de
influenta mai multor factori, atat ai produsului in sine, cat si ai pietei.