Four paradigms

IO a influentat dupa WWII atat istoriografia cant si metodologia. Munca IO se refera la constientizarea
istoriei si de fortele care au dus la modelarea ei.

Cele patru paradigme: post razboiul renastientist al memoriei ca sursa pentru oamenii istoriei,
imbunatatirea de la sfarsitul anilor 70 a post-pozitivismului si cum se reducea acesta la memorie si la
subiectivism, o transformare a perceptiei despre rolul istoricilor de ist orala ca si analizst si journalist de la
sf anilor 80, revolutia digitala de la sf anilor 90 si inceputul anilor 2000.

Patru factori care au influentat IO: cresterea semnificantiei politice si practicilor legale in care testamentul
personal este sursa centrala, cresterea interdisciplinaritatii apropierii catre intervievat si de interpretare a
memoriei, proliferarea de la sf anilor 80 a studiilor ingrijorate pentru relatia dintre istorie si memorie,
evolutia internationalismului al IO.

Istoria orala si istoria oamenilor

Prima pardigma. Geneza IO contemporane a fost perioada de dupa WWII. In antichitate, istoricii se bazau
pe martorii ocularicare au participat la evenimente semnificative, pana in sec 19 istoria ca disciplina s-a
bazat pe cercetarea de arhiva si pe sursele documentate, marginalizand evidentelor orale.

Primul Proiect de Istorie Orala a fost organizat de Allan Nevis la Univeristatea Clumbia din NY in 1948.
In Uk 1950-1960 pionerii istoriei au fost mai interesati de experientele ordinare ale muncitorilor.

Paul Thompson a avut un rol crucial in crearea Societatii Britanice de Istorie Orala in anii 70. Acesta
apara istoria orala care era acuzata ca memoria era o sursa de neluat in seama. Fiind socialist, acesta s-a
apropiat cu studiile mai mult spre clasa muncitoare.

Post-pozitivism

A doua paradigma. Critica asupra IO de la inceputul anilor 70 se baza pe faptul ca memoria a fost afectate
de deterorarea fizica si de nostalgia vecilor vremuri.

De la psihologia sociala si antropologie, istoricii IO au aratat cat de importanta este memoria, semnificatia
retrospectiei si efectele interviului asupra rememorarii. Mai mult, subiectivitatea memoriei aduce indicia
nu numai despre insemnatatea experientei istorice, ci si despre relatia dintre trecut si present, dintre
memorie si identitatea personala, si dintre memoria colectiva si individuala.

Used in this way, oral history could be “a powerful tool for

discovering, exploring, and evaluating the nature of the process of

historical memory—how people make sense of their past, how

they connect individual experience and its social context, how the

past becomes part of the present, and how people use it to interpret

their lives and the world around them.”

Portelli simplifica a doua pardigma. Oralitatea, forma narativa, subiectivismul, diferita credibilitate a
memoriei, relatia dintre inrevievator si intervievat ar trebui sa fie considerate puncta forte nu slabiciuni.
IO si Functionarea Memoriei Politice in o era biografica

young people;health, social care and development work community-based projects with marginalized
groups such as the home less and refugees;and the use of testimony in legal and political processes related
to indigenous people’s rights and restitution, post-conflict resolution and national truth and reconciliation.

Cativa factori au contribuit la evolutia erei biografice. Violente catastrofale ale sec 20 au generat o cultura
a cererilor simbolice si materiale de catre individuali si colectivi victims. Extraordinara crestere si
diversificare a comunicatiilor media a contribuit la cresterea impactului practicilor commemorative.

Subiectivismul Relatiilor IO- Apropierea Interdisciplinara.

A 3 paradigma a IO este reprezentata de apropierea de obiectivul impus de intervievator si de analiza.

Una din probleme a fost ca istoricul isi influenteaza sursa. (pag. 14)

Cresterea studiilor asupra memoriei