Ingineria Mediului – curs, an II, CCIA S.l.dr.ing.

Laura Dumitrescu

Capitolul V – CONTROLUL SI REDUCEREA CONTAMINARII

MEDIULUI

CONTROLUL CONTAMINĂRII MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

 Detecția și măsurarea agenților poluanți
 Organizarea sistemului de control și supraveghere pe teren
 Adoptarea nomelor privind expunerea maximă admisă a persoanelor la
acțiunea noxelor
 Căi de detecție și măsurare
 detecția organoleptică – văz, auz, miros, gust
 indicatori fizico-chimici
 indicatori biologici

MONITORIZAREA CALITĂȚII AERULUI

 Sistem de monitorizare - obiective
 supravegherea calităţii aerului în raport cu norme şi standarde
prestabilite şi declanşarea alarmei în cazul depăşirii accidentale/
sistematice a normelor;
 identificarea surselor de poluare;
 stabilirea poluării de fond şi a tendinţelor de poluare;
 predicţii pe termen scurt pentru prevenirea poluărilor cu efecte
catastrofale;
 evaluarea impactului de mediu a diferiţilor poluanţi;
 evaluarea schimbării microclimatului sub influenţa poluării;
 validarea modelelor analitice şi empirice ale dispersiei poluanţilor în aer
 Reţeaua de monitorizare a calităţii aerului (RNMCA) cuprinde 142 staţii
automate de monitorizare a calităţii aerului
 O staţie de monitorizare furnizează date de calitatea aerului care sunt
reprezentative pentru o anumită arie în jurul staţiei. Aria în care concentraţia
nu diferă de concentraţia măsurată la staţie mai mult decât cu o "cantitate
specifică" (+/- 20%) se numeşte "arie de reprezentativitate“
 poluanţii monitorizati sunt dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid
de carbon (CO), ozon (O3), compuşi organici volatili (COV), plumb (Pb) şi
1
Ingineria Mediului – curs, an II, CCIA S.l.dr.ing. Laura Dumitrescu

pulberi în suspensie (PM10 şi PM2,5) şi parametrii meteo (direcţia şi viteza

vântului, presiune, temperatura, radiaţia solară, umiditate relativă, precipitaţii)

DEPOLUAREA AERULUI
• Procedee fizice
o Sedimentarea
o Schimbarea direcției gazelor
o Filtrarea și electrofiltrarea
o Aglomerarea și sedimentarea
o Adsorbția (reținerea substanțelor lichide sau gazoase pe un solid –
cărbune activ, zeoli
ți, silicagel, diatomit, etc.) și absorbția (reţinerea
substanţelor lichide şi gazoase în lichide absorbante, cum sunt: apa,
soluţiile apoase, uleiurile, motorina, etc.)
• Utilaje
o Camere de depunere, cicloane, filtre cu saci
• Procedee chimice
o Chemosorbția
o Absorbția în soluții
o Oxidarea prin ardere sau catalitic
o Reducerea catalitică
• În multe cazuri, procedeele chimice de epurare a gazelor completează
procedeele fizice
• Depoluarea gazelor de eșapament

COMBATEREA POLUĂRII AERULUI

• Strategia pentru protecţia atmosferei - obiective:
o aplicarea celor mai bune tehnologii pentru purificarea aerului emis, a
celor mai adecvate tehnici disponibile;
o reorganizarea producţiei şi instalaţiilor poluatoare astfel încât să se
reducă sau să se evite emisiile de substanţe poluante în atmosferă;
o înlocuirea substanţelor dăunătoare calităţii aerului cu substanţe mai
puţin dăunătoare şi cu substanţe inofensive;
o asigurarea dispersiei maxime a emisiilor (coşuri înalte dotate cu
filtrele necesare câtă vreme se mai folosesc aceste tehnologii).

2
Ingineria Mediului – curs, an II, CCIA S.l.dr.ing. Laura Dumitrescu

COMBATEREA POLUĂRII AERULUI - GES

 industria - mult mai eficientă din punct de vedere al consumului de energie,
trecând de la utilizarea combustibililor fosili bogaţi în carbon (cărbune), la
combustibili săraci în carbon sau la combustibili alternativi; restructurarea
industriei energetice
 transportul - orientare spre mijloace mai puţin poluante şi cu consumuri
reduse
 construcţiile - eficiente energetic şi să tindă spre utilizarea surselor de
energie regenerabile
 echipamente şi produse cu consum redus de energie
 pădurile - protejate şi extinse

MONITORIZAREA CALITĂȚII APEI

• APE UZATE - Ape reziduale care provin din activităţi casnice, sociale sau
economice, conţinând substanţe poluante sau reziduuri care le alterează
caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice.
• APE UZATE URBANE - ape uzate menajere sau amestec de ape uzate
menajere cu ape uzate industriale şi/sau ape meteorice
• APE UZATE MENAJERE - ape uzate provenite din gospodarii si servicii, care
rezulta de regula din metabolismul uman si din activitatile menajere

• Condiții pentru admiterea apelor uzate industriale în țeaua

re de
canalizare orășenească
o temperatura max. 50oC;
o pH–ul cuprins între 6,6 şi 11,0;
o cianuri max. 1,0 mg/l;
o clor liber max. 1,0 mg/l;
o hidrogen sulfurat şi alte sulfuri, la pH=6,5 max. 1,0 mg/l;
o produse petroliere (ex: păcură, motorină, uleiuri grele, etc.) max. 150
mg/l.
Dacă nu, stații de preepurare în cadrul unității industriale.

• Indicatori de apreciere a poluării fizice a apelor uzate

• Indicatori de apreciere a poluării chimice a apelor uzate

3
Ingineria Mediului – curs, an II, CCIA S.l.dr.ing. Laura Dumitrescu

• Indicatori de apreciere a poluării bacteriologice a apelor uzate

• Indicatori de apreciere a caracteristicilor radioactive ale apelor uzate

Indicatori de apreciere a poluării fizice a apelor uzate

• Turbiditatea apelor uzate este dată de prezenţa în apele uzate, în diverse
stadii de dispersie, a substanţelor de natură organică sau anorganică.
Aprecierea gradului de turbiditate se face pe o scară având ca etalon
turbureala produsă de 1 mg caolin, sau silice, într-un litru de apă distilată,
conform STAS 6323.
o De exemplu, pentru apa potabilă, conform STAS 1342, se admite un
grad maxim de turbiditate pe scara silice de 10o; turbiditatea apelor
uzate neepurate se situează în jurul valorii de 500o silice.
• Culoarea apelor este dată de diverse substanţe dizolvate, sau în dispersii
fine. Aprecierea culorii se face utilizând ca etalon culoarea unei soluţii formată
dintr-un miligram de cloro-platinat de potasiu şi clorură de cobalt . Astfel este
definit un grad de culoare. De exemplu, pentru apele potabile, conform STAS
1342, gradul de culoare maxim admis este de 30; culoarea apelor uzate
neepurate poate atinge 300-500 grade.
• Mirosul apelor uzate este datorat degajărilor de gaze dizolvate (H2S, NH3,
etc.), vaporilor de substanţe volatile aflate în apele uzate, respectiv
mercaptan, produse petroliere şi datorită gazelor rezultate din procesele de
fermentare a unor substanţe organice.
• Temperatura apelor uzate se datorează proceselor de producţie de unde
acestea rezultă şi se măsoară în grade Celsius. Temperatura ridicată prezintă
importanță pentru intensificarea procesului de descompunere a materiei
organice. Totuși, creșterea vitezei de descompunere este limitată de faptul că,
odată cu ridicarea temperaturii, se produce o scădere a conținutului de oxigen
din apă, iar oxigenul are un rol esențial în acest proces.

Indicatori de apreciere a poluării chimice a apelor uzate

• Substanţe solide sedimentabile (S.S.S.) – acestea permit a se aprecia în ce
măsură se poate reduce poluarea apelor uzate prin sedimentare (decantare)
sau prin centrifugare. Determinarea S.S.S. se efectuează prin centrifugarea și
deshidratarea sedimentului la 105 grd C. Conţinutul de substanţă uscată
(S.U.) rezultat se raportează la volumul probei, care este 1 dm3. Deci,

4
Ingineria Mediului – curs, an II, CCIA S.l.dr.ing. Laura Dumitrescu

concentraţia apelor uzate în materii sedimentabile se exprimă în S.U.

(mg/dm3).
Prin calcinarea la 600oC a sedimentului rezultat la 105oC se obţine cantitatea
de substanţe anorganice (S.S.A.) conţinute de S.S.S., iar diferenţa care s-a
volatilizat prin calcinare reprezintă substanțele organice (S.S.O.) sau
substanțele volatile (S.V.):
S.S.O.= S.S.S.(105 grd C) – S.S.A.(600 grd C)
Acestea se raportează (fiecare dintre ele) la volumul probei de ape uzate,
respectiv la 1 dm3 : (S.S.O./dm3) sau (S.S.A./dm3).
• Substanţele solide dizolvate (S.S.D.) – se determină prin filtrarea unei probe
de apă uzată de 1 dm3 printr-o membrană permeabilă numai la apa şi
suspensiile solide dizolvate. Filtratul se evaporă la 105oC, iar sedimentele
rămase reprezintă substanţele solide dizolvate (S.S.D.).
• Substanţele solide coloidale (S.S.C.) – se determină trecând o probă de
apă, din care s-au eliminat suspensiile sedimentabile şi flotabile, (S.S.S. şi
S.S.F.) printr-o membrană permeabilă la apa care conţine numai solide
dizolvate. Suspensiile reţinute pe membrana permeabilă, uscate la 105oC
reprezintă (S.S.C.).
• Suspensiile solide flotabile (S.S.F.) - reprezintă substanţele cu densitatea
specifică subunitară, care se pot separa din apele uzate prin flotare naturală
sau ajutată prin diverse procedee.
• CBO5 - Consumul biochimic de oxigen la 5 zile - reprezintă un indicator
indirect de determinare a substanţelor de natură organică, degradabile şi
asimilabile de microorganisme.
Determinarea se face cu o probă de apă uzată în care se introduce în anumite
proporţii, în funcţie de încadrarea acestora, apa saturată cu O2. După ce proba
respectivă este ţinută într-un incubator la t=20oC, timp de cinci zile, se
determină oxigenul (O2) care a mai rămas în apele uzate. Diferenţa între O2
iniţial şi O2 rezidual, reprezintă consumul de O2 al microorganismelor aflate în
apă. Consumul de oxigen este proporţional cu concentraţia de substanţe
organice degradate de microorganisme.
Consumul biochimic de oxigen la cinci zile, reprezintă circa 70 % din consumul
total de oxigen necesar degradării întregii cantităţi de substanţe organice în
apa care are loc în 20 zile, CBO20.
Consumul biochimic de oxigen se produce în două faze:

5
Ingineria Mediului – curs, an II, CCIA S.l.dr.ing. Laura Dumitrescu

o Faza primară (a carbonului) – oxigenul se consumă pentru oxidarea

substanțelor organice; începe imediat și are o durată de cca. 20 zile, la
20 grd. C
o Faza secundară (a azotului) – oxigenul se consumă pentru
ți (NO
transformarea amoniacului în nitri -
2) și apoi în nitrați (NO 3-).
Procesul începe după 10-11 zile și durează pană la 100 zile.
Procesele prezentate se desfă
șoară controlat în stațiile de epurare, dar se
produc și natural în emisari.
• Consumul chimic de oxigen (CCO) - indicator indirect al cantităţii de
substanţe organice aflate în apele uzate.
Consumul chimic de oxigen permite aprecierea cantităţilor de substanţe
organice atât biodegradabile, cât şi nebiodegradabile, care pot fi oxidate direct
de oxigen, respectiv de distrugere a structurii acestora, prin preluarea de către
O2 a hidrogenului din molecula de substanţă organică.
Determinarea CCO se efectuează prin utilizarea bicromatului de potasiu
(K2Cr2O7), sau permanganatului de potasiu (MnO4K), care cedează apelor
uzate O2.
• Concentraţia ionilor de hidrogen (pH) este un indicator al reacţiei apelor
uzate, care pot fi alcaline, acide sau neutre.

Proprietăți bacteriologice ale apelor uzate

 Sub aspectul efectului asupra organismului uman
 Bacterii banale (nedăunătoare)
 Bacterii coliforme – în număr redus sunt inofensive
 Bacterii saprofite - contaminare cu reziduuri umane și animale
 Bacterii patogene – produc îmbolnăvirea organismului (boli hidrice –
febra tifoidă, holera, dezinteria)

EPURAREA APELOR UZATE

Schema tehnologică a unei staţii de epurare cuprinde 2 linii tehnologice:
• linia tehnologică a apei uzate, care are ca scop respectarea condiţiilor de
calitate a efluenţilor, înainte de evacuarea lor în receptorii naturali (NTPA
001/2005);
• linia tehnologică a nămolului, care are ca scop:
o diminuarea cantităţilor de nămol

6
Ingineria Mediului – curs, an II, CCIA S.l.dr.ing. Laura Dumitrescu

o nămoluri cât mai puţin periculoase pentru factorii de mediu

o obţinerea de substanţe valorificabile economic (agricultură, energie,
materiale de construcţie etc.)
• Epurare corespunzatoare - epurarea apelor uzate prin orice proces şi/sau
sistem care, după evacuarea apelor uzate, permite receptorilor să întruneasca
obiectivele relevante de calitate prevăzute în normele tehnice şi în avizele şi
autorizaţiile de gospodărire a apelor în vigoare
• Epurare primară - epurarea apelor uzate printr-un proces fizic şi/sau chimic,
care implică decantarea materiilor în suspensie sau prin alte procedee, în care
CBO5 al apelor uzate influente este redus cu cel puţin 20%, iar materiile în
suspensie, cu cel puţin 50%
• Epurare secundară - epurarea apelor uzate printr-un proces biologic cu
decantare secundara sau printr-un alt procedeu care permite respectarea
condiţiilor prevăzute în normele tehnice ale Directivei 91/271/CEE privind
epurarea apelor uzate urbane

• Gradul de epurare/preepurare pentru încărcarea în suspensii, substanţe

organice, substanţe toxice, metale grele, uleiuri, gaze,etc, se stabileşte
procentual, luând în considerare încărcarea apelor uzate şi limitele impuse de
normele şi avizele obţinute, respectiv

7
Ingineria Mediului – curs, an II, CCIA S.l.dr.ing. Laura Dumitrescu
M −m
G= ×100 [%]
M
în care:
M - concentraţiile (cantităţile) în elemente poluante ale apelor uzate, după
preepurările locale şi bazinul de uniformizare;
m - concentraţiile (cantităţile) limită în elemente poluante, impuse prin
legislatie.
CBO5 - poate fi redus cu:
o cca 15…20%- prin site;
o cca 20…40%- prin decantare;
o cca 40…70%- prin tratare chimică;
o cca 60…90%- prin epurare biologică anaerobă;
o cca 75…98%- prin epurare biologică aerobă cu nămol activ;
o cca 40…90%- prin filtrare, supraclorare, sau ozonizare.
• Epurarea mecanică constă în trecerea apei prin grătare, site, deznisipatoare,
separatoare de grăsimi și uleiuri, decantoare, avand rolul de a reține: frunze,
carpe, ambalaje, lemne, plastice, nisip, suspensii fine.
• Epurarea mecano–chimică se face dupa epurarea mecanică și constă în
țe care să favorizeze acumularea materiilor
introducerea unor substan
coloidale în flocoane mari, sau care reacționează cu substanțele aflate în apă
și dau compuși care sunt mai ușor de separat.
• Epurarea biologică constă în trecerea apei prin filtre biologice sau bazine de
nămol activ urmate de decantoare.
• Epurarea terțiară (avansată) se aplică apei uzate înainte de evacuarea în
emisar pentru a scădea concentra
ția anumi tor poluanți sub limita permisă
pentru evacuare.
• Filtrele biologice sunt bazine umplute cu material filtrant (piatra sparta, cocs,
caramida), care datorita membranei biologice si cu un aport de oxigen
conduce la o epurare eficienta.
• Bazinele de namol activ sunt bazine prin care apa primeste un aport
suplimentar de oxigen si au o viteza de curgere foarte mica formand ,,namolul
activ” cu rol de epurare/degradare a substantei organice.
• Fosele septice au ca scop decantarea apei uzateși fermentarea nămo lului
rezultat din sedimentare. Sunt folosite pentru gospodarii izolate, cabane.

8
Ingineria Mediului – curs, an II, CCIA S.l.dr.ing. Laura Dumitrescu

Bazine cu nămol activ

• Bazinele cu nămol activat realizează amestecul:
o apei uzate, conţinând substanţe organice care constituie hrana
bacteriilor mineralizatoare (asa numitul substrat organic);
o aerul, care conţine oxigen si care este furnizat prin procedee mecanice,
pneumatice, mixte sau cu jet;
o nămolul activat de recirculare, care conţine materialul celular viu
necesar menţinerii unei anumite concentraţii a nămolului activat în
bazinul de aerare, corespunzătoare unui anumit grad de epurare
necesar.
• Amestecul celor 3 elemente trebuie să se facă astfel încât, indiferent de
procesul de aerare să fie îndeplinite condiţiile esenţiale:
o să se introducă oxigenul necesar desfăsurării proceselor bio-
chimice din bazinul de aerare;
o să se realizeze o bună omogenizare a celor trei elemente (apa uzată,
aerul si nămolul activat de recirculare);
o să fie evitată depunerea flocoanelor de nămol în orice punct din
bazinul de aerare.

Schemă generală de epurare convenţională cu bazine cu nămol activat:

Qc – debitul de calcul; Qnr – debitul de nămol recirculat; cna – concentrația
nămolului activat; cnr – concentrația nămolului de recirculare; Na – cantitatea
de nămol activat; Nr – cantitatea de nămol recirculat; Ne – cantitatea de nămol
în exces

9
Ingineria Mediului – curs, an II, CCIA S.l.dr.ing. Laura Dumitrescu

COMBATEREA POLUĂRII APEI

• Limitarea evacuării de reziduuri în apă
• Reducerea consumurilor de apa in industrie prin recircularea apei folosita ca
agent de racire si reintroducerea in sistem a celei utilizate ca solvent, dupa
corectarea adecvata a calitatii
• Utilizarea, întreținerea și exploatarea stațiilor de epurare a apelor reziduale și
asigurarea condițiilor de calitate corespunzătoare conform reglementărilor de
mediu impuse
• Interzicerea depozitării deșeurilor de orice fel pe malurile apelor naturale sau
pe albiile râurilor
• Interzicerea deversării în apele naturale a produselor sau ambalajelor ce
conțin uleiuri, combustibili, substanțe periculoase, substanțe radioactive sau
pesticide

CONTROLUL CALITĂȚII SOLULUI

• Solul – amestec neomogen de substanțe minerale provenite din dezgregarea
rocilor și organice rezultate în urma descompunerii materiei organice moarte.
• Caracteristici fizice – umiditate, ție
compozi granulometrică, textură,
capilaritate, densitate, densitate aparentă, etc.
• Indicatori chimici de calitate – reacția solului, gradul de saturație cu
îngrășăminte chimice (N, P, K), gradul de infestare cu pesticide,
microelemente, elemente de ordin secundar, etc.
• Indicatori microbiologici – numărul total de germeni, numărul bacteriilor
coliforme, numărul bacteriilor sulfito-reducătoare, etc.
• Radioactivitatea solului

COMBATEREA POLUĂRII SOLULUI

• Măsuri de prevenire și combatere a poluării solului
o evitarea desecărilor necontrolate care produc sărăturarea solurilor;
o folosirea rationala a ingrasamintelor si pesticidelor in agricultura si
silvicultura;
o oprirea defrişărilor necontrolate, reducerea păşunatului excesiv;

10
Ingineria Mediului – curs, an II, CCIA S.l.dr.ing. Laura Dumitrescu

o exploatarea terenurilor in panta si executarea lucrarilor sa se faca pe

curbele de nivel si nu din deal in vale cum se practica in prezent in
multe locuri;
o împădurirea zonelor cu fenomene de eroziune avansată;
o supravegherea atenta a activitatilor potential poluante (de tipul forajelor
pentru petrol);
o colectarea igienica a deseurilor menajere in recipiente speciale, pe cat
posibil colectarea selectiva pe tipuri de deseuri;
o indepartarea organizata si la perioade cat mai scurte a deseurilor
colectate, reciclarea, valorificarea sau eliminarea controlata;
o colectarea (recuperarea), transportul, reciclarea si valorificarea
deseurilor, sau cand acestea nu mai sunt posibile, eliminarea lor prin
depozitarea in rampe ecologice, aplicandu-se principiul celor 3R:
recuperare, refolosire, reciclare;
o folosirea materialelor biodegradabile şi reciclabile.

REZERVAȚII NATURALE
• înfiinţate încă din secolul al XIX-lea
• au ca scop ocrotirea mediului natural, protejarea unor plante sau animale pe
cale de dispariţie
• Parcul National al insulei Groenlanda, cel mai intins de pe glob (1974, 70
mil. ha), ocroteste totul: imensa masa de gheata, fiordurile, fauna (ursul alb,
boul moscat, vulpea polara, iepurele polar, numeroase specii de pasari, etc.),
vegetatia
• Parcul National Yellowstone (1872, 8987 km2), primul parc national din lume
si cel mai mare din SUA, fiind ocrotite forme si fenomene naturale dintre cele
mai diverse si spectaculoase: platouri cu aspect selenar, canioane, cascade
(Yellowstone Falls masoara 93 metri), cea mai mare concentratie de gheizere
de pe Glob (cca. 300!), izvoare fierbinti, solfatare, vulcani noroiosi, paduri
pietrificate, o flora si o fauna foarte bogate, etc.
• Parcul National Galápagos (1959), care se suprapune arhipelagului omonim
din Pacific, adaposteste o fauna si o flora deosebit de originale, cu numeroase
endemisme (broasca testoasa uriasa, iguana marina, cormoranul fara aripi si
altele), inclus în lista Patrimoniului mondial aflat în pericol

11
Ingineria Mediului – curs, an II, CCIA S.l.dr.ing. Laura Dumitrescu

• Parcul național Gir (India, 1975) reprezinta unicul habitat de pe continentul

asiatic pentru leu, ocrotind totodata si alte specii rare (leopardul, antilopa
nilgai, gazela chinkara, etc.)
• Rezervatia naturala (forestiera) Codrul secular Slatioara, din masivul
Rarau, ocroteste una dintre cele mai vechi paduri romanesti si, totodata,
europene, avand in componenta sa arbori falnici (brazi, molizi etc.), cu inaltimi
pana la 50 m si diametre de peste un metru (1941, 1065 ha)
• Arie naturala protejata - Zona terestra, acvatica sau subterana cu perimetru
bine stabilit si avand un regim special de ocrotire sau conservare in care
exista specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni cu valoare
stiintifica sau culturala deosebita.
• Rezervatie naturala - Este o arie in care intregul cadru natural sau anumite
exemplare floristice, faunistice sau geologice sunt ocrotite de lege. Sunt
protejate, pentru conservarea lor, ecosisteme, specii de plante sau de
animale, elemente geologice etc. de interes stiintific sau peisagistic.
• Parc national - Reprezinta un spatiu natural reprezentativ, cu diverse peisaje
geografice, obiecte si complexe naturale, specii floristice si faunistice
autohtone, destinat utilizarii in scop stiintific, recreativ, economic, cultural,
instructiv, educativ etc.
• Parc natural - Arii naturale protejate al caror scop este protectia si
conservarea unor ansambluri peisagistice in care interactiunea activitatilor
umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zona distinctiva cu valoare
peisagistica si culturala, deseori cu o mare diversitate biologica.
• Rezervatiile biosferei sunt arii protejate, care imbina conservarea,
reprezentand ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila, servind
ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Ele formeaza o retea
mondiala pentru cercetarea si monitorizarea ecologica si reprezinta zone
pentru constientizare, educatie si instruire in domeniul mediului.
In Romania au fost declarate pana acum trei rezervatii ale biosferei, si anume:
o Delta Dunarii
o Parcul National Retezat
o Pietrosul Rodnei

12
Ingineria Mediului – curs, an II, CCIA S.l.dr.ing. Laura Dumitrescu

Rezervații naturale din România (sursa: www.rezervatiinaturale.ro)

13