MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

CATEDRA FINANŢE ŞI CONTABILITATE

NOTE DE CURS
la disciplina
BAZELE FUNCŢIONĂRII PIEŢELOR DE CAPITAL

(ciclu I )

AUTOR:
Elena Şipitca
Magistru, lector universitar

Aprobat deComisia de calitate a Facultăţii de Ştiinţe Economice

din:25 martie 2015, procesul verbal Nr.2

CHIŞINĂU - 2015
 CUPRINS:

Tema1: Conţinutul şi rolul pieţei de capital.....................................................................4

1. Segmentarea pieţei financiare..................................................................................................4
2.Structura pieţei de capital.........................................................................................................4
3. Noţiuni şi tipuri de valori mobiliare........................................................................................6
4. Participanţii pieţei de capital şi activităţile desfăşurate de ei.................................................7
5. Rolul pieţei de capital în economie.........................................................................................8
Tema 2: Instrumentele principale ale pieţei capitalului......................................................9
1. Produsele financiare - componente ale hîrtiilor de valoare. Forma produselor financiare...9
2. Acţiunile - produse financiare primare pentru procurarea de capital propriu......................10
3. Obligaţiunile - produse financiare primare pentru procurarea de capital de împrumut pe termen
lung............................................................................................................................................13
4. Registrul deţinătorilor de valori mobiliare a societăţii...........................................................17
5. Titluri ale pieţei monetare - produse financiare pentru procurarea de capital pe termen scurt..19
6. Produsele financiare derivate: contracte futures şi options.......................................................20
7. Produse sintetice.......................................................................................................................22
Tema 3: Pieţele primare şi operaţiuni ce se realizează pe aceste pieţe....................................23
1.Emisiunile de valori mobiliare. Ofertele publice primare..........................................................23
2. Aspecte privind emisiunile primare de acţiuni.........................................................................24
3. Particularităţile emisiunilor primare de obligaţiuni..................................................................25
Tema 4: Pieţele secundare de titluri finaciare. Bursa de valori..............................................29
1. Categoriile principale de pieţe secundare. Analiza comparativă.............................................29
2. Bursa de valori, principala piaţă secundară financiară.............................................................31
3. Funcţiile bursei de valori..........................................................................................................33
4. Funcţionarea burselor de valori................................................................................................33
5. Bursa de valori a Moldovei.Organizare şi funcţionare.............................................................34
6. Organele de conducere a bursei............................................................................................... 35
7. Membrii bursei de valori a Moldovei......................................................................................36
8. Admiterea şi circulaţia valorilor mobiliare pe piaţa reglementată...........................................38
9. Reguli de tranzacţionare la bursă.............................................................................................. 40
10. Fluxul documentelor la bursa de valori a Moldovei..............................................................41
Tema 5 : Agenţii pieţei bursiere.............................................................................................42
1. Societăţile de bursă pe pieţele de tip american, european şi alte pieţe....................................42
2. Agenţii de bursă.......................................................................................................................44
3. Formarea şi conduita agenţilor de bursă.................................................................................47
2
 Tema 6 : Tranzacţiile bursiere cu titluri financiare primare şi derivate. Tehnica de
realizare.......................................................................................................................................48
1. Tranzacţii curente..................................................................................................................48
2. Tranzacţii la termen, la termen ferme,tranzacţii la termen condiţionate...............................49
3. Tranzacţii ce se realizează pe piaţa bursieră a contractelor futures.......................................51
4. Tranzacţii ce se realizează pe piaţa bursieră cu opţiuni..........................................................53
Tema 7: Evaluarea activelor financiare. Fundamentul cursurilor bursiere......................54
1. Cursurile acţiunilor şi modalităţile de evaluare a acestora.....................................................55
2. Analiza fundamentală a obligaţiunilor...................................................................................58
Tema 8 : Indicatorii bursieri...........................................................................................61
1. Analiza financiară a valorilor mobiliare.................................................................................61
2. Indicii bursieri........................................................................................................................63
3. Caracteristica indicilor la principalele centre bursiere............................................................65
4. Analiza grafică a valorilor mobiliare......................................................................................70
Tema 9 Coordonarea şi supravegherea pieţei de capital în Republica Moldova............71
1. Comisia Naţională a Pieţei Financiare.....................................................................................71
2. Legea privind societăţile pe acţiuni.........................................................................................72
Tema 10 Practica bursieră internaţională........................................................................74
1 Piaţa bursieră americană şi din Japonia...................................................................................75
*

2. Piaţa bursieră din Marea Britanie……………………………………………………………77

3. Principalele Burse de Valori din Europa.................................................................................78
4. Bursele de Valori din Coreea de Sud, China, Mexic, Chile………………………………… 79
5. Piaţa de capital a Romîniei…………………………………………………………………..81
6. Piaţa de capital din Moldova………………………………………………………………...83
Bibliografie.....................................................................................................................86

3
 Tema1: Conţinutul şi rolul pieţei de capital.
1. Segmentarea pieţei financiare.
2.Structura pieţei de capital.
3. Noţiuni şi tipuri de valori mobiliare.
4. Participanţii pieţei de capital şi activităţile desfăşurate de ei.
5. Rolul pieţei de capital în economie.

Obiectivele stabilite
1. Definirea noţiunilor de piaţă financiară şi piaţă de capital
2. Determinarea structurii pieţei de capital
3. Definirea noţiunilor de valori mobiliare
4. Stabilirea participanţilor profesionişti a pieţei de capital
5. Determinarea rolului pieţei de capital în economie

1.Segmentarea pieţei financiare.

Piaţa financiară-sunt toate relaţiile care se referă la emisiunea,circulaţia,schimbul şi stocarea
banilor în scopul susţinerii economiei şi a activităţilor sociale cu capitalul necesar funcţionării şi
dezvoltării producţiei de bunuri şi servicii.
Piaţa de capital-reprezintă ansamblul relaţiilor
) şi mecanismul prin care se dirijează
capitalurile disponibile din economie către agenţii economici sau firme,întreprinderi publice sau
private care au nevoie de capitaluri. Pe piaţa de capital se tranzacţionează capitalurile.
Piaţa monetară-este locul de întâlnire a cererii şi ofertei pentru capitalurile disponibile pe
termen scurt. Această piaţă asigură finanţarea pe termen scurt a nevoilor care apar la societăţile care
activează în interes public şi la administraţiile centrale şi locale, la băncile care au nevoie de a-şi
acoperi deficitul temporar de resurse.
Piaţa bancară - se caracterizează prin tranzacţii cu active bancare.O întreprindere poate fi
finanţată prin una din următoarele modalităţi:
1) finanţarea prin intermediul sistemului bancar prin credit;
2) finanţarea prin intermediul pieţei de capital prin emisiunea de valori mobiliare.

2.Structura pieţei de capital.

Piaţa monetară-este piaţa unde au loc tranzacţiile cu active financiare cu o scadentă scurtă.
Piaţa de capital-este piaţa unde are loc tranzacţionarea titlurilor financiare cu o scadentă mai mare
de un an de zile. Pe această piaţă mijloacele băneşti disponibile sunt plasate de către agenţii
economici care devin investitori.
Pe piaţa de capital pot fi tranzacţionate 2 grupe de bază de titluri financiare:
4
1) titlurile financiare primare;
2) titluri financiare derivate.
Titlurile financiare primare-sunt emise de către societăţile pe acţiuni, pot fi acţiuni si
obligaţiuni. Acţiunea este valoare mobiliară emisă de Societatea pe Acţiuni şi este o parte a
capitalului social a societăţii. Obligaţiunea este valoare mobiliară care face parte din capitalul de
împrumut a societăţii.
Obligaţiunile dau dreptul proprietarului de a primi valoarea nominală la sfârşitul perioadei de
scadentă şi profitul sub formă de dobândă.
Diferenţa dintre obligaţiuni si acţiuni:
1) Acţiunile sunt o cotă parte a capitalului social iar obligaţiunile a capitalului de împrumut.
2) Obligaţiunile au un anumit termen de circulaţie la sfârşitul căreia societatea este obligată să o
răscumpere.
3) Acţiunile nu au scadentă dispărând la lichidarea societăţii.
Titluri financiare derivate-valori mobiliare în forma de contract la termen,obiect al căruia
este un anumit tip de marfă (obligaţiuni, acţiuni, mărfuri industriale, agricole, valute).
Ele pot fi reprezentate prin contractul:
-options;
-futures;
-forward. )

Tipurile de obligaţiuni:
1) obligaţiuni interne - emise de către emitenţii autohtoni pentru a fi vândute în ţară şi pentru a fi
procurate de către investitorii interni.
2) obligaţiuni externe - emise de emitenţi autohtoni pentru a fi plasate către emitenţii dintr-o altă
ţară în valuta ţării a doua.
3) euroobligaţiuni - emise de către ţara A pentru investitorii din ţara B în valuta ţării C.
Unul din principalele segmente a pieţei de capital este piaţa valorilor mobiliare - unde are
loc emisia, plasarea primară şi circulaţia valorilor mobiliare.
Emisia - este procesul prin care Societăţile pe acţiuni sau alt emitent emite un anumit volum
de valori mobiliare destinate plasării pe piaţa valorilor mobiliare.
Plasarea primară - procesul de plasare primară, de vânzare a valorilor mobiliare către primii
investitori.
În Republica Moldova plasarea poate fi de 2 tipuri:
1. plasare închisă-care reprezintă vânzarea valorilor mobiliare către un număr restrâns de investitori,
strict stabilit din timp.
2. plasarea publică sau deschisă-vânzarea valorilor mobiliare către toţi doritorii.

5
 Aceste două etape emisia si plasarea primară constituie primul segment a pieţelor valorilor
mobiliare care se numeşte piaţa primară.
Al doilea segment numit piaţa secundară este destinat circulaţiei valorilor mobiliare, adică
vânzarea-cumpărarea acestora în continuare.
Piaţa secundară are 2 componente:
Bursa de valori - este un loc geografic, unde are loc întâlnirea cererii şi ofertei valorilor
mobiliare în cadrul unui sistem de tranzacţionare prin intermediul participanţilor profesionişti.
Piaţa extrabursieră – cuprinde toate tranzacţiile înregistrate în afara bursei de valori. Deci piaţa de
capital include mai multe segmente şi are mai multe clasificări.

3. Noţiuni şi tipuri de valori mobiliare.

Valoarea mobiliară - este un document care confirmă drepturile patrimoniale ale unei parţi
faţa de altă parte şi care pot fi realizate sau confirmate prin prezentarea documentului respectiv sau
prin înscrierea modificărilor în registrul acţionarilor. Fiecare Societate pe acţiuni este obligată să
asigure ducerea registrului acţionarilor. Registrul acţionarilor-este un document în formă electronică
care duce evidenţa acţionarilor societăţilor, aici se identifică numele sau denumirea pers. Juridice,
adresa, etc.
Conform legislaţiei Republicii Moldova dacă într-o Sosietate pe Acţiuni sunt mai mulţi de
50 acţionari, Sosietatea pe Acţiuni este obligatoriu
) să transmită ducerea registrului acţionarilor unui

participant profesionist care are licenţă respectivă pentru acest tip de activitate (registratorul
independent). În Republica Moldova pot fi tranzacţionate mai multe titluri de valori mobiliare şi
financiare (acţiuni, obligaţiuni, bonuri de trezorerie,cambia, certificate de depozit, valori mobiliare
derivate, valori mobiliare străine). După forma sa valorile mobiliare pot fi nominative, adică conţin
numele proprietarului înscris pe certificat.
Valorile mobiliare pot fi materializate şi nematerializate. Valorile mobiliare materializate
sunt sub formă de certificate, iar valorile mobiliare nematerializate sub formă de înscrisuri în
conturi. Principalii emitenţi ai valorilor mobiliare sunt Societăţile pe acţiuni. Acţiunile simple - dau
drept de vot la Adunarea Generală a Acţionarilor şi dreptul de a primi o parte a bunurilor Societăţii
pe acţiuni în caz de lichidare. Acţiunea preferenţială - nu dă drept de vot la Adunarea Generală a
Acţionarilor, însă permite proprietarului încasarea unui profit constant sub formă de dividend.
Acţiunile preferenţial pot fi: cu dividende fixate; nefixate.
Cele cu dividende fixate pot fi:
1) cumulative-sunt acele acţiuni care în caz că Societatea pe acţiuni nu are venituri, dividendele nu
vor fi achitate în acea perioadă, însă ele vor fi cumulate şi vor fi achitate în perioada următoare.
2) parţial cumulative-în dependenţă şi în mărimea stabilită la statutul societăţii.
3) necumulative-nu se cumulează dividendele.
6
 Acţiunile preferenţiale necumulative pot fi convertite în acţiuni simple cu drept de vot,dacă
aceasta este prevăzută în statut. Societatea pe Acţiuni poate să emită acţiuni preferenţial în volum de
maxim 25% din volumul total de acţiuni emis de societate. Valoarea mobiliară are valoare nominală
şi pentru acţiuni ea trebuie să se împartă exact la 1 leu. Valoarea nominală totală a tuturor acţiunilor
formează capitalul social sau statutar.
Capitalul statutar = Ns * Vs + Np * Vp
Ns – numărul de acţiuni simple;
Vs – valoarea acţiunilor simple;
Np – numărul de acţiuni preferenţiale;
Vp - valoarea acţiunilor preferenţiale.
Obligaţiunea este o valoare mobiliară, iar Societatea pe Acţiuni are dreptul să emită
obligaţiuni valoarea totală a cărora nu trebuie să depăşească capitalul social, valoarea nominală a
obligaţiunii trebuie să se împartă exact la 100 lei.
În cazul lichidării Societăţii pe Acţiuni proprietarii obligligaţiunilor au drepturi preferenţial
faţă de proprietarii acţiunilor în ceea ce priveşte bunurile societăţii.

4. Participanţii pieţei de capital şi activităţile desfăşurate de ei.

Pentru ca piaţa de capital sa poată funcţiona este nevoie de valori mobiliare, sursa acestora
fiind emitenţii, care sunt unii din principalii participanţi
) ai pieţei de capital, pot fi: Societatea pe
Acţiuni, statul, instituţiile financiare, instituţiile investiţionale. Un alt participant al pieţei de capital
este investitorul, care reprezintă o ofertă de mijloace băneşti şi cererea de valori mobiliare.
Investitorii pot fi instituţionali şi corporative. Pentru ca relaţiile dintre aceste 2 componente a pieţei
de capital să fie ordonate piaţa de capital asigură existenţa participanţilor profesionişti prin
intermediul cărora are loc schimbul de mijloace băneşti pe anumite tipuri de valori mobiliare.
Participanţii profesionişti pot activa pe piaţa de capital numai după obţinerea licenţei respective
pentru un anumit tip de activitate profesionistă pe piaţa de capital. În conformitate cu legislaţia în
vigoare a Republicii Moldova deosebim următoarele tipuri de activităţi:
- activitatea bursieră este desfăşurată de bursa de valori;
- activitatea de brokeraj – activitatea conform căreia participantul profesionist are dreptul să
efectueze tranzacţii bursiere cu valori mobiliare în baza contractului de mandat sau comision:
. contractul de mandat permite brokerului să activeze din numele său şi pe banii clientului;
. contractul de comision - din numele şi contul clientului.
- activitatea de dealer permite participantului profesionist procurarea valorilor mobiliare din numele
şi în contul propriu. Pentru a obţine licenţă de dealer compania trebuie să obţină pe parcursul unui
trimestru de la operaţiunile de dealer un venit în mărime de nu mai puţin de 35% din venitul total
obţinut pe această perioadă;
7
- activitatea underwriting permite participantului profesionist de a fi intermediar la plasarea
emisiilor de acţiuni;
- activitatea de ţinere a registrului - registratorul independent;
- activitatea de depozitare permite ducerea evidenţei valorilor mobiliare nematerializate sau
păstrarea certificatelor de acţiuni pentru valorile mobiliare materializate;
- activitatea de clearing permite participanţilor profesionişti desfăşurarea operaţiunilor de clearing,
care se ocupă de compensarea poziţiilor de vânzare-cumpărare a participanţilor în tranzacţiile
bursiere prin livrarea valorilor mobiliare de către vânzător şi prin achitarea acestora de către
cumpărător;
- activitatea de administrare a investiţiilor permite persoanelor juridice de a administra investiţiile şi
fondurile de investiţie;
- alte tipuri de activităţi profesioniste cum ar fi: consultanţa, administrarea şi evaluarea fondurilor şi
a investiţiilor.
Organul suprem de reglementare a pieţei valorilor mobiliare este Comisia Naţională a Pieţei
Financiare care controlează şi reglementează activitatea tuturor participanţilor profesionişti a pieţei
valorilor mobiliare.

5.Rolul pieţei de capital în economie.

Rolul pieţei de capital în economie este )foarte important datorită posibilităţii de a obţine
mijloace băneşti necesare pentru activitate, iar pe de altă parte permite investitorilor să efectueze
investiţii şi să obţină profituri suplimentare.
Autofinanţarea este insuficientă pentru acoperirea nevoilor de capital a firmelor profitabile
care doresc să se extindă. Pentru a completa capitalul, o întreprindere poate fie să apeleze la
sistemul bancar la credit sau la piaţa de capital prin emisiunea de obligaţiuni şi obţinerea de
împrumuturi sau leasing. Decizia de finanţare depinde de poziţia întreprinderii pe piaţa de capital,de
poziţiile acţionarilor, tipul de proprietate, dimensiunea întreprinderii, de costul surselor de capital.
Finanţarea prin intermediul acţiunilor preferenţiale este mai sigură decât emisiunea de obligaţiuni,
deoarece neachitarea dividendelor nu va duce la faliment, doar la amînarea datoriilor.
Întrebări recapitulative:
1. Definiţi noţiunea de piaţă financiară
2. Definiţi noţiunea de piaţă de capital
3. Nimiţi tipurilr de valori mobiliare care circulă pe piaţa de capital
4. Definiţi noţiunea de valori mobiliare primare, derivate şi sintetice
5. Enumeraţi tipurile de activităţi bursiere
6. Numiţi participanţii profesionişti ai pieţei de capital
7. Definiţi rolul pieţei de capital în economie
8
Bibliografie
1. N. Dardac, C. Basno. Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanţe social- economice. Bucureşti
1997.
2. G. Anghelache, N. Dardac, I. Stancu. Pieţe de capital şi burse de valori.
3. I. Popa, Bursa. Volumul I, II. Bucureşti 1993 – 1994.
4. M. Prisacaru. Tranzacţii la bursele de mărfuri şi valori. Bucureşti 1996.
5. G. Anghelache. Pieţe de capital:caracteristici, evoluţii, tranzacţii. Bucureşti 2004

Tema 2: Instrumentele principale ale pieţei capitalului

1. Produsele financiare - componente ale hîrtiilor de valoare. Forma produselor financiare.

2. Acţiunile - produse financiare primare pentru procurarea de capital propriu.
3. Obligaţiunile - produse financiare primare pentru procurarea de capital de împrumut pe
termen lung.
4. Registrul deţinătorilor de valori mobiliare a societăţii.
5. Titluri ale pieţei monetare - produse financiare pentru procurarea de capital pe termen
scurt.
6. Produsele financiare derivate: contracte futures şi options.
7. Produse sintetice. )

Obiectivele stabilite
1. Definirea tipurilor de valori mobiliare
2. Stabilirea tipurilor de acţiuni şi drepturile acţionarilor
3. Stabilirea tipurilor de obligaţiuni
4. Stabilirea posibilităţilor de utilizare atitlurilor pieţei monetare
5. Definirea tipurilor de contracte derivate şi sintetice
1. Produsele financiare - componente ale hîrtiilor de valoare. Forma produselor
financiare.
Din punct de vedere economic activul poate fi o valoare de schimb sau o valoare de a efectua
investiţii. Activele pot fi: reale şi sunt compuse din bunuri tangibile sau corporale şi intangibile sau
incorporabile sau activele pot fi financiare materializate în înscrisuri care dau unele drepturi
proprietarilor. În economie întîlnim noţiunea de capital care poate fi real sau financiar şi este
reprezentat prin active.
Activele financiare se clasifică în:
1. Active bancare – rezultate din operaţiunea băncilor şi aducătoare de dobînzi, reprezintă un
grad înalt de siguranţă.
9
 2. Active nebancare – rezultă din operaţiuni de investiţii şi au un caracter negociabil, în această
categorie se includ:
a. Activele de capital – rezultate din plasamente pe termen lung şi dau dreptul la obţinerea
unor venituri viitoare.
b. Active monetare – rezultă din plasamentul pe termen scurt au un grad înalt de lichiditate.
Titlurile financiare sunt reprezentate de activele nebancare, sunt exprimate printr-un înscris
şi sunt considerate produse bursiere.

2 Acţiunile - produse financiare primare pentru procurarea de capital propriu.

Acţiunea reprezintă o cotă parte din capitalul societăţii emitente, ea dă dreptul proprietarului
de a participa la conducerea societăţii şi la câştigurile societăţii, poate avea forma unui document
sau poate fi un înscris în conturi.
Caracteristicile fundamentale a acţiunilor:
1. Acţiunile sunt fracţiuni ale capitalului social şi au o anumită valoare nominală.
2. Acţiunile sunt fracţiuni egale a capitalului social.
3. Acţiunile sunt indivizibile.
4. Acţiunile sunt instrumente negociabile.
Acţiunea poate fi clasificată în baza diferitor criterii:
I. După forma fizică în care sunt emise acţiunile
) pot fi:
1. Acţiuni materializate – sunt titluri financiare sub formă de certificate.
2. Acţiuni nematerializate – sub formă de înscriere în conturi.
II. După proprietar acţiunile pot fi:
1. Nominative – este înscris numele proprietarului.
III. Din punct de vedere al etapelor de existenţă:
1. Acţiuni autorizate spre plasare – sunt acţiunile stabilite la Adunarea Generală a Acţionarilor
înscrise în registrul de stat a valorilor mobiliare.
2. Acţiuni plasate – sunt achitate în întregime de primii achizitori şi sunt înregistrate în
registrul de stat a valorilor mobiliare şi în registrul acţionarilor societăţii.
3. Acţiune aflată în circulaţie – este acţiunea plasata ce aparţine acţionarului societăţii.
4. Acţiune de tezaur – este acţiunea plasată a societăţii care poate fi achiziţionată sau
răscumpărată de la acţionarul societăţii.
IV. După drepturile care le generează acţiunile pot fi:
1. Simple sau ordinare.
2. Preferenţiale.
Acţiunea simplă conferă proprietarului dreptul de vot la Adunarea Generală a Acţionarilor,
dreptul de a primi dividend şi o parte din bunurile societăţii în caz de faliment sau lichidare.
10
 Principalele drepturi a deţinătorilor de acţiuni simple:
1. Acţionarii au răspundere limitată în limita participării la capitalul social.
2. Dreptul de a primi dividend care reprezintă recompensa pentru riscul de a investi în acţiuni.
3. Dreptul de a vinde şi a tranzacţiona liber valorile mobiliare.
4. Dreptul participativ. Acţionarii au dreptul de a participa la Adunarea Generală a
Acţionarilor, să aleagă şi sa fie aleşi la conducerea societăţii, să participe la conducerea societăţii.
Acţionarul are numărul de voturi în dependenţă de numărul de acţiuni deţinute.
5. Dreptul la informaţie. Acţionarul are dreptul să primească situaţia anuală a societăţii.
6. Dreptul la repartizarea activului rămas după achitarea datoriilor în caz de lichidare sau
faliment a societăţii.
7. Dreptul la subscriere. O acţiune dă dreptul de a procura în emisiunea nouă acţiuni în aceeaşi
cantitate pe care le-a deţinut anterior la un preţ fixat. Acest drept poate fi vîndut pe piaţă. Pentru
emisiunea de acţiuni gratuite, acţionarului vechi i se atribuie gratis un anumit număr de acţiuni în
conformitate cu raportul de atribuire.
8. Dreptul la dividend. Fiecare acţionar are dreptul de a primi dividende proporţional cu cota
de participare la capital.
9. Dreptul la vot. Fiecare deţinător de acţiune are dreptul la vot.
Acţionarii care deţin cel puţin 5% din acţiunile cu drept de vot au următoarele drepturi:
1. Să introducă chestiuni în ordinea de zi a Adunării
) Generale a Acţionarilor.
2. Să propună candidaţi pentru membrii consiliului societăţii şi a comisiei de cenzori.
3. Să ceară convocarea şedinţei extraordinare a consiliului societăţii.
Acţionarii care deţin cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot a societăţii au următoarele
drepturi:
- să ceara stabilirea costului plasării acţiunii societarii;
- să ceara efectuarea de controale a activităţii economico - financiare a societăţii.
Acţionarii care deţin cel puţin 25% din acţiunile cu drept de vot a societăţii suplimentar la
drepturile menţionate au dreptul sa ceară convocarea Adunării Generale a Acţionarilor.
Drepturile de a înstrăina acţiunile societăţii închise - acţionarul societăţii închise care doreşte
să-şi vîndă acţiunile trebuie sa propună o oferta către societate cu acţiunile tranzacţiilor propuse,
daca în decurs de o lună acţionarii societăţii nu doresc sa cumpere aceste acţiuni, societatea poate sa
propună o altă persoană care sa le cumpere.
Dacă după a doua lună persoana terţă nu doreşte să procure acţiunile, acţiunile pot fi vândute
oricărei alte persoane însă la un preţ nu mai mic faţă de cel propus iniţial.
Acţiunea preferenţială - dă proprietarului său drepturi suplimentare faţă de proprietarul
acţiunii simple în privinţa primirii dividendelor şi în privinţa primirii unei părţi din bunurile
societăţii în caz de lichidare.
11
 Acţiunile preferenţiale pot fi:
1) cumulative - dacă societatea nu poate plăti dividendele intr-un an ele se cumulează şi vor fi
achitate când societatea va avea profituri suficiente.
2) necumulative - acţionarii vor primi dividendele în perioadele fixate fără posibilitatea de amânare
a achitării dividendelor.
3) participative - acţionarii primesc un dividend fix, dar mai pot primi o parte din profit suplimentar
după ce au fost achitate dividendele acţionarilor cu acţiuni simple.
4) convertibile-cu dreptul de a fi convertite în o acţiune simplă în viitor.
5) cu drept de chemare de către firma emitentă-dacă consideră că dividendul achitat este prea mare
faţă de dividendele achitate pe piaţă.
Clauzele acţiunilor preferenţiale:
1. clauza privind rata dividendelor - sunt cu o rată fixă a dividendelor.
2. clauza de convertibilitate-posibilitatea transformării acţiunilor preferenţiale în acţiuni simple.
3. clauza de răscumpărare-uneori emitenţii emit acţiuni preferenţiale cu o rata destul de înaltă a
dividendului, atunci peste o anumită perioadă de timp emitentul poate răscumpăra acţiunile.
4. clauza de cumulativitate - se cumulează dividendele neachitate la timp.
5. clauza de participare la profit-dacă societatea într-un an obţine profituri foarte mari, acţionarii vor
obţine dividend plus un profit suplimentar.
6. clauza privind rata modificabilă a dividendului-se
) recalculează periodic dividendele.

7. clauza de returnabilitate - permite deţinătorilor de acţiuni preferenţiale sa le returneze către

societatea emitentă la un preţ determinat din timp şi peste o anumită perioadă.
Pe pieţele internaţionale sunt următoarele tipuri de acţiuni:
1. acţiuni blue chips - specifice pieţei americane care sunt emise de corporaţii cu performanţă
deosebită şi de lungă durată, care achită pe parcurs dividende tot mai mari.
2. acţiuni de creştere-acţiuni a companiilor care s-au dezvoltat repede în ultimii ani şi care au un
potenţial mare în viitor, aceste firme reinvestesc o parte importantă de profituri ca finanţare proprie
pentru dezvoltarea afacerii, se achită dividende mici faţă de profiturile obţinute.
3. actiuni ciclice-aparţin firmelor a căror profituri variază în dependenţă de economie.
4. actiuni fără valoare nominală - nu este indicată valoarea nominală.
5. actiuni noi - aparţin întreprinderii noi înfiinţate care nu achită un dividend întreg.
6. acţiuni gratuite-reprezintă o forma de repartizare a profitului, care este repartizat sub formă de
acţiuni.
7. actiuni populare - sunt acţiunile care interesează o parte foarte mare din populaţie.
Certificatul de acţiuni-este un document care atestă dreptul de proprietate asupra unui
anumit număr de acţiuni de aceeaşi clasă precum şi drepturile proprietarului faţă de societatea
emitentă.
12
 Certificatul de acţiuni include:
a. denumirea întreagă a societăţii emitente, tipul şi sediul ei.
b. denumirea documentului certificatului de acţiuni.
c. numărul de ordine a certificatului.
d. numele, prenumele şi numărul actului de identitate a acţionarului sau denumirea acţionarului şi
numărul certificatului de înregistrare de stat.
e. clasa şi numărul de acţiuni care aparţin acţionarului.
f. valoarea nominală dacă este indicată în statut.
g. numărul de acţiuni plasate de clasa dată.
h. numărul din registrul de stat a valorilor mobiliare.
i. drepturile acţionarilor şi dividendul.
j. semnătura conducătorului şi a contabilului-şef.
k. imprimatul sigiliului societăţii emitente.
l. denumirea întreagă, sediul şi numărul certificatului înregistrării de stat a persoanelor care ţin
registrul acţionarilor.
m. data eliberării certificatului şi semnătura persoanei care l-a eliberat.
Clasa de acţiuni - totalitatea acţiunilor cu aceleaşi caracteristici, valoarea nominală, dacă
este stabilită, cu aceeaşi formă, acelaşi numărul sub care sunt înregistrate în registrul de stat a
valorilor mobiliare. )

Dreptul de preferinţa la subscriere este dreptul unui acţionar care poate procura acţiuni din
emisiunea nouă proporţional cu numărul de acţiuni deţinute şi la un preţ mai mic decît cel oferit
acţionarilor în mod public.
Warrant - valoare mobiliară care acordă deţinătorului garanţia din partea societăţii emitente
că într-o anumită perioadă de timp va putea cumpăra la un preţ prestabilit o cantitate de acţiuni
simple a emitentului respectiv.
Warrantul –este un instrument financiar emis pe perioade medii de timp, valoarea de pe
piaţă a warrantului este compusa din 2 elemente:
1.valoarea intrinsecă - reprezintă diferenţa dintre preţul de piaţa a acţiunilor şi preţul la care a fost
emis warrantul.
2. prima-este diferenţa dintre valoarea de piaţa a warrantului şi valoarea intrinsecă.

3. Obligaţiunile - produse financiare primare pentru procurarea de capital de împrumut

pe termen lung.
Obligaţiunile sunt instrumente financiare de credit pe termen scurt, mediu sau lung emise de
către societăţi comerciale, organele administraţiei publice locale sau centrale, guverne. Ele sunt
Valori mobiliare care atestă existenţa unei creanţe a deţinătorului asupra emitentului, adică este un
13
împrumut efectuat de emitent pentru care acesta se obligă sa plătească o anumită dobândă şi sa
răscumpere titlul la o dată anumită.
Valoarea nominală a obligaţiunii emisă în Republica Moldova trebuie sa fie divizibila la 100
lei, iar scadenţa mai mare de un an.
Principalele caracteristici ale obligaţiunii:
- este un instrument financiar negociabil;
- exprimă existenţa unei creanţe a deţinătorului asupra patrimoniului emitentului;
- emitentul devine debitor fata de deţinătorul obligaţiunii.
Asemănări si deosebiri dintre acţiunile simple şi obligaţiuni:
1. Modul de definire:
Acţiuni: Fracţiuni egale a capitalului social;
Obligaţiuni: Fracţiuni egale dintr-un împrumut.
2. Raportul dintre deţinător şi emitent:
Acţiuni: Conferă dreptul de coproprietar al afacerii şi dreptul de vot la Adunarea Generală a
Acţionarilor.;
Obligaţiuni: Conferă calitatea la creditor.
3. Veniturile obţinute:
Acţiuni: Dividende, care depind direct de profitul emitentului;
Obligaţiuni: Dobânzi. )

4. Scadenţa:
Acţiuni: Este nelimitată;
Obligaţiuni: Au scadenţa stabilită.
5. Riscurile asumate de posesori:
Acţiuni: Riscurile sunt mai mari deoarece acţionarii sunt coproprietari a afacerii;
Obligaţiuni: Riscurile sunt mai reduse.
Elementele definitive ale obligaţiunilor:
1.Valoarea nominală - suma care va fi rambursată la scadenţă de către emitent.
VN=Î/N;
Î - valoarea totală a împrumutului.
N - numărul de obligaţiuni emise.
2. Preţul de emisiune-este stabilit de către emitent şi reprezintă preţul cu care vor fi propuse spre
vânzare obligaţiunile. Preţul poate fi mai mic sau mai mare decât Valoarea Nominală în funcţie de
obiectivele emitentului.
PE=VN + pe
PE - preţul de emisiune
pe-prima de emisiune
14
3. Termenul de rambursare - este cuprins între momentul emisiunii şi momentul răscumpărării de
către emitent şi reprezintă scadenţa obligaţiunii. Pe parcursul scadenţei sunt întâlnite următoarele
noţiuni:
- data emisiunii-data la care emitentul a pus în vânzare obligaţiunile.
- data maturităţii (sau scadenţei)- data când vor fi răscumpărate obligaţiunile de către emitent.
- rata nominală a dobânzii-rata anuală achitata de societate pentru împrumut.
- cuponul de dobândă a obligaţiunii-reprezintă funcţionarea plasamentului în obligaţiuni şi se
stabileşte în raport cu VN a obligaţiunii.
CD=VN*Rd/100
CD-cuponul de dobîndă a obligaţiunii
Rd - rata nominal a dobânzii
Daca rata cuponului de dobândă se face la perioade mai mici de un an, atunci cuponul de
dobândă se calculează astfel:
CD=VN*Rd*t / 100*T
t-durata în zile
T - nr de zile a anului
Dobânda netă - dobânda ajustată care este numită de deţinătorul obligaţiunii după plata
impozitului datorat.
Dobânda acumulată-suma dobânzii acumulată
) de la data ultimei plaţi.
da=CD*t/T
4.Cursul de piaţă-este reprezentat de preţul obligaţiunii de piaţă.
C=(Vp/VN )*100
C-cursul de piaţă a obligaţiunii
Vp - val de tranzacţionare a obligaţiunii pe piaţă
Costul rambursării este suma plătită de emitent pentru răscumpărarea obligaţiunilor. Dacă
răscumpărarea se face la un preţ mai mare decât VN atunci costul rambursării se efectuează după
următoarea formulă:
Pr=VR-PE
Pr - prima de rambursare
VR - valoarea de rambursare
Clasificarea obligaţiunilor după diferite criterii este prezentată în continuare.
După forma fizica obligaţiunile pot fi:
1) materializate;
2) nematerializate.
După proprietar obligaţiunile pot fi:
1) nominative.
15
 După perioada pentru care sunt emise obligaţiunile sunt:
1) pe termen scurt - sunt tranzacţionate pe piaţa monetară, mai puţin de 1 an;
2) pe termen mediu - emise de întreprinderi;
3) pe termen lung - emise de stat şi municipalităţi;
4) perpetuie, infinite: 30-60 ani, emise de către stat şi sunt vîndute în alt stat, sunt destul de rare şi
sunt folosite de diverse state.
Conform emitentului obligaţiunile pot fi:
1) obligaţiuni de stat - sunt emise pentrut finanţarea bugetului de stat;
2) municipale - emise de administraţia publică locală pentru a finanţa anumite obiective de interes
public;
3) corporative - pentru a acoperi nevoile de finanţare.
După tipul de venit obligaţiunile pot fi:
1) obligaţiuni cu discount, mai sunt numite cu cupon 0. Sunt pe termen scurt, emise la un preţ mai
mic decât VN. Profitul investitorului constituie diferenţa dintre VN şi preţul achitat de investitor.
2) obligaţiuni cu dobândă - emise pe termen mediu sau lung.
După piaţa pe care sunt emise:
1) obligaţiuni naţionale;
2) obligaţiuni străine;
3) euroobligaţiuni. )

După modul de garantare:

1) obligaţiuni garantate de un bun material;
2) obligaţiuni imobiliare;
3) obligaţiuni garantate de capital fix sau material rulant;
4) obligaţiuni garantate financiar;
5) obligaţiuni emise pe baza onoarei şi a încrederii.
Dintre tipurile celor mai recente obligaţiuni:
1. cu dobânda variabilă - se calculează periodic în dependenţă de un anumit reper financiar stabilit;
2. convertibile - obligaţiunile pot fi convertite în acţiuni simple a emitentului la o rată prestabilită;
3. indexate - se actualizează valoarea în funcţie de o anumită variabilă (cursul de schimb, indicele
preţurilor, indicele de inflaţie);
4. de participaţie - emise iniţial cu o rată a dobânzii mai scăzută dar care va fi direct dependentă de
rezultatele financiare obţinute de emitent;
5. cu bonuri de subscriere, warrant - presupun emisiunea simultană a unei obligaţiuni simple şi a
unui bon de subscriere care dă posibilitatea investitorului să achiziţioneze mai apoi la un pret
prestabilit un anumit număr de acţiuni simple a emitentului;
6. amortizate în serie - pot fi retrase în serie de pe piaţă prin tragerea la sorţi;
16
7. de venit - sunt specifice întreprinderilor care au o situaţie financiară nerentabilă şi dobânzile se
plătesc doar dacă venitul este suficient;
8. retractabile - dau posibilitatea deţinătorului sa vîndă obligaţiuni către emitent înaintea perioadei
de scadenţă la data stabilită în contract.
9. extensibile - emise pe termen scurt dar pot fi schimbate în obligaţiuni pe termen lung.

4. Registrul deţinătorilor de valori mobiliare a societăţii.

Societatea este obligată să asigure ţinerea registrului deţinătorilor valorilor mobiliare ale
societăţii în conformitate cu legislaţia privind Societăţile pe Acţiuni şi a pieţei de capital pînă la
radierea valorilor mobiliare ale societăţii din Registrul de stat al valorilor mobiliare.
Registrul deţinătorilor valorilor mobiliare va cuprinde:
a) datele principale privind societatea emitentă;
b) balanţa valorilor mobiliare ale societăţii emitente;
c) conturile personale ale persoanelor înregistrate în registru cu indicarea claselor şi numărului de
valori mobiliare care le aparţin, valorii lor de achiziţie, precum şi a grevării de dreptul de proprietate
asupra acestor valori mobiliare;
d) înscrieri privind cesiunea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare ale societăţii;
e) alte înscrieri şi documente prevăzute de legislaţia privind piaţa de capital.
Registrul deţinătorilor valorilor mobiliare )poate fi ţinut atît de societate, cît şi de societatea
de registru sau de depozitarul central în temeiul contractului cu privire la ţinerea registrului.
Registratorul societăţii nu poate fi persoană afiliată a societăţii, a organizaţiei gestionare sau
a societăţii de audit.
Dacă numărul persoanelor înregistrate în registrul deţinătorilor valorilor mobiliare este de
peste 50, ţinerea registrului societatea o va transmite registratorului. În cazul în care societatea nu
îndeplineşte această cerinţă, ea va fi obligată să încheie contract cu registratorul numit de Comisia
Naţională a Pieţei Financiare.
Societatea care, conform legislaţiei, este în drept să ţină de sine stătător registrul
deţinătorilor valorilor mobiliare obţine autorizaţia de societate de registru în modul stabilit de
Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
Societatea va transmite registratorului documentele necesare pentru ţinerea registrului
deţinătorilor valorilor mobiliare în modul şi în termenele stabilite de legislaţia privind piaţa de
capital şi de contractul cu privire la ţinerea registrului.
Societatea, pînă la încetarea acţiunii contractului cu privire la ţinerea registrului deţinătorilor
valorilor mobiliare, nu este în drept să transmită ţinerea acestui registru unei alte persoane sau să-l
ţină de sine stătător.

17
 Registratorul este obligat să facă înscrieri în registrul deţinătorilor valorilor mobiliare, să
elibereze extrase din registru, să prezinte societăţii listele persoanelor înregistrate în registru, să
confrunte anual cu societatea balanţa acţiunilor ei şi a altor valori mobiliare, precum şi să
îndeplinească alte obligaţii prevăzute de prezenta lege, de legislaţia privind piaţa de capital şi de
contract.
Balanţa acţiunilor societăţii se va întocmi pe întreaga lor totalitate şi pe fiecare clasă, astfel
încît numărul de acţiuni aflate în circulaţie şi numărul de acţiuni de tezaur să fie egale cu numărul
de acţiuni plasate.
Registratorul nu este în drept să efectueze tranzacţii cu valorile mobiliare ale societăţii
emitente cu care a încheiat contractul cu privire la ţinerea registrului deţinătorilor valorilor
mobiliare şi să delege executarea obligaţiilor pe acest contract altor persoane.
Persoana care ţine registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii răspunde pentru
prejudiciul cauzat proprietarului sau custodelui valorilor mobiliare în cazurile încălcării termenelor
de efectuare a înscrierii în registru, eschivării sau refuzului nemotivat de a face înscrierea sau de a
elibera extrase din registru, comiterii de greşeli la ţinerea registrului şi în alte cazuri prevăzute de
legislaţie.
Societatea care a încheiat contract cu registratorul nu este eliberată de răspundere în faţa
acţionarilor pentru ţinerea registrului deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii.
Extrasul din registrul acţionarilor este ) un document ce confirmă înscrierea în contul
personal deschis pe numele acţionarului. Extrasul din registrul acţionarilor nu este valoare mobiliară
şi transmiterea lui nu are drept consecinţă cesiunea drepturilor asupra acţiunilor indicate în extras.
Extrasul din registrul acţionarilor va cuprinde:
a) denumirea întreagă a societăţii emitente, sediul ei, precum şi mărimea capitalului ei social;
b) denumirea documentului - “Extras din registrul acţionarilor”;
c) numărul de ordine al extrasului;
d) numărul contului personal al acţionarului;
e) numele, prenumele, numărul actului de identitate, denumirea, numărul certificatului de
înregistrare de stat al acţionarului;
f) domiciliul, sediul acţionarului şi numerele lui de telefon şi de telefax;
g) clasele şi numărul de acţiuni ce aparţin acţionarului;
h) valoarea nominală a acţiunilor de fiecare din clasele prevăzute, dacă aceasta a fost stabilită
de statutul societăţii;
i) numărul tuturor acţiunilor plasate de fiecare din clasele prevăzute;
j) numărul din Registrul de stat sub care sînt înregistrate acţiunile de fiecare din clasele
prevăzute;
k) drepturile şi privilegiile de bază date de acţiunile preferenţiale de fiecare din clasele prevăzute,
18
inclusiv mărimea dividendelor fixate şi valoarea de lichidare a acţiunii, dacă acestea sînt prevăzute
de statutul societăţii;
l) grevarea dreptului de proprietate asupra acţiunilor;
m) denumirea întreagă, sediul şi numărul certificatului de înregistrare de stat al persoanei care ţine
registrul acţionarilor;
n) data, ora eliberării extrasului şi semnătura persoanei care l-a eliberat;
o) imprimatul sigiliului persoanei juridice care ţine registrul acţionarilor.

5.Titluri ale pieţei monetare - - produse financiare pentru procurarea de capital pe termen
scurt.
Statul la fel ca şi întreprinderea poate obţine finanţări prin intermediul emisiunii de Valori
mobiliare. Obligaţiunile emise de stat sunt considerate cu un grad de risc redus, deoarece
răscumpărarea lor este garantată integral de către stat. Valorile Mobiliare emise de stat pot fi
tranzacţionate pe piaţa monetară şi pe piaţa de capital.
Principalele Valori mobiliare emise de stat şi de organele administraţiei publice locale şi
centrale sunt:
1) bilete de tezaur - emise pe termen scurt pentru acoperirea nevoii de finanţare, au scadenţa de pînă
la un an şi sunt emise cu discount. De obicei nu se supun impozitării.
2) bonuri de tezaur - sunt Valori mobiliare emise
) pe termen mediu pentru a acoperi deficitul
balanţei de plăţi.
3) obligaţiuni de stat - sunt pe termen lung şi foarte lung pentru finanţări, pentru scopuri
investiţionale clare.
4) obligaţiuni municipale-emise de către organele administraţiei publice centrale sau locale pentru
perioade medii de timp.
Obiectivele pot fi:
- întreţinerea şi modernizarea reţelei de drumuri, a reţelelor de gaze, apă, canalizare, curent,
construcţii de interes public.
Împrumuturile efectuate prin intermediul emisiunii obligaţiunilor municipale devin o datorie
publică locală.
După sursa de plată a datoriei se pot deosebi:
a) obligaţiuni municipale care au ca sursă de rambursare impozitele generale percepute de unitatea
teritorial - administrativă emitentă.
b) obligaţiuni municipale a căror sursă de rambursare o constituie unele impozite speciale, se
investeşte în anumite obiective care vor fi supuse impozitării aparte: impozite pentru folosirea unor
locuri publice, impozite pentru unele activităţi turistice.

19
c) obligaţiuni municipale pentru a căror rambursare se vor folosi surse financiare din profiturile
realizate în urma prestării unor servicii de către stat populaţiei: aprovizionarea cu apă potabilă, gaze
naturale, energie electrică, canalizare, salubritate. Prin împrumutul respectiv se vor îmbunătăţi
aceste servicii.
d) obligaţiuni municipale care vor fi rambursate din veniturile provenite din chirii. Împrumutul are
ca scop dezvoltarea locală, constituirea unor spaţii comerciale, industriale sau locative care vor fi
oferite spre închiriere. Chiriile percepute vor constitui baza de rambursare a împurmutului obligatar
contractat.

6.Produsele financiare derivate: contracte futures şi options.

Valorile mobiliare derivate - sunt instrumente negociabile care conferă titularului drepturi de
a tranzacţiona activul suport.
Instrumentele financiare derivate pot fi contractele:
- forward;
- futures;
- options.
Contractul Forward - este un accord încheiat intre 2 operatori prin care vînzătorul se obligă
sa livreze la o anumită dată viitoare un activ suport, iar cumpărătorul se obligă sa efectueze plata la
momentul livrării activului suport pe baza unui
) preţ predeterminat în momentul încheierii
contractului.
Elementele contractului precum: obiectul sau activul suport, cantitatea, preţul, scadenţa si
locul de livrare sunt supuse negocierii la momentul încheierii contractului. Câştigul operatorilor sau
rezultatul sunt determinate la scadenţă prin diferenţa dintre preţul din contract şi preţul de piaţă a
activului suport.
Contractul forward se execută prin livrarea activului suport şi achitarea acestuia la scadenţă.
Contractul Futures - este rezultat din standardizarea condiţiilor contractului forward,
condiţiile de standardizare se refera la: natura şi calitatea activului support, cantitatea tranzactionată,
scadenţa şi locul de livrare, singura variabilă este preţul care este recalculat zilnic la piaţă.
Contractul Options - este un contract standardizat care în schimbul plăţii unei prime creaza
pentru cumpărătorul opţiunii dreptul dar nu şi obligaţia de a cumpăra sau de a vinde un anumit activ
suport la un preţ prestabilit numit preţ de exercitare. Contractele options pot fi de vînzare sau
cumpărare.
Diferenţele dintre contractele forword şi futures:
Forward
1.Se încheie în afara burselor prin negocierea directă între părţi.
2. Nu sunt standartizate, condiţiile se negociază direct între părţi.
20
3. Are o valoare fixă, iar rezultatul se stabileşte în baza diferenţei dintre preţul din contract şi preţul
de pe piaţă.
4. Trebuie executat prin predarea activului şi achitarea banilor de către cumpărător la preţul stabilit
în contract.
Futures
1. Se încheie la bursă prin intermediul unui mecanism special.
2. Sunt standartizate referitor la calitate, cantitate, locul de livrare, condiţiile de păstrare.
3. Preţul se recalculează în fiecare zi la piaţă.
4. Poate fi executat prin livrarea activului suport şi achitarea lui, sau printr-o poziţie de sens contrar,
deoarece poate fi vîndut sau cumpărat.
Rolul casei de clearing este foarte mare în efectuarea tranzacţiilor cu contractele derivate, datorită la
aceasta tranzacţiile sunt foarte flexibile. Serviciile casei de clearing includ înregistrarea,
compensarea şi finalizarea contractelor bursiere; administrează investiţiile, se preocupă de riscurile
care pot apărea; de operaţiunile bancare de distribuire a documentelor necesare pieţei de livrare a
activului suport în contract.
Casa de clearing asigură urmatoarele activităţi:
1. calculul, perceperea şi actualizarea de garanţie;
2. înregistrarea contractelor şi marcarea lor la piaţă;
3. realizează decontările necesare; Т

4. înregistrează şi rezolvă compensările.

Pentru contractul options cumpărătorul opţiunii poate solicita executarea contractului în
orice moment pînă la scadenţă (opţiuni de tip American), sau la data scadenţei contractului (opţiuni
de tip European).
Opţiunea de cumpărare - este o formă de contract negociabilă care dă dreptul cumpărătorului
într-o anumită perioadă de timp, să cumpere de la vînzătorul opţiunii activul suport inclus în
contract la un preţ prestabilit, se calculează o primă, vînzătorul trebuie să vîndă activul suport.
Opţiunea de vînzare - este o formă de contract negociabilă care dă dreptul cumpărătorului
opţiunii într-o anumită perioadă de timp să vîndă către partenerul său activul suport, iar vînzătorul
trebuie să cumpere activul suport din contract.
Principalele elemente ale unui contract cu opţiuni:
- mărimea opţiunii - este cantitatea de valori mobiliare, marfă, indici bursieri, pentru care se încheie
contractul.
- scadenţa – perioada pentru care se încheie contractul.
- preţul de exercitare - este preţul de vînzare sau de cumpărare la care se poate executa contractul.
- prima sau preţul opţiunii - care este compusă din valoarea intrinsecă şi valoarea timp.

21
 Valoarea intrinsecă - este diferenţa dintre cursul activului suport şi preţul de exercitare al
opţiunii. Valoarea timp - este valoarea suplimentară peste valoarea intrinsecă pe care o poate
dobîndi pe piaţă în dependenţă de cererea şi oferta existentă.Valoarea timp este cu atît mai mare cu
cît opţiunea este mai departe de scadenţă.

7. Produsele sintetice
Valorile mobiliare sintetice sunt reprezentate de contractele derivate futures sau options
avînd ca active suport indicii bursieri. Aceştia sunt creaţi artificial pentru a acoperi riscul rezultat
din evoluţia nefavorabilă a valorilor mobiliare ce compun un portofoliu, pentru aceasta au fost aleşi
ca active suport indicii bursieri, deoarece aceştia reprezintă un coş format din diverse valori
mobiliare primare care permit dispersia riscului.
Pe piaţa bursieră pot fi folosite contractele Futures pe indicii de bursă care sunt construiţi
artificial, nu se bazează pe un flux de venituri viitoare sau pe o marfă sau pe un alt activ
suport.Acest contract se execută doar la scadenţă prin achitarea sumei de bani inclusă în contract.
Contractele futures pe indicii bursieri - formează categoria titlurilor financiare sintetice.
Negocierea asupra scadenţei poate avea loc pînă în ultima zi de bursă din luna în care este
scadenţa.Valoarea contractului se stabileşte pe baza cursului bursier şi a multiplicatorului pieţei care
permite transformarea indicelui pentru un număr anumit de puncte şi unităţi monetare.
Marcarea la piaţă se efectuează zilnic şi se칀Ц
determină modificarea valorii contractului.
Contractul futures pe indicii de bursă reprezintă cumpărarea sau vînzarea indicelui respectiv
la cursul futures al bursei şi achitarea la scadenţă a unei sume cash egală cu produsul dintre
multiplicatorul bursei şi preţul stabilit, se calculează diferenţa dintre valoarea indicelui din ultima zi
a contractului şi preţul inclus în contract, dacă nivelul indicelui la data scadenţei este superior
indicelui din contract atunci deţinătorii de poziţii de vînzare şi cumpărare vor avea de efectuat
operaţiuni de compensare.
Contractele options pe indicii bursieri au la bază un indice bursier, ceea ce oferă posibilitatea
investitorului de a reduce riscul de piaţă şi a spori oportunităţile de investiţii.
Valoarea contractului se determină prin înmulţirea nivelului indicelui cu un multiplicator
stabilit la bursă. La executarea opţiunii diferenţa dintre preţul de exercitare şi nivelul curent al
indicelui înmulţit cu multiplicatorul reprezintă rezultatul operatorului. La opţiuni executarea
contractului se efectuează doar prin bani cash, prima opţiunii se determină înmulţind nivelul cotat al
pieţei cu multiplicatorul pieţei respective.
Întrebări recapitulative:
1. Definiţi noţiunea de produse financiare a pieţei de capital
2. Definiţi noţiunea de acţiune
3. Care sunt tiputile de acţiuni preferenţiale
22
 4. Care sunt principalele drepturi a acţionarilor
5. Definiţi noţiunea de obligaţiune
6. Expuneţi care sunt tipurile de obligaţiuni
7. Ce este Registrul deţinătorilor de valori mobiliare a societăţii
8. Definiţi noţiunea de produse financiare derivate
9. Explicaţi necesitatea emisiunii titlurilor pieţei monetare
10. Care sunt produse sintetice a pieţei de capital

Bibliografie
1. Negoescu Gheorghe, “Bursele de mărfuri şi valori”, ed. “Algoritm ”, Galaţi, 1997
2. Popa Ioan, «Burse Internaţionale», Garell Poligraphics, Bucureşti 1996
3. Prisacariu Maria “Tranzacţii la bursele de mărfuri şi valori”, ed. “Agora”, Bacău, 1996
4. Prisăcaru M., «Tranzacţii la Bursele de Mărfuri şi Valori», Bucureşti, 1996
5. Negoescu Gheorghe, “Bursele de mărfuri şi valori”, ed. “Algoritm ”, Galaţi, 1997

Tema 3: Pieţele primare şi operaţiuni ce se realizează pe aceste pieţe.

1.Emisiunile de valori mobiliare. Ofertele publice primare.
2. Aspecte privind emisiunile primare de acţiuni.
3. Particularităţile emisiunilor primare deЦ
obligaţiuni.

Obiectivele stabilite
1. Definirea noţiunii de ofertă a valorilor mobiliare
2. Stabilirea aspectelor privind emisiunile primare de acţiuni
3. Stabilirea particularităţilor emisiunilor primare de obligaţiuni
4. Stabilirea etapelor de emisiunea a valorilor mobiliare

1.Emisiunile de valori mobiliare. Ofertele publice primare.

Emisunea valorilor mobiliare - totalitatea Valorilor Mobiliare ale unui emitent care aparţin
unei clase şi au acelaşi termen iniţial şi final de plasare.
Emitent - persoană juridică sau autoritate a administraţiei publice care emite Valori mobiliare
şi îşi asumă obligaţii faţă de deţinătorii de valori mobiliare.
Emisia valorilor mobiliare - poate fi efectuată prin oferta publică sau de tip închis.
Oferta publică poate fi efectuată prin una din următoarele modalităţi:
1) prin publicarea în mass-media a anunţului adresat unui cerc nelimitat de persoane.
2) prin intermediul unei propuneri la cel puţin 100 persoane.

23
 Emisiunea închisă - plasarea valorilor mobiliare unui cerc restrîns de persoane a căror listă
este stabilită din timp.
Emisiunea de acţiuni se efectuează la înfiinţarea societăţii pe acţiuni sau la majorarea
capitalului social al societăţii.
Emisiunile pot fi restructurate pentru urmatătoarele situaţii:
* micşorarea sau majorarea capitalului social;
* consolidarea acţiunilor;
* fracţionarea sau convertirea acţiunilor;
* reorganizarea societăţii pe acţiuni.
Emisunea valorilor mobiliare a societăţii poate fi efectuată prin intermediul ofertei publice
sau fără oferta publică.

2. Aspecte privind emisiunile primare de acţiuni.

Indiferent de tipul S.A. deschise sau închise, acţiunile emise la înfiinţarea acestora se
plasează doar printre fondatori.
Emisunea valorilor mobiliare şi anume a acţiunilor la înfiinţarea societăţii include
următoarele etape:
1) adoptarea de către fondatori a deciziei care conţine informaţii despre clasele şi numărul de
acţiuni autorizate spre plasare. հП

2) pentru bănci aprobarea de către Banca Naţională a Moldovei a cererii pentru eliberarea
autorizaţiei de a desfăşura activităţi financiare.
3) deschiderea contului bancar provizoriu.
4) întocmirea listelor primilor subscriitori a acţiunilor, acumularea mijloacelor băneşti pe contul
provizoriu.
5) înregistrarea de stat a societăţii la organele de înregistrare, pentru bănci înregistrarea de stat a
băncii la Banca Naţională a Moldovei şi eliberarea autorizaţiei de efectuare a activităţii financiare.
6) Înregistrarea claselor şi a numărului de acţiuni autorizate spre plasare şi înregistrarea de stat a
acţiunilor la comisie.
7) transferarea mijloacelor băneşti de pe contul provizoriu pe contul de decontare al societăţii.
8) executarea certificatelor de acţiuni pentru societăţile care emit valori mobiliare materializate.
9) introducerea informaţiei despre proprietarii valorilor mobiliare în registrul de acţiuni sau
eliberarea extraselor din registru.
La emisiunea acţiunilor, la înfiinţarea societăţii pretul nu trebuie sa fie mai mic decît
valoarea nominală.
Emisiunea suplimentară de acţiuni este considerată orice emisune efectuată de societate
după înregistrarea de stat a acţiunilor emisiunii de constituire.
24
 Procedura suplimentară de acţiuni include următoarele etape:
1. adoptarea de către organul autorizat al emitentului, a deciziei referitoare la emisiunea
suplimentară de acţiuni.
2. înregistrarea la comisie a acţiunilor autorizate spre plasare.
3. pregătirea şi aprobarea de către emitent a prospectului ofertei publice a acţiunilor .
4. încheierea contractului de ţinere a registrului cu registratorul independent.
5. înregistrarea clasei de acţiuni la bursa de valori.
6. înregistrarea prospectului de ofertă publică.
7. deschiderea de către emitent a contului bancar provizoriu pentru păstrarea mijloacelor băneşti .
8. executarea formularelor, certificatelor de acţiuni.
9. dezvăluirea informaţiei din prospectul ofertei publice.
10. plasamentul acţiunilor din emisiunea suplimentară.
11. adoptarea de către societatea emitentă a dărilor de seamă privind rezultatele emisiunii şi
subscrieii.
12. înregistrarea rezultatelor la comisie.
13. înregistrarea modificărilor şi completărilor în statut.
14. închiderea contului bancar şi transferarea mijloacelor băneşti în contul de decontări al
emitentului.
15. introducerea datelor despre valorile mobiliare
쏠Х în registru; eliberarea certificatelor sau a
extraselor din registru.
16. pentru valorile mobiliare admise spre circulaţie la bursă, informarea bursei despre modificările
înregistrate în registrul de stat ca urmare a efectuării emisiunii suplimentare.

3. Particularităţile emisiunilor primare de obligaţiuni.

Prin emisiune de obligaţiuni societatea emitentă doreşte să atragă capitaluri financiare de pe
piaţa de capital, aceasta poate fi efectuat şi prin emisiunea de acţiuni.
Avantajele şi dezavantajele modalităţilor de finanţare:
1.Finanţarea prin emisiunea de acţiuni
Avantaje: Se obţin capitaluri nerambursabile pentru o perioadă nelimitată de timp.
Dezavantaje: Creşterea numărului de acţiuni în circulaţie şi mişcarea dividentelor.
2.Finanţarea prin emisiuni de obligaţiuni.
Avantaje: Este o modalitate mai uşoară de a obţine finanţare decît prin creditul bancar ce se
obţine resurse financiare mai multe decît la bancă.
Dezavantaje: Capitalurile obţinute trebuie rambursate, deci emitentul trebuie să-şi planifice mai
atent resursele financiare pentru ca să poată plăti dobînzile şi sumele împrumutate la scadenţă.
Caracteristicile generale al obligaţiunilor
25
 Fiecare emisiune de obligaţiuni are un set de caracteristici generale specifice care fac
obligaţiunile mai atractive pentru investitori aceste seturi de caracteristici sunt incluse la contractul
de emisiune şi se pot oferi la:
- forma obligaţiunii;
- descrierea proprietăţilor ipotecare sau a poliţei de asigurare;
- valoarea totală de emisiune a obligaţiunii;
- clauza de protecţie de achitare a dobînzilor, etc.
Setul de caracteristici generale a obligaţiunii trebuie să conţină următoarele informaţii:
1. emitentul – care se obligă să achite dobînzile şi valoarea nominală a emisiunilor la scadenţă
(corporaţiile, Societăţile pe acţiuni);
2. valoarea nominală – este înscrisă pe faţa documentului sau menţionată în prospectul emisiunii şi
reprezintă suma împumutată pe care emitentul trebuie să o plătească la scadenţă;
3. dobînda nominală - este în forma procentuală se stabileşte de obicei bianual şi se achită prin
prezentarea cuponului de plată;
4. datele obligaţiunii:
- data emisiunii la care emitentul pune obligaţiunea în vînzare;
- data de plată a dobînzii anuale;
- scadenţa;
5. administratorul garant – este societatea care asigură
Т emisiunea;
6. depozitarea;
7. modul cum este garantată emisiunea;
8. condiţiile restrictive:
- totalul datoriilor emitentului să nu depăşească un anumit procent;
- o rată de lichiditate curentă minimă;
- un anumit nivel al profiturilor.
Condiţiile specifice (clauze) oferă anumite atractivităţi pentru obligaţiunile emise şi constau
în diverse clauze:
1) clauza de revocare (răscumpărare) – permite emitentului să răscumpere obligaţiunea înainte de
scadenţă, achitînd datoriile, finanţarea respectivă este rentabilă în comparaţie cu alte posibilităţi şi
dobînda este mai scazută la alte modalităţi de finanţare.
2) Clauza de protejare a investitorului – stabileşte perioada de timp în care emitentul nu poate
revoca obligaţiunea.
3) clauza returnării împrumutului la o dată înainte de scadenţă, investitorul poate cere achitarea
valorii nominale a emisiunii înainte de scadenţă dacă se modifică dobînzile pe piaţă.
4) clauza restrictivă - emitentul poate folosi pentru un obiectiv doar un tip de finanţare.
5) clauza convertibilităţi i- obligaţiuznile pot fi convertite în alte valori mobiliare a emitentului.
26
6) clauza de modificare a condiţiilor contractuale - pot fi modificate doar de SA, prin aprobarea
acţionarilor.
7) clauza de asigurare în caz de neplată, administratorul garant, în caz de neplată – achita el
datoriile.
8) clauza ofertei concurente – emitentul poate acorda cele mai favorabile condiţii la primul ofertant.
Pentru un investitor pot fi mai sigure obligaţiunile decît acţiunile şi mai puţin riscante şi pentru SA
invers.
Emisiunea obligaţiunilor are următoarele etape:
-la plasarea închisă:
1. adoptarea hotărîrii la Adunarea Generală a Acţionarilor despre emisiunea unui anumit număr de
acţiuni de o anumită clasă;
2. adoptarea hotărîrii de amplasare a obligaţiunilor;
3. înregistrarea de stat a emisiei obligaţiunilor la comisie şi a prospectului de emisiune dacă sunt
mai mult de 50 de obligaţiuni;
4. efectuarea certificatelor de obligaţiuni;
5. înscrierea posesorilor de obligaţiuni în registru şi eliberarea certificatelor de obligaţiuni sau
extraselor din registru.
-la plasarea publică a obligaţiunilor:
1. adoptarea de către organul executiv a hotărîrii de
@ emisiune a obligaţiunilor de o anumită clasă;

2. adoptarea hotărîrii referitor la termenul iniţial şi final de amplasare;

3. încheierea contractului cu un participant profesionit care activează ca organizator al ofertei
publice;
4. obţinerea autorizaţiei pentru amplasarea publică şi înregistrarea de stat a emisiei obligaţiunilor la
comisie şi a prospectului de emisiune;
5. publicarea anunţului referitor la amplasarea publică, difuzarea informaţiei prospectului emisiei;
6. amplasarea emisiunii obligaţiunilor;
7. aprobarea dării de seamă referitor la emisiunea efectuată şi aprobarea la comisie;
8. înregistrarea cumpărătorului în registru şi eliberarea certificatelor de obligaţiuni sau a extraselor
din registru.
Pentru înregistrarea de stat a emisiei obligaţiunilor emitentul prezintă comisiei hotărîrea
adunării generale privind emisia obligaţiunilor şi documentelor necesare.
În cazul plasării publice se prezintă următoarele documente:
1. cererea de înregistrare;
2. copiile autentificate notarial a documentelor de constituire a emitentului;
3. extrasul din registrul comercial de stat care atestă înregistrarea emitentului;
4. specimenele obligaţiilor în 2 exemplare pentru valorile mobiliare materializate;
27
5. prospectul ofertei publice în 2 exemplare, 2 exemplare cu informaţia despre abonarea deschisă la
obligaţii şi copia dispoziţiei de plată privind achitarea taxei unice pentru înregistrarea prospectului
şi eliberarea autorizaţiei pentru efectuarea abonării;
6. extrasul din procesul verbal al AGA precum şi cel al şedintei organului executiv al emitentului
care a decis sa emită obligaţii;
7. contractul cu participantul profesionist pentru efectuarea ofertei publice şi plasarea valorilor
mobiliare;
8. copia dispoziţiei de plată despre achitarea de către emitent a impozitului pentru efectuarea
operaţiunilor cu valori mobiliare.
În cazul plasării închise:
1. cererea de înregistrare;
2. copiile documentelor de înregistrare;
3. extrasul din registrul de stat care confirmă înregistrarea emitentului;
4. extrasul din procesul verbal al AGA şi cel al şedinţei organului împuternicit, care a decis să emită
obligaţiunile;
5. specimenele obligaţiilor în 2 exemplare;
6. copia dispoziţiei de plată privind achitarea impozitului pentru efectuarea operaţiunilor cu valori
mobiliare.
Comisia examinează timp de 30 zile documentele.
Ш

Societăţile pe acţiuni pot atrage capitaluri în mai multe feluri: dacă este vorba de un termen
mai mic pînă la 5 ani. Societăţile pe acţiuni pot apela la credit bancar, însă dacă perioada este mai
mare băncile nu preferă aşa credite.
Obţinînd mijloacele băneşti prin emisiunea de obligaţiuni întreprinderea va obţine mai multi bani
sub formă de împrumut şi la o rată a dobînzii mai mică decît cea bancară.
Întrebări recapitulative:
1. Numiţi care sunt tipurile de emisiuni de valori mobiliare
2. Argumentaţi necesitatea efectuării emisiunilor de valori mobiliare la constituirea societăţii
3. Enumeraţi etapele privind emisiunile primare de acţiuni
4. Numiţi documentele necesare pentru emisiunile primare de acţiuni
5. Enumeraţi etapele privind emisiunile primare de obligaţiuni
6. Numiţi documentele necesare pentru emisiunile primare de obligaţiuni

Bibliografie
1. N. Dardac, C. Basno. Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanţe social- economice. Bucureşti
1997.
2. G. Anghelache, N. Dardac, I. Stancu. Pieţe de capital şi burse de valori.
28
3. Popa, Bursa. Volumul I, II. Bucureşti 1993 – 1994.
4. M. Prisacaru. Tranzacţii la bursele de mărfuri şi valori. Bucureşti 1996.
5. G. Anghelache. Pieţe de capital:caracteristici, evoluţii, tranzacţii. Bucureşti 2004

Tema 4: Pieţele secundare de titluri finaciare. Bursa de valori.

1. Categoriile principale de pieţe secundare. Analiza comparativă
2. Bursa de valori, principala piaţă secundară financiară.
3. Funcţiile bursei de valori
4. Funcţionarea burselor de valori
5. Bursa de valori a Moldovei.Organizare şi funcţionare
6. Organele de conducere a bursei
7. Membrii bursei de valori a Moldovei
8. Admiterea şi circulaţia valorilor mobiliare pe piaţa reglementată
9. Reguli de tranzacţionare la bursă
10. Fluxul documentelor la bursa de valori a Moldovei.

Obiectivele stabilite
1. Definirea noţiunilor de piaţă bursieră şi bursă de valori
2. Stabilirea funcţiilor şi a funcţionării pieţelor
Т de capital

3. Stabilirea condiţiilor de funcţionare a Bursei de Valori a Moldovei

4. Definirea funcţiilor membrilor Bursei de Valori a Moldovei
5. Descrierea modalităţii de admitere şi circulaţie a valorilor mobiliare la bursă

1.Categoriile principale de pieţe secundare. Analiza comparativă

După punerea în circulaţie a valorilor mobiliare prin emisiunea pe piaţa primară, ele fac
obiectul tranzacţiei pe piaţa secundară.
Funcţionarea pieţei secundare se efectuează prin intermediul bursei de valori şi a pieţelor
extrabursiere.
Bursa de valori – este o instituţie specială care dispune de spaţii pentru tranzacţii unde se
efectuează cererea şi oferta de valori mobiliare şi se stabileşte preţul.
Bursa poate avea următoarele forme:
- oficială;
- secundară;
- terţiară.

29
 Bursa oficială - este cu reglare la termen sau piaţa în numerar, este piaţa principală, aici se
tranzacţionează cele mai importante valori mobiliare. Pentru a fi cotată pe această piaţă societatea
comercială trebuie să prezinte un set de documente şi informaţii:
- cererea;
- documentele asupra societăţilor (statutul, informaţiile asupra activităţilor economico - financiare,
componenţa consiliului de administraţie, lista acţionarilor, care deţin mai mult de 5 % din capital,
ultimile 3 bilanţuri contabile, raportul asupra situaţiei financiare);
- publicarea în permanenţă a informaţiilor despre activitatea economico – financiară;
Situaţiile financiare trebuie să arate că întreprinderea a obţinut profit, iar ultimii 2 ani a obţinut
dividente semnificative.
- capitalul social al societăţilor este semnificativ;
- societatea este de acord să ofere public cel puţin 25% din capitalul social sub formă de acţiuni.
Bursa secundară - este o piaţă tranzitorie pentru societăţile care vor să fie cotate pe piaţa
oficială, sau poate fi piaţă permanentă pentru societăţile care nu pot fi cotate pe pieţele oficiale.
Pe această piaţă se cotează întreprinderile mici şi mijlocii, în curs de dezvoltare, dar care nu
îndeplinesc toate condiţiile pentru a fi cotate pe piaţa oficială sau nu îşi doresc acest lucru.
Pentru a fi admise pe piaţa secundară societăţile trebuie sa aibă o cotă minimă din capitalul
social expus la vînzare (minim 10%).
Pe piaţa secundară pot fi cotate: Ш

- societăţile familiare care îndeplinesc condiţiile de cotare pe piaţa oficială, însă nu doresc sa
expună public 25% din capitalul social pentru ca să obţină controlul asupra societăţii;
- societăţile în curs de dezvoltare pentru care piaţa terţiară nu este convenabilă, şi încă nu au
mărimea necesară pentru a fi admise la piaţa oficială.
Bursa terţiară - este o piaţă unde fiecare acţionar, chiar şi minoritar poate să-şi coteze titlurile
fără nici o formalitate suplimentară.
Pieţele interdileri, mai este numită şi piaţa extrabursieră sau OTC- este pentru un număr mare
de titluri financiare care nu îndeplinesc condiţiile să fie cotate la burse.
Caracteristicile burselor şi pieţelor interdealeri sunt prezentate în continuare.
Burse de valori
1. Tranzacţiile se efectuează în incinta bursei, adică există sală de negocieri.
2. Accesul pe piaţă este doar pentru participanţii profesionişti.
3. Accesul în sală şi negocierea se realizează prin licitaţii publice.
4. Tranzacţiile se efectuează în baza unor reguli şi regulamente.
5. Datorită ordinelor se creează un curs unic pentru toate valorile mobiliare tranzacţionate.
Pieţe extrabursiere
1. Nu există un spaţiu strict delimitat, tranzacţiile se efectuează în afara bursei.
30
2. Au acces şi clienţii, deasemenea se tranzacţionează o gamă mai vastă de titluri.
3. Tranzacţiile se efectuează direct între vînzător şi cumpărător.
4. Nu sunt regulamente stricte de realizare a tranzacţiilor.
5. Preţurile pot varia de la o firmă la alta.
Piaţa electronică utilizează sisteme de programe şi calculatoare prin intermediul cărora se
realizează tranzacţiile.

2. Bursa de valori, principala piaţă secundară financiară.

Bursa de valori este un spaţiu unde se vînd şi se cumpără titluri financiare sau mărfuri în
baza unor regulamente prin intermediul participanţilor profesionişti.
Bursa de valori are o serie de caracteristici:
I. Piaţă de mărfuri şi valori
Pentru ca o marfă să poată fi tranzacţionată la bursa de valori, ea trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
1.Să aibă un anumit grad de standardizare
Fac obiectul tranzacţiilor la bursa de mărfuri următoarele mărfuri:
a. bunuri de origine vegetală (grîu, porumb, soia, făină, orez, ulei, cartofi, cacao, cafea, citrice,
zahăr, lemn, etc);
b. mărfuri de origine animală; Ш

c.mărfuri de origine minerală (aur, argint, cupru, zinc, aluminiu, platină, etc)
2. Să aibă o importanţă strategică în comerţul mondial
Să fie cît mai mulţi cumpărători şi vînzători, să creeze diverse preţuri pentru a nu se forma
monopoluri.
3. Să fie o marfă atractivă
Să atragă cît mai mulţi speculatori, vînzători şi cumpărători.
4.Sa fie depozitabilă
II. Piaţă liberă
Să fie o concurenţă liberă, sa atragă cît mai mulţi producători, comercianţi şi cumpărători.
III.Piaţă simbolică
Cumpărătorul nu trebuie să-şi etaleze marfa ci numai să prezinte documentul care se ateste aceasta.
IV.Piaţă organizată
Tranzacţiile se realizează în baza unor principii, norme, reguli.
V.Piaţă reprezentativă
Prin intermediul cursurilor bursiere se stabilesc preţurile la mărfuri, ceea ce asigură un
volum mai mare de tranzacţii.
Bursa este un reper pentru economie şi o sursă de informaţie pentru agenţii economici.
31
 Bursei îi sunt caracteristice următoarele:
1. determinarea preţurilor pentru produsele tranzacţionate pe această piaţă;
2. creşterea numărului de operaţiuni efectuate pe piaţă;
3. diminuarea fluctuaţiilor preţurilor;
4. asigurarea aprovizionării industriaşilor cu materie primă şi materiale;
5. asigurarea unei pieţe de desfacere pentru producători care nu mai sunt nevoiţi să cheltuie bani pe
depozitarea mărfurilor;
6. asigurarea împotriva riscurilor;
7. transferarea riscurilor de pret de la profesionişti la speculator.
Rolul bursei este de a asigura:
1. echilibrarea cererii şi a ofertei;
2. atragerea unui număr mare de participanţi;
3. tranzacţionarea rapidă asistată de tehnica necesară, de personal specializat, documente speciale;
4. formarea unor depozite bancare de garanţii;
5. crearea diferitor tipuri de contracte bursiere.
Putem întîlni diferite clasificări a bursei de valori:
1) După produsele tranzacţionate pot fi:
a. generale - tranzacţionarea unei game variate de produse;
b. specializate - se fac tranzacţii numai cu valori Ш
mobiliare sau numai cu mărfuri;
2) După obiectul tranzacţiilor bursele pot fi:
a. burse de valori mobiliare;
b. burse de mărfuri;
c. burse complementare comerţului internaţional, burse de asigurări;
d.burse valutare sau de devize.
3) În funcţie de forma de localizare a burselor:
a. centralizate;
b. descentralizate - sunt la distanţă sau burse electronice.
4) Dupa soluţia instituţională pentru înfiinţarea şi funcţionarea burselor pot fi :
a. burse de stat;
b. burse private.
5) După modul de comunicare:
a. cu strigare liberă;
b. electronice.
6) După modul de formare al preţurilor:
a. pieţe de licitaţie;
b. pieţe de negociere.
32
 7) După disciplina de tranzacţionare:
a. pieţe bazate pe ordine;
b. pieţe bazate pe cotaţii - există formatori ai pieţei care afişează cotaţiile de vînzare sau de
cumpărare
8) După accesul la calitatea de membru al bursei:
a. burse închise;
b. burse deschise - au un număr nelimitat de membri.

3. Funcţiile bursei de valori

Bursa de valori – este strîns legată de economia de piaţă şi are mai multe funcţii:
macroeconomice, microeconomice şi pe plan individual.
Funcţii macroeconomice:
- Bursa asigură un circuit mai scurt şi mai eficient între economiile pe termen lung şi necesităţile de
finanţare a întreprinderilor şi a administraţiei publice sau a statului.
- Bursa este o alternativă pentru creditele bancare.
- Prin intermediul bursei se asigură lichidităţi pentru economie
- Bursa activează aproape în toate zilele şi deţinătorii de titluri financiare au posibilitatea să
le vîndă rapid.
Bursa oferă informaţii prin stabilirea cursurilor
Ш bursiere.
Prin utilizarea instrumentelor financiare se transferă o parte din riscuri către speculanţi.
Functii microeconomice:
- Bursa contribuie la creşterea sau scăderea renumelui firmelor care-şi tranzacţionează valorile
mobiliare la bursă.
- Prin intermediul bursei întreprinderile îşi pot creşte fondurile.
- Bursa contribuie la o mai bună administrare a întreprinderilor, la sporirea valoarii activelor sale şi
a măririi profiturilor acţionarilor.
Funcţiile în plan individual:
-Bursa facilitează obţinerea de lichidităţi şi asigură evaluarea corectă a averii acţionarilor.
Acţionarii pot în orice moment să-şi vîndă acţiunile.

4. Funcţionarea burselor de valori

Între bursele de valori din diferite ţări sunt asemănări şi deosebiri. Bursele pot fi organizate
ca instituţii publice sau private.
Bursele private se înfiinţează prin asocierea persoanelor fizice şi juridice.
Bursele trebuie să aibă statut şi regulament, statutul bursei conţine informaţii generale
despre bursă:
33
denumirea instituţiei, sediul, obiectul activităţii, drepturile şi obligaţiile membrilor bursei, informaţii
privind desfăşurarea activităţii bursei, etc.
Regulamentul bursei conţine informaţii despre cotarea titlurilor, mecanismul de efectuare a
tranzacţiilor, de negociere, de formare şi afişare a cursurilor bursei, activitatea agenţilor de bursă.
Bursele pot fi de tip închis sau deschis.
Membrii bursei pot efectua tranzacţii direct pe piaţa bursieră. Membrii bursei pot participa la
întroducerea modificărilor în statut şi regulament, pentru a deveni membru a bursei, persoanele
trebuie sa deţină un capital stabilit, să cumpere un anumit tip de acţiuni, şi să respecte regulamentul
bursei.
Calitatea de membru a bursei poate fi dobîndită şi pe următoarele căi:
1. membri cu chirie - care şi-au închiriat un loc de membru;
2. membri parţiali - sunt firmele care pot încheia tranzacţii în sala de negocieri, dar nu pot lucra ca
specialişti de bursă;
3. membri aliaţi - sunt acţionarii principali care nu mai pot încheia tranzacţii în sala de negocieri;
4. membri acceptaţi - contribuie cu capital, dar nu au acces la conducerea bursei;
5. membri corespondenţi - participă la tranzacţii şi gestionează conturile clientului.
Trăsăturile comune a sistemului mondial de organizare şi conducere bursieră sunt:
1. conducerea generală – Adunarea Generală a Acţionarilor sau Asociaţia Bursei, atribuţiile,
elaborarea strategiilor, a statutului şi regulamentului.
Ш

2. conducerea permanentă - din care fac parte unii membri ai bursei, investitori importanţi,
reprezentanţi a unor firme cotate a statului.
3. conducerea executivă - este realizată de personalul de conducere şi preşedinte, mai multi
vicepreşedinţi aleşi de conducerea permanentă.
4. Organul consultativ, au ca scop furnizarea de informaţii clienţilor.
Agenţii bursieri sunt specialişti care asigură activitatea permanentă a bursei, ei pot fi: specialişti
operativi dacă efectuează tranzacţii, sau neoperativi, dacă efectuează analiza pieţei bursiere şi
furnizează informaţii.

5.Bursa de valori a Moldovei. Organizare şi funcţionare

Bursa de valori a Moldovei a fost înfiinţată în 1994 în baza legii cu privire la circulaţia
valorilor mobiliare şi bursele de valori, a fost înfiinţată ca o Societate pe Acţiuni de tip închis, la
înfiinţare au participat 34 de fondatori, participanţi profesionişti ai pieţei de capital.
Primele negocieri au avut loc la 26 iunie 1995. În 1998 a fost înfiinţat depozitarul naţional
de valori mobiliare.
Bursa nu are ca scop obţinerea profitului, ea îndeplineşte un serviciu de utilitate publică.
Activităţile principale a bursei sunt:
34
- încheierea, înregistrarea, verificarea, confirmarea şi executarea tranzacţiilor bursiere;
- efectuarea operaţiunilor care asigură comercializarea valorilor mobiliare;
- prestarea serviciilor bursiere;
- difuzarea informaţiei cu privire la preţuri;
- prestarea serviciilor pentru persoanele fizice şi juridice;
Pentru a îndeplini aceste atribuţii bursa efectuează următoarele:
1. elaborează reguli de efectuare a tranzacţiilor bursiere;
2. elaborează reguli de cotare a valorilor mobiliare la bursă, de admitere a valorilor mobiliare la
listingul bursei;
3. organizează schimbul de informaţii;
4. stabileşte cotizaţiile de membru a bursei;
5. poate sa aplice diverse sancţiuni membrilor pentru nerespectarea regulamentelor;
6. stabileşte reguli de acces în sala de negocieri;
7. susţine nivelul înalt profisional al colaboratorilor.
Bursa funcţionează în baza următoarelor principii:
1. efectuarea operaţiunilor doar de către membrii bursei;
2. admiterea la negocieri în timpul sesiunilor bursiere;
3. înregistrarea tranzacţiilor;
4. informarea participanţilor despre preţuri; Ш

5. publicarea informaţiei despre tranzacţii;

6. interzicerea colaboratorilor să utilizeze sau să divulge informaţii confidenţiale.
Capitalul propriu al bursei este constituit din: capital social, statutar, suplimentar şi de
rezervă şi din alte mijloace. Iniţial capitalul social al bursei constituia 50000, era divizat în 50 de
acţiuni simple, valoarea unei acţiuni 10 mii lei.
Capitalul social poate fi majorat prin:
- mărirea valorii nominale a acţiunii;
- plasarea de acţiuni suplimentare.
Sursele pot fi proprii sau care aparţin achizitorilor de acţiuni.

6.Organele de conducere a bursei

Organele de conducere a bursei sunt:
- Adunarea Generală a Acţionarilor;
- consiliul bursei;
- preşedintele bursei.
Atribuţiile Adunării Generale a Acţionarilor sunt:
1. aprobă statutul şi modificările în statut;
35
2. hotărăsc referitor la capitalul social şi a modificărilor sale;
3. aporbă regulamentul consiliului bursei, alege membrii stabileşte remunerările lor;
4. stabileşte organizaţia de audit şi retribuirea serviciilor;
5. hotărăşte asupra tranzacţiilor de proporţii mari;
6. examinează darea de seamă financiară anuală, darea de seamă a consiliului şi a organizaţiei de
audit;
7. hotărăşte asupra reorganizării bursei.
Consiliul bursei hotărăşte interesele acţionarilor între Adunările Generale şi are următoarele
atribuţii:
1. decide asupra convocării Adunării Generale a Acţionarilor;
2. aprobă valoarea de piaţă a bunurilor care constituie obiectul tranzacţiilor mari;
3. stabileşte registratorul bursei şi retribuirea sa;
4. aprobă prospectul de ofertă publică pentru emisiunea suplimentară de acţiuni;
5. hotărăşte asupra utilizării capitalului de rezervă;
6. aprobă fondul de retribuire a angajaţilor bursei;
7. aprobă reguli.
Preşedintele consiliului bursei se alege de către membrii consiliului bursei. Preşedintele
convoacă şedinţele consiliului bursei şi semnează diverse acorduri. Organul executiv al bursei se
ocupă de conducerea curentă a bursei, este reprezentat
Ш de către preşedinte ales pe o perioadă de 3
ani. Comisia de cenzori la bursa de valori este reprezentată prin intermediul organizaţiei de audit.
În cadrul bursei de valori îşi desfăşoară activitatea următoarele subdiviziuni şi departamente:
1. departamentul listing, marketing şi cotare - se ocupă de înregistrarea valorilor mobiliare la bursă
şi de înscrierea lor la cota bursei (listing).
2. departamentul clearing şi decontări.
Clearingul se ocupă de colectarea, verificarea şi corectarea informaţiilor referitoare la tranzacţiile
bursiere.
3. departamentul pentru supravegherea pieţei.
4. departamentul sistemului electronic.

7. Membrii bursei de valori a Moldovei

Membri ai pieţei reglementate (Bursei) pot fi persoanele juridice care satisfac următoarele
cerinţe:
a) deţin licenţa Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare de societate de investiţii, categoria
A,B,C cu condiţia că acestea au, cel puţin, dreptul de a desfăşura activitatea cu privire la executarea
ordinelor privind instrumentele financiare în numele clienţilor;

36
 b) au susţinut la Bursa de Valori a Moldovei procedura de determinare a corespunderii lor
cerinţelor de calificare;
c) au obţinut acordul Preşedintelui Bursa de Valori a Moldovei;
d) posedă cu drept de proprietate cel puţin o acţiune a Societăţii.
La data depunerii cererii de admitere în componenţa Membrilor pieţei reglementate (Bursei),
solicitantul trebuie să corespundă, fără a se limita, următoarelor cerinţe de calificare:
a) să posede licenţă corespunzătoare valabilă, eliberată de Comisia Naţională a Pieţei
Financiare;
b) să se conformeze cerinţelor privind capitalul propriu minim şi de compensare a
investitorilor, corespunzător normelor impuse de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
c) să dispună active financiare disponibile pentru a achita taxele şi cotizaţiile curente
stabilite de operatorul de piaţă;
d) să dispună de un birou, dotat cu mijloace de operare tehnică şi comunicaţie, în vederea
recepţionării documentelor necesare desfăşurării activităţii în relaţiile cu operatorul de piaţă şi care
va pune la dispoziţia acestuia informaţiile solicitate de către acesta şi să aibă îndeplinite cerinţele
pentru accesarea la distanţă a sistemului de tranzacţionare;
e) membrii conducerii şi colaboratorii autorizaţi vor avea studii superioare şi/sau practică
profesională în domeniile: economic, financiar-bancar, pieţei de capital sau în cel al administrării
activelor (administrare fiduciară) şi vor avea o Б
bună reputaţie pentru a asigura o administrare şi
activitate stabilă şi prudentă a societăţii de investiţii;
f) cel puţin doi angajaţi ai solicitantului vor fi certificaţi de către Comisia Naţională a Pieţei
Financiare.;
h) să dispună de un cont deschis la o bancă comercială licenţiată de Banca Naţională a
Moldovei;
i) să nu dispună în componenţa colaboratorilor săi persoane care au fost condamnate printr-o
sentinţă rămasă definitivă pentru infracţiuni în legătură cu activitatea desfăşurată sau pentru fapte de
corupţie, de spălare de bani, pentru infracţiuni contra patrimoniului, pentru abuz, luare sau dare de
mită, fals şi uz de fals, deturnare de fonduri, evaziune fiscală ori alte fapte de natură să conducă la
concluzia că nu sînt create premisele necesare pentru asigurarea unei gestiuni sănătoase şi prudente
a societăţii de investiţii;
j) să corespundă altor cerinţe, considerate necesare.
Solicitanţii de a obţine calitatea de Membru vor prezenta spre examinare Conducerii
operatorului de piaţă următoarele documente şi informaţii referitoare la constituirea, organizarea şi
începerea activităţii în cadrul operatorului de piaţă:
a) cererea-tip pentru a fi admis în Membru, adresată Preşedintelui Consiliului operatorului
de piaţă;
37
 b) cererea pentru primirea acordului Societăţii de a procura cel puţin o acţiune a ei, adresată
Preşedintelui Bursa de Valori a Moldovei.;
c) Contractul de constituire, Statutul, Certificatul de înregistrare a persoanei juridice şi toate
modificările ulterioare la Statut;
d) copia licenţei pentru activitate de societate de investiţii, acordată de Comisia Naţională a
Pieţei Financiare;
e) bilanţul contabil şi situaţiile financiare aferente pentru anul anterior de activitate,
certificate de un auditor independent, precum şi ultimele situaţii financiare trimestriale pentru anul
curent, aprobate de Comisia de cenzori;
f) angajamentul de a respecta prevederile Statutului şi Regulile;
g) angajamentul de a plăti la timp cotizaţiile, taxele şi alte contribuţii fixate de operatorul de
piaţă;
h) dovadă a faptului că solicitantul are deschis un cont de decontare în o bancă comercială
licenţiată de B.N.M., confirmarea asigurării mijloacelor băneşti pentru ordinele la cumpărare
introduse în SAIT;
i) copia certificatelor de calificare a tuturor persoanelor (cel puţin două) autorizate de
Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
j) specimenele de semnături pentru toate persoanele împuternicite şi de legătură cu
operatorul de piaţă; 갰Ш

k) informaţii privind existenţa biroului de legătură şi capacitatea de operare a solicitantului,

inclusiv confirmarea îndeplinirii cerinţelor pentru accesarea la distanţă a sistemului de
tranzacţionare;
l) confirmarea precum că documentele şi informaţia prezentată atît la depunerea cererii, cît
şi cele ce vor fi prezentate ulterior corespund realităţii şi nu conţin declaraţii false sau eronate,
falsificări sau ascunderea căreiva informaţii semnificative.
Pînă la înscrierea Membrului în Registru, acesta este obligat să achite toate cotizaţiile şi
taxele fixate pentru admiterea în rîndurile Membrilor şi înregistrării Agenţilor la Bursă. În caz
contrar, faţă de Membru se va aplica o penalitate în mărime de 0,1% de la suma îndatorată, pentru
fiecare zi restantă.

8. Admiterea şi circulaţia valorilor mobiliare pe piaţa reglementată

Spre circulaţie (tranzacţionare) pe piaţa reglementată (la Bursă) pot fi admise în liste
separate următoarele instrumente financiare:
a) valori mobiliare corporative emise de persoane juridice naţionale şi internaţionale;
b) valori mobiliare emise de Ministerul Finanţelor, de Banca Naţională a Moldovei, de
autorităţile administraţiei publice locale şi de organismele internaţionale cu caracter public;
38
 c) opţiuni la valorile mobiliare şi alte contracte la termen;
d) alte valori mobiliare şi instrumente financiare, circulaţia cărora nu este interzisă.
Emitentul, care solicită admiterea valorilor mobiliare spre tranzacţionare sau valorile
mobiliare ale acestuia sunt admise la iniţiativa Membrului pieţei reglementate, cu acordul
emitentului, trebuie să respecte următoarele obligaţii – cerinţe:
a) Capitalizarea bursieră previzibilă a acţiunilor pentru care se solicită admiterea spre
tranzacţionare pe piaţa reglementată sau, în cazul în care aceasta nu poate fi evaluată, capitalul
propriu al emitentului trebuie să fie cel puţin echivalentul în lei al unui milion de euro calculat la
cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data admiterii;
b) Valoarea emisiunii valorilor mobiliare de creanţă pentru care se solicită admiterea spre
tranzacţionare pe piaţa reglementată trebuie să fie cel puţin echivalentul în lei a 200000 de euro
calculat la cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data admiterii;
c) cel puţin 10% din acţiunile de aceeaşi clasă să fie în circulaţie liberă;
e) activele nete ale emitentului nu trebuie să fie mai mici decît capitalul social pe parcursul
ultimilor doi ani ai perioadei de activitate;
f) ţinerea registrului de valori mobiliare este efectuată de către Depozitarul Naţional de
Valori Mobiliare/Depozitarul central;
g) să plătească tarifele stabilite de operatorul de piaţă aferente şi să nu aibă datorii faţă de
Bursă; Б

h) să adere la condiţiile şi termenii contractului de admitere şi menţinere la tranzacţionare a

valorilor mobiliare;
i) să desemneze două persoane care vor menţine legătură permanentă cu operatorul de piaţă;
j) să prezinte toate documentele solicitate de operatorul de piaţă.
În vederea înscrierii şi admiterii a valorilor mobiliare corporative pe piaţa reglementată,
emitentul sau Membrul pieţei reglementate va înainta Departamentului specializat al operatorului de
piaţă cererea-tip, la care se vor anexa următoarele documente:
a) documentul de prezentare al emitentului, după forma stabilită, prezentat în formă
electronică şi pe suport de hîrtie;
b) copii (autentificate notarial) ale actelor de constituire (Statutului şi Contractului de
constituire), precum şi toate modificările adiţionale la ele;
c) copia Extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice;
d) copii ale certificatului de înregistrare a fiecărei emisii de valori mobiliare la Comisia
Naţională a Pieţei Financiare;
e) prospectele de ofertă publică prezentate în formă electronică şi pe suport de hîrtie;

39
 f) situaţiile financiar-contabile pentru ultimii 3 ani de activitate, precum şi pentru semestrul
încheiat anticipat depunerii cererii şi rapoartele de audit pentru aceste perioade, prezentate în formă
electronică şi pe suport de hîrtie;
g) decizia organelor de conducere ale emitentului cu privire la admiterea spre tranzacţionare
pe piaţa reglementată;
h) copia contractului de ţinere a registrului şi confirmarea privind numărul total de acţionari
şi lista persoanelor ce deţin mai mult de 5%;
i) formularul cu date personale ale persoanelor de legătură;
j) dovada plăţii comisionului de procesare;
k) confirmarea precum că documentele şi informaţia prezentată, atît la depunerea cererii, cît
şi cele ce vor fi prezentate ulterior, corespund realităţii şi nu conţin declaraţii false sau eronate,
falsificări sau ascunderea căreiva informaţii semnificative;
l) alte documente pe care Bursa le va considera necesare.
Termenul pentru examinarea documentelor şi primirea deciziei de admitere nu va depăşi,
din ziua recepţionării cererii, 10 zile lucrătoare pentru emitenţii autohtoni şi 20 zile lucrătoare
pentru cei străini. Procedura de admitere se va finaliza cu eliberarea emitentului a unui Certificat de
admitere/menţinere spre tranzacţionare pe piaţa reglementată.

9.Reguli de tranzacţionare la bursă. 검Ш

Pentru efectuarea tranzacţiilor, operatorul de piaţă utilizează un program asistat de calculator

numit Sistemul Automatizat Integrat de Tranzacţionare (SAIT). Orarul de funcţionare al SAIT-ului
este de la ora 10.00 pînă la ora 13.30 de luni pînă vineri inclusiv, cu excepţia zilelor declarate ca
sărbători legale. 30.3. În situaţii excepţionale, în care operatorul de piaţă nu este în stare să asigure
înregistrarea tranzacţiilor sau să emită raportul final de tranzacţionare din ziua respectivă, datorită
unor incidente apărute în funcţionarea SAIT-ului, conducerea executivă a operatorului de piaţă
poate decide anularea tuturor tranzacţiilor din ziua respectivă sau a unei părţi a acestora cu acordul
inspectorului C.N.P.F. În ceea ce priveşte autorizarea cotării în SAIT a unei valori mobiliare,
conducerea executivă a operatorului de piaţă sau C.N.P.F. poate ordona o suspendare temporară a
cotaţiilor acesteia, dacă apreciază că această măsură este necesară pentru a proteja investorii sau
pentru a menţine încrederea publicului în integritatea pieţei reglementate.
Clearingul şi decontările tranzacţiilor bursei sunt reglementate de regulile Bursei de Valori a
Moldovei.
Clearing - toate acţiunile întreprinse de departamentul Clearing şi Decontări a Bursei de
valori pentru colectarea, verificarea şi corectarea informaţiilor referitoare la tranzacţiile bursiere.
Decontările sunt toate acţiunile întreprinse de membrul cumpărator pt a-si onora
obligatiunile de vînzare adica livrarea titlurilor financiare şi respectiv de achitare a lor.
40
 La bursa de valori a Moldovei decontările se vor efectua în momentul T+3 însă decontările
finale pot fi efectuate în momentul T+6.
T- data executării tranzacţiei de vînzare - cumpărare.
T + reprezintă numărul de zile din data executării.
Pentru decontări se utilizează un cont special la banca de decontare aleasă de bursă.

10. Fluxul documentelor la bursa de valori a Moldovei.

Îndată, după executarea tranzacţiei în cadrul pieţei reglementate (la Bursă), SAIT-ul va
genera separat pentru Membrul-Vînzător şi Membrul-Cumpărător cîte un Aviz de Contract, în care
vor fi indicate condiţiile contractului încheiat în procesul negocierilor. Avizul de contract reprezintă
documentul, standardizat de Bursă, care certifică încheierea şi detaliile tranzacţiei, executate de
către Membru pe piaţa reglementată şi serveşte drept bază pentru a confirma oficial clientului său
despre executarea ordinului de bursă. Termenul maxim pentru expedierea confirmării clientului,
precum că tranzacţia a fost încheiată, reprezintă momentul T+1.
Avizul de contract cuprinde, cel puţin, următoarea informaţie:
a) numărul (avizului de contract), atribuit de SAIT;
b) data încheierii tranzacţiei şi data decontărilor finale;
c) părţile tranzacţiei – Vînzătorul şi Cumpărătorul (identificarea Membrului, Agentului de
Bursă, care a executat tranzacţia, precum şi codulБ
de identificare a Agentului de Bursă);
d) denumirea emitentului şi numărul de înregistrare a valorilor mobiliare;
e) numărul de valori mobiliare (acţiuni) tranzacţionate, preţul pentru o unitate şi valoarea
totală a contractului;
f) date cu privire la comisionul datorat Bursa de Valori a Moldovei, alte plăţi şi impozite;
g) valoarea totală spre plată.
După închiderea şedinţei de tranzacţionare SAIT de asemenea va genera, după forma şi
modelul stabilit în respectivele proceduri, următoarele rapoarte:
a) Raportul general, care conţine date şi informaţii generalizatoare privind tranzacţiile
executate cu instrumentele financiare ale fiecărui emitent;
b) Registrul de vînzare-cumpărare, care reprezintă înscrieri separate referitoare la toate
tranzacţiile încheiate în cadrul unei şedinţe de tranzacţionare, structurate pe fiecare Membru al
pieţei reglementate (Bursei);
c) Raportul poziţiilor deschise, care reprezintă lista tuturor ordinelor de bursă neexecutate,
expuse spre tranzacţionare în Secţia de bază a Bursei (total şi separat pentru fiecare Membru al
pieţei reglementate (Bursei) şi lista valorilor mobiliare expuse la licitaţie ca pachete unice.

41
 Emiterea rapoartelor va începe îndată după închiderea şedinţei de tranzacţionare şi este
obligaţiunea fiecărui Membru al pieţei reglementate (Bursei) de a recepţiona Avizele de contract
dintrun loc anumit, indicat de operatorul de piaţă şi/sau va fi remis electronic.

Întrebări recapitulative:
1. Definiţi noţiunea de bursă de valori şi piaţă extrabursieră
2. Expuneţi clasificarea burselor de valori după diferite criterii
3. Enumeraşi şi descrieţi funcţiile bursei de valori
4. Descrieţi apariţia Bursei de Valori a Moldovei
5. Definiţi funcţiile organelor de conducere Bursei de Valori a Moldovei
6. Enumeraţi condiţiile de obţinere a titlului de Membru a bursei de valori a Moldovei
7. Descrieţi admiterea şi circulaţia valorilor mobiliare la bursă
8. Caracterizaţi regulile de tranzacţionare la bursă
9. Numiţi fluxul documentelor la bursa

Bibliografie
1. N. Dardac, C. Basno. Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanţe social- economice. Bucureşti
1997.
2. G. Anghelache, N. Dardac, I. Stancu. Pieţe de곐Ш
capital şi burse de valori.
3. M. Prisacaru. Tranzacţii la bursele de mărfuri şi valori. Bucureşti 1996.
4. Legea privind piaţa de capital nr. 171 din 11.07.2012 Monitorul Oficial nr.193-197/665 din
14.09.2012
5. Hotărîre cu privire la eliberarea licenţei de operator de piaţă şi a autorizaţiei de piaţă
reglementată Societăţii pe acţiuni “BURSA DE VALORI A MOLDOVEI”, nr. 23/3 din
08.05.2015. Monitorul Oficial nr.115-123/758 din 15.05.2015

Tema 5 : Agenţii pieţei bursiere

4. Societăţile de bursă pe pieţele de tip american, european şi alte pieţe.
5. Agenţii de bursă.
6. Formarea şi conduita agenţilor de bursă.

Obiectivele stabilite
1. Stabilirea noţiunilor de Societăţi de bursă
2. Descrierea activităţii societăţilor de bursă pe pieţele de tip american, european şi alte pieţe
3. Enumerarea tipurilor de agenţi a bursei
4. Descrierea conduitei agenţilor bursei
42
 1. Societăţile de bursă pe pieţele de tip american, european şi alte pieţe.
În activitatea bursieră sunt implicate 2 mari categorii de participanţi: emitenţii (societăţile pe
acţiuni, statul şi instituţiile financiare) şi investitorii (firmele sau persoanele fizice care efectuează
investiţii).
Investitorii pot fi:
• individuali (persoanele fizice).
• instituţionali (persoane juridice sau companii).
Există agenţi ai pieţei bursiere, firme (participanţi profesionişti) care asigură încheierea,
derularea, negocierea şi executarea tranzacţiilor. Forma tipică a agentului pieţei bursiere este
Societatea de Bursă numită în literatura de specialitate Firmă de Brokeraj sau Dealer.
Societatea de bursă este o instituţie financiară care efectuează operaţiuni pe piaţa secundară
de capital şi poate îndeplini 2 funcţii de bază:
1) de intermediere (brokeraj) – efectuează tranzacţii cu titluri financiare fiind remuneraţi cu un
comision.
2) de comerţ – este vînzător pentru clienţii care cumpără titluri şi cumpărător pentru cei ce le vînd.
În aşa fel venitul rezultă din diferenţa preţului de vînzare şi de cumpărare, însă societatea bursieră
poate acţiona atît ca intermediar cît şi ca negustor adică practică activitatea de broker şi dealer.
Pe piaţa din SUA firmele de brokeraj pot oferi clienţilor săi servicii complete sau de bază.
Б
Serviciile complete includ următoarele activităţi:
1. Cercetarea pieţei titlurilor – se analizează tendinţele pieţei, posibilităţile de investiţie, se
efectuiază cercetări de marketing.
2. Managementul activelor financiare – are loc gestiunea fondurilor clienţilor pentru a obţine
profit, lichidităţi şi siguranţă.
3. Consultanţă în plasamente – recomandări de efectuare a investiţiilor profitabile.
4. Executarea ordinelor transmise de clienţi
5. Reglementarea tranzacţiilor – livrarea şi achitarea titlurilor în baza contractelor întocmite la
bursă.
Serviciile de bază se rezumă la executarea şi reglementarea ordinelor primite de la clienţi şi
presupun comisioane mai reduse fără de serviciile complete.
Realizarea corectă a tanzacţiilor de către societatea de bursă presupune existenţa
următoarelor departamente:
• Departamentul pentru tranzacţii – asigură transmiterea ordinelor de bursă în sala de
tranzacţii, astfel realizîndu-se funcţia de broker a firmei: preluarea ordinelor de la clienţi şi
executarea lor pentru un comision.

43
 • Departamentul de cercetare a pieţei – asigură clienţilor o gamă largă de informaţii ce ţine de
tendinţele şi modificările conjuncturii pieţei.
• Sala de primire a ordinelor – se primesc ordinele de la clienţi.
• Departamentul pentru lichidarea tranzacţiilor – are loc executarea ordinelor primite de la
clienţi.
• Casa de clearing – constă în primirea titlurilor şi încasarea valorii lor de către vînzător.
În mai multe ţări cum ar fi SUA sau Franţa, societatea de bursă poate să-şi extindă gama de
activităţi cîteodată şi pe piaţa primară. În Marea Britanie, firmele care activează ca brokeri sau
dealeri sunt reprezentate de societatea bursieră care poate îndeplini funcţia de creator de piaţă sau
market-maker. Dealerii mai sunt numiţi şi jobberi.
Societăţile de bursă britanice au următoarele componente:
I. Compartimentul de relaţii cu investitorii instituţionali – instituţia care ţine legătura cu
companiile care fac plasamente prin intermediul firmei respective. Se pune accentul pe comunicarea
continuă cu investitorii pentru a realiza tranzacţii.
II. Compartimentul de relaţii cu investitorii individuali – se pune accentul pe produse cît mai
atractive şi diversificate pentru a atrage clienţi.
III.Compartimentul de analiză bursieră – acesta nu realizează tranzacţii dar contribuie prin
informaţie, consultanţă, studii pentru a creşte volumul şi profitabilitatea operaţiunilor bursiere.
═В
Primele 2 compartimente îndeplinesc rolul pe care îl joacă în firmele americane departamentul de
tranzacţii.
În Japonia, agenţii pieţei bursiere sunt marile societăţi financiare care oferă o gamă largă de
activităţi pe piaţa primară şi secundară.
Societăţile bursiere din Japonia efectuează următoarele tipuri de activităţi:
 Operaţiuni cu acţiuni ( de intermediere) –brokeraj
 Operaţiuni cu obligaţiuni ( pe cont propriu) – dealer
 Operaţiuni cu alte titluri (credite pentru tranzacţii, operaţiuni cu certificate de depozit).

2. Agenţii de bursă.
Pe piaţa bursieră sunt specialiştii care ajută la funcţionarea mecanismelor bursieri. Există 2
mari categorii de profesionişti:
I. Specialişti operativi – se ocupă de iniţierea, încheierea, executarea şi controlul tranzacţiilor
bursiere. Aceştia includ intermediarii de bursă numiţi brokeri, şi comercianţii de bursă numiţi
dealeri. Agenţii de bursă sunt persoane fizice care au un anumit statut socio-profesional, studii,
vîrstă şi experienţă practică.

44
 Agenţii de bursă pot activa şi în afara Bursei de Valori şi în cadrul Societăţii de Bursă, ca liberi
profesionişti sau în calitate de intermediari.
1. Brokerii în afara bursei au ca specialişti de bază:
a) Brokerii de titluri (responsabili cu contul) – singura persoană autorizată să primească ordine
de la clienţi. Asigură clienţilor o gamă largă de informaţii privind piaţa titlurilor, posibilităţi de
plasament, aspecte financiare despre investiţii şi consultaţie referitoare la tranzacţie. Aceştia se mai
numesc şi stok-brokeri.
b) Asistenţi de vînzări – aceştia se ocupă de primirea mesajelor şi de alte formalităţi, deservind
2-3 brokeri de titluri.
2. Brokerii din incinta bursei trebuie să fie în una din următoarele situaţii:
a) Să fie membru al bursei
b) Să fie angajat sau reprezentant al unui agent de bursă
c) Să fie desemnat în mod oficial ca agent de bursă
Bursa de valori de la New York (NYSE) are mai multe tipuri de agenţi bursieri:
1) Brokeri de bursă care pot fi:
a) De comision – execută ordinele de vînzare-cumpărare pe care le dau clienţii din afara
bursei. Pot avea 1-3 reprezentanţi în sala de negociere, ei primesc ordine de la brokerii de titluri din
birourile de tranzacţii ale firmelor. Funcţia lor de bază este de a obţine cel mai bun preţ posibil
pentru clienţi. 쏠Х

b) Independenţi – execută ordinile de bursă primite de la alţi agenţi de bursă sau de la firme
membre a căror agenţi nu se află în incinta bursei. Atunci cind brokerii de comision nu pot execută
o parte din ordinele primite le transferă spre executare brokerilor independenţi fiind remuneraţi cu
un comision (brokeri de 2 $). Brokerii independenţi au un rol foarte important în cadrul societăţii de
bursă fiind numiţi şi brokeri ai brokerilor.
2) Comercianţii de bursă pot fi:
a) Comercianţi concurenţi – lucrează în nume şi pe cont propriu şi sunt înregistraţi la bursă,
trebuie să îndeplinească condiţiile de profesionist şi să respecte reglementările bursiere.
Între comercianţii din incinta bursei care execută ordine în cont propriu şi brokerii de bursă
care execută tranzacţii din alte conturi sunt diferenţe: pentru comercianţi cîştigul provine din
diferenţa preţului la care vînd şi cumpără titlurile, profitul lor depinde de evoluţia bursei şi de
modul în care reuşesc să aprecieze corect mişcarea cursului.
b) Creatorii de piaţă concurenţi – lucrează în cont propriu pentru profit însă trebuie să
asigure un preţ corect. Ei pot să cumpere şi să vindă oricare dintre titlurile cotate la bursa de la New
York.

45
 c) Comercianţii pentru ordine non-standart – au rolul de a concentra ordinile inferioare ca
volum contractelor standart, executînd ordinile care reuşesc să formeze pachete standart. La bursa
de la New York, pachetul standart este constituit din 100 acţiuni.
3) Specialiştii de bursă combină activitatea brokerului cu cea a dealerului şi ocupă o poziţie
fixă în incinta bursei specializîndu-se pe anumite titluri. Ca brokeri, specialiştii execută ordine
pentru public care sunt transmise de alţi agenţi ca dealeri şi au obligaţia de a face piaţa asigurînd un
preţ corect şi ordonat pentru titlurile cu care lucrează, adică au obligaţia de a contribui la
stabilizarea pieţei atunci cînd apar fluctuaţii nejustificate. Ei fac ca fiecare tranzacţie să difere de
cea precedentă printr-o diferenţă de preţ rezonabilă. Specialistul stabileşte în fiecare zi preţul de
deschidere pentru titlurile sale luînd în consideraţie ordinile de vînzare-cumpărare care au fost
transmise.
II. Specialiştii neoperativi – se ocupă de analiza şi facilitarea tranzacţiilor bursiere. Analiştii
bursieri sunt cei care evaluează piaţa şi furnizează informaţii clienţilor şi consultanţă în plasamente
sau gestionarea afacerilor cu titluri. Ei pot lucra în cadrul societăţii bursiere sau îşi pot constitui
firme proprii precum Societăţi de analiză şi Consulting financiar.
Din categoria specialiştilor neoperativi fac parte funcţionarii bursieri care trebuie să verifice
modul în care sunt efectuate tranzacţiile în incinta bursei. Aici pot fi şi angajaţii care se ocupă de
transmiterea informaţiei şi întocmirea documentelor referitoare la tranzacţii. Unii specialişti
neoperativi fac parte din Organele de supraveghere a pieţei, lucrători din serviciile de relaţii cu
publicul sau secretariat.
La Tokio Stock Exchange, membrii bursei sunt doar persoanele juridice care sunt reprezentaţi în
incinta bursei de angajaţii lor, agenţi de bursă de tip broker.
Agenţii bursieri pot acţiona prin una din următoarele modalităţi:
1) prin utilizarea unor specialişti numiţi saitorie;
2) prin negocierea directă cu un agent de tranzacţii din bursă.
Firmele saitorie sunt reprezentate în incinta bursei de agenţii de intermediere care asigură
încheierea operaţiunilor bursiere. Fiecare firmă are mai mulţi angajaţi de acest tip, aceştia fiind
specializaţi în anumite titluri. Agenţii firmelor saitorie nu pot încheia tranzacţii în contul firmelor pe
care le reprezintă.
Un agent de intermediere, angajat al firmei saitorie are următoarele responsabilităţi:
- Să anunţe preţurile de vînzare-cumpărare pentru titlurile cu care lucrează, trebuie să anunţe
cursurile cu voce tare, astfel ca cei interesaţi să audă.
- Să înregistreze toate tranzacţiile efectuate întocmind un raport de tranzacţii.
- Să achite penalităţi dacă sunt.
- Să-şi desfăşoare întreaga activitate după principiul unui lucrător bun.

46
 3. Formarea şi conduita agenţilor de bursă.
Agenţii de bursă pot lucra 10-14 ore pe zi, cîte odată 7 zile/săptămînă, fără pauze de masă mari.
Pentru a deveni agent de bursă este nevoie de următoarele caracteristici:
a) Profesionalism, care rezultă din pregătirea de specialitate;
b) Disciplina strictă a muncii, care necesită efort fizic şi psihic permiţindu-i de a respecta
regulile bursei.
În SUA, pentru a deveni broker de titluri, candidatul trebuie să aibă pregătire profesională bună,
experienţă de muncă şi să susţină un examen cu durata de 6 ore din care el trebuie să obţină un
rezultat de minim 70% din punctajul total stabilit. Dacă nu are suficientă experienţă profesională,
trebuie să facă practică minim 4 luni iar mai apoi practică ca stock-broker pe parcursul de 1-2 ani.
De multe ori specialiştii îşi pot începe cariera la bursă ca broker, ceea ce necesită mai puţine
pregătiri.
Candidatul trebuie să respecte regulile interne a bursei şi să aibă următoarele caracteristici:
rapiditate în reacţii, rezistenţă la stres, memorie bună, capacitate de concentrare, stăpînire de sine,
spirit de disciplină şi vîrsta optimă între 20-30 ani.
Un broker de bursă care dobîndeşte suficiente cunoştinţe profesionale poate ocupa postul de
broker de titluri ceea ce presupune nu doar căpătarea experienţei profesionale ci şi creativitate,
imaginaţie şi spirit de observaţie. De activitatea acestui specialist depinde rezultatul financiar a
agenţiei de brokeraj.
Ў

În Marea Britanie au fost introduse programe speciale de pregătire şi perfecţionare a agenţilor

de bursă care sunt necesare pentru a forma specialişti buni. Ei trebuie să susţină examenul pentru
industria titlurilor care include următoarele etape:
a) Atestarea cunoştinţelor ca agent angajat al unei burse – se testează cunoştinţele şi
conduita profesională şi socială a candidatului.
b) Acordarea diplomei de specialist de titluri – aceasta presupune un program mai
îndelungat (2 ani) care pregăteşte specialistul din punct de vedere teoretic şi practic. Pentru a fi
admis la lucru la Bursa de Valori de la Londra este necesară obţinerea acestei diplome.
După angajare, agentul de bursă urmează pregătirea profesională de 6 luni, timp în care el
trece prin toate departamentele bursei.
În Japonia se acordă o importanţă deosebită formării profesionale a agenţilor de bursă. Ei
trebuie să studieze într-un colectiv restrîns cum ar fi campusul studenţesc. Este necesar de obţinut
cunoştinţe referitoare la activitatea brokerilor din punct de vedere teoretic şi practic.
După o anumită perioadă de timp, fiecare participant al cursului are un mentor numit Sempai
cu care lucrează pe tot parcursul studiilor. Pe parcursul anului 1 şi 2 se stabileşte o normă de lucru
prin care se doreşte dezvoltarea creativităţii. Pe parcursul a 2-3 ani de ucenicie, tînărul este supus

47
unor examene periodice. Specialiştii sunt transferaţi de la un departament la altul pentru a obţine
cunoştinţele necesare despre toate activităţile efectuate la Bursa de Valori.

Întrebări recapitulative:
1. Descrieţi Societăţile de bursă pe pieţele de tip american
2. Societăţile de bursă pe pieţele de tip european
3. Definiţi funcţiile agenţilor bursieri
4. Descrieţi formarea agenţilor de bursă ca profesionişti
5. Descrieţi conduita agenţilor de bursă

Bibliografie
1. N. Dardac, C. Basno. Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanţe social- economice.
Bucureşti 1997.
2. G. Anghelache, N. Dardac, I. Stancu. Pieţe de capital şi burse de valori.
3. Anghelache G., Piaţa de capital în context european, Editura economica, Bucureşti 2009
4. Anghelache G., “Pieţe de capital şi burse de valori”, ed. “Societatea adevărul SA”,
Bucureşti, 1992
5. Dardac Nicolae, Basno Cezar, «Bursele de Valori», Bucureşti, 1998
П

Tema 6 : Tranzacţiile bursiere cu titluri financiare primare şi derivate. Tehnica de

realizare.
1. Tranzacţii curente.
2. Tranzacţii la termen, la termen ferme,tranzacţii la termen condiţionate.
3. Tranzacţii ce se realizează pe piaţa bursieră a contractelor futures.
4. Tranzacţii ce se realizează pe piaţa bursieră cu opţiuni.

Obiectivele stabilite
1. Definirea noţiunilor de tranzacţii curente şi la termen
2. Descrierea derulării tranzacţiilor la termen
3. Descrierea modalităţii de utilizare a Contractelor Futures
4. Descrierea modalităţii de utilizare a Contractelor Options

1. Tranzacţii curente.
Tranzacţiile curente mai sunt cunoscute şi sub denumirea de tranzacţii „cash” sau „pe bani
gata”. Acestea mai sunt considerate şi tranzacţii la vedere care se caracterizează prin aceea că,
persoana care dă ordinul de vînzare sau cumpărare îşi asumă obligaţia, ca imediat, sau în perioada
48
de lichidare normală, cîteva zile din momentul încheierii contractului, să puna la dispoziţia
partenerului titlurile vîndute sau suma de bani care reprezintă preţul tranzacţiei printr-un cont cash
deschis de client la firma de broker.
Astfel un investitor care efectuează cumpărarea de valori mobiliare trebuie să plătească
integral suma tranzacţiei iar vînzătorul trebuie să livreze titlurile vîndute şi să primească
contravaloarea lor în contul său.
Pentru tranzacţiile cu lichidare imediată derulate de pe pieţile de tip American lichidarea are
loc în ziua încheierii contractului iar pentru cele cu lichidare normală termenul este stabilit prin
regulamentul ţării respective. După executarea contractului investitorul va primi banii dacă este
vînzător sau titlurile dacă este cumpărător după cîteva zile după incheierea tranzacţiei.
Operaţiunile la vedere efectuate la bursa de la Paris se numesc operaţiuni cu lichidare
imediată sau la vedere. Tranzacţiile la vedere de la bursa de la Paris în dependenţă de condiţiile
stabilite se efectuează pe cîteva segmente după piaţa pe care sunt efectuate.
Astfet pot fi următoarele tipuri de pieţe:
1. Piaţa în afara cotei – este destinată firmelor mici care nu îndeplinesc condiţiile de cotare
pe piaţa oficială. Este o piaţă cu un înalt grad de risc din cauza insuficienţei informaţiilor a
reglementării şi lichidităţii scăzute.
2. Piaţa la vedera propriu zisă – aici se tranzacţionează aproape toate titlurile franceze şi
străine, formînd împreună cu piaţa cu lichidare normală,
) piaţa oficială la bursa de la Paris.
3. Piaţa a doua – este destinată firmelor de importanţă mijlocie şi cotează acţiuni,
obligaţiuni şi certificate de investiţii.

2. Tranzacţii la termen, la termen ferme,tranzacţii la termen condiţionate.

Tranzacţiile la termen se caracterizează prin aceea că, partenerii convin să-şi îndeplinească
obligaţia peste o anumită perioadă de la data încheierii tranzacţiei. Tranzacţia se încheie la bursă
într-o anumită zi, iar reglementările în conturi şi livrarea titlurilor urmează să se facă la o dată
viitoare.
Valoarea tranzacţiei se determină pe baza cursului la termen prestabilit indiferent de evoluţia
cursului de piaţă la termenul tranzacţiei. Cotează la termen valorile mobiliare cele mai active pe
piaţa la vedere cele pentru care există o cerere şi o ofertă destul de ridicată.
Negocierele la termen pot fi ferme şi condiţionate. În cazul operaţiunilor la termen ferm,
cumpărătorul şi vînzătorul sunt angajaţi din ziua negocierii: primul de a plăti titlurile cumpărate, cel
de-al doilea de a livra titlurile vîndute.
Lichidarea tranzacţiei se va efectua la o dată viitoare, tranzacţiile la termen creează avantaje
suplimentare pentru operator, deoarece o cumpărare de titluri poate fi urmată de revînzarea lor, iar
vînzarea la termen ferm poate fi urmată de o răscumpărare a titlurilor.
49
 Scopul tranzacţiei la termen ferm îl constitue nevoia de modificare a structurii a propriului
portofoliu de valori mobiliare la o dată viitoare prin intermediul unei operaţiuni iniţiate anterior.
Angajamentul părţilor fiind ferm, tranzacţia se derulează în două momente:
1. Momentul t0 al iniţierii operaţiunii – cînd se stabileşte termenul tranzacţiei şi valoarea
acesteia, pe baza cursului predeterminat.
2. Momentul tn al finalizării tranzacţiei – cînd în funcţie de cursul zilei, se determină rezultatul
obţinut.
Tranzacţiile condiţionate sunt derulate la termen însă derularea lor este opţională, aceasta
depinde de operator care în baza unui cost are dreptul să renunţe la contract sau să-şi aleagă poziţia
de vânzător sau cumpărător de titluri în dependenţă de evoluţia viitoare a cursului valorilor
mobiliare tranzacţionate.
Tranzacţiile condiţionate cu titluri financiare primare sunt operaţiuni cu primă şi stelaj.
Tranzacţiile condiţionate cu instrumente financiare derivate sunt contractele cu opţiuni.
Tranzacţiile cu primă sunt considerate operaţiuni la termen în care cumpărătorul poate la
lichidarea contractului fie să ceară executarea contractului, adică să facă livrarea respectiv plata
titlurilor sau să renunţe la executarea contactului achitând prima, astfel apar următoarele doua
elemente:
1. Marja – constituită din mărimea primei, stabilindu-se în momentul încheierii
contractului fiind suma pe care cumpărătorulП
se obligă să o plătească în cazul neexecutării
contactului.
2. Riscul asumat de operator.
Mărimea primei se numeşte dont şi este fixată de consiliul burselor. Preţul contactului numit şi
preţ de exercitare se stabileşte în dependenţă de preţul acţiunilor de pe piaţă.
Scopul de bază a tranzacţiilor cu primă este cel speculativ adică investitorul anticipează o
creştere a cursurilor şi speră să vîndă mai scump titlurile cumpărate mai ieftin. Dacă preţurile
acţiunilor evaluează în afara bornelor stelajului, investitorul care cumpără acest instrument poate
cîştiga mai mult decît efectuarea unei tranzacţii cu primă, în care investitorul de asemenea, speră ca
preţul de pe piaţă al acţiunii să crească faţă de preţul indicat în contract dacă este o tranzacţie de
cumpărare cu primă.
Pentru cumpărătorul unei tranzacţii cu primă cîştigul este nelimitat, însă şi riscul care apare este
prezent, însă nu poate depăşi nivelul primei, pentru vînzător situaţia este inversă.
Tranzacţiile cu primă au următoarele caracteristici:
1. Scadenţa tranzacţiei este fixă.
2. Preţul tranzacţiei este predeterminat.
3. Cumpărătorul îşi asumă obligaţia de a plăti vînzătorului o primă la scadenţa tranzacţiei.

50
 4. Prima reprezintă cel mai mare rezultat negativ care poate fi obţinut de cumpărătorul
tranzacţiei cu primă.
5. Contractul are specific aceea că prima trebuie menţinută pe tot parcursul tranzacţiei.
Stelajul este un contract condiţionat în care cumpărătorul are dreptul să aleagă sensul
operaţiunii ţinînd seama de cele două preţuri alese pentru contract numite bornele stelajului.
Cumpărătorul unui stelaj pe acţiuni se poate declara fie cumpărător la preţul mai mare, fie
vînzător la preţul mai mic al acţiunilor, însă vînzătorul trebuie să îndeplinească solicitarea
cumpărătorului, adică să livreze titlurile cînd investitorul se declară cumpărător sau să le preia cît
investitorul se declară vînzător. La bursa de la Paris stelajul poate să includă 100 acţiuni fiind cotat
pentru o perioadă mai îndelungată.
Cînd cursul acţiunii este situat peste borna superioară a stelajului operatorul se declară
cumpărător obţinînd profit. Iar cînd preţul acţiunii se situează sub borna inferioară operatorul se
declară vînzător şi cîştigă.
Contractul pe stelaj este pentru cumpărător un mijloc de realizare al unor operaţiuni
speculative şi de acoperire pe o piaţă căreia îi sunt caracteristici fluctuaţii mari de preţ.
Profitul vînzătorului stelajului poate fi obţinut cînd preţul acţiunilor se situează între bornele
stelajului, deci vînzătorul speră că pînă la scadenţa cursului valoarea tranzacţiei va fi stabilită pe
cînd cumpărătorul contează pe o fluctuaţie puternică a preţurilor în afara bornelor.
Stelajul îmbină caracteristicile tranzacţiilor
퓰Б ferme cu cele ale tranzacţiilor condiţionate.

Poziţia poate fi considerată fermă deoarece operatorul este obligat să execute contractul. Caracterul
condiţionat constă în faptul că operatorul care a achiziţionat un contract cu stelaj are dreptul la
scadenţă să se declare cumpărător sau vînzător.

3. Tranzacţii ce se realizează pe piaţa bursieră a contractelor futures

Tranzacţiile de tip futures pot fi efectuate cu diferite tipuri de active suport, fiind contracte
futures pe marfă, cu titluri financiare, cu valute, pe rata dobînzii, cu indicii bursieri. Sunt contracte
care se utilizează foarte des pe pieţile bursiere dezvoltate. În SUA este cea mai mare experienţă de
lucru a contractelor futures.
Tranzacţiile futures pot fi clasificate în dependenţă de provenienţa mărfurilor incluse în
contract, astfel pot fi:
1. Mărfuri agricole. Cereale porumb, orez, ovăz, grîu. Soia – boabe, făină, ulei. Produse
animaliere.
2. Piaţa futures a metalelor – aur, argint, cupru, platină.
3. Piaţa produselor alimentare şi fibre – bumbac, esenţă de portocale, zahăr, cacao, cafea.
4. Piaţa futures pentru produsele energetice – benzină, propan.
Elementele contractului futures sunt standardizate, singura variabilă fiind preţul.
51
 Elementele contractului futures pe mărfuri pot fi următoarele :
1. Denumirea contractului ( contractul futures pe marfă ).
2. Unitatea de tranzacţii ( 5000 kg ).
3. Cotaţia în unităţi ( kg ).
4. Limitele de variaţie zilnică a preţului.
5. Lunile de livrare ( iulie, septembrie, decembrie, martie, mai ).
6. Anual contractual ( iulie, mai ).
7. Ultima zi de tranzacţie.
8. Ultima zi de livrare.
9. Variaţia minimă de preţ.
10. Programul bursier ( 930 – 1315, de luni pînă vineri).
Livrarea mărfurilor se poate efectua în punctele de livrare stabilite prin regulamentul bursei.
Contractul futures pe marfă se încheie şi se lichidează asemănător cu mecanismul
contractului pe titluri financiare.
Principalele etape includ:
 Transmiterea şi executarea ordinului.
 Operarea contului în marjă;
 Activitatea casei de clearing;
 Executarea contractului; )

Mecanismele operaţiunii include următoarele etape:

1) Tranzacţia este iniţiată de cumpărători sau vînzători care dau ordine firmelor de broker care
lucrează pentru încheierea contractelor futures. Ordinul este transmis brokerului de bursă care
urmează să-l execute în sala de bursă.
2) După încheierea contractului, brokerul de bursă semnează tichetul de ordine şi-l transmite la
firma sa, aceasta înştiinţîndu-l pe client că contractul a fost executat şi precizează condiţiile, preţul
şi volumul contractului.
3) După încheierea contractului în sala de negocieri un angajat al bursei transmite preţul şi
volumul contractului la departamentul de cotaţii şi la personalul care se ocupă de informaţii la
bursă. Preţul va apărea instantaneu pe tabela electronică.
4) Daca brokerul nu este membru al casei de clearing atunci el ia legătura cu casa de clearing
transmiţându-i datele din contract pentru a fi comunicate, apoi se marchează condiţiile pe piaţă şi se
pot compensa. Se lichidează contractul aducînd informaţii la cunoştinţa casei de clearing.
5) Casa de clearing dă instrucţii băncii care asigură decontările băneşti rezultate din operaţiuni.
6) Banca plăteşte/încasează de la membrul casei de clearing sumele băneşti rezultate din
efectuarea operaţiunilor. Membrul casei de clearing anunţă firma brokerului iar acesta face
reglementările necesare în contul clientului.
52
 Pentru a efectua tranzacţii futures vînzătorii şi cumpărătorii deschid conturi speciale la firmele
de broker cu care lucrează.
Firmele brokerilor solicită garanţii din partea clienţilor pentru îndeplinirea obligaţiunilor
asumate. Nivelul marjei diferă de la o bursă la alta, însă de obicei marja iniţială poate fi 10% din
valoarea contractului. Dacă disponibilul din cont scade sub acest nivel clientul trebuie să facă noi
depuneri băneşti, dacă nu face aceasta brokerul poate anula una sau mai multe poziţii a clientului.
Rolul esenţial îi revine casei de clearing care asigură marcarea zilnică la piaţă a poziţiilor
futures cît şi efectuarea tuturor tranzacţiilor futures la bursă. Compensarea poziţiilor şi decontărilor
sunt efectuate sub controlul casei de clearing care recalculează zilnic banii din contul în marjă şi au
grijă ca executarea contractului să fie efectuată corect.

4. Tranzacţii ce se realizează pe piaţa bursieră cu opţiuni.

Opţiunile sunt contracte standardizate şi pot avea ca suport acţiuni, obligaţiuni, indici
bursieri, rata dobînzii, valute, mărfuri. Într-un contract cu opţiuni cumpărătorul are dreptul dar nu şi
obligaţia de a achiziţiona sau a vinde la scadenţă sau pînă la scadenţă o anumită cantitate din activul
suport la un preţ prestabilit, cu un anumit preţ de exercitare şi în schimbul plăţii unei prime în
momentul încheierii contractului.
Pentru cumpărător prima este un cost care se suportă indiferent de executarea contractului.
Investitorul poate executa contractul în orice moment
匐П pîna la scadenţă (opţiuni de tip American) sau

numai la scadenţa contractului (opţiuni de tip European) pe piaţa opţiunilor fiind cotate opţiuni de
cumpărare şi de vînzare.
Opţiunea de cumpărare este un contract standardizat care dă cumpărătorului dreptul ca într-
o anumită perioadă determinată să cumpere de la vînzătorul contractului activul prestabilit la un preţ
anumit iar vînzatorul contractului se obligă să vîndă activul suport.
Opţiunea de vînzare dă posibilitatea cumpărătorului ca într-o anumită perioada să vîndă
activul suport către partenerul său din contract în baza unui preţ prestabilit şi cu o primă stabilită.
Pentru a iniţia această tranzacţie se deschide un cont de către client la firma brokerului. Sunt mai
multe condiţii pentru efectuarea unui contract cu opţiuni.
Iniţierea unei tranzacţii cu opţiuni se face prin deschiderea de către client al unui cont la un
intermediar după care clientul dă ordin pe piaţa opţiunilor.
Pentru cumpărarea şi vînzarea de opţiuni clientul trebuie să constituie anumite garanţii adică
la cumpărarea opţiunii, investitorul trebuie să plătească integral preţul opţiunii adică prima, deci nu
se lucrează în marjă. Iar la vînzarea opţiunii, clientul trebuie să constituie un depozit de garanţie la
valoarea de piaţă.
Elementele definitorii ale unui contract cu opţiuni avînd ca suport valorile mobiliare sunt:

53
 1. mărimea opţiunii – o opţiune se încheie de obicei pentru cotaţie standard de 100 titluri
suport sau alt număr stabilit de reglementările pieţii.
2. scadenţa – perioada în care poate fi exercitată opţiunea.
3. preţul de exercitare – este preţul la care se poate vinde si cumpăra suportul opţiunii,
mărimea se determină în momentul încheierii contractului.
4. preţul opţiunii – este reprezentat prin prima care se compune din valoarea intrinsecă şi
valoarea timp.
Valoarea intrinsecă – este diferenţa dintre cursul activului suport şi pretul de exercitare a
opţiunii.
Valoarea timp – reprezintă valoarea suplimentară peste cea intrinsecă pe care o opţiune o
poate dobândi pe piaţă după efectuarea raportului cerere-ofertă de opţiuni.

Întrebări recapitulative:
1. Definiţi noţiunea de tranzacţii curente
2. Ce sunt tranzacţii la termen
3. Explicaţi noţiunea de tranzacţii la termen ferme, tranzacţii la termen condiţionate
4. Ce este contractul Futures
5. Ce este contractul Options
簰П

Bibliografie
1. Anghelache G. Piaţa de capital în context european. Editura economica, Bucureşti 2009
2. Radu Lupu Piaţa instrumentelor financiare derivate. Editura Economica 2008, Bucureşti.
3. Anghelache G., “Pieţe de capital şi burse de valori”, ed. “Societatea adevărul SA”, Bucureşti,
1992
4. Anghel Nicolae, «Pieţe de capital şi eficienţa investiţiilor», ed. «Hrema», Bucureşti, 1996
5. Dardac Nicolae, Basno Cezar, «Bursele de Valori», Bucureşti, 1998

Tema 7: Evaluarea activelor financiare. Fundamentul cursurilor bursiere.

1. Cursurile acţiunilor şi modalităţile de evaluare a acestora.
2. Analiza fundamentală a obligaţiunilor.

Obiectivele stabilite
1. Definirea noţiunii de curs bursier
2. Descrierea analizei fundamentale a acţiunilor şi a obligaţiunilor

54
 1. Cursurile acţiunilor şi modalităţile de evaluare a acestora.
Teoriile privind evaluarea valorilor mobiliare sunt numeroase şi surprind aspecte variate
privind modul de stabilire al valorii dar şi a factorilor luaţi în considerare ca influenţând decisiv
valoarea mobiliară luată în considerare.
Valoarea unei acţiuni cunoaşte mai multe aspecte şi se referă la:
a) valoarea nominală(face value)
Reprezintă o fracţiune (o unitate) din capitalul social al societăţii.
Această valoare este înscrisă în mod obligatoriu pe acţiune - în cazul acţiunilor
materializate - iar în cazul acţiunilor dematerializate, este înscrisă atât în Registrul Acţiunilor,
cât şi în Registrul Acţionarilor, la aceeaşi rubrică. Valoarea nominală a unei acţiuni, multiplicată
cu numărul acţiunilor emise de către o societate, reprezintă capitalul social al societăţii.
CS
VN =
N

VN= CS/N
CS – capital social
N – numar de actiuni emise
b) valoarea patrimonială – este exprimată prin valoarea contabilă şi valoarea intrinsecă, valoarea
contabilă
Reprezintă suma pe care ar trebui să耀oЍ primească fiecare acţionar, In cazul în care
societatea s-ar lichida.
Ea se obţine ca raport între valoarea patrimoniului societăţii şi numărul de acţiuni aflate în
circulaţie. în termeni contabili, valoarea contabilă este reprezentată de suma înscrisă în postul
bilanţier „Capitaluri proprii" raportată la numărul de acţiuni aflate în circulaţie.
An
Vct =
N

An= Activul net = Activul total – datorii totale

Valoarea intrinsecă exprimă activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active latente
ce revin pe o acţiune(provizioanele de riscuri şi cheltuieli care nu au apărut în execiţiul încheiat şi
care nu s-au soldat prin conturile de venituri).
Anc
VI =
N

Anc – activul net corectat

Valoarea intrinsecă este totodată rezultatul raportului dintre capitalul propriu şi numărul de
acţiuni aflate în circulaţie.

55
 CP CS + RI
VI = =
N N

CP – capitalul propriu;
CS- capitalul social;
RI – rezervele legale constituite de emitent;
N – numărul de acţiuni emise şi aflate în circulaţie.
Valoarea intrinsecă este o valoare imediat utilizabilă. în cazul lichidării societăţii emitente,
dreptul unui acţionar asupra activelor emitentului este egal cu valoarea intrinsecă.
c) valoarea de rentabilitate, interpretată ca valoare financiară şi valoare de randament.
Valoarea financiară exprimă capitalul financiar care s-ar fructifica printr-un dividend
comparabil cu rata medie a dobânzii de piaţă.
D
Vf =
Rmd

Vf - valoarea financiară;
D - dividendul;
Rmd - rata medie a dobânzii de piaţă.
Valoarea de randament este considerată o formă de exprimare a valorii financiare, fiind
calculată ca raport între profitul net repartizat ce revine pe o acţiune şi rata medie a dobânzii de
Ќ
piaţă
Pna
Vr =
Rmd

Vr - valoarea de randament; Pna - profitul net pe acţiune; Rmd - rata medie a dobânzii de
piaţă.
c) valoarea (preţul) de emisiune
Este valoarea la care se vând acţiunile la momentul emisiunii.
În practica internaţională, preţul de emisiune al unei acţiuni poate să fie mai mic, mai
mare sau egal cu valoarea nominală. De regulă, acesta este mai mare decât valoarea nominală,
deoarece include şi cheltuielile aferente emisiunii.
PE = VN + pe,
PE - preţul de emisiune; VN - valoarea nominală; pe - prima de emisiune. Vânzarea
acţiunilor la preţul de emisiune aduce emitentului un aport suplimentar la capital.
d) valoarea de piaţă
Reprezintă preţul curent de tranzacţionare a unei acţiuni pe o piaţă reglementată şi
supravegheată, valoare exprimată ca punct de echilibru între cerere şi ofertă sau printr-un preţ

56
negociat între societatea de servicii de investiţii financiare vânzătoare şi cea cumpărătoare. Valoarea
de piaţă poate fi mai mare sau mai mică decât valoarea nominală a acţiunilor respective.
Cursul este rezultatul raportului cerere-ofertă, fiind influenţat de:
- situaţia economico-financiară a emitentului, caracterizată prin rata de creştere a
rezultatelor financiare;
- evoluţia pieţei bursiere naţionale şi internaţionale;
fenomene pur bursiere ce influenţează cererea sau oferta. Spre exemplu, când există mai mulţi
vânzători decât cumpărători, piaţa poate reveni brusc către o creştere de curs, deoarece
vânzătorii cuprinşi de panică îşi răscumpără propriile titluri vândute.
Analiza fundamentală presupune calculul unor indicatori care să permită eventualilor
investitori cunoaşterea valorii de piaţă a emitentului, valoare care este dată pe de o parte de situaţia
economico-financiară proprie, iar pe de altă parte de caracteristicile pieţei pe care se negociază
acţiunile sale.
Indicatorii ce pot fi calculaţi în acest sens sunt:
1. Profit pe acţiune (Earning per share –EPS)
Pn
PPA =
N

PPA - profit pe acţiune;

켐Ќ
Pn - profit net (calculat după plata impozitului pe profit);
N - numărul total de acţiuni existente pe piaţă.
2. Dividend pe acţiune (DPA)
Pnr
DPA =
N

Pnr - Profit net repartizat acţionarilor

Dividendul pe acţiune reprezintă, pentru posesorul acţiunii, venitul produs de investiţia
sa, deci este un flux financiar. Spre deosebire de acesta, profitul pe acţiune reprezintă pentru
emitent un element important al valorizării unei acţiuni.
3. Rata preţ/câştig (PER -Price Earning Ratio)
C
PER =
PPA

PER -arata cât de mult sunt dispusi să platească investitorii pentru a câştiga o unitate din
investiţia făcută. O valoare ridicată a indicatorului poate evidenţia atât o acţiune scumpă cât şi
încredere în activitatea firmei.
4. Rata de distribuire a dividendelor (d)

57
 DPA
d= * 100
PPA

d - oferă informaţii cu privire la dividendele oferite acţionarilor;

5. Valoarea netă a activelor pe acţiuni (Net Asset Value per share - NAV)
NAV = (Capital social+Rezerve)/ Număr de acţiuni - arată ce ar primi un acţionar dacă
firma ar fi lichidată şi activele vândute la valoarea din bilanţ.
6. Randamentul curent (Current yield – Rc)
Rc = Dividend pe acţiune/Preţul unei acţiuni*100 – arată care este procentul din preţul
curent de piaţă al unei acţiuni care se aşteaptă să fie înapoiat unui acţionar ca dividende în numerar
în timpul anului viitor.
7. Randamentul unei acţiuni - este produs atât de dividende cât şi de creşterea valorii de
piaţă a acţiunii respective
D + C1 − C 0
r= * 100
C0

C1 – cursul la revânzarea acţiunii

C0 / cursul la cumpărarea acţiunii
Indicatorii prezentaţi nu sunt singurii care pot fi calculaţi vis-a-vis de evaluarea unei acţiuni la un
moment dat şi nici nu este suficientă raportarea doar la unul dintre aceştia, însă ei sunt
Ќ
reprezentativi pentru determinarea unei valori corecte a acţiunii luate în considerare în procesul
evaluării.

2. Analiza fundamentală a obligaţiunilor.

Randamentul plasamentului în obligaţiuni este apreciat sub diferite aspecte:
A. Din punct de vedere al investitorului, în funcţie de condiţiile de împrumut se pot calcula
următorii indicatori:
a) venitul nominal (randamentul cuponului) este determinat ca raport procentual între
venitul anual de dobândă (Cp) şi valoarea nominală a împrumutului (VN).
CD
Vn = * 100
VN

b) venitul curent (Vc) este calculat ca raport procentual între venitul anual de dobândă şi
preţul de emisiune al obligaţiunii (Pe). Venitul curent se determină aşadar ţinând cont de preţul
plătit la achiziţionarea obligaţiunii.
RD
Vc = * 100
Pc

RD – rata cuponului de dobândă;

58
 Pc – preţul curat exprimat ca procent din valoarea nominală.
La calculul randametului curent nu se ia în considerare faptul că obligaţiunea ar fi putut fi
cumpărată cu primă sau cu discount. De aceea se impune calculul unui randament curent ajustat:

Vca = Vc +
(100 − Pc )
n

n – numărul de ani până la scadenţa obligaţiunii

c) venitul efectiv (Ve)– reprezentat de valoarea actualizată a obligaţiunii. Calculul
indicatorului “venitul efectiv” trebuie să ţină cont de rata de rambursare stabilită de emitent. Astfel,
în situaţia rambursării împrumutului la scadenţă, venitul efectiv se calculează ca:
D1 D2 Dn + R
Ve = + + ... +
1 + r (1 + r )2
(1 + r )n
D1, D2,..., Dn – dobânda anuală;
R-rambursarea împrumutului;
r – rata de actualizare care poate fi egală cu rata dobânzii la termen.
n – scadenţa împrumutului.
Dacă însă rambursarea se face prin anuităţi constante, atunci:
A1 A2 An
Ve = + + ... +
1 + r (1 + r ) 2
(1 + r )n
Ќ
A1, A2, An – reprezintă anuităţi anuale
B. Din punct de vedere al investitorului care ia decizia vânzării obligaţiunii înainte de
scadenţă dacă piaţa oferă un preţ care să îl satisfacă.
În acest caz indicatorii de apreciere a randamentului sunt:
a)randamentul curent (Rc) exprimat procentual şi calculat ca raport între venitul anual din
dobândă şi preţul de revânzare al obligaţiunii (PR)
b)randamentul de plasament (Rp) ia în calcul venitul obţinut de investitor prin revânzarea
obligaţiunii dar şi pierderea pe care o înregistrează acesta la data respectivă prin renunţarea la
venitul din dobândă pe perioada dintre momentul vânzării şi maturitatea obligaţiunii.
d
V±
Rp = n × 100
 C + 100 
  × VN
 2 

unde:
V – venitul anual din dobândă;
C- cursul din momentul vânzării exprimat procentual
VN - valoarea nominală a obligaţiunii;

59
 d/n – agio/disagio;
n – perioada de timp rămasă până la scadenţă;
d = valoarea de achiziţie a obligaţiunii – valoarea nominală a obligaţiunii
Există şi alţi indicatori de apreciere a randamentului plasamentului în obligaţiuni
care ţin cont de numărul de ani în care se recuperează investiţia prin fluxurile de rambursare sau
raportul invers proporţional dintre rata dobânzii pe piaţa monetară şi cursul obligaţiunii
(sensibilitatea obligaţiunii).
Evaluarea obligaţiunilor, dincolo de calculul indicatorilor amintiţi anterior se poate
face cu ajutorul unor modele special create pentru aceste valori mobiliare sau cu ajutorul unor
modele generale de evaluare a valorilor mobiliare. În oricare din situaţii trebuie ţinut însă cont de
diversitatea tipologiei obligaţiunilor aşa cum a fost ea prezentată în capitolu1 1 şi care influenţează
rezultatul final al evaluării în funcţie de particularităţile prezentate de fiecare tip de obligaţiune în
parte.
Obligaţiunile clasice sau cu dobândă fixă pot fi evaluate cu ajutorul a două metode: metoda
clasică sau actuarială şi metoda stochastică. Evaluarea stochastică a obligaţiunilor cu dobândă fixă
se poate realiza cu ajutorul a două categorii de modele: prima ia în considerare o singură variabilă
(ratele dobânzii instantanee sau pe termen scurt), iar cea de a doua ia în calcul două variabile (rata
dobânzii pe termen scurt şi rata dobânzii pe termen lung). Fiecare din aceste modele sunt însă greu
de utilizat deoarece pentru a avea utilitate şi ᡐrelevanţă
Ѝ trebuie luate în considerare mai mulţi
parametri ce pot fi dificil de estimat.
Modelele de evaluare utilizate în cazul obligaţiunilor cu dobândă fixă trebuie
adaptate în situaţia în care sunt utilizate pentru obligaţiuni care nu mai păstrează condiţia de
constanţă a ratei cuponului - obligaţiuni cu dobândă variabilă, obligaţiuni indexate, sau pentru
obligaţiuni care apar ca titluri hibrid înglobând drepturi de conversie sau de subscriere a căror
valoare influenţează separat valoarea titlului iniţial (obligaţiuni convertibile în acţiuni sau
obligaţiuni cu bonuri de subscriere) şi care presupun luarea în considerare şi a altor parametrii.
Întrebări recapitulative:
1. Explicaţi noţiunea de curs a valorilor mobiliare
2. Ce reprezintă analiza fundamentală a acţiunilor
3. Ce reprezintă analiza fundamentală a obligaţiunilor
4. Expuneţi importanţa evaluării valorilor mobiliare

Bibliografie
1. N. Dardac, C. Basno. Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanţe social- economice. Bucureşti
1997.
2. G. Anghelache, N. Dardac, I. Stancu. Pieţe de capital şi burse de valori.
60
 3. Anghelache G., Piaţa de capital în context european, Editura economica, Bucureşti 2009
4. Anghel Nicolae, «Pieţe de capital şi eficienţa investiţiilor», ed. «Hrema», Bucureşti, 1996
5. Dardac Nicolae, Basno Cezar, «Bursele de Valori», Bucureşti, 1998

Tema 8 : Indicatorii bursieri

1. Analiza financiară a valorilor mobiliare
2. Indicii bursieri.
3. Caracteristica indicilor la principalele centre bursiere.
4. Analiza grafică a valorilor mobiliare.

Obiectivele stabilite
1. Definirea noţiunilor de indici a bursei
2. Stabilirea principalilor indici bursieri

1. Analiza financiară a valorilor mobiliare

Analiza financiară a valorilor mobiliare include mai multe tipuri de indicatori bursieri.
Aceştia sunt: generali şi tehnici şi se folosesc pentru a măsura activitatea pieţei de capital, fluxurile
de pe piaţă, mărimea, structura, organizarea şi rezultatele din această activitate.
Pe piaţa de capital se întâlnesc întreprinderi
瞀Ќdin diferite sfere de activitate, precum:

 domeniul bancar;
 producere;
 investiţii.
Relaţiile dintre cerere şi ofertă care apar asupra titlurilor tranzacţionate pe piaţa de capital
depind de numărul, mărimea şi nivelul de dezvoltare a agenţilor economici care îşi desfăşoară
activitatea pe piaţa de capital. Mărimea, calitatea şi intensitatea activităţii de pe piaţa de capital pot
fi exprimate prin indicatori calitativi şi cantitativi, sau arată situaţia de pe piaţa de capital la un
moment dat.
Pieţei de capital îi este caracteristic un nivel înalt de standardizare şi reglementare, deci piaţa
de capital este considerată un barometru al economiei care măsoară zilnic rezultatele operaţiunilor
economice efectuate la nivel naţional şi internaţional, ceea ce poate fi calculat prin cifre, indici, rate
şi ponderi.
Indicatorii generali sunt următorii:
1) Numărul societăţilor listate - indică numărul de agenţi economici care utilizează piaţa
respectivă, a societăţilor comerciale care sunt cotate pe una din pieţele organizate.
O economie modernă trebuie să aibă cît mai mulţi investitori, iar piaţa de capital oferă
posibilităţi de a efectua investiţii şi posibilitatea de a obţine finanţări şi de a se dezvolta eficient.
61
 Micşorarea numărului de societăţi listate reflectă o reducere a capacităţii de dezvoltare
economică prin micşorarea posibilităţilor de obţinere a capitalurilor.
2) Numărul titlurilor listate - este un indicator de mărime al pieţei care arată gradul de
diversificare a utilizării pieţei de capital de către societăţile emitente care sunt listate pe piaţa
respectivă. Se calculează capitalizarea pieţei şi este indicatorul care arată valoarea acordată de
investitori unei societăţi listate pe o piaţă organizată.
Indicatorul se obţine prin multiplicarea numărului de acţiuni cu preţul pieţei, iar dacă
însumăm capitalizările tuturor societăţilor listate pe piaţă la un moment dat arătăm imaginea pieţei
respective pentru această perioadă.
Indicatorul general al capitalizării pieţei depinde de numărul societăţilor listate, de
conţinutul activelor acestora şi de preţurile lor.
3) Volumul tranzacţiilor - reprezintă o cantitate de acţiuni tranzacţionate pe o perioadă de
timp. Se calculează zilnic pentru a arăta situaţia pe piaţa de capital.
4) Acţiuni disponibile la tranzacţionare pe piaţă - arată cîte acţiuni din cele deţinute de
investitori la moment sunt disponibile spre a fi tranzacţionate pe piaţă.
5) Coeficientul de rotaţie al acţiunilor - este un indicator care arată volumul tranzacţiilor şi
anume cîte acţiuni îşi schimbă proprietarul într-o anumită perioadă de timp.
6 ) Valoarea tranzacţiilor - se obţine prin însumarea tuturor tranzacţiilor efectuate într-o
anumită perioadă. 瞀Ќ

7) Mărimea pieţei primare - măsoară emisiunile noi de acţiuni şi anume posibilităţile

întreprinderii de a se finanţa prin aceste emisiuni.
8) Numărul intermediarilor sau a membrilor pieţei - arată cît de mare este structura pe care
se bazează piaţa respectivă, cîte societăţi sunt autorizate să utilizeze piaţa pentru a efectua tranzacţii.
Indicatorii tehnici sunt următorii:
Aceştia pot arăta sensul de mişcare a pieţei, adică evoluţia preţurilor de pe piaţa de capital şi
includ:
1) Indicii pieţei de capital - indicatori generali ce exprimă în timp real starea generală a
activităţii pieţei de capital, se calculează în continuu în dependenţă de evoluţia pieţei sau pot fi
calculate pe portofolii aparte.
2) Indicatorii de activitate a pieţei - se calculează toate tranzacţiile efectuate pe piaţă şi pot
fi luaţi în calcul următorii indicatori: numărul claselor de acţiuni care au fost tranzacţionate din
totalul de acţiuni existente; numărul claselor de acţiuni tranzacţionate la preţuri mai mari decît cele
anterioare; - la preţuri mai mici; - la aceleaşi preţuri; volumul total al acţiunilor tranzacţionate.
Formarea cursului bursier şi factorii de subinfluenţă.
Investitorii totdeauna speră să obţină cîştiguri maximale pe piaţa de capital, deci se
calculează diferiţi indicatori bursieri.
62
 Valoarea intrinsecă reprezintă aprecierea subiectivă a performanţelor financiare şi
nonfinanciare a emitenţilor care depinde de cantitatea şi calitatea informaţiilor.
Preţul bursier (cursul) - exprimă performanţa firmelor cotate. Acesta este influenţat de
informaţiile financiar-contabile şi nonfinanciare raportate de emitenţi.
Modificările preţurilor titlurilor financiare de pe pieţele de capital internaţionale depind de
următorii factori:
- evoluţia istorică a activităţii întreprinderii reflectată de rezultatele financiare obţinute
anterior, calitatea managementului, loialitatea personalului , administrarea societăţii,
calitatea produselor şi serviciilor şi capacitatea de inovare.
Reputaţia întreprinderii depinde de activitatea sa şi are o influenţă majoră asupra nivelului şi
fluctuaţiile de preţ a emitentului, deci decizia investiţională se bazează pe rezultatele activităţii
întreprinderii.
- aşteptările investitorilor privind oportunităţile şi limitele dezvoltării viitoare a activităţii
firmei.
Investitorii în permanenţă urmăresc preţurile de pe piaţă.
- starea sectorului care determină fluctuaţii a cursurilor bursiere în dependenţă de investitori.
- tendinţele generale economice care se caracterizează prin PIB, rata inflaţiei, rata dobânzii,
rata cursului de schimb a monedei naţionale, rata şomajului şi deficitul bugetar.
Mediul economic influenţează aşteptările investitorilor
瞀Ќ privind oportunităţile de dezvoltare a
investiţiilor.
o evoluţia pieţei naţionale şi internaţionale prin diverse evenimente de natură politică,
economică, culturală şi religioasă.
cererea şi oferta determină tendinţele şi fluctuaţiile de pe piaţa de capital.

2. Indicii bursieri
Pentru a determina situaţia de pe piaţa bursieră este nevoie de o serie de indicatori care
trebuie analizaţi. Aceştia vor oferi posibilitatea de a avea acces la o informaţie bine structurată care
oferă informaţii clare asupra tendinţelor bursei. Cel mai bine, această informaţie poate fi redată de
indicele bursier care caracterizează piaţa.
Indicii bursieri sunt indicatori statistici care au o vastă utilizare în domeniile sociale şi
economice pe piaţa de capital, reflectă toate schimbările care au loc.
Pot fi luaţi în consideraţie şi alţi indicatori care determină tendinţele pieţei, cum ar fi:

• numărul de titluri listate la bursă;

• numărul de societăţi care înregistrează tranzacţii;

• variaţia preţurilor pe piaţă.

63
 Aceşti indicatori oferă informaţia zilnică însă nu sunt la fel de vastă ca informaţia oferită de
indicii bursieri care pot analiza fie dinamica întregii pieţi sau a unui sector aparte pentru anumite
industrii sau servicii. De asemenea, indicii bursieri pot fi calculaţi pe regiuni.
Indicii bursieri reprezintă instrumente sintetice care arată mişcările ce au loc pe piaţă.
Aceştia se utilizează pentru a da posibilitate investitorilor să poată efectua investiţii mai sigure şi
pentru toţi participanţii profesionişti.
Clasificarea indicilor bursieri:
1. După valorile mobiliare care intră în construcţia indicilor:

• indici pentru acţiuni;

• indici pentru obligaţiuni.

2. După modul de calcul al indicilor:

• indici din prima generaţie – care se calculează după o medie aritmetică a cursului acţiunii
componente cu toate modificările;

• indici din a 2-a generaţie – cuprinde un număr mai mare de firme din mai multe activităţi şi se
calculează ca o medie ponderată cu capitalizarea bursieră sau cu cursul bursier.
3. După gradul de cuprindere al indicilor:

• indici generali – cuprind acţiunile din mai multe domenii de activitate şi au ca scop reflectarea
situaţiei de pe piaţă la un anumit moment dat; ᢠЌ

• indici sectoriali – reflectă evoluţia unui anumit domeniu de activitate.

4. După componenţa valorilor mobiliare ce intră în calculul indicilor:

• indici ce cuprind valori mobiliare cotate pe o singură piaţă bursieră;

• indici mondiali.
5. După tipul pieţei după care se calculează indicii:

• pentru piaţa de tip bursier;

• pentru piaţa de tip extrabursier.

6. După intervalul de timp la care se calculează indicii:

• indicii calculaţi în timp real;

• indicii calculaţi la sfîrşitul unei zile de tranzacţionare.

7. După instituţia care calculează indicii :

• indici calculaţi pe o anumită perioadă de către instituţia care o administrează;

• indici calculaţi de instituţiile pieţei de capital în colaborare cu publicaţii financiare;

• indici calculaţi de diverse publicaţii;

64
 • indici calculaţi de diverse societăţi de brokeraj.
Determinarea indicilor bursieri prevede o serie de principii:
- simplitatea metodelor de calcul, disponibilitatea informaţiei folosite pentru a determina
indicii;
- reflectarea permanentă a realităţii prin metode de calcul a indicilor bursieri;
- utilizarea indicilor bursieri în analiza strategiilor de investiţii şi de măsurare a
performanţelor portofoliilor clienţilor;
- informaţiile utilizate trebuie să aibă surse autorizate;
- să fie posibil de comparat datele din diferite perioade de timp;
- indicii trebuie să fie importanţi pentru participanţii pieţei de capital.
La alcătuirea indicilor din generaţia a 2-a se ţine cont şi de o serie de principii
suplimentare:
- selectarea firmelor incluse în calculul indicelui, pentru aceasta emitentul trebuie să aibă un
grad de capitalizare bursieră înalt. Valorile mobiliare trebuie să fie repartizate între un
anumit număr mare de investitori, tranzacţiile să fie efectuate prin sistemul unei burse
informatizate;
- atribuirea unei anumite importanţe prin ponderea egală a întreprinderii incluse în calcul;
- alegerea datei de referinţă.

3. Caracteristica indicilor la principalele centre bursiere.

Indicele Dow Jones este cel mai cunoscut şi cotat indice de bursă. El reprezintă standardul
general folosit de presă şi alte mijloace de informare pentru a măsura progresul pieţei bursiere
americane. Deşi, în mod tradiţional se vorbeşte despre indicele Dow Jones ca o medie a cursurilor
acţiunilor componente, din punct de vedere tehnic el se calculează în prezent nu prin însumarea
cursurilor celor 30 de acţiuni şi împărţirea sumei la numărul acţiunilor componente, ci prin
divizarea sumei cursurilor la un coeficient stabilit de NYSE.
În realitate există 4 indici Dow Jones:

• Indicele industrial – cele 30 titluri componente deţinînd 15-20 % din valoarea capitalizată la
NYSE.

• Indicele transporturilor – creat în 1896 şi care cuprinde acţiunile a 20 de companii din

domeniul transporturilor feroviare, rutiere şi aviatice.

• Indicele serviciilor publice – creat în 1929 şi care în prezent constituie 15 acţiuni.

• Indicele compozit – reflectă cursurile celor 65 acţiuni din indicii sectoriali.

Indicele standard an Poor's 500 este un indice format pe baza a 500 de acţiuni selectate de
corporaţia Standard and Poor's, fiind cotat în fiecare minut al zilei de tranzacţionare. Valoarea de
65
piaţă totală a acţiunilor ce compun indicele reprezintă 80 din valoarea acţiunilor tranzacţionate la
NYSE.
Cele mai importante acţiuni cuprinse în acest indice sunt:

• Microsoft;

• General Electric;

• Intel;

• Wal-Mart;

• Cisco-Systems;

• Lucent Technologies;

• IBM.
Principalele criterii urmărite la includerea unui titlu în portofoliul indicelui sunt:
- capitalizarea bursieră;
- ponderea din totalul acţiunilor care este disponibilă pentru tranzacţionare;
- volumul tranzacţiilor;
- valoarea principalilor indicatori financiari.
Indicele Standard and Poor's se utilizează ca suport în contracte futures şi options. Contractele
futures sunt tranzacţionate la Bursa din Chicago, iar contractele cu opţiuni la NYSE.
Ќ
Indicele Nasdaq 100 reprezintă cele mai mari şi mai active companii non-financiare, interne şi
internaţionale listate pe piaţa Nasdaq. Printre companiile ale căror acţiuni sunt luate în calculul
indicelui se numără holdinguri industriale, firme de hardware şi software, telecomunicaţii, de
comerţ cu ridicata şi cu amănuntul şi biotehnologie. Indicele se calculează pe baza metodei
ponderării cu capitalizarea bursieră.
Pentru a fi eligibilă să intre în calculul indicelui, o acţiune comună trebuie să fie
tranzacţionată la categoria Piaţa Naţională de pe piaţa de capital Nasqad şi să îndeplinească
următoarele criterii:

• trebuie să aparţină unei companii non-financiare;

• sunt admise numai acţiuni din prima categorie a bursei;

• acţiunile să nu fie emise de companii care se află în stare de faliment;

• acţiunile trebuie să aibă o medie a volumului de tranzacţionare de cel puţin 100 000
acţiuni/zi;

• emitentul trebuie să fi încheiat un acord sau alt gen de convenţie care să aibă ca rezultat
delistarea de pe piaţa Nasdaq în cursul următoarelor 6 luni.
Indicele Frank Russel este calculat pe baza cursului celor mai importante 3000 de acţiuni

66
cotate în Statele Unite (din punct de vedere al capitalizării bursiere) şi reprezintă aproximativ 98 %
din piaţa valorilor mobiliare din SUA. Acest indice este împărţit în indici Russel 1000 şi Russel
2000. Aceşti indici se calculează la fiecare 15 secunde.
Indici specifici pieţei bursiere britanice. Financial Times 30 (FT30) cunoscut şi sub
denumirea de FT Ordinary Share Index, este cel mai vechi indice din Marea Britanie. El se bazează
pe cursul a 30 de acţiuni intens tranzacţionate (blue chips), fiind recalculat ori de câte ori se produc
modificări în cursul acţiunilor ce compun indicele.
Financial Times Actuarial (FT-A) al tuturor acţiunilor, este calculat pe piaţa londoneză la
ora 17.00 a fiecărei zile lucrătoare. Este alcătuit din 670 acţiuni, împărţite în 6 grupe principale şi 35
de subgrupe, reprezentând aproximativ 90% din capitalizarea pieţei bursiere britanice. Indicele
reflectă măsura performanţelor pieţei pe perioade lungi de timp şi reprezintă un standard pentru
evaluarea portofoliilor;
Financial Times Stock Exchange 100 (FT-SE 100) a fost introdus pentru a satisface nevoia
unui indice al acţiunilor, calculat în timp real. Reprezintă suportul pentru contractele futures şi
opţiuni încheiate pe piaţa londoneză. Data de referinţă este 31 decembrie 1983 iar valoarea de start
de 1000 puncte.
Indici pe piaţa bursieră japoneză
Indicele Nikkei este compus din 225 acţiuni din prima secţiune a TSE, fiind calculat ca o
medie aritmetică ponderată. Indicele se modifică- în mod egal pentru aceeaşi variaţie a cursului
acţiunilor, indiferent de capitalizarea bursieră. Este ca şi Dow Jones un indice din prima generaţie.
Compoziţia indicelui este reanalizată anual, acţiunile fiind reînlocuite pe principiul lichidităţii.
Indicele Topix este indicele primei secţiuni a bursei din Tokyo şi cuprinde toate acţiunile
companiilor ce cotează în prima secţiune a bursei. Din familia de indici Topix mai fac parte:
• Topix Core 30 care ia în calcul cele mai intens tranzacţionate 30 acţiuni;
• Topix Large 70,
• Topix 100,
• Topix Mid 400
• Topix Large 500.
Deosebirea între aceşti indici, constă în principal, în aria de cuprindere a companiilor în funcţie
de dimensiunea acestora. Indicii Topix sunt ponderaţi cu capitalizarea bursieră şi au fost lansaţi la 1
aprilie 1969 având o valoare de 1000 puncte. Sunt calculaţi în timp real pe parcursul fiecărei zile de
tranzacţionare.
Indicele TSE2 cuprinde acţiunile cotate la Bursa din Tokio, neincluse în Topix şi este alcătuit
din aproximativ 750 acţiuni, fiind un indice ponderat cu capitalizarea bursieră.
Indici pe piaţa germană

67
 Indicele DAX este cel mai reprezentativ indice german şi este calculat la bursa din
Frankfurt. Cuprinde un număr de 30 acţiuni ale celor mai importante companii germane printre care
se numără: BMV, Allianz, Deutsche Telecom, Metro, BASF, Mannesmann etc. Alături de acesta se
mai calculează DAX 100, MDAX, CDAX, NEMAX 50 care reflectă diferite segmente ale pieţei
germane. Este calculat la fiecare 15 secunde ale şedinţei de tranzacţionare pe baza cursurilor
acţiunilor componente. Criteriile de selectare pentru cele 30 de acţiuni sunt lichiditatea şi
capitalizarea bursieră.
Indicele FAZ este calculat de ziarul Frankfurter Allgemeiner Zeitung şi ia în considerare
100 de titluri din 15 sectoare ale economiei germane.
Indici pe piaţa franceză
Indicele CAC 40 este cel mai important pe piaţa franceză de capital. Principiul de selecţie al
indicelui este ponderarea cu capitalizarea bursieră. Este calculat la un interval de 30 secunde,
începând cu data de 30 decembrie 1987 valoarea de start fiind de 1000 puncte. Câteva din
principalele companii incluse sunt: Alcatel, France Telecom, Danone, Elf, L’oreal, Lafarge,
Michelin, Peugeot, Renault, Societe Generale etc.
Indici globali
Au fost concepuţi pentru a reflecta tendinţa de ansamblu al pieţei bursiere mondiale. Cei mai
importanţi indici bursieri din această categorie sunt:
Indicele Mondial FT- Actuarial reprezintăЌ, de fapt, un grup de indici care au aceeaşi dată de
referinţă şi evidenţiază separat fiecare din cele 32 de ţări, 9 regiuni grupate geografic, 36 de grupuri
clasificate în funcţie de ramurile industriale şi 7 sectoare economice luate în considerare;
Indicele Global Salomon-Russell cuprinde în structura sa aproximativ 45000 acţiuni ale unor
companii din 23 de ţări;
Indicele Mondial Standard&Poor’s acoperă şapte regiuni principale ale lumii. Acest indice
este calculat ca o medie a unor indici calculaţi de Standard&Poor’s în întreaga lume.
Indicii STOXX introduşi ca urmare a integrării economice europene şi introducerea
monedei unice cuprind:
• Dow Jones STOXX care acoperă Europa ca un întreg, având în structură peste 650 de
societăţi;
• Dow Jones Euro Stoxx cuprinzând 320 de societăţi emitente din ţările care s-au asociat la
Uniunea Monetară Europeană;
• Indicele Dow Jones 50 pentru Europa şi Indicele Dow Jones 50 pentru ţările Uniunii
Monetare Europene sunt doi indici subsidiari compuşi din acţiunile a 50 de societăţi selectate pe
baza unor criterii cumulative.
Indici bursieri a Romîniei

68
Indicele BET . Denumirea oficială a indicelui în este „Indicele Bursei de Valori Bucureşti” iar în
limba engleză Bucharest Exchange Trading (BET). Este un indice ponderat cu capitalizarea bursieră
şi este creat pentru a reflecta tendinţa de ansamblu a preţurilor celor mai lichide 10 acţiuni
tranzacţionate la prima categorie a BVB. Data de referinţă a indicelui este 19 septembrie 1997, data
de start este 22 septembrie 1997, valoarea de start fiind de 1000 de puncte. BET se publică atât în
lei (BET ROL) cât şi în euro. Relaţia de calcul este:

în care: N - numărul
mărul de acţiuni din portofoliul indicelui (10 acţiuni);
pio- preţul mediu ponderat al acţiunii i la momentul de referinţă t=0 (19 septembrie 1997);

pit - preţul mediu ponderat al acţiunii i la momentul de referinţă t;

qi0 - numărul total de acţiuni emise din acţiunea i la momentul t=0;

F - factor de corecţie.

Indicele BET-C. Este cel al doilea indice oficial al BVB. Aceste indice a fost necesar pentru
-

reprezentarea completă a evoluţiei acţiunilor tranzacţionate la BVB. Data de referinţă a indicelui

este 16 aprilie 1998, iar valoarea de referinţă de 1000 de puncte. Are aceeaşi relaţie de determinare

ca şi indicele BET dar are o reprezentare mult mai largă. Calculul indicelui se bazează pe media

ponderată cu capitalizarea bursieră a preţurilor acţiunilor aflate în portofoliul indicelui. Indicele

BET-C
C este exprimat atât în lei cât
cât şi în euro fiind un instrument util atât pentru investitorii români

şi străini.

BET-FI. Numele oficial al indicelui este:

• în limba română: Indicele Sectorial pentru Fondurile de Investiţii;

• în limba engleză: Bucharest Exchange Trading-Financial.

Trading

Numărul
rul de societăţi luate în calcul pentru determinarea valorii indicelui este variabil, BET-
BET
FI putând fi actualizat oricând este necesar (revizuit pe bază zilnică). Fiind primul indice sectorial
lansat de BVB, BET-FI
FI reflectă tendinţa de ansamblu a preţurilor
preţurilor unităţilor de fond (ale fondurilor
de investiţii) tranzacţionate la bursă. Metoda de calcul este identică cu cea aplicată pentru indicii

69
BET şi BET-C. Singura regulă privind includerea unui fond de investiţii în indicele BET-FI este ca
acesta să fie listat la BVB.

4. Evaluarea grafică a acţiunilor.

Evaluarea grafică a acţiunilor se bazează pe premiza potrivit căreia evoluţia preturilor
valorilor mobiliare urmează scheme constante. Chartistii concep grafice privind evoluţia preturilor
şi încearcă sa găsească modele care se repetă. Ei elimină cauzele şi analizează doar efectul acestora
în evoluţia preturilor.
Graficele sunt instrumente foarte utile şi celor care fac analiza fundamentală. Graficele care
descriu evoluţia preţurilor pe perioade lungi de timp permit fundamentaliştilor să izoleze rapid
perioadele în care s-au înregistrat mişcări semnificative ale preţurilor. În determinarea elementelor
fundamentale sau a evenimentelor specifice perioadelor respective, fundamentaliştii pot identifica
modul în care factorii de mai sus au influenţat evoluţia preţurilor. Aceste informaţii pot fi folosite
apoi în construirea unor modele de comportare a preţurilor.
Configuraţiile grafice reprezintă anumite forme, modele geometrice pe grafic. Ele au o valoare
predictivă. În interpretarea configuraţiilor grafice pentru care există incertitudine privind evoluţia
viitoare a cursului, o importanţă deosebită o prezintă volumul de tranzacţionare.
În abordarea configuraţiilor grafice trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte:
- existenţa unui trend anterior poate constituiЌ
o premisă pentru schimbarea trendului actual;
- inversarea evoluţiei unui titlu este semnalizată de depăşirea unei linii importante de trend;
- între dimensiunea trendului şi amplitudinea mişcării viitoare a cursului este o relaţie direct
proporţională (cu cît trendul este mai mare, cu atât mişcarea ce va urma va fi mai amplă);
- formaţiunile de maxim (top) prezintă de obicei o durată mai mică şi o volatilitate mai ridicată
comparativ cu formaţiunile de minim (bottom);
- amplitudinea variaţiilor de preţ este mai scăzută în cazul formaţiunilor de minim care se
formează intr-o perioadă mai mare de timp;
- în perioadele de creştere a pieţei, volumul de tranzacţii este de obicei mai mare.

Întrebări recapitulative:
1. Definiţi noţiunea de indici bursieri
2. Care sunt indicii bursieri în dependenţă de clasificări
3. Caracterizaţi principalii indici bursieri a centrelor bursiere
4. Caracterizaţi analiza grafică a valorilor mobiliare
Bibliografie
1. N. Dardac, C. Basno. Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanţe social- economice. Bucureşti
1997.
70
2. G. Anghelache, N. Dardac, I. Stancu. Pieţe de capital şi burse de valori.
3. I. Popa, Bursa. Volumul I, II. Bucureşti 1993 – 1994.
4. M. Prisacaru. Tranzacţii la bursele de mărfuri şi valori. Bucureşti 1996.
5. G. Anghelache. Pieţe de capital:caracteristici, evoluţii, tranzacţii. Bucureşti 2004

Tema 9 Coordonarea şi supravegherea pieţei de capital în Republica Moldova

1. Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
2. Legea privind societăţile pe acţiuni.

Obiectivele stabilite
1. Stabilirea rolului Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare
2. Studierea activităţilor efectuate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare

1. Comisia Naţională a Pieţei Financiare.

Primele documente oficiale privind piaţa de capital şi autoritatea de stat pentru reglementarea
pieţei valorilor mobiliare se datează cu 4 februarie 1992 - Decretul nr.13 al Preşedintelui Republicii
Moldova, „Despre Regulamentul provizoriu cu privire la piaţa hîrtiilor de valoare şi la bursa de
valori în Republica Moldova” şi 13 octombrie 1992 - Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova
nr.668 „Cu privire la instituirea Comisiei republicane
- pentru piaţa hîrtiilor de valoare. În anul 1993,
prin Hotărîrea Guvernului RM, Comisia republicană a fost reorganizată în Comisia de Stat pentru
piaţa hîrtiilor de valoare pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM, iar un an mai tîrziu, în conformitate
cu Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.529 din 20 iulie 1994 , a fost reorganizată în
organizaţie de stat cu statut permanent – Comisia de Stat pentru paiţa hîrtiilor de valoare pe lîngă
Guvernul Republicii Moldova (CSPHV).
Din martie 1995 activitatea Comisiei de Stat pentru piaţa hîrtiilor de valoare s-a desfăşurat ca
structură separată cu aparat executiv. Competenţa ei se stabilise prin Legea cu privire la piaţa
hîrtiilor de valoare şi Bursele de valori şi Regulamentul Comisiei, aprobat de Guvernul Republicii
Moldova. În componenţa Comisiei de Stat intrau 11 comisionari o parte a cărora, inclusiv
preşedintele şi locţiitorii lui, activau ca funcţionari permanenţi, iar ceilalţi membri ai Comisiei
reprezentau organele economice de resorţ – Cancelaria de Stat a Guvernului Republicii Moldova,
Ministerul Finanţelor, Ministerul Economiei, Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de
Stat şi Banca Naţională a Moldovei. Obiectivele de bază ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare
sunt: consolidarea stabilităţii, asigurarea transparenţei, siguranţei şi eficienţei sectorului financiar,
prin adoptarea şi menţinerea unui cadru regulatoriu şi de supraveghere a participanţilor pieţei
financiare adecvat pentru reducerea riscurilor sistemice, precum şi pentru prevenirea practicilor
neloiale, abuzive şi frauduloase în sectorul financiar, în scopul protejării intereselor clienţilor şi
71
investitorilor.
Autoritatea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare se extinde asupra: emitenţilor,
investitorilor, participanţilor profesionişti ai pieţei valorilor mobiliare, definiţi de legislaţia privind
piaţa valorilor mobiliare, companiilor de asigurare, brokerilor de asigurare, fondurilor nestatale de
pensii, organizaţiilor de microfinanţare, asociaţiilor de economii şi împrumut, organizaţiilor de
credit ipotecar şi birourilor istoriilor de credit. Comisia Naţională a Pieţei Financiare (C.N.P.F.) a
fost instituită în conformitate cu cu Legea nr.129-XVI din 7 iunie 2007 „Cu privire la modificarea şi
completarea Legii nr.192-XIV din 12 noiembrie 1998 privind Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare”, prin fuziunea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare a Inpectoratului de Stat pentru
Supravegherea Asigurarilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii şi a Serviciului supravegherii de stat a
activităţii asociaţiilor de economii şi împrumut ale cetăţenilor de pe lîngă Ministerul Finanţelor al
Republicii Moldova.
Competenţele de reglementare şi supraveghere ale C.N.P.F. s-au extins pe segmentele pieţei
financiare nebancare, inclusiv: piaţa valorilor mobiliare, piaţa asigurărilor, sectorul microfinanţării,
care pînă la momentul fuziunii au fost exercitate de autorităţile de stat menţionate mai sus, fiecare
avînd istoria activităţii sale.

2. Legea privind societăţile pe acţiuni.

Societate pe acţiuni este societatea comercială
Ќ al cărei capital social este în întregime divizat
în acţiuni şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii.
Durata societăţii este nelimitată, dacă statutul nu prevede altfel.
Societatea posedă cu drept de proprietate bunuri care sînt separate de bunurile acţionarilor şi
se trec în bilanţul ei independent.
Societatea este în drept să desfăşoare orice activităţi neinterzise de legislaţie. Anumite
activităţi, al căror nomenclator este stabilit de legislaţie, societatea este în drept să le desfăşoare
numai în baza licenţei.
Patrimoniul societăţii se constituie ca rezultat al plasării acţiunilor, al activităţii sale
economico-financiare şi în alte temeiuri prevăzute de legislaţie.
Societatea este în drept să acorde şi să atragă împrumuturi în conformitate cu actele legislative
şi cu statutul său.
Societatea răspunde pentru obligaţiile sale cu întregul patrimoniu ce îi aparţine cu drept de
proprietate.
Organele de conducere ale societăţii sînt:
a) adunarea generală a acţionarilor;
b) consiliul societăţii;
c) organul executiv;
72
 d) comisia de cenzori.
În societatea cu un număr de acţionari mai mic de 50, atribuţiile consiliului societăţii pot fi
exercitate de adunarea generală a acţionarilor.
Societatea poate emite valori mobiliare în forma stabilită de Legea privind piaţa de capital.
Valorile mobiliare ale societăţii se înregistrează în mod obligatoriu în Registrul de stat al
valorilor mobiliare, ţinut de Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
Valorile mobiliare ale societăţii sînt considerate plasate în cazul în care sînt achitate în
întregime de primii achizitori, subscriitori şi sînt înregistrate în Registrul de stat al valorilor
mobiliare şi în registrul deţinătorilor de valori mobiliare ale societăţii.
Societatea este în drept să plaseze numai valori mobiliare nominative. La plasarea valorilor
mobiliare ale societăţii, achitarea lor în rate nu se admite.
Valorile mobiliare emise de societăţi circulă după cum urmează:
a) doar pe piaţa reglementată, în cazul în care se efectuează tranzacţii de vînzare-cumpărare
cu valori mobiliare emise de societăţile entităţi de interes public în volum de 1% sau mai mult din
totalul valorilor mobiliare emise de o singură clasă;
b) pe piaţa reglementată sau în afara acesteia, în cazul în care se efectuează tranzacţii de
vînzare-cumpărare cu valori mobiliare emise de societăţile entităţi de interes public în volum de
pînă la 1% din totalul valorilor mobiliare emise de o singură clasă;
Acţiunea este un document care atestă dreptul
- proprietarului lui, acţionarului de a participa la

conducerea societăţii, de a primi dividende, precum şi o parte din bunurile societăţii în cazul
lichidării acesteia. Statutul societăţii va stabili acţiunile plasate de societate.
Acţiunile plasate se înregistrează în mod obligatoriu în Registrul de stat al valorilor
mobiliare, ţinut de Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Sînt considerate plasate acţiunile achitate
în întregime de primii lor achizitori, subscriitori, înregistrate în Registrul de stat al valorilor
mobiliare şi în registrul acţionarilor societăţii. Acţiunile societăţii pot avea valoare nominală care
trebuie să se împartă la un leu. Toate acţiunile ordinare ale societăţii vor avea valoare nominală
egală.
Obligaţiunea este un titlu financiar de împrumut care atestă dreptul deţinătorului de
obligaţiuni de a primi de la emitentul ei valoarea nominală sau valoarea nominală şi dobînda
aferentă în mărimea şi în termenele stabilite prin decizia de emitere a obligaţiunilor. Deţinătorii de
obligaţiuni apar în calitate de creditori ai societăţii. Deţinătorii de obligaţiuni au dreptul preferenţial
faţă de acţionari la primirea unei părţi din profitul societăţii sub formă de dobîndă sau alt profit.
Valoarea nominală a obligaţiunii societăţii trebuie să se împartă la 100 de lei. Termenul de
circulaţie a obligaţiunilor va fi de cel puţin un an. Societatea este în drept să plaseze obligaţiuni de
clase diferite, inclusiv convertibile, care dau deţinătorilor de obligaţiuni dreptul de a schimba

73
obligaţiunile pe acţiuni ale societăţii. Emisiunea obligaţiunilor convertibile se decide prin hotărîrea
adunării generale a acţionarilor, iar a altor obligaţiuni poate fi decisă şi de consiliul societăţii.
Este descrisă modalitatea de înfiinţare şi înregistrare a societăţii, sunt descrise documentele
necesare la constituirea societăţii.
Sunt descrise atribuţiile de bază a organelor de conducere a societăţii şi anume:
a) adunarea generală a acţionarilor;
b) consiliul societăţii;
c) organul executiv;
d) comisia de cenzori.
Sunt stipulate modalităţile de reorganizare a societăţii.
Întrebări recapitulative:
1. Care este rolul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare
2. Stabiliţi funcţiile Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare
Bibliografie
1. Lege privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Titlul modificat prin Legea nr.129-XVI din
07.06.2007, în vigoare 06.07.2007. Nr.192-XIV din 12.11.98
2. Legea privind piaţa de capital nr. 171 din 11.07.2012 Monitorul Oficial nr.193-197/665 din
14.09.2012
3. Hotărîre cu privire la eliberarea licenţei de operator
Ќ de piaţă şi a autorizaţiei de piaţă reglementată
Societăţii pe acţiuni “BURSA DE VALORI A MOLDOVEI”, nr. 23/3 din 08.05.2015. Monitorul
Oficial nr.115-123/758 din 15.05.2015

Tema 10 Practica bursieră internaţională

1 Piaţa bursieră americană şi din Japonia
2. Piaţa bursieră din Marea Britanie
3. Principalele Burse de Valori din Europa
4. Bursele de Valori din Coreea de Sud, China, Mexic, Chile
5. Piaţa de capital a Romîniei
6. Piaţa de capital din Moldova

Obiectivele stabilite
1. Studierea activităţilor desfăşurate pe piaţa bursieră americană şi din Japonia
2. Studierea activităţilor desfăşurate pe piaţa de capital în Marea Britanie
3. Studierea activităţilor desfăşurate pe piaţa de capital în Bursele de Valori din Europa şi Asia
4. Studierea pieţei de capital a Romîniei
5. Definirea activităţilor desfăşurate pe piaţa de capital a Republicii Moldova
74
 1 Piaţa bursieră americană şi din Japonia
Piaţa valorilor mobiliare din S.U.A. ocupă în lume un rol important, ţinând cont că:
1) este cea mai mare piaţă. S.U.A. le revin 1/3 din capitalizarea mondială şi 50% din totalul
mondial de împrumuturi obligatare;
2) mărimea capitalului fictiv (investit în hârtii de valoare) depăşeşte multe economii naţionale;
3) în sfera organizării pieţei de capital, elaborarea noilor instrumentare şi teoria gestiunii
portofoliilor de hârtii de valoare au atins rezultate foarte înalte, de aceea multe state împrumută din
experienţa lor;
sistemul de supraveghere este cel mai dur, mai eficient şi mai bine elaborat şi este acceptat în
foarte multe ţări ale lumii. Structura pieţei. Piaţa hârtiilor de valoare ale S.U.A. este compusă din 4
segmente:
1) piaţa bursieră, unde activează 7 burse principale (N.Y.S.E., AMEX, Boston, Philadelphia,
Chicago, Bursa Oceanului Pacific (Los-Angeles şi San-Francisco) şi Cincinnati;
2) piaţa extrabursieră include N.A.S.D.A.Q., ,,pink sheets", sistemele de tranzacţionare —
INSTINET, LATTICE, CANTOR, FITZGERALD etc.;
3) piaţa „a treia" - piaţa extrabursieră pentru hârtiile de valoare ce au listing la burse;
4) piaţa „a patra" - tranzacţionarea titlurilor investitorilor instituţionali.
Participanţii profesionişti. în industria hârtiilor de valoare a S.U.A. activează mii de firme. Pe
piaţa hârtiilor de valoare corporative activează 8200
- de companii specializate: firme de brokers,
firme de broker-dealers, bănci de investiţii. Funcţionarii acestor companii se numesc brokers,
dealers, reprezentanţi înregistraţi, consultanţi financiari etc.
Firmele care îndeplinesc toate tipurile de servicii sunt companiile de broker-dealers, cele mai
importante: Merrill Lynch Pierce Fenner & Smith, E.F. Hutton & Company Inc., Dean Witter
Reynolds, Prudential -Bach Capital Funding, Smith Barney, Harris Upman & Co., Paine Webber
Incorporated, Shear son Lehman Brothers etc. Ele se mai numesc full-service firm, wire house.
Aceste firme au mii de angajaţi. Numai compania Merrill Lynch are peste 40 000 de angajaţi.
Firmele care lucrează cu clienţii mari se numesc bănci de investiţii (carriage trade houses),
ele sunt Morgan Stanley & Co., Salomon Brothers Inc., Goldman, Sachs &Co., Donaldson, Lujkin
& Jenrette, Bear, Sterns & Co. Inc.
Firmele specializate pot activa cu un anumit tip de hârtii de valoare sau pot fi specializate
într-o operaţiune. Se numesc de discount, deoarece nu percep comisioane pentru serviciile de
consultanţă şi, respectiv, serviciile lor sunt mai ieftine cu 25-60%. Pentru a putea activa cu hârtiile
de valoare angajatul firmei de broker-dealers trebuie să urmeze cursurile N.A.S.D. — National
Association of Securities Dealers) şi examenul «Series 7 », care include 250 de teste, timpul de
examinare 6 ore. Este necesar de a răspunde corect la 70% din întrebări după care angajatul obţine

75
calificativul de reprezentant înregistrat (registered representative) şi poate activa cu toate hârtiile de
valoare, excepţie fac obligaţiunile municipale pentru care se cere examen special.
Există câteva tipuri de companii de investiţii: companii de tip deschis, sau fonduri mutuale şi
companii de tip închis.
Companiile de investiţii pot fi diversificate şi nediversificate. Pentru a căpăta statut de
companie de investiţii diversificată, 75% din activele sale trebuie să fie investite, în aşa fel, ca unui
emitent să-i revină nu mai mult de 5% din activele şi nu mai mult de 10% din numărul acţiunilor cu
drept de vot.
Companiile de investiţii de tip deschis pot emite permanent acţiuni şi sunt obligate să le
răscumpere de la acţionari la prima cerere, ţinând cont de valoarea netă a activelor la o acţiune.
Aceste acţiuni pot fi cumpărate de la companie şi vândute tot ei. Companiile de investiţii de tip
închis pot emite acţiuni o singură dată. Compania nu este obligată să răscumpere acţiunile sale.
Companiile de investiţii, în funcţie de tipurile de hârtii de valoare în care investesc, pot fi
clasificate în: companii ce investesc în acţiunile companiilor tinere; companii ce investesc în hârtii
de valoare cu termen de scadenţă scurt, companii ce investesc în hârtii de valoare ce asigură venituri
curente înalte etc. (growth funds, income funds, balanced funds, dual purpose funds, specialized
funds, money market funds).
În S.U.A. de popularitate mare se bucură companiile de investiţii „de ţară" — companiile ce
investesc în hârtiile de valoare ale unei ţări. Majoritatea
Ќ acestor companii sunt de tip închis.
Există şi companii de investiţii regionale — Asia Pacific Fund, Scandinavia Fund, New Asia
Fund, Templeton Emerging Market Fund etc. Majoritatea acestor companii sunt de tip deschis
(fonduri mutuale).
În S.U.A. mai există şi unit trusturile (unit investment trusts), ele sunt fonduri de investiţii,
portofoliul cărora este fixat în momentul fondării şi nu se gestionează.
Piaţa Valorilor Mobiliare din Japonia ocupă locul 2 în lume după cea a S.U.A. La sfârşitul
anilor 80 ai sec. XX, ca rezultat al creşterii capitalizării, Japonia a depăşit substanţial Piaţa Valorilor
Mobiliare a S.U.A. Aceasta a continuat până la începutul anilor 1991-1992, după" care S.U.A. a
ocupat rolul de lider. Japonia în continuare deţine locul doi la nivel mondial atât în ceea ce priveşte
capitalizarea, cât şi capitalul investit în obligaţiuni, cu o distanţă mare de locul trei - mondial -
Marea Britanie.
Piaţa acţiunilor este general bursieră. Piaţa este foarte concentrată. în Japonia activează 8
burse de valori: Tokio, Osaka, Nagoya, Kioto, Hiroshima, Fukuoke, Nyygate, Sapporo.
Bursei de Valori de la Tokio îi revine aproximativ 80% din volumul de tranzacţionare, iar
celei de la Osaka — 15%.

76
 2. Piaţa bursieră din Marea Britanie
Piaţa Valorilor Mobiliare din Marea Britanie este cea mai veche piaţă din lume. La sfârşitul
secolului IX şi începutul secolului XX a fost cea mai dinamică piaţă, motivul fiind supremaţia
Imperiului Britanic. Anume la Londra a apărut prima bursă de valori în anul 1773. După războaiele
mondiale, Marea Britanie şi-a pierdut rolul de lider mondial, dar continue să fie în topul centrelor
comerciale cele mai dezvoltate. După volumul capitalizării şi tranzacţionării ocupă locul trei în
lume, fiind depăşită de S.U.A. şi Japonia, însă, după volumul de tranzacţionare a hârtiilor de valoare
a emitenţilor străini, nu cunoaşte rivali, 40% din volumul de emisiune a acţiunilor emitenţilor
străini, aproximativ 500 sunt de emitenţi
Bursa de Valori de la Londra a fost organizată în 1773. Paralel cu Londra, burse de valori s-
au mai deschis şi în alte oraşe, însă rolul principal îl juca Londra, care Ia începutul secolului XIX a
devenit cel mai dezvoltat centru comercial din lume.
Până în 1986 exista o delimitare strictă între membrii bursei în brokers şi jobbers. Primii
executau ordine în numele clienţilor, iar ultimii — pe cont propriu. Membrii bursei puteau fi numai
persoanele fizice. Bursa percepea comisioane fixe şi se tranzacţiona „prin strigare".
La începutul anilor 80 corporaţiilor li s-a permis de a participa în capitalul statutar al
membrilor bursei.
Până în noiembrie 1986 Bursa de Valori de la Londra era organizată sub formă de asociaţie,
după ce a fost reorganizată ca companie privată (private
- limited company). Acţionari ai bursei erau
membrii săi — firme de broker-dealers, fiecare dintre care avea un singur vot. Numărul total de
membri este 410.
După fenomenul „Big Bang" de pe piaţa de capital a Marii Britanii s-au produs următoarele
modificări:
- eliminarea comisioanelor fixe;
- s-a anulat delimitarea membrilor bursei atât brokers, cât şi jobbers puteau efectua atât operaţiuni
pe cont propriu, cât şi în numele clienţilor;
- trecerea la un sistem electronic de tranzacţionare;
- trecerea dreptului de vot de la persoanele fizice la cele juridice.
Aceste modificări i-au permis Bursei de Valori de la Londra să-şi recapete fostele poziţii.
Băncile nu pot fi membri ai bursei, însă prin intermediul companiilor-fiice pot deveni
membri.
Membrii Bursei de Valori de la Londra pot fi grupaţi în patru grupe:
Firmele de broker-dealers reprezintă cea mai numeroasă grupă. Principala lor funcţie constă în
executarea ordinelor de vânzare-cumpărare a clienţilor, însă pot executa şi operaţiuni pe cont
propriu. Unele firme apar fie în calitate de broker, fie în calitate de dealer.

77
 Market-makers - membrii bursei care stabilesc cursul unor anumite titluri pe parcursul zilei. Ei
ocupă rolul principal.
Inter dealer brokers sunt nişte intermediari între market-makers.
Brokers monetari (stock exchange money brokers) — membrii bursei, care au dreptul de a
împrumuta mijloace financiare şi titluri altor membri ai bursei.

3. Principalele Burse de Valori din Europa

Piaţa Valorilor Mobiliare din Franţa este una din cele mai vechi pieţe din lume. în 1724, 60
de agenţi de schimb (agents de change) au primit dreptul exclusiv de a tranzacţiona acţiuni şi
obligaţiuni. în 1807 această profesie a fost legiferată de către Codul Comercial al lui Napoleon.
Agenţii de schimb şi-au păstrat monopolul cu operaţiuni, în baza de comision până la mijlocul
anilor 80 ai sec. XX.
în Franţa se emit un număr mare de valori mobiliare, însă piaţa obligaţiunilor depăşeşte pe
cea a acţiunilor de 4 ori.
După volumul capitalizării Franţa ocupă locul 4 în lume, poziţia dominantă ocupând Parisul,
căruia îi revin 100% din totalitatea tranzacţiilor cu acţiuni.
Până în 1967 în Franţa activau 7 burse de valori, fondate de agenţii de schimb, în 1967 a fost
fondată, prin fuziunea agenţilor de schimb, Compania Naţională a Agenţilor de Schimb (Companie
National des Agents de Change), care în 1968 s-aЌ
renumit Societatea Burselor Franceze.
Din 1962 printr-un decret special a fost unificată piaţa acţiunilor, iar din 1986 a fost introdusă
la Bursa de Valori de la Paris sistemul C.A.C. (Cotation Assistee en Contenii), ceea ce a permis
unificarea tuturor burselor franceze. Acest sistem este analogic ca sistemul CATS de la Bursa din
Toronto şi sistemul japonez CORES. El permite oricărui membru al Societăţii Burselor Franceze să
efectueze tranzacţii on-line la Bursa de la Paris.
În incinta Bursei de la Paris au sediul două burse ce tranzacţionează titluri derivate: MONEP
şi MATIF.
În Germania activează 8 burse de valori: în Frankfurt, Diusselidorf, Munhen, Hamburg,
Berlin, Shtutgard, Hannovra, şi Bremen.
Tranzacţionarea cu trate a apărut în Frankfurt în 1585. La sfârşitul sec. XVIII se tranzacţionau
regulat obligaţiuni şi cambii simple.
După al II Război Mondial, principalele burse de valori din Germania erau cele de la
Frankfurt şi Diusselidorf. în 1979 Bursei de Valori de la Frankfurt îi revenea 46% din volumul de
tranzacţionare bursier, iar celei de la Diusselidorf- 34%. în anii 90 Bursa de Valori de la Frunkfurt a
început să deţină o poziţie dominantă. în perspectivă nu este exclus faptul de fuziune a tuturor
burselor. Practic, în prezent, toate regulile de tranzacţionare sunt identice, iar informaţia se
transmite momentan la toate bursele, de aceea bursele germane pot fi considerate ca o bursă.
78
 Bursei de Valori de la Frankfurt (Frankfuter Wertpapierborse) îi revine 75% din operaţiile cu
acţiuni şi 74% — cu obligaţiuni. Structura organizatorică a Bursei de Valori de la Frankfurt este
specifică şi nu are analogie în lume. în varianta actuală funcţionează de la 1 ianuarie 1993. Conform
legislaţiei germane, bursa de valori este o instituţie de drept public — organizaţie necomercială.
După statut Bursa de Valori de la Frankfurt este o organizaţie cvasipublică, în trecut fiind
subordonată Curţii de Industrie şi Comerţ. După reorganizarea din 1992 şi până în prezent, ea este
subordonată „SA Bursa Germană" (Deutsche Borse A.G.). Formal, Bursa de Valori de la Frankfurt
şi SA Bursa Germană sunt instituţii distincte, iar, în realitate - un tot întreg.
SA Bursa Germană este o societate pe acţiuni de tip deschis, 81% din acţiuni, aparţine
băncilor, 10% - burselor regionale, 9% -maklerilor.

4. Bursele de Valori din Coreea de Sud, China, Mexic, Chile

Piaţa bursieră din Coreea de Sud
Caracteristica pieţei bursiere. Piaţa acţiunilor Coreii de Sud ocupă locul 4 în Asia după
Japonia, Taiwan, Hong Kong. Tranzacţionarea acţiunilor este concentrată la Bursa din Seul, unica
bursă din Coreea de Sud, care cotează aproximativ acţiunile a 721 de emitenţi.
Principalii investitori. Caracteristica de bază a pieţei acţiunilor din coreea este ponderea mare
a investitorilor instituţionali (instituţii financiare). 30% din această piaţă o deţin băncile, firmele de
brokeraj şi alte instituţii financiare, 15% - întreprinderile
- electroenergeticii, 8% — întreprinderile
din domeniul electronici, 7% - întreprinderile din domeniul industriei chimice.
Tipurile de valori mobiliare. Majoritatea acţiunilor simple pot fi atât nominative, cât şi la
purtător, în dependenţă de prevederile statutului. Deţinătorii acţiunilor la purtător au dreptul de
conversiune în cele nominative. Acţiunile privilegiate sunt numai nominative. Warantele sunt hârtii
de valoare numai la purtător. Obligaţiunile pot fi emise numai la purtător. Mecanismul de
tranzacţionare.
Piaţa bursieră din China
Caracteristica pieţei bursiere. Toate acţiunile societăţilor pe acţiuni de tip deschis se
tranzacţionează la două burse: Bursa de Valori din Shanhai şi Bursa de Valori din Shenzen. Piaţa
extrabursieră este interzisă.
Supravegherea pieţei este asigurată de Comisia prind Supravegherea Pieţei Hârtiilor de
Valoare, fondată în 1992. Comisia este subordonată Consiliului de Stat privind elaborarea politicii
pe piaţa hârtiilor de valoare şi are funcţii analogice ca şi C.T.O.F.-ul american. Politica economică
chineză este îndreptată spre o creştere economică treptată, de aceea, există restricţii privind
emisiunile de acţiuni. Comisia în prealabil examinează posibilitatea şi gradul de
De asemenea, există două sisteme autonome de decontare şi clearing: prima este la bursa din
Rio-de-Janeiro, iar cea de-a doua -la Bursa din San-Paulu.
79
 Piaţa bursieră din Mexic
Caracteristica pieţei bursiere. Piaţa bursieră din Mexic este considerată cea mai dinamică
piaţă din America Latină, caracterizată printr-o concentraţie mare.
Supravegherea pieţei se efectuează de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (a fost
creată în 1946), care are funcţii analogice, ca şi C.T.O.F.-ul american. în componenţa Comisiei intră
Consiliul Directorilor, Comitetul de consulting şi Preşedintele Comisiei. în Consiliul Directorilor
intră reprezentanţii Ministerului Finanţelor, Ministerului Comerţului şi Industriei, Băncii Centrale,
alţi reprezentanţi ai organelor de supraveghere, precum şi a Băncii de Dezvoltare (Nacional
Financiera). Consiliul întruneşte şedinţe lunar.
Tipurile de valori mobiliare. Toate acţiunile în Mexic pot fi simple fără drept de vot,
privilegiate necumulative şi cumulativele, care se emit în formă materializată şi sunt nominative.
Obligaţiunile sunt numai nominative. Piaţa obligaţiunilor este dezvoltată. Companiile emit
obligaţiuni ipotecare, participative în proiecte de investiţii (se emit pe un termen de 3 ani), clasice.
Se mai emit obligaţiuni participative (Certificados de participion Ordinaria -CP.O.) Băncile emit
obligaţiuni pe termen mai mare de 3 ani. Societăţile naţionale de credit emit obligaţiuni de „argint",
nominalul cărora este echivalent cu 100 uncii de aur. Organul federal emite obligaţiuni pe termen
scurt (CETES) de la 28 la 364 de zile, obligaţiuni pe termen mediu (364, 532 şi 728 de zile), cu rata
dobânzii flotantă în fiecare 28 de zile.
Cambiile se emit de bănci pe termen de la o lună┰până
Ќ la 12 luni.
Hârtiile de valoare comerciale se emit pe termen de maximum 12 luni.
Mecanismul de tranzacţionare. La Bursa din Mexic se tranzacţionează atât acţiuni, cât şi
obligaţiuni. Acţiunile se tranzacţionează conform tipului de clase existente: clasa „A" şi „В", „С" şi
„N" (fără drept de vot) şi „L" (cu drept de vot limitat). Tranzacţionarea se efectuează atât „prin
strigare", cât şi în regim electronic, prevalează prima variantă. Din 1991 Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare a decis permisiunea încheierii contractelor în marjă.
Piaţa bursieră din Chile
Caracteristica pieţei bursiere. Piaţa bursieră din Chile este demnă de urmat de toate ţările din
această regiune. Modificările apărute pe această piaţă se datorează privatizării, în rezultatul căreia a
crescut capitalizarea, precum şi datorită reorganizării sistemului
asigurărilor sociale, care a permis fondurilor de pensii private să devină principalii investitori pe
piaţa acţiunilor.
În Chile activează 3 burse de valori: două - în Santiago (Bursa de Valori din Santiago) şi
Bursa Electronică din Chile) şi una - în Valparaiso. Cea mai însemnată este Bursa de Valori din
Santiago, căreea îi revin 80% din volumul de tranzacţionare bursier. Membrii burselor sunt firmele
de broker-dealers.

80
 Supravegherea pieţei se efectuează de către Inspectoratul privind Valorile Mobiliare şi
Asigurările, care are funcţii de a controla toate companiile ce au listing, companiile de asigurări,
fondurile mutuale, firmele de brokeraj, companiile de investiţii străine, bursele de valori, de
asemenea, de a supune înregistrării toate hârtiile de valoare emise. Inspectoratul colaborează cu
Ministerul Finanţelor şi Banca Centrală.
Obligaţiunile. Băncile emit obligaţiuni pe termen lung (de la 1-30 de ani), cu rata dobânzii
fixă, suma fiind indexată şi corectată cu indicele preţurilor. Companiile emit obligaţiuni clasice ce
au caracteristicile celor bancare. Obligaţiunile ipotecare se emit de către bănci, instituţii financiare
parabancare pentru finanţarea construcţiilor locative şi obiectelor industriale. Se mai emit
obligaţiuni subordonate. Banca Centrală şi Ministerul Finanţelor emit obligaţiunile Băncii Centrale
şi obligaţiunile de trezorerie. Se mai emit obligaţiuni convertibile în acţiuni.
Pe termen scurt (mai mic de un an) se emit de către Banca Centrală şi Trezorerie note, emise
cu discount, cambiile simple se emit de bănci pe termen de la 30 până la 90 de zile, tratele se emit
de companii pe termen de la 30 până la 90 de zile, cu acordul Inspectoratului privind Valorile
Mobiliare şi Asigurările, pentru atragerea resurselor financiare.
Sistemul urmăreşte sintetizarea în informaţie utilă a următoarelor elemente:
- tendinţa globală a preţurilor acţiunilor emise de societăţile cotate pe R.A.S.D.A.Q.;
- tendinţa grupului de societăţi care, prin activitatea bursieră pe care o generează şi prin
caracteristicile economico-financiare proprii membrilor
- grupului, se situează în prim-planul pieţei
R.A.S.D.A.Q.;
- evoluţiile sectoriale ale acţiunilor societăţilor listate.
Cel mai important este indicele R.A.S.D.A.Q. Compozit, deoarece urmăreşte sintetizarea
tendinţei globale a preţurilor acţiunilor emise de societăţile listate pe piaţa R.A.S.D.A.Q.

5. Piaţa de capital a Romîniei

Premisele apariţiei pieţei de capital în România au fost create o dată cu promulgarea Legii
nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, care a asigurat cadrul legal necesar naşterii şi dezvoltării
societăţilor pe acţiuni şi, totodată, a instituit un cadru clar pentru p rincipalele produse utilizate pe
piaţa de capital: acţiunile şi obligaţiunile. Mai mult decât atât, a instituit primii investitori
instituţionali -cele cinci fonduri ale proprietăţii private - care, deşi hibrizi, au avut de asemenea rolul
de a familiariza populaţia cu instituţia „investitorului de portofoliu".
În anul 1992 certificatele de proprietate au fost emise şi distribuite în forma materializată, la
purtător. Anul 1992 a reprezentat şi momentul derulării primei oferte publice de acţiuni contra
numerar din cadrul procesului de privatizare, ofertă care a fost efectuată de Agenţia Naţională
pentru Privatizare şi Banca Română pentru Dezvoltare cu sprijinul unei societăţi de consultanţă din
Marea Britanie şi care a avut o rezonanţă deosebit de mare.
81
 Bursa de Valori, ca o componentă de bază a pieţei secundare din România, a fost reînfiinţată
în anul 1995 şi a fost finanţată de la bugetul de stat, cu condiţia ca, în termen de trei ani de la
înfiinţare, să ramburseze din comisioanele aplicate tranzacţiilor efectuate suma necesitată de
înfiinţarea sa.
Activitatea bursiera in Romînia dateaza din anul 1839, prin intemeierea burselor de comert.
La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficiala a Bursei de Valori Bucuresti (BVB), iar peste o
saptamana a aparut si cota bursei, publicata in Monitorul Oficial. De-a lungul existentei sale,
activitatea bursei a fost afectata de evenimentele social-politice ale vremii (rascoala din 1907,
razboiul balcanic 1912-1913), bursa fiind inchisa apoi pe perioada primului razboi mondial. Dupa
redeschiderea sa, a urmat o perioada de sapte ani de cresteri spectaculoase, urmata de o perioada tot
de sapte ani de scadere accelerata. Activitatea Bursei de Efecte, Actiuni si Schimb se intrerupe in
anul 1941, moment in care erau cuprinse la cota bursei actiunile a 93 de societati si 77 de titluri cu
venit fix (tip obligatiuni). Bursa de Valori Bucuresti este constituita ca o institutie publica non-
profit, desfasurandu-si activitatea pe principiul autofinantarii, si care are ca scop oferirea unui cadru
organizat si legal pentru intalnirea cererii cu oferta de capital pe termen mediu si lung. Bursa de
Valori indeplineste rolul preponderent pe care il are pe piata de capital romaneasca prin respectarea
unor cerinte de transparenta a pietei bursiere, protectia investitorilor, de asigurare a unor nivele de
eficienta si lichiditate corespunzatoare pentru titlurile tranzactionate. Astfel, ea ofera investitorilor
garantie morala si securitate financiara prin masurarea
▀Ќ continua a lichiditatii valorilor mobiliare
inscrise la cota. Bursa completeaza circuitele necesare pentru ca resursele financiare disponibile in
piata de capital sa poata ajunge in zonele productive, la societatile comerciale emitente de titluri,
care le pot utiliza in mod eficient. Dupa o perioada de intrerupere de 50 de ani, Bursa de Valori
Bucuresti s-a redeschis la 23 iunie 1995, prin fondarea Asociatiei Bursei de catre 24 de societati de
valori mobiliare.
Conform site-ului oficial a Bursei de Valori Bucuresti, rolul pe care aceasta îl indeplineste
este:
• de a furniza o piatǎ organizatǎ pentru tranzactionarea valorilor mobiliare;

• de a contribui la cresterea lichiditǎtii valorilor mobiliare prin concentrarea in piatǎ a unui

volum cat mai mare de valori mobiliare,

• de a contribui la formarea unor preturi care sǎ reflecte in mod corespunzǎtor relatia cerere-

ofertǎ;
• de a disemina aceste preturi cǎtre public.

Tot de pe acest site aflǎm cǎ principiile care guverneazǎ aceastǎ institutie ca piatǎ organizatǎ
de valori mobiliare sunt accesibilitatea, informarea, etica pietei si neutralitatea.
Bursele de instrumente financiare derivate, inclusiv cele având ca suport mărfuri, sunt
reglementate, autorizate, supravegheate şi controlate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
82
Prima bursă autorizată în România să organizeze şi să administreze pieţe pentru tranzacţionarea
instrumentelor financiare derivate este Bursa Monetar-Financiară şi de Mărfuri Sibiu.

6. Piaţa de capital din Moldova

Scurt istoric al pieţei de capital. Consecinţele ce au influenţat formarea pieţei valorilor
mobiliare din Republica Moldova sunt:
a) Tradiţiile istorice.
Câteva veacuri la rând, Moldova se afla sub jugul cotropitorilor mongoli sau turci.
Individualitatea moldovenilor era deprimată la început de înapoierea statului, iar apoi, în perioada
socialistă, de colectiv. Spiritul de iniţiativă în regimul totalitar era pedepsit şi ca consecinţă
populaţia Moldovei nu posedă obiceiul de a-şi apăra drepturile sale.
b) Monopolizarea statală a economiei şi sferei sociale.
Concepţia socialistă a „grijii totale a statului faţă de partid şi popor", lipsa bazei economice
independente; deprimarea iniţiativei, lipsa dreptului de proprietate asupra pământului, imobilului,
limitarea veniturilor individuale şi resurselor financiare, micşorarea numărului persoanelor active şi
calificate drept urmare a celui de-al II-lea Război Mondial şi câteva valuri de emigraţii.
Aceste consecinţe explică faptul, de ce populaţia Moldovei are o tendinţă stabilă la o ocrotire
statală şi foarte mult depinde de stat. Independenţa economică şi libertatea este o valoare mai mică
decât stabilitatea. -

În anii 90, în Moldova a început privatizarea întreprinderilor de stat. Acest proces era
asemănător cu acel, ce se desfăşura în ţările postsovietice. Specificul unic consta în faptul că toate
întreprinderile ce urmau să fie privatizate erau de stat, şi că drept mijloc de plată serveau nişte
mijloace convenţionale, de exemplu, bonurile patrimoniale sau vaucerele. în procesul privatizării
populaţia născută până în 1993, a devenit deţinătoare de bonuri patrimoniale. în baza acestor bonuri,
majoritatea au devenit deţinători de Valori Mobiliare ale întreprinderilor ce au trecut procedura de
privatizare. Astfel, au apărut participanţii unei pieţe noi:
emitenţii, în persoana întreprinderilor privatizate; investitorii, ce au investit bonurile sale
patrimoniale; intermediarii — fondurile de investiţii, companiile de trust, registratorii, brokerii,
bursa de valori.
Această piaţă nou-apărută a constituit piaţa de capital sau piaţa valorilor mobiliare d i n
Republica Moldova.
Supravegherea pieţei de capital în Republica Moldova. Baza normativă Pentru funcţionarea
eficientă a pieţei valorilor mobiliare din Republica Moldova şi hotărârea tuturor problemelor
aferente, a fost înfiinţat organul de stat, ce are împuternicirile necesare pentru reglementarea şi
supravegherea pieţei. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare este organul de stat de reglementare,
supraveghere şi control a pieţei valorilor mobiliare din Republica Moldova.
83
 Piaţa bursieră în R.M. în decembrie 1994, a fost fondată Bursa de Valori a Moldovei.
Deschiderea oficială a Bursei a avut loc la 26.06.1995. BVM este o Societate pe Acţiuni de tip
închis, ce activează în baza Legii privind Pieţei Valorilor Mobiliare.
Capitalul social este de 500 000 lei. Conform legislaţiei în vigoare, fondatori şi membri ai
Bursa de Valori a Moldovei pot fi numai brokerii şi dealerii. Bursa de Valori a Moldovei
funcţionează în baza statutului. Fiecare membru al Bursa de Valori a Moldovei deţine o acţiune a
Bursei. Membrii Bursei sunt obligaţi să posede licenţă de participant profesionist la piaţa valorilor
mobiliare, trebuie să îndeplinească cerinţele statutului şi Regulile Bursei. Membrii Bursei, ce pierd
calitatea de participant profesionist, îşi pierd dreptul de membru şi sunt obligaţi să înstrăineze
acţiunea, ce o deţin, la alţi brokeri sau dealeri cu acordul Bursei.
În 1995 în R.M. existau 33 de brokeri-dealeri-instituţii nebancare şi 22 de bănci comerciale
ce prestau astfel de servicii.
În 1998 pe lângă Bursa de Valori a Moldovei a apărut Depozitarul Naţional al Valorilor
Mobiliare, care are menirea de a asigura respectarea de către ambele părţi a condiţiilor tranzacţiei
bursiere.
Conform legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova toate Societăţile pe Acţiuni cu numărul
de acţionari mai mare de 300 de acţionari, până în anul 2001, iar din anul 2001 până în prezent, mai
mare de 50 de acţionari, sunt supuse, în mod obligatoriu, înregistrării la Bursa de Valori. Procedura
de înregistrare a emitenţilor la Bursă şi accesul laЌlicitaţia bursieră au fost simplificate. în afară de 3
niveluri de listing a fost introdus şi un nivel de nonlisting, la care se admit Valori Mobiliare tuturor
emitenţilor, fără excepţie. La sfârşitul anului 2004 la Bursa de Valori a Moldovei erau înregistraţi
1056 emitenţi. Prin actele normative a Comisiei Naţională a Valorilor Mobiliare în 2005 au fost
introduse restricţii asupra efectuării tranzacţiilor de vânzare-cumpărare de către insideri şi a
pachetelor de acţiuni mai mari de 1% în afara Bursei de Valori.
Prin Bursa de Valori a Moldovei se efectuează mai multe tipuri de tranzacţii: tranzacţii de
vânzare-cumpărare, tranzacţii REPO, tranzacţii cu pachete unice, tranzacţii de schimb ale Valorilor
Mobiliare, tranzacţii de exercitare a gajului, licitaţiile de vânzare a acţiunilor, organizate de
CNVM, licitaţia de înstrăinare a acţiunilor din portofoliul statului. Din toate tipurile enumerate,
tranzacţii bursiere, după caracter, pot fi numite doar tranzacţiile de vânzare-cumpărare.
Indicii bursieri pe piaţa valorilor mobiliare din Republica Moldova Pentru funcţionarea
eficientă a pieţei, investitorii trebuie să posede o informaţie, ce reflectă conjunctura Pieţei Valorilor
Mobiliare în acelaşi timp, investitorii trebuie să aibă posibilitatea de a prognoza tendinţele
dezvoltării pieţei. în aceste scopuri, se folosesc indicii bursieri.
În Republica Moldova, la începutul anului 2000, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
a introdus în circulaţie indicele bursier CNVM-32. Publicarea lui a început din iulie 2000.
Indicele se calculează săptămânal, după încheierea sesiunii de negocieri la bursă, în fiecare
84
vineri. Devierea indicelui depinde de tranzacţiile a 32 de emitenţi autohtoni (31 întreprinderi şi o
bancă). Structura portofoliului „CNVM-32" include 57,55% -întreprinderi ce produc produse
alimentare şi băuturi, 19,42% — întreprinderi din industria uşoară, 15,85% —
întreprinderi din industria grea, 7,18% — întreprinderi din domeniul serviciilor.
Din istoria indicelui bursier CNVM-32, observăm următoarea tendinţă: cand emitentul este
introdus în indice sau după un termen oarecare regularitatea tranzacţiei bursiere cu acţiunile acestor
emitenţi se reduce considerabil. Acest fapt are loc, deoarece este finisat procesul de consolidare a
proprietăţii la aceste întreprinderi şi a determinării deţinătorilor pachetului de control, interesul
faţă de acţiunile emitentului scade brusc, ceea ce influenţează indicele bursier.
Din aceste considerente, în ultimii ani, în indice s-au introdus corective semnificative în lista
emitenţilor, incluşi în indicele bursier.
Alt indice, calculat pe Piaţa Valorilor Mobiliare a Republica Moldova, este indicele Bursa de
Valori a Moldovei, care se înnoieşte zilnic. Calculul acestui indice este asemănător cu cel al
CNVM-32. Indicele Bursa de Valori a Moldovei include Valorile Mobiliare a 250 de întreprinderi
din Republica Moldova. El nu se publică şi se foloseşte pentru uz intern la bursă.
Indicele companiei „Mobias Intelligent Finance" (MIF). Calculul se efectuează în baza a 20
de întreprinderi, care în termen de o săptămână au tranzacţionat valori mobiliare activ pe piaţă.
Indicii calculaţi pe piaţa valorilor mobiliare a Republica Moldova. nu pot pe deplin servi în
calitate de indicator ai pieţei valorilor mobiliare
- a Republica Moldova, deoarece: portofoliul
indicelui nu este reprezentativ; activitatea pieţei bursiere este puţin eficientă.

Întrebări recapitulative:
1. Descrieţi piaţa bursieră americană
2. Descrieţi piaţa bursieră din Japonia
3. Descrieţi piaţa bursieră din Marea Britanie
4. Descrieţi principalele Burse de Valori din Europa
5. Descrieţi bursele de Valori din Coreea de Sud, China, Mexic, Chile
6. Descrieţi piaţa de capital a Romîniei
7. Descrieţi apariţia şi dezvoltarea pieţei de capital a Republicii Moldova

Bibliografie
1. Negoescu Gheorghe, “Bursele de mărfuri şi valori”, ed. “Algoritm ”, Galaţi, 1997
2. Popa Ioan, «Burse Internaţionale», Garell Poligraphics, Bucureşti 1996
3. Prisacariu Maria “Tranzacţii la bursele de mărfuri şi valori”, ed. “Agora”, Bacău, 1996
4. Prisăcaru M., «Tranzacţii la Bursele de Mărfuri şi Valori», Bucureşti, 1996
5. Negoescu Gheorghe, “Bursele de mărfuri şi valori”, ed. “Algoritm ”, Galaţi, 1997
85
 BIBLIOGRAFIA

1 Legea privind piaţa de capital nr. 171 din 11.07.2012 Monitorul Oficial nr.193-197/665 din
14.09.2012
2 Hotărîre cu privire la eliberarea licenţei de operator de piaţă şi a autorizaţiei de piaţă reglementată
Societăţii pe acţiuni “BURSA DE VALORI A MOLDOVEI”, nr. 23/3 din 08.05.2015. Monitorul
Oficial nr.115-123/758 din 15.05.2015
3 Regulamentul cu privire la modul de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare
nominative de către registrator şi deţinătorul nominal, nr. 15/1 din 16.03.2007, Monitorul Oficial
nr.51-53/199 din 13.04.2007
4 Regulamentul privind licenţierea şi autorizarea pe piaţa de capital, nr. 56/11, din 14.11.2014.
Monitorul Oficial nr.1-10/11 din 16.01.2015
5 Statutul Bursei de Valori a Moldovei.
6 Legea privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Nr. 915- II, din 03 martie 1999, Monitorul
oficial, Nr. 22-23 din 04 martie 1999.
7 Bursa de valori. Noţiuni juridice, operaţiuni de bursă, analiza economico- financiară a
întreprinderii. Euro- In Consulting, 1996.
8 Bogdan Ghilic- Micu. Bursa de valori. Editura Economică 1997.
9 N. Dardac, C. Basno. Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanţe social- economice. Bucureşti
1997. ☠Ќ
10 G. Anghelache, N. Dardac, I. Stancu. Pieţe de capital şi burse de valori.
11 I. Popa, Bursa. Volumul I, II. Bucureşti 1993 – 1994.
12 M. Gradu, Tranzacţii bursiere. Pieţele futures şi de opţiuni.
13 I. Popa, Burse internaţionale, Bucureşti.
14 I. Stancu. Finanţe, teoria pieţelor financiare, finanţele întreprinderilor, analiza şi gestiunea
financiară.
15 I. Turcu. Operaţiuni şi contracte bancare. Bucureşti 1997.
16 M. Prisacaru. Tranzacţii la bursele de mărfuri şi valori. Bucureşti 1996.
17 Dicţionar bancar şi bursier.
18 Badea dumitrescu G. Piaţa de capital şi restructurarea economică. Bucureşti 2000
19 G. Anghelache, C. Obreja. Pieţe de capital şi burse de valori. Teste grilă. Bucureşti 2003
20 G. Anghelache. Pieţe de capital:caracteristici, evoluţii, tranzacţii. Bucureşti 2004
21 C. Grigoruţ. Piaţa de capital: mică enceclopedie. Bucureşti 2001.
22 V. Ciobanu. Piaţa de capital: teorie şi practică. Craiova 1997.
23 Ş. Bratu. Piaţa de capital: teorie şi practică. Craiova 1997.
24 V. Stoica. Pieţe de capital şi burse de valori. Bucureşti 2002.
25 D. Gallois. Bursa. Bucureşti 1999.
86
26 N. Murgu. Economia de piaţă – o mare invenţie a societăţii umane. Bucureşti 1993.
27 O. Stoica. Mecanisme şi instituţii ale pieţii de capital: pieţe de capital emergente. Bucureşti
2002.
28 Gh. ciobanu. Bursele de valori şi tranzacţiile la burse. Bucureşti 1997.
29 I. Galiceanu. Piaţa de capital: teorie şi practică. Craiova 1997.
30 N. Dobrotă. Economie politică. Bucureşti 1992.
31 G. H. Ionescu. Bursele de mărfuri şi valori. Bucureşti 2004.
32 www.cnpf.md
33 www.moldse.md

87
 Ќ

88